SERGE LATOUCHE
Mic tratat de decreștere senină
Traducere din limba franceză de Bogdan Ghiu
Editura Seneca Lucius Annaeus
Titlu original: PETIT TRAITÉ DE LA DÉCROISSANCE SEREINE de Serge Latouche Copyright © Mille et une nuits, département de la Librairie Arthème Fayard, 2007 © Editura Seneca Lucius Annaeus, 2016, pentru ediția în limba română Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României LATOUCHE, SERGE Mic tratat de decreştere senină / Serge Latouche; traducere din limba franceză: Bogdan Victor Ghiu; ISBN 978-973-87702-1-8 I. Ghiu, Bogdan (trad.) 33 Redactor: Alexandra Teleucă Corector: Elena Bițu Machetare: Mariana Răbîncă Coperta: Rich Gemmell Coordonator: Anastasia Staicu Tipar: Imprimeria Arta Grafică © Toate drepturile prezentei ediții sunt rezervate Editurii Seneca Lucius Annaeus. Nicio parte din această lucrare nu poate fi reprodusă, stocată sau transmisă sub indiferent ce formă fără acordul prealabil scris al editurii.
Cartea de față reprezintă partea a doua a lucrării Survivre au développement. De la décolonisation de l’imaginaire économique à la construction d’une société alternative (A supraviețui dezvoltării. De la decolonizarea imaginarului economic la constru irea unei societăți alternative), (Mille et une nuits, 2004).
Cuprins
Despre colecția „NOI“ ...................................................9 Cuvânt-înainte ............................................................. 11 Introducere ................................................................... 13 I. Teritoriul decreșterii................................................. 17 Un OZN în microcosmosul politicianist ..................... 19 Ce este decreșterea? ..................................................... 21 O luptă de cuvinte și de idei ....................................... 23 Cele două surse ale decreșterii .................................... 27 Adicția față de creștere ................................................ 31 Alga verde și melcul ....................................................37 O amprentă ecologică nesustenabilă ........................... 40 O falsă soluție: reducerea populației ........................... 43 Corupția politică proprie creșterii .............................. 48 II. Decreșterea: o utopie concretă ............................... 51 Revoluția decreșterii ................................................... 53 Cercul virtuos al decreșterii senine ..............................55 Decreșterea ca proiect local ........................................ 69 A reduce să însemne oare a retrograda? ...................... 80 Provocarea decreșterii pentru Sud .............................. 87 Este decreșterea reformistă sau revoluționară? ........... 98 III. Decreșterea: un program politic ......................... 101 Un program electoral ................................................104 Muncă pentru toți într-o societate a decreșterii ........ 114 A ieși din societatea travaistă prin decreștere ............ 120
Poate fi decreșterea soluționată în cadrul capitalismului? ......................................... 130 Decreșterea e de dreapta sau de stânga? .................... 135 Este nevoie de un partid al decreșterii? ..................... 138 Concluzie........................................................................ 141 Este decreșterea un umanism? ................................... 143 Bibliografie ..................................................................... 155
Despre colecția „NOI“ Colecția „NOI“ este despre Casă, Pământ și Om; cuprinde cărți despre mediu și despre urma pe care o lăsăm noi. Considerăm că impactul pe care o carte îl are asupra mediului înconjurător este la fel de important ca impactul ei asupra spiritului. La editarea fiecărei cărți, minimalizăm consumul de resurse naturale și alegem procesele de producție cele mai prietenoase cu natura. Respectăm următoarele reguli: Așezăm textul în pagină în așa fel încât producția să genereze minimum de deșeuri. Cele care apar, totuși, devin cărți poștale, carnețele sau se reciclează. Tipărim pe carton și hârtie reciclate, certificate FSC la o tipografie cu certificări FSC și Imprim’Vert. http://www.cycluspaper.com/en/about-us/ http://www.artagrafica.ro/ro/certificari/imprimvert/
Pentru fiecare carte tipărită, calculăm amprenta de CO2 – cantitatea de dioxid de carbon emisă în atmosferă – care a rezultat în urma producției. Pentru compensarea emisiilor de CO2, plantăm copaci în cadrul proiectului Kultivă! Astfel, cărțile noastre nu devin copaci tăiați, ci copaci plantați.
Cuvânt-înainte
„Dacă integrismul creșterii care mână azi lumea continuă pe aceeași cale, va justifica un integrism naturist care să privească industria ca pe un rău.“ BERNARD CHARBONNEAU
Într-o simpatică recenzie din Le Monde diplomatique*, precedentul meu opuscul, Survivre au développement. De la décolonisation de l’imaginaire économique à la construction d’une société alternative (A supraviețui dezvoltării. De la decolonizarea imaginarului economic la construirea unei societăți alternative), a fost calificat drept un „breviar al decreșterii“. Această judecată era oarecum exagerată din două motive: pe de o parte, pentru că proiectul unei societăți a decreșterii era, în el, doar schițat, apoi, pentru că analiza amănunțită a ceea ce proiectul acesta ar fi prezentat pe scurt nu fusese încă efectuată. În Survivre au développement, decreșterea era una dintre cele două piste propuse, cealaltă fiind „localismul“. Pe de altă parte, cercul virtuos al decreșterii conviviale nu presupunea, în acel moment, decât 6 „R“-uri, în comparație cu cele * Le Monde diplomatique, ian. 2005, Nicolas Truong
BERNARD CHARBONNEAU,
Une seconde nature, Pau, 1981
SERGE LATOUCHE,
Survivre au développement, Mille et une nuits, 2004
12
SERGE LATOUCHE,
Le Pari de la décroissance, Fayard, Paris, 2006
M ic t r atat de dec reștere seni nă
8 din cartea de față*. Localismul, tocmai, a fost introdus și integrat în cerc sub forma relocalizării, și s-a adăugat reconceptualizarea. În plus, această primă schiță nu propunea nicio reflecție asupra posibilei tranziții politice pentru realizarea utopiei decreșterii în Nord, în vreme ce Sudul era lăsat deoparte. Un proiect ceva mai elaborat de societate alternativă există, acum, odată cu apariția cărții Le Pari de la décroissance (Pariul decreșterii), pe care revista L’Écologiste** a calificat-o imediat drept o „biblie“ a decreșterii… Totuși, ideea de a redacta un text scurt, care să constituie un rezumat al corpusului de analize deja disponibile cu privire la decreștere, a continuat să-și urmeze drumul. Deși reia sintetic principalele concluzii ale Pariului decreșterii, pe care cititorul doritor să afle mai mult este invitat s-o consulte, opusculul de față are propria lui originalitate. El include noile dezvoltări ale reflecției asupra subiectului, în special cele produse cu prilejul dezbaterilor organizate de revista Entropia***. Preocuparea pentru transpuneri în practică concrete la diferite niveluri este împinsă, aici, mult mai departe. Nu este, așadar, vorba de un „Tot ce vreți să știți despre subiect și n-ați îndrăznit să întrebați până acum“, cât mai degrabă de un instrument de lucru util pentru toți responsabilii asociativi sau politici angajați, în special la nivel local și regional. * Să reamintim aceste opt obiective interdependente susceptibile să de-
clanșeze un cerc virtuos al decreșterii senine, conviviale și sustenabile: reevaluare, reconceptualizare, restructurare, redistribuire, relocalizare, reducere, reutilizare, reciclare. ** L’Écologiste, nr. 20, sept-oct. 2006, Paris *** Entropia, nov. 2006, „Décroissance et politique“; „Travail et décroissance“, apr. 2007, Lyon
Introducere
„Dacă ar fi ca pământul să-și piardă cea mai mare parte din frumusețe ca urmare a stricăciunilor provocate de o creștere fără limite a avuției și a populației […], atunci doresc sincer, pentru binele posterității, să ne mulțumim să rămânem acolo unde ne aflăm în condițiile actuale, ca să nu ajungem să fim nevoiți s-o facem de nevoie.“ JOHN STUART MILL
Există prea multe întrebări în lumea noastră sublunară, spune Woody Allen: de unde venim, încotro ne îndreptăm și ce vom mânca diseară? Dacă pentru două treimi din omenire, cea de-a treia întrebare rămâne cea mai importantă, pentru noi, cei din Nord, îmbuibații supraconsumului, ea nu mai reprezintă o grijă. Consumăm prea multă carne, prea multă grăsime, prea mult zahăr, prea multă sare. Ne pândește mai ales supraponderalitatea. Riscăm să facem diabet, ciroză, colesterol și să ajungem obezi*. Ne-ar fi mult mai bine dacă am ține regim. Am uitat celelalte două întrebări care, deși mai puțin urgente, sunt mult mai importante. Să reamintim că obiectivele pe care * 60% din populația Statelor Unite, 30% din populația Europei și 20% dintre copiii din Franța (sursă: Dominique Belpomme, p. 138)
JOHN STUART MILL,
Principi di economia politica, pp. 748-751, Utet, Torino, 1979
14
RACHEL CARSON,
Silent Spring, Houghton Mifflin, 1962 DENNIS MEADOWS,
Limits to Growth, Signet, 1972 Beyond the Limits of Growth: an update, Chelsea Green, Boston, 1992
M ic t r atat de dec reștere seni nă
„comunitatea“ internațională și le-a stabilit în zorii celui de-al treilea mileniu pentru anul 2015 privesc sănătatea pentru toți și eradicarea sărăciei, și asta cu mult înainte de lupta împotriva poluării. Încotro ne îndreptăm? Drept spre zid. Ne aflăm la bordul unui bolid fără pilot, fără marșarier și fără frâne, care urmează să se zdrobească de limitele planetei. De fapt, suntem perfect la curent cu situația în care ne aflăm. De la Silent Spring (Primăvara tăcută) de Rachel Carson (1962), suficient de multe voci autorizate s-au făcut auzite ca să nu mai putem să pretindem că nu știam. Faimosul raport al Clubului de la Roma, Limits to Growth (Limitele creșterii) din 1972, ne-a prevenit că urmărirea la nesfârșit a creșterii este incompatibilă cu „elementele de bază“ ale planetei*. Zi de zi, sau aproape, noi rapoarte zdrobitoare, venind din cele mai diverse zări, confirmă acest diag nostic de bun simț. Astfel, după declarația de la Wingspread (1991)**, Apelul de la Paris (2003)*** și Millenium Assessment Report****, au fost redactate rapoarte ale Grupului interguvernamental de experți
Limits to Growth: the 30-year Update, * Clubul de la Roma a continuat să tipărească rapoartele sub forma același editor, unor cărți, sub direcția lui Dennis Meadows. În limba română a 2004 apărut al 33-lea raport: Planeta epuizată de Ugo Bardi. ** Declarație a douăzeci și doi de biologi, în majoritate americani, care UGO BARDI, denunțau pericolele pe care le prezintă produsele chimice. The Limits *** Declarație internațională lansată la îndemnul profesorului Belpomme, to Growth pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la pericolele sanitare provocate de creșterea economică. Revisited, **** Millenium Assessment Report, Living Beyond Our Means: Natural Springer, 2011 Assets and Human Well-Being (http://milleniumassessment.org). Este Planeta epuizată, vorba de un raport al Națiunilor Unite bazat pe cercetările a 1 360 de Fundația Tudor specialiști din 95 de țări și publicat la Tokyo la 30 martie 2005, raport care demonstrează că activitatea umană abuzează de capacitatea de re și ARCoR, generare a ecosistemelor, ajungând până la a compromite obiectivele București, 2014 economice, sociale și sanitare fixate de comunitatea internațională pentru 2015.
Introduce re
asupra evoluției climatului (GIEC), ale ONG-urilor specializate (WWF - World Wild Foundation, Greenpeace, Les Amis de la Terre, Worldwatch Institute etc.), dar și cele semisecrete ale Pentagonului, cele mai confidențiale ale fundației Bildenberg, raportul lui Nicolas Stern către guvernul britanic etc., pentru a nu mai vorbi de apelurile lansate de președintele Chirac la Johannesburg sau de Nicolas Hulot în campania prezidențială din 2007, neuitându-l pe fostul vicepreședinte american Al Gore… Asigurați, însă, în ceea ce privește masa din seara asta, nu vrem să auzim nimic. Și, mai ales, ocultăm întrebarea „De unde venim?“: dintr-o societate a creșterii – adică dintr-o societate fagocitată de o economie a cărei unică finalitate este creșterea de dragul creșterii. Absența unei adevărate critici a societății creșterii în majoritatea discursurilor despre mediu, care ascund pădurea după copacii discursului sinuos despre dezvoltarea durabilă, este mai mult decât semnificativă*. A denunța „frenezia activităților umane“ sau ambalarea motorului progresului nu poate suplini absența unei analize a megamașinii tehno-economice capitaliste și de piață ale cărei rotițe, complice poate, dar nu și principale resorturi, suntem cu certitudine. Acest sistem bazat pe lipsa măsurii ne conduce către un impas. Iar această schizofrenie îl pune pe teoretician într-o situație paradoxală: are simultan sentimentul că forțează uși deschise și senzația că predică în pustiu. A spune că o creștere infinită este incompatibilă cu o lume finită și că atât producția, cât și consumul nu pot să depășească capacitățile de regenerare ale biosferei sunt niște evidențe pe care nu-i este deloc * Nicolas Hulot, Pour un…
15
NICOLAS HULOT,
Pour un pacte écologique, Calmann-Lévy, Paris, 2006
16
M ic t r atat de dec reștere seni nă
greu să facă să fie acceptate. Cu mult mai multă reticență sunt primite, în schimb, consecințele de necontestat că această producție și acest consum trebuie să fie reduse (cu aproximativ două treimi în cazul Franței), și că logica creșterii sistematice în toate direcțiile (al cărei nucleu îl constituie compulsiunea și adicția față de creșterea capitalului financiar) trebuie, prin urmare, puse sub semnul întrebării, la fel ca modul nostru de viață. Cât despre desemnarea principalilor responsabili, aceasta pare de-a dreptul o blasfemie. În vreme ce puhoiul dă peste margini, ieșind din matcă și amenințând să distrugă totul în cale, necesitatea unei descreșteri, adică însăși ideea decreșterii, continuă să întâmpine nenumărate obstacole. Accep tarea ei este, cu toate acestea, inevitabilă dacă vrem să ieșim din torpoarea care ne împiedică să acționăm. Se cuvine, așadar, să măsurăm amplitudinea dezastrului (partea întâi), să propunem o alternativă la delirul societății bazate pe creștere, utopia concretă a decreșterii (partea a doua), și, în fine, să precizăm mijloacele prin care aceasta poate fi realizată (partea a treia).