Capitolul 1 ���������������������������������������������������������������������������

Jimmy Simons a pus mâna pe o mătură și a pornit în sus pe scări�

Era iarna lui 1952 și puștiul de paisprezece ani încerca să câștige niște bani de buzunar la magazinul Breck’s, cu articole pentru grădinărit, din apropierea casei lui din Newton, statul Massachusetts, suburbia înverzită a Bostonului. Nu mergea prea grozav. Lucrând într-o magazie de la subsol, băiatul era atât de pierdut în gânduri, încât a pus altundeva decât ar fi trebuit sacii cu îngrășământ organic, semințele de răsad și aproape toate celelalte lucruri din magazie.

Supărați, proprietarii magazinului l-au trimis pe Jimmy să măture dușumelele din magazin, pe culoarele înguste dintre rafturi, adică o sarcină repetitivă și care nu-ți solicita mintea. Pentru Jimmy, retrogradarea a fost de-a dreptul mană cerească. În sfârșit, era lăsat în pace să cugete la ce conta cel mai mult în viața lui. Matematica. Fetele. Viitorul.

Oamenii ăștia mă plătesc ca să gândesc!

Câteva săptămâni mai târziu, după ce slujba lui din perioada vacanței de Crăciun se încheiase, cei doi soți proprietari ai magazinului l-au întrebat pe Jimmy ce planuri are pentru viitor. — Vreau să studiez matematica la MIT.

Cei doi au izbucnit în râs. Un băiat atât de distrat și absent încât nu era în stare să țină socoteala unor simple articole de

grădinărit spera să fie absolvent de matematici superioare –, ba încă la Institutul de Tehnologie Massachusetts?! „Li s-a părut că e cea mai bună glumă pe care o auziseră vreodată”, își amintește Simons.

Scepticismul nu l-a deranjat pe Jimmy, și nici măcar râsetele. Adolescentul deborda de siguranță supranaturală și de o neobișnuită hotărâre să realizeze ceva special, rezultat al existenţei unor părinți înțelegători, care avuseseră parte și de mari speranțe, și de regrete profunde, în viața lor.

Marcia și Matthew Simons l-au primit cu căldură în familie pe James Harris, născut în primăvara lui 1938. Marcia și Matty și-au investit tot timpul și energia în fiul lor, care a rămas singurul lor copil, după ce Marcia a suferit ulterior mai multe pierderi de sarcină. Având un intelect ager, cu o personalitate expansivă și un umor subtil, Marcia s-a oferit voluntar să ajute la școala lui Jimmy, dar n-a avut niciodată ocazia să-și ia o slujbă în afara casei. Ea și-a canalizat visurile și pasiunile în Jimmy, ambiționându-l să studieze și asigurându-l că îl așteaptă succesul. „Ea era ambițioasă pentru mine”, își amintește Simons. „Eram proiectul ei.”

Matty Simons avea altă perspectivă asupra vieții și rolului său de părinte. De la vârsta de șase ani, Matty, care mai avea nouă frați și surori, a făcut tot felul de munci ca să câștige bani pentru restul familiei, vânzând ziare pe stradă și cărând bagajele pasagerilor în gara din apropierea casei. Ajuns la vârsta liceului, Matty și-a luat o slujbă cu normă întreagă. A încercat să-și continue studiile la seral, dar a renunțat, prea obosit ca să se mai poată concentra.

Ca tată, Matty era bun, blând și cu vorba domoală. Îi plăcea să vină acasă și să-i toarne tot felul de istorii gogonate soției lui, povestindu-i, de exemplu, despre planurile iminente ale

Cubei de a construi un pod spre Florida, în timp ce Jimmy se căznea din toate puterile să-și ascundă râsul care-l gâdila. O fi fost Marcia cea mai deșteaptă din familie, dar era și remarcabil de credulă. Matty născocea povești din ce în ce mai fantasmagorice, până când Marcia reușea, într-un final, să-și dea seama că sunt minciuni sfruntate, totul fiind un joc în familie garantat să-l facă pe Jimmy să se prăpădească de râs. „Ea nu se prindea, de obicei”, spune Simons, „dar eu mă prindeam.”

Matty muncea ca manager de vânzări la studioul 20th Century Fox, mergând cu mașina prin cinematografele din New England ca să-i convingă pe proprietari să cumpere cele mai recente filme ale studioului. Shirley Temple, cea mai mare vedetă a epocii, era sub contract cu Fox, așa că Matty punea laolaltă filmele ei, alături de alte patru sau cinci, și-i convingea pe managerii cinematografelor să plătească tot pachetul. Lui Matty îi plăcea slujba lui și a fost promovat manager de vânzări, ceea ce i-a aprins speranța că va putea urca în ierarhia corporatistă. Planurile lui Matty s-au schimbat când socrul lui, Peter Kantor, l-a rugat să vină și să lucreze la fabrica lui de încălțăminte. Peter i-a promis că-l va face acționar, iar Matty s-a simțit obligat să se alăture afacerii familiei.

Fabrica lui Peter, care producea pantofi de lux pentru femei, era un succes, dar banii zburau din ea aproape la fel de repede cum intrau. Mic și îndesat, dar cu gusturi extravagante – prefera hainele scumpe, conducea numai cele mai recente modele de automobile Cadillac și purta pantofi cu talpă groasă, care să-i compenseze statura măruntă, de doar un metru șaizeci și doi –, Peter și-a risipit mare parte din avere la cursele de cai și cu un șir întreg de amante. În zilele de leafă, Peter îi lăsa pe Jimmy și pe vărul acestuia, Richard Lourie, să care teancuri de