Alegeri alimentare interior 1 27 site by seneca

Colecția „NOI“ este despre Casă, Pământ și Om; cuprinde cărți despre mediu și despre urma pe care o lăsăm noi. Considerăm că impactul pe care o carte îl are asupra mediului înconjurător este la fel de important ca impactul ei asupra spiritului. La editarea fiecărei cărți, minimalizăm consumul de resurse naturale și alegem procesele de producție cele mai prietenoase cu natura. Respectăm următoarele reguli: Așezăm textul în pagină în așa fel încât producția să genereze minimum de deșeuri. Cele care apar, totuși, devin cărți poștale, carnețele sau se reciclează. Tipărim pe carton și hârtie reciclate, certificate FSC la o tipografie cu certificări FSC și Imprim’Vert. http://www.cycluspaper.com/en/about-us/ http://www.artagrafica.ro/ro/certificari/imprimvert/

Pentru fiecare carte tipărită, calculăm amprenta de CO2 – cantitatea de dioxid de carbon emisă în atmosferă – care a rezultat în urma producției. Pentru compensarea emisiilor de CO2, plantăm copaci în cadrul proiectului Kultivă! Astfel, cărțile noastre nu devin copaci tăiați, ci copaci plantați.

MARCO PIZZUTI

ALEGERI ALIMENTARE NEINSPIRATE

de la alimente de distrugere în masă la o nouă conștiință agroalimentară

Traducere din limba italiană de Marina Elena Loghin

Editura Seneca

© Editura Seneca Lucius Annaeus, 2017, pentru ediția în limba română Redactor: Irina Vasilescu Corector: Elena Bițu Machetare: Mariana Răbîncă Coperta: Monica Șerban Coordonator: Anastasia Staicu Fotografia de pe copertă: © Antoniobanderas, Dreamstime.com, Old Refrigerator Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PIZZUTI, MARCO ALEGERI ALIMENTARE NEINSPIRATE. De la alimente de distrugere în masă la o nouă conștiință agroalimentară / Marco Pizzuti; traducere din limba italiană de Marina Elena Loghin

ISBN 978-606-8847-00-9

I. Loghin, Marina Elena (trad.) 64 Tipar: Imprimeria Arta Grafică © Toate drepturile prezentei ediții sunt rezervate Editurii Seneca Lucius Annaeus. Nicio parte din această lucrare nu poate fi reprodusă, stocată sau transmisă sub indiferent ce formă fără acordul prealabil scris al editurii.

CUPRINS

Introducere. Suntem ceea ce mâncăm ........................................... 13 I. Lobby și control al pieței alimentare Eticheta nu e suficientă ................................................................. 17 Cine face cercetarea științifică a produselor destinate pieței alimentare? .............................................................................. 18 Conduita scandaloasă a industriei.................................................. 19 Știința privată a industriei.............................................................. 22 Sunt imparțiali cei care controlează ce mâncăm? ........................... 23 Cercetările științifice universitare .................................................. 27 Mitul evaluărilor inter pares (peer review) ...................................... 28 „Funding effect“ și soluția „enigmei“ cercetărilor științifice discordante .............................................................................. 29 Legislație pro-lobby ....................................................................... 30 DDT-ul, o istorie voit uitată ......................................................... 31 Plumbul e sigur! Pe cuvântul de onoare al lui Thomas Midgley ..................................................................... 37 II. Pesticidele Limitele maxime ale reziduurilor (LRM) ...................................... 44 Contaminarea globală .................................................................... 45 Pesticidele în apele italiene ............................................................ 45 Epidemia de infertilitate masculină ............................................... 46 Cei mai expuși ............................................................................... 47

A leger i a lim ent a re n e i n sp i r a te

Putem avea încredere în producători? Adevărata față a pesticidelor „verzi“ Monsanto ..................................................................... 48 Agentul Portocaliu - pesticid sau armă chimică? ......................... 51 Masacrul albinelor ......................................................................... 53 Reziduuri de pesticide și în spaghete: iată mărcile! ........................ 55 Cum să alegem fructele și legumele ............................................... 58 Fructe italienești și străine: diferite regimuri de toleranță la pesticide ............................................................................... 62 Pesticide în somonul industrial ...................................................... 64 Vin cu pesticide ............................................................................. 66 Daune produse de pesticide și de monoculturile industriale de-a lungul deceniilor .............................................................. 67 Pesticidele chiar sunt indispensabile? ............................................ 68 III. Invazia hranei OMG Genomul „forțat“ al OMG-urilor ................................................. 79 Promisiunile OMG-urilor ............................................................. 79 Echivalarea OMG-urilor cu hrana naturală .................................. 81 De la contaminarea orizontală naturală la tehnologia ADN-ului recombinant ............................................................................ 84 Hrana modificată genetic de radiații ............................................. 86 Tehnici de inserție și impredictibilitate a rezultatului ................... 88 Transgenele hranei OMG ............................................................. 90 Aceleași proteine, dar expresie genică diversă ................................ 91 Efectele asupra sănătății? O ruletă rusească ................................... 92 Outcrossing și „contaminare orizontală“ a culturilor MG (modificate genetic) ................................................................. 97 Culturile MG care autoproduc substanțe pesticide ....................... 98 Glifosatul culturilor MG Roundup Ready .................................. 100 Culturile MG Bt sunt atât de sigure cum se spune? .................... 100 Cultivarea și recoltarea culturilor MG Bt .................................... 101 Cazul Glöckner ........................................................................... 104 Medicamentele MG .................................................................... 110 Cercetările mușamalizate ............................................................. 111

Cuprins

Celelalte studii incomode despre care nu vorbește nimeni .......... 116 „Producția mai mare garantată“ de OMG-uri și sinuciderea a 250 000 de agricultori ............................................................ 121 OMG în Africa de Sud ............................................................... 127 Au fost create OMG-urile pentru eradicarea foametei în lume? ................................................................................. 129 OMG și în produsele pentru copii .............................................. 132 TTIP, liberalizarea OMG-urilor și instituirea tribunalelor private .................................................................................... 133 De la Acordul de la Marrakech la cluburile de filieră .................. 136 Adevăratul scop al hranei OMG brevetate .................................. 138 OMG în Italia ............................................................................. 139 Utilizarea perversă a tehnologiei OMG ...................................... 141 IV. Înșelăciunile din industria alimentară Codurile alfanumerice de pe etichete .......................................... 148 Coloranții .................................................................................... 153 Emulsionanți de evitat ................................................................. 162 Conservanții ................................................................................ 163 Potențatori de aromă ................................................................... 165 Acidul fosforic, E338 .................................................................. 168 Acrilamida, otrava fără etichetă ................................................... 168 Grăsimile hidrogenate ................................................................. 171 Uleiul de palmier ......................................................................... 172 V. Îndulcitorii industriali Adevărata poveste a aspartamului, E951...................................... 179 Obiecțiile FDA și EFSA privitor la cercetările Institutului Ramazzini.............................................................................. 182 Cele două măsuri ale industriei și ale agențiilor de control .......... 185 Aspartamul în viziunea EFSA ..................................................... 190 Câteva cuvinte despre ceilalți îndulcitori industriali de uz comun ................................................................................... 190

A leger i a lim ent a re n e i n sp i r a te

VI. Alimente cu risc sporit Făină rafinată versus făină integrală ............................................. 145 Fitații și drojdia naturală ............................................................. 147 Pâinea integrală falsă ................................................................... 198 Nutella, iată ce conține! ............................................................... 198 Coca-Cola? Nu, mulțumesc! ....................................................... 201 Decizia istorică a IARC: carnea roșie prelucrată este cancerigenă ca azbestul ............................................................................. 206 McDonald’s, 100% carne de vită! ................................................. 207 Secretul Chicken McNuggets ..................................................... 207 Hrana-gunoi ignorată până și de mucegaiuri și insecte ............... 210 Carnea umflată ............................................................................ 212 Pește cu mercur ........................................................................... 212 Cum facem cumpărăturile ........................................................... 213 VII. Hrană iradiată și perturbatori endocrini Iradierea alimentelor .................................................................... 217 Perturbatorii endocrini ai recipientelor alimentare ...................... 222 Precedentul istoric al distilbenului ............................................... 228 VIII. Hrana este cel mai bun medicament Alimentația bate genele ............................................................... 233 Nutrigenomica, nouă armă împotriva îmbătrânirii, a pierderii vitalității și a bolilor ............................................................... 235 Dieta „preindustrială“ .................................................................. 237 Longevitate și bunăstare de la ulei de măsline extravirgin, broccoli și ceapă .................................................................................. 243 Secretul populației Hunza ........................................................... 243 Superalimentele ........................................................................... 245 Hrana este farmacia noastră naturală ........................................... 252 Opinia capetelor luminate din afara corului ................................ 257 Cercetările profesorului T. Colin Campbell ................................ 260 Clișeele medicinei oficiale despre alimentație ............................. 262 Cele 10 recomandări ale Fondului Mondial pentru Cercetarea Cancerului ............................................................................. 267

Cuprins

Pentru fiecare specie, hrana potrivită ........................................... 269 Musculatura și prestațiile fizice ale vegetarienilor ........................ 270 Rudele noastre cele mai apropiate ............................................... 271 IX. Spre o nouă industrie agroalimentară Lanțul alimentar depinde de ambient .......................................... 275 Dezastrul ambiental numit „al șaptelea continent“ ...................... 276 Acea lume aparte a crescătoriilor intensive .................................. 278 Impactul ambiental ...................................................................... 279 Carnea lagărelor de animale ........................................................ 282 Să mori puțin câte puțin .............................................................. 287 Carne industrială, coloana portantă a fast-foodurilor .................. 292 Încredere în McDonald’s?! .......................................................... 292 Fast-foodurile? O amenințare pentru sănătatea publică! ............. 294 Hrană studiată la planșetă pentru a crea dependență ................... 298 Totul face rău, mănânc ce mi se năzare! ...................................... 299 Alegerile consumatorilor pot schimba cu adevărat lumea ............ 301 Revoluția biologică deja a început ............................................... 304 Note ............................................................................................ 309 Despre autor ................................................................................ 380

INTRODUCERE Suntem ceea ce mâncăm

B unicii noștri nu aveau la dispoziție uriașa varietate de produse oferite de

marile lanțuri de supermarketuri și de fast-food, dar, cu mici excepții, știau exact cu ce se hrăneau, pentru că hrana lor naturală nu ascundea organisme modificate genetic, otrăvuri chimice sau tratamente nocive pentru sănătate. În schimb, astăzi, odată cu agri cultura industrială, caracterizată de culturi și creștere intensivă, hrana este înțesată de substanțe chimice, este prelucrată și într-atât de transformată încât marea majoritate a consumatorilor ignoră complet informațiile despre compoziția sa efectivă. Însă nu este vorba despre date care se pot trece cu vederea, fiindcă cercetările făcute de epidemiologi începând cu anii 1970 au demonstrat fără putință de tăgadă că revoluția industrială alimentară are un rol predominant în apariția bolilor caracteristice lumii moderne (tumori, probleme cardiovasculare, diabet, obezitate, intoleranțe, alergii, infertilitate etc.).1 Această situație este exclusiv în avantajul industriei care profită de subevaluarea generală a pericolului hranei industriale continuând să își maximizeze profiturile pe pielea consumatorilor. Epigenetica și nutrigenomica – niște științe noi – au demonstrat că substanțele asimilate de noi prin alimentație influențează și expresia genică, activând ori dezactivând genele din ADN-ul2 nostru, iar acesta este un bun motiv în plus să ne preocupăm să cunoaștem mai bine proprietățile efective ale produselor alimentare pe care le ingerăm. Unele produse OMG pe care cercetări academice indepen dente3 le-au asociat cu efecte toxice au intrat deja în lanțul alimentar fără știrea noastră (în Italia nu pot fi produse, însă pot fi importate). Astfel, nu este întâmplător faptul că trăim o perioadă caracterizată de o neașteptată și „misterioasă“ explozie de patologii altădată complet absente sau oricum foarte rare. Excesul de junk food (hrană-gunoi, termenul se folosește pentru mâncare ieftină cu conținut ridicat de zahăr și grăsimi) pare de neoprit, deoarece

Int ro d u c ere

interesele economice derivate din comercializarea ei sunt enorme. Chiar dacă normele italiene în materie de alimentație sunt unele dintre cele mai severe, planificata aderare a Uniunii Europene la noul tratat internațional numit TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) se pregătește să permită pătrunderea în țară a produselor made in SUA, care fuseseră interzise pe bătrânul continent tocmai datorită minimelor lor garanții de siguranță sau a demonstratei lor toxicități (OMG, carne cu hormoni, alimente tratate cu pesticide interzise în Europa etc.). În SUA, peste 80% din produsele alimentare conțin ingrediente modificate genetic dubioase, iar industria se luptă din răsputeri să le introducă și în Europa și în restul lumii. Dacă nimeni nu se va opune proiectelor monopoliste ale marilor multinaționale, în câțiva ani ne vom trezi în comerț doar cu alimentele lor genetic modificate, acoperite de brevet industrial și care, treptat, le înlocuiesc pe cele naturale. Cartea Alegeri alimentare neinspirate are scopul de a contracara inexplicabilele „lacune“ ale serviciului de informare publică despre ceea ce se va întâmpla în viitorul apropiat și de a oferi posibilitatea familiilor să evite cele mai nocive produse alimentare care se află deja pe rafturile supermarketurilor.

LOBBY ȘI CONTROL AL PIEȚEI ALIMENTARE

Eticheta nu e suficientă

C u cât trece timpul, cu atât crește numărul persoanelor care controlează

etichetele produselor din supermarketuri. Această atitudine, care până mai acum câțiva ani putea părea bizară, este dovada faptului că raportul de încredere dintre consumator și producător se deteriorează. Această inversiune de tendință este o consecință naturală a constantei scăderi a calității nutriționale a pro duselor alimentare industriale și a creșterii contextuale a ingredientelor toxice din alimente. Consumatorii încep să înțeleagă că sănătatea noastră depinde în cea mai mare parte de o alimentație bună, al cărei nivel calitativ nu mai poate fi măsurat doar pe baza procentelor de calorii, grăsimi, carbohidrați și proteine. Însă nu mai este suficient să citim etichetele, în primul rând pentru că sunt excesiv de sumare (ascund informații importante) și, în al doilea rând, pentru că producătorii înlocuiesc deseori numele substanțelor nedorite cu coduri numerice ori cu sinonime de neînțeles pentru public. Metale grele, OMG-uri (în Uniunea Europeană ingredientele OMG pot să nu fie menționate pe etichetă dacă există sub pragul de 0,9%)1, pesticide și antibiotice sunt numai câteva dintre substanțele periculoase pe care le înghițim în mod obișnuit odată cu hrana considerată sigură de normele europene, bazate pe criteriul așa-numitelor „doză zilnică acceptabilă“ (DZA) și „limită reziduală maximă“ (LRM). Produsele de origine animală (carne, ouă, lactate și brânzeturi) care provin de la animale hrănite cu furaje modificate genetic sau îngrijite cu medicamente care conțin sOMG nu au obligația etichetării2 (în Italia aproape toată hrana distribuită animalelor se bazează deja pe produse modificate genetic de import). Rata crescută de poluare ambientală și introducerea unor legi din ce în ce mai permisive cu privire la denaturarea integrității biologice a alimentelor, împreună cu folosirea masivă a substanțelor chimice toxice care, prin intermediul apei, al

L obby ș i c ont rol a l p i e țe i a l i m e n ta re

pământului, al aerului și al forării, ajung să contamineze creșterea oricăror forme de viață sălbatică cu care vin în contact, au cauzat sporirea exponențială a incidenței numărului de patologii umane. Omul se află în vârful lanțului trofic, deci trebuie să se aștepte la efectul de bumerang, respectiv să se trezească în farfurie cu aceleași otrăvuri pe care el le-a împrăștiat în ecosistem prin intermediul industriei și agriculturii. Situația s-a deteriorat drastic pe parcursul timpului, fiindcă cele mai moderne procese de producție industrială recurg la orice fel de element chimic, de tratament, de rafinare, de iradiere (raze X, raze gamma și fascicule de electroni)3 și de manipulare genetică (OMG) pentru prelucrarea hranei. Cea mai mare parte dintre oamenii de știință academicieni independenți, care au avut curajul să demaște pericolele din junk food produs de chinuitoarea cercetare pentru profit maxim, au trebuit să facă față represaliilor puternicului lobby agroalimentar. Unii dintre ei, cum este profesorul Árpád Pusztai (a cărui istorie va fi aprofundată în capitolul 3), și-au pierdut pe neașteptate prestigioasele funcții instituționale imediat după ce au publicat rezultatele incomode ale cercetărilor lor.4 Însă nimeni nu pare să sesizeze călușul științific pus cercetătorilor și ziariștilor de investigație când dau peste afacerile multinaționalelor, fiindcă industria preferă să nu îi înfrunte niciodată direct ca să nu fie dată în vileag. Obligația de a mușamaliza, de a dezminți și discredita orice afirmație incomodă pentru multinaționale este răsplătită pe statul de plată al unor subiecți (cercetători, experți, membri ai unor instituții, ziariști, asociații și site-uri specializate în dezinformare) care sunt prezentați publicului drept „vânători de gogomănii“ sau experți absolut independenți și neutri.5 Cu toate acestea, numărul de consumatori care efectuează achiziții alimentare din ce în ce mai selective e în continuă creștere și industria știe foarte bine cât este de periculos pentru afacerea sa.

Cine face cercetarea științifică a produselor destinate pieței alimentare? În imaginarul colectiv, fiecare nou ingredient alimentar, produs OMG sau pesticid destinat agriculturii, înainte de a fi aprobat drept sigur pentru distribuirea sa în comerț, este supus examinării atente a unor oameni de știință imparțiali, care nu au nicio legătură economică cu întreprinderile producătoare. În schimb, în realitate se întâmplă exact invers, având în vedere că atât americana FDA (Food and Drug Administration), cât și europeana EFSA (European Food Safety

Conduita scandaloasă a industriei

Authority*), agențiile publice de control, se limitează să primească documentația științifică de siguranță furnizată chiar de industria alimentară producătoare. Acest lucru înseamnă practic că marile multinaționale sunt cele care plătesc salariile cercetătorilor „neutri“ care trebuie să ateste siguranța produselor lor și ne putem da seama cu ușurință cât de „imparțiale și obiective“ sunt, de fapt, aceste studii de verificare comisionate direct de industrie.6 Într-o epocă în care piața dictează legea parlamentelor, nimeni nu se mai poate preface că nu știe nimic despre puterea de influență reală exercitată de multinaționale asupra oricărui sector care le interesează. Lipsa prevederilor legislative cu privire la instrumente de control corespunzătoare asupra produselor de autorizat pentru introducerea în comerț comportă riscuri grave pentru sănătatea publică și pentru ambient. Cât de concrete sunt aceste riscuri a demonstrat comportamentul industriei din ultimele decenii, o istorie pe care marile trusturi media și manualele școlare nu au povestit-o niciodată.

Conduita scandaloasă a industriei Sistemul actual de certificare științifică a siguranței alimentelor a supraviețuit practic neschimbat tuturor scandalurilor grave (vârful aisbergului) care i-au demonstrat, de mulți ani deja, totala lipsă de posibilitate de a te încrede în el. Adevărul despre cum industria își poate procura cu ușurință toată documentația necesară pentru a primi autorizația de vânzare a produselor toxice a ieșit la iveală în America, în îndepărtatul an 1976. În timpul unui control, inspectorii au descoperit felul în care cercetătorii finanțați de multinaționale reușiseră să ateste ca sigure zeci de pesticide (dintre care unele destinate produselor alimentare) și de notorii PCB (bifenil policlorurați) brevetate de Monsanto, substanțe foarte toxice și poluante7 cu multiple întrebuințări industriale (pesticide, vopseluri, lipiciuri, izolatori electrici etc.). Căutând amănunțit în arhivele laboratoarelor private ale Industrial Bio-Test Labs din Northbrooks, întreprinderea care condusese studiile comisionate de Monsanto (lider mondial în producția de pesticide și de OMG, un gigant în industria de semințe), au descoperit tot felul de neregularități. Toată munca de cercetare incriminată se făcuse sub supravegherea lui Paul Wright (un toxicolog * https://www.efsa.europa.eu/

L obby ș i c ont rol a l p i e țe i a l i m e n ta re

provenit din aceeași Monsanto), iar zeci de studii prezentau falsificări difuze și grave lipsuri ori imprecizii care permiteau ascunderea reală a toxicității produselor odată cu numărul enorm de cobai morți în timpul testelor.8 În 1977, la un an după ce a izbucnit scandalul, producția de PCB a fost definitiv interzisă în SUA, însă în timpul investigațiilor au ieșit la iveală și responsabilitățile organelor publice de control. De exemplu, FDA descoperise niveluri foarte ridicate de PCB în apa și peștii din Choccolocco Creek, în Alabama (unde se găseau sediile stabilimentelor PCB), dar nu luase niciun fel de măsuri. Populația locală continuase să pescuiască liniștită,9 în timp ce Joe Crockett, directorul tehnic al organului public pentru aprovizionarea cu apă a statului Alabama, se înțelesese cu directorii de la Monsanto ca să păstreze secrete datele cu privire la poluare.10 Într-o comunicare adresată serviciului sanitar public, Monsanto declarase că nu știuse nimic despre pericolele legate de PCB, în timp ce chiar documentele sale interne le asociaseră cu boli ale ficatului, cu probleme ale pielii și chiar cu moartea lucrătorilor care luaseră contact în mai mare măsură cu aceste produse.11 Tocmai din această cauză, responsabilul medical de la Monsanto ajunsese să le interzică angajaților să mănânce în incinta întreprinderii, motivând decizia cu faptul că PCB erau „compuși destul de toxici pentru ingestie și inhalare“.12 Monsanto știa și că mulți dintre clienții ei foloseau PCB pe suprafața internă a containerelor de apă potabilă, a silozurilor și a grânarelor destinate animalelor de crescătorie (contaminând astfel laptele vacilor hrănite din aceste depozite)13 și a piscinelor.14 În plus, un milion de livre* de PCB erau folosite anual pentru desenarea marcajelor stradale, iar într-o notă de la Monsanto se puteau citi următoarele: „Știm cu certitudine că, prin erodare și scurgere, totul ajunge în mediul înconjurător“.15 Cu toate acestea, Monsanto nu a avizat niciodată consumatorul despre pericolele pentru sănătate, căci, după cum a scris un purtător de cuvânt al întreprinderii într-un document din 1970: „Nu ne putem permite să pierdem nici măcar un singur dolar din afacere“.16 În 2002 Monsanto a fost condamnată pentru că a provocat deliberat un dezastru ambiental în orășelul Anniston (Alabama), unde mulți oameni au murit de cancer și de alte patologii foarte grave tocmai din cauza intoxicării cu PCB. În motivarea sentinței se poate citi: „Comportamentul Monsanto a depășit toate * O livră (pound) este o unitate americană de măsură a greutății și este egală cu cca 0,4536 kg.

Conduita scandaloasă a industriei

limitele decenței, demonstrându-se crudă și intolerabilă pentru o societate civilă“. La o lună de la sentință, Agenția pentru Protecția Mediului (EPA), care se remarcase prin inerția ei față de Monsanto, a anunțat că semnase un acord cu Soluția (societatea care producea PCB sub licență Monsanto) pentru decontaminarea zonei. Era vorba însă despre un acord în favoarea multinaționalei, care l-a alarmat și pe senatorul de Alabama, Richard Shelby, un membru al comitetului însărcinat cu supravegherea agențiilor guvernamentale. Astfel s-a descoperit că Linda Fischer, numărul doi la EPA, era o fostă directoare de la Monsanto!17 În 2007, ziarul britanic The Guardian a revelat că, între anii 1965 și 1972, cea mai mare multinațională de otrăvuri s-a comportat ca la Anniston (poate chiar mai rău) în multe locații din Marea Britanie. După cum susține un raport guvernamental, în afară de PCB, Monsanto a mai și poluat grav mediul cu alte 66 de produse toxice care conțin notoriul Agent Portocaliu și dioxină.18 Prejudiciul ireversibil provocat de Monsanto mediului, lanțului alimentar și sănătății publice din toată lumea nu se reduce numai la micul oraș din Alabama. Cel care susține afirmația cu probe de laborator la îndemână este profesorul David Carpenter de la Universitatea Albany: „Cu toții avem în corp PCB, inclusiv urșii polari și pinguinii. În trecut, debarasarea de PCB se făcea în câteva depozite de deșeuri, însă, pe măsură ce a trecut timpul, au ajuns în aer și în apă, practic peste tot. De-acum toată planeta este contaminată cu PCB. Numeroase boli sunt cauzate de PCB; una pe care o cunoaștem cu toții este cancerul. PCB reduc funcțiile tiroidei, perturbă hormonii sexuali, iar femeile contaminate cu această substanță aduc pe lume copii cu coeficient de inteligență scăzut“.19 PCB au fost produși în asemenea cantitate și pentru un număr atât de mare de domenii de utilizare (de la adezivi la uleiuri pentru tratarea metalelor) încât acum este mult prea dificil să fie evitată contaminarea. Un studiu italian din 2006 a stabilit că, în prezent, moleculele de PCB se găsesc în apa, în aerul și în pământul tuturor țărilor industrializate din lume și că principala sursă de expunere a omului (90%) reprezintă alimentele, mai ales laptele, untul, ouăle și peștele.20 PCB se acumulează mai ales în țesutul adipos (30–70%, dar rezidual și în piele, în ficat, în mușchi și în sistemul nervos). După întâmplările grave din 1976 cărora le-a urmat istorica sentință de la Anniston cu privire la PCB, industria nu numai că nu și-a schimbat atitudinea rapace, dar, mai mult decât atât, și-a perfecționat tehnicile de manipulare științifică pentru a putea continua să vândă produse toxice.

L obby ș i c ont rol a l p i e țe i a l i m e n ta re

Știința privată a industriei Studiile-gunoi (junk science, n.r.) comisionate de lobby-ul agroalimentar pentru susținerea propriilor produse au devenit regula de bază și reușesc cu ușurință să fie publicate în cele mai autorizate publicații științifice mondiale. Un fapt care le permite multinaționalelor fără scrupule să contrazică eficient ceea ce s-a descoperit în urma cercetărilor științifice ale institutelor academice independente. De exemplu, în 2005 a fost publicat un studiu condus de doctorul Aaron Blair, din care a reieșit o legătură între expunerea crescută a agricultorilor la pesticide și o creștere a incidenței unor patologii specifice.21 În relatarea finală, Blair a declarat: „Agricultorii prezintă un risc apreciabil mai mare de cancer la buze, piele (melanom), creier, prostată, stomac sau sistem limfatic […] Excesul de risc observat la agricultori cu privire la diferite tipuri de tumori specifice este în contrast cu un risc scăzut pentru mare parte dintre tumori și boli nontumorale, ceea ce ne face să credem că expunerile profesionale au rolul lor“.22 Monsanto a reacționat la această relatare științifică împotriva produselor ei finanțând cercetări noi sub îndrumarea lui John Acquavella, care, contrar celor declarate de Aaron Blair, a dezmințit orice creștere de risc la categoriile profesionale cele mai expuse la pesticide.23 „Trucul“ ce a permis să se obțină rezultate încurajatoare pentru agricultori și consumatori (majoritatea produselor agricole, carnea, lactatele și chiar peștele prezintă reziduuri de pesticide) poate fi rezumat sintetic în scrisoarea trimisă de Samuel Milham (epidemiolog renumit din Washington) la Journal of Epidemiology tocmai ca să conteste inadecvarea sistemului statistic utilizat de colegul său John Acquavella: „De ce (John Acquavella, n.a.) a pus la un loc crescători de vite și agricultori care nu sunt supuși la aceleași tipuri de expuneri și nu prezintă același tip de mortalitate din cauza cancerului? A amesteca studii atât de diferite alterează calculul riscului relativ. Cred că există o asemenea eterogenitate în expunerile agricultorilor încât acest tip de jumătăți de analiză nu fac decât să creeze confuzie pe tema tumorilor agricole. În schimb, ce ar fi indispensabil este o clasificare mult mai rafinată a expunerilor“.24 Termenul „agricultor“ cuprinde activități extrem de diverse, cum ar fi cultivatori de cereale și crescători de vite, deci este evident că expunerea la pesticide este radical diferită. Aaron Blair a explicat pe urmă că, dacă un studiu axat pe pesticide pune laolaltă categorii agricole care au niveluri de expunere foarte diverse, își pierde în totalitate valoarea științifică: „În măsura în care agricultorii au toți expuneri diferite, combinarea diverselor niveluri de

S unt impar țiali cei care controlează ce mâncăm?

expunere va contribui la diluarea efectelor expunerilor ridicate și la glisarea evaluării riscului spre un rezultat nul“. Aceste „detalii tehnice“ pot fi parte dintr-o discuție între oameni de știință fără nicio relevanță practică, însă în realitate au repercusiuni concrete uriașe asupra vieții lucrătorilor din respectivul sector și asupra cetățenilor care consumă zilnic produse alimentare industriale. E de ajuns să amintim că, tocmai datorită acestui sistem de finanțare de cercetări științifice ad-hoc, puternica industrie a tutunului a reușit să susțină zeci de ani inofensivitatea țigărilor. Comportamentul mistificator al marilor grupuri de lobby industriale (nu numai din sectorul agroalimentar) față de consumator și de instituțiile publice de control a fost întotdeauna cel pe care îl regăsim rezumat în ce scrie un director de la Brown & Williamson Tobacco Corporation într-un document de întreprindere secret: „Produsul nostru reprezintă dubiul, în măsura în care constituie cel mai bun mijloc de contrastare a «faptelor» existente în capul publicului. Este și mijlocul de a crea controverse. […] Dacă în eforturile noastre în favoarea țigării reușim să ne baricadăm în spatele unor fapte bine documentate, putem domina controversa. De aceea recomandăm încurajarea cercetării“.25 Asta înseamnă că, de fiecare dată când un studiu confirma pericolele tutunului, industria oferea milioane de dolari universităților și cercetătorilor lor pentru realizarea unui alt studiu cu rezultat prestabilit.

Sunt imparțiali cei care controlează ce mâncăm? Cele două agenții publice principale pentru controlul alimentelor sunt FDA (Food and Drug Administration), pentru America, și EFSA (European Food Safety Authority), pentru Europa. Acestea au delicata sarcină de a verifica cerințele de siguranță ale hranei produse de industria agroalimentară, o funcție ce poate fi garantată numai când hotărârile lor sunt luate în condiții de absolută imparțialitate și independență. Cu toate acestea, condițiile menționate nu se respectă aproape niciodată. Foarte adesea, mare parte dintre experții numiți de agențiile de control să decidă gradul de toxicitate a unui produs colaborează sub „diverse forme“ și cu industria agroalimentară care îl produce. Asemenea conflicte de interese frecvente ale experților numiți de EFSA și de FDA reflectă uriașa putere de ingerință exercitată de industrie asupra organelor publice de control. În 2012, un grup de lucru însărcinat de EFSA să își exprime o părere științifică cu privire la nivelul de toxicitate a unor pesticide era format dintr-o singură

L obby ș i c ont rol a l p i e țe i a l i m e n ta re

expertă, care lucra și pentru industrie.26 Scandalul despre care vorbim o privește pe Susan Barlow, o toxicologă renumită care, încă de la începutul anilor 2000, a colaborat cu Philip Morris și cu alte multinaționale ca Pepsi-Cola, Pfizer, Rio Tinto și Plastics Europe.27 Mai în amănunt, grupul EFSA reprezentat de ea a emis o părere științifică asupra metodei de măsurare a toxicității (Threshold of Toxicological Concern, prag de alertă de risc toxicologic) anumitor particule care sunt obiect de interes economic deosebit pentru corporația care le introduce în lanțul nostru alimentar. Cu un an înainte, același Mediator european, însărcinat să supervizeze cazurile de proastă administrare UE, admisese că „Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară nu ținuse cont de regulile procedurale stabilite pentru a evita eventuale cazuri de conflict de interese ale experților care lucrau chiar în interiorul ei“. De exemplu, Suzy Renckens, în perioada 2002–2007, a fost directoarea grupului de experți de la EFSA pentru evaluarea riscului OMG. Super-experta a fost apoi angajată de marele producător de OMG Syngenta, nerespectându-se norma europeană care prevedea că angajările de acest fel trebuie comunicate la instituțiile UE cu cel puțin doi ani înainte de demisii. Lista neregularităților constatate este foarte lungă și în cea mai mare parte din cazuri cele care le descoperă și le denunță sunt asociațiile de cetățeni și autoritățile nonguvernamentale care luptă să rupă actuala idilă scandaloasă dintre instituțiile de control și agenții industriei agroalimentare. În martie 2011, cu o scrisoare adresată lui John Dalli (comisar UE pentru sănătate și consumatori) și doamnei Catherine Geslain-Lanéelle (directoare la EFSA), organizația Corporate Europe Observatory* a denunțat conflictul de interese a cel puțin patru experți din consiliul de administrație al agenției, care aveau legături cu organisme de lobby din industria alimentară. Asemenea legături le înlesnesc întreprinderilor producătoare posibilitatea de a influența sau de a determina procesele decizionale cu privire la unda verde dată agenției pentru un produs al ei, OMG ori compus alimentar: asta înseamnă deschiderea porților pieței europene, cu alte cuvinte „bani“!28 John Christian Larsen (fost director al Joint Expert Committee on Food Additives al FAO/WHO** și al EU Scientific Comittee for Food***, precum și director adjunct al Scientific Panel on Food Additives, Flavourings, Processing * https://corporateeurope.org/about-ceo ** http://www.who.int/foodsafety/areas_work/chemical-risks/FactSheet-whatisJECFA.pdf?ua=1 *** https://en.wikipedia.org/wiki/Scientific_Committee_on_Food

S unt impar țiali cei care controlează ce mâncăm?

Aids, and Food Contact Materials al European Food Safety Autorithy) a fost numit șef al grupului de lucru la „Food Additives and Nutrient Sources“ (ANS Panel) al EFSA, deși avea raporturi de lucru cu ILSI*, o organizație științifică finanțată de industrie. Lucrează pentru ILSI și mulți alți experți de la EFSA, precum John Gilbert și Ivonne Rietjens, aceasta din urmă deja cu legături de afaceri cu o altă industrie, Flavour and Extract Manufacturers Association**. În schimb, Jürgen König are contracte cu Danone, o firmă care face uz larg de aspartam, în timp ce Dominique Parent-Massin e membră a comitetului științific de la Ajinomoto, colosul japonez al aspartamului, și de la Coca-Cola, firmă lider în sectorul băuturilor, care folosește de mult timp acest îndulcitor și care se află printre membrii fondatori ai ILSI.29 Aceeași Dominique Parent-Massin conduce și laboratorul de toxicologie alimentară de la Universitatea din Brest și a prezidat pool-ul de experți în aditivi alimentari al Agenției Franceze pentru Siguranța Alimentară! Dominique Parent-Massin este considerată de Ajinomoto*** unul dintre cercetătorii săi de vârf. Alături de ea sunt și France Bellisle, cercetătoare la Institutul Național de Cercetare Agronomică (INRA) și membru al comitetului științific al Consiliului European de Informare despre Alimentație (EUFIC), finanțat de unul dintre coloșii produselor agroalimentare, precum și Bernard Guy-Grand, docent de nutriție la Hôtel-Dieu****, deja președinte al comitetului științific al corporației Ajinomoto.30 După un raport de la Coldiretti,31 209 membri ai panelurilor (grupuri de lucru) de la EFSA, respectiv peste 58% din total, ar fi încă în conflict de interese într-atât încât să poată împiedica acțiunile autorității europene. Cu toată politica de transparență adoptată de agenție după recentele scandaluri de conflicte de interese, legăturile atât directe, cât și indirecte cu industria continuă să dețină un rol-cheie. Nici mai mult, nici mai puțin de 8 președinți de panel și 14 vicepreședinți, dintr-un total de 10 grupuri de lucru implicate, sunt suspecți de conflict de interese. O situație nedorită care compromite percepția privind neutralitatea și independența EFSA. Grupul de lucru care se ocupă de nutriție și alergeni (NDA*****) atinge recordul negativ, cu 17 membri, din 20, care au 113 conflicte de interese diferite. În schimb, * http://ILSI.org/ ** http://www.femaflavor.org/ *** http://www.ajinomoto.com/en/ **** http://www.hoteldieu.com/ ***** Panel EFSA privind produse dietetice, nutriție și alergeni

L obby ș i c ont rol a l p i e țe i a l i m e n ta re

un membru al grupului de lucru care se ocupă de aditivii și de substanțele din hrana animalelor (FEEDAP), descoperă 24.32 Și când te gândești că pe site-ul agenției se poate citi: „Membrii comitetului științific, ai grupurilor de experți științifici și ai grupurilor de lucru, precum și alți experți externi care contribuie la activitatea EFSA sunt selecționați pe baza experienței și competenței lor științifice și pe criterii obiective și transparente“. Situația de peste ocean este întru totul identică cu cea europeană, poate chiar mai rea, din moment ce agenția americană de control al hranei și medicamentelor, Food and Drug Administration (FDA), nu a strălucit niciodată în autonomie, imparțialitate și independență față de industrie. Michael Taylor, de exemplu, a fost comisarul FDA care în 1991 a supervizat procesul de dereglementare adoptat de agenția publică americană pentru accelerare și simplificare a procesului de comercializare a OMG. Postul lui de comisar a fost creat chiar cu ocazia angajării lui la FDA, și, înainte să ocupe această funcție, fusese un avocat extern strălucit al Monsanto (colosul mondial al OMG) și al Consiliului biotehnologiilor alimentare. Pentru a evita ca OMG-urile să fie supuse unui regulament specific tutelat de consumatori, Taylor a reușit să le echivaleze cu similarele naturale general recunoscute drept sigure (clasificate cu acronimul GRAS*). Ca urmare a prestației lui „excelente“ în cadrul muncii de dereglementare desfășurată în interiorul FDA, Taylor a fost „promovat“ vicepreședinte la Monsanto!33 Începând din anii 1990 situația s-a înrăutățit continuu și, în iulie 2006, Union of Concerned Scientists** și Public Employees for Environmental Responsibility*** au distribuit un chestionar cu 38 de întrebări unui număr de 1 000 de cercetători de la FDA. Răspunsurile acestora au relevat că 61% din ei știau cazuri în care Departamentul sănătății și al serviciilor umane, sau funcționari politici din FDA avuseseră parte de ingerințe în raporturile cu agenția sau cu acțiunile acesteia, în timp ce 60% știau de cazuri în care interesele comerciale cauzaseră ilegal sau încercaseră revocarea, retragerea ori modificarea unor decizii sau acțiuni FDA. Aproape unul din cinci a admis: „Mi s-a cerut, din rațiuni neștiințifice, să exclud ori să alterez ilegal informațiile tehnice sau concluziile mele științifice într-un document al FDA, sau mi s-a cerut de către direcțiunea * Genneraly Recognized As Safe, https://www.fda.gov/Food/IngredientsPackagingLabeling/ GRAS/ ** http://www.ucsusa.org/ *** https://www.peer.org/

Cercetările științifice universitare

FDA să furnizez date incomplete și confuze publicului, mijloacelor de informare, membrilor guvernului sau ai senatului“.34 Ultima speranță pentru controlul sănătății cetățenilor ar putea fi OMS (Organizația Mondială a Sănătății), dacă cel mai mare organism mondial pentru sănătate nu s-ar fi remarcat la rândul lui prin fapte extrem de grave de corupție care îi amenință orice credibilitate cu privire la imparțialitate și independență. În 2009, experții de la OMS au declanșat un val de panică în rândurile populației răspândind știrea falsă cu privire la rata de mortalitate a așa-numitei pandemii porcine (virusul H1N1). În scurt timp, OMS a ridicat la maximum nivelul de alertă și producătorii de vaccinuri (GlaxoSmithKline, Sanofi Pasteur, Baxter și Roche) au făcut afaceri de aur cu banii publici, vânzând zeci și zeci de milioane de doze de vaccin statelor de pe tot mapamondul. S-a descoperit însă că virusul H1N1 al pandemiei porcine era mult mai puțin periculos decât o gripă comună și că numele „experților“ de la OMS responsabili de îngrozitoarea farsă se aflau pe statele de plată ale acelorași producători de vaccinuri.35 Puținii oameni de știință disidenți ziariști și scriitori activiști care se ocupă cu verificarea surselor de informații oficial) care au încercat să avertizeze populația despre a nu știu câta înșelătorie comisă de lobby cu complicitatea media și a instituțiilor corupte au fost discreditați drept „conspiraționiști“ și, când faptele le-au dat dreptate presupușilor nebuni, nimeni nu a părut să-și dea seama. Independența și excelența științifică sunt stâlpii muncii Autorității (EFSA) și amândouă sunt elemente-cheie pentru a construi și a menține încrederea opiniei publice. Declarație EFSA publicată pe site-ul oficial36

Cercetările științifice universitare Spre deosebire de cercetările efectuate cu ușile închise de laboratoarele întreprinderilor private, studiile științifice efectuate de universitățile publice ar trebui să fie garanție de absolută imparțialitate și independență, însă, din păcate, nu este deloc așa.