Unicat-fragment

M i l o r a d P a v i ć

Unicat.

Cartea cu o sută de finaluri r o m a n

Traducere din sârbă de Mariana Ștefănescu

literary f

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 3

i c t i o n

08.07.2015 16:52:34

E D I T O R I :

Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu D I R E C T O R

E D I T O R I A L :

Magdalena Mărculescu R E D A C T O R :

Ruxandra Mihăilă D E S I G N :

Faber Studio Creator: James Rosenquist Credit: © Burstein Collection/CORBIS D I R E C T O R

P R O D U C Ţ I E :

Cristian Claudiu Coban D T P :

Corina Rezai C O R E C T U R Ă :

Maria Mușuroiu Dușa Udrea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PAVIĆ, MILORAD Unicat : cartea cu o sută de finaluri / Milorad Pavić ; trad.: Mariana Ştefănescu. - Bucureşti : Pandora Publishing, 2015 ISBN 978-973-1989-63-1 I. Ştefănescu, Mariana (trad.)

821.163.41-31=135.1 Titlul original: UNIKAT. Knjiga sa sto krajeva Autor: Milorad Pavić Copyright © 2011 Jasmina Mihajlović; www.khazars.com By arrangements with Tempi Irregolari di Stefano Bisacchi Ediție publicată prin acord cu agenția Tempi Irregolari di Stefano Bisacchi.

Copyright © Pandora M, 2015 pentru prezenta ediție O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20 W: pandoram.ro ISBN: 978-973-1989-63-1 Pandora M face parte din Grupul Editorial TREI

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 4

08.07.2015 16:52:34

C U V Â N T U L T R A D U C Ă T O R U L U I

„De peste două mii de ani scriitorii născocesc mereu alte şi alte moduri de a scrie, în vreme ce noi citim în acelaşi mod.

Eu am încercat să schimb modul de a citi“ — spunea cândva scriitorul sârb Milorad PAVIĆ (1929–2009). Coborâtor din neamul Pavicilor, care de şase generaţii a dat scriitori notorii încă din secolul al XVIII-lea, reputatul comparatist şi medievist şi-a propus ca, odată trecut cu arme şi bagaje în casta romancierilor, să-i confere cititorului, iar nu autorului, locul central al cărţilor sale. „Pentru că dintotdeauna s-a vorbit doar despre scriitori talentaţi sau dăruiţi, se cuvine să se vorbească şi despre cititori talentaţi sau dăruiţi“ — tranşează provocator Pavić chestiunea crizei romanului, pe care o socoteşte mai degrabă o criză a cititului. După ce ne-a iniţiat în cinci ipostaze de citire a romanului: roman-dicţionar (Dicţionar khazar. Roman lexicon în 100 000 de cuvinte); roman-careu de cuvinte încrucişate (Peisaj pictat în ceai); roman-clepsidră (Partea lăuntrică a vântului sau roman despre Hero şi Leandru); roman-tarot (Ultima iubire la Ţarigrad. Îndreptar de ghicit); roman-zodiac (Mantia de stele) — iată-ne în faţa celei de-a şasea ipostaze de citire a romanului — UNICAT — Cartea cu o sută de finaluri — a unui roman-deltă — după cum romancierul însuşi mărturiseşte în chiar trama acestei naraţiuni. Naraţiune care se ramifică într-o sută de finaluri, fiecare în parte sărăcind anvergura romanului, U N I C A T

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 5

5

08.07.2015 16:52:34

însă împreună creează un nou text. De aici şi recomandarea lui Pavić privind citirea romanului: finalul unei opere îi dă atât splendoare, cât şi pierzare. Este un roman de dragoste întreţesut cu o poveste detectivistică ramificată într-o sută de braţe care vor conduce către o sută de puncte de plecare. Fiecare cititor îşi poate alege propria versiune a romanului şi propriul final al poveştii.

Sunteţi, aşadar, în posesia unui roman UNICAT. Mariana Ştefănescu

6

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 6

M I L O R A D

P A V I Ć

08.07.2015 16:52:35

R E C O M A N D A R E P R I V I N D C I T I R E A A C E S T E I C Ă R Ţ I

Scriitorul ţine seama de antica vorbă de duh care zice: Finalul unei opere îi dă atât splendoare, cât şi pierzare. Tocmai de aceea acest roman nu este ca orice altă carte. Căci pentru fiecare cititor se termină altfel. Cititorul îşi alege finalul fiecărei poveşti, întrucât această carte oferă o sută de varii finaluri. Aidoma celor o sută de ducaţi primiţi de sărmanul din basme pentru poveştile sale fermecate. Aşadar, alegerea vă aparţine, iar restul lăsaţi-l altora.

Mulţumiţi-vă cu finalul vostru, al altora nu vă e de trebuinţă.

U N I C A T

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 7

7

08.07.2015 16:52:35

Primul capitol U N Z Ă‚ M B E T D E 5 0 D E D O L A R I

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 9

08.07.2015 16:52:35

1 .

K E N Z O

Aleksandar este androgin. Numele lui fiind rostit de unii Aleksa, de alţii Sandra. Aşadar, Aleksa Klozevic (alias Sandra Klozevic) se află la braseria „A treia pisică“, comandând unei frumoase chelneriţe negrese cafea cu lapte şi croasant din aluat dospit. Aleksa poartă cercel la spânceană, o cămaşă albastră şi ginşi. Cu picioarele goale în mocasini negri foarte plaţi. Are nişte minunăţii de mustăţi prinse de tuleie, chiar ca-ntr-un zâmbet.

— Ce-ai astăzi asupra ta? întreabă negresa. Zâmbetul ei nu are mustăţi. Zâmbetul ei e-n stihuri.

— Augusta, Augusta, de la uşă am observat că azi te-ai primenit. Să vedem… Evident, azi porţi un strop de Amsler la încheietura mâinii. Şi încă într-un loc. Nu e rău. Jean-Luc Amsler!

Aleksa se opreşte la jumătatea cuvântului, fiindcă din spate intră doi flăcăi bine îmbrăcaţi.

U N I C A T

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 11

1 1

08.07.2015 16:52:35

Fiecare dintre ei poartă un costum de 500 de dolari care le vine de parcă ar costa 1000 de dolari. Înainte să-i remarce în oglinda din faţa uşii, Aleksa, amuşinând, le recunoaşte identitatea olfactivă. Unul dintre ei are frizură de luptător „sumo“, care costă la fel de scump precum pantofii din picioarele lui, şi exhală mireasmă de Kenzo. Al doilea este un negru cu un zâmbet valorând măcar 30 de dolari bucata, iar în loc de cămaşă are un lanţ de aur. Se simte elixirul Calvin Klein. În acelaşi moment, Aleksa îi strigă chelneriţei: — Încă o chiflă, te rog! şi se furişează pe uşa pe care scrie WC. Cei doi tipi îl urmăresc cu privirea şi se aşază holbându-se nesmintit la uşă. Înăuntru, Aleksa îşi smulge iute cămaşa albastră şi rămâne într-o bluziţă roşie de damă, prevăzută cu sâni falşi, scoate din geantă o perucă neagră pe care şi-o trage pe cap, geanta o-ntoarce pe dos — acum este o poşetă lăcuită de damă, în care îşi vâră mocasinii. Rămâne desculţ cu nişte ascuţite unghii lăcuite. Îşi dezlipeşte mustaţa şi îşi scoate cercelul din sprânceană, se rujează şi iese. Aruncă din mers o bancnotă pe tejghea, strigând cu o profundă voce feminină în alto: „Augusta, inimioară, păstrează restul!“ şi iese din local cu o mână ridicată care cheamă un taxi…

Cei doi flăcăi privesc perplecşi scena. Abia când Augusta pufneşte în râs, care este iarăşi în stihuri, aceştia sar ca arşi şi aleargă după Aleksa — acum Sandra. După o scurtă alergătură, negrul îl prinde, îi smulge peruca şi spune: — Ai grijă să nu ne faci neplăceri, altfel te pricopseşti cu două palme. Una neagră şi una galbenă. OK? Acum ascultă!

Cineva vrea să te vadă. Ştii tu cine şi ştii şi de ce. E mai bine pentru tine să fii calm. Îl duc într-un anticariat. În încăperea din spate miroase a ţigări. În damful acela şade un domn uriaş, jucându-se cu un cuţitaş bun la tăiat vârful de la tompus, înainte de a fi aprins.

1 2

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 12

M I L O R A D

P A V I Ć

08.07.2015 16:52:35

Toţi cei din oraş îi spun „Sir Winston“, renumit fiind că ştie dinainte cine şi când va fi ucis.

— Nu arătaţi prea bine, domnule Klozevic — glăsuieşte molcom acesta. Cu degetele-i fără unghii, scoate dintr-o minune de tub transparent cu inscripţia „Partagas“ un tompus şi taie o bucată bună din vârf, pune atent tubul pe masă şi aprinde ţigara.

— Uitaţi-vă la el, vă rog frumos — adaugă acesta arătând cu mâna spre Aleksa aflat în faţa lui cu părul vâlvoi, fără perucă, desculţ, cu picioarele murdare şi machiajul năclăit.

— Pe deasupra, îmi sunteţi şi dator vândut, s-au dus de mult şi termenele de plată. De fapt, cu ce vă ocupaţi?

— Sunt negustor — i-o întoarce Aleksa şovăielnic, pe când îşi scoate din geantă mocasinii şi se încalţă. De altfel — adaugă el — se vede în oglinda dumitale cu ce mă ocup. Şi se apropie de oglinda cea mare, care atârnă deasupra unui raft cu cărţi.

Ca la un semn, toţi se întorc în direcţia aceea. Acolo, în oglinda de cristal, în locul învâlvoiatului Aleksa, se reflectă chipul unei preafrumoase femei impecabil aranjate, într-o rochie albă. Are în coc un evantai desfăcut, presărat cu stele din constelaţia Racului…

După câteva momente de uimire şi ezitare, primul care se adună este domnul cu tompus. Ar vrea să zâmbească, dar mai degrabă strănută şi comentează: — Vasăzică, scamatoria. Abil, foarte abil domnul Klozevic.

Numai că orice aţi negustori, tot n-o să vă meargă prea bine. În felul ăsta niciodată n-o să-mi puteţi returna datoria. Va trebui să ne înţelegem altcumva, altfel nu va fi bine. E pe voia dumitale?

Aleksa încuviinţează din cap, iar domnul cu tompus scoate din sertar două fotografii şi o cheie. I le oferă lui Aleksa peste masă. Apoi spune:

U N I C A T

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 13

1 3

08.07.2015 16:52:35

— Vasăzică, să cădem la o înţelegere. Există două persoane — cele din fotografii — care ne încurcă rău de tot. O doamnă şi un domn. Dumneata trebuie să le înlături. Şi asta pe vecie. Aici ai adresele şi numele lor. Şi că tot veni vorba despre ele, asta este cheia domnului de la liftul său personal de la firmă. OK? Ne-am înţeles? Mai bine dumneata pe ei, decât noi pe dumneata, domnule Klozevic. Şi ca să nu fie vreo confuzie, ţi-aş arăta ceva…

La aceste vorbe, bărbatul se întoarce spre negru şi-l întreabă: — Assur, cu ce mână tragi?

— Cu dreapta. Cu stânga arunc cuţitul.

— Iar tu, Ishigumi?

Pe chipul lui Ishigumi se revarsă un zâmbet divin de 50 de dolari. Spune: — Eu trag cu dreapta, stăpâne. Şi nu de două ori. Nu am nevoie de stânga.

— Atunci întinde stânga, ca să nu sufere treaba. Şi numai ce-şi întinde Ishigumi stânga, că stăpânul, cu o mişcare fulgerătoare a cuţitaşului de ţigări, retează din falangă degetul mic de la mâna stângă şi-l înalţă în aer încă sângerând.

Ishigumi se gârboveşte, se simte intens miros de Kenzo, îşi îndeasă în gură ciotul de deget şi iese din încăpere. Acum stăpânul vâră atent degeţelul lui Ishigumi în tubul transparent cu inscripţia „Partagas“, îi pune dopul şi i-l oferă lui Aleksa: — Acesta este un memento, domnule Klozevic. Înăuntru, după cum vedeţi, mai e loc pentru cele două degete mici ale dumitale sau ceva asemănător, pe care le va vârî în acest tub domnul Ishigumi, dacă nu îţi faci treaba aşa cum am convenit… Acum poţi pleca. Îţi doresc o zi plăcută…

Aleksa iese în stradă, orbit de soare, face câţiva paşi, o ia după colţ, cheamă în sfârşit un taxi, se aşază şi deschide

1 4

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 14

M I L O R A D

P A V I Ć

08.07.2015 16:52:35

tubul. Miroase scârbit degetul şi-l aruncă pe fereastra taxiului, murmurând: — Un deget ordinar de cauciuc. Şi eu trebuie să mă las tras în piept. Că doar eu n-oi avea miros!

U N I C A T

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 15

1 5

08.07.2015 16:52:35

2 .

O L D

S P I C E

În fotografie e un bărbat de vârstă medie; chipul îi iese dintr-o cămaşă Armani, de parcă ar spune: „Nu trebuie să gândeşti. De cum începi să gândeşti, înţelegi că eşti prost“. Pe verso stă scris: Isaia Cruz, Directorul agenţiei, Hipodromul municipal Aleksa vâră fotografia şi cheiţa în buzunar, îşi trage deja cunoscuţii mocasini plaţi, pe zâmbet îşi atârnă două irezistibile mustăţi şi pleacă la hipodrom. Să studieze un pic terenul.

Fiindcă el ştie că tipul cu tompus înghiţea gluma. Şi că trebuia să-l asculte. Măcar pentru o vreme.

Clădirea centrală are patru etaje, ultimul dă direct în biroul directorului. În ascensor, trei butoane se accesează direct, al patrulea doar cu cheia.

Aleksa împinge cheia în broasca de la numărul IV. Cheia răspunde perfect, doar că Aleksa nu vrea să o răsucească, fiindcă 1 6

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 16

M I L O R A D

P A V I Ć

08.07.2015 16:52:36

asta l-ar lansa direct în încăperea domnului din fotografie. Ceea ce e încă devreme. Pune cheia la loc în buzunar şi iese în mulţime.

Nu sunt curse. Câţiva cai aleargă în trap pe pistă. Miroase a sudoare de armăsar şi năduşeală înţepătoare de mânză. Aleksa face un ocol, decis să-l caute şi să-l iscodească, dacă este posibil, pe domnul Cruz. Acum se află pe pista câinilor. Aici e deja lume multă. Se desfăşoară cursa de ogari englezi. Gonesc fără suflare după un iepure electric.

Aleksa intră printre bănci, apoi pe gazonul din susul pistei. Sub o umbrelă de soare zăreşte un uriaş „bărzoi“ imperial.

Ogarul e complet alb şi stă lângă masa alipită de un fotoliu din ratan împletit, unde stă tolănit celebrul cântăreţ de operă Matheus Distelli. Coama de aur a lui Distelli luceşte în soare ca o aură, iar el arată fantastic, chiar mai bine decât pe scenă. Pe masă, în faţa lui Distelli, se află un ou de aur pentru tutun de prizat. Doamna de vârstă mijlocie aflată lângă el tocmai mânca o prăjitură. Apoi întinde palma către ogar, care îşi sprijină capul în palma aceea, iar doamna de vârstă mijlocie, în ochii lui ca-ntr-o oglindă, se rujează. Buzele, acum ca o căpşună. În momentul acela, până la Aleksa Klozevic răzbat adierea miresmei tutunului de prizat cu o tentă exhalând cocaină, laolaltă cu miasma blănii ogarului îmbibată vârtos cu parfumul Bvlgari, precum şi numele doamnei de vârstă mijlocie strigat de frumosul de lângă ea: — Lempicka! Încalţă-te!

Atunci el constată că Distelli nu are o asemenea voce la operă, deşi în acel moment era un pic răguşit, când din aceeaşi direcţie răzbat până la Aleksa mirosul ogarilor englezi în alergare deopotrivă cu parfumul Old Spice — apă de colonie după bărbierit — incredibil de demodat. Aleksa se întoarce şi mai că prinde din zbor chipul bărbatului din fotografie. Isaia Cruz e mai scund decât se putea presupune. Cămaşa de pe el este scumpă, dar îi vine ca de furat…

U N I C A T

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 17

1 7

08.07.2015 16:52:36

Aleksa înţelege că strădania lui din acea zi dă roade. La ieşire se retrage cu prudenţă, căutându-i cu privirea pe cei trei: Matheus, Lempicka şi ogarul rusesc. Ogarul îşi încălzeşte botul lung ca un pahar de şampanie între picioarele stăpânei.

Lempicka se descalţă din nou şi îşi freacă picioarele unul de altul sub masă. Nicicum să se uite la cursă. În clipa aceea este oarbă precum vremea.

1 8

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 18

M I L O R A D

P A V I Ć

08.07.2015 16:52:36

3 .

P O I S O N

Aleksa Klozevic încearcă şi în acea dimineaţă obişnuitul disconfort la bărbierit. Reflectarea în oglindă a numitei Sandra îi pricinuieşte aceeaşi neplăcere. Dat fiind că la fiecare reflectare trebuie să-i imite mişcările, de cum începe să se radă, frumoasa din oglindă începe să-şi pieptene minunatele-i plete albăstrii; pe când el se săpuneşte, ea îşi pomădează obrajii. Din care pricină Aleksa nu mai vede nimic, aşa că se bărbiereşte orbeşte. Atunci ea îi spune: — Şi tu chiar pe bune vrei să comiţi fapta?

— După cum ştii, n-am de ales, proiectele noastre sunt exorbitante — i-o taie el.

— Asta nu te disculpă. Eu nu mai vreau să particip la chestia asta. Tu ai decis să faci acel împrumut, nu eu.

— Ceea ce spui e ridicol, ţinând cont de faptul că suntem una, o făptură androgină.

U N I C A T

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 19

1 9

08.07.2015 16:52:36

— Tocmai de aceea ştii bine câte ţi-aş putea face, dacă îmi pun în cap să te deochi.

— Nu poţi nimic, pentru că m-am ras în cap. Toate farmecele tale or să alunece de pe mine… Înainte să iasă, el pulverizează după ureche şi la încheietura mâinii Envergure al producătorului parizian Bourjois, iar în oglindă Sandra, maimuţărindu-i mişcările, îşi dă în aceleaşi locuri cu mireasma ei, Antracite.

Atunci Aleksa îşi pune mustăţile şi iese. Fotografia pe care o ţine în ziua aceea în buzunar înfăţişează o femeie la vârsta ideală, cu un zâmbet irezistibil. Care zâmbet îi sfredeleşte gropiţele din obraji, până în veriga cerceilor. Numele ei este Livia Heht şi îşi are locul de muncă la etajul 18 al băncii „Plusquam City“. Este preşedinta Comitetului director al acelei instituţii.

Un Mercedes o aduce până în faţa clădirii şi, înainte ca ea să dea buzna în templul său bancar, Aleksa reuşeşte să surprindă câteva detalii. Zâmbetul afişat de lady Livia Heht este invariabil întrerupt, ca fiind retezat; bucata de zâmbet rămasă îi atârnă pe chip ca un peşte despicat. Ochii-i violacei parcă îţi poruncesc acel inefabil „urmaţi-mi privirea“, traducându-i chipul german în franceză, iar cu parfumul ei, Poison, mai aduce un spor de mireasmă care nu permite ca Poison să se distingă net. Aleksa trebuie să alerge pentru ca, în holul aidoma carcasei unui transatlantic răsturnat, în spatele acestei lady Heht să-i mai inhaleze dâra de parfum, ca să priceapă despre ce e vorba. Acum ştie. În mirosul feminin al acestei lady se insinuează un miros masculin. Relativ banal — Dolce & Gabbana.

Aşadar, peste parfumul ei, Poison, lady Heht poartă mirosul masculin Dolce & Gabbana. Şi acum trebuie să-l găsească pe deţinătorul celuilalt miros.

Aleksa Klozevic petrece zile întregi amuşinând pe culoarele etajelor băncii „Plusquam City“. În dreptul unui ghişeu de plată identifică dâra mirosului Dolce & Gabbana, însă e vorba 2 0

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 20

M I L O R A D

P A V I Ć

08.07.2015 16:52:36

despre o doamnă mai în vârstă care, în dimineaţa aceea, înşfăcase sticluţa soţului, nu pe a ei. Altă dată, în ascensor, Aleksa Klozevic inhalează Dolce & Gabbana dinspre un domn în vârstă, pufăind ca un ied. În sfârşit, Aleksa revine la departamentul şefilor. Acolo, în vreme ce discută cu o funcţionară, dă cu ochii, în încăperea alăturată, de un tânăr cu ochii verzi, nimeni altul decât şeful compartimentului de maximă siguranţă pentru casete de valori, având acea privire de cauciuc. Aleksa e tentat să-l apostrofeze, dar se stăpâneşte la timp, de cum simte că tânărul frumos, al cărui nume „Maurice Erlangen“ se află pe plăcuţa de la intrare, foloseşte parfumul Dolce & Gabbana. Prin uşa de sticlă se vede că în biroul domnului Erlangen lucrează şi asistenta lui, o mulatră cu ceafă egipteană dobândită dacă în timpul somnului gâtul se sprijină pe o semilună de metal în loc de pernă. În momentul acela sună telefonul şi funcţionara se adresează domnului Erlangen cu rugămintea de a se anunţa la etajul domnişoarei Heht. Care îi cere o consultaţie.

Domnul cu ochii verzi iese din camera lui şi trece cu paşi iuţi pe lângă Aleksa. Erlangen este o splendoare de bărbat, cu un cap sculptural de femeie pe un trup musculos. Dolce & Gabbana pe pielea domnului de pe plăcuţă lasă în urma lui un damf divin, încât Aleksa Klozevic mai să cadă din picioare. Dar peste mirosul acela se mai simte ceva. Căci domnul Erlangen poartă peste mirosul său masculin un anume miros feminin.

Aleksa cumpăneşte surprins că nu este acel Poison al domnişoarei Heht, care îl chemase în biroul ei pe domnul Erlangen la „o consultaţie“, şi care purta mirosul lui peste al ei. Care, pentru domnul consilier de la compartimentul de maximă siguranţă, este parfumul Dune, aşadar mirosul altei femei.

Aleksa Klozevic iese, frecându-şi mâinile. Concordanţa mirosurilor dă un rezultat matematic precis. Domnişoara Heht are un gust desăvârşit în a-şi alege amanţii. Iar domnul U N I C A T

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 21

2 1

08.07.2015 16:52:36

Erlangen are mai mult de o amantă. Pe lângă lady Heht cu al său parfum Poison, mai e una, care foloseşte parfumul Dune. În faţa băncii, Aleksa Klozevic urcă în autobuzul supraetajat şi se aşază. Îşi pune palma în faţa ochilor, privindu-şi degetul mic. Îşi imaginează cu sânge-rece durerea la retezarea acelui deget. Când durerea imaginară devine îndeajuns de pătrunzătoare, el începe să o strămute. De la degetul mic mută durerea la ureche, apoi la genunchi, la ochiul stâng, o concentrează în limbă, ca în sfârşit să scuipe zdravăn durerea din limbă pe stradă, ca pe guma de mestecat.

Apoi, destins, începe să fredoneze o arie din opera lui Musorgski, Boris Godunov.

2 2

Unicat_BT_cu corect Domnica.indd 22

M I L O R A D

P A V I Ć

08.07.2015 16:52:36