VIA LUCIS – CALEA LUMINII O rugăciune a comunităţii creştine pentru timpul pascal
VIA LUCIS – CALEA LUMINII O rugăciune a comunităţii creştine pentru timpul pascal
Sapientia Iaşi 2010
Imprimatur † Petru Gherghel Episcop de Iaşi 25.03.2010
Ediţie îngrijită de pr. dr. Ştefan Lupu Tehnoredactare şi copertă: Petru Ciobanu
© 2010 Editura SAPIENTIA Institutul Teologic Romano-Catolic Str. Th. Văscăuţeanu 6 RO – 700462 Iaşi Tel. 0232/225228 Fax 0232/211476 www.editurasapientia.ro e-mail: slupu@itrc.ro
CUPRINS Învierea lui Cristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Rituri introductive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 Staţiunea întâi: Învierea lui Isus . . . . . . . . . . . . . . . 10 Staţiunea a doua: Ucenicii găsesc mormântul gol . . 14 Staţiunea a treia: Isus înviat se arată Mariei Magdalena . . . . . . . . . 18 Staţiunea a patra: Isus înviat pe drum cu ucenicii de la Emaus . . . . 22 Staţiunea a cincea: Isus se manifestă la Emaus la frângerea pâinii . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Staţiunea a şasea: Isus înviat le apare ucenicilor . . . 30 Staţiunea a şaptea: Isus înviat le dă apostolilor puterea de a ierta păcatele . . . . 34 Staţiunea a opta: Isus înviat întăreşte credinţa lui Toma . . . . . . . . 38 Staţiunea a noua: Isus înviat le apare apostolilor lângă Marea Tiberiadei . . . . 42 Staţiunea a zecea: Isus înviat îi conferă primatul lui Petru . . . . . . . 46 Staţiunea a unsprezecea: Isus înviat le încredinţează apostolilor misiunea de a predica evanghelia . . . 50 Staţiunea a douăsprezecea: Isus înviat se înalţă la cer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54 Staţiunea a treisprezecea: Apostolii împreună cu Maria îl aşteaptă în Cenacol pe Duhul Sfânt . 58 Staţiunea a paisprezecea: Isus Înviat îl trimite pe Duhul Sfânt . . . . . . . . . . 62 Rugăciunea finală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
ÎNVIEREA LUI CRISTOS În zilele noastre se răspândeşte tot mai mult o practică de evlavie numită Via lucis (Calea luminii). Cu aceasta, într-un mod asemănător cu ceea ce se întâmplă la Via crucis (Calea crucii), credincioşii parcurg un drum, meditând diferitele apariţii prin care Isus – de la înviere până la înălţare, în perspectiva Parusiei – şi-a arătat gloria în faţa ucenicilor, aşteptând revărsarea Duhului promis (cf. In 14,26; 16,13-15; Lc 24,49), i-a întărit în credinţă, a dus la împlinire învăţătura despre împărăţia lui Dumnezeu, a definitivat apoi structura sacramentală şi ierarhică a Bisericii Prin exerciţiul de pietate Via lucis (Calea luminii), credincioşii amintesc evenimentul central al credinţei – învierea lui Cristos – şi starea lor de ucenici care, prin Botez, sacrament pascal, au trecut de la întunericul păcatului la lumina harului (cf. Col 1,13; Ef 5,8). De veacuri, Via crucis (Calea crucii) a meditat participarea credincioşilor la primul moment al misterului pascal – pătimirea – şi a contribuit la fixarea conţinutului său în conştiinţa poporului. La fel, Via lucis (Calea luminii), cu condiţia să se desfăşoare cu fidelitate faţă de textul evanghelic, poate să-i ajute pe credincioşi să ajungă la o înţelegere vitală a celui de al doilea moment al misterului pascal: învierea Domnului. Via lucis (Calea luminii) poate să devină, de asemenea, o metodă foarte bună de trăire a credinţei, deoarece, aşa cum se spune, se ajunge „per crucem ad lucem – prin cruce, la lumină”. Într-adevăr, prin metafora drumului, Via lucis (Calea luminii) conduce la
constatarea realităţii durerii care, în planul lui Dumnezeu, nu constituie punctul final al vieţii, ci speranţa ajungerii la adevăratul scop al omului: eliberarea, bucuria, pacea, care sunt valori prin excelenţă pascale. Via lucis (Calea luminii), în sfârşit, într-o societate care adesea poartă pecetea „culturii morţii”, cu formele ei de nelinişte şi distrugere, este un stimulent pentru a instaura o „cultură a vieţii”, adică o cultură deschisă la aşteptarea speranţei şi la certitudinile credinţei. Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, Directoriul despre pietatea populară şi liturgie. Principii şi orientări (9 aprilie 2002), 153.
Notă asupra modului celebrării Modelul propus în paginile ce urmează pentru celebrarea particulară sau comunitară a Căii luminii poate fi adaptat în funcţie de timpul ce se are la dispoziţie. Astfel, dacă se doreşte încadrarea celebrării într-o jumătate de oră, dintre toate textele propuse pentru reflecţie la fiecare staţiune, se pot alege doar reflecţia şi una dintre rugăciunile de la sfârşitul staţiunii. Cine are mai mult timp la dispoziţie poate să parcurgă cu mult folos spiritual şi textul biblic şi cel din Catehismul Bisericii Catolice.
RITURI INTRODUCTIVE În locul unde se doreşte să se celebreze Calea luminii să se pregătească lumânarea pascală aprinsă, Evangheliarul deschis la relatările învierii, un buchet de flori, simbolul vieţii. În fruntea procesiunii merge cel care duce „lumânare pascală” sau o icoană a lui „Cristos înviat”.
V.
R. V.
R.
În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin. Bunătatea atotputernică a lui Dumnezeu Tatăl, care l-a înviat pe Domnul Isus din morţi şi ni l-a dat pe Duhul său ca să facă din noi fiii săi, să fie cu voi toţi. Şi cu Duhul tău.
Cu Cristos cel înviat, mântuirea noastră, parcurgem, în rugăciune, Calea luminii. Ne deschidem inima speranţei şi ne dispunem să primim noutatea pe care ne-o aduce Cel Înviat. El, care este Domnul vieţii, să lumineze lumea şi să ne dea puterea de a fi purtătorii unei noi culturi, bazate pe pace şi pe respectul adevărat faţă de persoana umană. Să ne rugăm: Dumnezeule, Părintele nostru, în Fiul tău, mort şi înviat pentru noi, ai voit să zideşti pe o stâncă de nezdruncinat siguranţa speranţei noastre. Revarsă în noi Duhul adevărului şi al luminii, ca să putem merge cu încredere pe drumurile lumii, purtând mereu în trupul nostru muritor mărturia morţii şi învierii care ne mântuieşte. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.
STAÞIUNEA ÎNTÂI
Învierea lui Isus
11
Staţiunea întâi
Refren:
V. R.
Când soarele sus izgonea bezna grea Un înger coboară în strai ca de nea; Şi spune, şezând lângă sfântul mormânt, Femeilor, triste cu sufletul frânt: Aleluia. Cristos a-nviat dintru moartea amară Tristeţea şi jalea din inimi dispară. Aleluia
Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm. Căci prin învierea ta ai dat viaţă lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei
28,1-7
După ce a trecut sâmbăta, în zorii primei zile a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. 2 Şi iată, a venit un cutremur mare: îngerul Domnului a coborât din cer, a venit şi a rostogolit piatra, apoi s-a aşezat pe ea. 3 Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada. 4 La vederea lui, paznicii s-au cutremurat de frică şi au rămas ca morţi. 5 Dar îngerul a spus femeilor: „Voi, nu vă temeţi! Ştiu că-l căutaţi pe Isus cel răstignit. 6 Nu este aici, căci a înviat după cum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde a zăcut. 7 Mergeţi în grabă şi spuneţi discipolilor lui: «A înviat din morţi şi, iată, merge înaintea voastră în Galileea. Acolo îl veţi vedea. Iată, v-am spus»”. Cuvântul Domnului 1
12
Calea luminii
Credinţa Bisericii
Catehismul Bisericii Catolice
638. „Şi noi vă binevestim făgăduinţa făcută părinţilor noştri, că pe aceasta Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-l pe Isus” (Fap 13,32-33). Învierea lui Isus este adevărul culminant al credinţei noastre în Cristos, crezut şi trăit ca adevăr central de cea dintâi comunitate creştină, transmis ca adevăr fundamental de Tradiţie, stabilit de documentele Noului Testament, predicat ca parte esenţială a Misterului pascal împreună cu Crucea: Cristos a înviat din morţi Cu moartea pe moarte călcând Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le (Liturgia bizantină, Troparul de Paşti).
639. Misterul Învierii lui Cristos este un eveniment real, care a avut manifestări constatate istoric aşa cum atestă Noul Testament. Sfântul Paul le scrie deja corintenilor către anul 56: „V-am transmis, înainte de toate, ceea ce am primit şi eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că s-a arătat lui Chefa, apoi Celor Doisprezece” (1Cor 15,3-4). Apostolul vorbeşte aici despre tradiţia vie a Învierii, pe care o primise după convertirea sa la porţile Damascului. Reflecţie Atunci când ni se pare că totul s-a terminat, atunci când avem impresia că moartea are ultimul cuvânt, trebuie să proclamăm plini de bucurie că Isus Cristos a înviat, este viu. Aceasta este vestea cea mare, marele
Staţiunea întâi
13
adevăr ce stă la baza credinţei noastre şi care umple viaţa noastră cu o bucurie năvalnică, oferită tuturor, „vestită chiar şi celor morţi” (1Pt 4,6). Să ne rugăm Te rugăm, Dumnezeule milostiv, să-i dai poporului tău harul să proclame slava Domnului înviat, pentru ca în el – sacrament universal de mântuire – să dobândească darurile vieţii celei noi. Prin Cristos Domnul nostru. Amin. sau
Doamne Isuse, cu o inimă plină de iubire faţă de tine, trăim bucuria învierii tale. Învaţă-ne, după exemplul tău, să nu respingem crucea prin care tu ne duci la înviere. Numai purtându-ne crucea, pe urmele tale, ne putem umple de bucuria cea fără de sfârşit. Amin. Ant. V. R.
Cristos a înviat, aleluia! Adevărat a înviat, aleluia!
sau
V.
R.
Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Marie, aleluia! Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!
STAÞIUNEA A DOUA
Ucenicii gãsesc mormântul gol
15
Staţiunea a doua
Refren:
V. R.
Ioan şi cu Petru în grabă s-au dus La sfântul mormânt părăsit de Isus. Iar ei au crezut căci le-a fost dat să vadă Linţoliul jos, a-nvierii dovadă. Aleluia. Cristos a-nviat dintru moartea amară Tristeţea şi jalea din inimi dispară. Aleluia
Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm. Căci prin învierea ta ai dat viaţă lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan
20,1-9
În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. 2 Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”. 3 A ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. l-a văzut giulgiurile aşezate, 1
16 7
8
9
Calea luminii
dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut; pentru că încă nu ştiau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi. Cuvântul Domnului
Credinţa Bisericii
Catehismul Bisericii Catolice 640 640. „Pentru ce-l căutaţi pe Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci a înviat” (Lc 24, 5-6). În cadrul evenimentelor Paştelui, mormântul gol este primul element întâlnit. Acesta nu este o dovadă directă în sine. Lipsa trupului lui Cristos din mormânt ar putea fi explicată şi altfel. Cu toate acestea, mormântul gol a constituit un semn esenţial pentru toţi. Descoperirea lui de către ucenici a fost primul pas spre recunoaşterea faptului însuşi al Învierii. Este cazul femeilor sfinte mai întâi, apoi al lui Petru. „Ucenicul pe care-l iubea Isus” (In 20,2) afirmă că, intrând în mormântul gol şi descoperind „fâşiile de pânză jos” (In 20,6), „a văzut şi a crezut” (In 20,8). Aceasta presupune că el a constatat, după starea în care se afla mormântul gol, că lipsa trupului lui Isus nu putea fi o lucrare omenească şi că Isus nu revenise, pur şi simplu, la o viaţă pământească, aşa cum se întâmplase cu Lazăr. Reflecţie Ucenicii au primit cu neîncredere vestea adusă de femei. Mintea le este confuză, dar iubirea lor e mai puternică. Petru şi Ioan, neştiind ce se petrece şi cu o inimă ce
Staţiunea a doua
17
bătea puternic, sunt cei dintâi care aleargă la mormânt. Este adevărat ceea ce au spus femeile. Chiar şi cele mai mici detalii rămân întipărite în inima lor şi în Scriptură. Cristos a biruit moartea. Nu este o iluzie, ci un fapt care va schimba istoria. Ulterior, Petru, capul apostolilor, va primi vizita lui Isus, ca un semn al iubirii sale delicate faţă de cel care va trebui să-i întărească în credinţă pe fraţii săi. Să ne rugăm: O Dumnezeule, care l-ai răscumpărat pe om şi l-ai ridicat deasupra vechii străluciri prin misterul negrăit al milostivirii tale, priveşte spre noi, fiii tăi, renăscuţi prin Botez la viaţa cea nouă, şi păstrează mereu în noi darurile harului tău. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. sau
Doamne Isuse, şi noi, ca şi Petru şi Ioan, simţim nevoia să ne îndreptăm spre tine, fără să o amânăm pentru mai târziu. De aceea, îţi cerem azi elanul interior al lui Petru şi Ioan pentru a răspunde cu promptitudine voinţei tale. Să învăţăm şi noi să-i ascultăm pe cei care ne vorbesc în numele tău, ca să alergăm cu speranţă în întâmpinarea ta. Amin. Ant. V. R.
Cristos a înviat, aleluia! Adevărat a înviat, aleluia!
sau
V.
R.
Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Marie, aleluia! Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!
STAÞIUNEA A TREIA
Isus înviat se aratã Mariei Magdalena
19
Staţiunea a treia
Refren:
V. R.
Plângea Magdalena cu glasul domol Privind în mormântul cel negru şi gol. „Marie, îi zice Isus, tu nu vezi Că-s viu, că nu port ale morţii obezi?” Aleluia. Cristos a-nviat dintru moartea amară Tristeţea şi jalea din inimi dispară. Aleluia
Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm. Căci prin învierea ta ai dat viaţă lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan
20,11-18
Iar Maria stătea lângă mormânt, afară, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt 12 şi a văzut doi îngeri în haine albe, care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus, unul la cap şi altul la picioare. 13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus”. 14 Spunând acestea, s-a întors şi l-a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu ştia că este Isus. 15 Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus: „Domnule, dacă dumneata l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua”. 16 Isus i-a zis: „Maria!” Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieşte: „Rabbuni” - care înseamnă „Învăţătorule”. 11
20
Calea luminii
17
Isus i-a zis: „Nu mă reţine, pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl, dar du-te la fraţii mei şi spune-le: Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru”. Maria Magdalena a venit la discipoli şi le-a vestit că l-a văzut pe Domnul şi că el i-a spus acestea.
18
Credinţa Bisericii
Catehismul Bisericii Catolice 641. Maria Magdalena şi femeile sfinte, care veneau ca să isprăvească îmbălsămarea trupului lui Isus, îngropat în grabă în seara Vinerii Sfinte din cauza venirii sabatului, au fost cele dintâi care l-au întâlnit pe Cel Înviat. Aşadar femeile au fost primele mesagere ale Învierii lui Cristos pentru apostolii înşişi (cf. Lc 24,9-10). Lor, Isus li se arată după aceea, întâi lui Petru, pe urmă Celor Doisprezece. Chemat să întărească credinţa fraţilor săi, Petru îl vede deci pe Cel Înviat înaintea acestora şi mărturia lui face comunitatea să exclame: „A înviat cu adevărat Domnul şi s-a arătat lui Simon!” (Lc 24,34). Reflecţie Maria plânge pierderea lui Isus pentru că îl iubeşte cu o iubire mare şi curată, manifestată prin tărie sufletească şi prin eficacitate, aşa cum este iubirea atâtor femei care ştiu s-o dovedească prin dăruire. Maria l-a căutat pe învăţătorul ei şi Isus i-a recunoscut afecţiunea totală strigând-o pe numele propriu. Isus face din Maria prima propovăduitoare a învierii.
Staţiunea a treia
21
Şi pe noi, Isus ne iubeşte personal, ne strigă pe numele propriu şi ne trimite să dăm mărturie pentru vestea cea bună: Cristos e viu între noi! Să ne rugăm: Dumnezeule atotputernic şi veşnic, Fiul tău a voit să-i încredinţeze Mariei Magdalena prima vestire a bucuriei pascale. Prin exemplul şi mijlocirea ei, dă-ne harul să-l proclamăm în faţa lumii pe Cristos cel înviat, pentru a-l contempla alături de tine în glorie. El care vieţuieşte şi domneşte în toţi vecii vecilor. Amin. sau
Sfântă Marie, Mama lui Dumnezeu şi Mama noastră, te rugăm ca, prin mijlocirea ta, asemenea Mariei Magdalena, să ne bucurăm de învierea Fiului tău iubit şi să propovăduim pretutindeni prezenţa lui vie între noi. Amin. Ant. V. R.
Cristos a înviat, aleluia! Adevărat a înviat, aleluia!
sau
V.
R.
Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Marie, aleluia! Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!
STAÞIUNEA A PATRA
Isus înviat pe drum cu ucenicii de la Emaus
23
Staţiunea a patra
Refren:
V. R.
E seară. Doi oameni cu paşii greoi Se-îndreaptă spre Emaus şi-s trişti amândoi: Isus le explică cuvântul divin. Dar nu-l recunosc, ei îl cred un străin. Aleluia. Cristos a-nviat dintru moartea amară Tristeţea şi jalea din inimi dispară. Aleluia
Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm. Căci prin învierea ta ai dat viaţă lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13
14 15
16 17
18
19
20
21
24,13-27
Şi iată că, în aceeaşi zi, doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emaus, cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi s-a apropiat şi mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. Unul dintre ei, cu numele Cleopa, i-a răspuns: „Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?” El le-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor, cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri.
24 22
23
24
25
26
27
Calea luminii
Ba, mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?” Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. Cuvântul Domnului
Credinţa Bisericii
Catehismul Bisericii Catolice 642. Toate câte s-au petrecut în acele zile de Paşti angajează pe fiecare dintre apostoli – şi în mod cu totul deosebit pe Petru – în construirea erei noi care a început în dimineaţa Paştelui. În calitate de martori ai Celui înviat, ei rămân pietrele de temelie ale Bisericii sale. Credinţa celei dintâi comunităţi a credincioşilor se întemeiază pe mărturia unor oameni concreţi, cunoscuţi de creştini şi, cei mai mulţi, trăind încă printre ei. Aceşti „martori ai Învierii lui Cristos” sunt, în primul rând, Petru şi Cei Doisprezece, dar nu numai ei: Paul vorbeşte clar de peste cinci sute de persoane cărora Isus li s-a arătat în acelaşi timp, în afară de Iacob şi de toţi apostolii. Reflecţie Drumul către Emaus este povestea vieţii creştine. Ucenicii au mers de la Ierusalim, fiind descurajaţi şi
Staţiunea a patra
25
trişti. Ei şi-au pierdut speranţa. Noi, de asemenea, avem momente de disperare şi de dezolare. Domnul Isus înviat ne însoţeşte de-a lungul drumului, chiar şi atunci când mergem în direcţia greşită. Numai el ne poate „deschide” cuvântul şi ne poate ajuta să inţelegem viaţa noastră, în special când suntem în suferinţă. Numai el poate să reaprindă hotărârea noastră de a ne dedica la ceea ce este cel mai important în viaţă. Să ne rugăm: Părinte veşnic, prin Fiul tău unul-născut ai învins moartea şi ne-ai deschis drumul spre viaţa veşnică. Dă-ne harul ca noi, cei care celebrăm Paştele, să fim reînnoiţi în Duhul tău Sfânt, ca să ne naştem din nou în lumina Domnului înviat. El care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin. sau
Doamne Dumnezeule, asemenea ucenicilor spre Emaus, îl implorăm şi noi pe Isus: rămâi cu noi, Doamne. Deschide inimile noastre la o convertire adevărată şi, aşa cum ei l-au recunoscut pe Domnul la frângerea pâinii, fă-ne şi pe noi martorii unei omeniri noi, reconciliate şi în pace cu tine. Trimite-ne ca vestitori ai pocăinţei şi iertării pe care tu le oferi tuturor în numele lui Isus. Amin. Ant. V. R.
Cristos a înviat, aleluia! Adevărat a înviat, aleluia!
sau
V.
R.
Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Marie, aleluia! Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!
STA횧IUNEA A CINCEA
Isus se manifest찾 la Emaus la fr창ngerea p창inii
27
Staţiunea a cincea
Refren:
V. R.
La Emaus pe bunul tovarăş de drum Cei doi îl reţin, căci e noapte de-acum. La frângerea pâinii, atunci abia pot Să vadă cu cine au mers cot la cot. Aleluia. Cristos a-nviat dintru moartea amară Tristeţea şi jalea din inimi dispară. Aleluia
Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm. Căci prin învierea ta ai dat viaţă lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 28
29
30
31
32
33
24,28-35
Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi pentru că se lasă seara şi ziua e de acum pe sfârşite”. Atunci a intrat să rămână cu ei. Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” Şi, în acelaşi ceas, s-au ridicat şi s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei,
28 34
35
Calea luminii
care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”. Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum l-au recunoscut la frângerea pâinii. Cuvântul Domnului
Credinţa Bisericii
Catehismul Bisericii Catolice 647. „Da, cu adevărat fericită noapte: numai ţie ţi s-a dat să cunoşti vremea şi ceasul în care Isus Cristos a înviat din morţi” ─ sună cântarea Exsultet de Paşti. Într-adevăr, nimeni nu a fost martor ocular al evenimentului însuşi al Învierii şi nici un evanghelist nu-l descrie. Nimeni n-a putut să spună cum a avut loc fizic. Cu atât mai puţin a fost perceptibilă simţurilor esenţa ei cea mai intimă, trecerea la o altă viaţă. Eveniment istoric care poate fi constatat prin semnul mormântului gol şi prin realitatea întâlnirilor apostolilor cu Cristos cel înviat, Învierea rămâne în aceeaşi măsură, prin ceea ce transcende şi depăşeşte istoria, în centrul misterului credinţei. De aceea, Isus cel înviat nu se arată lumii, ci ucenicilor săi, „celor ce împreună cu El s-au suit din Galileea la Ierusalim şi care sunt acum martorii lui în faţa poporului” (Fap 13,31). Reflecţie Ucenicii mergeau spre Emaus trişti şi descurajaţi, ca atâţia bărbaţi şi femei dezorientaţi din cauză că lucrurile nu merg aşa cum doresc. Nu reuşesc să se încredinţeze în mâinile Domnului. Totuşi, Isus Cristos „se face tovarăş de drum cu ei pentru a le lumina paşii
Staţiunea a cincea
29
dezorientaţi şi a le readuce speranţa. Cu lumina aflată în Sfânta Scriptură, chiar dacă mintea nu înţelege totul, inimile lor încep să „ardă” de credinţă, speranţă şi iubire. Când, aşezaţi la masă, Isus le împarte pâinea, li se deschide mintea şi inima şi descoperă că Domnul, este cu ei. În Euharistie, Isus ne împarte cuvântul şi trupul său, pentru drumul nostru de zi cu zi. Să ne rugăm: Părinte milostiv, dă-ne harul să gustăm în toată viaţa noastră roadele Paştelui, care se actualizează în celebrarea tainelor tale. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. sau
Doamne Isuse, ajută-ne să te descoperim în viaţa noastră obişnuită, în lectura Sfintei Scripturi şi la celebrarea Euharistiei, unde ai vrut să devii hrana noastră zilnică. Dă-ne, de asemenea, o dorinţă arzătoare de a te descoperi şi în fraţii noştri şi ai tăi. Amin. Ant. V. R.
Cristos a înviat, aleluia! Adevărat a înviat, aleluia!
sau
V.
R.
Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Marie, aleluia! Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!
STAÞIUNEA A ªASEA
Isus înviat le apare ucenicilor
31
Staţiunea a şasea
Refren:
V. R.
Zdrobiţi de durere apostolii par Când Domnu-nviat se arată lor iar. „Curaj! Nu vă temeţi!, le spune, căci nu-s Un duh, un strigoi; ci sunt eu, sunt Isus!” Aleluia. Cristos a-nviat dintru moartea amară Tristeţea şi jalea din inimi dispară. Aleluia
Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm. Căci prin învierea ta ai dat viaţă lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 36
37 38
39
40
41
42 43 44
24,36-48
Pe când vorbeau ei acestea, el a stat în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!” Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh, dar el le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? Priviţi mâinile şi picioarele mele căci sunt eu însumi. Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase, cum mă vedeţi pe mine că am”. Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, le-a spus: „Aveţi aici ceva de mâncare?” Ei i-au dat o bucată de peşte fript. Luând-o, a mâncat-o înaintea lor. Apoi le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi”.
32 45 46
47
48
Calea luminii
Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile şi le-a spus: „Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate popoarele. Începând din Ierusalim, voi veţi fi martorii acestor lucruri. Cuvântul Domnului
Credinţa Bisericii
Catehismul Bisericii Catolice 643. În faţa acestor mărturii, învierea lui Cristos nu poate fi interpretată în afara ordinii fizice şi nu poate fi negată ca eveniment istoric. Din fapte rezultă că credinţa ucenicilor a fost supusă încercării decisive a pătimirii şi a morţii pe Cruce a Învăţătorului lor, vestite de Acesta dinainte. Zguduirea provocată de pătimire a fost atât de puternică încât ucenicii (cel puţin unii dintre ei) nu au crezut imediat în vestea Învierii. Departe de a ne arăta o comunitate cuprinsă de exaltare mistică, Evangheliile ni-i prezintă pe ucenici abătuţi (Lc 24,17) şi înspăimântaţi. Din această cauză, n-au dat crezare femeilor sfinte care se întorceau de la mormânt şi „cuvintele lor li s-au părut o aiurare” (Lc 24,11). Când Isus li se arată celor unsprezece în seara de Paşti, „îi mustră pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci nu i-au crezut pe cei ce-l văzuseră înviat” (Mc 16,14). Reflecţie Isus Cristos înviat este acelaşi Isus care s-a născut la Betleem, a muncit la Nazaret, a străbătut drumurile Palestinei predicând şi făcând binele, acelaşi Isus care a spălat picioarele ucenicilor, s-a dat pe sine duşmanilor
Staţiunea a şasea
33
pentru a muri atârnat pe cruce. Isus Cristos, Domnul, Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Dar apostolilor abia le vine să creadă: sunt speriaţi, cuprinşi de teama că vor avea şi ei aceeaşi soartă. Isus se prezintă în mijlocul lor şi le arată rănile sale ca un trofeu, biruitor asupra morţii şi a păcatului. Rănile sale au fost preţul răscumpărării noastre. Nu este un duh. Este acelaşi Isus care i-a ales pe ei ca prieteni ai săi, şi acum stă la masă cu ei. Să ne rugăm: Dumnezeule atotputernic şi milostiv, condu-ne la bucuria veşnică, pentru ca umila turmă a fiilor tăi să ajungă în siguranţă alături de tine, acolo unde a precedat-o Cristos, Păstorul ei. El care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin. sau
Doamne Isuse, dă-ne credinţa şi speranţa necesară ca să te putem descoperi în orice moment, chiar şi atunci când nu te aşteptăm. Să fii tu, Doamne, pentru noi, nu o figură istorică îndepărtată, ci cel viu şi prezent între noi, care ne luminezi drumurile în această viaţă şi care apoi vei transforma trupul nostru fragil într-un trup glorificat ca şi al tău. Amin. Ant. V. R.
Cristos a înviat, aleluia! Adevărat a înviat, aleluia!
sau
V.
R.
Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Marie, aleluia! Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!
STAÞIUNEA A ªAPTEA
Isus înviat le dã apostolilor puterea de a ierta pãcatele
35
Staţiunea a şaptea
Refren:
V. R.
La sfinţii apostoli de spaimă distruşi Isus a pătruns prin blocatele uşi. Suflând peste dânşii, putere le-a dat Să-i ierte pe oameni de orice păcat. Aleluia. Cristos a-nviat dintru moartea amară Tristeţea şi jalea din inimi dispară. Aleluia
Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm. Căci prin învierea ta ai dat viaţă lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 19
20
21
22
23
20,19-23
În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul. Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt. Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”. Cuvântul Domnului
36
Calea luminii
Credinţa Bisericii
Catehismul Bisericii Catolice 976. Simbolul apostolilor leagă credinţa în iertarea păcatelor de credinţa în Duhul Sfânt, dar şi de credinţa în Biserică şi în împărtăşirea sfinţilor. Dăruindu-l pe Duhul Sfânt apostolilor săi, Cristos cel înviat le-a conferit propria sa putere divină de a ierta păcatele: „Primiţi-l pe Duhul Sfânt. Cui îi veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar cui i le veţi ţine, vor fi ţinute” (In 20, 22-23.) 981. Cristos, după ce a înviat, i-a trimis pe apostoli „să vestească în numele lui pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile” (Lc 24,47). Această„slujire a împăcării” (2Cor 5,18), apostolii şi urmaşii lor nu o împlinesc numai vestind oamenilor iertarea lui Dumnezeu meritată pentru noi de Cristos şi chemându-i la convertire şi la credinţă, ci şi împărtăşindu-le iertarea păcatelor prin Botez şi împăcându-i cu Dumnezeu şi cu Biserica datorită puterii cheilor primite de la Cristos: Biserica a primit cheile Împărăţiei cerurilor ca să se săvârşească în ea iertarea păcatelor prin sângele lui Cristos şi prin lucrarea Duhului Sfânt. În această Biserică, sufletul, care era mort prin păcat, îşi recapătă viaţa, pentru a trăi cu Cristos, al cărui har ne-a mântuit. Reflecţie Apostolii nu prea au înţeles toate cele întâmplate în acele zile. Dar aceasta nu contează. Important este că Isus e din nou cu ei. Din nou se bucură de prezenţa Învăţătorului şi de intimitatea iubirii sale. Uşile erau încuiate de frică, dar el îi va ajuta să-şi deschidă larg
Staţiunea a şaptea
37
inimile pentru a-i primi în ele pe toţi oamenii. La Cina cea de taină au primit puterea de a celebra jertfa euharistică. Acum îi face părtaşi de milostivirea lui Dumnezeu: le dă puterea de a ierta păcatele, darul minunat acordat oamenilor: reconcilierea, posibilitatea de a redobândi prietenia cu Dumnezeu, după ce l-au părăsit prin păcat. Să ne rugăm: Dumnezeul păcii, pe tine nu te poate înţelege cel care seamănă învrăjbirea, nu te poate primi cel care iubeşte violenţa: dăruieşte-le celor care înfăptuiesc pacea să persevereze în lucrarea lor, iar celor care le pun piedici, să fie vindecaţi de ura care îi chinuie, pentru ca toţi să se regăsească în tine, care eşti adevărata pace. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. sau
Doamne Isuse, fă-ne să descoperim în preoţii tăi un „alter Christus”, tu care i-ai făcut împărţitori ai misterelor divine. Atunci când ne vom despărţi de tine prin păcat, ajută-ne să recuperăm bucuria adâncă a milostivirii tale prin sacramentul Spovezii. Amin. Ant. V. R.
Cristos a înviat, aleluia! Adevărat a înviat, aleluia!
sau
V.
R.
Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Marie, aleluia! Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!
STAÞIUNEA A OPTA
Isus înviat întãreºte credinþa lui Toma
39
Staţiunea a opta
Refren:
V. R.
De grele-ndoieli şi-întrebări este ros Apostolul Toma, când domnul Cristos I-apare, îl ceartă şi într-un târziu Apostolul crede că Domnul e viu. Aleluia. Cristos a-nviat dintru moartea amară Tristeţea şi jalea din inimi dispară. Aleluia
Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm. Căci prin învierea ta ai dat viaţă lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan
20,24-29
Însă Toma, unul din cei doisprezece, care se numea „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios”. 24
40
Calea luminii
Toma a răspuns şi i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut”. 28
Credinţa Bisericii
Catehismul Bisericii Catolice 644. Chiar când sunt puşi în faţa realităţii lui Isus înviat, ucenicii încă se mai îndoiesc, într-atât de imposibil li se părea acest lucru: ei cred că văd o nălucă. „Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau” (Lc 24,41). Toma avea să cunoască aceeaşi încercare a îndoielii, iar în momentul ultimei apariţii în Galileea, relatată de Matei, „unii totuşi s-au îndoit” (Mt 28,17). De aceea, ipoteza după care Învierea ar fi fost un „produs” al credinţei (sau al credulităţii) apostolilor este lipsită de consistenţă. Dimpotrivă, credinţa lor în Înviere s-a născut – sub acţiunea harului divin – din experienţa directă a realităţii lui Isus cel înviat. Reflecţie Toma nu se lasă uşor convins de cuvintele şi mărturia celorlalţi apostoli. El are nevoie de fapte: să vadă, să pipăie. Isus, bun cunoscător al intimităţii inimii, caută să recupereze încrederea pierdută a lui Toma. Credinţa este un dar al lui Dumnezeu care ne deschide ochii sufletului şi ne împinge inima spre el. Credinţa întrece capacităţile noastre naturale, dar nu este iraţională, nici nu se împotriveşte libertăţii noastre: este mai curând o lumină pentru existenţa noastră,
Staţiunea a opta
41
care ne ajută şi ne întăreşte pentru a recunoaşte şi a iubi adevărul. Să ne rugăm: Dumnezeule, Părintele nostru, fă ca împreună cu apostolul Toma să-l recunoaştem în Cristos pe Domnul şi Dumnezeul nostru şi să trăim în viaţă ceea ce mărturisim cu credinţa. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. sau
Doamne Isuse, sporeşte-ne credinţa, speranţa şi iubirea. Dă-ne o credinţă tare şi neclintită, plină de încredere. Iţi cerem umilinţa pentru a crede fără să vedem, pentru a spera în ciuda tuturor dificultăţilor, pentru a iubi fără măsură, cu o inimă mare. Fără să vedem, vrem să îmbrăţişăm cu fermitate cuvântul tău şi al Bisericii tale, ca să rămânem în adevărul care eliberează. Amin. Ant. V. R.
Cristos a înviat, aleluia! Adevărat a înviat, aleluia!
sau
V.
R.
Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Marie, aleluia! Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!
STAÞIUNEA A NOUA
Isus înviat le apare apostolilor lângã Marea Tiberiadei
43
Staţiunea a noua
Refren:
V. R.
În zori ucenicii pescari munca-şi fac Când Domnu-înviat le apare pe lac. Că nu-i o fantomă din cărţi de poveşti Le-arată când rupe din pâine şi peşti. Aleluia. Cristos a-nviat dintru moartea amară Tristeţea şi jalea din inimi dispară. Aleluia
Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm. Căci prin învierea ta ai dat viaţă lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1
2
3
4
5
6
21,1-9,13
După acestea, Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei şi li s-a arătat astfel: Erau împreună Simon Petru şi Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre discipolii lui. Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au zis: „Mergem şi noi cu tine”. Au ieşit şi s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic. Când era de acum dimineaţă, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu ştiau că este Isus. Aşadar, Isus le-a zis: „Copii, nu aveţi ceva de mâncare?” I-au răspuns: „Nu!” Atunci le-a zis: „Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi”. Ei l-au aruncat şi nu-l mai puteau trage, din cauza mulţimii peştilor.
44 7
8
9
13
Calea luminii
Atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: „E Domnul!” Simon Petru, auzind că este Domnul, s-a încins cu haina – pentru că era dezbrăcat – şi s-a aruncat în mare. Ceilalţi discipoli au venit cu barca – pentru că nu erau departe de uscat, ci la vreo două sute de coţi – trăgând cu ei năvodul cu peşti. Când au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar, peşte pus deasupra şi pâine. Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele. Cuvântul Domnului
Credinţa Bisericii
Catehismul Bisericii Catolice 645. Isus cel înviat stabileşte relaţii directe cu ucenicii săi, prin atingere şi mâncând împreună cu ei. Prin aceasta, îi invită să-şi dea seama că nu este o fantomă, dar, mai ales, să constate că trupul înviat cu care li se înfăţişează este acelaşi care a fost martirizat şi răstignit, de vreme ce poartă încă urmele pătimirii. Totuşi, acest trup autentic are în acelaşi timp însuşirile noi ale unui trup glorificat: nu mai este situat în spaţiu şi timp, dar se poate face prezent în ce mod doreşte, unde şi când vrea, căci umanitatea sa nu mai poate fi reţinută pe pământ şi nu mai aparţine decât domeniului dumnezeiesc al Tatălui. Şi din acest motiv Isus cel înviat are libertatea suverană de a se arăta în ce fel voieşte: sub înfăţişarea unui grădinar sau „în alt chip” (Mc 16,12) decât cel ştiut de ucenici, tocmai pentru a le trezi credinţa.
Staţiunea a noua
45
Reflecţie Barca lui Petru, pescarul din Galileea, este imaginea Bisericii, ai cărei membri, în decursul istoriei, sunt chemaţi să ducă la îndeplinire misiunea primită: „Veţi fi pescari de oameni”. Pentru această misiune nu este de ajuns efortul uman. Năvoadele trebuie aruncate „în numele lui Isus”. Când se ivesc dificultăţile, când totul parcă ni se împotriveşte, a sosit momentul încredinţării în mâinile lui Dumnezeu şi al fidelităţii faţă de Biserică. Trebuie atunci să privim spre malul lacului dificultăţilor şi să strigăm: „E Domnul!” Să ne rugăm: Dumnezeule, dă-ne harul să ne conformăm viaţa misterului pascal pe care îl celebrăm cu bucurie, pentru ca puterea Celui Înviat să ne apere şi să ne mântuiască. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. sau
Doamne Isuse, dă-ne mândria de a ne simţi în barca lui Petru, în Biserică. Învaţă-ne să o iubim şi să o respectăm ca pe o mamă. Învaţă-ne, Doamne, să ne sprijinim, în toate activităţile noastre, mai curând pe tine decât pe noi înşine. Ant. V. R.
Cristos a înviat, aleluia! Adevărat a înviat, aleluia!
sau
V.
R.
Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Marie, aleluia! Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!
STAÞIUNEA A ZECEA
Isus înviat îi conferã primatul lui Petru
47
Staţiunea a zecea
Refren:
V. R.
Fricos a fost Petru când fals a jurat Că nu îl cunoaşte pe Domnul legat. Când Domnu-nviat îi apare în zori Iubire îi jură acum de trei ori. Aleluia. Cristos a-nviat dintru moartea amară Tristeţea şi jalea din inimi dispară. Aleluia
Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm. Căci prin învierea ta ai dat viaţă lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15
16
17
18
19
21,15-19
După ce au stat la masă Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?” El i-a zis: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. El i-a spus: „Paşte mieluşeii mei!” El i-a zis iarăşi, a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” El i-a spus: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. I-a zis: „Paşte oile mele!” I-a zis a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: „Mă iubeşti?” şi i-a spus: „Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile mele! Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi te duceai unde voiai. Însă, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi te va încinge un altul şi te va duce unde nu vei voi”. Dar aceasta a spus-o, arătând cu ce moarte îl va preamări pe Dumnezeu. După ce a spus aceasta, i-a zis: „Urmează-mă!” Cuvântul Domnului
48
Calea luminii
Credinţa Bisericii
Catehismul Bisericii Catolice 552. În colegiul Celor Doisprezece, Simon Petru ocupă primul loc. Isus i-a încredinţat o misiune unică. Datorită unei revelaţii venind de la Tatăl, Petru mărturisise: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui Viu”. Domnul îi declarase atunci: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile Iadului nu o vor birui” (Mt 16,18). Cristos, „Piatra cea vie” (1Pt 2,4), îi asigură Bisericii sale clădite pe Petru victoria asupra puterilor morţii. Petru, pentru credinţa mărturisită de el, va rămâne stânca de neclintit a Bisericii. El va avea misiunea de a feri această credinţă de orice slăbiciune şi de a-i întări în ea pe fraţii săi. 553. Isus i-a încredinţat lui Petru o autoritate specifică: „ţie îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor: orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri” (Mt 16,19). „Puterea cheilor” desemnează autoritatea de a conduce casa lui Dumnezeu, care este Biserica. Isus, „Bunul Păstor” (In 10,11), a confirmat această misiune după Învierea sa: „Paşte oile mele” (In 21,15-17). Puterea de a „lega” şi de a „dezlega” indică autoritatea de a ierta păcatele, de a rosti judecăţi în materie de doctrină şi de a lua hotărâri cu caracter disciplinar în Biserică. Isus a încredinţat această autoritate Bisericii prin slujirea apostolilor şi îndeosebi a lui Petru, singurul căruia i-a încredinţat în mod explicit cheile Împărăţiei. Reflecţie Petru, el cel impulsiv, cel înfocat, rămâne singur cu Domnul. Şi îi este ruşine în faţa lui Isus pentru că l-a dezamăgit atunci când avea mai mare nevoie de el. Dar
Staţiunea a zecea
49
Isus nu-i reproşează laşitatea: iubirea este mai mare decât toate mizeriile noastre. Îi oferă ocazia de a o lua de la capăt, pentru că niciodată nimic nu este pierdut. Cele trei întrebări ale lui Isus sunt dovada cea mai bună că el rămâne fidel promisiunilor sale: uşa speranţei rămâne mereu larg deschisă pentru cei care iubesc. Petru este pus în fruntea Bisericii ce abia începe să se nască, pentru a-i sluji pe fraţii săi, pentru a fi „Servus servorum Dei”. Să ne rugăm: Dumnezeule, care în înţelepciunea ta veşnică, ai zidit Biserica pe stânca lui Petru, capul colegiului apostolic, priveşte şi sprijină-l pe Sfântul Părinte Papa N. Tu, care l-ai ales ca succesor al lui Petru, fă ca el să fie pentru poporul tău principiul şi fundamentul vizibil al unităţii în credinţă şi al comuniunii în iubire. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. sau
Ajută-ne, Doamne Isuse, să nu ne lăsăm învinşi de păcatele noastre, de trădările prieteniei tale, ci să ne întoarcem de fiecare dată la tine, răspunzând iubirii cu iubire. Ajută-ne să rămânem în comuniune cu urmaşul lui Petru, Sfântul Părinte papa, cu o ascultare sinceră, garanţie a unităţii Bisericii şi a fidelităţii faţă de evanghelie. Amin. Ant. V. R.
Cristos a înviat, aleluia! Adevărat a înviat, aleluia!
sau
V.
R.
Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Marie, aleluia! Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!
STAÞIUNEA A UNSPREZECEA
Isus înviat le încredinþeazã apostolilor misiunea de a predica evanghelia
51
Staţiunea a unsprezecea
Refren:
V. R.
Le spune Isus la ai săi ucenici: În lumea întreagă porniţi de aici. Vestiţi tuturora, tot ce v-am spus eu Cu voi împreună eu fi-voi mereu. Aleluia. Cristos a-nviat dintru moartea amară Tristeţea şi jalea din inimi dispară. Aleluia
Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm. Căci prin învierea ta ai dat viaţă lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16
17
18
19
20
28,16-20
Apoi cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntele hotărât lor de Isus. Cum l-au văzut, i s-au închinat, dar unii se îndoiau. Apropiindu-se, Isus le-a vorbit: „Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ. Aşadar, mergeţi, faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit. Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii”. Cuvântul Domnului
52 Credinţa Bisericii
Calea luminii
Catehismul Bisericii Catolice 849. Porunca misionară. „Trimisă de Dumnezeu la popoare pentru a fi «sacrament universal de mântuire», Biserica, în virtutea exigenţelor profunde ale propriei catolicităţi şi ascultând de porunca Întemeietorului ei, se străduieşte să vestească tuturor oamenilor Evanghelia”: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit, şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,19-20). 850. Originea şi scopul misiunii. Porunca misionară a Domnului îşi are izvorul ultim în iubirea veşnică a Preasfintei Treimi: „Biserica peregrină este, prin natura sa, misionară, fiindcă ea însăşi îşi are originea în misiunea Fiului şi în misiunea Duhului Sfânt, după planul lui Dumnezeu Tatăl”. Iar scopul ultim al misiunii nu este altul decât a-i face pe oameni să participe la comuniunea care există între Tatăl şi Fiul în Duhul lor de iubire. 851. Motivul misiunii. Întotdeauna Biserica şi-a aflat obligaţia şi forţa elanului său misionar în iubirea lui Dumnezeu pentru toţi oamenii: „Căci iubirea lui Cristos ne zoreşte...” (2Cor 5,14). Într-adevăr, „Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului” (1Tim 2,4). Dumnezeu vrea mântuirea tuturor prin cunoaşterea adevărului. Mântuirea se află în adevăr. Cei care ascultă de îndemnul Duhului adevărului sunt deja pe calea mântuirii; dar Biserica, fiindu-i încredinţat acest adevăr, trebuie să meargă în întâmpinarea dorinţei lor şi să li-l aducă. Tocmai pentru că crede în planul universal de mântuire, Biserica trebuie să fie misionară.
Staţiunea a unsprezecea
53
Reflecţie Ucenicii s-au bucurat lângă Isus, în ultimele zile ale vieţii sale pământeşti, de o intimitate şi de o prietenie deosebită, care i-au marcat. Dar nu acesta era lucrul cel mai important pentru Isus în aceste zile, ci misiunea imensă ce rămâne de făcut: „Mergeţi la toate naţiunile...” Iată testamentul lui: porniţi la drum şi duceţi pretutindeni vestea cea bună, pe care aţi văzut-o şi auzit-o. Stau în faţă cele trei mari sarcini ale oricărui apostol, ale oricărui creştin: a predica (crede), a boteza (celebra), a trăi după evanghelie. Să ne rugăm: Prin predicarea evangheliei, să se împlinească pretutindeni, Doamne, mântuirea dobândită de jertfa lui Cristos, iar mulţimea fiilor tăi adoptivi să obţină de la el, Cuvântul adevărului, viaţa nouă promisă tuturor oamenilor. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. sau
Doamne Isuse, care i-ai umplut de speranţă pe apostolii trimişi cu misiunea de a predica vestea cea bună, lărgeşte inima noastră de dorinţa de a duce în lume, la fiecare om, bucuria învierii, pentru ca lumea să creadă şi să fie transformată după chipul tău. Amin. Ant. V. R.
Cristos a înviat, aleluia! Adevărat a înviat, aleluia!
sau
V.
R.
Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Marie, aleluia! Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!
STAÞIUNEA A DOUÃSPREZECEA
Isus înviat se înalþã la cer
55
Staţiunea a doisprezecea
Refren:
V. R.
Având misiunea-ncheiată, Isus Se-ntoarce în slavă la Tatăl de sus. Privesc ucenicii cu ochi plini de dor Cum Domnul dispare, luat într-un nor. Aleluia. Cristos a-nviat dintru moartea amară Tristeţea şi jalea din inimi dispară. Aleluia
Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm. Căci prin învierea ta ai dat viaţă lumii.
Citire din Faptele Apostolilor 4
5
6
7
8
9
10
11
1,4-11
Şi, în timp ce era cu ei, le-a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aştepte promisiunea Tatălui „pe care, [zicea el], aţi auzit-o de la mine: Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu după multe zile”. Atunci, cei care se adunaseră l-au întrebat: „Doamne, în acest timp vei restaura împărăţia lui Israel?” Dar el le-a zis: „Vouă nu vă este dat să cunoaşteţi timpurile sau momentele pe care Tatăl le-a stabilit prin propria autoritate. Însă, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea şi Samaria, şi până la marginile pământului”. Şi după ce a spus acestea, sub privirile lor, el a fost înălţat şi un nor l-a ascuns din ochii lor. În timp ce erau cu ochii aţintiţi spre cer şi el se înălţa, iată că le-au apărut doi bărbaţi în haine albe şi le-au spus: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l-aţi văzut mergând spre cer”. Cuvântul Domnului
56
Calea luminii
Credinţa Bisericii
Catehismul Bisericii Catolice 659. „Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, s-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Mc 16,19). Trupul lui Cristos a fost glorificat din momentul Învierii sale, după cum o dovedesc însuşirile noi şi supranaturale de care Trupul său se bucură de acum înainte în permanenţă. Dar în timpul celor patruzeci de zile în care va mânca în mod familiar cu ucenicii săi şi îi va învăţa despre Împărăţie, slava lui rămâne învăluită sub trăsăturile unei umanităţi obişnuite. Ultima apariţie a lui Isus se sfârşeşte prin intrarea ireversibilă a umanităţii sale în gloria dumnezeiască simbolizată de norul şi cerul în care şade de acum înainte de-a dreapta lui Dumnezeu. În mod cu totul excepţional şi unic, El i se va arăta lui Paul „ca unuia născut înainte de vreme” (1Cor 15,8) într-o ultimă apariţie care îl instituie pe acesta apostol. 665. Înălţarea lui Cristos marchează intrarea definitivă a umanităţii lui Isus în domeniul ceresc al lui Dumnezeu, de unde va veni iarăşi, dar care până atunci îl ascunde privirilor oamenilor. 666. Isus Cristos, Capul Bisericii, merge înaintea noastră în Împărăţia glorioasă a Tatălui, pentru ca noi, mădularele Trupului său, să trăim în speranţa că într-o zi vom fi pe vecie cu el. 667. Isus Cristos, intrând o dată pentru totdeauna în sanctuarul cerului, mijloceşte necontenit pentru noi, fiind Mijlocitorul care ne asigură necontenit revărsarea Duhului Sfânt. Reflecţie Odată împlinită misiunea sa între oameni, Isus se înalţă la cer. A venit de la Tatăl, acum se întoarce la
Staţiunea a doisprezecea
57
Tatăl şi şade la dreapta lui. Cristos glorios este în cer şi iarăşi va veni ca Judecător al celor vii şi al celor morţi. Dar înainte de a se despărţi, ne-a lăsat o făgăduinţa fermă ce ne umple de speranţă: „Eu voi fi cu voi în toate în zilele până la sfârşitul veacurilor”. Nu e momentul acum de a sta cu „privirea îndreptată către cer”, ci de a ne strădui din toate puterile noastre ca mesajul de bucurie, vestea cea bună, să ajungă până la marginile pământului. Este în primul rând misiunea şi responsabilitatea lui Isus, dar a voit s-o împartă cu noi. Nu lucrăm singuri. Să ne rugăm: Să tresale de bucurie Biserica ta sfântă, Doamne, deoarece în Cristos înălţat la cer a fost înălţată alături de tine şi umanitatea noastră, iar noi, mădularele trupului său, trăim cu speranţa de a ajunge în glorie alături de Capul nostru. El care vieţuieşte şi domneşte în toţi vecii vecilor. Amin. sau
Doamne Isuse, înălţarea ta la cer ne vesteşte gloria veşnică pregătită pentru cei ce te iubesc. Fă, Doamne, ca răsplata cerească făgăduită să ne fie un imbold pentru a lucra fără încetare, aici, pe pământ. Fă ca viaţa noastră să răspândească mereu pace şi bucurie. Amin. Ant. V. R.
Cristos a înviat, aleluia! Adevărat a înviat, aleluia!
sau
V.
R.
Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Marie, aleluia! Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!
STAÞIUNEA A TREISPREZECEA
Apostolii împreunã cu Maria îl aºteaptã în Cenacol pe Duhul Sfânt
59
Staţiunea a treisprezecea
Refren:
V. R.
Rămân ucenicii în rugi aşteptând Pe Duhul promis ce-o să vină curând. Stau toţi în Cenacol, se tem de iudei; Maria se află-mpreună cu ei. Aleluia. Cristos a-nviat dintru moartea amară Tristeţea şi jalea din inimi dispară. Aleluia
Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm. Căci prin învierea ta ai dat viaţă lumii.
Citire din Faptele Apostolilor 12
13
14
Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al Măslinilor, care se află aproape de Ierusalim, cât un drum în zi de sâmbătă. Când au intrat, au urcat în încăperea de sus, unde obişnuiau să se adune. Erau: Petru şi Ioan, Iacob şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacob, fiul lui Alfeu, şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacob. Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui.
1,12-14
60
Calea luminii
Credinţa Bisericii
Catehismul Bisericii Catolice 964. Rolul Mariei faţă de Biserică este inseparabil de unirea ei cu Cristos şi decurge direct din ea. „Această unire a Mamei cu Fiul său în opera Răscumpărării se manifestă din clipa zămislirii feciorelnice a lui Cristos şi până la moartea lui”. Ea se arată în mod deosebit în ceasul pătimirii lui: Preafericita Fecioară a înaintat în peregrinarea credinţei şi a păstrat cu fidelitate unirea cu Fiul său până la picioarele Crucii, unde, nu fără un plan divin, a stat neclintită, a suferit adânc împreună cu Fiul ei unul-născut şi s-a unit cu suflet de mamă la jertfa lui, consimţind cu iubire la sacrificarea Victimei născute din ea; în sfârşit, a fost dată ca mamă ucenicului de către Cristos Isus murind pe Cruce, prin cuvintele: „Femeie, iată-l pe fiul tău” (In 19,26-27). 965. După Înălţarea Fiului său, Maria „a sprijinit cu rugăciunile sale începuturile Bisericii”. Laolaltă cu apostolii şi câteva femei, o vedem pe Maria „implorând şi ea în rugăciunile sale darul Duhului Sfânt, care o umbrise încă de la Bunavestire”. Reflecţie De-a lungul istoriei Bisericii, au existat multe mişcări apostolice care s-au dedicat contemplării în rugăciune, dar şi altele care s-au dedicat vieţii active. După ce am trecut pragul unui nou mileniu, ne uităm la „cenacol” ca la loc simbolic unde trebuie să revenim mereu, ca să putem deveni „contemplativi în acţiune”. Ca persoane ce se află atât în rugăciune, cât şi în serviciul evangheliei, noi trebuie să veghem mereu, cu
Staţiunea a treisprezecea
61
flacăra credinţei vie în inimile noastre, aşteptând venirea Domnului înviat. Numai Domnul ne poate reînnoi în slujirile care decurg din Botezul şi Confirmaţiunea noastră. Să ne rugăm: Să se reverse asupra noastră, Părinte veşnic, strălucirea gloriei tale, Cristos, lumină din lumină, iar darul Duhului tău Sfânt să întărească inimile credincioşilor născuţi la viaţa cea nouă, din iubirea ta. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. sau
Părinte Preasfânt, Biserica ta este adunată aici în adoraţie şi rugăciune precum discipolii şi Maria odinioară în Cenacol. Dă-ne harul ca noi să îndeplinim cu bucuria Duhului Sfânt tot ceea ce tu ne porunceşti să facem în această lume. Fă să luăm parte cu bucurie la suferinţele lui Cristos, ca să ne bucurăm atunci când se el se va revela în glorie. Amin. Ant. V. R.
Cristos a înviat, aleluia! Adevărat a înviat, aleluia!
sau
V.
R.
Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Marie, aleluia! Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!
STAÞIUNEA A PAISPREZECEA
Isus înviat îl trimite pe Duhul Sfânt
63
Staţiunea a paisprezecea
Refren:
V. R.
Se zguduie casa de-un suflu de vânt; E forţa imensă a Duhului Sfânt; Venit la Rusalii în limbi ca de foc Pe sfinţii apostoli îi schimbă pe loc. Aleluia. Cristos a-nviat dintru moartea amară Tristeţea şi jalea din inimi dispară. Aleluia
Ne închinăm ţie Cristoase şi te binecuvântăm. Căci prin învierea ta ai dat viaţă lumii.
Citire din Faptele Apostolilor 1
2
3
4
5
6
2,1-6
Când a sosit ziua Rusaliilor, toţi erau adunaţi împreună în acelaşi loc. Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească. Şi erau atunci la Ierusalim iudei, bărbaţi evlavioşi din toate naţiunile de sub cer. Când s-a auzit vuietul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uimită, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Cuvântul Domnului
64
Calea luminii
Credinţa Bisericii
Catehismul Bisericii Catolice 731. În ziua Rusaliilor (la încheierea celor şapte săptămâni pascale), Paştele lui Cristos se împlineşte în revărsarea Duhului Sfânt, care este manifestat, dăruit şi comunicat ca Persoană divină: din plinătatea sa, Cristos Domnul revarsă din belşug Duhul. 732. În această zi, Sfânta Treime este pe deplin revelată. Începând din această zi, Împărăţia vestită de Cristos este deschisă celor care cred în El: în smerenia trupului şi în credinţă, ei participă deja la comuniunea Sfintei Treimi. Prin venirea sa, care nu are sfârşit, Duhul Sfânt face lumea să intre în „vremurile din urmă”, timpul Bisericii, Împărăţia deja moştenită, dar încă nu desăvârşită: Văzut-am Lumina cea adevărată, luat-am Spirit ceresc, aflat-am credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închinându-ne, căci ea ne-a mântuit pe noi (Liturgia bizantină, Troparul vecerniei de Rusalii; reluat în liturgiile euharistice, după Împărtăşanie). Reflecţe Isus a promis prietenilor săi că nu vor rămâne singuri. Fidel promisiunii sale, Tatăl, prin mijlocirea lui Isus, îl trimite pe Duhul Sfânt asupra lor, în timp ce se rugau împreună cu Maria, Mama lui Isus. Mintea şi inima lor se umplu de lumină şi de foc pentru a propovădui împărăţia lui Dumnezeu. A fost inaugurat „timpul Bisericii”, „timpul Comunităţii celor botezaţi”. Începând de acum, Duhul Sfânt va călăuzi această comunitate şi pe fiecare membru în parte, până în ziua
Staţiunea a paisprezecea
65
în care ne vom bucura împreună în locuinţa pregătită de către Isus în cer. Să ne rugăm: Dumnezeule, care în misterul Rusaliilor sfinţeşti Biserica ta în orice popor şi naţiune, revarsă darurile Duhului tău Sfânt până la marginile pământului şi continuă azi, în comunitatea credincioşilor, minunile pe care le-ai săvârşit la începuturile predicării evangheliei. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin. sau
Vino, Duhule Sfânt, revarsă peste noi harurile tale. Fă ca focul iubirii tale să ne transforme fiinţa întreagă şi numai tu să fii călăuza vieţii noastre. Ant. V. R.
Cristos a înviat, aleluia! Adevărat a înviat, aleluia!
sau
V.
R.
Bucură-te şi te înveseleşte, Fecioară Marie, aleluia! Căci Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!
66
Calea luminii
RUGĂCIUNEA FINALĂ Doamne Dumnezeul nostru, izvorul bucuriei şi al speranţei noastre, noi am trăit cu Fiul tău evenimentele învierii şi înălţării sale până la coborârea Duhului Sfânt; fă ca prin meditarea acestor mistere să primim harul şi forţa de a deveni martori ai lui Isus Cristos în lume, acolo unde ne desfăşurăm misiunea. Te rugăm pentru Biserică: ea să fie chipul lui Cristos în istorie şi, plină fiind de Duhul Sfânt, să arate lumii comoara iubirii tale; să-i sfinţească pe fiii tăi prin sacramente, pentru ca prin ea toţi oamenii să se bucure de învierea veşnică. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
