cu Maria îl aşteaptă în Cenacol pe Duhul Sfânt

STAÞIUNEA A TREISPREZECEA

Apostolii împreunã cu Maria îl aºteaptã în Cenacol pe Duhul Sfânt

Staţiunea a treisprezecea

59

Rămân ucenicii în rugi aşteptând Pe Duhul promis ce-o să vină curând. Stau toţi în Cenacol, se tem de iudei; Maria se află-mpreună cu ei. Refren: Aleluia. Cristos a-nviat dintru moartea amară Tristeţea şi jalea din inimi dispară. Aleluia

V. R.

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm. Căci prin învierea ta ai dat viaţă lumii.

Citire din Faptele Apostolilor

12 Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al Măslinilor, care se află aproape de Ierusalim, cât un drum în zi de sâmbătă. 13 Când au intrat, au urcat în încăperea de sus, unde obişnuiau să se adune. Erau: Petru şi Ioan, Iacob şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacob, fiul lui Alfeu, şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacob. 14 Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui. 1,12-14

60

Calea luminii

C redinţa Bisericii Catehismul Bisericii Catolice 964. Rolul Mariei faţă de Biserică este inseparabil de unirea ei cu Cristos şi decurge direct din ea. „Această unire a Mamei cu Fiul său în opera Răscumpărării se manifestă din clipa zămislirii feciorelnice a lui Cristos şi până la moartea lui”. Ea se arată în mod deosebit în ceasul pătimirii lui:

Preafericita Fecioară a înaintat în peregrinarea credinţei şi a păstrat cu fidelitate unirea cu Fiul său până la picioarele Crucii, unde, nu fără un plan divin, a stat neclintită, a suferit adânc împreună cu Fiul ei unul-născut şi s-a unit cu suflet de mamă la jertfa lui, consimţind cu iubire la sacrificarea Victimei născute din ea; în sfârşit, a fost dată ca mamă ucenicului de către Cristos Isus murind pe Cruce, prin cuvintele: „Femeie, iată-l pe fiul tău” (In 19,26-27). 965. După Înălţarea Fiului său, Maria „a sprijinit cu rugăciunile sale începuturile Bisericii”. Laolaltă cu apostolii şi câteva femei, o vedem pe Maria „implorând şi ea în rugăciunile sale darul Duhului Sfânt, care o umbrise încă de la Bunavestire”.

R eflecţie

De-a lungul istoriei Bisericii, au existat multe mişcări apostolice care s-au dedicat contemplării în rugăciune, dar şi altele care s-au dedicat vieţii active. După ce am trecut pragul unui nou mileniu, ne uităm la „cenacol” ca la loc simbolic unde trebuie să revenim mereu, ca să putem deveni „contemplativi în acţiune”. Ca persoane ce se află atât în rugăciune, cât şi în serviciul evangheliei, noi trebuie să veghem mereu, cu

Staţiunea a treisprezecea

61

flacăra credinţei vie în inimile noastre, aşteptând venirea Domnului înviat. Numai Domnul ne poate reînnoi în slujirile care decurg din Botezul şi Confirmaţiunea noastră.

Să ne rugăm:

Să se reverse asupra noastră, Părinte veşnic, strălucirea gloriei tale, Cristos, lumină din lumină, iar darul Duhului tău Sfânt să întărească inimile credincioşilor născuţi la viaţa cea nouă, din iubirea ta. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. sau

Părinte Preasfânt, Biserica ta este adunată aici în adoraţie şi rugăciune precum discipolii şi Maria odinioară în Cenacol. Dă-ne harul ca noi să îndeplinim cu bucuria Duhului Sfânt tot ceea ce tu ne porunceşti să facem în această lume. Fă să luăm parte cu bucurie la suferinţele lui Cristos, ca să ne bucurăm atunci când se el se va revela în glorie. Amin.

Ant. V. Cristos a înviat, aleluia! R. Adevărat a înviat, aleluia! sau V. Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Marie, aleluia! R. Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!