A N N E S V E R D R U P - T H YG E S O N 10
şi mai multe cuvinte fascinante, inclusiv cu denumirile latine ale plantelor – cum ar fi Tussilago farfara pentru podbal. Vara, sus de tot pe platoul muntos Golsfjellet, îmi arăta cristale de cuarț, locul unde creştea saxifraga roşie şi cum cântă ploierul auriu. Bunicul a trăit 102 ani şi încă mă mai gândesc la el în fiecare vară când aud trilul trist al ploierului auriu sus, deasupra copacilor. Acasă în Oslo, stătea în balansoarul lui din colțul sufrageriei noastre şi citea cu voce tare The Cormorants of Utrøst din colecția de poveşti în două volume. Pe măsură ce am crescut, complexitatea discuțiilor noastre a evoluat şi ea; mi-a spus despre Loki şi vâsc, despre Iason şi Lâna de Aur, despre traversări transatlantice ale vapoarelor spre America în anii 1930, despre cele două războaie mondiale... Familia mea avea o cabană pe o insuliță pe un lac din pădure unde mi-am petrecut vacanțele şi nenumărate weekenduri. Era o cabană din lemn cu două încăperi, fără curent electric sau apă curentă, dar era chiar în inima naturii. Verile erau pline de mirosul gudronat al pereților cabanei încălziți de soare, de afişe cu specii de ciuperci din zonă, biban prins în capcanele pentru peşti, şprot cu oase minuscule, căpşune sălbatice de pe acoperişul cabanei, tăiat de lemne şi plictisitoarele incursiuni la cules de merişoare care păreau să nu se mai termine niciodată. Am crescut citind cărți de aventuri pentru băieți, ale căror coperți miroseau uşor a mucegai de la hangarul unde fuseseră depozitate. Cum cabana era departe de cea mai apropiată comunitate – chiar foarte departe de cel mai apropiat vecin –, cerurile erau minunat de înstelate noaptea. Când eram adolescentă, am făcut odată un pat din crengi de pin în mijlocul gheții pentru mine şi prietena mea Nina, apoi am scos din hambar nişte saci de dormit de pe vremea războiului şi ne-am organizat să dor-
