Isus înviat întăreşte credinţa lui Toma

STAÞIUNEA A OPTA

Isus înviat întãreºte credinþa lui Toma

Staţiunea a opta

39

De grele-ndoieli şi-întrebări este ros Apostolul Toma, când domnul Cristos I-apare, îl ceartă şi într-un târziu Apostolul crede că Domnul e viu. Refren: Aleluia. Cristos a-nviat dintru moartea amară Tristeţea şi jalea din inimi dispară. Aleluia

V. R.

Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm. Căci prin învierea ta ai dat viaţă lumii.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan

20,24-29

24 Însă Toma, unul din cei doisprezece, care se numea „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios”.

40

Calea luminii

28 Toma a răspuns şi i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut”.

C redinţa Bisericii Catehismul Bisericii Catolice 644. Chiar când sunt puşi în faţa realităţii lui Isus înviat, ucenicii încă se mai îndoiesc, într-atât de imposibil li se părea acest lucru: ei cred că văd o nălucă. „Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau” (Lc 24,41). Toma avea să cunoască aceeaşi încercare a îndoielii, iar în momentul ultimei apariţii în Galileea, relatată de Matei, „unii totuşi s-au îndoit” (Mt 28,17). De aceea, ipoteza după care Învierea ar fi fost un „produs” al credinţei (sau al credulităţii) apostolilor este lipsită de consistenţă. Dimpotrivă, credinţa lor în Înviere s-a născut – sub acţiunea harului divin – din experienţa directă a realităţii lui Isus cel înviat.

R eflecţie

Toma nu se lasă uşor convins de cuvintele şi mărturia celorlalţi apostoli. El are nevoie de fapte: să vadă, să pipăie. Isus, bun cunoscător al intimităţii inimii, caută să recupereze încrederea pierdută a lui Toma.

Credinţa este un dar al lui Dumnezeu care ne deschide ochii sufletului şi ne împinge inima spre el. Credinţa întrece capacităţile noastre naturale, dar nu este iraţională, nici nu se împotriveşte libertăţii noastre: este mai curând o lumină pentru existenţa noastră,

Staţiunea a opta

41

care ne ajută şi ne întăreşte pentru a recunoaşte şi a iubi adevărul.

Să ne rugăm:

Dumnezeule, Părintele nostru, fă ca împreună cu apostolul Toma să-l recunoaştem în Cristos pe Domnul şi Dumnezeul nostru şi să trăim în viaţă ceea ce mărturisim cu credinţa. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. sau

Doamne Isuse, sporeşte-ne credinţa, speranţa şi iubirea. Dă-ne o credinţă tare şi neclintită, plină de încredere. Iţi cerem umilinţa pentru a crede fără să vedem, pentru a spera în ciuda tuturor dificultăţilor, pentru a iubi fără măsură, cu o inimă mare. Fără să vedem, vrem să îmbrăţişăm cu fermitate cuvântul tău şi al Bisericii tale, ca să rămânem în adevărul care eliberează. Amin.

Ant. V. Cristos a înviat, aleluia! R. Adevărat a înviat, aleluia! sau V. Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Marie, aleluia! R. Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!