14 NUANŢE DE ROŞU Amintiri din copilăria comunistă „Epoca de Aur”
CRISTINA G.
14 NUANŢE DE ROŞU Amintiri din copilăria comunistă „Epoca de Aur”
Sapientia
Iaşi 2019
Redactor: pr. dr. Ştefan Lupu Tehnoredactare, copertă: Iulian Gherghel
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GHERGHEL, CRISTINA 14 nuanţe de roşu. Amintiri din copilăria comunistă. „Epoca de Aur” / Cristina Gherghel – Iaşi: Sapientia, 2019. ISBN 978-606-578-365-2 232.9
© 2019 Editura SAPIENTIA Institutul Teologic Romano-Catolic Str. Th. Văscăuţeanu, 6 RO – 700462 Iaşi Tel. 0232/225228 Fax 0232/211476 www.editurasapientia.ro www.librariasapientia.ro e-mail: slupu@itrc.ro
Pentru iubita mea mamă, Maria, şi pentru tata, Iosif, care a trecut la cele veşnice pe 10 aprilie 2018. Avea 83 de ani. În toamna anului 2018 ar fi sărbătorit 65 de ani de căsătorie.
Odihneşte-te în pace, preaiubit tată!
CUPRINS Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 Prolog . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 Disclaimer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 Sărut mâna, mamă şi tată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Mama eroină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Tata şi buhaii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36 Tata după comunism şi-n ultimele sale clipe . . . . . . . . . . 45 Împrăştiaţi prin lume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 Înainte de comunism – Al Doilea Război Mondial . . . . . . 52 Acronime, arhaisme şi forme de adresare comuniste . . . 56 Epoca de Aur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74 Religia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77 Calea, Adevărul şi Viaţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82 Decretul 770 – „decreţei”, norme, cote şi cartele . . . . . . . 93 Norme, cote şi cartele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97 Copilul fără nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109 Pâinea noastră cea de toate zilele . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117 Urzeala mamei – Ţesători şi războaie . . . . . . . . . . . . . . . 138 Pistruiatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159 64 de ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174 Snopi de porumb . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179 Copiii de ţărani şi educaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194 Premii şi coroniţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206 Mizerabilii cu visuri imposibile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218 Teorema lui Pitagora . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224 Iubiri şi mărţişoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241 Capre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260 Şezători şi prăznuiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273 Viaţa în alb şi negru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281 Şi pereţii au urechi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294 Tonuri de ruginiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299 Iarna pe uliţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 317
8
14 nuanţe de roşu
Moş Gerilă cu portocale gri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 322 Arhanghelul Mihail . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 341 Tradiţii de Anul Nou . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 356 Ana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 361 Panoul ruşinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 369 Animale domestice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 389 Bicicleta asasină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 392 Sacrificii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 405 Emancipare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 412 Generaţia de sacrificiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 422 Epoca de Groază . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 425 Disidenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 453 Fraţi români . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 462 Singură şi fericită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 474 Despre autor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 498 Alte cărţi de Cristina G. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 499 Conectează-te cu autorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 501
Mii de mulţumiri fratelui meu, Sebi, care în 2012 m-a încurajat să scriu, când eu ziceam că n-am nimic să povestesc. Infinită gratitudine tuturor surorilor şi fraţilor mei, care mă sprijină necondiţionat şi se roagă pentru recunoaşterea mea ca scriitor. Adâncă recunoştinţă celor care cred în mine şi depun mărturie în public. Umilă plecăciune în faţa fraţilor şi a surorilor mele, care fac posibilul şi imposibilul ca părinţii noştri să aibă o bătrâneţe liniştită. Fără voi toţi, nu aş fi reuşit niciodată să public aceste memorii.
INTRODUCERE În cazul în care cauţi pe Internet cărţi despre comunism, găseşti milioane. Multe dintre acestea fiind scrise din auzite – sau pe baza informaţiilor găsite în diferite publicaţii – de persoane ce nu au trăit în vremuri comuniste. Alte cărţi sunt scrise de străini, despre ţara noastră, despre ce simţeam, ce făceam, ce gândeam noi. Cum este posibil? Au făcut studii de piaţă. Întotdeauna m-am minunat de capacitatea unui om de a scrie despre ceva ce nu a trăit pe pielea sa. Dar şi mai mult mă minunez de cum aceste istorii sunt considerate credibile, obiective şi reale. Dacă locuieşti un an într-o ţară, părerea mea este că nu ai cum să afirmi că ştii totul despre cultura ţării sau firea locuitorilor săi. Cărţile în general, chiar şi cele de istorie, sunt scrise din prisme personale, subiective, dacă vrei. Un adevăr incontestabil trăit de tine într-un anumit moment poate fi considerat o minciună gogonată de un altul care a trăit în aceeaşi ţară, dar la 80 de kilometri depărtare, şi/sau la 2 ani distanţă. Nu ştiu ce îţi aminteşti tu din acele vremuri comuniste. Poate îţi aminteşti de anumite cărţi, de filme şi desene animate, de haine pe care coseai inimioare... Eu îmi amintesc de munca la câmp, de cizmele negre de cauciuc ale tatălui meu, în care îşi băga picioarele după ce le înfăşura în cârpe (obiele), de ţesătoarea mamei, de plăcintele cu brânză şi cornuleţele cu untură.
12
14 nuanţe de roşu
Îmi amintesc de zăpada cât casa şi de poalele lui Moş Gerilă în care mă aşezam în fiecare an, tremurând de spaimă şi de nerăbdare. Îmi amintesc de cozile interminabile la magazine, de luptele ce se dădeau pentru o franzelă, de lacrimile mamei că nu avea ulei să facă borş pentru că nu a avut de unde să dea statului un ou. Îmi amintesc de filmele cenzurate, de uniforme, cravate şi matricole, de profesori care ne urlau c-am fost „făcuţi la comandă” şi de copii care umblau desculţi şi se culcau flămânzi. Dar cel mai mult îmi amintesc de discursurile lui Ceauşescu la fiecare început de an şcolar, în care ne îndemna, scandând lozinca comunistă împrumutată de la Lenin: „Învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi”. Mulţi dintre cei ce vor citi se vor regăsi în cuvintele mele. Poate şi tu ai trecut prin aceleaşi experienţe şi, chiar dacă-ţi lipseşte trecutul, n-ai uitat. N-ai uitat că perioada comunistă nu a fost parfum de trandafiri, dar nici nu a fost numai spini. Sunt tradiţionalistă, patriotică şi obiectivă. Nu pot şi nici nu vreau să ignor. Nu mi-a fost uşor să pun pe hârtie memorii ce dor foarte mult. Am vărsat lacrimi amare de dor şi de durere. Surorile mele şi fraţii mei nu-şi imaginează cât de mult îi iubesc şi ce înseamnă legăturile de sânge pentru mine. Nu-şi închipuie cât de mult mă afectează suferinţa lor. Mă doare inima atât de tare de nu pot să respir. Plâng şi mă rog să le fie bine, că nu pot să fac nimic altceva. Fiecare avem demonii noştri cu care ne luptăm în fiecare zi şi deseori nu vedem dincolo de durerea proprie.
Amintiri din copilăria comunistă
13
Începusem să scriu aceste memorii în decembrie 2016. Am scris cu intermitenţă câteva pagini, dând prioritate altor proiecte. În martie 2018, am renunţat la alte planuri, cu gândul să termin această carte. Pe 10 aprilie 2018, tatăl meu preaiubit a trecut la cele veşnice şi, deşi nu era neaşteptat, am căzut într-un abis cum nu mi-am închipuit că există. Pentru mai mult de 3 luni nu am fost în stare să scriu un singur cuvânt în această carte. În nicio carte, de fapt. M-am străduit din răsputeri, am urlat şi-am dat cu pumnii, căci să scriu este singurul lucru pe care ştiu să-l fac cu ochii închişi. Dar nu puteam decât să plâng, să plâng şi să plâng cu suspine. Am făcut multe lucruri deosebit de grele în viaţă până acum; să termin această carte este unul dintre ele. Ochii nu mi s-au uscat până la sfârşit. Şi-am suspinat inconsolabilă... Am vrut atât de mult ca tata să ţină această carte în mâinile lui tremurânde... Acum sper ca măcar mama să o facă, pentru că ei sunt eroii acestor pagini. Fiecare rând este în onoarea lor. Şi fiecare cuvânt scris a durut ca o lamă de cuţit împunsă în inimă. Mulţi terapeuţi te îndeamnă să scrii, ca să uiţi ce te-a rănit. Dar eu nu vreau să uit. Eu vreau ca istoria părinţilor mei şi a celor care au muncit ca ei să fie ştiută şi preţuită. Nu Ceauşescu a ţinut ţara pe linia de plutire. Ţăranul român are acest merit, căci el a muncit ca un sclav pe pământurile lui. Ţăranul român s-a născut fără drepturi şi a murit sub povara datoriilor. Fiecare dintre noi are o istorie diferită de povestit.
14
14 nuanţe de roşu
Aceasta este a părinţilor mei preaiubiţi şi a mea. Îţi mulţumesc din suflet pentru interesul în aceste memorii. Dacă-ţi preţuieşti părinţii la fel de mult ca mine, lasă un comentariu (sau o recenzie) pe Goodreads, Google, pe paginile mele personale sau unde vrei tu. Cartea aceasta nu este plină de necazuri şi suferinţe, dimpotrivă. Pe alocuri va semăna cu Amintiri din Copilărie de Ion Creangă, însă copilăria mea, poate şi a ta – mai ales dacă ai crescut la ţară –, nu a fost atât de lipsită de griji şi datorii.
PROLOG O mare parte dintre români sunt extrem de susceptibili în privinţa folosirii greşite a pronumelor personale de politeţe. Gramatica mea este departe de a fi perfectă, dar vreau să vă asigur că ştiu care-i diferenţa între Dvs., dvs., dumneaei, dânsei, matale, tu şi voi (Voi). Sunt o persoană extrem de politicoasă şi am primit o educaţie deosebit de strictă în această direcţie. În public, oriunde aş fi şi cu oricine aş vorbi, mă adresez cu dvs. persoanelor pe care nu le cunosc. Totuşi, în scris, am decis să mă adresez tuturor cu TU, în loc de DVS. Asta, după ce am fost batjocorită în public (de o lucrătoare la o bancă) pentru că m-am adresat cu Voi, în loc de dvs. Am încercat să-i explic că Voi avea V mare şi era de modă veche – un substitut al pronumelui modern dvs., dar n-am avut drept de apel, doamna îşi ieşise total din fire din cauza lipsei mele de respect. Întâmplarea m-a afectat foarte mult şi-am reflectat îndelung asupra ei. Cum a putut un pronume personal să rănească atât de mult, când atitudinea mea era umilă şi respectuoasă, iar tonul blând şi educat? Superbia. De ce am ales să tutuiesc pe toată lumea în cărţi, articole şi postări, ştiind că mulţi se vor simţi ofensaţi de moarte? Pentru că mă face să mă simt mai aproape de cititorii mei.
16
14 nuanţe de roşu
Nu e oare drept că îi tutuim pe prieteni şi pe membrii familiei – adică pe cei pe care-i îndrăgim (de regulă)? Când te adresezi cuiva cu dvs., se creează o barieră între voi. E clar că nu sunteţi pe acelaşi nivel. Unul apleacă capul, iar celălalt îl ridică. Sunt un militant pacifist al egalităţii între oameni şi îndrăgesc cu patimă toate persoanele care se comportă ca fiinţe superioare când sunt tutuite (cu respect). Doresc din inimă să simt aproape pe fiecare dintre cei care mă citesc. Doresc ca tu să mă simţi alături de tine, pe acelaşi nivel, căci suntem egali. Respectul pe care îl port tuturor fiinţelor şi lucrurilor nu are margini. Dacă mă ştii de pe bloguri, sunt sigură că ai notat cât de mult scriu pe această temă. Pentru mine, respectul este baza omeniei, dar nu se reflectă prin folosirea unor pronume personale de politeţe, ci prin fapte, atitudini, tonuri şi maniere. Tutuirea nu este sinonim cu lipsa de consideraţie, stimă şi apreciere. Tutuirea nu ar trebui să fie automat clasificată drept lipsă de condescendenţă. Priveşte poza întreagă şi trage concluzii obiective. Ştiu că dacă eşti un academic (sau un om educat cu pretenţii), tutuirea te va leza. Îmi pare rău, însă sper că nu vei fi orbit de mânie şi vei citi această carte oricum.
DISCLAIMER Aceasta nu este o carte de istorie, însă am făcut tot posibilul să ofer informaţii corecte. M-am documentat îndelung înainte de a scrie o dată, un număr sau un fapt istoric. Explicaţiile sunt opinii personale bazate pe ceea ce am văzut şi trăit în primă persoană. Unele nume sunt inventate din dorinţa de a prezerva identitatea persoanelor reale. Poveştile sunt toate adevărate, dar unele sunt relatate în tonuri glumeţe şi satirice, în onoarea tatălui meu, Iosif, care făcea mereu haz de necaz – în public. Indiferent de ceea ce vei citi mai departe, vreau să ştii că perioada lui Ceauşescu în care am trăit – 14 ani – a fost cea mai frumoasă din viaţa mea de până acum. Asta, pentru că aveam toţi fraţii şi toate surorile alături. * * * Dacă apreciezi, te rog să consideri scrierea unei recenzii pe site-urile pe care găseşti cartea. De asemenea, înscrierea la scrisoarea ocazională şi conectarea cu mine pe reţelele de socializare, reprezintă un motiv de interes pentru tine şi un prilej de bucurie pentru mine.