Învierea lui Cristos

ÎNVIEREA LUI CRISTOS

În zilele noastre se răspândeşte tot mai mult o practică de evlavie numită Via lucis (Calea luminii). Cu aceasta, într-un mod asemănător cu ceea ce se întâmplă la Via crucis (Calea crucii), credincioşii parcurg un drum, meditând diferitele apariţii prin care Isus – de la înviere până la înălţare, în perspectiva Parusiei – şi-a arătat gloria în faţa ucenicilor, aşteptând revărsarea Duhului promis (cf. In 14,26; 16,13-15; Lc 24,49), i-a întărit în credinţă, a dus la împlinire învăţătura despre împărăţia lui Dumnezeu, a definitivat apoi structura sacramentală şi ierarhică a Bisericii

Prin exerciţiul de pietate Via lucis (Calea luminii), credincioşii amintesc evenimentul central al credinţei – învierea lui Cristos – şi starea lor de ucenici care, prin Botez, sacrament pascal, au trecut de la întunericul păcatului la lumina harului (cf. Col 1,13; Ef 5,8).

De veacuri, Via crucis (Calea crucii) a meditat participarea credincioşilor la primul moment al misterului pascal – pătimirea – şi a contribuit la fixarea conţinutului său în conştiinţa poporului. La fel, Via lucis (Calea luminii), cu condiţia să se desfăşoare cu fidelitate faţă de textul evanghelic, poate să-i ajute pe credincioşi să ajungă la o înţelegere vitală a celui de al doilea moment al misterului pascal: învierea Domnului.

Via lucis (Calea luminii) poate să devină, de asemenea, o metodă foarte bună de trăire a credinţei, deoarece, aşa cum se spune, se ajunge „per crucem ad lucem – prin cruce, la lumină”. Într-adevăr, prin metafora drumului, Via lucis (Calea luminii) conduce la

constatarea realităţii durerii care, în planul lui Dumnezeu, nu constituie punctul final al vieţii, ci speranţa ajungerii la adevăratul scop al omului: eliberarea, bucuria, pacea, care sunt valori prin excelenţă pascale.

Via lucis (Calea luminii), în sfârşit, într-o societate care adesea poartă pecetea „culturii morţii”, cu formele ei de nelinişte şi distrugere, este un stimulent pentru a instaura o „cultură a vieţii”, adică o cultură deschisă la aşteptarea speranţei şi la certitudinile credinţei. C ongregaţia pentru C ultul D ivin şi D isciplina Sacramentelor, Directoriul despre pietatea populară şi liturgie. Principii şi orientări (9 aprilie 2002), 153.

Notă asupra modului celebrării

Modelul propus în paginile ce urmează pentru celebrarea particulară sau comunitară a Căii luminii poate fi adaptat în funcţie de timpul ce se are la dispoziţie. Astfel, dacă se doreşte încadrarea celebrării într-o jumătate de oră, dintre toate textele propuse pentru reflecţie la fiecare staţiune, se pot alege doar reflecţia şi una dintre rugăciunile de la sfârşitul staţiunii. Cine are mai mult timp la dispoziţie poate să parcurgă cu mult folos spiritual şi textul biblic şi cel din Catehismul Bisericii Catolice.