Charles darwin originea speciilor (ed academiei rpr 1957) by eli_3171

ORIGINEA SPECIILOR

CHARLES DARWIN

CLASICII $TIINTEI UNIVERSALE II

prin

selecEie

favofizate

naturali sau plstrarea raselor in lupta pentru existengd

Charles D&rTvin MA. LL.D.,

F.R.S.

EDITURA ACADEA,TIEI REPUBLICII

t957

POPULAI{E I{O,VtIXN

Tradusd din limba englezf, (loN E. FunN) si confruntatd cu traducerile din limba rusd (NrcoLAE Borxa.nruc), iimba germanii (IoN T. TanNavscHr) qi limba francezit (V,o.sne I). Minz,r). Stilizator: Gnnu Nruvr. Redactor resnonsabil : Acad. V,q,stre

Minza.

TABLA DE MATERII Pro

Prefala

Prafcla

tchnicd

LXXXIII

Autobiogrufia

Addugiri Si tndreptdri la ediyia s 6-a Schild istoricd

hitrodttcere

39-

Capitolul VARTATTA

iN CONUTIII-E VIETII DOMESTICE

Cauzele variabilitalii .- Efectclc cleprinderilor ;i ale intrebuin{;irii sau neintrebuinlarii unor parti ale orgtrnismului - Varialia corelirtir,S - Eleditaltca - Caractcrul varielii{ilor domestice - Dificultatea de a deosebi varietdlile de specii -- Originea varietalilor domesticedinr.rnasaumai r,-nrlte specii - Poruunbeii domestici, originea lor ;i deosebirile dintre ei - Principiile de seleclie folosite in trecut gi efectele lor - Seleclie metodica ;i incongtienta - Originea necnnoscutd a raselor noastre domcstice - Condiliile favorabile exercitf,rii selecfiei de citre om

lI Cirpitolul VARIATIA iX STRNE NATURALA L/

Variabilitate -- Deosebiri individualc Sp:cii dubioasc -- Speciile larg rispindite, foarte imprd;tiate viiriaza ccl nai mult -- in ficci-,re farii speciile din gentrrile nrai mari variazd mai frecvent decit comune, ;i spcciile din genurile mai mici - Ivlultc ciin spcciile cuprinse in genurile rnai mari seaminir cu varieti{ile, in sensul ci sint foarte inrudite intre ele, dar inegal, ;i ci au arii de rdspindire restrinse

(.apitolul

III

LUPTA PENTRU EXISTENTA Legitura cu scli:c-tia narturala * Ace:;i tcrmen luat intr-un lnteles larg - Prclgresia geometric[ a inmr"rlrapiclii a animalelor qi plantclor naturalizatc - Natura piedicilor cere frineazd inmullirea -' Inmullirea iirii -Concurenla generalf, - Er.cctele climei - Proteclia pnn numf,rul de indivizi - Rela{iile complexe dintre animale gi plante in natr.rrd -- Luptit pcntrLr via{i este cea mai inverqunati intre indivizii ;i varietdfile aceleiagi specii: adesea ;i intre speciile aceluia;i ir,en -' Rela{iile reciproce dintre organisme -* cele rnai importante clintre toate rclaliile

I'Il

Ilil\

sno"]11'l

Capitolul

SELEC'TIA NATURAI-A SNU SUPRAVIETUIREA CELOR MAI APTI

9lr

Seleclia naturalti puterea ei in compara{ie cu selec{ia ficuta de citre om - actiunea ei asupra :zrracterelor de mic6 imporran{i * ac{iunea ei la toate virstele gi asupra ambelor sexe - Selectia sexuald * Dr-spre caracterul general al incruciqirilor reciproce dintre indivizii aceleiagi specii -- Condilif favorabile ;i nefavorabile selecliei naturale qi anume -- incruci;area, izolarea, numdrul de indivizi - Acfiunea lenti -Exiinc{ia cauzald cle seiec{ia naturalf,-.Divergen(a caracterelor, in raport cu diversitatea locuitorilor unei regiuni Iinritate ;i cu naturulizarea -- Acliunea selecfiei naturale asupra descendentilor dintr-un strdmog comun prin divergenlir caracterelor gi extinctie -- Ea explici gruparea tuturor organismelor -- Progrese in organizare * Pi.strarea fornrclor inferioare Convergenta caracterelor -- Tnmultrirea nelimitatil a speciilor -- Rezumat ,*-

Capitolul

g-i

LEGILE VARIATIEI f:fcclcle condifiilor schimbate - Folosirea qi nefolosirea, combinate cu seleclia naturald; organele zborului ;i ale v;izului - Aclimatiz&tea - Varialia corelativd * Compensafia qi economia de cre;tere - False corela{ii - Structurile multiple, rudimentare gi inferior organizate sint variabile - Pdrfile dezvoltate in mod neobignr.rit sint tbarte variabile: caractâ&#x201A;Źrele specifice sint mai variabile decit cele generice; caracterelesexuale secundare sint variabile - Speciile aceluia;i gen variazi in mod analog - Revenire la caractere de multl vreme pierdute -- Rezurnat

Capitolul

131

DTFICULTAuTE TEORIEI Dificulta{ile teoriei descendentei prin modificare * Absenla sau raritatea varietdiilor de tranzilie -Tranzilii in modurile Ce via{I -- Moduri de via{d diferite la aceeagi specie - Specii cu moduri de viald foarte

dif'erite de cele ale formelor inrudite- Organe extrem de perfec{ionate -Moduri de tranzilie -- Cazuri dificile Niatura non facit saltum - Organe de mica importan[i - Organe care nu sint absolut perfecte in toate cuzurile 'feoria selectiei naturale cuprincle legea uniuilii tipului ;i a condi{iilor de existen{i

Capitolul

153

vII

DIIIEiTI-|E OBIECTII 1IUPOTRTVA TEORIEI SELECTIEI NATURALE

in mod necesar simultane - Modificdri care dupa cit s: vede - Caracterele de nrici importanJd func{ional[ sint cele mai constante -- Presupusa- incompeten{i a selectiei naturale de a explica stacliile incipiente ale structurilor utile Cauzele care se opun clobindirii prin selcc{ie naturald a structurilor utile - Schimbarea gradatd a structurii, * Longevitatea Modificarile nu sint

nu aduc un folos direct -- Dezvoltarea progresivi

insogitii de schimbarea funcliunilor Organe foarte diferite ale reprezentantilor aceleia;i clase avind -- i\4otive pentru a nu crL'c1e in moclificdri mari ;i brupte

aceeagi

origine

Capitolul

181

VIII

INSTINCTUT-

lnstinctele sint comparabile cu obiceiurile, dar sint deosebite ca origine - Grada{ia instinctelor ;i furnici - Instinctele sint variabile - Instinctele animalelor domestice, originea lor - Instinctele naturale la cuc, 1a h{olothrus, la stru! ;i la albinele parazite - Furnicile care fac sclavi - Albina gi instinctul rle construire a fagurilor '' |lu este necesar ca schimbirile instinctului ;i ale structurii sd se producd simultan -Greutdtile aplic[r'ii la irtstinr:te a selecfiei naturale - Insecte neutre sa.u sterile Rezumat

Aphide

Capitolul

HIBRIDIZAREA Deosebrrea jntre sterjlitatea prrmelor incruci;ari gi aceea a hibrizilor - Sterilitatea prezintd grade variate, nu sste generalii, este intensificatd prin incrucigarea indeaproape inruditS ;i lnld.turat[ prin domesticire - Legile care guverneazd sterilitatea hibrizitror ^* Sterilitatea nu este o insugire speciald, ci line de alte deosebiri gi nu cste acumulata prin selcfie natural:i '- Cauzele sterilitalii primei incrucig{ri pi a hibrizilor - Paralelismul

20q

ORI

GINE,\ S},I.I(]IIL() Ii

VII P_ag

dintre efectele condiliilor de viala schimbate ;i incrucigare -. Dimorfism gi trimorfism - Fertilitatea varietdfilor in cazul incruciptrii lor ca gi a descendenlilor metigi nu cste generald -- Compara(ia intre hibrizi ;i metigi independent de fertilitatea lor - Rezumat

Capirolul

233

DESPRF. IMPERFECTTA CRONICII GEOLOGTCE despre

f)espre lipsa in prezent a varietd{ilor intermediare; despre natura varietalilor intermediare dispdrute: numirul lor - Stabiliren timpului scurs. dupi viteza denudagiei gi a depunerilor-Stabilirea in ani a timpului

scurs-Despre sdrdcia colecliilor noastre paleontologice

Despre intermitenla forma{iunilor geologice-'Despre

Despre denudarea suprafe{elor granitice -. Despre lipsa varietililor intermediare in fiecare forma{iune in parte aparilia bruscd a unor grupe de specii Despre aparitia lor bruscd in stratele fosilifere cele mai inferioare --

Vechimea nlmintului lncuibil

257

Capitolul Xl DESPRE SUCCESIUNEA GEOLOGICA A ORGANISMELOR Despre aparilia lentd ;i succesivd a speciilor noi - Despre diferitele lor grade de schimbare - Speciile o dati dispdrute nu mai reapar - Grupele de specii urmeazd in aparilia ;i disparilia lor aceleagi reguli generale ca gi speciile izolate -- Despre extinctie - Despre schimbdrile simultane ale formelor de via{a in toati lumea -Despre afin,ti1i recipr'oce intre speciile disparute gi intre acestea gi speciile actuale - Despre stadiul de dezvoltare al formelor vechi * Despre succesiunea aceloragi tipuri in cadrul aceloragi regiuni - RezumatLrl capitolului precedent gi al celui cle fa{5

Capitolul R

27i

XII

ASPINDIREA GEOGRAFICA

nu se poate explica prin deosebiri ale condiliilor fizice - lmportania Afinitatea intre organismele de pe acela;i continent * Centre de creatie - Mijloace de rdspindire in urma schirnbirilor climei, ale nivelului uscatului gi prin mijloace intimpldtoare -- Rispindirea in timpul perioadei glaciare - Alternarea perioadelor glaciare in nord qi sud Raspindirea. geograficd: actuala

barierelor

2q7

Capitolul XIll RASPiNUREA GEOGRAFICA (urmare) Raspindirea organismelor de

api

dulce

-- Despre locuitorii insulelor

oceanice

Lipsa batracienilor

;i a mamiferelor terestre * Despre relaliile dintre locuitorii insulelor gi cei din continentul cel mai apropiat Despre colonizarea din cel mai aprropiat centru ;i modificdrile ulterioare *- Rezumatul capitolului de fa{i ;i al celui precedent A

FIN ITATTT-P

319

JCTPROCE

O'*RI%i;iI-''#

;

MORFOLOGIE

;

EM BRI OLOGIE

;

ORGANE RUDIMENTARE {tlasifrcarea, grupe subordonate altor grupe - Sistemul natural *- Reguli ;i dilicultali in clasificare. explicate prin teoria descendenlei cu modificlri - Clasificarea varieti{ilor - Descendenfa este intotdeauna folosita in clasificare -- Caractere analoge sau de adaptare - Atinititi generale, complexe;i radiante - Extincfia separd ;i define;te grupele -- Morfologra, comparalie intre reprezentanlii aceleia;i clase, intre pa4ile aceluiagi ndivid - Embriologia, legiie ei explicate prin variafii care nu survin la o virstd timpurie ;i care sint mostenite

a tr virsti corespunzdfoare'

Organel<: rudimentare, explicarea

Capirolul RECAPTTULARE

\ST

originii lor

- Rezumat

XV CONCLUZIT

obiecliilor impotriva teoriei Selecliei Naturale -- Recapitularea circumstantrelor generale ei -- Cauzele care determind credinfa generali in imuabilitatea speciilor - Cit de mult poate fi extinsd teoria Selec{iei Naturale -- Ef'ectele adoptdrii ei asupra studiului Istoriei Naturale - Obser-

.135

Recapitularear speciale in sprijinul

vaiii

finale

Index

367

387

EFATA

Mi-a revenit mie sarcina de a scrie prefala la<Originea speciilor> de'Darwin. lmi este teamii cii, de:ii am fdcut eforturi mari, n-am ajuns la nivelul necesar qi ci aceasti prefald va dezamagi pe mul(i. Mie persorral imi este deosebit de greu s[ judec pe acest gigant. De aceea voi cere publicului cititor si-mi ?rrgdduie a r1u md erija in arbitru al concepliei darwiniste ;i nici sd nu-mi pretindd sa dau certificatc acestei doctrine gi continuatorilor ei actuali. Ag dori sd expun doar unele probleme din colcep{ia lui Darwin ;i anume dintre cele mai discutate in zilele noastre, bineinleles atit cit puterile mele imi vor ajuta sir fac acest lucru. Aceasta este cu atit mai natural, cu cit publicului nostru ii este cunoscutd doctrina lui Darwin de mult, iar cei care n-au avut posibilitatea s-o cunoascd dupd documentele secolului trecut ilu avut 1. ocazie s-o cunoasci prin ceea ce s-a publicat despre Darwir-r la noi, dupa eliberarea ldrii noastre Ne-am gindit sa impdrfim aceasti prefald in doud pdrfi. Prima parte sI fie consacratir unora din problemele darwinisrnului. A doua parte am dori sd redea sumar lupta pentru darwinism, felul cum unii din cercetatorii no;tri au dezvoltat darwinismul precum gi felul cum este el raspindit in masele largi din tara noastrd. La sfir;it vom da o bibliografie, care nu are pretenlia de a fi completd, dar care va putea servi celor care se intereseazd, sd vadi cum se reflecti darwinismul in tara noastrS, sd afle unele din lucrdrile ;tiinlifice in care gisim dezvoltatd aceastd concepfie, liniile mari ale disculiilor asupra darwinismului qi ce material de popularizare asupra darwinismului ;i darwiniqtilor din lara noastrl 9i din alte {iri s-a publicat in ultimul timp in Republica Populard ftomin5.

PAR.TEA I Concepfia lui Darwin Aparilia concepliei lui Darwin nu este intirnplitoare. Ea apare pe o anumitli treapta de dezvoltare a societiifii gi in urma unui anumit nivel al evoluliei ;tiinlelor naturii. Cele mai multe elemetrte ale acestei evolu{ii se acumuleazl o data cu zorile diferenlieriiburghezieica o noui clasd sociali, progresisti ;i interesatri in dezvoltarea industriei, a tehnicii, ;tiinlei, filozofiei. Engels, care descrie minunat trecerea de la feudatism la capitalism 2, ne arati trasaturile esenliale ale acestei evolulii a ;tiinlelor. Mai intii ele s-au emancipat de teologie, incepind cu Copernic, continutnd cu Kepler, Nervton, Kant ;i Laplace - in domeniul fizicii qi astronomiei iar mai pe urm;i, in secolul XVIII ;i rnai ales in secolul XIX emanciparea aceasta a atins multe alte dornenii ale Stiintelor naturii. r Vezi in aceastd privinla partea a lt-a a prczentei pret'e[e p. L[, t.XXIIi ;i urmitoarele. ) Yezi F. Engels, Dialectica naturii, E.S.P.L.P., 1954, p. 6 ;i 195.

P rt E

,\ doua trdsdturd prive;te

F.\T.\

la metafizica la dialecticS., trecere care a fost gradatd. lucrurilor ca atare, privite ca niste obiecte izolate ;i imuabile. Aceastd metodd a avut o temeinici justificare istoricd. Tnainte de a constata schimbdrilc: l''rin care trece un lucru oarecare, trebuie sri;tii mai intii ce este acest lucru 1. I)e pe aceastd treapta nretafizicit. s-a putut trece, incepind cu secolul XVIII" la o treaptd superioard, qi anume spre cercetarea sisternaticZi a proceselor de transformare pe care le sufereau aceste lucruri. la legile care conditioneazii na;terea ;i desfa;urarea acestor procese. << la legdtura lor reciproci, care impleterste toate rlceste procese intr-un vast ansamblu > :. ln secolul XIX s-a trecut de la metafizica spre o metodf, mult superioara acesleia, la dialectica. lntre materialismul intuitiv cu elemente de dialectica al vechilor greci, qi materiaiismul dialectic al zilelor noastre, existd o anumitd continuitate. Elementele dialectice apar in unele din operele precursorilor lui Darwin, iar ?n conceptia lui aceste elemente devin preponderente. cun'r ne vorn striidui sri arltdm mai departe. Alt aspect al acestei evolulii" subliniati de citeva ori de Engels. este cel privitor la viteza cu care se desfdqoar[ procesul de evolulie. De la Copernic incoace, scrie Engels, < dezvoltarea ;tiinfei a. pornit. . . cu pagi gigantici, accelerindu-se, am putea spune. proportional cu pdtratul depdrtdrii in timp de la punctul de plecare. vrind purcd sd arate lumii cd miscarea celui mai inalt produs al materiei organice - a spiritului omenesc este supusd unei legi inverse aceleia de care ascultd materia neorganicir > :|. t Linn6, acum doua secole, reprezinti una din culmile metalizicii vechi. cu fixismul ;i crea{ionismul ei; se ajunge la cunoagterea agezdrii in spaliu a speciilor. Sistemul de clasificare al lui Linne, cu tot aspectul sdu artificial, reprezinta o depagire a acestei metatizici vechi. Prin recunoa;terea faptului cd" unele specii se pot naEte prin hibridare, deci se pot crea cle novo el f'ace o concesie viitorului gi marcheaz'a primii paqi, mici de tot inc5. spre concep(ia privind evolutia in timp, dialecticd a materiei vii. Vechea metafiziclt devine o piedicd pentru dezvoltarea mai departe a gtiinlei. Fixismul lui Linne este atacat de cdtre doi din contemporanii sai. K. G. Wollf-in Rusia 5i Duchesne _ irl Franta. Duchesne in 1763 descoperd formarea unci varietdti .f'/' noi: Fragaricr vescct yar. monophylu. Aceastd varietate se formeaz[ prin varialia bruscd: a fragului comun 'r, este stabilir gi igi transmite caracterul sdu nou atit prin stoloni cit si prin seminle. Pentru Duchesne speciile nu sint fixe. K. G. Wolf publica in 1759, deci cu o sutd de ani inainte de <<Originea speciilor> lucrarea < T'heoria generationis >> care marcheazd inceputul evolu{ionismului in gtiinlele naturii qi pune bazele embriologiei moderne. Prin toat[ opeja sa, Wolff infirmd teoria preformistd medievalS. metafizic5. 9i pune bazele teoriei epigenezei, una din teoriile care constituie baza insdgi a evoluliei ontogenetice t$a cum o vedem qi azi. Wolff descrie evolu{ia oului de pasdre qi a seminfelor plantelor, descoperind in ambele cazuri stadii noi care deosebesc embrionul de ou, sau plantula incollitd de sdminla din care clerivn. Wolff crede intr-o for![ interioard, o entelehie in sensul aristotelic. Dar pe linga aceastd concesie facut[ vitalismului, in operele lui Wolff gasim qi unele elemente dialectice. El vede evolu{ia de la simplu spre complex; vede pregdtirea unui stadiu nou sin"y] in stadiului vechi ;i saltul calitativ de la vechi la nou. Din ou se dezvolti foilele embrionare, care sint calitativ complet diferite de structura oului. Din foilele embrionare se diferen{iazd organele embrionare, care de asemenea se deosehesc calitativ de foife. fiind nrult mai complexe ca acestea. Din organele embrionare se diferenliaza \ echea nletafizici.

trecerea de

se ocupa cu cercetarea

I F. Eng:ls, Ludvtig Feuerbach ;i st'ir;itul lilozoliei clasicc gernrune, Ed. P"M.R., 1949, p. 49. t lhirlent, p. 50. 'r l:. Engcls, Dialet'tica nuturii, E.S.P.L.P., 1954, p. 195. 1 L. Blaringhem. Les transforntations brusques des 1tres vivu,tls, Bihl. de Philosophie Scient, Ed. Flamnrariott. Paris, l9ltl, p.5--6

PREr,'ATA

organele adultulgi. diferite de primele ;i mult rnai complexe decit ele. Wolff n-a putut aduce in spriiinul teoriei sale decit un numdr rnic de fapte. Cercetririle lui Wolff au rdmas multd vreme neluate in seamli. parider gi dupa el Baer au meritul de a le fi scos la lumind din nou, dezvoltindu-le creator. Darwin ;i contirruatorii s5i de azi folosesc din plin teoria epigerrezei. Ei au cur6{it-o de resturile ei vitaliste gi au imboga{it-o cu eleinente noi.

Siirlitul secolului XVltt gi incepr-rtul sscoluiui XIX sint marcate in domeniul qtiinlelor prin schimbari rnari calilative, prin inrensificarea gi extiuderea analizelor, prin incercdri de sinteze, din ce ir: ce mai lrLlmeroasc'. prin clezvoltarea unor noi ramuri ale;tiinlelor naturii, care sedepdrteazd din ce in ce mai mult t-ie teologie gi cle metafizicfl: ;tiin!.ele ar,:ttnseazd din ce in ce mai mult spre materialismul dialectic. IVlersul inainte n-a fost nici usor, nici in linie clreaptd. Lupta dintre vechi si nou s-a dus intcns, deviind uneori de la rpersul inainte prin teorii farn ieqire (de exemplu teoria catastrofelor a lui Cuvier), sau pro..,:resind prin contribu{ia masivii rnaterialistd a unor savan{i idealigti (acelagi Cuvier. Bacr t.a.). ln cionteniul;tiinlelor naturii:;e incepe atacLrl contra fixislnului. incercdri care n-au fost duse pini la capirt glsim tn operele mulior cercetirtori. Nu vom cita decit pe Buffon, deoarece itr < Introducerea> lui l)arlvin la < Oriilinea speciilor>>. problema luptei contra fixismului este amplu tratatd. Ne vorn opri pu!-irl osllpra lui Lanlarck. considerat drept cel mai important precursor al lui Darwin. Personalitartea si opera acestuia sint in general suficient de cunosctlte, ceea ce ne scute;te de a le analiza in detaliu. Impresia multor lriologi materiali;ti este insd ci opera lui Lamarck e insuficient cnnoscutii si uneori cieformati de aprecieri nejustc. care s-au transmis din generalie

in generalie. Lamarck far-'e parte ciintre enciclirpedistii francezi. Sub influeLr{a lor, Latmarck i;i incepe munca sa vasti, irnbr5{i;irrd rnulte domenii ale stiin{elor natlirii. Nu vom vorbi despre celelalte lucriri ale sale ci numai despre principaleie elemente clin < Philosophie zoologiquei,(1809), care reprezinti prinla sinte,d vastd in donrerriul Stiintelor naturii. Aceasti sintezd n-a fost publicatl'in timpul revoluliei" cipd spiritele inteiectualitl1ii erau mult rnai incliriate spre teorii progresiste. ci a apdrut la doudzeci de ani dLrpir revoluiia fi'anceza, cind burghezia. ajunsit la putere. inccp';se sli revind la fixism;i metafizicit. Or, in <Ptrilosophie zoologique>>. Larnarck atacd puteriric fixismul metafizic, strirdtlindu-se si. tlernonstreze cxistenla cvolu{iei. De acei.a ne vom strldui sd rcdrlm. in citeva linii. tritsirturile conceptie i lui Laurarck care sint in con oicJantii cu nraterjalisrntrl dialectic. Lamarck consider[ fiinfele in devenire. in transformare continuit prrin varialii lente. Evolulia incepe de la simplu spr:e complexAr exista, dupi Lanrarck. chiar o tendin{i interni spre periec{irrnare continudl).Fiin{efe vii se transformd sub influenla factorilor fizici din mecliul inconjuri.tor (factori care ulterior au primit numele de<lamarckieni>). Ele se ar*Lpteaz-ala mediu prin varia{ii adaptatiVe. ler te. Aceste varialii se transrnit ereditar. Lamarck ricliclr la. rangul de prini:ipiri ereciitatezr caracterelor dobtndite prin variafiile adaptative. Funciionzrrea sau nefunr:fionareil rrir{iior constituie principalul motor al varia{iilor care dnc la apar"ilia, perfec{ionare;i suu, dirt contra. la atr-ofierca unor orga.ne ;i parti din organism. < Funcfia creeazl organul >>, sLtstine Lamarck. i-itosfera se transfi:rmii gi ea in nrod ler,t sub influenta aclualilor tactori de mediu. ln opera lui Laurar:ck gdsirn schilatir una din legiie dialecticii si anume aceea a interdependenlei. Dar irrterdepi:nden{a dintre mediu;i organisnr are nnrnai un singur sens pentru Lamarck. Numai mediul are rol morf clgen, transformator. I-amarck nu pune problema pe care o va pune Darwin mai tirziu, incepincl cu ltrcrarea sa asupra <i Recifelor de corali r>. problema influenlei transfcrrmatoare a fiintelor vii asupra mediului. 1 T'eoria renclinl:i intcrne continuc spre perfeclionarc a {ost vclrn ariiia mai departe.

combituta de f)arrvin gi dovedita ca gre;iti, cum

PR I'l F'\T.{

Un element nou care apare in conceptia lui Lamarck, valabil ;i azi, este faptul ca procesul adaptare nu este numai progresiv, ci si regresiv (atrofia organelor care nu funclioneazd) 9i de asellenea faptul cA in acela;i organism putem avea parti care se dezvoltS, aiituri de altele carc sc 1e

tro fi azd.

Dar teridinfa continua la transformare nu explicA dece mai existd ;i azi fiinie cu o structurit rrimitivir. Lamarck gi-a dat seama de aceastd slSbiciune a concepliei sale si a fost obligat s-o corll"rleteze cu o altd teorie qi anume teoria credrii continue de fiinle noi (teoria arhigoniei). Darwin combate cu multd seriozitate teoria tendinlei continue la variafii, dovedind cii, pe linga :lernentul vitalist pe care-l conline, aceastd teorie este infirmatd de realitatea obiectivd, care arati :a varialia poate continua un numdr de generalti, iar apoi se poate opri. pentnt a apdrea din nou. Jaci imprejurdrile o impun. Cum se va vedea in << Originea speciilor> (carp. IV), Darwin in diagrarna ;a descrie specii (F) care timp de intregi pericade geologice i'ttr erolueazi de loc s;ttl evollteazii l>arte putin. Teoria arhigoniei a lui Lamarck, sau aceea a plasmogoniei a lui Haeckel, constituie 9i azi obi:ctul unei vii disculii contradictorii. Recentele separdri ;i resintetizdri ale acizllor nucleici 9i proteirelor virotice deschid perspective noi in vederea solu(ionirii acestei probleme; totu;i nu este mai pr-r{in adevdrat cd unele fiinle microscopice (foraminiferele de exemplu, c-um aratra Darwin), Nautil,rsui gisit in Oceanul Indian, Crossopterigienii recent descoperili in apropierea coastelor de sud ale Africii, Ornythorhynchusuui din Australia, unii Pegti Dipnoi ;i unele arthropode gdsite in cavertre le Emil Racovild, reprezintir forme foarte vechi, care au evoluat extrem de pulin tirnp de perioade reologice intregi.

Lamarck nu vede evolu{ia decit sub aspectul ei lcnt. Nu reLrleste sii descopere eiemeute aie ;altului calitativ qi ale unitalii contrariilor. lln alt mare neajuns al concep{iei lui Lamarck este lipsa sa de dovezi sau trttirllirul '''rea mic Je dovezi - uneori bune iar alteori neconcludente, sau interpretate prin teoria sa a intnulsltlui inte'ior. Stilul sau nu este suficient de clar intotdeauna)Lar teorelizarea sa aga cum am aritat tiu se spriin[, deseori, pe dovezi convingitoare. Din toate aceste motive, ctt tot simburele pozitiv, deosebit le valoros al acestei concepjii, ea a fost ugor comb[tutd de Cr-rvier si cle al1ii. Totu;i conceplia lui L-amarck nu a fost datl uitdrii. Ea ;i-a fdcut un drum important ;i a avut in general o influen9i, rrai mare decit se crede asupra contemporanilor sdi. Aceastrl alirmalie a noastrii se sprijind pe o serie je documente istorice care dovedesc c.I lamarckismul n-a incetat s[ fie luat in considerar.: in perioada

;cnrsi intre publicarea < Filozofiei zoologice > gi aparilia < Originii speciilor >. Curn vom ardta intr-un paragraf urmdtor, Darwin nu a avut pdreri bune despre Lamarck ;i nu i-a recunoscut locul pe care-l meritd. decit sub influenla criticilor lui Lyell. f)ar s-a.r putea spLrne :i Darwin, influengat de exemplul negativ al lui Lamarck, a adunat multe probe in sprijinul fiecaireia lin teoriile care formeazd concepfia sa ;i nu a trecut la teoretiziiri decit atunci cind avea date li fapte lumeroase, bine verificate. Nivelul gtiin{elor. ?n momentul cind Larnarck p;Lrblicd sinteza sa, era ir-rca destul de scizut. Jlterior, in jumatatea de secol care separa < F-ilozofia zoologicl> de < Originea speciilor>, gtiin{ele raturii se dezvolti considerabil ;i in special cele istcrrico-naturale (paleontologia ;i einbriologia); ;e elabore aza teoria celulari, care a revolulionat gtiinfele morfologice, dovedind trnitatea structtt'alii dintre plante gi animale, nu numai sub aspectul static ci ;i sub cel dinamic, de evolulie in timp. lntogenetica (de exemplu teoria citoblasteraei a lui Schleiden gi Schrvann). S'a descoperit legea con;ervirii ;i transformarii energiei. S-a ndscrit ;i dezvoltat cirimia biologicS. S-au dezvoltat raurut'i de ;tiin[e legate de studiul fiinlelor microscopice. Fizica a fiicut gi ear progrese mari. Toate aceste progrese Jlidsau prosibilitatea stabilirii unei concepfii de ansamblu asupra gtiinlelor naturii, concepfie pe care I edificat-o Darrvin. Accelerarea qi diversificarea evolufiei Etiinlelor cu p:itratul dr,rratei ei in timp"

I,IiE F,\TA

-__4Il

aplici din pliri jurnatalii de secol care separd pe Lamarck de Darwin. Putem afirma cd acest proces continud gi azi, dupl- triumful darwinismului. El este in mare mdsurd o corise,;in(i a ridicarii gtiin(elor naturii 1--,e o treapti nouit, prin cei doi mari darwinigti ai secolului nostrLr: I. P. Pavlov ;i I. V. Miciurin. prin continuatorii lor in domeniul biologiei qi o serie de alli :; ,r'aoti remarcabili in domeniul fizicii. chimiei. fizioiogiei. embriologiei, paleontoiogiei, antropologiei, geologiei, geografiei, matematicii aplicate qi in mr"rlte alte domenii. Azi putem a\7ea o concep(ie unitard, dialectici despre univers, despre toate formele de migcare pe care le prezintd materia, despre evolufia qi iritcrrela{iile dintre aceste forme de mi;cale si migcarea biologica. Cunoagtern azi o r:arte din legile interne ale fenomenelor fizice. chimice, biologice ;i sociale, ceea ce ne dd nouri posibilitatea, pe care n-o avea Lamarck si nici chiar Darwin, de a ataca probieme noi de la un nivel superior. Aceasti posibilitate se datoreqte in mdsur[ inegald, dar totuqi mare, tuturor savan,tilor care din antichitate qi pina in zilele noastre au colaborat. intuitiv, naiv la inceput, apoi din ce in ce mai mult pe bazri de faptc ;i de date, la crearea tezaurului de cunogtinle gi de conceplii pe care-l folosim gi-l imbogdtim fiecare dupii puterile sale. clezvoltindu-l continuu. Darwin are mari rnerite in aceasti privin{I. El ne-a llsat nu numai o concep{ie ci ;i o rnetodir de lucru, despre care ne vom stridui s[ vorbim in paragrafr-rl urmitor. Darwin mai are marele merit de a fi ardtat omului puterea sa de a transforma natura inconjuriitoare, putere care depdge;te cu mult pe a tuturor celorlalte fiinge. desi el a vd.zut aceastd putere limitatd doar 7a dezvoltarea vafia[ii1or ap:irute in afarl de voinla omuir"ri. Darwin a vdzttt doar folosirea de cdtre om a < darurilor> fdcute de natur5. Miciurin merge nai departe decit Darwin qi ne invat[ < sd nu asteptdm daruri de la naturd > ci sa i le smulgem. Accasta nu micgoreazir de loc meritele lui Darwin in demonstrarea puterii omului de a transforma natura. ci ilustreaz'a doar existerrla legii progresului care l-a dus pe Miciurin la dezvoltarea creatoare a mo$tenirii liisate de inainta;ul sdu. Darwin. Este natural ca omul. priir care << natura ajunge la congtiinla de sine> 1, omul, rezultatul unei duble evolu{ii. biologice: pi sociale. sd ajun-ea capabil de a face mai rnult gi mai bine decit celelalte fiinte. despre care ne vorbea Engels, se

C'aracterul

lui Darwin si metodele sale de lucru

<Autobiografia> care completeazii <Origir-lea speciilor> ne aratd multe detalii importante din viala lui Darrviir si unele din priiicipiile foiosite in elaborarea conceptiei sale ca ;i in munca sa. Fiul sdu. Francisc Darwin, in < Viafa gi corespondenla lui Charles Darwin >>, vorbegte foarte detaliat despre tatdl siu, despre caracterul acestuia, despre rela{iile sale cu profesorii gi prietenii s[i dintre oamenii dc qtiin!5. Marcel Prenant, in lucrarea sa biografici intitulatii < Darwin >>', descrie mediul social din Anglia in tirnpul lui Darwin gi analizeazd din punctul de vedere al marxismului opera biologicri er lui Darwin. El dd in sorijinul afirmaliilor sale numeroase citate judicios alese si totdeauna dirr sursii directit. W. Irwin r pe bazd de documente olografe redd. roman[at, multe detalii din viafa, intimitilile familiei lui Darwin ;i luptele care s-au dus pentru sau contra darwinismului, sco{ind in evidentii I F. Engels, 1)ialectica naturii, E,.S.P.L.P., 1954, p. 11. 2 Darwin a scris dr:spre descendenfa omului din mainiulti ;i despre sclectria in evolutia omului. Dar el n-a virzul importanla fetctorilor sociali in procesul de transfornrare a n-raimutei in om. 3 Tradusa in romine;te si publicatl in Editr,rra de stat, coleclia < Biblioteca de buzunar >>, 1946. 4 Wiiliam

lrwin,

Nicolson, Londra,

1955.

Apes, Angel.s

anrl

Viclorion.s. A .ioinr hiographv

ol Dorwin and Huxlet, Ed. Weinfeld

\l\

t,HE -I,'I.TA

nu numai pe Darwin ci qi pe Huxley, principalul luptdtor pentru darwinisrn din secolul rrecut in Anglia. In aceastri prefald nfi voi Jbri sd repet cees ce u ctptVrut i.n ronine1te, soLt t:ste pe cale de upuri{ie L,;i voi cerca sd redau sintetic un numar de tr;isituri e1e caracter ale lui Darrvin gi citeva din metodele lui de lucru, in inten[ia de a fi folositor tinerilor cercetltori care dorcsc sii-si imbunata[easc[ stilul de muncd, dupd exemplul mariior deschizatori de drurnuri in ;tiin![. ln acest scop s-a publicat < Autobiografia > iui Darwin ;i tot in acest scop am scris ;i paragraf'ul de fa{n. Studiul tuturor acestor documentc arata in rnod nct cd atit caracterul cit ;i coi-rceplia lui Darwin s-au format incet ;i ca ele sint rezultatul unotr lactori sociali. al unor trasiituri dobindite in cr:rsul viefii sale ca gi al perfeclionarii gi dezvoltirii unor caractere inniscute. Via(a lui Darwin a fost simpla ;i curata. Cla ;i via{a altor oameni mari, nu are nimic deosebit. l{edzitr din W. Irwin 3 pa.reriie Enrrnei Wedgrvood clesnre virul sau {-lh. Darrvin inainte ca ea sd devin[ sotia acestuia. Emma scrie mdtusii sale Jessie: <r k,i este omul (cu caracteru] V.h4.) cel mai deschis gi mai transparent pe care l-am vlizut vreodati >. Ceea ce este important in via{a sa este felul clrrn ,si-a insr-ryit cr concep{ie materialistA. cu atit de puternice elemente dialectice si tot aga de important este de gtiut ce metode de lucru a folosit pentru a da lurnii uriaga operd pe care ne-a ilsat-o. De la tatf,l sdu, orn inteligent ;i spirit critic. f)arrvin a mo;tenit o nrarc trrutere dc munc6, un spil'it de observalie foarte dezvoltat ;i o capacitate deosebiti de a sezisa esenlialul. ln invalamintul din vremea lui Darrvin dorrrncau incii tnetode scolastice, buchere;ti. care nu atrageau. Tinarul Darwin a lbst elel ;i student mecliocru. ln sci,imb, cl se consacri cirirniei. sub conducerea f ratelui sdu nrai mare. gi colc'ciiorri'irii a tot f,elul de minerale si apoi de insecte. Chimia l-a atras foarte mult. Nu s-a mullumit numai sii ajute la efectuarca. exLrerien{elor ci ;i-a dat silinqa sii citeascn car{i de chimie ;i si in{eleaga câ&#x201A;Źea cc erperimenta. Dinamismul reacliilor chirnice. deterrninisrnul lor stricr, posibilitatea de a le repeta ;i verifica. au constituit pentrlt tinarul elev f)arwitr un model pe care apoi l-a ciiutat ;i dezvoltet in toate celelalte domenil ale qtiinfelor naturii pe car:e le-a eercetat. Pretutindeni el a cercetatprclcesul indevenire. detcrniiriisnir-rl acerstui proces. tbrnrele irrcipiente, f'azele ilrterrnediare si Jrrrale alo proccsclor. legiiu' lor iiiicrltc. Activitatea lui de colec[ionar avea [a irrcci;Lit f<-,rnic iicclai"e. a$:] cum se vscie din <t Ar,rlobiogratie>. Apoi, incetr-rl clu incetul. 5i-a grlsit urr coniir.rr-tt in cr;lecficnai-ea insectelor. F--l nu s-a mullurnit nici aici sd le stringa. a$a cum ficuse de exenrprlu cu ntincraieie. ci a irtceput s i str-rdieze sistematic: sA reculoascI ordinele. l'arniliile 5i g:errurilc'5i incir de pe iriincile ltcer-ilui sa acitnrtilcze serioase c'-tnostit]te elltomologi-e. Ca student ia Cambridge, sub inf'luenfa prol'esoruhii sau" reveps6i[u] Heltslor.l'. r,iilc-rrtrl prietelr gi elev al acestuia, Darwin. igi i;irge;te muit cuno;tin[ele zoolo.eice gi hotttitice ctt ocazia c-rcursiilor destul de numeroase pe care Henslcrw le face cu elevii sli in irrrl;rcjurinriie oragului Carnbridge. De ia Sedgwick invafiicumse intreprinde o expeditie geclogicii. f)ar, sub inflr,ren[a tor. Darlvin rirmiue tjxist ij crealionist" clesi atmostcrtr de ia C:iurtrridge era ioarlc f avorahili ici':iicl' progresist.rr si cLrrenteioi" s6ciarle care frirrnintau Arrglier itr vremea tirrerefii lui Darrvin. Totugi iriil"ren{a pe care a suf'erit-tt la Clambridge se resimte'puterrric in fbrmalia lui -{eneraiii. in irtsusirelt unor idei avansate pentru trurghezra djn care fiicea parte Darwin. cum sint icleea abolirii sclavajtrlui. ?nsii itceste idci tru au nimic de-a facc cu lorrnaiia:;a nraterialistA. Accasta incepe mai irrtii sub inflr.ienfa crir{ii Jui Lyell< Priricipiile -e.eologiei>'. iucrare in crre acest ilustru geolog arata nu nuntai evolulia in spatiu ci ;i evolutia in tirnp a scoarlei tr-rarnintuiui. sub inl'lu.cnta unor factori ilctr-rali. sezisal'riii. si nu sub irrflucrtta unor catastrofe miracu-

I Concrxlitent cu < Oi'iginca specirlor>' va ;rpr;rca in romineqtc, irr Editr-rla tint:rctuirii, tradttcerea cirlii lut Darwin < Jtrrnllul cie cercr'tiri ip tir';lpul crilritoriei pe ,, llerulle>>. fradus dupd editia a Il-a din lE60 a acestei carlr putriicati in Ect. t'. Nelson & Snn. t OP'clt.,

P. 6().

PRE r.'ATA

loase, cum suslinea Cuvier. Lyell, in aceastd catte, care a deschis un drum nou in geologie, nu se mul{umegte numai sa edifice o concep{ie materialistd, ci da gi o metoda de muncd insu;itd qi dezvoltata ulterior de Darwin. Lyell adund in sprijinul pdrerilor sale toate dovezile disparate pe care le giseste in literaturd sau pe care i le dau studiile sale. AnaIizeazl, aceste date in mod critic ;i le sintetizeaza intr-o concepfie unitar6. Dupa conceplia lui Newton, ;i mai tirziu a lui Kant gi Laplace in

privinfa evoluliei cosmosului, Lyell demonstreazd cd transfbrmdrile scoar{ei sint guvernate de forle materiale.

Atacul lui contra fixismului nu trece insa de limitele geologiei. in privin{a liinlelor vii el rdmine pozilii fixiste ;i creationiste pina Ia publicarea < Originii speciilor>>, cind Lyell devine elevul propriului sau elev, Darwin" Materialismul iui Lyell este strins legat de conceplia filozot-ului materialist elglez Francis Bacon, care cu citeva secole mai inainte preconizase verificarea faptelor prin experimente qi o atitudine nedogmatica fala de ipoteze qi teorii. Bacon sfdtuieqte sd nu se porneascd de la idei preconcepute, cj concepliile sa fie rezultatul faptelor veri{icate. in tot cursul vielii sale, Darwin, ca ;i Lyell, consider6 metodica lui Bacon ca elementul fundamental al cercetdrii gtiinfifice. $i aceasta atitucline l-a dus la descoperirea unor interdependenle (de ex. echilibrul biologic in naturii) ca ;i a unor legi interne in privinla varialiilor, a procezului sexual, a formdrii recifelor de corali, a insulelor vulcanice pi in multe pe

alte probleme.

$i noi, cei de azi, apreciem marile merite ale concepliei lui Bacgn. De la Lyell, Darwin a mai invSlat nu numai metodica, ci ;i conceplia materialisra evolulionista. De la Lyell a invdlat sd descopere prin analizd si sinteza legile interne ale fenornenelor studiate. Tot de la Lyell ;i-a insugit Darwin un deosebit siml critic care s-a dezvoltat puternic mai ales dupa intoarcerea sa din cdldtoria pe << Beagle>, adicd atunci cind a inceput s[ intrelini legdturi 4irecte cu Lyell. Acesta nu era refractar nici unei idei noi. Dar o supunea unor obiecliun i atit de numeroase ;i unei analize critice atit de adinci, incit dacd ipoteza nu era bine intemeiati, sau dac;i nu erA suficient de bine elabor:atd, ea nu rczista criticii sale. Darwin igi insuqegte ;i aceasta metocld a lui Lyelt gi o aplica cu atita mdiestrie, incit ajunge sa gdseascd eventualele obieclii contra conceptiilor sale, ob,ieclii pe care nici cel mai ascu{it critic al sdu, Mivart, nu reu;e$te sa le fbrmuleze. Dar o rjatai cu criticile, Darwin invala gi felul cum se rdspunde la criticile juste ;i curn se modifica pirrfile neinche_eate ale unc-i ipoteze

de lucru cu un simbure sdnd.tos. Darwin procedeaza la fel ca maiematicienii, care cautd sa griseascii toate posibilitilile cte reprezentare a unei iunclii aigebrice. Aceasti metodd i-a permis sd efectueze analize complexe. sd vada interdependenlele, succesiunea naturald a formelor de trecere, punctul de plecare ;i punctul de sosire, evolu{ia divergentd, rolul selec{iei ;i multe altele. Cu ajutorul acestei merocle, .Darwin s-a transformat dintr-un metafizician care aduna fapte, intr-un dialecticiarr sp<lntan; el interp reteazd, faptele in desfii;urarea lor in timp ;i spafiu. insa cel mai important profesor al lui Darwin a fost curiozitatea sa fara limite si incip6linarea sa de a munci pina ce gasea cauzele fenomenelor pr: care le studia cu rivnd. cu o perseveren{d demnd de a fi luata ;i ea ca exemplu. Darwin pleaca in caldtorie pe < Beagle > fixist qi deist. La prima sa escal6 verilica teori;r cauzelor actuale a lui Lyell ;i o gase;te corespunzitoare realitirgii. Apoi cu spiritul sdu ascu[it oe observa{ie ;i bogat in asocialii de idei, Darwin vede cd teoria fixitilii speciilor nu are baze reaie. Dar nu se lasd cucerit de idei care nu aveau incd o suficientd fundamentare experimentald ci, dupri intoarcerea sa din cal[torie. adund timp de 22 deani dovezi in sprijinul concepliei evolutiei speciei.Darwin cre$te in aceastd munc6, igi sparge propriul sau plafon, depSgegte pe mae;trii sdi, Hensiow Lyeil, gi ili fdure$e cu incetul concepfia sa materialistd evolulionistd, pe care o va dezvolta;iin toate eclelalte lucrdri.

Se niai cer senrnalate, in aceastri ordine de idei, doud aspecte: influenta pe care au avut-o asupra ceilalli ofi1eri de pe < Beagle > atit pentru a-lvindeca de deism cit si pentru a-l invdla concret avantajele unei munci ordonate. sistematice gi foarte suslinute. Pentru Darwin, dotat cu o exceplionala putere de muncd gi de gindire" exemplul tovardgilor sdi de caldtorie este hotdritor. El isi insusegte ceea ce nume;te el < regula sa de aur )) in munca : lupta contra irosirii timpului si analiza oritic[ a oriciirei teorii. Al doilea fapt care merit[ si,i fic subliniat este acela c5. Darwin, dup[ ce iqi intemeiazS. o flamilie, se retrage impreuni cu so{ia sa la Down pentru a putea sd-qi consacre tot timpul liber muncii sistenratice gi sus{inute. gi familiei, qi pentru a se sustrage oriclrei preocupdri care l-ar abate de la aceastd linie. Apdrarea timpului de munc[ qi de crealie. lupta contra orelor pierdute fdrd rost, iati un alt a.spect al exemplului pe care ni l-a dat Darwin, cu sacrificarea placerii de a trai intr-un oras mare, unde, prin firea lr-rcrurilor. la fiecare pas sint tot felul de ispite care-fi rdpesc timpul in mod inutil. Darwin avea o situa{ie rnaterial;-i care-l punea la addpost de zilua de miine ;i nu-l obliga sa sa

irrcerce aface o carierii universitarii. Problerna foiosirii la maximum a tinrpului de muncd gi de crealie este

inrportania;i

o problemA de prima

az.r.

Nu vrem si irrsistim asupra metodei de notare, elaboririi de fi;e, rezumate gi tablouri ale materialului citit, claslrii lor etc. Toate acestea sint bine descrise in < Autobiografie >. Ele ii permiteau lui Darwin sri-gi economiseasci si pe aceastii cale timpul, gasind repede o data sau un rnaterial citit. s[-qi revadd adnoti.rile critice dupli pauzelungi si sd-si dea seama deeventualele greqeli de interpretare facute

mai

inainte. Din cele spuse pini acurn se poate desprinde faptul cd Darwin nu se dadea inapoi in fala nici unei greutati qi nu-l speria o problemd" noui. in care nu avusese mai inainte ocazia sii se documenteze. El avea dorinla gi curiozitatea de a in{elege cauzal fenomenele pe cerre le observa. de a descoperi, prin metocia sa de lucru, legile fenomenelor. Darwin nu pleca cu idei preconcepute la studiul unei probleme. El verifica scruplrlos gi critic datele qi faptele care constituiau probele pe care le re{inea pentru demonstrarea unei teorii sau ipoteze qi avea o grijA deosebitA de a nrezenta corect

subiectui studiat. El inipariea cu multa atenlie materialul in capitole si paragrafe. striiduindu-se ca, din ele, rnaterialul docurnentar sf, fie convingf,tor si atit de bo-rrat cit pern-riteau rnaterialele acumulate pina in momentul cincj redacta lucrarea. Darwin a mai il\ ut o trits[tura care l-a deosebit de ceilalli cercetritori : el a pretuit practicienii. S-a pus in legiturir cu crescdtorii de animale ;i cultivatorii de plante. i-a translbrmat in corespondenli ;i consilieri roluriiari ai sdi. le-a cerut materiale pe care le-a verificat si confruritat serios. gi i-a pus pe ace;tia pe picior de egalitate cu cercetdtorii stiin{ifici cei mai reputafi. De la concret. Darwin a mers spre abstract. De la studierea legilor selecliei artiliciale s-a ridicat la inlelegerea legilor selecliei naturale. $i in aceastd privinla Darwin este un precursor care ne-a invdtat concret avantajele iegarii practicii cu teoria intr-un tot unitar, dialectic. Acestea ar fi. dupa pdrerea noastrd, unele din principalele trdsaturi ale caracterului si metodelor de munci ale lui Darwin. ir-r f'recare

Inrportanfa edi(iei

a V[-a a < Originii speciilor >

Cu edilia a Vl-a, textul <Originii speciilor> nu se mai schimbd: de aceea, aceastd edilie poarta titulatura de < stereotipii >. A$a cum arata Darwin in introducerea sa, textul ediliei a VI-a este mult modificat fala de editiile anterioare. intre timp aparuserzi si alte lucriri ale lui l)arwin. printre care cea rnai importantd este desigur << Varia(iile animalelor gi plantelor in starea domesticii > lucrare citati-r de citeva ori in editia a VI-a a <Originii speciilor>. l-egdtura dintre darwinism qi lamarckism devine mai strinsa in ultirnele editii alecOriginii speciilor>. Darwin introduce de asemenea un

1,Iil., l.'AT.\

capitol rlou -- al VIl-lea

cleosebit de important.

In cele douir capitole --- VII si VlIl -

-\\11

Darwin

concentreazi, o serie de rdspunsuri la criticile aduse concepfiei sale. Dar, aga cum ne-am putut convinge in timpul traducerii. edilia a Vl-a este mult modificata si fat[ de edilia a V-a. in edilia a VI-a concep-

{ia lui Darwin apare mult mai dezvoltata decit in prima edilie. intre aceste dou[ edilii trecuserd l3 airi (1859-1872)). in legitura cu eclitia a VI-a vrem sii semnalam doua lapte, deosebit de importante pentru istoria biologiei. Publicarea pri.mei edilii a < C)rigiriii speciilor>, ia 24 noiembrie 1859, corespr"rnde cu nagterea biologiei naterialiste. PLrblicarea ediliei a Vl-a (1882) corespunde pe de o parte cu triurnful darwinisinului, pe de alta parte cu o schimbare tacticzi in metodele de combatere a danwinismului de cdtre adversarii sdi. clerici sau naturaliqti. Pina in 1882 apare un numdr important de lucrdri care sprijina sau dezvolt.ir darwinismul. printrecare citdm pe acelea ale lui Wallace. Huxle1,. Fritz Miiller. Haeckels.a. Darwinismul, in acest timp, depa;e;te cadrul biologiei, pdtrunde in lilozofie. este folosit ca o armA de luptir de ciitre rcvolLrtiorrarii marxi;ti gi cuprinde cercuri largi de cititori gi experimentatori, devenind un [cnonrerr de nrasd. Crescdtorii de animale ;i cLrltivatorii de plante folosesc in munca lor principiile selecliei artificiale. Adr,'ersarii darwinismr"rlui nu se mullumesc numai sa-l critice direct prin lucrari. pamflete, conferinte. articole de ziar etc.; ;i nici nu se mai mulfumesc sd sfdtuiasca guvernele ca sd interzici. predarea darwinismului in qcoli gi universitdti. Ei vad ca darwinsimul triurnfa, iar criticile lor riimin inoperante asupra multor cercetdtori gi crescatori din Arrglia, S.U.A.. Gerrnania, Rusia. Polonia, Ungaria etc. De aceea adversarii darwinisrnului schimba tactica: clerul anglican s-a impicat, aparelli. cu darwinisnrul ; iar naturaligtii burghezi s-au proclamat darwini;ti. dar nu darwinigti integrali. ci cu rezerve. Rezervele naturaliqtilor priveau tocmai laturile rnaterialiste cu elemente dialectice ale darwinismului. Ace;ti adversari au inceput reformarea darwinismului, golirea sa de confinutul materialisl, au inceput sir hipertrofieze acele pirf i din conceptia lr-ri Darwin care reprezeirtau alunecijri sau concesii fircute idealismului. August Weismann este prirnul cercetdtor care incepe s[ foloseascd. aceastl tacticd. Primele sale lucrdri incep din l88l gi continud mai muit de dou[ decenii :. Dupi Weismann au urmat al1ii. Istoria acestor lupte este mult prea cunoscutd pentru a fi rrecesar s-o repetam ill pa-uinile acestei prefete. acestei lr-rpte. edilia a VI-a a <<Originii speciilor> a juceit un

rol deosebit prirr bogalia gi valoarea argumentelor adurse de Darwin in sprijinul concep{iei sale ca gi prin spiritul critic al intregii acestei capodopere.

in focul

Atitudinea lui Darwin

fa(i de rnetafizicl gi creafionism

Darwin nu este un partizan al metafizicii. Reintors din calatoria de pe < Beagle>, Darwilt incearcd sI-;i insugeascd metafizica, dar, cull se exprima el in < Autobioerafie>>. considerd cd nu este << irtzestrat > pentru inlelegerea metafizicii. Aceastir atitudine o manifestd fostul student in teologie ciiruia < Principiile> lui Paley i s: piiruseri intr-o vreme suficieirte gi convingitoare. Ceea ce a vdzut iir cursul calitoriei in jurul lumii 1 Francis Darwin in cartea sa LiJb ond Letters ol Charles Darwin, in vol. Ill, p. 363, scrie privitor la edifia a VI-a urmitoarele: (( A ;asea edilie cu adiugiri gi corectdri din 1872 (douazeci gi patru mii exemplare). Londra, 1882 (datati ianuarie 1872)>. , Aug. Weismann, Essais sur !'Hdrdditd et la Sdlection Naturelle (trad. in fran{uzegte in 1892, in EC. C. Reinwald, paris), reprezintd o serie de culegeri care. dup[ cum afirml insu;i Weismann, in pretald, incep si fie publicate

din

1881

(p. l).

\\-Ut

fi D r-'-\T.\

i-a format convingerea c5. speciile se transformi, cum rnd.rturise;te singur in < Autobiografie >>. Atituciinea sa fatd de metafizici nu este fonnali. ci este reali si a rlmas rreschimbat[ tot restul

victii

sale.

Darwin nu rLrpc c:u biserica in viata sa de foate zilele. La Dorvn, in parohia sa. el este un elctncnt Itctiv, care ajutii pe p,rreot in acfiunile sale. Din acest pllnct de vedere, Darwin se apropie mult de Pasteur. Atitudinea sa f'afa de credinta in general. reprezintd, un compromis. Pe plan filozotic" Darwin se proclami agnostic. Dar in opera sa gtiinfificd Darwin este un materialist, un anticrealionist qi un antifinalist hotlrit. O datl cu creafia, Darwin neagi << scopul > gi < inten{ia > in naturi. latir citeva exemple :

in scrisoarea sa cf,tre W. Graham, Darwin afirm5.: < Dvs. ati exprimat convingerea mea iritimd... ca universul nu este rezultatul urrei intimpliri>. Din acest punct de vedere Darwin este de acord cu Graham. Dar in problema intenliei in naturd ei nu este de acord cu acesta. Darwin ii declara cd nu vede < nici o inten{ie in legea gravitSlii, a conservlrii ertergiei. in teoria atomistd >

in < Aui.obiografie > gdsim de asemenea urnritoarea afirmalie: < Veciriul argument al intentiei in naturd, adus de Paley, ;i care rnultd vreme rni s-a plrut concludent. se prdbu;egte acum, cind legea selec{iei rraturale a fost descoperitd. Nu se rnai poate sustine, de pildd, cii frumoasa articulatie a unei bivalve a fost facutd de o fiintl inteligenta. la fel cum ul1 om ar construi o balama de poarti >). lar lui Asa Gray - care vroia sd impace dar:winismul cu crea{ionismul, suslinind existenla unui plan predestinat 9i a unui scop in naturl - Darrvin ii opune urmS.toarele argutnente: < Dar atunci cind il intreb daca e[ consideri c[ providenla, pentru distraclia omului, a creat, dinainte voit. unele varialii ale porumbelului, din care s-au produs, prin acumularea incrucigdrilor, o formd cu guga rnare, sau un fel de porumbel-pdun, el nn mai qtie ce si-mi rdspundri. lar dacd el sau altul admite cf, aceste varialii sint accidentaie in ceea ce privegte scopul (dar desigur neaccidentale in ceea ce priveqte cauza sau originea lor), atunci rru infeleg de loc de ce ar fi prestabilite diversele varialii acumulate care au dat nastere ghionoaei atit de minunat adaptatir . . . > :. Am putea inrnulli citatele din Darwin, mai ales din scrisorile sale, insi nu considerim necesar acest lucru. in domeniul ;tiinlei el a luat o atitudine net antimetafizicii. anticreationistd ;i antifinalisti. Acest firpt merit[ sutrliniat deoarece atit in tirnpul viefii lui Darwin. in toiul luptelor in jurul acestei doctrine. cit gi in zilele nozrstre. s-a ciiutat ;i se catrtd incd sd se micgoreze meritele lui in prrivin(a materialismuiui ;i dc asemencii s-a ciutat sir se arate ci intre teoria creationistd gi conceplia Ootlvin nu ar erista contradictii tr. ,lut Elenrente de rnaterialism

qi diatectici in concep{ia lui Darwin

Concep{ia lui I)arwin este denrult cunoscutri publicului rominesc. Ea a fost reactualizata dupa eliberarea ldrii noastre prin traducerea gi tiparirea in romine;te a citorva din lucrdrile lui Timiriazev. Prenant, Mecirrikov, prin popularizarea darwiniqtilor romini si din alte 1Ari. prin invdtarea elementelor darwinisnrului in scolile noastrc medii pi superioarea.

I Scrisoarea lui Darwin catrc W. Graham a fost scrisir la I iulie 1881. Ea este publicatd in intregime in cartea lLri Francis Darrvin, Viala;i corespondenla lui Ch. Dsrwin, vol. l, p.315 -316. 2 Vezi scrisoarea lui Darwin c:itre Julia Weclgrvood, scrisii la 1l iuiie i861. t'a este publicat4 in intregime in Via;a;i corespondenta lui Ch. Darwin. vol. l, p.313, in capitolul consacrat pirrerilor lui Darwin asupra religiei. s.Platonov in articolul sdu sei-r-inaleazi puLrlicarea unei monografii in l0 volume numiti <Historia mundi> {8.1., 1952, Rern) la care participl nunrero;i istorici din citeva ,tari care suslin idei analoge. { Despre aceste aspecte vom vorbi in partea a dona a prefetei. Lista lucrirrilor originale gi a traducerilor este de asenrenea redati in biografia care incheie aceastri prefa{a.

XIX

PRE FATA

Aceastii situa{ie ne di noud libertatea de a alege din darwinism unele probleme pe care si le discutdm liber ;i ne scuteqte de a face o analizd completd a doctrinei darwiniste, analizd care ne-ar depziSi. A9a de exemltlu in acest paragraf ne-am propus sd examinim mai de aproape parli din opera lui Darwin prin prisma concepliei materialist-dialectice. Ne vom strddui. atit cit ne permit cuno$tin[ele noastre modeste in acest domeniu, sd expunem rind pe rind, sistematic, critic, elementele darwinismului care ilustreazi sau confirmd legile materialismului dialectic. Din acest punct de vedere unele vor fi dezvoltate mai mult, altele mai pulin. Principiul interdependenlei ocupd un loc deosebit de important in concep{ia lui Darwin. Am expus in paragraful precedent unele din pdrerile lui Darwin despre univers si despre <intenlii> Ei ( scop >> in naturl. Pasaje de acest fel abundd atit in opera lui Darrvin cit qi in scrisorile sale. Din toatd opera lui Darwin rezultl cI atitudinea lui antimetafizicd, era reald, cd el nu concepea natura ca pe un haos sau ca pe o acumulare intimpldtoare a fiinlelor vii. El nu acceptf, nici teoria creajiilor. nici miracolele unor catastrofe universale, ci cautd sd studieze legile materiale ale naturii, Ei in seleclia naturald gdsegte suficiente elemente ca s-o proclame o lege generald. Darwin dezvolti principiul lamarckian al interdependenfei dintre organism gi mediu si, prin numeroasele dovezi pe care le aduce, ridicd acest principiu la nivelul uneia din principalele rela{ii ale interdependenlei ;i condilionarii dintre organisme (unele faf[ de aitele) ;i a tuturor fiin{elor vii fa{a de mediul fizic. Lamarck a vd,zul unilateral aceastd interdependenli: el a studiat rolul morfogen al mediului asupra fiin{elor vii. Darwin vede acest aspect, pe care il dezvolti, ..- introducind influenla gi condilionarea reciprocd a fiin{elor vii unele fafd de celelalte - ;i in plus vede transformarea mediului sub influenla fiinlelor vii. Relaliile dintre fiinlele vii unele fai6 de altele intr-un areal constituie ceea ce Darwin numeste < echilibru biologic >>. Acest echilibru este instabil. intinderea arealului, deosebirile care pot exista de la un loc la altul. mai ales in mediul terestru, constituie, in doctrina lui Darwin, elemente importante de grdbire sau incetinire a evoluliei, de transformare a unora din specii in specii dominante sau. din contra, de diminuare a numdrului lor pind la extinclie. Aspectele acestea sint magistral expuse in <Originea speciilor> qi de aceea nu vom insista asupra lor. Darwin a considerat multd vreme factorul biologic ca mai important decit cel fizic in transformdrile speciilor. Spre sfirgitul vielii insd el qi-a dat seama cd a subestimat acliunea factorilor direc{i. intr-o scrisoare din 1876 cdtre Moritz Wagner, Darwin afirmd: <dupd mine. cea mai mare gregeala pe care am comis-o este cd nu am acordat suficient[ greutate ac{iunii directe a mediului, de exemplu a hranei, climei etc., independent de selec{ia naturald. in mod cu totul deosebit vor fi favorizate modificdrile produse in acest fel care nici nu avantajeazd nici nu desavantajeazd organismul modificat . . . >>1. Iar lntr-o scrisoare cdtre Semper, scrisi cu cinci ani mai tirziu, se vede totuqi cd in problema acliunii mediului, Darwin inci mai are uirele rezerve. El afirmd: < cred cd schimbarea condiliilor dd impuls variabilitdfii, dar cd acestea lucreazd tn cele mai multe cazuri intr-un fel indirect. A;a cum am spus-o, aceasta este una din cele mai incurcate problerne (most perplexing problem) > 2. Darwin descrie magistral migrafia speciilor in perioadele glaciare ;i rdminerea unora din aceste specii de zond temperatd in regiunile tropicale. Dar in acest caz, Darwin vede cd, sub influen{a factorilor fizici, echilibrul biologic se modificd mult. in aceastd problemd el aratd. cum se explicd prezen\a unor specii de zoni temperatd in regiunile tropicale, in cele ecuatoriale, sau pe coastele munlilor.

Scrisoarea reprodusi

traducerea romineascl a cir(ii este redatd gregit). 2 Ibident, r,ol.

ll.

III,

in cartea lui Francis Darwin, Viola

lui M. Prenant, despre

p. 345.

Darwin

III,

159 (in coresponden{a lui Clt. Darwin, vol. 130 indicatia bibliograficd a acestei scrisori

PN I]

F,\T.\

El explicir mai pu{in transformarile pe care le suferd speciile dintr-un biotop in cazul ur"ror astfel de perturbiri. in schimb Darwin explicd bine rolul ridicarilor incete a lan{urilor murrtoase in distributia speciilor. Pe vremea lui Darwin nu se descoperise incd existen{a unor perioade secetoase (perioade xerofitice) in cursul evolufiei geologice a pdmintului. Azi cunoastem cd intr-o ascffrenea perioadl a avut loc transformarea Crossopterigienilor in Slegocephali ;i a acestor amfibii in Reptile. O alta interrelalie pe care Darwin o descrie foarte bine este aceea care are loc la zena de granila dintre arealele ocupate de doud specii. Problema interdependenlei este dusi de Darwin foarte departe. El studiazit rapor+,urile care se pot stabili intre specii, raporturi pe baza cdrora in zilele noastre Acad. T. D. Lisenko iqi constru' iegte conceplia sa despre < specia biologica>. Din toatd opera lui Darwin vedem ca el distinge trei feluri de raporturi : de luptir, de ajutor reciproc gi indiferente. Vom reverri asupra acestor raportr-rri. atunci cind vom discuta principiul supravie{uirii. Darwin avdzuljust ceea cenumim azi< principiul unitalii dintre filogenie qi ontogenie> ca si faptul c5" recapitularea poate sd suprime unele faze de dezvoltare sau sd ie modifice. Dar intotdeanna qi in orice fazd, de dezvoltare, oul (respectiv sdmin{a). embrionul sau larva sint adaptate la mediul lor de viala. Putem adduga azi cd. adaptarea aceasta are o sferd foarte larga. in cazul cincl rnediui de dezvoltare al oudlor este diferit de acel al adultului, gdsim modificdri ale structurii gi ale plrlilor oului (in privin{a funcfiilor vitelogene ca gi a membranelor terfiare) ca ;i in privinla instinctelor adultului (in special ale femelei) in raport cu mediul de viala in care se vor dezvolta progeniturile lor. Uneori acest mediu reprezintd mediul vechi, ai strimogilor, mediu la care animalele sint puternic adaptaLe in cursul evolutiei lor filogenetice. Sd ne gindim de exemplr-r la rc'ptile, devenite tercstricole - ele qi oudle lor. Strdmoqii reptilelor nevertebrate gi vertebrate sint tofi ovipari acvatici. Adaptarea completd a reptilelor la mediul terestru, a;a cum amardtat rnai ?nainte. a fost condilionatri de o perioadd xerofiticd. insa dezvoltarea acvatici reprezintd o modalitate foarte veche. Ea rru a fost inllituratd in cursul lungii filogeneze a reptilelor cu toate transformdrile substanliale ale altor mecanisme. Problema mediului acvatic pentru embrionii Reptilelor a fost rezolvatd. printr-o adaptare cenogeneticd gi anume prin formarea lacuiui amniotic. Embrionul rdminea intr-un mediu lichid, redus ca intindere. Acest mediu reprezintd mediul vechi, acvatic al strdmogilor, in condiliile noi, impuse de modificarea mediului de via{a. Darwin avea dreptate deci atunci cind suslinea cd fiintele vii. in orice moment al dezvoltarii lor ontogenetice, sint adaptate la mediul ior de via{[. in lucrdrile sale asupra formarii recifelor de corali sau asupra modificirii solului de citrc rittrc. Darwin, asa cum am atdtat mai inainte, a demonstrat nu numai influenla mediului asupra orgaursmelor ci;i influenfa organismelor asupra mediutui. Azi se gtie ca fiin{ele vii microscolrice (bacteriile chimiosintetizante) in primul rind;i cele macroscopice, modifica in mod conl.iniru littrsilra. Toat:.r pedologia este bazata pe acliunea fiinlelor vii asupra solului fertil, acliune comple xii la cur.' participti un mare numdr de organisme microscopice precum gi organisme macroscopice - plante si animale. De asemenea se gtie azi ca ;i compozilia chimicd a hidrosferei {ine intr-o mare misurii de sirurile solubile de origine biogend. Iar compozilia atmosferii primitive a fost modificat[ atit sub ittfluetr(a microorganismelor (bacterii chimiosintetizante ca gi a altor organisme microscopice) il i-rlarttelor clorofiliene ;i a animalelor. Oxigenul ca ;i bioxidul de carbon atmosferic sint de origine biogenii ;i concentralia lor actuald in atmosferd este sub dependen{a directa a fiin{elor vii de pe glob. De asemenea plantele sint principalul mijloc de captare a energiei solare. Transformarea energiei solare iu energie terestrd se face cu ajutorul clorofilei (rolul cosmic al clorofilei a fost stabilit de Timiriazev). Fiinlele vii pe pamint sint influen\ate de mediu. Aparilia gi dezvoltarea vie{ii pe pamint a rnodificat complet structura acelor pdturi ale scoarlei globului nostru, care sint in raport cu fiinfele vii. Forma superioard a migcS.rii materiei, viafa, se modificd, sub influenla unor forme inferioare ale

PREFATA

XXI

materiei (cea fizica gi cea chimica), iar la rindul ei modific[ mediul fizic qi chimic din jurul ei. Darwin ne-a deschis. prin lucrarile sale, o cale care s-a dovedit deosebit de justd gi fecundl in rezultatele care ne-au permis sd sezis.ln mai bine interrelaliile qi condiliondrile reciproce dintre mediu 9i organism si sii girsim posibilitdlile de a influenJa aceste relafii in favoarea noastrd. Tot Darwin este acela care ne-a ardtat citeva din fazele transformdrii biologice ale stramoqului omului spre om, ;i rolul omului in transformarea naturii inconjurdtoare. Chiar daca felul cum a vdzut Darwin rolul omului in transformarea naturii este limitat de aparilia prealabila a variafiilor, totrtqi imaginea mirealii pe care ne-a dat-o Darwin despre puterea omului constituie un factor pozitiv. Darwinistul Miciurin ne-a invd(at cum putem provoca noi variafii la speciile cultivate sau domesticite, astfel incit si nu mai agteptim daruri de la naturd. lar aziputem pune o problemS. care lui Darwin i se pdrea de nerezolvat, gi anume influenfarea climatului prin modificarea mediului.

* mi;ciirii constituie una din principalele trdsdturi ale intregii opere a lui Darwin consacrata luptei consecvente, dirze gi perseverente contra fixismului. Darwin a adus atit de multe clovezi in sprijinul evoluliei, incit aceasti conceplie a triumfat. Conceplia lui Darwin asupra migc[rii materiei vii este complexa. in ea. pentru sistematizarea materialului putem sa distingem urmdtoarele elemc'nte: l. convingerea lui Darwin in posibiiitatea trecerii de la o formd de miEcare a materiei la alta, concretizata prin admiterea trecerii de la materia anorganicd, Ia materia vie. 2. conceplia sa asupra formelor pe care le imbracd evolulia fiinlelor vii. 3. problema ritmului gi vitezei evoluliei materiei vii. 4. problema sensului evolufiei. Darwin discuta de asemenea in mai multe rinduri problema evoluliei de la simplu la complex. in prima problemd, Darwin s-a mullumit sd formuleze doar ipoteze. in opera sa fundamental[ < Originea speciilor )), ca gi in celelalte opere, Darwin nu s-a ocupat cu studierea problemei genezei vie{ii. De aceea, pdrerile sale asupra acestei probleme le putem culege doar din scrisorile sale. M. Prenant redf, in brogura sa felul cum vedea Darwin aceastd problemS: (( nu se poate impiedeca si creadd, in acord cu legea continuitd{ii, cd intr-o zi se va dovedi posibilitatea genezei fiinlelor vii din materia anorganicd. Acum 50 de ani se spunea cd nici o substan{d elaboratd de o planti sau de un animal nu poate fi produsd fard ajutorul forlelor vitale. Eozoon arah6, cit de greu este sd deosebeqti corpurile organizate de cele neorganizate, in ceea ce privegte forma extbrn6. Dacd se va gdsi vreodatd posibilitatea ca via\a si ia nagtere in aceastd lume, fenomenele vitale vor deveni legea generali a naturii> j. Azi aceasta lege a naturii este destul de bine stabilita prin studiile gi sintezele fdcute in ultimul tirnp in domeniul formdrii substanlelor organice in stelele care se sting;in domeniul formdrii acizilor aminaji din corpi binari sau ternari, sub influenla descdrcirilor electrice, in prezenla vaporilor de api (experienfele lui Miller) in domeniul sintezei macromoleculelor proteice (experienlele lui Bressler Legea dialectica a

1 M. Prenant, Darv,irt, Ed. Hieret Aujourd'hui, Paris, 1946, p.88. Indicalia bibliografici din nota infrapaginali nr. 1, p. 88 a cdrlii lui Prenant nu este exacta in ceea ce prive;te Via{a ;i coresponden{a lui Ch. Dorwin. in aceastd ultima lucrare invol. lll, lap. l8intr-onotdinfrapaginald,FrancisDarwinaratdcd.tatilsduaafirmatinlSTlc6<dacd in vreun eleqteu mic ;i cald (care conline toate felurile de sdruri de amoniu gi fosfor), s-ar forma, sub influen(a luminii ;i c5ldurii, electricitirlii etc. un compus proteic, care odatd format ar fi gata sa sufere schimbiri complexe, o asemenea substan!f, ar fi in ziua de azi imediat digerat:i sau absorbiti. ceea ce nu a fost cazul atunci cind fiin{ele vii nu fuseserl inci formate. Savantul sovietic Oparin afirmi pdreri cu totul asemdndtoare in privin{a formirii vie{ii de novo in

zilele noastre.

XXII

PFEF ATA

qi Talmud) gi chiar al sintetizdrii sau mai bine-zis al resintetizdrii nucleoproteinelor plecind de la acid desoxiribonucleic si proteine gi formarea urrui complex care are propriet[{ile mozaicului tutunului 1.

t Dupd Darwin. evolulia are loc, in liniile sale generale, de la simplu spre cornplex, fapt ce l-a constatat de la inceputul cildtoriei sale pe < Beagle > cind a comparat descendenlii vii actuali cu fosilele strimosilor lor dezgropate de el in straturile geologice mai vechi. Insi Darwin a demonstrat ci procesul acesta nu este simplu. El a combdtut ideea unei forfe interioare spre progres contirluu. sus{inuti de Lamarck gi a demonstrat cd evolu{ia este discontinud ca ritm. De exemplu in momentul separdrii Australiei, pe teritoriul siu Mamiferele evolnaserd numai pind la formele inferioare, pind la Monotreme gi la Marsupiale. lzolarca geogra{icd, ca;i lipsa carnivorelor au fdcut ca aceastd evolu{ie si se incetineascl gi s[ se opreasc5. ln Madagascar maimulele s-au oprit la formele inferioare. la Lemurieni, in timp ce pe continentul Africii ele au evoluat pind la Primate. Australopiteci qi Pitecantropi. ln arealele mari, fard bariere naturale (mun!i, mdri interioare) rdspindirea unei specii dominante poate sd ducd la aparilia unui procentaj mai mare de varialii prin faptul ci descendenlii acestei specii se pot gdsi, pe un astfel de teritoriu, in situalii noi, in care ei nu pot decit sd se adapteze sau sd moard. Adaptarea se face prin varia{ii adecvate. In teritoriile geograficeste izolate variaiiile apar mai rar sau chiar nu apar de loc. De aceea in apele dulci, care in fond nu reprezintd un areal mare, pofi gasi specii de pegti apar{inind unor forme demult dispdrute din mdri si oceane. La fel in mediile cavernicole, care pe lingd faptul cd sint in general reduse, prezintd si o remarcabil5 constan{d a condiliilor fizice. ln aceste medii,, compatriotul nostru Emil Racovild a gdsit citeva fosile vii. Artropode displrute de zeci de milioane de ani de pe suprafala pdmintului. lar recent. din Oceanul Indian s-au scos exemplare de Nautillus, cu totul asemdndtoare cu cele din erele depiirtate ale plmintului nostru. De curind, tot in Oceanul Indian, lingd Capul Bunei Speranle s-au descoperit Crossopterigieni. Pegtii Dipnoi s-au gdsit in Australia gi in Africa. Dupa plarerea lui Darwin, Foraminiferele gi Lingulaactuale seamdnd mult cu cele din straturile erei paleozoice etc. Toate aceste fiin{e reprezinti forme care nu dovedesc existen{a unei tendinle interioare spre progres continuu. De atunci ;i pina acum, aceste forme nu au mai progresat in rnod vizibil. Acelagi lucru se poate spune ;i despre formele intermediare. Acestea au pornit de la o formir veche. Ele au evoluat spre o formd nonI, unele mai pufin. altelc mai mult, insd s-au oprit in drum. Pe baza lor, Darwin a putut sd stabileascS' ceea ce el a denurnit <<principiul gradafiei>. Dupi Darwin liniile de demarca{ie riguroase gi precise (fast and hard lines) nu sint compatibile cu teoria sa. Acest punct de vedere este insugit de mul{i biologi. Engels insugi a acceptat acest punct de vedere, reamintind cd liniile de demarca{ie intre Nevertebrate gi Vertebrate, intre Pe;ti Ei Amfibii, intre Reptile ;i Pdsiri dispar pe zi ce trece gi toate << contrariile trec una in alta prir-r mijlocirea verigilor intermediare. in anurnite caztrri Darwin admite alaturi de < sau > 2. - <( sau > qi pe < atit una cit 5i cealalti >, ceea ce < mijloceqte contrariile > De cind a scris Engels aceste rinduri, multe alte linii de demarcafie au dispdrut. Astdzi se cunoaqte trecerea de la flagelatele (Protiste) monocelulare, la anirnalele coloniale; de la Viermi la Artropode. Seria Deuterostomienilor ;i-a completat unele lipsuri etc. Trecerea de la Celenterate la Celomate se pare cd mai dd loc la discufii. In unele cazuri incep a se cunoagte gi condiliile fizice care au determinat astfel de transformdri. pentru unele specii, in timp ce alte specii din acelaqi gen au rdmas mai departe in mediul la care s-au adaptat, qi n-au mai evoluat. sau au evoluat pufin.

* I O asemenea experien(i a fost realizatd pini acum de cdtre savantul Frenkel-Konrad (citat dupi articolul A. S. Konilova ;i M. G. Griu{in. din Nauka i ,Iiznt'. Acest articol a fost ttadus gi publicat in <$tiin(5 ;i tehnici)>, 7957, nr. 8, p. 8. 2 F. Engels, Dialectica naturii, p. 214. Scintezq proteinelor de

PrrE

FnTl

XXIII

Dupd Darwin, forma pe care o imbracd evolu{ia speciilor este cea lenta. Darwin este criticat qi azi, pe drept cuvint, ca de;i a cunoscut varialiile bru;te (pe care le-a descris sub numele de <sport>-uri ;i varialii mugurale) totqinu a integrat acestmod deevolulie in concep{ia sa, rdminind la evolulia prin variafii lente, adic[ la forma la care s-au oprit inaintea sa atit tsuffon cit ;i Lamarck. Darwin a vdzut qi a descris foarte just evolulia prin varialii bruste. Chiar cuvintul de < muta1ie> este imprumutat de biolo-eii moderni din termenii folosili de Darwin. f)arwin a descris formarea rasei Ancona (ovine) Niata (bovine) $.a. prin vari:rlii bruqt.:. Varia{iile prin hibridare vegetativir ca Ei varia{iile bruqte mugurale (bud-variation) ocupd un loc irnportant in remarcabila sa lucrarc <Varialia animalelor gi plantelor sub influenla domesticirii>. Ddm doar cit.eva extratse din cap. Xl al acestei lucr[ri. Darwin scrie: < de;i am fost iir stare sd adun un unm[r mare de cazuri de varia{ic mugurald. . . numdrul lor total este incd neinsemnat in comparalie cu cel al varialiiior prin semin{e > (p. a10) iar mai departe Darwin afirmd: <in sfir;it, faptele expuse in acest capitol doveclesc asemdnarea strinsd ;i remarcabila intre germenul unei seminle qi mica masii celular[ care formeaz;i mugurele. in puterea lor ereditard eventual de reversiune (a caracterelor - V.M.) - in capacitatea lor de variafie care este de aceea;i natur[ generali, ca gi in supunerea ior la aceleagi legi. Aceastd asemf,nare, sau mai degrabd identitate. devine gi mai izbitoare in cazul cind lesutui celellar al unei specii sau varieta{i poate da nagtere unui mugure cu un caracter intermediar prin altoire in ochi sau altoire pe alti specie

> (p. 4Il).

Cind Darwin descrie fenomenul de metamorfozit -- pe care-l cuno$tea foarte bine -'el vorbegte despre transformdri calitative, unele brugte gi altele gradate. Totugi Darwin nu s-a ridicat pin[ la inlelegerea evoluliei prin variafii brugte. 8e din eauza greutalii de a se debarasa de mo;tenirea trecutului, fie din pruden!6, fie din alte motive pe care r1u le cunoaqtem suficient de bine. tsa mai mult, in ultimele capitole ale < Originii speciilor > a combitut foarte viu evolu{ia prin salturi bru;te aducind numeroase dovezi paleontologice. Darwin a fost la un pas de inlelegerear importanfei variatiilor brugte, dar n-a fzicut acest pas. In schimb un numdr important din biologii moderni vicl evolulia numai prin varialii brtr;te. Iar unii dintre acegti biologi eticheteazd drept<evolufionism plat> punctul de vedere al lui Darwin. ln naturd insd, din pulinul care-I cunoa;tem pind acum, observdm atit evolu{ia prin varialii lente c?t ;i prin varia{ii bruqte. Acelaqi fenomen se repetd nu numai in filogenie ci gi in ontogenie. Exempiul cu metamortbza insectelor este tipic in acest sens. Sint specii care se transtbnnd din larvd vermiformd in insecte prin evolulie gradatd qi altele prin metamorfbza. Evolulia maimulei vechi spre om s-a tdcut - din cite ;tim noi - foarte incet, cel pu{in in fazele vechi ale acestui proces. Lisenko a reu;it sd transforme aproape brusc o specie de cereale de toamnd in specie de primivari ;i invers. Cred cd cei carc considerd numaiosingr,rri formd de variafii se situeaz'/a pe o pozilie unilateralir ;i nu imbrd{iqeazd toate aspectele care pot fi intilnite in naturd. Dar, incet sau repede, speciile se transformd. Ele se nasc, unele din ele pot deveni dominante, altele incep sd sliibeascii gi uneori persistS, iar alteori se sting. Unele se transformi mult, altele mai pufin iar altele foarte pu{in. ln ansamblu insd, mi;carea este ascendentd, mergind de la simplu spre complex. atunci cind este raportatd la imensele perioade de timp pe care le reprezintd erele geologice.

* ln < Originea speciilor > gasim unele elernente asupra vitezei evolufiei la animalele inl'erioare la cele superioare. In general, acest lucru trece neobservat, degi dup[ modesta noastrd pdrere are ;i o mare importanl[ teoretic[. ln capitolul XI al <Originii speciilor> (prirnul paragraf) Darwin susfine c5.<organismele mai ridicate pe scara fiinfelor vii se modificd mai repede decit organismele inferioare ). Pulin mai inainte el afirmd cd < locuitorii pdmintului par sd se modifice mai repede decit cei ai marilor >>, Iar in qapitolul

\XIV

t'R E

AT.\

VI, in paragraful

< ntoduri de tranzilie>. Darwin afirmd, citind pe Fritz Miiller, cd < dacir virsta de reproducere ajunge n'rai tirzie -- si astfel de cazuri sint numeroase -- caracterul speciei se modificii mai mult sau mai puiin in stare adr-rlti: este chiar probabil cd fazele anterioare qi precoce ale dezvoltirii si fie in unele cazuri accelerate ;i la urmi ele sa;i dispara>. in aceste trei cazuri. ciupir Darwin, vrteza de evolu{ie poate fi modificatA. De aceastir probleml s-a ocupat si Engels in < Dia.lectica naturiir). El foloseEte chiar o expresie rnatematicd: <vitez.a r:re;te proporfiorral cu patratul distan{ei parcurse (in timp) de la punctr-rl ei de plecare> 1. Aceastii expresie o folosegte atunci cind descriedezvoltarea cu pagi gi-eanti ar ;tiin{ei dupir publicarea nemuritoarei opere a lui Copernic. Engels reia aceea;i idee cu acela$i con(inut aditugind doar cii accelerarea aceasta a dezvoltdrii qtiintei cu pdtratul departarii in timp a( fi vrut < parcli sir arate lumii cii mi;carea celiri rnai inalt produs al materiei organice - a spiritului ontenesc - este supusd unei legi itrverse aceleia de care ascultd materia neorganica > :. lar in alta parte a aceleiagi lucrdri, Engels extinde aceasti lege la intrez,ga evolu{ie a vie{uitoarelor. El afirmi laconic: < Legea accelera{iei proporlionale cu pdtratul distanlei irr timp de la punctul de plecare trebuie adoptatd cu privire Ia intreaga istorie a evoluliei crganismelor>ir. Deci, dupa Engels, miscarea materiei lipsite de via{[ este in linii generale foarte inceatd in comparalie cu miscetrea materiei vii, mi;care care la rindul ei se accelereazd, pe mdsur[ ce se depiirteazii in timp de punctul de plecare - adicir de ibrmele primitive -- iar cind ajunge la orn, evolu{ia spirituluj omenesc se accelereazri si ea dupa aceeaqi lege: dovadd evolu{ia vertiginoasa a qtiinlelor, carc este cu atit mai intensir cu cit ne apropiem de timpr-rrile noastre. intre Darwin;i Engels nu sint. in forrd. contradiclii. Prima tbrmulare a lui Darwin. reprodusir de noi. aratl cii anintalele inferioare evolueazd mai incet, iar cele superioare mai repede. Ar {r suficient sa privim evolufia Nevertebratelor pina la Vertebrate prin prisma clrtelor paleontolo-eice pe care

le cunoa;tem, apoi de la Vertelrrate pina la aparilia Mamiferelor inferioare, apoi de la accsteir pini la aparitia Placetrtarelor, pentru a vedea ca. in linii mari, afirmatiile Iui Darwin ;i legea vitezei

evoh.rtici etrttntati de Engels concorda, intr-o mare misurd,

cr"r

datele geologiei. lar dacii ludm un alt

e: emplu, acela al evolu{iei maimu(elor

;i, legat de aceasta. problema evoluliei speciei noastre, observitm cd aceastd perioadir mai aproapiatri de noi sebazeaza pe date mai bine fundate. $i in acest caz vedem aplicindu-se legea accelerdrii evoluliei, acceleratre cu atit mai vie cu acit ne apropiem de omul actual. De Ia Australopitec la Pitecantrop au trecut circa l6--36 milioane de ani. De la Pitecantrop piirri la o^nul actual circa un miliorr de ani. De [a Cro-Magnon pin;i azi intre 50000-100000 rlc erni. Nu putem aprecia exact durata comunei primitive. Dar ea trebuie sd insumeze citeva zeci cic mii de ani. Durata orinduirii sclavagiste este doar de citeva mii de ani Durata orinduirii fer,rdale cste doar de citeva sute de ani, iar de la Revolulia francezd (1789) pina la Marea Revolutie Socialistir din Octombrie alr trecut cloar 128 ani. Revenind la subiectul nostru in{elegem dece mediul terestru prezintd mai mulli factori de evo' lutie decit medir"rl marin: el este muit mai variat, pe cind mediul marin - de exemplu in largul oceanelor, in regiunile in care curenlii marini lipsesc in suprafala $i in adirrcime - acest mediu este mr-rlt mai omogen. Iar dacd in sup'afata mai putem gdsi deosebiri datorite varialiilor geografice (zone polare. temperate" tropicale, ecuatoriale) vinturilor gi curen{ilor, in adincimi, unde existd totugi rziatit, animalele prezinti mai pu{ine variatii. Dupa cit se pare, condiliile de mediu sint mult mai omogette in adincime decit la suprafa{a.

I F. Engels, l)ialectica naturii, p, o- /. 2 Ibiclem, p. 195. 3 Ibiclem, p. 315. Engels terininri Irsti-el accasii iclec: << Vezi la Haeckel pogenie formele organice corespunzatoare diverselor perioade geotogice. Cu cit nc merge rnai repede >>.

Schriplungsgarc:hicltte'

Antro-

ridictim mai sus, cLl atit evolulia

PREFAT.\

\.\\'

Mai greu de explicelt este evolufia in sens invers a embrionilor. in adevdr, primele faze alle dezvoltdrii embrionare cunt sint segmentarea. apari;ia liniei primitive" formarea tubLrlui neural si a somitelor se desf6;oani chiar [a Vertebratele superioare (Prisiiri si Mantifere PJacentare) cu o nrai mlrc l'itezd. decit celelalte faze de evoluiie care sint rnult mai incete. Cu alte cuvinte, primele faze cle rrronocelular qi de metazoarr colonial (faz'a de zigot si cea de blastull) ca gi trecerea de la Celenterate la Celomate (gastrula: metameria) au loc foarte repede. in conlparalie cu fazele ulterioare; adicd recapitularea fazei de Vertebrat (de exemplu diferenfierea ;i evotufia veziculelor cerebrale, a cordului si a nefrosului) este mult mai rapidi clecit evolu{ia ior ulterioarit. S-ar pdrea cd in aceasti privin{a observa{iile lui Fritz Miiller insusite de Diirwin. observalii care corespund cu realitatea obiectivd, vin in contrazicere cu legea acceleririi formulata de Engels. in acest caz insd, trebuie sii finem seami pe de o parte de un fenomett de recapitttlare ;i pe de altd parte de un fenomen de adaptare. Primele faze ale dezvoltdrii embrionare se petrec foarte repede. Se invocd. irt general, faptul cd aceasta se datore$te caltitf,{ii rnici de vitelus din oudle oligolecite ale Celenteratelor 9i multor Nevertebrate degterostorniene (de exemplu Echinodermele qi Protochordatele). S-ar putea ca segmentarea rapidd sd fie datoritii gi altor factori : de exemplu unui mecanism vechi care se menline si la oudle bogate in vitelus cum sint cele ale Reptilelor sau cele ale Ptisirilor. Viteza n'lare a primelor faze de dezvoltare in raport cu cele ulterioare poate de itsemenea sa reprezinte un fenomen de adaptare. Dacd socotim ontogeneza drept un lan{ de reaclii - ci}re se succed ca intr-un stereotip dinamic atunci putem presupurle cd unele verigi secundare s-au eliminat in procesul adaptarii sub irrfirrenfa selec(iei naturale. Din laniul de reaclii n-au riimas decit verigile principale, fdrd de care repetarea stereotipd n-ar fr posibill. Din lungul lan! al reacliilor celor mai vechi a rdmas stadiul celular (zigotul). stadiul colonial (blastula) cu t'enomenele de simetrie bilaterala si cr"t eliminarea simetriei multiradierre ce apare la foarte multe organisme coloniale. Faza de gastruld se men!ine in liniile ei mari. dar se complicir prin diferentierea mezoblastutui. Chiar in stadiul ulterior. degi formarea metameriei gi cefaliza{iei par si fie elententele esen{iale, aspectul metameriei la Vertebratele sttperioare nu mai este irrtru totul asemdndtor cu acelapi feriomen la Ncvertebrate. el llind lnult modificat. lar tubul nervos. cu cavitatea sa, amintegte corclonul nervos al larvelor Echinodernrelor gi Stomochordatelor. dar de la inceput prezirrtd alte caractere. S-au eliminat, ;i in cazul rnetameriei si in cazul formirrii tubului llervos. unele forrne de evolr-rtie anterioar[. in schimb s-a add.ugat notochordul, iar de la Vertebratele int'erioare s-au addugat: veziculele cerebrale, cordul. diferenlierea mai mare a tubului rligestir'. a ficatului ;i pancreasului, a din(iior;i nefrosulr,ri etc.. elemente lroi care nu existau de loc sitLl nu existuu sub forma aceasta la strdmoqii Nevertebrafi ai Vertebratelor. Dacd ar fi existat, le-am gdsi ;i azi fie in faza incipientd a dezvoltdrii. fie ulterior, la descendenfii actuali ai Nevertebratelor din care descind Vertebratele. sau in ramurile colaterale. Partea cea mai mare din dezvoltarea larvard a Nevertebratelor, cu tot cortegiul ei de faze complexe, este complet suprimatir in evoltr{ia Vertebratelor superioare. Simplificdrile acestea ale evolu[iei embrionare sint descrise gi de Darwin in ultimele capitole ale < Originii speciilor >. Partea cea mai complexd ;i mai lungi a embriologiei Vertebratelor superioare constituie. pentru Placentare, recapitularea fazelor de Vertebrat sLrperior ;i de Marnifer irrferior (;i aceastd recapitulai'e se face cu suprimari de faze gi cu adaptari noi). Sub acest aspect legea accelerdrii a lui Engels nu se verificd ca lege generald, in dezvoltarea embrionarS. in schimb ea se verificd. integral atunci cind privim cresterea in complexitatea funcfionalS si structurald a tesutelor si organelor, adic[ procesul de diferentiere care devine tot rnai viu ;i mai complex. Este suficient sd ddm ur-r sitigur exemplu, gi anume: diferengierea neurofunc{ionald a celuielor nervoase si nevroglice. diferentiere care este slabd la inceput gi se intensificd considerabil" dupd nagtere" la om. Arborele dendritic al celor mai mul[i rreuroni ai scoartei se diferentiazd abia dupa naqtere.

\XVI

PREFATA

Inlelegerea fenomenului ontogenetic ne este usurat[ de doua aspecte care merita sa fie subliniate ;i discutate. Primul priveste planul de or-eanizare a Celomatelor. Al doilea, stadiile esentiale ale dezvoltdrii filogenetice ;i ontogenetice. Unitatea de plan a Celomatelor i;i trage originea din elemente mai vechi, din care unele se gdsesc la strdmogii presupusi sau cunosculi ai 1or. Fapt este c[ majoritatea Deuterostomienilor qi rnulte Protostomiene prezintd o remarcabild unitate de plan de organizare. Darwin exprimd acest lucru folosind o expresie a lui Milne-Edwards: < natura este risipitoare in varietdli, dar este zgircitd

inova{ii ) 1. Haeckel a stabilit pe vremuri un numdr de cinci stadii de dezvoltare 2. Felul speculativ al prczentdrii folosite de Haeckel cu ocazia clasificdrii sale a flcut ca acestea si nu fie juate in serios ;i, irr loc sd se vadd ce este bun gi real in aceastti clasificare, ea a fost complet dati uitririi. Singur Engels o citeazd ln < Dialectica naturii > 3. Am impresia cd ar trebui reluati disculia asupra acestei clasificdri pebaza faptelor si cuno;tinJelor noastre de azi, mult mai ample decit cele de care dispunea Haeckel cu noud. decenii in urmd.. Ag refine doar trei din cele cinci stadii: stadiul monocelular (zigotul), stadiul colonial (blastula) si stadiul metameriei. Ultimul stadiu nu mai este depdsit de animale. Chiar Vertebratele superioare prezintd elemente metameriale, modificate unele mai mult. altele mai pulin. Dacd privim problema sub acest unghi, ne este uqor sd inlelegem ce este < varietate > si ce este <inovalie> in planul de organizare al Animalelor gi ce trebuie sd inlelegem prin elemente principale ;i elemente secundare in lanlul de verigi al stereotipului ontogenetic.

* in

migcarea materiei vii, Darwin priveqte creqterea in complexitate. ca ;i simpliticarea (regresiunea). din punctul de vedere al impletirii factorilor interni cu cei externi. Formele pe care le poate

lua evolulia sint divergente gi convergente. progresive gi regresive. Despre varialiile divergente vom vorbi mai pe larg mai departe. Darwin priveqte Convergenla ca pe un fenornen care poate interesa intreg animalul sau numai trtrele din parlile sale. Darwin ne redl un minunat exemplu de convergen{d atunci cind studiazi --pe baza a ceeace el a numit <principiul grada{iei> -- formele de trecere care au dus la formarea lanoanelor Cetaceelor gi a ciocului ra{ei sar.r gigtei. Pe aceastdbazd. s-au studiat ulterior si alte convergen{e. Cunogtinfele noastre de azi sint foarte avansate in aceastd privin!6. Problema regresiunii o prezintd Darwin in cadrul organismului demonstrind in unele cazuri existenla unor relalii intre organele care evolueaz/a, cresc qi se diferenliaz6, si cele care scad ;i se simplifici funcfional ;i structural. ln aceste cazuri Darwin dezvoltd, ca pufini al1ii, principiul lamarckian al funclionirii gi al nefuncliondrii pdr{ilor. El demon streazd. cI selec{ia naturald intervine activ in aceste cazuri, asa cum ea intervine qi in evolulia progresivd.

in alte cazuri, regresiunea se datoregte parazitismului. Am impresia ca problema regresiunii parazitare meritd o analiz'a mai atentd. DupS pdrerea noastri aceastd regresiune este numai aparent[ si depirrde de gradul de adaptare a parazitului la gazda sa. In general un animal paraziteaz'a un aIt animal din aceea;i clas[ cu el (de exemplu Saculina) sau dintr-o clasd mult mai evoluati. Cu alte cuvinte paraziteaza o fiin!5 care are cel purlin acelaqi plan qi nivel de organizare cu cel al propriei sale clase. Nu cunosc un parazit animal care sd {r parazitat un animal cu un nivel de organizarc mai simplu decit al siu. Poate cd in aceasti privin!5 in cuno;tinlele mele sI existe lacune. Structura unui parazit se va simplifica in funclie de adaptarea sa mai cornplet[ sau mai pulin completd la gazdd. 1 Ch. Darwin, Originea speciilor, cap. VII, Dificultdlile speciale ale teoriei selecliei natttrale. 2 E. Haeckel, Generale Morphologie der Organismen, vol. I, Berlin, 1866, cap. VIII;i urmitoarele. 3 F. Engel s, Dialectica naturii, p. 315.

I'11

Ir)FAJ \

XXYII

gazdei, Adaptarea este in func(ie de posibilitalile sale de folosire a elaboratelor chimice ale Saculinr o patazit. de gazdei fala reacliile gi de gazdei de capacitateii sa 4e adaptare la metabolismul cu al sdu qi se poate simplifica mult deoarece metabolismul Crustaceului gazdd' este ia acelagi nivel Platelmint vierme ai srrimogilor s6i care traiau iiberi. $i gazda qi parczitul aparlin aceleia;i clase. Un (in general sale se poate aclapta mult la condiliile pe care le gdse;te in tractusul digestiv al gazdeior vertebratele superioare. homeoterme) al clror nivel rnetabolic este rnr,rlt superior propriului s[u metamici' bolism. [Jn Ascarid se adapteazra rnai pu{in la gazdd, iar modificdrile sale structurale sint mai puterpar mai protiste) (microbi sau Reac{iile de apirare ale Metazoaretor fald cle microorganisrne qi mai nice decit fa![ de paraziiricare sint gi ei Metazoare. poate datoritd faptului c[ vin mai des parazilii mult in contact -- ele si ascendentii lor cu rnicrobii ;i protistele patogene gi rnai pr-rfin cu

niacroscopici.

un tot furncfional in care organele digestive. respiratorii s'a. pot {i suprimate l,a parazit ca o consecin{a a adaptdrii sale la gazdd. Nivetul egal sau superior de organizare a gazdei garanteazd parazitului un nivel metabolic cel pulin egal cu acel a.l propriei sale clase. principiul economie i de materre gf de energie despre cLire rle vorbeste Darwin cind descrie instinctele albinelor (cap. VfII) se aplicd integral in cazul parazitismului insolit cie simplificdri structurale 9i funcJionale. Acest principiu se aplici gi atunci cind organiza\ia progresea.z'a.Enziroologia ne dd numeroase exemple din care se vede cd, in procesul evolufiei sir-rt seleclionate acele variafii chimice care ducla economii de energiein catabolism. Iar economia energeticl realizatd este folositd in procesele anabolice al ciror nivel gi grad de diferenliere poate s[ creascd. Mecanismele anaerobe de glicoliz[ cer o cheltuial[ rnult mai mare de energie decit cele aerobe. Respiralia aerian[ pune la dispozilia celulelor lesutelor ;i organelor cantita{i de oxigen murlt rnai mari decit respiralia oxigenului dizolvat in apd. De aceea evolu{ia Vertebratelor a mers pe linia perfeclionirii mecanismelor de respiralie aeriand. O dovada in pius in sprijinul acestei afirma{ii o constituie qi faptul cir nici Reptilele acvirtice, nici unele P:-rsdri care pot sta sub apl un timp. nici Mamiferele adaptate la mediul acvatic lru s-au reintors 1a respiralia prin branhij. parazittl

gazda sa formea zd.

x i\m cxaminat unele aspecte ale problemei migcirii rrateriei in operet lui Darwin. Nu avem pretcn{ia ci am epuizitt toate aspectele. I)in cele spuse pind acum se vede cit de multe elemente dialecticc privind legea rni;c[rii materiei vii se gdscsc in opera lui Darwin, (din care, pentru acest pal'agraf. n-am scos decit t-in numir neinsemnat).

x Problerna clialectica a saltului calitativ constituie una din parlile cele mai slabe ale doctrinei darwiniste. in pilragraful prececlent am ardtat pdrerile lui Darrvin asupra varialiiior bruqte. ln cele ce unneazi vom expune citeva date cuprinse chiar in < Originea speciilor > gi in care reiese c[ Darwin avd.zut, in felul sdn, transtbrmiritre calitative, considerindu-le insi rezultat al acumuldrii unor varialii lerrte inclelungate gi numai sub aceastd form[. ln primele capitole Darwin sr-rsfine cI sint necesare circa o mie de genera{ii pentru ca dintr-o specie sd se formeze o nou[ varietate. Iar ?n capitolele finale ale < Originii speciilor > el expritnd o pdrere a-ira.iogd atunci cind scrie ci < nu se poate dovedi cd suma varia{iilor in decursul unei perioadc indelungate este doar o mdrime limitatd ), sau. cutn aratd mai incolo: < adrnitem ir-rtotdeauna cu gleu existenla marilor schimbiiri ale ciror trepte intermediare nu le-am vdzut>. in exemplele pe care le da in capitolele VI gi VII Darwin aratd. deseori punctul de plecare, formele intermediare qi punctul culminant al transformdrii respective, fie cd este vorba de Cheiroptere, fie cd este vorba de fanoanele Cetaceelor, sau alte exemple, lntre punctul de plecare

X\III

I,RF]F.\TA

cel de transformari maxime sint cleosebiri m.ari, cantitative qi mai ales calitative. Pentru Darwin aceste calita{i noi se oblin prin varia{ii incete qi nu prin salturi.

orice transformare reald - lenti luu Oru, ca -care duce la un progres sau regres al funcliilor si structurilol reprezinta un salt calitativ. Toatii conceplia darwinist[ demonstreazd. transformarezr calita-tiv:i a vietuitoarelor dintr-un nunndr rnai mic de forme, cLlm se exprimi Deirwin in Lrltimul capitol al < Originii speciilor>. Tocmai in aceasta constd caracterul dialectic al concepliei darwiniste. Problema este totugi cornplexd. Noud ni se pare chiar cd gi in ziua de azi ea nu este pe deplin elucidatd. De aceea ne vom strddui sd ardtdm foarte pe scurt, citeva forme de salt in funclie de natura raporturilor dintre organism gi mediul fizic sau biologic.

i1 fond,

i. Notiunea de sait.

Avem impresia cd aceasta nojiune este privitd in mod rigid

pu{in sablonat. Existf, salturi mici, existd salturi mari. Toate acestea intrd aziin sfera noliunii de <<mu' talie>. Exemplul iui Duchesrre, pe care l-am dat la inceput privitor la Fragul monofil, constituie un salt brusc. care a dus ]a aparifia dintr-o datd a unei noi varietagi. La fel exemplul experimental dat de Lisenlco prin transformarea griului de toarnnd in griu rJe primdvara. In acest Qaz se formeazi. nu o varietate. ci o specie. incrucigdrile reahzate de Miciurin prin < apropiere vegetativd> intre genuri s-au ob{inr-rt atit prin varialii brugte mari. salturi de mare amplitudine, cit gi prin varialii bruqte mai mici. Ca exemplu dam incruci;area intre cireq gi vigin pentru ar obline, << Frumoasa Nordului>. Ultima fazI, culoarea hibridului s-a ob(inut prin varia{ii de mai mici amplitudine fap de cetelalte manevre care arf precedat faza frnala. in dezvoltarea embrionar[ a Vertebratelor" formarea veziculelor cerebrale reprezintd un salt brusc de mare amplitudine, dar diferen{ierea in celule nervoase a corpusculilor lui Nissl si a prelr,rngirilor. de;i au o covir;itoare importanld pentru trecerea de la structuri embrionare la structur:i de tip adult, totu;i se face prin trarrsformdri de rnult mai micir amplitudille. cu caracter de evolulie rapidn, dar fara salturi bru;te, r,izibile. ir-r procesul ontogenetic al Arnfibienilor, trecerea de la bralhii externe la branhii interne reprezintd un salt, care insd ca amplitr"rdine - modi{icari generale gi metabolice ,- este muit inferior saltului brusc de mare arnplituciirle pe care-l reprezitfira metamorfoza. intre aceste doua faze de dezvoltare se intelcaleaz'a o serie de acumuldri lente' care pregitesc procesul metamorfozei. Succesiunea de salturi calitative de mica amplitudine, cu saltr,rri de mare arnplitudine 9i cu faze de evolu{ie lentir sau rapidd (care nu au caracter de salt, dar contribuie prin acumuldri sd pregdteasci salturile) ni se pare evidentd ;i socotim cd problema merita sd fie studiatd mai de aproape, pentru a cdpdta noliuni precise qi clare in privinla acestei chestiuni de mare importan![ biologica.

Exemplelepecarele-amdat in paragraful precedent reprezentau creqteri in complexitate ale structurilor gi funcliunilor. in general la acest gen de salturi ne gindim atunci cind vorbim de salturi calitative. Caracterul progresiv al acestor salttiri este evident. Dar mai existd gi altfel de transformdri. Darwin in momentul cind vorbegte de problema ( superioritalii > si < inferioril[1ii > citeaz d cazul animalelor care in perioaida larvari au o structuri mai cotnplicat6 decit in perioada adultd. in cazul acesta intr[ Ascidiile. sedentare ca adulli 9i mulli pataziti (d.e exemplu Saculina). Trecereil spre structurile larvare se face prin salturi progresive, care duc la pe care cre$terea in complexitate morfo-funcfionali. Dar de la stadiul larvar la cel adult au loc salturi le-arn lumi regresive, care duc la o simpli{rcare morfo-funclionald a intregului plan de organizate a individului. De asen"renea in timpul nirnfarii Insectelor topirea celulelor din majoritatea organelor duce la formarea unei hemolimfe cu numeroase elemente necelulare care din punct de vedere enzirnatic ;i biochimic prezintl fenomene de respira{ie. proprietateai de a sintetiza proteine qi de a liza compu;i

Salturi ..<regresive,>.

l'Itlr t'-\Tr\

XXI,\

qi ale _elucidici, ca gi celule din care provin dupd cum rezultd din studiile recente ale lui Sisakian al Acadecolaboratorilor sdi. Fenomene analoge au observat colaboratorii Colectivului oncologic

miei R. p. Rornine in vitelusul oudlor de gainii in timpul incuba{iei. Salturile acestea <i regresive >; (in cazul vitelgsului de la inceput se elaboreazd o structurd necelulard) nu sint lttate in considerafie de cercetdtori, de;i ele sipt reale ;i foarte frecvente. N-ar fi si citdm pentru a completa acest paragraf, decit cazul organelor regresive, prin nefuncfionarea pdrjilor. organe care regresiud trec, prin salturi, de 1a structuri mai complexe la structuri mai sirnple. Si aceastd problem[ meritd sa fie studiatd, cdci nu putem concepe evolr-rfia fard progres, dupi cum n-o putem concepe f5r[ regres, organe rudimentare, gi disparilie de caractere.

3. Varia!ii cantitative. Conceplia lui Darwin ne prezintd situalii deosebit de complexe. ca rezultat al raporturilor care se stabilesc intre organisme gi mediul lor. Sd luim de exemplu dupd modelul pe care l-am folosit doua aspecte extreme gi intre ele sd integrdrn restul situa{iilor care se pot prezenta. Sir 11[m cazul unui nurndr mic de indivizi la un parazit (de exemplu la Ascaris) si la insectele sociatle (de eremplu la albine). Consecin{ele pe care le poate avea pentru ambele specii _--

num[rul mic dc indivizi ttu sint de loc aceleaqi. AscariCul se va dezvolta cit se poate de bine. El nu-gi va epuiza gazda, nu-i va periclita viala atunci cind numdrul parazililor r[mine mic pe aceeaqi gazda.. Nu acelagi lucru se poate spune despre roiul de albine. Roiul va fi slab gi expus la pieire, daca numirul sdu rdmine mic. Formarea de faguri, acumularea de miere ca rezervd de iarn[, cregterea larvelor suferii atunci cincl numirul de indivizi este mic. Darwirr ne vorbeste de cereale, care din experienla sa, dacd sint semdnate rar nu reu$esc s6 dea recolti. Sd luiim acum cazul unui num[r mare de indivizi. in cazul Ascarizilor, sd zicem de porc. un numir rnare de larve poate provoca (in faza pulmonard a evoluliei lor pe gazdd), aparilia unei pneumonii care sf, ucidd animalul parazitat. Chiar dacd trece fdrd arccident de aceastd faz'a, un numdr marc de Ascarizi in tubul digestiv. poate duce la ocluzii intestinale, care de asemenea pot fi cauzatoare

de moarte atit lor cit gi gazdei. ir-r cazul albinelor, un numdr mare de indivizi da posibilitate stupului sa ire puternic, sd adune o cantitate abundentd de miere gi sa progreseze. Acela;i lucru qi cu cerealele seminate des, cu plantele despre care ne vorbegte Darwin, cu plantele de cocsaghiz studiate de Lisenko, cu l5crdmioareie observate de mine. in acest caz densitatea mare va avea consecinle f,avorabile perrtrr"r specie. ca ;i pcntru fiecare individ in parte. Cei mai slabi nu sint eiimina{i. Cavalinele si bovideele neclomesticite se aplrd bine de fiare sdlbatice numai atunci cind sint in cirduri mari. Aceste ierbivore se adurrd in cerc, pllnir-rd in mijloc tineretul gi se apdra bine primii cu copitele, ultimii cu coartrele. Transformarea cantit[tii in calitate nu trebuie inleleasd rnecanic in biologie. Eremplele noastre aratl, net, credem noi, complexitatea problemei saltului calitativ, de;i cele trei paragrafe consacrate zrcestei legi diatectice sint departe de a avea pretenjia cd. epuizeaz'a problema. Desigur cd se mai pot descrie gi alte situalii ;i alte raporturi. Agteptam de la iilozofii materialigti zrjutor in rezolvarea justii a acestei probleme grele, complicate, dar de cea mai mare importanld pentrr,r mersul inainte al biologiei. Cind vedem ce greutdli intimpinf,m noi azi in aceastf, problernd la o sutd de ani dupa publicarea < Originii speciilor >. sintem inclinali sf, nu judecdm cu asprime pe Darwin, care nu a rettsit sd vadd problema saltuiui calitativ decit par[ial,

* in schimb. Darwin vede foarte bine gi descrie cu exactitate un mare numdr din ceea ce numlm noi azi contradiclii interne, pe care el le-a descoperit in procesul evolu{iei. Am semnalat mai inainte citeva din aceste contradiclii interne, cutn sint: unitatea dintre mediu gi organisme, unitatea dintre filogenie si ontogenie. contradic{ia internl dintre vechi gi nou. dintre variabilitate si ereditate, dintre

XXX

PItE FATA

funclie qi structurd, dintre vitalitate

fecundalie incrucigatd, dintre intinderea unui areal

;i procen-

tajul varialiilor gi multe

altele. Despre unele din aceste contradiclii interne am vorbit mai inainte, cind ne-am ocupat de problema interdependen{ei gi a migcdrii qi nu vrem s[ le mai repetdm aici. Nu se poate vorbi despre interclependen{d dintre mediu gi organism, despre miscarea de la vechi spre ltou fara a arita caracterul dialectic contradictoriu al procesului. Despre alte contradiclii interne votn vorbi in paragraf'ele urmAtoare. De exemplu atunci cind vom vorbi despre caracterele asem[n[toare (para-eraful variabilititlii) sau despre relaliile dintre indivizii vii gi cei mor{i intr-o ootecd. atunci cind vorbim despre adelphophagie, sau despre relaliile dintre intimplare gi necesitate etc. Subliniem doar pdrerea Iui Lenin cd < evolutia este lupta contrariilor >. Din acest punct de vedere care a reluat o tezd. a lui Heraclit

Darwin a reugit s5 se ridice la nivelul materialisrnului dialectic, imbog[lind cuno;tinfeie gtiinlifice cu multe date qi relalii noi, necunoscute pind la el. Lupta contrariilor constituie in doctrirra lui Darwin una din laturile cele mai inchegate, mai bine dezvoltate. Cercetltorul sovietic S. P. Dudel sus{ine cd << lupta contrariilor fbrmeazd conlinutul intern al tuturor fazelor dezvoltdrii, atit ale dezvoltarii pe calea evolufiei cit qi ale celei care se inf[ptuieqte pe calea revolufiei>1. Aceast[ alirmalie se aplicd Ei operei lui Darwin gi subliniazd latLrrile ei pozitive, materialiste gi dialectice.

x opera sa, Darwin a reugit sd demonstreze materialitatea lumii vii, interrelafiile gi condireciprocd cu materia lipsitd de viafd, a putut sd demonstreze c[ fiecarc fenomen mateei lionarea rial are o cauzd determinatd, sezisabild ;i nu este opera unui miracol nici efectul unei for(e supranaturale care ar acliona asupra naturii. Darwin s-a strdduit s[ descopere unele din legile evolufiei. Descoperind legile selecliei, Darvrin a descoperit una din legile cele mai generale care ac{ioneazra asuprut hinfelor vii. Dup[ M. Prenant, Darwin a fdcut < trei afirrna{ii revolu{ionare: '- lumea vie este rezultatul unei evolulii; - evolu{ia lumii vii s-a fdcut prin rnijloace pur materiale; omul este rezultatul acestei evotulii si prin urmare el este de asemenea de origine pur

materiald > 2.

ridic[ multe probleme care rdspund la primele doud din cele trei < afirDarwin, cum le nume;te Prenant. Am vrea sd intdrim cele de tnai sus lui matii revolu{ionare ale cu extrase clintr-o scrisoare adresatd de Darwin prietenului sdu Asa Gray in 22 mai 1850, la o jum[tate de an dupd publicarea < Originii speciilor>. scrisoare in care el igi define;te felul situ de a < Originea speciilor > >>

vedea materialismul qi crealionismul. << Nu am intenlia sri scriu ca un ateu... Nu mi pot convinge pe mine insumi ci tttt dumnezeu generos .,si omnipotent a creat intradins Ichneumonidul cu intenlie expresd ca el sa se hrdpeascd cu omida vie, sau cd pisica trebuie sf, se distreze cu $oarecele... Nu gdsesc necesar sii cred cd ochiul a fost crent cu inten{ie... Sint lnclinat sd privesc toate ca rezultatul unor legi hotirite... U1 fulger poate ucide un orn, bun sau rdu. prin acliunea extrem de complexi a legilor naturale. Un copil... se naqte sub influen(a unor legi gi mai complexe ;i nu vdd nici o raliune pentru care un om sau un animal n-ar fi rezultatul natural al aceloragi legi qi pentru care toate aceste legi ar fi fost create in mod special de un creator atoate;tiutor, care ar fi prevlzut fiecare eveniment viitor si consecintele sale> 3.

S. P. Duciel, Contribuyii lu problenru unitdlii ;i luptei contrariilor, conyinutul intern al procesului de clezt'oltare, a Problente de rnaterialism tlielectic (E.S.L.S., t952, p.75), tradus din limba rusI. 2 NI. Prenant, Darwin, Ed. Hier et Aujourd'htti, p. 127. It Fr. Darrvin. Lifb and Letters of Ch. Dorwin, vol. TI. p.312'

culegere

PREI'ATA

XXXi

Antiteza dintre creafionism gi determinismul materialist este foarte puternicd in citatul de mai sus gi ne aratd clar ci. Darwin vedea rnaterialitatea lumii; cd el privea legile ei de pe pozilii n-iaterialiste si cd nu fdcea concesii in aceastd privin{[ decit afirmind - poate din comoditate. poate din alte ra{iuni subiective _. cd el n-ar fi in fond ateu. Pozilia aceasta a pistrat-o tot restul vie{ii L)arwin, fostul student in teologie, care pe vremea studiilor sale la Cambridge credear in intentiile ereatorului. Darrvin respinge ideea amestecului unui spirit universal in fenomenele privind lumea vic.

* Darwin a studiat originea materiali a omului Ei a reuEit si vadd unele din forrrrele de trecere de la maimufa la om. El a infeles importanla descoperirii omului de Neanderthal si a prevlazut existenfa altor forrne ds tranzitie care. asa cum se ;tie, au fost gdsite ulterior. Darrvin a studiat problema atit din punct de vedere filogenetic cit gi ontogenetic. El aduce de asemenea probe de anatomie qi {iziologie comparatd" a mamiferelor ;i se preocupa de problerna populaliilor, insusindu-gi punctul de vedere eronart al teoriei lui Malthus. Darwil se preocupir de asemenea de problema selecliei gi ajunge la credinla cd selec{ia sexuald a jucat un rol deosebit in evolulia omului. Se preocupS. de dezvoltar:ea facultililor intelectuale, a celor morale si de factorul social. Dar Darwin nu reugegte sd vada clar importan{a acestuia din unn6. in cartea publicatir ulterior, privitor la < Expresia emofiilor la om ;i la animale >. Darwi. isi propune sf, combati fixismul gi crealionismul in acest domeniu si sd dovedeasca cu nurneroase probe filogenetice gi ontogenetice cd, atit la om cit gi la animale, senza{iile efective se dezvolti treptat, qi ci dezvoltarea lor dovede;te evolulia lor, iar prezen{a aceluiagi mod de exprimare a sentimentelor la rasele umane dovedeqte originea lor comund.. Argumentele aduse de Darwin in << Descenden{a omului... > gi in < Expresia emoliilor... D au fdcut o puternicd impresie asupra contemporanilor s5.i. Multe din dovezile aduse de Darlvin sint azi de circulalie curenta. Altele sint depdqite de evolu{ia ulterioarS. a antropologiei, fiziologiei, medicinii etc., iar cete privitoare la malthusianisrn sint infirmate de materialigti. Darwin vede cu optimism evolu{ia ulterioard a omului, cum reiese din multe pasaje din opera sa, desi ideile sale in aceastd privinla nu sint destul de clare. Dupd r)arwin faptul cd ornul < s-a ridicat pind la adevdratul virf al scdrii organice, in loc de a fi fost pus acolo de la inceput, poate s6-l facd sd spere c5. irltr-un viitor indepdrtat va atinge un destin inc[ mai inalt. .. dar cu toatd inteligen{a sa divina care i-a permis sd pdtrundi mi;cirile ;i constitutia sistemului solar, cu toate tacultalile sale eminente - trebuie sd. recunoagtem cd omul pdstreazd in orgarriza{ia sa corporali. pecetea indelebild a originii sale irrferioare>> 1.

* Nu cunosc ceva care sL arate in opera lui Darrvin ci el s-ar fi ocupat de relaliile dintre gin;i existenld. S-ar putea ca in aceasti. privin{a s[ am unele lacune de docurnentare. lnsa atlt'dinea sa hotdrit materialistd nu lasd nici o incloiali asupra faptului c[ el nu vede lumea < existi'd numai in constiinla noastrd >. Jinind seama ci Darwin a demonstrat evolufia emotiilor, modificarea instinctelor, cresterea facult5lilor intelectuale la om din virsta copildriei gi pind ce cJevine adult, se poate presupune cd dacd gi-ar fi pus in gind sh rezolve gi problerna evoluliei congtiin{ei la om i-ar Ir gdsit o bazd' materiald - poate numai tratura biologici -- dar n-ar fi privit nasterea gi evolulia congtiinlei altfel decit a privit evolufia antropoidului vechi spre om sau nasterea si evolutia emotivitdlii. si n-ar fi negat primatul materiei asupra conqtiin{ei. dire

* Paris,

' Ch- Darwin, La descendance p. 652.

de l'homme et la sdlection sexuelle, trad.. de Barbier,

Ed. Schleicher Frdres.

\Iri

t,IiEIrAT \

in ce priveste cognoscibititatea lumii vii" incd din tirnpul calatoriei p. u Beagle > si tot restul vie[ii sale, Darwin a luptat convins pentru cunoaqterea lumii gi a legilor sale interne. Lucrul acestit reiese ciar atit din opera sa cit ;i din corespondenta sa. in multe domenii ale ;tiinlelor rtaturii. Darwin demonstreaz'a cra legile lumii organice pot h curtoscute. cd in evolulia acesteia nu intervitt miracole. catastrofe. ci legi rnateriale. care pot li descoperite. Darwin a ardtat o completa lips[ de atractie fa![ de metafizicd. cum am ariitat mai inairtte. Degi t't-a avut profesori de lllozofie rnarterialistii care sa-l instruiascd, degi nu s-a straduit sa cunoascii concep{iar rlaterialist-clialecticd elaborat[ de conternporanii siii K. Marx si Fr. Engels. totu;i Darr','in, pe bazf, de f apte si de date adunate cu multei gnja. ajunge si depS;eascl rnaterialismul mecanicist si sd se ridice sin-eur, pina la in5"l[inrea unei concepfii care are rnulte elemente colnune cu rnaterialismul dialectic.

intr-o prc.blemd de frlozofie cum este aceea a relaliilor dintre intirnplare si necesitate. r-rnii biologi ectuaii sus{in cir l)rru,'in ar 1i rimas la mijloc:r, insi acum noud decenii Engels arirtase cd tocmai in aceasti problemir grea Dairl',in a ajuns la solr"rfii juste2. Darr,vinigtilor de azi le-a revenit sarcina de onoare de a ridica pe o treapta superioard aceastai corrcep{ie, cur6{ind-o de resturile ei ideaiiste. Eu a cieverrit asti'el c: bazra naturalist-stiin{if ici a mate-

rialismului dizrlectic. plirr contributia care ru adus-o darrvinistii din rnulte 1ar-i si in primul rind cei din U. R. S. S. Concep{ia lrri Darwirr i.l depasit -qraniqele biologiei. Ea a influenJat de asemenea qi domeniul lllozofiei. Conccp!ia lui Darwirr a imboga{it mult donreniul cunoagterii. ar adus contribulii masive pentru promovarea conceptiei materialiste si a dat lovituri l'oarte grele concepliei idealiste^ infirmind teoria fixistri ;i creerfionistd. Cum vom ariita iritr-un alt paragraf. doctrinar darrr,vinisti a servit qi serveqte inci gi acum ca armri politica si a devenit irrcii de acunl citeva decenii url f'erromen dc' inasii.

Dupa cum affi ardtat mai inainte. noi consideriirn cii in liniile ei rnari. doctrina darrvinistii este bine cunoscutl in {ara noastrir. ii.c,rct: accst fiipt nc scuteste de a l'ace in aceastii prefa{[ o expunere de ansamtrlu a ccncepiiei ir.ri Darwin. Nc vom rnultunri su exlrurlem numai dou[ principii unul in care Darwin a adus o importiirrtzi contribu{ie pozitivi (r'ariabilitatea) gi altut care pe buuii dreptate este foarte criticat (s,uprapopula{ia). :

Problema

variabilitifii: formele variabilitltii pi legile descoperite de Darwin

Teoriei fixiste. Darwin ii opune conceptia sa asupra variabilitaqii speciilor. Iar variabilitatea o vede ca rezultatul acfiunii a doi fa.ctori : un factor intern gi altul extern. Lamarck ca ;i Darwin v[d variabiiitatea constituind cu ereditatea. ceea ce azi noi numin o unitate a contrariilor. Darwirt admite existenfa eredit[1ii caracterelor dobindite din cerre face cheia de bolt[ a concep{iei sale. Dar Darrvin concepe ereditatea caracterelor dobindite in raport cu formele pe care le prezinti variabilitatea. Din toate varialiile care apar, susline Darwin. se transmit r-rumai variafiile adecvate. Seleclia rraturalS intervine activ ir-r procesul transmiterii varialiilor ca gi irr acumularea efectului lor. Darwin studiazii condifiile in care apar varialii noi. Vom cluta sd le expunem sistematic. Varialii legate de rela!iile dintre specii in interiorul unui areal. prin modifcarea echilibrului biologic. in paragraful precedent am aritat c[, dupii Darwin, speciile dominante trdind intr-un areal

I G. V. Flatonov in articolul setu Un nrure savant materialist (Cu prilejul a Ch. Darw,in), publicat in < Voprosi filosofii> nr. 311957, susline cir Darr.vin nu a putut ceperea intimplarii czr formi de apari{ie complexf, a necesititlii. 2 F. Engels. Di{tlectice naturii, E.S.P.L.P., 1954, p. 222 223.

75 de qni de lo trutttt'tcu ltri pinii Ia capat in con-

nrerge

r.l

1,"\'1"\

.trxttt

in mediul terestru, mai rnulte posibilitali de variillie decit cele care trdiesc (o insula), iirnitat de bariere naturale (un lan! de munfi sart o mare interioar[), pe un areal mic in apele dulci (care in fond reprezintra un areal destul de redus in compara[ie cu intinderea oceanelor), in locurile cu condilii fizice constanle (mediul cavernicol). ln aceste cazurl irebuie s[ ludnr irr condideralie ca factor extern atit condiliile {izice ale rnediuiui cit qi condifiori[rile reciproce dintre speciile traincl in cadrul aceluiagi biotop. Dacd un grup de indivizi dintr-o specie variaz'a, iar varialia oricit dc micd prezint[ un avantaj pentru specia respectivd, atunci 9i speciile cu care aceasta intrd in competifie incep sd varieze. ir-r cadrul aceleia;i specii, itrtre varietatea in curs de formare -- avantajatd de noile adaptiiri, gi cea veche - mai pulin avantajatd - incepe, dupd Darwin. o lupt[ ce duce la disparilia indivizilor care n-au variat. ln cadrul biotipului se naEte o nou6 contradiclie intern[ intr; ceeii ce este vechi ;i ceea ce este nou. Darwin ne dd ca exemplu interrelafiile care s-au stabilit intre plantele cu flori gi insecte; numai dupa aparilia plantelor cu flori au apdrut insectele cu aripi. Estc un exemplu de condilionare reciprocd in care nu itrtervin fenomene de luptd, ci de ajutor reciploc: insecta gdseqte in floare nectar gi polen qi in actul culegerii acestora se fecundeazd iloarea. Latura principal[ a acestei contradiclii pare constituitd din aparilia florilor. Pot apdrea ;i altfel de rela{ii: de exempiu indiferente. Lepidopterul Leptalis imita fluturele Ithomia. Ithomia, specie dominautd, scapii pasarilor gi altor animale insectivore din cavza gustului lepldcut. Pentru lthomia, faptul cd este irnitatd de fluturi din 10 genuri deosebite nu prezint[ nici o importanfa. Relafiile ei cu speciile care o mimeazd sint indiferente. Pentru speciile slabe mare, prezint6, mai iiles

care o mimeazd

de existenld pentru

raportul se schinlbd. fmitarea cit mai perfectd a Ithomiei reprezintd o condilie

ele.

in arealele reduse, din contra, procerrtajul variafiilor scade, iar dacd ia aceasta se mai ada,ugd gi lipsa clu;rnanilor naturali sau condilii deosebit de {avorabile, atunci speciile pot persista nemodificate timp de intregi perioade geologice. Aq" s-a intimplat cu Foraminiferele, cu Infuzorii (din seculdar), cu Nautiliusul ;i Lingula ca 9i cu Trigonia, Nevertebrate din era paleozoicd sau din era secundard despre care am vorbit mai inainte; cu Ganoizii in apele dulci (pegti aproape stingi in oceane), cu Lepidosirenul gi iiite doud specii de pegti Dipnoi; cu Ornithorhynchus in Australia; cu Leilurienele in Madagascar ;i cu o serie de fbsile vii gdsite in pe;teri. Ace;tia se gdsesc pe areale mici. aldturi de specii endemice a ciror transfornrare s-a incetinit simlitor. Dar chiar intr-un areal mai mare, o specie bine adaptatii ia rneciiu variaz6. mai pufin. Departe de noi ideea formulati tendinla ia varialie s-ar epuiza.F,a numai se accelereazd,, se arlplificd sau se incetineqte in funcfie de interacliunile din mediul bioiogic cu cele din mediul fizic. Dovada in aceastd privin{[ o constituie faptul cd in cazui schimb[rii condiliilor externe gi ale modific[rii echiiibrului biologic instabil, in cui:sr.ri schimbdrilor mari geologice speciile au migrat. Dar dac[ in cursul migrarii s-au men{inut condilii fizice gi biologice asemdndtoare cu cele din arealul inifial, atunci speciile au variat pulin. I)aca relaliile acestea s-au modificat mult, speciile migratoare au reac{ionat tie adaptindu-se la noile condiiii, fie displrind. Varialii legate cle gradul de evolulie. ln paragraful anterior am ardtat ca gradul de evolulie are de asemenea insemridtatea sa. Organismele pu[in evoluate prezintd in naturd un grad de variabilitate mai mic in raport cu speciile claselor de piante gi animale care au atitts un grad superior de organizare. Nu trebuie prin aceasta sd ajungem la pdrerea cd de exemplu organismele infracelulare sau Protistele nu mai pot varia. Inframicrobii s-au dovedit capabiti sf, varieze ca 9i microbii. Altfel n-am fi avu1. vaccin contra variolei, tratament antirabic sau BCG, micro-organisme tezistente la antibiotice etc. Dar varialiile lor sint, in general, de amplitudine mai micd. Un rnicrob patogen se transformd in altul nepatogen, aparlinind la aceeaqi specie, de;i nu este excli;s sd se modifice atit de rnult incit sd dea nagtere la o specie nou[. Griul de toamn[ in condiliile la care l-a supus Lisenko se transiormd in altd specie, in griu de primivara. in timpul pcrioadelor geo-

de unii biologi

Itl - c. llti3

\\,\I\

PREFAx'A

din pegti in amfibii, iar Stegocephaiii s-au transtbrmat fost rnuit mai ample gi ar"r dus la formarea dc noi clase, Varialii sub influerila oruului. Omul a supus plantele si animalele care l-au interesat la concliqri noi in care au avut er.ces de hranii, ingrijire gi au fost ferite de dugmani. ir-r phrs, omnl a selectioi.at - confti,'ni :lau incongtient -- specia cultiva-ta refinind formele cr"t variatgiile celc mai mari cai'e-l interesau gi eliminind formele'intermediare. in asemenea con<li1ii noi, pentru cle, l'actorii de rnediu extern, ca hrana gi ingrijirea, au contribuit la intensificarea tendin{e1o,.'intertre de',arialie. Corisecintele practice a-le descoperirii de c5-tre Darv,,in a legilor selecliei artificiale au fost uria;e. Eie eu permis obiinerea de numeroase varia{ii noi necunoscute inainte, i}u permis zootchniei gi agrobiolo-eiei SL se dezr.'olte considerabil. cu rezultate deosebit de importante. Cultivrrea plantelor si cresterea anirnalelor a devenit o preocupare a unui nnrnar clin ce in ce mai mare de oanieni. In condiliile U.R.S.S. gi larilorde democralie populard selec{ia arti{iciala a devenit o probleniir carc plcocupr.i in egala mdsuri organele dc Stat. gopod:iriile agricole de stat cir si iooperativeic agricole tir: togice. Crossopterigienii s-au transformat

in i'eptiie. Transiormdrile

produc{ie

acestea au

Academicianul solietic N{. F. Ivanov, care iri l9l7 a tiparit lucrarea str < P-asa si zilirnenta> a aplicat in practicii aforisrnul lui Darwin dupd care rasa apare prin alimenta!-e. demonstrind, akilia turi de al,ti darwinigti, cri < predispozilia anirnalelor noastre domestice la ingrir;are. lit precocitatr;i la schirnbarea formelor este rezirltatul clirect al hriinirii abund{r-nte )) 1, Publicul qi zooteirnicienii romini curlcsc realizdrile excep{ionale oblinute de Feodorov irt speciai in crearea de noi rase de ovine gi porcine. Aplicind riguros prir-rcipiile selecliei arti{iciale. I-. Burbank in S.U.A. a oblinut rezultate rernarcabile cr:eind fbarte nuffreroase varietdii cle pomi {r'.rctileri, arbugti etc. Iar in U.R.S.S., Nficiurin nri continuaiorii sdi, tblosind ;i arneliorind selcctia artificiald, combinind-o uneori cu alte metode, au ajuns la rezultate care depigesc tct cc s-u cuiroscllt

pini acum in

materie de cultivare a plar-rteior. Variolii sub influcnla hibriddrii sexuate ;i vegetative. Flibridarea seruatic,a ;i cea vegetativii au atras atenfia lui Darvrilr" care le-a studiat indeaproape ;i a ajuns, in privinia ambelor fonnc de hibridare, la conci'.rzii nci, deosebit de valoroase. Hibridarea sexuatd ca ilijloc de rnodii,cilrc ir speciilor a fost o problema ridicata de Linni, reluati de Buffon ;i Lamarck 9i de al1ii. Darrvin, sttidiind procesui autofecui-rdirii gi al fecundarii incrucigate, ;i pritut s[-;i dea seama de condiliile in care ilpare vitalitatea gi de importan{a faptului ca cei doi parin{i irebuie sa se deosebeascir intre ei, sii nu fie consangvini. Studiind efectele hibridarii sexuate in selec(ia artificiald, Darrvin ajunge sir .,'adi intensificarea cafacterelor care variazf, gi uneori aparilia de caractere noi, din carc nnele rcvin la formele vechi, a-itele segregi parlial. tctal sau dup[ modalitali complcxe, dar alteie persistii gi eiau elemente noi, deosebit de valoroasc pentru seleclionator. Pornind de la aceustii baztr, D;rru'in ii studiat efecteie hibrid[rii sexuate intre varietdfi gi specii, atit in condiliile domesticirii cit gi la spcciile salbatice. El a ajuns la con.ringerea ci procesul sexual constituie unul din factoiii cei niai importanli ai varialiilor ;i a denumit procesul sexual << marea le,ee a naturii >. Tot Darwin in rernarca-biiar sa lucrare < Variafia animalelor gi piantelor sub influenfa dcmcsticirii> ne redd tot ce a putut stringe ca material, la epoca sa, asupra hibriddrii vegetative. Derwin acord[ hibridarii vegetati', e un rol irnportant in aparilia valialiilor gi observd, pentru primir claiij, ca intre hibridarea sexuatii ;i cea vegetativl nu exist[ deosebiri nici in felul variafiilor, nici in modalitn!ile de transrrritere ereditard. Mogtenirea idsatd de Darwin in privinfa hibridarii sexuate a fost fructificati de mulli darwinigti consecvenfi. Da-r de hibridarea vegetativ.{ s-au ocupat prea pr,r{ini inainte de Miciurin. Acesta din urmr-r a studiat ambele feluri de hibridare cu aceeasi seriozita"te si 1

fuse$te a

L. C. Greben, Acacienicianul M. F. Ivanov, Editura de stat agro-sihica, i951, p,24.Lucrare traciusa. ln fcst publicat[ in Editura Ucepedghiz, Moscova, tr949.

XXXV

I] E FA1'A

adincime pe care le punea Darwin in lucr'5rile sale. Descoperind dezvoltarea in stadii a plantelor, plasticitatea stadiilol tinere ;i legea dorninaliei active, Miciurin le-a utiiizat intr-un mod complet nou. folosind ca factor principal de modificare Ll hibrizilor, condigiile de mediu. Rezultatele remarcabile oblinute cie Miciurin sint bine cunoscute publicului nostru, atit din publicafiile tehnice, din < Operele alese > publicate de Eclitura Academiei Republicii Populare Romine in 1954, ditr manua-

lele de ;coal6, din conferirr!6, din articole ;i dir-r brogurile de popularizare extrem de numeroase pr"rblicate in tiraje mari gi difuzate larg in ultimii ani in lara noastrS. Judecind irnportanla pe care ambele forme de hibridare le-au luat in miinile darwini;tilor sovietici, se poate spune cd aforismul lui Darwin privitor la marea le-ee a naturii a tbst strdlucit dovedit cie practica qi cd el a fost ertins atit la efectele hibridlrii sexuate, cit gi la cele ale hibridnrii .regetative. Combinarea judicioas[ a factorilor de mediu cn unirea a doud baze cu metabclism deosebit, iie priir procesul sexual, fie priir cel vegetativ, fie recurgind mai intii la hibridarea sexuald ;i continuind apoi cu cea vegetativi, constituie principalul motor al apariliei variajiilor ;i al dirijarii lor in sensul voit de on. Azi nu mai sintern nevoili < si agteptdm daruri dc la naturi >, aciicii aparilia varialiiior. Miciurin, dezvoltind creator doctrina lui Darwin, a ajuns sa smulg[ daruri de la natur[, inarrnindu-ne cu metoile care i1e permit < sd chemdm la viala fiinfele viitorr"rlr"ri care ar fi trebuit sa agtepte veacuri aparilia lor... veacuri de evoh"rlie inceatd> 1. Varialii prin funclionorea sau neftutclionareo pdryilor. Dari,;in reu;egtc sd dezvolte mult principiul lamarckian al func{ionlrii pdrfilor, atit in < Originea speciilor >, cit gi in alte lucriri ulterioare. Rispunsul unor pirrli din organisn la factorii dc rnediu se traduce prin dezvoltarea gi dii-erenlierea ior, sau, atunci cind nu sint solicitali,prin atrofierea lor. ln < Vai'iafiile animalelor ;i plantelor > ca ;i in < Descer-rdenla omuiui> si in < Expresia emoliilor... >, Darwin folosegte larg acest principiu pentru a explica. unele forme de varialii, ca ;i intf,rirea lor sau slSbirea lor, prin transmiterea ereditara. in < Expresia emofiiior... )) mcdul cum Datwin expune acest principiu poate fi o lcclio de prepavlovism pentru inieiegerea felului cum se formeaz[ un stereotip ;i cum stereotipul devine dinamic prin transrniterea sa ereditard. Si acest principiu rdrnine ca unul din factorii importanii ai variabilitaiii, care lte explic[ atit procesele de dif-erenliere, cit gi pe cele de atroflere. Formele i)e care Ie tmbrqcii t'ariabilitatea.ln < Originea speciilor>. Darwin a ardtat cir existd patru forme de variabilitate: definiti, nedefinitii, corelativa ;i prelungitii. Aceste patru forme sint bine clescrise de Darwin, fiecare in parte. De aceea, in Aceasta prefa{a nu vom insista decit asupra a douf, din aceste patru forme qi anume asupra varialiei definite gi a celei nedelinite. Varialiile nedefinite au stirnit numeroase discufii vii. l'{ul1i biologi materialilti considerd aceastir form5. de variabilitate drept o concesie pe care Darurin a fdcut-o incognoscibilului, ca pe o alunecare in idealism. Nu se poate nega faptul cf, in opera lui Darwin se gdsesc alunec[ri in idealism. Dar despre acest lucru ne propunem sd vorbim in pragrafui consacrat suprapopulaliei gi in

ultimul paragraf al parlii intiia a acestei prefe{c. Am recitit atit criticile , cit 9i toate pasajele din < Originea speciilor > gi din alte lucrf,ri ale lui I)arwin, in care acesta vorbegte despre variafia nedelinita. ln aceastl probiemd a; distinge doud aspecte: unul legat de principiul cauzalitatii gi altul in raport cu conlinutul pe care il dA Darwin varia{iilor nedefinite. Cu probitatea care il caracterizeazla, Darlvin mdrturisegte cinstit cd in nici un fel de varianu este in stare si stabileasc[ de ce diirtr-ui1 grup mare de indivizi apar{inind aceleia;i specii el 1ii unii variaza gi alfii nu variaz'a,. Nici la un secol dupii publicarea< Origrr;ii speciilor)), cu toate progresele esen{iale realizate in biologie gi in llumeroasele ei ratnuri, nu sintem in stare sd stabilim incd, in mod plecis, cauzele variabilitdlii individuale. Nu putem statlili, cum spllne Engels: < de I l. r/. Nliciurin, Socinneniia, vol. lV, Oghiz, Moscova,

1948, p.402.

\.\-\\

I, lt li

T,\

in aceasti pistaie sint 5 boabe de mazdre qi nu 4 sau 6 D 1. Aceasta nu inseamnd insd ci intr-o zi nu vom ajunge si cunoastem determinismul intim al variabilitntii unui grup sau unor indivizi luati izolat. Problema are gi o laturd de care se ocupd Engels cinrJ descrie raporturile dintre necesitate ;i intiniplare. Engels criticd pe acei care igi inchipuie cd rolul ;tiinlei este s[ se ocupe numai de lucruri ctrnoscrite, ca si pe acei care vdd determinism acolo unde este simpla intimpiare. iar exemplul pe cale ni-l ild asurpra drumuiui de nrmat in privinla raporturilor dintre intimplare qi necesitate este tocnrai acel al varialiilor divelgente pe care le descrie Darwin. < ln opera sa epocald, Darwin porne;te dc !a cea mai iarga bazd reali de care clispune - intimplarea. Tccmai nenumdratele deosebiri intimplatoare intre indivizii din cadrul fiecdrei specii -- il fac (pc Darwin -V.M.) sd se indoiascd de... no{iunea Cc specie in fixitatea 5i invariabilitatea metafizicir de pina atunci>> 2. Problerna recunoasterii sau nerecunoagterii capacitatii lui Darwin de a descoperi ca'tzele intimc ale fenomenelor studiate de el rdnine deschisi. Recunoa-;terea orrestd a iui Darwin. cd problema cauzelor variafiei nedefinite il tlepiisegte, rimine pcrrtrti noi un exemplu de modestie, denrn tje ut'mat. Darwin cunostea linritcle capacita{ilcr sale ;i rrn ir.scundea rrici altora aceasta. Al doilea aspect al problemei varia{iilor nedcilrrite este acel ai con{inr-rtului acestora. Observind atent ceea ce intelege Diirwin prin variafii de{irrite si nedefinite, am avut mai degraba impresia cd ei descrie sub forma de varialii definite variafiilc asenrindtoare apdrute la utl mare grup de indivizi din aceeagi specie. Iar prin valia(ii nede{inite. ni s-a plrr,rt ci descrie, in fond, varia{iile neasemd.ndtoare, varialiile divergenre. Nc-aur ti agteptat ca Darrvin. cal'e a descoperit principiul evolufiei divergente, s5-i fi atribuit o fbrnrir de variabilitate spcciald. Darwin n-a fdcut acest lucru. Aparilia qi dezvoltarea varialiilor divergente constitilie unul din factorii esenfiali in aparilia de rroi specii gi in evolufia lor ulterioard. ca 5i in difer:en{ierea de func(ii noi. si irpoi de tesute si organe noi in interiorul indivizilor. Existen{a varia[iilor divergente estc in af'arii de orice indoiala. Muiii cercetdtori ie-auobservat descris. Pentru Miciurin, varia(iile divergente nu nlrnrai ci existd, dar elc au constituit o pie;i dicd in dirijarea varialiilor provocate. Dupir l\{icir:rin. <, daci incruciqdm doud piante si ob{inem hibrizi cu con'lbinarea anumitor insu;iri. ori de cite oli arn repeta. in alt timp. incrr.rcigarea in cuprinsul aceleiagi perechi cle plante. nu vorir oblirre niciodata liibrizi cu aceeaqi structurd. Chiar semintele unuizr ;i aceluiasi lruct, ob{irrut prin incruciqare. dai.r puie{i de soiuri deferite. I)upI cunr se vede, in crearea formelor rroi. natura prezintd o ciiversitate infinita gi nn se repetd niciodati> ". Vedem ca si Miciurin constatd. dar nici el nu explicir de ce (( naturzr ull se repetii niciotlat[>. $i iotu$i Miciurin reuge;te sa domine tendinla spre varia{ii divergente a hibrizilor sai 9i sa dirijeze aceste varia{ii in direc{ia dorita. Pentru ,:rceasta. Miciurin lblosegte fic metoda nlentorului vegetativ (dozat la nurndr de grefe, moment de irrtenen{ie. rnodalitiifi de inflr.renfare a partencruli.ri stadial niai tinir, prin excizia par{iali sall totald a frunzelor acestuia si urieori si a radiicinilor) siru. dacd. este necesar, prin mentor sexual, urmat sau nll ulterior de urr mentor vegetativ. Tn asernenea condilii. Miciurin reu;e;te sir transforme varia{ia divergentd in valiafie definitd, dilijata in senstil rJorit. Procedind in felu! acesta, l\.{iciurin rr-a tdcut decit sd repctc. cu alte mijioace, ceea ce face si natnra. Ciici, as{l cum alatd gi Dar-win, din masa uneori mare a variatiilor divergente, seleclia naturali re(ine numai pe acelea care sint favorabile. in tirnp ce celelalte variafii vor sldbi si irr cele din urmd vor dispirrea. Studiul varia{iilor divergente ne eirata cd. nu orice varia{ie constituie un caracter nou care se transmite in mod obligator prin ereditate. Din masa caracterelor noi apirute se transmit genece

F. Engels. Dialectica naturii, p. 220.

Ibiclern- yt. 222*223. l. V. Micitrrin, Opere ale.sc. Lld. Acacl. R.P.R., 1954,

156.

i'I;

I.,

1.'AT.\

\ \_\\ Ii

raliilor Ltrmetoare t')umai ccle aciecvate. adici nunrli acelea asupra cdrora aclioneaza seleclia natllralA. Acestea se transmit dominilrrt. Iar celeialte varialii, fie cd nu se transrnit de loc, fie ci siilt transmise slab ;i nu mai persista in generaliile urmatoare, pe cind varialiiie dominante se intdresc si sa anrpiiiica. Pe1t1r a inclreja. noi credem cd nornenclatura veche a varialiilor se cere moditicatd". Trebuie sL adrnitem cri to3te yariatiile silt definite. Iar in -erupul varia{iil-or de{rnite as propLltle si rnen{inem urrn"l;-it,:a,rele forme : varialii aseminf,toare -- privinci un grLlp inare de indii'izi - (fostele variafii clefilite); varialii divergenf.e. neasen-rdndtozrre - privind pe fiecare individ in parte '- (fostele variatii neclefinite); variafii corelative si variafii prelungite. Primele dou[ forrne de varialii definite ar privi gniformitatea sau neuniformitatea varialiiior ia un numir de indivizi din aceezrgi specie; ultirrrele ciou[ ar avea semnificalia pe care ie-a dat-o I)arwin si la care nu r'dd ce s-ar ptttea adauga rtou.

* Capitoiul ',.'ariatrilitiitii. prin clezvoltarea ercepfionali pe care i-a dat-c-r Darrvin, a contribuit intr-o foarte mare misur:i ia consolidarea concepfiei evolu{ionismului in biologie, ca ;i in lupta contra 6xismulli gi crealionismului meta.fizic, precum qi in luptele politice in care doctrina darwinjstd a fost tolositd irr contra celor care suslineau ve;nicia orinduirilor bazate pe exploatare, Relafiile intra- gi interspecr'fice. Problerna suprapopulafiei, luptei pentru existen{i si a ajutorului reciProc Darwin 1-a asclrns faptul cd ideea luptei pentru existenla gi principiul suprapopulaliei ie-a luat cle la lr4althus qi cii de la Herbert Spencer a luat ideea supravieiuirii celui mai apt. ln patagraful urmator imi propun sa exprrn gregelile lui Darwin, iar in para-eraful de fala sd fac o analizil, in limita capacitalii rnele modeste a rela{iilor intra- ;i interspecifice. problema suprapopula{iei ca Si a raportuiui indivizilor in interioru! speciei gi intre specii. este compiexd, iar Danvin n-lL sistemetizat in mod suficient, cum a fdcr"rt ilr multe alte cazuri, chiar materialril foarte valoros pe care-l expune in < Originea speciilor > $i in alte lucrdri. Existd ;i unele contradiclii. Aga cle exemplu, Darwin reia ca pe un fapt universal constatat, tendinla la supraovulalie. Foarte des iltilnim in textul < Ori-einii speciilor> expresia < speciile au tendin{a naturald la irrmullire nelimitatd >. pentnr ca pu{in mai ?ncolo sd gisim exemple iu care Darwin arutl c:a mgsca Hippobosca, Condorul. Pinguinr.rl ;. a. depun foarte puline oui, uneori chiar utr singur ou : ;i totu;i, recunoagte Darwin. sir-it tot a$a de numeroase ca si cele care prezitfia - ceea ce noi numim fenomenul de supraovulaiie. Las pentru moment la o parte explicaliile pe care le dit t)arwin in privin{a efectelor supra* 9i oligoovulaliei. Sezisiircl aceastd scdpare a lui Darwin, ne-am propus si sistematizlm chiar materialul fantic adus de el in sprijinul teoriei suprapopulafiei ;i a luptei pentru existenfl. Sisteiuatizarea accstui rnaterial am fdcut-o lgild cioll puncte pe coordonate: num5rul cle oni in momentul pontei 9i num[rul cle indivizi care ajulg aclLrili (lumdrui sau procentajui). Am luat deci punctul inilial qi punctr-rl culrtinant de ciezvoltarc ontogenetici,i. intre aceste doua coordonate am integrat lupta 9i ajutorul reciproc ca elemelte pe care ie gdsim atit in raporiul care se poate stabili in interiorul speciilor, cit ;i iltre specii. Rezultiiteie oblinute au fost dupa plrerea noastrd, deosebit de interesante. Eie par sd ne ajute sd vedem mai clar r-inele liicrLrri care inainte ne sc[pau. $i prin aceasta sd ne linem cuvintgl clat la inceputul acestei prel'ele, cind am promis cd vom expune critic doctrina darwinist5. bineinleles in limita puterilor noastre dc cliscerndmint.

\ \ \\-III

1,11

EITATA

Din datele gdsite in opera lui Darwin am fdcut doud grupe. La acestea am mai addg gat a treia grupd. Fiecare din aceste trei grupe au corelativele lor in natnrS. ln grupa intiia gi a treia am pus cazurile de supraovula{ie. ln grupa a cloua am pus cazurile de hipoovulafie (sau oligoovulalie). l. Grupa intii. In prirna grupd am pus speciile cu un lllare numi.r de oud, saurespectiv de semillte, din care trumai un procentaj mic ajunge la maturitate. Din momentul in care oudle sau semin{ele vin in contact cu mediul extern si pind ce ajung adulte, se pot ivi urmitoarele situatii (unele descrise de Darwin, altele descoperite dupd moartea lui): o. hrana sau iocurile vacante sd fie insuficiente; 6. semin{ele sau oudle s[ cadd (seminlele sd fie purtate cle vint, iar oudle sa fie eiepuse sau duse), in iocuri neadecvate dezvoltdrii 1or. De exemplu, Da-rwin descrie seminte de pla1te si arbori gdsite in milul de pe malul apelor, in bdlli etc., serninle care pdstrau totugi, fie gi ngmai parliai, puterea de germinaie (cel pulin unele din ele); c' concuren{a vitald si he activ?i. Ou[le sau semintele sd fie mincate sau distruse de alte fiinfe, care se hrS.tlesc cu ele (adaptdri specifiice sau nespecifice la oudle sau seminlele unei specii) sau ctl larvele lor (respectiv plant: tinere). ln aceastd cate-eorie intrd toate cazurile de fito- gi zoofagie, ca gi cele de parazitism. Substanlele organice din acest material viu sint cdutate si transformate prin asimila{ie in protoplasmd proprie; d. in mediul de dezvoltare, semintele sau ou[ie pot sd nu gdseascd condiliile de eristen{d cerute de dezvoltarea 1or (de exemplu, cerealele sau plantele nu gisesc condigiile de iarovizare sau cele cerute de stadiul de lumin6; animalele nu g5.sesc una sau alta clin condiliile de existent[ cerute de dezvoltarea speciei). Animatul sau planta pot sd nu moard imediat, sau clin contra, sd moard. Dar chiar daci nu mor, ele nu ajung la maturitatea sexuald si nu mai dau urmasi. Se poate intimpla ca plantele qi aninlalele din aceastd grupd s[ gdseasci condiliile de existenld, dar s[ moard i1 timpul parcurgerii unei perioade de crize (de exernplu, Trifonova 1 a demonstrat cI lipsa oxigenului sau scSderea lui sub anumite limite in apd coristituie un factor de mare letalitate pentru pegti, in perioada crize lor de dezvoltare): e. sd aparla fenomene de luptd intraspecifici. Ceea ce am putea infelege sub acest nume imbracd forme si aspecte foarte diferite. Ne va fi greu sd le cuprindem pe toate. ln cele mai mglte din caznri, este vorba de adaptriri in care problema principal[ este economia de hrand. sau folosirea din nou a substan{elor organicc elaborate de indivizii din aceeagi specie. In cazgri de impu{inare a hranei, se poate 'redea apdrind canibalismul atit la larvele de insecte, cit si la insectele adulte, ca gi ucidefea unor categorii de indivizi chiar la insectele sociale. Trintorii sint uci;i inainte de intrarea stupului in hibernafie. Pe vremuri, popoarele sdlbaticc. in cazuri de foamete practicau antropofagia. Insugi Darwin ne vo;'beste despre acest lucru. care se pare cd se mai practica incd acum un

bdgtinagii din lara Focului. Folosirea din nou a substan{elor organice elaborate de specia insdpi se observd. cu oarecare frecvenld, la Arthropode. Aceastl folosire in-rbracl aspectul devoriiiii unor frali, mor{i sati vii. La nnele ipsecte, femelele, dupd imperechere, devoreazd tnasculul. Cel ma.i cunoscut caz este al insectei Mantis religiosa. Dar nu este singurul caz ?ntre insecte. Acelagi fenomen il putem observa la mulfi pdianjeni. Favre a descris multe asemenea cazuri. Dup[ acest autor gi dupd al1ii, s-ar pdrea cd in acest caz femela are nevoie de un supliment de hran[ pentru maturarea ouilor sale. S-al putea ca acest fenomen sd fie legat gi de o scidere masivd a substan{elor organice din corpul femelei, care este e-<pr-rsi sI tnoard gi intimpli in foarte multe cazuri la amfibiene, pe;ti ;i in alte clase de animale 2. secol

1!11""t?, :Tlte 1

A' N.

nr. 1,1949. 2 1948.

Trifonova, Criticeskie periodi embrionalnogo razvitiir Uspehi sovremennoi biologhii, vol. XXVIII

V. D. Mirza, Histophysiologie de l'OvogenOse, Col. Actuelitds scientifiques et incl,, aceastd lucrare arn dat clate precise despre epuizarea femelelor ovipare dup6 ponti,

Ed. I{ermann.

paris

XXXIX

I,ItElIATA

AIteori. lrevoia de substanle organice elaborate aparc chiar in timpr-rl dezvoltdrii larvale. ln cazul r,tustei Miastor. puii i;i devoreazil marna. Alteori, o parte din embriotri. cei mai bine conformal.i. devoreazd ernbrionii mornri sau ouale avortive din aceea;i ootecd. Alteori sint atacali fralii .,'ii. Fr-pomenuI acesta. destul de rirspindit, a fost dr:numit < adelphopiragie > (ii:a{i care se nrtj.uincit rrpii p,: al1ii). S-a'rr descris fenomene de adelpl'ophagie pasivl (devorarea fralilor mor{i) din aceea;i ootecii. {in acecasi pont:i sau purl,si de incuba{ie, dupa caz, ltr Ceienterate (Berroit). la Anrlelide (.Michelson). ia Gasteropodc (Portmanti : Ankel; Hym,air; L4c Nl[urech: Conkiin: I]lochmann; Franc). ia G:-rsrcrcpode (Frenc), la Amphibiene (Korschr,rlt qi F{eider; Raban<l) ii la- pe;ti (l(orschclt 1i Heider). iar Irrancdcscric la Frosobranche -- si atrrimela. Co!lunfiellascripta -- fenomette de adelplropliirgie activi : < I-arvele igi fixeazi gura pe marginea velum-r"ilui unuia din fralii lor qi tttt-i nlai dau drgmgl. Dupd ce au produs o rupturd in velunr. viteiusui se rirspindegte ;i este rcpede consumat > 1. Prin aclaptarea

la arcest rrrocl de dezvoltare. intra din nou in n:etabolisrnul speciei ciriar n-llteriah.rl pr.'ost elaborat de ferneli (ouiric at'ortive, embrionii prost conl'ortna{i sau ncviabili). Efcirtul f'enrelei pentru edificarea materialului organic care intlii in ouI nu se pic-rde, ci este folosit dc embrionii care erll vitalitate maii ina.re. Fenomenui de adelphopha-eie se explici bine prin seleclia naLtiiralit. j. Noi irvem convingerea cd cl este mai rflspindit qi cd s-ar putea sd fie observat gi la piatie Terme1ul <1c aclelphophagie nu este prea fericit ales. Adelphophagia pasivd este la granitd dintre h.rpti .rii: or, in cazui adel1i ;.:jritonll reciproc, circi lupta gi ajutorul reciproc se petrec intre partenerii active avem adeipirophagiei nutnai in cazul iirort: parteneri este phophagiei pasive, unui din cei doi prcpriu zis uu fenometr de lupt[. Ci.r aceasta n-am epuizat aspectele pe care le poate lua lupta intraspeci{rcii in cazul speciilor' cLl supraovlllafie. Mai sint si alte aspecte, destul dc clinoscute ca sii mai fie ttevoie sh le reamintim. An1 ales i6 mod cleliberai form'r de luptl intraspecifici cea mai brutali, pentrtt a arhtzr existepla sa, reiilir, contestati de unii biologi, prii-rtre care ;i Lisenko. la plantele cult.ivate. Canibaiisnlul poate sd ia diferite aspecte gi, cum r1e-arn str[dr.rit sI ardtdm mai inainte, el poate s[ aprrd in diferite co.iditii si in diverse faze de dezvoltare ale fiinlelor fenomene <ic luptri intraspecificli este relativ mic.

vii. Numitrul speciilor la care s-rlu descris

* Or1[le sau seninlele carc- ciispar descrise la punctele u-li

- nu dispal prin

lupta'

C;.rzurile,Jescrise la ptinctele a. b. c. sint. prea bine cunoscute pentru a cere exemplificlri' Gdsim

sper:iilor> suficient de rnulte ciate in aceas'ud privinld. ?1 ca-zur:ile descrise la punctr.il d.,in unelc cazuri s-au precomzat solulii care impiedicd moartea in perioadele de crizd, a dezvoltarii _- sau ii reduc efectele. Trifonova preconizeazd.ca, in perioadele de crizir. si se slroreascd procentaj'"rl de oxigen din apd prin mijloace artificiale. La pds[ri. i\4astaler

ilt <Origincu

a precoliza.t sublierea cojii printr-o tratare prealabild cu solu{ie de HCI a oului tieincubat sau cl'.iar crlpares coiii, sau rricirea ouiLor in rnod artificial in cliferite perioade ale dezvoltarii : la alte specii

s-au ilreconizat arite ini-iloace.

Franc, C. R. Soc. Biol,, 1941, p. 1495. r Lisenko expiica altfel acesi fenomen, pe care il

senrnaleaza cu ocazia studiului concreqterii riddcinilor stejarilcr scgiina{i in cuib. Lisenko a descris 1a acestea fenomenul de < autordrirc>>: indii'izii lipsi{i cle vitalitate' prcdes(li tina{i sii 1noa1'r, i1i cecleazl ri,liicini]e lor indivizilor ceior mai viguro;i: sau ilt..'ers, cei vigurogi imprumutd riddcini o clatit cu elc ;i posibilita{i mai bune de hrani) de la cei dcbili. care vor n'iuri. 1:tiivizii sacrificaii (devorali vii sau nror{i) asigurl nrenlinerea. clezvoltarea 5i inrlullirca speciei. Tnsi I-isenko nu vede ?n r. autoririre>' un fenonren de luptd intraspecificl.

l,trl,1.',\T,\

Problema supravieluirii speciej celei mai erpte este greu de pus aici. Nu avem niciun criteriu rentrlr a aprecia daci un individ este mai apt in perioada <lintre crize (cind au loc intense fenomene ,Je transform'Iri cantitativc), sau in perioada de crizla (de salt calitativ brusc). Problema supra,vie{uirii apare. iir zr-ceste cazuri - ca gi in altele similarc pe care nu le-am nrlli cilat -- ca un proces care poerte fi reglat de noi atullci cind ii descoperint iegile interne. Facind bilan{ul fenomenelor relatate la pun ctele a-e din aceastd grup5. se poate uqor vedea ci lupta intraspecificd existai (ca si cea interspecificir). dar c[ aceastd folrnd de relalii intre specii nLi este un fenomeii constant ;i general. Neavinci acesie proprietd(i, credem cd lupta intraspecific{ nu constituie un factor de evoluiie de valoarca celui pe care-l reprezintd, lu.pta irrterspecificS. I-upta interspeci{icir se opreste cind prirr sacrilicnrea unor indivizi se asigurd via{a celorlalfi. in lupta interspecificir raporturile dintre specii pot merge cle la echilibrarea inmullirii indivizilor clin cele douii specii. la ririrea si chiar disparilia unei specii.

2. G rupa a doua. A.l doileagrupdescris deDarrvin este constituit din animalele ovipare sau vivipare, care formeazd. un numdr mic de oud, curn este cazul rnugtei Flippobosca, al Condorului, al Pinguinilor, al m-irltcr mamifere care nasc ci(iva pui sau chiar un singur pui deodat[ (cum nasc de exemplu ierbivorele mari). Aceste cazuri sint citate chiar de Darwin. Dar afard de acestea, in tcrate clasele de animale existi foarte numeroase specii cu un numdr mic de oud. Ca unul care m-am ocupat timp de peste 30 de ani cu fenomenele de vitelogenezd., as putea cita citeva sute de specii eare prezinti fenomene de oligoovulalie. Fenomenul acesta nu-i deloc rar la animale, gi cred ca gi la plante se pot observa destul de multe specii sirlbatice sau cultivate care dau pu{ine scminle sau fructe. Prima grupd, eratniiratd mai inainte, se caracteriza piintr-un rrui-nrir mare de oud, din care numai un mic procentaj ajung adulte. De exemplu. lii circa 20 rnilioane oud de Ascaris, unul singur ajunge adult (cifrd miuirrid, ca procentaj). Din circa douir milioane oud ale unei broaste, numai citeva sute ajung adulte (cifra care. ca procentaj. osciieazd intre cilra minimd -si cea medie). Din circa 100-120 oud de muscd dorresticd, circa 5 -10 ajun-e adulte (cifri aproape maximi ca procentaj). Molu;tele citate in grup:l precedentd, ca prez-entind fenomene de aclelphopiragie se integreazd. intre cilra medie ;i cea maximl. in ce privegte numdrul cie embrioni care ies d.intr-o ootec[. Aga de exemplu, procentajul embrionilor vii iesind dintr-o ootecd la Purpure flavina este de 5 -iC]; (dintr-o ootsci cu 2000 ouii la inceput), iar la Buccinurn de 1-2 ,?',r, la un numdr egal de oud intr-o ootecS. La Collumbella scripta. din 5 -6 ouii d:ntr-o ootec[, unul singur eclozearzd. Restul sint mincate. Raportat la un nurnidr mai rnarc de ooteci, proc':ntajul in cazul acestei specii oscileazd intre 16 ;i 20')L. Darwin ne atrage aten{ia ca strulii depun circa 20 ou[, iar Condorul dou5. Dar condorii, in America de Sud. sint mai rrumerogi decit strufii. Pinguinii, cu Lin singur ou, sint una din pdsdrilc cele mai numeroase de pe glob. Darwin vorbeStc in aceste cazrtt"i de adaptiiri speciale. Hippobosca depune ou6le in locuri ferite. pe cind nrusca dornesticd le depune in [ocu;'i neferite. Pinguinii prezrnl:a adaptdri de proteclie pentiu or.rl lor, r.rn fel de bnzun:lr. Marsupialele prezintd rnarsupiul, Pipa Corsigera. incubalia erteii-u'r: pdsdrile isi clocesc si apar5. pr-rii. Hippocampul i;i ocrote;te puii in punga .a (li poate c[ ii 9i hrdr-re;te in oa-recare mdsur:j-), Onicophorele vivipare hrinesc si cresc un num[r rric de pui ctc. Ovoviviparitatea ;i '',iviparitatea sint. clr rare cxcepfii, fenomene in care nu intilrjm un nnmdr mare de oui. in toate elispozitivele cle incubalie extern"[ 9i internl pe care le cu''rira;tem. numdrul embrionilor depii;egte rar cifra cle i0--!5. Dar din enibrionii care sint astfel cres--rrti. cei mai rnul1i ecloz.eaza li din cei eclozafi un procentaj mare ajunge aduit. lir acest caz. nu putem vorbi despre o suprapopulafie, nici despre supraovulalie, ci de o oli:,r.rr ulatie. Am impresia cI s-a identiljcat supraovula{ia cu sliprapopulalia. Iar ambele s-au identi-

I'ttl.tF_{TA

XLI

ficat cu supravieluirea. Aceste no{ir-rni nu sint identice. Suprapopuialia este o noliune bazata pe premise nereale. < lege> inventata de Merithus pentru a iustiilca exploatarea ;i chiar dreptul clasei exploatatoare de a extirpa o parte din populalie. Ovui:rfia (hiper- ortho- sau oligctovulalia) cu care, dupa mine. se identificd suprapopulafia, r:eprezirrtd inceputul dezvoltiirii ontogenetice. 1;c .:ind supravieluirea se raporteazii la o faza avarrsntd a orltogcnezei. la stadiul adult. Iar' < teirdin(a linneand spre inn-rullire nelimitati >>, in care credea Darv,,irr. se doveclerite a nu {i generalii. Ba chiar un foarte mare numdr de spec;ii prezinti. prin adaptare. sub influerr{a selec{iei naturale -- o tendin{it contrard de innrullire Iimitata. inso{ita fie de mecanisme de protec!ie naturale (ouile sint clepuse in locr.rri ferite). fie de mijloace de proteclie diverse ca : incuba{ie extcrnii. clocire, incuba{ie internd. marsupiitm etc.. care apar la pdrin{i (in enorma rnajoritate ia femelii, dar pot apf,rea ;i la barbali, ca in cazul Lophobranchiilor). in asemenea situalii, condiliile de existeirli iaLr alt aspect. iar numarul cr:izelor de dez-'":oltare fie ci este redus. lie c[ ele sint mai ugor de suportat sub influenta urecanisnrelor adaptative materne. Adaptdrile merg a;a de depzrrte. incit la amphibienli Pipa dorsigera, Pipa americana ;i Hyla Goeldi incubafia lor pe tegurnentul extern erl femelei - suficient de vascularizat - permite animalului sI nu mai treaca prin stndiul dr-'n'ronlloloc {larr,'a liberd). Nu mai au loc metamorfoze ca ?n cazul dezvoltdrii libere a oudlor de amphibierre in irrediul extern. in incuba{ia externii avem impresia cI intrd in ioc legea sconorniei rnaterialului energetic. despre care vorbe;te Darwin in capitolul < Instinctelor > din < Origiriea speciilor >. Transforrn[rile pe care le suferi embrionul s?nt de aceiagi ordin, in cadrul incnbaliei externe. iar in momentul ecloziunii iese din dispozitivele sale embrionare ca o tinird broscuii. Atit proteiarea oului (ca la piis5ri) cit gi ovoviviparitatea gi viviparitatea (cu numeroasele ei aspecte) apar ca varialii adaptative -- dirijate de seleclie - in care nu intrii in joc cresterea capacitdlii ovigere sarl vitelosintetice a ovarului. ln aceste cazuri. care nu sint de loc rare. nu se poate vorbi rrici de suprapopuliitie. nici de hrana - care ar cre;te in proporfic erritmeticd. ia"r inrnultirea in proporlit-' seornetricii ;i nici cie concurenfa vitald in interiorul speciei. in grupa doi. fenomeneie de lupti irrti'erspecificd sint rArel sau absente; aceste fenomene pot. ?n cazul supriiovul:i{iei, sI ia citeodatd un aspect destul de vir.r. Malthusianismul chiar dacl l-am luil in forma prezentat[ de t)arrvin in < Descenden{a ornului. . .)) --

,erupir. Relaliile in interiorul speciei pot n indiferente si numai rareori iau aspectr"rl de ajutor. De exemplu ultele pasiri (rindunicile. pesc[ru;ii etc.) i;i apard ou51e, puii ;i pe ele insegi de atacul altor pdsari sau mamifere carnivore; sau se apiird urla pe alta prin atacarea in nrasd qi din toate pdr{ile zr agresorului. Dar de exempiu omizile care ies dintr-o masi de oud nu se ajriti reciproc. Avantajurl ior este cii {iind multe impreunl din aceea;i specie, cind devin fluturi ele se imperecheazl u;or gi prin acest fapt asigurd mai bitre continuitatea speciei. La fel pegtii care triiesc in bancuri. Dezavantajul este cd atunci cind sint descoperifi, dusmanii fac ravaje in rindurile lor cu mai muit[ r.rgurin{5 decit atunci cind sirrt rari qi dispersa{i. Gruparea in cirduri, stoluri etc. poate sd prezinte ;i alte avantaje. tlnii du;mani ataci numai indivizii izolali ;i nu atacd o grupare mare. Noi cunoar;tem azi unele din legile irrterne ale elabordrii unui numdr mai mare sau mai mic de ou5, dupd specie. mediul de dezvoltare. bogdlie irr substanfe organice a mediului, modul de dezvoltare. liberi sau sub protecfia pirin!ilor. gradul de e.,,olutie ;il speciei etc. Gralie a-cestor cunos1in{e de azi putem afirma ca supra.ovulafia nu este un caracter ger"lerai in natura gi cd ea se g5seqte rnai mult la speciile cu o organiza{ie inf'erioirrA, saLr apare ca un caracter de adaptare a spcciei ale cdrei mijloace de rdspindire sint precare.

nu se aplic[ deloc in aceasti

I Darwin citeazi cazul lupilor care nLl se lupti direct intre ei, dar se concureazd in ciutarea prazii. cazul planteior de visc care atunci cind sint mai urulte pe acelagi arbore se lupti intre ele etc.

\Lrl_

l'n rir,\T.\

Dar in naturd inai erist[ o alt[ modalitate eare folosegte snpraovulafia, si o folose;te bine, fiird ca sii dea loc Ia fenomenele descrisc in grupa intii a acestei sistematizdri. Despre aceastir modaiitate vrelr si vorbim in cacirul grupei a treia a. clasiliclirii noastr-e. 3. Grupll a treia. SistematizinC materialul hogat pi:ezentat cle Darrvinchiai'in<(Jrieirielr speciilor> si cel cunoscttt de itoi ili citrsul studiilor troiistre asLtpra ol'o. si vitel<igi:iiezci ia nliiiraic. anl ajuus sii distingem si c ii treia gr:up5: ij.ceeii a insectelor sociale. il cerealelor, il ul.lo!. 1.-,lantc s:ilbatice cu Llll numiir lnare sau moderat cie seminie, dar cu o p'r:tere clestul cle nrare cle in1-.ui1irc vegetativir.

ln cazul insectelot'soc.iale (furnicile. albinele, viespele), la speciile cele mai eloluate. i-egina depune uu num[r mare de ou[ (unul la dor-ri rninute la albin[; unul la cloud secunCe in caz.ttl

reginei thermitelor). Nurnitrr-rl indiviziloi' dinir-o colectivitate se ridicii la zecr s:iu chiar sute clc rnii de indivizi. dacit nu ;i mai nrult. Degi in aceste cazuri numlrul oudlor este deosebit cle n1arc. in compeLra{ie cu cel prezetrtat de .'ierntii anelizi. de pe;ti teleo,steeni. de arnf,bii ca si de altr a-nim;ile si plante din grupa intiia. totu;i ia fiiniele clin grupa a treia se observir c[ gi lum5rul supravietuitoarelor rS.mine tl'lirre. contrar ceitir ce se observi in cazul animalelor din trqlupa intii a ciasiljcitrii ttoastre. intre indivizii din gi'ui-,a a treia se stabilesc iela,lii rioi. Se observd l'eno6erre de aji-rroi-ri:ciproc, care uncori rnerge foai"te departe. Agii de eremplu" in cazul insectelor sociale. inclividul este subordonat cclectivitelii. O aiblni infeapa si moaie" dar prin moartea ei, poate aiunga u6 dtignan care atacf, stupul. Colectiviiatea este salvatd. Delrarte de mine ideea cii albina. iniepind, face up act constient. Dar chiar si sub fortira de instinct de airiirarc, actul ei serve;te colectivitilii. Se cultosc lllll'neroasc excrrrple care arati felLri curn albirreie. funricile si viespele isi apiir-5 pu-ii lor sau stupr-rl. cuibul silti nruguroiul. in toiite aceste cazuri. cliiar rJaci nu sint pt'ea nurneroase, problerna rnalt.ftusiaiiri a hrapei care se inmultegte ir: propoi"!ie a.ritmcticS ;i a speciei care se inmulleste in proporfie geornetrici t-ru se pune nici ea. Pttterea cic irtmultire a insecteior sociale este in funcfie de mcdiu. Faptul cir 6oi tirrtiem s5. inmullirn continurt num[rul stupiior de albine clovcdeste cii ltlr s-.1 atil-rs plafolul s,;lrer-i1r-ai hranei pe csrre o pot trvea la disirozitie albinelc in ltatur:i. Dar pe lingl formele de a.iutor ieciproc, foarte crinplexe la insectele sociale (qi <leslul cle bjne ctlnoscutc, ceea ce mf, scuteltc- sI lc rnai ciescriu in detalii),, pof apLrea;i unele aspecte cle luptii intraspecificd, asa cum am arirtat mai inairrte : trintorii sint ucisi to;]n1na ; regitra alhinelor ucirje rcgipele tinerein exces. in primul oaz s-iiu st-abiiit reflexe care aplrii cantilatea de hranri; in al cl-oilea cirz" rellexe cale apiirii. colectiviteltea de ciesccmprrnere. in anibele cazuri ac{iunile aibiirelor care ucid trintor"ii (;i mor qi ele) r}u aLr nimic dip apar-enl,a unei iupte irltraspecifice dc tipul celor care se ',,,[d in grupa intiia. ci capitd un contiirut nou. snper;or: interesul colectivitdlii. La plantele cerealiere. nuntdrul nlare ca si desimea lor sint ui'l ririjloc r:are le air-rtii si se dczvolte. Omul introduciitd a-ceste reguli in cultura sa a reprodiis, fdri sI cuitoAscii, unele sspresls .r,r. existti in naturl. Se cunoaste cazul -- citat de Darwin -- ai spinilor curopeni. cAre cresc rar si ciispersafi !n aceste cotttineut, iar in Arnerica de Sud acoperd suprafe{e cie kilornetri patra{i. Varia{iilc acestor specii in cele douir continente sc pot cxpiica plintr-o crestere a vit$iitdiii lor in America de Sgri ;i nu prin varialii aritmetice ale ltrariei. Se cunoagte de .lscmenea c;iZUl - citat ele l-isenko al cocsagizului care atunci cind e senrtinat cles formea.zd, cu rzidicinile lui un pislrj in care rru mai reuseste sii incolleasci nici o simin{d strIirtI. Un l'cnomen asemlnltor am vdzr-lt 1:r licrdrnioare. crir-e a-Ll telldin{a de a cregte una lingi alta" form?nd un pislaj des cu rirdlcinile 1or, fapt cic care 6i-aq1 coplils cu prilejul unei ploi iorentiale care iuase pdmintul de la suprafaia, -rurui rlzor cu idcr'6mioare. Anr examinat felul cum cresc ldcrimioarele in paicir.rre qi am refircut experierr{a si in griidina mca. in toatc:

XI,III

t'riltF,r-TI

lor este sd creascd dese, sd formeze un pislaj de rddicini si rrici o altl plantl nu mai creste intre ele. Este gi aceasta o form[ de ajutor reciproc in care fiecare individ singur se luptd greu. dar multi la un loc reusesc sd lupte mai bine cu celelalte specii. Aceste aspecte sint cunoscute din lucrirrile lui Lisenko si nu am nimic nou de adaugat la ele. Cred cii tot itr aceastd gnrpii trebuie sd punern speciile ci.tre. chiar riaca prin rrumrirul mic de otti sau pui aparlin la grupa a doua. totusi prin instinctele de via{[ in colectivitate (cird, tnrmir, cireadi etc.) reu;esc sit aiungi ia forme de relalii intraspecifice pe care le-arn descris mai inainte la insectele sociale. Am vorbit mai inainte de rindunelc 5i pesclnrgi. Putenr sI adi.r-rgini dropiile, care trdiesc in cird si ia care un individ din cuib face de sentineii expnnindu-se el lrentru salvarea colectivitdlii; equideele si cornutele rnari salbatice care trdiesc in turmd qtiu sd-;i apere pr.rii uiteori cu sacrificiul viefii lor. Numirui mare de indivizi in acest cazn:u prezintd. reaclii cantitative sim-prle. ca in cazul omizilor. ci reacfii complere. de ajutor reciproc. care variazd. ca _qrad si importalttii in raport cu gradul de evolulie ai reactivitdtii clasei, genului sau speciei. La insectele sociale se stabilesc li condilii de microclimat (stupul. muguroiul. cuibul). Tn interiorul speciei are loc o di'"'iziune a rnuncii dus[ la extrern, prin rnaterializarea acestei diviziuni in caste (lucriitoare, solclaf i. regind. uneori si sclavi * la furnici: regind, lucrltoare gi trintori -_ ta albine). Rela{iile merg mult mai departe la nnele furnici prin interdependenla lor cu aphidele, fenomen observat qi descris gi de Darrvin. S-a descoperit ci unele furnici cultivd atturnite specii de ciuperci care le ajutir sI atace lemnlil etc. in interiorul speciei, lucrf,toarele au func{iuni bine stabilite qi ajutorul pe care-l dau ele puilor, rcginei etc. constituie tot atitea dovezi de ajutor reciproc diferenliat. La cereale intervine activ omul; aga incit interdependenfa dintre om gi cereale mergc foarte departe. cdci ornul nu nurnai cir le creeazir coritJitii agrotehirice bune. ci le apirii ;i de buruieni" de d[undtori qi de duqmani microscopici, spre a-gi asigura o recoltii cit mai erbundent5. lii grupa a treia, lupta intraspecificir este foarte rar[ si" in cazui cind apare, ia formele clescrise la albine, san alte forme asernlndtoare. Se mai poate descrie ir-rpta masculilor pentru regind. la albine. -- formi de lupti care ar intra in cadrul selecliei sexuale - fenomene asemdnirtoare observindu-se la animalele care trdiesc in turm5, cird, ciread[ etc. Darwin are dreptate cind afirm5. cir nici o relalie de lupta sau ajutor reciproc in naturd nu se lace fdri satisfacerea intereseior speciei (cind aceste relalii de ajutor se fac in ir-rteriorul speciei, individni se subordoneazd, intereselor colectivitdtii) si intereselor ambilor parteireri in cazvi de ajutor aceste cazrri tenciin{a

reciproc intre specii.

grupul trei al clasificdrii noastre. malthusiarrismul este complet exclus.

Sistematizarea propusl permite si vedem cd lupta in interiorul speciei este uneori reald, dar c[ ea este deosebit:i ca formd gi importan!5 biologic[ cle lupta interspecificd. cd lupta intraspecificd este departe de a constitui un caractcr general, de a fi o lege generald in lumea fiinfelor vii. De asemenea cd nu totdeauna existf, relalii de ajutor reciproc intre indivizii aceleiagi specii, cd acest ajutor reciproc este condilionat de dezvoltarea de relalii complexe. Cd ir-rtre indivizii aceleiagi specii pot exista simple relalii de grup, fdrd ajutor reciproc. Cd intre specii pot sd existe relafii foarte complexe, de la rela{ii indiferente, clrm sint cele ale Ithomiei fa!5 de ceilalli fluturi care o imit6, la relalii de ajutor reciproc. uneori constante, alteori variabile (ca intre simbionlii mazdre gi bacteriile ei rizopode),

lupti, care de asemelleA poate prezenta grade, intensit:i1i gi forrne foatte diferite. in asemenea condilii noi s?ntem de acord cu biologii care neagzi valoarea principiului sttpra-

sau de

populaliei si propun ca in locul sIu sd se vorbeascd de supraviefuire.

a;;a curn f-ac

unii biologi sovietici.

* Studiind felul cum speciile ajung sd-;i insu;eascd substanfele organice de care au nevoie pentru viafa gi dezvoltarea lor. am observat cI se mai poate stabili o categorie de relalii, care nu sint nici de luptd nici de ajutor reciproc, dar care pot evolua spre una sau spre alta din aceste doud forme de

\i.i\

I'tiI.. l.'r\T.\

raporturi. Arn vdzut, cind am vorbit despre adelphophagie, ca in forma pasivd nu se pcate vorbi nici de lupta nici de ajutor. deoarece uumai unul clin parteneri este viu, iar celd.lalt este mort qi in descompunere. Se pbate vorbi de o adaptare a speciei. care folosegte materialul elaborat de ea gi care ar fj fost pierdut daci nu era ingurgitat de frafii embrionilor rnorti. Principiul economiei, despre care I)arwin vorbegte la capitolul << lnstincte > se aplica din plin gi aici. Folosirea unor substalle organice efaborate dupa specificul speciei este mr-rlt rnai u;oarI gi se realizeazra cu o traterie reclusd de enzime, in comparalie cu efortul certit de edificarear din nou a aceloraEi sr-rbstanfe organice. Nevoia de substanle oreanice, nevoia dintre cele mai puternice, imbracd si fbrma Ce luptit (parazitism. fitofagie, zoofagie etc.) si forma de ajutor in interiorul speciei (substanrele organice elaborate de femeld ca vitelusul sau sub alte forme de embriotroflsm. in cazv'r viviparitaiii sag sr.rb formd de rniere substan{e organice elaborate de indivizii adulli ai unei specii folosite cie al{i indivizi -' larvele -- din aceeapi specie) ca ;i sub forma dc ajutor reciproc (de exemplu in cazul simbiozei, ca gi in raporturile dintre furnici ;i Aphide). Cum sd categorisim insd speciile care trf,iesc 6in rezidii organice cum sint frunzele moarte qi frunzele care putrezesc. din plante qi animale moarte, din rezidii alimentare gi din excremente ? Unele microorganisme din aceastd categorie au fost numite saprofite; animalele care trdiesc din cadavre au fost numite necrofori etc. intre un saprofit gi gazda lui pot sa se sta-bileascl relatii foarte diferite, de la cele incliferente ale gazdei fali de saprofit, la relatii cle aiutor reciproc sau de lupti (ultimele atunci cind saprofitii din nepatogeni devin patogeni). Dar in cazul unei frunze, sau al r.rnei plante moarte, intre acestea qi specia care se hrdne;te cu aceste materii organice, nu mai intervin astfel de rela{ii. Numai specia vie pro{itd, se adapteazd,, se specializeaz1 infolosirea lor. Cei rnult pot interveni relatii de luptd sau ajutor in interiorul speciilor sau intre specii, adica intre diferitele micro- si macroorganisme care atacd impreund satu pe rind acelagi substrat. Astfel de rela{ii existd. $i aici poate fi eliminat un concurent ca si in celelalte doud grupe. insl procurarea de materii orgattice elaborate ia alt aspect. in celelalte doui grupe, unul din paltenerii simbiozei furnizeazra substanfe organice ceiuilalt; ierbivorele ;i le iau consumind planta; carnivorele mincind ierbivorele; parazitul de la gazdd; plantele insectivore digerind insectele captate. in grupa a treia, procurarea substanlelor organice din organismele vii, ia forma unui fenomen secundar. Pentru lumea vie, in general, speciile care s-au specializat in descompunerea substanlelor organice sint extrem de necesare, deoarece ele re dar,r in circuitul materiei in naturS. o serie de substanfe de primd importanfd: oxlgen, azot atmosferic, amoniac gi alte s[ruri ale azotului, corrpu;i ai carbonului etc. Nu s-ar putea inchide rnulte circuite in r-raturd, dacd n-ar exista aceste specii care descompun substanlele orgapice. Deci este natural ca atunci cind vorbim despre relalii dintre specii sd nu uitdm gi aceastd categorie de relalii care nu au niniic de-a face cu principiui suprapopuia{iei, dar care contribuie activ la dezvoltarea corela{iilor dintre specii si a principiului interdependenlei dintre organism ;i mediul lor de viafa.

* in opera lui Darwin gasim deseori un material faptic extrem de abundent. care aratd modui extrent de constiincios in nretodele de lucru ale lui Darwin. Pentru noi cei de azi, ur-ra din marile lipsuri ale operei lui Darwin este ci pruden{a lui gi unele conceplii gi idei vechi au lucrat asupra sa cu forla tradiliei. frinindu-i dezvoitarea. in opera sa se mai glsesc resturi vechi. idealiste. Concepfia sa nu se ridic[ pini lii nivelul materialismului dialectic. in privinla trecerii cantitAtii iu calitate, de cxemplu, r[mine numai la forma evolutivd. Deseori dintr'-un material abundent scoate concluzii partiale, pune accentul numai pe o latura a problemei. lasind la o parte cealaltd laturd. contradictorie. Aga a facut cu evolufia bruscd gi cu ajutorul reciproc. Degi nu a avut nevoie, a privit principiul suprapopulaliei << cu ochelari malthusianisti >, cum se exprimd plastic Engels. La un secol dupa publicarea < Originii speciilor >> noi, beneficiarii direcli ai revolu{iei pe care a pro\/ocat-o Darwin in qtiin{ele naturii, ar trebui sd ne gindim cd:

PIT E

tr'ATA

XL\,I

intr-o epocd. in care pina gi cei mai ascultaii gi respectali profesori, prieteni qi consilieri ca Lyell ;i Henslow, erau fixi;ti - Darwin a avut curajui sd ftagd, concluzii atit de ;tiinfifici ferme. Acest titan ai gindirii materialiste, a cd.rui opera s-a bucurat de inalta pl'eluire a marilor sdi contemporani N{arx si Engels, rle-a ldsat o mostenire de o bogalie excep{ionaii. din care ;i noi gi citeva generafii tlupa noi mai puteln scoate rnultc idei pe care Darwin le-a semdnatcu generozitate dar care incd n-au fost exploatate. Sd ne gindim la. ceea ce au scos din opera lui Darwin, oameni cle gtiin{i ca Burbank. Villmorin gi mai ales Secenov, Pavlov ;i Miciurin. Sd ne gindim, cind ne grlbilr sa-l judecdm pe Darwin. cri el gi-a gasit drurnul singur, fdrd maestru. SI ne ginrlim la dedalll ipextricabil al mullimii faptelor ;i datelor cate se adunaserd, la frina- pe ciire o prezenta pentru mersul ilainte teoriile metafizice. fixiste si crealioniste care domneau nestingherite. la curajul lui Darwin de a spune adevdrul tbri incorrjur gi fdrd concesii. Sa ne strf,duim la rindul nostru sa folosirn in mupc5. me'rodele preconizate de el, cu siguran[a cd ne rinrine 9i noud incl foarte multe de f6cut, ci nrai sint incd foarte nrulte probleme de descifrat. Cind il judeclm pe Darwin, s-o f'acem cu respectul care se cuvine acestui mare inaintas, deschiz[tor de drumuri, unul dintre ctitorii ediliciului ;tiinfei. care a progresat gra[ie faptului cd Darwin s-a integrat in ndzuinfele epocii sale gi a reusit si iic un olil t-rozitiv. un erou ai luptei pentru progres, pentru bundstarea omenirii gi adevar.

L)arwinismul qi unele aspecte ale luptei ideologice gi politice

Din cele scrise mai inainte rezultd. cd doctrina lui Darwin este nraterialisti cu nunteroase elemente dialectice. Ea se sprijind pe principiui determinismului lre care l-a dezvoltat in domeniul qtiinlelor naturii. Doctrina lui Darwir-r a fost de o uriagd irnportanfd. pentnr triunrful rnaterialisrnului in biologie si a ajutat mult la consoiidarea acestei concep{ii in filozofie. Doctrina lui Darwin a rdmas si pind azi cea mai puternicf afirmare a n-raterialisurului in biologie. Se combate in acelaqi timp cu n"rult succes, nnele teorii idealiste care domniserd aproape nestingherite timp de secole in filozofie ca si in gtiinlele naturii. L,ste vorba de teoliile fixiste gi crea(ioniste. Darwin a adus dovezi multe gi puternice care au infirmat crea(ionismul 9i fixisrnui in biologie. Mai pufirr a fost infirmatl teoria vitalistd, de;i Darwin a iuat pozi{ie gi contra acestei teorii. Darwirr ;i-a concentrat focui argumentelor sale contra crea{ionismului si trxisrnului. Prin infirmarea acestor teorii, idealismul a suferit o grea infringere. Penttu prima oari in istoria lr-rptelor ideologice anticrea[ionismul isi gasegte obazd, materiald. qtiinlifica gi devine un curent de masi din ce in ce mai puternic. Infirmarea crealionismului si fixismr,rlui a avut un mare rdsunet nlr rlunai in cercul restrins al filozofilor r. iri toate lirile s-au scris articole anticrea!ioniste, s-au [inut conf'erin(e, s-au scris cirqi gi s-au constituit asocia{ii sau societ[li anticreafioniste. E. Haeckel a excelat in aceastS. privinla. Carlile sale de popularizare a darwinismului puneau mult mai net decit Darwin problema crea{iei. Cdrqile lui Haeckel au fost traduse in multe limbi gi tipdrite in sute de mii de exemplare. Cilm vom vedea in partea doua a acestei prefefe, influenla lui Haeckel a fost mare atit irr Transilvania cit 5i in Romi-

nia

veche.

I G. Bariliu expune in 1872 destul de corect doctrina lui l)arwin in cadrul Academiei Romine gi apoi in revista < Transilvania >>. Bariliu care era un spiritualist, ia atitudine contra darwinismului. El constatd cii doctrina lui Darra'in se gasegte intr-un progres aga de irezistibil, incit a o tf,inui este nu numai imposibil, dar' chiar periculos. Ea a pitruns chiar in ;tiinlele juridice. Trebuie s-o cunoagtem, spune Bariliu, pentru a nu ['i surpringi de prefacerile sau chiar de marile catastrote pe carc le poate provoca. Putem rrclluga la cele spuse de Bariliu ci in lara noastrd Ibrlileanu a introdus principiul selecliei in critica literari.

PIIEFATr\

X'I,VI

ln conceplia lui Darwin nu sint nulnai pdrfi pozitive, materialiste. Existd in opera sa 9i rdm[gile tradilionaliste qi aluneciiri iciealiste. A;a este cazul teoriei pangenezei. Darrviu reia o veche teorie idealistd a lui Buffon privitoare ia par',iculele reprezentative ca factor al transmiterii caracterelor ereditare. Teoria lui Darwin asupra pallgenezei este mult rlai bine construiti decit cea a lui Buffon. Dar ea rdmine iclealista. in aceastir teorie Darwin se depdrteazta rJ,e principiul de bazd al biologiei materialiste create clc r-1. Ei pirrasegte orincipiul unitaiii organismului cu rnediul. Din aceastit unitate de contrarii, in teoria pangenezei. Darrvirl l1u abordeazd decit o singurd laturd: cea internd. Teoria pangenezei a fost plrdsitd -- cu regret - de Darwin chiar in timpul vielii sale. Darwin igi exprimi nddejdea ca allii vor relua gi dezvolta ideile din teoria pangenezei. N[dejdea sa s-a implinit. La un an dupa moartea sa. in 1883, August Weismann incepe sd dezvolte o teorie asemin[toare. El se prociaml darwinist, dar nll recunoagte toate principiile acestei conceplii. De aceea Weismann elaboreazd o conceplie nouI, revizionisti, lis?nd din darwinism numai alunecirile idealiste. A;a s-a ttiscut prima incercare de a goli danvinismul c1e conginutul slu materialist. Weismann a pus bazele neodarwinismului. Weismann a fost puternic combdtut in toate !6rile de savanl,i ca Timiriazev, Delage, Giard, Brachet q.a., din Rusiil 9i din Cccidorrt. La noi in {ard, Weismann a fost combdtut de E. Racovifa.

A. C.

t. Parhon, Paul Bujor $.a.

O alta laturd negativri ?n opera lui Darwiir o constituie unele din afirrna{iile sale privitoare la importanla factorilor interni in evolulie, importanji pe care a exagerat-o. Spre sfirgitul vielii sale. Darwin considerd acea.st[ atitudine ca una din cele mai rnari greqeli ale concep{iei sale. Dar degi ar fi putut sd indrepte aceastd gregeala cind a revizuit textul ediliei a VI-a a < Originii speciilor > - terminat in iB72 gi publicati in 1882 aciici atunci cind a scris;i scrisoarea sa (din care am citat mai inainte unele fragmente)--comparind edi{ia aY-a cu edifia a VI-a a<Originii speciilor>>, inprivinla felului cum Darwin prive;te acliunea factorilor direcli ai mediului nu am remarcat nici o deosebire. Explicalia acestei contraclicfii intre spiritui s[u autocritic qi realiziirile sale ne-o da Engels in < AntiDtihring>. Engels sus{ine:<Darwin. vorbind de selec{ia natural5, face abstracfie de couzele care au provocat schimbarile la indivizii izolafi gi trateazd, in prirnul rind modul in care asemenea abateri individuale devin incetul cu incetul caracteristic^le unei rase, ale unei variet[fi sau ale unei specii> '. Agadar, Darwin nu a adincit cauzele care au provocat aparilia variafiilor, felul cLlm aclioneaz/a mediul extern, ci mai mult efectele acestei ac{iuni qi rolul pe care seleelia naturald il are asupra acestor efecte. Se pare ca lui Darr,vin i-a fost greu sii pdrdseasc[ aceastd linie. Supraestimarea factorilor ir-rterni de cdtre Darwin a fost folositd de Weismann. Acesta din urmd, Hugo de Vries qi mai tirziu gi Morgan au dezvoltat la maximum aceastd teorie greqita a lui Darwin. To{i acegti trei cercetdtori ingusteazd punctul de vedere darrvinist, care era dialectic in multe <iin aspectele sale. intr-aclevir, Darrvin vedea unitatea dinti'e organism gi rnediu ca pe o contradic{ie antagonista _- degi nu o numea astfel. Morgani;tii recunosc numai factorii interni, neagii influenfa laturii principale a acestei unitali de contrarii adic6 a influenlei mediului extern asupra organismelor. Morganigtii revin [a aspectul unilateral fixist. Ei nu recunosc in fonC legea migclrii materiei. De asemenea ei neag5 unitatea contradictorie dintre intimplare gi necesitate, recunoscutd de Darwin, gi o reduc gi pc ea la o singurd latur6, la lntimplare (hazard). Dar cea mai negativd parte a doctrinei lui Darwin o constitttie aderarea sa la teoria suprapopulafiei a lui Malthus. Marx gi Engels au luat atitudine contra teoriei suprapopulafiei, dernonstrind caracterul nereal gi reaclionar al acestei legi inventate. Ei au ardtat atitudinea de clasd care se ascunde inddr6tul ulei false demonstralii gtiinfifice. Dupi Engels, teoria suprapopulaliei reprezintd transpunereit in lumea vieluitoarelor a teoriei lui Hobbes asupra rdzboiului tuturor contra tuturor. Malthus recunoagte c6 atit hrana cit ;i popula{ia cresc, ceea ce este adevf,rat. In fiecare an plantele cu clor ofil6 L

F. Engels, Anri-Diihring, E.S.P.L.P',

lc)-55.

82.

PIiEF.\T{

J!_)lg

crpteazS. energia sol;rri gi o transformd in ener-aic terestrS. adaugind-o la cea captati anterior. Cdldura soiarit este caplatir. ;i folositd ca energie de h-rcru de microorganisme. de plante de animale. Hrana

efe;te si'grcsc si posibitittilile de inmullire a numiruirii fiinlelrtr vii. Dar Malthus 1u a. putut aduce nici o dr)\:tci;t cti itrana creste in progresi: aritmeticd. iar inmuilirea organismelor umane in progresie ccortctricii. l)anvirl, care verificli cu scrLlprilozitate to.rte faptele ;i teoriile. cle data aceasta a aderat la Itcca:;tii teorie f'drai miicar sa o sLtpr-tnit r-rnei verificari cit de sumare" Cred ci cei care vdd i1 aceasta o rltituiille de clasir a lui Darrvin au dreptate. Darviin a facirt un filare rdu societdtii omenesti, readucind

rrctrieilitate teoria uitata a lui Ma-lthus. Lupta interspeciiicf, care are loc intre fiinlele vii este o realitate, care isi are legile ei, deosebite de ceie aie socictillii omencgti. ln societatea omeneascd, iupta de clasd este un fenomen cu caracter istoric. Ea tttl aI e.\istat in comuna primitiv5, ci a- apdmt spre sfir;itul acestei orinduiri, gi nu va mai exista drrpii victoria comutrismuluiin toatf, lumea. Legea accelerdrii evolu{iei despre care vorbea Enge Is ire aratl ci1 socie.Lat'Ja bazatti pre exploatare este in curs de descompunere rapidii. Dar lupta interspeciilcii va dilrit atita vl'eirlc cil vor exista fiin{e heterotrofe. Fiind o lege obiectivri a lgmii organice, etr l1u poate s:i dispiira dccit doar dacir dispar fiirifele heterotrofe. De aseutenea, exagetarea fenomenului dc lupt[ si i-enorarea ceLorlalte rela{ii care se observii in naturi intre fiirr!ele vii, ingusteazd. problema. Acesteat sint tezele principale legate de teoria Malthus. Ln acest.ea se adauga alte aspecte,

special sugestiile fbcute de Malthus pentru reducerea presupusei suprapopulafii prin limitarea iu rindurile proletariatului, clasa care, dupa Malthus, n-a reu;it in viafri qi care prin puterea ci de inrnullire periciiteaza existenla claselclr avute care au reri;it in viafi. Teoria lui IV{althus a servit claselor exploatatoare sub douii forme: sub forma curentuluireaclional cuuoscut sub numele de << darwinisrn social). A doua formf, este cunoscutf, sub numele cie

rlasterilor

< neomalth-r-rsia nisrn >.

Darwiirisilrul sociaI retranspunea probiema luptei din lurnea iiin[elor vii in societatea omeneascd. Ea cautii sa justitice exploatarea sub aspectele ei cele mai barbare. dindu-i o bazi biologic[. Darwinismul social se intinsese itr Germania, in Ungaria si in alte 1ari. Esen!a sa reac{ionarl a fost demascatd, intre 9i de dar"vinistul rornin cir. $tefan StincS, rnembru post-mortem al Academiei R.P.R. $tefan Stincd in tezii sit inau-eural5 < IV{ediul social ca lbctor patologic > r, critic[ foarte argumentat darwinismul social. lil urma criticilor care s-au adus acestei curlnt social reacfionar rJarrvinismul social a sucombat,

allii

ca muite alte incerclri de revizionisnr

de deformdri menite a ingela masele. ;i o caldi suslinere in cercurile imperialiste. E[ a cievenit doctrina filozoficii principail a hitlerigtilor care cu ajutorul ei au ciutat sd justifice ingrozitoarele lor crintc' ccnti-a urnanitilii. Doctrina neomalthusianisti triiegte qi in zilele noastre. in S.U.A., o serie de fiiozofi ideali;ti caut5. sd demonstreze e,ristenfa unei suprapopulafii de circa 600 milioane oeimeni care Lll' trebui si dispara pentru ca restul ornenirii sei poati trai bine. Ei cautd sa justifice uecesitatea rizboaielor, care ar avea. dupir ei. efecte binefdcdtoare, diminuind excesul i{eomalthusiariismul insir a gasit o largd apreciere

de populaiie. Contra unor ast{'el de teorii se ridici cu putere toli biologii materiali;ti, demascind falsitatea gi esenla lor reacfionari. Chiar in {ari la noi, in secolul trecut, in plind luptii in jurul darvzinismului, un nutndr cie danvini;ti gi chiar de antidarrvinigti (de exernplu G. Bari{iu) au respins teoria lui Malthus, ca.(monstruoas[>. Dar lipsa ei de lonel s-a dovedit in larile care s-au eliberat de exploatare. ln aceste lari, populafia a cresctli gi cregts corrtinuu, bundstarex cre$te gi ea, o datd cu cregterea puterii economice a liecirui stat, bolile sociale, ;omajul, foiimetea cronicd, rnizeria, lipsa de igiena, sdrdcia maselor L Teza inaugurali, Facultatea de medicinii din Bucure;ti, 189i. Lucrarea el fi:st rcdactatii: cn acela;i titlu gi a *vut in Rominia mai multe edilii. A fost din nou editata in i956. Fragilente din lucrarea doctorului Stinca au fost publicate

in < L'Ere Nouvelle >. Se pare ca gi in strainitatc iuclarea a avllt un risunet

deosebit.

\1.\lit

[,R

F,\T,\

::ur,citoarr' dispare si ea. Problema neontalthusianismului este combdtutd cu Covezi ;tiin{ifice. Productia solului uu scade -- cum afirmd unii biologi idealiqti - ci creqte contiuuu, cum a dovedit \\'rlli:trns ;i cum dovedesc rezuitatele practice din ce in ce mai bune o'olinute de agricultorii qi zooteh:,:cic-nii dirr U.R.S.S. gi ciin !5rile de demccraiic populara. Seiccgia artifrcialir deserveste economia societatii. Ea a ajutat dezvoltS.rii prodtrcfiei in trecut. ir U.R.S.S. gi iarile de democralie popularir, seleciia artificiaia este folositS. pe o sca-r'd gi mai mare. Lcgiie ei au fost dezvoltate creator de cdtre Miciurin. Numeroase rase gi varietdfi noi extrern de pro.'irtctive au fost create ptnii. acum ;i sint to:rte pers;--ectivele ca :ri se realizeze dezideratul lui N{iciurin. dupi care biolo-eia trebuie si dea azi viaL/a fiin!e1or viitorului, care ar ii asteptat secole de dezvoltare inceatd ca sd poatf, apf,rea. Eliminarea teorici lui Malthus ciin doctrina lui f)r.rrwirr nu aciucc nici Lrn preiudiciu acesteia ci. dirr contra. ii intireste baza c'i rnaterialist[.

* Din cele expLrse pind acunl s*ar putea deduce o concluzie gresitd. S-ar putea crede cd darwinisrnu[ a fost folosit ca a-rma de iupti ntrmai de claseie exploatatoare. O asemenea pdrere ar li desigur gre;ita. Pd4iie pozitive, materialiste. evolutioniste din conceplia lui Darwin, predomin[ in mod hot5ritor asupra celor negativer. Eliminarea acestora din urmi nu subrnineazd. doctrina dar"winist6, ci aga cLrln am spus mai inainte. o intdresc. M. Prenant. in cartea ser < Darwin>>. considera cd darwinismul a servit ca armd politica burgheziei din citeva {ari occidentale in perioadele cind aceasta era interesati si lupte contra bigotismului (in Arrglia, in a cioua jumdtate a secolului trecut) sau pentru hegemonia sa (in Germania in aceeasi perioad[). De indat[ ce obiectivele de luptd erau atinse, interesul burgireziei pentru darwinism dispare. Este desigur mult adevdr irr cele afirmate de M. Prenant. Dar, spre supriuderea noastrd. urarxistul Prenant uita ci doctrirra dztrwinista a fbst folositd ca ai'md de lupta gi de avangardacea rnai avansatd a ciasei muncitoare. Aceste prirtide au folosit-o atit in Europaoccidental5. cit ;i in cea central[, in Balcani gi miii ales in Rusia laristd. in aceasti tard. exponenlii burgheziei democrat-revolu{ionare - in special Pisarev au leconranclat studiul darwirrisrtrului tineretului revolufiona.r rus de sub influenla lor. E,i au f?cut din darwinism o arrnd contra fixismului ;i crea{ionisrnului. teorii ptitcrnic sus(inute de clica taristd. Cuvintul democra{ilot revolu{ionari ru;i a fost ascultat gi Lrrmat de nirilli tineii intelectuali gi cercetitori din vechea Rusie {arista. Revolufionarii rnarxi;ti ru;i nu aderat 9i ei la darwinism. Lenin a dat o inalta preluire darwinismului. ln Rusia darwirrisnrul a devenit un fenomen de nrasi. A;a se explici aparifia lui Miciurin. Darwinismul a fost imbra{igat gi dezvoltat de o pleiada de cercetitori. continuatori ai tradiliei materialiste a lui Lomonosov. Rusia devenise o zr doua patrie a darwinisrnului. Noi ramuri ale gtiinfelor naturii s-au dezvoltat pe plmintul ei sub irrflr.ren{a creatoare a darwinigtilor rusi. Primii darwini;ti au transmis conceptia lor materialistd elevilor lor. Din rindul acestora s-au ridicat un numdr gi mai mare de darwinisti, care ca si maestrii lor au clus mai departe lupta pentru materialism. unii din ci dezvoitirtrJ creator darivinismui pinii irr ziielc noastre. Marea Revolulie Socialistd din Octornbrie a fost urmatd de o revolu{ie culturali de propor[ii nemaivizute in istoria omenirii. Darwinismul a fost dezvoltat qi prin munca darwiniqtilor sovietici, a fost ridicat la o treaptd superioard. pe baze materialist-diaiectice. Pe cind in Rusia laristi, darwiniqtii erau persecuta(i gi urmirili uneori de ohran6, in U.R.S.S.. darrvinismul este incurajat gi ajutat sd se dezvolte prin toate mijloacele de care dispune Statul.

* Darwinismul tr fost folosit cn armd de luptd atit de materialiqti ca ;i de idealigti, atit de partidele revolu{ionare cit gi de cele reactionare. Cele revolutionare si savanfii care ulmau linia acestor partide

til-l

1,"\ 1,'

:\-l' L\

au apdrat darrvinismul, au luptat pentru triumful sdu, au contribuit la dezvoltarea sa creatoare, l-au curalit de resturile idealiste sar.r ramd;i{ele tradilionaliste. Partidele reac{ionare si savan{ii carc erau ;i sirit in slujba lor. au folosit din darwinism numai ceea ce era static. tradilionalist, idealist. Au cirutat sa-l goleasczi de con{inutul siu materialist,l-au diminuat ;i redus la o doctrind moartS. unealtd pentru scopuri antiprogresiste. Istoria merge insd inainte. Lumea acestor partide se ingusteazd necontenit ctr viLeza care se accelereazi cu timpul. conform legii despre care vorbea Engels. Darwinismul a triumfat tocmai pentru ca el conlinea o uria;d. baz'a materialisti, bine inchegata ;i susceptibila de perfec{ionare. Darwinismul va triumfa gi se va dezvolta din ce in ce mai mult. Progresul gi dezvoltarea darwinismului sint strins legate de progresul societS{ii omenegti. Biologii materialigti privesc cu optimism viitorui doctrinei darwiniste.

PAI{Tl.:A Darwinismul

A Il-a

in tara noastri

PinA acuma. din cite cunosc. nu s-a fdcut un studiu critic asupre problemei inliuenfei doctrinei lui Darwin asupra cercetdrilor din tara noastra;i nici asupra luptelor care s-au dus irr jurul acestei doctrirre. De aceasta problemd a inceput sa se ocupe lnstitutul de Filozofie al Academiei R.P.R. Dar numdrul studiilor publicate pind acuma este relativ rnic. Munca aceasta este deosebit de grea gi cornplexa. Pina acuma, de exemplu, noi nu am editat < Operele alese> ale lui Racovi(ii: nici cele ale lui Gr. Antipa. l. Borcea, l. Atanasiu, Filip ;i G. K. Constantinescu. Sandu Aldea. Jikeli. l. Cantacuzino. Aristide Caragea. Paul Bujor, Vladescu $.a. nici cele ale danvinigtilor secolului trecut ca Gr. Cobdlcescu, Gr. $tefdnescu. D. Brindz[ sau ale darwiniqtilor maghiari ;i germani din Transilvania. Nu s-au scris rrici lucrlri privitoare la luptele care s-au dus pentrll saLl contra darwinismului. Ceea ce incercdnt sd facem noi in partea a I [-a a prefelei este doar un inceput. Cei care ar dori sd g[seascir in aceste pagini o sintezl care sd imbraligeze toate domeniile ttumeroase ;i vaste ale ;tiinlelor rraturii vor rdmine desigur nesatisfdcu{i. pe bund dreptate. Lln asemenea studiu .tintetic este absolLtt ne(:esctr ;i J'oarte a$teptat. Dar nu-l vad facut de o singuri persoanl ci maiintii de cercet[tori din toate domeniile gi apoi eventual sintetizat de cineva. Centenarul apariliei < Originii speciilor> ar putea stimula pe cercetdtori sd. se ocupe de reconsiderarea criticir a darwinistilo.' vechi gi mai noi din lara noastrit. in partea a ll-a a prefefei nt-am strAduit sd fac reconsiderarea partialA a Llnora dintre darwiniqtii nogtri. M-am oprit mai mult - - poate prea mult - asupra medicilor din mai multe motive. Mai intii pentru c[ numdrul medicilor care au aderat la conceptia lui Darwin a fost deosebit de mare. Apoi pentru c[ informalia asupra operei lor mi-a fost mai lesne de oblinut decit asupra naturalistilor. Mdrturisesc. fara falsa modestie. cd mi-ar fi fost greu sf, imbra{igez 9i sii expun critic opera cercetdtorilor din domenii ale gtiinlelor naturii pe care personal nu le stdpinesc. De aceett multe probleme sint doar enunlate in partea a ll-a. Nu mi-a lipsit dorin{a de a le adinci, ci posibilitAtile. Aq 1i deosebit de mullumit dacd, publicarea acestui prim studiu foarte incomplet, asupra problemei darwinismului din lara noastrd. va fi urmat de un numdr mare de studii de detalii imbra[i;ind opera cercetdtorilor darwini;ti si materialiqti din toate domeniile ;tiin{elor naturii. cercetitori care prin munca lor au contribuit la rezolvarea unor probleme, teoretice sau practice. A;a cutn dorim sd ne cunoaqtem lara tot aga trebuie sa cunoaqtem oamenii de gtiin[.i care. in condilii grele cle munci in regimurile trecute au reugit totu$i si aduci contribu{ii pozitive la dezvoltarea 9i rAslY - c

.i63

PnEFATA

pindirea materialismului in patria noastrd. Si ne strdduim sd cunoagtem pe oamenii care au luptat pentru triumful concepfiei materialiste gi pentru rdspindirea ei in mase.

* In perioada care a urmat Revolutiei de la 1848, tinerii cercetdtori care au plecat in strdindtate la specializare au revenit in lard materialigti, cei mai mulli dintre ei. Cind concepfia lui Darwin a inceput s[ se impund lumii gtiinlifice, Gr. Cobdlcescu, Gr. $tefdnescu, Em. Teodorescu, Victor Babeg, I. Atanasiu, E. Racovild, gi I. Cantacuzino, au aderat la aceastd conceplie qi au transmis-o elevilor lor. Dezvoltarea biologiei in {ara noastrS. este strins legatd de aderarea la doctrina darwinistd. Elevii primilor pionieri au fost gi ei - cel pulin unii din ei - darwiniqti militanli, iar al1ii materialigti, care prin concepliile lor se apropiau mult de doctrina darwinisti sau acceptau parfi intregi din ea, gi le ;i dezvoltau, cum se va vedea cind vom incerca sd trecem in revisti crea{ia gtiinlificd a unora dintre ei. Migcarea socialistd de la sfirgitul veacului trecut gi inceputul veacului nostru s-a caracterizat printr-o foarte intens[ luptd ideologiSd, care a mers pe doud linii. Prima linie o constitttie, in primul rind, lupta pentru marxism gi, in al doilea rind, lupta pentru darwinism, adicd pentru cele doud conceplii principale care s-au elaborat in a doua jumdtate a secolului trecut. Migcarea socialistd s-a ocupat intens - prin propaganda orald 9i scrisa - de popularizarea darwinismului in masele largi, combdtind in acelagi timp idealismul sub cele mai importante forme ale sale din acele vremuri: misticismul gi crealionismul. Pozilia < Contemporanului> (1881-1891) gi a revistei < Litera' turi gi gtiinla)) - care i-a continuat linia intre 1893 qi 1894 - a fost o pozilie principiald. justd, fdrl concesii gi compromisuri, cu totul deosebit[ de pozilia revistei < Isis sau natura> (1856-1859). <Natura> (1862-1863), redactate de Iulius Barasch singur (<Isis>) sau impreund cu D. Ananescu (<Natura>) a < Revistei qtiinlifice> (1870-1882) redactatd de Gregoriu $tefdnescu, sau de aceea a << Convorbirilor literare >. in acestea din urmd , pozilia multor suslindtori ai darwinismului vddegte unele concesii fdcute idealismului. Nu voi cita decit pdrerea lui Gr. $tefdnescu, darwinist cu merite incontestabile, cercetdtor valoros, care totuqi, ca membru al partidului liberal, se simlea obligat sd nu combatd crealionismul gi chiar sa ajungd in aceastd privin![ la unele compromisuri. Dupd pdrerea sa, erele geologice se identificd cu'zilele crealiei lumii qi pdmintului. Barasch a ajuns de asemenea la compromisur,i, pe cind $tefan S,tincd pune problemacMediului social ca factor patologic) (1891) de pe pozilii marxiste, consecvente. ln ceea ce pliv-egte evolu{ia concepliilor oamenilor de gtiinla de la noi, se poate observa ci pini pe la 1870, gindirea primilor cercetdtori romini se afld sub influen{a idealismului, a fixismului. De exemplu, Cobdlcescu ln prima sa lucrare din 1862<<Calcarul de la Repedea>> este fixist. Tematica lucr,irii incearcd sd se grefeze pe teoria catastrofelor a lui Cuvier. O exceplie - dar care nu merge pind la capSt -'o face I. Barasch, care incepe sd dezvolte idei materialiste incd din 1859-1860.

Incepind cu decada a opta a secolului trecut, apar tendinle progresiste nete. Materialismul evolulionist este admis gi dezvoltat ln primele cercetdri de valoare de la noi din !ard, printre care meritd sd fie semnalate lucrdrile lui Gr. Cobdlcescu gi Gr. $tefdnescu, ambii devenili darwiniqti militanli. Aceeaqi tendinld o intilnim la elevii lor: Emil Racovild, Sabba $tefdnescu, Sava Atanasiu, Paul Bujor, D. Voinov, N. Leon, Gr. Antipa !.a. Unii dintre aceqtia - D. Voinov $i E. Racovi!5 qi la unul din Congresele - in tinerele au fost membri militanli ai miqcarii muncitoregti delegali Internalionalei muncitore;ti. Paul Bujor era in legdturi strinse cu Dobrogeanu-Gherea. $tefan Stincd era membru activ al partidului socialist. La elementele de stinga, darwinismul se impletea cu marxismul, de exemplu la acad. C. I. Parhon;.a. Cei care gi-au pdstrat legdturile cu burghezia adoptd

PREFATA

darwinismul pistrind insd rezerve pentru a nu intra in conflict cu interesele acestei clase (de exemplu Gr. $tefdnescu, Titu Maiorescu g.a.). In sfirqit, o altd parte dintre cercetdtori au aderat ulterior la weismannism (de exemplu N. Leon, D. Voinov g.a.) la teoria eugeneticd. Racovila a rdmas toatd viala consecvent liniei sale din tinerefe. El a combdtut pind la moarte weismannismul qi mendelismul. Darwinismul sdu avea multe elemente lamarckiene (nu neolamarckiene, cum pretind unii biologi romini) qi uneori nu depiqea materialismul mecanicist. ln domeniul medicinii, Victor Babeg qi unii dintre elevii sdi au ridicat darwinismul la o treaptd superioard, comparabila ca importanld numai cu contribufia biologicd a lui E. Racovild. V. Babeg, Gr.Marinescu, acad. C. I. Parhon ;i acad. C. Levaditi au deschis drumuri noi, fiecare in alte domenii. Pozilra lor era net materialistd, cu numeroase elemente dialectice. Acad. C. I. Parhon aderd incd de pe bancile liceului la conceplia marxistd, pe care o implete;te in chip fericit cu conceptia darwinistd. Rezultatele cercetdrilor acestor patru savan{i ridica qtiinla medicald romineasci la un nivel mult superior inaintagilor lor. Sub influenla lor, disciplinele in care activeazd, se dezvolt[ pe linie materialistd, pe cind in alte domenii ale gtiinlelor naturii, cercetdrile teoretice se indepdrteazd. de aceasta linie precum qi de darwinism iar cercetarea incepe sd se limiteze la studii analitice; studiile sintetice devin rare. Gh. Marinescu nu numai cI s-a menlinut pe linie materialistd, evolufionistd, dar in 1936, impreund cu elevul sdu, A. Kreindler, aderd la pavlovism. Ei scriu lucrarea < Les reflexes conditionnels ); una din primele sinteze in acest domeniu. Acad. C. I. Parhon dezvoltd creator endocrinologia gi nu face nici o concesie idealismului in biologie sau qtiinlele naturii. Opera sa este net materialista gi nici unul din elevii formali de el n-au aderat la weismannisnt freudism sau alte conceplii idealiste. Babeg, spre sfirgitul vielii sale, a afirmat din nou conceplia pe care a profesat-o o viata intreagd, luind din nou atitudine contra crealionismului. Acad. Levaditi a dezvoltat bacteriologia, inframicrobiologia gi farmacologia, ridicind inframicrobiologia la rangul de disciplina de primd importanld. E. Racovr\d a adus contribulii foarte valoroase in problema speciei, a acomoddrii la mediu gi a pus bazele speologiei, ramuri noud a biologiei. Dupa eliberarea ldrii noastre, darwinismul a inceput din nou si fie in prima linie a preocupdrilor cercetdtorilor; conceplia materialist-dialectici devine conceplia de baz'a a cercetdtorilor din lara noastrS. Se publicd in romineqte pentru prima oard clrfile lui Timiriazev, darwinist militant qi deschizdtor de drumuri noi in biologie gi in fiziologia plantelor. t se publicd astfel < Metoda istoricd in biologie >>, << Scurtd prezentare a teoriei lui Darwin >, < Viala plantelor ) f .a. Se traduc in rominegte ;i se publicd de asemenea pentru prima oard cdrlile lui Marcel Prenant: < Darwin > gi < Biologie gi marxism >. Aceste cdrli au avut un mare rdsunet in lara noastr5. Apoi incepe o serie continud de traduceri din biologii darwinigti ru;i qi sovietici. Se traduc carlile lui Pavlov, Miciurin, Williams, Lisenko q.a. Disculiile care au avut loc in 1948 in privinla < Situaliei in gtiin{ele biologice> au avut un mare ecou gi in lara noastrd. Reorganizarea Academiei Republicii Populare Romine (1948) da acesteia un rol de indrumitor qi coordonator al cercetdrii qtiinlifice in toate domeniile gi o transformi in forul cel mai inalt gtiin{ific din lara noastrd. Niciodatd in trecut

nu a reuqit sa aibd un asemenea rol. Academia Republicii Populare Romine a luat atitudine hotdriti contra unei vechi racile: cosmopolitismul. Lupta sa neobositd pentru materialism a dat un avint deosebit cercetdrii practice, vechea Academie

legind-o de cercetarea teoreticd. in cursul sesiunii llrgite a Academiei Republicii Populare Romine din 1952 cei mai valorogi cercetdtori din lara noastrd gi-au manifestat adeziunea la conceplia lui Pavlov, care, din punctul de vedere care ne preocupd in aceastd prefald, reprezinti un nivel superior la care a fost ridicat darwinismul, in condiliile deosebite pe care le-a avut in U.R.S.S. rv*

t' ll L l"r\T.\

Ciile de pitrundere a darwinismului in fara noastrl

in {ara noastrd, Darwin a fost citit in traducere francez'a qi germanA de catre cercetdtorii care cunoqteau aceste limbi. Dar o traducere integralir romineascd a < Originii speciilor)) sau a .rltor opere ale lui Darwin nu s-a intreprins pin[ acum in lara noastrd. in schimb, in 1938. s-a rradus qi publicat lucrarea lui Morgan < Bazele ;tiinlifice ale evoluliei> I. O alt[ cale de pdtrundere a darwinismului la noi au constituit-o lucrarile lui Haeckel (.mai nrult) gi cele ale lui Huxley (mult mai pu!in). Acest mod de pdtrundere se vede net in bibliografia care completeazd. prezenta prefa{d. Dar nici Haeckel, nici Huxley n-au fost tradugi in rom?nepte (cu exceplia unor lucrdri mici ale lui Haeckel). Aceastl stare de lucruri nu este intimpldtoare. Regimul trecut n-a incurajat gi nici n-a suscunoagterea exactd, din sursd directd a unei conceplii materialiste care. pe linie teoreticl" tinut infirma concep{ia idealista gi care lua atitudine contra crealionismului si misticismului - arme folo>ite din plin in politica partidelor burgheze. in plus deoarece la noi capitalismul a pltruns slab in sectorul agricol, interesul pentru seleclia artificiald a fost de asemenea foarte slab. Abia dupi eliberarea tdrii noastre selec{ia artificiala a devenit unul din instrumentele principale cu ajutorul carora tehnicienii din agriculturS. au reugit sd obfina rczultate excep{ionale. in trecut. insd. nu s-a ajuns la traducerea operelor lui Darwin chiar intr-o perioad[ in care acestea se aflau in centrul discu{iilor in toate larile. Iar mai tirziu, o dat[ cu accentuarea caracterului reaclionar al burgheziei de la noi ;i dupa infringerea trecdtoare a miEcdrii socialiste, interesul pentru darwinism a scdzut, riiminind prezent doar" in preocupdrile gtiinlifice ale unor savan{i ca Babes. Marinescu. Parhon si Racovit6.

Lupta pentru darwinism in fara noastri

pini in

1918

Pina la unire ca gi in anii ce au urmat pin[ la aparilia < Originii speciilor )) nu cunoastenr nici un studiu qi nici o referinfd care s[ ateste cdt darwinismul a avut precursori in Moldova ;i Muntenia. Din bibliografia pe care am putut-o aduna, rezult[ cd Ion Ghica amintegte in 1844 de Buffon in lucrarea sa < Ochire asupra stiin{ei. )). incercind sa-l apropie pe acesta de Linni. in 1861, P. Buescu se ocupa de problema ameliordrii vitelor. El porneqte de la criterii practice, ;i observd cd rasele se formeazd sub influen{a a doi factori: unul natural - clima, localiratea, calitatea gi cantitatea hranei -- qi altul artificial: reproducerea vitelor sub supravegherea gi alegerea omului, dupd serviciile pe care acestea le pot aduce nevoilor sale. Efectele transformdrilor produse la vitele ingrijite de oameni sint mai puternice decit cele produse de naturd. Buescu se preocupi gi de problema ereditIlii si recunoaqte in unele cazorr ereditatea caracterelor dobindite. Caractere noi pot apdrea sub influenla hranei ;i gimnasticii funclionale. El propune mdsuri practice de imbunatSlire a raselor gi arati cd seleclia artificiald ili are importan{a ei in ameliorarea raselor.

in 1862 apare un articol despre darwinism, sub semndtura lui I. Barasch. Acesta expune in < Natura> disculia care a avut loc intre episcopul Wilberforce qi Huxleyin privin{a darvuinismului :i a originii omului. in 1866, Ion Ghica revine asupra problemei i,'''r'nrirrilor

speciilor. El se aratd adept at principiului translor, dar nu sub influenla cauzelor invocate de Darwin, ci sub influenfa catastrofelor,

ApAruta

in Ed. << Monitorului

Oficial>r. Bucure$ti, 1938.

PnlirlT

],I

suslinute de Cuvier. TotuEi, Ghica reuEe;te sd expund tot atit de just ca gi Buescu importanla selecliei artificiale pentrr.r practici. Ghica are rezerve fald de concep{ia darwinistd, care, dupd pdrerea lui. h-ar fi fost suficient de bine doveditd 1. in 1869. Codrat Grigorovici line un discurs la societatea studenlilor romini din Viena (publicat ulterior in < Convorbiri literare )). Grigorovici se aratd un partizan convins al darwinismului. in unele puncte, cum este acela al continuitltii evolu{iei el se indepdrteazd. de Darwin. in aceastd problemd" Grigorovici admite punctul de vedere al lui I amarck. ln 1870, apare prima lucrare a lui Gregoriu $tefanescu in < Revista ;tiinliflcn >. Ocupin' du-se de importanla descoperirii Archeopterixului, $tefanescu ia atitudine hotdritl pentru darwinism. in primii ani fdrS rezerve iar in anii rtrmdtori cu rezervele despre care am vorbit mai inainte. Gr. Stefdnescu nu s-a mullumit numai sd scrie despre darwinism in revista condusi de el qi sa-l propage de la catedrd. El a inleles cd una din sarcinile care-i incumb[ este aceea de a-l raspindi in mase. De aceea Stefanescu a organizat intre 1873 gi 1876 un curs liber despre gtiinlele naturii, curs pe care il {inea in fiecare duminici (asemenea cursurilor inaugurate de Haeckel). in cadrul acestui curs. Stefanescu dezvolta darwinismul, rdspundea la intrebaril gi lua atitudine contra lui Paulescu. Esarcu q.a., dovedind, cu ajutorul paleontologiei, netemeinicia criticilor formulate de aceqtia. Gr. gteftnescu este primut profesor de geologie al Universititii din Bucure;ti. El se ocupd de studiul Vertebratelor fosile pe care-l incepe in 1874 ;i-1 continu[ mult[ vreme. in 1878, des-

coperd linga Tecuci primele resturi ale unui mamifer fosil uriaq, Dinotherium, al cirui schelet l-a reconstituit. Este primul schelet intreg de Dinotherium din lume. Gr. $tefanescu a descoperit resturi fosile de cdmilS in Oltenia ;i a reuqit sd traseze migralia acesteia din America de Nord. prin Extremul Orient, pina in Africa. $tefanescu executd de asemenea, cu un colectiv. prima harta geologicd a Rominiei vechi. Lucrdrile lui $tefdnescu au fost binecunoscute ;i apreciate in lara gi mai ales in strdindtate. in toate lucrdrile sale, $tefdnescu s-a condus dup[ conceplia lui Darwin. pe care a aplicat-o in mod concret ori de cite ori a avut ocazia. $tefanescu ader[ la darwinism inaiptea lui Cobilcescu, colegul sdu de la Iaqi. $tefanescu este primul om de gtiin{a de la noi care

dezvoltd darwinismul in lucrdrile sale. Pulin dupd aparilia articolului lui Gr. $tefanescu din 1870. ardeleanul G. Bariliu, membru al Academiei Romine, face o comunicare despre darwinism, in una din Eedinlele acestei institulii. Comunicarea lui Bariliu a fost publicatd in anul 1872 in revista < Transilvania >>, care apdrea sub conducerea sa. Bariliu expune destul de amdnunlit conceplia darwinistS, dar o expune de pe pozilii idealiste' Bariliu recunoagte cd < doctrina lui Darwin este intr-un progres irezistibil. A o tdinui este imposibil qi periculos>2. Bariliu este insa ingrijorat de efectele sociale qi spirituale ale darwinisrnului. . Merita sd subliniem totuqi corectitudinea lui Bariliu in expunere. atitudine pe care nu o gasim la alli antidarwiniqti, de exemplu la Paulescu, Teohari Antonescu, Matei Peucescu etc. Bariliu recunoaqte fdrd inconjur cd, acolo unde pdtrunde, darwinismul produce o prefacere total[ a opiniilor ;i convingerilor, in toate ramurile ;tiinlelor omeneqti. chiar gi in gtiinlele juridice' iar religia este lovitd drept in rdddcinile sale. Bariliu mai arard cd darwinismul pdtrunde in lard prin tinerii care inva{[ in strdindtate, ca ;i prin cdrli. O data intor;i in !ard. tinerii speciali;ti predau darwinismul in qcoli. Dar, dupd Bariliu, influenla darwinismului in Rominia gi in Transilvania nu se < clasele de jos >. Ceea ce il ingrijoreazd mai mult f imiteazd la intelectuali ; el a pitruns pind ;i in decit toate pe Bariliu este faptul cd darwinismul contrazice teoria crealiei 9i duce la ateism. El seziseaz6 just influenla darwinismului asupra intelectualilor gi asupra maselor, fdri s[-i inleleaga insi adevdratele cauze. in tara noastrd, ca qi in alte !dri, o bund parte din intelectualitate era 1

1881, Ghica revine asupra acestei probleme.

E. Pop, o define;te gre;it. In aceasti ultimd lucrare, Ghica e Citat dupii E. PoP, Pavel Vasici.

ocupi gi de generatia spontanee, pe care,

evita sd mai vorbeascd desPre Darwin.

dupa

i-l\-

PnEFATA

cloritoare de a face un steag de luptd dintr-o doctrind care vorbea de transformdri, dar nu era partizanf, a revolufiilor, ci a mersului incet lnainte. Iar < pdturile de jos >>, despre care vorbegte Bariliu, se deosebeau de intelectualitatea burghezd progresisti care, chiar atunci cind adera la o doctrind evolulionist[, o fdcea cu rezerve. Muncitorimea qi intelectualii de felul lui $tefan Stincd, N. P. Zubcu-Codreanu, M. Russel, P. Alexandrov, Al. Spiroiu, Crdsescu-Basarabeanu, Dobrogeanu-Gherea $.a. vedeau in darwinism ceea ce vedeau qi in marxism o conceplie asupra transformarii ca lege internd care guverneazd. lumea. lntre anii 1876 gi 1900, numdrul celor care aderd la doctrina lui Darwin, ca qi al adver-

sarilor ei, cregte continuu. In perioada 1876-1877, Vasile Conta incepe sd discute critic problema darwinismului. El folosegte ca tribund fie < Convorbirile literare > - revista < Junimii )) _- fie publicarea in volum a lucrdrii sale principale <Teoria ondulaliunii universale>. Dar Conta n-a citit el insugi nici una din operele lui Darwin. El a luat cunogtinld despre aceastd doctrind din lucrdrile lui H. Spencer qi din acelea ale lui E. Haeckel. Criticile lui Conta privesc in special capitole despre importanla mediului extern. in aceste critrci Conta ?;i insugeqte pireriie altora. In 1880, Gr. Cobllcescu se manifestd public ca un darwinist convins. Cursurile sale sint refdcute. Cobdlcescu inldturd din ele conceplia veche, teoria catastrofelor, in care crezuse mai inainte, gi introduce integral darwinismul, ca singura doctrind cu adevdrat gtiinfificd. Elevii sdi, doritori de a cunoagte noul, au fost entuziasmali de frumuselea qi bogdlia in conlinut a cursurilor lui Cobdlcescu. Mulli dintre ei au rdmas darwini;ti in cursul intregii lor vieli. Aqa s-a intimplat cu Sava Atanasiu, E. Racovitd, N. Leon, D. Voinov, P. Bujor q.a. Cobdlcescu, ca ;i $tefdnescu, elaboreazd. o serie de lucrdri gtiinlifice bazate pe conceplia lui Darwin. Cobdlcescu descifreazd structurile geologice, mergind de la simplu (straturile cele mai noi), spre complex (spre formaliile cele mai vechi). Opera sa fundamentalS, < Geologia gi paleontologia unor tdrimuri terfiare din unele pdrli aie Rominiei>, cuprinde studii stratigrafice gi paleontologice. Cobdlcescu descrie circa 100 de specii fosile din pliocen gi sarmalian: se ocupd de problema vulcanilor glodogi etc. ln discursul inaugural, la primirea sa in Academia Romind, Cobdlcescu expune problema < Originii qi zdcdmintelor petrolului in general gi in particular in Carpali >. Cobilcescu se ocupd de asemenea cu probleme hidrobiologice (de exemplu cu apa potabilS de la Repedea, cu apele minerale de la Cdlimdneqti, Cdciulata $.a.). Cobdlcescu a fost, dupa spusele elevilor sdi, un mare pedagog dublat de un cercetdtor distins gi extrem de scrupulos. Cobdlcescu ( era un luptdtor convins pentru rdspindirea cunoqtinlelor asupra naturii. lnca din 1855, Cobdlcescu aratd cd sarcina qtiinlelor naturale constd in descoperirea legilor biologice gi a cauzelor varialiilor plantelor 9i animalelor > 1. Din 1881 pind in 189L, <Contemporanul> publici numeroase articole asupra darwinismuluiCele mai multe dintre ele sint scrise de solii Nidejde, de Lateqiu sau de Mayer. Articolele sint documentate, combative, convingdtoare. Pe lingi propagarea ideilor principale ale darwinismului, gdsim critici la adresa teoriei suprapopulaliei, nu numai in articolele lui Stincd, ci gi in ale altora, dupd cum gdsim rdspunsuri la unele critici ale adversarilor darwinismului. Pozilia < Contemporanului>> este criticd, prilcipiald. Articolele din coloanele sale, degi sint scrise intr-un stil simplu, accesibil maselor, totugi se men{in ca idei gi conlinut la un nivel foarte inalt. Influenla < Contemporanului> pe linie marxistd asupra intelectualilor gi muncitorilor din lara noastrd' a fost deosebit de mare, dupa cum reiese din documentele vremii. Importanla < Contemporanului > pentru dezvoltarea unei conceplii materialiste in qtiinlele naturii a fost tot aqa de mare, 9i s-a resimlit multd vreme qi dupd incetarea apariliei sale. 1 Valeriu Bologa, Emil Gh. Racovild,

PRE FATA

Sfirqitul deceniului al gaptelea gi deceniul al optulea al secolului trecut evidenliazd de asemenea {oud figuri de darwinigti, mai pu{in cunoscu{i. Este vorba de $tefan C. Michailescu, profesor

de gtiinle fizico-naturale la liceul ( Gh. Lazdr> din Bucure;ti ;i de Gh. Anghelescu, profesor de igienir gi medicin[ populari la seminarul din Buzdu. Mich[ilescu a fost redactor la < Rominia liberd> intre anii 1879 qi 1884. El este un darwinist care, in lucrdrile sale ;tiin{ifice cautd sd introducd principiile acestei conceplii in agriculturd, in psihologie qi in gtiinlele sociale. Michdilescu lupt[ contra spiritualismului. El line lecfii de darwinism elevilor sai gi popularizeazd pe Darwin prin revistele vremii. Contribulia sa qtiinlificd ar merita sd fie amplu studiatd. Doctorul Anghelescu publici o colectie de note gtiinlifice traduse de el din limba francezd,. Lucrarea lui Anghelescu este o micd crestomatie de darwinism, care a fost de un real folos medicilor qi naturaligtilor. Lucrarea a fost bine primita gi a imbogdlit literatura romineascd cu o serie de date despre operele lui Darwin ca: <Voiajul unui naturalist...), <Originea speciilor>, <Expresia emoliilor...)), < Descendenla omului. . . > gi < Variatiile animalelor gi plantelor sub acliunea domesticirii >. Bariliu a avut dreptate cind a descris darwinismul ca pe un curent de opinii care cucâ&#x201A;ŹreEte irezistibil masele. Moartea lui Darwin (1882) a produs un ecou deosebit de puternic in presa mondiala gi implicit gi in cea din lara noastr6. Numeroasele articole publicate cu aceastd ocazie in cotidiane, ca qi in reviste, au atras, intr-o largd mdsurd, aten\ia publicului rominesc asupra doctrinei lui Darwin. Tot in perioada (1879-1881), prof. $tefan Sihleanu, darwinist activ, scrie un tratal in care ia pozilie pentru darwinism. Sihleanu, ca gi Cobilcescu, primeqte darwinismul prin Haeckel, a cdrui influenli este foarte puternicd in [ara noastrd printre naturali;ti. Articolul scris de Sihleanu in 1879 se intituleaz[ <Haeckel qi Virchow>. Sihleanu este de partea lui Haeckel in cunoscuta polemicd dintre aceqti doi savanli la congresul medicilor qi naturaligtilor germani din 1877. EI il combate pe Virchow cu argumente serioase gi il criticd pentru faptul cd acesta cu ocazia trecerii prin tara noastrd., a scris lucruri inexActe gi nejuste la adresa poporului nostru. Sihleanu a scris in 1881, un tratat in doud volume, intitulat <Principii de zoologie generald, relative la fiziologia animalelor >. El privegte ca darwinist problema apariliei vie(ii pe pdmint, problem[ de care Darwin nu s-a ocupat in lucrdrile sale (ci numai in corespondenla sa, cum am ardtat in partea intiia a acestei prefele). Sihleanu se aratd adept al teoriei monerelor a lui Haeckel qi admite, contrar celor suslinute de Virchow, existenla substanlei vii necelulare. Embriologia o vede prin prisma ajutorului pe care teoria recapitulaliei a lui Haeckel o poate aduce problemei clasificdrii sistematice. Celelalte probleme, gi anume problemele de zoologie gi fiziologie, el le trateazd de pe pozilii darwiniste. Opera lui Sihleanu este de asemenea pulin cunoscuti gi ar merita qi ea sd fie reluati in consideralie. Dintre darwinigtii cei mai combativi ai inceputului secolului al XXJea meriti sd fie men{ionafi D. VoinoV, N. Leon, Paul Bujor qi E. Racovild. Primii doi au dus o lungd polemicd prin revistele vremii cu prof. Paulescu, fiziolog idealist, creationist, gi politician de extremd dreaptd. Ambii sint elevii lui Cobalcescu. N. Leon este si elevul lui Haeckel, sub a cdrui conducere ;i-a pregdtit teza de doctorat. Prin Haeckel cunoagte pe KiiRenthal ;i pe Fr. Nansen, cu ocazia unei cdlitorii de studii intreprinse in Norvegia de Haeckel, care l-a luat cu el $i pe Leon. Numit profesor de zoologie qi parazitologie la Facultatea de medicind din Iagi, N. Leon face cercetdri originale in parazitologie, in special asupra Simulidelor gi Chironomidelor descriind citeva specii noi. Spre sfirgitul vielii sale aderd la weismannism. Leon scrie multe broquri de prop agandd in favoarea darwinismului. Admite ideile lui Haeckel gi combate pe Pasteur in problema genera{iei spontanee, argumentind cd Pasteur in condiliile in care lucra nu putea dovedi existen(a acesteia. lntr-un articol asupra ereditdlii, Leon, mergind pe linia lui Haeckel, distinge doud forme de ereditate: una ( conservativd > gi alta (( progresivd >. Prima conservd tipul specific ; a doua transmite caracterele noi

i\l

I)nItFAT.{

Jobindite. Leorr distin-ee o contradiclie internii in ereditate. Din informa{iile pe care le posedam. teoria aceasta n-a rnai fost reluata de nimeni. Fratele vitreg al lui N. Leon a fbst Gr. Antipa. Acesta a fost de asemenea elevul lui Cobalcescu.;i mai tirziu al lui Haeckel. Antipa devine darwinist de tinar. El intocmeqte lucrdri in diferite dornenii ale zoologiei ;i in ultimii ani igi concentreazd aten\ia asupra pegtilor din Dundre gi Vlarea Nea-qri. Spirit remarcabil organizatoric, Antipa continud opera inceputd de Gr. $tefdnescu itt crearea Muzeului de Istorie Naturald. El aduce o conceplie noud in muzeologie. Antipa expune anirnalele in diorame in care este redat mediul lor de viafa. Muzeologia il considera pe Antipa clrept unul dintre creatorii ei. Dioramele s-au rispindit in multe muzee din lume. nu numai in cele care expun animalele in mediul lor de via{A. dar ;i in cele care expun oamenii diferitelor timpuri, mediul ;i obiceiurile lor. Antipa a aplicat darwinismul nu numai in muzeologie, ci gi in lucririle sale gtiinlifice. Din lucrdrile de mare valoare. dupa pdrerea noastrd, dar complet rreluati in seamd este. printre altele. gi lucrarea sa asupra < Organiziirii generale a vie[ii colective a organismelor ;i a nlecanismului producliei in biosferd> 1. Aceasti lucrare reprezintd. o aplicare a principiilor darwinismr"rlui ;i lamarckismului. la o problemd care prin natura sa este extrem de grea. Lucrarea lui Antipa reprezintd rezultatul experien{elor;i observaliilor sale indclungate fdcute asupra speciilo: caretrdiescin cursul inferioral Dunarii giin Marea Neagrd. Antipa creeazir doua ramuri ale zoologiei: << Biosociologia> si < Bioeconomia>. Matematicianul Voltera ajunge, cam in aceeasi vreme cu Antipa, la idei similare. pe bazi de studii matematice. Din pacate meritele ;tiinlifice ale lui Antipa sint astdzi pLrtirl cunoscute. Tn operele lui se gdsesc insd multe parfi pozitive. A;a cle pilda in lucrarea citati. Antipa reia problema echilibrului biologic enunfatd de Darwin gi studiaza importan[a factorilor fizici ;i chimici care intervin activ in formarea unei biocenoze. problemd deosebit de importantir. Dimitrie Voinov" alt elev al lui CobalcescLl. se manifesta de tinir ca un element progresist. El ia. ca ;i Pitul Bujor. atitudine pentqg tdrdnimea din lara noastrd cu ocazia Rdscoalei din 1907. Voinov publica primul tratat de histologie din tara noastra. El face cercetari originale asupra organitelor celulare. Muili ani este colaborator asiduu la revista < Annee Biologique>>" in paginile careia sint. analizate lucrd,rile cercetdtorilor din Rominia. Prin grija lui Voinov. strddania gi rezultatele obtinute de cercetatorii nostri ajung curnoscute biologilor din alte 1ari. Voinov este un darwinist convins. El combate pe Paulescu cu argumente variate. luate dirr diferite domenii ale ;tiin(elor naturii. Voinov ia de asemenea atitudine contra fixismului. combdtind in special pe Linne gi pe preformi;ti. in lucrdrile sale din tinerege, Voinov adopta o pozilie criticti gi faia Ce Darwin. caruia ii reproseazd cd nu explicd in fond cauzele varia(iilor - critica fdcr-rt:i ;i de Engels. cum am ariitat mai inainte. Dupd Voinov, Darwin se mullume;te sd studieze numai actiuirea reciprocd dintre fiin[e. neglijind studiul influenlei continue, covirsitoare a mediului extern. Voirrov insi pril'e;te viala ;i relaliile din interiorul substan{ei vii de pe poziliile teoriej mecaniciste a lui Loeh. Spre sfirgitul vielii sale. el a aderat la teoria determinismului sexual prin cronrozomi.

Ion Atartasiu. alt darwinist de seami, s-a specializat in fiziologie sub conducerea lui Marey. Dr"rpa moartea maestrului sdu, i se propune si ia conducerea Institutului. Atanasiu se simte atras de patria sa. in care revine. Muncegte intens, Iuptind ct"r vitre-uia autoritirfilor care nu l-au sprijinit. Atanasiu reuqe;te sd fie cunoscut de tinerii doritori s:r se instruiascri. intre elevii sai se numdrd clinicieni ca Toma lonescu, acad. Daniel Danielopolu $.a. El a ridicat o serie de fiziologi cum sint: prof. Ni[escu qi acad. Rdgcanu. Atanasiu a facut Lln numdr de cercet.lri asupra contractilitatii din punct de vedere fiziologic si morfologic, rezol-

in institutul ciruia a lucrat multa vrelre.

I Publicata in

f'ranluze;te in < Studii

cercetari ale Academiei Rornine>

VI/XXV,

l9-35.

PnEF,\T,\

I,\'I

vind citeva probleme grele. Atanasiu a trait o viafa modest5. Opera lui merit[ de asemenea din plin sa fie reconsiderati. Geologia din lara noastrS. sub influenla lui Cobdlcescu ;i Stefdnescu a avut citeva figuri {umirroase. cum sint: prof. S. Atanasiu. S. $tefdnescu. Mrazec $.a. Dar acegti harnici muncitori. autori ai multor lucrdri importante, sint foarte pulin cunosculi publicului nostru. Dupd pdrerea noastrd, s-ar impune ca elevii gi continuatorii lor sd se ocupe de problema reconsiderdrii contribuliei aduse -- pentru dezvoltarea geologiei qi paleontologiei -- de cdtre maegtrii lor. Prof. Emil Gh. Racovild. elev al lui Cobdlcescu, isi face studiile de specializare in Franla. ;i i;i trece teza de doctorat cu subiectul < Lobul cefalic al creierului Anelidelor polichete >. Studiind acest subiect. Racovitd ajunge s[ stabileascd doud grupe de fapte. Primul grup reprezintd. o contribu(ie Ia teoria epigenetica a lui Wolff. El susline ca in studiul unui organ trebuie stabilite formele de dezvoltare precedente. dacd vrem sI infelegem legdturile sale evolutive. Al doilea grup de fapte prive;te principiul evolufiei divergente. stabilit de Darwin. Dupd Racovita. existd o diferen{d fundamentala intre alcdtuirea organelor de sim! la Nevertebrate gi Vertebrate. Viala gi opera lui Racovila se impletesc strins gi se caracterizeaza prin constan{a fermd in convingeri gi scrupulozitatea in cercetare, dublate de o putere de muncd exceplionall. Racovifa participd la expedi{ia antarcticd pe <Belgica) (1897-1899). Cu aceastd ocazie el se intilnegte cu Amundsen. A muncit enorm de mult pe<Belgica>>, adunind multe animale pi plante din regiunea antarctica. Racovila face numeroase observalii geologice in insulele pe care \e-a vizitat. in amintirea maestrului sau iubit. el dd numele lui Cobdlcescu unei insule descoperite de membrii expediliei antarctice. Racovild face observalii asupra balenelor. observalii care au devenit clasice. Reintors din expedilie. se preocupd un timp cu clasificarea gi descrierea materialului adunat. scriind un numdr de lucrdri apreciate de speciali;ti. in expedilia pe < Belgica > Racovild observd importanta deosebita a mediului fizic in modificarea fiinfelor vii, adica rolul morfogen al mediului, enun[at de Lamarck. in Antarctica, factorii biofizici igi manifesta in mod mai evident fola lor modificatoare. Racovila recunoa;te toate principiile concepliei darwiniste _-- afard de principiul suprapopula{iei. El reugegte sd dezvolte conceplia darwinistd, aducind dovezi privitoare la ac{iunea directa a factorilor de mediu asupra organismelor. in regiunea Polului Sud. Timp de 20 de ani rdmine la Paris ca subdirector al laboratorului Arago. in acest timp studiazd fundul Marii Mediterane ;i fauna acesteia. El vede ;i cu aceasti ocazie unitatea strinsl dintre organisme gi mediu, si influenla directd a mediului asupra organismelor. Vizitind Grota Balaurului din insula Majorca, RacovilS vede din nou acfiunea directd a mediului asupra organismelor. EI observd cd in acest caz mediul se menline foarte constant. ln acest mediu, Racovild reu;egte sd descopere Asellide (Crustacei) de mult dispdrute de pe suprafafa pdmintului. Din acest moment. Racovil[ se consacr[ studiului pe;terilor, cu o rivnd gi o asiduitate neintilnitd la alli speologi. Concepfia sa teoretici serioasd gi bine fundamentatd permite lui Racovild si pund bazele unei ramuri noi a biologiei, speologia. El infiinteazd o revistd speciali: < Biospeologica>. Dragostea de fara il face sd pdrdseascd Franfa ;i sa se reintoarcd in patrie, unde intemeiazd lnstitutul de speologie din Cluj, pfimul institut de acest fel din lume. Ales membru al Academiei Romine, apoi pre;edinte, se lupta in zadar sd dea acestei vechi institulii o alti structurd. ldeile sale au fost realizate abia mai tirziu, dupa moartea sa, de cltre regimul democrat-popular din {ara noastrd. Racovila studiazd Asellidele dulcicole inotdtoare; le compar[ cu cele mergdtoare qi cu cele din peqteri. El constatd cd nu (funclia creeazd" organulD, cum greqit se spune, ci o funclie noud foloseqte un organ preexistent pe care-l readapteazd. Aceste cercetiri le-a extins gi la Vertebrate. Racovild atrage atenfia cd trecerea de la Pe;ti la Amfibii nu s-a facut prin adaptarea branhiilor la respiralia aeriand. ci prin adaptarea unui organ preexistent - vezica inot[toare _- la o funclie noud. Branhiile au dispdrut prin nefolosire.

L\-I

PNDFATA

Racovitd folosegte, in studiile sale, o metodd de cercetare ( istorici >, dind teoriei epigenezer o mare dezvoltare gi addugindu-i elementul dinamic, adaptabilitatea organismelor la mediu in cadrul unitalii dintre organisme qi rnediul lor de via!5. Elementele de dialecticd sint foarte numeroase in opera vastd gi deosebit de variatd" a lui Racovild. Racovila merge pe linia lui Darwin, care a introdus principiul filogenetic in sistematica. El incearcd sd introducd in sistematicd principiul unitdlii dintre organism gi mediu. Ca ;i Darwin, Racovild nu vede unitdlile sistematicii sub forma lor linneand, flxista. Pentru Racovild, << taxonomia nu este decit filogenia aplicatd > 1. Racovila incearcd sd dea o noui definilie speciei, linind seamd de factorul istoric, evolutiv. El vede specia ca o noliune mai larg5, mai cuprinzdtoare. ln sfera acestei noliuni de specie, Racovild include istoria, filogenia gi divergen{a, adici formele noi care pot rezulta dintr-o formd veche in timpul adaptdrii ei la medii deosebite. Ceea ce noi numim specie, Racovil[ propune a se uumi < spi15 >. Problema < spilei > gi << speciei > a dat nagtere la disculii. in general, sistematicienii n-au acceptat punctul de vedere al lui Racovild in aceastd problemd. Pentru RacovitS, evolulia fiinlelor vii nu este decit un capitol al unei legi care guverneaz[ materia in intreg universul: < notiunea de evolulie nu este nici ipotezd,, nici teorie, este o constatare cie fapt, este una din cele mai sigure gi fundamentale dobindiri ale gtiinlei ;i constituie impreund cu principiul conservdrii energiei, cea mai de pre! comoard din zestrea greu agonisitd a omenirii>2.

Victor Babeg a fost reconsiderat in ultimii ani, in cadrul operei de valorificare a tradiliilor materialiste, sdndtoase, din trecutul patriei noastre. Cu ocazia lucrdrilor Sesiunii l5rgite a Secliei gtiinlelor medicale a Academiei R.P.R. gi a Ministerului Sdnatalii (decembrie 1952), ca;i cu ocazia comemordrii lui Babeg, s-a scos in eviden!5, importan\a lui in ce privegte promovarea materialismului in lara noastrd. Acad. D. Danielopolu, cu ocazia acestei sesiuni, il considera pe Babeg drept figura care a concreti zat lg un inalt nivel gtiinfific, faza creatoare a medicinii romineqti qi atrage atenlia cd < gindirea materialista alui Victor Babeg se vddegte din primele sale scrieri > t. Babeg a rdmas materialist consecvent toatd via{a sa. incd de pe bdncile Facultdfii, Babeg se dovedeqte a fi un element exceplional. El imbrdJigeazd a. Babeg de tindr darwinismul, pdstrind o atitudine criticd fald de unele laturi ale acestei conceplii este format de profesorii sdi din Budapesta gi Viena; el depdgegte repede nivelul tuturor colegilor sdi de facultate. Babeg incepe foarte de timpuriu sd facd cercetdri originale. Ca tindr docent cu ocazia unui proces celebru se dovedegte a fi un curajos duqman al rasismului. In studiile sale filozofice din tinerele gi in cele scrise spre sfirgitul vielii, Babe; ia atitudine hotdriti contra crealionismului 9i fixismului. Babe; se specializeazd,in laboratoarele lui Pasteur, Cornil, Koch, Virchow, Rekitanski q.a. Un detaliu care trece in general neobservat este faptul cd Babeg, deqi a lucrat un timp in Institutul lui Virchow, degi avea mult[ consideralie pentru acesta, totu;i nu a imbraliqat conceplia sa organo-localicista. A inva{at de la Virchow numai metodele de lucru. Babeg a intrat darwinist in Institutul lui Virchow qi a rdmas darwinist qi dupa ce l-a pdrdsit. El consider[ organismul ca un tot funclional, ?n care sistemele gi organele nu se afld in raporturi slabe intre ele, ci prezintd puternice corelalii funclio-

I Lucrdrile Institutului de speologie din Cluj, t' lI, 1924-1926, p. 16 2 Evolulia Si problemele ei, 1929, qi E. G. Racovild, Pagini alese, Ed. Acad. R.P.R', 1955, p. 36. 3 Acad. D. Danielopolu, Tradiliile materialiste ole Stiin{elor medicale din lara noastrd;i dezvoltarea lor pe .baza flvdldturii lui I. P. Pavlov. Raport Sinut la sesiunea ldrgitd a Secliei;tiinlelor medicale a Acad. R.P.R., Ed. Acad. R.P.R., 1955, p. 25.

4 V. Babe;, Anatomia patologicd generald : curs cules ;i redactat de dr. M. Georgescu, cap. congenitale; predispozitii ;i caractere de specie. Ed. Cartea Romineascil, 192I,

IX A.

Anomalii

LIX

f, Ir tr F_,\T..\

nale, atit in organismul sdndtos cit gi in cel br:lnav. Babeg pune in cvidenld corelaliile funclionale cu ocazia studierii mecarrismelor de apdrarc a organismului contra factorilor patogeni. O alta lattrrd care-l deosebeqte pe Babeq de Virchow este felul de a privi rolul sistemului nervos in clrganism. Virchow nu reugegte sd vadd in acesta un aparat de coordonare gi indrum ate a organismului; din contra, Babeg incd din 1882 lncepe sd observe rolul deosebit pe care-l are integritatea func{ional.l a sistemului nervos in func{ionarea mecanismelor de apdrare a organismului, in imunitate, ca;i in troficitate. Pentru Babeg, < sldbirea aparatului nervos compromite mecanismele regulatoare ale organismului > 1. Experientele sale dovedesc cd < in producerea imunitdlii trebuie sd linem cont qi de sistemul nervos>z. incd din primele sale cercetdri, Babes ajunge sd observe rolul trofic al sistemului nervos, gi efectueazd. experienle care completeazd in mod fericit pe cele fdcute de Pavlov asupra < reflexului patologic >. Babeq gi Irsai traumatizeazd. mdduva spindrii la animale de experienld sau produc tulburdri functionale ale acesteia, cu ulei de mustar; ei oblin leziuni cutanate, atrofice, ca qi aparilia de vezicule herpetiforme. Autorii interpreteazd, acesteleziuni experimentale ca o consecin!5 a tulburdrii funcliunilor trofice ale sistemului nervos 3. Predispozilia la boald este vd,zutd' de Babeq ca un rezultatal variagiilor in reactivitatea organismelor, in sensul varialiilor nedefinite ale lui Darwin (varialiilor divergente, cum le-am numit in partea intii a acestei prefele). < Reacliunile sistemului nervos intervin de asemenea cind este vorba de izbucnirea unei boli infeclioase . . . >) 4. in izbucnirea unei boli infectioase sau neinfectioase, predispozilia joaca un rol deosebit, dupa Babeg. < Nu existd nici o formd de boali la care predispozilia sd nu joace un rol mai mult sau mai pulin important. Putem vorbi despre o predisp ozilie morbidd, cind puterea de rezistenld a corpului, a celulelor din anumite organe sau a organismului intreg, din cauze ereditare sau cigtigate, este scdzut5, sau cind mecanismele regulatorii nu sint in stare sd intretind mersul normal al proceselor vitale >

In ultimd analiz'a, pentru Babeg, rezistenla, ca gi predispozilia Ia boald, lin de reactivitatea organismului, privitd nu static, ci dinamic. Pe de o parte, citatele de mai sus si numeroase altele dovedesc cd Babeg avea o conceplie functionald, biologicd asupra bolii. Conceplia aceasta apare gi se dezvolt[ intr-un moment in care conceplia organo-localicistd, staticd a lui Virchow era accepratd aproape ca o dogm5. Babe; opune conceplia sa concepliei lui Virchow, fard sa afirme ca atare acest lucru gi fdra sd-i declare rdzboi deschis. Dar el vegheazta ca elevii sai qi cercetdtorii romini care-gi prezentau lucrdrile la gedinlele < Societalii medicale > din Bucuregti sd rdmind pe o linie materialistd justd, la o conceplie funclionald. Pe de alt[ parte, citatele de mai sus il aratra pe Babeg ca pe unul din ctitorii teoriei nerviste, aldturi de Secenov, Botkin, Vvedenski qi Pavlov dar in alt domeniu acela al patologiei. Se inlelege de aseinenea interesul pe care Babeq l-a acordat pinl la moarte cercetdrilor de neuropatologie fiziologicra ale elevului qi prietenului sdu, prof. Gh. Marinescu. Am linut sd subliniem aceastd laturd a activit[fii lui Babe;, deoarece ea este mai pu{in cunoscutS, qi n-a fost subliniatd decit de acad. Benetato, R.P.R.

cuvintarea sa

comemorarea

lui Babe; la

Academia

Babeg dezvoltd conceptia materialistd a lui Darwin in domenii foarte deosebite, cum sint: microbiologia, inframicrobiologia, anatomia patologicra, fiziopatologia, igiena preventivd,, organizarea sanitard g.a. Nu vom putea sd analrzdm toate aceste aspecte. Multe din ele au fost relevate de altfel 1 V. Babeq, Anatomia patologicd generald, Iec{ia a VII-a. 2 Idem, in Rominia medicald, 1893, nr. IV. 3 Babe; gi A. Irsai, in Orvosi Hetilap (Siiptdmtnalul

medical) Budapesta, 1882, 4 V. Babeg, Anatomia patologicd generald, p. 61. 5 lbidem, p. 58. 6 Acad. Gr. Benetato, Despre orientarea fiziopatologicd tn opera Stiin{ificd a rostita la sesiunea Acad. R.P.R., 1954.

nr. l4-l}.

lui Victor Babes; conferin{d

I'NE I.'AT.\

de catre savantul sovietic S.D. Mogkovscki, cu ocazia implinirii a 20 ani de la moartea lui Babeqr 5i de acad. $tefan S. Nicolau in prefata pe care acesta a scris-o la volumul I al < Operelor alese > ale lui Victor Babe;2. Ne vom mullumi sd expunem foarte rezumativ plrerile lui Babeg care ilustreazd dezvoltarea darwinismului de citre acest mare savant romin. Babeg a privit problema speciilor si a varietalilor noi dintr-un punct de vedere mai genererl decit Darwin. Babeg recunoaste rolul varialiilor lente in formarea speciilor, dar el atribuie ;i varialiilor bruste un rol in formarea de varietlfi sau specii noi. Problema aceasta a abordat-o acolo unde nimeni nu s-a gindit s-o urmdreascd gi anume in studierea anomaliilor gi a monstruozitdtilor la om. intr-o nota la Academie gi in cursul sdu de Anatomie patologicd gerrerald. Babeg ia atitudine

contra noliunii de varialie nedefinitd., creatd. in Darwin. El reu;egte sd dea indicafii prelioase asupra unora din cauzele care produc anomaliile. ca qi asupra manifestdrilor lor in raport cu virsta si nevoile metabolice. Babeg nu privegte de loc varia{iile nedefinite ca pe ceva incognoscibil. El descrie o corelalie funclionala intre anomaliile fe{ei qi cele ale membrelor. In provocarea anomaliilor, Babep recunoaqte influenla factorilor mediului extern,, de la cei lizici pina la cei biologici, care pot ac[iona separat sau impreund. Adincind corelaliile funclionale, Babe; ajunge la concluzia cd diencefalul constituie un centru care. in stare normald, dirijeazd apartlia caracterelor de specie. Tulburarea acestui centru este constatatd de Babeg in cele mai multe din anomaliile gi monstruozitS{ile umane examinate. Aceste constatdri ii intaresc credinla cd efectele teratologice sint condilionate de o < tulburare accidentald a unei regiuni de la baza creierului, a unui centru la care participa probabil pi corpul pituitar > 3 ;i cd de aceast[ transformare depind caracterele de rasd sau chiar de specie. Babeq presupune cd anomaliile mici (variafiile lente) se gterg fdrd a ldsa urme, iar cele mari sint incompatibile cu viata. Numai rareori se intimpld ca o anomalie sd fie la limita anomaliilor de rasi sau de specie, intimplare rard. care poate totuqi s[ se fi dezvoltat in timp in girul lung al epocilor. Timpul in care apare o anomalie are de asemenea o mare importanta. ( Cu cit o anomalie s-a dezvoltat mai devreme, in timpul dezvoltdrii embrionare, cu atit mai mult aceastd anomalie are tendinla de a se generaliza. de a cuprinde un sistem intreg a>. Punctul de vedere al lui Babeq in privinla speciei este interesant. Azi se cunosc specii sau varietdli care au apdrut prin variafie bruscd. O notd aparte o constituie pdrerea lui Babeg despre importanla diencefalului in dirijarea apariliei caracterelor de specie sau varietate, adicd a reactivifitii $i metabolismului particular. specific. De cind a facut Babe; aceste afirmalii gi pind azi, cuno;tinfele noastre despre importanla diencefalului au crescut rnult, Dar nici azinu putem incd spune clror factori se datoreqte, la animale. aparilia caracterelor specifice. Problema ar merita sd he reluatd gi studiatd serios. inainte de a trece la alte probleme biologice studiate de Babe;, am vrea sd spunem. citeva cuvinte despre metoda sa de lucru. in privin{a aceasta, Mogkovscki afirmS: < Analizindoperamultilaterald a fui Babe; putem s-o caracterizdm ca pe o inaintare pe un front larg qi compact in vastul domeniu al microbiologiei medicale gi veterinare, precum si in cel al disciplinelor inrudite . . . Linia pe care a trasat-o in ;tiin(6 ;i care este legatd de numele sdu . . . poate fi denumiti patomorfologia procesului infeclios. Este sinteza microbiologiei cu patohistologia, care cuprinde morfologia ac{iunii reciproce a terenului qi a agentului infeclios > 5. Metoda de lucru a lui Babeg, dup[ cum se vede din cele aiirmate de Mogkovscki. este original[ gi complexS. Babeg studiazd caracterele unui germen pe mediile de cultur6, studiazi poarta sa de intrare in organism, efectele sale asupra organelor gi humorilor. ca ;i mijloacele de combatere I

D. Mo;kovscki, << Victor Babe; ;i rolul lui in evolutia microbiologiei contemporane)) (Analele vot. II, nr. 7).

sovietice, 1947, '2

Acad. $tefan S. Nicolau, PreJala la vol. I. al Oper<,lor alesc ale lut V. Babe;, Anatonia patologicd generald. . ., p. 352 9i 355.

Ibidem p.

; S.

347.

D. Mogkovscki, loc. c'ir,, p. 9.

romino-

I'll

LXI

I"'\ ].\

aza modele experimentale pe animale, ori de cite ori acest lucru este impus de rezolvarea problemei studiate. Metoda aceasta i-a permis lui Babeg sa clarifice probleme de etio-patogenie a bolilor infecto-contagioase. Aceastd problema era foarte grea gi controversatd in

a acestui germen. Babeq

cree

epoc? zorilor bacteriologiei. Babeg a imbinat in mod fericit teoria cu practica, dupi exemplul lui Darwin ;i al lui Pasteur. Rezultatele oblinr.rte de Babeg au fost aplicate in practicd, avind o deosebiti valoare pentru sdndtatea publica. Ca exemplu. in aceasti privin!6 sa amintim cum a aplicat Babeg metoda fiziopatotogicd in cercetarea turbarii qi a pelagrei. in turbare, Babeg a studiat caracterele virusului ;i efectele sale asupra organismului infectat. Babeg a descoperit cu aceastd ocazie multe aspecte noi. t printre care ;i corpusculii care astazi. -- dup[ Congresul interna{ional de microbiologie de la Praga din 1950- poartd. numele de Babe;-Negri. Babeg studiazd efectele virusului rabic asupra organismului. El descoperd faptul c[ organismul se apdrd contra acestuia prin formarea unor antitoxine specifice, pe care Babe; le descoperd in serul sangvin. Pe aceastS,bazra, BabeE creeazd. seroterapia inaintea lui Behring. Babe; infecteazd animalele;i le trateazdcu serul s[u, dol'edind eficacitatea acestuia. Metoda lui Babe$ foloseste ser, material cu totul inofensiv. pe cind Pasteur folosegte miduva cu virus. Metoda lui Babeg are avantaje care au fost larg apreciate. Ea a fost multd vreme folositd in numeroase lariAceeagi metodf, de lucru o fotose;te Babe; in studiul altor boli; de exemplu in studiul difteriei etc. in fond, Babeg mergea de ta cauzd,la efect gi nu neglija nici una din verigile procesului infec{ios. El studia concomitent ;i posibilitalile de modificare a patogeneitdlii germenilor. problema variabilit[1ii microbiene preocupd pe Babeg, aqa cum il preocupase mai inainte pasteur gi pe ;i aga cum ne preocupa qi azi. Babe; atacd problema de pe pozilii darwiniste. Pe linga metodele clasice, Babeq folosegte antagonismul microbian pentru a obline uneori efectul dorit (prin-

cipiul luptei pentru existenla aplicat la microbi). Studiind acest efect, Babe; i;i da seama dupa cum aratf, acad. Nicolau cd <o boala microbiani va putea fi tratata cu ajutorul produselor ce iau na;tere in corpul microbilor ce provo aca alte boli . . . Tn 1885. intrevedea ideea geniala realizatd aproape 60 ani mai tirziu a tratamentului cu antibiotice > 2. Dar Babeg nu s-a mullumit numai sd studieze antagonismul microbian, ci ;i asocialiile intre microbi (ajutorul reciproc). Babeg a v/azut cd unele boli sint datorite

unei asocialii intre germeni (de exemplu simbio za dintre agentul febrei aftoase gi acel al peripneumoniei). Doud microorganisme se adapteazd unul la metabolismul celuilalt in atacarea unui macroorganism pe

parte nu-l poate infecta' Revenim asLlpra metodelor de lucru ale lui BabeE pentru a scoate in evidenld o latura. dup[ pdrerea noastrd, deosebit de importanti. Babe; este acela care ne invald o metodd noud pentru vremea lui qi anume cd un cercetdtor trebuie mai intii sd-gi fixeze bine cadrul problemei pe care vrea s-o studieze. El trebuie sd foloseasc[ toate mijloacele existente pentru rezolvarea diferitelor aspecte ale fenomenului studiat 9i dacd-i lipsesc mijloacele tehnice, cercetdtorul trebuie sa gi le creeze singur. Aga se explicd faptul c[ in tezolvatea numeroaselor probleme pe care le-a atacat, Babe;, negdsind aparatura adecvatS, gi-a creat-o singur, -- au inceput sd sau cu ajutorul fratelui sdu, dindu-ne peste 50 aparate noi, care - dupa Moqkovscki 3. unor descoperirea se explicd aqa Tot igiena gi fie folosite in toate laboratoarele de bacteriologie puna sI reuEit a Babeq etc. altora capsula metode noi de coloralie privind cilii unor microorganisme, bazelecoloraliei vitale a microorganismelor q.a. Cu metoda aceasta, Babeg a reu;it sd descopere 50 microbi noi. un num6r de parazili - azi denumili < Babesioze> -- a descoperit formele variabile la

care fiecare

bacilii difterici. tuberculos.

coli

etc.

t La acest Congres s-a recunoscut prioritatea lui I Acad. $tefan S. Nicolau, loc. cit., p. Xl. tr Nlo;covscki, loc. cit., p, 5 s.i urmatoarele'

Babeq

clescoperirea acestor corpusculi'

LXII

PREFATA

Babeq a consacrat mul1i ani din viala sa studiului pelagrei; el considera aceast[ boal6 ca pe o manifestare a foamei cronice a lSrdnimii noastre gi ca pe o ruqine nalional[. Mergind consecvent pe linia gasirii cauzelor acestui fenomen, in care patologicul gi socialul se impletesc strins, Babeg reuge;te sd- vad[ cd adevdrata cauzd" a pelagrei este exploatarea nemiloasd a ldrdnimii. Babe; preconizeazd tratamentul care poate sd ducd in mod sigur la eradicarea pelagrei. <Leacul contra pelagrei> afirm[ Babeg, viJ dau eu: < reforma agrard.>. Intr-adevdr, mergind pe linia studiului cauzelor gi efectelor, Babeg a reugit si se ridice de la eprubete, etuve si masa de experienld, dela observaliiclinice, pinila soluliile sociale ale acestei probleme. Babeg avea dreptate atunci cind suslinea ci pelagra nu ceresolulii curative - pelagroserii qi medicamente ci solulii preventive, radicale de ordin social. Acest lucru s-a dovedit a fi intemeiat. Solulia lui Babeg n-a pl[cut de loc desigur forurilor de conducere ale lbrii de pe vremea lui; ea s-a bucurat de o inalti preluire in condiliile regimului nostru de democralie populara. Am vrea ca inainte de a lncheia sumara expunere a meritelor lui Babeq sd vorbim pulin despre spiritul analitico-sintetic al lui Babeg gi despre materialismul sdu. Babeg a ardtat, incd din tinerele, aptitudini analitico-sintetice. Primul tratat din lume asupra Bacteriilor a fost scris de el in colaborare cu Cornil. Babeg a scris un tratat sintetic despre <turbare> (1912), care a rdmas clasic, gi multe alte lucrdri - in special memorii mari. Exemplul lui in aceastd privinld trebuie sd ne fie gi noul un indemn. Materialismul lui Babeg imbracd aspecte complexe ca gi tot ceea ce fdcea acest mare ginditor. Gdsim atitudini materialiste in trei din scrierile sale, ca ,si in poeziile sale, scrise in limba germand. Babeg se preocupd indeaproape de conceplia elevilor sdi, intervenind ori de cite ori era necesar. Babe; vegheazd la orientarea materialistd a cercetitorilor no;tri, participind timp de 40 ani cu multd regularitate la ;edinlele Societdlii medicale. El ii incuraja pe acegti cercetdtori qi se ingrijea de creqterea 1or. Academicianul C.I. Parhon igi aduce cu drag aminte de cdldura cu care Babeg a salutat prima sa comunicare facutd pe vremea cind era student. S-ar putea spune cd prin incurajdrile sale, Babeg a transformat in tinirul Parhon gi in allii scinteia curiozitdlii ;tiinlifice intr-un foc continuu, care a crescut permanent in intensitate. Babe; a dat cu generozitate din focul sacru care ardea in el; el a semdnat zeci de idei in jurul sdu, fericit sd le vadd fructific?nd. A fost aspru uneori, dar totdeauna drept in criticile sale. Babeq a dominat ;tiinta medicald romineascd qi a indrumat-o pe drumul materialismului, iar influenta sa persist{t qi azi.

* Ar fi fost natural ca dupa Babe;, sd vorbim de celalalt mare microbiolog romin, Prof. Ion Cantacuzino. Dar, din nefericire, numerogii gi valorogii sdi elevi nu au publicat pind acum nici o lucrare noud, criticd, de reconsiderare a operei gtiinlifice a acestui cercetitor darwinist, organizator eminent, ;i qef de gcoald, al cdrui nume traiegte viu atit printre cercetdtorii tineri gi virstnici din lara noastrd cit ;i printre biologii care au avut norocul sd-l cunoasci gi sa fie indrumali de el la stalia de biologie maritimd de la Roskoff (Finistdre), din Franla. Nu am dori si deformdm sau sd omitem ceva din personalitatea nici unui cercetdtor citat in aceastd prefald. in privinla profesorului I. Cantacuzino, gdsim in raportul citat mai inainte al acad. Danielopolu 1 - elevul s[u - o expunere rezLlmativd a direc{iei pe care a urmat-o Cantacuzino in cercetdrile sale, dar nu gi a rezultatelor oblinute 9i a valorii acestor rezuitate judecate la citeva decenii dupa moartea prematuri a acestei mari figuri a medicinii romine;ti.

* Prof. Gh. Marinescu a fost remarcat de iindr de cltre Victor Babeq, care, dupa ce l-a format, l-a trimis in strdindtate, sfdtuindu-l sd imbrdfi;eze neurologia. Marinescu a stat opt ani in Franta gi s-a fdcut repede remarcat prin calitdlile sale de cercetdtor. I s-a propus sd rdmind in Franla, dar Mari-

I Acad. D. Danielopolu, loc. cit., p.

32.

LXIII

PREFATA

nescu a refuzat, ( considerind ca o datorie sd se reintoarcd in lard gi . . . sd pund in slujba ldrii sale puterea sa de muncd. >1. Marinescu a fost primul profesor de neurologie din lara noastr6. La scurtd vreme dupl reintoarcerea sa in patrie Marinescu incepe sd atragi in jurul sdtt o pleiada de elevi. Primul sdu elev a fost acad. C. I. Parhon. Au venit apoi: prof. I. Minea, State Drdg[nescu, Radovici, Al. Tupa, A. Kreindler, O. Sager ;i mul{i al1ii. Marinescu a fost, ca gi maestrul sdu Babeg, un cercetdtor neobosit gi pasionat, avind o vie curiozitate qi o metodd materialistd de cercetare care i-au permis sd aduca

contribulii valoroase in multe domenii ale biologiei: neurologie clinicS, anatomie patologicd a sistemului nervos, fiziopatologie, biochimie ;i histochimie. Marinescu a imbinat in mod fericit clinica gi laboratorul, medicina experimentalS servindu-i ca ghid in cercetarea clinic5. Contribulia lui Marinescu in domeniile cercetate este foarte vastd. Babeg a scris impreund cu Cornil primul tratat de bacteriologie din lume, in care au fost sintetizate toate cunogtintele din acea vreme in acest domeniu nou. La fel procedeazd.Marinescu. ln 1909, el publicit lucrarea intitulat5:<<La cellule nerveuse>>, in care expune sistematic propriile sale cercetdri. $i astdzi aceastd carte este socotitil ca una care a luminat drumul neurologiei pentru multd vreme, fiind consideratd, ca un tratat clasic al fiziopatomorfologiei celulei nervoase. Marinescu privegte celula nervoasd in dinamica sa. El combate pe cei care studiazd celula nervoasd din punct de vedere static. Marinescu leagd dialectic funclia de structnrd in toate lucrlrile sale de clinica gi laborator. in decelarea celor mai fine modificiri funclionale ;i structurale, Marinescu folosegte ultramicroscopul, colorafiile vitale, biochimia, histochimia, electrofiziologia, cinemato grafia, chimia fizicd gi alte metode. Ideea esenliald a lui Marinescu din aceastd lucrare exceplionald < Celula nervoasd > si din majoritatea lucrdrilor sale de neurologie, a fost aceea de a determina felul cum sistemul nervos intervine in procesele normale gi, plecind de la acestea, in cele patologice. Babeg il invdtase ca legile patologicului sint in fond legile normalului. Marinescu urmdrea consecintele leziunilor sistemului nervos gi efectul lor asupra organismului, corelatiile func{ionale normale si patologice gi mergind pe aceastd linie gi-a dat seama de rolul coordon ator al sistemului nervos central asupra metabolismului organismului. In opera vast[ a lui Marinescu se gdsesc elemente care repr ezintd, contribulii valoroase la principiul structuralitdtii al lui I. P. Pavlov. Marinescu a fost un bun cunoscdtor al fiziologiei nervoase. EI gi-a dat printre primii seama de valoarea exceplional5, a concepliei lui Pavlov. Intr-o atmosferd in care curentele antiprogresiste in tara noastrd erau larg rdspindite, Marinescu scrie tmpreund cu acad. Kreindler, << Les reflexes conCitionnelles >. Aceastd carte reflectd conceplia sa materialistd, ca gi contribulia sa gi a gcolii sale la dezvoltarea acestei concep{ii avansate. Marinescu ;i Kreindler extind teoria reflexelor condilionate in domeniul educaliei gi al pedagogiei, o aplicd printre primii la studiul fiziologiei copilului, indeplinind astfel unul din dezideratele lui Secenov, pdrintele fiziologiei materialiste ruse, care ddduse o deosebitd importan(d educaliei in formarea gi in corijarea caracterului. ln conceplia lui Gh. Marinescu gasim numeroase elemente dialectice. Toatd via{a, el a aplicat, in patologia nervoasd, principiul unitalii organismului cu mediul; al unitdtii dialectice dintre funclie gi structurra; avd.zut dialectic relatiile dintre sistemul nervos central gi restul organismului, intre fiziologie qi psihologie etc. Sub influenta prof. Marinescu, a cdrei autoritate gtiinlificd a fost deosebit de mare, s-a format in tara noastrS. o miqcare gtiinlificd favorabilI insuqirii gi dezvoltdrii concepliei lui Pavlov. trndependent de prof. Marinescu;i gcoala sa, acad. Benetato a aderat gi el la aceastd concepfie din 1936 gi a dezvoltat-o in mod consecvent in lucr:irile sale ulterioare. Cu ciliva ani mai lnainte, acad. Danielopolu a adus gi el contribulii la teoria reflexelor. Toate aceste manifestdri reprezintd < trecerea la o treaptd noud, r Acad. A. Kreindler, Viala

Si opera prof. Gh. Marinescu,

\l\

I,It

E F'A

T,\

\uperioara. in -eindirea gi cercetarea gtiinlificA a lui Gh. Marinescu))t. a lui Marinescu gi a altor cercetritcri adiugam noi care prin eforturile lor au ridicat de timpuriu gtiin{a biologicd din lara noastrd la o treapta superioard. La efortul citorva pionieri de acum doud decenii s-a addugatazi o mas[ mare du- cercetdtori care si-au insu;it materialismul dialectic si o datd cu el forma superioard a darwinismului \r anume conceptia lui I.P. Pavlov gi aceea a lui t. V. Miciurin. Prof. Marinescu este un luminos exemplu de pionier al gtiinlei progresiste din patria noastr6. Marinescu a luat atitudine contra curentelor obscurantiste din gtiin!d., ca qi a celor promovate cle regimurile trecute. El a rdmas un materialist consecvent, cum rezultd din numeroase manifestdri. il -easim aldturi decei 93 de savanli din lumea intreagd. semnatari ai apelului pentru pace la sfirgitul razboiului trecut, il gasim combdtind rasisnrul gi luind atitudine pentru laranii s[raci care suferd de pelagrd, tot atit de radical ;i de curajos in aceastf, privinla, ca ;i maestrul sdu V. Babe;. Am expus doar citeva palide aspecte din activitatea clocotitoare a acestui savant darwinist romin care a creat gcoala de neurologie de la noi qi care prin munca sa neobositd a reusit sd aduca multe solutii in rezolvarea problemelor grele din domeniul neurologiei gi biologiei.

Acad. Const. [. Parhon isi incepe activitatea ;tiinli{rcd de pe vremea studenliei, ca intern al prof. Gh. Marinescu. De pe atunci acad. Parhon, care cunogtea darwinismul, incepe sd studieze endocrinologia. Acad. Parhon igi leaga numele sau qi al soliei sale qi de o altd problema: este vorba de localizdrile in mdduva spindrii, lucrdri care-l fac repede cunoscut in lard gi peste granip. ln 1909, impreund cu colaboratorul sdu dr. Goldstein. scrie in frantuzeste primul tratat de endocrinologie din lume. Aceasti carte aduce consacral'ea acad. Parhon gi in acelaqi timp reprezint[ o treaptd calitativ noud, a endocrinologiei care incepe sa se dezvolte furtunos. Acad. Parhon este considerat unul din ctitorii endocrinologiei materialiste. Opera acad. Parhon completeazra pe aceea a maestrului sdu. prof. Marinescu. Studiul neuropatologiei l-a dus pe Marinescu spre cunoasterea modificdrilor pe care [e imprimd sistemul nervos restului organismului - in primul rind - - gi in al doilea rind, asupra modificdrilor morfofunclionale care au loc in interiorul sistemului nervos. Acad. Parhon studiazd in primul rind rolul pe care-l au modificdrile organismului asupra sistemului nervos. Astdzi inlelegem intr-o lumind nou[ truda de o via{[ intreagd a acad. Parhon. Lucrdrile acad. K.M. Bikov Ei ale colaboratorilor sdi ne aratd. rolul pe care-l are organismul in modificarea dinamicii scoarlei cerebrale. Prof. Marinescu a studiat integrarea organismului prin sistemul nervos central qi tulburarile acestei funcliuni in cazuri patologice. Acad. Parhon a studiat rolul glandelor endocrine, verigd importantd ;i indispensabila atit in integrarea organismului de cdtre sistemul nervos, cit si in modificarca dinamicii scoarlei cerebrale sub influenla modificarilor patologice viscerale. Acad. Parhon studiaz[ bolile psihice de pe pozilii materialiste. El este unul dintre primii psihiatrii care au introdus biologia darwinista in domeniul tulburdrilor psihice, aducind ;i in aceastd ramurd a medicinii contribulii substan{iale. Acad. Parhon cristalizeazd. felul sdu de a vedea aceastd problemd in afirmalia urmatoare: < Psihiatria va beneficia desigur mult, daca ea va fi studiata din punct de vedere biologic, qi aceastd observa{ie est: adevdratS, mai ales pentru psihozele endogene >>r. Decelarea unor modificdri biochimice precise in bolile psihice intdresc baza material5 a psihiatriei. Prin aceastd atitudine, prof. Marinescu qi Parhon resping teoria dualista a lui Bichat, care separa psihicul de restul organismului. Ei se afl5, incd din tinere{e, pe o pozilie net materialistS, care constituie

t Acad. D. Danielopolu, Raport asupra tr(tdiliilor materialiste ale ;tiinyelor nredicale..., p. 31. C. l. Parhon $i M. Derevici, Sur la rdaction. de Buscaino dans I'urine de certains aliinis, in Bull, \eurol., PsycTlorr'", Endocrin. et Psychologie, 1923, p. 96. ..

Sot,.

l, It L

li,\

LXV

T.,\

o contribulie importantd la principiul structuralit[tii al lui Pavlov. Cei trei darwiniqti romir':i - Babeg, Marinescu qi Parhon - se dovedesc gi in aceastd privintii a'fi pe aceea;i linie, contribuind la dezvoltarea teoriei nerviste in domenii noi, neabordate de savanlii ruqi 9i sovietici, care au elaborat aceastd teode f,unclamentala a medicinii qi biologiei. Un alt capitol nou, deschis de cercetdrile acad. Parhon, este acel al corelaliiior funclionale intre glandele endocrine. Principiul coreiafiilor func{ionale ars o n'lare impor"anti in biologia lui Darwin. Acad. {- .1. Parlion nu numai ci a extins acest principiu intr-un ciomeniu nolr - acei al endocrinologiei dar i-a imprimat un conlinut non, diaiectic. A:::cl. Parhcn studiazii ccrelatiile fiinctionaie dintre tiroid[ gi timus, pe de o parte, Cintre tiroid:i gi gonade pr dc altir partc. ca ne contradic{ii interne" O alta contradic{ie cercetnti de a,:atl. C.[. Pariron cste ;llternarifa dintre stimulare qi inhibi{ie in domenilrl neuro-endocrin. Studiind patolo.eia ovaiiani, ai:acl. Parhon a obsertiat c[ stdrile netlro.lol ir fenomcne de macromastie. O endocrilrc care se traC'.rc i-rrintr-o ilinerfunltiune ovariana dau datii instaiati aceastil modificare, noua stare fiziologici are drcpt cosecintli un efect inhiL:itor asupra

ovarului carc intru1 in amenoree. Acaciemicianril Pa.rhon imagineaza modelele de exprepls.utare creind sindroame endocrine bi;i rnuitiglandu'are, urmirind modificirilc nlltabolice (as;a, calciul, potasiul, magneziul, cholestcroltrl etc.) in creier, in singe, ?n giandele en<locrir:e',ii orgerlc. l-ln n:ar,; numlir de lucri,ri au fost consai.:rate pe plan experimental acsstor probtrcme. Paralcl, aca<i. Parhon ;i cola'boratorii sIi au studiat cazitrile clinice care er:au clarificate <ie rezultatele lor expcrirrentirlc. Ansanrblul accstor cercetini asllpra sindroa-

melor plurig'landularc constituie o extrem de importanta contribulie biologictt si medicall. Ele constituie in acelasi timir un model de feiul cum trebuie nnitrL clinica- clr experimentarea. teoria cu p ractica. Un alt capitol nou de biologi: in care contribulia acaC. Parhon este deosebit de valoroasi, este acel al bioiogiei virstelor, al ilikitriologiei, curn a denumit-o insugi autorul. Acad. Parhon" s-a interesat inc[ de la inceputurile activitSlii sale de biologia tuturor stadiilor ontogeniei cle la formarea gamefilor, 1a dezvoltarea embrionar5, de ia aceasla la perioada copiidriei gi pubertdlii, a virstei adulte $i a bltr?nelii. Ccle mai multe cercetiiri le-a consacrat protrlemei cro;terii gi dezvoltIrii, si problemei birtrine{ii. Contribu{ia acad. Parhon in ambele probleme este rnasiva ;i de o mare importanlir. Direct sau

snlr conclucerea sa, se execut[ lucriiri clove,Jind intervenfia ec]rili'nrului endocrin in fecundalie in cicterminarea sexului ;i vitalitatea embriolului 1, a rolului pe care scoar{a cerebral[ il poate avea in formarea :r, glandelor endocrine : a rolului glandelor eirdocrine in dezvoltarea embrionard a ochinlui in organogeneza masivului faciai a, a dinamicii embriogenezei etc. Vomnreda, foarte pe scurt, unele din aceste cercet[ri (de exemplu

in problerna achondroplaziei). consecutivi auencefaliei, ar fi suprarenalelor, aplazia ln creieruh-ti. Ideea aceasta perioada formdrii in emite cerebrale l-ar pe celulele care rezultatul unui hormon qi Wigglesworth printre care rezolvatL mai tirziu de Kopec (lgl7) qi apoi de a|!i cercetdtori - s-a in special qi Vertebrate la dovedit fecundd. S-a demonstrat c5 celulele nervoase la Nevertebrate 1910, Parhon formuleazir ipoteza

cele din nucleii cle la baza creierului la ultimele -- secretd un hormon care joacd un rol irnportant in metamorfozra (la Nevertebrate) sau in fenomenele de dezvoltare embrionatd (la Vertebrate). Ipoteza lui Babe; asupra roiului dienceialului in reglarea dezvoltdrii normale, specifice, conline in ea un simbure de adevdr, pe care abia in zilele noastre incepem s[-l cunoaqtem mai de aproape. 1 C.

I. Parhon si V. D. Mirza, C. R. Soc. Biol. C. I. Parhon et M. Goldstein, Traitd d'Endocrinologie, Ed. Maloine, 1909. e C. l. parhon. Cercetdri asupra glandelor endocrine in raportul lor eu patologia mintald, Bucuregti, 1910; presse M6dicale, 1913, p. 80; Bull. et. M6m. de la Soc. ,le Neurol., Psychiatrie, Endocrin, et Psychol., Jassy, z

1923, avrll.

{ C. I. Parhon gi L. Laurian, Bul. ;t. al secliei gt. med. a Acad. R.P.R.,

V-c.363

1953,

t. V, p. 5-

l.-\\:I

1,lt FIFA'j'A

Acad. Parhon a dezvoltat doud idei asupra rolului glandelor endocrine in dezvoltare. Prima, verificati la ora actuald, prin numeroase cercetdri, privqte rolul propriu-zis al acestora in ontogenezd: .,glandele endocrine. . . par sd aibd o importanla de prim ordin in ontogenezd gi poate qi in histo genezd . . .Avem drgptul sd gindim cd in cursul vielii intrauterine, sau intr-un fel mai general in cursul vielii embrionare sau fetale, epoca principal[ a formdrii organelor, glandele endocrine intervin mult > 1. Hormonii intervin in histogeneza organelor mamiferelor, pdsdrilor gi chiar a plantelor (1923). Acad. Parhon a sezisat rolul hormonilor in timpul dezvolt[rii embrio-larvare cu mult inaintea lui Gudernatch gi a lui Demuth (autori care au demonstrat rolul secreliei tiroidiene gi timice la mormolocul de broascd) gi chiar a lui Max Aron, care a descris matura{ia tiroidei la embrionul de pasSre. A doua idee privegte o laturi incd foarte pufin studiati ;i anume faptul cd glandele endocrine, in orice moment al ontogeniei 1or, trebuie sd aibd funclii gi secrelii, care s-ar putea sd se deosebeascd de hormonii glandei mature. O idee aproximativ analogd o lanseazd,, mulli ani mai tirziu, R. Goldschmidt care sustine existen\a a trei feluri de ergoni, din momentul diferenlierii unei glande gi pind ce ea atinge pragul fiziologic adult. Experienlele pe care Wolff gi Danciakova le-au fdcut pentru modificarea sexului embrionuiui de pasdre cu ajutorul hormonilor gonadei adultel dovedesc, prin dozele mari, nefiziologice, pe care le folosesc, cd hormonul gonadei embrionare trebuie sd fie deosebit in natura sa de hormonul organului adult. Ne rdmine noud ca o sarcind sd fructificlm ideea aceasta. Academicianul Parhon se ocupd de problema bdtrinelii demonstrind cd in multe canxi imbatrinirea este de naturd patologica. In consecin!5, noi tretruie qi putem lupta contra imbdtrinirii. Ideea pe care a exprimat-o in 1954, cu ocazia sdrbdtoririi implinirii a 80 ani este deosebit de interesantd. Experienlele fdcute pe gobolani, de acad. Parhon qi de colaboratorii sdi, folosind extrasul de timus, i-au ardtat reversibilitatea fenomenelor de imbdtrinire gi revenirea animalelor de experienla spre faza adult[. Acad. Parhon pune problema reversibilitdlii in felul urmdtor: stadiile de dezvoltare nu sint reversibile. Un puber nu poate redeveni copil etc. Dar in interiorul stadiilor - cel pulin al unora putem ele descrie existenla mai multor faze de dezvoltare. reversibile. Fazele sint Dacd n-ar din fi aqa, spune acad. Parhon, toatd truda noastrd in medicind ar fi inutild. Tratamentul medical - medicamentos sau chirurgical - tinde sd readucd spre o fazd, normald o evolulie care sub acfiunea factorilor patologici se depirteazd de normal. lpoteza reversibilitdtii fazelor de dezvoltare meritd de asemenea o atenlie deosebitd. In multe din lucrdrile sale acad. Parhon s-a ocupat de probleme de biologie. Una dintre acestea este problema ereditSlii. Acad. Parhon ajunge la concluzia cd., de exemplu, starea morbidi a funcliunii tiroidiene la plrinli (extirpari, hipertiroidizdri) nu condilioneazd la descendenfi numai activitatea funcliei tiroide, ci a intregului organism, fdrd insd a putea prevedea forma, sensul gi intensitatea tulburdrilor ce vor apdrea. Puterea conceplionald a pdrinlilor etiroidali scade pind la sterilitate; fecunditatea scade qi ea. Administrarea tiroidei face ca fecunditatea si revind la normal. Tiroidectomia, ca gi hipertiroidizarea au determinat cregterea numdrului descendentilor de sex femenin fald de martori. Vitalitatea puilor scade. Tiroida puilor ndsculi din pdrinti etiroidali este deseori rdmasd in urmd cu evolulia etc. Astfel de cercetdri asupra ereditdlii au fost executate de acad. Parhon ;i colaboratorii s[i, in anii 1913, 1915, 1922,7923, 1924 gi 1929. Recent, la Institutul de endocrinologie al Academiei R.P.R., acad. Parhon qi elevul s5u, acad. Milcu au intreprins o serie de cercetdri pentru demonstrarea rolului hormonilor tiroidieni in modificarea caracterelor si in transmiterea ereditari a caracterelor noi dobindite in felul acesta. Pentru prima oard se dovedegte experimental ereditatea caracterelor dobindite prin modificdri datoritd hormonilor. Nu am reu;it sd reddm decit o palida imagine a contribuliei acad. Parhon in medicina qi biologie. Multe rezultate dintre cele mai importante rdmin in afara anahzei noastre. Cum am fdcut gi pentru

Presse Medicale. 1913.

lllrl'111_

I,X\ II

ceilalli darwinigti romini, am dori sd consacrdm citeva rinduri filozofului gi cetdfeanului Parhon. lncI de pe bancile liceului , acad. Parhon igi insu;egte conceptia materialist-dialecticd. cdreia ii r[mine credincios toatd viala sa. El ia atitudini hotarite progresiste din tinerefe gi se menline pe aceasti pozilie chiar in timpul cind la cirma tdrii se gdsea un regim care propovdduia idealismul, obscurantismul gi mist'rcismul. Acad. Parhon nu se intimideazd gi nici nu demobllizeazd, cind este atacat. El infeiege sa munceascd. sa creeze. s5-;i formeze numerogi elevi si sd spunii ce are de spus, cu toati seriozitatea ;i cu tot curajul, in orice imprejurare. Viata sa curatd, atitudinea pdrinteascd fa{a de elevi, dragostea

fald de omul in sul'erintd. setea de adevdr ;i pasiunea in munca, il apropie pe acad. Parhon de maestrul siu Marinescu, 9i de Babeg. Toli trei formeazd o puternicd. falang[ de cercetdtori materialisti. Intre to{i trei s?nt desigur qi deosebiri; dar sint qi multe trdsdturi comune. Nu pot sd inchei acest lung paragraf decit afirmind ca Babeq gi scoala sa s-au ridicat pe plan ;tiinflfic, ca qi pe plan cet5fenesc. la inaltimi pe care nu le-a atins nici o altd pcoald romineascd, cu excep{ia

lui

Racovila.

Ar mai trebui

alli darwinigti romini. Despre unii nu avem suficiente informalii (de exemplu despre I. Borcea), despre allii avem prea puline informalii (de exemplu despre Paul Bujor). Opera altora (de exemplu a lui Emanoil Teodorescu) imbraligeazd domenii in care autorul acestei prefele se mi;cd, mult mai greu. De aceea, cu tot regretul nostru, nu ne vom ocupa de ace;tia, degi recunoagtem meritele lor incontestabile. Rugdm pe cei care sint mai competenfi decit noi sd sd vorbim gi de

umple aceastd lacunii involuntarS.

* Darwinismul ln Transilvania* Pentru ugurarea expunerii acestei probleme am linut seama o singurd perioadi: pind la rdzboiul din 1918 qi nu ;i dupa aceasti datd. Explicam aceastd impdrlire prin faptul cd, pina la sfirgitul primului rd,zboi mondial, Transilvania a fost separatd de de

resttrl Rominiei. facind parte din vechiul imperiu Austro-Ungar. Prin urmare, intelectualii acestei provincii igi terminau studiile superioare in cele doud mari orage: Viena gi Budapesta. Curentele care luau nagtere in aceste doua capitale se rdspindeau ;i in provincie. [n 1847, in revista clujeana < Erd6lyi Termdszetbarat > (Prietenii naturii din Transilvania), apare o recenzie despre cdldtoria lui Darwin pe < Beagle >. Autorul ei este sasul Schur Ferdinand, directorul fabricii de sulf din Sibiu, mai tirziu profesor la liceul german din Bragov. ln 1853, Schur scrie o brogurd in care se aratd partizan al evolulionismului gi advers al fixismului. El poate fi considerat ca un precursor al darwinismului in Transilvania. in 1858, se traduce in limba maghiara ;i < Vestiges of Creation )), carte englezd care popularizeazd, sub o forml destul de criticabilS, unele idei evolulioniste.

La un an dupa publicarea < Originii speciilor >>, in 1860. Janosi Ferenc. profesor la Nagykords, adept al revoluliei din 1848, scrie in < Budapesti Szemie>> un articol despre < noi teorii evolu{ioniste: Originea speciilor >. Ianosi Ferenc se arat5. in acest articol un darwinist cu rezerve. Din I 862- 1867 apar in < Magyar Sajto > (Presa maghiard) scrisorile lui Ronai J6cint J6nos, partizan ;i el al revoluliei din 1848, care fugise dup[ revolulie in Anglia. De acolo incepe sa trimita scrisori, in care expune conceplia lui Darwin al cdrei partizan se declard. Scrisorile sale sint publicate sub formd. de bro$ura in 1867 Ia Pressburg (Pozsony).

* Datele din acest paragraf le-am cules din comunicirile personale ale prof. Valeriu -Bologa, ale elevului siu, lectorul S. Izs6k, ale colaboratorului acestuia Hajos Josef, de la Cluj, prof. Iosef Spielmann de la Tg. Mureq gi ale acad. Emil Pop. Le mullumesc tuturor cdlduros, pe aceasti cale, pentru osteneala pe care gi-au dat-o in vederea informarii mele cit mai complete in aceastd problema.

I-\\ III

P t{ E F,\

T.\

In 1866, Balogh Khlm6n publica o recenzie a lucrdrii lui Huxley. in aceastd recenzie, el afirmd darwinismul constituie baza dezvoltdrii viitoare a zoologiei gi biologiei. Balogh a fost profesor la Cluj ;i apoi la Budapesta. Balogh a fost fiziolog ;i redactor secundar la < Ovosi Hetilap ), care apare ia Budapesta. Atitudinea sa favorabilS darwinismului a influen{at pe mul1i ardeleni, pe care i-a atras

la aceastd revistd. 1868. Margo Tivadar, biolog materialist ;i zoolog, mai tirziu profesor la Institutul de medicina din Cluj, publica in < Termdszettudomdnyos hozlony > (Revista ;tiinlelor naturale) un articol intitulat <Darwinismul>. El este partizan convins al darwinismului. Rolul lui Margo nu se reduce la itcest articol. El scrie prefala traducerii in limba maghiard a <Originii speciilor>> gi a <Originii omului . . . )) Margo a fdcut o vizitd,la Down, lui Darwin. in lucrdrile sale, Margo se ocupd mai mult de rolul ereditSlii gi al adaptarii gi mai pulin de acela al selecliei naturale. Ca profesor al noii universitSfi, abia create la Cluj (1872), Margo atrage spre darwinism ciliva colegi. El dezvoltd $i in acelaqi timp popularizeazd intens darwinismul, $i-l introduce in cercurile intelectuale. Mentovic Ferenc, filozof materialist evolulionist, profesor la Tlrgu-Mureg, publicd o lucrare a sa in 1863, care a fost arsd de cenzura qi o republicd in 1870. Mentovic citeazd in ea darwinismul, dar la aceastd epocd nu este inci adeptul acestei conceplii. Mai tirziu, devine darwinist ;i luptd activ contra lui Brassai (1874), un adversar crea{ionist al darwinismului. Mentovic este o interesantd figura sii

colabore26

de filozof materialist militant. in 1872, <Orvosi Hetilap> recenzeazd. <<Expresia emoliilor))... a lui Darwin, iar trei ani rnai tirziu ;i < Plantele insectivore >>. Presa maghiard ;tiinlifica informeazd conqtiincios publicul asupra cdrlilor lui Darwin, fdcind de multe ori expuneri obiective, favorabile acestei doctrine. infiinlarea Universitalii din Cluj a accelerat pdtrunderea darwinismului in Transilvania. Aceasti universitate nu a putut fi infeudata nici catolicismului, nici protestantismului. De aceastd situatie au profitat materialigtii, care gi-au putut dezvolta concepliile lor la cursuri, ca ;i in cercurile lor qtiinlifice. Din corpul didactic al acestei universitdti se ridica : Torok, Entz gi allii in popularizarea 9i dezvoltarea darwinismului in Transilvania. Tot in 1872 apare in revista < Transilvania > articolul lui G. Bariliu, despre care am vorbit in paginile anterioare. In 1873 se traduce, in limba maghiard, de cd"tre Magyar 56ndo, cartea lui Huxley, < Lectii din domeniul fiziologiei >. Traducerea a fost revizuitd de Balogh. Tot in acest an apare prima traducere in limba maghiara a <Originii speciilor>, ficutd de Dapsi Lhszlo. <Originea speciilor> a fost tradusd din iniliativa Societdtii naturaligtilor maghiari. Prefala a fost scrisd de Margo Tivadar. Prin aceastd traducere, maghiarii, rominii gi sagii din Ardeal au putut s[ studieze aceastd lucrare care a avut un rol deosebit in rdspindirea darwinismului in Transilvania.

in 1876, Julius Romer incepe publicarea studiilor sale. Interesant este faptul cd Romer nu ia numai atitudine contra crealionismului qi agnosticismului, ci gi contra virchowismului. Romer reu;egte sd grupeze imprejurul sdu un numdr de profesori gi intelectuali darwinigti sagi din Sibiu. lntre anii 1870-_ 1872, se tipdresc in limba maghiard traducerile cdrlilor lui Haeckel < Istoria crea[iei naturale )>, in traducerea lui Elekes Kiroly (abia la doi ani dupd aparitia ei in Germania), <Originea genului uman) (1871, la Pozsony);i abia mai tirziu, Paul Vasici expune legea biogeneticd fundamentald a lui Haeckel. Haeckel este tradus ln limba maghiard, alSturi de Darwin gi Huxley. Haeckel a exercitat o vie influenfd asupra darwinigtilor din Transilvania, ca gi asupra celor din Rominia de dincolo de Carpali. In laboratorul lui Haeckel s-au specializat Julius Romer - din Sibiu, N. Leon

ti C. Ionescu - din Ia;i; in anul

Haeckel a avut deci

gi elevi, nu numai admiratori in lara

noastrd.

1875, are loc Congresul ambulant al medicilor gi naturaligtilor din Transilvania. Conare loc la Vilcele (Elopatak).La Congres se incinge o polemicd vie intre Brassai qi Dux Adolf, _qresul primul, adversar, iar al doilea partizan al darwinismului.

PH U FAT-\

__!4II

Dux este anticrea{ionist. El cautd sa aplice darwinismul in esteticd, ca ;i Ibrdileanu la laqi. Dux ia atitudine criticd contra unor darwinigti maghiari - de exemplu contra lui Margo care, in prefala sa la < Originea speciilor >>, luase o atitudine cosmopolitd manifestind neincredere in intelec-

tualii

maghiari.

Tot in aceastd epocd se poate situa gi Pavel Vasici lJngureanu, medic, popularizator, scriitor preromantic, partizan al revolutiei din 1848. Vasici este primul presedinte al <Astrei>. Este ales membru corespondent al Academiei Romine (1871) gi apoi promovat membru activ (1879). Luptdtor pentru demo;ra{ie gi pentru infrdlirea rominilor cu na{ionalitalile conlocuitoare din Ardeal gi Banat, Vasici scrie in 1830 (Antropologia>. Cu aceastd. ocazie, fo.oseste pentru prima oard, inaintea lui Cihac, termeni tehnici pe care-i traduce corect in limba romind. Vasici publica foarte numeroase lucrdri de popularizare qi culturalizare din domeniul istoriei, anatomiei, fiziologiei, dieteticii, igienii sanitare, igienii preventive, economiei, moralei, esteticii, gtiinlelor sociale; publicd de asemenea poezii gi schile literare. Este interesant de urmdrit evolu{ia lui Vasici. Pina in 1848, el este fixist, vitalist gi crealionist. Dupa 1860, devine discipolul lui Haeckel ;i al lui Huxley. Este insd materiaiist ;i darwinist cu rezerve. Mai tirziu, Vasici devine darwinist convins. El ia chiar parte la lupta pentru darwinism in Transilvania, in revista sa < Higiena gi scoala >. in acest timp scrie un articol despre darwinism, pe care Bariliu, colaboratorul sdu, il publica dupi moartea sa (1882). In articolul sdu despre darwinism Vasici scrie ca prin aceast[ conceplie s-a schimbat istoria naturii; s-a dat omului locul ce i se cuvenea in naturd. Darwinismul ne-a scos din labirintul intunecos in care eram infundafi. Vasici compard darwinismul, ca importan\d, cu teoria lui Copernic. Vasici este una din cele mai mari figuri de popularizator al gtiintelor naturii din lara noastrd, un democrat consecvent, care a mers pe linia lui Bdlcescu in lupta pentru

infrafirea popoarelor contra asupririi feudale. O figurd de asemenea foarte pulin cunoscutd a acestei epoci este aceea a doctorului A.P. Alexi I'ost profesor la liceul din Nasdud. Tn 1884, acesta publica o lucrare despre < lmportanfa studiului botanic. tnfluenla vegetalelor asupra dezvoltdrii vielii animalelor gi asupra dezvoltarii civilizaliei omului >. Ciliva ani mai tirziu (1889), in doua lucrdri se ocupd de< originea omului>;i< despre ideile asupra originii omului la diferite popoare>.El dezvoltd gi populaizeazd, darwinismul, in epoca in care problema originii omului era in atenlia unui numir considerabil de oameni din toate categoriile sociale. Dr. A.P. Alexi combate pe prof. Gr. $tefanescu pentru compromisul pe care acesta il face intre gtiin(a qi religie. Contribulia reald a lui Alexi la aceste probleme a fost datd uitdrii. ln vremea lor, lucrdrile lui Alexi se pare cd au avut un oarecare rdsunet.

1878, apare un articol asupra pdtrunderii darwinismului in Ardeal in revista< ErddlyiMuzeum>> Dupa aceastd revistd. nu prea favorabila acestei doctrine, darwinismul era foarte Ardelean). lMuzeul popular in Ardeal, spre sfirqitul celui de-al qaptelea deceniu al secolului trecut. Afirmafiile revistei completeazd qi confirmd pe cele fdcute cu ci{iva ani mai inainte de G. Bariliu, cu ocazia tipdririi articolului sau despre darwinism in revista < Transilvania > (1872). Deceniul al optulea reprezintd o accentuare a curentului pentru darwinism in Transilvania. Acest progres se manifest[ sub formd de recenzii, articole, traduceri, conferinte, cursuri pentru studen{i. Numdrul partizanilor acestei concep{ii creqte de asemenea. ln 1880, Klug N6ndor, fiziolog, scrie o serie de articole; unele de popularizare a concepliei qi viefii lui Darwin, altele, care dezvolta darwi nismul. El a fdcut citeva studii importante pentru epoca respectivd asupra fiziologiei organelor de sim1. Klug, influenlat de Danilevschi, este unul dintre primii fiziologi care s-au ocupat de reflexologie,

incepind cu anul 1884. Tot in 1884 apare traducerea in limba maghiard a < Originii omului . . .)), traducere fdcutd de Entz Geza gi de Torok Aurel (prefala la aceasti traducere a fost scrisd de Margo, cum am ardtat mai vr

,.\.\

IIRE !'ATA

inainte). Cartea aceasta a avut de asemenea o rnfluenli mare asupra publicului ardelean. Problema originii omului a inceput sd se discute in Ardeal de indatd ce a inceput sd se vorbeascd despre < Orilrinea speciilor>. In jurul acestei probleme, in Ardeal, ca gi dincoace de Carpafi, s-au dus polemici numeroase

aceastd epocd.

Traducdtorii < Originii omului . . . > sint in acelagi timp popularizatori gi cercetdtori. Ambii au popularizat darwinismul. Entz a fost profesor la $coala de agronomie de la Mdndqtur (Cluj). El a fost un protistolog cu renume, care a dezvoltat darwinismul in lucrdrile sale. Celalalt traducdtor, Torok Aurel, a fost profesor la Universitatea din Cluj. El a aplicat darwinismul in lucrdrile sale de antropologie. Torok susline in discufiile sale, ca gi in lucrdrile sale ;tiin{ifice, teza originii animale a omului. insi Torok este unul din acei profesori maghiari care au aderat la teoria darwinismului social. Curentul acesta reaclionar se pare cd a fost introdus in Transilvania de cdtre Kriesch J6nos prin anul 1879. La acest curent a mai aderat, afar'a de Torok. cunoscutul neurohistolog maghiar de la Universitatea din Cluj, Apathy Istv6n. Un alt profesor de la Universitatea din Cluj, Dadai Jeno, iqi insuqeqte conceplia lui Darwin pe care o aplicd in lucrdrile sale. Dadai este de asemenea socotit unul din popularizatorii darwinismului

Ardeal. Lechner KSroly a fost profesor de neurologie, psihiatrie qi medicind judiciar5 la Universitatea din Cluj. El executd o serie de lucrdri intre anii 1903 -1917, in care dezvoltd concepfia darwinistd. Lechner descrie doud feluri de reflexe: inndscute qi dobindite. Reflexele, ca qi instinctele, se diferenliazd gr se adapteazd mediului extern. Dupd Lechner, diferenlierea reflexelor constituie un factor motor al evolufiei. Dupd cum se vede, Lechner este un nervist. Al1i darwinigti de la Universitatea din Cluj sint: prof. Deso Bela, Endre Hogyes, Daday (despre care am scris mai inainte) si Alad6r Rozsahegyi. Endre Hogyes s-a ocupat gi el cu problema reflexelor. impreund. cu Babeg a studiat rabia. Rozsahegyi a studiat impreund cu prof. Petrescu (din Bucure;ti) ciuma din Astrahan. Rozsahegyi a aplicat darwinismul in lucrdrile sale de fiziologie. Darwinismul n-a fost imbrd{igat numai de profesorii universitari. Ca gi dincoace de Carpali ;i in Transilvania gdsim darwiniqti gi printre profesorii secundari. Din rindul acestora se ridicd: Par6di Kalman, profesor de liceu la Cluj, Karoly Antolik, profesor la Arad gi Dr. Alexi de la liceul din Ndsaud. Parfdi este popularizator gi cercetdtor. El aplicd darwinismul in lucrdrile sale asupra Turbelariilor (1882), ca gi in manualul sdu de psihologie (1887). Interesant este faptul cd Par6di publica articolele sale de popularizare a darwinismului in revista bisericii protestante din Ardeal (1872- 1875), luind atitudine contra clerului catolic intransigent pe linia darwinismului. Antolik nu se mullumegte numai sd popularizeze darwinismul. El ia atitudine criticd fafd de teoria lui Malthus. Dupd pdrerea lui Antolik, teoria lui Malthus nu se confirma in viald. Inmullirea populaliei nu cregte in ritmul rapid al productiei,in perioadele dintre crize. Dupapdrerea luiAntolik. existd hran[ pentru o populalie de zece ori mai mare de globul nostru, dar aceastd hrand este prost repartizatd.

tr Ca o concluzie generald la acest paragraf , putem afirma cd din datele noastre rezultd, cd lupta pentru darwinism a mers intensificindu-se pind la sfirgitul secolului al 19-lea, cind a inceput sd se incetineasca gi apoi chiar si nu mai constituie un subiect de disculii in revistele vremii. O altd concluzie generald este cd problema darwinismului in Ardeal meritd un studiu mult mai aprofundat decit l-am fdcut noi. ln aceastd provincie, nivelul de culturd generall a fost multa vreme rnult mai ridicat decit dincoace de Carpafi. Au existat cercetdtori care au adus contribulii mai mult sau mai pulin importante la eauza darwinismului, dezvoltindu-l in diferite domenii. Contribulia lor realii gi valoarea acestei contribulii ne este mult mai pufin cunoscutd decit aceea a darwiniqtilor din

Pt,TEFATA

LXX

Rominia veche. Dupa pdrerea noastrd, istoriografii ardeleni ar putea sd umple aceastd lacunS, reconsiderind pe fiecare darwinist ardelean in parte. ln felul acesta, tezaurul tradiliilor materialiste din trecutul,postru s-ar imbogali cu o serie de date qi nume, gi truda inaintagilor nogtri n-ar rdmine ingropati in revistele gtiinlifice ale secolului trecut, ci ar circula din nou printre noi. O asemenea sarcind meritd sd fie indeplinitd. Reacfia contra darwinismului

Ne propunem sd reddm aceastd problemd numai in liniile ei foarte generale. In Rominia (secolul at XIX-lea;i prima decadd a secolului at XXJea).Reaclia contra darwinismului a imbricat doud aspecte: unul oral sau scris gi altul al oficialitililor. S-au linut conferinfe, s-au scris articole contra darwinismului; au avut loc polemici intre darwinigti qi antidarwini;ti, cum am ardtat mai inainte. < Revista teologicd > din Ia;i intre 1873 - 1876 devine tribuna criticilor antidarwiniste fdcute de Teohari Antonescu, Leonardescu gi C. Erbiceanu. Ultimul traduce din lucrdrile lui Paul Janet. S-a mai tradus din lucrdrile lui S. Quatrefages gi din ale altor antidarwinigti. Dar adaosul personal al compatriolilor noqtri la aceste critici este minor qi lipsit de consistenfd. Cel mai activ antidarwinist de la noi a fost prof. N. Paulescu. Acesta a fost un fiziolog cu anumite merite in cercetarea ;tiinfificd, in special in fiziologia pancreasului. El a reugit sd izoleze un principiu hipoglicemiant, antidiabetic. lnsd nu l-a dus pind la capdt gi n-a reqit nici sd-l purifice, nici sdJ facd netoxic pentru animale. paulescu a fost un politician care a aderal la curentele de extremd dreaptd. Conceplia sa politicd era bazatd pe nalionalismul govin, rasist. In fiziologie, Paulescu introduce teoria crealionistd 9i o serie de noliuni confuze, care nu aveau nici o legiturd cu fiziologia. Paulescu se declard creafionist, weismannist Ei fixist. El este contra generaliei spontanee. Tn cursul sdu de fiziologie vorbeqte despre < instinctele de dominalie qi de proprietate ), asa cum vorbeau proprietarii de sclavi Ei filozofii in slujba puterilor colonialiste. Criticile antidarwiniste ale prof. Paulescu a avut un accentuat substrat politic. Ele au fost infirmate de prof. Voinov, Leon g.a. Ele aveau o valoare redusd gi erau lipsite de origin alttate. Intr-o perioad[ de cinci decenii (1870- lg20), numdrul articolelor critice contra darwinismului este destul de mare, dar criticile nu sint consistente. Criticile lui Vasile Conta, degi la un nivel superior celor fdcute de paulescu, Esarcu gi al1ii, se menlin la generaliteli gi reiau unele probleme - cade exemplu supraestimarea rolului selecliei naturale, greqeald pe care qi Darwin qi-a recunoscut-o singur. Forurile bisericegti, prin revistele lor. au luat atitudine publicind lucrdri antidarwiniste. Au fost insd qi excepfii. Am vdzut mai inainte cd" dr. Anghelescu a fost profesor la seminarul din Buzdu. Vom vedea

in paragraful urmdtor o situalie

analogd,

la liceul ortodox din Bra;ov.

* Transilvania de la 1860 ptnd la unire. Reac(ia cea mai puternic[ contra darwinismului in Transilvania a fost condusd de biserica romano- qi greco-catolicd. In gcolile acestora, darwinismul era complet interzis. Revistele editate de catolici combdteau darwinismul sau sprijineau pe

antidarwiniEti.

Clerul reformat (protestant, calvinist gi unitarienii) din rindurile sagilor gi maghiarilor au mers mai mult pe linia bisericii anglicane. Aceasta, in momentul cind darwinismul s-a impus a cdutat sd dovedeasc[ existenla unei compatibiliteli dintre darwinism gi religie, cdutind atunci cind putea, sd dea interpretdri idealiste concepliei lui Darwin. Ba uneori in revistele acestor culte sint acceptate articole prodarwiniste, cum au fost articolele lui Par6di (1872), qi ale lui Laslo Sami, cu un an mai inainte. profesorii de qtiinle naturale din liceele confesionale reformate erau liberi sd se pronunle in favoarea sau contra darwinismului, fdrl a li se impune o atitudine.

LTf II

PT]

FFATA

Clerul ortodox ia gi el atitudine contra darwinismului. G. Bariliu, ln l87l _1872, criticd darwinismul ardtind pericolele sale pentru bisericd. Pe lingd aceastd atitudine, numai in unele centre reli,eioase gdsim o alta diametral opusd, relatatd. de prof. V. Bologa. in 1910. prof. S. Chelariu deschide anul ;colar'la liceul ortodox din Bragov cu o disertalie despre doctrina lui Darwin (Chelariu era dar-

rvinist), far[ sd aibd nepldceri din partea direcliunii. lar alli profesori, cum ar fi: Diolisie Nistor, A. Ciortea' T.L. Blaga gi al1ii, vorbesc deschis elevilor despre importan(a darwinismului, fdrd consecinte pentru ei. ln revista teologicd a mitropoliei din Sibiu se publicd de asemenea articole prodarwiniste. Explica{ia acestei atitudini ar fi de ordin social. Biserica romano- si greco.catolicd era sprijinitoarea mogierilor ;i aristocra{iei; celelalte biserici aVeau legaturi mai strinse cu mica burghezie si cu elementele radicale din populatia Transilvaniei, care adesea fdceau un compromis intre materialism qi idealism in genul bisericii anglicane. De altfel darwinismul multor profesori de la Universitatea din Cluj gi al unor profesori de liceu nu depdqea limitele formelor declarative. Cu toate aparen{ele de toleranld, aceste culte, implicit cel ortodox au publicat multe lucrdri contra darwinismului si au incurajat denaturarea doctrinei. Au fost insd qi antidarwinigti activi. Din rindurile lor s-a ridicat in 1863, prof. Gregus Agoston, care atacra materialismul ;i evolufionismul in discursul sdu de receptie la Academie. in 1865, profesorul clujan Brassai S6muel atatd. un dinamism deosebit 9i atacd. darwinismul la Congresul ambulant al rnedicilor gi naturali;tilor maghiari de la Tg. Mureg. El neagd originea animald a omului, preced?nd

aceastd atitudine pe Virchow.

in 1878, Haynald Lajos atacd, darwinismul in qedin(ele Academiei din Budapesta. fara s[ aiba atitudinea obiectivf, pe care o luase Bariliu, in criticile pe care le adusese darwinismului in ;edin{ele Academiei Romine cu qapte ani mai inainte. in 1884, Platz Ferenc Bonif6c publici o lucrare antidarwinistd. in care neagd gi el inrudirea

omului cu animalele.

Afara de aceste critici au mai existat gi altele. care de asemenea nu aveau nici o baza stiintifica; le-a fost uqor darwinigtilor sd le infirme. Dupd unire, in plin regim fascist, cind interesul pentru darwinism scdzuse mult, apare critica ui Matei Gr. Peucescu (1942), care aduce elogii malthusianismului gi weismannismului si descoperi -- la 150 de ani dupd Malthus cd singurul criteriu de superioritate sociala este bogdlia: iar faptul de a fi proprietar funciar dd omului o adevdratd superioritate asupra celorlalli oameni gi justifica r:olul mo;ierilor de conducdtori ai statului. Criticile lui Peucescu aduse darwinismului, ca gi pledoaria sa pentru malthusianism, trec neobservate, chiar in perioada de dominatie fascistd a tarii. f

t in ce priveqte atitudinea oficialitalilor, nu este nici o deosebire intre provinciile situate de cr parte sau de cealalta a Carpa{ilor. Aqa de exemplu Titu Maiorescu nu respinge aparent dar:winismul. El il folosegte ca <<baz'a;tiinlificd> a concepfiei sale burghezo-mo;ieregti a < progresului lent> opus ideologiei revolulionare a socialigtilor care preconizau revolulia. Oficialitalile din Transilvalia, ca ;i cele din Rominia, se declard net ostile darwinismului. Ele nu-l interzic propriu-zis in;coli. Dar in programele analitice ale liceelor, facultalilor de gtiinle naturale gi de medicina n\r figureazd. sub nici o formd darwinismul. ln schimb, Cuvier este ridicat la rangul de savant ale carui teorii ar mai fi valabile ;i actuale. Despre Lamarck gdsim numai descrierea exagerdrilor sale privitoare la girafd

la alte animale. Insd peste aceasti atitudine oficiald au trecut mul1i profesori, care, asa cum am ardtat mai inainte, n-au linut seam6 de programele analitice gi au finut leclii despre darwinism. La lagi, de exemplu, profesorul Paul Bujor a format un cerc studenfesc darwinist. Studentii acestui

LXXIII

PR EF-{TA

cerc au ener-qici

luat atitudine, interzicind unui profesor sd au fost eliminali din universitate.

atace darwinismul

la curs. Studenlii cei mai

Promovarea misticismului, rasismului gi .;ovinismului de cdte oficialitd;i a avut o influenld negativ[ in progresarea darwinismului in ;coli qi universitdli. Totuqi n-au lipsit unii profesori care n-au abdicat. nici in acest caz, de la lupta pentru materialism gi de la propagarea sau dezvoltarea darwinismului, cum am ardtat in paragrafele precedente. Dupa primul rdzboi mondial, concomitent cu aparilia Uniunii Sovietice ca Stat de tip nou, sint lansate cu multd intensitate teorii idealiste in biologie. Morganismul gdse;te un ecou destul de mare la unele cadre universitare, la fel ca ;i weismannismul. In pra noastri apar teorii eugenetice gi la Cluj apare chiar o revistd cu acest nume. Se fac lucrdri de geneticd formal6. in general, pufini sint savanlii care au luat atitudine contra golirii de confinut a darwinismului. Iar cei care l-au criticat pe Weismann sau pe Mendel pot fi numdrali pe degete. Forma aceasta a gdsit adeziunea 9i a unor foqti darwiniqti militanli, Pe pozilie ramin, in Transilvania, Emil Racovi15, iar dincoace de Carpafi, acad. parhon. Influenla revistelor occidentale gi a cercetdtorilor care studiazd ir-r Occident se resimte din nou. dar in sens negativ. Ele aduc in !ar[ neodarwinismul. Nu s-ar putea insd spune cd neodarwini;tii au reuqit sd anuleze efectele curentului materialist promovat de Dobrogeanu-Gherea, dr. Stinc[, revista pe teren general. de Babeg" Racovili < Contemporanul ) li elevii lor in domeniul medicinii

qi al

biologiei.

Rispindirea darwinismului

mase

Cum am ardtat mai inainte dup[ eliberarea tarii noastre, atitudinea fafa de darwinism

din nou. intr-o primd fazd (1944-1949) se simte o nevoie de a se publica un material verificat pe linie darwinistd. S-a inceput traducerea qi tipdrirea cdlilor lui Timiriazev qi ale lui Marcel Prenant. Aceste carli au fost pentru prima oard traduse in romine;te gi s-au epuizat in foarte scurtd vreme. Sesiunea Academiei de gtiinle agronomice din U.R.S.S. (1948) qi raportul asupra < Situaliei in gtiinlele biologice > gisegte, cum am mai spus, un larg ecou intre intelectualii nogtri 9i mai ales intre biologii gi naturaligtii tineri qi unii din cei virstnici. Simpozionul linut la Bucure;ti in 1948 schimbd

asupra miciurinismului este prezidat de acad. Emanuil Teodorescu. Acest simpozion are un ecou mare. Reforma invdlamintului din 1948 introduce biologia in gcolile medii, in facultalile de bioqi logie in cele de medicind. Biologia este numiti << bazele darwinismului>>, ca un omagiu adus crea-

torului biologiei gtiinlifice. Primele c[r!i de biologie pentru invdl5mintul mediu sint fie compuse din biologi materialigti romini, fie traduse din ruseqte. Sesiunea largiti a Academiei R.P.R. qi a Ministerului SAndtdlii din 1952 ia atitudine pentru invdldtura lui Pavlov. Aceasta, aga cum afirmd Bikov, este biologia darwinistd aplicatd in medicind, dar un darwinism ridicat la o treaptd superioari. De atunci qi pini acum, poziliile darwinismului s-au intdrit qi dezvoltat mult. Darwinismul continud sd se dezvolte gi sd cucereascd nu numai pe cercetltori, ci gi marea masd a publicului. O data cu constituirea < Societ[lii pentru rdspindirea qtiinlei qi culturii>, in lara noastrd incepe o perioadd de intensd propagare a darwinismului in mase. Aceastd societate folose;te in acest scop conferinlele publice, filmele qtiinlifice, diafilmele editate de studioul < Ion Creangd >, broquri 9i expozilii (fixe 9i volante). Influenla < Societdlii pentru raspindirea gtiinlei gi culturii > in cei 9 ani de la constituirea sa este extrem de mare. Astfel, s-a tradus albumul <Originea gi evolulia omului)), &l lui Pliselki,9i s-a tiparit in 30 000 exemplare. Azi acest album este epuizat. Ln el, in bro,sura introductivd qi in una

_.\-\

I'REFATA

din plan;e se arati meritele lui Darwin in problema originii omului, ca qi in evolulionism. Se vorbe;te de Lamarck, de Lyell qi de Cuvier gi se aratd. pdr{ile pozitive din opera lor, care au putut fi folosite qi dezvoltate de Darwin. Expozilia < Originea gi evolutia omului > a fost instalatd mai intii ?n sala Dalles. apoi intr-un par ilion special in Parcul Libertdtii. Expozilia, sub forma sa ultimd. a fost vizitati de I 200 000 de persoane. Ea avea un numdr de ghizi pentru public. Expozi{ia aceasta a avut un rol deosebit in promovarea darwinismului in lara noastrd. Pe linga expozitia fixd au funclionat ;i 21 copii, expozilii mobile cu o tematicd mai redusd asupra < Originii gi evolu(iei omului >. Aceste expozi{ii au mers din oraE in orag, timp de patru ani. Numdrul vizitatorilor a depaqit cifra de un milion qi jumatate. Au fost vizitate 238 localitdli din !ar5. Toate aceste 2l de expozilii figureaz/a azi ca expozilii fixe. Ele au rdmas ca expozilii permanente pe lingd unele muzee regionale din qara. ln decurs de 9 ani s-au !inu1 35 000 conferin{e in intreaga larit. ln acest num[r intrd subiecte care au legdturd directd cu darwinismul, cu popularizarea sa, cu popularizarea darwiniqtilor din tara noastrd qi din alte !dri, cu popularizarea miciurinismului. pavlovismului, concepliei lui Wiliams etc. Numdrul persoanelor care au audiat aceste conferinfe este de circa patru milioane jumdtate. S-au scos broEuri, scrise de cadrele cele mai calificate. Tirajul acestor broguri (a fiecdreia in parte) a fost de cel pu{in 30 000. Unele din ele au fost reeditate de mai multe ori Ei traduse in limbile nalionalitAlilor conlocuitoare. Aga, de exemplu, brosura < Originea gi evolulia omului>> a fost tipirita in 4 edilii, in 350 000 exemplare. Numdrul acestor broguri - ca titluri - dep[;qte pind acum cifra de patruzeci. An cu an, numdrul lor cregte. Darwinismul este prezentat in ele de pe pozilii materialist dialectice. Numdrul diafilmelor legate de popularizarea darwinismului este de zece pind acum. Ele circuld prin scoli ;i cd,mine culturale intr-trn numdr impresionant de copii.

k Ce s-a urmdrit prin aceastd propaganda intensd si cum au reaclionat masele la ea ? S-a urmdrit rdspindirea in masele largi de la oraqe gi de la sate a cunogtinlelor exacte despre lume, despre concepliile cele mai juste. S-a urmlrit combaterea fixismului. misticismului qi crea-

lionismului nu cu vorbe goale, ci cu argumente gtiinlifice autentice, ;i bine verificate. Publicul din lara noastrd a reac{ionat foarte viu la o astfel de popularizare. Interesul sdu pentru problemele qtiinlifice ne-a ardtat setea sa nesecatd de culturd qi informa{ie just[. Cercet6torul a devenit qi un popularizator. Limbajul sdu s-a modificat. Fraza a devenit mai clard. Stilul sdu s-a imbunatatit. La conferin{e se pun qi intrebdri. Se trimit scrisori Societdlii pentru rdspindirea gtiinlei qi culturii. Se fac critici. Se propun subiecte. Darwinismul continud sd fie in centrul aten{iei cercetAtorilor. invdfdmintului nostru ;i a maselor largi. Aga ne pregatim noi sd cinstim centenarul tipiririi < Originii speciilor >. Prin tipdrirea acesteia in limba romind qi prin popularizarea darwinismului in qcoalii qi in public. Acesta este omagiul pe care poporul nostru il aduce genialului savant englez, care prin munca gi truda sa a revolufionat gindirea biologicd gi ne-a dat o puternici arm[ materialisti in lupta noastrd pentru pro-

gres gi pentru bundstarea omenirii. Opera nemuritoare a lui Darwin constiturie un ajutor nepreluit

'rului

mersul inainte

nostru. Ac,UrErrrr;r.rr VASILE D. MIRZA

popo-

PARTEA A lll-a BIBLIOGRAFIE ASUPRA DARWINISMULUI

IN TENI

Periodice' in Ronrinia 9i

(Articole publicate in limba romind

1860

NOASTRA

Transilvania)

1870

u P., Vitele bovine Si tmbundtdlirea /or, Rev. romin[ pt. qtiinle, litere qi artd, 1861, vol. l, Bucureqti, p.299-316; vol. II, p. 449-462. Barasch Iulius, Omul ;i maimula, Natura, Bucure;ti, 1862, nr. 3, ianuarie, p.22-24. Grigorovici Conrad, Legritura tntre fiin{ele orgonice Si mai alesu tntre animale,si omlt, Discurs linut la Soc. Studentilor rontini, publicat in Convorbiri literare, Iagi, 1869, an. III, p. 150-155; 186-189; Buesc

224-227: 241-244: 277-281. (Darwin este citat la p.

1871 Xenopol A. D., Despre...<,<LaCriation>> an. IV,

Bariliu Gh.,

1880

tle Edgard Quinet, Paris, 1870. Convorbiri literare, lB70 -1871,

p. 177-183; 195 199;206-2ll; 223-233. Studiu critic. (Darwin este citat la p.

Teoriile 1872,

223).

Transilvania, Bra;ov,1872, an. V, nr. 19, I octombrie, p.217 -220: nr' 20, 229--232; nr.2l, I noiembrie" p.241 -243. Diserta{ie. Anal. Acad. Rom., sesiunea

lui Dary'in.

15 octombrie,

an.

242).

t. 5, seclia l, p.

177-193.

Maiorescu Titu, Belia de cuvinte. Convorbiriliterare, la;i, 1873, an. VlI, nr. l, p.78--85.(Darwin este citat la p. 78). Pogof V., Prelecyiunipopulare {inute tle,societatea<<Juninrca>>pe unttl 1873. T'erna: Luptaomului cu naturu. Date de seami asupra prelegerii introductive {inute de V. Pogor. Convorbiri literare, 1873, an. VII,

nr. t,

p. 29-31. (Darwin este citat la p. 3l). Conta V., Teoria ondulaliunii universale. Convorbiri literare, Ia;i, 1876,p. 81--98:152-158; 193-202;223 238 290-301; 386-397; 442-452; continuare in 1877, an. XI, p. 152-172;223-232; 247-259:

279-289. (Darwin este citat in an. X, p. 154;296-297;387,392,296;445--M8; an. X[, p. 160, 172: 2s7 -2s8). Sihleanu St., Haeckel;iVirchov',o polemicd;tiin1ificr7. Rev.;tiin1ificd, 1879.nr.8, 1 iunie, p. 126-128: nr.9,

iunie. p.

140

--144: nr. 10, 1 iulie. p.

1881 N ad ej

153

158.

11i90

Despre darwinism. Contemporanul. 1881, an. l, nr. 18, p. Charles Darwin, Contemporanul, 1881, an. I, p. 805 -808.

de 1.,

6-13: 36

41.

t Material cules la cererea autorului acestei pref'efe, de cdtre Biblioteca centrald < N, Bdlcescu >r a UniversitAlii ( Al. I. Cuza > din Iaqi, de cdtre tov. Vlad Livia gi mai ales de tov. Mognegulu S. Mullumim c6lduros tov. director Gr. Botez Ei director adjunct Alter pentru ajutorul dat. Datele tribliografice asupra revistelor din Transilvania ne-au fost furnizate de tov. prof. Bologa cdruia de asemenea

mulfumim cdlduros.

I-

\ \\-l

.f tt

Brnr.ro (;RAFIE

rrrschi N., Zir'ehow D. R.:Darwin;i Antropologla,

Conferinfa jinuta deD. R. Virchow la Congresul antropologic, Frankfurth. <<Asachi>>-Piatra, Rev. stiinlifica gi literarii, 1882, an. II, nr. 6, p.625-636; din Revue Scientifique, 1 882, nr. 15.

Leonardescu C., Daru,in;i.stiinla contemporarlri. Convorbiri titerare. 1882, nr.3,p, 102 ll0. (Darwin este citat in rot corpul articolului). Vasici P. (Ungureanu), Darwinismulu. Disertalie, Transilvania, Bra;ov, 1882, an. XIll. nr. 11-12. p.9l 93; nr. l3 -14. p. 104-106; nr. 15-16, p. 118,-121: nr. l7-,18, p. 143-144.

uravschi

N.,44. E.Haeclcelde.spreDarw,in,Goethe;i Lamarck Discurslinut la adunarea naturali;tilor germani la Eisenach. < Asachi>-Piatra, 1883, an. ll, p. 813-819; 875 -885; 907 912: 1039-1042 (prelucrarea articolului din Revue Scientifique, 1883, nr. 23). Pentru D-l Dr Frangulea. Contemporanul, Ia;i, 1883, an. ltl, nr. ll, p. 435 436.

M., Frangulea, Intintpinare. Ccntemporanul, Iagi, 1880, nr. 20, p.766-772. .l u ravschi N", Trans.formisntul. Philosophie Naturelle,Paris,lS82. (Asachi>>-Piatra, 1884. an. lll, nr. 7,p.1r187 I 199 ; nr. g, p. lz35 _lz4g. Nade.i de I.. Este sau nu Dumnezeru ? Contemporanul. la;i, 1884-1885; an. IV, nr. 1, p. 25-29; nr. 2. p.73, 78; nr. 3. p. ll4-ll8; nr.4, p. 121*-127; nr. 5, p. t79- 186: nr. l0'-12, p. 449--455; nr. 17, p.

667

-671.

Erbiceanu C., Cornbaterea Nidejde So{ia, Ruinarea M a 1'e

materialismului... Dacd ontul se tragc din maimu{d (lay, 1884, Revista teologicir). teoriei lui Darwin osupra in:;ulelor de coral. Contemporanul, Ia;i ,1885, an. IV

nr. 17, p. 652-657.

l. Lupta pentru trai, Conferinla linutir cu prilejul Congresului studenlilor la Craiova, sept. 1887: publicata in Contemporanul, laqi, 1887, an. Vl, nr.3, octombrie, p. 193 206: nr. 4, noiembrie,

Ca ro

p. Co n t

a V.,

AIex

i A.

348

-364.

Origine des Espices. SysvQp, de Ch. Darn'in. Objactiotts contre le translbrmisnte. Buletinul. Soc. dc medici gi naturali;ti, Iasi, 1887, nr. 7.: nr.8. p. 245-252; nr. 9. p.277-286;' nr. 10, p. 309-319. nr. ll, p. 341-359. (Vezi acela;i articol scris in l. francezd ;i publicat de V. Conta in 1888 la [a;i: F., Despre originea omului. Convorbiri literare, 1889. an. XXIII, nr. 8, p. 690 -697. (Darwin este citat

la p. 693). Nirclejde Sof ia. Moyenirea,

Contemporanul, la5i, 1890, an.Vll, nr. 8, august, p. 126-135; nr.9, brie, p.272--288: nr. 10, octombrie. p.368--380.

1891 M.,

Vtadescu

septem;

1900

in cercetdrile biologicc. Arhiva Soc.;tiinlificegi t. I[, nr. 5. p.269 -296. (Darwin este citat la p.272:274-277;281: 283;

Considerayiuni asupra principiilor conducdtoare

literare, Iagi, 1890-1891, 286; 290; 294-29s).

Nadejde Sof ia,Un;colariua! lui DarwincaaparcTtoriual soc'ialismului. Tradus din Die Neue Zeit, 1890-1891, nr.6, fasc. l, in Contemporanul, Iagi, 1891, an. VII, nr. 12, aprilie, p.570-576. Stinca $tef an, Darwin si Malthus in etiologie. Conternporanul, Ia;i, 1891, an. Vll, nr. 11, ianuarie,p.422433.

Darv'inisnml social. Critica socialf,, la;i, 1892. an. l, nr. 6-7 mai-iunie, p. 258-218; nr. 8, iulieaugust, p. 279-297. C a r p O., Darx,in tnasacral . Lumea nouit, Bucuregti, 1894, an. l, nr. 32, decembrie, p. 2. Davidius, Teoriile lui Weisntunn. Lumea noud literari, ilustrati, 1895, an. Il. nr. 1, (345), noiembrie, p.3-6. Spencer Herbert, Principiu[ evoluyiunii (Rispuns lordului Salisbury). Convorbiri literare, Bucuregti, 1896, an. XXX, nr. 3, p. 4A8-441. (Darwin este citat frecvent). Negulescu P. P., Lucrurivechi.Convorbiriliterare,Bucurregti. 1897, an. XXXI, nr. 12, p. 1073--1099;i 1898; nr. l, p. l9-_55. (Darwin este citat la p. 1085--1088: 1091; 1096). V re

a C.,

1901 - 1910

u N. C., Generayiunea spontanee ;i darwinismul layd cu ntetoda e.rperinrcntald. Spitalul, Bucure;ti. 1902, an. XXI[, p. 737-755. Antonescu Teohari, Originileomului. Rdspuns unei critici de d-l A. D. Xenopol. Convorbiri literare, Bucure$ti, 1902, an. XXXIV, nr. 6, p. 563 -572. (Darwin este citat la fiecare pagina). L e o n N., Generaliunea spontanee ;i darwinismul. Convorbiri literare, 1903, an. XXXVII, nr. 4, p. 343--364. tsa be,s Vict or, Anomaliile congenitale. Predispoziliunea si caracterele de specie. Anal. Acad. Rom., 1903- 1904, seria a II-a, t. XXVtr, p. 104--115. Pau

RII]I,TO (iN.\FII.,

LX X\/I I

Giclcf ins Franklin,

Il', L/iala;'i opera lui Spencer. Revjsta ideii, 1904, anXXXII, nr. Ia p. 2l _ 22). I- e cr n N" Generayicr spotttqnee si cla,trinisiiirrl. (Rdspuns la rispunsul ci-lui N. c. paulescu). convorbiri Bucure;ti. 1904, an. XXXViII. nr. 12, p. Il3l _ll4l. esre citat

Eretlitatea. convorbiri literare, Bucuregti, 1g04, an.

Paulescu N' C', 1904,

574-582. Bucure,sti.

Leon). Convorbiri literare, 1904, Ed. Socec,

pag.

Cenetqu/n?a 'rponlafte( ,ri daru'irrit'rtru/ (Raspttns la raspunsLrl ci-(ui dr. N. I-eon). Spftalul, I905, Bucuregti,

an. XXV,

nr. 5,

N. Leon). Convorbiriliterare,

1904. an. XXXVIII, nr. 3, p. Z9l_302; nr. 4. p.4g5 ,512. Gencralia '\:pontanee 'si rlarv'inisrzrl (Riispuns cl-lui dr. N.

' -

xxxvill,

cenera1ia sponlottee;i tlantinisnttl /Ri)spuns d-1ui

literare

-11

'fransformismul

-50. agriculturd.

viala gtiin{ifici, Bucure;ti, 1906, an. l, nr. 10, 11, 12, p. 203-204. la p. 203). Btr j or Pa u l, Foamea ;i iubirea in lupra lDenlrtl e.ri,trcuy|. Y)aga romineascti, 1906, an. l, nr. 7, septembrie, p. 113 - 120. (Darwin cste citat la p. 113). V o in o v D', TransJormisnt ari patilisni. Convorbiri literare, 1906, an. XL, nr. l, p. 46-64. (Darwin este citat frecvent dar mai ales in cap. Darwin ;i opero. sa, p. 5l _60). I' af ar gue P.. Mediul nalaral.' leoria rlaru'inianri. Revista ideii, 1907, an. XLIII-XI.IV, nr. 3 -4, p. 35--39. (Darwin este citat in intreg articolul). Paulescu N' C., Trans.formisrn ori paulisnt;i.fiziologiu sentintentala.(Ratspuns d-luiD. Voinov). Colvorbiri (Darwin este citat

literare, Rucuregti. 1907, an' XLI, nr. 7. p.702-712. (Articol consacrat in intregime 1-ri Darwin acelasi articol a fost publicat ca extras in Ed. G6bt, l7 pag). Sandtt Constantin, Sclecliunea tnetoriicd s cerealelor ;i bazelt, .5tiin1i.fice ale salecyiunei. Fd. (Minerva,,. Bucuregti, 1907, vol. in 8"; 177 pag., bibliografiat in Luceafirul, Sibiu, 1907. noiembrie, p. 46g. V o in o r' D'' Dovezile. (Disculii cu prof. Paulescu). Convorbiri literarc', 1907, an. XLl, nr. g. p. 779 799: nr.9, p. 889-903. (Darwin este discutat in special, in partea a II-a a articolului, la p. Bg0-g96;g99;901 ; 903. ).

O. C. T.. Bicentensrul lui Bu./fon. Luceafiirul, Sibilr, 1907, septembrie, an. V[, nr. 17. p.371_ 373. Hirsu M.' Charles Darv'in' Noua Re'rist;i rominri, Bucuregti, 1908, nr. 17, voi. Vll, februarie, p. 269--271. Paulescu N. C.' <<Dovezi>> nct'alabile. (Rdspuns la rdspunsul cl-lui D. Voinov). Convorbiri literare. 190g, an. XLII, nr. 10, p. 369-388, extras si pub)icat aparte in Ed. Gdbl, Bucure;ti, 1908, 23 pag. P a r h o n C. I., Ctteva cuvinte asupra cre;terii, clezvoltdrii Si involuyiunii rtrganisntului la arrintolele superioare si in special la om. viala romineasca, ragi. 190g, III, nr. 4, p. 102 -105. Wa ll ace A I f red R-' Actuala stnre {t dqrwinismului. Viala rornineasca (Revista revistelor: recenzie), la5i, 1908, art. lll, vol. X, nr. g, p. 316_ 317.

Bonnier Gast.n, holuyiile evoluliei. La Nouvelle vol. Xll, nr. 2, f'ebruarie. p. 296_-2g7.

Ioanilescu

l. D., Sdrbtitorile in

onoarea

Revue.

lui Darwin lo

Bucure;ti, 1909, an. XLII, nr. I l, p.

Canbridge de Elie Nlerchnikofl. Convorbiri literarc.

1237.

Le o n N., Cuno;tinlele noo-stre (Ictuale ar;upre orlginei omului. Viala romineasci, lasi, 1909, ap. lV, nr. g, p. 209 219. (Darwin este citat Ia fiecare pagini). Organele rttclirnenlare ;i cl-l prof'. Paulescu. ConvorLriri literare, Bucure;ti, 1909, an. XLIII, nr.

p. 434-446. (Darwin citat la p. 441 _446t. Lantarck, Darwin ;i Haeckel. Nor.ra revistd rominA, Buctrre;ti, 1909, vol.7, nr. 6, noiembrie, p, g9, N a s ta M a r ius' Charles Darnin. Natura, Bucure;ti, 1909, an. [V, nr. 4, ianuarie, p. I 13.-121. Centenar Darwin (Cronici). LLrceafarr-rl, Sibiu, 1909, martie, an. VIII, nr. 6, p. 142- 143. Centenar Daru,irt (Cronici). Luceafirrui. Sibiu. 1909, iulie-august, an. VIII, nr. l4 15. n. 346. B o r c e a 1., Alfred Giard (notili biograficir) Rev. stiinl. < V. Adanrachi>>, [aqi, 1910, an. I, vol. I, rr. l, p. 53 --54. Despre naturalistul filozof Lamai.ck. Rer'. $riint. ((V. Aclamachir>, Ia5i, 1910, an. l, vol. I" nr. 2.

p. 65-87. (Darwin este fiecvenr citat).

Yves Delage ti M. Goldsnith : Les th6ories da l'Et'olution (recenzie) Rev. ;tiint. ( v. Adamachi,,, lasi, 1910, an. I, nr.4, p.296-298 (Darwin este citat la fiecare pagind). O scurtd privire asupro progrtsului realizut tn ;tiintele biologice si in zoologie [n particular, in raporl (tt metodele de inrestigalie tntrehuintute irt tlecursul tintptirilor. Rcv. ;tiint. < V. Adamachi>, Ia;i, 1910, an. I, vol. r, nr. 4, p.213--227. (Darwin este citat ra p.225).

B u.i o

r Pa u l,

Partenogeneza experimentalri. Re.",.

;tiint.

V. Adamachi>;, la;i,

1910,

vol. I, nr. 2, p. ll2

lZ3.

\_\_

lll

rr,ro G RAFTE

Bujor

Paul, Pierre Kropotkine:L'entr'aide (Un fac'teur de I'ivolution.) Rev.;tiin!.<<V. Adamachi>>, Iagi, 1910, vol. I. nr.2, p. 133-136. (Darwin este citat la p. 133--134). Russ E., L. Michaelis, Inrudirea de singe tntre rasele umone;i maimute. Rev.;tiinf.<V. Adamachi>>, Ia;i, 1910. an. I, vol. l, nr. l. p.55-56. (Darwin este citat la p.55). 1911

\larromati

-1920

2.., Felixle Dantec: El|ntentsdephilosophiebiologiqzrr,.Rev.$tiint.<V.Adamachi>>,

Ia;i,

1911,

II, rol. II, nr.2, p. 158-. 160. (Darwin cste citat la p. 159 -160). (j. A., Janres, \4arx Baldwin : Le darv,inisme dans les sciences ntorales. (trad.). (Dare de seamd asupra cdrlii). Convorbiri literare, 1911, an. XLV, p. 944,-945. Ilorcea I., N.G.Zograf : Lesnotneauxcourants d'iddesenzoologiecuddbutr{u XX-e siicle. Rev.gtiin{.<V. Adamachi>>, Iagi, 7911, an. I[, vol. II, nr. 1. p. 87--88. (Darwin este citat la p. 87--88). Dobrescu Aurel, Originea vie{ii pdmintene.Luceafirul, Sibiu, 1911, 1 august-- I septembrie,an.X,nr. 15' an.

17, p. 378--379.

Dr. Brosu Ioan, Evolu{ionismul ;i credinla. Revista teologicd, Sibiu, 1911, V, p. 137-443. (Adversar). Dr. Brosu Ioan, Darwinismulantropologic.Revistateologicd,sibiu, l91l,V,p. 551-559 gi 610-618. (Adversar. Borce

Existri [n naturd teologie 2 Revista teologicd, Sibiu, V, 1911, p. 335--342. (Antidarwinist). Ideile noi cu privire la fixitatea ,ri variabilitatea speciilor ; teoria muta{iilor. (Studiu) Rev. ;tiin1. <V. Adamachi>, Iagi, 1911, an. I[, nr. 2, p. 136--151. (Darwin este citat la p. 137-138, 149). L Cudnot : La gdn)se des espdces animales. Rev. qtiint. (V. Adamachi <<, Iagi, 1911, an. II, nr. 4. p. 37O-372. (Darwin este citat mereu). F. Cox - Charles Darwin oncl the mutation theory. Rev. stiint. <V. Adamachi>>, Iaqi, 1911, an. Il,

a I.,

vol.

II, nr. 2, p. 154.

Despre naturalistul filozoJ Lamarck, l, 1910, nr. 2, p. 65-87. O satrtti privire asupra progresului realizat tn ;tiinyele biologice, I, 1910. nr.4, p.213-227. Ideile noi cuprivire la fixitatea;i variabilitatea speciilor. Teoria mutaliunii. Rev. gtiintr. <V. Adamachi>>,

l9l0-1911,

lI, nr. 2, p.

136

-151.

Teoria evolufiei (insemnare). Luceafarul, Sibiu, 1912, an. XI, nr. 25, p.455. Na;terea ;i moartea materiei (insemnare) Luceafdrul, Sibiu, 1912, an. XI, nr. 33, p.780. Bratescu-Voine;ti I., Teoria evoluliei (pe marginea car{ilor). Cuvintare (inuta lacAsociafia romini pentru inaintarea gi rdspindirea $tiintelor)). Luceafdrul, 1912, an. XI, nr. 25, p. 455. Considerayii asupra concepliei lui Lanwrck ;i Darwin. Arhiva, OrganulsocietSliigtiin{ifice gi literare, Iagi, 1912, an. XXIV, nr. 3-4, p. 89 102. B o r c e a t., Alfred Giard: (luvres diverses rdunies et riiditdes oor les soins d'un groupe tl'dldves et d'amis. Biologie gdndrale. Rev. gtiinf. ( V. Adamachi>. Ia;i, 1912, an. III. vol. III, nr. 2, p. 125--127. D. Tomescu, Bon (Ch. Gustave Le), Psihologia politicd, ( Dare de seaml), Paris, 1912, Luceafdrul, Sibiu

Mavromati I.,

1912, an. XI, nr. 25, p. 451 - 453. M (Valeriu Bologa), MuzeulFileticdinJena. Luceafdrul,sibiu, l9l2,an. XI,nr.25,p.453-454. Stanciu Victor, Omul altor vrenturi -- epoca de piatrd. Luceafdrul, Sibiu, 1913, an. XlI, nr. 6, p. 188--195. Delage, Yves 9i Goldsmith, Les thdorie.s de I'lvolution (Recenzie de S. M.), Via{a romineasci, Ia$i, 1913, an. VIII, nr.3. p.452 -455. (Darwin este citat la p.453-455). Bon (Ch.Gustave Le), Nasterea;imoarteamateriei. Trad. de VictorAnestin,<<Biblioteca pentru toti), nr.777 (bibliografiate); Luceafdrul, Sibiu, 1913, an. XIl, nr.2, p.80. R o g c a ( P. ), Ernst Hrickel (insemnare). Luceaf[rul, Sibiu, 1914, an. XIII, nr. 4, p. 126. Nndejde Camelia, Privire generald asnpra fiinyelor vieluitoare de la prima lor apariyie pe pdmint ptnd la

Borcea

Bologa

venirea omului. (Studiu). Rev. gtiinl. ( V. Adamachi>, Ia;i, 1914, vol. V, nr. 4, p. 218--225. (Darwin este citat la p. 219, 220, 222). [., Ernst Haeckel. Rev. gtiinl. <V. Adamachi>>, la;i. 1914. vol. V, nr. I, p.6l-64. (Darwin este citat la fiecare pagini). Alfi'ed Russel W'allace. (Cu prilejul incetdrii din via{5 a acestuia). Rev. qtiinl. <V. Adamachi>, Ia;i, 1914, an. V, nr. I. (Darwin este citat la toate paginile). Henri Blanc : Les nouvelles formes de Ia thdorie de l'dvolutiort. Rev. gtiing. < V. Adamachi) Ia;i, 1914, an. V, nr. 4, p. 245-247. (Darwin este citat la p. 245-246). Valeriu, Rolul lui ErnstHaeckel in dezvoltarea hiologiei moderne. Rev. gtiin{.<V. Adamachi>, Iagi, 1914, vol. V, nr. 2, p. 89-94. (Darwin este citat in intreg articolul).

M (Valeriu Bologa), Ernst

Haeckel. Foileton

Gazeta Transilvaniei, Braqov, 13 qi 15martie

1914.

IJI IJLIO

Frdmis,

fnlemeietorii clocrrinei trans/brntiste (I ._

I,XXIX

IIAFIE

IV).

Progresul

p.3-5; nr.4, p.7-9;i nr. 5, p. 5*-6. (Darwin

;tiin{ei,

1919,

an.I, nr. 2,

p. 2-5;

nr.

citat la toate paeinile). L. N., Doctrina darwiniand sub formd literard. $tiinla tuturor, Bucuregti, 1919, an. I, nr. 48, p. 773-774. Q ui d dam, Originea omului. Progresul ;tiingei, Bucuregti 7919, an. I, nr. 10, p. 3--5. (Darrvin este citat la p.j). este

L92r-1939

C. Mota9,

Trece transformisnul printr-o crizd? Rev. gtiin!. <V.Adamachi>>, Ia;i, 1921, an. VII[, nr.

Yves Delage, Rev. gtiinf. ((V. Adamachi>>, 1922, nr. 3, p.

Voinov Victoria,

Colorayiile animalelor;iinterpretarea lor

nr. 5, mai, p. I -

Dumitrescu Tudor,

l,p.

15--19;

107--111. neodeterntimsld. Natura, Bucuregti, 1925, an.

XIV,

Noliuni osupra ereditdyii. Via{a romineasc5, Iagi, 1926,vol. LXVI. an XVIII, nr.4,

p. 99-106. (Darwin

Pugcariu Valeriu,

este citat

la p.

99-104).

Teoriile evolu{iei. Seleclianaturald. Haeckel. Paralelismul ontogenezei;i alfilogeniei. Buietin eugenic gi biopolitic, Cluj 1927, vol. I, nr. 4, p.93-98. (Darwin este citat la p.93-96). Teoriile evoluliei. Neodarv,inismul. w-eisntann. Critica selecliei naturale. Buletin eugenic gi biopolitic. Cluj, 1927, vol. I, nr. 5, p. 127 -130. (Darwin este citat lap. lZ7 _129).

Pugcariu Valeriu, Teoriile evoluliei. vol. I, nr. 3, p. 63--66. Originea omului. Buletin eugenic

Darwin Si originea speciilor. Buletineugenic ai biopolitic, Cluj,

;i biopolitic, Cluj, 1927, val.I, nr.

nr. 12, p.349-355. (Darwin este citat la p.257--258,317). Selecliunea sexuald. Buletin eugenic

biopolitic, Cluj, 1928, vol.

10, p.257

II,

-264; nr. Il, p.

1927.

317 --

323:

nr. 9-.10, p. 257-260. (Darwin

este citat la p. 257). Seleclia naturald. Efectul selec;iei tn naturd. Buletin eugenic 9i biopolitic, Cluj, 1928, vol. II, nr. 3, p. 65-68. (Darwin este citat la p. 65-66). Selecliunea artificiald si naturald. Buletin eugenic gi biopolitic, Cluj 1928, vol. II, nr. l-2, p. l-6.

(Darwin este citat

Suster Petru M.,

la p. 1-3).

Tachinidele;i problema selec{iei naturale. Rev. ;tiin1. <V. Adamachi>>, Iagi, 1928, an. XlV, nr. 2, p. 50--54. lDarwin este citat la p. 50, 53-54). Lacuteanu C., Evolu{ia sau transformismul evolutival fiinyelor,tn stareade azi a cercetdrilor biologice. (Studiu). Rev. gtiinf. (V. Adamachi>, Iagi, 1939, an. XXV, nr. 1, p.23-29. (Se trateazd, indeaproape probrema darwinista).

Il.

Athanasiu Sava,

Articole, memorii, cir{i

Vechimea omului pe pdmint

;i tn special tn Romima. Monit. Ofic. Bucuregti, 1941, 13 pag.: iII, t. 23, 1940-1941.

Anal. Acad. Rom. Mem. Sec{. $tiin1. Seria

Athanasiu

S.$.a., Materia;i viala (culegere de referate, scrise de: I. Atanasiu, F. Rainer, Tr. Sdvulescu etc.). Publica(iile Inst. de cercetdri gtiin{ifice al Rominiei. Bucure;ti, 1944.

Dr. Angelescu Gheorghe

(profesor de igiendgimedicinf,popularllaseminaruldinBuzau).Coleclic note;tiin{ifice extrase;i traduse din franfuzegte dupa diferifiautori francezi, germani gi englezi,Buziu, 1884, vol. I, nr. 8, 783 pag. Lucrarc al:ralizata in Analele Medicale Romine, 1884, p. 234-235. Aronovici A., Omul ;i sociologia. Dupd Darwin, Lamarck, Herbert Spencer etc. Gala{i,54 pag. Antipa Gr., Ernst Hqeckel,Bucnregti, 1913, 8 pag.Comunicarela Acad. Rom. cu ocazia celei de-a 80-a aniversiri a lui Haeckel. Extr. din Anal. Acad. Rom. Mem. Sec[. gtiini., Seria II, t. 36. Antipa G r., Speologia. O;tiinldnoud a strdvechilor taine subpdmtnte;ti de Gr. Antipa ;i E. G. Racovild. Astra, Cluj, 1927, Sec!. gtiinl. nat., nr. 1,68 pag., cu 14 fotografii. B o r z a A 1., Doctrina evolu{iei Si credinya. Blaj, 1936 B d d d r 5 u T. A., Organizarea ;i viala animalelor, Iagi, 1908. Babe$ Victor, ,Anomaliile congenitale,preclispozi{iunea;i caracterele de specie. Bucure;ti, l904.Extras din Anal. Acad. Rom., 1903-:-1904, seria II, t. XXVI, Mem. Secf.;tiinf., p.99-115. Anatomia patologicd generald, cules ;i redactat de dr. Marius Georgescu. Cap. IX A. Anornaliile de

congenitale, Predispozilii ;i caractere de specie. Opere alese, Ed. Acad. R.P.R.. 1954, vol. l.

Ed. Cartea

romineascd. 1921.

Basilescu N. I., Despreereditatefa{ridevaria{iuneSiselecyienaturald, lg03. Barit Gh., lo (memoriu filologic). Anal. Acad. Rom., 1871, lV, p. 183-189. 2o Teoriile lui Darwin. Anal. Acad. Rom., din 10. sept. I 872, 229

-231

;

241-243.

nr.3, p. 389 ; Transilvania,1872, p.

217

-22o:

;_\-\-\

IIIIiLI(J (iRAFIIi

i):. \. Ctr lcer;i (. r:i r rl in A L A..

M.Scripcri.

V.Bahes.Aspectaineclite,. Ed.medicald,L954.

Evoh(icr istoricd u teoriilor osnpra realitcilii

lumii externe ln filozofia modernd.

Bucuregti.

1891.

L-iricerr. Comiinescu

A., Max Miil[er.t'ag cu teoria lui Darwin. De.spre de.;cendenlasau originea ontului. Disertalie. Bucure;ti. 1896, 38 pag. ( rr I'r t it B a s i 1e, Systdme de Ch. Darwin : Ohiections contre le lransforntisme. <<Origine des espdces>. Extras din Bul. Soc. de medici 5i naturalisti" Iasi, 1888, p. l8 76:176 193. (Darwin este citat la p. 18-76: 179--193; ll, l7).

.Ctrnstantinescu

G.K.,

Varia{iuui ercditare sau muta{it.tni, in

Constantinesctr

G. K..

Ereditute exp('-

rimentsld, p.44-48. (Dalwin este citat si la p. 2 3,7. 14, 5l). C o n t a V., Teoria onclulayiei trniversale, 1876. Const;lntinescn G. K., Tratat de zootehnie generald. 1930, vol. I; 19.1,3, vol. ll. Cont& V., Originect speciilor,inY. Conta, Opere ftlozofice, Ed. N. Petrescu, 1922,538 pag.$i in Opere cotttplete-FilozoJul Conta de Octav iV!inar. .\cacl. D. Danielopolu. Tradiyiile malerialiste de ;tiirt;d ttrcclie tlin tara noastrd Si dezvoltarea lor pe hazu fnvd{dturii lui I. P. Pavlov. Raport prezentat ia Sesiunea liirgitd a Sec{trinii de ;tiin{e medicak: rlin 18-20 decenrbrie 1952, Ed. Acad. R.P.R., 1953, p. l5--54. F ili p N., No{iuni de zoologie (zootehnia?) generald. Bucuregti, 1909, 494 pag. (2 vol.). G tr i c a I o a n, 1" Omul fizic ;i intelectualul, 1866. 2" Seminyele, soiurile sau ra.iele. Anal. Acad. Ronr., 1881, seria II, sec!. III, t. II. Glugcenco I. E., Impartan{ahibridi-iit'iivagetativepentrucunoa.ltereaereclitdliisi avariabilitd(ii ei.Cartea Rus[, Bucuregti.

a G r., Haeckel Ernst, Nenturirea suflerului. Cu un studiu despre autor. Bucuregti, 1934, 132 pag. Hasdeu B. P., Sic Cogito, Ce e viaya? Ce e ntoartea? Ce e onrul? Bucure;ti, 1895. ed. a 3-a, 255 pag. H a j 6 s 1., S6rni Ldszl6 (in l. rnaghiari). Ed. Acad. R.P.R., 19,55, 14 pag. Haeckel Ernst, Monismul. Profesiunea tle cretlin{ii a unui nuturalist (tracius de B. Danubinnu), Bucurc;tr (f. datn). Holodrai T., Miciurin,trunsformdpluntele. (Experienyele tui Mi<'iurin).Ec1. destat, Biblioteca de buzunur, 1941. H a r a n g lr i Ldsz16, Timiriazev, Miciurin si urmalii lor. l:d. agrosilvicd de stat, Bucure;ti, 1953. H a j 6 s I., Mentovich Ferenc. Colec{ia texte filozofice. Ed. de stat pentru literaiurd gtiinfifici, 1954, p. 13, 9i 32. I z s a k S , Aspecte din trecutul nteclicittei romine;li. (Articol). Prioritatea lui Victor Babe; tn punerea bazetor experirnentale ,ti teoretice ale seroterapiei. Ed. Acacl. R.P.R., 1954, p. 7 -29. J a n n e I R., Curs de biologie generulci. Clui, 1929. Jickeli, Carl F., Die Unvollkontmenheit des Sto/fivechsels als Veranlcrssung fiir Verntehrung, W'achstum. DiJ.l'"renzierung, Riickbildung uncl Tod der Lebewesen im Kampf ums Dasein Ed. Berlineza, Sibiu. 1902. Pathogenesis. Die Unvollkomnrcnheit cles Stoffwechsels und die Tendenz zur Stahilit(it als Grundprinzipie'rt fiir Vorgehen und Werden im KantpJ'uttts Da,rcin. Ld. Berlineza, SibiLi, 1924. Le o n N., Genera[iunea sponldnee i Darwinisnul. (Rirspuns la ritspunslrl d-lui N. C. Paulescu). Bucure;ti, l5 pag., in Convorbiri literare, an. XXXVI I I, nr. 12. Teoria selecyiunii. Darwinisnt,f. i\,leolttnrurckismul ;i neodarv.'inismul, in N. Le o n, Citeva observuyiuni asupra unor monstruozitdti in raport cu explicarea originii speciilor. Bucuregti. 1905, p. 41 42.53 54. (Darwin este citat Ia p. 38, 40, 43. 44, 66-68). C'harles Darwin. in N. Le o n. Monismul. Religia celor puyini. Bucure;ti, 1909, S. d., p. 6 ll. Inceputul vieyii. Tinereye furri hiitrinete si viatri.frirri de moarte. laqi 1924, t6 pag. (Darwin este citat la p. l). Lamarck, Darwin ;i Haeckel, in N. Le o n, Moniste, Br"rcuregti, 1909, p. 49 -64. Generayiunaa spontanec gi Darv'inisntul. Bucr,rre;ti, 1903. 24 pag.. Convorbiri literare, an. XXXVlll, nr.4. M a c o v e i G,, Grigore Cobilce.rcu in art. <l9O cle eni de viald acaclenicd in taru noastni> in Lucrdrile Sesiunii ;riinli/ice a Acadentiei R.P.R. tlin 2- 6 iulie 1956. Ed. Acad. R.P.R. 1956, p. 128 -142. Marinescu Gh.. Materie. r,ialri ;i celulti. Conferinld. Via{a romineasci, Dacia, I9l4,46pag. MorB?tr, Thomas Hunt, Bazele ptiinli.ficeale evoluyiei (trad. deAndrei Piescu). Cr-r 45 {ig. in text;i portretul autorului. Bucure;ti, Monit. C)f., 1938, 210 pag. ' C u Iia n E,., E. G. Racovilri. Pagini alese. Ed. Acad. R.P.R., 1953. tl ai6s 1., Pardili Kdlndn. Ed. Acad. R.P.R.. 1955, p. 3l: 4l - 42. P f e n a n t M., Daruir. Ed. cle stat. Biblioteca dc buzunar. 1946. Antip

.BIBLI0 GITAFI

LXXX.I

I.:

Pa u I in

P.. Este aclevcirat cd ;tiin(a a cloveclit tte.scenden{a omului din maimulci ? Bucuregti" 30 pag. (Darwin este citat la p. 7 -28). Este udevcirat cii ;tiin{a a dovedit descendenla otnului clin nminrulri 2 Brrcuregti, 1920, in 8o, 31 pag. P a u le s c u N. C., Fiziologie filozoficri. Bucure;ti, 1944. La ndthode e,rperintenttt/e app/iquee. La <Genet'atitttt sponratre:t' et Le darwinisnte derant la ntetltotlc expdrirnentale. Leclia a lV-a. Traitd cte physiologie mddicale. vol. l, Bucuregti, p. 42-64, 65- 70. Hypothise darb'ittiste (Leclia lll) in Noliunile < Sufler > si < Dumnezeu > in fiziologic'. Bucuregti,93 pag. K6lmdn, Phy5isJof ioi ldlekran. Cluj, 1887. il, Doctorul PouI Va.sici. Din Iucrarile colectivulr-ri sec(iei de filozofie Si istorie a Academiei R.P.R.Filiala Cluj. publicat ca articol in'. Cotrtributii la isroria ntedicinei in R.P.R., Ed. med., 1955, p. 345 348 (sub ingrijirea prof. V. tsologa). Cuv,irtte comenroratit'e de,spre un meclic progresist ronrin Dr. Pavel Vasici, in Istoria rnedicinei, Bucuregti, t957, p. 143 150. R a c o v i I A E., Evolulia,si problentele ei, 1929. Speologia, o $tiittld noud a strcit,echilor taine suhpdninte;ti de Gr., .lntipa;i E. G. Racoviya. Astra, Seclra Pa

r6d

gtiin{. nat.. Cluj. 1927, nr. 1.68 pag. cu 14 fotografii. Evolu{ia si problernele ei. Bibliotcca eugenici si biopoliticir

Rdnrer

a Astrei. Cluj,

1929, nr.

6, 183 pag.

cLr

30 planse. Lucrdrile Instittttului de speologie din CIuj, 1924-1926, vol. II. JuliLts, Wesen und Begriindung der Lehre Darwin's.in Kronstcidter, Gymnasial programrn, 1876. Die Lehre Darlvin's als Gegenstand wissenscha.ftlicher Forschung in Verhandlungen und Mittheilungen

tles siebenbiirgischen Vereins .fiir Naturwissenschaften in Hermannstadt. 1880. Die Lehre Darv'itt's als Gegenstancl wissenschaftlichen. wie unv,i.ssenschaftlichen Streite,y in Verhandlungen untl Mittheilungen des siebenbiirgischen Vereins fiir Naturv'issenschaften in Hermannstadt. 1882. Sf vulescu Tr., Aristide Caradja, entomolog,ri filozof. Monit. Of. Bucure$ti, 1945,28 pag.; Anal. Acad. Rom., Mem. Sec{. ;tiin{. Seria 3, t. 20, mem. 8. Sihleanu $tef an, Principii de zoologie generald relative la anatonia;i.fiziologiaunimalelor. Bucuregti, 1881, vol. [ (.Partea gen.), 228 pag.; 1882, vol. ll, 160 pag. Reproducere ;i enogeneza). Acad. Rom., Bucuregti, l88l - 1882.

Haeckel ;i Virchow, o polentica {riin{i/'icti, Bucuregti, 1879. Sanielevic i H., La vie des Mammiferes et des Hontntes Fossiles. Bucuregti, 1926. 660 pag. Smirnov V. P., V. R. Ll/'illiams. Ed. de stat, 1950. Suciu Vasile, Raportul dintre religie,;tiin{d Si societate. Retip. din Rap. despre instit. de fnvalrim.din Blof. pe 1909--1910. tip. Serninarului teologic, Blaj, 1910,80 p.,8 Bibl, tnst. Med. Cluj. nr. inv.2296 bibl. $tef anescu Gregoriu, Cintl a inceput via{a pe piinint ? lntroducere la cursul de paleontologie facut lir

Universitatea din Bucuregti. Bucure;ti, 60 pag. (Darwin este citat la p. 17, 50- 5l). 1954, Colec(ia Societalii pentru rdspindirea gtiinfei ;i culturii, nr. 77. To rd k Au rel, Az dllari szervezetnek el6 alakegysegei (Unitiilile molfologice vii ale organismului animal;. Cluj,

Sii lAgean u N., Tiniriazev K.A.Ed. agrosilvicd de stat, Bucure;ti.

1876.

A: eletet'Li ds az orvostun rnai irdnya (For1a vitala gi clirecjia de astf,zi a medicineD. Cluj, 1880. Vasici Paul,l"Higiena.yiSc. nr., 1878.8sept.2'Darwinisntul.Transilvania, 1882(scrisdin 1878). W il lia m s , Cultura ierburilor perenc. Ed. de stat pentru ridicarea agriculturii in R.P.R., 1950.

IlI. Periodice' (Articole publicate in limbile maghiara $i germand) Brassai

Sdmuel,

Etedes ds dletkezder. Erd6lyi Muzeum

Az anrber ereclcte. Koszoru. M

Budapesti Szemle, 1862.

1863.

entovich

BariIiu

Ferenc, Egl,tud<i,snak halottaibtil val6 feltdmaddsa. Orszdg Ti.ikre, 1864. A J'dltamadr tud6s tovdbbi dletjeleket nutat. Orsziig Tiikre, 1864. Az ember nyontai e tnessze multhan is kinlzdsei a jiit'dben. C)rsz6g Tiikre, 1864. Gheorghe, Teoriile lui Darvin. Transilvania, 1872.

' Bibliografia acestui paragral' a t'r)st clrleasd de tov. Haj6s Julius (de la rnullumim de asemenea cdldulos.

iliala din Cluj u Academiei R.P.R,) cdruia

,.\ \-\ll

I]IIJI,I0 (iItAFII,

z G 6za, Wugner elktiloniildsi vagy g.yarnatkepzddisi elmelete. Term6szet, 1872. Knirpf le r Vilnr os. Azdletisazember,inAmagltarorvosoklslermdszetvizsgtikllcXV Lnt

vdn6lsrgyiilisenekmunkdlatai,

I 872.

t'.rradr f -irok tsrassiii F-lekes P a rii d i

K.6lm6n. .4 descendenz-theoria fejl1distr)rtdnete. Erd6lyi Protest6ns Kozlony, 1872 Aurel, Wugner elktildniitisi vagy gyarmatklpzdddsi elmdletinek egyndmelv gvengei. Terrn6szet, 1872. S6muel, Vallds ds tudomdq,. Kereszt6ny N'Iagvei6, 1873. K6ro1y, A fdny hatdsa az dld termdszetre, in Anuarul colegiuh.ri reformat din Aiud. 1874--1875. K6lm6n, Mimicrl, ds mqs vddelmi m<id az dllstokndl. Cszal|d 6s Iskola, lll75. Ernst Heinrich Haeckel

e,s

legitjabb munkcija. Erdâ&#x201A;Źlyi Muzeum, 1875.

Emil. Ndvdnyllettcrni elmiletek. Term6szettudon6nyi Szemle, 1876. Kornstein Pariidi Kdlmiin, ,Sziivet is t''eil6distani adarok a tdml(iltelii rirvenyJdrgek krirdbdl. Az

Ercl6lyi Muzeum Egylet

Evkcinyv'ei, 1876.

I)eszci B6la, ADarn,inelmdletvisszaesdstdtellrdl. Ertesit<ia Kolozsvdri

Orvos-Term6szettuclomdnyi Tdrsulat . . . estelyeircii, 1877. Torok Aurel, Az emberi szervezel munkakipessegdrdl. Conferinfa. Cluj, 1877. Brassai S6muel, Terenrtis ds.fejlds. Kereszi6ny Magvet6, 1878. Dezso B6la, Az indulatok kilb.iezfddse az embernd[ is az allatokndl.Erdllyi Muzeum, 1878. Spongioldgiai tanulmazr-y. Orvos-Term6szettudom6nyi Ertesito si in extras, 1880. Klug N6ndor, Darwinizmus ds dlettan. Orvosi Hetilap, 1882. Par6di K6lm6n, Az intracellulciris enftsztis, kiiliinds tekintettel az irvdny.ftrgekre. Orvos-Term6szettudomiinyi

Ertesito gi in extras, 1882. D a d a y J e nti, Hcrzi d.llataink eredetdrol. Orvos-Term6szettudomdnyi Ertesitd, 1883. Parridi K6lm6n. Asymbiosisniivdny-dsdllattanitekintetben Orvos-Term6szettudom6nyiErtesitci

si in

extras,

I 884.

A test ds ldlek egymdshoz vald viszonyrinak kirclese haidan is ntost. Magyar Philosophiai Szemle, 1890. Schl a uch Lorinc, Cuvtnt de cleschidere la al XXV-lea congres al medicilor;i naturali;tilor maghiariin A magyar orvosok is lermiszetvizsgdlfk XXV vdndorgyiilesdnek munktilatai. Oradea, 1890. Par6di K6lm5n, A ldlektani kutatds mai feladata, m6dszerei ds eszkdzei. Athenaeum, 1898. R o m e r J u I i u s, Uber biologische Beoltachtungen. Volksgesuncihcit, 1904. Veress E1em6r, Avitalizmusisamechanizmus jogo.sultscigaisszerepeazelettudornLirtyban. Termeszettudomiinyi Kcizltiny, extras, 1909. K6roly,Atuclatossdgr|ldsannakzavarair6l.AzErd6lyMuzeumEgyesilletOrvosstudomdnyi ztllydnak Ertesitcije, 1917. J6zsef, A darwiniznustdrh6ditasa Erdllyben.Utank, 1952, vol. VlI, nr. l9 (183). Pavel Vasici emldkezete. lgazsdg, 1956, vol. IV, nr. 19.

Lechner Haj6s -

Szakos-

PREFATA TEHNICA Opera lui Darwin, apdrutd tn circa saisprezece limbi incd pe timpul vie{ii genialului biolog englez, ar pdrea firesc so rt fost tradusd ;i tn limba romtnd. Totu;i, ptnd la traducerea de fayd nu existd nici o prezentare integrald, tn versiune romtneascd, a nici uneia din operele lui Darwin ;i nici a Originii speciilor. Lucrul acesta nu poate fi socotit tnttmpldtor. Ptnd Ia instaurarea actualului regim, tn {aro noastrd nu au fost traduse nici alte opere valoroase ale filozofilor ;i gtnditorilor materia' li;ti ;i ale biologilor de seamd strdini. Nu s-au publicat ;i nu s-au popularizat nici operele meritorii ale biologilor romtni, care au adus contribulii ;tiin!ffice valoroase. Operele clasicilor materiali;ti, cere au deschis noi drumuri tn filozofie ;i in Etiinlele naturii, ou inceput sd fie traduse abia in ultimul deceniu. Colectivul nostru a socotit ca o datorie de onoare sd contribuie la tmbogdlirea literaturii ;tiinlifice tn lara noastrd prin traducerea integrald a genialei opere speciilor , ctt pi a Autobiografiei lui Darwin. Originea - Metoda de lucru folositd a constat din confruntqrea riguroasd a traducerilor tn mai multe timbi cu ediyia originold. S-a tradus mai tntti textul englez (1. Fuhn), pentru aceasta ediyia a VI-a, edilie autorizatd, ultima revizuitd de Darwin, folosindu-se -deoarece intre biologi existd pdrerea cd ediliile Originii speciilor apdrute dupd moartea lui Darwin ar avea unele omisiuni. Traducerea romtneascd a textului englez a fost confruntatd, frazd cu frazd, de ,Af. Botnariuc, cu textul traducerii tn limba rusd, fdcutd de K. A. Timiriazev ( ediyiite 1934 ;i 1952 ), de I. Tarnavschi cu traducerea tn limba germand, fdcutd de i. Carus (ediyia 1593), de V. Mtrza cu traducerile fdcute tn ltmQq ftancezd de Cldmence Royir (ediyia 1924 ), de Edmond Barbier ;i Moulinid ( ed. 1873 ). Versiunea lui Ct. Royer a fost tnsd pdrdsitd foarte curind, deoarecg se abdtea preq adesea de la sensul ide:ilor lui Darwin. Traducerea francezd a lui Moulinid este mult mai fidetd ; el tnsd a folosit edilia a V-a a Originii speciilor, Pâ&#x201A;Ź ctnd noi am luat ca bazd textul ediyiei a VI-a. Traducerea lui Barbier am apreciat-o ca inferioard celei a lui Mottlinid. -.fiind mai bund dectt a lui Royer, dar cu textul englez de bazd ne'a dovedit cu Confruntarea diferitelor traduceri prisosinya 7n foarte multe pasaje greu de redat, superioritatea traducerii lui K. Timi' ^riazev. ' Aces-t tnare biotog a cunoscut profund darwinismul, pentru care a mili-

L,XXXIv

PIIEF.^TA TEHNICA

tttt f itrtp de pestc 50 de ani. Adeseori ideile subtil.e ale lui Darwin, grâ&#x201A;Źu de interiti'et{it. giiseau o trunspunere clcu'd rcumai irt trsc{uceres lui Timiria:ev ; tn celelatlte trircluceri, ele rdrnin greL! c{e in{eles. Dupd confrunt(Ireo trctCucerilor citu{e,,r-tr fdurt ttili:itreu versiunii romf.ne,yti (scriitorul Gellu l{uttm). Penlru trtisti'urea ctt mtti riqurassii e sansultii textului orfgincil, stilizarea s-a fdr:ut ctt sprijinu! permanent ul unuiu Cintre hiologii colectitului Ei, t$rcr-tvi, in acelorri scop, a fost necesard sacri' fcctrca elegcn{ei stilului.

Colectivu! nostru s-a strdduit de asen'tenee ,sd rer{ea fn lintba rontfnd munele strteciilor de plante ;i r;nints!: riirtfr: in Originea specii'lor, cere trdie,rc ;i pe teritoi,iul R.F.R. Penlru #{eas!(i lle-dirit faio:it rir: lucririle ltii {.in{ra. LIn pre{io,s ctiutor ne*o fost dat de critre totr,. Rrvchr !)itiiifrit, pr;ttru denun'rlrile rontfncgti olr: vcrietalilor de ponui*ei cit*ii dc Dsrtt'in si ia triire fo-;. ing.zr;o{e!"tri,st Tudor Virgilius, pentru transnunerâ&#x201A;Ź$ in rornine;le fr uiler tt:t"nteni zcnteltnici. Aducem multrutnirile noastre st:e,gtor tovardsi, ctt ,!i tuiuror celorla!{i t'ore, fntr-tm fel sau altwl, ne-olt u.iut*t fn ti?utt{'fi ttoc:slt'ii. O dritti rrr Orilriuca speciilcr, colr:r:ti:u! c trsdus,si Autcbicgrafia lui Darw'in, lucrrtre de o decsehird vr.:lcst"e rrti{rt{i",?crl ;i edLrcolit;d. Textui in lintbs englezd ne-a -fost procurat cle critre. prielenui yorii noristre ioserth Needhen't, ncembru al Acacleniei engleze. tdt'uict fi titulytut'ti,'tt cdidw os pe orcctstii cale. llftilytunim cie Gsemctles tov. /-rro"f. N. Constr:niinesc'tt (de lo Institutul agro(N. Bul(es(L!>> ), i:rof" E. R.e pcfuc (de ls I.M.F. Eucu.re;ti), prof. N. Bodn(triuc nomic (de ls {Jniyersifrytee < {. L Parhon>>), prof. E. Stinescu, tov. S. Ghila (de lcl Institutul de -fifut:orfrt: crl ,4c{trieniei R"I'.R..), ccre ne-GL{ cjutat prin criticile lor

sd inthwniitiyiwt fref*{s.

t Colectit'tt! nostru i1i exprirnd sneran{a cii acea,sid printd tradr;.cere fn romi' a Originii speciilor va umple un gol resim{it de multd vrerne Ei vG contribui la dez r-oltares cl.ant'ini.tnmltti irt {ara rtutc!strit. LIn ultiwt cuvint de ntutlyumire il nt{resdm Editurii.4cudentiei R.P.fi., care s-a strdduit sir prezinte lucrarea in conditii teltnice clemne de aceastd nemuritoare operd G lui f)art,'tn, veche de un ,gecol li tottt;i nouit ,ti plina de actualitate. negte

co LECTI\.UL, TF.ADUCATORiI-OR

AUTOBIOGRAFIE') Amintirile utttobicgrdJict: ule lqtalui rneu,re:ltte in c'apitolul defut;i,aufost tlestinate copiilor sai,si scrise Jdrd gtnd cd ar putea Ji publicate vreodatd. Aceqsta li se va pdrea multora o imposibilitate, dar cei ce l-au cuttoscut bine pe tata vor inlelege t'd un asen'tenee lucru a fost nu numai posibil, ci cltiar

firesc. Autobiogt'afia poartd urmdtorul titlu: < Amintiri despre dezvoltarea minlii qi caracterului meu )) (Recollections of the Development of my Mind and Character > si se tncheie cu nota urmdtoare: __ (( 3 August 1876. Aceastd schild a vielii rnele a .fost tnceputd aproximativ la 28 mai, Ia Hopedener) gi tncepind de atunci, am scris aproope o ord in fiecare dupd amiazd.>> Va fi tleci lesne de in{eles ca intr-o povestire atit de personald ;i de intimd, scrisd de qutor pentru solia ;i copiii sdi sd apard unele pasc$e care trebuiau omise; Si nu am socotit necesar sd ardt locul unde asemenea omisiuni ou fost facute. S-a dovedit necesar sd fie tndreptate unele scdpdri din vedere, dqr numdrul acestor indreptdri a fost redus cit mai mult cu putinld ( Nota lui Francis Darwin ). Cind un editor german mi-a scris cerindu-mi o povestire cuprinzind dezvoltarea minlii gi a caracterului meu, impreund cu o schi!6 autobiograficd, m-am gindit cd o asemenea incercare m-ar distra gi i-ar putea eventual interesa pe copiii mei sau pe copiii acestora. $tiu cd ;i pe mine m-ar fi interesat foarte mult o schila a vielii bunicului meu ._ fie ea gi scurti gi plicticoasa, dacd ar fi fost scrisi chiar de el ;i i-ar fi cuprins gindurile, faptele 9i felul de a lucra. Povestirea de mai jos, in care e vorba despre mine, am incercat s-o scriu ca gi cum aq fi un mort care: dintr-o altd' lume, i;i privegte propria lui via!6 trecutd.. $i asta nu mi s-a pirut greu, cdci pentru mine viala e aproape sfirgita. Nu mi-am dat de loc osteneala in privinla stilului. M-am ndscut la Shrewsbury la 12 februarie 1809, ;i prima mea amintire dateazd de pe cind aveam abia 4 ani ;i citeva luni, din vremea cind mergeam lingd Abergele, la bdi de mare; unele intirnpl[ri gi citeva locuri de pe acolo mi le amintesc incd destul de limpede. Mama a murit in iulie 1817; aveam pe atunci opt ani implinili gi e ciudat cd nu-mi pot aminti mai nimic despre ed, in afard de patul mortuar, de rochia ei de catifea neagrS. ;i de masa ei de lucru, construitd intr-un fel curios. In primravara aceluiagi an am fost trimis ca elev la o gcoald Ei

din

Shrewsbury, unde am rdmas un an. Am auzit spunindu-se cd inv[fam mult mai anevoie decit Catherine, sora mea cea mai micd ;i cred cd in multe privinte am fost un bdiat rdu. lncd de pe cind mergeam la aceastd ;coald 2), gustul pentru gtiin{ele naturale qi mai ales

face parte din lucraTea <The Life and Letters of Charles Darwin including an (Yiala gi coresponden{a lui Charles Darwin conlinind un capitol autobiografic), vol. I, p,26-107. Aceastd lucrare, in trei volume, a fost redactati de fiul lui Darwin, Francis. Ea a fost eOitata in 1888 de editura John Murray din Londra. -h'ota trad, <<

Autobiogrrfia

Au.tobiographic;l Chapter

Casa d-lui Hensleigh Wedgwood din Surrey. $coala condus[ de Rev. G. Case, preotul Capelei unitariene din Hieh Street. D-na Darwin fusese unitariana se d.ucea la slu.jba religioasa in capela cl-lui Clrse, iar tata surorile mai mari ale lui Darwin mergeau acolo 2)

gi inca din copilirrie.

vI.\TA $I COnESPONDENTA Lr I CH. DAtrwtN

mi se dezvoltase foarte mult. Incercam sd aflu nume de plante 1) qi coleclionam tot soiul de lucruri, scoici, sigilii po;tale, francaturi 2), autografe, monede gi minerale. Pasiunea de a colecliona, care il face pe om sd devind fie un naturalist sistematician, fie un rirtuos, fie un avar, o aveam foarte inrdddcinatd in mine gi nici vorbd ci era inndscutd, cdci nici unul dintre fralii sau surorile mele n-au vadit vreodatd aceastd inclinalie. O micd intimplare din anul acela mi-a rdmas adinc intiparitd in minte, ;i aceasta sper cd s: datore;te puternicei tulburdri pe care ea mi-a cauzat-o mai apoi in congtiinfd. Intimplarea mi se pare demnd de amintit cdci ea aratd" in ce mdsur6, incd de la o virstd atit de fragedd, md interesa variabilitatea plantelor ! lntr- o zi, ii spuneam unui alt bae tag (cred cd era Leighton, care mai tirziu a devenit un binecunoscut lichenolog qi botanist), c[ puteam produce Polyanthes ;i pentru colecfiondri

primules) de diferite cuiori, stropindu-le cu anumite lichide colorate. Spusele mele erau, firegte, niste plasmuiri monstruoase qi in realitate nu incercasem niciodati sd le experimentez ...Aici se cuvine sd mdrturisesc, de asemenea, cd in copilSrie simleam imboldul de a ndscoci cu dinadinsul tot soiul de gogorile, numai ca sd-i uimesc pe cei ce md ascultau. Asa, de pildd, o datf, am

din livada tatei o mullime de fructe rare, le-am ascuns in tufiguri, apoi am alergat cit md {ineau picioarele ca s[ dau de veste, pe nerdsuflate, c[ descoperisem o grdmadd de

cules

fructe furate. In primel e zile ale vielii mele de qcolar trebuie s[ fi fost un b[iefel tare naiv. Un coleg, pe care il chema Garnett, m-a dus intr-o zi intr-o patiserie qi a cumpdrat citeva prdjituri flrd sd le pldteascd pe loc, fiindcd negustorul avea incredere in el. Cind am iegit din prdvdlie l-am intrebat de ce n-a pldtit prdjiturile, gi el mi-a rdspuns indati: < Pdi tu nu qtii cd unchiul meu a ldsat mogtenire ora;ului o grdmadi de bani cu condilia ca fiecare negustor si vindd orice fdrd plati, oricui ar purta pe cap vechea lui paldrie qi ar miqca-o intr-un anumit fel ? I Apoi, mi-a aritat cum trebuie miqcatd pdldria. Dup[ asta, m-a dus in altd prdvdlie, unde avea credit, gi a cerut o marfd oarecare, migcindu-gi pdl6ria, &f& cum imi ar5.tase, gi binein{eles cd i s-a dat marfa qi n-a plStit nimic. Cind am iegit afard., mi-a spus: < Acum, dacd ai poftd s[ te duci singur la patiserie (ce bine imi aduc aminte locul exact unde era patiseria !) am sa-!i imprumut palaria mea ;i o sd !i se dea ce doreqti, migcind-o numai cum trebuie. Am primit bucuros oferta lui mdrinimoasd, am intrat, am cerut citeva prdjituri, am migcat palaria cea veche gi tocmai iegeam din prdvdli:, cind negustorul s-a repezit la mine. Am dat drumul prdjiturilor gi am fugit de parcd ar fi vrut cineva sd-mi ia zilele. $i tare m-am mirat cind, afard, fal;ul meu prieten Garnett m-a primit cu hohote de ris. Pot spune, spre lauda mea, c[ in copildrie eram omenos, dar lucrul acesta il datoram in intregime educatiei qi exemplului dat de surorile mele. Nu gtiu sigur dacd omenia este o calitate inndscutd. lmi fdcea mare pl[cere sI colecfionez ou5, dar nu luam niciodatd mai mult de unul Dar atit el, cit gi fratele siu fuseseri boteza{i qi trebuiau sd aparfind Bisericii Anglicane. Dupd primii ani ai copildriei, tata se ducea de obicei la biserica gi nu la capela d-lui Case. Se pare (dupa cum arati St. James Gazette, din 15. Xll. 1883) ca o placa comemorativa a fost ridicati, in amintirea lui, in capela care astizi e cunoscuta sub numele de < Biserica Creqtina Libera,). - (F.D.) 1) Rev. W. A. Leighton, care a fost coleg cu tata la ;coala dJui Case, i;i amintegte cd tata venise intr-o zi la qcoald cu o floare, spunind cd maicd-sa il inva;ase cum poate fi descoperit numole unei plante daci te uiti in interiorrrl floarei. Dl. Leighton continud astfel < Spusele lui imi a(ifara atenlia gi curiozitatea gi l-am intrebat de mai multe ori cum s-ar putea face acest lucru>>. Dar firegte ci el nu putea sd transmiti ceea ce invi{ase. - (F.D.) 2) Membrii nobilirnii superioare gi ai Parlamentului aveau dreotul ca, prin semndtura lor pusi pe piicul scrisorilor, sa trimita scrisorile fara timbre. <<Francaturile) erau deci autografe. (Nota edigiei germane). 3) ln edifia englezd original6, numele speciilor, a societdlilor gtiinlifice, a pelioCicilor gi titlurile cdrfilor sint redate cu litere s$ignuite, gi numai excepfional ele sint redate cu litere cursive. Insd in traducerile francezd,, germani gi rusa ale <Autobiografiei> aceste-nume sint redate cu litere cursive. In felul acesta se observd mai ugor qi constitu,e un ajutor pentru cititor. Noi am menfinut in versiunea romineasci modificarea introdusd gi i\ota trcd. ln celelalte traduceri.

AU'I'OBI(] GIt

A F'TII

singur din cuibul vreunei pdsdrele; o singurd datd, le-am luat pe toate, dar nu pentru valoarea 1or,

ci mai mult ca sd md grozdvesc cu ele. Pescuitul cu undila imi pldcea foarte mult; puteam sd stau ore intregi pe malul riului sau al bdllii, cu ochii a{intifi la pluta. Pe cind m[ aflam la Maer t) mi s-a spus cd a; putea ucide viermii cu sare ;i apd gi de-atunci n-am mai pus niciodatd in cirligul undilei vreum vierme viu, deqi fdri indoiald cd asta dduna succesului meu la pescuit. O datd, pe cind eram incd rnic de tot, poate pe vremea cind invdfam la gcoala din Shrewsbury sau poate mai inainte chiar, m-am purtat cu cruzime bdtind un cdlelug ;i cred cd am fdcut asta numai pentru a md bucura de puterea mea. Nu l-am bdtut prea tare flindc5, dupd cite imi amintesc. cdtelu4ul nu scheldlaia;sint sigur de amdnuntul acesta,cd,ci md aflam in apropiere de casd. Dar fapta mi-a apdsat din greu con;tiinfa: amintirea locului exact unde am sdvirgit gregala o dovedegte. $i pe semne cd a fdcut-o gi mai apdsdtoare dragostea mea pentru ciini, devenitd mai apoi, gi pentru multd vreme, adevdratd pasiune. Ciinii pdreau cd-mi simt dragostea, fiindcd eram in stare sd-i fac sd md iubeascd mai mult decit pe stdpinii 1or. Din acest an, cind am invdlat la scoala d-lui Case, imi mai amintesc limpede doar o singurd intimplare - gi anume inmormintarea unui dragon. E ciudat cit de clar mai revid 9i acum in minte calul purtind cismele goale ;i car abina soldatului prinse de oblincul qeii, cit de limpede mi se pare cd aud si acum focurile de arm[ trase deasupra mormintului. Scena aceasta a rdscolit adinc toatd simlirea poeticd pe care o puteam avea in mine. In vara anului 1818 m-am mutat la gcoala cea mare a d-lui Butler din Shrewsbury, unde am rdmas timp de 7 ani, pind la mijlocul verii 1825, cind am implinit 16 ani. Aici am fost intern. astfel cd am avut marele avantaj de a putea trdi viafa unui adev[rat ;colar; dar cum intre gcoala qi casd era mai pulin de o mila fugeam adeseori acasd in pauzele mai lungi, inainte de apeluri qi seara inainte de inchiderea porfilor gcolii. $i asta imi prindea bine in mai multe privinle, cdci astfel imi pistram vie dragostea gi interesul pentru casd. imi aduc aminte cd in prima parte a vielii mele de gcolar, eram nevoit adeseori sd alerg foarte repede, ca sd pot ajunge la timp; fiind un alergdtor rapid, de obicei reuseam: dar cind md indoiam cd voi izbuti md rugam cu lnfldcdrare lui dumnezeu sd md ajute, qi imi aduc bine aminte cd puneam izbinda pe seama rugdciunilor qi nu a faptului cd alergam repede, qi md minunam cit de des md ajuta dumnezeu. I-am auzit, pe tata gi pe sora mea mai mare, povestind cd inci din frageda copil[rie imi pldceau foarte mult plimbdrile lungi gi singuratice. Dar nu gtiu la ce md puteam gindi pe cind fdceam astfel de plimbdri. De multe ori uitam cu totul de mine, gi o datd, in timp ce md relntorceam la qcoald. pe creasta vechilor fortificalii care imprejmuiesc Shrewsbury, unde se afla o potecd fdcutd pentru plimbare, insd far[ parapet, am cdlcat gregit qi m-am prdbuqit in vale. Creasta nu era mai inalt[ de gapte sau opt picioare; qi totuqi, numdrul gindurilor in timpul foarte scurt al acestei cdderi, pe cit de rapidd pe atit de neagteptatd, a fost surprinzdtor de mare gi nu prea mi se pare compatibil cu pdrerea fiziologilor care pretind cd fiecare gind cere o cantitate de timp destul de apreciabiln. Nimic n-ar fi putut fi mai ddundtor pentru dezvoltarea inteligenlei mele decit gcoala d-rului Butler, unde invdtdmintul era strict clasic gi unde nu se invdla nimic altceva in afard de pufina geografie veche gi istorie. Scoala, ca mijloc de educafie pentru mine, a insemnat deci pur gi simplu zero. Toatd viafa mea am fost incapabil sd inving greutd{ile invdtarii vreunei limbi oarecare. Eram pugi in mod special s[ deprindem versificalia qi asta n-am putut s-o fac niciodatd ca lumea. Aveam mulli prieteni gi adunind laolalti o uria;d colecJie de versuri vechi, izbuteam, uneori cu ajutorul altor colegi, sd le cirpesc ;i sd le prelucrez pentru dezvoltarea oricdrui subiect. Eram pugi in mod special sd invdtdm pe de rost lccliile zilei din ajun: reu$eam destul de lesne sd invat patruzeci-cinzeci r) unde locuia unchiul sdu, Josiah

Wedgwood.

vIATA $I

COnFISpONDENT4,

LrrI

CH. DArtwrN

de versuri de Virgil sau Homer, in timpul cit asistam la slujba religioasd de diminea{d; dar exerciliul acesta s-a dovedit a fi cu totul inutil, cdci nu exista vers care dupd patruzeci si opt de ore sd nu fi fost uitat. Nu eram lenes, si cu exceplia versifica{iei, in general lucram conqtiincios la clasici, fara sd folosesc juxte. Singura pldcere pe care am gustat-o in studiile acestea, mi-au adus-o odele iui Hora{iu. pe care le admiram mult. La plecarea din gcoald nu eram nici prea avansat, nici prea inapoiat, pentru virsta mea. Cred cd profesorii mei, ca gi tata de altfel, md socoteau drept un bdiat foarte obignuit mai curind sub nivelul intelectual mijlociu. $i, spre adinca mea durere, tata imi spuse intr-o bund zi:< ln afard de vindtoare, ciini ;i prinderea gobolanilor, nu te intereseazd nimic in viala; ai si fii o rugine pentru familie $ pentru tine insuli >. Cred insd cd tata, care alminteri era omul cel mai bun din ci{i am cunoscut vreodatd gi a cdrui amintire imi este deosebit de scumpd, trebuie sd fi iost supdrat gi oarecum nedrept atunci cind a rostit asemenea cuvinte. Reamintindu-mi pe cit pot firea pe care o aveam in timpul qcolii, singurele insuqiri care in epoca aceea fagdduiau ceva bun pentru viitor erau inclindrile mele puternice gi felurite, strdduinla fala de tot ce m[ interesa in vreun fel oarecare gi pldcerea vie simlitd oridecite ori inlelegeam vreun subiect sau vreun lucru complex. Un profesor particular m-a invS{at geometria lui Euclid, gi-mi amintesc foarte limpede marea pldcere pe care mi-o fdceau demonstraliile geometrice. lmi amintesc cu egald limpezime pldcerea resimlitd atunci cind unchiul meu (tatal lui Francis Galton) mi-a explicat principiul vernierului la barometre. Cit privegte alte inciinalii, independente de cele qtiinlifice, imi pldcea sd citesc tot felul de clrli; obignuiam sd stau ore intregi aqezat in golul unei vechi ferestre deschisd in perefii masivi ai ;colii gi sd citesc piesele istorice ale lui Shakespeare. Citeam de asemenea qi alte opere poetice, ca de pildd << Anotintpurile>> lui Thornsorr gi poemele recent publi= cate ale lui Byron ;i Scott. Amintesc lucrul acesta pentru c5. mai tirziu am pierdut cu des[virqire, spre marea mea pdrere de rf,u pldcerea pe care o resim{eam citind tot felul de poezii, gi n-o rnai regdsesc nici mdcar cind il citesc pe Shakespeare. in legdturd cu bucuriile pe care mi le dldea poezia ag mai putea adduga cd in 1822, in timpul unei plimbdri cdlare la granilele Jarii Galilor, am simtit pentru prima datd, atraclia pe care o exercitd. asupra noastrzi priveli;tile frumoase ;i impresia aceasta a fost mai stdruitoare decit toate celelalte pldceri estetice. In primii ani de gcoald, unul dintre colegii mei avea un exemplar din <<Minunile Lumii)l), pe care il citeam adeseori discutind cu baielii despre veracitatea unor afirmafii enunlate in lucrarea aceasta. Cred cd" <<Minunile Lumii> au trezit in mine prima dorin!5 de cdldtorii prin tinuturi depdrtate, dorin{d indeplinitd mai tirziu prin cdldtoria cu << Beagle>>. ln ultimii ani de qedere la qcoald devenisem vindtor pasionat ;i cred cd nimeni n-ar fi putut ardta mai mult zel pentru cea mai sfintd cauzd. decit ardtam eu pentru vinarea pdsdrilor. Cit de bine imi amintesc ziua cind am ucis prima mea becalini ! $i eram atit de emolionat incit abia dac[ am mai putut sd-mi incarc iar pugca, -atit de tare imi tremurau miinile. lnclinalia aceasta a durat multd vreme, ;i am devenit un foarte bun !inta$. La Cambridge obisnuiam sd ochesc in fala oglinzii ca sd-mi pot da seama dacd lin bine arma. Mai aveam incd un procedeu, gi mai bun: rugam pe vreun prieten sd migte o luminare aprinsd gi tr[geam cu o caps[; dac[ ochirea era corectd, curentul de aer cit era el de slab, stingea luminarea. Explozia capsei provoca insd o detundturd destul de puternicd gi mi s-a povestit cd directorul colegiului spusese: <Ciudat lucru ! Mi se pare cd d-l Darwin sti ore intregi in camerd gi pocnegte din bici, fiindcd aud pocnituri cind trec pe sub ferestrele lui >. Printre colegii de gcoalS aveam o mulfime de prieteni; ii iubeam cu sinceritate si cred cd aveam pe atunci

reguld.

o naturd foarte afectiv5.

t) in edilia originali - - J'otu tr,;cl.

substantivele clin

titluri sint scrise cu majuscule. Noi am respectat aceast[

AIIT.)BI() GIt,\ PIE

Cit privegte qtiinfa, continuam sd colec(ionez cu mult zel minerale, dar intr-un scop cu totul neqtiinlific; md interesau inainte de orice mineralele cu nume noi gi abia dacd incercam s[ le clasific. Insectele trebuie sd le fi observat cu oarecare aten{ie, cdci la virsta d,e zece ani (in 1819) plecind pentru trei sdptdmini la Plas Edwards, pe coasta mdrii, in f,ara Galilor, md interesau foarte .nrult gi am fost mirat vdzind un Hemipter mare, negru cu rosu, mai mul1i fluturi de noapte (Zygaena) qi o Cicindela, care nu se gdsesc in Shropshire. $i aproape cd mi hotdrisem sd incep o coleclie cu toate insectele pe care le-a;i fi gdsit moarte, cdci, stind de vorb[ cu sora mea, ajunsesem la concluzia cd nu e bine sd ucizi insecte numai de dragul de a face colecfii. Dupd ce am citit <<Selbourne > de White a inceput sd-mi placd foarte mult observarea obiceiurilor pdsdrilor, qi-am luat chidr citeva note despre acest subiect. ln naivitatea mea, imi amintesc cd mi miram de ce fiecare gentleman nu se face ornitholog. Spre sfirsitul vielii mele de qcolar, fratele meu lucra serios in domeniul chimiei; iqi instalase un laborator frumos cu aparate potrivite, in gopronul in care se lineau uneltele, in grddind, gi imi ingdduia sd-l ajut, ca lnva!5cel, la majoritatea experienfelor. El fabrica toate gazele si numeroase corpuri compuse 9i eu citeam cu grija multe cdrli de chimie, ca de pildd << Cotehismul Chimiei>> de Henry gi Parkes. Subiectul mi interesa enorm gi mi se intimpla adeseori si ne continudm lucrul pind noaptea, tirziu. Aceasta a fost cea mai.bund parte a educatiei mele scolare, cdci imi ardta practic ce insemnau gtiinlele experimentale. La scoald s-a aflat, pe o cale oarecare, despre lucrdrile noastre din domenir"rl chimiei gi ctlm un asemenea fapt nu se mai intimplase pind atunci, am fost poreclit <<Gaz>. O datd, directorul gcolii, dr. Butler, ffi-o mustrat in public cd-mi pierd astfel timpul, cu lucruri inutile; el md numi pe nedrept un ( poco curante >>: fiindcd n-am inleles ce voia s[ spund, mustrarea mi s-a pdrut teribilS. Cum nu fdceam nimic bun la ;coald, tata avu inlelepciunea sd md retragd de acolo la o virstl mai fragedd decit cea obi;nuitd gi sd md trimitd (in octombrie 1825) impreund cu fratele meu, la Universitatea din Edinburgh, unde stdtui doi ani gcolari. Fratele meu igi completa studiile medicale, degi nu cred cd se gindea sd le foloseascd vreodatd in practicd, iar eu eram trimis acolo si le incep. Dar la pulin timp dupd aceastS. perioadS, citeva mici imprejurdri md convinserd cd tata mi'ar ldsa destuld avere ca sd-mi ingdduie un trai confortabil, degi nu-mi inchipuisem niciodatd cd as putea fi atit de bogat pe cit sint acum. Credinla aceasta insd a fost de-ajuns ca s6-mi stivileascd orice efort mai serios pentru invdlarea medicinei. La Edinburgh predarea cunogtinlelor se fdcea numai prin lecfii, si, cu exceplia celor de chimie, linute de Hope, toate celelalte erau intolerabil de plicticoase; dupd pdrerea mea, cursurile n-au nici trn avantaj in plus fa!6 de lectura propriu-zisd qi au multe dezavantaje. Lecliile d-rului Duncan, despre Materia Medica, linute la ora 8, in dimine{ile de iarnd, mi-au ldsat niqte amintiri infiordtoare. D-rul... fdcea cursul de anatomie uman[ la fel de plicticos pe cit era el insugi, iar subiectul md dezgusta. Una din cele mai mari nenorociri ale vielii mele a fost faptul cd nu eram obligat sd fac diseclie, cd,ci dezgustul mi-ar fi trecut repede ; si exerciliul acest a ar f i avut o valoare de nepreluit pentru toatd activitatea mea de mai tirziu. Aceasta a fost un rdu iremediabil ca gi incapacitatea mea de a desena. Salile clinice ale spitalului le vizitam cu regularitate. Unele cazuri md impresionau puternic qi mai am gi astdzi vie in minte amintirea unora dintre ele, dar n-am fost intr-atita de usuratec incit, din pricina 1or, sd-mi riresc vizitele la clinicd. Nu pot in{elege de ce partea aceia a studiilor mele de medicind nu m-a interesat mai mult, cdci in timpul verii, inaintea venirii la Edinburgh, incepusem sd ingrijesc oameni sdraci mai cu seamd copii gi femei din Shrewsbury. lmi notam descrierea cit puteam mai amdnunlitd a boalei respective gi simptomele ei, gi i le citeam cu glas tare tatei, iar ei m[ indemna la cercetdri gi mai aprofundate qi md sfdtuia ce medicamente sd prescriu; medicamentele le preparam eu insumi. La un moment dat aveam cel pufin o duzind de pacienli qi munca md interesa foarte mult. Tata, care ii intrecea cu mult pe cer mai

VIT'I'A SI C')IIESP()NDNNT{ LUI CH, DARWIN

buni cunoscdtori de caractere pe care i-am cunoscut vreodatS, declara c[ voi fi un medic cu foarte mult succes-inlelegind prin aceasta ci voi avea mulli pacienli. El pretindea cd principalul element al succesului este sd inspiri incredere. Nu stiu ce vedea in mine qi ce-l putea convinge cd eu agi fi putut inspira incredere. Am asistat, de asemenea, in doud rinduri, in sala de operafii a spitalului din Edinburgh la doud operalii foarte grele, dintre care una fdcutd pe un copil; dar am fugit inainte ca ele sd fi fost terminate. De atunci n-am mai asistat la nici o altd operafie, cdci nici un motiv n-ar fi fost destul de puternic pentru a mi hotdri s-o fac. Ceea ce povestesc se intimpla cu mult inainte de folosirea binecuvintatd a cloroformului. Cele doud cazuri mi-au stdruit in minte,vreme de mulli ani. Fratele meu nu stdtu decit un an la Universitate, a;a cd in al doilea an am rdmas pe seama .\. mea; gi asta' mi-a folosit, cdci m-am imprietenit cu mai mulli tineri, amatori de gtiinje naturale. Unul dintre ei a fost Ainsworth, care, mai tirziu, gi-a publicat calatoriile fdcute in Assyria, un geolog din gcoala lui Werner, care ;tia cite ceva din toate. D-rul Coldstream era un tindr foarte deosebit, cu o linutd cuviincioasd, ceremonios, foarte religios qi cu suflet bun. Mai tirziu a publicat citeva articole reugite de zoologie. Un al treilea tindr era Hardie, despre care cred cd" ar fi devenit un bun botanist dacd n-ar fi murit de tindr, in India. In sfirgit, mai era d-rul Grant, mai in virstl cu ciliva ani decit mine. Nu pot sd-mi amintesc cum ne-am cunoscut; a publicat insd citeva excelente lucrdri zoologice. Dupd ce a venit la Londra, devenind profesor la University College. n-a mai fdcut nici o lucrare ;tiin{ificd, lucru pe care nu mi l-am putut niciodatd explica. il cunogteam bine, era sec qi formal in relafiile cu oamenii, dar sub acest invelig exterior avea mult entuziasm. Intr-o zi, pe cind ne plimbam impreund, el vorbi cu infldcdrare despre Lamarck qi despre pdrerile acestuia asupra evolutiei. L-am ascultat cu o mirare ticutd ;i dupd cit imi dau seama, nu m-a impresionat deloc. Citisem mai inainte << Zoonomia > bunicului meu, in care sint enun{ate p[reri asemdndtoare, dar n-a avut nici un efect asupra mea. Totuqi este probabil cd faptul de a fi auzit enunlate qi lSudate asemenea ipoteze, pe vremea cind eram atit de tindr, poate sd m[ fi indemnat sd le suslin, degi sub o formd diferitd, in << Originea Speciilor>>. Pe atunci admiram << Zoonomia >; dar recitind-o a doua oard., dupd zece sau cincisprezece ani, am fost foarte dezamdgit: disproporlia dintre speculalii qi faptele date era prea mare. Doctorii Grant qi Coldstream se ocupau cu rivnd de zoologia marin[ qi, pe primul dintre ei, il insoleam adeseori la coleclionarea animalelor rdmase in bdltoacele ldsate de maree; animalele recoltate acolo le disecam dupd cum md pricepeam gi eu. Md imprietenisem de asemenea cu vreo ciliva pescari din Newhaven, qi-i insoleam uneori cind dragau stridii. Oblineam astfel multe probe, dar neavind o practicd de zi cu zi in ceea ce prive;te diseclia gi neposedind decit un microscop ca vai de lume, experienlele mele erau sdrace in rezultate. Totugi, am fdcut o micd descoperire interesant[ qi am citit, la inceputul anului 1826, o notd scurti asupra acestui subiect Ia << Plinian Society>. ln nota cititd era vorba despre aga-numitele oud de Flustra aare posedd insusirea de a se migca independente, gralie unor cili, oud care, de fapt, sint larve. Intr-o altd notd am dovedit cd micile corpuri globulare care fuseserd considerate ca fiind starea primard a lui Fucus loreus erau de fapt inveligul oudlor viermelui Pontobdells muricata. Plinian Society a fost sprijinitd gi * cred - intemeiati de profesorul Jameson. Ea era :ilcatuitd din studenfi care se intruneau intr-o incdpere subteran5. a Universitdlii, ca sd citeascd 9i .i discute acolo comunicdri despre ;tiinfele naturii. Eu mi duceam regulat la toate gedinlele 1or, .r intrunirile acestea m[ influenlau in bine pentru cd imi stimulau zelul; printre altele tot acolo puteam face noi cuno$tinte printre oameni cu inclinalii asemdndtoare celor ale mele. Intr-una din .,lfi, se ridicd un biet tindr gi, dupd ce se bilbii vreme indelungatd rogindu-se ca racul, rosti, in .-ele din urmd, urmdtoarele: << Domnule Preqedinte, am uitat ce vroiam sd spun >>. Sdrmanul tindr F,irea copleqit cu totul, iar membrii au fost atit de uimili incit nineni n-a gasit un cuvint mdcar ca s5-1 scoatl din incurciturd. Comunicdrile citite in mica noastrd societate nu se tiplreau, aga cI

AITTORIO GR AFIE

comunicarea tipIritS., dat cred c[ d-rul Grant a menlionat mica mea descoperire in excelentul sdu tratat despre Flustra. Pe atunci mai eram, de asemenea, membru al societdfii Regale de Medicind - Royal Medical Society - gi asistam destul de des la qedinlele ei; dar fiindcd acolo se discutau numai teme medicale, nu prea md simleam atras de ele. La Royal Medical Society se spuneau multe lucruri inutile, dar puteau fi ascultali ;i ciliva oratori buni: cel mai bun dintre ei era Sir Kay-shuttleworth, preqedintele. D-rul Grant md ducea din cind in cind la reuniunile Societdlii Werneriene, unde se citeau diferite comunicdri din domeniul istoriei naturale, comunicdri care erau discutate gi apoi publicate in <<Transactions>>. Acolo l-am auzit pe Audubon linind citeva comunicdri interesante despre obiceiurile pdsdrilor din America de nord. In comunicdrile acestea Audubon igi bdtea joc oarecum pe nedrept de Waterton. $i fiindcd veni vorba, pe atunci locuia la Edinburgh un negru care cdl5torise cu Waterton 9i i;i c?gtiga existenla impdind pdsdri. lmpaia perfect. Luam leclii de la el, contra plat6, ;i md duceam adeseori sd-l vdd, fiindcd era un om foarte simpatic qi inteligent. D-l Leonard Horner m-a dus o datd la o intrunire a lui Royal Society din Edinburgh, unde l-am vdzut pe Sir Walter Scott in fotoliul prezidenlial. El igi ceru chiar scuze fa!6 de adunare, nesimlindu-se la indlfimea cinstei ce i se fdcea. ll priveam pe el qi priveam intreaga adunare cu smerenie qi respect gi cred ci datoritd vizitei acesteia, fdcuti in tinerefe, cit gi datoritd faptului cd asistasem la gedinlele lui Royal Medical Society am sim{it din plin cinstea ce mi s-a fdcut acum ciliva ani cind am fost ales membru onorific a acestor doud societdli, cinste mai mare decit oricare alta asemdn[toare. Dacd mi s-ar fi spus pe atunci ci intr-o bund zi mi s-ar putea face o asemenea onoare, ideea aceasta mi-ar fi parut la fel de ridicoli ;i de improbabild ca gi cind mi s-ar

n-am avut plecerea sd-mi

spus cd

a; putea fi

vid

ales rege

al Angliei.

timpul celui de-al doilea an petrecut la Edinburgh, am asistat la cursurile de geologie ;i zoologie ale 1ui. . . ; ele erau insd nemaipomenit de plicticoase. Singurul efect pe care l-au avut asupra mea a fost cd am luat hotdrirea sd nu citesc, cit voi trdi, vreo carte de geologie sau sd studiez, in vreun fel oarecare, aceastd gtiin!6. $i totugi, cred cd eram destul de pregdtit pentru tratarea filozoficd a acestui subiect, cdci un bdtrin domn Cotton, din Shropshire, care se ocupa mult de roce, imi ardtase cu doi sau trei ani mai inainte un bloc mare eratic, binecunoscut in oragul Shrewsbury Ei denumit < Clopotul de piatrd >. El imi povestise cd o rocd asemdndtoare nu se mai gdsea pind in Cumberland sau in Sco{ia, qi md asigurase in mod solemn cd mai curind se va sfirqi lumea decit s[ poatd cineva sd explice cum de ajunsese bolovanul acela acolo unde zdcea. Spusele lui m-au tulburat adinc ;i de multe ori m-am gindit la piatra aceasta minunati. De aceea am fost tare bucuros cindamcititpentruprima oard,cdghelarii transportdblocuri eratice qi am admirat progresele geologiei. La fel de izbitor este qi urmdtorul fapt: cu toli cei 67 de ani, parc6-l mai aud pe t) crt profesor, in timpul unei leclii pe teren la Salisbury-Craigs, suslinind despre un trap-dyke margini amigdaloide qi straturi intdrite de fiecare parte, cu roci vulcanice de jur imprejur, cd ar fi o fisuri umplutd cu sedimente venind de la suprafafd; el mai addoga, rizind ironic, cd existl oameni care pretind cd aceasta ar fi fost injectatd din interiorul globului in stare topitd. Cind imi amintesc de leclia lui, nu md mir cd hotdrisem sd nu md ocup niciodati de geologie. Urmind cursurile lui... am fdcut cunoqtinli cu conservatorul muzeului, d-l Macgillivray, care a publicat mai tirziu o mare qi excelentd lucrare despre pdsdrile din Sco{ia. Am avut cu el multe conversalii interesante despre istoria naturald gi era foarte amabil cu mine. Mi-a ddruit citeva cochilii rare, cdci in vremea aceea coleclionam moluqte marine, deqi fard prea multd rivnd. Vacanfele de vard din timpul celor doi ani le-am consacrat in intregime distracliilor, deqi aveam intotdeauna in mind cite o carte, pe care o citeam cu interes. In timpul verii din 1826, am ff,cut

1) VinS de bazalt trappeand.

Vl ..\T.\

bt C()llIiSP()NDI.,NT \ Ll;l {,FL D,\ttWIN

o lungd excursie pe jos, impreund cu doi prieteni, purtindu-ne rucsacurile in spate prin nordul fririi Galilor. Str[biteam cite treizeci de mile pe zi, incluzind qi ziua in care am fdcut ascensiunea lui Snowdon. Am mai flcut, de asemenea, impreund cu sora mea, o excLlrsie cilare prin aceeaqi regiune: un servitor ne cdra veqmintele in sacii prin;i de gea. Toamna md ocupam numai de vin[' t,)are, in special la d-l Owen, la WoodhoLrse. sau la unchiul meu Jos t), la Maer. $i puneam atita rivnd cind era vorba de mers la vindtoare incit md obi;nuisem s5-mi pun cismele gata pregdtite, lin-ed pat, inainte de culcare, ca si nu pierd nici o secundd dimineala, cind trebuia sd md incal!. O dati, intr-o zi de 20 august, plecind s[ vinez cocogi de mesteacdn intr-un punct depdrtat al domeniului din Maer, am ajuns acolo inainte de revdrsatul zorilor. $i, in ciuda cdldurii inibu;itoare. nr-am ostenit toatd ziua impreund cu paznicul, alergind de colo - colo printre tufele dese qi pinii tineri de Scolia. Jineam socoteala tuturor pdsdrilor impu;cate in timpul sezonului. lntr-o zi, pe cind vinam la Woodhouse cu c[pitanul Owen, fiul cel mai mare al gazdei, gi cu Maiorul Hill, vdrul sdu, care a devenit mai tirziu Lord Berwick, degi lineam foarte mult la amindoi, mi s-a pdrut cd ei se poartd urit cu mine pentru cd de cite ori trdgeam qi eram convins c5. am nimerit o pasdre, unul din ei se prefdcea ci-gi incarc[ pusca gi striga: (Asta n-ai voie s-o socotegti, fiindcd am tras amindoi o datd >. Iar paznicul, ghicind ci e vorba de o glumd, le dddea ajutor. Peste citeva ore mi-au mdrturisit cd

glumiserd; dar pentru mine n-a fost glumd, cdci impuscam o grf,madd de pdsdri, fdrd sd qtiu cite; pe lista unde obiqnuiam si le inscriu, fdcind cite un nod pe sforicica agdde butonierd. Rdut5ciogii mei prieteni observaseri cum lucram. lat5 Ce mult iubeam vindtoarea ! Totugi, cred cd in sinea mea md ru;inam de infldclrarea asta, cdci incercam si md conving singur ci vindtoarea ar fi aproape o indeletnicire intelectuaii; trebuie atita iscusin!5 ca sd judeci unde si glse;ti cel mai mult vinat qi si lansezi bine ciinii ! Una din vizitele mele de toamnd la Maer, in 1827, mi-a rdmas in minte, cdci atunci l-am intilnit pe Sir J. Mackintosh, omul cel mai inzestrat cu darul de a intre{ine conversalia din cili am cunoscut vreodatd. Mai tirziu am auzit, cu o oarecare mindrie ci el spusese: < Exist5 in tindrul acesta ceva care md intereseazd>. Impresia lui trebuie cd se datora faptului ca i;i dddea seama cu ce nemdrginitf, atenlie ascultam tot ce spltnea, cici eram negtiutor ca un dobitoc in ceea ce priveqte subiectele despre care vorbea, din domeniul istoriei, politicii gi

;i fdrd sd le pot adduga

filozofiei morale. Pentru un tindr cred, totugi, cd e bine sd aud[ c[ e lSudat de un om de seamd cdci, de;i o asemenea laudd ar putea probabil san sigur sd-l indemne la trufie, ea il ajutd sd meargd pe calea

cea bund. Vizitele la Maer, fdcute timp de doi sau trei ani la rind, erau incintitoare, chiar dacd las la o parte pldcerile vind.toarei de toamnS. Acolo viala era cu desdvirgire liber5, iar locurile la fel de pldcute gi pentru plimbiri pe jos ;i pentru cdldrie. Seara se iscau disculii foarte interesante gi cu un caracter mai pu{in personal decit sint de cbicei in reuniunile unei familii numeroase. Se fdcea ;i muzici. De multe ori, vata, intreaga familie se a$eza pe treptele unui vechi portic, in fala grddinii. Colina povirnitd gi umbroasd de dinaintea casei se oglindea in lac. Din cind in cind vreun pe;te sdrea la suprafala apei sau vreo pasdre de apd trecea vislind cu picioarele. Nimic nu mi-a r[mas mai adinc sipat in minte decit serile petrecute Ia Maer. Il iubeam din toatd inima pe unchiul Jos qi aveam mult respect pentru el. Unchiul era tdcut gi retras, pdrind mai de grabd aspru, dar uneori vorbea foarte deschis cu mine. Era adevdratul tip al omului integru. inzestrat cu cea mai limpede minte. Cred cd nu exista putere pe pdmint care sd-l poatd hotdri sd se abatd, cit de cit de la ceea ce el socotea cd e drumul cel drept. Totdeauna mi-am spus in gind cd lui i se f

)

Josiah Wedgwood, fiul fondatorului intreprindertlar Etruria.

liTr)B I (l Gli

A I.',I E

potrivea cum nu se poate mai bine cunoscuta od[ a lui Horaliu, pe care acum am uitat-o si, in care se intilnesc cuvintele: ( nec vultus tyranni > etc. 1).

Cambridge

1831. Dupd ce petrecusem doi ani ;colari la Edimburgh, tata igi d6du la surorile mele cd nu md impdcam cu gindul cI voi deveni medic. De aceea,

1828

seama sau auzi de

imi propuse sd md fac preot. El se impotrivea astfel, pe bund dreptate gi cu toatd tdria, perspectivei de a md vedea trindlvind fdrd nici o ocupafie, perspectivei care pe atunci pdrea cd-mi std in fa!d. Fiindca din pulinele lucruri pe care auzisem sau le gindisem privitor la aceastd problemd nu puteam s[-mi afirm din toatd inima credin{a in toate dogmele bisericii anglicane, ii cerui un ritgaz, sd' chibzuiesc. Altminteri, ideea cd as putea deveni preot de lard nu-mi displdcea. Citii deci cu luare aminte cartea lui Pears on << Despre Formele Credinlei> gi alte citeva cdrfi despre divinitate si, fiindci pe atunci nu md indoiam citugi de pujin de adevdrul strict gi literal al fiecdrui cuvint din Biblie. md convinsei repede ci dogmele noastre trebuiau acceptate in intregime. Jinind seama de inversLlnarea cu care m-au atacat ortodocgii, pare vrednic de ris faptgl cd, la un moment dat, am avut inten{ia si devin preot. Intenlia aceasta, ca gi dorinfa tatdlui meu, n-au fost niciodatd pdrasite, in urma vreunei discufii, ci au pierit de moarte naturald, atunci cind, pdrdsind Cambridge-ul, m-am dus, in calitate de naturalist, pe bordul vasului Beagle. Dac6 se poate avea cit de cit incredere in frenologi, eram, intr-o anumitd privinli, bine pregitit pcntru preolie, cel pu{in din punctul lor de vedere. Acum vreo cilva ani, secretarii unei societ5{i psihologice germane imi ceruserl stdruitor, printr-o scrisoare, o fotografie de-a mea. N-a trecut mult timp dupd ce le-am trimis-o qi am primit darea de seamd a uneia din adundrile lor, in care, dupi cit se pare, forma capului meu formase subiectul unei disculii publice, iar unul dintre vorbitori declarase cd. la mine bossa preotiei era atit de dezvoltatd, incit ar fi fost suficientd pentru zece pregli. Fiindci fusese luati hotdrirea sd devin cleric, trebuia sd urmez una din universititile engleze qi sd capdt un titlu. Cum insd de cind pdrdsisem ;coala nu mai deschisesem nici o carte legatd de studiile clasice, am constatat, spre marea mea deznddejde deqi ar putea sd pard de necrezut cd in acegti doi ani uitasem aproape tot ce invdlasem, pind-;i unele dintre literele grecesti. De aceea nu m-am dus la Cambridge atunci cind e obiceiul, adicd in octombrie, ci am rdmas sd lucrez cu un profesor particular la Shrewsbury, iar spre Cambridge am pornit dupd vacanla de Crdciun, la inceputr"rl anului 1828. N-a trecut multd vreme gi mi-am recdpdtat bagajul de cunogtiinle, putind iar sd traduc fdrd mare bataie de cap texte grecegti usoare cum sint de pilda cele din Homer sau din

Biblia greceascd. Timp de trei ani, cit am stat la Cambridge mi-am pierdut timpul, in privinla studiilor academice, la fel ca gi la Edimburgh sau la ;coald. Am incercat sd invd! matematicd, iar in timpul verii lui 1828, m-am dus chiar la Barmouth cu un profesor particular, dar n-am fdcut mari progrese. Munca asta mi se pdrea respingdtoare, mai ales pentru cd nu gdseam nici un sens primelor principii ale algebrei. Nerdbdarea mea era copildroasd qi de atunci am regretat profund cd nu am adincit indeaji-rns acest gen de studiu, mdcar atita cit si inleleg ceva din marile principii ale matematicii, cdci camenii inzestrali cu inlelegerea lor par sd posede un sim! suplimentar. Dar sint convins cd in domeniul acesta de cuno;tinle mi-ar fi fost cu neputinfd sd depS;esc vreodatd un nivel foarte coborit. in ceea ce privegte studiile clasice, n-am fdcut nimic, in afara faptului ci am asistat la citeva cursuri obligatorii, iar asistarea era aproape numai cu numele. In al doilea an a trebuit sd muncesc o lund sau doud ca sd trec primul pre-examen, si nu mi-a fost greu de loc. Apoi, in ultimul an, am invdfat 1)

Justum et tenacem propositi virum Non civium ardor prava jubentium, Non vultus instantis tyranni

Mentit quatit solida.

vr AT \ $I COnES PONDENTA LUI CH. DAnWTN

cu oarecare seriozitate pentru examenul final, cel de Bacltelor of Arts (Bacalaureat in arte - B.A.). Am repetat clasicii, apoi pulind algebrd gi pe Euclid; acesta din urmd mi-a pldcut mult, ca $i inainte, la qcoald. Ca s[ treci examenul de 8.A., era de asemenea necesar sd prepari << Dovezile cre;tindtdlii >> (<< Evidences of Christianily >) li < Filozcfia Morqld >> (<<Moral Philosophy rr), scrise de Paley. M-am pregitit foarte conqtiincios qi sint convins cd a$ fi putut si transcriu in intregime Dovezile cu o corectitudine perfectd, dar bineinleles nu cu atita limpezime ca Paley. Logica acestei cdr1i, gi a << Teologiei Naturale >> (<Natural Theology l), scrise de Paley mi-au produs aceiag incintare ca ;i Euclid. Studierea con;tiincioasi a acestor lucrdri, fdcutd fdr[ sd mi strdduiesc sd invd! pe de rost vreo parte oarecare, a fost, dupd cum sim{eam pe atunci gi dupd cum cred gi astdzi, singura parte a studiilor mele academice din care felul meu de a gindi s-a ales cu ceva. In epoca aceea premizele lui Paley nu-mi dddeau de gindit, le acceptam cu incredere, gi lunga serie de argumentdri care decurgea din ele md incinta gi md convingea. Rdspunzind bine la examen intrebdrilor despre Paley, despre Euclid gi fdrd a cddea in mod lamentabil la clasici, am obfinut un loc bun printre 6r rotr),oi adicd printre cei ce nu cduta onoruri. Mi se pare destul de ciudat cd nu-mi pot aminti al citelea am reuqit: memoria imi goviie intre al 5-lea, al 10-lea sau al l2-lea rind de pe list61). La Universitate s-au linut ;i cursuri publice despre diferite materii; frecven{a era facultativd, pe Dar mine md dezgustaserd intr-atita cursurile de la Edimburgh, incit nu asistam nici chiar la cursurile interesante qi frumos linute ale lui Sedgwick. Urmindu-le, ag fi devenit geolog ceva mai devreme. Totugi, urmam cursul de botanicd al lui Henslow, gi-mi pldceau lecliile lui, pentru claritatea lor exceplionald gi pentru admirabilele lui ilustralii, dar nu studiam botanica. Henslow avea obiceiul sd-i ia pe elevi, impreund cu alli membri mai virstnici ai Universitd{ii qi sd-i ducd in excursii botanice, spre locuri indepdrtate,la tard, pe jos, cu trdsurile, sau in barcd, de-a lungul fluviului. Obiectul lecliilor sale il formau plantele ;i animalele mai rare observate in timpul deplasdrii. Excursiile acestea erau foarte pl6cute. Degi, dupi cum vom vedea indatd, existau in via{a dusl la Cambridge, citeva aspecte pozitive care r[scumpdrau restul, anii aceia au insemnat pentru mine o pierdere de timp, ba poate chiar ceva mai mult decit atit. Pasiunea pentru vin[toare qi tir, qi, in lipsa acestor exercilii, pentru cdldria prin regiune, md tirise intr-o lume de sportivi, in care se aflau qi cifiva tineri desfrinali si josnici. Luam masa de multe ori, seara, impreun[ qi cu toate cd uneori se aflau printre noi qi tineri cu o fire mai aleasd. citeodatd beam peste mdsurd, apoi cintam gi jucam cdrli. $tiu cd ar trebui sd-mi fie rugine pentru zilele gi serile astfel petrecute, dar fiindci unii dintre prietenii mei erau foarte pldculi ;i eram toli foarte bine dispugi, nu md pot impiedica sd-mi amintesc cu multd pldcere de timpurile acelea. Dar md bucurd. gindul cd aveam qi mulli a1!i prieteni cu totul de altd naturd. Eram foarte intim cu Whitley 2;, devenit mai tirziu senior Wrangler 3) ;i obiqnuiam sd ne plimbdm adeseori impreun5. El imi trezise gustul pentru tablouri qi gravuri bune gi ma fdcuse sd cumpdr citeva. Md duceam foarte des la Galeria Fitzwilliam. qi probabil cd aveam un gust artistic destul de bun cdci admiram cele mai bune tablouri, ;i le discutam cu bdtrinul conservator al muzeului. De asemenea, am citit, cu mult interes, cartea lui Sir Joshua Reynolds. Gustul acesta pentru artd, degi nu era inndscut in mine, durd ciliva ani, qi mi-au pl[cut rnulte tablouri de la Galeria Nalionali din Londra; acelea ale lui Sebastian del Piombo mi se pdreau sublime. Cred cd prin mijlocirea prea bunului meu prieten Herbert a), care a cdpdtat o inaltd distinclie ca matematician, m-arn amestecat intrucitva qi intr-un cenaclu muzical. Datoritd faptului cd frecventam 1) Al lOlea pe lista din ianuarie 1831. 2) Rev. C. Whitley, Hon. Canonicus din Durham, fost lector de ptiin(e naturale la Universitatea din Durham. 3) Senior Wrangler, cel mai bun dintr-o serie de doisprezece examinali. - i\otagitrcd. {) Raposatul John Maurice Herbert, judecitor la Curtea ComitalA din Cardiff al districtului Monmouth.

A1]TOBIOGRAFIE

acest cenaclu Ei c6-i auzeam pe muzicieni cintind, cdpdtasem o mare inclinatie pentru mazicd, qi-mi potriveam plimbdrile in aqa fel incit sd trec pe linga capela Colegiului Regal in zilele sdptdminii ca si ascult cintecele. $:-mi fdcea atita pldcere incit uneori, ascultindur-le simleam cum m[ pdtrund fiorii.

Sint sigur cd inclinalia aceasta nu cuprindea in ea nici afectare, nici spirit de imitalie, cdci m[ duccam singur la King's College;i chemam citeodatd bdielii din cor s[ vind sd cinte la mine acasd. Cu toate acestea sint atit de tipsit de ureche muzicalS, incit nu pot deosebi o disonanld 9i nu sint in stare sd cint corect qi dup[ tact o melodie; pentru mine e un mister faptul cd muzica mi-a pldcut totuqi, atit de mult. Prietenii mei muzicali imi observard curind defectul gi se distrau uneori supunindu-md unui examen care consta in a afla cite arii diferite puteam recunoagte atunci cind erau cintate mai repede sau mai incet decit de obicei. Mi s-a cintat astfel <God save theKing> gi a fost pentru mine o enigmi penibild. Printre noi se mai afla un tindr cu o ureche muzicald aproape la fel de proastd lucru ciudat, el cinta pulin din flaut. O datd m-am bucurat de triumful de a-l ca gi a mea

$i,

la unul din

examenele noastre muzicale. Dar nici una dintre ocupaliile de la Cambridge nu mi-a rdpit atita timp ;i nu mi-a fdcut atita pldcere pe cit mi-a fdcut coleclionarea gindacilor. E vorba doar de o simpld pasiune pentru coleclionare, cici nu-i disecam gi doar rareori le comparam caracterele exterioare cu descrierile publicate. Totu;i, izbuteam sd le aflu numele. Iatd, o dovadi a rivnei mele: intr-o zi, jupuind o bucatd din scoarfa veche a unui arbore, am dat peste doi gindaci rari ;i iam prins, cite unul in fiecare min6; am vdzut apoi un al treilea gindac, de altd specie, pe care nu m-aq fi indurat s[-1 pierd; de aceea virii in gurd gindacul pe care-l lineam in mina dreapta. Dar vai ! el a improqcat un lichid atit de iute, gi care mi-a ars atit de tare limba, incit a trebuit sd scuip gindacul pe care l-am pierdut cum de altfel l-am pierdut ;i pe al treilea. Am avut succes la colec{ionat fiindc[ invdJasem doud metode noi; iarna puneam un lucrltor s[ radi muqchiul de pe arborii bdtrini gi s5-l stringd intr-un sac mare; il puneam, de asemenea sd stringd r[mdgilele de pe fundul bdrcilor in care se aducea trestia din b61t5; qi astfel ob]inui citeva specii foarte rare. Niciun poet n-a simlit vreodatd oincintare mai mare viztndu-qi primele versuri tipdrite, decit am simlit eu vdzind in<< Illustration of British Insects > de Stephen, cuvintele vrdjite < prinse de C. Darwin, Esg. >>. Entomologia am cunoscut-o prin vdrul meu de-al doilea, W. Darwin Fox, un om foarte placut gi inteligent, care era pe atunci la Christ's College gi cu care devenisem foarte bun prieten. Mai tirziu md imprietenisem, de asemenea, cu Albert Way din Trinity, care a devenit apoi un arheolog cunoscut; fdceam impreuni plimbdri pentru a colecliona. Tot atunci l-am cunoscut pe H, Thompson, de la acelagi College. Thompson a devenit mai tirziu un agricultor model, preqedintele unei mari societdli de cale feratd qi membru al Parlamentului. Din cele spuse s-ar putea conchide cd gustul pentru colec{ionarea gindacilor este, pind la un oarecare punct un semn al succesului

intrece

viitor in via{d. uimeqte impresia de negters pe care mi-au ldsat-o unii gindaci pringi la Cambridge. Imi pot aminti qi astdzi infd{iqarea exactd a unor stilpi de lemn, a unor arbori bdtrini gi a unor maluri, unde am fdcut capturi bune. Frumosul Panagaeus crux-major era pe atunci o raritate, si aici, la Down am vdzut un gindac traversind drumul: cind l-am r idicat, mi-am dat seama imediat c[ el se deosebea

foarte pulin de P. crux major. Era un P. quadripunctatus, care e o varietate de aproape inruditi sau o specie deosebindu-se foarte pu{in de el, prin forrna. Pini atunci nu vdzusem niciodatd un Licinus viu gi, pentru un ochi pulin deprins, el aproape cd nu se deosebeqte de multe dintre Carabidele negre; dar fiii mei au gisit aci un exemplar gi mi-am dat imediat seama cd pentru mine era nou, degi vreme de doudzeci de ani nu md mai uitasem la nici un fel de coleopter britanic, Pind acum n-am pomenit despre un lucru care a influenlat mai mult ca oricare altul intreaga mea carier5. E vorba de prietenia mea cu profesorul Henslow. Incd inainte de a sosi la Cambridge,

1rl

imi vorbise

\T.\ $I 0oltltsp()liDItNTA. Lt;I ctt. DAItwI:i

el ca despre un om care cunoqtea toate ramurile qtiintei, qi, prin pregitit sd-l admir. O datd pe siptdmind el primea acasd toli studenlii gi ciliva membri mai in virstd ai Universitalii, care iubeau ;tiin!a, qi se intruneau la el seara. Cu ajutorul lui Fox am cdpdtat curind o invitalie ;i de atunci m-am dus cu regularitate la intruniri. ln scurtd."vreme devenisem prieten cu Henslow qi in ultima jumdtate a timpului petrecut la Cambridge fdceam impreunS. aproape zilnic, lungi plimbdri. De aceea, unii md porecliserd cel care se plimbd cu Henslow >. El fratele meu

despre

urmare. eram

md poftea de multe ori, seara, sd iau masa impreund cu familia sa. Henslow avea vaste cunogtinle de botanicd, entomologie, chimie, mineralogie. Ii pldcea mai ales si tragd concluzii, dupd observalii indelungi gi minulioase. Avea o judecatd excelentd, qi o minte bine echilibratd; dar nu cred cd s-ar putea spune cd avea geniu original. Era profund religios 9i atit de ortodox incit intr-o zi mi-a spus cd l-ar durea dacd s-ar schimba mdcar un cuvint din cele treizeci gi noud de articole ale credin{ei. Calitdlile lui morale erau admirabile din toate punctele de vedere. N-avea pic de trufie gi-i lipsea cu desdvirqire orice fel de sentiment meschin; n-am mai vdzut vreun alt om care sd se gindeascd atit de pulin cit se gindea el, la persoana sau la interesele proprii. Firea lui bund rdminea vegnic acceasi, se purta cu oamenii cit se poate de pldcut ;i de politicos, dar mi-am putut da seama cd faptele rele trezeau in el indignarea cea mai vie qi-l imboldeau s[ ia imediat atitudine. O datd, pe cind treceam impreunS. pe strdzile oragului Cambridge, am vdzut o scend aproape la fel de ingrozitoare ca scenele care au putut fi vdzute in timpul Revoluliei Franceze. Doi ho(i de cadavre fuseserd arestali ;i, in timp ce erau duqi la inchisoare, o mullime de oameni dintre cei mai de jos ii smulseserd din miinile polilaiului gi-i tirau de picioare de-a lungul drumului pietros gi noroios. Ho{ii, plini de noroi din cap pind in picioare, cu felele singerind fie din pricina loviturilor, fie din pricina pietrelor, aritau ca nigte cadavre dar mullimea era atit de compactd incit abia izbutii sd-i zdresc in treacdt, pe cei doi nenorocifi. N-am mai vdzut niciodatd zugrdvindu-se pe chipul unui om o minie asemdndtoare cu aceea ivitd pe chipul h,ri Henslow in fa{a priveli;tei acesteia ingrozitoare. El incerc[ de mai multe ori sd rdzbatd, prin mul1ime, dar ii fu cu neputinld. Atunci dddu fuga \a primar, spunindu-mi sd nu vin dupd el, ci sd merg s5 aduc cit mai mulli poli{igti. Cum s-a terminat intreaga intimplare nu-mi mai amintesc, dar qtiu cd cei doi oameni au fost duqi la inchisoare fdrd sd fie uciqi. Bundtatea lui Henslow era nemdrginitd, aqa cum, mai tirziu, cind a devenit minuitorul venitului canonic din Hitcham, a dovedit-o, prin numeroasele gi excelentele planuri fdcute in folosul encriagilor siraci. Prietenia cu un astfel de om trebuia sd-mi fie, gi nidajduiesc cd mi-a fost, de un folos neprefuit. Nu pot sd nu povestesc aici o intimplare mdruntd,, dar care videste marea lr-ri bunivoinld fafd de mine. Examinind citeva boabe de polen pe o plac[ umedd am vdzut tubul polinic ieqit in afard gi am alergat intr-un suflet la Henslow ca si-i comunic uimitoarea mea descoperire. Sint singur ci oricare altul ar fi izbucnit in ris vizind cu citd grabd alergasem sd-i fac o asemenea comunicare. El insd imi spuse cd fenomenul era interesant, imi ldmuri semnificalia lui, dar mi fdcu sd inleleg limpede cd faptul era bine cunoscut; aqa s-a fdcut cd la plecare nu m-am simfit de loc umilit, ci dimpotrivd, foarte satisfdcut cd descoperisem prin mine insumi un fapt atit de remarcabil ;i hotdrit ca de acum inainte sd. nu-mi mai comunic descoperirile cu atita grabd. Dr. Whewell era unul din oamenii mai in virstd gi distingi, care il vizitau din cind in cind pe Henslow si, de mai multe ori, m-am inapoiat acasd noaptea in tovdrdgia lui. Dupd Sir J. Mackintosh, el era unul dintre oamenii cei mai interesanli de ascultat cind era vorba de discutat subiecte serioase. Leonard Jenyns 1), care mai tirziu a publicat citeva reu;ite eseuri de Istorie Naturald 2), venea adeseori r)

Binecunoscutul Soame Jenyns era vdr cu tatll d-lui Jenyns. Blomfield) a descris pegtii pentru Zoology oJ' the Beagle,' este autor special de Zoologie.

') Dl. Jenyns (acum dc studii, in

al unei lungi

serii

AIJTOBIO

GR A FTE

sd gadd la Henslow care ii era cumnat. Eu l-am vizitat in parohia sa, la marginea regiunii mlagtinilor (Swaffham Bulbeck), 9i am fdcut impreund multe plimblri pldcute qi disculii despre istoria naturald. Am cunoscut, de asemenea gi mul1i alli barbati, mai in virstd decit mine, pe care nu-i interesa prea mult gtiinta, dar erau prieteni cu Henslow. Unul dintre ei, un scolian, fratele lui Sir Alexander Ramsay gi profesor 7a Jesus College, era un om incintdtor, dar n-a trdit mult. Un altul, d-l Dawes, a devenit mai apoi decan la Hereford gi s-a fdcut renumit prin succesele oblinute in educalia sdracilor. Acegti oameni, ca;i allii asemenea lor, impreund cu Henslow, obignuiau sd facd uneori lungi excursii prin regiune: mi se ingdduia gi mie sd merg impreund. cu ei, 9i tovdrd;ia lor era cit se poate de pldcutd. Reamintindu-mi trecutul, md gindesc cd, intr-un fel, eu trebuie sI fi avut in mine ceva mai mult decit tinerii obignuili, cdci altcum mai susmen{ionatele persoane, mult mai virstnice gi avind situalii academice mult mai inalte, nu mi-ar fi ingaduit niciodatd si mI aldtur lor. Sigur cd n-aveam congtiinla nici unui fel de superioritate asupra celor de virsta mea, gi-mi amintesc cd atunci cind unul dintre prietenii mei de sport, Turner, vdzindu-md ocupat cu gindacii mei, mi-a prezis cd voi deveni cindva membru al Societafii Regaie, ideea lui mi s-a pdrut absurdd. ln timpul ultimului an petrecut la Cambridge, am citit cu atenlie gi adinc interes << Descrieri de Cdldtorie>>, de Humboldt. Lucrarea aceasta ca si <<Introducere tn Stuctiul Filosofiei Naturale>>. a lui Sir J. Herschel, a trezit in mine dorin(a infldciratd de a adduga ;i eu o piatrd, cit de modestd ar fi fost ea, la nobilul edificiu al ;tiin{elor naturale. Nici o altd carte n-a avut asupra mea atita influenta ca aceste doud lucrdri. Am copiat din Humboldt lungi pasaje despre Teneriffe si le-am citit cu glas tare intr-una din excursiile mai sus pomenite lui (cred) Henslow, Ramsay gi Dawes, cdci intr-o excursie anterioard le vorbisem despre frumuselile Teneriffei iar unii dintre noi declaraseri c6 vor incerca si meargd acolo. Ei, nu prea sint sigur dacd vorbiserd serios, dar eu, in tot cazul, eram cit se poate de serios, 9i oblinui o scrisoare dc recomandare cdtre un comerciant din Lond ra ca sd md informez asupra mijloaceior de transport. Dar, fireste, tot planul acesta a fost rdsturnat de cdldtoria cu vasul Beagle.

Vacanlele mele de vard mi le consacram colecliondrii de gindaci, citorva lecturi gi unor scurte excursii. Toamna, imi ocupam tot timpul cu vindtoarea, mai ales la Woodhouse gi Maer gi din cind in cind la tindrul Eyton, din Eyton. Luali laolaltd, cei trei ani petrecufi la Cambridge au fost cei mai plini de voio;ie din fericita mea viald, cdci md bucuram p3 atunci de o sdnd.tate excelent6 ;i eram aproape totdeauna foarte bine dispus. Fiindca.la inceput venisem la Cambridge de Crdciun, am fost nevoit sd mai rdmin acolo inc6 doui trimestre, dupd trecerea examenului final, la inceputul lui 1831. Henslow md convinse atunci sI incep studiul geologiei. Ca urmare, inainte de reintoarcerea mea la Shropshire, am cercetat unele sec{iuni geologice gi am colorat o hartd a unor zone din regiunea Shrewsbury. Profesorul Sedgwick pldnuia sd plece in North Wales, la lnceputul lui august, spre a-gi continua celebrele lui cercetdri asupra rocilor mai vechi, ;i Henslow ii ceru s5.-mi ingdduie s[-l inso{esc 1). Fiind de acord, el veni

in casa tatdlui meu. O scurt[ conversa]ie avutd. cu el in timpul serii m-a impresionat adinc. Un lucrdtor imi povestise c5, pe cind scotocea printr-o veche carierd de nisip, lingd Shrewsbury, gdsise acolo o cogi dormi

chilie mare qi deterioratd de Voluta tropicald, de felul celor ce pot fi vdzute pe marginea cdminurilor, prin conace. Pentru cd nu vrusese sd-mi vindd scoica, eram convins cd o gdsise, lntr-adevdr in carierd. I-am spus toate acestea lui Sedgwick gi el imi rdspunse (pe bund dreptate, fard indoiald) 1)

in legiturd cu aceastd cil5torie, tata obignuia sd povesteasci o intimplare cu privire la Sedgwick: intr-o dimineafi ei plecasera de.la h_a1 li stribituserd o mila sau doud, cind Sedgwick se opri d-eodatd $i jurfca va poini inapoi, fiind sigur ca ( tilharul blesternat> (adica servitoiul de la han) nu-i ddduse slujnicei cele 6 pence increOfr1iuie lui in acest scop. Pina la urmd insd, fu convins sd renunle, datoriti faptului ci nu exista nici un motiv .p".;ui s1-l binuiascd de necinste pe servitor. (F.D) "u

YI.,\T\ $I CORESPONDI1NTA I,UI CH. DANWIN

cd scoica trebuie sd fi fost aruncat[ de cineva in carieri; dar adiug[ apoi cd, dac[ ar fi fost cu adevdrat gisitd acolo, lucrul acesta ar fi constituit cea mai mare nenorocire pentru geologie, fiindcd ar fi rdsturnat tot ce se cunogtea despre depozitele de suprafafd ale linuturilor din Midland. ln realitate, aceste straturi de nisip aparlin perioadei glaciare. Mult mai tirziu am gdsit in ele scoici arctice sparte. In clipa aceea insd am rdmas uimit cd pe Sedgwick nu-l incinta un fapt atit de minunat ca descoperirea unei scoici tropicale la suprafa{a solului, in mijlocul Angliei. Pind atunci, degi citisem diferite cdrli gtiinlifice, nimic nu mi fdcuse sd bdnuiesc cd gtiinla consti din gruparea faptelor in a;a fel incit legile gi concluziile generale sd poatd fi deduse din ele. A doua zi dimineala am pornit spre Llangollen, Conway, Bangor qi Capel Curig. Cdldtoria aceasta mi-a fost foarte folositoare invdlindu-m[ intrucitva sd descifrez geologia unei regiuni. Sedgwick md trimetea adeseori pe un traseu paralel cu al lui, spunindu-mi sd-i aduc probe de roci gi sd marchez stratificdrile pe o hartd. Sint aproape sigur ci el fdcea asta spre binele meu, cdci eram prea necunoscitor ca si-l pot ajuta efectiv. ln cilatoria aceasta am avut un exemplu izbitor despre ugurinta cu care poate fi trecut cu vederea un fenomen, oricit de vizibil ar fi el, dacd n-a mai fost observat mai inainte. Am zdbovit multe ceasuri la Cwm Idwal, cercetind cu foarte mare grijd toate stincile, cdci Sedgwick era dornic sd gdseascd in ele fosile, dar nici unul din noi nu vdzuse urmel: minunatelor fenomrne glaciare vizibile pretutindeni in preajma noastrd. N-am observat rocile striate, blocurile eratice, morenele laterale gi terminale. $i totugi, fenomenele sint atit de vizibile incit, dup[ cum am spus intr-un articol publicat mulli ani dupd aceea in << Philosophical Magazinert), o casd arsd de foc nu-gi dezvdluie povestea mai limpede decit o face valea aceasta. Dacd valea ar fi inci umplutd de un ghelar, fenomenele s-ar vedea mai pu{in distincte decit acum. L-am pdrdsit pe Sedgwick la Capel Curig gi am pornit in linie dreaptd peste munli, ghidindu-m5 gi hartd, spre Barmouth, folosind drumurile numai cind coincideau cu itinerariul meu. busold dupd Am vizitat astfel citeva locuri ciudate qi sdlbatice, bucurindu-m[ mult de felul acesta de a cdldtori. La Barmouth m-am dus sd vdd ciliva prieteni de la Cambridge care se aflau acolo, apoi am pornit spre Shrewsbury si Maer, psntru vindtoare; pe atunci m-ag fi socotit nebun dacd, ag fi renunlat la deschiderea vin[torii de potirnichi de dragul geologiei sau al vreunei alte qtiinle.

Cilitoria pe < Beagle > de la z7 decembrie r83r pini la z octombrie 1836 Cind m-am reintors acasd din scurta mea cdlStorie geologicd in North Wut.r, am gdsit o la Henslow, care md inforrna c[ dl. cdpitan Fitz-Roy gi-ar implrli bucuros cabina cu vreun tindr care ar vroi sd plece cu el, ca naturalist, voluntar, fard platd, in cdldtorie pe Beagle. Cred cd am povestit, in Jurnalul meu manuscris, toate imprejurdrile ivite atunci. Aici voi spune doar cd eu am vrut sd primesc de indatd gi cu mult[ infldcirare propunerea, dar tata s-a opus din rdsputeri, adaugind insd, din fericire pentru mine, cuvintele urmdtoare: < Dac[ o s[ gdsegti un singur om cu bun sim! care sd te povdluiascd sI pleci, am sd-!i dau gi eu consimlSmintul meu >. In aceeagi seard am scris deci, refuzind oferta. A doua zi dimine afa, am plecat la Maer ca sd fiu gata pentru I septembrie, gi, in timp ce vinam, unchiul meu 2; trimise dupi mine, propunindu-mi si md conduci la Shrewsbury gi s6-i vorbeascd. tatei, deoarece el gindea cd ar fi inlelept din partea mea sd primesc oferta. Tata il socotise intotdeauna pe unchiul Jqsiah drept unul dintre oamenii cei mai cu judecatd din lume, &$& cd gi-a dat consimldmintul de indati gi din toatd inima. Fiindcd la Cambridge nu prea fusesem chibzuit gi ca s6-1 consolez pe tata i-am spus cd << ar trebui sI fiu scrisoare de

1) J. Philosophical magazine, 1842.

s) Josiah Wedgwood"

AUTOBIO GRAFIII

al naibii de iscusit ca si pot cheltui pe bordul lui Beagle mai mult decit pensia mea ). El imi r[spunse zimbind : < Pii mi se spune cd eqti foarte iscusit >. A doua zi am plecat la Cambridge ca sd-l vdd pe Henslow, gi de acolo la Londra ca s[-l pe vdd Fitz-Roy. Totul fu repede pus la punct. Mai tirziu, dupd ce am devenit intim cu Fitz-Roy, am aflat cd era cit pe aci s[ fiu respins din pricina formei nasului meu ! Fitz-Roy era un discipol infocat al lui Lavater, gi era convins cd poate si judece caracterul unui om dupd conturul trisSt:rrilor. $i se indoia c5. un om cu un nas ca al meu ar fi putut sd aibd destul[ energie gi hotdrire pentru o asemenea cdldtorie. Cred insd c[ mai apoi s-a convins, spre marea lui mullumire, cd nasul meu il inqelase. Fitz-Roy avea o fire neobiqnuitd, qi foarte multe insugiri nobile: era credincios datoriei sale, inglduitor fafd de gre;eli, curajos, hotdrit ;i de o energie nestdvilitd. Era un prieten infocat pentru toti cei de sub comanda sa. Nu se dddea in ldturi de la nimic atunci cind era vorba sd-i ajute pe cei ce socotea cd-i meritd ajutorul. Era un bdrbat bine fdcut, gentleman in toatd puterea cuvintului, cu maniere foarte politicoase, amintind de acelea ale unchiului sdu din partea mamei, vestitul lord Castlereagh. Acest ultim amdnunt l-am aflat de la ministrul nostru, la Rio. Totugi, trebuie sd fi mostenit mult ca infaligare gi de la Carol II, cdci primind de la Dr. Wallich o coleclie de fotografii fdcute de el, gi fiind izbit de asemdnarea uneia dintre ele cu Fitz-Roy, am citit numele, qi am aflat ca-l infaliga pe Ch. E. Sobieski Stuart, conte d'Albanie, gi descendent al aceluiagi monarh. Firea lui Fitz-Roy era foarte uricioasd mai ales dimineala, cind ochiul lui de vultur descoperea cele mai neinsemnate neorinduieli de pe bord: atunci mustrdrile lui nu cru{au pe nimeni. Cu mine se purta cit se poate de amabil, dar era un om cu care foarte greu se putea trdi in intimitate, iar faptul cd luam masa in aceeagi cabind ne silea in mod firesc la o mare intimitate. Ne-am certat de mai multe ori: de pilda, la inceputul cdlStoriei, la Bahia, in Brazilia, el apdrd gi ldudd sclavajul, pe care eu il uram. Intr-o zi imi spuse cd tocmai fusese sd vadd un mare proprietar de sclavi, gi cd acesta adunase o mullime de sclavi gi-i intrebase dacd doreau sd fie liberi, iar sclavii rdspunseserd to!i: < nu )). Atunci, l-am intrebat, poate cu oarecare ironie, dacd socotea cumva cd rdspunsul dat de sclavi in fala stdpinului 1or, le exprima cu adev[rat gindurile. Spusele mele l-au scos din sdrite qi Fitz-Roy md anunld cd, intrucit md indoiam de cuvintul lui, nu mai puteam locui impreund. Mi gindeam cd va trebui sd pdrdsesc vasul; dar de indati ce lucrurile furi cunoscute - gi asta se intimpld foarte repede, cdci cdpitanul trimisese dupd primul sdu locotenent ca sd-;i descarce minia vorbindu-md de rdu, avui marea satisfacfie sd primesc o invitalie prin care to{i ofilerii md pofteau sd iau masa cu ei. Dar n-a trecut mult qi Fitz-Roy igi ardti obignuita lui mirinimie trimilind un ofi1er la mine ca sd-mi ceard scuze gi sd m[ roage sd locuiesc mai departe cu el. ln multe privinte, caracterul lui Fitz-Roy era unul din cele mai nobile din cite am cunoscut. Cdl[toria pe Beagle a fost neindoielnic, cel mai important eveniment din viata mea gi mi-a determinat intreaga carierd: gi totugi, ea a depins de imprejurdri atit de mdrunte, cum a fost oferta unchiului rneu de a md duce cu trdsura, treizeci de mile, la Shrewsbury, ceea ce putini unchi ar fi fdcut, sau cum a fost intimplarea cu forma nasului meu. Am simlit totdeauna cd prima mea instruire adevdratd gi educare a min{ii o datorez cdldtoriei acesteia. Ea m-a pus in situalia sd md ocup mai indeaproape de mai multe ramuri ale gtiinlelor naturale, gi astfel mi-a sporit puterea de observafie, de;i o avusesem gi pind atunci bine dezvoltatS. Cercetdrile geologice a1e tuturor locurilor vizitate au avut cea mai mare importantS, cdci aici intra in joc judecata. Cind cercetezi pentru prima datd o noud regiune, cel mai descurajant lucru [i se pare a fi haosul de roci, dar cercetind stratificarea qi natura rocilor gi a'fosilelor in mai multe puncte, judecind gi previzind ce vei gisi in alte pdr{i, incepe si se faci lumind asupra regiunii gi structura lntregului devine mai mult sau mai putin inteligibild. Adusesem cu mine primul volum

VIITA SI CORIJSPONDENT{ LUI CH. DAR.l^rIN

din., Principiile de Geologie> de Lyell, pe care l-am studiat cu atenfie; gi cartea aceasta mi-a fost deosebit de folositoare. Primul loc cercetat, St. Jago in insulele Capului Verde, imi dovedi clar marea superioritate a metodei lui Lyell de a trata geologia, mai cu seamd in compara{ie cu metodele tuturor celorlalli autori ale cdror lucrdri imi erau cunoscute sau pe care le-am citit mai tirziu. O alta ocupalie de-a mea era coleclionarea animalelor din toate clasele precum ;i descrierea sumard ;i disecarea sumard a multor animale marine. Dar nefiind in stare si desenez si neavind suficiente cunogtinfe de anatomie, un mare vraf de manuscrise compuse in timpul cdldtoriei s-au dovedit a fi aproape inutile. Am pierdut astfel mult timp, cu excep{ia celui consacrat crustaceilor, care n-a tost pierdut, cdci mai tirziu, cind am intocmit o monografie a Cirripedelor, cunogtinlele dobindite mi-au fost de folos. La o ord oarecare din zi imi scriam Jurnalul gi ma striduiam sd descriu cu grija si exactitate tot ce vizusem. Acesta a fost un exerciliu bun. Jurnalul mi-a servit, in parte, la inlocuirea scrisorilor gi trimeteam in Anglia fragmente din el de cite ori mi se ivea prilejul. Feluritele studii speciale despre care am vorbit mai sus erau, totugi, nimica toatd in comparalie cu deprinderea de a lucra energic gi cu atenfia necurmatd, dobindite atunci. Nu-mi alegeam ca subiecte de meditalie sau de lecturd decit dintre cele care se raportau direct la ceea ce vdzusem sau ar fr fost probabil sd vdd in curind. $i deprinderea aceasta a minlii a durat tot timpul celor cinci ani ai caldtoriei: sint sigur cd disciplina aceasta a fost aceea care mi-a ingiduit sd fac tot ce

am fdcut in ;tiin!a. Privindu-mi trecutul, pot acum sd vdd cum dragostca mea pentru gtiinJa a ciqtigat, treptat. intiietate asupra tuturor celorlalte inclina{ii. ln timpul primilor doi ani, vechea mea pasiune pentrur vindtoare s-a menfinut aproape cu aceeagi vigoare ca gi in trecut; impugcam eu insumi toate pdsarile si animalele pentru coleclie. Dar incetul cu incetul am ldsat arma pe seama servitorului meu. caci vinatoarea imi incurca lucrul, mai ales cind aveam de reconstituit stn-rctura geologicd a vreunei regiuni. Am descoperit, deqi fara sd-mi dau seama gi pe nesimlite, cd pldcerea de a observa si de a judeca era mult mai vie decit aceea a indeminarii qi a sportului. Cd mintea mi s-a dezvoltat prin cercetdrile gi prin cdlatoria fdcutd, reiese dintr-o remarcd a tatdlui meu, unul dintre cei mai ageri observatori din cili am vdzst vreodatd. Tata,, cunoscut ca sceptic gi nefiind adept al frenologiei, de cum a dat cu ochii de mine dupb cS.lltorie, s-a intors spre surorile mele. exclamind < Ia uitali-va, forma capului i s-a schimbat cu totul Darsdnereintoarcem la cdldtorie. La 1l septembrie l83l, am fdcut o scurtd vizitd., impreuna cu Fitz-Roy, pe vasul Beagle,la Plymouth. De acolo, am pornit spre Shrewsbury ca sd-mi iau rdmas bun pentru multd vreme de la tata qi de la surori. La 24 octombrie m-am instalat la Plymouth, Ei am rdmas acolo pind la 27 decembrie. cind, in sfir;it, Beagle pdrdsi {drmurile Angliei ca sd facd inconjurul lumii. Mai incercaserdm de doud ori s[ plecdm, dar furtunile puternice ne impinseserS. inapoi, de fiecare datd. Cele doud luni petrecute la Plymouth le socotesc drept cele mai nefericite din viala mea, cu toate ci in timpul lor am fost ocupat cu tot felul de treburi. Md intrista gindul cd-mi pdrdsesc intreaga familie gi prietenii pentru un timp atit de indelungat, iar vremea mi se pdrea nespLrs de sumbrd. Sufeream de asemenea de palpitalii gi dureri in regiunea inimii, ;i neavind decit slabe cunogtinle mt-dicale, eram convins, ca tofi negtiutorii, cd am o boald de inimd. Nu m-am arratat nici unui medic, temindu-mi s[ nu aud sentinfa care m-ar fi impiedicat sd plec in cdldtorie, cdci erarn hotarit s[ plec cu >>.

orice risc. Nu e nevoie sd. amintesc aici toate intimpldrile din timpul cSldtoriei-- unde ne-am dus gi ce-am iiicut - fiindca le-am povestit toate destul de complet in Jurnalul pe care l-am publicat. Frumuse' lea vegetaliei tropicale imi stdruie si acum in minte, mai viu decit orice altceva, degi impresia de sublim, pe care intinsele deqerturi ale Patagoniei qi mun{ii impdduriti ai Jarii Focului au trezit-o in

.\UTC)BIOGIT.\I'IE

mine, mi-a l[sat o amin'rire de negters. lntilnirea cu Lln sdlbatec, in lara lui de ba;tina, e un eveniment care nLr poate fi niciodatd uitat. Multe din excursiile fdcute cilare sau pe apd" prin {inuturi sdlbatice, excursii dintre care unele au durat timp de mai multe saptamini, m-au interesat trespus de mult; greutdfile si primejdiile ivite mi se pireau piedici neinsemnate, iar mai apoi le uitam cu totul. imi amintesc de asemenea, cu vie rnulfumire, de unele dintre lucrdrile mele gtiinlifice, printre altele de acelea care m-au dus la rezolvarea problemei insulelor de corali. ;i de acelea care m-au dus la ldmurirea structurii geologice a unor anumitor insule. cllm e de pilda Sf. Elena. Ntt pot sd trec cit vederea nici peste descoperirea relaliiior neobi;nuite dintre animalele gi plantele vieguind in diversele insule ale. arhipelagului Galapagos, gi intre toate acestea gi vieluitoarele Americii de Sud. Pe cit pot judeca eu insumi, in timpr-rl cdiatoriei am lucrat mai ales din simpla pldcere de a cerceta, unitd cu dorinla vie de a mai adduga citeva date la marea mullime a datelor acumulate pinri acum in gtiinlele naturii. Aveam insi. totodata. ambilia de a ocupa un loc de cinste printrc oamenji de gtiinfa, - dar n-a; putea spune dacd eram mai mnlt sau mai pu{in ambilios decit cea mai mare parte a colegilor mei de lucru. Structura geologicd a (insulci) St. Jago e cu totul neobi;nuita de;i simpld: un flttviu de lava. reviirsat peste fundul nriirii alciituit din scoici;i corali recenfi, triturali, care s-au transformat intr-o rocd foarte alb[ qi foarte tare . De atunci intreaga insulir s-a ridicat la suprafa{d. Dar linia ds I oci albe mi-a vadit un fapt. nou ;i important: dr"rpd aceca se produsese o scufundare in jurul craterelor. care au intrat mai apoi in acliune ;i au revdrsat noi torente de lavi. Mi-a trecut prin minte ci as putea sd scriu o carte despre gc-ologia diferitelor lari pe care [e vizitam si gindul acesta m-a umlllut de bucurie. Amirrtirea clipei aceleia este de neuitat pentru mine. Revdd clar in minte faleza de lavri sub care ma odil-rneam, la addpost de soarele arzdtor; revdd cele citeva ciudate plante de de;ert care cresteau prin preajmd, ;i coralii vii rdrnagi la picioarele mele. in bdltoacele ldsate de maree. Mai tirziu. in timpul cilatoriei, Fitz-Roy imi ceru s[-i citesc cite ceva din Jurnalul meu: mi-it sptts cai meritir sri fie publicat. Astfel, iatl o a doua carte in perspectivl. Citre sfir;itui cdl[toriei noastre, pe cind ma a1]am la Ascension, etnr prin-rit o scrisoare in care surorile mele imi spuneaLl cI Sedgwick venise sir-l vadi pe tata ;i-i spuscl;e cii eu voi ocupa un loc printrc oamenii de frr,rrrte ai gtiinlei. Nu pr-rteam in{elege pe atunci cum de putuse vedea vrellna din dirile mele de seami, dar am aflat, ceva miri tirziu. cred. ci Henslo'nv citise citeva din scrisorile pe care i le scriscsem la Societatca filozofic[ din Cambridge ) 1) qi le tiparise pentru a fi difr"rzate in cerc restrins. Colecfia mea de oase fosile, trimis[ lui Henslow, trezi de asemenea ull viu interes printre paleontologi. DuprL citirea scrisorii acesteia rna cIlartri cr,r pa;i sprinteni pe munlii din Ascension, gi fdcui sd rlsune rocile vulcanice sub ciocanul meu ile geolog. Toate astea aratd cit eram de ambilios; dar cred cd spun numai adevdrul arirtind c[ in anii care urmari. deqi puneam cel mai mare pre! pe aprecierea unor oameni ca Lyell gi Hooker, care imi erau prieteni, p.ufin imi pdsa de marele public. Nu vreau sd spun cd o recenzie favorabila sau o vinzare masir,5. a cdrfilor mele nu-mi fticeatr plScere, dar pldcerea era trecdtoareigi sint sigur cd nu m-am abdtut nici cu un pas din drumul rneude

drasul f,aimei.

De la data reintoarcerii mele in Anglia (z octombrie pini la cisitoria rnea (29 ianuarie r8lg)

1836)

Acegti doi ani ;i trei iuni ii socotesc clrcpt cei mai activi din viall mea, dcgi in decursul lor am fost uneori bolnav, pierzind astf"ei mult i.imp. Dupa mai multe cildtorii, dus ;i intors, intre 2), unde Shrewsbury, Maer, Cambridge ;i Londr a,la 13 decembrie m-am hotdrit si locuiesc la Cambridge 1) Citita in gedinfa din 16 noiembrie 1835, gi tiparita in broquri de

Societdtii.

') In Fitzwilliam

Street.

pagini pentru a

fi difuzati membrilor

VIATA $I CORFISIT(-)NDIlr\Ti\ LUI CIt. DAItWIf,i

se aflau strinse {.oate colecfiile mele. sLlb paza lui Henslow. Am rdmas acolo trei luni, ia1 mineralele gi rocile mele furL examinate cu ajr.rtorul profesorului Miller. Am inceput s[-mi pregdtesc<Jurnalul de cdl6torii>, ceea ce nu era preagreu, fiindcdJurnalul manuscris fusese redactat cu ingrijire, si munca mea principal[ consta in a-mi rezvma cele mai interesante lucrdri stiinlifice. Am trimis de asemenea la Geological Society, in urma cererii lui Lyell, un scurt raport asupra observa(iilor mele privind emersiunea ldrmului din Chili 1). La7 martie 1837 mi-am luat o locuin{ain Great Marlborough Street din Londra qi am rdmas acolo aproape doi ani, pind cind m-am cdsdtorit. ln acegti doi ani mi-am terminat Jurnalul, am citit mai multe referate in fala Societdlii Geologice, &ffi inceput s6-mi pregd.tesc manuscrisele pentru << Geological Observations >, qi m-am ocupat de publicarea lucrdrii < Zoology of the Voyage of the Beogle>. In iulie, am inceput primul caiet de note pentru datele in legdturl cu Origina Speciilor, asupra cdreia meditasem indelung qi la care am luciat fard lntrerupere in urmdtorii doudzeci de ani. in acesti doi ani am iegit pulin gi in lume, si am activat ca secrstar onorific al Societdlii Geologice. Pc Lyell il vedeam foarte des. Una din trdsdturile lui principale era simpatia fala de munca altora 9i m-a uimit, incintindu-mf, totodatii, interesul ard.tat de el cind, la reintoarcerea in Anglia, i-am impdrtagit p[rerile mele cu privire la recifele de corali. Asta m-a incurajat mult; sfatul qi pilda lui avuri mult[ influenfd asupra mea. ln aceeagi epocd l-am v[ztrt adeseori pe Robert Brown: obi;nuiam adesea si md duc s5-1 vdd Ei s5. stau cu el la micul dejun, in diminelile de duminicd. Brown revdrsa o bogatd comoard de idei neobi;nuite si observafii fine care se refereau insd aproape totdeauna la amdnunte minutioaso; cu mine, el n-a discutat niciodatd probleme stiinfifice mari sau generale. In acegti doi ani am fdcut citeva scurte excursii, ca sd md odihnesc, si una mai depdrtatd la Paralell Road din Glen Roy, aslrpra cdreia a fost publicatd o dare de seamd in < Philosophical Transactions > 2). Articolul acesta a inssmnat o mare gre;ald de care imi e gi astdzi ruqine. Fiind adinc impresionat de ceea ce vI.zusem in legdturd cu ridicarea lSrmurilor Americii de Sud, am atribuit existenta Iiniilor paralele ac{iunii marii; dar am pdrlsit felul acesta de a privi cind Agassiz ;i-a expus teoria asupra laci"rrilor glaciare. PentrucS. toate cunogtin[ele dobindite pind atunci fdceau imposibild orice altd explicalie, am trecut de partea celor ce credeau in actiunea mirii. Greqala mi-a servit drept leclie: am invalat sd nu mai adopt niciodat[ principii exclusive in materie de ;tiin!d. Fiindcd nu era cu putinfa si mi'r ocup toatd ziua numai de qtiinld, am citit mult in aceqti

doi ani : am citit lucriiri foarte variate, printre care gi citeva lucrdri de metafi zic,a, dar nu m-am simlit tocmai apt pentru asemenea studii. Cam pe atr.rnci mi-au fdcut multd plScere poeziile lui Wordsworth ;i Coleridge. Pot sii mir laud cd am citit << Excursia> de douzi ori, de la un cap la altul. Mai inainte << Pqradisul pierdut >> aI h-li Miltort, fusese cartea mea preferatd, gi in excursiile din timpul cdlatoriei pe Beagle, cind nu puteam sd iatr cu mine decit o singurd carte, il alegeam intotdeauna pe Milton.

De la data cisitoriei mele (29 ianuarie 1839) gi a gederii ln Upper Gower Street, pini la data plecirii noastre din Londra gi stabilirea la Down (r4 septembrie fi42) Dupd ce vorbegte despre cdsdtoria sa fericita gi despre copiii sdi continui:

mai

in timpul celor trei ani ;i opt luni cit am locuit la Londra,.degi lucram cit puteam, affi fdcut mrtncd gtiinlificd decit in oricare altd perioadd. a vielii mele. De vind pentru aceasta au

p'[ini

f'ost uriele indispozifii ce reveneau adesea, precum gi o indelungd qi serioasd boald. Cea mai mare prrte a timpului, atunci cind puteam sd fac ceva, mi-o consacram lucrdrii <<Reciftle de Corali)), pe

r) Geolog. Soc. Proc. 2) 1839. p. 39-82.

II,

1838,

p. 446-449.

AUTORIOGR,\FIE

care o incepusem inaintea c[sdtoriei mele, qi a cdrei ultimd corectur[ in pagina am terminat-o la 6 mai 1842. Aceastd carte, degi micd, ffi-& costat doudzeci de luni de muncd incordati, pentru cd a trebuit si citesc tot ce fusese publicat cu privire la insulele Pacificului qi sd consult numeroase hdrli. Cartea s-a bucurat de aprecierea oamenilor de gtiin!5, iar teoria expusd in ea este, socot, bine

stabilitd acum. Nici o altd lucrare de-a mea n-a fost fdcutd intr-un spirit mai deductiv decit aceasta, c[ci concepusem intreaga teorie pe coasta vestic[ a Americii de Sud, inainte de a fi vdzut mdcar un singur recif de corali adevdrat. De fapt a fost nevoie numai sd-mi verific ;i s6-mi ldrgesc vederile prin examinarea atentd a recifelor vii. Dar trebuie s[ adaog c6 in timpul celor doi ani precedenli md ocupasem neincetat de efectele pe care le produce asupra {Srmurilor Americii de Sud emersiunea intermitentd a pdmintului, prin denudare gi depunere de sedirnente. Aceasta m'a fdcut in mod necesar si reflectez asupra efectelor scufunddrii, gi nu mi-a fost prea greu sd inlocuiesc in minte depunerea continu[ de sedimente prin creqterea spre suprafald a coralilor, Facind asta insemna, de fapt, a-mi alcdtui teoria despre formarea recifelor-bariere gi a atolilor. ln timpul qederii la Londra, in afard de lucrarea asupra recifelor de corali, am citit in flafa Societatii Geologice studii asupra << Blocurilor Eratice din Anrerica de Sud>> 1), asupra <<Cutremurelor>>27 gi asupra <<Forntdrii Pdmintului fertil prin Activitatea Rimelor>>B). Am continuat, de asemenea, sd supraveghez publicarea lucrdrti <<Zooloil, of the Vo.vage of the Beagle )r. $i n-am incetat nici si adun date cu privire la originea speciilor;de subiectul acesta puteam sd md ocup chiar cind fiind bolnav nu puteam face nimic altceva. ln vara anului 1842, simlindu-md mai in puteri decit pind atunci, am pornit intr-o scurtd cdldtorie de unul singur prin North Wales, cu scopul de a observa efectele vechilor ghe{ari care altddatd umpleau vaile mai mari. Despre cele vdzute am pubiicat o scurti relatare in <Philosophical Magazine>>a). Excursia aceasta m-a interesat foarte mult. A fost ultima oarf, cind am mai avut destuld putere ca .;ii m[ urc pe munli sau sd fac lungile plimbari pe jos cerute de munca geolo-eicd. in prima parte a gederii noastre la Londra, m-am simfit destul de bine pentru a iesi in lume, ;i am vdzut mulli oameni de gtiinld, gi allii. mai mr-rlt sau mai pu[in distin;i. lmi voi impdrtdsi irlpresiile asupra unora dintre ei, deqi nu am de spus lucruri prea interesante. Pe Lyell l-am vdzut mai des decit pe oricare altul. atit inainte ctt gi dup[ casitoria mea. Avea. dup[ cum mi se pirea mie, un fel de a gindi remarcabil prin claritate, prudenld, judecatd sdnltoasa gi o mare originalitate. Cind ii imp[rta$eam vreo observafie in legdtura cu geologi.a, el nu se lSsa pinir cind nu vedea clar intreaga problemd si md fdcea, adeseori, s-o vdd eu insumi mai clar decit inainte. Era capabil sd ridice toate obiecliile cu putinla fala de ipotezele mele. ;i chiar dupd spulberarea lor mai rdminea inc[ mult[ vreme in indoiald. O altii caracteristica a lui era simpatia sincerd pentru munca celorlalli oameni de ;tiin{a 5). La reintoarcerea din caldtoria fdcutd pe Beagle, i-am explicat lui Lyell vederile mele asupra recifelor de corali, vederi deosebite de ale lui, gi m-am simfit tare mirat ;i incurajat de viul interes pe care l-a vadit atunci. Pldcerea d[ruitd de ;tiinf[ ii desfata inima qi se simlea cuprins de cel mai viu interes pentru viitorul progres al oamenirii. Era foarte bun la suflet, gi pe deplin liberal in credin{ele sale religioase, sau mai degrabd in necredin{a sa; dar era un deist convins. Avea o candoare cu totul ieqitd din comun. $i a dovedit-o devenind la bdtrine{e, adept al teoriei descendenfei.

III, 1842. Geolog. Trans. V. 1840. ') 3) Geolog. Soc. Proc. II, 1838.

1) Geolog. Soc. Proc.

4) Philosophical magazine, 1842. 5.; Ugoara repeti{ie ce se poate obser'.'a

in aprilie 'l'

1881,

aici se datoregte faptului cd notele despre Lyell etc., au fost addugate

la ci(iva ani dupa ce sfir;itul acestor

<<Amintiri>> fusese scris.

VI.\T.\ $I

C()

TtESP()NDI.]NTA

LUI CH. I].\1tWI\

d:si cistigase mLtltd firima opunindu-se concepfiilor lui Lamarck. El mi-a amintit cd. in urmL cu mulli ani' discutind despre impotrivirea vechii;coli de geologie fafl de noile sale vederi, eu ii spLrsesern: " Ce bine ar fi dacd fiecare om de gtiinla ar trebui sd moari la saizeci de ani ! c[ci mai tirziu el s-ar opune, cu siguranlS, tututor doctrinelor noi >, Si spera cd acum ii va fi ingdduit sir trdiascd. $tiinla geologicd ii este, cred, cu mult mai indatorati lui Lyell - decit oricdrui alt om pind la el. Irr clipa cind eram gata sd pornesc in cdldtorie pe Beagle, lucidul Henslow, care, ca tofi ceilalli geologi' credea pe atunci in cataclismele succesive, mii povdfui sI-mi procur gi si studiez prim'l Volum din < Principiile>> caretocmai apdruserd, dar sd nu accept cu nici un pret teoriile sus{inute i1 ele. Cit de diferit s-ar vorbi acllm despre <<Principii > ! Md mindresc amintindu-mi cd primul loc unde am ficut cercetlri geologice si anume St. Jago, in arhipelagul Capului Verde, m-a convins de infinita sLrperioritate a conceptiilor lui Lyell fafa cle cele su{inute in orice altd. lucrare cunoscut6 mie. Puternicele urmdri ale operelor lui Lyell pot li clar dovedite prin diferitele progrese ale gtiin(ei din Franla gi Anglia. Uitarea total[ a extravagantelor ipoteze ale lui Elie de Beanmont, de felul celei a << craterelor de ridicare > si a < liniilor de ridicare > (ipot ezd pe care am auzit-o ridicatl i1 sliivi de Sedgwick, la Societatea geologicd), ii poate fi din plin atribuit6 lui Lyell. L-amvdzut adeseori pe Robert Brown, < facile Princeps Botanicorum >, cum il numea Humboldt. Mi s-a pdrut remarcabil in primul rind pentru meticulozitatea observafiilor sale, si prin marea lor exactitate. Avea cuno;tinle extraordinar de vaste, clispdrute in mare prarte o datd cu el, din prici'a fricii excesive de-a nu sivirgi vreo greseald. Robert Brown mi-a implrtiigit, fd,rd rezerve, din cunostinlele sale: ;i totusi, in unele privinle era ciudat de gelos. lnainte de a pleca in ciildtorie pe Beagle, m-am dr-rs sd-l vdd de doud sau de trei ori, gi odat6 m-a invitat sd privesc printr-un microscop ;i s[-i descriu ce vedeam. Am fdctrt ce mi-a spus ;i acum cred cd-mi arita minunalii curen{i protoplasmici din vreo celuld vegetali. I-am cerut s[-mi explice ;i mie ce vdzusem; dar e[ mi-a rdspuns : < Acesta e micul meu secret >>. Brown era capabil de faptele cele mai m5.rirrimoase. Fiind bdtrin, cu slldtatea gubrezitd, neinstare sd suporte nici un fel de oboseala. el se ducea zllnic (dupn cum mi-a povestit Hooker) sd-;i viziteze url bd.trin servitor, care locuia destul de departe ;i pe care il intrefinea; qi in fiecare zi ii citea cu glas tare birtrinului. Cred cd aceasta e de ajuns ca si i se ierte pr.rlina zgircenie sau gelozie in ;tiin!a. As putea s[ mai amintesc aici ;i de alli cifiva oermeni de seami, pe care i-arn virzut din cind in cind' dar desprc ei anl de spus putine lucruri interesante. Simleam ul adinc respect pentru Sir J. Herschel, si am fost incintat cind am luat masa impreunli, in fermecitoarea lui casli de la Capul Bunei Speratrte, ;i apoi la locuinla lui clin [,onclra. L--am revdzut de asemenea gi in alte citeva ocazii, El nu vorbea niciodatd mult, dar liecare cuvint pe care-l rostea merita sd fie ascultat. Odata, l-am intilnit la micul dejun, in casa h"ri Sir R. Murchison, pe ilustrul Humboldt, care m-a orlorat exprimindu-9i dorin{a sd md vadd. Marele om m-a cam d,ezamagit: asta insd pe semne din pricina cd agteptdrile mele fuseserd exagerate. Nu mi pot aminti nimic clar in legdturd cu intrevederea noastrd, afard de faptul ca Humboldt era foarte vesel qi cd a vorbit rnult. . ., imi aduce aminte de Buckle pe care l-am intilnit o datd la Hensleigh We6gwood. Am fost bucuros si md instruiesc aslrpra sistemului folosit de el ca sa-gi culeagd datele. Mi-a spus cd isi cumpd'ra toate cdrlile pe care le citea, gi fdcea, pentru fiecare un index complet al datelor socotite czj i-ar putea il de folos, gi cd isi amintea intotdeauna in ce carte citise ceva, cdci avea o memorie prodigioasd. L-am intrebat cum de putea sd aprecieze dinainte ce date ii vor fi folositoare si el mi-a rdspuns cd nu ;tie, dar cd i[ conduce un fel de instinct. Aceastl deprindere de a intocmi cite un index pentru fiecare carte i-a ingaduit sd dea uimitorul numdr de referate despre tot felul de subiecte care pot fi gasite in a sa < Istoria Civiliza{iei>. Cartea aceasta am socotit-o drept foarte igteresantd ;i am citit-o de doud ori, dar md intreb dacd generalizarile cuprinse in ea au vreo valoare.

lrl'o lll

(

)

It.\

r" t

Buckle avea darul vorbirii, $i-l ascultam aproape fari sd scot o vorba: de altfel, mi-ar fi fost cu nepufinld sd. spun gi eu ceva, fiindcd el vorbea intr-una. Cind Mrs. Farrer a inceput sd cinte, m-am ridicat ;i i-am spgs c[ voiam s-o ascult; de cum m-am depdrtat pulin, Buckle s-a intors spre un prieten ;i i-a spus (fratele msu l-a auzit, intimpldtor): ( $tii" carlile D-lui Darwin sint mai bune decit conversa(iile lui >. printre alli oameni de litere, l-am intilnit o datla, in casa decanului Mihnan, pe Sydney Smith. ln fiecare cuvint pe care-l rostea el exista ceva inexplicabil de amuzant. Asta se datora poate' in parte, gi faptului cd te agteptai sa fii am.:tzat. Smith vorbea despre Lady Cork, care atunci era foarte bdtrind. D;rpd cite spunea el, biitrina doamnd fusese o datd atit de mi;cati de una din predicele lui despre milostenie, incit se imprumutase cu o guinee de la un prieten ca sd o pund pe tava daniilor. Smith addugi: < In general se crede cd scumpa ;i bdtrina mea prietend Lady Cork a fost uitatd >. $i rosti cgvintele acestea in aga fel incit fiecare dintre noi inlelesese imediat cd voia sd spund despre sclrmpa gi bitrina lui prieteni ci fusese uitatd de dracul. Cum izbutea s-o fac5, nu 9tiu. De asemenea, l-am intilnit odatd pe Macaulay in casa Lordului Stanhope (istoricul), gi cum la mas[ nu se afla decit incd o persoanS, in afari de mine, am avut norocul sd-l aud vorbind. $i era foarte pldcut. Macar-rlay nu vorbea cle loc prea mult; fdrd doar qi poate cd un astfel de om nici nu putea vorbi prea mult, din moment ce i; inglduia celorlalli sd devieze cursul conversaliei' lucru pe care de altfel, il gi ficea. Lordgl Stanhope mi-a dat o datd o micd gi curioasd probd privind exactitatea gi bogdlia memoriei IJn mare numlr de istorici obiqnuiau sd se intilneascd in casa Lordr"rlui Stanhope Macar.rlay. Iui la ;i, discutind despre diferite subiecte, uneori t1u erau de acord cu Macaulay; la inceput recurgeau StanLordul a observat cum apoi, dupd cite o carte pentru a vedea cine are dreptate. Dar mai hope, nici un istoric nu se mai ostenea sd caute prin cirli ;i tot ce spunea Macaulay inchidea discu!ia.

la una din aceste reuniuni, ;i a\i oameni de lunch m-am plimbat aproape o ord cu Grote prin litere, printre care se aflau Motley qi Grote. Dupd park. Conversalia cu el m-a interesat foarte mult gi m-a incintat naturalelea 9i lipsa Chevening oriciror pretenfii in purtarea lui. Cu multd vreme in urmi, luam din cind in cind masa la bitrinul earl1), tat[l istoricului; era Lrn om ciudat, dar pu{inr-rl pe care l-am cunoscut despre el mi l-a fdcut drag. Bitrinul era sincer. firesc gi pldcut. Avea trlsdturi puternice, era foarte brun qi purta intotdeauna veqminte cafenii. Pdrea s6 cread[ in orice li se pdrea altora cu desdvir;ire de necrezut. Intr-o zi, mi-a spus: < De ce nu dai incoio fleacurile astea de geologii gi zoologii, qi nu te intorci spre ;tiinfele oculte ? > Istoricul, pe atunci Lord l\{ahon, pdru sup drat cd mi se spuseserd astfel de cuvinte, iar incintdtoarea lui Altd dati am intilnit in

casa Lordului Stanhope

so{ie pdru tare amuzatl. Am sd-l mai amintesc, in sfirgit, pe Carlyle, intilnit de mai multe ori in casa fratelui meu' ;i de dou[ sau trei ori in propria mea casd. Conversalia ii era foarte vie Ei interesantd', ca 9i scrierile sale, dar citeodat[ el stdruia prea mult asupra unui aceluia;i subiect. Imi amintesc de o cin6 pldcut5, la fratele meu, unde, printre alli ciliva, se aflau Babbage qi Lyell, amindoi vorbdreli. Carlyle, totusi, ne redusese pe toli la tlcere. vorbind tot timpul mesei despre foloasele tdcerii. Dup[ masi, Babbage, cit putu mai serios, ii mullumi lui Carlyle pentru foarte interesanta lui lec{ie despre tdcere. De Carlyle nu scdpa nimeni qi nimic neironizat: intr-o zi, la mine acasd, el numi <<Istoria>> lui Grote(o groapd fetidii, fard nimic spritual in ea>. Pind cind i-au apdrut <<Amintirile> crezusem totdeauna cd ironiile lui erau, in parte, glume; acllm insi lucrul acesta mi se pare indoielnic. El avea infdligarea unui om binevcitor'. dcgi trist qi abatut; dar trebuie spus cd ridea din toatd inima. Cred 1) Titlu de noble{e,

Nota trad.

vIATA Sr C()ItFTSPONDFTNT^ r,r r (:H. I)..\rr\\'r\

cd bundvoin{a ii era reald, degi colorata de invidie. Nimeni rlu poate pune la indoiald extraordinara lui putere de a zugrivi oamenii qi lucrurile; descrierile lui, pe cit mi se pare mie, sint mult mai vii d ecit cele ale lui Macaulay. Dar sint ele mai exacte ? Asta e altd problemd. Carlyie a izbutit din plin si intipdreascd in minfile oamenilor citeva mari adevdruri morale. Pc de altd parte ins5, plrerile pe care le avea despre sclavaj erau revoltS.toare. in ochii lui, for{a reprezenta dreptul. Spiritul lui mi se pdrea ingust, chiar ldsind la o parte toate ramurile gtiinfei, pe care le disprefuia. E de mirare pentru mine ca Kingsley a vorbit despre el ca despre un onl in stare si fac[ gtiin{a sd progreseze. Ideea cd un matematician, ca Whewell, putea sd judece cu deplind competenfd, a;a cum suslineam eu, teoriile lui Goethe asLrpra luminii, il facea s[ ridd disprefuitor. I se pdrea cum nu se poate mai caraghios s[-gi batii cineva capul ca sI gtie dacd un ghe{ar se mi;cd ceva mai repede sau ceva mai incet, sAu dacl se mi;cd, in general. Pe cit imi pot da seama, n-am intilnit niciodatd un om cu o minte atit de pulin potriviti pentru cercetarea gtiin{ificd, pe cit o avea el. ln timpul gederii la Londra, am luat parte, cdutind sd lipsesc cit puteam mai rar, la adundrile mai multor societdJi gtiinlifice. si am activat ca secretar Ia Geological Society. Dar obliga{iile acestea, cit gi indatoririle obignuite, de societate. ddunau intr-atita sdn5tdtii mele, incit am hotdrit sd locuim la 1ard. lucru pe care il preferam amindoi. ;i niciodatd nu ne-a pdrut r5u cI am luat o asemenea hotdrire.

$ederea

la Down, din 14 septembrie

r.842

pini ln prezent, t876

Dupd citeva cdutdri zadarnice in provincia Surrey qi in alte pdrli, offi gdsit casa aceasta !i am cumpdrat-o. Infdli;are a vafiatd. a vegeta{iei, proprie regiunilor calcaroase qi atit de diferitd cle aceea cu care m[ obiqnuisem in comitatele din Midland, m-a incintat; dar mi-a plicut qi mai mult incd lini;tea absolutd qi rusticitatea linutului. Totu;i locul nu e chiar atit de retras pe cit il descrie autorul unui articol dintr-o revistd germand, care spune ci nu se poate ajung: pind la mine decit pe o potecd ingustd, accesibili numai catirilor. I-ocnin{a noastrd de aici a corespuns minunat unei dorinle pe care n-o prevdzusem, asezarea ei a ingdduit copiilor nostri si ne viziteze des. Pulini oameni ar fi putut trdi atit de retraqi ca noi. ln afara scurtelor vizite fdcute rudelor qi, din cind in cind, a zilelor de odihnd la mare sau in alte pdr{i, nu ne-am mai dus nicdieri. ln prima perioadd a qederii noastre aici, am fdcut puline vizite ;i am primit cifiva prieteni; dar sdndtatea mea se resimlea intotdeauna si in urma ostenelei acesteia md cuprindeau frisoane violente qi atacuri de vomitare. Am fost deci silit si refuz. ani de zile, orice invitalie la masd, ceea ce a insemnat pentru mine o pierdere, cdci reuniunile imi plSceau foarte mult. Din aceleasi motive n-am putut invita aici decit foarte pu{ine dintre persoanele cu care aveam relalii gtiinlifice. Principala ocupatie gi cel mai pl6cut izvor de bucurii in timpul vielii, mi-a fost munca;tiinfifica; pasiunea pentru munca aceasta md face si uit suferinfele zilnice sau chiar sd le alung. De aceea, nu mai am nimic de spus despre restul vielii mele, in afara publicirii numeroaselor mele lucrdri. Poate ci unele amdnunte despre felul cum au fost create ar putea interesa.

Diferitele mele publicafii. La inceputul anului 1844, mi-am publicat observaliile despre insulele vulcanice, pe care le vizitasem in timpul cildtoriei pe bordul vasului Beagle. ln 1845, m-am strdduit sd corectez o nolrd edilie a lucririi <<Jurnalul Cercetdrilor>>,publicata intiia oard in 1839 ca fdcind parte din lucrdrile lui Fitz-Roy. Succesul acestei prime cdrli, al primului meu copil literar, md face sd mI mindresc mai mult decit de succesul oricdrei alteia dintre lucrdrile mele. $i astazi incd ea se vinde mereu in Anglia si in Statele Unite; a fost tradus[ pentru a doua oard. in germand,, francezd gi in alte limbi. Acest succes al unei descrieri de cdlStorie in special a unei cdldtorii ;tiinfifice, este surprinzdtor dupd atilia ani de la prima ei aparilie. ln Anglia au fost vindute zece mii de exemplare dupd aparilia celei de a doua edilii. in 1846 mi-au fost publicate<<Observaliile Geologice

AI]TOBIO GII'tFIE

mic jurnal, pe care l-am linut intotdeauna, gdsesc scris cd laolaltd, cele trei lucrdrigeologice ale mele (inclusir'<<Recifele de Corali>), mi-au cerut o muncd neintreruptd de patru ani qi jumdtate; < si acum au trecut zece ani de cind m-am reintors in Anglia: cit timp am pierdut cu boala mea !> Despre aceste trei lucrdri n-am nimic de spus, in afard de faptul c5. spre surprinderea mea:, noi edilii au fost cerute de curind 1). ln octombrie 1946, mi-am inceput lucrarea despre << Cirripedia>. Pe cind ma aflam pe coasta din Chile, gdsisem o formd extrem de curioasd, care pdtrunsese prin gdurire in cochiliile de Concltodespre America de Sud>>.Intr-un

Casa

lui Ch. Darwin din Down.

atit de mult de toate celelalte Cirripede incit a trebuit sd alcdtuiesc pentru ea un nou subordin. De curind, pe coastele Portugaliei a fost gisit un gen sfredelitor, inrudit cu cel descoperit de mine. Pentru a in{elege structura noului meu Cirriped a trebr,rit s6 examinez gi sd disec multe din formele comune, fapt care m-a determinat incetul cu incetul, sd md ocup de intregul grup. La acest subiect am lucrat in timpul urmdtorilor opt ani ;i pind la urmd am publicat doud volume 2) in-quarto, in care sint descrise toate speciile vii cunoscute, gi doud volttme (in-quarto), mai pulin importante, despre speciile fosile. Sint sigur cd Sir E. Lytton Bulwer s-a gindit la mine cind l-a introdus intr-unul din romanele pe un anume profesor Long, autorul a doud volume uria;e despre molu;teie din genul Patella. sale Deqi am muncit opt ani la aceastd lucrare, jurnalul meu aratd c5, din acest timp, cam vreo doi ani trebuie sd-i socotesc pierdufi din pricina bolii. De aceea am fost silit, prin 1848, si md duc la Malvern qi sd urmez un tratament de hidroterapie; am stat acolo citeva luni gi m-am simlit atit de bine incit la reintoarcerea acasd am fost in stare sd-mi reiau lucrul. Cind scumpul meu tatd a murit, la 13 noiembrie 1848, eram atit de bolnav incit mi-a fost cu neputinld si asist la inmormintare sau sd indeplinesc rolul de executor testamentar. Cred cd lucrarea mea despre Cirripede prezintd o valoare considerabild, cdci in afara faptului c5 descriu citeva specii noi ;i remarcabile, am stabilit homologia diferitelor pdr{i, am descoperit aparatele de ciment, cu toate cd m-am inqelat groaznic in privin{a glandelor de ciment - $i, in sfirgit, am dovedit

lepr

qi care se deosebea

1) <<Observalii

Geologice...

1) Editate de Ray Society.

>>,

ed. a 2-a, 1876, <Recifuri de Coral>, ed.

a 2-a,

1874.

lrr antrmite genuri

existenla unor masculi minusculi complimentari, traind ca parazrti pe indivizri irerrnafroditi. Aceasta ultima descoperire a fost pind la urm[ pe deplin confirmati, degi la un moment Jat un scriitor german fusese destul de amabil ca sd atribuie intreaga descriere imaginaliei mele ferirle. Cirripedele alczituiesc un grup variat de specii greu de clasificat,;i munca aceasta mi-a folosit f'oartc mult cind. in < Originea Speciilor>> a trebuit si discut principiiie unei clasiflcdri naturale. fotusi. rnd indoiesc dacl lucrarea merita atita timp cit i-am consacrat. incepind din septembrie 1854, mi-am folosit intregLrl timp pentru plrnerea in ordine a imensului rneu vraf de note ;i pentru facerea observaliilor gi experienlelor in legiiturl cu transformarea speciilor. irr timpul cilatoriei pe <<Beagle>>, m'i irnpresionase profund faptul cd descoperisem in formalia Parnpasului mari animale fosiie acoperite cu o armurd asemdndtoare armurii existente astd.zi la .lrmadillos ; in al doilea rind, md impresionase felul in care animalele apropiat inrudite se inlocuiesc unele pe altele, pe misurd ce inaintezi spre sudul continentului; ;i, in al trcilea rind, ma irnpresionase caracterul sud-american al rnajoritifii speciilor din insulele Galapagos, gi mai ales felul in care ele difer[ ugor intre ele pe fiecare insLrl[ a grupului; nici una dintre insulele acestea nrr pare si {ie prea veche din punct de vedere geologic. Evident cd aceste fapte, ca gi multe altele analoge, nu se puteau explica decit prin presupLrnerea ca speciile se modific[ treptat. Subiectul acesta m-a framintat muitd vreme. Dar e la fcl de evident cd nici ac{iunea condiliitor inconjr"rrdtoare qi nici voinfa organismelor (mai ales in privinfa plantelor) tru puteau explica nenumd.ratele cazuri in care aceste organisme de orice fel se adapteaza

minunat de bine la obiceiurile lor de viald: de pilda o ciocdnitoare, sau un brotircel si se ca{ere in pomi, sau o simin!6 sd se imprd;tie cu ajr,rtorul cirligelor saLl al penelor. Aceste adaptiiri m-aLr izbit intotdeauna si. pind in clipa cind au putut ti explicate, mi s-a pdrut aproape inutilii incer'carea de a demonstra prin dovezi indirecte cd speciile s-au modificat. Dupd reintoarcerea mea in Anglia, mi s-a pdrut cd urmind exemplul dat de Lyell in geologic, adica reunind toate faptele care se leagd intr-un fel oarecare de varialia animalelor ;i a plantelor irt stare domestici sau in libertate, a; putea arllnca o lumini oarecare asupra acestui subiect. Primul meu caiet de note a fost inceput in iulie 1837. Lucram la el dupd adeviratele principii ale lui Bacon: stringeam fapte pe scard mare. fdrd teorie preconceputd, gi mai ales cele privind speciile domestice, trimiteam chestionare imprimate, stltearn de vorbd cu cresclitori de animale gi cu gradinari pricepu{i, ;i citeam foarte mult. Cind vad lista cirtilor de tot felul pe care le-am citit ;i rezumat in scris si care cuprinde seriil compete de jurnale gi de dari de seaml ale nnor societa{i stiintifice, md uimegte hdrnicia mea. Mi-arn dat repede seama ci selecfia e cireia succesului in mina omului pentru crearea raselor utile de animale qi plante. Dar cum putea fi apiicatd selectia la organisme vii, traind libere in naturd, a rimas citiva vreme un mister pentru mine. In octombrie 1838, adicir la cincisprezece luni dupd ce-mi incepusem ancheta sistematici. am citit irrtimpldtor, ca sd md distrez,, cartea lui Maithus despre Populaqie. Eram bine pregltit, prin observarea indelungata gi continud a obiceiurilor animalelor gi plantelor, sa in{eleg lupta pentru existen!5 care se intilnegte pretutindeni gi m-a izbit ideea c;i, in aceste condilii, variafiile favorabile vor tinde sd fie pdstrate. iar cele nefavorabile vor fl distruse. Rezr-rltatul acestui fapt ar {i formarea de noi specii. Ajunsesem. in sfirgit, la formula.rea unei teorii, pe baza cdreia se putea lucra; dar eram atit de dornic sd evit orice prejudecatd, incit ma hotdrisem pentru citva timp, sd nu intocmesc nici mdcar cea mai scr.rrtd schila. Abia in iunie 1842 mi-am acordat pentru prirna oard satistacfia de a redacta un foarte scurt rezumat al teoriei mele, pe 35 de pagini, scrise cu creionul. in vara anului 1844, acest rezumat a fost extins la 230 pagini, pe care le-am copiat qi le mai

' am incd.

Dar scipasem din vedere pe atunci o problemd de mare importantS, $i md rnirI, daci nu ma gindesc cumva la Columb,si la or.rl lui, cum de anr putut s-o neglijez pe ea qi solulionarea ei.

\t,TOIIIOtiIt'\l. Ili

Aceastd problema constd in a explica tendinta pe care o au fiin(ele organice care descind din acelaqi trunchi spre o divergen!d. a caracterelor pe mdsur6 ce se modificii. Divergen{a aceasta este evidentd: de ea ne poate convinge felul in care diferitele specii pot fi clasate in genuri, genurile in familii, familiile in subordine ;i a;a mai departe. Imi amintesc locul precis de pe foseaua unde, fiind in trisur5, solufia mi s-a impus, spre marea mea bucurie. Aceasta s-a int?mplat la mult timp dupd mutarea mea in Down. Solulia, dupa cum cred, este cd descenden(ii modificali ai tuturor formelor dominante $i pe cale de sporire tind sa se adaptezela numeroase gi diferite locuri in economia naturii. La incepr,rtul anului 1856Lyell m-a sfdtuit sa-mi scriu cu de-amdnuntr-il gi cit mai pe larg teoriile, lucru pe care l-am ;i inceput de indatd, ;i asta pe o scar[ de doud, trei ori mai vastii decit aceea adoptati mai tirziu pentru << Originea Speciilor>>; qi totr.rgi n-am facut decit un rezumat al rnaterialelor pe care le adunasem. Ajunsesern astfel sd termin cam jumdtate din lucrare, dar planurile mi-au fost rdsturnate la inceputul verii 1858, clci d-l Wallace, care se afla pe atunci in arlripelagirl Malariez, imi trimise Lrn esseu <<Despre tendinla varietdlilor de a se fndepdrta indefinit de tipul originar>>. Esseul acesta confinea o teorie identicd cu a mea. D-l Wallace isi exprima dorin{a de zr-i trimite esseul lui Lyell" ca sI-l citeascl, dacd ag fi fost de pdrere ci lucrarea era satisfiicitoare. lrnprejurdrile in care am consim{it, la cererea lr"ri Lyell qi Hooker,, de-a ingadr-ri ca un rezumat al manuscrisului meu, impreun[ cu o scrisoare cdtre Asa Gray, datatd din 5 septembrie 1857. si fie publicatd in acelasi timp cu esseul lui Wallace, se gdsesc in << Jout"nal oJ' the Proceedings oJ' the Linnean Society>>, 1858, p.45.La inceput, nu prea voiam si consimt. crezind c[ d-i Wallace ar putea considera procedeul meu ca nejustificabil, cdci nu-i cunosteam pe atunci caracterul nobil qi generos. Atit extrasul din manuscrisul meu, cit qi scrisoarea citre Asa Gray, nu fuseserd scrise pentru a Ii publicate, qi stilul lor ldsa mult de dorit. Pe de altd parte, esseul d.lui Wallace era scris intr-o formd admirabild gi foarte clar[. Cu toate acestea, lucrdrile noastre comune nu trezird. decit foarte pu{ina atenlie; singura criticd tiparitd de care imi aduc aminte era semnatd de profesorul Haughton , din Dublin, care a socotit drept fals tot ce era nou in ele gi drept adeviirat, ce era vechi. Pdrerea lui aratd cit de necesar este ca orice teorie nou;i sd fie extllicat[ multd vrcme si cri destuiS amdnun-

fime pentru a trezi atenlia

publicr"rlr-ri.

septembrie 1858, in urma sfatului hotarit al lui Lyell gi Hooker, arn inceput s[ lucrez la pregdtirea unui volum despre transformarea speciilor, dar m-a intrerupt adeseori boala sau scurtele vizite la incintdtorul a;eziimint hidroterapic al d-rului Lane, la Moor Park. Am prescurtat manuscrisr-rl inceput mai pe larg in 1856, qi am tenninat volumul reducindu-l la acelea;i propor{ii. Lucrarea mi-a cerut o muncd grea de 13 luni ;i l0 zile. A fost pr,rblicat[ sub titlul de << Originea Speciilor>> (<< Origin of Speciesr>) in noiembrie 1859. EsenJa cdrfii a rdmas aceeagi in ediliileulterioare. degi s-au fdcut nlrmeroase addogiri ;i corectlri. Fdri indoiald cd. ea este principala operi a vielii mele. De la inceput, cartea s-a butcurat de foarte mare succes. Prima ;i mica edilie de I 250 exemplare a fost vindutd chiar in ziua apariliei, iar o a doua edilie, de 3 000 exemplare, a urmat-o curind. Pind acum (in 1876) gasesprezece mii de exemplare au fost vindute in Anglia, qi, dacd se lir-re seama cit de grea este cartea, cifra de vinzare este considerabili. Lucrarea a fost tradusd in aproape toate limbile europene, chiar in spanioll, cehir, poionezd gi rusd. Dupd a{irma{ia d-nei Bird, a fost tradusi gi in limba japonez[t) ;i este mult studiata acolo. A apdrut pind ;i un esseu in ebraicd, vrind si arate c[ teoria este cuprinsd in Vechiul Testament ! Analizele critice au fost numeroase; citva timp am coieclionat tot ce apdrea despre << Originea Speciilor> gi despre acelea dintre publicaliile mele care se refereau la ea. Numdrul analizelor critice (in afari de recenziile ziarelor) se ridicau la 265; dar dupa citva timp am renuntat, in disperare de cauzd.. Pe zrceastd temd au apirut numeroase cirli gi esseuri; in Germania a fost publicatd in fiecare an sau la doi ani odatd, un catalog sau o bibliografie despre << Darwinism>>. 1) Miss Bird a gregit, dupi cum am aflat cle la profesorul Mitsukuri (F.D.)

_rl

vIA',f

A $r coHESpoNDENTA LUI CH. DAITWI\

Succesul <<Originei Speciilor >>, cred cd poate fi pus in mare parte, pe seama celor doui schi{e t'estrinse dar cuprinzind aproape tot, scrise cu mult inainte, cit qi pe seamafaptului cd am rezumat in sfir;it un manuscris mult mai mare, care era el insuqi un rezumat. Datoritd acestui fel de a lucra am capdtat posibilitatea sd aleg faptele gi concluziile cele mai frapante. De asemenea, timp de mul{i ani, am respectat o reguld de aur: de cite ori am dat peste un fapt nou, peste o observa{ie sau peste o ipotezd noud, opusd felului meu de a vedea lucrurile, mi le-am notat de indatd ;i fard greq. Expe-

Cabinslul lui Ch. Darrvin din Down.

rienfa imi ardtase, intr-adevdr, ci asemenea fapte sau ipoteze pot fi uitate mai repede decit ipotezele gi faptele favorabile. Datoritd acestui obicei, au fost ridicate impotriva pdrerilor mele foarte pufine Qbiectii pe care sd nu le am cel pulin notate qi cdrora sd nu fi incercat si le rispund. S.a spus uneoricd succesul <<Originet Speciilor> dovedegtecd < subiectul plutea in aer)), sau cd < minfile oamenilor erau pregdtite pentru ea )). Nu cred s[ fie strict adevdrat, cdci mi s-a t, ivit prileiul sd cercetez pdrerile multor naturalisti, ;i n-am intilnit nici unul care sd pard cd se 'i'qd"g-iEfte de permanen{a speciilor. Chiar Lyell gi Hooker, degi md ascultau cu interes, nu pdreau niciodatd cd-mi impdrtdqesc pd.rere a. O datd sau de doud ori am incercat sd explic unor oameni capabili ce inlelegeam prin selecfie naturald, dar am dat greg cu desdvirsire. Ceea ce consider strict adevdrat este cd fapte nenumdrate gi bine observate erau rinduite in min{ile naturaligtilor, fapte gata sd-gi ocupe locurile lor respective de indatd ce o teorie satisfdcdtoare s-ar fi ivit ca sd le cuprinda. Un alt element de succes al cdrfii mele a fost dimensiunea ei moderatd; ;i aceasta o datoresc apariliei esseului d-lui Wallace. Dacd mi-ag fi publicat cartea a$a cum incepusem s-o scriu in 1856, lucrarea ar fi fost de patru sau de cinci ori mai mare decit << Originea Speciilor> qi foarte pulini oameni ar fi avut rdbdarea s-o citeascl. Am cigtigat mult aminind publicarea, cam din 1839, cind aveam teoria clard in minte, pind prin 1859, ;i n-am pierdut nimic prin aminare, cdci pufin imi pdsa dacd i se atribuia lui Wallace mai multd originalitate decit mie. E neindoielnic faptul c[ esseul lui a ajutat ca teoria mea sd fie primitd. N-am fost depdgit decit asupra unui singur punct important, gi vanitatea m-a fdcut sd. regret mereu acest lucru. E vorba de explicarea, cu ajutorul Perioadei Glaciare. a prezenlei acelorasi specii

Alt1.otsIo

(.;

lt A

I'IE

de plante si a citorva animale pe virfurile munfilor depdrtati ;i in regiunile arctice. Teoria aceasta imi pldcuse intr-atit, incit o formulasem in scris ln extenso, si cred cd Hooker mi-a citit manus, crisul cu ciliva ani mai inainte ca E. Forbes sd-gi publice celebrul s[u memoriu 1) asupra aceluia;i subiect. Pdrerile noastre nu difereau decit pe alocuri gi mai gindesc gi acum cd eu aveam dreptate. Fireste c5. niciodatd, in publicaliile mele, n-am fdcut nici o aluzie asupra faptului c[ ajunsesem la aceasti concluzie cu totul independent. Pe cind lucram la<<Originea Speciilor> nimic nu mi-a dat mai multi satisfac{ie decit explica(ia imensei deosebiri, existente, in multe clase, intre embrionul qi animalul adult, qi a asemdndrii extreme dintre embrionii aceleiasi clase. Pe cit imi aduc aminte, in primele recenzii despre <<Originea Speciilor )) nu fusese fdcutd nici o remarcd asupra acestui punct; imi amintesc cd intr-o scrisoare adresatd lui Asa Gray, mi-am exprimat surprinderea pentru acest fapt. ln ultimii ani, diverqi critici au atribiiit intreaga cinste lui Fritz Mtiller gi lui Haeckel, care - fdrd indoiald - au studiat problema mai amdnun{it si, in unele privin{e, mai corect decit mine. Aveam destul material ca sd pot intocmi un capitol intreg ;i a$ fi trebuit si lungesc disculia ; cdci este vddit cd n-am reugit sd-mi impresionez cititorii si, dupd pdrerea mea, acela care reu$egte s-o faci meritd toatd cinstea. Cele spuse md obligd si adaug cd aproape intotdeauna am fost tratatcorect de cdtre critici, -- ldsindu-i de o parte pe cei eare, fiind lipsili de cunogtinle qtiinfifice, nu meritd sd ne ocupdm de ei. Pdrerile mele au fost adeseori prost in{elese, batjocorite qi intimpinate cu amard impotrivire; dar totul a fost facut cred cu bund credinfi. ln general, sint convins cd lucrdrile mele au fost pe multe ori prealdudate. Md bucur cd.am evitat polemicile; acest lucru i-l datorez lui Lyell, care. cu ani in urmd, fiind vorba despre lucrdrile mele de geologie, md sfdtuise stdruitor sd nu mla angajez niciodat[ in polemici, fiindcd ele duc foarte rar la ceva pozitiv, dar cauzeazd, in schimb o mare ;i inutila pierdere de timp ;i de nervi.

De fiecare datd clnd am descoperit vreo gregealS sau vreo imperfeclie in munca mea, saLr cind am fost criticat cu dispre{ sau ldudat peste m[surd gi m-am simlit umilit, cea mai mare mingiiere a fost sd-mi repet mie insumi de sute de ori: ( am muncit din rdsputeri gi cit am putut mai bine; nimeni n-ar fi putut face mai mult >. lmi amintesc cd, pe cind m[ aflam in golful GoodSuccess din Jara Focului, md gindeam (gi cred cd le-am scris gi pirinlilor mei), cd nu mi-ag putea folosi viala mai bine decit addugind ,si eu ceva la progresul ;tiinfelor naturii. Am fdcut asta pe cit m-au ajutat puterile: criticii n-au decit sd spund ce vor, dar nu vor putea distruge aceastd convingere. In ultimele doud luni ale anului 1859, am fost extrem de ocupat cu pregdtirea ediliei a tloua din << Originea Speciilor> si cu o corespondenld enormd. La I ianuarie 1860, am inceput s6-mi pregdtesc notele pentru lucrarea << Variayicr Animalelor ;i q Plantelor in Stare domesticd>, care n-a apdrut insd pini la inceputul anului 1868. lntirzierea aceasta a fost pricinuitd in parte de bolile care nu-mi dddeau rd.gaz, dintre care una a durat 7 luni, si in parte de faptul ci md simleam tentat sd public alte lucrdri, despre alte subiecte, care md interesau mai mult pe atunci. La 15 mai 1862, a apdrut cdrticica mea despre <<Fecunderea Orhideelor>>, care mi-a cerut o muncd de zece luni. Majoritatea datelor fuseserd acumulate cu incetul in anii precedenli. ln timpul verii 1839, 9i cred c[ gi in timpul verii precedente, m-am ocupat cu observarea atenti a 1'ecunddrii incrucigate a florilor cu ajutorul insectelor, cdci in speculaliile mele despre originea speciilor ajunsesem la concluzia cd' incrucisarea joacd un rol important in pdstrarea constantd a formelor specifice. De problema aceasta m-am ocupat mai mult sau mai pulin gi in cursul verilor urmdtoare, iar interesul meu pentru ea a sporit 9i mai mult dupd ce mi-am procurat gi am citit, in noiembrie 1841, dupd sfatul lui Robert Brown,un exemplar al minunatei cdrfi scrisd de C. K. Sprengel: < Das entdeckte Geheimnis der I'{atur>. Cu vreo cifiva ani inainte de 1862. md ocupasem in mod special de fecundarea r) <Geolog. Survey Memoirs)),

1846.

vI \TA sl (; ()lrtlSI'()\Dl:lNT.\

I'I cH. D \ItWIN

orhideelor noastre britanice; ;i mi s-a pArut cd, ar fi mult mai nimerit sd pregitesc un tratat cit rnai cornplet cu p:tinla despre acest grup de plante. decit sd folosesc marea cantitate de materiale strinse pe ?ndelete in legdturi cu alte plante. Hotirirea mea s-a dovedit a fi in(eleapti, cdci de la aparilia cdrfii mele a apdrut un numir surprinzdtor de memorii gi lucrdrii separate asupra fecunddrii a tot felul de specii de flori, ,si ele sint niult mai bine facute decit le-as fi putut face eu. Meritele bietului bdtrin Sprengel. atit de rnult timp neluate in seamd, sint aculn, la mLrlli ani dupa moartea lui, pe deplin recunosc:rte. In acelasi an am publicat in <<Journnt o.f the Linnean Society > studiul <<Despre cele doud Forme ,tuu clespre Slarca dimor.fci a Primulei >, iar in urrnitorii 5 ani, alte cinci studii despre plante dimorfe ;i trimorfe. Cred cd nimic nu rni-a dat atita satisfacfie, in toat[ viata mea $tiinfificd, pe cit mi-a dat faptLrl cd am explicat semnificafia structurii acestor plante. Observasem, in 1838 sau 1839, dimorfisnul la Lirutm flavum, si crezusem la inceput cai ar fi vorba numai de un caz neinsemnat de variabilitate. Dar examinind speciile comune a7e Primulei. am constatat cd cele doud forrneeraumult preai'egr"rlate si constante pentru a putea fi privite numai astfel. Do aceea, aproape m[ convinsesem cir primula comuni gi ciubolica cr-rcului erau lte cale s[ devind dioice; -_ c[ pistil'"rl scurt al uneia din forme gi staminele scurte ale celeilalte forrne tindeau spre avortare. Plantele au fost d:ci supuse cercetdrii din acest punct de vedere; dar de indati ce florile cu pistile scurte au fost fecr-rndate de polenul staminelor scurte, s-a constatat cI ele prodLrceau mai multe seminle decit oricare din celelalte patru incrucigdri posibile, iar teoria abortivd fu r[sturnatd. Dupd alte citeva experien{e a devenit evident ci aceste doud forme, dc;i amindou5 perfect hermafrodite, se aflau una fald de cealaltd in aceea;i relalie in care se afli cele doul sexe ale unni animal obi;nr"rit. La Lythrurn mi s-a ivit un caz gi mai minunat incd, acela a trei forme stind in rela{ii similare una fa{d de alta. Mai tirziu am constatat cd descendenla din imprelrnarea a doud plante care aparfin aceleia;i forme, prezintd o curioasd qi strinsi analogie cu hibrizii rezultali din impreunarea a doud specii distincte. ln toamna anului l864am terminat o marelucraredespre << Plante urciitoare,> si am trimis-o la Linnean Society. Redactarea acestei lucrdri mi-a luat patru luni; dar cind am primit corecturile in pagind eran atit de suferind incit anr fost nevoit sd le las aga cum erau, in ciuda stilului lor defectuos gi adeseori obscur. Lucrarea nu prea a fost remarcatd; dar cind, in 1875, a fost corectatii ;i publicatd separat, s-rl vindr-rt bine. Citirea unui singur articol scris de Asa Gray qi pr"rblicat in 1858, m-a determinat sd mii ocup de acest sr-rbiect. El mi-a trimis seminle, si, crescind citeva plante. m-au fascinat ;i m-au mirat atit de mult migciirile revolutive ale tulpinilor ;i ale circeilor. miscdri irr realitate foarte simple, d:si la prima vedere par foarte complexe, incit mi-am procurat diferite alte specii de plante urcdtoare si arm studiat serios intregul subiect. Studiul acesta md atrdgea cu atit mai mult cu cit nu fusesem de loc satisfdcut cu explicalia pe care Henslow ne-a dat-o in lecfiile sale despre plantele volubile: H:nslow ne spusese cd. ele ar avea, printre altele, o tendin{d naturald de a creste in spirald. Aceasti explicalie s-a dovedit a fi cu totul eronatS. Unele dintre adaptdrile manifestate de plantele urcdtoare sint tot atit de uimitoare ca si cele manifestate de Orhide'e pentru a-si asigura fecundarea incrucisatl. Lutcrarea mea (( Varialia Animalelor ;i Plantelor in Stare domesticd > a fost inceputd. dupd cum ammaispLrs, la inceputullui l860dar n-afostpublicatd decitlainceputul anuluit868. Aceastd carte groasd, m-a costat o munci grea, de patru ani ;i doud luni. Ea confine toate observaliile mele ;i un numdr imens de fapte adunate din diferit e izvoare, despre organismele noastre domestice. ln volr-rmul al doilea cauzele si legile varialiei. ale ereditAtii etc., sint discutate atit cit ingdduie starea c'ano;tinfelor noastre actuale. Cdtre sfirgitul lucrdrii, dau ipoteza mea, foarte prost primitd, despre pangenezd. O ipotezd neverificatd preluiegte pulin sau nu preluieqte deloc ; dar dacd pe viitor va putea cineva sd facd observalii cLr ajutorulcdrora s[-i poat[ dovedi valabilitatea, atunci il voi fi ajutat ;i eu prin punerea la indernind a unui numdr foarte mare de fapte izolate care vor putea fi astfel legate

A UTO B I ( ) (} R A FI

impreunir. si ficr.rte inteligibile. dat mr-rit de lucru.

1875

apS.rLrt

I.:

o a doua edilie, inult imbundtii!ita si care nri-a

Lucrarea mea <<Descendenla omului> a fost publicarta in l'ebruarie ltt7l. Dc indatii ce mI prin 1837 sau 1838, c[ speciile sint organisme susceptibile de modificiri, nu mi. puteam impiedica sd cred cd si omul trebuie sd se supund aceleia;i legi. Am adunat dcci note privind aceastd problemd, spre mullumirea mea persorrald ;i fiira gindul de a o publica decit peste multd vreme. Desi itt <<Originea Speciilor>> nu este r-ricdieri discutata derivarea vreunei specii particulare, am crezut cd. este mai bine, pentrLl ca nici Lln om cinstit sd nu mi poati aclza ca imi ascund pdrerile, si adaug c[, prin lucrarea mea, (( s-ar face intmcitva lumind asupra originii omr-rlui si a istoriei sale >. Pentru sttccesul c[r{ii ar fi flost inutil gi d[undtor sd fac paradd cu convingerca mea despre originea omului. fard sf, aduc d<lvezi. Dar cind mi-am dat seama ca o mullime de naturaligti acceptau in intregime doctrina evoluliei speciilor. mi s-a pirut infelc'pt si pielucrcz notels pe care le aveam gi sa public un tratat special despre originea omului. Eram cu atit mai bucuros s[-l fac, cu cit imi dadea prilejr-rl sd discut in adincime seleclia sexnald - subiect care 1n-a interesat intotdeauna foarte rnult. Subiectul acesta, ca gi acela despre variatia speciilor noastre domestice, impreund. cu cauzele gi legile variabilitafii, a ereditatii ;i a incrucigarii plantelor, sint singr.rrele subiecte desple care am fost in stare si scriu aproape in intregime, putirrd s5" folosesc astfel intregul material pe care il adunasem. Ca si scriu << Descendenla Omulu[>>, nti-au trebuit trei ani, dar, ca de obicei, o parte din tirnp l-am pierdr.rt din pricina sinatAtii lnole precare, iar o altl parte din timp am folosit-o pentru pregdtirea editiilor noi si a alior lucrdri. de mai micl importan{ir. O a doua edi{ie, mr-rlt imbunritd[ita a << Descendentei>> a apirrut in 1874. Lucrarea mea<<Expresia Emcliilor la Oameni;i Atimale>> a fost publicatliin toamna anului 1872. Intentionasem si-i dau acestui subiect numai un capitol in < Desc'endenla Omului>>, dar imediat ce am inceput sd-mi sistematizez notele, mi-am dat seama cd el cere sd fie tratat separat. Primul meu copil s-a ndscut la 27 decembrie 1839. si am inceput dc indatl sir iau notite asupra genezei primelor expresii variate pe care le prezenta, c5.ci simfeam in mine, chiar de pe atunci, convingerea c[ expresiile cele mai complexe ;i mai nuantate trebuie sd aibir toate o origine treptatii si naturzrlS. ln timpr"ri verii anului urrnitor, 1840, am citit admirabila lucrare despre expresie a lui Sir C. Ilell, si astfel tni-a sporit gi mai muit interesul pentru acest suibiect, de;i nu puteam admite cu nici un chip credinfa autorului ca diferili mugchi au fost creali special pcntru nevoiie expresiei. incepind din epoca aceea m-am ocupat din cind in cind cu acest subiect, atit cu privire la om, cit ;i la anirrralele noastre domestice. Cartea s-a vindr"rt binc : 5267 de exemplare au fost cumpdrate, chiar in ziua apariliei c'i. In vzira anului 1860, po cind mi odihneam;i leneveam iinga Hartlield, unde abundf, dor-ra specii de Drosera, am observat cd. numeroase insecte fuseserS. prinse de frunze. Arn luat acasf, citeva plante, gi dindu-le insecte, le-am v/azut mi;cdrile tentaculelor. Aceasta m-a fdcut sd m[ gindesc cd pe semne insectele erau prinse cu un anumit scop. Din fericire, mi-a venit ideea sd fac o expericnfd cruciald: am pus un numdr mare de frunze in diferite lichide azotate si neazotate de egalS densitate ;i, de indatd ce am constatat cd numai primele provocau mi;cari energice, am cdpdtat certitudinea cd mi s-a deschis in fafl un frumos gi vast cimp de investigafii. ln anii urmdtori, in orele.de rlagaz, mi-am continuat expcrienfele, iar cartea mea desprc<<Plante insectivorer> a aplrut in iulie 1875 - adica la 16 ani dupir primele mele observa{ii. intirzierea aceasta. ca ;i aceea a cirfilor mele precedente, mi-a fost favorabili, cdci, dupi o trecere mai indelungatd de timp, un autor igi poate critica propria lucrare aproape la fel de bine ca gi cum ar fi lucrarea altuia. Faptul ci o planti poate secreta, atunci cind este excitatd, un fluid confinind un acid si un ferment analog sucului digestiv al unui animal, era, desigur o descoperie remarcabild. convinsesem.

)rj

YIATA $I CORESpONDENTT L{.ir CH. DARWIN

irr toamna aceasta, a lui 1876, voi publica<<Efectele Fecunddrii tncruci;ate ;i ale AutoJecunddrii itt Regnul vegetal>>. Cartea va alc5,tui o completare alucrdriidespre << Fecundarea Orhideelor>>, in care am demonstrat perfecliunea mijloacelor folosite pentru fecundarea incrucigatd, si aici voi arlta cit de importante sint rezultatele. O simpl5 observalie intimpldtoare m-a determinat sd fac timp de I I ani numeroase experiente citate in acest volum; qi desigur cd intimplarea a trebuit repetatd

mai inainte ca atenlia sd-mi fi fost in intregime atrasi de faptul remarcabil ci plantele ndscute din flori autofecundate sint inferioare ca inilfime si vigoare, chiar din prima generalie, flald de cele provenind din fecundare incruci;ata. Sper, de asemenea, sd public o noud. edilie rev/azutd, a lucrdrii despre Orhidee ;i a scrierilor despre plantele dimorfice gi trimorfice, addugind citeva observa{i asllpra unor chestiuni conexe, pe care n-am avut niciodatl timp s[ le pun in ordine. Pe semne ci puterile imi vor fi atunci istovite. iar eu voi fi gata sd exclam:<< Ir;uttc dimlttis>>. Scris la r mai r88r. Efectele Fer:unddrii tncruci;ate ;i ale Autofeumcldrii> au fost publicatc' in toamna anului 1876; dupa cite cred, rezultatele oblinr"rte explicd nesfirsitele gi minunatele combinalii realizate pentru transportul polenului de la o plantd la alta, in cadrul aceleiaqi specii. Acum cred, totuqi,, mai ales dupa observaliile lui Hermann Mi.iller, ci ar fi trebuit sd insist mai mult asupra numeroaselor adaptdri in vederea auto-fecunddrii, cdci mr.rlte asemenea adaptdri imi erau foarte cunoscute. O edilie mult lSrgitd a << Fecunddrii Orhicleelorr a fost publicatd in 1877. ln acelagi an a apdrut <Diferitele Forme cle FIori>> etc. a cdrei a doua edilie a fost publicata <<

in 1880. Lucrarea cuprinde in mare parte diferite scrieri despre florile heterostile, publicate la inceput de Linnean Society; ele au fost revizuite gi li s-a addugat mult material nou gi citeva observalii despre cazurile in care aceeagi plantd poartl doud feluri de flori. Dupd cum am spus gi mai inainte, nici una dintre micile mele descoperiri nu mi-a fdcut atita placere cit mi-a f[cut explicarea semnificaliei florilor heterostile. Rezultatele incrucigarii ilegitime a unor astfet de flori cred cd sint foarte importante in ceea ce privegte problema sterilitdlii hibrizilor. desi au fost observate de foarte putine persoanL'. ln 1879, am pr,rblicat o traducere a car{ii Dr. Ernest Krause despre <<Via{a lui Erasmus Darwin>> la care am addugat o schitd. a caracteruh-ri si a obiceiurilor acestuia, dupa nrateriale aflate iri posesia mea. Numeroase persoane s-au interesat indeaproape de aceastd mic[ biografie. gi md mirir cd au fost vindute numai 800 sau 900 de exemplare. in 1880, am publicat. impreund cu Frank (fiul meu) lucrarea noastrd <<Capar:itatea de Ml;care a Plantelor>. A fost o muncd grea de tot. Cartea std, fala de cdrticica rnea despre<< Plante urcdtoare>>.

in aceleagi relalii in care std < Fecundarea tncrucirsetd>> fatd de << Fecundarea Orhideelor>>. lntradevdr, dupd principiul evolufiei, ar fi fost imposibil sd explic cum de s-au dezvoltat plantele urcdtoare in grupuri atit de numeroase gi de diferite dacd toate felurile de plante nu posedd o oarecare capacam

citate de a se mi;ca intr-un fel analog. Am putut dovedi exactitatea acestei ipoteze, ;i plecind de la ea, am putut stabili mai tirziu o generalizare mai completd si anume: feluritele ;i importantele cate-

gorii de mi;cdri provocate de lumin5, de atrac{ia gravitdlii etc., sint toate forme modificate ale rnigcdrii fundamentale, ale circummutafiunei. Mi-a pl6cr"rt intotdeauna sd inal! plantele la scara fiinfelor crganizate, qi de aceea am avut o satisflac{ie speciald arltind cit de multe 9i bine adaptate sint mi;cdrile pe care le executd virful qnei raddcini. Acum (1 mai lSBl)am trimis la tipografie manuscrisul unei mici cdrli despre <<Formarea Pdmtntului fertil, prin Acytunea Rintelor>>. Subiectul nu e prea important gi nu stiu dacd va interesa vreurl cititor 1), dar pe mine m-a interesat. Este completarea unui scurt memoriu citit in fafa Societatii geologice, acum peste patruzeci de ani, si a trezit in mine vechi amintiri geologice. Am menlionat toate carfile pe care le-am publicat, si acestea au fost pietrele de hotar ale vielii aga cd nu mi-au mai rdmas multe de spus. in timpul ultimilor treizeci de ani nu stiu sd se fi mcle. 1) lntre noiembrie 1881 gi februarie 1884 s-au vindut 8500 de exemplare.

.\UT()BIOGiTA}'IE

excep[ia unui singur punct care va fi men{ionat acum. putut surveni in afari de aceea a unei subreziri generale. Dar tatdl De altfel nici o schimbare n-ar fi meu a atins virsta de 83 de ani cu mintea la fel de vie ca intotdeauna si cu toate facultitile nesldbite, iar eu nadajduiesc sd mor mai inainte ca mintea sd inceapa sa-mi slabeascl intr-un fel simfitor. lmi inchipui ci, am devenit mai priceput in glsirea explicaliilor juste gi a noilor dovezi experimentale, dar iscusinla aceasta poate si fie doar rezultatul unei practici ;i al unui bagaj de cunogtin{e mai mari. lmi este la fel de greu sd mii exprim corect gi concis pe cit mi-a fost de greu si pini acum. Greutatea aceasta mi-a cauzat o foarte mare pierdere de timp; dar a avut in schimb gi un avantaj, cdci m-a silit sa chibzuiesc rnult pi adinc la fiecare fraz'a, gi astfel am ajuns sd vad erorile de rafionament atit la observatiile mele proprii cit gi la cele ale altora. Se pare cd in mintea mea existd un soi de fatalitate, care nrd face sd-mi exprim din capul locului expunerea sau fraza intr-o forml gregita sau stingace. La inceput. obisnuiam sd-mi gindesc $raza inainte de a o asterne pe hirtie; dar mi-am dat seama de multd vreme cra realizez o economie de timp mizgdlind cu un scris gribit, pagini intregi, cit pot mai repede, gi apoi sd prescurtez Juma'decit tate din cuvinte gi sa le corectez pe indelete. De multe ori frazele astfel mizgalite sint mai bune cele pe care le-as fi putut scrie chibzuindu-le pe indelete. Dupa ce am vorbit astfel despre felut cum scriu, voi adduga c5., in ceea ce privegte lucrdrile mele mari, ddruiesc mult timp aranjamentului general a materiei. Mai intii fac schila cea mai rudimentard, in dou[ sau trei pagini, apoi una mai mare, in mai multe pagini, citeva cuvinte sau unul singur inlocr-rind o disculie intreag[ sau o serie de fapte. Fiecare din aceste diviziuni este iar m[riti si deseori transpusd m:ri inainte de-a incepe szi scriu in extenso. Cum in mai multe din lucririle mele sint citate mutte fapte observate de allii, qi cum am lucrat totdeauna la mai multe subiecte de o dat[, trebuie sd ardt cd mi-am organizat vreo treizeci sau patruzeci de mape, rinduite in dulapuri cu sertare etichetate. unde pot pune imediat o not5. desprinsl de undeva sau un memorandum. Mi-am cumpdrat foarte mr,rlte cdr(i; la sfirsitul fiecdreia am adaugat un ind'Jx cuprinzind toate datele care privesc lucrarea mea, sau. dacd o carte nu-rni apar{ine, scriu un rezllmat separat, qi am un sertar plin cu astfel de rezumate. lnainte de a incepe o lucrare oarecare, m[ uit la toate indexele si alcdtuiesc din ele un index general si clasificat; apoi, luind mapele care se referi cel mai mult la subiectul tratat, am la indeminir, gata de a fi folosite. toate informaliile strinse in decursul vielii mele. Am spus cd, dintr-un anumit pr"rnct de vederc, firea mi s-a schimbat in timpul ultimilor doudzeci sau treizeci de ani. Pina la virsta de aproape treizeci de ani mi-au pldcut foarte mult toate felurile de poezii, cum sint cele ale lLri Milton, Gray, Byron, Wordsworth, Coleridge gi Shelley. Pe cind eram ;colar, Shakespeare m-a incintat mai ales prin piesele sale istorice. Am spus de asemenea cd mai inainte pictura qi mai ales m':zica imi plSceau nespus de mult. Dar de mai mul(i ani nu mai pot suporta sd citesc nici mdcar un rind de poezie. De curind am incercat sd-l recitesc pe Shakespeare gi l-am glsit atit de plictisitor incit mi-a facut greafd. De asemenea, aproape cd mi-am pierdut gustul pentru picturd gi muzicd. Muzica, in general, md face sd md gindesc prea intens la subiectele pe care tocmai le-am lucrat, in loc sd-mi facd placere. Mai imi plac intr-o oarecare mdsurd. peisajele frumoase, dar nici ele nu mai imi dau incintarea pe care o simleam altddat[. Pe de altd parte, rornanele, care sint opere de imaginafie, chiar ceie nu prea izbutite, mi-au procurat timp de ani de zile o minunati destindere qi placere, de aceea ii binecuvintez de multe ori pe toli romancierii. Mi-au fost citite cu glas tare numeroase romane; imi plac toate, chiar dac[ sint numai pe jumdtate bune, gi imi plac mai ales cele cu sfir;it fericit. Ar trebui scoasd o lege impotriva celor cu sfirgit trist. Un roman, dupa gustul meu, nu devine operf, de mina intiia dacd nu conline vreun personaj care sd poatd fi iubit pe de-a-ntregul, iar daci personajul acesta e o femeie drdgu{d, cu atit mai bine. Aceastd curioasd qi lamentabil[ pierdere a gusturilor estetice mai subtile este cu atit mai ciudatd cu cit carlile de istorie, biografiile qi descrierile de cdldtorii (independent de faptele qtiinlifice pe care petrecut vreo schimbare

in spiritul meu. cu

Yl,\T{ $I CuirIljSt,UIDE\]:\ LLI LtH. U.\HWl-\

le pot corltine), esseurile despre orice fel de subiecte, md intereseazd la fel de mult ca aitadata. Mi ;i ci mintea mi-a devenit un soi de masinS, bund sd extrag[ legi generale dintr-o mare mullime de fapte, dar nu pot concepe de ce aceasti facuitate a cauzat atrofierea numai a acelei par{i din creier de care depind plicerile gi gusturile mai subtile. Cred cd un om cu mintea mai bine organizatd sau nrai bine constituitir decit mine, n-ar fi suferit astfel; iar dacd ar fi sd-mi retriiesc via{a, mi-ag face o reguld sd citesc poezii gi si ascult muzicd., cel pu{in o datd pe siptdminf. Poate cd astfel, stimulate prin t-xerciliu, par(ile actualmente atrofiate ale creierului s-ar fi pdstrat active. Pierderea acestor gusturi cste o pierdere a fericirii; ea ar putea dduna inteiigenlei sau mai probabil caracterului moral, deoarece sldbegte capacitatea emotivi a naturii noastre. se pare

zz8

/t _ &ir g-

e_rx-

p"r,LD

ttc , !

t# rar._),-trvr#I

\Yt\4z"r>n ! lb

f--

wilL ,t h-'t#4 { u--F'-'t- . |,...."'s.Z'e-c# /r".th lL 4- +;t*$,f i ut . F\, ,A- w r,,L) L*s"1^ ,/,r;*L 1r..t **t , \w-ca,u^t_4 |r e_L^.,p-: "F fi,,,*, EJ:ln _ 4I lrw]i$ !t \ ) t * bt--,.r '" /\ 4 , r tu<- ffi utLl t'/wu,1.,,a' t f^ -,-+\ | tffi- hfu ,/r-h,,rrl, t^,-rr*ia- W tJL

q'*tl tn '.-a1a't-,.4^.'1,,-tr

lLL+*r f,,

^' lW

r ,.\ 1 , ,

4v\ aW' ' M-b,, krW I - -,t, | t^ft',-o ',1 /^4 LL4/'.&A r |

*r1 :l ,y ! t-r- 4^.a--l fuil' |. '@ J ,k' fz^)9- n'^ F-.+ /f*tJ'--

sv@,i

Pagind din carnetul de note al lui Ch. Darrvin din anul 18-lZ.

Cdrlile mi s-au vindut foarte bine in Anglia, au fost traduse in multe limbi, ;i s-au tiparit ;i in strlindtate in mai m:rlte edilii. Am auzit spunindu-se cf, succesul unei cIrli in strdindtate este cea mai bund dovadir a valorii ;i a duratei sale. Nu gtiu dacd o aselnenea afirma{ie meritd s[ fie ascultatzi. dar, dac[ o admitem, numele rneu nu va fi r-ritat ci{iva ani. De aceea poate sd fie intrucitr,'a interesantii analiza calitalilor rnintale gi condiliilor cdrora le datorez succesul, degi gtiu bine ci nici un om n-o poate face in mod corect. Eu nu posed o rapiditate mare dc conceplie saLr de judecatd, calitili atit de remarcabile ia unii oameni inteligenli, de exemplu la Huxley. De aceea sint un critic mai de grabd me6iocru: cind citesc pentru prima data o recenzie sau o carte, ea imi cxcitd in general admiralie si numai dup[ indelungatd chibzuinfd, ii observ pr-rnctele slabe. insusirea care permite s[ se urmlreasci un gir lung qi abstract de idei. la mine este foarte limitatS, ;i de aceea n-ag fi reuqit niciodatd in metafizicd. sau in matematicd. Am o memorie vasti, dar neguroasS; ea imi ajunge ca s[ mf, anunle in mod vag ci am citit sau am observat cutare iucru potrivnic sau favorabil concluziei pe care o trag. De obicei. dupa citva timp, imi amintesc unde trebuie sd-mi caut indicafiile. lntr-un anumit sens, memoria mea este atit de slabd incit n-am fost niciodat[ in siare sa 1in rninte tl sinrpld datd sau un vers dintr-o poezie dupa trecerea citorva zile.

AUTOBIO GITAI-IA

Mai mulli critici au spus vorbind despre mine: <<Da, e un observator, dar n-are nici un fel de putere de judecatd!> Asta nu cred c5. e adevd,rat,cd,ci << Originea speciilor>> este, de la inceput gi pinl

la sfirgit, o lungd argumentare care a reu;it s5, convingd destul de mulli oameni, foarte inteligenli. Nimeni n-ar fi putut s-o scrie fdrd s[ fi fost dotat cu o"oarecare putere de judecatd. Am tot atita putere de inventivitate, bun sim! sau judecatd, cit un avocat sau un doctor obig4uit, dupd cum cred, dar nu mai multd. Pe de altd parte cred cd sint superior majoritAtii oamenilor. prin faptul cE observ lucruri care scapf, ugor atenliei, gi le observ cu gnjd. Hdrnicia mea in ceea ce privegte observarea pi acumularea faptelor a fost cit se poate de mare. Mult mai important este insd faptul ca dragostea mea pentru qtiinfele naturale a fost constantd gi arzdtoare. Aceasti dragoste curatd a fost mult incuraiat[ de ambilia de a cigtiga stima confralilor mei naturalipti. Incd din frageda copil[rie am simfit o puternicd dorinfd de a in{elege sau de a explica tot ce observam - gi de a grupa faptele in citeva legi generale. Adunate laolaltd, aceste cauze mi-au dat rabdarea de a gindi gi de a stdrui ani de-a rindul asupra vreunei probleme nerezolvate. Pe cit imi pot da seama, sint fdcut

sd nu md las minat orbeqte de ceilalli oameni. M-am strdduit mereu s6-mi pdstrez mintea destul de clar6, ca s[ pot renunla la orice ipotezl, oricit de ispititoare mi s-ar fi pdrut (;i nu m-am putut abline sd nu fac una despre flecare subiect) de indatd ce mi s-a demonstrat ci faptele o contrazic. Intr-adevdr, n-am avut de ales gi a trebuit s[ aclione z aqa; cdci, in afara ipotezei cu privire la recifele de corali, nu-mi pot aminti mdcar o singurd ipotezi in prima formulare pe care, dupd citva timp, sd nu fie nevoie s-o p[rdsesc sau s-o schimb. Lucrul acesta m-a fdcut, binein{eles, sd nu md incred de loc in ralionamentele deductive in ceea ce privegte gtiinfele mixte. Pe de altd parte, nu sint prea sceptic: un asemenea fel de a gindi il socotesc d[undtor pentru progresul ;tiin{ei. O anumitd dozit de scepticism la un om de gtiin!6 este totu;i recomandabild, pentru a evita multd pierdere de timp,

cici am intilnit mulfi oameni, care sint sigur, au fost indep6rtali ar fi fost direct sau indirect folositoare.

de la experienle sau observalii care

Ca sd m5 fac inteles, voi da cel mai ciudat caz din cite am cunoscut. Un domn (care, dupd cum am aflat mai tirziu, este un bun cunoscdtor al florei locale), mi-a scris din provinciile de Est cd toate boabele de fasole de pe un cimp semdnat cu aceastd plantd crescuserd in anul acela pe partea pastaii pe care obi;nuit nu se dezvoltd. I-am scris gi eu, cerindu-i informalii mai ample, pentru cd nu inlelesesem ce vroia sd spun[; dar multd vreme n-am primit nici un rdspuns. Am citit apoi in doud ziare, unul publicat in provincia Kent, iar celdlalt in provincia Yorkshire, comunicdri despre un fapt dintre cele mai remarcabile ;i anume despre faptul cd < anul acesta fasolea a crescut toatd pe partea neobisnuitd>. Mi-am inchipuit cd o asemenea a{irmalie generald trebuia sd aibd oarecare temei. M-am dus deci la grddinarul meu, un bdtrin din Kent, l-am intrebat dac[ a auzit gi el vorbindu-se despre aceasta iar el mi-a rdspuns: (( Oh, nu Sir ! trebuie sd fie o gresald, cdci fasolea nu cregte pe partea neobisnuitd decit in anii bisec(i, qi anul acesta nu este bisecD. L-am intrebat apoi cum cregte fasolea in anii obignuili 1i cum cregte in anii bisecti. Mi-am dat insd curind seama cd nu gtia absolut nimic despre felul in care cresc boabele, in oricare an, dar se incdpdlina in credinfa lui. Dupd un timp, am primit vegti de la primul meu corespondent. lmi spunea cI nu mi-ar Il scris daci n-ar fi auzit faptul povestit de mai mulli fermieri inteligenfi; c[ de atunci vorbise cu fiecare dintre ei, gi cd nici unul nu ;tia absolut de loc ce vroia sd spund. A;adar, iatd cum o credinld, - dacd intr-adevdr o afirmalie fard o idee definitd legatd de ea poate 1i numitd credil{a s-a rdspindit aproape in toatd Anglia, fdrd, a se sprijini cit be cit pe dovezi. In decursul vielii mele n-am cunoscut decit trei afirmalii falsificate cu dinadinsul gi gna dintre ele, care trebuie sd fi fost o gluml proastd (au existat citeva glume de acest fel gi in gtiinfa) a reugit totugi sd apard intr-un ziar american de agriculturd. Ea se referea la formarea, in Olanda, a unei noi rase de boi, prin incrucigarea unor specii diferite de Bos (despre unele din ele am aflat intiml3

- c. lliiii

VIATA SI CORESPONDENTA LUr CH. DA.RWIN

pldtor cd sint sterile intre ele). Autorul a avut neobr/azarea sd declare cd. ar fi fost in corespondenld cu mine gi cd importan{a rezultatului oblinut de el m-ar fi impresionat profund. Articolul mi-a fost trimis de citre editorul unui ziar englez de agriculturd, care imi cerea pdrerea inainte de a-l republica.

Iatd al doilea caz: mai multe varietdli din diferite specii de Primulc, crescute de autor, au dat in mod spontan o recoltd normald. de seminfe, degi plantele-parentale fuseserd ferite cu grija de accesul insectelor. Descrierea faptelor a fost publicatd mai inainte ca eu sd fi descoperit explica{ia heterostiliei; ori toatd afirmalia trebuie sd fi fost o fraudd, ori neglijenla in excluderea insectelor trebuie s[ fi fost atit de grosoland, incit pare aproape de necrezut. Al treilea caz e ;i mai ciudat: Dl Huth publicase in cartea sa despre << Cdsdtoria consanguind>>, citeva extrase dintr-un autor belgian, care declara cd, imperechiase iepuri de casd din aceea;i familie timp de foarte multe generafii, fdrd cel mai mic efect ddundtor. Descrierea faptului a fost publicatd intr-una din cele mai respectabile reviste, in revista Societdlii Regale din Belgia; dar nu m-am putut impiedica s5. am indoieli - fard s[-mi explic dece - gtiind bine cd nu existd astfel de intimpldri; cxperien{a mea in cre$terea animalelor md fdcea sd privesc comunicarea ca foarte improbabilS. De ac:ea i-am scris, plin de indoieli, profesorului Van Beneden, intrebindu-l dacd autorul era un om demn de incredere. Curind aflai din rdspunsul sdu, cd Societatea fusese foarte scandalizatit dupa ce se descoperise cd intreaga descriere era o fraudd'). in acest ziar, autorul a fost rugat in mod public sd spund unde a locuit si unde a {inut numerogii iepuri de casd ceru{i de experientele sale care trebuie sd fi durat ciliva ani. Nu s-a putut obline din partea lui nici un rdspuns. Obiceiurile mele sint metodice, ;i aceasta mi-a fost de mare folos, in felul de a lucra. In sfirgit, am avut destul timp liber, pentru cd. n-am fost nevoit sd-mi cigtig traiul. Chiar boala, degi mi-a anihilat ciliva ani din via{5, m-a ferit de distracfiile qi pldcerile societa(ii. De aceea succesui meu ca om de gtiin!6, oricit de mic sau de mare o fi fost el, a fost determinat, pe cit imi pot da eu seama, de insugiri gi condilii mintale complexe gi diverse. Printre acestea, cele mai importante au fost dragostea pentru gtiinld, o rdbdare nemdrginitd pentru a gindi timp indelungat asupra vreunui subiect oarecare, hdrnicia in a observa gi in a stringe fapte - cit ;i o dozd. bunisoard de inventivitate si de bun sim!. Cu insusirile modeste pe care le posed, este intr-adevdr de mirare faptul cd am putut influenfa atit de mult pdrerile oamenilor de gtiinld asupra citorva puncte importante.

1) Falsitatea documentelor publicate pe care se bizuise D-l Huth, a fost semnalatd de el insugi lntr-o rectificarr

inserati in toate exemplarele inca nevindute ale cdr{ii

sale.

THE ORIGI}d

OF" SPECITS

BY i\'lEANS C)1' NTTURAL SELIIC'I'ION Oli. THE, PRESE,RVATION OI" FAVOURIit) R.ACb,S IN THIi S'fR.UC-;GI-I,] I.-OR I.II'U

Bv CF{r\RLES DARWI}i. }I.r\,, LL.D.. IT.R.S.

WTT'}T POR

]OHN

TRA{{

LONDON TvIURRAY. ALBIr'\i{ARLE ST'}iIiirlT, W. 1go2

ADAucrRr gr lxonnprAru LA

EDTTTA

6-A

La editiile precedente gi Ia edilia de fald s-au fdcut numeroase indreptdri mdrunte, cu privire la diferite probleme, dupd cum faptele ni s-au pdrut mai evidente sau mai pu(in clare. Cele mai importante indreptdri gi unele addugiri fdcute in volumul de fa{d sint indicate in tabloul din pagina urmdtoare, pentru uzul celor interesali, ca si pentru cei care posedd edilia a 5-a. Edilia a 2-a a fost ceva mai mult decit o retipdrire a primei edilii. Edilia a 3-a a suferit multe indreptdri gi de asemenea nrulte ad[ugiri, iar ediliile a4-a gi a 5-a gi mai multe incd. Deoarece exemplare ale acestei lucrdri vor fi trimise in strdindtate, mi se pare util si menlionez situalia edifiilor in limbi strdine. Ediliile a 3-a francezd, ;i a 2-a germani au fost traduse dupi edilia a 3-a englezd, impreund cu clteva din addugirile fdcute ediliei a 4-a. O noud edilie a 4-a francezd, a fost tradusl de colonelul Moulinid; prima jumdtate a acestei edifii a fost tradusd dupd edi{ia a 5-a englezd,, iar cealaltd parte dupd prezenta edilie. O a 3-a edilie germand, apdruti sub ingrijirea prof. Victor Carus, a fost tradusd dupa a 4-a edilie englezd.; acelaqi traducdtor pregdtegte acum o a 5-a edilie dupd prezentul volum. A 2-a edilie americand a fost fdcut[ dupi a 2-a edilie eng7ezd,, cu citeva din addugirile fdcute in edilia a3-a; a fost tipdrita de asemenea o a3-a edilie americand dupd edilia a 5-a englezS. Traducerea italiand este fdcutd dupd a 3-a edilie, cea olandezd, gi trei edilii in limba msd sint traduse dupd a 2-a edilie englezd,, iar cea suedezd dupd edilia a 5-a englezd.

Edi{ia a 5-a

Editia a 6-a

pag.

100

106

Influenfa distrugerilor intlmpldtoare asupra

Despre convergenfa speciilor. La Plata. Modificarea expunerii despre ciocf,nitoarea de cimpie Despre modificarea ochiului. Tranzi{ii prin accelerarea sau intirzierea perioadei de reproducere. Addugirea expunerii asupra organului electric al pe;tilor. Analogii intre ochii cefalopodelor ;i ai vertebratelor. Clapardde despre analogiile dintre picioarele prehensile ale Acaridelor. Utilitatea probabil[ a organului producd.tor de sunete la ;arpele cu clopo{ei (crotalul).

158

156

220

221

225

227

230

233

231

234

233 234 248

237

248 25s

254

239

254

262

Principalele adaugiri gi indreptiri

naturale.

Helmholtz despre imperfecfiunea ochiului uman. Prima parte din acest nou capitol este alcdtuitd din fragmente, modilicate mult, luate din capitolele lV ale ediliilor anterioare. Restul, gi de fapt cea mai mare parte a capitolului, este nou gi trateazl

ia Edilia i-il il 6-;l

Eclit

pag

Principirl.'le acliiugiri si indreptari

pag.

indeosebi despre presupusa neputinta a selec{iei naturale de a limuri stadiile incipiente ale structurilor r.rtile. Existi de asemenea o disculie irsupra cauzelor care impiedicii in multe cazuri clobindirea de structuri utile prin selecfie naturali. La sfirsit se aduc argumente impotriva nrcdificiirilor mari ;i bru$te. De asemenea, se cerceteazd in treacirt in acest capitol, grada{ia caracterelor. insotitd adesea de 268

schimbirri ale functiunilor. confimri afirmalia cu privire la puii de cuc care

Se'

JJ.'

li 1a

270

307

^r /

ile

:1U6

-1+ -')

126

392

717

at-J

402

471

440

.51

463

536

505

5E2

516

596

i;i

azviri din cuib

atii vitregi.

Despre obiceir-rri asemf,nitoare cu ale cucului la, Molothrus. Despre hibrizii de molii, t'ertili. Rczumarea gi modilicarea discr.rfiei despre fertilitatea hibrizilor. fertilitate care nu a fost ob{inuta prin selec{ie naturali. Despre cauzele sterilitir!ii hibrizilor, ctr acliugiri ;i indreptiri. Pyrgonm gisit in cretacic. Forme disp.'irute, care leagf, intre ele grllpe existente. l)espre pimintr"rl care se princle de picioarele pdsarilor migratoare. Despre rispinclirr:ii larg[ a unei specii de Galaxia.t', un pelte de apii dulce.

5tB

600

520

60i

Disculii despre analogii, extinse gi rnodificate. 5t-mctura omoloagi a picioarelor anumitor Marsupi:rle. Ccrcctari ia omc'logii in serie. D-l F. Ray Lankester: despre morfologie.

521

604

f)espre reproducerea asexuata

541

625

Corectirri in problerna originii parlilor rudimentare. Ccrrcct:iri la recapitr-rliirca asupra sterilitir{ii hibrizilor, (lorect;iri la reclrpitLrlilre:l asupra lipsei fosilelor clinairrtea sistenrr.rlui

547

633

s5?

o-''i.l

568

65',7

512

661

Chironomus.

ci:nrblian.

naturala r'ru cstc lactortiL exclusiv a.l nrodificirii speciilor, tlupii cum se ahrma in iot cursul acestei lucrriri. Concep{ia despre crcafia separati a speciilor sus{inutii de majoritatea

Sclectia.

natui:alistilor. nini in ultima vreme.

SCHITA ISTORICA a dezvoltirii concepfiei despre originea speciilor, plni ta publicarea primei editii a lucririi de fatd Voi prezenta aici o scurtd schiqa a dezvoltArii concepfiei despre originea speciilor. Pind nu de mult, cei mai mulli dintre naturalisti credeau ci speciile ar fi forme neschimbdtoare gi ci au fost create independent una de alta. Acest punct de vedere a fost suslinut cu iscusin![ de mulli autori. Pe de altd parte, o mind de naturaligti credeau c5. speciile sr-rferd schimbiri ;i cd formele vii, existente, descind prin

filiafiune din forme preexistente. Dacd ldsdm la o parte aluziile asupra acestui subiect din lucrdrile scriitorilor clasicil; gasim ca primul autor, care in epoca modernd l-atratat in spirit qtiin(ific, a fost Buffon. Dar intrucit pdrerile saie au oscilat mult in diferite perioade ;i pentru cd el nu a cdutat sd pdtrundd cauzele sau mijloacele transformdrii speciilor, nu gisesc necesar sd intru aici in amdnunte. Lamarck a fost primul ale cdrui concluzii in privinla originii speciilor au atras aten{ia in mod deosebit. Acest naturalist, ceiebru pe bund dreptate, Ei-a publicat pentru prima datd concepliile sale in 1801 ; le-a imbogafit mult in 1809 in a sa <Philosophie zoologique> si mai tirziu, in 1815, ln introducerea 7a lucrarea sa < Histoire Naturelle des Animaux sans Vertdbres >. !n aceste lucrdri el s.usfine teoria dupd care toate speciile, inclusiv omul, descind din alte specii. El e primul care a adus excepfionalul serviciu de a fi atras aten{ia asupra probabilitdlii cd orice schimbare in lumea organicd ;i in ceea anorganicd este rezultatutr unor legi gi nu al unei interventii miraculoase. Se pare cd Lamarck a ajuns la concluzia privind schimbarea treptatd a speciilor, in urma greutdlii de a distinge speciile si varietdlile, a gradaliei aproape perfecte a formelor in anumite grupe, cit qi in urma cu animalele qi plantele dornestice. ^analogiei priveqte In ceea ce cauzele modificirii, c:l le atribuia in parte acfiunii directe a condiliilor frzice de viald, in parte incrucisdrii dintre formeie existente si indeosebi intrebuinldrii qi neintrebuinlarii (organeior), adicd efectelor obiceiului. Acestui din urmd factor ii atribuia el, dupd cum se pare, toate minunatele adaptdri din naturd cum ar fi de pilda gitul lung al girafei datorat faptului cd se hrdne;te cu frunzele de pe ramurile copacilor. El credea de asemenea intr-o lege a dezvoltlrii progresive; qi deoarece in virtutea acestei legi, toate formele vii tind spre progres, Lamarck pentru a explica existen(a organismelor simple gi t)

Aristotel

in<Physicae Ascultationes>> (cartea a2-a, capitolul 8, partea a 2-a) dupd ce remarcd faptul si ereasc6, dupd cum nu cade nici pentru a distruge griul agricultorului care il treierd sub cerul liber, aplicd acelasi argument organismului gi adaugd (in traducerea d-lui Claire Grece, care mi-a atras aten{ia asupra pasajului): < ce piedicii ar putea exista ca diferitele parli (ale corpului) sa aibd intre ele, in naturd, aceeagi rela{ie intimplatoare ? Astfel, din{ii, de pildd, cresc prin necesitate: cei din fatd ascufiii, adaptafi sI taie, iar mdselele plate potrivite numai pentru mestecarea hranei, deoarece ele n-au fost create in acest scop, ci sint rezultatele imtimpldrii. Acelagi lucru se poate spune 9i pentru celelalte parfi care ni se par adaptate la un scop oarecare. Prin urmare, pretutindeni unde lucrurile luate in intregul lor (ca de pilda toate par{ile unui intreg), par a fi create cu un scop anumit, de fapt in realitate ele numai s-au pistrat, deoarece au fost constituite in mod adecvat datorita unei tendinfe interioare; iar toate lucrurile care n-au fost constituite in acest fel, au pierit;i continud c5,

ploaia nu cade pentru a face ca griul

piard >.

Aici vedem schifat, parc6, principiul selecfiei naturale, dar din remarcile lui Aristotel cu privire la formarea dinfilor, rezultd cit de pufin infelegea el sensul deplin al acestui principiu.

(.)itI (+INEA SI)E(]II L()

in zilele noastre, sus{inea cd astfel de forme apar si acum prin generafii spontaneel). Geoffroy Saint-Hilaire, dupd cum se aratra in<Viala> scrisd de fiul sdu, bdnuia incd din 1795, cd ceea ce noi numim specii sint de fapt diverse devieri ale aceluiasi tip. Dar abia in 1828 si-a exprimat el, in scris' convingerea c5. forrnele n-au rdmas neschimbate de la inceputul inceputuriior. Geoffroy pare :r-r fl socotit condiliile de viaf d sau < le monde ambiant > drept principali cauzra a schimbdrilor. El era prudent in fonnularea concluziilor sale, qi nu credea i5 ipeciile existente suferd. qi acum rnodif;cdri; iar, dupd cltm adaugd fiul sdu < C'est donc un probidme n r6server entidrement e l'avenir. suppos6 m0me, que I'avenir, doive avoir prise sur lui >. In 1813, dr. W.C. Wells a citit in fata Societalii Regale(un raport despre o femeie albd, care are o parte din piele asemdndtoare cu pielea unui negiur, .J*unicarea iui insi n-a fost publicatd decit apari{ia,.in 1818, a cunoscutei sale lucrdri< Dou[ cercetdri despre roui gi despre u.^d.r.u simpli>. $uqa ln lucrarea citatd, el admite in mod clar principiul selecliei naturale, fapt. .ur. constituie prima recunoastere semnalatd a acestui principiu; insi el il aplicS. numai raselof omenegti si numai unor anumite caractere izolate. Dupd ce remarcd faptul cd negrii si mulatrii se bucurd de imunitate fald de anumite maladii tropicale, el observ[ mai intii, cd toate animaleie, intr-o annmitii mdsurd, tind sd varieze gi, ?n al doilea rind, c[ agricultorii igi amelioreazd" animalele domestice prin seleclie; apoi adaugd: ceea ce se realizeaz/a in acestdin urmd caz,<<prin artS>, pare sd fie realizat, cu aceeagi'efitacita.te, degi mai lent, iu naturS, prin crearea varietdtiloi de oameniidaptati larii in care trdiesc. Dintre varietalile intimplatoare de oameni, care au apdrut printre primii locuitori pulin numerosi gi rari, ai regiuniior centraie din Africa, unele pot fi rnai bine inzeitrate dccit celelilte in privinfa posibiIitatii dc a rezista bolilor locale. ln consecinfd, aceasti rasi se va inmulli, pe cind celelalte vor descre;te, nu numai din pricina neputinlei lor de a suporta atacr-rrile bolilor. dar gi datoritd incapacit[{ii de a concura cu vecinii lor mai puternici. Este sigur, din cele spuse mai inainte, cd rasa aceasta viguroasd va avea o culoare mai intunecatd. Dar cum aceasti tendinla de a forma varietdti persistd, in decursul timpului se va forma o rasd de culoare din ce in ce mai intunecatd qi cum cea mai i intunecati va fi cea potrivitd pentru clima respectivS, ea va deveni cu timpul predominantd. dacl nu chiar singura rasd, inlarain care a apdrut. Apoi, el i;i extinde aceste conceplii gi ur1rp.o locuitorilor albi din larile cu climd mai rece. li sint indatorat d-lui Rowley. din State lc LJnite, pentru faptul de a-mi fi atras atenfia. prin d-l Brace, asupra pasajului de mai sus din lucrarea d-rului wells. Onorabilul reverend W. Herbert, mai apoi decan de Manchester, declari in volumul al 4-lea, din <Horticultural l-ransactions> apirute in ISZZ giinlucrareasadespre <Amaryllidaceae> (1837, p. I9' 339) ca < Experienfele horticole au stabilit in mod neindoielnic c[ speciile boianice nu sint decit o clasd superioari gi_mai permanent[ de varietafi >. El extinde aceste conceplii si asupra animalelor. Decanul crede ca i1 fiecare gen a fost creatd numai cite o specie, inzestratd de la'inceput o plasti"u variatie, citate deosebitd, 9i cd din acestea s-all ndscut mai ales prin incruciqiri reciproce, dai gi prin toate speciiie existente. ln 1826, ?n paragraful final din cunoscuta sa lucrare despre Spongilla (<Edinburgh Philosophical Journal>>, vol. 14, p. 283) profesorul Grant igi afirmd in mod clar ionvingerea cfspeciile descind din alte _specii qi cd se perfec{ioneazd, in decursul modificdrii lor. Aceeagi pir..e el gi-a exprimat-o 5i in a 55-a sa prelegere publicatd in < Lancet> din 1834. In l83l d-l Patrick Matthew si-a publicat lucrarea despre << Lemnul pentru construclii navale si arboricultura > in care igi exprimi un punct de vedere asupra originii speciilor intru totul asemirndtor cu cel propus de d-l Wallace (despre care vom mai vorbi) ;i cu al meg din << Linnean Journal> qi cu acela dezvoltat in volumul de fatd. Din nefericire, acest puncf de vedere a fost exprimat de d-1. h4atthew foarte pe scttrt. in pasaje izolate. in anexa unei lucrdri consacrate unui subiect t) Am luat.data pr1m9i publica{ii a lui Lamarck din excelenta istorie a concepliilor asupra acestei probleme alcituitd de Isid. Geoffroy Saint-Hilaire (< Hist. nat. Gdn6rale>>, 1859, vol. 2, p. 405). Luirarea cuirinde gi o ^expunere completd a concluziilor lui Buffon in aceeagi chestiune. E curios cit de mult a anticipat bunicul meu, dr. Eiasmus vederil_e.,si motivf,rile eronate ale lui Lamarck, in lucrarea sa <<Zoonomia> (vol. I, p. 500-5i0), publicata Pufyil, in 1794. Dupd Isid. Geoffroy este neindoelnic cd Goethe a fost un partizan convins ai unor-cbnceplii similare, dupd cum rezultd din introducerea unei lucrdri scrise in 1794 ;i 7795, dar publicata mult mai tirziu; el accentue azd (<< Goethe als Naturforscher >>, von dr. Karl Meding, p. 34) cE, pe viitoi, penir., naturaligti problema va fi sd explice de pild[ cum dobindesc vitele coarne gi nu la ce folosesc aceste coarne. Avem un exemplu deosebit al felului in care se ^nasc aproape._in age-lapi timp vederi asemindtoare, in faptul cd Goethe in Germanil, dr. Darwin in Anglia gi Geoffroy Saint-.Hilaire (dupi cum vom vedea de indata) in Frinla, au ajuns la aceleagi concluzii, co piiuire la or'iginea speciilor, in anii-1794-1795.

scHrT;. rsToiilci

diferit, astfel incit a rdmas neobservat pind ce d-l Matthew insuqi a atras atenlia

asupra_

luj _in

<<The Gardener's Chronicle> din 7 aprilie 1860. Deosebirile dintre punctul de vedere al d-lui Matthew ;i cel expus de mine sint de mica importan!6. Dup[ cum s-ar pdrea, el consider[ cd in

perioade iuccesive, lumea a fost aproape depopulata

qi apoi populati din nou; el susline de

asemenea, ca o posibilitate faptul c[formele noi pot lua nagtere < fdrd prezenla vreunui tipar s_au al vreunui germelde agregate anterioare>>. Nu sint sigurcd am inleles pe deplin anumite pasaje; dar.se

-el pare cd. atribuie o mare influen{d acliunii directe a condiliilor lor de viald. Oricum ar fi, el a vdzut limpede intreaga forfd a principiului selecliei naturale. Celebrul geolo-g ;i naturalist von Buch in excelenta sa lucrare < Description Physique des Isles Canaries > (1336, p. tZZ; igi exprimd in mod ldmurit pdrerea c[ varietdlile se transformd cu incetul care ntl se mai pot incruciga intre ele. in specii ^ permanente, Raiinesque, in lucrarea sa(New Flo.u of North America> publicat[ in 1836, scrie (p.6) urmd-

toarele: << Toafe speciile au fost probabil varietdli cindva gi multe varietdli devin treptat specii cdpdtind trdsdturi ionstante qi caricteristice>>, dar mai departe (p. l8), adaugd< cu exceplia tipurilor originare sau a strdmoqilor genului >.

1843-1844,

frof.

Haldeman (<Boston Journal

Nat. Hist. U.

States>>,

vol. 4,p.468)

a infdligat cu deosebitd-iscusin![ argumentele pro gi contra ipotezei dezvoltirii gi schimb[rii speciilor; el pare sd incline de partea schimbdrii. Lucrarea<<Vesiiges of Creationr a ap[rut in 1844.In edilia aX-a din 1853, mult imbundtdlitd,

autorul anonim scrie (p. 155): < convingerea la care aln ajuns dupa o indelungatd chibzurn\d, e cd toate seriile de viefuitoir., de la cea mailimpld gi mai veche qi pind 7a cea mai superioard qi mai recentd, sint, datoritd providenlei divine, in primul rtnd, rezultatele unui impuls care a fost dat formelor de viald, impuls ce |i-a purtai in anumite perioade de timp, pe calea descendenfei, prin diferite trepte de organi ruir,, sfirqind cu formele cele -ii rnp.rioare de dicotiledonate qi vertebrate, treptele fiind pulinJ la numir gi'in general marcate prin intreruperi ale organizaliei, ceea ce constituie o greutate practic[ pentru siabiliiea afinitdlilor;in al doilea rtnd, seriile sint rezultatele unui a1t impulslegat de forlele vitale, tinzind in decursul generaliilor sd modifice structurile organice in concordanld cu condiliile externe, cum sint hrana, felul locului de trai qi factorii meteorologici, condifiile externe fiind<adaptdrile teologului natural> 1). Autorul crede dupd cum se pare, cd organizarea progreseaza prin salturi brugte, dur cd. efectele produse de condiliile de via![ sint .treptate. El aduce argumente puternice de ordin general, in spiijinul tezei cd speciile nu sint forme imuabile. Nu pot in-felege modul in care cele dou! pr.tnprn6 <i impulsuri> pot da o explicalie qtiinlificd numeroaselor ;i minunatelor: adaptdri recipro.. p. lare le intiinim pretutindeni in naturd; de asemenea, nu pot pricepe cum putem obline pe aceasta cile o explicalie, de pildd a felului.in care s-a adaptat ciocdnitoarea la particularitAtile ei specifice de viald. Datoiita stilului sdu convingdtor gi strilucit, aceast[ lucrare' degi in primele edilii vddegte o oarecare lipsd de precizie q_tiinlifici_ $i o m{e lipsd de_ pruden{i qtiinlificd, s-& bucurat de ia inceput de o ioarte mare popularitate. DupS,pdrerea mea, lucrarea a fdcui un mare serviciu in lara noastrd, datoritd faptului cd a atras aten\ia asupra problemei, inldturind prejudecdlile gi pregitind astfel terenul pentru acceptarea unor conceplii asemdndtoa.re. In iS+6, geologui u.t.in, d-l J.D. D'Omalius D'Halloy a suslinut.intr-o lucrare scurtd dar excelenti (<BuilEtin di I'Acad. Roy. Bruxelles> vol. 13, p.5Bl) caeste mai p_robabil faptul cd noile specii s-au ndscut pe calea descendenlei prin modificdri, decit ci au fost create fiecare in parte; autorul aceastd pdrere pentru prima dati in 1831. ;i-a ' expus prof. Owen i scris in 1849 (<<Nature of Limbs>, p. 86) urmitoarele: <Ideea arhetipului s-a intruchipat sub felurite modificdri pe aceasti planet[, cu mult inainte de a fi existat speciile de animale, .uri o infdligeazd astdzi. Nu gtim pind in clipa de fald care sint legile naturale sau cauzele secundare cdrora le sint supuse succesiunea^regulatA qi dezvoitarea acestor fenomene organice>. In discursul s6u prezidenlial la British Associati.itr Olo f858, e1 vorbegte (p. LI) despre <<axioma acliunii-continue a foilei ...uiour., sau despre aparilia prestabilitd a fiinlelor vii>. Mai departe (p.XC), referindu-se la rdspindirea geografica, el adaugd': <Aceste fenomene ne zdruncind increderea in faptul cd Apterixul din Nouu- ZJelandi ;i Lago-pus scoticus din Anglia ar fi crealii distincte apdrute in qi pentru ((un aceste insule gi e bine sd nu uitdin'nici o clipi cd prln cuvintul <<crea!ie>>, zoologul inlelege speciei al acela cu asemdndtoare exemple daca ia proces necunoscut>. El igi dezvoltd ideea addugind ^Lagopus scoticus sint enumerate de zoologi ia dovadd a crealiei speciale a pdsdrii in, ;i pentru r) Tn textul original

the natural theologian>.- Nota trad'

OHIGINEA SPECIILON

de fapt ei i;i exprimd prin ele necunoa;terea motivului pentru care Lagopus ;i nurnai aici: A;a dar, prin aceastd formulare care le vddeqte ignoranla,, zoologii i;i exprim[ totodatl gi convingerea cd atit paslrea, cit qi insulele, i;i datoreazd" origrnea unei mari cauze prime creatoare. Dacd interpretdm aceste fraze cuprinse in acela;i discurs, una cu ajutorul celeilalte, rezvltd cir distinsul filozof a simlit in 1858 cd i se zdruncind increderea in faptul ci Apterix qi Lagopus scoticus ar fi apirut de la inceput in locurile unde se gdsesc astdzi ((nu se gtie aceste insule.

scoticus existd aici

cum) si <nu se ,stie prin care> proces. Acest discurs a fost linut dup6 ce atit lucrarea d-lui Wallace cit qi lucrarea mea despre originea speciilor, la care ne vom referi acum, fuseserd citite la Societatea Linneand. Cind am publicat prima edifie a cdrfii de fald eram, ca gi mulli allii, atit de profund indus in eroare de expresii ca <acfiunea continuS. a forgei creatoare>, incit l-am socotit de prof. Owen, ca gi pe alli paleontologi, ca fiind ferm convins de fixitatea speciilor; dar se vddegte (<Anat. Vertebratelor>>, vol. 3, p. 796). c[ a fost o eroare monstruoasd din partea mea. In ultima edilie a c6rlii de fald, am formulat presupunerea care mi se pare gi acum pe deplin justd - intr-un pasaj incepind prin cuvintele <fdrd indoiald forma tipicd etc.>> (ibid., vol.l, p. XXXV), cd prof. Owen admite cd seleclia naturald ar avea un oarecare rol in formarea de specii noi, dar qi aceastd presupunere (ibid., vol. 3, p.798) se vddegte a fi inexactd gi neintemeiatd. Am reprodus de asemenea gi unele extrase dintr-o corespondenfd intre prof. Owen gi redactorul revistei <London Reviewr din care rczultd in mod clar, atit pentru acel redactor, cit gi pentru mine, cd prof. Owen revendicd enunfarea teoriei selecliei naturale inaintea mea. Mi-am exprimat surprinderea gi satisfaclia fala de aceastd gtire, dar in mdsura in care imi este posibil sd infeleg anumite pasaje publicate recent (ibid., vol. 3, p. 798) am fost din nou indus in eroare, fie in parte, fie in total. Me consoleazi insd faptul cd, gi alte persoane gisesc lucrdrile controversate ale prof. Owen tot atit de greu de inleles gi de impdcat intre ele, dupd cum le gdsesc qi eu. ln ceea ce priveqte simpla enunlare a principiului selec{iei naturale. n-are nici o importan![ dacd prof. Owen m-a precedat sau flu, deoarece amindoi am fost precedali de dr. Wells gi de d-l Matthew, dupd cum am ardtat in aceasta schild istoricd. D-l Isidore Geoffroy Saint-Hilaire, in prelegerile sale linute in 1850 (al cdror rezumal a apdrut in <<Revue et Mag. de Zoologie>,ian. 1851), explicd pe scurt, motivele care il fac sd considere c[ trdsdturile specifice: <<sont fix6s pour chaque espdce tant qu'elle se perpetue au milieu de mOmes circonstances : ils se modifient si les circonstances ambiantes viennent A changer; en r6sumd l'observation des animaux sauvages ddmontre ddjd la variabilit6 limitde des espdces. Les expdriences sur les animaux sauvages devenus domestiques et sur les animaux domestiques redevenus sauvages, la d6montrent plus clairement encore. Ces m0mes exp6riences prouvent, de plus que les diffdrences produites peuvent 0tre de valeur gdndrique>>L). In lucrarea sacHist. Nat. Gdndrale> (1859 vol.2 p.430), acest autor dezvoltd, concluzii asemdndtoare. Dintr-o circulari ap[rutd mai tirziu, reiese cd dr. Freke a formulat in 1851 (<Dublin Medical Press>>, p. 322), teoria dupd care toate organismele descind dintr-o singurd formi primordiald. Principiile pe care se intemetazd., cit ;i tratarea problemei, sint cu totul diferite de ale mele; dar deoarece dr. Freke qi-a publicat acum (1861) eseul sdu despre <Oliginea speciilor pe calea afinitSlilor organice>>, incercarea anevoioasd pentru mine, de a reda aici ideile sale, ar fi de prisos. D-l Herbert Spencer, intr-un eseu (publicat mai intii in <Leader> din martie 1852 qi republicat in<Essays>in 1858), a pus fa![ in fali cu deosebitd pricepere qi vigoare teoria crea{iei si teoria dezvoltdrii organismelor. Pornind de la analogia cu animalele domestice qi plantele.cultivate, de la transformdrile pe care le suferd embrionii multor specii, de la greutatea de a deosebi speciile de varietili gi de la principiul general al transformdrii treptate, el conchide cd. speciile s-au schimbat gi atribuie schimbarea acestora, schimbdrii condiliilor de viald. Acelagi autor a expus si psihologia (1855). pornind de la principiul necesitdlii dobindirii treptate a tutnror insusirilor qi facultSlilor mintale. ln 1852, d-l Naudin, un distins botanist, intr-un admirabil studiu consacrat originii speciilor (<Revue horticole>, p. 102, publicat apoi din nou parlial in <Nouvelles archives du Museum>>, vol.I, 1) < Sint fixate pentru fiecare specie, atit timp cit se perpetueazd in mijlocul aceloragi condilii: ele se modifici dacd circumstan{ele ambiante se schimba. In rezumat, observarea animalelor silbatice aratd. variabilitatea limitata a speciilor. Experien{ele fdcute cu animalele silbatice domesticite, ca ;i cele cu animale domestice redevenite sdlbatice, aratd gi mai clar lucrul acesta. Aceste experienfe dovedesc in plus, ca diferenlele produse pot avea o valoare genericd>>

(in textul original in limba francezd.- Nota

trad.).

SCHITA ISTORICT

171) gi-a exprimat convingerea c5" speciile s-au format tot a$a cum se formeazd variet[1ile prin cultivare, acest din urmi proces atribuindul capacitdlii de seleclie a omului. El nu aratd, insd cum poate ac{iona seleclia in stare naturald. Ca qi decanul Herbert, el crede cd speciile au fost mai plastiie la inceputul apariliei lor decit sint in prezent. El pune temei pe ceea ce se numeste principiul finalitetii, i<puissance mystdrieuse, indeterminee, fatalitd pour les uns; pour les autres, volont6 providentielle dont I'action incessante sur les 0tres vivants d6termine ir toutes les 6poques de l'existence du monde, la forme, le volume et la dur6e de chacun d'eux, en raison de sa destin6e dans I'ordre de chose dont il fait partie. C'est cette puissance qui harmonise chaque membre d l'ensemble. en I'appropriant ir la fonction qu'il doit remplir dans I'organisme gdn6ral de la nature, fonction qui est pour lui sa raison d'6tre" 1). in I E53, un geolog celebru, contele Keyserling, (<Bulletin de la Soc. G6olog.>, seria a ll-a, vol. 10, p. 357) a sugerat ideea cd, dupd cum unele boli noi, presupuse a fi fost cauzale de anumite miasme. s-au ivit gi s-atr rdspindit in lume. tot astfel, in anumite perioade, germenii speciilor existente ar fi fost influenlafi, pe cale chimicd de molecule din preajma lor. avind o naturd

speciald, putind da nagtere astfel unor forme noi. ln acelasi ?fl, 1853, dr. Schaaffhausen a publicat o bro;urd excelentd ( Verband des Naturhist. Vereiirs des Preuss. Rheinlands, etc.) in care susline dezvoltarea formelor organice pe pamint. El conchide cd, multe specii s-au menlinut neschimbate timp de lungi perioade. pe cind altele s-au modificat; deosebirea dintre specii o explicd prin pieirea formelor treptate intermecliare. ( Prin urmare, plantele si animalele existente nu sint separate de cele dispdrute ca qi cum ar Ii acte noi de creafie, ci trebuie privite ca descendenli ai acestora, provenili in tlrma

reproducerii neintrerurpte

Lecoq. ur', iunor.ut botanist francez, scria in 1854 (<E,tudes sur la gdograph. bot>. vol. I. p. 250). <On voit que nos recherches sur la fixitd ou la variation de I'espdce, nous conduisent direciement aux icldes dmises, par deux hommes justement c6ldbres Geoffroy Saint-Hilaire et Goethe>2). ln schimb alte pasaje din diferite pdrli ale operei vaste ale dJui Lecoq nasc oarecari indoieli cu privire la mdsura in care admite modificarea speciilor. <Fiiozofla Crea{ieil> a fost tratati in chip magistral de rev. Baden Powell, in <Essays on the Unity

D-l

specii este of Worlds> din ls55.Estedeosebitdeimpresionantfelulincareelaratdcdapariliadenoi fenomen care se petrece cu regularitate gi nicidecum accidental> satt, cum exprimd aceasta Sir .lohn Herschel (un proces natural in opozilie cu unul miraculos>. Volumul al 3-lea din<Journal of the Linnean Society>cuprinde lucrdri prezentate la I iulie 1858 cle d-l Wallace gi de mine, in care, dupd cum am menlionat in nota introductivd a acestui volum, este formulatd de cdtre d-l Wallace cu o for{a gi o claritate admirabild, teoria selecliei naturale. Von Baer, fald de care toli zoologii au profund respect si-a exprimat in preajma anului.1859 (veziprof. Rudolph Wagner<Zoologisch-Anthropologische Untersuchungen>r, 1861, p. 5l) convingerea, intemeiatd mai ales pe legile rdspindirii geografice, c[ formele actualmente perfect distincte descind

<<un

dintr-o singur[ formd parentalS. in irinie 1859, prof. Huxley a linut in fala Institutului Regal, o prelegere despre<Tipuri persistente de via!5 animald>. Referindu-se la astfel de cazuri, el spune: <E greu de inleles sensul unor fapte ca aceste a. dacd, presLlpunem cd fiecare specie de animal sau plantd, sau fiecare mare tip de crrgan izalie, a fost format';i agezat pe pdmint la intervale mari. printr-un act deosebit al forlei r) < for{[ misterioasi nedeterminatd., fatalitate pentru unii, voin{d providen{iald pentru a[ii, a cdtei ac_1iune neintreruptf, asupra fiinfelor vii determind, in toate peiioadele de existenfi a lumii, forma, volumul qi durata fiecdruia, in funciie de deitinul sdu in cadrul ordinei lucrurilor din care lace parte. Este acea forld care armonizeazd fiecare parte cu intregul, adaptind-o funcfiei pe care trebuie s-o indeplineascd in organismul general al naturii, func{ie care esre pentru ea raJiunea sa de a fi> (in textul original in limba francezd.- Nota trsd'). Din citatele cuprinse in <<Untersuchungen iiber die Entwicklungsgesetze)) de Bronn, rezultd ci celebrul botanist gi paleontolog i.Jnger gi-a exprimat in sciis in 1852, convingerea cd speciile sint..supuse dezvoltdrii 9i qgdificdrii. De-asemenea-;i Dulton, in lucrarea scrisi impreund cu Pander despre Lenegii fosili, exprima in l82l o convingere similard. Vederi asemdndtoare au fost sus{inute, dupd cum se ;tie, de Oken. in.lucrarea sa cu caracter mistic ?Natur-Philosophie>. Dupa alte referin{e luate din cartea lui Gordon <Sur l'Fspdce>, se pare cd Bory St. Vincent, Burdach, Poiret gi Fries, admiteau cu tofii cd apar in permanenfd specii noi. . Trebuie sd adaug cd din cei 34 de autori citali in aceastd sch.1d istoricd gi,care cred in modificarea speciilor sau cel pulin nu-admit cd acestea au fost create prin acte de crea{ie separate, 27 au publicat cercetdri in tramuri speciale din domeniul istoriei naturale sau al geologiei. ,) < se vede cd cercetdrile noastre asupra fixita{ii sau a variafiei speciei ne duc direct la ideile emise de doi * Nota trad.). oameni pe bund dreptate celebri, Geoffroy Saint-Hilaire giGoethe> (in textul original in limba francezd.

ORIGINEA SPECIILOR

creatoare; gi e bine sd reamintim cd o asemenea afirma{ie este tot atit de pulin intemeiatd pe tradilii sau pe revelalii, pe cit este de opusd analogiei generale cu natura. Pe de altd parte, dacd" vom privi <tipurile persistente> in legdturd cu acea ipotezd. care presupune cd speciile din orice c'pocd sint rezultatul modificdrii treptate a speciilor preexistente, ipotezl, care gi - desi nedovediti greu lovitd chiar de cltre unii din apdrdtorii ei este totuqi singura clreia fiziologia o ii acordd oarecare consistenld, existenta lor ar demonstra cd gradul de modificare suferit de frinfele vii din timpuri^le geologice, este foarte mic fala de intreaga serie de modificdri la care au fost supuse>>. In decembrie 1859, dr. Hooker a publicat lucrarea <Introducerea la flora Australiei>. ln prima parte din aceastd vastd. lucrare, el admite justelea teoriei descendenfei gi modificdrii speciilor; el t;i intemciazd conceplia pe baza a numerorse observalii originale. Prima edilie a lucrdrii de fafa a fost publicati la 24 noiembrie 1859, iar a doua edilie la 7 ianuarie 18601).

1872.

1) Edilia a 3-a in aprilie 1861; ed. Nota trad.

a 4-a in iunie 1866; ed. a 5-a in iulie 1869; ed. a 6-a ln

ianuarlo

INTRODUCERE In timpul cind md aflam pe bordul vasului <Beagle>, in calitate de naturalist, am fost profund impresionat de anumite fapte privind repartizarea geograficd a vieluitoarelor din America de Sud, qi de relaliile geologice existente intre vieluitoarele actuale ;i cele dispdrute de pe acest continent. Dup[ cum se va vedea din capitolele urmdtoare ale lucrdrii de fa!6, faptele amintite pdreau s6 aducd o oarecare lumin[ asupra originii speciilor - acest mister al misterelor, cum a fost denumit de unul dintre cei mai mari filozofi ai noqtri. La intoarecerea mea in anul 1837, m-am gindit cd s-ar putea face ceva pentru rezolvarea acestei probleme dacd s-ar aduna cu ribdare toate faptele care ar putea avea vreo legdtur[ cu ea gi s-ar chibzui indelung asupra 1or. Dupd cinci ani de munc[, mi-am ingdduit sd fac oarecari interpret[ri asupra acestui subiect qi am scris citeva note scurte pe care le-am dezvoltat in 1844 intr-o schild a concluziilor ce mi se pdreau pe atunci probabile; de atunci pin[ astd zi, am urmdrit neincetat aceea;i temi. Nddajduiesc cd mi se va ierta faptul de a fi intrat in aceste aminunte personale, deoarece am fdcut acest lucru numai spre a dovedi cd nu m-am pripit in formularea concluziilor mele. Acum (1859) lucrarea mea este aproape terminatd, dar cum imi vor mai trebui incd mul1i ani

pentru a o desdvir;i qi cum sdnitatea mea nu e de loc infloritoare, am fost nevoit si public acest rezumat. De asemenea, am fost indeosebi indemnat sd fac acest lucru, deoarece d-l Wallace, care studiazd in prezent istoria naturald a arhipelagului Malaez, a ajuns la concluzii generale aproape intru

totul asemdndtoare cu ale mele asupra originii speciilor. ln 1858 el mi'a trimis un memoriu privitor la acest subiect, cu rugdmintea de a-l inainta lui Sir Charles Lyell, care l-a trimis Societd{ii Linndene; memoriul a apdrut in volumul al 3-1ea al revistei publicate de societate. Sir C. Lyell 9i dr. Hooker care-mi cunogteau cercetdrile - ultimul citise schila mea din 1844 - mi-au fdcut cinstea de a considera cd ar fi recomandabil sd se publice, o datd cu excelentul rnemoriu al d-lui Wallace, citeva fragmente scurte din manuscrisele mele. Rezumatul pe care-l public acum este desigur imperfect. ln el nu pot nici sd dau trimiteriie cuvenite ;i nici sd citez savanli cu autoritate in sprijinul unora sau altora din afirmafiile mele; qi trebuie sd m6 bazez pe faptul cd cititorul va avea oarecare incredere in congtiinciozitatea mea. Fdr6 indoial6 c6 in lucrarea de fa![ se vor fi strecurat gre;eli, degi am avut mereu grljd sd nu recurg decit la autori dintre cei mai competenli. In ea nu pot expune decit concluziile generale la care am ajuns, ilustrate de citeva fapte care sper cd, in majoritatea cazurllor vor fi suficiente. Nimeni nu poate simli mai puternic decit mine necesitatea de a publica mai tlrziu, in mod amdnunlit, toate faptele gi citatele respective pe care s-au bazat concluziile mele gi sper sd realizez aceasta intr-o lucrare viitoare. Sint convins cd ea va fi necesard deoarece nu existd aproape nici o problemd

OITIGINEA SPECIILOR

discutatl in prezentul volum in fala cdreia sd nu poatd fi prezentate fapte ducind la concluzii in aparenla direct opuse acelora la care am ajuns eu. Un rezultatbun nu poate fi oblinut decit dupa expunerea integrala a faptelor gi dupa cumpS.nirea argumentelor care inclina de o parte sau de rlta si lucrul acesta, desigur ca imi e cu neputinld sd-l fac aici. Regret foarte mult cd lipsa de spaliu nu-mi inglduie pldcerea de a infafi;a generosul ajutor primit din partea a numerosi naturalisti, dintre care unii, mie personal imi sint necunosculi. in orice caz. folosesc prilejul acesta pentru a exprima aCinca ntea recunogtinld d-rului Hooker, care in ultimii l5 ani. m-a ajutat pe toate cdile posibile prin cunogtinfele sale vaste ;i prin aprecierile sale juste. In ceea ce priveste problema originii speciilor, este usor de inteles cd un naturalist, care cugetd asupra afinitSlilor reciproce dintre fiinlele organice, asupra relaliilor lor ernbriologice, asupra raspindirii lor geografice sau succesiunii lor geologice, ca si asupra altor fapte asemdndtoare, poate ajunge la concluzia cd speciile n-au fost create in mod independent, ci descind, ca gi varietalile, clin alte specii. Desigur cd o asemenea concluzie, chiar dacd e bine intemeiatd, va

nesatisfdcdtoare, pind

cind nu se va ardta cum au fost modificate nenumdratele specii ce populeazd globul astfel incit sd dobindeascd aceastd perfeclie in structurd si coadaptare care ne stirnegte pe bund dreptate. admiralia.

Naturali;tii recurg mereu la condiliiie externe, cum sint clima. alimentafia etc., ca fiind singura cauzd posibili a varialiei. Intr-un sens restrins, dupd cum vom vedea mai tirziu, aceastd afirmatie poate fi adevdratS; dar este cu totul gregit sd atribui exclusiv condiliilor externe, structura, de pilda, a cioclnitoarei, cu picioarele sale, coada, ciocul gi limba atit de perfect adaptate pentru prinderea insectelor de sub scoarta copacilor. ln cazul viscului care isi trage hrana din anumili copaci, acesta are seminfe ce trebuie transportate de anumite pdsdri, qi flori unisexuate care cer neap[rat interven{ia anumitor insecte pentru a duce polenul de pe o floare pe alta, este de asemenea cu totul gregit s[ explici structura acestui paraz.it pi raporturile sale cu numeroase fiinte, prin efectele condiliilor externe, prin <ieprinderi sau prin voin{a plantei insagi. De aceea este de cea mai mare importanli sa ajungem la o inlelegere deplina a mijloacelor cle rnodificare ;i de coadaptare. Cind mi-am inceput observatiile, credeam cd un studiu sc'rios al animalelor domestice gi al plantelor cr-rltivate ar putea oferi cel mai bun mijloc de rezolv are a acestei probleme obscure. N-am fost dezamdgit. deoarece aici, ca si in toate celelalte cazuri complicate, cLlnoasterea -- chiar atit de imperfectd cum este a varia{iei in condiliile vie{ii domestice, mi-a oferit cheia cea mai bunl gi cea mai sigurd. Voi indrdzni chiar s[-mi exprim convingerea cd asemenea studii au o deosebiti valoare, clesi in mod obignuit ele au fost neglijate de cdtre naturaligti. Pe baza acestor motiveo voi consacra primul capitol al rezumatului de fa!d, studiului varialiei in condifiile vielii domestice. Vom vedea astfel cd, in fond, este posibil un mare numdr de modific[ri ereditare; gi ceea ce e la fel de important sau chiar ;i mai important, vom vedea cit de mare este puterea omului in ceea ce priveqte acumularea varia{iilor mici, succesive, pe calea selecfiei. Voi trece apoi la variabilitatea speciilor in naturd; din nefericire subiectul acesta am fost nevoit sa-l tratez mult prea sumar, deoarece nu poate fi expus cum trebuie decit dac[ se citeaz[ liste intregi de fapte. Vom putea totu;i discuta care sint condiliile cele mai favorabile variafiilor. ln capitolul urmdtor vom studia lupta pentru existenld ce se dd intre toate fiinfele organice din lume, lupti care e cauzatS. in mod inevitabil de marea proporfie geometricd a inmul{irii acestora. Aceasta e doctrina lui Malthus, aplicatd intregului regn animal gi vegetal. ' Deoarece din fiecare specie se nasc mult mai mul1i indivizi decit pot sd supravie{uiascd qi deoarece se produce, in consecin!5, in mod frecvent o luptd pentru existen{[, urmeazd. cd fiecare fiin{a dacd variazd oricit de pu{in, in orice fel care sb-i foloseascd, sub influen{a condiliilor complexe gi uneori

INTRODUCERE

variabile de viafi. va avea o mai mare sansd de supraviefuire gi astfel va fi selectionatd in mod natural. Pebaza puternicului principiLr al ereditilii. orice varietate selecfionatd va tinde sd-si propage forma ei cea noui gi modificat[. Acest subiect fundamental al selecliei naturale va fi tratat rnai pe larg in capitolul aI 4-lea: gi vom vedea atunci curn selecfia naturala provoacd in mod aproape inevitabil o mare disparilie a formelor de via[d mai pulin perfec{ionate ;i duce la ceea ce am numit divergenqa caracterelor. ln capitolul urmdtor, voi vorbi despre complexele ;i pulin cunoscutele legi ale varialiei. ln cele 5 capitole urmd.toare, vor fi prezentate cele mai izbitoare gi mai esenliale dificulteli in acceptarea teoriei noastre ;i anLrme: mai intii dificultalile tranziliilor, adica problema modificarii gi perfecliondrii unei fiin1e simple saLr a unui organ simplu care devine o fiinfd. cu o dezvoltare superioarzi sau Lln organ cu structurd complc-xa; in al doilea rind, problema instinctului sau a facLrltdliloi intelectuale ale animalelor; in al treilea rind hibridarea sau sterilitatea speciilor ;i fertilitatea variet5lilor incrucisate; in al patrr.rlea rind, imperfecliunea dovezilor geologice. In capitolul urmdtor (al5-lea) voi trata despre succesiunea geologicl in timp a organismelor; incapitolele l2 si I3 despre rlspindirea lor geograficd in spafiu; in al l4'lea despre clasilicarea ;i inrudirile dintre ele. in stare

adultd gi embrionard. in ultimul capitol voi face o scurtS. recapitulare a intregii lucrdri gi citeva observa!ii finale. N-ar trebui sd rdmind nimeni surprins ca pind in prezent au rdmas atit de multe lucruri neldmuritc in leglturd cu originea speciilor ;i varietdtilor, dacd are in vedere profunda noastrd ignoran{a privind raporturile reciproce dintre numeroasele vie{uitoare ce friiesc in jurul nostru. Cine poate explica de ce o specie se rdspindegte departe ;i e foarte numeroasd, in timp ce altd specie inruditd cu prima are o arie de rdspindire restrinsd gi e rard ? Or, astfel de raporturi au cea mai mare importan{5, deoarece ele determind buna stare prezenti gi, dupa cum cred, succesul gi modificdrile viitoare ale oricdrui locuitor al acestei lumi. $i mai pu{in incd qtim despre rela{iile mutuale dintre nenumira{ii locuitori ai lumii, in timpul lungilor perioade geologice ale trecutului ei. Degi multe probleme au rdmas obscure gi vor rdmine inc[ mult timp obscure, nu am nici un fel de dubiu cd ln urma celui mai atent studiu ;i a unei chibzuinle cu totul nepdrtinitoare, punctul de vedere suslinut pind de curind de cei mai mLrlli naturali;ti ;i pe care l-am suslinut cindva si eu - anume, ci fiecare specie a fost creatd in mod independent - este gre;it. Sint absolut convins cd speciile nu sint imuabile si cd toate speciile aparfinind aceluiasi gen sint descendente in linie directd din alte specii in general dispdrute, intocmai dup[ cum varietdlile recunoscute ale oricdrei specii descind din acea specie. Totodatd, sint convins cd seleclia naturald a fost cea mai importante * chiar dacd nu singura * cauzS a modificdrilor.

CAPITOLUL

VARIATIA

iX CONDITIILE VIETII

DOMESTICE

Cauzele variubilittilii - EJbctele deprirttlerilor ;i ale inrrebttinlcirii s(ul nelntrehuinldrii unor piir{i ale organisnttilui -- Vdriayia corelativti -- Ercclitcttcs -' Caraclerul varietdlilor donrcstice-Difcultatca de a c{coschi varietdlile de specii - Origincrt varietd{ilor domestice din una sau nrui ntulte specii - I'oruntbeii domestici, originea lor ;i deosebirile dintre ei -Principiile de seleclie folosite in trcutt ,si efectele lor ' Selec{ie ntetodicd ;i incon;tientd 'Originea necunoscutri a raselor noastre donrcstice - Condiyiile iavorahilc exercitdrii selecliei (le calre oln.

CATJ

ZELE VARIAB ILITAIIT

Cinct comparArn indivizii unei aceleiagi varietali s_au, varietAti de animale sau de piante cr;ltivate de multd vreme, unlll ciintre prirnele lucruri care ne izbegte este fapiul cd ele diferd mai mult intre ele decit difer[ indivizii oric[rei specii sau varietafi in stare naturald. Dar dac[ ne gindim la marea diversitate a plantelor gi animalelor cal'e au fost domesticite gi care au variat in decursLll tuturor timpuiilot sub influenla celor mai deosebite climate gi feluri de ingrijire,_ ajLlngem la concluzia c[ aceast[ mare variabiiitate se datore;te acliunii noastre de domesticire gi ca ea a f osr provocatA de condilii de via!6 mai putit uniforme_ 9i intrucitva diferite de cele pe crare le-au suferit speciile strdmogegti in cadrul naturii. Agadar este intr-o mdsr-rrd verosimil gi punctul de -vedere exprimat de Andrew Knight, potrivit cdruia aceast[ variabilitate ar trebui pusd parfial in legdturl cu un exces de hran[. Apare in mod limpede ca organismele trebuie sd fie supuse timp de multe generalii influen{ei unor condilii noi pentru a se produce la ele un numdr mare ie varialii; iar cfnd un organism a inceput odatd s[ varieze, el continul in general nici un exemplu al vreunui sd varieze timp de multe generalii. "varialie Nu se cunoagte s[ inceteze in condilii de culturd. Cele mai organism variabil a cdrei u.6hi plante de cuiturd ale noastre, ca de pilda-griul, continud.sd mai producd varietdli noi: cele mai vechi animaie domestice ale noastre mai sint capabile ?ncb de imbundtbliri rapide sau de modificlri. Atit cit imi pot da seama, dupl ce m-am ocupat_multd vreme de acest subiect, condiliile de via{[ par sd aclioneze pe dou[ c5i : direct asupra intregului 'l - c. 3till

organism sau numai asupra unor anumite pdrli ale sale gi indirect, afecttnd sistemul de reproducere. In ceea ce privegte acliunea direct6, trebuie sd avem in vedere, cd in fiecare caz, dupd cum a subliniat de curind prof. Weismann 9i dupd cum am ardtat in treacdt ;i eu in lucrarea mea despre < Variafia in condiliile vielii domestice >, existi doi factori gi anume : natura organismului si natura condiliilor. Primul factor pare a fi cel mai important, deoarece varialii asemdnltoare se produc uneori, dupd cite ne putem da seama -_ in condilii diferite; iar pe de alt5. parte, varialii diferite se produc in condilii care par a fi aproape uniforme. Efectele asupra descendenfilor sint fie ctrefinite, fie nedefinite. Ele pot fi considerate ca fiind definite atunci cind tofi sau aproape toli descendenfii unor indivizi supugi influenfei unor anumite condilii, timp de multe generafii, se modificd in acelagi fel. Este foarte greu sd ajungi la vreo concluzie ?n ceea ce privegte gradul schimb[rilor produse in acest mod definit. Oricum, insd nu incape indoiald. cd pe aceastd cale apar multe schimbiri m5.runte , c& de pilda mdrimea in func{ie de cantitatea hranei, c uloarea in fiinclie de natura hranei, grosimea pielii ;i pilozitatea in funcfie de clim[ etc. Fiecare din nenumdratele variafii de culoare pe care le prezintd penele pS.sdrilor noastre domestice trebuie sd fi avut vreo cauzd" eficientd; gi daca o aceea$i cauzd. ar ac{iona in tnod unifcrm in Cecursul unui lung gir de genera"fii, aslrpra unui mare numdr de indivizi, atunci probabil cd ei s-ar modifica in acela;i fel. Fenomene c&, de pild6, excrescenfa complexi gi neobignuitd care urmeazd, uneori dup[ injectarea unei picdturi de venin Ce cdtre o insectd produc[toare de gale, ne arat"d ce curioase modific5.ri se pot produce la plante printr-o schimbare chirnicd a naturii sevei. Variabilitatea nedefinitl este Lrn rezultat al schimbdrii conciiliiior, mult mai obiqnuit dec-it variabilitatea definita gi a avut probabil un rol mai important ln formarea raselor noastre domestice. Vedem variabilitate nedefinitd in nenumdratele deosebiri neinsemnate prin care diferd indivizii aceleiagi specii gi care nu pot fi puse in seama mogtenirii de la vreun pdrinte sau de la vreun strdmog indepirtat. Ba uneori se ivesc chiar diferenfe considerabile la puii aceleiagi generalii sall la plantele dezvoltate din seminle provenite dintr-o aceeagi capsul5 . La mari interva le de timp printre milioanele de inCivizi crescu{i in aceeagi t ard, gi hrdnili aproape la fel, apar devieri cu o structurd atit de puternic pronuntatd, incit pe drept cuvint sint denumite monstru ozitdgi; dar monstrttozitalile nu pot fi separate printr-o linie precisd de varialiile mai mici. Toate aceste schirnbdri de structur[ fie c[ sint foarte mici, fie cd sint extrem de pronunlate apdrind printre numerogi indivizi care triiesc laolalt5., pot fi privite ca efecte neciefinite ale condiliilor de viafd aclionind asupra fiecdrui organism, cam in acela;i fel in care un curent de aer rece acfioneazd, intr-un mod nedefinit asupra mai multor persoane, provocindu-le tuse sau rdceli, reumatisme sau inflamarea diferitelor organe, dupd starea organismului sau dup5. constitu{ia lor. Cit privegte ceea ce am numit acliunea indirectd a condiliilor schimbate, manifestatd prin influen{a lor asupra sistemului reproducdtor, putem cleduce cl variabilitatea este determinatd in acest mod - in parte prin faptul cd sistemul reproducitor este extrem de sensibil la orice schimbare a condifiilor ;i in parte, prin asemdnarea ce existd intre variabil itatea care urmeazd. dupi incrucig area dintre specii diferite gi variabilitatea care poate fi observatd" la plante 9i anirnale atunci c?nd cresc in condilii noi sau nenaturale - fapt remarcat de Kolreuter s.a.

v,\ttL\1.'1,\ iX eoNUtTIILi" \'lETli l)it-\IlrS't'I(,Fl

Multe fapte ne arat| in mod limpede cit de sensibil este sistemul reproducdtor chiar fald de schimbdrile neinsemnate ale condiqiilor inconjurdtoare. Nimic nu-i mai ugor decit sd domestice;ti un animal, dar puline lucruri sint mai grele clecit sd-l faci s[ se reproducd de bund voie in captivitate, cltiar atunci cind masculul gi femela sint 1inu1i impreund. Cit de multe sint animalele care nu se 'de;i sint linuie aproape in libertate qi chiar in Ia\d lor de origine reproduc, ' Lucrul acesta se atribuie in mod general -- 9i dealtfel gre;it __ Llnor instincte denaturate. Multe plante cultivate aratd o vigoare deosebita gi totu;i procluc seminle rareori sau niciodatd. S-a descoperit in citeva cazurL cd o schimbare fbarte neinsemnatd cum ar fi bunS.oar[ ceva mai multd sall mai pufina apA intr-o !

antrmitd perioadd de dezvoltare, poate determina prodllcerea sau neproducerea de seminfe. Nu pot sd dau aici aminuntele pe care le-am adunat gi publicat in alt[ parte in legiturd cu aceast[ curioas5. problem a; dar pentru a ardta cit de ciudate iint legile lare determini reproducerea animalelor in captivitate, voi menliona doar cd animalele carnivore, chiar cele de la tropice, se reproduc perfect la noi in captivitate, cu excep{ia plantigradelor, adic'a a farctiliei r"rr;ilor, gare rareori nasc pui, pe cind p[s[rile^ iapitoare cu foarte pu{ine. exceplii, rareori fac oui fertile. frautte plante exotice produc un polen cu totul inactiv, asemenea hibrizilor celor mai sterili. Cind vedem insi ca pe de o parte anintalele gi plantele domestice, degi adesea sllbite ;i bolnavicioase se reproduc in captivitate rar cd pe de alta parte, indivizi, care d6;i luali tineri din starea silbatici gi complet domesticili, stinito;i gi traind mult (pot da numeroase exemple de acest fel), au totugi sistemul reproducitor atit de serios afectat de cauze necunoscute, incit nu func[ioneazd, nLl trebuie si fim surpringi dacd acest sistem, funclionind in condilii de captivitate, lucreazd" neregulai li produce descendenti intrucitva diferili cle parinlii lor. Trebuie s[ acliug ca'dupd cum unele organisme se reproduc spontan in cele mai nenaturale condllii 1Oe exemplu iepuri gf dihori domesiici -- Musre'lu putorius .luro. N.T - linuli in iotele) dovedind astfel cd organele lor reproducltoare nu pot fi inflr-ren{ate ugor, tot aitfel existd uneie animale gi plante care rezisti domesticirii gi cultivarii gi variazd. foarte pu{in -- poate ceva mai rnult decit in stare salbatica. Unii naturali;ti au suslinut cd toate varialiile sint legale d.e actul de reproducere sexuatd ; dar aceasta e desigur o eroare, deoarece am dat intr-o alti lucrare o listd lungd cuprinzind < sporting plants)) cum le numesc grddinarii, adicd plante care uu piodus in mod brusc un Jlngur mugure aviud un cat'acter nou gi uneori foarte deosebit de caracterele celorlalli muguri ai aceleiagi plante. Aceste varialii mugurale, cum le-putem denumi pot fi inmul1it9 prin grefe,. butagi etc., iar uneori gi p'rin seminle. ft condilii natu?ale fenomenul acesta se intimplS rar, dar el e frecvent in condilii de culiur6. Prin multe mii de muguri produgi in fiecare an pe acelagi pom in condilii uniforme se iveqte deodatd unul avind un nou caracter ; pe Oei. atta parte mugurii rislrili pe -arbori crescind in condilii ciiferite, produc uneos aproape acelJagi variet[fi - de exemplu mugurii de. piersici au pro*dus piersici gola;b, iar mugurii de trandafiri obignuili au produs trandafirii Rosct 'r,r,rroroi*oir-roses). din aceste fapte vedem clar ci in ceea ce priveqte deternrinarea fiecdrei forme particulare de varialii, natura condiliilc''r are o importantlt mai mici in comparalil cu natura organismului ; natura condiliilor nu prezint[ poate, mai multa importan{d clecit ai avea - in ceea ce privegte cleterminarea naturii flicirilor - natura scinteii care aprinde o masd de materiale combustibile.

ORIGINFIT\ SPECIILOfi

EFECTELE DEPRINDERILOR $I ALE TXTNTBUINTARII sAU NEINTREBUTNTARTT ORGANELOR; VAR.IATIA CORELATIVA; EREDITATEA

Obiceiurile schimbate produc efecte care se mostenesc ca spre exemplu schimbarea perioadei de inflorire a plantelor, atunci cind le transportdm dintr-un climat intr-altul. La animale, folosirea mai intensd. sau nefblosirea unor organe

are o influen{d mult mai vizibili. Astfei, la ra\a domestici am constatat cd oasele aripii cintlresc mai puJin, iar oasele piciorului mai mult, in raport cu scheletul intreg, decit aceleagi oase la rala s[lbatici ; aceasti schirnbare poate fi atribuitd cu toatd certitudinea faptului cd ra\a dornesticd zboard. mult mai pulin 9i umbld mai mult decit rudele sale in stare sllbatic5. Dezvolt area rnare, transmisd ereditar, a ugerului la vaci gi capre ln regiunile unde sint mulse in mod obi;nuit, fa{d de dezvoltarea acelorasi organe ale acestor animale din alte regiuni, constituie probabil un nou exemplu a efectelor intrebuin{drii. Nu existd aproape nici o rasi de animaie dornestice, care s5 nu aib5 urechile pleo;tite, intr-o regiune oarecare. in cazul de fa\d, pare probabil c[ faptul .se dat"oreazd nefolosirii mugchilor urechii, deoarece aceste animale sint arareorl sperlate. Varialia este reglatd de multe legi ; unele dintre ele incep s[ se l[rnureascd ;i vor discutate pe scurt mai tirziu. Aici voi ardta numai ce se intelege prin variafie coreiativd. Schimbari importante ale embrionului sa.u ale larvei vor provoca probabil schimbdri in animalul adult. in cazul monstruozit[1ilor, corelaliile intre organe cu totul dit''erite sint foarte ciudate. Isidore Geoffroy Saint-Hilaire dd multe exemple de acest fel in importanta lui lucrare consacratd acestui subiect. Cresc[torii de vite cred cd, picioarele lungi sint inso{ite intotdeauna de un cap alungit. Unele exemple de corela{ie sint uimitor de ciudate : astfel pisicile complet albe gi cu ochi albagtri sint in general surde ; iar d-l Tait a ardtat de curind cd aceasta se limiteaz/a numai la masculi. Culoarea gi unele particuiaritili constitu{ionale sint legate intre ele, putindu-se cita multe cazurr interesante din lumea animalelor gi plantelor. Din datele adunate de Heusinger, rezultd, cd anumite plante au o influen{a ddundtoare asupra oilor gi porcilor albi, in timp ce indivizii cle culoare inchisd nu suferi nimic. Prof. Wyman mi-a comunicat recent un exemplu remarcabil privind acelagi fapt. El a intrebat nigte fermieri din Virginia, de ce tofi porcii lor sint negri, iar fermierii l-au informat cd, porcii mdnincd r[ddcina de Lachnanthes, care le coloreazd oasele rez gi face sd le cad/a copitele, pe cind variet6file negre nu prezintd acest fenomen. Unul din colonigtii din Virginia (dupd expresia locald un cracker) a addugat : << Noi seleclionim exemplarele negre din fiecare generafie de purcei, fiindcd numai ele au sansa de a supravietui >. Ciinii fdrd pdr, au dentilia imperfectS, animalele cu pdrul lung ;i asprlr, dupi cum se afirmd, au de obicei coarne lungi sau ramificate; porumbeii cu pene la picioare au pieli{e intre degetele lor externe; porumbeii cu ciocul scurt au picioarele mici, iar cei cu ciocul lung, picioarele lungi. ln felul acesta omul selec{ionind gi acumulind o particularitate oarecare, va modifica aproape sigur, f[r[ s[ vrea, ;i alte pdr {i a7e structurii in baza legilor misterioase ale coreXafiei. Rezultatele multiplelor legi ale varialiei, necunoscute sau obscure, sint infinit de cornplexe ,si de variate. Meritd inti-adevdr sd fie studiate cti grija numeroasele tratate

VAIiIATI,\ IN CONDITIII,E VIETII

DOMESTICE

privitoare la unele dintre plantele noastre vechi de culturd, ca zambrla, cartoful gi chiar claiia etc.; este de-a dreptul uimitoare infinita diversitate de structurd gi constitulie prin care variet[file gi subvarietdfile se deosebesc, abia vizibil, unele de altele. Intreaga organrzalie pare a fi devenit plasticd ,si se depdrteazd uqor de cea

a tipului plrinfilor. Yarialia neereditari nu

importanli pentru noi. Dar numdrul qi diversitatea devierilor ereditare ale structurii - atit a celor neinsemnate cit ;i a celor foarte importante din punct de vedere frziologic - sint nesfirgite. Cea mai bund lucrare asupra acestui subiect este tratatul d-rului Prosper Lucas, in doud volume mari. Orice crescdtor gtie cit de puternici este tendinfa de transmitere ereditard a caracterelor; convingerea lui fundamentalS este ci < din ceva asemdnitor se nagte tot ceva asemdndtor ; numai teoreticienii se indoiesc de acest prezrntd,

principiu. Cind vreo devia{ie de structurd apare des gi o observ[m la tatd, gi copil, nu putem spune Cacd ea se datoregte aceleiagi cauze care a aclionat asupra annbilor ; cind insd printre indivizii supugi in aparenfd acelora;i condilii apare la pdrinte o devialie foarte rard., clatoritd vreunei combinalii neobiqnuite de imprejurdri _- sd zicem, o singurd datd la mai multe milioane de indivrzi -;i reapare la copil, in acest caz chiar simpla teorie a probabilitdlilor ne silegte aproape s[ atribuim aceast[ reaparifie, ereditilii. Fiecare dintre noi cunoaste cazuri de albinism, de pieie zgrun{uroasd, de pilozitate abundentd etc. , care apar la divergii membrii ai aceleia;i familii. Dacd se mogtenesc devieri de structurd ciudate si rare, atunci devierile mai pulin curioase gi mai comune pot fi admise fdrd, greutate ca fiind ereditare. Poate cd punctul de vedere cel mai just de a privi aceastd problemi &r n sd considerdm transmiterea ereditard a oricdrui caracter drept reguld, iar netransmiterea ereditard drept anomalie. Legile care conduc ereditatea sint in cea mai mare parte necunoscute. Nimeni rru poate spune de ce aceeaqi particulaitate a diferililor indivtzi din aceeagi specie sau din specii diferite, uneori se mogteneste iar alteori nu; de ce copilul amintegte adesea printr-unele din caracterele sale de bunicul sau de bunica sau chiar de vreun strimos mai indep[rtat; de ce o particularitate este transmisi adesea de la un sex la anabele sexe, sau numai la un singur sex, de cele mai multe ori la acelagi sex, insi nu in moci exclusiv. Pentru noi este destul de irnportantfaptul cd particularit5lile ce apar la rnasculii animalelor noastre domestice se transmit fie exclusiv, fie

predominant numai la masculi. O reguld qi mai importantd,, care cred cd e adevdratd, e cd in oricare perioadd din via[a organismului ar apdrea pentru prima datd, o particularitate, ea tinde sd reapard la descendenli la virsta corespunzdtoare, uneori chiar mai devreme. ln mult e cazuri nici n-ar putea fi altfel ; de pild5, particularitS{ile mogtenite in structura coarnelor vitelor, nu pot aparc la descendenfi decit atunci cind aceqtia sint aproape adul1i; particularit[1ile viermelui de mdtase apar la stadiul corespunz[tor de omidi sau de pup6. Dar maladiile ereditare cit ;i anumite alte fapge. m5 fac sd cred cd regula are o aplicare mai lar.gd,;i cd, {.qi uneori nu existd nici un motiv ca o particularitate si apard, la o virsti anumitd, totugi regula este ci ea tinde sd apard la descedenli in aceeagi perioadi in eare a apdrut mai intii la pdrintele respectiv. Cred cd regula aceasta este de cea mai mare importanld pentru explicarea legilor embriologiei. Aceste observafii se refer6, desigur, numai la prima manifestare a particularit5lii gi nu la cauza primard care a putut sd influen\eze fie ovulul fie elementul mascul; a$a de pildd, alungirea coar-

(

)ItI

(-'I

\F,.\ SPF.(.II

)lt

ltelor la descendentul unei vaci cu coarne scurte gi a unui taur cu coarne lungi, degi se manifestd la o virstd inaintat'/a se datoregte in mod clar elementului masculin. f)eoarece a venit vorba despre problema revenirii la caracterele anterioare, nra voi ocupa aici de o afirma{ie adesea fdcutd de naturali$ti anume c[ atunci - gitreptat, cind varietalile noastre domestice se sdlbiticesc, ele se reintorc dar intotdeauna, la caracterele str'5mo;ilor ior sdlbatici. De aici s-a tras con cluzia cd, pornind de la rasele dornestice, nlr se pot face nici un fel de deduc{ii valabile pentru speciile trtiind in condilii naturale. Cu toate strddaniile mele n-am reu;it s[ descopar pe ce fapte se bazeazra aceast[ afirmafie exprimati atit de des 9i de categoric. Ar fi si foarte grelr de f[cut dovada adevdrului ei ; putem fi siguri insl cd cele mai caracteristice varietdfi dornestice nici n-ar putea tr[i in stare silbatic5. in foarte multe cazurt noi nu cunoagtem acegti str[mogi naturali gi astfel nu putem aprecia dacd s-a produs sau nu o revenire completd la caracterele lor. Pentru a preveni efectele incruci;arii. ar fi necesar ca numai o singurdvarietate sd fie l5satd s[ se salbaticeasc[. Totugi, deoarece in realitate varietS{ile noastre se reintorc citeodatl in mod neincioielnic, prin unele din caracterele lor, la forme ancestrale, mi se pare probabil c5, clac[ am putea reugi sd aclimatiz/am sau sd cultivdm, timpdeciteva generafii, diferite rase de exemplu ale verzei, intr-un sol foarte sdrac (in care caz desigur, unele efecte vor trebui atribuite ac{iunii de.finite a solului sdrac) ele se vor re?ntoarce in mare lnh.sur[ sau poate chiar complet la formele de origine. Reu;ita sau nereugita experien{ei nu prezintd. prea mare importanld pentru argumentarea noastr6, deoarece prin ins[;i experien!5 se schimbd condiliile de via{d. Daci s-ar putea dovedi ci varietd{ile noastre domestice manifest[ o puternicd tendin!5 de revenire la caracterele strdmoge;ti - adicd de pierderea caracterelor dobindite, atunci cind sint finute in aceleagi condilii ;i in numdr mare, in aga fel incit prin incrucigdrile libere qi prin contopirea caracterelor sd se inl[ture posibilitatea fixdrii unor devieri slabe _- in asemenea caz,, desigur, cd n-am putea deduce nimic cu privire la speciile naturale, pornind de la varietS{ile domestice. Dar nu existd nici o umbrd de dovadd in favoarea acestei pdreri : a afirma cd nu ne putem cregte caii de tracliune gi de curse, vitele cu coarne scurte sau lungi, pdsdrile de diferite rase sau legumele comestibile, timp de un numdr nelimitat de genera{ii, ar insemna sd contrazicem intreaga gnoastrl experien{5. l

I CARACTERUL VARIETATITon DoMESTICE. DIFICULTATEA DE A DEoSEBI VARIETATITE On SPECrr. ORTGTNEA VARrETAlrrOn DOMESTTCE DIN UNA SAU MAI MULTE SPECII

Cind privim varietdfile ereditare sau rasele animalelor 9i plantelor noastre domestice gi le compardm cu specii foarte apropiate lor, distingem - dupd cum s-a observat - la fiecare rasl domesticd mai pulina uniformitate in privin[a caracterelor decit la speciile adevirate. Rasele domestice au adesea un caracter intrucitva monstruos; prin aceasta vreau sd spun cd degi deosebindu-se intre ele gi fala de alte specii ale aceluiagi gen, prin uneie caractere neinsemnate, ele difer[ adesea extrem de rnult intr-o privinld oarecare, atit una fafd de alta, cit mai ales fa!5 de speciile naturale cele mai apropiate 1or. Cu aceste excepfii (gi cu aceea a perfectei fertilitili a incruciglrii dintre varietdfi, subiect pe care-l vom discuta ulterior), rasele domestice din aceeaqi specie diferd intre ele in acelagi fel in care diferd speciile

VAItI\TI \ II (,()NnlTIlt,E VIT.TII D(rIIIiS'l'I{lF;

foarte apropiate ale aceluia;i gen in stare naturalS numai ci aceste diferen{e in cele mai multe cazLti, sint mai mici. Acest luc,ru trebuie admis ca fiind adev[rat, deoarece rasele domestice ale multor animale ;i plante au fost considerate de unii specialiqti competen!i ca fiind descendenfii unor specii autohtone distincte ; iar de altri specialigti, la fel de competenfi, ca fiind varietdli ale aceleia;i specii. Dacd ar fi existat vreo deosebire evidentd intre o rasd domesticd gi o specie, acest fel deosebit de a privi lucrurile, nLr s-ar fi repetat atit de cles. S-a afirmat adesea c5. rasele domestice nu diferd intre ele prin caractere avind valoare de gen. Se poate ardta cd aceast[ afirma{ie nu este just5; insd deoarece naturali;tii nu sint de acord cu privire la ce caractere trebuie considerate drept caractere de gefl, toate aceste aprecieri sint in prezent de natur[ empirica. Cind se va limuri cum se nasc genurile in condilii natnrale, se va vedea limpede c[ nu ne putem agtepta sd gdsim deseori la rasele noastre domestice, deosebiri care au valoare de gen. Cind incercdm sd apreciem gradul de diferenfd structurald intre rasele domestice inrurdite, ni se ivesc curind indoieli cu privire la faptul daca ele iqi trag obir;ia clintr-una saLl din mai multe specii strbmoge;ti. Aceastf, problemd ar fi interesantd dacd ar putea fi ldmuritl; dac5, spre exemplu, s-ar putea ardta cd ogarul englez (greyhound), limierul (bloodhound), terier-ul, 6pagneul-ul gi bull-dog-ul care dupd cum gtim i;i perpetueazd prin inmullire caracterele distinctive, ar fi descenden{ii unei singure specii, un asemenea fapt ne-ar face sd ne indoim serios in privinla fixit[1ii multora din speciile naturale inrudite de aproape , c& de pildd numeroasele vulpi din diferitele pdr{i ale lumii. Nu cred, dupd cum voi ardta indatd, cd toate deosebirile dintre diferitele rase de ciini au fost produse prin domesticire ; Cin contr[, eu cred ci o micd parte din deosebiri se datore;te faptului cd descind clin specii diferite. In cazttl unor rase provenind din alte specii domesticite, prezentind caractere puternic marcate, se poate presupune sau este chiar evident cd ili trag toate obirqia dintr-o singurl specie sdlbaticd. S-a afirmat aclesea cd omul a ales pentru domesticire animalele gi plantele care an, inniscnt. o tendin{d excepfionali spre varia{ie gi care de asemenea pot rezista la diferite climate. Nu contest cd aceste insuqiri au sporit considerabil valoarea multora dintre variet5{ile domestice pe care le-am produs, dar cum a putut oare sd gtie un silbatic, atunci cind a imblinzit pentru prima oard, un animal, dacd, acesta va varia in generaf iile urmdtoare sau dacd va rczista la diferite climate ? Oare variabilitatea redusd a m[garului ;i a gigtei sau rezistenla micl a renului la caldurd gi a cdmilei la frig au fost piedici pentru imblinzirea lor ? Eu nu pun la indoiala faptul cd dacd alte animale gi plante ar fi scoase din starea lor naturald in numir egal cu acela al speciilor noastre domestice ;i aparlinind la tot atitea clase gi {inuturi diferite, gi dac'|a s-ar putea reproduce in stare domesticd in cursul unui gir tot atit de lung de generatii - ca gi animalele domestice, ele ar varia in medie in aceea;i misuri ca gi speciile strlmogegti ale raselor noastre domestice * existente.

ceea ce privegte majoritatea anirnalelor gi plantelor noastre domesticite de mult, flu se poate ajunge la vreo concluzie precisd asupra faptului, dacb descind dintr-una sau din mai multe specii sdlbatice. Argumentul principal al adep{ilor teoriei originii multiple a animalelor noastre domestice este cd gdsim din cele mai vechi timpuri, pe monumentele din Egipt in locuinlele lacustre din Elve{ia, o mare diversitate de rase si cd unele din aceste forme strdvechi se aseamdnd mult

(

]li l {-iI]\ I:.\ SPI',t.lILO

sAu sint chiar identice cu cele existente astd.zi. Acest lucru insd nu face decit si imp_ingi intr-un trecut Si mai indeplrtat istor ra civilizaliei ;i sd arate cd animalele ati fosl domesticite ?ntr-o perioada mult mai timpurie decii s-a arezut pind acum. Locrtitorii lacugtri din Elvelia cultivau citeva feluri de griu ;i de orz, ma2dre, macul 1..'e riru ulei si inr-rl : ei aveau de asemenea citeva animalJdomesticite gi fdceau comer! ctr alte.pop-oare. Toate acestea aratd. clar, dupd cum a tematcat Heet, cd popula{ia rc-spectiv[ fdcuse progrese considerabile in privinfa civiliza[iei incd din vre*urile acelea indepdrtate. Acest iucru implic[ o lr-rng[ perioad[ piemergdtoare cu civili,.?\re.mai.Putin inaintat6., in timpul clreia animalele domesticite,irescute de cdtre diferite triburi in regiuni diferite, au variat probabil, dind nastere unor rase distincte. De cind s-au descoperit unelte de cremene in straturile 'superficiale ale solului, din mai mr-rlte pdrli ale lumii, toli geologii s?nt convingi cd omul primitiv a existat incd dintr-o perioadd foarte indepdrtatd, iar astdzi gtim cd nu eiistd nici un trib care sd fie atit de inapoiat, incit sd nu fi dornesticit cel pu{in ciinele. Originea celor mai multe dintre animalele noastre domestice va rimine probabil pentru totdeauna neclard. Dar pot afirm a aict cE studiind ciinii clomestici din intreaga lume, am ajuns la concluzia, dupd ce aln adunat cu sirguinla toate faptele cunoscute, c[ au fost domesticite mai multe specii sSlbatice d; Caniclae, iui singele 1or, in unele cazuri amestecat, curge in venele raselor noastre domestice. in priultrla oilor 9j _c1qrelor nu--mi pot face o p[rere precisd. Din faptele pe care mi lia comunicat d-l Blyth, in legiturd cu obiceiurile, mugetul, constittiiia gi structura vitelor cu c.99o?$a, din India,_ pare aproape sigr-rr cd ele provin dintr-o specie originard diferitd decit aceea din care descind vitele noastre europene. Unii specialigti c6mpetenfi afirmd cd acestea din urmd au avut doi sau frei strdmogi salbaiici -- dar nu se ;tie dacd. strdmogii pot fi considera{i sau nu drept specii rdistincte. Aceastd conctrrtzie, ca qi aceea privitoare la deosebirea specifici. dintre vitele cu cocoagd ;i cele comune, poate fi consid eratd. ca intem eiatd, in urma admirabilelor cercetfri flc.ute de prof. Riitimeyer. in privin{a cailor, ciin motive pe care nu le pot enumera aici, .d.fi mai am incd indoieli, inclin spre concluzia cd toate rasele bparlin unei aceleiagi specii, concluzie opr-rsd pdrerii multor autori. Deoarece am linui 9i am crescut mai toate formele englezegti de gdini, le-am inmr.rllit ;i incruci$at gi ie-am examinat scheletele, sint absolut sigur cd toate se trag din gdina sdlbatica indi and., Gallus hankiva. La aceeagi concluzie a ajuns 9i d-l -Blyth, ca 9i al[i autori care au studiat aceasti pasdre in India. ln ceei ce privegte ralele gi iepurii de casd care au fiecare forme ce diferd mult unele de altele, este limpede ci se {rag, fdrd, excepfie, fie din rala sllbaticd fie din iepurele sdlbatic comun. feoria originif tuturor raieior noastre domestice din diferite forme originare a fost dusd pin[ la absurd de unii atttori. Acegtia susfin ci orice rasd care iqi transmite,, prin inmgllire caracterele ei distinctive, oricit de neinsemnate ar fi ele, a avut prototipul ei salbatic. Dupd faceastd concepqie ar insemna c5. au existat mai multe specii iatUatice de vite, mai multe specii sSlbatice de oi gi de capre, chiar daci ne-arn mdrgini numai la Europa ba chiar in Marea Britanie trebuie sd fi existat mai rnulte lpecii sdlbatice. Unul din acegti autori crede cd, au existat odinioard unsprezece specii sdlbatice de oi caracteristice pentru Marea Britanie ! DacS linern seama cd Marea Britanie nu are in prezent nici un mamifer specific ei, cd Franla are numai citeva, deosebite de cele din Germania, cd acela;i Jucru se petrece cu Ungaria, Spania etc., gi dacia, totodat5 linem seami de faptul cd fiecare dintre aceste ldri are citeva varietiii speci-

YAHiATTA i\ {t()NDITITLE viliTII D()MEsrlcrl

fice de vite, de oi etc., atunci trebuie sI admitem cd in Europa s-au n5.scut citeva forme domestice, fiindcd altminteri nu lte-am putea explica de unde au ap[rut ele. Acelagi lucru gi in India. Chiar in cazul formelor ciinelui domestic din intreaga lume, care dr"rp[ pf,rerea mea deriv[ din mai multe specii sllbatice, este cert cd" au existat un nnmir imens de variafii ereditare. Altfel, cine poate crede cd au existat vreodati in stare srilbaticd animale foarte asemdndtoare cu ogarul ttalian, cu bloodhouncJ, cu bull-dogul, cu pug-dog, cu 6pagneul-ul Blenheim etc., atit de diferite de toate canidele sdlbatice ? S-a afirmat adesea, cu preal mult[ ugurinli , cd toate rasele noastre de ciini s-au format prin incrucigarea citorva specii primitive; dar prin incrucigare nu putem obline decit forme intrucitva intermediare intre formele parentale qi dac'a am atribui acestui proces toate rasele noastre domestice, ar trebui si admitem cb au existat mai inainte, in stare sSlbaticd, formele cele mai extreme, ca ogarul italian, bloodhound., bull-dogul etc. Mai mult incd, posibilitatea de a crea rase distincte prin incruci;are a fost mult exageratd,. Sint cunoscute numeroase cttzvri care arati cd o rasd poate fi modificatd prin incrucigdri ocazionale, dacd e ajr-rtat5 de o seieciie atenti a indivizllor ce prezhtd caracterul dorit; dar oblinerea unei rase intermediare intre dou[ rase absolut distincte constituie un lucru foarte greu. Sir i. Sebright a fdcut experienfe speciale in acest sens fdrd, a putea insd ajunge la vreun rezultat. Descenden{ii, din prima incruciqarc a doud rase pure, sint in general destnl de reugiti ,si uneori (dupi cum am vdzut la porumbei) av caractere rrniforme, astfel incit totul pare foarte simplu;dar cind acegti hibrizi se incruci;eazd, intre ei timp de mai multe generalii, nu mai gisim decit arareori doi indivizi care sil semene intre ei gi atunci ni se vddegte intreaga greutate a problemei. RASEI,E PORUMBELULUI DOMESTtrC, ORIGINEA LOR $I DEOSEBIRILE DINTRE ELE

Fiind convins ci orice problemd se studiazd mai bine pe un anumit gmp, fir-aln fixat, dupi o maturd chrbzuin![, asupra porumbeilor domestici. Am crescut toate rasele pe care le-am putut cump5.ra sau obline intr-altfel ;i am avut norocul sd primesc exemplare impdiate din toate collurile lumii, in special de la Onor. W. Elliot din India ;i dela Onor. C. Murray din Persia. Despre porumbei s-au pr-rblicat multe tratate, in diferite limbi gi unele dintre ele sint deosebit de importante, fiindci se referd la timpuri foarte vechi. Am colaborat cu mulli crescdtori renumili ;i fac parte din doud ciuburi ale amatorilor de porumbei, din Londra. Diversit atea raseior este de-a dreptul uimitoare. SA compar[m, de pildd, porumbelul c[liitor englez cu porumbelul jucitor cu cioc mic 1) gi sd prirzim marea deosebire aciocurilor lor, care provoac[ deosebiri coresplrnzdtoare ale craniilor respective. Porumbelul cdl[tor si in special masculul, se distinge de asemenea prin exceplionaTa dezvoltare a tegumentului carunculat de pe cap; acest caracter este insolit de pleoape foarte dezvoltate, de orificii externe ale ndrilor foarte largi gi de o gurd laryd. Porumbelul jucdtor are un cioc mic cu un profil aproape ca al cintilei,tar porumbelul jucdtor comun are curiosul obicei mo;tenit, de a zbura intr-un stol compact la mare indllime gi de a se da apoi peste cap. Strdmogul porumbeltrlui roman 2) este o pasire mare, 1; e)

in limba englcza in limba englez[

shr-irt

((

runt

))

face tumbler>. Nota tracl. . - Nota trad.

( III (;I \I'-:\ SJ)F.(llll,()li

cu cioc lung $i masiv, cu picioare mari; unele din subrasele sale au gitul foarte lung. altele au aripi gi cozi foarte lungi, altele in fine, aLr cozi extrem de scurte. Porumbelul < Barb >> este inrudit cu porumbelul cd.l5.tor, dar in locul ciocului lung, are unul foarte scurt gi gros. Porumbelul gu;at t) are corpul, aripile gi picioarele ioarte alungite. iar gu$a lui enormd, pe care o umfld cu mindrie, provoac[ mirare si ilaritate. Porumbelul Turbit 2) are un cioc scurt gi conic cu un rind de pene rdsfrinte in jos pe piept;i obiqnuiegte sa-gi umfle mereu ugor partea superioard a esofagului. Porumbelul gulerat 3) are penele de pe ceafd atit de r[sfrinte, incit ii formeazd o -elugd fa[d de mdrimea S&, penele de la aripi gi coadd sint destul de lungi. Porumbeii tambur a) gi cel rizdtor 5), dupd curn aratd si numele lor - ginguresc foarte diferit in compara\te cu celelalte rase. Porumbelul rotat6) are 30 sau chiar 40 de pene codale in loc de 12 sau 14, cit e numdrul normalla to(i membrii marii familii a porumbeilor. Ei poartd aceste pene desfdcute gi ridicate vertical incit Ia exemplarele cele mai reugite , coada atinge capul, dar glanda cu grdsime (uropigiand Nota trad.) este cll totul atrofiatd. In felul acesta se mai pot caracteri,za inci ;i- alte multe rase, mai pufin distincte. La scheletele tuturor raselor, dezvoltarea oaselor scheletului facial diferd enorm. in privin{a_ lungimii, lalimii gi curburii lor. Forma ca gi ldlimea gi lungimea ramurii mandibr-rlei variazd" intr-o mdsurd considerabila. Numdrul vertrebrelor coccigiene gi sacrale variazd" ca gi coastele care se deosebesc ;i prin l[fimea lor relativd gi prin prezenla apofizelor. Mirimea gi forma orificiilor sternului sint foarte variabile, de asemenea unghiul de divergenfi 9i m5"rimea relativd a celor doud bra(e ale clavictrlei. Lirgimea relativd a deschiderii gurii, iungimea relativ[ a pleoapelor, a orificiului nirilor, a limbii (nu intotdeauna in strictb corela{ie cu lungimea ciocului), climensiunea gugii ;i a pdrtii superioare a esofagului, dezvoltarea gi regresul glandei de grdsime (uropigiene, Noto trad.); numirul de pene remige gi rectrice primare ; lungimea relativd a aripii gi a cozii una fa!'|a de alta gi fa[Ft de lungimea corpului ; lungimea relativi a piciorului intreg gi a labei ; numdrul solzilor cornogi de pe degete, dezvoltarea tegumentului interdigital -- toate acestea sint elemente structurale variabile. Yariazd, de asemenea si perioada apari{iei pena-

jului definitiv dupd cum vanazla si starea pufului care imbracd puiul la iegirea din

g6oace. Forma gi m[rimea oudlor variazd li ele. Felul de a zbura rar la unele rase llasul gi temperamentul difer[ esen{ial. in slirg tt,la anumite rase masculii 9i femelele diferi pufin intre ei. Prin urmare se poate alege un numdr de porumbei pe care un ornitolog, c[ruial-ar fi prezentate spunindr-r-i-se ci sint pdsdri sdlbatice, le-ar clasifica cu siguran!5 ca specii cu totul distincte. Mai mult chiar, nu cred si exis,"e vreun ornitolog care sd puni in cadrul aceluiagi gen, porumbelul c616tor englez, porumbelul jucdtor cu cioc mic, porumbelul roman, porumbelrrl Barb, porumbelul gugat gi pe cel rotat in cadrul aceluiasi gen, cu atit mai mult cu cit i s-ar putea ardta in fiecare din aceste rase mai multe subvartet/ali cu caractere ereditare pe care le-ar numi specii. Oricit de mari ar fi diferenfele dintre rasele de porumbei, sint pe deplin convins cla e just[ p[rerea generald a naturaligtilor qi anume cd toate rasele ili t) ir-tt-b" .nglezi < pouter>>. - Nota trad. 2) Tn limba englezd turbit>>, asemf,nf,tor cu porumbelul misirliu. - Nota tracl. 3) Tn limba englezi < jacobin>>. ' Nota tracl. a; In limba englezd ( trumpeter)).Nota trad. 6) In limba englezd <laughter>>. -Nota trad. 6) ln limba englezd" <fantail>>. *-- Nota trad. <<

\' \ItI-\T1.\ I\ r,o\l)ITIILi- \-IIrTIl Ir{}lIFlSJ'l(.[.

trag obir;ia din porumbelul de stincd (.Columba livia), cuprinzind in aceasti nofiune, mai multe rase geografice sau subspecii, ce se deosebesc intre ele prin caractere cu tot ul neinsemnate. Deoarece multe din motivele care ne-au dus la aceasti concluzie pot fi aplicate intr-o oarecare mdsurd gi la alte cazuri, le voi expune aici pe scurt. Dacd diversele rase nu sint varietd\i si nu se trag din porumbelul de stincd, ele trebuie sd descindi din cel pulin 7 sau 8 forme strdmogegti, deoarece e imposibil si credm actualele rase domestice prin incruciqarea unui numdr mai mic de forme. Astfel de pilda, cum poate fi bun5oard creat porumbelnl gu;at, prin incrucigarea a doud rase, dacd cel pufin unul dintre p[rin{i n-ar avea o gugA enorml i Toli presupu;ii strdmogi, trebuie sd fi fost porumbei de stinc[, adicd porumbei care nu cuibdresc;i nici nu se aqazd, de obicei pe copaci. Dar pe linga Columba liviu qi subspeciile ei geografice se mai cunosc numai doul sau trei alte specii de porumbei de stinc6, iar acestea n-au nici unul din caracterele raselor domestice. De aici ar rezulta, fie cd presupusele forme de origin6 mai exist[ inc[ in regiunile unde au fost prima oard domesticite, dar au rbmas necurloscute ornitologilor, fapt neverosimil, dat fiind mirimea, felul lor de via![ gi insugirile lor remarcabile, fie cd aceste forme silbatice au dispdrut. Dar e greu sd admitem ch au putut fi exterminate pds[ri care isi fac cuibul in stinci pr[pistioase si zboara bine. Intr-adevdr porumbelul nostru de stincd comun, care are arcelagi fel cle via![ ca qi rasele domestice. n-a fost exterrninat nici mdcar pe micile insule britanice sau pe coastele iVfediteranei. De aici rezultd. cd presupusa exterminare a atitor de multe specii cu obiceiuri asemdnitoare cu cele ale porumbelului de stincd, constituie o afirma{ie foarte pripit6. Mai mult inc5, toate rasele domesticite men{ionate mai sus, au fost rdspindite ?n intreaga Jume gi astfel, unele din ele trebuie sd fi ajuns din nou in lara lor de origine ; totugi nici una nu s-a sdlbdticit sau nu trdiegte in libertate, afard de porumbelul obignuit, care nu este decit o formi foarte pufin schirnbatd a porumbelului de stinc[ gi care s-a sdlbaticit in multe regiuni. Toate experien{ele recente aratd cd este foarte greu sd faci ca animalele salbatice sd se reproducd in stare domesticd; totusi in rpoteza originii multiple a porumbeilor nogtri, trebuie sd presupunem cd cel pu(in 7 sau 8 specii au fost domesticite in a$a fel ?n timpurile strivechi de cdtre omul semicivilizat, incit au devenit proli fice in captivitate. Un argument foarte lmportant gi aplicabil in multe alte cazsrr este faptul c[ rasele menfionate, degi concordd in general cu porumbeh-rl de stincd in privinfa constituliei,, felului de viaf5, glasului, culorii gi in cele rnai multe p5r!i ale structurii 1or, prezint[ in alte privinfe devieri cu totul anormale. In zadar vom ciuta in toatd marea familie a Columbidelor, un cioc ca acela al porumbelului englez cil[tor, al porumbelului jucdtor cu cioc mic sau al porumbelului < Barb > sall pene rdsfrinte ca ale guleratului ; o guqd ca a porumbelului gugat ; rectrice in evantai ca ale porumbelului rotat. De aici ar trebni sd presupunem cd omul semicivilizat nu numai cd a reugit si domesticeascd foarte bine mai multe specii, dar cd a ales in mod intentionat, sau intimpldtor, specii deosebit Ce anormale gi, in sfirgit, cd acele specii all dispirut sau au devenit necunoscute. Dar coinciderea atitor imprejurdri ciudate pare cu totul neverosimila. Anumite fapte in legiturd cu culoarea porumbeilor merit[ s[ fie semnalate. Porumbelul de stincd are o culoare de un albastru de ardezie gi abdomenul alb' dar la subspecia indiand C. interntedia Strickland, abdomenul este de culoarJ

ORIGINEA SP]JCIILOR

albiistruie. Coada lui are o d ungd transversali terminald de culoare inchis6, cu penele externe rdsfrinte in afard, gi albe la baz6. Aripile au dou[ dungi negre. Unele rase semiciornestice ;i unele rase propriu-zise s5lbatice au aripile pitate cu negru, pe lingi:r cetre doud d ungi negre. Toate aceste desene nu apar impreun[ la. nici o altd specie din intreaga familie. La fiecare din rasele domestice, dac[ cercetiim exemplare crescute cu mult[ griji, observdm cd toate caracterele menlionate chi;rr ;i bordrrca albd. a penelor codale de la margini , apar uneori impreund gi perfect de bine dezvoltate. Mai mult, cind se incruci;eazd pdsdri din doud sau mai multe rase distincte, nici una din ele nefiind albastri sau neavind nici unul din semneie specificate, descendenlii hrbrizi au insugirea de a dobindi brusc aceste caractere. Voi da unul din multele exemple observate de mine : am incruci;at porr-rmbei albi rotati, care i;i transmi t caracterele in mod foarte constant, cu porumbei < Barb > negri gi aceasta, deoarece varietdlile albastre de < Barb > nu se intitrnesc in Anglia ;-hibrizii au fost negri, cafenii gi pestrifi. Am incrucigat de asemenea un porumbel < Barb > cu un pestri!, acesta din urmd fiind o pasdre albi clr o ccadl rogie gi o patd rogie pe frunte, remarcabilA de asemenea prin constanta caracterelor. Hibrizii au iegit cenuqii gi pestrifi. Am incrucigat apoi unul din hibrizii dintre porumbelul rotat gi < Barb ) cu un hibrid dintre < Barb > si pestril gi am obiinut o paslre de un albastru frumos, cu abdomenul alb, cu doud linii negre pe aripi, cu penele codale dungate cu margine albd, exact ca 7a orice porumbel de stinc[ sllbatic ! Acest rezultat poate fi inleles pe baza principiuluri bine cunoscut al intoarcerii la caracterele strdmogegti, doar dacd admitem cd toate rasele domestice au provenit din porumbelul de stincd. Dacd, renunldm insd la aceasti explicalie, trebuie sd recurgem la una din urm5toarele doui presupuneri, ambele foarte neverosimile : in primul rind cd toate formele presupuse originare ar fi fost colorate qi ar fi avut un desen ca porumbelul de stincd gi atunci ln fiecare rasd ar exista o tendin![ de a se reveni la colorafia gi desenul original. A doua presupunere ar fi cd fiecare rasd, chiar cea mai curatd, s-a incrucigat timp de 12 sau 20 de generalii cu porumbelul de stincd : eu zic in decurs de 12 sau 2A de generafii, deoarece nu se cunoagte nici un caz de intoarcere a unui hibrid la caractereie strdmogului de singe strdin, dupd un numir mai mare de -eeneralii. La o rasi care a fost incrucigatd numai o datd, tendin{a de a reveni Ia vrerinul din caracterele dobindite dintr-o astfel de ircrucigare va slabi firegte din ce in ce mai mult, deoarece cu fiece generalie urmdtoare va fi tot mai pu{in singe striin. Daci n-a existat insd vreo incrucisare qi se vddegte in acea rasd o tenciin{5 de a rel,eni la un caracter ce fusese pierdut in cursul unor generalii anterioare, aceast[ tendinfd dupl cite gtim, se poate transmite fdr6 a sldbi timp de un numdr indefinit de genera{ii. Aceste doul cazuri deosebite de revenire sint adesea confundate de auiorii care au scris despre ereditate. in fine, hibrizii dintre toate rasele de porumbei sint perfect fertili, dupi cum pot s[ afirm pe baza observajiilor mele fiicute intentionat cu cele mai diferite rase. Se gtie ci foarte puline sint cazurile afirmate ca sigr"ire de hibrizi intre specii de animale cu totul distincte, care sd fie perfect fertili. Unii autori cred cd o domesticire indelungatd, elimin[ aceast[ puternici tenclinli de sterilitate a speciilor. Aceasti concluzie apare ca foarte justd, din perspectiva istoriei ciinelui gi a citorva altor animale domestice, dac[ o aplic[m unor specii strins inrudite intre ele. Dar ar fi extrem de pripit, s-o extindem atit de mult incit si presupunem c[ specii din naturS, atit de distincte

VARIATIA IN CONIJITlTLL VII'TII DO}IESi'ICI'

la origine, cum sint astdzi rasele de porumbei numite : cdlatori, jucitori, guga{i qi rotali .ar produce o descenden![ perfect fertild inter se. Din aceste motive pi anume : improbabilitatea ca omul si fi reugit cindva sd faci 7 sau 8 specii de porumbei care sd se reproducd in stare domesticitd; faptul cE. aceste presupuse specii sint cu totul necunoscute in stare s6lbaticd gi nu trdiesc nic[ieri in iibertate; faptul ci aceste specii prezintd anumite caractere foarte anormale in compara{ie cu toate celelalte Columbiglae, atit de asem[ndtoare in majoritatea aspectelor lor cu porumbelul de stincd ;' reaparilra ocazionald a culorii ilbastre 9i ; diferitelor desene negre la toate rasele indiferent dacd sint crescute pure sau incrucig ate; in fine, faptul cd descenden{ii hibrizi sint perfect fertili - putem conchide in ansamblu cra toate rasele noastre domestice descind din porumbelul de stinc6, Columba livia, cu subspeciile ei geografice. in sprijinul acestui punct de vedere voi adduga in primul rind, cla porumbelul salbitic ( Columba livia ) , a putut i domesticit in Europa gi India gi cd seamdnd prin felul de viald ca 9i prin mutrte particularitSli de conformalie cu toate rasele domestice. In al doilea rind, ca clegi un porumbel cdldtor din Anglia sau un porumbel juc[tor cu cioc mic diferi rnult prin anumite caractere de porumbelul de stinc6, totugi, comparind nurneroasele subvarietifi ale acestor doud rase, in special acele provenind din regiuni indepirtate, putem stabili intre ele si porumbelul de stinc5, o serie aproape neintrerupti; acelagi lucru este posibil ;i in alte citeva cazLtrr, dar nu pentru toate rasele. In al treilea rind, caracterele distinctive ale fiecSrei rase se remarc[ printr-o variabilitate deosebitd; de exemplu carunculul ;i lungimea ciocului la portimbelul cdl6tor, lungimea redusd a ciocului la porumbelul juc[tor gi numf,rul penelor codale la porumbelul rotat; explica\ia ^rind, acestui fapt va fi evidenti cind vom trata despre seleclie. in al patrulea la multe pbpoare, porumbeii au constituit obiectul unor ingrijiri minulioase qi al dragostei. Ei au fost dornestici{i de mii de ani in multe parli ale lumii; cea mai veche menliune despre pL')rumbei a fost fdcutd cu 3000 ani i.e.n., in timpul celei de a cincea dinastii egiptene, dr.rpf, cum mi-a indicat prof. Lepsius; dar Mr. Birch mi-a comunicat cd porumbeii sint pomenifi intr-b hstd de bucate a dinastiei precedente. in timpul rornanilor, clupb cum afldm de la Pliniu, se ddde au premii imens e penftu porumbei ; < ei ajunseserd pin[ acolo incit le puteau socoti genealogia gi rasa >. Akber Han, in India, aprecia mult porumbeii, pe la 1600 ; nu mai pu{in de 20 000 de porumbei insofeau curtea hanului. << Monarhii din Iran ;i Turan ii trimiteau unele pdsdri foarte rare )) $i, continu[ cronicarul curlii : < Majestatea Sa, incrucigind rasele, metodd care n-a mai fost practicatd mai inainte, le-a imbundt[fit in chip uirnitor ! > Cam in aceeagi perioadd olandezii erau tot atit de pasionali de porumbei pe cit fuseser[ vechii romani. Importan{a capital5 a acestor considera{ii in ceea ce privegte nurndrul imens de variafii pe care le-au suferit porumbeii, va iegi in evidenld de asemenea cind vom trata despre selecfie. Vom vedea tot atunci de ce diferitele rase au atit de des un caracter intrucitva monstruos. Este de asemenea o imprejurare extrem de favorabil[ pentru crearea raselor distincte, faptul cd la porumbei, masculul gi femela pot fi ugor imperecheali pentru toatd" viala gi astfel rase diferite pot fi {inute impreund in aceeagi cugc6. Am discutat originea probabill, a porumbeilor domestici mai pe larg, de;i cu totul insuficient; pentru cd atunci cind am crescut pentru prima dat5. porumbei gi am ingrijit diferite rase, ;tiind cit sint ele de constante, am fost tot atit de pu{in inclinat s5 admit provenien{a ior, de la inceputul

(l It I (; I \.L J\

l'ltt, Ill,(JIt

domesticirii, dintr-un strdmo; comun, pe cit de pulin inclinat este ca sd admitd acest lucru oricare naturalist in privinla numeroaselor specii de Fringillidae sau alte grupe de pdsdri din naturd. M-a impresionat in mod deosebit un fapt ;i anume cd aproape toli crescdtorii diverselor animale domestice gi cultivatorii de plante cu care am stat de vorbd ori ale cdror cdrli le-am citit, sint ferm convin;i c[ diferitele rase pe care fiecare le-a ingrijit, descind din cite o specie inilial[ deosebitd. Intrebafi, aga cum am intrebat eu adesea, pe vreun renumit crescdtor de vaci din rasa Hereford, dac[ vitele sale nu se trag poate din rasa cu coarne lungi (Longhorn), sau ambele dintr-o rasd. comund inruditd ;i va ride ironic. N-am intilnit vreun cresc6tor de porumbei, de gdini, de rale sau de iepuri, care sd nu fie ferm convins cd fiecare rasd principald. se trage dintr-o specie deosebitd. Van l\{ons, in tratatul sdu despre pere si mere, aratd cit de mult se indoiegte de faptul c[ cliferitele soiuri, de exemplu un Ribston-pippin sau un mdr Codlin, s-ar putea trage din seminlele aceluia;i porn. Se pot da nenumdrate alte exemple. Explicafia, cred, e simpld: prin studii aprofundate, ei sint puternic impresiona{i de Ceosebiriie dintre diferitele rase gi degi gtiu cd fiecare rasd variazd u$or deoarece iau premii - refuzd orice genetocmai fiindcd selec{ioneazd aceste usoare diferen{e - totu;i ralizare, adici refuzd, insumarea in mintea lor a micilor deosebiri acumulate in cursul multor genera{ii succesive. Oare acei naturaligti care gtiu despre legile eredit5lii mult mai pujin decit crescf,torii gi nu qtiu mai mult decit ei nici in ceea ce privegte verigile intermediare in lungul ;ir al strdmosilor raseior noastre domestice, dar admit totugi cd toate aceste rase domestice provin din parin{i comuni, nu vor primi de aici o leclie de pruCen{d gi nu vor invd1a sd nu mai ia ?n rfs, ideea cd spec'iile din naturd sint urmasii direcfi ai altor specii ?

PRINCIPIILE DE SELECTIE FOLOSITE IX :INECUT $I EFECTELE LOR

privim acum pe scurt mijloacele prin care au fost create rasele domestice, fie dintr-o singurd specie, fie din mai multe specii inrudite. Unele rezultate pot fi atribuite acliunii directe 9i definite a condiliilor externe de viafd, altele deprinderilor ; dar ar fi indrdzne! si punem pe socoteala unor asemenea factori diferenlele dintre un cal de tracliune gi unul cle curse, un greyhound gi un bloodhound, intre un porumbel cdldtor ;i unul juc[tor. Una din caracteristicele cele mai importante ale raselor noastre domestice e cd vedem la ele o adaptare nu legatd de necesit5lile organismului animalului sau a plantei, ci in folosul omului sau potrivit capriciilor sale. Unele varia{ii folositoare omului au ap[rut probabil in mod brusc sau printr-un salt. Astfel, mulli botariigti cred cd scaiul Dipsacus sativus cu (epii s5,i, ce nu pot fi egala{i de nici o imita{ie mecanicd., ar fi doar o varietate a speciei de Dipsacus sdlbatic; iar aceastd sum[ de modificS.ri ar n apdrut deodat[ intr-o plantul5.. Acelagi considererlt poate fi aplicat ciinelui baset gi e cu totul valabil pentru oaia de Ancona. Dar cind compardm calul de tracjiune cu cel de curse ; dromaderul cu cirnila; diferitele rase 'de ci potrivite fie pentru cimpie, fie pentru pSgunile de munte, unele avind o lind bund pentru Lln anunrit scop, iar altele pentru scopuri diferite; cind compardm diferitele rase de ciini, fiecare folosind intr-un anumit fel omului ; c?nd Sd

\'.\tiI-\Tl,\ I\ C()\l)tTIIl,F- \'Il.,Tli l)(),\ltrs f I(.tj

compar[m rasele de gaini combatante ai cdror coco,si sint atit de dirji in luptele de cocogi cu alte rase atit de pagnice sau cu gdinile oudtoare la care instinctul de clocire este complet abolit sau cu rasa Bantam cu o talie atit de micd qi de elegant6; de asemenea, cind compardm mullimea soiurilor de plante agricole, comestibile, cultivate in livadd sau in grddina de flori, atit de folositoare omului in "diferite anotimpuri si in diverse scopuri, ori atit de frumoase la vedere, trebuie sd ne gindim, cred, mai departe decit la o simplS variabilitate. Nu putem presupune cd toate rasele au fost create dintr-o dat[ atit de perfecte gi de f,olositoare cum ne apar astdzi; intr-adev[r, in multe cazuri ;tim c5 nu aceasta a fost istoria lor. Cheia o formeazl capacitatea omului de a selec{iona acumulativ : natura -vrrialii prodric-e succesive, omul le aclund in anumite direclii ce-i sint iolositoare. ln acest sens se poate splrne despre om cd si-a creat singur rase pentru uzul sb-u. IVXarea putere a acestui principiu de seleclie nu este ipoteticd. E sigr"rr c[ mul1i din cresc[torii renumili au modificat intr-o mare mdsr"rri in cursul unei singure viefi cle om, rasele lor de vite gi de oi. Pentru a inlelege bine ceea ce alr realizat ei este necesar si fie citite unele din numer'oasele tratate consacrate acestui strbiect gi sd fie cercetate animalele respective. Cresc[torii vorbesc de obicei despre organizafia animalelor ca despre ceva plastic pe care-l pot modela dr"rpd cum vor. Dacd ag dispune de spa{iu, ag putea cita numeroase pasaje in acest sens din autori foarte competen!i. Astfel Youatt, care era mai familiarizat decit oricine cu lucrdrile speciali;tilor in zootehnie gi care era el insusi un cunoscltor de frunte in materie de animale, vorbe;te despre principiul selecliei ca (( despre ceea ce permite agricultorului nu numai -.f, rnodifice caracterul turmei sale, ci s5-l 9i schimbe in intregime. Este bagheta magicd prin care el poate da viafd oricdrei forme gi infali;ari ce doregte >. Lordul Somerville, vorbind despre ceea ce all f5.cut crescdtorii de oi, spune : (( ca gi^ cum ei ar fi desenat forma perfect[ cu creta, pe un zid ;i apoi i-au dat viat5" >. In Saxonia, in ceea ce privegte oile merinos, importanla principiului selec{iei este atit de recunoscut5, incit oamenii gi-au f5cut din ea o profesie. Oile sint agezate pe o masl gi sint studiate apoi, cum cunoscdtorul de art[ str-rdiazi un tablou. Acest lucru se repetd de trei ori la interval de citeva iuni, oile fiind de fiecare data insemnate;i clasate, astfel ca numai cele mai bune exemplare sd fie in cele din urmi selec(ionate, pentru reproCucere. Ceea ce au realizat astdzi cresc[torii englezi, e dovedit prin prefurile enorme platite pentru animalele cu o geneal^ogie bun6, precrrm;i prin faptul cd acestea sint exporiate in toate col{urile lumii. In genere, ameliorarea nu se realizeazd in nici un caz prin incruci;dri intre rase diferite; toti crescdtorii de lrunte se opun hotdrit acestui procedeu, cu excep{ia unor incrucigiri intre subrase strins inrldite. lar cind s-a fdcut o incrucisare, cea mai strictd seleclie este ;i mai indispensabili. decit in cazurile obignuite. Dacd selectia ar consta numai in separarea unei variet5"{i foarte pronun{ate ;i in reproducerea ei, acest principiu ar fi atit de evident incit aproape n-ar merita sd se vorbeascl despre el, dar importanla lui constd in marele efect produs de acumularea intr-o singurd direcfie timp de genera{ii succesive a unor diferenfe, absolut insezisabile pentru un ochi far5. experien{6, diferenfe pe care, in ceea ce md privegte, am incercat in zadar sd. le observ. Nici un singur om dintr-o mie nu posedd acuitatea vizuala ;i judecata necesard pentru a deveni un crescd.tor eminent. Dacd e inzestrat cu aceste insuqiri gi studiazd problema ani indelun Eatr, consacrindu-;i toatd via{a acestui tel, cu o perseverenld neobositd, va reuqi gi va realiza mari

OITIGINI,A SPETJIILON

ameliordri; dacd, ii va lipsi insd vreuna din aceste calitdgr, va suferi cu siguranfd insuccese. Pulini oameni vor crede cu adevdrat cite insugiri naturale ;i ani de practicS. sint necesari pentru a deveni chiar un iscusit crescdtor de porumbei. Aceleagi principii sint urmate de horticultori, dar aici varia{iile au adesea un caracter mai brusc. Nimeni nu poate presupune cd cele mai alese varietdfi produse au fost realizate printr-o singur5" varialie a formei originale. Avem dovezi cd irr multe cazLn1 in care s-au luat note exacte, lucrurile s-au petrecut altfel; in acest sens, pentru a da un exemplu de micS importanld. citdm dimensir-rnile ?n continul cre;tere ale agrisei comune-. La multe flori ale giadinarilor, cind le comparS.m cu desenele lor fdcute cu 20 sau 30 de ani inainte, vedem cd s-alr produs schirnb[ri. Cind varietatea unei plante este stabilizatra, cultivatorii rdsadului nu aleg cele rnai bune plante, ci parcurg straturile cu rdsaduri, eliminind aga-zisele plantule rele, cum numesc ei exemplarele care deviazd de la tipul urm[rit. Acest fel cle seleclie este aplicat gi la animale, fiindc[ nimeni nu-i atit de nesocotit, incit si inmulleascd cele mai nereusite animale. Exist5 ;i alte cdi pentru a observa la plante, efectele acumulate ale selecliei; gi anume compararea diversitSlii florilor la diferitele varietdfi ale aceleiagi specii din grddind, diversitatea frunzelor, p5stdilor, tuberculelor sau a oricdrei p[rfi apreciate din grS"dina de zarzavat, in cornparalie cu florile aceleiagi varietdli, diversitatea fructelor aceleiagi specii din livada de pomi fructiferi, in comparalie cu frunzele gi florile aceleiagi grupe de variet5{i. Iat5. cit

de diferite sint frunzele de varzd li clt de aserninitoare florile, cit de diferite sint florile de pansea gi cit de asemdndtoare frunzele; cit de mult

diferS. fructul diferitelor variet[li de agrise in privin{a r,i5rirnii, cuiorii, formei gi perilor, in timp ce florile prezinti deosebiri neinsemnate. Aceasta nLl inseamnf, cd varieta{ile care diferS. mult intr-o anumit[ privinfd, nu diferi de loc in altele; asemenea lucru nu se intimpld niciodatd -- pot s-o afirm ciupa o atenti" observafie" Legea varialiilor corelative, a cdrei importan{[ nu trebuie niciodatd trecutir cu vederea, y& determina oarecare deosebiri, dar ca reguld generali nu poate exista indoialS. cd selec{ia continul a variatiilor ugoare la frunze, flori sau fructe, va produce varietdti, ce se vor deosebi intre ele, mai ales prin aceste caractere. S-ar putea obiecta cd principiul selecfiei a fost redus la o practicd metodic[ timp de peste trei sferturi de veac; e cert c5. in ultimii ani acestui subiect i s-a dat mai mult[ atenlie publicindu-se multe tratate in legSturd. cu selec{ia. Rezultatul a fost corespunzdtor, adicd rapid gi insemnat. Dar ar fi cu totul nedrept s6 se presupuni cd aplicarea principiului selecfiei constituie o descoperire noud. Ag putea indica mai multe citate, din antichitatea indepirtatd, in care e pe deplin recunoscutd intreaga importanld a acestui principiu. Incd in perioadetre aspre ;i barbare ale istoriei Angliei au fost adeseori importate animale de pr[sild ;i s-au fdcut legi pentru oprirea exportului lor. Se prescria uciderea cailor sub o anumitd mirime, ceea ce poate fl comparat cu eliminarea de cdtre grddinar a r[sadurilor care deviazd de la tip. Am gdsit principiul selecliei naturale folmulat in mod distinct intr-o veche enciclopedie chinezd. Reguli explicite in privin{a ei sint date gi de citre unii autori clasici romani. f)in anumite pasaje ale genezei, reiese limpe^de cd in acele vremuri indepdrtate se dddea aten{ie culorii animalelor domestice. In vremea noastr6, sS.lbaticii incruci;eazd uneori ciinii lor cu speciile sdlbatice ale genului Canis, pentru a ameliora rasa gi aga fdceau ;i in trecut dupa cum afirmI Pliniu. Indigenii din Africa de sud ili imperecheazd vitele de jug

\':\Itl-\'f tA t:i CUNDITIILE VlETll

DuUl-lS I'ICU

dupd culoare, tot astfel procedeazd, gi eschimo;ii cu ciinii 1or. Livingstone spune cd rasele domestice bune sint foarte apreciate de negrii din centrul Africii, care n-au legdturi cu Europenii. Unele din aceste fapte nu aratd, o selec{ie adev[ratd", dar dovedesc c[ in timpurile vechi, cregterea animalelor domestice a fost fa.cut[ cu grijd gi cd ea este practicatd gi in prezent de cei mai inapoiali sdlbatici. Ar fi fost intr-adevdr un fenomen ciudat - linind seama de mo;tenirea insugirilor bune gi rele - sd nu se fi dat aten{ie selec{iei in cre;terea animalelor.

SELECTIA INCON$TIENTA

ln prezent crescdtorii de frunte incearcd prin seleclie metodicd, urmdrind un obiectiv precis, sd creeze o noua spila sau subrasd, superioard tuturor celor existente in {ar5. Dar pentru noi e mai importantd o formd de selec{ie ce poate fi numitd incongtientd ;i care rezultd, din faptul cI fiecare incearcd sd oblin5 ;i sd reproducd cele mai bune exemplare de animale. Astfel, cineva care ar vrea sd tie pointeri, cautl firegte sd capete ciini cit mai buni gi apoi folosegte la reproducere numai pe cei mai buni; dar nu are nici dorinla gi nici nu urmdregte sd imbunit[{eascd permanent rasa. Totugi, sintem in drept s[ conchidem cd un asemenea proces, continuat timp de secole, poate ameliora gi modifica orice ras6, tot a;a cum Bakewell, Collins etc., prin acelagi procedeu, dar aplicindu-l mai metodic, &u modificat serios, chiar in timpul viefii 1or, formele gi calitdlile cornutelor. Schimbarile lente gi insensibile de acest fel nu pot fi niciodat[ observate dac6 nu s-au fdcut, cu mult inainte, mdsurd.tori exacte ori desene bune^ale raselor respective; mdsurdtori 9i desene care si slujeascd drept comparafie. In unele cazuri, in regiuni mai pulin civtlizate, existd totugi indivizi ai aceleia;i rase neschimbali sau foarte ugor modifica{i ;i anume acolo unde rasa a fost mai pufin amelioratd. Sint motive si credem cd,: epagneul-ul regelui Charles a fost mult modificat,in mod incon;tient, din timpul acelui monarh. Unii specialigti extrem de competen{i sint convingi cd setterul derivd direct din 6pagneul 9i a fost ob{inut printr-o schimbare lentd a acestuia. Se gtie cd pointerul englez a fost schimbat in cursul secolului trecut gi se crede cd schimbdrile s-au produs, de data aceasta, mai ales prin incruci;iri cu foxul. Ceea ce ne intereseazd.e faptul cd aceste schimbiri au fost efectuate incongtient gi treptat dar totugi atit de puternic, incit degi vechiul pointer spaniol a venit sigur dih Spania d-l Borrow n-a vdzut astdzi in Spania, dupd cum imi spune, nici un ciine indigen asemindtor cu pointerul nostru. Printr-un proces similar de seleclie gi printr-un antrenament ra{ional, carr de curse englezi au ajuns s5,-i depdgeascd in vrtezd" gi m[rime pe strdmogii lor arabi astfel incit ace;tia, potrivit regulamentului curselor de cai din Goodwood sint favoriza[i in privinfa greutdlilor pe care trebuie si le poarte. Lord Spencer gi allii au ardtat cum vitele din Anglia au crescut in greutate ;i au devenit mult mai precoce in comparalie cu rasele crescute odinioard in aceastd lard,. Comparind referinlele date in diferite tratate vechi, privito are la aspectul vechi gi actual al porumbeilor Carrier gi jucitor,

Anglia, India

Persia, putem schi{a stadiile prin

care ei au trecut, in mod insensibil, ajungind sd se deosebeascd atit de mult de porumbelul de stinc6. Youatt dI un minunat exemplu de efectele unui proces de selec{ie ce poate fi considerat ca fiind incongtient, intrucit crescdtorii nu puteau sd se fi aqteptat ;i 5-

ORIGINF]A SPECIILOR

nici n-ar fi putut dori sd oblind acest rezultal anume, crearea a doud rase distincte. Cele dou[ turme de oi Leicester ale d-lor Buckley si Burgess, scrie Youatt ( s-au p5"strat mai mult de cincizeci de ani intr-o stare pur5. provenind din rasa inifiala a d-lui Bakewell. Nu poate exista nici o urmd de bdnuiald pentru toli cei ce cunosc problem a, cd acegti doi proprietari ar fi modificat singele pur al turmei d-lui Bakewell gi totugi diferenla dintre oile acestor doi proprietari e atit de mare, incit par sd fie varietili cu totul diferite >. Chiar dacd ar exista sdlbatici atit de inapoia{i incit si nu se preocupe de loc de caracterele ereditare ale descendenlilor animalelor lor domestice, totusi se poate ca in timpul vreunei foamete sau al altor calamitd{i la care sdlbaticii sint atit de expugi, acegtia sd ingrijeasci cu deosebitd bdgare de seamd vreun animal oarecare pe care il socotesc deosebit de important. Asemenea animale alese vor produce astfel mai mulli descendenli decit cele inferioare, aga c[ gi intr-un asemenea caz se va petrece un fel de seleclie incongtientd. Vedem citd valoare acordd animalelor pind gi sdlbaticii din lara Focului, care in timpul foametei igi ucid femeile bdtrine gi le mdnincd, socotindu-le mai pulin prelioase decit ciinii 1or. La plante, gisim acelaqi proces treptat de ameliorare prin pdstrare a ocazionali a celor mai buni indivizi, indiferent dacd sint sau nu destul de deosebi{i pentru a fi considerali la prima vedere ca varietali distincte sau dacd doud sau mai multe specii ori rase s-au amestecat prin incruci;are. Acest proces poate fi urmdrit perfect de bine privind dimensiunile mai mari gi frumusefea actualelor varietd{i ale panselei, trandafirului, muscatei, daliei gi altor plante gi comparindu-le cu varietAlile mai vechi sau cu formele lor strdmo;e;ti. Nimeni nu se va agtepta sd ob1in6 o pansea sau o dalie de prim[ calitate din seminlele unei plante s[lbatice. Nimeni nu se va aqtepta sd. cultive o par[ zemoasd de prima calitate din seminfele pS.rului s[lbatic, degi in mod intimpldtor s-ar putea obline asemene a pard" dintr-un puiet sS"lbdticit provenit de la un pdr cultivat. Degi pdrul era cultivat in antichitate, din descrierile lui Pliniu reiese cra para era pe atunci un fruct de slab5" calitate. In lucrdrile de horticulturd se exprimd uimirea fa[d. de admirabila pricepere a gr[dinarilor, care au oblinut rezultate atit de minunate din materiale atit de inferioare. Arta lor a fost insd simpld gi, in ceea ce privegte rezultatul final, procesul a fost realizat aproape incongtient. Ea a constat in faptul de a cultiva intotdeauna cea mai bund varietate existentd, semdnind seminlele acesteia , iar dacd se intimpla sd apard o varietate ceva mai bun5, era gi ea seleclionatd gi aga mai departe. Dar grddinarii din perioada antichitilii, care cultivau cele mai bune pere pe .care le puteau procura, ou si-au imaginat niciodatd, ce fructe splendide minc[m noi acLlm, degi datorim excelentele noastre fructe, intr-o mic[ mdsur5, faptului c5. ei au ales gi pistrat in mod natural cele mai bune varietdli p9 care le puteau gd.si. IJn mare numdr de schimbdri, acumulate astfel, incet gi incongtient, explicd", cred, faptul binecunoscut cd intr-un numdr de cazuur nu putem recunoagte ;i deci nu putem gti care au fost formele strS.mogegti sdlbatice ale plantelor cultivate demult noastre de flori gi de zarzavat. Dacd au fost necesare secole sau mii in gradiniie -ani pentru a ameliora sau modifica majoritatea plantelor noastre, aducindu-le de la gradul lor actual de utilitate pentru om, putem in{elege de ce nici Australia, nici 'Capul Bunei Speran{e, nici vreo altd regiune locuit[ de oameni cu totul lipsili de clllizatrie, nu ne-au dat nici md.car o plantS" demnd de a fl cultivat[. Aceasta s-a intimplat nu pentru cd {[rile amintite, alit de bogate in specii, n-ar poseda,

\.ARIATIA IN CONDITIILE VIETII DONtESI'ICE

printr-o intimplare ciudatd, forme primitive de plante folositoare, ci fiindca plantele indigene nu au fost ameliorate printr-o selec(ie continui, care sd le ducd la un

grad de perfeclie comparabil cu cel dobindit de plantele {arilor cu o veche civilizalie. In ceea ce prive;te animalele domestice ale omului necivilizat, nu trebuie sd uit[m cd ele au de luptat aproape intotdeauna pentru procurarea hranei lor cel pulin in unele anotimpuri. $i urtf.t, din doud fari cu iondilii foarte cliferite inAivizii aceleiaqi specii uuin.t o constitufie sau structurd u$or deosebite, vor ,.r,ri sI tr6iascd mai bine intr-una decit in cealalti [ard; -- $i astfel, printr-un proces de < selecfie naturald >> despre care vom vorbi mai pe larg in paginile urmdtoare se vor putea forma doui *brur.. Aceasta lirmuregte, poa'ie irr pirte, de ce varie] tatile crescute de sdlbatici, seamf,nf, mai mult cu speciile naturale - cum au remarcat unii autori - decit varietd{ile crescute in {arile civilizate. Pe baza celor ardtate aici, despre rolul insemnat jucat de selecfia l'dcutd de offi, apare limpede, de ce rasele noastre domestice prezintd, in structura sau in obiceiurile lor, jrdapt.ajla_dpUtgle*sau ntg4jlg o Putem, de asemenea infelege caracterul adesea anormal al raselor noastre domestice 9i tot astfel, deosebirile dintre ele, ce pot fi atit de mari ?n privin\a caracterelor externe gi relativ atit de mici in privinla pdrlilor interne gi a organelor. Omul nu poate sau poate numai cu greu sd selec{ioneze alte devieri ?n structurd decit cele care se pot vedea din afara gi de fapt el se intereseazd rar de structura intern5. El nu poate lucra prin selec{ie decit asupra varia{iilor, care ii apar mai intii, intr-o cit de mic[ misur6, in mod natural. Nimeni nu va incerca s[ creeze un porumbel rotat dacd n-a vdzut mai intii un porumbel cu o coad6 u$or dezvoltatd intrucitva intr-un mod neobignuit, ori un porumbel gugat pind ce nLr vede un porumbel cu o gu$e de o dimensiune ceva mal neobi;nuit5; si cu cit caracterele care i-au apdrut pentru prima oard au fost mai anormale si mai neobignuite, cu atit mai mare va fi probabilitatea ca ele sd-i relini aten{ia. Dar tolosirea Llnor expresii ca aceea de <a incerca sI se creeze un porumbel rotat >> este - sint sigur -- extrem de incorectl in majoritatea cazurilor. Omul care a selec{ionat prima datd un porumbel cu o coadd pu{in mai mare, n-a visat nicicind ce vor deveni descendenlii acestui porumbel, printr-o selecfie de lungd duratS, in parte incongtienta ;i in parte metodic[. Poate c[ forma strdmoseascd a tuturor porumbeilor rotafi a avut numai 14 pene rectrice, pe care le {inea u$or risfirate, ca porumbelul rotat actual din Java sau ca indivizii din alte rase distincte, la care s-au putut numd.ra pinI la 17 pene rectrice. Poate ci primul porumbel gu;at nu-gi umfla guga mai mult decit o face acum porumbelul turbit - un obicei neglijat de crescdtori, deoarece nu constituie unul din scopurile selec{iei la aceastd rasd. Nu trebuie sd credem cf, e nevoie de o mare deviere a structurii, pentru a atrage aten{ia crescStorului: el prinde diferenfe cit de mici gi este in natura omului si aprecieze orice noutate oricit de neinsemnatd, care e in posesia lui. Nici nu trebuie sd judecdm valoarea ce s-ar fi atribuit pe vremuri oric[ror mici deosebiri individuale la aceeagi specie, dup[ valoarea care li se atribuie acum, dupa ce multe rase s-au fixat pe deplin. Se gtie cd 9i acum apar in mod intimplator la porumbei mici varralli, dar ele sint inldturate ca erori sau devieri de la tipul perfect al fiecdrei rase. Gisca obignuitd n-a dat nagtere nici unei varietdJi distincte; de aceea rasa Toulouse gi cea comun6, care difera" numai in privin{a culorii - cel mai nesigur

OITIGINEA SPECIILOR

dintre caractere - au fost prezentate in ultima vreme la expoziliile noastre de pisdri de curte, ca rase distincte. Aceste considera{ii explici ceea ce se observase uneori gi anume cd nu gtim aproape nimic ln leg[turd cu originea sau istoria oricdreia dintre rasele noastre domestice. Dar, in realitate se poate spune cu greu despre o rasd, ca gi despre un dialect al unei limbi, cd, are o origine clar5. Omul pdstreaza gi reproduce urmagii unui individ cu oarecari devieri ugoare de structurd, sau are mai multd grija decit de obicei cind imperecheazd cele mai bune animale ale sale gi astfel, le amelioreazd, iar animalele ameliorate se rdspindesc incet in imedtata vecindtate. Dar e pu{in probabil ca ele sd. aibd. vreun nume distinct gi deoarece nu vor fi. apreciate indeajuns, istoria lor va fi neglijatd. Cind ins[ ameliorarea va continua prin acelagi proces lent gi treptat, ele vor avea o r[spindire gi mai largd, vor fi recunoscute ca fiind ceva deosebit gi valoros gi de-abia atunci vor primi poate vreun nume oarecare, local. ln 1drile semicivilizate, cu pu{ine cdi de comunicalii libere, rS.spindir.a unei noi sub-rase va fi un proces lent. De indat[ ce caracteristicele apreciate vor fi admise, principiul selecliei inconstiente, cum l-am denumit eu, va cduta intotdeauna, poate mai intens intr-o perioadi decit intr-alte, dup[ cum rasa devine la modd sau se demodeazd - poate mai mult intr-o regiune decit intr-alta, dupd gradul de civllizagie al locuitorilor respectivi s[ adauge tot mereu la trds[turile caracteristice ale rasei, indiferent care ar fi ele. Este ins6 foarte pulin probabil sd se fi pdstrat vreo informafie despre vreo asemenea schimbare inceat6, variabilS gi insensibila.

CONDITIILE FAVORABILE SELECTIEI EXERCITATE DE OM

Voi spune citeva cuvinte despre condiliile favorabile gi nefavorabile aplicdrii selec{iei de cdtre om. Un mare grad de variabilitate este vSdit favorabil, deoarece oferd in mod spontan materialele asupra cdrora va lucra selec{ia ; aceasta nu inseamnd insi cd simple diferenle individuale nu sint absolut suficiente, dac5. lucrim cu multd" grljd, pentru a permite acumularea unui mare num[r de modificdri in aproape orice direc{ie am voi. Dar cum varia{iile cu un caracter vddit util sau agreabil pentru om nu apar decit ocazional, putinla apariliei acestora va fi mult sporit[ dacl vom cregte un numdr mare de indivizi. De aici rezultd" c5. numdrul este de cea mai mare importan{[ pentru reugit6. Pornind de la acest principiu,

Marshall, referindu-se la oile din anumite p[r!i din Yorkshire, s-a exprimat c6: << deoarece apartin in general unor oameni sdraci ;i trdiesc de cele mai multe ori in grupe mici, ele nu pot fi niciodatd ameliorate >>. Pe de altd parte, grddinarii cultivind un mare numdr de exemplare din aceeagi plant6, au mult mai muit succes decit amatorii in privin{a producerii unor varietdfi noi gi valoroase. Se poate cregte un numdr mare'de animale ;i plante numai acolo unde existd condilii favorabile pentru reproducerea lor. Cind sint pu{ini indivizi vor fi toli pastrali pentru reproducere, indiferent de calitatea lor, ceea ce va impiedica efectiv seleclia. Dar probabil cI elementul cel mai important al reu;itei este faptul ca omul s[ aprecteze atit de mult animalul sau planta, incit sd acorde cea mai mare atenfie chiar celor , mai mici devieri in calitilile sau structura lor. Pind cind nu se \/a acorda o astfel de atenfie, nu se va putea realiza nimic. Am auzit spunindu-se cu toaLd seriozitatea despre fragt ci este un mare noroc cd au inceput sd varie ze tocmai atunci cind grddinarii s-au apucat s6-i ingrijeascd. Este neindoielnic cd aceste fructe au

vARL\TIA iN coxntTIILE vIETII DoIIESTICE

varrat mereu de cind sint cultivate, dar micile varia{ii au fost neglijate. De indati ce grddinarii insd au rdsddit exemplarele care aveau fructe pulin mai mari, care se coceau rnai timpuriu sau erau mai gustoase gi au scos puiefi din ele, pe cei mai buni din ei rdsddindu-i qi reproducindu-i (ajutindu-se atunci oarecum gi de incrucisarea speciilor distincte) s-au putut produce acele numeroase gi admirabile varietdfi care au apdrut in cursul ultimei jumatdli de veac. Ugurin{a de a impiedica incrucigdrile la animale constituie un element impo^rtant in formarea raselor noi, cel pulin intr-o tard, care posedd deja alte rase. In acest sens, ingrddirea terenului joaci un anumit rol. Sdlbaticii nomazi sau locuitorii cimpiilor intinse posedd rareori mai mult decit o singurd rasd din aceea,si specie. Porumbeii pot forma perechi pe viald gi acest lucru e foarte folositor crescdtorilor, deoarece astfel rnu.lte rase pot fi ameliorate gi pdstrate bine, degi sint amestecate in aceeasi liulubarie ; aceasti imprejurare trebuie s[ fi inlesnit intr-o mare mdsurS. formarea de noi rase. A; mai ad5"uga cd porumbeii pot fi reprodugi in mare num[r gi intr-un ritm foarte rapid, iar exemplarele nereugite pot fi ugor eliminate, deoarece pot fi consumate. Pe de altd parte pisicile, din pricina obiceiului lor de a hoindri noaptea, flu pot fi imperecheate usor ;i degi sint atit de apreciate de femei gi copii, rareori putem gisi printre ele o rasd distinctd, care sd se fi pdstrat mult timp. Rasele pe care le vedem uneori sint aproape intotdeauna importate din altd lard.. Degi sint sigur cd unele animale domestice vafiazd. mai pulin decit altele, totugi raritatea sall chiar absen{a de rase distincte la pisicd, mdgar, pdun, giscd etc., poate fi atribuitd in mare m[surd f'aptului c[ nu li s-a aplicat selecfia : la pisici deoarece e foarte greu sd le imperechezi;lamd"gari fiindc5. aceste animale sint linufe in numdr mic mai ales la oamenii sdraci, dindu-se prea pulind importanld reproducerii 1or, probd cd in unele regiuni din Spania gi din Statele Unite acest animal a fost modificat gi ameliorat in mod surprinzdtor, printr-o selec(ie atentd; la piun, deoarece acest animal e greu de crescut gi de obicei e linut in puline exemplare ; la gigte, fiindcd sint apreciate numai pentru 2 scopuri - pentru carne gi puf gi poate mai ales pentnr cd nimeni n-a cdutat sd multiplice rasele ; trebuie sd addugdm cd g?sca, in condiliile viefii domestice, pare sd posede un organism deosebit de inflexibil, degi a vanat gi ea pu{in, dupi cum am ardtat in alt loc. Unii autori au ardtat cd limita varialiilor la animalele domestice este atinsS, repede gi cd ulterior nu mai poate fl depagitd. Ar fi intrucitva indrdznef sd afirmdm cd limita a fost atinsd in vreun caz, oricare ar fi el, deoarece aproape toate animalele gi plantele noastre au fost mult ameliorate in toate felurile in cursul unei perioade recente, or, aceste ameliordri implic[ variafii. Ar fi la fel de indrdzne\ sd afirmdm despre caracterele impinse astdzi pind la limita lor extremd, cd nu vor putea sd varreze clin nou, in cadrul unor noi condilii de via{6, dupd ce au rd.mas fixe timp de multe secole. Desigur cd, dup[ cum a remarcat cu multd dreptate d-l Wallace, o limitb ya fi atinsd in cele din urmd. De exemplu va trebui sd existe o limitd pentru vrteza unni animal terestru, cdci aceastd limitd e determinatd de rezistenla care trebuie lnvinsf,, de greutatea corpului gi de puterea de contracfie a fibrelor musculare. Dar ceea ce ne interese azd. este faptul cd varietd{ile domestice din aceeagi specie diferd unele de altele, in aproape toate caracterele de care s-a ocupat omul gi care au fdcut obiectul unei selec{ii, mult mai mult decit diferd intre ele speciile distincte ale acelorasi genuri. Isidore Geoffroy Saint-Hilaire a dovedit acest lucru, in ceea ce privegte mdrimea ; acelagi lucru s-ar putea spune gi pentru culoare

()

RI (iI NI.],\ SPECIII,0

si probabil gi pentru lungimea pdrului. in ceea ce prive;te vitez a, care depinde de multe caractere fizice,calul <Eclipse) era mult mai rapid, iar un cal de fracliune este incomparabil mai puternic decit oricare din speciile naturale respective apartinind aceluiagi gen. Acelagi lucru se intimpld gi cu plantele; semin{ele diferit-elor varietS.fi de fasole sau de porurmb, se deosebesc probabil mult mai mult ca mdrime decit se deosebesc seminlele diferitelor specii ale oricdrui gen al acestor doud familii. Aceeagi observalie se aplici gi fructelor diferitelor varietdli de pruni si intr-o mare misurd pepenilor galbeni ca gi unui mare numdr de alte cazuri- asemindtoare. SA rezuntdm problema

originii raselor noastre de animale domestice gi de plante cultivate. Condijiile de viat/a schimbate sint de cea mai mare imporianla in ceea ce privegte provocarea variabilitalii, atit prin ac{iunea directd asupra organiza[ie,i.9it gi prin acfir-rnea indirect[ afectind sistemul. reproducdtor. Eite pu-lin probabil cd variabilitatea sd fie in orice imprejr-rrdri o rezultantd, inerentd gi necesard a acestor schimbari. Forfa mai mare sau rirai micl a ereditdgii ca 9i cea a tendintei de reintoarcere, determin[ sau nu-persistenfa varialiilor. Variabilitatea este dirijatd de multe legi necunoscute dintre care cea mar importanti _este probabil corelafia de cregtere. Se poate atribui o anumiti influen{[ acfiunii.definite a condiliilor de existenld, dar nu stim in ce proporfii se exerciid aceaste influenfd. Se poate atribui o oarecare influen!d,, poate cfrlar una considerabild, sporirii intrebuin![rii sau neintrebuin![rii organelor. Rezr-rltatul final devinc astfel infinit de complex. in unele cazuri incrr-rcigirlru speciilor primitiv distincte pare sa fi jucat un rol foarte important in formarea raselor noastre. De indata ce mai multe rase au fost create intr-o regiune oarecare, incruciqarea lor intimplatoare gi pe bazd de seleclie a contribuit desigur in mare mdsurd la formarea noilor varietifi; dar importanfa incrucigdrii a fcst mult exageratd, atit in ceea ce privegte animalele cit qi in ceea ce privegte plantele care se inmullesc prin semin{e. Import?nt? incruci;drii este imens[ la plantele care se inmullesc temporar prin butagi, altoi etc., deoarece cultivatorul poate in acest caz sd neglijeze at?t variabilitatea exceplionald a htbrizilor, a metisilor, cit gi sterilitatea hibrizilor; dar plantele, care nlr se ?nmullesc prin semin{e prezintd trrentru noi pu{ind importantd, deoarece existenfa lor este numai temporard. Peste toate aceste cauze de schimbare,acliunea de acumulare continud a selec{iei pare si fi fost marea putere care a condus toate aceste cauze de schimbare, fie cd a fcst aplicat[ metodic gi repede, fie cd a fost aplicatd incongtient si lent, Car cu rezultate mult mai eficace.

CAPITOLUL

VARIATIA

STARE NATUNATA

L'ariabilitate '- Deosettiri intlividuale - Specii dubioase - Speciile larg rdspindite, Jbarte imprd;tiote ;i conrune, vnriazii cel mai rrr\T JIn fiecare lard speciile din genurile mai mari t,ariazd nmi frecv,ent dectt speciile tlin genurile nni nici/- Multe din speciile cuprinse in ganurile mai mari seanfind cu varietdli[e, in sensul cd slnt foarte inrudite intre e[e, dar inegal, gi cd au arii de rdspindire restrinse.

inainte de a aplica principiile elaborate in capitolul precedent la organismele trdind in stare natural[, trebuie sA examindm pe scurt dacd aceste organisme sint sau nu supllse vreunei variafii. Pentru a trata cum se cuvine un astfel de subiect ar trebui s5. ddm o lungd listd de fapte aride ; dar sarcina aceasta o voi ldsa pentru o lucrare viitoare. De asemenea, nu voi discuta aici diferitele definilii care au fost date nofiunii de < specie ). Nici o definilie nu i-a satisfdcut pe to{i naturaligtii, degi fiecare naturalist gtie in mod vag ce inlelege atunci cind vorbe;te despre specie.

In general, noliunea

aceasta include elementul necunoscut

al unr"ri act de creafie distinct. Aproape la fel de greu se poate defini gi termenul de < varietate > ; dar in cazul ei se inlelege aproape totdeauna ;i o origine comun6, deqi aceasta poate fi rareori doveditd. Mai exist[ de asemenea gi aga-numitele monstruozitagr; dar ele trec treptat in varietdLti. Presupun cA prin monstruozitate se infelege o deviere considerabild, a structurii, deviere in general ddundtoare sau nefolositoare speciei. Unii autori folosesc termenul de < variafie> in sens tehnic, pentru a ardta o deviere datoritd acfiunii directe a condiliilor fizice ale viefii ; varialiile de acest fel nLl sint considerate ereditare. Dar cine poate afirma cd taha pitici a scoicilor din apele salmastre ale Balticei sau plantele pitice de pe culmile alpine sau blana mai deasi a vreunui animal din nordul indeplrtat, nu se pot moqteni in unele cazLrrr cel pufin pentru citeva genera{ii ? Iar in acest caz presupun ci aceste forme ar putea fi denumite variet6{i. E indoielnic cd devialiile mari gi brugte ale structurii - a$a cum le observdm uneori la formele noastre domestice, indeosebi la plante - s-ar transmite in mod permanent in stare naturald. Aproape fiecare parte a oric[rei fiinle vii este atit de admirabil adaptatd la condiliile sale complexe de viafd, incit pare la fel de pulin probabil ca ea sd fi apS.rut dintr-o dat5. in stare atit de perfectd, pe cit pare de pu{in probabil ca o ma,sind complicatd sd fie inventatd, de om direct in forma ei

()

T;INIiA -qT'ECIII,OR

cea mai perfectA. La animaiele domestice, apar uneori monstruozitdgr care se aseamdnd cu structurile normale ale altor animale cu totul diferite de ele. Astfel, se nasc uneori porci cu un fel de trompd (proboscls) gi dacd, vreo specie sdlbaticd a aceluiagi gen ar avea in mod natural trompd, atunci s-ar putea susfine cd" ea a apdrut ca o monstruozitate; dar pini in prezent n-am reu;it s[ gdsesc, cu toate cercetS.rile asidue fdcute, cazuri de monstru ozitate asemdn[toare cu structurile normale ale formelor indeaproape'inrudite, singurele cazuri care at avea o importanld" in problema de fa!5.. Dacd asemenea forme monstruoase apar uneori in stare naturald. gi sint capabile de reproducere (ceea ce nu se intimpld. intotdeauna), atunci, intrucit ele apar rar cu totul izolat, pdstrarea lor depinde de imprejurdri neobignuit

de prielnice. De altfel, in cursul primei generalii gi a genera{iilor urmitoare ele s-ar incruci,sa cu forma normald, astfel incit caracterul lor anormal se va pierde in mod inevitabil. Dar asupra problemei pdstrdrii 9i perpetudrii varia{iilor izolate sau intimpldtoare, vom reveni intr-un capitol viitor.

iuo,",IRILE

INDIVIDUALE

Numeroasele deosebiri neinsemnate care apar la descenden{ii aceloragi pdrinli, sau care pot fi presupuse a se fi produs astfel, deoarece au fost observate la indivizii din aceeagi specie, locuind in acelagi loc restrins, pot fi denumite deose-

biri individuale.

Nimeni nu va afirma cd totri indivizii unei specii sint formali dupd" un acelagi tipar. Aceste deosebiri individuale sint extrem de importante pentru noi, deoarece ele se mogtenesc adesea -_ dup[ cum poate sd vadd fiecare; ele oferd un material asupra cdruia poate acliona selec{ia naturald;i pe care ea le poate acumula tot aqa dupd cum acumuleazd" qi omul, intr-o direcfie datd, deosebirile individuale ale producfiilor sale domestice. Aceste deosebiri individuale afecteazS. in general pdr{ile pe care naturaligtii le considerd. ca neimportante ; dar ag putea ardta printr-o lungd inqiruire de fapte, cd anumite pdrli ce pot fi considerate ca fiind importante atit din punct de vedere fiziologic, cit gi din punctul de vedere al clasificdrii, vartazd uneori la indivizii din cadrul aceleiagi specii. Sint convins cd 9i cel mai experimentat naturalist ar fi surprins de num[rul mare al cazurilor de variabilitate, chiar gi in pdrlile importante ale structurii, cazuri pe care le-ar putea culege din surse competente, a$a cum le-am adunat gi eu timp de mulli ani. Trebuie si reamintim c[ sistematicienii sint departe de a se bucura de constatarea variabilitdfii caracterelor importante gi cil nu sint mul1i aceia care s-ar apuca sd examineze cu grlj6 organe interne gi importante gi sd le compare la numeroase exemplare din aceeagi specie, Nu s-ar fi agteptat nimeni ca ramificaliile nervilor principali de lingd ganglionul mare central al unei insecte sd varieze in cadrul aceleia;i specii; s-ar fi putut crede cel mult cd modific[ri de aceastd naturd nu se produc decit incet gi treptat ; totugi, Sir J. Lubbock a ardtat la nervii principali de Coccus un asemenea grad de variabilitate incit ar putea fi aproape asemuili cu sistemul neregulat de ramuri al unui trunchi de copac. Pot sd mai adaug cd acest naturalist-filozof a mai ardtat cd mugchii larvelor anumitor insecte sint departe de a fi uniformi. Autorii se invirtesc adesea intr-un cerc vicios, suslinind cd organele importante nu variazd" niciodati, deoarece aceqti autori (dup[ cum au qi mirtu-

\',\Irr.,\lr.l"

sr.r.n H \,rTr.lr

rr.[

risit in mod sincer ciliva naturaligti) nu consideri de fapt ca fiind importante

decit tocmai parlile care nu variaz'a. Desigur ci, privind lucrurile din acest punct de vedere, nu vom putea g6si niciodatl vreun exemplu de varialie a unei pdrfi importante ; dar dacd, ne situ[m pe un alt punct de vedere vom putea da, frar{t indoial[, exemple numeroase. Existd o chestiune legatd de deosebirile individuale gi foarte incurcatd: m[ refer la a;a-numitele genuri < proteene)) sau ( polimorfe>>, genuri in care speciile prezintd un numlr nelimitat de variafii. In leg[turi cu multe din aceste forme, cu greu vor putea fi gasili rndcar doi naturaligti care si fie de acord cu clasificarea lor ca specii sau ca varietdji. Pr-rtem da ca exemple genurile Rubus, Rosu gi Hieraciunt plante, precLlm gi uneie genuri de insecte ;i de molugtc ^prtntre brachiopode. In cele mai rnulte genuri polimorf'e, unele specii au caractere constant; ;i definite. Genurile care sint polimorfe intr-o lard, par s5. fie - cu puline excep{iipolimorfe 9i in alte ![ri gi de asemenea, judecind dupd cochiliile blachiopodelor, ele au fost polimorfe gi in timpurile trecute. Aceste fapte sint extrem de nedeslugite, deoarece par a ardta c[ o asemenea variabilitate nu depinde de condiliile vie{ii. Inclin si cred c5, cel pri{in la unele din aceste genuri pclimorfe, avem de-a face cu varia{ii care nu sint nici folositoare si nici ddundtoare pentru specii gi care de aceea n-au fost nici sezisate gi nici fixate de c[tre selecfia iiatural[, dupd cum

vom ar|ata in cele ce Llrmeazd. Dupd. cum gtie fiecare, indivizii aceleiagi specii prezintra adesea mari deosebiri de structurd, independent de variabilitate, cum sint de pilda deosebirile dintre cele doud sexe ale diferitelor animale, dintre cele dou[ sau trei caste de femele sterile gi de lucrdtori, Ia insecte, ca gi dintre stadiile neajunse la maturitate sau larvare ale multora din animalele inferioare. Exist[ de asemenea, atit la animale cit qi la plante, canrri de dimorfism $i de trirnorfism. Astfel, d-l Wallace, care a atras in ultima vreme aten[ia asllpra acestui subiect, a ardtat cd, femelele unor anumite specii de fluturi din arhipelagui Malaez se prezintd. de obicei in dou[ sau chiar trei forme distincte : ce nu sint legate prin varietifi intermediare. Frrtz Mtiller a descris cazurr analo,ue gi mai extraordinare incd, despre masculii unor anumite crustacee din Brazllia. Astfel, masculii unei specii de Tancis apar in mod obignuit in doud forme distincte ; una din ele are ciegtele puternic si ctt o form5. diferiti, iar cealaltd are antenele inzestrate cu mult mai mulfi cili olfactivi. Degi in majoritatea acestor cazuri, cele doud sau trei forme de animale sau de vegetale nu sint legate in prezent intre ele prin verigi intermediare, este totugi probabil ca acestea s5. fi existat cindva. D-l Wallace descrie, de pilda, uo anumit fluture care prezintd, pâ&#x201A;Ź aceeagi insul5, un mare num5.r de variet5{i legate intre ele prin verigi intermediare ;i ale cdrui forme extreme se aseamdnd mult cu cele doud forme ale unei specii inrudite dimorfe, care populeazd" o altd. parte a arhipelagului Malaez. La fel gi la furnici; diferitele caste Ce h-rcrdtoare sint in general cu totul distincte intre ele; dar in unele cazurq dupd cLlm vom vedea mai tirziu, castele sint legate intre ele prin varietdfi cu treceri foarte fine. Acelagi lucru se observS, ciupd cum am constatat 9i eu, la unele plante dimorfe. Desigur, la prima vedere pare un fapt deosebit de remarcabil cd aceea;i femelS de fluture poate produce in acelagi timp trei forme de femele qi una de mascul sau cd o plantd hermafroditd poate produce din aceea,si capsuld trei forme hermalrodite distincte, pe care se dezvoltd trei feluri diferite de femele qi trei sau chiar gase forme diferite de masculi. Oricum, exem-

0I]IGINT]A SPECIILOR

plele acestea nu sint decit cazurtle extreme ale faptului obignuit cd femela da na;tere la descenclengi ai ambelor sexe, care uneori se deosebesc unul de celdlalt in chip uimitor. SPECII DUBIOASE

Formele care poseda intr-o mlsurd foarte insemnati caractere de specie, clar sint atit de asemdndtoare cu alte forme sar-r atit de strins legate de acestea prin verigi intermediare, incit naturaligtilor nu le place sd le considere drep.t specii de slne st[tdtoare, sint in multe privinle deosebit de importante pentru noi. Avem toate motivele sd credem cd multe dintre aceste forme dubioase gi strins inrudite qi-an pdstrat caracterele timp indelun gat, tot atit de indelungat, dupd cite ne putgm da ,.irnu, ca gi speciile bune gi adeidrate. in practrcd, de cite ori un naturalist poate lega doud forme oarecare, cu ajutorul unor verigi interm_ediare, el consideri una clintre aceste forme ca fiind varietatea celeilalte, clasificind-o ca specie pe cea mai comunS, iar uneori pe cea care a fost descrisd prima, rar ca varietate pe cealalti. Dar uneori se ivesc caivrr foarte dificile, pe care nu e locul sd le enumir aici, cind e vorba de a hotdri dacd o formd este sau nu este varietatea altei forme, chiar cind ele sint strins legate prin verigi intermediare ; nici chiar considerarea formelor intermediare drept hibriri, aga cum se obignuiegte, nu este intotdeauna deajuns ca sd inldture dihcultatea. Totugi, in foarte multe cazuri, o formi este clasificati drept varietate a alteia, nu pentru cd s-ar fl gdsit verigile intermediare, ci pe_ntru prin analogie fie cd verigile acestea existd undeva, cd bbservatorul presupune 'cindva fie cd au existat ; in felul acesfa se deschide o poart[ largd. p[trunderii indoielilor qi presupunerilor. Prin urmare se pare cd, pentru a determina dacd o form5. trebuie clasificatd ca specie sau ca varietate, nu existi altd cdlduzd, decit pdrerea naturaligtilor cu judelatd sdndtoasd gi cu experienld vastd. Totugi, in multe cazuri, trebuie s[ hotdrim dupa majoritatea naturaliqtilor, deoarece pu{ine littt varietdlile bine exprimate ;i bine .tinor.ute care sd nu fi fost clasate ca specii de cel pulin cifiva judec[tori competen{i.

Nu ie poate contesta c[ asemenea varietdli de naturd dubioasd sint departe de a fi rare. Compara{i florele Marii Britanii, Fran{ei sau Statelor Unite, descrise de diferilii botani,sti, ,si vefi vedea ce numdr surprinzYator de forme au fost clasificate de c[tre unii boianigii drept specii bune, iar de cdtre allii numai drep_t va1i9tdti. D-l H. C. Watson, cdruia^ ii sint foarte recLlnoscdtor pentru ajutorul ^-.r]Jilaieral pe care mi |-a dat, mi-a semnalat un numir de 182 de plante din Anglia, care sint considerate in general drept varietdfi, dar care au fost clasate de unii botanigti drept specii ; a1-6tuind lista lor, el a gmis - multe varietdli neinsemnate, care au fost totu$i clasificate de cdtre unii botanigti drept specii gi a omis cu totul mai multe genuri polimorfe. in cadrul genurilor care cuprind formele cele mai polimorfe, Fabington citeazd 251 de specii, in timp ce Bentham numai ll2 - o diferenl[ de 139 forme dubioase. Printre animalele care se imperccheazi pentru fiecare nastere ;i care sint foarte mobile, formele dubioase, clasificate de unii zoologi ca'specii',iar de al1ii ca varietd\i, se gisesc r.areori in aceeagi 1ar[;.in schimb ele sint comune in regiuni- separate. Cite din pdsdrile gi insectele Americii de Nord gi ale Europei, care Oifera foarte pu{in unele de altele, n-au fost clasate de vreun

vr\ItIATI .{ IN ST-{RE N.\Tl.R,\LA

eminent naturalist drept specii indiscutabi]e, iar de altul drept varietd[i, sau, cum li se spune adesea, drept rase geografice. In mai multe lucrdri remarcabile care se ocupd de diferite animale, in special de lepidopterele din insulele marelui arhipelag Malaez, c1-l Wallace arat/a c[ ele pot fi clasate in patru grupe gi anume forme variabile, forme locale, rase geografice sau subspecii gi adev[ratele specii -reprezentative. Primul grup - formele variabile __ varrazd. mult in limitele aceleiagi insule. Formele locale sint relativ constante gi deosebite pentru fiecare insuld in parte : dar dacd compardm intre ele toate formele din diferitele insule, deosebirile par atit de mici qi de treptate, incit e cu neputin{a sd le definim gi sd le descriem, degi in acela;i timp, formele extreme sint indeajuns de deosebite intre ele. Rasele geografice sau subspeciile sint forme locale complet fixate si izolate ; dar cum ( nu difer5. intre ele prin caractere importante sau puternic marcate >>, nu existd, alt criteriu pentru a determina care dintre ele pot fi considerate ca specii gi care ca varie tdti, decit p[rerea personald. in fine, speciile reprezentative ocupi acelasi loc in economia naturald a fiecdrei insule ca gi formele locale gi subspeciile; deoarece se deosebesc ins[ intre ele printr-un numir mai mare de diferenle decit existd intre formele locale sau intre subspecii, ele sint clasificate de cele mai multe ori de c6tre naturaligti drept specii veritabile. Totu;i, nll se poate da un criteriu precis cu aiutorul c[ruia sd se poat[ recunoa;te formele variabile, formele iocale, subspeciile si speciile reprezentative. Incai de mult, pe cind comparam qi vedeam gi pe atlii comparind pasdrile din insulele arhipelagului Galapagos intre ele, cit gi cu cele ale continentr-rlui american atit de invecinat. m-a impresionat mult cit de vagd gi de arbitrard este deosebirea dintre specii gi variet6{i. Pe insulilele micurlui grup Madeira existd mtrlte insecte caracterizate ca varietdJi ?n admirabila lucrarc a lui Wollaston, dar care ar putea fi desigur clasificate de mulli entomologi drept specii distincte. Chiar lrlanda posedd citeva animale considerate astdzi in general ca varietdti, dar care au fost cindva clasificate de cdtre unii zoolo-ei drept specii. Mai mulli ornitologi experimentaJi considerd cocoqul nostru de p[dure englez drept o ras[ foarte pronun{atd a unei specii norvegiene, in timp ce majoritatea autorilor il clasificd drept o specie indiscutabild, proprie Marii Britanii. Cind locurile de trai a doui forme indoielnice sint separate intre ele printr-o mare distan![, faptul acesta ii face pe mulli naturali;ti sd clasifice formele respective drept specii distincte. Se pune insd intrebarea ce distanfd trebuie socotitd ca suficientd: dacd aceea dintre America ;i Europa e destul de mare, yd fi suficientd oare aceea dintre Europa gi insnlele Azore, IVIadeira sau Canare sau dintre diferitele insulile ale acestor mici arhipelaguri ? D-l B. D. Walsh, un distins entomolog din Statele Unite, a descris ceea ce el numegte varietdti fitofage gi specii fitofage. Majoritatea insectelor care se hrSnesc cu vegetale, trdiesc numai pe o anumit[ plantd sau pe un grup de plante; altele se hrdnesc cu plante felurite fdrd a face deosebire intre ele, flrd ins[ ca din aceastd cauzd. sd maniieste vreo varia{ie. in unele cazuri totugi, Walsh a observ at cd insectele trdind pe plante diferite prezrntd fie in stadiul larvar, fie in cel adult, fie in ambele stadii, diferenfe ugoare, dar constante in ceea ce privegte culoarea, dimensiunea sau natura secrefiilor lor. In unele cazuri, se deosebesc ugor numai masculii, in altele se deosebesc atit masculii cit gi femelele. Cind diferenlele sint mai puternic accentuate ,si afecteazd ambele sexe gi toate virstele, formele sint clasificate de toli

OITIGINIlA SPECIILON

entomologii drept specii bune. Dar nici un observator nu poate hotdri pentru altul, chiar daci o poate face pentru el insugi , care dintre aceste forme fitofage pot fi numite specii gi care din ele pot fi numite varietdti. D-l Walsh clasificd drept vaietd\i formeie care se presupune cd se pot incruciga liber ?ntre ele; el le considerd specii pe cele ce par a fi pierdut aceastd capacttate. Deoarece deosebirile pro'rin din faptul cd insectele s-au hrdnit vreme indelungatd pe plante diferite, nu ne putem a;tepta sd g[sim astdzi verigi intermediare legind intre ele cliferitele forme. Naturalistul igi pierde astfel cea mai bund. cdlduzd pentru clasificarea formelor indoielnice ca varietdli sau ca specii. Aceasta se petrece de ersemenea, in rnod necesar, 9i cu organismele foarte inrudite, care populeazd continente sau insule diferite. Cind, dimpotrivd, un animal sau o plantd este r[spinditd in acelaqi continent, ori locuiegte pe mai multe insule ale aceluiagi arhipelag gi prezintd forme diferite in diferitele regiuni, existd. intotdeauna o probabilitate mai mare de descoperire a unor verigi intermediare care leagd intre ele forrnele extrerne si le coboard, astfel la rangul de varietili. Unii naturaii;ti suslin cd animalele nu prezintd niciodat[ varietdfi, dar in acest caz acegti naturaligti considerd, cele mai mici diferenle ca avind o valoare specificd ; iar cind aceea;i formd identicd, e intilnitd. ln doud {dri indepdrtate una de alta, sau in doud forma{ii geologice, ei presupun cd sub acelagi vestmint se ascund doud specii distincte. In felul acesta, termenul < specie > aparc ca o simpld abstraclie inutilS, implicind gi afirmind un act separat de creafie. E sigur c5. multe forme, considerate de judecS.tori foarte cornpetenli ca fiind variet5.{i, seamdnd atit de mult, prin caracterele lor, cu speciile respective, incit au fost clasificate ca atarc de alli judecatori nu mai pu{in competenli. Dar a discuta dacd trebuie sd le consider[m ca specii sau ca varietdti atita timp cit nu existd o defini{ie indeobpte acceptatS. a acestor termeni, insemneazd, a vorbi in vint. Multe din cazuriie de varietSli puternic exprimate sau din speciile indoielnice meritd atenfie, deoarece s-all extras o serie de argumente interesante din distribufia geografi.cd, din variafiile analoge, din hibridare etc., incercindu-se sd se determine locul lor in clasificare; dar spa{iul nu-mi permite sd le discut aici. Cercetarea aprofun datd" ln mulfe cazuri ii va'duce desigur pe naturaligti la un acord asupra modului de clasificare a formelor indoielnice. Trebuie sd mdrturisim insd cd tocmai in regiunile cele mai cunoscute g[sim numdrul cel mai mare de forme indoielnice. Am fost rzbtt de faptul cd dacd vreun animal sau vreo plantd in stare natural[ folosegte foarte mult omului sau dacd ii atrage atenfia in mod deosebit din vreo cauzd. oarecare, atunci variet[{ile acelui animal sau ale acelei plante vor fi semnalate aproape pretutindeni. Adesea aceste varietd.{i vor fi clasate de unii antori ca specii. De pild5., privili cit de minu{ios a fost studiat stejarul comun ; gi totugi, uo autor german considerd. ca specii o duzind de forme, pe care aproape tofi ceilalfi botanigti le considerd drept varietdft; dar in Anglia, cele mai eminente autorit[li in materie de botanicd, cit gi practicienii, pot fi citali in sprijinul atit al pdrerii cd stejarii sesiliflori gi cei pedunculali sint specii bune gi distincte, cit gi al pdrerii potrivit cdreia nu sint decit simple varietd{i. Md voi referi aici la remarcabilul memoriu, privitor la stejarii din intreaga lume, publicat de cr-rrind de cdtre A. de Candolle. Nimeni n-a avut la dispozitria sa materiale mai abundente pentru deosebirea speciilor gi nimeni n-ar fi putut studia aceste materiale cu mai mult zel qi pdtrundere. Mai intii, el da amdnun{it

vARIATIA IX StrtrH NATUIT;\LA

toate numeroasele elemente ale structurii care vafiazd" la diferitele specii ;i aprectazd, numeric frecvenla relativd a acestor varialii. El indicd peste o duzind, de caractere care pot sd vafleze chiar pe aceeagi ramuri, uneori in funcfie de virstd sau de dezvoltare, alteorifdrd ca sd se poatd ardta vreo cauzd. Dupa cllm a remarcat Asa Gray comentind acest memoriu, asemenea caractere nu au desigur nici o valoare specific5., dar intrd totugi, in general, in definifiile speciilor. De Candolle continud ardtind cd acordd rangul de specii formelor care diferd prin caractere ce nu variazd, niciodatd pe acela;i arbore gi nu sint legate nicio datlt intre ele prin forme intermediare. Dupd aceasti disculie, rezultat al atitor lucriri, el insistd asupra acestei observalii: < Acei care pretind cd majoritatea speciilor noastre sint delimitate in mod precis gi c4 speciile indoielnice constituie o mici minoritate, gre;esc. Lucrul putea s5. pari adevdrat atita timp cit un gen nu era bine cunoscut L, ,p..iile lui eiuu stabilite pe un numdr mic de exemplire; cu alte cuvinte, uu.uu un caracter provizoriu. De indatd insd ce ajungem la o cunoa;tere mai bund a lor il.gp -sd apard forme intermediare gi odatd cu ele cresc ;i indgielile cu privire la limitele specifice >. El mai adaugd c5. tocmai speciile cele mai bine cunoscute pre zintd, cel mai mare numdr de varietali gi de subvarietdli spontane. Astfel Quercus robur are doudzeci gi opt de varietd{i din care, exceptind gase, toate se grupeazh in jurul a trei subspecii ,si anume: Quercus ped.unculata, sessiliflctra ,t pubescens. Formele care leag[ aceste trei subspecii sint comparativ rare ; gi, dupd cum remarcd tot Asa Gray, dacd aceste forme intermediare, astdzi rare, s-ar stinge cu totul, cele.trei subspecii ar avea intre ele aceleagi raporturi pe care.le .au cele patru sau cinci specii admise in mod provizoriu, care se grupe azd strins in jurul formei tipice Quercis robur.ln fine, De Candolle admite ca din cele trei sute de specii pe care le enumerd in al sdu Prodronxus ca apar{inind familiei stejarului, cel pulin doud treimi sint specii provizorii, adicd nu sint strict conforme cu definilia datd mai sus unei specii adevdrate. Trebuie s[ ad6ugim ci De Candolle nu mai crede cd speciile sint crea{ii imuabile; el conchide cd teoria descendenfei este cea mai naturald, < si concordd cel mai bine cu faptele cunoscute in paleontologie. in geografia plantelor gi animalelor, in anatomie gi clasificatie >. Cind un naturalist tindr incepe studiul unui grup de organisme ce-i sint cu totul necunoscute, la inceput ii vine foarte greu s5 determine care sint deosebirile ce trebuie considerate drept specifice ;i care sint cele care trebuie considerate drept varietdfi, deoarece el nu ;tie nimic cu privire la numirul ;i felul variafiilor ce se ivesc in grupa respectivd, fapt care dovedegte cel pufin cit de generale sint variafiile. Dar dacd, ili fixeazd" aten{ia asupra unei singure clase trdind intr-o singurd lard,, el va ;ti in curind cum s5. clasifice majoritatea formelor indoieinice. Tendinla sa generald va fi de a crea mai multe specii, deoarece va fi izbit - ca gi crescitorul de porumbei sau de pdsdri de curte, despre care am vorbit mai sus de amplitudinea deosebirilor prezentate de formele pe care le studiazd intr-una' pe de altd" parte, el nu are inc[ suficiente cunogtinle generale despre varialiilJ analoge din alte grupe gi din alte 15ri, cu ajutorul cdrora sa-;i poatd corecta primele impresii. Pe mlsuri insd ce-gi va extinde observaliile, se va ciocni de tot mai multe caiuri dificille, deoarece va intilni un numdr tot mai mare de forme strins inrudite. Dar daci observaliile sale se vor extinde gi mai mult, el va reugi in cele din urmd sd-gi formeze o pdrere, insd numai cu condilia sd admiti o largd variabilitate - rar adev5rul acestei concluzii ii va fi adesea contestat de alli naturaligti. Dacdva ajunge

ORIGINBA SPBCIIL()R

la studiul unor forme inrudite provenind din {dri astdzi separate, in care caz nu va putea gisi verigile intermediare, el va fi nevoit sI se bazeze aproape in intregime pe analogie gi astfel dificult5lile vor creste la maximllm. Pind in prezent nu s-a putut trage o linie de demarcalie precisd intre specii gi subspecii - adicd intre acele forme care dupd pS.rerea unor naturaligti se apropie f oarte mult de rangul de specie, fdrd a le ajunge intru totul ; de asemenea, nu s-a putut trage o lirrie de demarca{ie precisd nici intre subspeciile gi varietdfile bine pronun{ate sau intre variet[lile prea pulin vddite gi diferen(ele individuale. Aceste diferenle se contopesc intr-o serie continud; ori no{iunea de serie duce la ideea unei treceri reale. De aceea, cu toate cd deosebirile individuale ii intereseazd prea pulin pe sistematicieni, eu le consider ca fiind de cea mai mare importan![ pentru noi, deoarece ele constituie primele trepte de formare ale acelor varietili atit de slab pronunlate inctt se crede despre ele c5. nici nu meritd. sd fie amintite in lucrdrile de istorie natural[. $i consider de asemenea acele varietd{i care sint ceva mai pronunlate ;i mai constante drept trepte cdtre varietdfi gi mai pronunlate;i mai constante ; iar pe acestea din urmi le consider ca ducind la subspecii gi apoi ia specii. Trecerea de la o treaptd de dif,erenfiere la alta poate rezulta in multe cazuri, din natura organismului ;i poate fi urmarea condiliilor fizice diferite la care organismul respectiv a fost supus mult[ vreme ; dar in ceea ce privegte caracterele mai importante, adaptive, trecerea lor de la o treapt[ de diferenfiere la alta poate fi atribuitl in mod sigur ac{iunii de acumulare a selec{iei naturale care va fi explicat[ mai tirziu - cit ;i efectelor folosirii mai intense sau nefolosirii organelor. O varietate bine pronLrn{ati poate fi astfel considerald ca fiind o specie incipient[; dar mdsura in care aceasti pdrere este justi{rcatl trebuie judecatA dupi greutatea dif'eritelor fapte gi argtimente expuse in prezenta lucrare. Nu e necesar s[ ne inchipuim cd toate varietd{ile sau speciile incipiente ating rangul de specie. Ele pot fie sd se sting[, fie s6 persiste ca varietiti, perioade foarte indelungate, dupd cum a ar[tat D-l Wollaston cu privire la varietatile unor anumite scoici terestre fosile din Madeira, sau Gaston de Saporta cu privire la plante. Dacd o varietate s-ar dezvolta astfel incit sa deplgeasci numeric specia parentald, ea ar {r consideratd" ca specie, iar specia ca varietate, sau va ajunge s[ inlocuiascS. si sd nimiceascd specia parental5; s-ar putea de asemenea ca amindoui sd coexiste gi sd fie considerate ca specie independentd. Dar vom reveni mattirziu asupra acestui subiect. Din cele spuse se poate vedea c[ privesc termenul de specie ca fiind dat in mod arbitrar, din motive de comoditate, unui grup de indivtzi care se aseamdnd foarte mult intre ei; termenul de specie nu se deosebegte in mod esen{ial de cel de varietate, care se dA unor forme mai pu(in distincte gi mai variabile. De asemenea, gi termenul de valietate, in compara{ie cu simplele diferenle individuale, este aplicat in mod arbitrar si din comoditate. spECrrLE LARG nASpiNDrrE, FOARTE lmnnAgTrATE VARIAZA CEL MAI MULT

$I COMUNE,

Cdlduzit de considera{ii teoretice, am crezut cd voi obline unele rezultate interesante cu privire la natura gi relafiile speciilor care variazla cel mai mult, facind tablouri de varieteti, luate din diverse flore bine alcS.tuite. La inceput am

VAItIAfIA iN ST,THI' NATURALA

o sarcini simpl[; dar d-l H. C. Watson, c[ruia ii sint foarte indapentru torat slattrri le gi ajutorul dat in aceastd problem5, m-a convins repede cd voi intimpina multe dificu1t6li; mai tirziu d-rul Hooker mi-a exprimat aceeasi pdrere in termeni ;i mai categorici. Las discutarea acestor dificultati si tabeleie cuprinzind cifrele propor{ionale ale speciilor variabile, pentru o Iucrare viitoare. D-rul Hooker imi ingdduie sd adaug c5, dupd ce a citit cu aten(ie manuscrisul meu gi a examinat tabelele, considerd ci afirmafiile care urmeaz5. s?nt pe deplin crezut cd e

intemeiate. Cu toate acestea, trebuind sd tralez aici foarte pe scurt intregul snbiect, mi stinghere;te faptul ca nu pot evita sd md refer cit de cit la < lupta pentru existenti>, la<divergenla caracterelor>> gi la alte probleme care vor fi discutate ulterior. Alphonse de Candolle gi allii au ardtat cd plantele care au o largd rlspindire prezintd in general varieta{i : acest lucru era de agteptat, deoarece ele sint supuse influenlei diverselor condilii fizice si intrd in concurentA cu diferite grupe de organisme (ceea ce constituie, dupa cum vom vedea mai tirziu, o condi{ie la fel de importantd sau chiar gi mai importantl). Dar tabelele mele aratd in plus c[, in orice regiune limitatS, speciile cele mai comune, adicd acelea care au Lln num[r mai mare de indivizi gi speciile care au cea mai largd rdspindire in propria lor regiune (condilie diferitd de aceea a unei repartifii largi si, intr-o anumit[ mdsurd, diferita gi de frecven(a speciei) dau nagtere de cele mai multe ori la r,'arietd{i destul de pronun{ate pentru a-fi amintite in lucrdrile de botanicS. in consecin!5, speciile cele mai infloritoare, sau cll alte cuvinte speciile dominante, cele cu o largf, reparti{ie care sint cele mai larg r[sp?ndite in propria lor regiLrne, gi cu cei mai numerosi indivizi, produc cel mai adesea varietlfi bine pronuntate sau, cum le consider â&#x201A;Źu, specii incipiente. $i acest rezultat ar fi putut fi prevdzut, deoarece varietdfile, pentru a deveni intrucitva permanente, &u de luptat in mod necesar cu alli locuitori ai regiunii, iar speciile care sint de acum dominante sint cele mai apte sd producS urmasi ; urrmagii degi prezintd, u;oare modificlri, mostenesc totugi acele avantaje care au dat posibilitate pdrin{ilor lor sE devind dominan{i fa{5 de speciile conlocuitoare. Se in{elege c[ in aceste observalii asupra predominirii ne referim numai la formele care intra in concurenld una cu alta si mai ales la reprezentanfii aceluiagi gen sau clase avind url mod cle via{a asemin[tor. in ceea ce privegte numdrul indivizrlor sau flrecven{a speciei, compara\ra se referd, desigur, numai la reprezentanlii aceluiagi grup. Se poate spLlne despre o plantd superioard cd este dominantd dacd indivizii din specia ei sint mai numeroqi ;i mai larg rdspindili decit celelalte plante care trdiesc in condilii intrucitva asemdndtoare in regiunea respectiv[. O asemenea plantd, nu este mai pu(in dominantd din pricind cd vreo specie de alge filamentoase verui sau vreo ciupercd parazitd exist[ intr-un numdr infinit mai mare de indivizi ;i cu o rdspindire mult mai larg6. Dacd insd specia de algd filamentoasd verde sau de ciuperci parazitd depd;egte speciile inrudite lor in sensul ardtat mai sus, atunci ea va fi specia dominantd in limitele propriei ei clase.

FIECARE REGIUNE SPECIILE GENURILOR MAI BoGATE VARIAZA MAI FRECVENT DECIT SPECIILE GENURILOR MAI SARACE

Daci plantele dintr-o regiune - a$a cum sint ele descrise in orice flord ar fi impdr{ite in doui grlrpe egale, punindu-se pe de o parte toate plantele aparlinind genurilor mari (adicd acelor genuri care cuprind multe specii), iar pe de

()

Itl d,INliA bP-rr,ullLOR

altd parte cele aparlinind genurilor mai mici, se va vedea cd" primul grup cuprinde un numdr intrucitva mai mare de specii foarte comune 9i foarte rdspindite, adic6

de specii dominante. Acest lucru era de prevdzut, deoarece insdsi existen\a a numeroase specii ale aceh,riagi gen, intr-o regiune, aratd, c[ in condiliile organice gi neorganice ale regiunii existd ceva favorabil genului si, in consecinfd,era de agteptat sa glsim la genurile mai mari, adic[ la acelea eare includ multe specii, un numir propor{ional mai rnare de specii dominante. Existd insd atitea Cauze care tind s[ intunece acest rezultat, incit md mird, cd, tabelele mele aratd, chiar o mici majoritate in favoarea genurilor mai mari. M[ voi referi aici numaila doud din cauzele care pot sd intunece problema. Plantele de apL dulce ca gi cele de sdriturd &u, in general, o largd, repartilie gi se remarcd printr-o largd rispindire; acest lucru pare sd fie legat insd de natura locurilor de trai pi nu are nici o legdturi sau are o slabd legd.tur[ cu mdrimea genurilor clrora le aparlin aceste specii. De asemenea, plantele inferioare in ceea ce privegte organrzatra lor sint, in general, mult mai rdspindite decit plantele situate pe o treaptd superioard de organizalie; gi nici aici nu existd vreo legiturd strinsd cu mdrimea genurilor. Ne vom ocupa in capitolul nostru privind distribu{ia geograficd de cauza care determind plantele inferioare s5" aibd. o reparti{ie atit de laryd,. Plecind de la considera\ia cd speciile nu sint decit varietdli bine pronunfate gi bine definite, &ffi ajuns la presupunerea cd, in fiecare reg.iune, speciile genurilor mai mari vor prezenta rnai des varietd{i declt speciile genurilor mai mici, deoarece ori de cite ori s-au format multe specii foarte apropiate (adicd specii aparlinind aceluiagi gen), in regul5 generald trebuie sd se continue formarea de noi varietafi sau specii incipiente. Acolo unde cresc mul1i copaci mari, ne putem agtepta sd gdsim gi puiefi. Acolo unde s-au format prin variafie multe specii ale unui gen inseamnd, cd" imprejurdrile au fost favorabile pentru variabilitate, ceea ce ne face sd presupunem cd aceste imprejurdri mai sint inc[ favorabile variabilitdtii. Pe de alti parte, daci considerdm fiecare specie ca un act special de creafie, nu exist[ nici un motiv ca grupele ce cuprind mai multe specii sa prezinte mai multe varietali decit cele care cuprind pufine. Pentru a verifica adevdrul acestei rpoteze, am impdrfit plantele din doudsprezece ![ri ;i insectele coleoptere din doud districte in doud grupe aproape egale, punind de o parte speciile aparfinind genurilor mai mari, iar de alta speciile cuprinse in genurile mai rnici. S-a dovedit in mod invariabil cd speciile cuprinse in genurile mai mari prezentau mai multe varietSli decit cele din genurile mai mici. Mai mult incd, speciile din genurile mari, dacd dau varietili, le prezinld invariabil intr-un num5.r mai mare decit speciile genurilor mai mici. Aceleagi rezultate se oblin dacd facem o altd grupare, excluzind din tabele toate genurile mici, care cuprind de la una la patru specii. Aceste fapte au o semniflcalie deplind pentru punctul de vedere dupi care speciile nu sint decit variet[li bine pronunfate gi permanente; cdci oriunde s-au format multe specii ale aceluiagi gefl, sau unde,ca sd zicem aga, fabricarea de specii a fost activ6, trebuie sd ne agteptdm, in general, s5 gdsim acest proces de fabri care inc[ in plin5. acliune, cu atit mai mult cu cit avem toate motivele sd credem cd procesul de fabricare a noilor specii este un proces lent. Acest lucru este desigur adevdrat, dacd considerdm variet5.file ca specii incipiente ; cdci tabelele mele aratd, in mod clar, ca reguli generald, cd ori de cite ori s-au format multe specii intr-un gen, speciile acelui gen prezintd, un numir de varie-

\',\Hr \Tr,\ l\ s'f-\nE N,\TL;n,\Li

tdti, adicd de specii incipiente, superior mediei obignuite. Aceasta nu inseamnd c[ toate genurile mari variazd" mult in prezent gi ca igi inmultesc astfel numdrul speciilor lor sau cd nici un gen mai mic nu variazd, sau nu se mdreste actual-

mente; cdci dacd lucrurile s-ar petrece astfel, ar fi fost fatale teoriei mele. intr-adevdr geologia ne aratd, in mod vddit ci adeseori genurile mici all crescut mult in decursul timpului gi cd. genurile mari au ajuns adeseori la un maximum, apoi au inceput sd descreascd gi, in cele din urmd., au pierit. Tot ce vrem sd demonstrdm este cd oriunde s-au format multe specii ale unui gefl, se mai formeazd incd in medie multe altele si acest lucru este desigur adevdrat.

MULTE DIN SPECIILE CUPRINSE IX CNNURILE MAI MARI SEAMANA CU VARIETAIITE, IX SENSUL CA SIXT FOARTE INRUoITT lxlnn ELE, DAR INEGAL, $I CA AU ARII DE RASPINDIRE RESTRINSE

. ..intre speciile apar{inind genurilor mari gi variet5lile lor mai sinr ;i alte relalii ce meritd a fi semnalate. Am vdzut cd nu existd vreun criteriu absolui sigur pentru a deosebi speciile de varietdfile bine pronunlate ; de aceea, atunci cind nu s:lu gdsit verigi intermediare itrtre formele indoielnice, naturaligtii au fost nevoili tg i? o hotdrire linind seama de mdrimea deosebirii dintre ele, apreciind prin analogie in ce mdsurd e suficient gradul deosebirii pentru a ridica la rangul de specie una sau amindoud formele. Prin urmare, gradul de deosebire este lrn criteriu foarte important pentru a hotdri dacd doud forme trebuie clasate ca specii sau ca varietdli. Fries insd a observat Ia plante, iar Westwood la insecte, ci, in genurile mari, gradul de deosebire dintre specii este adeseori extrem de mic. Am cdutat sd verific acest lucru din punct de vedere, numeric, folosind metoda cifrelor

medii gi, cu toate ci rezultatele mele sint imperfecte, ele confirmd aceastd ipotez[. Am consultat de asemenea ci{iva observatori experimentali, care dupd o maturd chibzuin{d au fost de aceeagi pdrere cu mine. Prin urmare din acest punct de vedere, speciile apar{inind genurilor mai mari se aseamdnd cu varietdlile mai T-rlt decit speciile genurilor mici. Sau, cu alte cuvinte, se poate spune cd, in genurile mari, se produce in prezent un numdr de varietd{i sau de specii incipiente mai mare decit media, iar multe dintre speciile produse pind acum, seamdnE pind la un anumit grad cu varietetile, deoarece se deosebesc intre ele prin mai puline caractere diferenliale decit in mod obignuit. Mai mult inc5, speciile din genurile mari au intre ele aceleagi raporturi pe care Ie au gi varietdfile unei aceleiagi specii. Nici un naturalist nu poat^e pretin^de cd toate speciile unui gen se deosebesc in mod egal una de alta; in general, ele pot fi impar{ite in subgenuri, in secliuni sau in grupe mai mici. Dupi cum a remarcat pe bun[ dreptate Fries, anumite grupe mici de specii se grup eazd de obicei in jurul tltoJ specii, ca un fel de satelifi. $i ce altceva sint oare varietdfile decit nigte grupe de forme, inegal inrudite intre ele gi grupate in jurul altor forme in juiul - adicd speciilor parentale ? Fdrd indoiald cd intre varietdli gi specii existd o deosebire foarte importa"l4 li anume : gradul de deosebire, atit dintre vari etdfi, cit 9i dintre varietd{i gi speciile lor parentale, este mult mai mic decit deosebirile dintre speciile aceluia;i gen. Cind vom ajunge la discutarca principiului pe care l-am numit al divergenlei caracterelor, vom vedea cum se explici acest fapt ,si cum diferenfele 6*c.363

0Ir I GINIi

A SITECIIL( I {l

;i si devind deosebiri mai mari, aga cum existd specii. Mai este o chestiune care meritd aten{ie. In general varietdlile au o. rdspindire foarte restrinsd. ; aceasti afirma{ie exprimd aproape un lucru banal gi de la sine infeles, cdci dacd, s-ar gdsi o varietate cll o rdspindire mai largd decit aceea mici dintre varietd(i tind sd creascd

intre

a presupusei sale specii parentale, denumirile lor s-ar inversa. Dar existd motive sd credem cd speciile care sint foarte indeaproape inrudite cu alte specii, ;i se aseam[na din acest punct de vedere cu variet5{ile, au adeseori o rdspindire foarte restrinsd. Astfel, de pilda, d-l H. C. Watson mi-a semnalat, in excelentul < Catalog de plante din Londra > (edi{ia a 4-a), 63 de plante care s?nt considerate specii, dar pe care el le considerd atit de indeaproape inrudite cu alte specii, incit le privegte ca fiind indoielnice; aceste 63 de a;a-numite specii sint rdspindite in medie In 6,9 din regiunile botanice in care Watson a impdrlit Marea Britanie. in acela;i catalog mai sint cuprinse 53 de variet5li recunoscute, care sint rdsplndite in 7,7 regiuni, in timp ce speciile cirorale apar{in sint rdspindite in 14,3 regiuni. Astfel, varietd{ile recunoscute au in medie aproape aceeagi rdspindire restrinsd ca gi formele inrudite de aproape, semnalate de Watson ca fiind specii indoielnice, dar care sint considerate aproape de tof i botanigtii englezi drept specii bune gi adevdrate.

REZUMAT

in rezumat, varietS{ile nu pot fi deosebite de specii decit, in primul rind, prin descoperirea unor forme de legitur[ intermediare, iar in al doilea rind printr-un numdr oarecare, nedefinit, de deosebiri existente intre ele ; pentru cd doud forme care diferd foarte pu{in intre ele, sint clasate in general ca varietdti, degi nu pot fi direct legate intre ele; dar gradul deosebirilor considerate ca necesare pentru a ridica cele doud forme la rangul de specie, nu poate fi definit. in genurile speciile avind, intr-o regiune oarecare, un numdr de specii superior celui mijlociu, -genurile prezintd gi ele un numir de varieta{i mai rnare deiit media. in nrari speciile prezintd un grad de inrudire mai apropiat, insi inegal, formind mici grupe in jurul altor specii. Speciile foarte indeaproape inrudite cu alte specii par sd aiba o rdspirrdire restrinsi. In toate aceste privin{e, speciile cuprinse in genurile mari prezintd o puternicd analogie cu varietdfile. Aceste analogii le putem infelege in mod clar, dacd, admitem cd speciile au existat cindva ca varietali ;i c[ au luat nagtere apoi din varieta(i; dimpotrivd, aceste analogii devin cr,r totul de neinleles dacd, admitem cd speciile au fost create separat una de alta. De asemenea, am vdzut cd, speciile cele mai infloritoare ,si dominante din genurile cele mai mari ale fieclrei clase, prezintd, in medie, numdrul cel mai mare de varietdti, iar varietdlile dupd cum vom vedea mai tirziu, tind si se transforme in specii noi gi distincte. Astfel, genurile mai mari tind sd devini gi mai mari, iar in toatra natura formele de via{d dominante astd,zi tind sd devinS ;i mai dominante, dind numero;i urmagi modificali qi dominan{i. Dar printr-o dezvoltare treptrta pe care o vom explica mai tirziu, genurile mari tind, de asemenea s5 se imparta irr genuri mai mici. $i astfel, formele de via{d din intregul univers in grupe subordonate altor grupe. :

impart

CAPITOLUL

ilI

LUPTA PENTRU EXISTENTA Legdtura cu seleclia naturald -Acest termen luat intr-un tnyeles larg - Progresia geontetricri rapidd a animalelor ;i plantelor naturalizate - Natura piedicilor care frtneazd inmulyirea-Concurenla generald - Efectele climei - Proteclia prin numdru!

a tnmullirii - inmullirea

!:;'f,i';;,;,;i::;'i:,::T:;;::,,';::,,T#;"":;;::;,':,::;::T;,;,::i:::',;':;,:':::,:::;, gen

- Relayiile reciproce dintre organisme - cele mai importante dintre toate relayiile.

inainte de a intra in subiectul acestui capitol, trebuie sd fac citeva observalii preliminare pentru a ardta in ce raporturi se afli lupta pentru existen{d faf[ de selec{ia naturald. S-a ardtat in capitolul precedent cd exiatA o anumitd variabilitate individuald, la organismele care trdiesc in stare silbatic5, lucru care nLl cred sd fi fost contestat vreodatd. Pentru noi nu este esenfial dacd, numeroase forme inCoielnice vor fi numite specii, subspecii sau varieti{i gi nu este esen{iald nici problema rangului atribuit celor doud sau trei sute de forme indoielnice dintre

plantele care trdiesc in Marea Britanie, o datd ce este admisd existenfa varietdfilor bine pronun{ate. Dar simpla existen{d a variabilitifii individuale gi a citorva varietdfi bine pronuntate, degi necesard, ca fundament al lucrdrii noastre, ne ajuta foarte pulin la inlelegerea felului cum se formeazd, speciile in natur6. Cum s-au reahzat oare toate acele admirabile adaptdri ale unei parli a organiza]Eiei ln raport cu altd pane sau in raport cu condiliile de viala gi cum s-au realizat oare toate acele adapt[ri minunate ale unui organism fa!d, de altul ? Aceste minunate coadaptiri le vedem cu toati claritate a Ia ciocdnitoare gi la visc ; ele sint poate ceva mai pufin vidite la parazitul cel mai umil, agdlat de perii vreunui patruped, sau de penele vreunei pdsdri; de asemenea, ele pot fi mai pulin vddite in structura unui gindac care se scufund[ in ap6, in sdmln{a aripatd purtatd de cea mai micd adiere de vint; intr-un cuvint, vedem adaptdri admirabile pretutindeni ;i in fiecare parte

a lumii

organice.

Ne putem intreba din nou cum se face ci varietali pe care le-am numit specii ndscinde, se transformi in cele din urmd in specii bune ;i distincte, care in majoritatea cazurilor difer[ intre ele mai mult decit varietdlile din cadrul aceleiagi specii ? Cum se form eazd acele grupe de specii, care constituie ceea ce se nume$te

NI (]I

A SI'DI]IILO Ii

genuri distincte, deosebindu-se intre ele mai mult decit se deosebesc speciile din cadrul aceluiaqi gen ? Toate aceste rczultate, dupd cum vom vedea mai pe larg in capitolul urm[tor, decurg din lupta pentru existen{[. Datoritd acestei lupte, varia{iile - oricit de mici ;i indiferent de cauza care le-a provocat - dacd sint de vreun folos indivizilor dintr-o specie in relaliile lor infinit de complexe cu alte organisme si cu condiliile fizice de via!6, vor contribui la menlinerea unor asemenea indivizi gi vor fi in general mogtenite de descenden{i. Acegti descendenfi la rindr-rl lor vor avea o gansd mai mare de supravieluire, deoarece din mullimea de indivrzi ar oricdrei specii care sint ndsculi periodic, numai un numdr mic poate supravie{ui. Acest principiu prin care orice varia[re neinsemnatd, dacd este folositoare, se pdstreazd, l-am nr"rmit selec(ie naturald., pentru a sublinia legatura lui cu puterea de seleclionare a omului. Dar expresia pe care o folosegte adesea Herbert Spencer, anume supravieluirea celui mai apt, este mai proprie si uneori la fel de convenabila. Am vd,zut ci omul poate realtza prin seleclie, in mod sigur, rczultate bune ;i poate, prin acumularea unor variafii ugoare, dar folositoare, oferite de naturS, si adapteze organisme la nevoile sale. Dup[ cum vom vedea ins6 in cele ce urmeazi selecfia naturali este o for{a permanent gata de acliune ;i infinit superioari slabelor eforturi umane, la fel cum sint operele naturii fa\d de cele de afi"d,. Vom discr-rta acum ceva mai amdnunlii: lupta pentru existenfi. in lucrarea mea viitoare, acest subiect va fi tratat mai pe larg, dupd cum meritd. Auguste P. de Candolle ;i Lyell au ardtat pe lprg si in mod filozofic cd toate organismele sint supuse unei severe concurenfe. In ceea ce privegte plantele, nimeni n-a tratat acest subiect cu mai mult talent gi pricepere decit W. Herbert, decan de Manchester, desigur datoritd bogatelor sale cunogtinfe horticole. Nimic nu este mai ugor decit sd admili verbal adevdrul luptei generale pentru viald gi nimic nu este mai greu pe de alt[ parte - dup[ cum am constata-o eu insumi -- decit sd ai in minte in mod constant aceastd concluzie. Atita timp cit ea nu se va fixa in mod temeinic in minte, toatd economia naturii, cu fiecare fapt privitor la rdspindire, raritate, abunden{d, disparilie gi variabilitate, va fi pulin inleleasd sau va fi infeleas[ cu totul gregit. Fa{a naturii ne apare ca strdlucind de fericire, vedem adesea un prisos de hrand, insd nu vedem sau uitdm cd pdsdrile care cintd fitrd. grlj6 in preajma noastrd trdiesc mai ales pe seama insectelor sau semin{elor gi astfel distrug via[a in mod constant; noi uitim in ce mare mlsuri sint nimicili acegti cintdre{i, oudle gi puii 1or, de cdtre pasdri ripitoare gi de c[tre fiare; noi nu (inem seama totdeauna c6, de;i hrana poate prisosi intr-un anumit moment, lucrul acesta nu se intimpla in toate anotimpurile fiecdrui an. TERMENUL DE LUPTA PENTRU EXISTENTA FOLOSIT IN SENS LARG Pornesc de la premisa cd voi folosi acest termen intr-un sens lary gi metaforic, cuprinzind dependen{a unei fiin{e fald, de alta gi cuprinzind (ceeace e mai important) nu numai viala individului, dar si reugita in a ldsa urma;i. Se poate spune cu drept cuvint despre dou[ animale din genul Canis cd in timp de foamete luptd intre ele pentru hrand gi via!6. Dar gi despre o plant6, situatd la marginea unui degert, se poate spune de asemenea cd lupti pentru via{5 impotriva secetei, de;i ar fi mai exact sd se spund cd ea depinde de umiditate. O plantd care produce

LLIPTA PENI'RT] EXIS'IENTA

anual o mie de semin{e din care, in medie, nllmai una ajunge la maturitate, poate fi consideratd mai just ca fiind in lupti cu plantele de acelaqi fel sau diferite, care acoperS" de acum acel teren. Viscul depinde de mdr gi de alli ciliva arbori, dar se poate spune numai intr-un sens forfat cd el lupti cu acegti arbori, numai pentru simplu fapt cd daci pe acelagi arbore cresc prea mulli din acegtr parazili, arborele va sl[bi gi va pieri. Dar mai multe plantule de visc, crescind aldturi pe aceeagi ramur6, pot fi considerate mai just ca luptind una cu alta. Deoarece viscul este rdspindit de pds[ri, existenJa lui depinde de ele; gi exprimindu-ne metaforic se poate spune cd, el luptd cu alte plante fructifere, atrdgind pdsdrile s5-i mdnince fructele gi astfel sd-i impr[gtie seminlele. In toate aceste sensuri, care trec unul intr-altul, eu folosesc, din comoditate, termenul general de lupti pentru existen@. PROGRESIA GEOMETRICA

A INMULTIRII

Lupta pentru existen{d decurge in mod inevitabil din progresia rapidd cu care tind sd se inmulleascd toate organismele. Fiecare fiin{d, care in cursul normal al vie(ii sale produce mai multe oud sau semin{e , yd trebui sd sufere distrugeri ?n timpul unei perioade a viefii sale, sau intr-un anumit anotimp sau ocazional in cursul vreunui an, altfel pe baza principiului inmullirii in progresie geometric5, numdrul sdu va deveni repede atit de neobi;nuit de mare incit nici o regiune n-ar putea s6-i suporte progenitura. De aici rezultd, c[ deoarece se nasc mai mulli indivizi decit pot supravielui, in fiecare caz trebuie si se producd o lupt[ pentru existen{[, fie intre indivizii aceleiagi specii, fie intre indivizii speciilor diferite, fie cu condiliile fizice de via![. Aceasta este doctrina lui Malthus aplicatd mult mai larg gi multilateral intregii lumi animale gi vegetale; deoarece in acest caz nu poate fi vorba de vreo sporire artificiald a hranei ;i nici de vreo ablinere prudentd de la c5sdtorie. Dacd actualmente unele specii ar putea cre;te numeric mai mult sau mai pu{in repede, nu toate pot face aceasta, deoarece pdmintul nu le-ar putea intreline. Nu existi nici exceplii de la regula cd fiecare organism se inmullegte in mod natural intr-o progresie atit de rapidd, incit dacd nu ar fi distrusd, progenitura unei singure perechi ar acoperi curlnd tot p[mintul. Chiar omul care se inmul{egte incet, gi-a dublat numdrul in 25 de ani gi cu o asemenea progresie, in mai pu{in de o mie de ani, nu ar mai h literalmente loc de stat pentru progenitura sa. Linn6 a calcul at cd, dac[ o plant[ anuali ar produce numai dou[ seminle - gi nu existd plantd atit de neproductivd - rar plantele rdsdrite in anul urm[tor ar produce din nou doud seminle gi a$a mai departe, ln doudzeci de ani s-ar ajunge la un milion de plante. Se consideri c[ dintre toate animalele cunoscute, elefantul se inmullegte cel mai incet gi am avut oarecare dificult51i sd apreciez propor{ia minimala probabila a inmul{irii sale naturale; este cel mai probabil cd el incepe sd se reproduci de Ia virsta de treizeci de ani pind la noudzeci de ani, ndscind in acest interval ;ase pui gi trdind pind la o sutd de ani ; dacd. lucrurile stau astfel, dupd o perioadd de 740-750 de ani vor fi aproape noudsprezece milioane de elefanli in viatd,, urmagi ai primei perechi. Dar avem mdrturii mai bune decit simplele calcule teoretice cu privire la acest subiect, anume numeroasele cazuri semnalate cu privire la inmullirea - uimitor de rapidd - a unor animale in stare naturald, dacd. condiliile le-au fost

0RIGIN E.\ SPIlCIII,()IT

thvorabile timp de doui sau trei sezoane succesiv. $i mai izbitor este exemplul animalelor noastre domestice de diferite feluri, care s-au salbdticit in diversele par{i ale lumii ; dacd autenticitatea celor semnalate cu privire la progresia in inmullire a vitelor cu reproducere inceat[ ;i a cailor in America de Sud gi mai tirziu in Australia n-ar fi fost confirmatd, aceste afirma[li ar fi pdrut de necrezut. La fel e gi cu plantele ; se pot ctta cazurr de plante introduse, care au devenit comune in insule intregi, in mai pulin de zece ani. Unele plante - ca spre exemplu Cardonul t) gi o specie inalti de spin __ care au devenit acum cele mai comune pe cimpiile intinse ale fluviului LaPlata, ocupind suprafe{e de mile pdtrate, excluzind toate celelalte plante, au fost introduse din Europa. De asemenea, dupd cunl aflu de la d-rul Falconer. existi in prezent plante rdspindite in India de la capul Comorin Ia Himalaya, care au fost importate din America dupa descoperirea acesteia. in aceste cazuri- gi s-ar putea ctta nenumdrate altele -_ nimeni nu presupune cd prolificitatea animalelor sau a plantelor a fost sporitd intr-o mdsurd simlitoare brusc gi temporar. Explica{ia evidentd constd in faptul cd au existat condilii de via{[ extrem de favorabile 9i cd a avut loc prin urmare o distrugere mai mic[ a indivizilor bitrini ;i tineri gi ca aproape to{i descendenfii tineri au fost in mdsurd sd se reproducd. Progresia geometricd a inmullirii lor, progresie a cdrei rezultat surprinde intotdeauna, explicd numai inmullirea lor extraordinar de rapida gi larga lor rdspindire in noile lor locuri de trai. In stare natural[, aproape fiecare plant[ ajunsd la maturitate produce anual semin{e ) Lar printre animale pu{ine sint acelea care nu se imperecheazd in fiecare an. Putem deci afirma in mod hotdrit cd toate plantele gi animalele tind si se ?nmulfeascd intr-o progresie geometricd cd toate ar ocupa intr-un timp scurt gdsi posibilitate de existen(a - qi cd aceastd in o mici orice staliune care ar cit de tendinld de inmullire in progresie geometricd trebuie sd fie stavilita prin distrugerea indivizilor intr-o anumita perioad[ a viefii 1or. Cred cd obignuin{a noastrd cu animalele domestice mai mari risc[ sd ne inducS. in eroare : noi nu vedem Ja acestea nici un caz de distrugere generali, dar pierdem din vedere c[ in fiecare an mii de astfel de animale sint r-icise pentru hrana noastrd gi cd in stare naturald un num[r egal ar fi fost inldturate intr-un fel oarecare. Singura diferenld care exist[ intre organismele care produc anual cu miile oul sau semin{e gi intre acelea care produc pu{ine, este cd organismele care se reprodnc incet necesitd mai mulli ani ca sd populeze in condiliuni favorabile o regiune intreagS, oricit de mare ar fi ea. Condorul depu ne 2 oud, iar strulul vreo 20 ;i totu;i in aceeasi 1ar[ condorul poate fi mai nLrmeros decit stru{ul. Pescdrugul ui Fulmar ( Fulmarus glacialis ) depune un singur ou gi totugi este -considerat ca fdcind parte din cea mai numeroasd specie de pdsdri, din lume. O specie de muscd depune sute de ou5, iar alta - Ce exemplu Hippobosco - unul singur, dar aceastd diferen{d nu determind numdrul de indivizi din fiecare specie, care existd intr-o regiune. Un numir mare de oud are importan{5 pentru acele specii a cdror existen(a depinde de o cantitate variabila de hrand, cdci le permite sd se inmulleascd rapid la un moment dat. Importanla reald a unui numdr mare de oud sau seminfe este de a compensa o distrugere considerabild survenitd intr-o anumit[ perioadi a vie{ii ; in marea majoritate a cazurilor aceastd perioad[ de distrugere f

r) Cardon ,= anghinara micii. -- Nota

trad,

LI ]'I]T-\ PI]N'IRI-T I.]X I S'IF]NT.\

are loc timpuriu. Dacd un animal poate sd-gi apere or-rIle ori puii sdi prin orice mijloc, chiar un numdr mic de oud ajunge pentru a menline o medie numericS' dai dacd se distrug multe oud s1u. pui, sint^necesare foarte multe oud pentru 91 spe.cia s[. nu se. sting[. Ar fi suficient pentru a menJine in num[r constant indi vrzh unei specii de arbori care trdiesc in medie o mie de ani, daca ar produce intr-o mie de ani o singurd sdminfd, presupunind cd aceastl sdmin{d n-ar fi distrusd gi i-ar fi asigurat[ germinarea intr-un loc potrivit. A$a incit, in toate cazurile, numdrul medir-r de indivizr al oricdrei specii animale sau vegetale depinde numai indirect de numdrul ouilor sau semin{elor sale. Privind natura, este absolut necesar s[ ne amintim intotdeauna de observaliile ficute mai sus gi de a nu uita niciodatd cd fiecare organism se strdduiegte s[-;i sporeasc[ nlrmdrul la maximum, cd fiecare trd.ieste prin lupta ?ntr-o anumitd perioadd a vielii sale. cd o distrugere severi agteaptd inevitabil atit pe cele tinere, cit gi pe cele bitrine, fle in cursul fiecdrei genera{ii, fle la intervale ce se repet5. Atenua{i vreuna din aceste piedici, sau oprili cit de pufin distrugerea, gi numiirul indivizilor speciei ya cregte irnediat pind la o cifrd oricit de mare. NATURA PIEDICILOR CARE F'RINEAZA TXMULTIREA Cauzele care frineaz/a tendin{a naturalf, de inmullire a fiecdrei specii sint foarte obscure. Privi(i cea mai viguroasl specie, cu cit este mai mare numlrul indivizilor care o complrn, cu atit ea va tinde mai mult si se inmulteasc[ mai departe. Noi nu cunoastem exact, nici mdcar intr-un singur ca4 care s?nt aceste piedici. Acest lucru nu sr-rrprinde cu nimic, dacd ne gindim cit de pu{in gtim in aceast[ chestiune, chiar in ceea ce privegte omul, degi acesta este incomparabil mai bine cunoscut decit orice animal. Aceastd chestiune a piedicilor in calea inn-rul{irii a fost trat atra cu mr-rltd pricepere de mai mul{i autori gi sper sI o tratez in mod am[nuntit intr-o lucrare viitoare ._- mai ales in ceea ce prive;te animalele shlbatice din America de Sud. Voi face aici numai citeva observalii pentru a reaminti numai cititorului citeva din punctele principale. Ouile sau animalele foarte tinere par a suferi in general cel mai mult, dar acest lucru nu este intotdeauna adevdrat. La plante are loc. o enormd distrr-rgere de seminfe, dar, dupa observafiile mele, rezultd cd plantulele sufer[ cel mai mult prin faptul cE germineazd pe un teren care este deja ocupat de alte plante. Un mare num[r de plantule sint de asemenea distruse de diferili du;mani ; de pildn pe un lot de trei picioare lungime pe dor"rd picioare ld1ime, care a fost in prealabil curd[at de buruieni ;i sf,pat astfel, incit vecinitatea altor plante nu putea sd diuneze, Effi notat toate plantulele din ierburile noastre indigene, indatd dupd incollire; din 351 nu mai pu{in de 295 au fost distruse, mai ales de limaci si insecte. Dacd l5sdm sd creascd o pajigte care a fost cositd multei vreme sau pdscut[ scurt de patrupede, ceea ce este acela;i lucrn, plantele mai viguroase vor distruge cu timpul pe cele mai pu{in viguroase, de;i pe deplin dezvoltate. Astfel, pe un petic de pajigte cositl (de trei pe patru picioare), din 20 de specii de plante care cresteau acolo, 9 specii au pierit, intrucit au fost l5sate s[ creascd liber celelalte specii. Cantitatea de hrand necesar[ fiecdrei specii determind firegte limita extremd a inmullirii ei ; dar foarte frecvent ceea ce determin[ numdrul mediu de indivizi al unei specii, nu este obJinerea hranei, ci modul in care aceqti indivizi cad pradd

ORI (iINI'A

SPI'f:IILOR

altor animale. De asemenea este un lucru neindoielnic ca numdrul de potirnichi, de cocogi de pddure t) gi de iepuri din oricare mare parc de vin[toare, depinde mai ales de grija cu care sint distruqi dugmanii acestora. Daci in Anglia nu s-ar impugca timp de 20 de ani nici un exemplar de vinat, nedistrugind insd in acelagi timp nici unul din dugmanii acestuia, &t exista dupd toate probabilitSlile mai pulin vinat decit in prezent, degi anual se impugcd sute de mii de animale. Pe de altd, parte, in unele cazuri, ca de exemplu la elefant, nici unul nu este ucis de fiare silbatice, deoarece in India, chiar tigrul indrdzne;te foarte rar sd atace un elefant t?ndr apdrat de mama sa. Clima joacd un rol important in determinarea numirului mediu de exemplare ale unei specii, perioadele de frig sau de secetd extreme par sI fie piedicile cele mai eficace. Eu am evaluat judecind mai ales dupd numdrul extrem de redus de cuiburi primdvara,ci in rarna 1854-1855 au fost distruse 4/5 din pdsdrile de pe domeniul meu. Aceasta constituie o distrugere fantasticd, dacd ne amintim cd cifra de 10% reprezint[ o mortalitate extraordinar de mare in cazuri de epidemii umane. Acliunea climei pare sd fie la prima vedere complet independentd de lupta pentru existenli; dar intrucit clima ac(ioneazd mat ales in sensul reducerii cantitdtii de hran'a, ea are ca urmare o luptd din cele mai grele intre indivizii aceleia;i specii sau de specii diferite, care se hrinesc cLl acelagi fel de hrand. Chiar atunci cind clima - de pilda gerul puternic - ac{ioneazd. direct, indivizii cei mai pulin vigurogi sau cei care in timpul iernii atr g6sit cea mai pu{ind hrand", vor suferi cel mai mult. Dacd, noi cdldtorim de la sud spre nord, sau dintr-o regiune umedi ?ntr-una secetoasd, constatdm in mod invariabil c[ unele specii devin din ce in ce mai rare gi in cele din urmi dispar ; gi intrucit schimbarea climei este evidenti, sintem tenta{i s6-i atribuim in intregime acliunii sale directe aceasti disparilie. Acest punct de vedere este insi gregit ; uitdm c[ fiecare specie, chiar in locurile unde este cea mai numeroasd, sr,rferd in mod constant distrugeri enorme intr-o anumitd. perioadd a existenlei sale din partea dugmanilor sau a concuren{ilor, pentru acelagi loc de trai qi aceeagi hrand : dac[ acegti dugmani sau concurenfi sint favoriza\i de o cit de micd schimbare cie climat, numdrul 1or va cregte gi deoarece fiecare regiune este deja complet ocupatd de divergi locuitori, celelalte specii trebuie sd descreascd. CS.ldtorind spre sud ;i vazind ci o specie descregte ca num[r, putem fi siguri cd pricina acestei descreqteri rezidd in aceeagi misurd in faptul ci alte specii au fost favorizate, ca gi in faptul cd prima a fost defavorizald,. Acela;i lucru are loc, dar intr-o mf,surd ceva mai mici, atunci cind ne indreptdm spre nord, deoarece numdrul tuturor speciilor, deci gi al celor concurente, descreste spre nord. De aceea intilnim mult mai des indreptindu-ne spre nord sau urcind un munte, forme inchircite, datorite influen(ei ddundtoare directe a climei, decit atunci cind ne indrept[m spre sud, sau cind scoborim un munte. Cind ajungem in regiunile arctice, sau pe crestele acoperite de zdpezt. eterne, sau in pustir-rri absolute, lupta pentru existenfd este exclusiv o lupta cu elementele naturii. Clima ac{ioneazd mai ales indirect, favorizind alte specii, qi acest lucru se vede prin numS.rul enorm de plante care in grddinile noastre pot suporta perfect clima noastri, dar care nu se pot naturaliza niciodatd, neputind concura clt plantele noastre indigene gi nici rezista distrugerii provocate de animalele noastre indigene. t)

[,agopus scotictrs.

' Nota

lrad.

I,(iPf'A PENI'RI, EXISTENTA

Cind o specie datoritd condiliilor deosebit de favorabile, se inmul{egte neobignuit de mult intr-o regiune mici, se declar[ des epidemii printre indivizii ei ._ cel pulin aga pare s[ se intimple in general cu vinatul nostru ; aici avem o piedicd limitativd independent de lupta pentru viald,. Dar chiar unele din a$a numitele epidemii par sd. fie provocate de viermi parazitri. care dintr-o cauzd, oarecare, poate in parte din cauza unei ugurinle mai mari de rdspindire printre animale prea inghesuite, au fost disproporlionat de favorizate: si aici are loc un fel de lupti intre parazit gi victima sa. Pe de alt5. parte, in multe cazuri este absolut necesar ca aceeagi specie sd cuprindd un numdr mare de indivizi, in raport cu numdrul dugmanilor ei, pentru a se putea menfine in viafd. Astfel putem cultiva foarte usor cereale, rapild etc. pe ogoarele noastre, pentru cd semintele lor sint in mare exces in compara{ie cu numdrul pdsdrilor care se hrdnesc cu ele ; nici pdsdrile, degi au o supraabundenld de hrand in acel moment al anului nu se pot inmulli proporfional cu cantttatea de semin{e ce le std la dispozilie, pentru cd in timpul iernii existd piedici care le reduc numlrul; dar oricine a incercat acest lucru gtie cit este de greu s[ obfii intr-o grddin5. seminle din citeva exemplare de griu sau de oricare altd plant6. In acest caz am pierdut toate semin(ele. Din punctul de vedere al acestei necesitali de a avea un numdr mare de indivizi din aceeagi specie, pentru mgn{inerea ei, se explic6, cred, anumite fenomene ciudate din natur6, ca de exemplu acelea cd uneori plante de obicei foarte rare apar in numdr foarte mare in cele citeva locuri unde existd ; de asemenea, faptul cd anumite plante sociale rdmin sociale adicd au nLrmero;i indivizi, chiar la limitele extreme ale habitatuluil;;.^1;";rtf.i de cazuri credem cd o plantd poate sd existe numai acolo unde condiliile ei de via!6 sint atit de favorabile incit permit coexisten[a a numerogi indivizi, salvind astfel specia de la o distrugere totald. Trebuie sd. adaug cd efectele favorabile ale incruci;5.rilor gi efectele ddundtoare ale incruci;drilor indeaproape inrudite, joacd de asemenea un rol mare in multe din aceste cazuti : dar nu vreau sd insist aici mai mult asupra acestui subiect. RELATIILE COMPLEXE DINTRE ANIMALE $I PLANTE

lx ruprA PENTRU EXTSTENTA

Multe ca )rt cunoscute aratd cit de complexe gi de neagteptate sint obsta;i relafiile dintre organisme, care se luptd in aceeagi !a1a. Voi da un singur exemplu ) care, degi simplu, m-a interesat in mod deosebit. In Staffordshire, pe proprietatea unei rude, unde am avut numeroase posibilitali de cercetare, se gisea o cimpie mare gi extrem de steril6, care n-a fost niciodatd atinsd de vreo mind colele

omeneasc[ ; dar mai multe sute de acri, avind exact aceeagi naturd, au fost imprejmuili cu 25 de ani in urmd gi plantafi cu pini scofieni. Schimbarea produsd in vegetafia iniliald a pfu{ii plantate din acea cimpie, a fost remarcabila ;i depdgea deosebirea care se observ[ de obicei cind treci de la un sol la altul diferit; numdrul proporfional al plantelor caracteristice cimpiei a fost nu numai in intregime schimbat, dar, afard de ierburi qi de rogozuri, in partea plantatd, au apdrut 12 specii de plante care nu existau in restul cimpiei. Asupra insectelor, efectul a trebuit sd fie gi mai mare, deoarece gase specii de pdsdri insectivore au devenit foarte comune in plantafie, pds[ri care nu se intilneau in restul cimpiei, care era frecventatd de

0NI(iINEA SPECIIL()Ii

alte doui sau trei specii distincte de plsdri insectivore. Vedem aici cit de puternic a fost efectul introducerii unei singure specii de arbore, nefdcindu-se decit imprejmuirea porfiunii de cimpie, pentru a impiedica pitrunderea vitelor. Dar importanla faptului imprejmuirii am putut-o vedea limpede lingd Farnham, in Surrey. Acolo exist[ cimpii intinse, plantate ici colo cu grupe rare de pini scolieni bdtrini, pe virfurile indepdrtate ate dealurilor. in ultimii 10 ani, intinderi mari de cimpie au fost imprejmuite gi acum cresc acolo o mullime de pini din autoinsdminfare, care sint atit de de;i incit nu pot trdi. Cind am aflat in mod sigur cd acegti arbori nu au fost inslminfa{i sau plantafi, sffi fost atit de surprins de numirul lor incit m-am deplasat in mai multe locuri de unde puteam vedea si examina sute de acri de c?mpie neimprejmuitd; gi aici literalmente n-am putut vedea nici un pin scofian cu excep{ia pilcurilor plantate de mult. Dar privind atent printre plantele de cimpie, am g[sit o mulfime de puieti ;i arbori mici care fuseserd mereu pisculi de vite. Pe un singur yard pTatrat, la o distan{d de citeva sute de yani de unul din pilcurile de arbori bitrini, am numira t 32 puiefi, unul din ei care prezenta 26 de inele de creqtere a incercat deci timp de mulli ani sa-gi ridice capul deasupra plantelor din cimpie, dar far[ succes. Nu este de mirare deci cd imediat ce cimpia a fost imprejmuitd ea a fost acoperit5. des cu pini tineri cu cregtere viguroasd. $i totugi cimpia era atit de sterila gi de intinsd incit nimeni nu gi-ar fl putut inchipui cd vitele ar fi cdutat acolo hrana atit de aminuntit gi de eficient. Vedem aici cd vitele determin[ in mod absolut existenla pinului sco{ian, dar in multe par{i ale lumii insectele determind Ia rindul lor existenla vitelor. Paraguay oferd poate exemplul cel mai curios in aceastS" privin![; in aceast[ lar1t nici cornutele, nici caii gi nici ciinii nu s-au sdlb[ticit, degi la sud si la nord de acest stat ele abr-rnd[ in stare silbatica; qi Azara ;i Rengger au ardtat c[ aceasta. se datoregte faptului cd in Paraguay exist[ in numdr mai mare o anumitd muscd, care iqi depune oudle in ombilicu[ acestor animale salbatice. inmullirea acestor mugte, degi ele sint atit de numeroase, trebuie sd fie de obicei impiedi catd de anumite motive -- probabil de alte insecte parazite. Astfel, dacd anumite pisdri insectivore s-ar impulina in Paraguay, numdrul insectelor parazite ar cregte probabil : acest lucru ar provoca sc[derea num[rului de mugte care i;i depun oudle in ombilic - drept urmare cornutele gi caii s-ar sdlbdtici, ceea ce ar modifica considerabil vegetatia (dupd cum am observat in mai multe regiuni ale Americii de Sud); aceasta ar influenfa de asemenea in mod considerabil insectele; gi ceea ce ar avea o influen1f,,^dupd cum am vdzut in Staffordshire, in cercuri tot mai largi qi mai compiexe. In naturd rela{iile nu sint chiar atit de simple ca acestea. Lupta dupi lupta continud cu succese schimb[toare; gi totu;i in decursul timpului, forJele se echilibreazd, atit de fln incit fa[a naturii rdmine uniformi in decurs delungi perioade, degi cel mai neinsemnat fapt ar asigura victoria unui organism asupra altuia. Cu toate acestea ignoran{a noastr[ este atit de profundi si prezumfia noastrd atit de mare incit ne minun[m cind auzim despre pieirea unui organism gi deoarece nu inlelegem cauza acestei pieiri, invocdm cataclisme care pustiesc lumea, sau inventdm legi despre durata formelor de via!5. ! Sint tentat sd mai dau incd un exemplu, care sd arate cum plante gi animale depdrtate unele de celelalte in scara naturii, sint legate intre ele printr-o re{ea de relalii complexe. Voi avea mar tirziu prilejul sd ardt c[ in grddina mea insectele nu viziteazd niciodati planta exoticd Lobelia fulgens qi cd, in consecinld,

I-t I''f.\ PEN'I'IIL DXIS'f I.]\TI

it1

datoritd structurii sale particulare, nu produce niciodatd vreo sdminf6. Aproape toate orchideele noastre necesitd neapdrat vizita insectelor pentru a transporta masele lor de pblen gi a le fecunda. In urma unor experien(e am glsit cd bondarii sint aproape indispensabili pentru fecundarea panselei (Viola tricolor ) deoarece alte albine nu viziteazi aceastd floare. Am gisit de asemenea cd vrzitarea de cdtre albine este necesarfl pentru fecundarea unor soiuri de trifoi furajer ; de exemplu, 20 de capitule de trifoi olandez ( Trifolium repens ) au produs 2 290 seminfe, in timp ce alte 20 de capitule ferite de albine, n-au produs nici o singur[ sdmin{d. Tot astfel 100 de capitule de trifoi rogu ( T. pratense ) au produs 2 700 seminle, in timp ce acelagi numir de capitule ferite n-au produs nicio singuri sdmin{I". Numai bondarii viziteazd trifoiul rosu, deoarece alte albine nu pot ajunge la nectar. S-a afirmat cd moliile pot fecunda trifoiul ; dar eu md indoiesc cd ar putea face aceasta, deoarece greutatea corpului lor nu este suficient de mare pentru a apdsa petalele laterale ale florii. In consecin{d, putem conchide cu foarte mare probabilitate, cd dacd intregul gen al bondarilor ar pieri sau ar deveni foarte rar in Anglia, panseaua ;i trifoiul rogu ar deveni foarte rare sau ar dispdrea in intregime. Numirul bondarilor dintr-o regiune oarecare depinde in mare mlsurd de numdrul goarecilor de cimp, care distrug fagurii qi cuiburile lor. Colonelul Newman, care a studiat mult timp obiceiurile bondarilor, crede cd < mai mult de 213 din bondari sint distrugi in felul acesta in toatd Anglia>. Pe de altd parte se gtie cd numdrul goarecilor depinde mai ales de numdrul pisicilor ; gi colonelul Newman spune : < in apropierea satelor gi a ora;elor am gdsit cd numirul de cuiburi de bondari e mai mare decit in alt[ parte; atribui aceasta numdrului de pisici care distrug;oarecii>. Este deci foarte plauzibil cd prezenta unui mare numdr de feline intr-o regiune ar putea determina abundenfa unor anumite flori in acea regiune, mai intii prin intervenlia ;oarecilor gi apoi a albinelor. in cazul fiecdrei specii joacd probabil un rol multe piedici diferite, care ac[toneazd in diferite perioade ale vielii gi in diferite anotimpuri sau ani; cite o singurd piedicd sau citeva fiind in general cele mai puternice; toate vor contribui la determinarea numdrului mediu sau chiar a existen{ei speciei. in unele cazuri se poate ardtacd piedici foarte diferite ac\ioneazd asupra aceleiagi specii in diferite regiuni. Dacd privim ierburile, arbugtii care acoper[ des un mal, sintem tentali sd atribuim numdrul lor proporfional gi varietatea lor aga-numituluihazard. Dar cit de gregit[ este aceastdpdrere ! Fiecare a auzit cd in America, dupd tiierea unei pdduri, apare o vegeta{ie cu totul diferita ; dar s-a observat cd vechile ruine indiene din sudul Statelor Unite, care trebuie sd fi fost mai inainte curdlate de arbori, prezintd. acum aceeagi frumoasi diversitate ;i propo4ie de specii ca pddurea virgind din jur. Ce lupti trebuie s[ se fi desfSgurat timp de lungi secole intre diferitele feluri de arbori, fiecare rdspindind anual seminlele sale cu piile : ce rd,zboi intre insectd gi insectd, intre insecte, melci gi alte animale cu pdsdrile gi animalele de pradi - toate incercind si se inmulleascd, toate hrdnindu-se unele cu altele sau hrdnindu-se cu arbori, cu semin{ele gi plantulele 1or, sau cu alte plante care au acoperit inilial solul ;i impiedicau astfel cregterea arborilor ! Aruncafi o mini de pene , toate cad pe plmint dupd legi diferite ; dar cit de simpld este problema cdderii acestora in comparalie cu aceea a acfiunii gi reacliunii nenumdratelor plante gi animale care au determinat in cursul secolelor numdrul proporlional gi felurile de arbori care cresc acum pe vechile ruine indiene

r)RIGINEA SPECIIL0}I

Dependenla unui organism fatd, de altul, ca ;i dependenla unui parazit de prada lui, se manifestd in general intre fiinle depdrtate unele de altele in scara naturald. Acesta este cazul de asemenea qi pentru acele organism'e despre care se poate spune, in mod propriu -zis, cd lupti unul cu altul pentru existenfd, 9,u de exemplu la ldcuste gi la patrupede ierbivore. Dar lupta va fi aproape invariabil mai severA intre indivizii aceleiagi specii, pentru cd ei frecventeazd, aceleagi regiuni,.au nevoie de aceeagi hrand gi sint eipugi.aceloragi pericole. in cazul varietdlilor aceleia;i specii, lupta va-fi in general aproape la fel de severd gi citeodat[ vedem conflictul rbpede hotdrit : de exemplu , dacd se seamind impreund citeva varietdfi de griu. 9i reinsdmin![m semin{ele amestecate, variet6li1e care convin cel mai bine solului 9i climei, sau sint in mod natural cele mai fecunde, vor invinge pe celel alte, producind astfel mai multe seminle gi vor inlocui dupd ciliva ani celelalte varietdli. Pen-tru a menline un amestec de varietSfi, chiar atlt de apropiate ca mdzdtrchea de diferite culoii, seminfele trebuie recoltate in fiecare an separat gi amestecate in proporlia necesard, altfel numdrul variet[filor mai slabe va descre;te mereu 9i ele vor dispdrea. Acela;i lucru gi cu varietdlile de oi ; s-a aflrmat ci anumite varietdli de munte elimin[ prin infometare alte variet[li de munte, aga iltclt nu pot fi {inute impreuna. Acelasi rezultat s-a oblinut linind impreuni diferite varietS{i de lipitori medicinale. Ne putem indoi chiar de faptul daca varietdlile tuturor plantelor sau animalelor noasire domestice posedd exact aceeagi forfd, obiceiuri gi constitufie, incit proporliile iniliale ale unui amestec (incrucigdrile fiind impiedicate) sI poat[ fi menlinute timp de gase generalii, dacd li s-ar permite si lupt_e intre ele, in acela;i fel ca organismele in'stare naturald ;i dac[ nu s-ar pdstra in fiecare an o proporlie corespunzdtoare de sentin{e sau de pui.

I-UPTA PENTRU VIATA ESTE DEOSEBIT DE SEVERA INTNB INDIVIZII $I VARIETATILE APARTININD ACELEIA$I SPECII Deoarece speciile aparfinind aceluia;i gen prezinti de obicei ; degi in nici un caz invariabil-- mult[ asem[nare in obiceiuri qi in constitulie gi intotdeauna in structura lor, lupta va fi in general mai severd intre ele, atunci cind intrd in concuren![ reciprocd, becit intre speciile genurilor diferite. Vedem aceasta in extinderea r...nid in anumite parJi ale Statelor Unite a unei specii de rindunicd, care a cauzat sciderea num[rului unei alte specii. Recenta inmullire a sturzului de visc in anumite parli din Scolia a determinaf scdderea numirului sturzilor cintdtori. Cit de des auzim cd o specie de sobolan ia locul unei alte specii gi aceasta in climatele cele mai diferite !'in Rusia, gindacul de buc[tdrie ^tnic (Blatta) a gonit pretutindeni, unde inainta, specia mai mare (Periplaneta). In Australta, albina domesticd care a fost importata extermind rapid mica albina indigend lipsit[ de ac. O specie de mu;tai de cimp a inlocuit ilta specie ;i a;a Tui departe. Nu vedem clar de ce concurenla este^ deosebit de severd intre formele inrudite, care ocupd aproape acelagi loc.in economia naturii, dar probabil ci in niciunul din cazuri nu putem spune precls de ce o anumitd specie a triumfat asupra altei specii in marea bdtdlie pentru via{d. Din observafiile de mai sus se poate deduce o concluzie de cea mai mare importanfd gi unu*., ci structura oricdrui organism este in modul cel mai esen{ial

LUPT.\

PBNTITI-T

E\ISTENTI

legatd degi adeseori ascuns - de structura tuturor celorlalte organisme, cu care intrd in concuren![ pentru hrand sau locuinfd, sau de care trebuie sd scape, sau care ii servesc drept prad6. Acest lucru devine evident in structura dinlilor gi a ghiarelor tigrului, sau in aceea a picioarelor gi a ghiarelor parazitului care se aga1d, de blana tigrului. Dar in cazuL semin{ei atit de frumos aripatd a pap[diei qi in picioarele turtite gi cu un $ir de peri pe margini ale gindacului de apd, relalia pare la prima vedere limitatd la elementele aer ;i apd. Totur;i avantajul seminfelor aripate este fdrd indoiald in cea mai strinsd relafie cu faptul cd terenul este deja acoperit des cu alte plante, a$a incit semin[ele trebuie sd poatd fi rdspindite departe gi s5. cadd pe un teren incd neocupat. In cazul gindacului de apd, structura picioarelor, atit de bine adaptate pentru cufundare, ii permite sd concureze cu alte insecte acuatice, s6-gi vineze prada, $i-l feregte de a cddea prada altor animale. Provizia de substanfe nutritive depusd in seminlele multor plante pare la prima vedere a nu avea nici un fel de legdturd cu alte plante. Dar cre$-

terea puternicd a plantelor tinere provenind din astfel de semin{e , c& de exemplu mazdrea si fasolea, cind sint semdnate printre iarbd inaltd, ne face s[ presupunem cd utilitatea principald a acester rezerve de hrand din sdmintd este favorizarea cre;terii plantulelor in lupta lor cu alte plante care cresc viguros in jurul lor. Privili la o plant5. situati in mijlocul ariei ei de rdspindire : de ce oare nu-gi dubleazd sau impdtregte numdrul ? $tim cd aceastd plantd poate suporta perfect ceva mai multd c5ldurd sau frig, mai multi umiditate sau uscdciune, deoarece la limitele ariei sale ea pdtrunde in regiuni ceva mai calde sau mai reci, mai umede sau mai secetoase. In acest caz putem vedea in mod clar cd dacd am dori sd ddm - in imaginatie - plantei puterea de a cregte din punct de vedere numeric, trebuie sd-i acorddm o anumit[ superioritate fa[d de concuren{ii ei, sau fald de animalele care se hrdnesc cu ea. La limita sa de rdspindire geografici o schimbare in constitulia sa in leg[turi cu clima va fi evident in avantajul plantei noastre ; dar avem motive sd credem c[ puline plante sau animale se rdspindesc atit de departe incit sd fie distruse exclusiv de rigorile climatului. De-abia cind am atins limitele extreme ale vielii, in regiunile arctice sau la marginea unui degert cumplit, Se termind ;i concurenta. Oricum ar fi regiunea, extrem de rece ori extrem de uscatd, va exista concuren{d intre citeva specii, sau intre indivizii aceleia;i specii, pentru porfiunile cele mai calde sau cele mai umede.

De aceea, putem observa cd, atunci cind o plant[ sau un animal sint mutate intr-o regiune noud, in mijlocul unor noi concurenli, condiliile lor de via{d, se vor schimba in general ln mod esenfial, degi clima poate fi exact aceeagi ca in vechea

lor

patrie.

Pentru ca numdrul mediu sd creascd in noua lor patrie, va trebui si le modificim in mod diferit de cum am fi fdcut-o in locul de bagtind ; deoarece ar trebui sd le ddm oarecare avantaj asupra unui grup diferit de concuren{i sau

du;mani. E bine s[

incercdm astfel sd acorddm, in imagina{ie, unei specii oarecare vreun avantaj fa\d de alt[ specie. Probabil cd in nici un caz nu vom ;ti ce sI

.) It I

GI\I'.\ SPE(:IILOK

facem. Aceasta ar trebui sd ne convingd de ignoranla noastrd cu privire la relaliile reciproce dintre toate organismele; o convingere pe atit de necesard pe cit este de grea de dobindit. Tot ce putem face este sd avem mereu in minte cd orice organism se strdduiegte sd se inmulleascd in progresie geometricd,; ca fiecare intr-o anumitd perioadd a vielii sale, intr-un anumit anotimp al anului, in cadrul fiecdrei genera{ii sau la intervale, trebuie sd lupte pentru vtatd gi sd suporte mari distrugeri. Dacd reflectdm asupra acestei lupte ne putem mingiia cu convingerea certd cd rdzboiul din naturd nu-i neintrerupt, cd. nu se simte teamd., cd moartea este in general rapida gi cd exemplarele viguroase, sdndtoase gi fericite supravie{uiesc gi se inmulgesc.

CAPITOLUL

SELECTIA NATURALA SAU SUPRAVIETUIREA CELOR MAI APTI Selec{ia naturald -- puterea ei in conrparalie cu selecyia fricutri de cdtre ont - ocliunea ei asupra caraclerelor dc nticd intportan{d - ocliunea ei la toate vtrstele Si asupra ambelor sexe * Seleclia sexuald - Despre caracterul general al incruci;drilor reciproce dintre indivizii aceleia;i specii - Condiyii favorabile Si neJ'avorabile selecliei naturole pi anume - incruci;area, izolarea, nuntdrul de indivizi - Acyiunea lentd - Extinclia cauzatd de seleclia naturald Divergenla caracterelor, in raport cu diversitatea locuitorilor unei regiuni limitate Si cu naturalizarea - Aclimea selectriei naturale asupra descendenlilor dintr-utt strdmo$ cotnun, prin divergen{a caracterelor si extinc{ie - Ea explicd grltparea tuturor organismelor '- Progrese tn <trganizarc -- Pdstrarea ./brmelor inferioare - Convergenla caracterelor -- Inmullirea nelimitatd a speciilor -- Rezumat.

Cum va actiona asupra variabilitalii lupta pentru existen{d, discutatd pe scurt in capitolul precedent ? Oare se poate aplica in naturd principiul selecfiei, pe care l-am vdzvt cit este de puternic in miinile omului ? Cred cd se va vedea cd poate ac{iona in mod foarte eficient. Sd ne amintim numdrul nesfirgit de variaJii u$oare $i de diferen{e individuale ce se ivesc la organismele domestice $i, intr-o mai micd mdsur[, in natur[; sA ne amintim de asemenea puterea tendinfei ereditare. in cazul domesticirii, se poate spune cu drept cuvint ci intre aga organizalie devine plastic[ intr-o anumiti mdsurl. Dar variabilitatea, pe care o intilnim aproape pretutindeni la organismele domestice, nu este provocati direct de citre' offi, dupa cum au remarcat in mod just Hooker gi Asa Gray; omul nu poate crea varietd{i gi nici nu poate impiedica aparitia lor; el poate numai pistra gi acumula pe cele care se ivesc singure. El expune organismele in mod neintenlionat la condilii de via['|a noi $i schimbdtoare provocind astfel variabilitatea:- dar, asemenea schimbiri ale condiliilor se pot intimpla ;i se intimpl[ gi in naturS. Sd ne inchipuim cit de infinit de complexe gi de strins adecvate sint rela{iile reciproce ale tuturor organismelor unele fatd de altele gi fa{d de condiliile lor fizice de via{d ; gi, prin urmare, cit de infinit de variate pot fi deosebirile de structuri folositoare fiecirei fiinfe in condi{iile schimbdtoare ale viefii. Dup[ ce am vdzut cd varialiile folositoare omului au avut loc in mod neindoielnic - putem oare socoti ca improbabila aparilia in cursul unui lung gir de generafii a altor varia{ii folositoare intr-un

It I GI N E,\

PI]CIILOI{

fel oarecare fiecdrei fiin{e in marea gi complexa bdt6lie pentru viald ? Dacd, acestea au loc, ne putem noi oare indoi (reamintindu-ne cd se nasc mult mai mulli indivizi decit pot supravie{ui) cd indivizii care posedd vreun avantaj oricit de mic asupra altora, vor avea cea mai bund gansd de supravie{uire gi de procreare a speciei ? Pe de alt6 parte, putem fi siguri cd orice variafie, cit de cit ddun[to are, va fi nimicitd in mod necrufitor. Aceastd pdstrare a deosebirilor sau a variafiilor individuale favorabile gi nimicire a celor ddundtoare, am denumit-o selecyie naturald sau supravieluirea celor mai apli r). Varia{iile care nu sint nici utile, nici d[undtoare nu vor fi influenlate de selecfia naturald, ci vor constitui mai curind un element fluctuant, dupi cum se observd poate la anumite specii polimorfe, sau vor fi in cele din urm[ fixate, datoritd naturii organismului gi naturii condifiilor. Mul1i autori au inleles gregit saLr au ridicat obieclii impotriva termenului de seleclie naturall. Unii au crezut chiar cd seleclia naturald provoacd variabilitatea, pe cind in realit ate ea implicd doar pdstrarea acelor varialii care se ivesc ;i sint folositoare fiin{ei respective in condiliile ei de via{d. Nimeni nu-i contrazice pe agricultori atunci cind vorbesc despre efectele puternice ale selecliei fdcute de om ; qi in acest caz insd diferen{ele individuale oferite de naturd, pe care omul h selec(roneazd intr-un anumit scop, trebuie in mod necesar ca mai intii sI apard. Allii au obiectat cd termenul de selec(ie implicd o alegere congtientd din partea animalelor care se modifica ; s-a mers chiar pind acolo incit spus cd deoarece ^s-a plantele nu au voinfd, lor nu li se aplicd seleclia naturald. In infelesul literal al cuvintului, selec(ia natural5. este, fdrd, indoiali, ufl termen gregit ; dar cine le-a obiectat vreodatd chimi;tilor cd vorbesc despre afinit[1ile elective ale diferitelor elemente ? $i de fapt nici despre un acid nu se poate spune in mod strict ca iqi alege baza cu care se combind de preferinfd. S-a spus cd vorbesc despre selecfia naturald ca despre o putere activd sau o divinitate; dar cine obiecteazd unui autor cd, infaligeazd atractia gravitaliei ca guvernind migcdrile planetelor ? Orice om gtie ce credem ;i ce se inlelege prin astfel de expresii metaforice; ele sint aproape inevitabile pentru o exprimare mai concis[. De asemenea, este greu sd se evite personificarea cuvintului naturd; dar eu in{eleg prin naturi numai acliunea unitd gi efectul numeroaselor legi naturale, iar prin legi in{eleg succesiunea fenomenelor dovedite de noi. Dupd ce ace;ti termeni vor deveni pu{in mai familiari, asemenea obiecfii superficiale vor fi uitate. Vom inlelege cel mai bine cursul probabil al selecfiei naturale dacd vom lua cazul unui linut in care se produce o uqoar[ schimbare a unei condi{ii fizice oarecare, de pilda a climei, numirul propor{ional al locuitorilor sdi va suferi deindatd o schimbare, iar unele specii probabil cI vor pieri chiar. Putem conchide din ceea ce am vdztrt cu privire Ia felul intim ;i complex al leg[turilor dintre locuitorii fiecirui linut, cd orice schimbare in proporliile numerice ale unora dintre ei ii va afecta in mod serios pe ceilalti, independent de schimbarea climei. Dac[ linutul are hotare deschise, vor imigra desigur forme noi gi aceasta va tulbura de asemenea, in mod serios, relafiile dintre vechii locuitori. Reamintim cit de puternici s-a ardtat a fi influen{a unui singur arbore sau mamifer nou introdus. Dar in cazul unei insule, sau al unui linut mdcar pafiiaI inconjurat de bariere, in care formele noi gi mai bine adaptate nu pot intra in mod liber, vom ayea, in economia naturii, t; ln textuf englezesc aceste cuvinte sint

scrise

cu nrajuscule. ' Nota

truc!.

SELECTIA NA'TURALA SAU SUPRAVIIITUIRF]A CELOR MAI APTI

locuri care vor fi desigur mai bine ocupate dacd, unii dintre locuitorii bSgtinagt s-ar modifica intr-un anumit fel, deoarece, dacd liputul ar fi fost deschis imigraliei, aceste locuri ar fi fost ocupate de invadatori. ln astfel de cazur1 modificdrile ugoare, care ii favorizeazd, intr-o oarecare mdsuri pe indivizii unor specii, prin adaptarea lor mai bun'a la condiliile de viaf[ schimbate, vor tinde sd fie pdstrate, iar seleclia naturalra ya avea loc liber pentru acliunea ei de perfec{ionare. Avem motive serioase s[ credem, dupa cum am arrataL in primul capitol, cd schimbdrile condiliilor de viafd dau nagtere unei tendin{e de cregtere a variabilitdlii; iar in cazurile amintite, condiliile s-au schimbat gi aceasta va fi evident in favoarea selec(iei naturale, deoarece oferd o posibilitate mai mare de aparilie a variafiilor foloiitoare. in lipsa lor, selecfia naturald nu poate face nimic. Nu trebuie uitat niciodatd c[ in termenul de < varialii > sint cuprinse tocmai deosebirile individuale. Dupd cum omul poate realiza un rezultat important cu animalele domestice ;i plantele cultivate acumulind intr-o direclie datd, deosebiri individuale, tot astfel ;i selecfia naturald poate sd realizeze, dar rnult mai ugor, deoarece are la dispozilie un timp incomparabil mai lung. Eu nu cred c[ este necesar[ o schimbare insemnatd, a condiliilor fizice, ca de pilda a climei, sau o izolare foarte strictd impotriva imigra{iei, pentru ca s[ se deschida locuri noi si neocupate, pe care seleclia naturali s[ le umple perfeclionindu-i pe unii dintre locuitorii care se modiflcd. Deoarece toli locuitorii linutului lupta r-rnii impotriva altora, cu for{e fin echilibrate, modific[ri extrem de ugoare in structura sar-r cbiceiuriie unei specii ii vor da adesea acesteia un avantaj fa![ de altele; iar continLiarea modific[rilor de acelagi fel ii vor spori adesea gi mai mult avantajul, atita timp cit specia continui sd existe ln aceleagi condi{ii de vrald gi sa beneficieze Ce mijloace similare de hran[ ;i de apdrare. Nu se poate indica nici un (inut in care to{i locuitorii de ba;tina s[ fie in prezent atit de perfect adapta{i unii fafn cie allii;i fafa de condiliile fizice ale vielii, incit nici unul s[ nu poatd fi mai bine a,claptat sau perfec{ionat, deoarece, in toate {inutr"rrile, bagtinagii au fost ?ntr-o astfel de mdsurd invingi de organisme naturalizate, incit au permis unor strfini si pr-rnii temeinic stdpinire pe finut. $i cum strdinii i-au invins astfel in fiecare linut pe r-inii dintre bn;tinagi, putem conchide cu certitudine c[ gi ba;tinagii s-ar fi putut modifica in mod avantajos, in sensul unei mai bune rezisten{e fald de invadatori. Dacd, omul poate obline, 9i a obqinut in mod sigur, rezultate importante prin mijloacele sale metodice sau incongtiente de selectie, oare ce nu ar fi ?n stare s[ realizeze seleclia naturali ? Omul poate acliona numai asupra caracterelor externe gi vizibile: natura, dacd imi este permis si personific pistrarea naturald sau supraviefuirea celor mai apti, nu se sinchiseqte de aparenfe, decit in mdsura in care ele sint folositoare oricdrei fiinle. Ea poate acliona asllpra oricS.rui organ intern, asLlpra oricdrei umbre de deosebire constitufional[, asupra intregului mecanism al vielii. Omul selecfioneazd" numai pentru interesul sdu: natura numai in interesul organismului pe care-l pdstre azd". Orice caracter seleclionat este pe deplin folosit, ceea ce decurge din insdgi faptul selec{iei. Omr-rl men{ine in acelagi {inut reprezentanfi ai diferitelor clime; el supune rareori unei exersdri adecvate gi speciale caracterele selectionate, el hrdnegte cu aceeagi hrand atit porurnbelul cu ciocul scurt, cit ;i porumbelul cu ciocui lung; el nu exerseazd in vreun mod special un patruped cu spinarea lung5. sau cu picioarele lungi ; el expune aceleiagi clime ;i oile cu lina lun gd ca fi pe cele cu lina scurt6. El nu permite celor mai vigurogi 7 -- c.

Stxl

OIIIGi}IE\ SPE(]IILON

mascllli sd lupte pentru femele. El nu distruge in mod riguros toate animalele necorespunzdtoare, dar pe cit poate, apdrd, organismele produse in toate anotimpurile. De multe ori el incepe selec{ia cu vreo form[ semimonstruoasS, sau cel pu{in cu o deviere destul de importantd, pentru a-i bate la ochi sau pentru a-i fi de un folos vadit. in natur[ cele mai usoare deosebiri cle structur[ rau de constitufie pot inclina balanla fin echilibratil a luptei pentru vtaId, putind astfel sd se pdstreze. Cit de trecltoare slnt dorinlele ;i eforturile omului ! Cit de scurt este timpul pe care-l are ! Si, prin urmare, cit de sdrdcdcioase vor fi rezultatele oblinute de el fal6 de cele acumulate de natur[ in decursul perioadelor geologice. $i atunci ne mai putem oare mira de faptul cd produsele naturii sint mult mai bine < exprimate >> in ceea ce privegte caracterele lor, decit produsele omului ; cA ele sint infinit mai bine adaptate la cele mai complexe condilii de via{[ si c[ poart[ intru totul pecetea unei m[iestrii rn r-rlt mai desivirgite ? Vorbind metaforic, se poate spune cd seleclia naturald cerceteazd crittc, zllnic de ceas, in intreaga lume, cele mai ugoare variafii, respingindu-le pe cele ceas ;i ddundtoare, pdstrindu-le gi acumulindu-le pe toate cele folositoare ; ea lucreazd in tdcere gi pe nesim{ite oricind ;i oriunde i se ofera prile.jul, la perfeclionarea fiecdrui organism ?n legdturS. cu condiliile sale organice si neorganice de via{d. Noi nu vedem nimic din schimbdrile acestea incete, progresive.pina ce mina timpului nu insemneazd, perioadele scurse ; dar si atunci priveligtea care ni se deschide asllpra perioadelor geologice strdvechi este atit de imperfectd, incit nll vedem decit cir acum formele vie{ii sint diferite de ceea ce aLt fost aLtd.datd,. Pentru ca si se produc[ schimbdri importante ale unei specii, trebuie ca o varietate, o dati formatd sd se modifice din noLI, dup5. un interval de timp poate indelungat, sau s[ prezinte varialii individuale de acelagi sens, favorabile ca qi cele dinainte ; acestea trebuie la rindul lor pdstrate gi aga mai departe pas cu pas. Deoarece varia{iile individurale de acela;i fel se repeti mereu, faptul acesta cu greu poate fi considerat drept o afirma{ie nejustificatd. Dar adevirul afirmaliei poate fi judecat numai in m[sura in care aceast[ ipotez'/a concordd cu fenomenele generale din naturd ;i le explic5. Pe de altd. parte, p[rerea obignuitra cd, suma varialiilor posibile este o cantitate strict limitatd constituie de asemenea o simpld afirmalie. Degi seleclia natural[ nu poate acliona decit prin gi in foiosul fiecdrui organism, totu;i qi unele caractere gi structuri pe care sintem indritui{i sI le considerlm de importan{i minor6, pot intra de asemenea in sfera ei de acfiune. Cind veclem c[ insectele care se hrdnesc cu frunze sint verzi, iar cele care se hrinesc cu scoarJl sint cenugii pdtate; cind vedem cd ptarmiganul alpin 1) este alb in timpul .iernii: iar specia sco{iand"2) este de culoarea ierbii negre (Calluna), trebuie s[ credem cl aceste nuan{e sint folositoare pisdrilor ;i insectelor amintite pentru a le ap'/ara de primejdii. Dacd n-ar fi distruse intr-o perioadd anumrtd. a vie{ii 1or, pds[rile din specia Lagopur s-ar inmulfi nelimitat; se gtie pe de o parte cd ele sufer[ mult de pe urma pds[rilor de prad6, iar pe de alta c[ ,soimii ajung la prada lor datoritl vdzului gi intr-o asemenea mdsurd incit in unele par{i ale continentr-rlui li se atrage amatorilor sI nu creasc[ porumbei albi, deoarece ei ar fi cei mai supu;i atenfia t .. + distrugerii. In consecinf[, seleclia naturald poate acfiona in sensul de a da culoarea corespunzdtoarc fiecdrei specii de Lagopus ;i de a pdstra in mod constant acea t1 Lagopus ntrtlu.t Montin. 2) Lagopus scoticus Lath.

Nota trad. - engleze;te, redgrouse. ' Nota trad. ln

SB,LE(11'l'\

\,\'l't It.\l,A S,\t.

-\L.

l'it;\\'IIrll'tltltFl'\

(.HL()l{ llAt -\PTf

culoare o dat5" dobinditS.. Nu trebuie sd credem nici cd pieirea intimplStoare a unur animal de o anumitd culoare ar fl neinsemnatd, nu trebuie sd uitdm cit de important este ca dintr-o turmi de oi albe sd inl5.turdm mieii cu cele mai neinsemnate pete negre. Am vlzut in ce fel supravie{uirea sau pieirea porcilor din Virginia, care se hrdnesc cu ( rddS.cini colorante )>, depinde de culoarea pe care acegtia o au. La plante, pubescen{a fructelor ,si culoarea pulpei sint considerate de botanigti ca fiind caractere fdr[ nici o insemndtate ; gi totu;i , afldm de la un excelent horticulor, Downing, c5. in Statele Unite fructele cu coaji netedS. sufer5. mult mai mult de pe urma unur gindac, un Curculionid, decit cele cu coaj6 pubescentd'; cd prunele purpurii suferd mult mai mult de o anumitd boal[ decit prunele galbene, in iimp ce o altd boald atac[ cu precddere piersicile cu pulp[ galbend fa\d de cele ctr pulpa de altd culoare. Dacd, cu tot ajutorul artei, aceste mici deosebiri creeazd' o atirde mare deosebire in cultivarea diferitelor varietdlt,desigur cd in stare sdlbatica, unde copacii vor avea de luptat cu alli copaci gi cu o armat[ intreagd de inamici, asemenea deosebiri cum sint coaja netedd sau pubescent5., pulpa galbenb satl purpurie a fructului, vor. influen(a in mod esenlial rezultatul luptei dintre varietd{i. Privind multe deosebiri mici dintre specii ce ni se par absolut neimportante, in mS.sura in care ignoranla noastrd ne permite sd judec[m, nu trebuie sd uitdm ca factorii clima, hrana etc., au produs, fard indoialb, ur efect direct asupra lor. Este necesar de asemenea s[ avem in minte cd datorit[ legii corelafiei, cind o parte varrazd" si varialiile sint acumulate prin selec{ie naturald, vor rezulta alte modificlri adesea de tipul cel mai neaqteptat. Dupi cum vedem, aceste varia{ii care, in stare domesticd, apar intr-o anumit[ perioada-a viefii, tind s5 reaparralaurma;i in aceeagi perioadi; de exemplu in forma, dimensiunile ;i gustul seminlelor multor varietdli ale plantelor noastre legumicole gi agricole ; in stadiile de omidi gi de cocon ale variet[lilor viermelui de mdtase; in ouile pds[rilor don'lestice;i in culoarea pufului puilor lor; in coarnele oilor;'i vitelor noastre cind sint aproape adulte; tot astfel in naturS, seleclia natural[ va fi in m[surd s[ aclioneze $i sI modifice organismul la orice virst6, prin acumularea varialiilor folositoare acestei virste gi prin transmiterea lor eredrtard la virsta corespunzdtoarc. Dacd este folositor pentru o plant[ ca vintul sd-i rdspindeascd serninfele iit mai departe, nu vdd de ce lucrul acesta ar fi mai greu de realtzat prin selec{ia natura16, decit sporirea gi imbundtdlirea prin seleclie de cdtre cultivatorul de bumbac a pufului din capsulele tufelor acestei plante. Seleclia naturalS poate modifica gi adapta larva unei insecte la o serie de condilii cu totul diferite-de cele in care trdiegte insecta adultd; iar aceste modific[ri pot influenla prin corelafie structura adultului. Lucrul se poate intimpla si invers; modificari ile adultului pot afecta structura larvei; dar in toate cazurtlq seleclia natural[ va asigura ca modific[rile acestea sd nu fie ddundtoare, deoarece, in caz contrar speciile ar pieri. Seleclia naturall va rnodifica structura descendentului fa\d de_ pdrinte- 9i a pdrintelui fald de clescendent. La animalele sociale, selec{ia natural5. va adapta itructura fiecdrui individ in folosul intregii comunitdli numai in cazul cind comunitalii ii este folositoare aceastd schimbare seleclionatd. Ceea ce nu poate face seleclia naturalfl este modificarea structurii unei specii fdrd, a-i procura ei vreun avantaj, ci numai in folosul unei alte specii; de;i afirmalii in acest sens se pot intilni in trnele lucrdri de istorie naturald, nu pot gdsi nici un caz care sd reziste criticii. O .7^

ORIGINEA SPECIILOR

1f)(l

structur[ folositd numai o singurd datd in viafa unui organism poate fi perfeclionatd oricit de mult prin selec{ie naturald, dacd este de mare importan!5. pentru acel organism i astfel, putem cita de pilda mandibulele mari ale unor insecte, utilizate exclusiv pentru deschiderea coconului, sau formaliunea tare de la virful ciocului puilor inainte de ecloziune, folositd pentru a sparge coaja oului. S-a dovedit cd majoritatea celor mai buni porumbei jucdtori cu cioctrl mic, mor in coaj5., nefiind in stare s-o spargd; de aceea crescdtorii ii ajutd la spargerea g6oacei. Dacd natura ar face ca ciocul unui porumbel adult sd fie foarte scurt, spre folosul pdsdrii procesul de modificare s-ar petrece extrem de incet, gi, o datd cu el, ar avea loc cea mai riguroasd seleclie in ou a puilor cu ciocul cel mai puternic gi mai tare, deoarece to{i puii cu ciocuri slabe ar pieri inevitabil; sau, dimpotrivd s-ar selecliona oudle cu coaja cit mai fragil5 gi deci mai ugor de spart, ;tiut fiind c[ grosimea cojii variazd gi ea, ca ori gi care alt element al structurii. E bine sI subliniem aici c5 toate organismele sufer[ in mare mdsurd distrugeri accidentale, care influenf eazd pujin sau nu influen[eazd, de loc desfd;urarea selecfiei naturale. De exernplu un mare num5.r de oud sau de semin{e sint mincate in fiecare an; acest fapt ar putea fi modificat prin seleclie naturald numai daci varia{iile le-ar servi acestora intr-un fel care sd le apere impotriva dugmanilor. De fapt, multe din aceste oud sau seminte, dac5. fl-ar fi fost distruse, ar fi produs indivizi mai bine adapta{i la conditiile lor de via[d, decit oricare din cei care au reu;it s5. supravie{uiascd. De asemenea, un mare numdr de animale 9i plante aclulte, fie cd sinf sau nu cel mai bine adaptate condiliilor lor de viafd, pier in fiecare an, datoritd cauzelor acciclentale. care nu vor fi in nici un fel micgorate de anumite schimbdri ale structurii sau ale constituliei, schimb[ri care, altminteri, ar fi folositoare speciei. Dar, oricit de severra ar fi distrugerea adullilor, dacd numdrul lor existent intr-o regiune datd" n-a sclzut prea mult din aceste cantze, sau dacd, de asemenea, distrugerea oudlor sau a seminfelor ar fi atit de mare incit numai o sutime sau o miime dintre ele s-ar dezvolta - totugi, dintre supravie{uitori, presupunind cd ar exista o variabilitate tntr-un sens favorabil, indivizii cei mai bine adaptali vor tinde sd-gi propage specia intr-un num[r mai rnare decit cei mai slab adaptafi. Dac5" ins[ numdrul lor va fi complet redus prin cauzele arxatate, dupd cum se intimpld adesea, selec{ia naturald, va fi fdrd, putere in anumite direcfii folositoare; dar aceasta nu este o obiec{ie valabild. pentru eficacitatea ei in alte momente ;i in alte directii, deoarece sintem departe de a avea vreun motiv sd presupunern cd vreodat5. un num5.r mare de specii ar fi suferit modificari qi perfec{ion[ri in acelagi

timp qi in acelagi loc.

SELECTIA SEXUALA

Intrucit (la organismele) in stare domestic[ particularitd.lile apar aclesea la unul din sexe 9i se fixeazd, ereditar de acest sex, fird indoialS c[ aga este ;i in naturi. Astfel, devine posibilS" modific area fiecdrui sex prin selecfie naturail in raport cu deosebirile in modul de via[d, dupd cum se ;i intimpld. uneori, salr a unuia dintre sexe fa[6 de celilalt sex dupd cum se intimpla in mod obignuit. Aceasta md face sd spun citeva cuvinte despre ceea ce am numit seleclia sexuald 1). Aceastd form[ de seleclie depinde nu de iupta pentru existenld ?n leg[turi cu alte organisme sau cu condiliile externe, ci de lupta intre indivizii de acela$i sex, 1)

In textul englez, aceste cuvinte slnt

scrise cu majuscuLe.

Nota trad.

SELECTIA NATLTRALA S.\U SIJPRAVIETI]IREA CELOR UAI APTI

101

in general masculi, pentru posedarea celuilalt sex. Rezultatul nu este moartea concurentului lnvins, ci limitarea sau lipsa descendenfilor lui. Selec{ia sexual5 este de aceea mai pulin riguroasd declt seleclia naturalS. In general, masculii cei mai vigurogi, abei eare sint cei mai adaptali pentru locurile pe care le ocupf, in natur6, vor 15sa o progeniturd mai numeroasi, dar in multe cazuri victoria nu depinde atit de mult de forld in general, cit de existenla armelor speciale legate.de seiul masculin. Un cerb fdrd, coarne sau un cocog fdrd, pinteni vor avea pufind sansd de a l6sa o descendenld numeroasd. Selec{ia sexuald, permilind intotdeauna

invingltorului sd se reproducia, va dezvolta desigur, un curaj de neinfrint, lungimga pintenilor gi forla aripii cu care lovegte in piciorul pintenat, totaga dup6.cum o reali2eaz'a brutalul crescetor de cocogi combat an\i prin seleclia atentd a acelor mai buni cocogi ai s5i. Nu ;tiu pe ce treaptd inferioard, a scdrii naturii coboard aceast[ lege a luptei (dintre masculi) ; mascnlii aligatorilor au fost descrigi ca luptind pentru posebarea femelelor, mugind gi invirtindu-se in cerc, aga cum fac indienii in dansul lor rdzboinic ; masculii iomonilor au fost observali luptindu-se zile intregi; unii masculi de rdgace au nneori rdni cauzate de puternicele mandibule ale altor masculi ; masculii anumitor hymenoptere au fost vdzult adesea de inimitabilul observator Fabre, luptind pentru o anumitd femel[ care std de o parte, pdrind un privitor neinteresat al luptei gi care se retrage apoi cu invingitorul. Cea mai aprlgd luptd este poate aceea dintre masculii animalelor poligame 9are. par -de cele mai multe ori a fi. inzestrali cu arme speciale. Cit despre masculii animalelor carnivore, ei sint gi aga bine inarmafi, degi, ca gi alte animale, au cdpdtat _prin seleclia sexual[ mijloace speciale de ap6rare, cum ar fi coama leului ;i maxilarul inferior indoit aL somonului mascul; desigur cd scutul este tot atit de important pentru victorie ca qi spada sau lancea. Printre pds[ri, aciastd competilie are adeseori un caracter mai pagnic. Tofi cei care au studiat problema, cred cd existd intre masculii multor specii o aprigd rivalitate pentru atragerea femelelor prin cintec. Mierla de stincd din G_uyana, pdsdrile paradisului gi- altele se adund impreund gi, pe rind, masculii igi desfdgoard cu deosebite grijdL si-si aratd cit mai bine superbul lor penaj ; de asemenea ei executd mi;cdri ciuclate in fata femelelor, care stau ca spectatoare si aleg, in cele din urmd, partenerul cel mai atrd,gdtor. Acei care au studiat cu atenfie pdsdrile _in captivitate gtiu bine cd adesea ele au preferinfe gi antipatii individuale; astfel, Sir R. Heron a comunicat cum un piun pdtat era deosebit de atrdgdtor pentru toate pdunilele sale. Nu pot intra aici in amdnuntele necesare, dar dacd omul polt_e {a, intr-un timp scurt, Trumusete ;i finutd elegantd. cocogilor sdi Bantam, dupd idealul sdu de frumusefe, nu vdd din ce motiv pds[rile femele n-ar putea produce 9i . ele un efect vizibll prin seleclion area timp de mii de generalii a celor mai melodiogi sau mai frumogf masculi potrivit idealului lor de frumuse{e. Unele legi bine cunoscute, cu privi re la penajul pdsdrilor mascule gi femele in comparalie cu penajul puilor loi, pot fi eiplic ate parlial prin acliunea selecfiei sexuale asupra _variafiilor le au loc la diferite-virste gi care se transmit numai masculilor sau ambelor sexe la virstele corespu nzdtoare, dar n-am loc aici s[ md ocup de acest subiect. Astfel, eu Cred cd, dacd, masculii sau femelele oricirui animal au acelaqi m9d general de via!6 , dar diferd prin structurd, culoare sau ornamentalie, aceste difeienle au fost cau zate mai ales prin selec{ia sexual6, adic6, pril indivizi masculi care au avut in generalii succesive vreun u$or avantaj fa\d, de alli masculi in .

()R I

I\ I.l.\

-s

PIiC I I Lo n

privinfa armelor lor, a mijloacelor de ap/arare sau de atraclie, pe care le-au transmis apoi ereditar numai descendenfilor lor masculi. Dar nu sint de acord s[ atribui numai acestui factor toate diferen{ele sexuale ; de asemenea, vedem gi la animalele noastre domestice apdrind particularit[fi care se nasc si se leagd de sexul masculin ;i care dupd cit se vede nu au fost sporite cle c5.tre om prin selec{ie. Smocul de pdr de pe pieptul curcanului sdlbatic nu-i poate fi de nici un folos; e indoielnic dacd poate avea un caracter ornamental in ochii pds[rii femele ; iar dacd acest smoc ar fi apirut in conditii domestice ar fi fost considerat ca o monstruozitate. ILUSTRAREA ACTIUNII SELECTIEI NATURALE SAU A SUPRAVIETUIRII CELOR MAI APTI

Cred ch pentru

a ldmuri cum aclioneazd seleclia

naturald, trebuie sd-mi iau ingdduinfa de a da unul sau dou[ exemple imaginare. Sd ludm cazul unui lup, care se hrdnegte cu diverse animale, pe care le obline pe unele prin viclenie, pe altele prin forfd, iar pe altele prin rapiditate ; sd presupunem, de asemenea, c[ prada cea mai rapidd, de exemplu cerbii, a sporit ca num[r din cauza unei anumite schimbdri produse in finut, sau c5, dimpotriv5, o ^altd pradd a scdzut ca numdr tocmai in anotimpul cind lupii sint mai infometafi. In astfel de condilii, lupii cei mai iufi gi mai zvelli vor avea cea mai mare gans[ de a supravie{ui gi de a fi astfel pdstrafi ;i selecliona{i, cu condilie ca sd nr-r-gi piard[ puterea de a dobori prada in altd perioadd a anului cind sint obligafi sd se hrdneasc[ cu alte animale. Nu vdd de ce m-ag indoi mai mult cd acesta va fi rezultatul, Cecit de faptul ci omul va fi capabil sd amelioreze vrteza ogarilor sdi printr-o selecfie atentd qi metodic[ sau prin acel mod de selec{ie incongtient[ urmat de fiecare dintre aceia ce incearc[ s6-;i pdstreze cei mai buni ciini fdrd nici un gind de modificare a rasei. Trebuie sd adau g cd, dupa d-l Pierce, existd dou5. varietdli de lupi ce trdiesc in munlii Catskill din Statele Unite ; o form[ sprinten5, asemdndtoare ogarului gi care urm[reste cerbul ;i alta mai masivd, cu picioarele mai scurte, care atacd, mai frecvent turmele de oi. Trebuie spus cd, in exemplul de mai sus, vorbesc despre indivizii cei mai zvel1i dintrc lupi ;i nu despre vreo varia{ie puternic exprimatd care a fost pistratd. In ediiiile anterioare ale acestei lucrdri, m-am exprimat uneori ca gi cum aceastd din urm[ alternativd s-ar intimpla ardesea. Am observat marea importanld, a diferen(elor individuale gi aceasta m-a fdcut sd discut pe larg rezultatele selecjiei incon;tiente efectuate de om;i care depinde de pdstrarea tuturcr indivizilor mai mult sau mai pufin valorogi li de distrugerea celor mai necorespunzitori. Am vdzut, de asemenea, ci. pdstrarea in stare naturald a oricdrei devieri ocazionale a structurii, ca de pilda o monstrtrczitate, constituie o intimplare rard ; $i chiar dacd la inceput a fost pdstratf,, ea va fi., in general,, pierdtrt[ prin incruciqdri ulterioare, cu indivizi obignuili. Totugi, pind n-am citit un articol serios li valoros din < North British Review, >> ( I 367) nu am apreciat cit de rar pot fi perpetuate variafiile rzolate, indiferent dacd sint uqor sau puternic exprimate. Autorul ia cazul unei perechi de animale ,, care produc in cursul vie(ii lor dou[ sute de descenden{i, dintre care, datoritd diferitelor caLtze de distrugere, supravieluiesc in medie numai doud pentru procrearea speciei. Aceast[ presupunere este mai curind exageratd pentru maioritatea animalelor superioare, dar in nici un t

SIILECTIA NATI;ITALi. S,\I] -qUPItA\IIF]TIITNEA CELOTT NAI ;\ I)Ji

103

caz nu e inexact[ pentru multe din organismele inferioare. Autorul aratd" ma1 departe cd. dacd s-ar na$te un singur individ care ar varia in asemenea m[sur[ incit ;ansele lui de supravieiuire s-ar dubla fa\d d9 ale celorlal{i indivizi, to_tugi, .chiar gi utunri supraviequirea'lui va fi pulin probabild. Sa presupungm tlF cd' individul acela uu rup^tuvielui, cd se va inmulli gi ca jumdtate din descendenlii lui vor mo;teni varialia favorabil|t; cu toate acesfea, dup[ cum aratd a.utorul, descenden{ii vor avea doar o gansd pufin mai mare de a supraviefui gi de a 15sa urmagi ; aceastd gansl va merge deicrescind cu fiecare generafie. Cred cI nu poate fi contestati justela acestol observafii. Dacd, de exemplu, o pasdre dintr-o specie oarecare igi poate procura mai u-sor hrana pril faptul cd are .io..,11 :Y.lil^ ii s-ar na;te alta cu un cioc puternic curbat qi care deci va prospera, totugi ;ansa_ pentru agqlt individ tzolit, de a se perpeiua, c,-r excluderea formei comune , Y4 fi foarte micd ; dar judecind dup6 ceea cevedemc[ are loc in condiliile de domesticire, nu ne putem tndoi cd acest rezultat ar putea fi oblinut prin pdstrarea in decursul mai multor genera{ii a unui mare numdr de indivizr cu ciccuri mai mult sau mai pulin puternic Iurbate gi prin distrugerea unui gi mai mare numdr de indivizi-avind ciocurile cele mai dreote. Totugi, nu trebuie trecut cu vederea faptul cd unele varia{ii destul de puternic exprimate ii pe care nimeni nu le va considera ca simple diferenfe individuale, apar ad^eseori datoritd faptului cd o organizatre asemdndtoare suferd gi influenl9 as9m[n[toare - fapt cpre poate fl ilistrat pfin numeroase ex.emple din produclia noastrd domestibd. in aiemene a caznrr chiar dac[ individul care se schimb[ nu transmite realmente descendenJilor sdi caracterul nou dob?ndit, f1trd indoial[ cd atit timp cit condiliile existente rdmin aceleagi, ie va transmite o tendin{d 9i_mai puterniil de varialie in acelagi sens. De asemerlea, nu incape indoial[ cd tendin{a de a varra in acela;i sens a fost de multe ori atit de puternicd, incit tglt indivizii din aceeagi specie se modificau in mod similar filrd ajutorul vreunei forme de selec{ie. Or, numai o treime,o cincime sau o zecime dintre toli indivizir s-au modiexemple. Astfel, Graba ficat in acest fel, lucru care poate ^din fi dovedit prin numeroase Faroer aparltn insulele din genului Uria p[sdrile crede cd. poate o cincime ca o specie inainte unei varie^t[1i atit de bine exprimate, incii a fost clasificatd rnai distinct[ sub numele cle rlita lacrymans. in cazurr de acest fel, dacd varta\ia a avut un caracter folositor, forma inilialii va fi curind inlocuit[ de forma modificatd, in urma supravieluirii celor mai ap{i. Va trebgi sd revin asupra efectelor incrucig[rii, in legdturd cu eliminarea varia{iilor de orice fel ; dar ;i aici trebuie subliniat cd, majoritatea animalelor 9i plantelor e legatd de locul lor de trai gi nu se mutd fdrd, s[ fie nevoite; h"rcrul acesta il veclem chiir si la p[s[rile rnigratoare, care aproape intotdeauna se inapoiazd in acela;i loc. in consecinf[, orice vietate nou formatd va fi la inceput aproape intotdeauna local5, gi aceit lucru, dupa cit se pare, poate fi luat drep.t .regul[ general[ pentru varietilile din naturd ; in felul acesta indivizii modifica{i intt -un irod ur.ttidn[tor vor trdi in curind adr-rna{i intr-un mic grup gi se vor imperechea adeseori intre ei. Dacd noua varietate va reugi in lupta ei pentru via{d, ea se va rdspindi incetul cu incetul din linutul ei central, luptind cu indivrzii carc nLl s-au modificat 9i invingindu-i la periferiile unui cerc tot mai larg. Ar fi util sf mai darn incd un exemplu, mai complex, de acliune a selecliei naturale, Unele plante secretd un suc dulce, dupi cit se pare pentru eliminarea

0It I (iI\EA

SPF]CIII,( )R

unor substan{e dd.undtoare din sevd ; aceasta se face, de exemplu, prin glandele de la baza stipulelor la unele leguminoase sau pe dosul frunzelor la laurul comun. Acest suc, de;i tn cantitate mic5, este foarte cdutat de insecte; dar vizitele lor nu folosesc in nici un fel plantei. Sd presupunem acum cd sucul sau nectarul a fost secretat din interiorul florilor unui anumit num5.r de plante din diferite specii. Insectele c[utind nectarul, se vor prdfui cu polen qi il vor transporta adeseori <!e la o ffoare la alta. Astfel, florile a doi indivizi deosebili din aceeasi specie se vor incruciga si actul incrucigdrii, dupa cum se poate dovedi pe deplin, dd na;tere unor plante rnai viguroase, care, prin urmare, vor avea cea mai mare gansd de a prospera li supravief ui. Plantele care produc flori cu cele mai mari glande sau nectarii, secretincl cel mai mult nectar, vor fi cel mai des vizitate de insecte gi vor fi cel mai adesea incrucisate; gi astfel, cu timpul, vor dobindi supremalia gi vor forma o varietate local[. De asemenea, florile ale cdror stamine ;i pistiluri sint aqezate corespunzdtor cu dimensir-rnile gi obiceiurile insectelor ce le vrziteazd, in aga fel incit s[ ?nlesneascl, cit de cit, traflsportul polenului, vor fi de asemenea favorizate. Am fi putut lua gi cazul insectelor care viziteazd florile in scopul colect[rii de polen in loc de nectar; si cum polenul este format numai in vederea fecundaliei, rlistrugerea lui ar eirare ca o pierdere pentru plantb ; dar dacd se transportd de cdtre insectele minc[toare de polen cite pu{in polen din floare in floare, mai intii int?mpldtor ;i apoi obiqnuit, se realizeazd astfel o incruci;are gi chiar dacd s-ar distruge noud zecrmi din polen tot va fi un mare cigtig pentm planta astfel jefuit[ : rar indivizii care produc tot mai mult polen ;i au antere mai mari vor fi seleclionafi. Cind planta noastr6, datorit[ continu[rii indelun gate a procesului de mai sus, a devenit foarte atrdgdtoare pentru insecte, acestea vor transporta -- fdr{t intenlie special5. - in mod regulat, polen din floare ?n floare; ag putea ardta aceasta cu Lrgurin{i pe baza multor fapte vd<Jite" Voi ar[ta insd numai un singur fapt, care ilustreazi totodatd o treaptd ln separarea sexelor la plante. Unele exemplare de llex aquifoliumr) poart5 numai flori b[rbite;ti care au patru stamine producind o cantitate de polen destul de micd qi un pistil rudimentar ; al\i indivizi de llex a(turfo' lium au numai flori femeiegti; acestea posed[ un pistil complet dezvoltat qi patru stamine cu antere inchircite in care nu poate fi gasit nici un grdunte de polen. Dind peste un arbore care poarti nnmai flori femele exact la 60 de yarui de arborele cu flori bdrb[tegti, arn examinat 1a nricroscop stigmatele a 20 de flori luate de pe diferite ramuri gi pe toate, fltr'/a excep{ie, &ffi gasit citeva grdun{e de polen, iar pe unele chiar din abunden{[. Cum vintul suflase de mai multe zrle dinspre arborele cu flori femeie;ti spre cel cu flori birbdtegti, polenul nu a putut fi adus de vint. Vremea fusese rdcoroasd gi t-urtunoas5 gi de aceea defavorabild pentru albine, ;i totugi fiece floare femeieascd pe care am examinat-o fusese efectiv polinizatd de albinele care zburaserd din arbore in arbore in ciutarea nectarului. Dar sl ne intoarcem Ia cazul nostru imaginar : de indatd ce planta a devenit atit de aftactivd pentru insecte incit polenul este transportat in mod regulat din floare in floare, poate sd inceapi un alt proces. Nici un naturalist nu contestd avantajul a ceea ce a fost denumit < diviziunea fiziologicd" a muncii > ; de aceea putem crede cd. ar putea fi folositor pentru plantd s[ produci numai stamine intr-o floare sau pe o plantd, gi numai pistile in alti floare sau pe o ahd, planLd,.Laplantele cultir) Arbust cu frunze lepoase (in textul original <holly-tree>); neexistind echivalent

dat cu numirea latina.

Nota trad.

limba romind,

l-am

SELE0fIA N.{TURAL-{. SAti SUPRAvIETTIIREA CBLOR }1AI APTI

vate gi puse in condilii de viald noi, uneori organele bdrb[tegti, iar alteoriicele femeiegti, devin mai mult sau mai pulin sterile ; dacd presupunem c'a aceasta s-ar intimpla intr-un grad cit de rnic in natur6, atunci polenul,. fiind transportat cu regularitate din floare in floare gi deoarece o separare . gi- mai completi . a sexelof plantei noastre ar fl folositoare, pe baza principiului diviziunii muncii, indivizii \a care aceast[ tenclinJ[ este din ce in ce mai accentuati vor fi continuu favorizali sau selec{ionali, pind ce in cele din urm6, va avea lo-c I separare completi r.*.1or. Ar ocupa prea rnult loc pentru ? ardta cum, prin diferite trepte, ^ sau alte cai separalia sexelor .la plantele de specii diferite se prin^ dimorfism gdse;te acum in progres vaciit ; dar trebuie s[ adaug cA unele specii de llex din America de Nord sint, dupd Asa Gray, intr-o situa{ie exact interme diard sau, dupd cum se exprimd el, sint mai mult sau mai pulin dioic-poligame. S[ ne intoarcem acum la insectele care se hrdnesc cu nectar ; s[ presupunem cd planta, al cirui nectar l-am sporit cu incetul prin selec{ie_ continu5, este o plantd comnnd gi cd anumite inseCte depind in mare mdsur[ de nectarul ei, cu iar" se hrdnesc. Pot cita multe fapte care aratd, citd grijd au albinele pentru a ci;tiga timp : de exernplu obiceiul lor de a tdta gduri qi de a linge nectarul la baza utrui1itor flori, in care dacd gi-ar da ceva mai mult osteneal[ ar putea intra prin deschiz[tura corclei. Jiniird seama de asemenea fapte putem crede cd in anumite impreju rdri, deosebirile inclividuale in curbura sau lungimea trompei etc., prea mici ia s[ le putem observa , &r putea fi folositoare albinei sau altei insecae, astfel incit, datorit[, lor anumili indivizi sd poatd fi apfi pentru oblinerea intr-un mod mai rapid decit al1ii a hranei lor ; gi astfel, comunitdlile cdrora le apar{in s[ prospere gi si producd multe roiuri ce vor_mogteni aceleagi particularit^[1i.'Tubuiile iorolei de Trifolium pratense ;i Trifolium incarnatum cind sint privite superficial nu par sd fie diferite ca lungime; totugi, -albina comund poate iing. cu u$urin![ nectaful din Trifoliw'n incarnqtunt. dar nu gi diy !rufglitun pratense, .ai. este vizitat numai de bondari ; astfel incit cirnpuri intregi de trifoi roqu ofer[ in zadar o cantitate abundentd de nectar prelios pentru albina comun[. Este signr cL acest nectar place foarte mult albinei ; am vdzut in repetate rinduri, dar nimai toamna, numeroase albine lingind gdurile rupte de bondari la baza tubului. Diferenfa in lungimea corolei la cele dou[ specii de trifoi, diferenld care determini vizitele albinei, trebuie sd fie foarte neinsemnatd deoarece mi s-a dat ca sigur cd dupd gg trifoiul {ogu ? fost cosit, florile de la cea de-a doua coas[ sint ceva mal mrcr sr sint vizitate de multe albine. Nu ;tiu dacd acest lucru este exl9t 9i nici dacd este demnd de incredere, o altd afirmafie, publicatd gi anume cd albina din Liguria, consideratd in general ca o varietate a albinei comune, cu care ea se in&ucigeazd cu uglrrrn\d, este capabila si ajungd gr sd lingd nectarul trifoiului roqu. Astfel, intr-un {inut in care aceastl specie de trifoi abundd, o trompd ceva mai lungd sau de o construclie diferitd, ar fi de mare folos pentru albina comund. pe Ie altd, parte, cum fertilitatea acestui trifoi depinde in mod absolut de albinele care viziteazd" florile, dacd bondarii ar deveni rari in vreun linut ar fl un mare avantaj pentru p\anti, sd posede o coro16 mai scurtd sau mai adinc divizatd, astfel incit atbinele sa poatd finge florile. Astfel se poate inlelege cum o_floare Ei o albin[ se pot modifica ;i adapta incet una fa![ de alta, fle simultan, fio succOsiv, in modul iel mai perfect, prin pdstrarea continud a tuturor indivizilor ce prezintd u$oare deviatii de structur[ reciproc favorabile.

ORIGINEA SPET]IIL(}II

ltlti

Sint foarte congtien t cd, aceasti teorie a selec{iei naturale, exemplificata prin exemplele imaginare amintite, poate fi supusd aceloragi obiec{ii care au fost ridicate, la inceput, impotriva mdrelelor idei ale lui Sir Charles Lyell despre << Schimbdrile actuale ale pdmintului ca ilustrind geologia > ; astdzi ins[ rareori se intimpl[ sd auzim c5 factorii, pe care ii vedem in acfiune, sA fie considerafr ca neimportanli sau lipsili de semnificalie, atunci cind este vorba de a explica sdparea celor mai adinci vai sau form area unor lungi ;iruri de stinci pe continent. Seleclia naturald ac\ioneazd. numai prin pSstrarea gi acumularea unor mici modificalii ereditare, fiecare dintre ele fiind folositoare organismului pdstrat ; gi dupd cum geologia modernd aproape a eliminat astfel de conceplii cum ar h.sdparea unei vai mari printr-un singur val diluvial, tot astfel gi selec{ia naturald va elimina credinfa in crea{ia continud de noi organisme ,sau in modificdrile mari si subite din structura 1or. , ' DESPRE IXCNUCI$ARILE DINTRE INDIVIZI

Trebuie s[ introduc aici o scurtd digresiune. Tn catul animalelor gi plantelor

cu sexe separate, este evident, desigur, cd pentru fiecare nagtere este necesard intotdeauna impreun area a doi indivizi (cu exceplia cazurtlor curioase qi nu prea bine ldmurite de parteno genezd),, dar in cazul hermafrodililor acest lucru este departe de a fi evident. Totugi, exist[ motive s5 se creadd cd, Ia to{i hermafrodilii participd la reproducerea speciei doi indivizi - uneori sau in mod obi;-

nuit. Aceast[ pdrere a fost sugerat[ de mult, degi in mod indoielnic, de Sprengel, Knight gi Kolrer"rter. Importanla ei o vom vedea Ce indat[; dar aici nu pot trata acest subiect decit foarte pe scurt, degi dispun de materiale pregitite pentru o largd discufie. Toate vertebratele, toate insectele ;i alte grupe mari de animale se imperecheazd pentru fiece nagtere. Ultimele cercetdri au redus mult numdrul presupusilor hermafrodi{i, iar dintre hermafrodi{ii reali, un mare numir se imperecheazd"; adic[ doi indivizi se impreun[ in mod obignuit pentru reproducere ;i aceasta este ceea ce ne interese azd". Dar existd incd multe animale hermafrodite care cu sigr-rranfd cd in mod obignuit nu se imperecheazd; de asemenea marea majoritate a plantelor sint hermafrodite. Se nagte intrebarea: ce motiv am avea s[ presupunem ca gi in aceste cazuri participd vreodatdla reproducere doi indivizi? Deoarece este imposibil sii intr6m aici in amdnunte, trebuie sd m[ sprijin doar pe unele consideratii senerale. ?'e primul rind, am adunat un mare numdr de fapte gi am fdcut numeroase In experienfe care, de acord cu convingerea aproape general[ a crescdtorilor si cultivatorilor t), aratd c:a \a animale 9i plante incrucigarea intre varietd{i diferite sau intre indiviztr aceleiagi varietdti, dar din alt[ linie 2), dI descendeniilor vigoare ;i prolificitate; in al doilea rind, cd incrucisarea intre indivizii indeaproape inruditi scade vigoarea ;i prolificitatea; singure aceste fapte mi-au fost de ajuns ca sd md facd, sd recunosc c[ existd o lege general[ a naturii, potrivit cdreta nici un organism nu se autofecundeaz[ ?ntr-un numdr rrelimitat de generalii, ci dimr) Cuvintul -- !\iota trad.

englezesc breeders

2) Acest termen e numit

a fost tradus de K.A. Timiriazev < crescllori

in limba

englezd strain,

in germani Lmie ;i francezi

cultivatori>> (Op. cit., p. 186). lignde.

Nota trad.

sEt,ECTta \,{'t'L HAL.\ -\'\I-' SUPlt,\\'lETUrItn'\ (,EL()n tt,\I APTI

r07

potriv6, incrucigarea din cind in cind cu un altindivid * poatedupl lungi intervale de timp - este absolut necesard. Pornind de la convingerea cd aceasta constituie o lege a naturii, cred cd putem in{elege o serie de mari grupe de fapte, cum sint cele amintite in cele ce urmeaz[ ;i care ar fi inexplicabile din orice alt punct de vedere. Orice hibridizator gtieqi cit de nefavorabila este pentru fecundarea unei flori expunerea ei la umezeald, totugi cit de multe flori igi au anterele 9i stigmatele expuse din plin intemperiilor ! Dac[ o incrucigare ocazionali este necesar[, in ciuda faptului ci anterele gi pistilul plantei stau atit de apropiate unele de altele incit aproape c[ asigurl autof,ecundarea, atunci asigurarea unei pdtrunderi cit mai libere a polenului de la alt individ va explica feluI ardtat mai slrs al expunerii organelor. Pe de alt/a parte, multe flori au organele lor de fructificalie bine inchise, ca la marea familie a papilionaceelor sau la mazdre; dar acestea prezintTa in mod invariabil minunate gi curioase adaptiri in leg[turd, cu vizita insectelor. Vizitele albinelo r la multe flori papilionate sint atit de necesare incit fertilitatea lor este mult sc[zut[ dacd le impiedic[m. Dar este aproape imposibil ca insectele sd zboare din floare in floare si s[ nu transporte polen de la o floare la alta, spre marele folos al plantei. Acliunea insectelor poate fi comparatd cu a unei pensule din pdr de cimil5, ;i este suficient numai sd atingi cu aceast[ pensuld anterele unei flori gi apoi stigmatul alteia pentru a asigura fecund area; nll trebuie insl presupus c[ albinele vor produce in felul acesta o mullime de hibrizi intre specii distincte, deoarece dacd propriul polen al plantei este a;ezat pe acelagi stigmat impreunb cu acel al unei alte specii, primui este atit de dominant incit distruge invariabil gi complet influenla polenuh-ri strdin, dupd cum a ardtat Gbrtner. Cind staminele unei flori se apleaci brusc spre pistil sau se mi;ca incet una dupd alta spre el, s-ar putea crede cd acest dispozitiv este adaptat numai pentru asigurarea autofecund[rii ; ,si fdr[ indoiald c[ el este folositor in acest scop; dar activitatea insectelor este deseori necesari pentru a determina staminele sd se aplece brusc, cum a ardtat Kolreuter la dracili; gi tocmai la acest gefl, care pare a avea un dispozitiv special pentru autofecundare, este indeobgte cunoscut l'aptul c[ dacl forme strins inrudite sau varieti(i sint plantate unele in apropierea altora, este aproape imposibil sI se oblin[ descenden{i puri, atit de intens se incrucigeazd" ele in mod natural. In numeroase alte cazuri,, departe de a se favoriza autofecundarea, existd dispozitive speciale care impiedicb efectiv stigmatul de a primi polen de la propria lui floare, dupd cum pot ardta pe baza lucrdrilor lui Sprengel ;i ale altora, ca gi din observaliile mele proprii; de exernplu, la [.obelia.fillgens existd un dispozitiv intr-adevdr admirabil gi complicat, prin care nennmdratele gr[unfe de polen sint indepdrtate din anterele concrescute ale fiec[rei flori, mai inainte ca stigmatul acelei flori individuale sd fie in m5surd sd le lrrimeasc[: qi cllm aceast[ floare nu este niciodatd vizitatd de insecte, cel pr"r{in in grddina mea, ea nu produce niciodatd seminfe, degi dacd punem polen de pe (-r floare pe stigmatul alteia,, oblinem o mullime de semin(e . Alta specie de lohelicr, care este vizitatd" de albine, produce liber semin{e in grldina mea. lrr multe alte cazuri, degi nu existd vreun dispozitiv mecanic de a impiedica stigmatul s[ primeascd polen de la aceeagi floare, totugi, dupd cum a ardtat Sprengel, gi mai recent Hildebrand ;i allii, gi cum pot confirma gi eu, sau plesnesc anterele inainte ca stigmatul s[ fie apt pentru fecundare, sau stigmatul se maturizeazd,

0ITI[iINBA SPECIILON

108

inaintea polenului acestei flori ; astfel incit aceste a$a-numite plante dichogame au de fapt sexe separate qi de obicei trebuie incrucigate. Aga se intimpld cu piantele recipioc dimorfe gi trimorfe menlionate mai sus. Cit de ciudate sint aceste fapte ! Cit de ciudat e faptul cd polenul ;i suprafala stigmatului aceleiagi flori, degi aqezate atit de aproape, cd gi cind adevdratul scop ar fi autofecundarea, sint in atit de multe cazuri inutile unul pentru altul ! $i cit de simplu se explicd aceste fapte dac[ admitem cd incrucig area ocazionald, cu un alt individ este folositoare satl

chiar necesard ! Dacd toate varietdlile de varzd", ridiche, ceap[ gi de alte citeva plante sint semdnate aproape una de alta, o mare majoritate a plantelor crescute astfel se vddesc a fi, dupd cum am constatat, hibrizit); de exemplu, am crescut 233 de fire de rdsad de varz[ din unele plante aparfinind unor varietdli diferite care au crescut unele lingi altele; dintre acestea doar 78 si-au pdstrat puritatea, dar nici ele nu erau toate perfect curate. Aceasta degi pistilul fiecdrei flori de varzd este inconjurat nu numai de cele gase stamine ale sale, dar gi de ale celorlalte flori ale aceleiagi plante , iar polenul fiecdrei flori ajunge ugor pe stigmatul proprlu fdrd, intermediul insectelor, deoarece am constatat cd plantele apTarate cu grlj6 de insecte produc un numdr complet de silicule. Atunci cum se face cd un numdr atit de mare de r[saduri sint hibrizi ? Aceasta fine de faptul cd polenul unei varietdli deosebite are un efect dominant asupra polenului propriu al florii ; gi aceasta este o parte a legii generale a stdrii infloritoarez) rczultatd din incrucigarea lndivizilor deosebili ai aceleiagi specii. Cind se incrucigeazd" insd specii deosebite, se ob{ine un /ezultat contrar, deoarece polenul propriu al unei piante domind aproape intotdeauna polenr"rl strdin: dar asupra acestui subiect voi reveni intr-un capitol - viitor. In cazuT unui arbore mare acoperit cll nenumdrate flori s-ar putea obiecta cd polenul nu poate fi decit arareori transportat de la un arbore la altul $i cel mult numai de la o floare la alta pe acelagi arbore; iar florile aceluiagi arbore pot fi considerate numai intr-un sens limitat ca indivrzi. Cred cd aceastd obiecfie are o anumitd greutate , dar cd natu ra a inldturat aceasta dind arborilor o puternicd tendin!5 de a produce flori cu sexele separate. Cind sexele sint sepatate,.degi femeiegti pot fi produse pe acelagi arbore, polenul trebuie sI florile bdrbdtegti gi .mod regulat de la o floare la alta ; gi aceasta va spori gansele fie transportat in polenului de a fi transportat ocazional de la un arbore la altul. Am gdsit cd" arborii din toate ordinele ce cresc in aceastd lard, au de reguld mai frecvent sexele separate decit alte plante ; la rugdmintea mea d-rul Hooker a agezat intr-o tabel[ arborii din Nou a Zeelandd, iar d-rul Asa Gray pe cei din Statele lJnite, gi rezultatul a fost cel a;teptat. Pe de altd parte, d-rul Hooker md informe azd" cd 19g-ula nu se menline in.Australia ; dar dacd majoritatea arborilor australieni sint dichogami, rezultatul este acelagi ca gi cum ar avea flori cu sexe separate. Am fdcut aceste citeva observafii asupra arborilor numai pentru a atrage atenfia asupra problemei. SA ne oprim pu{in la animale : numeroase specii terestre ca, de pildd, molu.,sterestre tele ii rimele sint hermafrodite ; dar ele toate se imperecheaz'|a. Pind in r; in

') In

cngleze$te englezeSte

e folosit termenul de ntongrel-- metis, termen folosit pentru hibrizi la animale.-Nota ffad. good being.

- Nota

trad.

SELBCTIA NATURALA SAU SUPRAVIH,TUIREA CELOIT MAI APTI

109

prezent nu am gdsit nici un animal terestru care sI se autofecundeze. Acest fapt remarcabil, in contrast atit de puternic cu plantele terestre, poate fi infeles numai din punctr-rl de vedere al necesitdlii incrucigdrii ocazionale, deoarece dat[ fiiind natura elementului fecundant nu existd mijloace analoge acliunii insectelor sau a vintului ca la plante, datorit[ cdrora sd se poat5. efectua la anirnaiele terestre o incruci;are ocazionald fdrd, participarea a doi indivizi. Printre animalele acvatice sint mulli hermafrodifi care se autofecundeaz'a; dar aici curenjii de apd oferd mijloace evidente pentru o incrucigare ocazionald. Nu am reugit pinb in prezent sd descopdr, asa cllm am vdzut ia flori, de;i m-am consultat cu una din cele mai consacrate autoritSli in materie, prof. Huxley, nici un singur animal hermafrodit cu organele de reproducfie atit de perfect inchise incit accesul dinafard gi influenfa ocazionald, a vreunui alt individ s[ fie demonstrate ca fiind fizic imposibile. Din acest punct de vedere, Cirripedele mi-au apdrut multd vreme ca un caz foarte dificil; dar arh reugit, printr-o intimplare fericitd, s[ dovedesc cd doi indivizi, degi sint hermafrodi{i cu autofecundare, totugi se incrucig eazd" uneori. Pe mul1i naturaligti trebuiie sd-i fi izbit ca o ciudatd anomalie faptul cb - atit la animale, cit gi la plante - unele specii ale aceleiagi familii ;i chiar ale aceluia;i gefl, degi cu o organizalie foarte asembndtoare, sint fie hermafrodite, fie unisexuate. Dar dacd, de fapt, to{i hermafrodi{ii s,e incrucigeazd uneori, deosebirea intre ei ;i speciile unisexuate, in ceea ce priveqte func{ia, este foarte mic5. Din aceste diferite considerente ;i din nurneroase cazuri particulare pe care le-am adunat, dar pe care nu lepot cita aici,rezultd" c[ atit la animale cit gi la plante, incruci,s area ocazionald intre indivizi diferi{i este o lege generald, da cd nu chiar universal[. a naturii. CONDIT'II FAVORABILE PENTRU PRODUCEREA DE NOI PRIN SELECTIA NATURALA

FORA,TE

Acest subiect este foarte complicat. Un mare grad de variabilitate, termen care cuprinde intotdeauna diferen{ele individuale, va fi evident favorabil selecliei naturale. Numdrui mare de indivizi, oferind intr-o perioada data o mai mare gansd de aparigie a unor varialii folosito are, va compensa un grad mai mic de variabilitate individualI gi va constitui, dupd pdrerea mea, un foarte important element de sltcces. De;i natura ii oferd lungi perioade de timp acfiunii selecliei naturale, ea nu ii oferd totugi o perioadd de timp nelimitatd; cum toate organismele se strdduiesc s[ ocupe fiecare un loc in economia naturii, dacd vreo specie nu se modificd gi nu se perfec{ioneazd in acelagi grad cu concurenlii sdi, ea va fi exterminatd. Atita timp cit varialii favorabile nu sint mogtenite cel pufin de cdtre unii dintre descenden{i, selec{ia naturald nu poate realiza nimic. Tendinla spre reversibilitate va frina adesea sau chiar va impiedica ac{iunea selec{iei; dar dup6 cum aceasti tendin}d nu l-a oprit pe om sd formeze prin selec{ie numeroase rase domestice,, de ce ar ac{iona ea impotriva selectiei naturale ? in cazul selecliei metodice, crescdtorul ac{ioneazd cu un scop bine determinat iar dacd va permite incrucigarea liberd a indivi zllor,munca lui va fi zadarnicd. O"i dac[ un mare numdr de oameni fard intenlia de a schimba rasa, dar avind aproape aceleagi idei despre perfec{iune vor ciuta cu tolii sa-gi procure gi sd inmulleasci cele mai bune animale, din acest proces incongtient de selec{ie va rezulta, desigur, o

J10__

()ltI Gt\ 1-r,\ Sl'UCIIL()lr

ameliorare, degi inceatd, in ciuda faptului cd nu existd o separare a indivizilor selec{ionafi. Tot astfel se va intimpla gi in naturd; deoarece intr-o regiune limitata. in care existd un loc insuficient ocupat in economia naturald,, to{i indivizii care variazd, in direcfia corespunzdtoare, de;i in grade diferite, vor tinde sd persiste. Dar dacd, regiunea este intins5, diferitele ei linuturi vor avea aproape sigur condilii de via{d diferite ; gi atunci dacd aceea;i specie este supusd unor modificdri in {inuturi diferite, variet[file nou formate se vor incruciga la granilele de rdspindire ale fiecdreia. In capitolul al gaselea vom vedea c[ varietdlile intermediare, populind linuturi intermediare, vor fi de obicei inlocuite in cele din urm5 de cdtre una din varietatile vecine. incrucig areainfluen! eazd,mai ales animalele care se imper echeazrapentru fiecare naqtere gi se deplaseazd tnult, fd,rd, a se inmulli prea repede. De aceeao la astfel de animale, ca de pilda la pdsdri, varietb{ile se vor g[si de obicei"numai in regiuni separate, ceea ce s-a confirmat gi in cercetdrile mele. La organisn'rele hermafrodite care se incruci;eazd. nurnai ocazional, ca gi la animalele care se imperecheazia pentru fiecare nagtere, dar care se deplaseazd pufin 9i se inmullesc intr-un ritm rapid, o varietate noud gi perfeclionatd se poate forma repede in orice punct ; ea se poate menline acolo intr-un grup gi apoi se poate rdspindi, astfel c5 indivizii noii varietdli se vor incruciga mai ales intre ei. Pe baza acestui principiu, cultivatorii preferd intotdeauna sd ia seminle dintr-un grup mare de plante, deoarece astfel posibilitatea de incrucigare este micqoratd. Chiar in privinla animalelor care se imperecheazd pentru fiecare nagtere gi nu se inmullesc repede, nu putem afirma cd incrucisarea liber[ poate elimina intotdeauna efectele selec{iei naturale, deoarece pot prezenta un important numlr de fapte arltind ca in aceeagi regiune, doud varietd{i ale aceluia;i animal pot rdmine mult timp deosebite, fie pentru ci trdiesc in staliuni diferite, fie pentru cd inmulfirea lor are loc la epoci intrucitva diferite, fie pentru cd indivizii fiecdrei varietdli prefera sd se incruciseze numai intre ei. incrucig areajoac[ un rol foarte important in naturf,, prin faptul cd men{ine la indivizii aceleiagi specii sau aceleiagi varietdli uniformitatea caracterelor iniliale. Astfel, incruciqarea va acliona evident mult mai eficient la acele animale care se impereclteazd" pentru fiecare na;tere; dar,, dupi cLlm am mai spus, s?ntem indrept5{i(i sd credem cd incrucigdri ocazionale au loc la toate animalele qi plantele. Chiar dacd acestea au loc la lungi intervale, descenden{ii ob{inu1i vor cigtiga atit de lnult in vigoare gi prolificitate fald de descendenlii oblinuli prin autofecundare indelungatd,, incit vor avea o mai mare gans[ de supravieluire ;i de perpetuare a speciei ; gi astfel, in decursul timpului, influenla incrucigdrilor, chiar la intervale rare, va fi mare. In ceea ce privegte organismele cele mai inferioare, care nu se reproduc pe cale sexuatd gi nici nu se conjugd, gi care deci nu se pot incruciqa, uniformitatea caracterelor poate fi pistratb in aceleagi condilii de viaJd numai pe baza principiului ereditdlii ;i prin selecfia natural[ care va e]imina toli indivizii ce se depdrteazd" de tipul respectiv. Dacd se schimbd ?nsd condiliile de viatd, iar forma suferd modific[ri, uniformitatea caracterelor nu poate fi p5stratd de descenden{ii modifica{i decit prin selec{ie naturald, care pdstreaz'|a astfel de varialii folositoare. lzolarca constituie de asemenea un element important in modificarea speciilor prin seleclia naturald. intr-o regiune limitatd sbu izolatd", nu prea intinsi, condiliile de viald organice ;i neorganice vor fi in general aproape uniforme, astfel incit selec{ia natural6 va tinde sE modifice in acelaqi sens toti indivizii care variazd.

5ELI,UTL\ -',i-\TURAL'i s,\ll sul'ltAyIETUIlrEA CELOIi l{;tl'\}',!l

t.t-t

dintr-o aceeagi specie. Incrucig. area cu locuitorii regiunilor inconjurdtoare va fi astfel impiedicatd. Moritz Wagner 1) a publicat de curind un interesant studin asupra acestei probleme gi a ardtat cd importanla tzoldrli ca obstacol in

incrucigdriie nou formate este probabil gi mai mare decit am presupus-o eu insumi. Dar di; motivele ar[tate nu pot Ii in nici un caz de acord cu acest naturalist, dup[ care migralia si rzolarea sint elernente necesare pentru. formarea de noi specii. Importanla izolltrii este mare gi prin faptul c6, dupd orice schimbdri fizice in condiliile de via!6, cum sint clima, ridicarea .uscatului etc., ea impiedic[ migrarea organismelor mai bine adaptate; gi astfel locurile noi din2)econornia nalurali a ieeiunii vor rdmine libere pentru a fi ocupate de (urmagii) vechilor locuitori modfficali. in fine, izolarea va permite ca o nou[ varietate sd aiba timp pentru a fi amelioratd intr-un ritm lent ; gi aceasta poate AVea uneori o mare importanfi. Dacd totugi o regiune izolatd este foarte micd, fie ca e inconjurat[._de baiiere, fle din alte conditii fizice cu totnl speciale, numirul total al locuitorilor u'b fl mic; gi aceasta va intirzia producerea de noi specii prin seleclie naturald,, sc[zind posiUititdlile de aparilie a varialiilor favorabile. Scuigerea timpului ca atare nu are nici un efect-- nici_pro, nici contra selec{iei naturale. Semnalei aceasta deoarece s-a afirmat in mod gregit c[ am rezetvat elementului timp un rol atotputernic in modificarea speciilor, c.a $i cind toate fbrmele de viagA at n supuse in mod necesar schimbdrii datorit[ vreunei legi inniscute. Durat a are importanta -- gi chiar importanld mare -_ intrucit oferi mai multe posibilit[1i apariliei variafiilor folositoare selecliei, ?gy.Tuldrii gi. fixdrii lor. De asemene a, ei tinde sd sporeascd acliunea directi a condiliilor fizice de viafd

in legltur[ cu constitu{ia fiecdrui or-eanism.

DacS ne intoarcem la naturd pentru verificarea adev[rului acestor observafii cum ar fi o insu16 oceanic[, Oe9! ;i considerdm un oarecare mic {inut tzolat, dupd cum vom vedea in capitolul mic, este acolo num6rul speciilor care trdiesc dintre aceste specii, un num[r foarte geograflce, totu;i, nostru asupra distribuliei -adic-a s-au format numai in acest loc gi nu in altd parte a mare sint endemice lumii. S-ar pdrea deci, la prima vedere, cd o insuli oceanicd ar fi foarte favorabilir formdrii de noi specii. Dar astfel am fl expugi s[ ne in;el5m_, .6:i pentru _a d9J9tmina dacd o miia regiune izolatil sau o regiune intinsd, deschis5,. c& de pildd, un continent a fost mai favorabild apariliei de forme organice noi, ar trebui s[ putem face o comparalie in cadrul unor intervale egale de timp,, ceea ce nu sintem

stare.

Degi rzolarea are o mare importan{d in formarea de specii noi, inclin in general si cred ,e intinderea mare a linutului este mai importantd in special pentrtr formarea de specii care se vor ardta capabile .sd dureze o perioadd .lungd. gi s[ se rdspindeasc[ larg. intr-un linut lntins ;i deschis nu numai cd vor exista posibilit1li mai mari <te iparilie a varia{iilor folositoare, datoritd numdrului mare de indivizi din aceeagi specie care subsistd acolo, dar chiar condiliile de viald sint mult mai complexe din cavza numeroaselor specii existente.; gi dacd' unele din aceste nr-etoar. specii se modificl gi se perfecfi oneazra, gi celelalte vor trebui de asernenea si se perfeclioneze intr-o mdsurd corespllnzdtoare, altfel ele vor fl ,) M. Wagner -- Darwin Si legea lui e)

asupra populaliei. Anul 1870 (dupa T'imiriazev). *- Nota trad" Acest sens a fost dat dupd traducerea rusi a lui Timiriazev. - Nota trad,

112___

()RIGINEA SPECIILOR

exterminate. De asemenea, fiecare form[ nou6, de indatd ce s-a perfeclionat simfitor, va fi in mdsurd sd se rdspindeascd intr-un {inut deschis gi neintrerupt qi va intra astfel in concurenld cu multe alte forme. Mai mult, regiuni intinse, chiar dacd in prezent sint neintrerupte, datoritd oscilafiilor nivelului lor, trebuie si fi fost in trecut adesea intrerupte; astfel tncit efectele bune ale tzoldrli au putut sa-gi manifeste acliunea intr-o anumit[ rndsur[. in sfirgit, ajung la concluzia ci de;i regiunile mici gi izolate au fost in unele privin(e foarte favorabile formdrii de noi specii, totugi, ritmul modificS.rii trebuie s5 fi fost in general mai rapid in regiunile intinse; gi ceea ce este gi mai important, formele noi apdrute in regiuni intinse qi care au repurtat de acum victorii asupra multor concuren{i, sint acelea care se vor rdspindi cel mai larg ;i vor da naqtere celui mai mare numdr de variet[fi ;i specii noi. Astfel, ele vor juca un ro1 mai important in istoria schimbdtoare a lumii organice. in concordanl"d cu acest punct de vedere, putem poate in{elege unele fap[e care vor fi amintite din nou in capitolul nostru asupra rdspindirii geografice; de exemplu faptul cd vieluitoarele micului continent Australia sint pe cale de a ceda in fa{a celor din regiunea mai mare eurasiaticd. De aceea vieluitoarele continentale s-au naturalizat ugor pretutindeni pe insule. Pe o insuld micd, concurenta pentnt viatd, trebuie sd n fost mai pufin severb ; variabilitatea gi extermin area trebuie sd n fost mai slabe. De aici putem inlelege de ce flora din Madeira, dupi Oswald Heer, seamini in anumita misurd cu flora terliard dispdrutS a Europei. Toate bazinele de apd dulce, laoialtd , formeazd" o suprafafd micd in comparajie cu marea sau cu uscatul. In consecin{[, concurenla intre vieluitoarele de apd dulce a trebuit si fie mai puf in severd aici decit in aItd, parte ; noile forme s-au niscut mai incet ;i, de asemenea, cele vechi au fost exterminate mai incet. $i tocmai in apele dulci gdsim gapte genuri de pegti ganoizi, r[magi dintr-un ordin altddatl dominant; tot in apele dulci g[sim unele din formele cele mai anormale din cite se cunosc in prezent in lume ca Ornithorhynchus gi Lepiclosiren. care, asemenea fosilelor, leagd, in anumitd m[surd ordine astdzi foarte indepirtate de scara naturii. Aceste forme anorn'lale pot n numite fosile vii ; ele s-au p[strat pini in ziua de astdzi, intrucit au populat o regiune inchisd gi au fost expuse unei concuren{e mai pufin variate gi prin'urmare mai pufin severe. Rezumdm, in misura in care extrema complexitate a subiectului permite aceasta, condi{iile favorabile ;i nefavorabile pentru formarea de noi specii prin selec{ie naturald. Ajung la concluzia cd pentru organismele terestre, o mare regiune continentald,, care a suferit numeroase oscila{ii de nivel, trebuie sd fi fost cea mai favorabtld apariliei a multe forme noi de viald,adaptate pentru o existenld indelungatd, gi pentru o rdspindire larg5. Atita vreme cit o asemenea regiune a existat sub forml de continent, locuitorii sdi au trebuit sd fie numerogi ca indivizi gi specii, gi trebuie sd fi fost foarte expugi unei concuren{e severe. Cind, prin scufundare, continentul s-a transformat in insule mari separate, trebuie si fi rdmas totugi pe fiecare insuli numerogi indivizi at aceleiagi specii; o incrucigare la limitele ariei de rdspindire a fiecdrei specii noi trebuie sd fl fost impiedicatd,; dup[ schimbSri fizice de tot felul, imigrarean-ar fi putut avea loc, astfel incit locurile noi apdrute in economia naturii fiecdrei insule trebuie sd fi fost ocupate prin modificarea (urmagilor)1) 1) Dupa Timiriazev.

- Nota trad.

sI.t

i.1.-|TI.\ \.\'fl tt,\Li

\(' sl-r)R.\1-ll'lTI-IIiU \ (lEL()It lI \I .\r"!1

113

vechiior l6cuitori ; iar timpul a permis varietdlilor din fiecare insul5 s[ se modifice mutrt gi si se perieclioneze. Cind in urma unei noi ridicdri, insulele s-au transformat ciin nou ?ntr'-o regiune continentald,, o concuren{d severd a trebuit si reinceap[ ; varietilile cele mai fav orrzate sau perfeclionate au putut fi in m[sr-rri sa se raipindeascd j trebuie si fi avut loc o puternicd nimicire a formelor mai pulin perfeclionate Ei numdrul relativ al diferililor locuitori ai continentului resta^bilit tr^ebui. .a se fi schimbat din nou; qi din nou trebuie sd fi oferit selec{iei naturale un cimp larg pentru perfeclionarea in continuare a locuitorilor 9i pentru formarea de specii noi.

Admit intru totul c[ selecfia natural6 ac{ioneazd in general extrem de incet. Ea poate acfiona nulnai atunci cind exist[ in economia naturral[ a unui finut.locuri care pot fi rnai bine ocupate dac[ unii din locuitori suferi modificdri. Existenla unor asemenea locuri va Cepincle aCeseori de schimb[ri fizice care au loc, in general foarte incet, cit gi de impiedicarea imigrdrii unor forme mai bine adaptate. baca unii dintre vechii locuitori suferd rnociificdri, raporturile reciproce ale c('lorlal1i vor fi adesea tulburerte;;i se vor crea noi locuri, gata s5 fie ocupate..de for.me mai bine adaptate; daraceasta sevapetrece foarte incet. Degitoli indivrzlt aceleiaqi specii diferi intr-o rnicd m6sur6 unii de al1ii, va iura mult pinl ce vor aparc cieosebiri avantajoase in diferitele pdr{i ale organismului. Rezultatul va fi adesea rnult incetinit priro incrucigare libera. lVLul{i vor exclama cd toate aceste cauze sint pe deplin suficiente pentru a neutralizafor\a selecliei naturale. Eu nu sint de aceasta pat.rb. l)impotrir,l, eu crecl cd selecfia naturald va acliona_in-general foarte incet, nulrai la lurigi iniervale ,si nr.irnai asupra unui mic numir de locuitori ai aceh"riagi ceea finurt. Apoi, ired cd aceste rezultate iente, intermitente, concord5 bine cu schimbat s-ali in care gi modul ce ne invala geologia cu privire la rapiciitatea la

locuitorii

ir"rmii.

Oricit de incet ar fi prccesul selec{iei, dacd omul, fiinla slab6, poate t.eahza atit de mult prin selec{ia artiflciali, nu pct concepe nici o limita pentru totalitatea sctrimb[rilor pentru fi:umuselea 9i complexitatea coadaptdrilor dintre organisnrc', uneie fa{i cle^altele gi falir Ce ccndiqiile naturale de vrald,,care-.s6. nu se fi puturt tealtza.l*-u lunggl timpurilor pr"in puterea selecfiei naturale, adicd Prin supravie{uirea celor mai bine adaPtali.

EXTINCTIA CAUZATA DE SELECTIA NATURALA Acest subiect va fi ciiscutat mai pe lnrg in capitolul nostru consacrat geologigi; dar va trebui si-l menfion[m gi aici^deoarece este strins legat deselecfianatutall-. Seleclia naturald actroneaz/a numai pri.n p[strarea varialiilo.r. folositoare intr-o angmiti mlsurl, deci a celor care persistd. Datoriti proporliei geornetrice a inmullirii tuturor organismelor, fiecaie regir-rne este de pe acum pe deplin ocupati de locuitori ; de aici lli'rneaz[ cd dupd cum formele favorrzate cresc ntlmeric, tot astfel, in general formeie mai pu{iri favorizate vor descregte ;i vor deveni rare. Dnpa rrti ne aratd geologia,- rarrtatea este un premergdtor al extincliei. .Este clai c[ orice form6, reprerentat[ prin pulini indivizi, va avea mulli so{i de disparilie total5 in cursul unor mari fluctua{ii in natura anotimpurilor sau datorit[ unei cregteri temporare a num[rului du;manilor. Dar putem merge gi mai departe; pe mdsur[ ce apat forme noi, trebuie sd se stingd multe forme vechi, afard de cazul I -- c. li(i:]

()tt

I(;t\ lt.\ st'It',Il L()Ii

cind am admite c[ formele specifice pot creste numeric nelirnitat. Geologia ne aratd convingdtor cI numdrul forrnelor specifice nu a crescut nelimitat gi vom incerca sd ardtdm acum de ce numdrul speciilor din toatd iumea nu a devenit imens. Arn ardtat cd speciile care au cel mai mare num[r de indivizi, au cea mai mare probabilitate de a produce varia{ii favorabile, intr-o perioadd datd. Aceasta se vddeste din faptele expuse in capitolr"rl al doilea, care aratd cd num[rul cel mai mare de varietd{i semnalate apare la speciile comune, r[spindite gi dominante. De aceea, speciiie rare vor fi modificate sau ameliorate mai incet, intr-o perioadd datd de timp ; in consecinfir ele vor fi invinse in concuren{a pentru viald de cdtre descendenlii modificati gi perfec{iona{i ai speciilor rnai comune. Pe baza acestor diverse considerente cred c[ reiese in mod sigur cd dup[ cum, in decursul timpului, prin seleclie natural[ se formeazd, noi specii, tot astfel alte specii vor deveni tot mat, rare, iar in cele din urrn5. se vor stinge. Formele care se gdsesc in cea mai strins[ conclrrenli cu cele supuse modificdrii gi perfecliondrii, vor suferi desigur cel mai mult. Am vdzut de altfei, in capitolul despri lupta pentrtr existenld,, cd. tocmai formele cele mai strins inn-rdite - varietili ale aceleiagi specii ;i specii ale aceluiagi gen sau ale unor genuri inrudite - intrd, in general, iri cea mai aprigS. corrcuren!5 intre ele, deoarece au aproape aceeagi structur5, constitulie gi obiceiuri. In consecin![, fiecare varietate sau specie noud, in timpul procesului lor de formare , ya oprima in general in rnodul cel mai puternic formele cele mai indeaproape inrudite gi va tinde si le extermine. Acelasi proces de exterminare il vedem la animalele noastre domestice, in urma selec{iei formelor perfec{ionate de orn. Se pot da multe exemple curioase, ar[tind cit de repede noile rase de vite cornute, oi gi alte animale, c& gi noile varietSli de flori, iau locul unor soiuri ma.i vechi sau inferioare. in Yorkshire, de pild5, este istorice;te cunoscut faptul cd in vechime vitele cornute mari negre au fost inlocuite de rasa Long-horns 1) iar aceasta din urmi a fost < mdturatd,>> de Short-horns 2) (citez cuvintele unui autor din literatura agricoki) n ca cie o cium[ ucigltoare )). DIVERGENTA CARACTERELOR

Frincipiul pe care l-am desemnat prin acest termen, prezintd o mare insemnitate gi explicd, cred, multe fapte importante. in primui rind, variet5lile, chiar cele puternic exprimate, degi alr ceva din caracterul de specie cLtm Covedess in mult e cazuri indoielile teribile cu privire la locui in care s[ le- clas5m diferd - Cu totugi, in rnod cert mult mai pulin una de alta decit speciile bune gi distincte. toate acestea, potrivit punctului meu de vedere, varietdlile sint specii in proces de formare sau sint, cum le-am denumit, specii incipiente. Atunci in ce fel cresc deosebiriie mai mici dintre varietd{i, devenind deosebiri mai mari dintre specii ? CdL lucrul acesta se intimpld in mod obisnuit il deducem din faptul cd majoritatea nenumlratelor specii din naturd prezintd, deosebiri bine exprimate, in timp ce varietd{ile, presupusele prototipuri gi pdrinlii viitoarelor specii bine exprimate, prezintd, deosebiri mici gi slab exprimate. Hazardul, daci putem sd-l denumim astfel, poate fi cauza datoritd cdreia o varietate se deosebeste 1) Cu coarne lungi. - Nota trad. ') Cu coarne scnrte. - Nota trad,

sLl,t.t(:TL\ \ \'l'l-Ir'\L-i s \t- st I'l'.-\\-It"1't'lHI'l .\ (:r,L()ll i\l,\l

1\PTI

fl5

in privinla vreunui caracter de formele parentale, dupd cum poate fi cauza pentru care descendenfii acestei varietdli se deosebesc intr-un grad gi mai mare de plrinlii lor, in privinla aceluiagi caracter; dar numai aceasta nu va ajunge pentru..-a expiica beosebiri atit de obignuite gi atit de mari, cum sint cele dintre speciile acelr-riasi gen.

Dupa cum am procedat intotdeauna, am ciutat solufia acestei probleme la plantele gi animalele noastre domestice. $i aici vom gdsi ceva analog. Se va admite. desigur, c[ producerea raselor de bovine atit de diferite ca Short-horns ;i Hereford, a raielor de cai de cursd gi de tracfiune, & numeroaselor rase de porumbei etc., nu s-ar fi putut niciodatd.rcaheapebaza^acumuldrii intimpl[toare avaria\iilor similare, in cursul multor generafii succesive. In practic[, un cresc[tor amator este, de pildi, impresionat de un porumbel cu un cioc ceva mai scurt: alt crescdtor e impresionat de un porumbel cu un cioc ceva mai tung; ;i dup[ principiul admis ci < amatorii nu admira gi nu vor admira tipul mijlociu, ci preferd extremele >, ambii vor alege si vor creqte (cum s-a intimplat in prezent cu subrasele de porumbei rotitori) pas[rile cu ciocuri tot mai lungi sau tot mai scurte. De asemenea, sI presupunem cit intr-o perioadd trecutd a istoriei, membrii unei naliuni sau locuitorii unei regiu.ni au avut nevoie de cai mai iu!i, in timp ce allii au avut nevoie de cai mai puternici mici ; dar in decursul vremii, ;i mai masivi. Primele deosebiri puteau fi foarte prin selecfia continud a carlor mai iuli intr-un caz gi a celor mai puternici in cel6lalt ca4 deosebirile vor deveni mai mari gi vgr fi considerate ca formind doud subrase. in cele din urm6, dupd veacuri intregi, aceste subrase se vor transfbrma in doud rase bine stabilite qi disiincte. Cind diferen{ele vor deveni mai mari, animalele inferioare cu caractere intermediare, nici foarte iu!i, nici foarte puternice, nu vor fi f<rlosite pentru reproducere gi astfel vor tinde sd disparS. Vedem aici, aplicat la plantele qi animalele create de om, acliunea a ceea ce poate fi numit principiul divergenlei, provocind deosebiri la inceput de-abia perceptibile, dar care cresc mereu, facind ca rasele s[ difere in caracterele lor, atit intre ele cit qi fa![ de strdmosul lor comun. Se pune intrebarea : poate fi oare aplicat in naturi un asemenea principiu ? Eu cred bA poate fi ;i e aplicat cu cea mai mare eficienld (degi mi-a trebuit rnultd vreme sa vid cum anume), $nind seama de simplul fapt cd, cu cit desc,enden{ii unei specii se deosebesc intre ei prin structurd, constitulie 9i obiceiuri, cu atit ei vor fl^mai apli si ocupe locuri mai multe gi mai variate ln economia naturii 9i prin urmare vor fi mai apti sb creascl din punct de vedere numeric. Putem observa acest iucru in mod limpede in cazul animalelor cu obiceiuri simple. 56 ludm, de pildd, cazul unui patruped carnivor, Ta cate num^6rul pe_care il poate cuprinde regiunea respectivd a ajuns inci de mult la maximum. Dacd tendinla lui naturald de a spori numeric este ldsatd sd aclionez!, Poate r9u9i sd sporeascd (dac[ regiunea nu suferi nici o schimbare in condiliile ei) numai dac[ descenclenlii sai varilbili, vor pune stdpinire pe locurile ocupate in prezent .O: alte animale: unii dintre ei, de exemplu, devenind capabili si se hrdneascd cu noi forme de pracld, fie moarte, fie vii;-unii locuind in noi staliuni,.urcinclu-se in copaci, treind in ap[, rar al{ii devenind poate mai pufin carnivori. Cu cit desc:endenfii animalului nostru carnivor vor deveni rnai deosebi{i in privinla obiceiurilor 9i structur.ii lor, cu atit ei vor fr mai capabili sd ocupe locuri mai numeroase. Ceea ce se aplic[ unui singur animal se va aplica totdeauna tutttror animalelor. Aceasta

11ri

ciesi_9ur, daci ele variazd -- deoarece, altfel, seleclia natural[ nu poate face nimic. Acelaqi lticru este vaiabii 9i Ia piante. S-a doveclit in mod experimental ci dacd se insiirninteazd o bucalil" cle paniirit cu o singuri specie de iarbi ;i o altd bucatd de pfrmint, asemdndtoare, clr di{erite genuri cieosebite cle ielburi, se va obline Lln nurnlr mai rnzrre de planle gi o greutal.e mai rnare cle fin in cel de al doilea caz. Acelali lncru s-a. verificat ciiicl uill fost senifin:rte o singur[ varietate gi respcctiv rnai multe varietd{i an iestL=cate de g;rlu pe suprai'e{e egale de teren. De aceea, dac5. oricare specie de iar bir va incepe s.1 varieze gi variet5file vor fi selec{ionate corrtinuu pe baz,a i-aptuiui cii ele se deosebesc intre ele in acelagi sens degi intr-un grad lbarte rnic, ciupir cum se lntirnp,l[ la speciile gi genurile distincte de ierburi, vor reugi sa Lriiasc[ pe aceeagi bucatir de pdmint un nllm[r mai mare de inelivizi din specia restrrectir,'i, cuprinzincl ;i pe descenden{ii s5i modificafi. Iar noi gtim cd fiecare specic gi {ieciire varietate de iarba rzispinclegte anual un num[r aproape nelirnitat de sentinte: si, cum s-a.r spune, tinde astfel sd sporeascd la maximum ca nurniir. Prin Lrrmare, in ciecnrsul a multor ni.ii de generafti, varietdlile cele rnai Cecsebite aie unei spc'cii de iurbir vor evea cea mai mare 9ans6 de reugit[ ;i de sporire a numdrului lor gi deci vor avea cea rnai mare gans[ de inlocuire a varietd{ilor mai pu{in deoscbite; iar varietiitile, atunci cind au devenit foarte deosebite una fafa de alta, cap[i[ rangul Ce specii. Adevirul principiulrri cd dezvoltarea maxim[ a viefii nlr poate fl rct:tlizatd, clecit 1:rin mari cliversitrciri'i ale structurji, se verifici in muite irnprejur[ri naturale. Iiltr-o regiunc- extrem clc rriic.ii, r-lizri aics intr-LiIre deschisl imigra{iei, gi unde iupta ?ntre inclivizi este fcalte aprrigil, g;il;in'i intotdeauna o marc diversitate intre locuitorii respectivi. De i:ilclii, an1 constatat cii c bucatir cle sol in{elenit, avind dimensiunile de 3x4 piiioare, csre a fost expusa muili ani exact acelclragi condilii, cuprinciea 20 de specii Ce plante apar{inind la optsprezece genuri gi la opt ordine, ceea ce arat[ cit de rni-rlt dif-er"eau elceste piante una de alta. A$a se intimpl5 gi cr-r plantele gi insectele de pe inslrlile rrici gi uniforrne; de asemenea gi cu acelea din micrle helestee de ap[ clulce. ]rermier"ii cred cii proi recolta mai mult printr-o rotafie de ptrante apar{inind celor m:ii cljferite ordine; natura urmeazii ceea ce s-ar putea numi o rota{ie simultani. Vfii.jaritatea anirnalelor ;i plantelor care trdiesc in preajma unui petec oarecat'e de tr:rlmint, ar pulea trli si pe el (presupunind cd natura acestui petec de pan;iut nu prezintii nici o particuiaritate neobignuitir) gi chiar, arn putea spune cil ele se striicluiesc pe cit pot sf, ajungd sI triiascd acolo; ;i de aici se vede cii ncolo unde plzintele si animalele au intrat in cea mai vie concurenld,, avantajele clivers,iiicirrii strr-rctr-rrii inso{ite de deosebiriie obiceiurilor gi a constituliei 1or, fac ca locuitorii care se ciocr-lesc astfel ?ntre ei mai aprig si facd parte de regul5 generald, din ceear ce numim genuri gi ordine diferite. Acelagi principiu apare gi cu prilejul naturaliz'|arii plantelor in lari strline prin intermecliul omi;lui. Ne-am fi putr,rt agtepta ca plaritele care vor rer-lgi sii se naturalizeze inti-o larYa oarecare sd fie in general stritrs inrr"rdite cu cele indigene; Cecarece acestea sint r:cn:;iCerate, ?n rnod obignuit, ca fiind special create ;i adaptate peritru regiunea lc;r. t\c-am fi putut astepta de asenienca ca plantele nattiraliza"te sii apar{ina citorva grutriuri pr-rfin nunreroase, adaptate mai special anumitor stafiuni din noLla lor patrie. Dar realitatea este cu to'rui alta; si Alph. de Candolie ii refiral'cat, pe buni clreprate, in marea gi admirabila sa lucrare, c5 prin naturaliz'are, floreie ci;tiga relativ mult mai multe genuri noi decit specii noi, fa['|a de numdrul

sELr.t(lTI-\ N.\'t't-n.\L.\ s \tr St-r'n \1-IET{'IlrE \. {:1.i./ln ll r.T .\T"fr

11?

genurilor ;i speciilor incligene. Sa ddm un singur exempiu : in ultima edilie a lucrlrtt d-rulr,ri Asa Gra3r: <l\fanualul Florei din nordul Statelor ljnite'> sint enllmerate 260 cle plante naturalizate, care aparfin la 162 de *uenuri. Vedern astfel ci" aceste plante naturalizate posedd o naturd foarte diversificat5. Eie difer6, in plus intr'-o mare mdsr-lrd de cele indigene, deoarece clintre cele 162 cie genuri naturalizate nu ma.i pufin de 100 de genuri nu sint indigene gi asti'el se face un mare adzios irr raport cu genurile care trdiesc aclllrr in Stirtele Uilite. Cercetind natura plantelor sau animalelol care au luptat ctr slrcces impotriva celor indigene in oricare {arii 9i astfel s-au na.turalizat, vom Cobindi o idee aproximativri de felul in care vor trebui s[ se moclifice unii indivizi beigtinagi pentnt a cistiga un avantaj fa{[ de compatrio{ii ]or; ;i vom conchicle in cele din urm[, ca diversificarea structurii, ridicindu-se pinii la noi deosebiri generice, le va fi iblositoare. Avantaiul diversificdrii structurii la locuitorii aceleiagi re-uiuni, este, de fairt, identic cu aventajul cliviziunii fiziologice a mlrncii ?n organele aceluiagi corp individual -- o chestiune atit de bine elucidata de N{ilne Edwards. Nu existi indojal[ pentru nici un fizioiog cd un stomac adaptat pentru a digera numai substanlE vegetalS sar-l nrimai carlre, extrage cele mai mr"rlte elemente nutritive din aceste substante. La fel se petrec lucrurile gi in economia generald a oricdrei regiuni; cu cit animalele 9i plantele sint inai larg gi mai perfect diversificate fa\d Ce diferite rnoduri de via{a, cu atit va fi mai mare num[ml indivizilor capabili de a trii in aceasti regirtne" O grtrp[ de animale a c[ror organiza{ie este pufin diversificat/a, va putea intra, c]u greu in concuren{ii cu o alt[ grr-rpd, care ar avea o structur[ diversificatd rnai mult. Este indoielnic, de pilcld, clacl marsupialele australiene, imp[rjite in grupe ce diferil oufin unc-le de altele si reprezentind in mod palid, dupd cum au observat c1-1 Waterhouse li atr1ii, mamiferele noastre carnivore, rumegdtoare gi roz[toare, ar putea concura cu succes aceste ordine bine dezvoltate. [-a rnamiferele australiene vedem procesul Ce diversificare intr-un stadiu de dezvoltare timpuriu ;i incomplet. EFECTELE PROBABII.E ALE ACTILTNII SELECTIEI NATURALE ASUPRA DESCENDENTILOR DINTR.UN STR.AMO$ COMUN PRIN DIVERGENTA CARAC'TERELOR $I PRIN EXTINCTIE .

Dup[ considerentele de mai sLrs, care au fost expLlse pe scurt. putem afirnia cd desceden{ii modifica{i ai oricf,rei specii vor avea clr atit mai mult succes cu cit vcrr fi. mai diversifica[t ca structur5, fiind astfel capabiii sit uzurpe locurile ocupate de alte organisme. Si vedem acum rnodul in care tinde sd aclrane'ze aces[ principiu Lrtil, derivat din divergen[a caractereior, combinat cu principiile selecfiei naturaie gi ale extincliei. f)iagrama aldturati ne \/il a-iuta sd in{elegem aceasti problemd, clestui de dificil[. Sd presupunern c[ A pinil laL reprezintd speciile unui gen bogat in regiunea unde locuiegte; aceste specii se pr"esilpun c5 se aseamdnd intre eie in grade inega.ie, clupd cum se observ[ atit de des in natru'a gi este re]lrezentat in diagramd prin litere sitnerte la distante neegale. Am spus un gen bogat pentru cd dupir cLlm arn vilzut in capitoiui al doilea, in genurile bogate variazd in rneciie rnai multe specii clecit in genurile sdrace, iar speciile care varrazd, ale genurilor bogate, prezinth un numzir

XX,XC

rv,IHFI

J".....

y ;

? l -.-'-";

"'-"---

-:=

119

mai mare de variet[{i. Am vhz-ut de asemenea c[ speciile care sint cele mai comune gi restrirlse. S[ presu;i cei mai larg rdspindite, variaz.d mai mult decit speeiile.rare gi punem cd A este o specie comunf,, larg rlspinditd care vanaza, apar{inind unui gen bogat in regiunea unde locuiegte. Liniile punctate ce se desfac in ramttri gi divergente, de lungimi inegale, pornind de la A, reprezint[^ descenden{ii sdi care vaitazd. Varia{iile se presupun a fi extrem de mici, dar foarte diferite ; se presupune c[ ele nu apar toate simultan, ci a.desea dupl lungi interval* qe timp si ta persistd perioade inegale de timp. Numai acele variaiii care sint folositoare intr-un fel oarecare vor fi. p[strate sau selec{ionate de naturir. Aici se atat"d, ipportanla principiului utilitalii divergenfei caracterelor, deoarece acest principiu Ya duce in general Ia cele mai diferite sau clivergente varia{ii (reprezentate, prin liniile punctate cele mai externe) care vor n p[strate ;i acumulate prin seleclie naturah. Cind o linie punctatd atinge Llna din liniile orrzontale si este insemrlatd acolo printr-o liter[ mic[ cu Lrn indice, se presupune c5 s-a acumulat un gluq luficient de varia{ii pentru a forrna o varietate foarte bine exprimat[, astfel ?ncit poate fi consideratd cA meriti s5 fie men{ionatd intr-o lucrare de sistematic5. Se presupune cd, intervaletre dintre liniile orizontale ale diagramei repre' zinta fiecare o mie sau mai multe genera{ii. DupS o mie de generafii, specia A se presupune c7a a produs doui varietd{i foa.rte bine exprimate, anum?.!t qi nf . Aceste doud varietf,li vor mai Ii incd in general expuse aceloragi conditii care aLr ficut ca pdrin{ii lor si varieze, iar tendinla de variabilitate este in sine ereditard; in consecinld, ele vor tinde de asemenea s[ varieze ;i de obicei aproape iu acelaqi fel ca pdrin{ii 1or. Mai mult, aceste doui varietSli fiind doar forme ugor moclificate, vor tinde s[ mo;teneasc[ a-cele avantaje care au fdcut ca forma parentaTd' A sd fie mai numeroasd decit rnajoritatea celorlalli' locuitori ai aceleiagi regiuni; ele vor beneficia de asemenea de acele avanta.je mai generale, datoriti cdrora genul cdruia i-au apar{inut speciile parentale a devenit un gen bogat in.regiunea uncle locuiegte. $i toate aceste imprejur5ri sint favorabile producerii de noi variet6!i. Daci deci aceste doud varietdli vor fi variabile, cele mai divergente dintre varialiile lor vor fi. in general pdstrate in cursul urmitoarelor o mie de generalii. c[. a $i dupd acest interval, varietatea eL este considerald, potrivit diagramei, prinproclus varietatea e2, care va diferi mai rnult Ce A ctecit varietatea aL potrivit cipiului clivergen{ei. Se presupune cd varietatea nf a prodr-rs doud varietSfi, anume *? $i sr, diferite' una fa1d de cealalta gi in gi mai mare mdsuri diferite fa![ de pdrintele lor comun ,rl. Putem continua acest proces in acela$i mod pentru orice duiratd de timp ; unele din aceste varietdli vor produce dupd fi.ec_are mie de generalii numai o singurd varietate, clar din ce in ce mai modificatd'; altele vor procluce doua sau irei variet6!i, tar altele nu vor reugi sd producd nici o varietate. Astfel, varietdlile sau descendenqii moCific a[r at pdrinlilor comuni .4 vor continua in g.o.ral sd creascd numeric gi sd arbd caractere tot mai divergente. in diagramia, procesul este reprezentat pin6 la a zecea mie generatie, iar intr-o formd prescurtatd generalie. !i' simplificatd pind Ia a patruspfezecea mie pdrerea mea, procesul nu se desfilgoard cd dupd aici remaic sd trebuie Dar amd, cu toate cd gi in diain diagr infSligat este mereu cu atita regularitate cum desf6,s oard in mod continuu ; gramd, sint lnfaligaie unele neregularitali ;i c[ nici nu.se 6ste mult mai prbUabil cd fiecare form[ rdmine neschimbatd timp de h-rngi perioade

120

si ca apoi incepe din nou sd se modifice. De aselnenea, nu cred

varietd(ile cele

mai clivergente se pd"streazd totCear-rna ; o form5. interme Ciarra poate adesea sd persiste un tin:p indeiunga.t gi poate sau nu sd producd mai mult decit rin singur descencJent modificat, deoarece seleciia naturalS va acliona totdeauna in concordan{d. cu natura locurilor care sint fie neo_cupate, fie incornplet ocupate de illte organisrne, ceea ce va depinde de rela{ii irrfrnit de complexe. Dar, ca regulS general[. cu cit descendenlii unei specii vor fi rnai diversificali ca strncturd, cu atit ei vor fi mai capabili sd ccrlpe rnai multe lccuri si cu atit se va inrnulli rnai mult progenitura lor mcdificatd. In diagrama noastrS, linia descenden{ii este intrerupt[ la. intervale regulate prin litere mici numerota.te, indicind formele succesive care ati cievenit suficient de cleosebite pentru a n numite varieta{i. Dar aceste intreruperi sint imaginare;i ar fi putut fi sitr-ra.te oriunde, dupd intervale de timp suficient cie iungi pentnr a permite acumrilarea unui cuantum consiCerabil de varialie divergentd. Deoarece toli descendenlii modificali ai unei specii comune gi larg rispinciite, apar{inind unui gen bogat, vor tinde s[ beneficieze de acelea;i foloase care au fdcut ca parin{ii lor si aibd, succes in vra[d,, si se vor Cezvolta, in general, crescind in nurnar ;i in divergen{a caracterelor; acesta e reprezentat in diagram[ prin cliferitele ramuri divergente care pornesc drn A. Urmagii modificali ai ramurilor de descendenli apdrute mai t?rziu gi mai perfeclicnate vor lua, probabii, adesea, locul ramurilor mai vechi qi mai pu{in perfec{ionate gi astfetr le vor clistruge: acest lucru este reprezentat in diagramd prin unele din rarnurile de jos, car:e ntr ajung la liniile orizontale de sus. In unele cazuri, proceslil cie rnodificare va fi lirnitat farl indoialS la o singur5. linie de descenden![; iar numdrul descen-

fi sporit, degi suma modificdrilor divergente a putut sd creascd. Acest caz s-ar reprezenta in diagramd astfel: se inl5turd toate iiniiie cn-re pleaci de la A, cu exceplia celor de la aL la cfo.ln acest fel, calul de cirrse englez gi pointerul englez s-au dezvoitat probabil dep6rt?ndu-se cru incetul de fcrmele originare, in privin{a caracterelor, fard s[ fi dat nagtere unor ramuri sau rase nol. Sd presupunem cd dup5 zece mii de genera{ii, specia A a produs trei forme ,t'u, .f to si ritL0, care prin faptul cd au prezentat mereu divergen{a unui caracter in decursul generaliilor succesive, au ajuns sir se deosebeascd foa.rte mult, Cegi - poate in mod inegal - atit intre ele cit gi falFt de pdrin{ii lor ccmuni. Dac[ presupunem cd suma modificdrii dintre fiecare linie orizonlald, a diagramei noastre este foarte micd, aceste trei forme vcr fi numai varietS.{i bine exprimate ; dar dacii vom presupune cd, treptele procesului cie modificare au fost mai numeroase sau de un grad mai rnare, vom putea transforma eceste trei forme in specii ?ndoieinice sau, ?n cele din urm6, in specii bine definite. Astfel, diaE'ama iiustreaza trepteie prin care micile deosebiri care caracterizeazd variet5lile sporesc deveninci cleosebii'iie mai mari care caraeteriz.ea.zd speciile. Continuind acest proces la un numE.r qi mai mare de genera{i i (arhtat ?n ditrgram[ in mod prescurtat qi simplifica.t), oblinem opt specii, ?nsemnate cu iiterele ciLa pind la mta, toate trigindu-se din ,4. Astfel, cred, se inmu.lfesc speciile gi se formeazd genurile. Intr-un gen mare, este probabil cd va varia mai mult clecit o singurd specie. in cliagr amd, am ardt at cla o a doua specie (l) a prcclus, prin trepte analoge, cluph denfilor modificali nu va

SIiLLT JI

\ \ \r'r'ti \1,.\

\t- sT'I'ti \\-IilTI'ITilt.\ cl.lL(iIt ll \I

\PTI

cle generatii, Coud varieth{i bine exprimate (rr'to si 210) sau doui specir" corespr-rnzI{cr cLr sllnia rnodificirilor reprezentate prin liniile orizcntale. Drii;ii pal.rus,prezece mii ele genere{ii, se presllpLtne cii s-aLr produs gase specii uoi, insetnnate cu iiterele n7a oricare gen, speciile care sint de acurTr foarte C,iieritr: - :14.In ilt pi"i'",inta c;iracterelor" vor tinde ?n general s[ prodr-lc'[ cel mai mare numitr de clescenCeri{i modifica{i: deoarece aiceltia vor avea cea mai mare gans[ de a. c'cll]la in eccriomia natr:rii iocurile noi si cit mai deoseirite. Pe baza acestei consideraiii a.n'r ales in diagrarnd speeia extrem[ ,rl ;i specier uiproai,-e extremd I, ele fiint.i ce]e care all variat cei mai mult 9i au dat na$tere unol'r,arietilti si specii noi. Celclalle noua specii (iirsenrnate cu rnajr-rscule) ale genulr"li nostru iniqial, vor" continua s6 prodr-lc[ ciescenr-len1i nernodificafi tinrp rJe lungi pel'ica.de neegale; e{-]eastA sc indici ?n diagrarnfl prin iiniile punctate preiungite neegal in sus. l)ar ?n cur"sul procesului de lnodificare reprezentat in diagremi va juczl Lirl rol important ;i Lin alt pi'incipiu aI rlostrLi, anLinre i-,rincipiul extiri<;tiei. Deoarece in oricare regiune cor"nplet pcpulatll, setrecfiel naturald. acfioneazta in moc necesar prin acea formd selec{icnlata caro posedd o zrnumild supelioritaie in lupta pentru existenJir asupra altor' flcrme, sCI va prc'cltice o tendiniii ccnstant[ la descenden{ii per"iec{ionafi ai olicfrr-ei specii Ce a inlocui qi extei'rninzr in fier:are generatie pe prcciccesorii lor si pe geni{crrrl 1or originar. Trebuie reamintit cu a.cest prilej cd, in general, lupta cea ;nai api'i._t[ va avee lcrc intre acele forme care sint cele niai apropiate int;'e ele prin obiceiuri, coils{itutie si structurd. Din aceastl cauzi toate forrnele intermediare iutre cele ma.i l'echi gi cele mai noi, aclica irrtre formele mai pu{in perfecfionate si cele mai pei'fec{icnate ale aceleiagi "spci:ii, ca gi lnsesi speciile parentale iniliale, vo1' rllillrifesta, in gencral. tencJirifa cie a sc stinge. Aga se va intimpla probabil cu multe linii ccllateraie de descenden{ii ,in intregimea. 1or, care vor fi invinse ie finii mai tit"zii si mai perfecticnate. L'acli totugi desr:endentul moCificat al unei specii a.jr"rrige ?ntr"-o regiune cr"r totul cJi'ieritir sart se adapteaza repede la o stafiune eu l.oini noili" unCe descend*ntul s.i neiiitorul s[u nu intr[ in concurenfd, vor pLrtea sf, existe amindoi. f)aci a;aclar, diagrarna ncaslr[ ya reprezenta o sumir insemnati de niodific[ri, specia ,4 gi toate varietdtile mai vechi se vor stinge, fiind ?i-llocliite cie opt specii noi (.atn Ia nia); iar specia I va fi ?nlc,cuit[ de sase specii noi (nla tra;tu). f)ar putem merge si urai cieparte. Sneciile iniliale ale genului ncstru au fbst considerate ca asem[ninclu-se intre ele in gracle neegale, ciup[ cufir esie, irr gene rai, ?n natur[; specia A este rnai indeaproape inruclitd cu E, C gi D decit clr aite specii iar specia t este mai mult inrr-rCitii cu C, LI, K pi Z decit celeirilie. Accste doud specii A ;i I au fbst de aseffrenea considerate ca foarte comune gi iarg rdsp,iriciite, astiel incit trebuie s5 fi avnt Ia origine vreo superioritate fz-r{d de rnulte alte specii ale aceluiaqi gen. Descenden{ii lor modifica{i, patrusprezece la nunrlr la a patrrisprezecea mie generatie. aLr mcstenit irrobabil unetre din ailele caractere superioritate ; ei au fost de asemenea mcclificati 9i perfucliona{i intr'-un rnoC {: diversificat la liecare treerpt[ tL clescencJenfei. astfel fnc?t sd fic e.claptali pcntru mnlte locuri corespllnz[tcare clin eccncrmia natura]6 a regiunii lor. Ile aceea. pare extrem de probabil cd au luat Iocuriie gi astl'el ali exterminat, i.ill numai pe p[rintii lor A li I, cjar gi uneler c{in sper:iile initiale, cill'e erarr erel mai incieaproape inruciite cu p[rin{ii lor. [-Je Aceea. fciarte irr,r!ine ciinircr speciiie initiale i;li vor transmite cJescenden{i pinI ia a p;rtnusprczocea mit: genera{ie. Furem zece

mii

l _'l

I ) lt I

(;l-\I,.\

sl)lt(.lIl,1

)

numaiuna (F), din celedou[specii (E;iF),carc erau mai puqin inrudite cu celelalte nou6 specii iniliale, a transmis urma;i pin6 la acest nltim stadiu al descenden{ei. Din cele unsprezece specii iniliale ale diagramei noastre alr derivat asadar rrreslrpLrne ca

cincisprezece specii noi.

Potrivit tendinlei de divergen{d. determinatd, de selec{ia naturald, suma

extremi a deosebirilor de caractere dintre speciile atn $i zL4 va fi mult mai mare decit aceea a celor mai deosebite dintre cele unsprezece specii iniliale. IVTai mult inc6, speciile noi se vor inrudi intr-un fel cu totul diferit. Dintre cei opt clescendenli ai lui A, cei trei insemna{i cu e'4, Qto, pL4, vor fi indeaproape irrrudili, deoarece s-Au separat de curind din alo; iar bL4 qi .fto, pentru cd s-au separat intr-o perioadd mai timpurie de a5, vor fi intr-un anumit grad deosebili fald de cele trei specii amintite la inceput; in fine, sr4, gL4 si n*a vor fi indeaproape inrudite intre ele, dar deoarece erau deosebite incd de la inceputul procesului de modificare, vor fi foarte diferite de celelalte cinci specii gi vor putea constitr;i un subgen sall un gen distinct. Cei gase descendenfi din 1 vor forma doui subgenuri sau genuri. f)ar cum specia iniliald 1 se deosebea mult de A, fiind situatd aproape la marginea extremd a genului inifial, cei gase descendenfi din 1 vor diferi considerabil datoritl numai ereditSlii de cei opt descendenli din A ; mai mult incd am presupus cd ambele grupe s-au dezvoltat divergent in direc{ii diferite. Speciile intermediare (gi aceasta reprezintd o consideralie foarte importantd) care legau speciile iniliale A cu I au pierit gi ele toate, cu excepliu speciei F, fdrd, a l6sa descenden{i. De aceea cele pase noi specii care descind din 1gi cei opt descendenli din A trelruie clasificafi ca genuri foarte distincte sau chiar ca subfamilii distincte. In felul acesta se explic6, cred, faptul cd doud sau mai multe genuri sint produse prin descendenfd qi cu modific[ri din doud sau mai multe specii ale aceluia;i gen. Iar cele doud sau rnai multe s^pecii parentale se poate presupune c[ descind dintr-o specie a unui gen mai vechi. In diagrama noastrd, aceasta s-a ardtat prin liniile punctate aqezate sub literele majuscule, care converg in jos pe grupe c6tre un singur punct ; acest punct reprezintd o specie gi anume genitorul presupus al tuturor subgenurilor gi genurilor noastre noi. Meritd sd reflectdm o clipd asupra caracterului noii specii F'r, despre care am presupus c[ nu a realizat o prea mare divergenld in privinla caracterului, dar cd a p[strat forma speciei F fie nemodificatd, fie modificat[ numai fntr-o micd mdsurS. In acest eaz, afinitdlile sale cu celelalte patrusprezece noi specii vor avea un caracter ciudat gi ocolit. Coborind dintr-o formi situatd intre speciile parentale A gi /, \n ptezent presupuse a fi dispdrute si necunoscute, ea va prezenta caractere intermediare intr-un anumit grad intre cele doud grupe provenite din aceste doud specii. Dar cum aceste dou[ grupe s-au dezvoltat cu caractere divergente fa{d de tipul pdrinfilor 1or, noua specie Ftf nu va fi direct intermediar[ intre ele, ci mai curind intre tipurile celor doud grupe; gi orice naturalist este in mdsur[ s5-gi aminteascd asemene a cazuri. S-a presupus in diagramd cd, fiecare linie orizontald reprezintTa o mie de generatii, dar fiecare dintre ele ar putea reprezenta un rnilion sau chiar mai multe genera{ii ; ea ar putea reprezenta de asemenea o secliune prin strate

sllLIitlTI \ \ \'l'T-It.\L\ S.\r' ,r,r-I'tt \\'IItTr IRII .\

(

r.,L()It 11.\L\PTl

11?

succesive ale scoarlei pamintului incluzind rdm[gilele organismelor dispdrute. Cirrci vom ajunge la capitolul despre geologie, vom reveni asupra acestui subiect si cred ci vom veclea atunci ca diagrama arunci o lumind asupra afinitSlilor cu organismele disp5.rute care, de;i aparlin in general aceloragi ordine, familii sau genuri cu cele actuale, sint totugi adesea, in oarecare grad, intermediare intre grupele actuale in privinla caracterelor" Acest lucru il putem in{elege, deoarece speciile displrute au trdit in diferite epoci indepdrtate, cind liniile ramificate ale clescendentei erau mai pufin divergente. Nu vad nici un motiv pentru a limita procesul de modificare, asa cum l-arn explicat acum, numai la formarea de genuri. Dacd presupunem in diagram[ cd este foarte mare sllma schimbdrjlor reprezentate de fiecare grupd a liniilor punctate divergente, formele insemnate cu ara pind la ptn, cele ?nsemnate btn gi ftn qr cele insemnate ora pind Ia n*a vor forma trei genuri foarte distincte. Vom avea de asemenea doua genuri foarte distincte coborind din I, deosebindu-se mult de descenden{ii speciei A. Aceste doud grupe de genuri vor forma astfel doud lamilii distincte sau doud ordine, in func{ie de suma modificdrilor divergente presupulsd a fi reprezentatd in diagramd. Cele doui familii sau ordine noi descind din doud specii ale genului inilial, rar acestea, la rindul lor: se presupun c[ descind dintr-o formi ,si mai veche, necunoscutd. Arn vd,zut c6, in fiecare regiune, speciile apar{inind genurilor rnai bogate sint acelea care preztntd, cel mai adesea varietd{i sau specii incipiente. Desigur cf, lucrul acesta era de. agteptat; deoarece selec{ia natural6, acfioneazd prin intermediul unei forme avind o anumitd superioritate asupra altor forme in lupta pentru existenf d, ea ya ac{iona in special asllpra acelora care posedd de acum o anumitd superioritate; bogalia oricdrui grup aratd, cd speciile sale au mogtenit de la Lln strdmo; comlln un anumit caracter de superioritate care le e comun tuturor. De aceea, lupta pentru producerea de descendenfi noi gi modifica{i, va avea loc in special intre grupele mai bogate care tind toate sd creascd numeric. LIn grup mare va infringe cu incetul alt grup mare, va reduce numdrul membrilor acestuia si ii va micsora astfel gansele viitoare de varialie gi de perfec{ionare. in interiorr-rl aceluia;i g.up *urr, subgrupele mai noi ;i mai perfeclionate prin ramificare gi ocuparea multor locuri noi in economia naturii, vor tinde in mod constant sd inlocuiasc[ ;i sd distrugi subgrupele mai vechi gi mai pulin perfecJionate. Grupele gi subgrupele mici qi fragmentate vor dispare in cele din urmd. Privincl in viitor, putem prezice cd grupele de organisme care sint acum mari gi victorioase 9i care sint cel mai pulin fragmentate, adici acele grupe care pina in prezent au suferit cea mai redusi extinc{ie, vor continua sd creascd o perioadd indelungat[ de timp. Dar nimeni nu poate prezice care grupe vor predomina in cele din urmi ; deoarece noi gtim cd multe grupe, foarte raspindite qi dezvoltate in trecut, sint ast5zi disp[rute. Frivind gi mai departe in viitor, vom putea prezice c[ potrivit cregterii continue gi constante a grupelor mai bogate, o mullime de grupe mai mici vor pieri cu totul qi nu vor l5sa descendenli modifica{i; in consecinfd, din speciile trdind in orice perioadd, numai extrem de puline vor transmite descendenli intr-un viitor indepdrtat. Va trebui sd revin asupra acestui subiect in capitolul despre clasificare ; totugi mai pot adduga cd in concordanfd cu acest punct de vedere, doar extrem de pufine dintre speciile cele mai vechi au transmis descendenfi pind in zilele noastre pi pentru ca toti descenden{ii aceleiasi specii

itrrrtâ&#x201A;Źezzi o clasd, putem in{elege Ce ce exist[ atit cle puline clase in fiecare cliviprincipal[ a regnurilor animal gi vegetal. Degi pu{ine clintre ceie mai veciri specii au lasat descendenli rnodifica{i, totugi in perioade geolog;ice indepirtate, iriintintul a fost poate la fel de bine popul;rt cu specii din multe genriri, farnilii, oreiine gi clase ca gi in prezerrt. zrLtttu-

DESPRE GRADUL

LA CARE TINDE SA AJUNGA ORGANIZATIA

Selec{ia natural[ actioneazd exclusiv prin pdstrarea

;i acumularea varia{iilor folositoa.re ln condiliile organice gi anorganice la care este expusd. orice fiiniir ln toate pc'rioadele vie{ii. Rezultatul final este c[ fiecare fiin{a tinde sE clevind tot mai perfecfionatl in raport crr condiliile sale. Aceast5. perfecfionere Cuce inevitabii Ia pi'ogresr"rl treptat al organizafiei majoritltii organismelor vii din lunie. Dar aici intrS"ni ?ntr-un subiect foarte complieat, deoarece naturalistii nu au defitrit satisfdcator ce se inlelege prin progres in organiza\te. La vertebrate este iimpede c[ prezint'/a importanld gradul de inteligen!]. gi apropierea de structura ornului. S-ar putea crede cd. sumii schimbbrilor care se prcduc la diferitele plr{i gi organe in dezvoltarea lor de la embrion ia maturitate este suficienti ca rndsurd cie compar-alie; dar existi cazuri ca, de pilda, la anurnili crustacet parazttr, in cere diferitele piir{i ale structr"rrii devin mai pu{in perfecte, astfel incit animalul matur nu poate fi numit superior iarvei sale. Pare cel mai bun gi mai larg aplicabil criterir.rl Xui von Baer si anume: gradul de cliferenliere al pdr{ilor ilceluiagi olganisln - eu a9 adduga, in stare adulti -- si specializarea lor pentrul difelite ftrnctiuni; sau. dupd cLlm ar spllne Milne Echvards, gradul de desivirgire a diviziunii mr-rncii flziolo-eice. Dar ne vom da seama cit de obscur este acest subiect dacd vom privi de pilCa pegtii, dintre care unii naturaliqti consider[ cei mai superiori pr acei care, aga cum sint rechinii, se apropie cel rnai mult Ce amfibii, in timp ce alti naturaligti considerii drept cei mai superiori pe;tii obignuili osogi sau teleosteeni, ?ntrr-rcit au forma cea mai tiilicd de pegte si diferd cel mai mult cle alte ciase de vertebrate. Vom vedea rnai bine cit de obscurd e problema dacd vom privi planteie la care fire;te, criteriul inteligen{ei este cu totui exclus; si aici .,nii botani;ti consideri ca fiind superioare acele plante care au toate organele sepale, petale, stamine li pistile -- pe deplin dezvoltate in fiecare floare; in timp ce al{i botanigti, probabil cu mai muit[ clreptate, con siderd c5 sint superioare acele plante care au toate organele mult modificate gi reduse ca numir. Ilacei ludm drept criteriu al unei organizdri superioare gradul de diferen{iere si de specializare al diferitelor organe la frecare organisrn in stare adilltd (cuprinzind aici gi gradul de dezvoltare al creierului care determinTa capacit[1ile intelectuale), atunci seleclia naturald duce in mod ciar in aceastd direc{ie ; to{i fiziologii admit cd specializarea organeior reprezintd un avantal pentru fiecare organism, intrucit ?n acest moci eie isi indeplinesc meri bine ir-rnc{iile; si de aici este ciar ci acumularea de varia{ii tinz?nd spre specializar-e este cuprinsii in sfera de ac{iune a selecfiei naturale. Pe de alta parte, clacl ne gindim ci toate organismele se str[duiesc sd se inmultea.scl in ritm rapid si s[ ocupe orice loc neocupat sau siab ocrtpat din economia naturii, putem vedea cd este intri"l totr-rl posibii ca selec{ia natural5 sir ciuci treptat un orâ&#x201A;Źiailism intr-o situa{ie in care uneie organe si devinfl de prisos sau inutile; in asenrenea cazurr se va irroduce un regres in scara de orLIrL-

:rliI-I.j{lTI.\ \ \Tt tt \1,.\

\,{- St I'11.\YIl.lTI-IIr\'ti\ [,liL()It ]I.\L{rTI

___

r25

niziire. In capitolul nostru asupra succesiunii geologice vom discuta mai pe larg problenra ciacS organiza{ia in ansamblul ei a progresat din cele mai indepdrtate perioade geoiogice pin[ in prezent. Dar s-ar putea obiecta c5 dacii toate organismele tind sd se urce asifel pe scara biologica, cum de e cu putinld s[ mai existe in lume o mullime de forme dintr"e c:ele mai inferioare; qi cum se poate ca in fiecare clasa mare uneie forme sii fle mult mai dezvoltate decit altele ? De ce oare formele rnat dezvoltate nu au iriiilcriit si nim icit prettrtindeni fcrmele inferioare ? Lamarck, care credea intr-o tcnciin{a ?nn[scutd gi inevitabila spre perfecJie la toate organismele, se pare c[ a sirl{it at?t clc intens aceastd dificr"rltate, incit a ajuns sd presupun[ c[ se prccluc ?n mocl ccntir-l u u forme noi gi simple prin generaf ie spontan5. Indiferent de ce va clezvirlui viitorul, gtiin{a nu a dovedit incd pina in prezent dacd pdrerea sa este a-devirratii. Pentru teoria noastri, existen{a persistentd a organismelor infelioare nu prczintS riici o difrcultate, Ceoarece selec{ia natural[, sau supravieluirea celor rlai apti, n u inclride in mod necesar o dezvoltare progresivd - ea beneficiazd numeii cle av'antajr-rl acelor viiria(ii care se rnanifesti gi sint folositoare fiecdrui organisnr in cadrr-rl relatiilor sale complexe de via!5. $i se poate pllne intrebarea ce a'v'anLa"i ar reprezenta - in misura in care ne pi;tein da seama -- pentru un infrrzor, urr vierme intestinal sau chiar pentru o rirni, dac6 ar avea o organiza\ie mai superi r:ara? Iar dacii nu exista nici Lin avantaj, aceste forrne vor rdmine prin selec{ie naturalS, neperfeclior,ate salr pulin perfec{ionate gi vor putea rimine lirnp de perioade infinite in condi{ia lor inferioarl actuald. $i geologia ne aratra cii r:nele din formele cele mai inferioare, ca infuzorii sau rhizopodele, au r[mas o perioadii enormd aproape in starea lor actuald. Ar fi extrem de pripit si presupunem c[ cele rrtar multe Cin nurneroasele forrne inferioare existente nu au progresat cit de cit cle la primele licdriri ale vie{ii; deoarece orice naturalist care a clisecat vreun organisrn din cele corrsiderate astdzt ca foarte inferioare in scara anirnal6, trebuie sir fi fost impresionat de orgamza[ia lor intr-adevlr uimitoare gi splendid[. Se p,ct I-ace aproape aceleagi observa{ii dacra privim la diferitele grade cle organizare clin interiorul aceiuiagi grup mare; de exemplu la vertebrate, la coexistenl-a mamit-erelor si a peqtilor -- la mamif,ere, la coexistenfa omului ;i ornitorinculni - la pegti, la coexisten{a rechinului 9i Amphioxr.rs-ului, pegte a cdrui e.xtrern[ simplicitate de structurd se apropie de clasele de nevertebrate. Dar mamiferele si peqtii intrir rareori in conclrren{d intre ele; progresul, in gradul cetr mai inalt, ertins cle r:lasa mamiferelor in intre-gime salt de anumili mernbri ai acestei cliise- n.L! ar duce la ocupare;r de c[tre ei a locului pegtilor. Fiziologii cred cd pentru ca creicrul sa fie foarie activ trebuie sir fie irigat de singe cald, tar aceasta necesitri respira[ia aerianir ; astfel inc?t mamiferele cu singe cald, cind trdiesc in apiL, se giisesc in dezavantaj prin faptul cd trebuie sd vind incontinuu \a suprafa![ pentru a respira. La pegii, membrii familiei rechinului nu vor tinde sd inlocuiascd Ampliioxus-ui, deoarece acesta, dup[ curn tre infortneazl"Frttz Mi,iller, ate ca singur tovar[g ;i concurent pe plaja nisipoasd si pustie din sudul Braziliei uu anelici anormal. Cele rnai inferioare trei ordine de nramifere qi anume marsupialele, edentateie qi rozdtoarele, coexistd in America de Sud in aceeasi regiune cu nltmel'oase maim ufe gi probabil c[ se stingheresc foarte pulin uneie pe altele. Desi organizatia in ansamblui ei poate cd, a progresat gi mai progreseazd, incd

()lt I i;tN

I.l

\ sPI..l.lIL()ll

irr intreaga lume, totugi scara natural[ va prezenta totdeauna mai multe grade de perfecfie, deoarece progresul mare a unor clase in intregimea lor sau a unor anunrili membri din fiecare clasd nu duce de loc in mod necesar la extinc{ia. acelor grLrpe clr care nu intri in strins[ concuren{6. in unele cazuri, dupd culn vont iedea in cele ce urmeaz6, forme cu o otgafirzare inferioard s-au pdstrat pin[ in zilele noastre, deoarece populau stafiuni limitate sau particulare. unde au avut de suportat o concuren![ mai pulin severd gi unde num[rul 1or redus a intirziat posibilitatea apariliei unor varialii favorabile. In sfirgit, cred c5, existd in prezent in toatd lumea, datoritd unor caLtze rariate, numeroase forme cu orgauza{ie inferioari. in unele cazuri n-au apa.rut poate niciodatS varia{ii sau diferenle individuale de naturd favorabild, pentru ca seleclia natural[ s[ acliorreze asupra lor gi sd le acumuleze. in nici unr-rl cJin cazuri. probabil, timpul nu a fost suficient pentru a ingldui maximuln de dezvoltare posibil. In unele cazurr, puline la num[r, a avut loc ceea ce trebuie sd numim Lrn regres de organizare. Dar principala cauzd. st[ in faptul c[ in cazul unor conclilii de via!5 foarte simple o organizalie inaltS nu ar fi de nici Lur folos :- c posibil chiar cd ar fi diun5toare, avind o naturd mai delicatd gi mai susceptibilir de a fi scoas[ din acliune gi vdtdmat[. Privind la prima licdrire de via!6, clnd toate organismele, dupd cum se poate crede, prezentau cea mai simpld structurd, s-a pus intrebarea cum de s-au putnt ivi prirnii pa$i in progresul sau diferenlierea pdr{ilor ? D-l Herbert Spencer ar rdspunde probabil c6 de indatd ce un simplu organism unicelular a ajuns pr"in cre;tere sau diviziune s[ fie compus din mai multe celule sau si se f,xeze de sr,rprafa[a de sus{inere, va intra in ac{iune legea formulata de d-sa, dup[ care << unitatile omoloage de orice ordin, se diferen{iazi in proporlia lrr care relaliile cu for{ele care ac(ioneazd asupra lor devin mai diferite >. Dar, cum nu avem date care sa ne c6liuzeasc6, speculalia in legdturd cu acest subiect este cu totul inutil[. Totugi ar fi gre;it sd presupunem ci nu ar exista luptl pentru existenld qi in consecin{I cd nu ar exista selecfie naturald. atita timp cit nu au fost produse multe forme: variafiile unei singure specii locuind o staliune tzolatd, ar putea fi folositoare ;i astfel intreaga masd de indivizi at putea fi modificati sau ar putea sd aparl doud forme distincte. Dupd cum am remarcat citre sfirgitul introducerii, nimeni nu trebuie s[ se arate surprins c[ deocamdatd mai rSmin inci multe lucruri neexplicate cu privire la originea speciilor, dac[ se va pkiti tributul cuvenit profirndei noastre ignoran{e asupra relafiilor mutuale dintre locuitorii lumii in epoca noatstrir si cu atit mai mult in timpurile trecute. CONVERGENTA CARACTERELOR

D-l H. C. Watson crede cd am supraapreciat importan[a divergen[ei caractereior (in care el totugi crede dupa cit se pare) si aratd ca qi convergenta, sum am putea-o numi, a ltrcat de asemenea un anumit ro1. Daca doul specii, aparlinind la doua genuri deosebite, dar inrudite, au produs fiecare un numdr mare de forme noi gi divergente, se poate concepe ci acestea din urmi se vor apropia una de alta atit de strins incit vor trebui clasate toate in acelagi gen gi astfel descendenfii a doud genuri distincte vor fi contopi{i intr-unul singur. Dar in cele mai rnulte cazurL ar fi extrem de pripit sd atribuim convergenfei, asemdnarea generali

:tl1.,lr(.TI

\ \

\'l'1.

ll,\l,i

: \t'

St.

PIt-lvlETt IliE,\ llEL(jR ll ,\I -\Pl,'l

12i

strinsf, a strurcturii descendenfilor modificali ai unor forme foarte deosebite. Forma unui cristal este determinatd, numai de forfele moleculare gi nu este de nrirare faptul cra substan{e deosebite imprumutd citeodatd aceea;i formS ; dar trebuie sI nu uitdm cd, Ia organisme, forma depinde de un numdr infinit de reialii conrplexe gi anume de varialiile apdrute, acestea la rindul lor fiind datorite unor cauze mult prea complexe pentru a putea fi ldmurite pind la capit - de natura varialiiior care all fost pdstrate sau selec{ionate, Lar aceasta depinde de condifiile fizice inconjurdtoare gi intr-un grad ;i mai mare de organismele inconjurdtoare cu care fiecare organism a intrat in concurenld gi, in sfirgit, de ereditate (care este in sine un element schimb[tor) transmisi de nenumdra(i genitori ale cdror forrne au fost determinate de relalii tot atit de complexe. Nu e de crezut cd descenden{ii a dor-ri organisme, care inilial se deosebeau in mod pronunlat sd se apropie mai apoi atit de strins incit sd ajungb aproape la identrtate in privinfa intregii lor organiza\it Dac[ s-ar intimpla astfel, am intilni aceeagi form6, indepencient de leglturile genetice, repetindu-se in forrna{ii geologice situate la distanle nlar"i ; dar evidenla faptelor se opLrne uner asemenea presupuneri. D-l Watson a obiectat de asernene a cd acfiunea continud a selecfiei naturale irnprer"rn[ cu divergenla caracterelor ar tinde s[ produc[ un numir infinit cle forme cle specii. Atita timp cit ne referim la simplele conditii neorganice, ar fi posibil ca un numdr suficient de specii s[ se adapteze in scurtd vreme la toate cleosebiri [e insemnate de c[lduri, umiditate etc. ; dar eu admit intru totul c[ relaJiile reciproce dintre organisme sint mai imp<-rrtante ;i cum numdrul speciilor clin orice 1ard, merge crescind, condiliile organice de via![ trebuie sd devind din ce in ce mai complexe. Prin urmare apare de la prima vedere cd nu existd nici o limitd pentru suma de diversificdri folositoare structurii gi c5 deci nu existi nici o limitd a numdrului speciilor care ar putea apare. Chiar regiunile cele mai bogate in forme noi, nu ;tim dac[ sint populate pina la saturalie cu specii; la Capnl Ilunei Speran{e gi in Australia, unde se addpostesc un numdr atit de uimitor cle specii, au fost naturalizate numeroase plante europene. Dar geologia ne aratd c[ incepind de ia o perioada timpurie a erei terliare, numdrul speciilor de scoici iar Ce la mijiocul aceleia;i ere gi numdrul mamiferelor nu au crescut mult sau chiar nu au crescut de loc. Atunci ce frineazd" oare cregterea infinit[ a numdrului speciilor ? Cuantumul de via{a (nu infeleg prin aceasta numdrul formelor de specii) pe care-i poate ?ntrefine o regiune dati trebuie sd aibd o limitd depinzind in grad considerabil de condiliile fizice; de aceea, dacd regiunea este locuitd de foarte nrulte specii, fiecare sau aproape fiecare specie va fi reprezentatd prin pufini indivizi iar aceste specii vor fi susceptibile de a fi nimicite prin fluctuafiile accidentale ale anotimpurilor sau ale numdrului dugmanilor lor; in asemenea cazuri, procesul de nimicire va fi rapid, in timp ce producerea de noi specii trebuie sd fie totdeauna lenti. Sa ne imagindm ipoteza extremd cd ar exista in Anglia atitea specii cili indivizi sint ;i prima iarni asprd sau vard secetoasd va extermina mii gi rnii de specii. Speciile rare -_ qi fiecare specie va deveni rard dac[ numirul speciilor intr-o regiune cregte in mod infinit - vor prezenta, potrivit principiului explicat, adeseori pufine variafii folositoare intr-o perioadd datd,; prin Lrrmare procesul generdrii de noi forme speciflce va fi astfel intirziat Cind o specie devine foarte rari,, incrucig area indivizilor indeaproape inrudili va contribui la exterrninarea ei; unii autori cred cd acesta ar fi motivul dispariliei bourului in Lituanra

128

ri cerbltlui in Scoiier, a urgilor in lrtronegia etc. Sint inctrinat sd cred ci eler,rentul eel nlai impartant esie fap'tul cf, ln ceie din urmii o specie dominantd care a invins de a*lrm ile niuilii coriclrren{i in patria sa, va tincie si se rdspindeascii 9i sL inlocuialscir inci pe mul{i ritlii. Alph. cle Candolle a ardtat c[ speciile care se ritspindesc larg, tincl in gcneriii sd se rirspincieasc[ Jbarre larg; in consecin{d, ele vor tindc sii inloe r-riasci gi sil exterm.ine multe specii in diferite regiuni ;i aceasta frineazir cresterea nelirnitatir L\ formelor de specii in lume. Dr. Hooker ?t arratat recen't cir in colqr-ui clc sud-est al Austraiiei,, ilncie se pare cd existd rnulli invadatori clin iliferite pcr{ir-lni ale glcil.rului, speciile endemice australiene au fcst mult reduse cui numir-r. Irlr-r pot spune ce greutate trebr-rie ?rcordatd acestor considerafii; clar luate in tt-rtalitatea lor, aceste imprejr"rrdri trebuie s[ limiteze ?n fiecare regiune tendintii citre cresterea infinitri a speciitror. REZUA,{ATTTL CAPITOLULUI

D'eici ln ccnclilii de vialit schinib,f toa.re, organismeie prezintd cieosebiri individuale in L',!ll'oiipâ&#x201A;Ź fiecar"e parte a structr.irii lor - 9i aces"r, lttcl"tt riu poate 1l conti:-statt; clacii exisia, cl;li-orilf, proporfiei gecrneirice de inrrrr-il1ire,, o lLlpta severii petltrlt r,ia{ir i;r o anumitii r,'irslii, iiriotinill salr an gi aceasta fire;te cd nu poate fi contestat; clacl de asemeriea, considerind infinita complexitate a reizrliilor dintre loate crglinisnrele, atit iiitr-e eie cit gi cri conctriliile lor cle vialir, care provoaci o ilifinitir tliversitate in stl'rictril'r,, constitu{ia si obiceir"irile 1or le este avantajoasd; ciacir liriem se?]rna rJe it.r;iiE: acesica, ar fl cr-l totul ev.'tt'aolciinar sit nu se {r ivit vreoclatir var:i;{ii foiosltonrri freclrui crganism tct a$a cuirt s-au ivit atit de mr.ilte vari;-rfii fcrlositoare pelitt't-l om. Dar clac5 varia{iile folositoare oric[rui olganisnt irlr loc:, cle sigr-ir c[ iriclii,izii cu asemene?t cs"tlCtere vor avea cea rnai ll']are gansit de ;, se pdstra in lupta pentru via{5; ;i pe baza pr-rternicului principiu al eleciitafii, cie \,or tinr'!e sir prcducS descr;udenji cu caractere similare.,Acest principir"r de p[str"are sau supravie[i-lir"ea celc'r niai ap{i l-am numit Selectia natlrral[. E] eluce 1a peri'*cfionaree. {recilrei fiin{e ?n. raport cu concliliile sale de via.1[ organice si lieLrrg;il'iice gi, prin tirmal'e, in irialolit*tea cazurilor, la ceea t:e tt'ebuie consirierat ca L't.i l1i-ofrres in org:rni;riifie. Tottisi, formele simptre 9i inferioa.re vor clura mult 1irnp. dacir s?rit birrc aclapta-te conCiliilor lor simple cie via{ii. Selec{ia naturalii. pe baz.a. prini.iltitrlr-ri c[ la. virsta corespLtttz5.toare calitatile f-lct fl rncgtenite, poate modifica oul, sinninla sau forma tindrir tot af,e cle Ll$or ca gi pe acltrll,. La nir-ll1e;uliniale, selec(ia sexuald ajr-rti selec{ici obignuite, asigurincl ma scr-rlilor ce lor mai r,'igr"lrogi si ntai bine etdapta{i cel mai mare num[r de clescenclcnti. Seleclia senral[ va Ca de asen]enea caractere folositoare nitmai rna.sctliilor in luptele lor salt in rivaliia.te cll alli masculi; iar aceste ca-ractei'e vor fl transmise unui seli seLr ambeior sexe in funcfie de forma cle ereditate care preciorninS" Fe b";tztt confinutuir-ri general gi a eviden{ei Covezilor din capitolele urrnzit{-ri.,rc, se va pulea ji-lcleell rirr:i se:icc{ia natura.il" a aclionat in realitate, aCaptincX forrnclc vari:ite Ce via{ii ler ciiver:sele li:r conCilii ;i sta{iuni. l)ar am v|aztfi. mai ina.inte cuffl setrec{ia natr-rralir ciur:e la extinclie; iar c?t cie rnult r'r acfiorla.t extinc{ia in istcria lumii organice 1) o arattil Fe Caplin geclcplia. Seleclia natural5 Cltce de r)

DLrpa tracluccrca

lui K. A. l'inririal-cv. -- liotct 1t'ud.

sJiLli(:TI,\ N.\ft.Il ,\L.i

\I; stlPR,\\'IETITIITFI ,t cDL/)n t{tL^PTt

-l2tr asemenea la divergenla caracterelor, deoarece cu cit organismele diferd mai mult prin structurd, obiceiuri gi constitulie, cu atit aceeagi regiune poate sI hrlneascd un numlr mai mare de or-eanisrne, dupd cum se poate dovedi dacd privim la locuitorii oricarui mic petec de pdmint qi la organismele naturalizate in {dri strdine. De aceea, cu cit descendenlii devin mai diversifica{i in decursul modificdrii descendenfilor oricdrei specii gi in decursul luptei neincetate a tuturor speciilor care tind sa-gi mdreascd num[rul, clr atit mai mare va fi posibilit atea lor de succes in lupta pentru via{a. Astfel, micile diferenle care deosebesc varietdtile aceleiagi specii tind in mod constant s[ creascd pind ce egaleazd drferenlele mai mari dintre speciile aceluiagi gen sau chiar ale genurilor distincte. Am vdzut cd, speciile larg rdspindite gi cu arii de rispindire intinse, aparlinind genurilor mai largi din fiecare clas6 vartazta 9i cel mai mult; ele tind s[ transmitd descendenlilor lor modificafi aceasti superioritate care ii face acum s5 predomine in regiunile lor proprii. Seleclia naturald, dupi cum am remarcat mai inainte, duce la divergenla caracterelor ;i la o puternicd extinclie a formelor de viald mai pufin perfecfionate gi intermediare. Pe baza acestor principii se pot explica natura afinit5lilor gi deosebirile in general bine exprimate dintre nenumlratele organisme din fiecare clasd care existd in lume. Este intr-adevdr un lucru admirabil - al cdrui aspect minunat il trecem adesea cu vederea, intr-atit e Ce obignuit - cd toate animalele gi plantele, de oricind si oriunde, sint legate unele de altele in grupe subordonate altor grllpe intr-un fel pe care il intilnim pretutindeni _- anume, varietd(ile aceleiagi specii sint inrudite intre ele in modul

cel mai strins, speciile aceluiagi gen sint inrudite mai pu{in strins gi inegal, formind sec{iuni ;i subgenuri, speciile genurilor Cistincte sint mult mai pufin strins inrudite, iar genurile inrudite in diferite grade formeazd, subfamilii, ordine, subclase qi clase. Diferitele grupe subordonate din orice clasd nu pot fi a;ezate liniar, dar par strinse in jurul unor puncte, iar acestea in jurul altor puncte gi ala mai cleparte, in cercuri aproape nesfirgite. Dac5. speciile ar fi fost create independent nu s-ar fi putut explica de loc felul acesta de clasificare ; dar el se explicd prin ereditate gi acliunea complexi a selec{iei naturale care duce la extinc{ie qi la divergenla caracterelor, aga cum s-a ardtat in diagramd. Afinitdiile dintre toate organismele aceleia;i clase au fost reprezentate uneori printr-un arbore rnare. Cred cla aceasti comparalie exprimd pe deplin adevdrul. Ramurile verzi si cu muguri care se desfac ar reprezenta speciile existente; iar ramurile anilor treculi ar reprezenta lunga succesiune a speciilor stinse. La fiecare perioadi de cregtere, toate ramurile care cresteau au incercat sd se intinda in toate pir{ile, sI deplseascd gi si indbuge ldstarii gi ramurile din preajmd in acelagi fel in care speciile ;i grupele de specii au infrint in toate timpurile alte specii in marea lupt[ pentru viala. Ramificaliile trunchiului impirfite mai intli in crengi groase, iar acestea in ramuri tot mai subfiri au fost gi ele cindva, cind arborele era tinir, ldstari cu muguri ; gi aceast6 legdturd dintre mugurii din trecut gi cei prezenfi, prin intermediul trunchiului ramificat, ar putea reprezenta clasificarea tuturor speciilor stinse ;i existente, in grupe subordonate altor grupe. Din numerogi listari care vegetau cind arborele era o simpld tufd, numai doi sau trei - devenili ast'|azi ramuri mari - mai trdiesc gi poartd celelalte ramuri; tot astfel, din speciile care au trdit in timpurile perioadelor geologice indepdrtate, foarte pu[ine au ldsat descenden{i vii gi modiflcafi. De la prima cregtere a arbo9-c.363

130

ORIGINEA SPECIII,ON

relui, multe crengi gi ramuri s-au uscat gi au cdzut; gi aceste ramuri cdzute de m5rimi diferite, ar putea reprezenta acele ordine, familii gi genuri intregi care in prezent nu posedd reprezentanfi vii gi care ne sint cunoscute numai in stare fosild. Dup[ cum vedem, pe alocuri o ramurd subgire ;i stingherd fdcindu-gi loc dintr-o bifurca{ie a arborelui li fiind favortzatd, printr-o imprejurare speciala mai rdmine incd verde virful ei, tot astfel putem vedea uneori animale ca Ornitorincul sau iepidosiren care, intr-un anumit grad, leagd intrucltva, prin afinit6!i1e 1or, doud mari ramuri ale vie{ii gi care au fost salvate, dupd cum se pare, de la o concuren{d fatald, prin faptul ci au locuit o staliune mai feritd. Dup[ cum mugurii dau nagtere, prin cregtere unor muguri noi, iar acegtia, dacd sint vigurogi, se ramificd ;i depigesc de jur imprejur multe ramuri mai slabe, tot astfel cred cd s-a intimplat gi cu marele arbore al viefii, care umple scoarja pdmintului cu ramurile sale moarte gi cdzute gi acoperd suprafafa cu ramificaliile sale vegnic crescind si minunate.

CAPITOLUL V

LEGILE VARIATIEI EJbctele condiliilor scltirnbate

I-olosirea

nefolosirea, combinate clr selecyia naturald ;

":#::i"'::::i;",:: !''o"iiJ'!J:;,;,i':'T,"::::::,;::;';i: ,:";::::;i,-,,',i,i,'i,zT7l!,,ii. zate stnt variabile - Pdrlile dezvoltate in moci neobi;nuit sint Joarte variabile : caracterele specifce stnt mai vartabile declt cele generice; caraclerele sexuale secundare sfnt variabile Speciile aceluia;i gen variazd tn mod analog - Revenire Ia caractere de nmltd vren?e pierdute

^- Reztunat.

Pind acum am vorbit uneori despre varia{ii atit de comune $i de polimorfe la organismele domestice $i mai putin Ia cele in stare naturald -- ca $i cind ele s-ar datora hazardului. Fdrd indoiald c[ expresia aceasta este cu totul incorect[, dar ea dd la iveald pe deplin ignoranta noastr[ cu privire Ia caLrza fiec[rei varialii in parte. Unii autori socotesc c5 sistemului reprodLlcdtor ii revine, in egal[ mdsurd, atit producerea diferenlelor individuale sau a micilor devieri de structurl, cit ;i producerea de descendenli asemlndtori cu parinlii. Dar faptul cd variafiile $i monstrllozit[1ile apar mult mai des in stare dornesticf, decit in stare naturald, precum ;i faptul cd speciile mai larg r6spindite prezintl o variabilitate mai mare decit cele mai pulin r[spindite, ne duce Ia concluzia cA variabilitatea este, in general, legatd. de conditiile de viald pe care le-a avut fiecare specie in decursul mai multor generatii succesive. in primul capitol, am incercat sd ardt c[ schimbarea condiliilor ac{ioneazd pe doud cdi: direct, asupra intregii organtza\n sau asupra anumitor pdr{i izolate;, gi indirect, prin sistemul reproducdtor. In toate cazurile existi doi factori : natura organismului, care este gi cel mai important dintre ei, qi natura condi{iilor. Ac{iunea directi a condiliilor schimbate duce la rezultate clefinite sau nedefinite. in acest din urmd caz, organila\ia pare c[ devine plastici gi se produce o insemnatd variabilitate fluctuantd. In primul caz, natura organismului este de a;a fel incit reac{ion eazd. lesne cind e supusd anumitor condilii ;i toli - sau aproape tofi __ indivizii se modificd in acela;i fel. ca de pilda Este foarte greu de hotdrit in ce misurd condi{iile schimbate, clima, hrana etc. 1u aclionat intr-un rnod definit. Avem motive s[ credem c[ in decursul timpului, efectele lor au fost mai mari decit cele care pot fi dovedite neindoielnic. Da. putem conchide in mod sigur cd nenumdratele coadaptdri

OIlIGINI:,\

1?2

SPECIILON

complexe de structurd, pe care le vedem in naturd, la diferitele organisme, nu pot fi airibuite numai unei astfel de ac{iuni. in exemplele urmdtoarl condiliile bu, a fi produs un uqor efect definit : E. Forbes afirmd cd scoicile sint mai frumos colorate la limita sudicd a r[spindirii lor, atunci cind trdiesc in ape pufin adinci, decit scoicile din aceeagi specie care trdiesc mai la nord sau in ape mai adinci ; dar aceasta, desigur, nu e o reguld generald. D-l Gould crede cd pdsirile dintr-o aceeagi specie sint mai frumos colorate dacd trdiesc intr-o climd cu cer senin decit dacd ar trdi pe lingl coastd sau in insule ; ?i ygilaston este convins c[ traiul in apropierea m[rii influen{eazd. asupra coloritului insectelor. Moquin-Tandon da o listd de plante ale cdror frunze sint cdrnoase atunci cind cresc in apropiere de ldrmul mlrii, degi in alte locuri nu sint cdrnoase. Aceste organisme care vafiazd pu{in sint interesante in sensul ci prezintl, caractere analoge acelora a7e speciilor supuse la condilii asemdndtoare. Cind o variafie este cit de cit folositoare unui organism, e greu de spus in ce mdsur[ o putem pune pe seama acliunii de acumulare a selec{iei naturale ;i in ce m6surd pe seama ac{iunii definite a condiliilor de viald. Astfel, toli blanarii gtiu foarte bine ci animalele din aceeagi specie au bland cu atit mai groasl gi mai bunl cu cit trdiesc mai la nord ; dar cine ar putea spune in ce mf,surd aceastd deosebire se datoregte indivizilor cu imbrdcdmintea cea mai cilduroasS, care au fost favoriza\r ;i pdstra[i timp de multe generalii, qi in ce m[surd se datoregte acliunii climei aspre, deoarece se pare cd intr-adevdr clima are o anumitd acfiune directi asupra bl[nii patrupedelor noastre domestice. Se pot da exemple de varieteli intru totul asemf,ndtoare ale aceleiagi specii, produse in condilii externe de via[d. cit se poate inchipui de diferite ; iar pe de alt[ parte se pot da exemple de varietd{i neasemindtoare produse in condi{ii externe care par aproape intru totul identice. De asemenea, orice naturalist cunoagte nenumdrate exemple de specii care se menfin sau chiar nu variazd, de loc, deqi trliesc in climele cele mai opuse. Aceste considerafii md fac sd dau mai pu{ini greutate efectului ac{iunii directe a condiliilor inconjurdtoare decit unei tendinle de a varia, datoritd unor cauze pe care le ignordm cu totul. Putem spune c5, intr-un sens, condiliile de viat6, nu numai cd produc direct s3u indirect variabilitatea, dar gi cd includ seleclia naturald, in sensul ci aceste condilii determind dacd una sau alta dintre varieta{i va putea sllpravielui. Atunci insi cind omul este agentul selec{ionator, se vede limpede deosebirea dintre cele doud elemente de schimbare ; variabilitatea se manifestd intr-un fel oarecare, dar voinla omului este aceeacare acumuleazd" aceste varialii in anumite direcfii; gi tocmai acestei din urmd ac{iuni ii corespunde, in natur6, supravieluirea celor mai ap!i. EF'ECTELE FOLOSIRII SPORITE

lx vrAsuRA lx cnnr

$I NEFOLOSIRII PARTILOR slNT coNTRoLATE DE SELECTTA NATURALA

Din datele expuse in primul capitol cred c[ nu poate si mai incapd nici o indoial5 asupra faptului cd la animalele noastre domestice, prin folosire, s-au intirit gi s-au m[rit anumite pdrli, in timp ce prin nefolosire unele pirli s-au micgorat;^de asemenea, nu incape indoiald, cd astfel de modific[ri se transmit ereditar. In naturd, nu avem nici un criteriu de comparafie prin care s[ apreciem efectele unei folosiri sau nefolosiri de lungd durat6, deoarece nu cunoagtem formele

I,I] GILE \TARIATIEI

133

parentale; dar multe animale au structuri care pot fi cel mai bine explicate prin efectele nefolosirii. Dupi cum a remarcat profesorul Owen, nu existd anomalie mai mare in naturi decit o pas[re care nlr poate zbura, ;i totugi existd multe pdsdri de acest fel. Ra{a de Falklandl) cu aripi scurte din America de Sud de-abia poate si se ridice de-a lungul suprafelei apei qi are aripile aproape in aceeagi stare de dezvoltare ca ra\a domesticd din rasa Aylesbury ; este demn de remarcat cd dupa cLrm aratd, d-l Cunningham, pdsdrile tinere pot zbura, pe cind cele adulte au pierdut aceastd. capacitate. Deoarece pdsdrile mai mari, care se hrlnesc pe sol. zboard, rar, in afard de cazurile cind vor sd scape de primejdie, este probabil cd lipsa aproape totald a aripilor la multe p5sdri care trdiesc acum sau care au trdit ntr de mult in insulele oceanice nelocuite de animale de pradd, d fost cauzatd de nefolosire. Stru{ul locuiegte pe continent ;i este expus unor primejdii de care nu poate scdpa prin zbor, dar el se poate apdra, lovindu-gi dugmanul la fel de bine ca orice patrr"rped. Putem presllprrne cd strdmogul genului strutionidelor a avut un mod de viafd asem[ndtor cu al dropiei gi c6, deoarece dimensiunile gi greutatea corpului sdu au crescu.t in cursul genera{iilor succesive, el a folosit tot mai mult picioarele gi tot mai pulin aripile, pin6 ce a devenit incapabil de zbor. Kirby a remarcat (gi am observat gi eu acelagi fapt) cd tarsele anterioare ale multor gindaci coprofagi masculi sint adeseori rupte; el a examinat gaptesprezece exemplare din coleclia sa gi nici unul dintre ele nu avea nici urmd de tars. La specia Onites apelles lipsa tarselor e atit de obignuitd incit insecta a fost descrisd ca neavind tarse. La alte citeva genuri, acestea existd, dar intr-o stare rudimentar6. La Ateuchus sau scarabeul sacru al egiptenilor, tarsele lipsesc cu totul. Pind in prezent nu existd o mlrturie sigurd. cd, mutil6rile accidentale pot fi mogtenite ; dar cazurile remarcabile observate de Brorvn-S6quard la cobai, in legdturd cu efectele mo;tenite ale operaliilor, ne fac s[ fim precauli in negarea acestei tendin{e. De aceea, e poate mai bine sd considerdm lipsa totalL a tarselor anterioare \a Ateuchus ca gi starea lor rudimentar1, la alte citeva genuri ca datorite efectelor unei nefolosiri indelungate gi nu ca exemple de mutildri mogtenite ; deoarece se gisesc in general mulli gindaci coprofagi fara tarse, pierderea acestora din urmd trebuie sd aibd loc la inceputul vielii lor; de aceea tarsele nu pot avea o prea mare importan\d,la aceste insecte Si deci nu sint folosite prea mult. in'unele cazurt, s-ar putea sa punem cu usurinld pe seama nefolosirii unele modific[ri de structurd care se datoresc, in intregime sau indeosebi, selec{iei naturale. D-l Wollaston a descoperit faptul remarcabil ca 200 din cele 550 de specii de coleoptere (astdzi se cunosc gi mai multe), care trdiesc ?n insula Madeira, au aripile atit de slab dezvoltate incit nu pot zbura; gi cd din cele doudzeci gi noud de genuri endemice, la nu mai pu{in de doudzeci gi trei, toate speciile sint in aceastd stare. O serie de fapte - anume cd in multe par{i ale lumii, coleopterele sint adesea azvirlite in mare gi pier; ce dupd cum a observat d-l Wollaston cele din insula Madeira se ascund pind std vintul qi iese soarele ; cd proporfia de coleoptere fdrd aripi este mai mare pe insula Desertas, insuld mai expusd vintului decit Madeira ; gi in special faptul extraordinar asupra cdruia a insistat atit de mult d-l Wollaston, cd anumite grupe mari de coleoptere, extrem de numeroase in alte parli ;i care au absolutd nevoie de aripi, lipsesc aproape cu totul in Madeira - aceite citeva consi1)

englsze;te logger-lrcaded duclc (Tcichyeres cinereus Gm./.

Nota trad.

tDr

deralii md fac sI cred cd lipsa aripilor la atit de multe coleoptere din Madeira se datoreste in special acliunii selecliei naturale, combinatd probabit cu nefolosirea. lntt-q9.rir, in decursul multo, g.n.ra1ii succesive, dintre aceste coleoptere, fiecare individ care mai.pufi1,.fie. din pricind cd aripile i-au fost cevu *ai pulin bine 7byr.a dezvoltate, fie 1di" pricina obiceiuriior sale lenese, a avut o sansd mai mirs de supravieJuire nefiind dus de vin-t inspre mare ; iar pe de altd'parte, acele coleoptere care zbutau cel mai mult au fost cel mai adesea duse cle vint in nrare gi astfel au fost distruse Insectele din Madeira care nu se hrdnesc _pe sol ci ca gi unele coleoptere gi lepidoptere, ce se hrdnesc cu flori, trebuie de obicei sa-gi foloseascd aripiie^pentru a-gi ,culege hr.ana, au aripile -- dup[ cum presupune it-t Wollaston gi - m6rite nicidecum reduse. Aceasta este intru totul Compatibil cu seleclia naturald. Atunci cind o insect5. noul ajunge pentru prirna aard pe insul6, tendinia selec{iei naturale de a-i m[ri sau de a-i reduce aripile depinde de faptul dacd un numdr mai mare de indivizi se salveazrahrptincl cLl s-ucces impotriva vinturilor sau evitind aceastd luptd, fie zburind rar, fie nezburind de ioc. Acela;i lucru se petrece gi cu marinarii nuufragia{i in apropierea {irmului, .ln9 pentru cei ce inoatd bin6 este avantajos sd poatd inota cit mai departe, pe cind pentru inotdtorii slabi este mai bine liici sri nu incerce si inoate ci s5 r[mind ag:a\a[i de epavi. Ochii cirtilelor qi ai unor rozdtoare sdpitoare au climensiuni rudimentare qi in unele cazurr sint complet acoperili cu piele ;i bland. Aceastd stare a ochilor se datoreste probabil reducerii lor treptate, prin nefolosire, ajutat1, poate de selec{ia natural5. Un rozdtor sdpdtor clin Ameiica de Sud, denumit tircu-t1rco (Cteno,rnys) are un mod de via{d gi.mai subteran clecit cirti{a un spaniol care prin; dea adesea aceste rozdtoare m-a asigurat cd de multe ori eie sint oirbe. Un .i.-pl?{ pe care l-1* prins viu era fdrd indoiald orb ;i clupi cum a ardtatdiseclia cauza , orbirii era inflamarea membranei sale nictitanie. Deoarece inflama lia ' frecu.ttta a ochilor trebuie sd fie vltdmhtoare pentru orice animal si cum ochii desigur cd nu sint necesari animaleior cu un mod de viafd subteran, rbducerea dimensiinilor impreund cu lipirea pleoapelor ;i acoperirea lor cu bland poate fi folositoare in acest caz; iar dacd este aga, selectia naturald ajutf efectelor nefolosirii. Este bine cunosct-tt f'aptul cd unele animale , apar\rnind celor mai diferite clase. ;i care trdie_sc in pegterile din Carniolia gi din Kbntucky, sint oarbe. La unii -a ctabr, pedunculul ocular persistd deqi ochiul disparut: suportul telescopului a rdmas {.qi telescoptll cu lentilele sale s-a pierdr-rt. Deoarece este greu de imaginat cd ochii desi nefolositori, pot fi ddundtori in vreun fel oare.urJ animalelor"care trdiesc in intuneric, pierderea lor poate fi atribuit[ nefolosirii. Unul din animalele oarbe gi anume _gobolanul de pegterd ( Neotoma ) , din care doui exemplare au fost prinse de prof. Silliman la mai mult de jumdtate mila de la gura p.gt.iii qi deci nu in adinciturile ei cele mai profunde, avea ochii luciogi gi de dimeniio.ri *uri ; aceste animale, d-uPd cum md informeazd. prof. Sillirnan, dupi ce au fost expuse tirnp de o lun[ la o lumind intensificatd treptat, au dobindit o percepfie difuza a obieitelor. Este greu sd. ne inchipuim condifii de via[ra mai asemdnitoare decit cele din pegterile aciinci ele calcar care au aproape aceeasi climi ; astfel cd potrivit vechii concep{ii, dupa care animalele oarbe au fost create in mod sepaiat pentru pe;terile americane ;i separat pentru cele europene, ne-ana putea agtepta la b foarte strinsa asemdnare in ceea ce privegte organiza[ia gi afinitatile acesioianimale. Dar nu este

LEGILE VARIATIEI

135

de loc aga, dac[ cercetdm ambele faune in totalitatea lor; vorbind numai despre insecte, Schiodte remarci : <Prin urmare nu putem privi fenomenul acesta, luat in totalitate, decit ca pe un fenomen pur local, iar asemdnarea pe care o aratd citeva forme din pegtera Mamutului (Kentucky) gi din pegterile Carnioliei, n-o putem privi altfel decit ca pe o expresie a analogiei ce existd in general intre fauna Europei si aceea a Americii de Nord>. Dupi pdrerea mea, trebuie s5 presupunem cl animalele din America , avind in majo ritaiea cazurilor o capacitate normald a vdzului, au migrat incet, in generafii succesive, din lumea exterioard in cotloanele tot mai adinci ale pegterii din Kentucky, dup6 cum au fdcut gi animalele europene in peqterile Europei. Avem unele dovezi despre aceastd schimbare treptatd a modului de via![, deoarece Schiodte aratd : <Considerdm prin urmare faunele subterane ca mici ramificafii ale faunelor limitate geografic din regiunile invecinate, faune care atr pdtruns sub plmint, ;i care pe mdsurd ce se adinceau in intuneric, se adaptau circumstanlelor inconjurdtoare. Animale nu prea indepdrtate de formele obignuite pregdtesc trecerea de la lumind la intuneric. IJrmeazd apoi cele construite pentru semiobscuritate ; gi in cele din urm[ acelea destinate intunericului total, a cdror alcdtuire este cu totul particutrari>. Aceste observalii ale lui Schiodte, se inlelege ci nu se aplic[ la una Ei aceeaEi specie, ci la specii diferite. Dupd pdrerea expusd, cind un animal a ajuns cu timpul, dupi nenumdrate generafii, in cele mai adinci cotloane, nefolosirea a gi adus obliterarea mai mult sau mai pu{in completd a ochilor, iar selecfia naturald, adeseori a ,si efectuat alte schimblri, ca de pilda cregterea in lungime a antenelor sau a palpilor, c& o compensalie pentru orbire. Cu toate aceste modific6ri, ne putem agtepta totugi ca animalele cavernicole din America sd aib[ afinit61i cu ceilalli locuitori ai acestui continent, iar cele din Europa cu locuitorii continentului european. $i aga gi este la unele din animalele cavernicole americane, dupd cum mi infotmeazd, prof. Dana; unele insecte cavernicole europene sint inrudite foarte strins cu cele din regiunile invecinate. Dup[ concepfia obignuitl care le considerd ca fiind create independent, ar fi greu de dat vreo explicafie ra{ionald afinit5lilor dintre animalele cavernicole oarbe gi ceilalli locuitori ai celor dou[ continente. Pornind de la binecunoscuta legdturd a celor mai multe dintre speciile 1or, ne putem agtepta ca mulli locuitori ai pegterilor din Lumea Veche gi din Lumea Nou[ sd fie strins inrudili. Deoarece se gdsegte din abundenfd pe stinci umbrite, departe de orice peqteri, o specie oarbd de Bathyscia, pierderea vederii la speciile cavernicole ale acestui singur gen nu are probabil nici o legdturd cu loculrea in intuneric; cdcr pare cu totul firesc ca o insecti lipsita de vdz, si se adapteze repede la pegteri intunecoase. Un alt gen orb (Anophthalmus) preztntd, aceastd remarcabil[ particul aritate cd, speciile, dupd cum observd d-l Murray, nu au fost incd gdsite decit in pegteri; totu;i speciile lui, care trdiesc in diferite pegteri din Europa gi din America, sint deosebite; este posibil insd ca strdmogii acestor diverse specii, mai inainte, pe cind mai aveau incd ochi, sd fi fost rispindili in ambele continente, iar apoi sd se fi stins cu exceptia acelora din actualele locuri de trai izolate. Departe de a fi surprins c[ unele dintre animalele cavernicole sint foarte anormale, aga cum a observat Agassiz referindu-se la pegtele orb Amblyopsis sau dup[ cum este cazul speciei oarbe Proteus, dacd este comparatd cu reptilelel) din Europa, fl[ surprinde mai curind faptul cd nu au fost 1) Pe timpul redactdrii <Originii speciilor> amfibiile erau clasate intr-o singurd unitate sistematicd cu reptilele. De-abia Merrem (1820) le-a separat. - Nota trad.

OITIGINEA -qPECIILOR

I Ot)

pdstrate mai multe rlmdgile ale vie{ii strdvechi, {inind seama de concurenla mai pu{in severi Ia care au fost supuqi pu{inii locuitori ai acestor locuri de trai tntunecoase.

ACLIMATIZAREA

Plantele au obiceiuri ereditare ca: perioada de inflorire, timpul somnului, cantitatea de ploaie necesard seminlelor pentru a germina etc. AceastCmd indeamni, sd spun citeva cuvinte despre aclimatizare. Dacd e foarte obignuit ca speciile diferite apar{inind aceluiagi gen sd locuiascd. gi in regiuni calde gi in regiuni reci, atunci admilind ca adevS"rat faptul cd toate speciile aceluiagi gen descind dintr-o singurd form5. parentald, aclimatizarea trebuie sd fi fost efectuatd in decursul unei perioade lungi de genera{ii succesive. Se gtie ca fiecare specie este ada ptatd.la climatul propriei sale patrii ; speciile dintr-o regiune arctic5, sau temperati nu pot suporta un climat tropical gi invers. De asemenea. multe plante iuculente nu pot suporta un climat umed. Dar se exagereazd aCesea, cind e vorba de gradul de- adaptare al speciilor la climele in care trdiesc. Putenl conchide aceasta din laptul c[ adeseori ne este imposibil sd prevedem dac5. o piantA importatd va putea suporta sau nu clima noastrd, precum gi din faptul ci un mare num[r de planfe gi de animale aduse di1 felurite \dri, sint perfect s5.ndtoase la noi. Avem motive sd credem cd speciile in stare naturalS. sint strict limitate in raspindirea lor de concurenla cu alte organisme, tot atit de mult sau gi mai mtrlt chiar decit de adaptarea la anumite condilii de climd. Dar fie cd aceastd aCaptare este sau nu foarte strictd, in orice caz in privinla unor plante avem Covezi ci ele se obignuiesc intr-o anumit5. mdsurd, in mod natural, cir temperaturi diferite; cu alte cuvinte cd se aclimatizeazd": astfel pinii ;i rododendronii, crescu{i din sim?n{d colectatd de dr. Hooker de la aceleaqi specii trdind la diferite inlllimi din Himalaia, s-au dovedit cd. posed[ in aceastd [ard.l) diferite aptitudini constitu{ionale de a rezista la frig. D-l Thwaites md. informeazd cd a observat fapte asemlnltoare in Ceylon; d-l H. C. Watson a fdcut observalii analoge asupra speciilor^ellropene de plante aduse din Azore in Anglia ; Fi ag mai putea da gi alte cazuri. In privinla animalelor, s-ar put ea adduga mai multe exemple autentice de specii care;i-au extins mult r[spindirea in decursul epocilor istorice, de la latituCini mai calCe la latitudini mai reci gi invers ; dar nu putem qti sigur dacd aceste animale erau adaptate in mod strict la clirna lor natald, degi in toate cazurile obignuite presupunem cd a;a ar fi; nu gtim nici dacd. s-au aclimatizat ulterior in mod special la noile lor locuri de ffai, astfel incit sd fie mai bine adaptate arci, decit fuseserd la inceput. Deoarece putem crede cd animalele noastre domestice au fost alese la inceput de omul necivilizat pentru c5. erau folositoare ;i se inmulleau uqor in captivitate gi nu pentru cL ulterior s-au dovedit capabile de o rS.spindire foarte largd, iapacitatea obi;nuit5. gi extraordinard a animalelor noastre domestice nu numai de a rezista la climele cele mai diferite, dar gi de a fi perfect fertile (o probd cu mult mai grea) in aceste clime, poate fi folosi td ca argument cd o propor{ie mare din animalele astdzi in stare sdlbaticd, ar putea u$or fi fdcute sd suporte clime foarte diferite. Nu trebuie totugi sa impingem prea departe acest argument, linind seama f

) Arrglia. Notu tratl

13i

de originea probabild a unora din animalele noastre domestice din diferite tulpini s[lbatice; de exemplu, in ciinii nogtri dcmestici poate cd s-a amestecat singele unui lup tropical cu acela al unui lup arctic. $obolanul gi goarecele nu pot fi considera{i ca animale domestice, dar au fost transportate de om in multe par{i ale lumii, iar astdzi au o r[spindire mult mai largi decit oricare alt roz'ator ; ei tr[iesc in clima rcce a insulelor Ferce in nord ;i in cea a insulelor Falkland in Sud, ca gi in multe insule din zona caldd. De aici rezultd cd adaptarea la orice clim5. speciald poate fi privit[ ca o calitate care se grefeazE uqor pe o largd flexibilitate inndscut[ a constituliei, comuni pentru majoritatea animalelor. Din acest punct de vedere, capacitatea omului qi a animalelor domestice de a suporta cele mai diferite clime, cit gi faptul cd elefantii gi rinocerii dispdruli au suportat in trecut o climd glaciard, in timp ce specille astdzi existente, prin modul lor de viald sint toate tropicale sau subtropicale, toate acestea nu trebuie privite ca anomalii, ci ca exemple ale unei flexibilitali largi ;i innS.scute a constitufiei, comund majoritdlii animalelor gi care se manifestd in conditii particulare. ln ce m[surd aclimatizarea speciilor la o climd specifici se datoregte pur gi simplu obignuinteit), in ce mdsurd se datoregte ea selec{iei naturale a varietdlilor avind diferite constitulii inniscute gi, in sfirgit, in ce mdsur[ se datoregte ambelor cauze combinate, aceasta este o problemd incd neclard. Trebuie sd. cred cd obignuinla sau obiceiurile au oarecare influenld nu numai pe baz.a analogiilor, ci $i pe a sfaturilor continue date in cdr{ile de agriculturd, incepind cu vechile enciclopedii chineze care recomandd foarte multd precaufie in transportarea animalelor dintr-o regiune intr-alta. Deoarece nu este probabil ca omul sa fi reugit sd seleclioneze atirea rase qi subrase cu constitulii special adaptate regiunilor respective, cred cI acest rezultat trebuie atribuit obignuinlei. Pe de alt5. parte, selec{ia naturald trebuie sd tinda ln mod inevitabil la pdstrarea acelor indivizi care se ndsteau cu constitutia cea mai bine adaptatd pentiu regiunea in care locuiau. in difeiitele tratate despre plantele cultivate, unele varietS{i sint considerate cd rezistd mai bine Cecit altele la anumite clime ; acest lucru este ardtat in mod foarte evident in lucririle'de pomiculturd publicate in Statele Unite, in care unele varietdli sint recomandate de obicei pentru statele nordice qi altele pentru statele sudice; gi cum majoritatea acestor varietd{i au o origine recentd., nu pot s[-gi tragd diferen{ele lor constitulionale din obiceiurile lor. Anghinarul de Ierusalim care in Anglia nu s-a rlspindit niciodatd prin seminle ;i prin Llrmare din care nu s-au creat variet[li noi, a fost dat chiar ca exemplu pentru a dovedi cd aclimatizarea nu se poate realiza, deoarece anghinarul este in prezent tot atit de sensibil cum a fost totdeauna. De asemenea, fasolea a fost citat[ adese a, in acelagi sens si cu mai mult temei ; dar experimentul nu poate fi considerat cd. a fost efectuat atita timp cit fasolele nu vor fi semdnate timp de mai multe genera[Ii, suficient de timpuriu pentru ca o proporlie foarte mare sf, fie distrusd prin efectul inghe(ului, iar semin{ele sd fie adunate de la cei ciliva supravie{uitori, cu grija de a preveni eventualele incruci;dri, apoi s[ fie luate din nou semin(e de la aceste plantule, cu aceleagi mdsuri de precau{ie. De asemenea, nu se poate presupune cd nu apar niciodatd diferen{e in constitulia fasolelor de semd.nat decarece s-^a publicat o dare de seamd care aratd cum unele plantule cresc cu mult mai vigllros decit altele; acest fapt l-am observat gi eu in exemple izbitoare. -lti;li;r;;."-olezia. Iinhit, adici obicei, obgnuintra. K.A. Timiriazev traduce accst termen cu <cnoficr6a> {insupiri).

Nota trad.

ORIGIN]]

SPECIII,ON

general, putem conchide cd obiqnuinla, respectiv folosirea sau nefolosirea,

in unele cazuri un rol considerabil in modific area constitufiei si structurii : dar c[ efectele all fost adesea in mare mlsurd combinate si uneori covirsite de selecjia naturald a varia\iilor inndscute.

au jucat

VARIATIA CORELATIVA lnqeleg prin aceasti expresie c5. intre aga organizalie este atit de strins corelati.

in cursul cregterii gi dezvolt[rii sale, incit atunci cind apar varia{ii mici in orice parte ,si acestea sint acumulate prin seleclie natural5, se modificd qi alte pdr{i. Aceast[ problem5. foarte important[ este de cele mai multe ori imperfect infeleasl ;i fara indoiald c[ aici categorii intregi de fapte diferite vor putea fi u;or confundate unele cu altele. Vorn vedea mai intii cd simpla mogtenire dd adesea falsa aparen([

de corelafie. Unul din cazurile reale cele mai evidente este faptul, cd varialiile de structurd, ivite la pui sau larve, tind in mod natural sd influenleze structura animalului matur. Diveisele pdrli ale corpului care sint omoloage;i care intr-o perioadd embrionar[ timpurie sint identice in structurd, fiind in mod necesar expuse unor condilii similare, p&r a fi foarte susceptibile sd varieze in acelagi fel; vedem acest lucru in varierea in acelagi fel a pdrJilor dreaptd gi sting[ a corpului; in varierea picioarelor anterioare 9i posterioare ;i chiar a maxilarelor gi membrelor, care variazd impreund, deoarece unii anatomigti considerd maxilarul inferior omolog cu membrele. Nu am nici un fel de indoiala c[ aceste tendinle pot fl controlate mai mult sau mai pu{in complet de s_eleclia natr-rrali; astfel, o familie de cerbi a trdit cindva numai cu un singur corn fiecare; dac[ acest lucru ar fi fost de folos descendenlei sale, ar fi devenit probabil permanent prin selecfie. Pdrlile omoloage, dupzi cum au remarcat unii autori, tind sd se contopeasc[ ; aceasta se vede adesea la plante monstruoase, gi nimic nu este mai obignuit decit unirea pirlilor omoloage in structuri norrnale, ca de pild[ unirea petalelor intr-un tub. Pdrfile tari par si influen\eze forma par{ilor moi adiacente; unii autori cred cd la p[sdri, diversitatea de formd a bazinului cauzeazS, remarcabila diversitate a formei rinichilor lor. Alti autori cred c6la om formabazinului mamei influenleazTa prin presiune forma capului copilului. La gerpi, dupd Schlegel, forma corpului gi felul de inghi{ire determind pozilia;i forma mai multor viscere importante. Natura acestei corelalii rdmine adesea obscur5. D-l Isidore Geoffroy St. Hilaire a observat in mod sugestiv , cd unele malformalii coexist[ adeseori, iar altele arareori , fdrdca noi sd fim in mdsurd sd le ddm vreo explicalie. Ce poate fi mai curios decit relalia la pisici dintre culoarea complet alb/a, ochii aibagtri ;i surzenie sau intre culoarea asemdndtoare cu a carapacei broagtei testoase gi sexul femenin' sau la porumbei ce poate fi mai curioi decit legdtura dintre penajul picioareloi qi membrana care unegte degetele lor exterioare, sau legdtura dintre abunden{a pufului la puiul de porumbel iegit din gdoace ;i viitorul colorrt aI penajului sdu: de asemenea rela{ia dintre par gi din{i la ciinele golag turcesc, degi anci, fFird indoiald cd joacd un rol gi omologia. Cu privire la acest din nrmi caz de corelalie, cred cd cu greu ar putea fi socotit ca intimpldtor, faptul c[ cele doui ordine de mamifere care sint cele mai anormale in acoperS.mintul lor dermic, adicd Cetaceele (balenele) ;i Edentatele (Armadillos, mirmecofagii cu solzi etc.) sint de asemenea, in general, cele mai anormale qi in privin{a dinfilor; dar exist[ atit de multe

Ln c

It,ti

v.,\ n I.4 TrLIT

139

exceptii la aceastd regul[, cum a ar'|atat d-l Mivart, incit ea prezintd o importanld redusd. Nu cunosc nici un caz mai potrivit pentru a ardta importan{a legilor corela{iei gi varia{iei, inclependent de utilitate ;i deci de seleclia naturald, decit acel al diferenlei dintre florile externe gi cele interne din inflorescenfele unor Composee gi Umbellifere. Cunoagte oricine diferen{ele dintre florile marginale ;i cele centrale, de exemplu la margaretd; aceast[ diferen![ este insotitd adesea de disparilia parliald sau complet/a a organelor de reproducere. Dar 7a unele din aceste plante gi semin{ele diferd prin forma gi structura suprafelei. Aceste diferen{e au fost atribuite uneori presiunii involucrelor asupra florilor, sau presiunii lor reciproce, iar forma seminlelor florilor marginale ale anumitor Compbsee sprijinE aceastS. idee; dar la Urnbellifere, dupd cum md informeaz/a d-rul Hooker, in nici un caz speciile cu capitulele cele mai dense nu sint acelea care diferd cel mai mult in privin{a florilor lor interne gi externe. S-ar putea crede cd dezvoltarea petalelor marginale, prin extragerea hranei de la organele de reproducere, provoacd degenerarea lor : dar aceasta nu poate {i singuracauzd,, deoarece la unele Composee semin{ele florilor externe gi interne diferd, fltrd nici un fel de diferenle in corol5.. Este posibil cd" aceste diverse diferenle sd fie legate de afluen{a diferiti a hranei spre florile centraie gi externe : gtim cel pu{in cd la florile neregulate, cele mai apropiate de axd sint cel mai mult expuse peloriei, adici sint expuse s6 devin[ simetrice. AE putea adduga, ca un exemplu al acestui fapt si ca un caz izbitor de corelafie, cd,la multe pelargonii, cele doud petale superioare ale florii centrale a inflorescenfei igi pierd adesea petele cle culoare mai inchis[; iar cind se intimpl5, aceasta, nectarut aderent lipsegte cu totul, floarea centrald devenind astfel peloricd, adicd simetricd. Cind culoarea lipsegte numai de pe una din cele dou[ petale superioare, nectarul nu lipsegte cu totul, dar este mult redus. Privitor la dezvoltarea corolei, ideea lui Sprengel cd florile marginale servesc la atragerea insectelor, a clror ac(iune este foarte avantajoasi sau chiar necesard pentru fecundarea acestor plante, este foarte verosimila; gi dacd este a;a, selecfia natura.ld, a putut sd intre in joc. Dar cu privire Ia serninle, pare imposibil ca diferenlele lor de form[ care nu sint totdeauna corelate cu oarecare diferen{e ale corolei, sd fie folositoare in vreun chip; gi totugi, la Umbellifere aceste diferen{e sint de o importan{d atit de evidentd - seminlele fiind uneori ortosperme la florile externe gi celosperme la florile centrale - inclt de Candolle senior gi-a intemeiat principalele sale impS.rfiri ale ordinului pe aceste caractere. De aici rezultd. cd modificSrile de structuri considerate de sistematicieni ca fiind de mare valoare sint probabil datorite in intregime legilor varialiei gi corelafiei f5.rd a fi, in mdsura in care ne putem da seama, cit de cit folositoare speciei. Adeseori putern pune in mod gre;it pe seam a varia\iilor corelative structurile comune grupelor intregi de specii. care in realitate se datoresc pur gi simplu eredit6lii. Intr-adevdr, un strdmo$ comun indepdrtat poate sa fi dobindit prin seleclie natural[ vreo modific are de structurdtar dup[ mii de generalii o altd modificare, independentd ; aceste dou[ modificS.ri care au fost transmise unui grup intreg de descenden{i cu moduri Ce via[d. diferite, ar putea fi considerate in mod firesc drept corelalii necesare. Alte corelalii se datoresc dupd cit se pare felului in care poate ac{iona numai seleclia natural[. De exemplu, Alph. de Candolle a observat cd, seminfele ?naripate nu se gdsesc niciod atd in fructe nedehiscente : eu a$ explica aceast[ regul6,

119_

OIIIGINEA SPECIILOR

prin aceea cd seleclia naturald, nu ar putea duce la formarea treptat[ a semin{elor inaripate, dacd capsulele nu s-ar deschide, deoarece numai in aie st caz semin{ele, care erau ceva mai bine adaptate pentru a fi purtate de vint, ar putea dobindi un avantaj asupra altora mai pufin bine adaptate la o largd. rdspindire. COMPENSATTA

ECONOA,ITA

DE CRE$TERE

Geoffroy senior gi Goethe au propus aproape in acelagi timp legea lor de compensa{ie sau de echilibru al cregterii ; sau dupa curn se exprimd Goethe <pentru a cheltui pe de o parte, natura este silitd s[ economiseascd pe de altd parte>. Cred c5. aceasta se potrivegte intr-o anumitd mdsurd. la organismele noastre domestice : dacd hrana se indreaptd, in exces spre o parte sau spre un organ, ea se indreaptd rareori sau cel pulin rareori in exces spre altd parte; astfel, este greu sd faci ca o vac[ sd dea lapte mult ,si in acelagi timp sd se ingrage. Aceleagi varietili de varzd nu pot da in acelagi timp frunze abundente gi hr5.nitoare 9i o produc{ie mare de semin{e bogate in ulei. Cind semin{ele fructelor noastre se atrofiazd, fructul cigtigd mult in dimensiune gi calitate. La pdsdrile noastre domestice, un mot mare de pene pe cap este inso{it ln general de o creastd redus6, tar dezvoltarea unui pdmituf la barbie de reducerea carunculelor. La speciile in stare naturald, cu greu se poate susfine c5, aceastd lege are o aplicare universa\d.; dar mul1i observatori buni, in special botani;ti, cred in adevdrul ei. Nu vreau sd dau aici nici un fel de exemple, deoarece nu vdd cum s-ar putea deosebi pe de o parte efectele dezvoltirii considerabile aie unei parli prin seleclia naturald. gi reducerea unei parfi invecinate din aceeagi cauzd. sau datoritS. nefolosirii, $i pe de alt[ parte, efectele reducerii hranei unei parli datoritS. ex:esului de cregtere'al altei parli invecinate. B[nuiesc de asem3nea cd, unele din cazurile de compensalie care au fost ardtate cit gi alte fapte, pot fi grupate sub un principiu mai general gi anume cd. seleclia naturai[ tinde in mod continuu sE economiseascd toate par{ile organiza(iei. Dacd in condilii de via(d. schimbate, o structur[ care a fost mai folositoar: devine mai putil folositoare, reducerea ei va fi favorizatd", deoarece ea va ajutaindividului sd nu-qi risipeascd hrana in construirea unei structuri nefolositoare. Numai aga pot in{elege un fapt care m-a izbit mult cind am examinat Cirripedele, gi cdruia i-a; putea gdsi multe exemple analoge: atunci cind un cirriped parazit trdiegte in interiorul altui cirriped gi este astfel protejat, el i;i pierde mai mult sau mai pu{in complet cochilia saLl carapacea. Aga se intimpld la masculul de lbla $i, intr-un fel intr-adevSr extraordinar la Proteolepas. Carapacea la toate celelalte Cirripede constd in trei segmente anterioare, foarte importante, ale capului, dezvoltat

enorm gi inzestrat cu muqchi gi nervi puternici. La Proteolepas, parazit gi protejat , taald partea anterioari a capului este redusd la cel mai simplu rudiment, fixat de bazele antenei prehensile. Aceastd economisire a unei structuri mari qi complexe, devenit[ de prisos, va constitui un avantaj hotdrit pentru fiecare individ succesiv al speciei, deoarece in lupta pentru via\d la care este explls fiecare animal, sansa de a o suporta va fi mai mare dac'/a se irosegte mai pu{in[ hrand.

Asadar, cred cd. seleclia naturald, va tinde cu vremea sd reduci oricare parte a organrza{iei, de indatd ce partea devine de prisos, datorit[ schimbarii modului de via!6, ffud. ca sd determine, sub nici un motiv, ca altd parte sd se dezvolte mult

T,II

CII,E V,TNIATII'I

141

intr-un grad corespunzdtor. $i, dimpotrivd, cred sd selec{ia naturald poate reugi perfect sI dezvolte un organ in mod deosebit, fdrd" a cere, ca o compensa{ie necesari, reducerea vreunei p5r{i invecinate. STRUCTURILE

MULTIPLE'), RUDIA,{ENTARE $I CU ORGANTZATTE INFERIOARA S1XT VARIABILE

Se pare, dupd cum a observat Isidore Geoffroy St. Hilaire, cd existd o regul6,

atit la variet6{i cit gi la specii, dupd care orice parte sau organ care se repet[ de multe ori in acela;i individ (ca vertebrele la gerpi gi staminele la florile poliandrice) se afld in numdr variabil, in timp ce aceeagi parte sau organ, dacd exist[ intr-un numlr mai mic, rdmine constantd. Acelagi autor, ca gi o serie de botanigti, a observat de asemenea cd, pdrfile multiple sint extrem de susceptibile de varia(ii in structura lor. Deoarece <repetilia vegetativ6>>, pentru a folosi expresia prof. Owen, este un semn Ce organizalie inferioard, cele ardtate coincid cu pS.rerea obiqnuitd a naturalig ilor dupi care organismele situate pe treptele inferioare ale scirii crganiza\iei sint mai variabile decit cele superioare. Presupun ci prin treapti inferioard aici se infelege cd diversele pdrli ale organizaliei au o slabd dezvcltare a specialtzdrii in func{iuni particulare; gi atita timp cit aceeagi parte are de efectuat func(iuni diferite, se explicS. poate de ce ea i;i pistreazd,variabilitatea, adici de ce selec{ia natural[ nu a pdstrat sau nu a respins fiecare ugoari deviafie a formei cu aceeagi grlja ca atunci cind partea trebuie s[ serveascd unei funcliuni speciale. Acela;i lucru s-ar putea spune gi despre un cufit c?re trebuind sd taie lucruri diferite poate auea aproape orice formd, pe cind o unealtd destinatd unui scop special trebuie sd aibd o formd anumit6. Selec{ia naturald - gi aceasta nu trebuie uitat niciodatl _- nu poate lucra decit prin qi in folosul organismului dat. Pd.r[ile rudimentare, dupa cum se admite in general, au insugirea de a fi foarte variabile. Asupra acestui subiect va trebui sd mai revenim ; aici vreau numai sI adaug cd variabilitatea lor pare sE rezulte din lipsa lor de utilitate gi prin urmare din faptul cd selec{ia natunld, nu a avut nici o putere sd le impiedice devia{iile din structurd.

LA O SPECIE OARECARE MANIFESTA TENDINTE DE VARIABILITATE PUTERNICA lN coMpARATTE cu ACEEA$r rARTE A spECrrLoR lxnuorrn

O PARTE DEZVOLTATA TXCESIV SAU EXCEPTIONAL

Acum ciliva ani, m-a impresionat foarte mult o observalie cu privire la cele de mai sus, fdcutd de d-l Waterhouse. Prof. Owen pare de asemenea sd fi ajuns la o concluzie aproape similarS. Este imposibil sa incerci sd convingi pe cineva de adevdrul tezei de mai sus, fdr5. sd redai lunga serie de fapte pe care le-am adunat $i pe care nu le pot reproduce aici. Pot numai s6-mi exprim convingerea ci aceastd reguld este foarte generald. Sint pe deplin con$tient cd existd citeva cauze de erori, dar sper cd am finut seama suficient de ele. Se inlelege cd regula nu se aplici in nici un caz vreunei pdr{i, oricit de neobi;nuit de dezvoltatd ar fi e&, pina ce partea respectivd nu se dezvoltd neobipnuit la o specie sau la citeva specii, in comparalie cu *)

Homonome.

Nota trad,

112

aceeagi parte la

ORIGINEA SPECIII,OR

diierite specii strins inrudite. Astfel, aripa unui liliac este o structurd foarte anormali pentru clasa mamiferelor, dar regula nu se aplicd aici, deoarece intregul grup al liliecilor posedd aripi ; ea s-ar aplica numai dacd vreuna din specii ar avea aripile dezvoltate in mod deosebit in comparalie cu celelalte specii ale aceluiagi gen. Regula se aplicd deosebit de riguros in cazul caracterelor sexuale secundare, dacd ele se manifestd in vreun fel neobi;nuit. Termenul de caractere sexuale secundare folosit de Hunter se referd, la caracterele legate de un sex, dar care nu sint direct in legdturi cu actul reproducerii. Regula se aplicd masculilor gi femelelor, insd mai rar femelelor, deoarece ele au rareo ri catactere sexuale secundare mai importante. Faptul cd regula se aplicd atit de bine in cazul caracterelor sexuale secundare, se datoregte poate marii variabilitAli a acestor caractere, fie c[ ele sint sau nu manifestate in vreun fel neobisnuit - ceea ce eu nu cred cd poate fi pus la indoiald. Dar cd regula noastri nu este limitatd, la caracterele sexuale secundare se vede clar in cazul Cirripedelor hermafrodite; arn urmdrit in mod special observalra d-lui Waterhouse in timp ce cercetam acest ordin Si sint absolut convins cl regula rdmine valabild uproup. totdeauna. lntr-o lucraie viitoare voi da o listd a tuturor cazurilor mai importante ; aici voi ardta numai unul, deoarece el ilusfteazd" regula in cea mai largd. aplica{ie a ei. Valvele operculare ale Cirripedelor sesile (Cirripedele de pe stincile marine) sint structuri fbarte importante in cea mai deplind accepliune a cuvintului gi diferd extrem de pufin chiar la genurile diferite ; dar la cele citeva specii ale unui singur gen - Pyrgoma - aceste valve prezintd un numdr uimitor de diversificdri ; valvele ornoloage sint adesea cu totul diferite ca formd la diferitele specii ; iar gradul de varialie la indivizii aceleiagi specii este atit de mare, incit nu ar fi o exagerare dacd am spune cd varietdfile aceleiagi specii difer[ mai mult unele de altele in privinla caracterelor derivate din aceste importante organe, decit diferd intre ele speciile apar{inind altor genuri diferite. Deoarece la pdsd,ri indivizli aceleiagi specii, populind aceeagi regiune, vafiazd" extrem de pulin, m-am ocupat in mod deosebit de ele; regula pare sd fie in mod cert valabild pentru aceast[ clas6. Nu am putut stabili dac[ regula se aplicd. gi plantelor, ;i aceasta mi-ar fi zdruncinat serios credinla in veracitatea oi, dacd marea variabilitate a plantelor nu ar face deosebit de grea aprecierea gradului lor de variabilitate relativd. Cind vedem la o specie vreo parte sau vreun organ dezvoltate intr-un grad sau intr-un mod neobignuit, este logic sd presupunem cd ele all o mare importan{d pentru aceastd specie ; gi totugi in cazul de fa{d ele sint deosebit de susceptibile la varia{ii. De ce oare este asa ? Punctul de vedere dupd, care fiecare specie a fost creatd in mod independent, cu toate pdrfile ei aga cum le vedem astdzi, nu-mi poate da nici o explicafie. Dar punctul de vedere dupd care grupele de specii se trag din anumite alte specii gi s-au schimbat pe calea selecliei naturale, cred cd poate sd aducd o oarecare lumind. Mai intii s[ fac unele observalii preliminare. Daci la animalele noastre domestice, o parte oarecare sau animalul intreg sint neglijate qi nu li se aplicd nici o seleclie, atunci partea neglijatd (de exemplu creasta la gdinile de ras5, Dorking) sau to{i urmagii, vor inceta sd mai aibi un caracter uniform; qi se poate spune atunci cd rasa este pe cale sd degenereze. La organele rudimentare gi la cele doar pu{in specializate pentru vreun anumit scop gi poate ;i in grupele polimorfe, vedem nn caz aproape paralel, deoarece aici seleclia naturald nu s-a manifestat sau nu s-a putut manifesta din plin, ;i astfel otganizafia a fost lasatd intr-o stare fluctu-

I,E

CII,E \'ANI,\TTI]I

L14

antl. Dar ceea ce ne intereseazdmaimult aici este cd acele caractere ale animalelor noastre domestice, care in prezent sint supuse unei schimbdri rapide prin selec{ia continu6, sint de asemenea deosebit de susceptibile la varialie. SA privim indivizii vom vedea ce enormd deosebire este intre ciocurile aceleiagi rase de porumbei ;i .ciocurile si ndrile porumbeilor c5ldtori, intre mersul porumbeilor jucdiori, intre $i coada porumbeilor rotali etc., acestea fiind tocmai trds[turile principale care ii intereseai,a acum pe crescdtorii englezi. Chiar la aceeagi ras5, ca de piida la porLlmbelul jucdtor cu ciocul mic se gtie ci este greu s[ oblii pds[ri aproape perfecte, multe depdrtindu-se simlitor de tipul subrasei. Se poate spune cu drept cuvint cd existd o fupta continud intre tendinla de revenire la o stare mai pulin perfecld',9a gi o tendint[ inndscuti cdtre noi varialii pe de o parte ;i injrg.puterea selecfiei iontinue de a pistra rasa bun6, pe de alt[ parte. Cu timpul, selec{ia biruie 9i nu trebuie sd ne agteptdm la o nereugitir atit de totalS incit sd oblinem o pasdre comund ca porumbelul juc[tor obignuit dintr-o tulpin[ de porumbei de rasd bund de jucitori iu ciocul mic. Dar atit timp cit s:lec{ia se desf5goard rapid, trebuie sd ne agteptdm totdeauna la o mare variabilitate a pirlilor supuse acfiunii ei. Iar acum sd ne intoarcem la naturd. Dacd o parte a fost dezvoltatd in vreun fel excep{ional la o specie oarecare in compara{ie cu celelalte specii ale aceluiagi geo, putem conchide Ca partea respectivd, a suferit o serie cle modiflcdri excepfion?lg, dupa perioada cind diferitele specii s-au desprins din strdmogul. comun al genului. Aceas^ta perioadd" va fi rareori foarte indepdrtatd, deoarece speciile dureazd" rareott mai mult decit o singurd perioadd geologicd. Modiflcdri excep{ionale implic5 un grad cle variabilitate neobi$nuit de mare ;i de lungd durat6, care a fost acumulat in mod continuu prin selec{ie naturald in folosul speciei. Dar deoarece variabilitatea parfii sau organului exceplional de dezvoltate a fost atit de mare ;i de lungd duratd intr-o perioabd nu prea indepdrtatd,, ne putem a;tepta, de regulS generald, s[ gdsim mai multd variabilitate in aceste pd.rfi decit in alte par{i ale organizaliei care au rdmas aproape constante timp de o perioadd mult mai indelungatd. $i sint.convins cd aga eit.. Nu vdd nici un motiv de indoiald, cd,lupta dintre seleclia naturald, pe de o parte gi tendinla spre reversibilitate gi variabilitate, P! de altd parte, va lnceta in decur'sul timpului Ei de asemenea cd organele dezvoltate cel mai anormal vor putea deveni constante. De aceea, dac[ un organ, oricit de anormal ar fi el, a fost transmis aproximativ in aceea;i stare multor descendenli modifica{i a;a cum. s-a intimplat cu aripa liliacului, potrivit teoriei noastre, acest organ trebuie sd fi existat in apioape aceeagi stare o peri oadd imensd de timp ; gi astfel se explic[ de ce el nu este mulf mai variabil decit oricare altdparte. Numai in acele cazuri in care modificarea a fost relativ recentd gi exceplional de importantd, vom putea gdsi incl prezentd", in mare misurd, variabilitatea generativdt), cum ar mai putea fi ea numitd. lntr-adevdr, in acest caz variabilitate a va fi fost rareori fixatd prin selecfia continul a indivi zrlor variind in modul gi gradul necesar gi prin eliminarea continu5. a acelora care tind sd se reintoarc[ la o stare anterioard mai pulin modificatd. CARACTERELE DE SPECIE SINT

MAI VARIABILE DECIT CELE DE GEN

in paragraful precedent poate fi aplicat

gi la subiectul de declt cele de gen. cd mai variabile indeobgte, sint se;tie, fatd. Carac{erele de specie,

Principiul discutat

L) Generative variability ,= variabilitate innlscutd (dupit Timiriazev, p. 236).

Nota trad.

r tt

lal

onI GINH A SPIifllIt.r'R

S5 explicdm printr-un singur exemplu ce inseamnd aceasta: dacd un gen mare de plante cuprinde unele specii cu flori albastre, Lar altele cu flori rggii, culoarea va fi numal un caracter de specie gi nimeni nu se va mira dacd una din speciile cu flori albastre va varra devenind ro;ie sau invers; dar dacd toate speciile ar avea flori albastre, culoarea ar dobindi un caracter de getr, iar varia{ia colora{iei ar fi un fapt mai neobignuit. Am ales acest exemplu deoarece explicalia pe care o vor da majoritatea naturaligtilor gi anume cd sint mai variabile caracterele de specie decit cele cle getr, fiindcd cele dintii privesc pdr{i cu importan{i fiziologic[ mai micd decit cele folosite de obicei pentru clasificarea genurilor, nu s-ar putea aplica aici. Cred ca aceastd explica(ie este in parte adevdratd, degi numai in mod indirect : va trebui totugi sd revin asupra acestui punct in capitolul despre clasificare. Este cu totul de prisos sd citez fapte in sprijinul afirmaliei c5. obignuitele caractere de specie sint mai variabile decit cele de gen ; dar in ceea ce privegte caracterele importante, am observat de repetate ori in lucririle de istorie naturalS , cd atunci cind un autor remarcd cu sLlrprindere cd vreun organ sau parte mai insemnate, care de obicei sint foarte constante la un intreg grup mare de specii, diJbra considerabil la specii strins inrudite, ele sint adesea variabile gi la indivizii aceleiagi specii. $i acest fapt aratd c[ atunci cind unui caracter avind in general o valoare de gen ii scade valoarea devenind doar caracter de specie, caracterul respectiv devine adesea variabil, degi insemnS.tatea h-ri fiziologici rlmine aceeagi. Un lucru similar se intimpla gi cu monstruozit[tile: cel pufin Isidore Geoffroy St. Hilaire pare cd nu are nici un fel de dubiu asupra faptului cd cu cit un organ este in mod normal mai diferit la diversele specii ale aceluia;i grup cu atit el este rnai susceptibil de anomalii la indivizli acelui grup. Dac[ ne oprim la punctul de vedere obignuit, dupd care orice specie a fost creatTa independent, atunci cum se face ci tocmai partea structurii care se deosebegte de aceleagi pirfi ale altor specii ale aceluiagi geo, create qi ele independent, este mai variabild decit alte pdrli foarte asemdndtoare la specii diferite ale genului ? Nu v[d posibilitatea nici unei explica(ii. Dar pornind de la punctul de vedere care considerl speciile doar ca varietd{i puternic exprimate ;i mai constante, putem s5. ne agteptdm adesea ca ele si continue sd varieze in acele parti ale structurii lor care s-au moCificat in decursul unei perioade relativ recente si au ajuns astfel sd se deosebeascd. Problema se poate pune gi astfel: caracterele prin care toate speciile unui gen se aseamdnd intre ele gi prin care totodatd ele difera de genurile inrudite, se numesc caractere de gen; ;i aceste caractere pot fi atribuite descenden{ei dintr-un

strimog comun, deoarece rar trebuie sd se fi intimplat ca seleclia naturald s[ modifice exact in acela;i fel diferite specii distincte, adaptate unui mod de via{a mai mult sau mai pu{in diferit. $i cum toate aceste aga-numite caractere de gen au fost mogtenite dinaintea perioadei cind diversele specii s-au desprins prima datd din strdmo;ul lor comun gi in consecinld nu au variat sau n-au ajuns sd difere in nici un grad, sau numai intr-o micd mdsurd, este probabil ca ele sd nu varieze nici in zilele noastre. Pe de altd, parte caracterele prin care specrile diferd de alte specii ale aceluiagi gen sint numite caractere de specie ; gi cum aceste caractere de specie au vanat 9i au ajuns sd difere din perioada de cind speciile s-alr desprins dintr-un strdmog comun, este probabil ca adesea ele sd mai fie incd variabile intr-un anumit grad - in orice caz intr-un grad mai mare decit acele pdrli ale organiza{iei care au ri.mas constante timp de o perioad[ foarte lung5.

GILE VATTIATIEI

11?

CARACTERELE SEXUALE SECUNDARE SINT VARIABILE

Cred cd naturali;tii vor admite, fdrd ca sd intru in amdnunte, marea variabilitate a caracterelor sexuale secundare. Ei vor admite de asemenea cd speciile aceluiagi grup diferd intre ele mai mult in privinta caracterelor sexuale secundare, decit in privinla altor par{i ale organizatrer lor; si compardm, de exemplu, gradul de deosebire dintre masculii galinaceelor, la care caracterele sexuale secundare sint puternic dezvoltate, cu gradul de deosebire dintre femele. Cauza variabilite1ii iniliale a acestor caractere nu este evidentS, dar putem inlelege de ce ele nu au devenit atit de constante gi de uniforme ca alte caractere, dacd linem searna de faptul cd sint acumulate prin seleclia sexuald, care este mai pufin riguroasd in acliunea ei decit selecfia obi;nuitd ; selec{ia sexuald nu produce moarte, ci limiteazd descendenla masculilor, mai pu{in favorizalt. Oricare ar fi, cauza variabilitAFi caracterelor sexuale secundare, dat fiind cd ele sint foarte variabile seleclia sexual5 are o sferi de acfiune largd, gi astfel a reu;it poate si dea speciilor din acelagi grup un grad mai mare de diferenle in aceastd direclie, declt in altele. Este remarcabil faptul cd, dif'erenfele secundare dintre cele doud sexe aie aceleiagi specii sint in general exprimate tocmai la acele pdrfi ale organizalier prin care speciile aceluiagi gen diferi intre ele. Pentru ilustrarea acestui fapt voi da ca exemplu primele doui cazurr care se g[sesc pe lista mea; gi cum diferen{ele in aceste cazuri sint de o naturd cu totul neobignuitd, corelalia cu greu poate R consideratd intimpldtoare. Acelagi numir de articulafii ale tarselor constituie un caracter comun pentru un foarte mare grup de coleoptere; dar la Engidae, dup6 cum a observat Westwood, numdrul lor variazd mult; el diferS' de asemenea la ambele sexe ale aceleiagi specii. Tot astfel, la hirnenopterele nidicole, inervafia aripilor constituie un caracter de cea mai mare importanfd, deoarece este cornund la grupe mari; dar la unele genuri inerva{ia difera de la specie la specie; diferir de asemenea gi la cele doud sexe ale aceleiagi specii. Sir J. Lubbock a observat de curind cd unele crustacee minuscule prezintd, o ilustrare excelent[ a acestei

legi. <<La Pontella, de exemplu, caracterele sexuale sint date in special de antena anterioard gi de a cincea pereche de picioare: diferenlele specifice sint de asemenea date in mod principal de aceste organe >. Aceastd relalie are dupi rnine un in{eles clar: eu consider toate speciile aceluiagi gen ca descinzind in mod sigur dintr-un strdmog comun, ca ;i cele doud sexe ale oricdrei specii. In consecin{[, da9[ orice parte a structurii strdmogului comun sau a descendenfilor _s[i imedia{i devine variabild, este foarte probabil cd varialiile acestei pdr{i vor fi preluate ca folositoare de selecfia natuialS ,si de seleclia sexual6, pentru a adapta diferitele specii |a diversele locuri din econolnia naturii, de asemenea pentru a adapta cele doud sexe ale aceleiagi specii unul fald Ce altul sau, in sfir;it, pentru a adapta masculii a lupta cLr alli masculi pentru posedarea femelelor. Ca incheiere, ajung la urmdtoarca concluzie : variabitritatea mai mare a carac' terelor de specie (adicd a acelora care deosebesc o specie de alta) faflat de variabilitatea caraCterelor de gen (adica a acelor a care sint comrtne tuturor speciilor unui gen) ; frecvenla $i extrem de mare a variabilitate a unei parli excepfional de dezvoltate la o specie, in comp aralie cu aceea;i parte la ceilalli indivizi ai speciilor vecine t) : variabilitatea redusi a unei pdr{i, oricit de exceplional ar fi ea dezvoltatd, dacd 1) Traducere dupd Timiriazev, Carus

10 - c.

36lJ

gi Barbier. -- Nota

trad-

ORIGINI'A SPECIILOIT

I +r)

este comund unui grup intreg de specii; marea variabilitate a caracterelor sexuale secundare ,si marea tor deosebir e 7a speciile strins inrudite ; in sfir;it, diferen{e.le sexuale secundare gi diferen{ele de specie obignuite, manifestate in general ln acelea,si pirli ale oiganizaliei; toate atestea sint principii strins l.egate intre ele. Ele se. datoresc toate faptului cd speciile aceluiagi grup descind dintr-un strdmo; comun, de la care au rnogtenit multe tr[s[turi comune, se datoresc faptului cd parfile care au variat mult gi recent sint mai mult predispuse la varialie decit pdrfile care au fost mogtenite de mult gi nu au variat,-se datoresc faptului cd selec{ia naturald a invins mai mult sau mai pu{in complet, in raport cu perioada de timp, se datoresc faptului cd selecfia tendinfa de revenire gi de variabilitate ulterioard, obignuitl sexuald este mai pulin riguroasd decit selecfia ,i, in sfirgit se datoresc varialiilor in aceleagi per1i, variafii acumulate prin seleclie naturald._ sexual6. 9i adapiate astfel atit necesitelilor sexuale secundare cit gi necesitblilor obignuite.

SPECIILE DISTINCTE PREZINTA VARIATII ANALOGE, ASTFEL IXCIT VARIETATE A UNEI SPECII DOBINDE$TE ADESEA UN CARACTER PROPRIU UNEI SPECII INNUOITN SAU SE 1NTOARCE LA VREUNUL DIN CARACTERELE PROPRII UNUI STRAMO$ MAI VECHI

Aceste teze vor fi mai bine inlelese dac[ privim la rasele noastre domestice. Cele mai deosebite rase de porumbei, in tdri foarte depdrtate, prezintd subvarietdli cu pene intoarse pe cap ;i cu pene la picioare - caractere pe care nu le avea porumbelul de stincd inilial ; acestea sint varialii analoge la doud sau mai multe rase distincte. Prezen{a frecventd a patrusprezece sau chiar gasesprezece pene codale la porumbelul gugat poate _fi considerat ca vafiafie reprezentind coniormalia norm aie a altei rase - porumbelul rotat. Presupun cd nimeni nu se va indoi i[ toate aceste varialii anal,oge se datoresc diferitelor rase ale porumbelului care au mo$tenit de la un sirdmog comun aceeafi constitulie ;i tendin!6 de varia-{ie, atunci cind'ele au fost expuse unor influen{e similare necunoscute. In regnul vegetal avem un caz de varialie analog6,, la tulpinile ingro;ate, nuntite in mod obignuit rdd6cini, la napii suedezi t) ;i Li Ruta baga, plante clasificate de divergi botanigti drept varietdli^ produse piin culturd dintr-un strdmog comun ; dacd n-ar fi a.$a (cum spun Uotanigtii), atunci am avea vn caz de varialie analogd la .doud a;a-numite specii distincte ; ;i la acestea se poale. ad[uga 9i o a treia specie, anume napii ctmuni 2). Dupa punctul de vedeie obignuit care considerd cd fiecare. specie.a fost creat6 in'mod^ind^ependent, va trebui sd atribuim asemdnarea.tulpinilor ldrgite ale acestor trei plante, nu descendenfei comune gi deci. nu unei tendinle de a .vatia 3) intr-un fel ajemdndtor - care constituie vera cqusa - ci va trebui s-o atribuim la trei acte de crealie separate, de;i strins legate intre ele. Naudin a observat multe cazurr similare de varia{ii analoge Ia marea familie a Cucurbitaceelor, iar diferili autori le-au observat la cerealele noastre. Cazuri similare intilnite in

condilii naturale la insecte au fost discutate recent cu multd a). .pricepere uniforme varrabilitdtii a lege sa a grupat in le-a care Walsh, d-l t; In limba englezd: 2) ln limba englezd:

swedish turnip.

- Nota trad.

common turniP. - Nota trad. s) Cauza adevdrat[. In original in latinegte. - Nota rad. a) ln limba englez6: equable variabilitY. - Nota trad-

LEGILE VAITIATIEI

\47

Totugi, la porumbei intilnim un alt caz qi aRume apiarilia intimpldtoare, la toate rasele, a unor pds[ri de culoare albastrd. ca ardezia, cu doud dungi negre pe aripi, cu flancurile albe cu o dungd transversald la cap[tul cozii, cu penele exterioare dungate in alb la bazd,. Cum toate aceste caractere sint specifice -pentru strdmog (porumbelul de stincd) presupun cd nimeni nu se va indoi ci aici este vorba de un caz de revenire gi c[ nu e vorba de o noud varialie analogd care apare la diversele rase. Cred cd putem ajunge cu toat[ increderea la aceastd conctruzie deoarece, dupd cum am vd,zut, aceste caractere de colorit pot sd apayd' cu u$urin![ la descendenlii rezultali din incrucig area a doul rase distincte ;i diferit colorate ; care influenleazd ;i in acest caz nimic din condiliile externe, in afara incrucigdrij de ardezie albastru culorii reaparilia poate cauza nu ereditdlii, legilor asupra culoare. impreund cu celelalte caractere de Fira indoial6, este surprinzdtor faptul c5 unele caractere au reapdrut dupa ce au fost pierdute timp de multe, poate chiar de sute de genera{ii. Dar cind o rasl s-a incruci$at numai o iingura datd cu alti rasd, descendenla manifesti intimplator timp de multe generalii tendinla de reversibilitate a caracterelor rasei strdine -- unii spun chiar pentiu doudsprezeci,e sau chiar pentru douizeci de glenera{ii. Dupa dou[sprer.c. genera{ii, pioporlia de singe de la un strdmog, pe-ntru a folosi o expresie obi;nuitd, estJ de numii I' la 2048 ; gi- totu;i, dup[ cum vedem, se crede in general cd iendinla de reversibilitate este provocatd de aceastd rdmuliF de singe strdin. intr-o rasd care nu a fost incrucigatd, dar in care ambii parinli au pierdut vreun caracter posedat de strdmogul lor, tendin{a puternicd sau slabi d. .? reproduce caracterul'pierdut poate fi transmisd la aproape orice numdr de genera[ii,9rpa:Pm s-a obseruit mai inainte gi in ciuda a tot ce am putea argumenta impotrivd. Cind un caracter care a fosi pierdut de o rasd reapare dupd un mare numdr cle generalii, rpoteza cea mai probabil[ nu este cd un individ devine dintr-o data isemdn[tof cu un strdmog situat cu sute de generafii in .urmd ci cd' in fiecare generalie succes wd. caracterul respectiv a stat latent qtJn cele din urm6, sub influen{a necunoscute, s-a dezvoltat. In cazul p_o.{umbelului<< Barb>>, de exemplu, care rareori produce o pasire albastrd, este probabil cd existd tendin{a

itror condilii favorabile latentd

ia in fiecare generalie s[ se producd un penaj albastru. Dit punct de

vedere abstract, imprJbabitfatea transmiterii unei astfel de tendinle la un mare numdr de generalii^nu este mai mare decit transmiterea similard a unor organe absolut nelolositoare sau rudimentare. Iar tendinla de a produce organe rudimentare este uneori ereditari. Cum toate speciile aceluiagi gen sint considerate ca provenind dintr-un strdmo; comun, este de agteptat ca ele intimplStor s6 varreze intr-un fel analog, astfel iA varietilile a doud sau mai multe specii vor gemdna una cu alta sau o varietate a unei'specii va sem[na prin anumite catactere cu alt[ specie distinct[, aceastd specie din urma fiind din puncul nostru de vedere doar o varietate bine exprimati ;i permanentd. Dar car-acterele datorite exclusiv varia{iei analoge vor fi probabil'neesen{iale, deoarece pdstrarea tuturor caracterelor impo.rtante funclional, a fost determinatd de seleclia naturald, in concordanfd cu.dif'eritele moduri i. viald, ale speciilor. De asemenea, este de agteptat ca speciile aceluia;i gen sd manifeste intimplator revenirea la caractere de mult pierdute. Deoarece, totu;i, nu cunoagtem strhmogul comun al nici unui grup natural, nu putep deosebi caracterele de reversiune de cele analoge. Dac[, de pild[, nll am fi ;tiut cii

ORIGINEA SPECIIT,ON

148

strimoqul (porumbel de stincd) - nu posedi pene la picioare sau pene zburlite. n aT fi putut spune dacl aceste caractere ale raselor noastre domestice sint reversiuni sau variafii analoge; dar am fi argumentat poate cd culoarea albastrd este un caz de reversiune, deoarece numdrul caracterelor corelate cu aceastd nuanli face pufin probabil ca ele sd apard toate impreund, ca urmare a unei simple varialii. Cu atit mai mult am fi putut deduce aceasta {inind seamd de faptul ca culoarea albastrd gi celelalte semne apar atit de frecvent cind se incrucigeazd, rase diferit colorate. De aceea, de;i in stare naturald ln general r[mine indoielnic care anume cazuri sint reveniri la caractere anterioare gi care sint varia{ii noi, analoge, ar trebui, totugi, pe baza teoriei noastre, sd gdsim uneori la descenden{ii unei specii care variaz6., caractere existente la alli membri ai aceluiagi grup. $i fard indoiald ca a$a gi este. Dificultatea in deosebirea speciilor variabile se datoreazd, indeosebi varietafilor care par cd imitd alte specii ale aceluiagi gen. Se poate da o listd nesfirgitd de forme intermediare intre alte doud forme, care ele insele numai cu greu ar putea fi clasate ca specii; aceasta aratd, afard de cazul cind toate aceste forme apropiat inrudite sint considerate ca specii create independent, cd variind, ele au cdpdtat unele din caracterele celorlalte. Dar cea mai buni dovadd a unor varia{ii analoge este datd de pdrfi sau organe care au in general un caracter constant, dar care variazd, uneori in a;a fel incit seamdnd intr-o oarecare mdsurd cu partea sau organul corespunzdtor al unei specii inrudite. Am adunat o listd lungi de asemenea cazuri; dar gi.aici ca 9i mai inainte nu am putinfa sd le e_xpun. Pot repeta numai c[ asemenea cazurr se ivesc in mod sigur gi c[ mi se par foarte importante. Voi cita totugi un caz curios gi complex nu pentru ci influenleazd,vreun caracter important, ci pentru cd, apare la mai multe specii ale aceluiagi gen, dintre care unele sint in stare domesticd iar altele ln stare naturald. Acesta este aproape sigur un caz de revenire. Uneori, mdgarul are nigte dungi transversale foarte distincte pe picioare, asemdnitoare cu acelea de pe picioarele zebrei: s-a splrs cd aceste dungi sint cel mai vizrbile la puiul de mlgar ;i dupi informa{iile pe care mi le-am procurat cred cd faptul este adevdrat. Dunga din regiunea spetelor este uneori dubl[, fiind foarte variabild in lungime gi formd. Un mdgar alb, dar care nu este albinotie, a fost descris ca neavind dungd nici pe spinare, nici in regiunea spetelor , iar la mdgarii de culoare inchisl aceste dungi sint uneori foarte neclare sau chiar inexistente. Se spune cd kulanul lui Pallas are o dungd dubld in regiunea spetelor. D-l Blyth a vdzut un exemplar de Hemionus cu o dungd distinctl pe umdr, pe care in mod obignuit (Hemionr,rs-ul) nu o are; gi colonelul Poole m-a informat cd puii acestei specii au in general picioarele dungate gi o dungd neclard in regiunea spetelor. Quagga, degi dungatd la fel de tare pe corp ca gi zebra, nu are dungi pe picio are: dar d-rul Gray di desenul unui exemplar avind dungi foarte distincte pe gambe, ca

zebrd.

ln ceea ce privegte calul, am adunat in Anglia

cazuri de dungi pe spinare la qi caii de rasele cele mai diferite de toate culorile: dungile transversale pe picioare nu sint rare la cai de culoare izabeld,, la cei goricii 1) gi intr-un caz chiar la roib' uneori se intilnegte o dungd in regiunea spetelor la caii'de culoar e izabelii gi am vdztri o urmd din aceastd dungd la un cal murg. Fiul meu a examinat cu grlja gi mi-a f[cut L)

dun:

izabel

mouse dun

goriciu;

bay:

Inurg:' chestnut

foib.

Nota *ad.

I.IlGILE YANIATIEI

149

o schit[ a unui cal mare de trac{iune belgian cu o dungd dubl[ pe fiecare spatd gi cu dungi simple pe picioare; am vdzut de asemenea un poney de Devonshire de culoare izabela Ei mi-a fost comunicatd descrierea amdnunlitd a unui poney mic din \ara Galilor, ambii cu trei dungi paralele pe fiecare spat6. In nord-vestul Indiei, rasa de cai Kattywar este atit de general vdrgatd,, dupl cum mi-a comunicat colonelul Poole, care a examinat aceastd rasl pentru guvernul indian, incit un cal nevdrgat nu este considerat ca fiind de rasd purd. Dunga de pe spate existd totdeauna ; picioarele sint de obicei vdrgate ; iar dunga de pe spatd, care este uneori dubld sau tripla se intilneqte adesea; mai mult incd, pdr{ile laterale ale capului sint uneori vdrgate. Adesea dungile sint cel mai aparente la minz, iar la caii bitrini dispar uneori cu totul. Colonelul Poole a vdzut cai de ras[ Kattywar dungali , atit cenu;ii cit gi murgi la fdtare. Am motive sd presupun pe bazainformaliei date de d-l W.W. Edwards ci la calul de curse englez, dunga de pe spinare este mult mai obignuitd Ia minz decit la animalul adurlt. Am crescut recent eu insumi un minz provenind de la o iapi murgd (descendenta unui armdsar turcmen gi al unei iepi flamande) gi dintr-un armdsar pur singe englez murg; acest minz, in virstd de o sdptdmind, avea pe crupd gi pe frunte numeroase dungi inchise foarte inguste, asemdndtoare cu cele ale zebrei, iar picioarele ii erau foarte slab dungate; toate dungile i-au disp[rut curind cu totul. Fdrd a intra aici in mai multe amdnunte pot spune cd am adunat date cu privire la existenla dungilor de pe picioarele ;i spetele cailor de diferite rase din diferite regiuni din Anglia pind in China de est gi din Norvegia pind in Arhipelagul Malaez. In toate pa4ile lurnii aceste dungi apar mult mai des la caii de culoare izabeld gi la cei ;oricii ; prin termenul de culoare izabeld, se inlelege o gaml largd, de cnlori, de la o culoare intermediard intre brun ;i negru pind la o nuan{6 apro-

piatd de crem. $tiu cd colonelul Hamilton Smith care a scris despre acest subiect crede cd diversele rase de cai se trag din diferite specii de origine - dintre care una, cea izabeld, era vdrgat6,; gi cb toate aspectele descrisei mai sus se datoresc unor incrucigdri mai vechi cu rasa izabeld,. Dar acest punct de vedere poate fi respins cu toatd lini;tea, deoarece este foarte improbabil ca puternicul cal de tracfiune belgian, poney-ul din !ara Galilor, caii norvegieni, rasa Kattywar, locuind cele mai depd,rtate colluri ale lumii, sd se fi incrucigat toate cu o singurd ras[ presupusd de origine. Sa ne intoarcem acum \a efectele incruci;irii diferitelor specii ale genului Equus. Dupd afirmafia lui Rollin, la catirul comun provenind din incruci,sarea dintre mdgar gi cal apar foarte des dungi in regiunea picioarelor; dupd d-l Gosse in unele par{i ale Statelor Unite peste noud din zece catiri au picioarele vdrgate. Am vdzut o dati un catir cu picioarele atit de tare vdrgate incit oricine ar fi putut crede cd era un hibrid de zebra; d-l W.C. Martin in excelentul sdu tratat despre cai, reproduce o figuri a unui catir asemlndtor. In patru desene colorate, reprezentind hibrizi intre md,gari gi zebr6, picioarele erau mult mai puternic vdrgate decit restul corpului ; iar intr-unul din desene se vedea o dublS dungd in regiunea spetelor. Faimosul hibrid al lordului Morton, oblinut de la o iapi roaibd gi un mascul quagga ca gi descendentii puri oblinuli ulterior de la aceeagi iapa montati de un armdsar negru de rasd arabd, erau mult mai vdrga{i pe picioare chiar decit quagga purd. In sfir;it ;i acesta este un caz foarte interesant, d-rul Gray da figura

l:lll

0NI (iI\EA

SI'E(,IIL()

unui hibrid (gi m[ informeazd cd, cunoagte ;i un al doilea caz) intre mdgar ;r Hentionus: ;i ac.est hibrid. {.!i.m[gaml are numai uneori dungi pe picioare iar Hemionu-, nu are nrcl una gi nici chiar dungd pe um5r, avea totugi toate patru picioarele r argate iar in regiunea spetelor trei dungi scurte ca acelea ale poney-lor izabeli din Devonshire ;i din lara Galilor, avind chiar citeva dungi de tip zebroid pe p5r{ile laterale ale capului. In legdturzl cu acest din urmd fapt am fost atit de convins cd nici mdcar o singuri dungd de culoare nu apare din ceea ce se numeste in rnod obignuit intirnplare, incit numai pe baza existen{ei dungilor de pe capul acestui hibrid de mdgar X Hemionus, m-am hotirit si-l intreb pe colonelul Poole daci astfel de dungi ale capului apar vreodatd la rasa de cai Kattywar caracterizatd, prin dungi ; ;i dup[ cum am vdzut, mi s-a rdspuns in mod afirmativ. Ce vom splrne acum in legdturd cLl aceste date ? Vedem cd diferite specii distincte ale genului Ecluus capdtd, prin simpld varia{ie, dungi pe picioare ca la zebre ori dungi pe spete calamdgari. La cal vedem cd aceastd tendin![ este puternicd ori de cite ori apare o nuanfd de izabel - o nuanld care se apropie de aceea a coloritului general al celorlalte specii ale genului. Aparilia dungilor nu este insoliti de nici o schimbare a formei sau de nici un alt caracter nou. Vedem cd aceastd tendin!6 de dungare este cel mai puternic exprimatd la hibrizii diferitelor specii din cele mai deosebite. Sd revenim acum la cazul diferitelor rase de porumbei : ele se trag dintr-un porumbel (cuprinzind doud sau trei subspecii sau rase geografice) de culoare albdstruie cu anumite dungi gi alte semne ; gi cind vreo rasd capdtd, prin simpld varia{ie o nuan{d alb6struie, aceste dungi qi celelalte semne reapar in mod invariabil, dar fdrl nici o altd modificare a formei sau a altor caractere. Cind se incrucigeazd cele mai vechi gi mai autentice rase de diverse culori, vedem la metigi o pttternicd tendinla de reaparilie a nuan{ei albastre, a dungilor gi a semnelor. Am arltat cd cea mai probabild ipotezd, pentru explicarea reapariliei caracterelor foarte vechi este cd existd o tent{inya la puii fiecdrei generafii succesive de a reproduce caracterul pierdut de mult gi cd aceastd tendinfd invinge uneori, din cauze necunoscute. $i tocmai am vdzut cI la citeva specii ale genului cal, dungile sint mai bine exprimate sau apar mai frecvent la exemplarele tinere decit la cele in virstd. Sd numim rasele de porumbei, dintre care unele s-au reprodus de veacuri, specii ; qi cit de perfect paralel este acest caz cu cel al speciilor genului cal ! In ceea ce m5 privegte, ffi5 incumet sd privesc cu incredere la trecutul depdrtat de care ne despart mii gi mii de genera{ii ;i vdd un animal vdrgat ca o zebrd,, dar in alte privinfe poate cu totul altfel alcituit gi care a fost pdrintele comun al calului nostru domestic (indiferent dacd se trage dintr-una sau mai multe rase s6lbatice), al mdgarului, al lui Hemionus, quagga gi al zebrei. Cine crede cd fiecare specie ecvind a fost creatd independent va sus{ine pe semne c[ rfiecare specie a fost creatra cu o tendinfd de a varia, atit in stare naturald cit gi domesticd, intr-un anumit fel, astfel incit sd devind vdrgat ca celelalte specii ale genului ; gi c[ fiecare specie a fost creatd cu o puternicd tendin{d, atunci cind este incrucigatd cu specii trdind in regiuni indepdrtate ale lumii, de a produce hibrizi semdnind prin desennl lor dungat, nu cu parin{i proprii, ci cu alte specii ale genului. A admite acest punct de vedere este, dupd pirerea mea, a respinge ceva real pentru ceva ireal sau cel pu{in pentru o cauzd, necunoscuti. Acest lucru ar face din creaturile lui,dumnezeu pur gi simplu o batjocurd qi o deziluzie; ev unulo

LBGILE VAITIATIEI

151

inclina tot atit de u;or sd-l cred ca gi pe autorii negtiutori ai vechilor cosmogonii eare suslineau cd scoicile fosile n-au tr6it niciodat[, ci au fost create din piatrd pentru a imita scoicile care triiesc pe plaja mdrii.

REZUMAT

Ne;tiinla noastrd cu privire la legile variafiei este profundd. Nu putem ardta nici intr-un singLrr caz dintr-o sutd ra{iunea pentru care o parte sau alta au variat. Dar ori de cite ori avem putinla sd facem o comparalie, vedem ci aceleagi legi au ac{ionat pentru producerea atit a deosebirilor mai mici dintre varietdlile aceleiagi specii cit gi a deosebirilor mai mari dintre speciile aceluiagi gen. Condiliile schimbate produc de obicei numai o variabilitate fluctuantl, dar uneori cauzeazd efecte directe ;i definite ; iar acestea pot ajunge cu timpul s[ fie exprimate puternic degi nu avem dovezi suficiente in acest sens. Modul de viald producind particularitdlile constitufiei, folosirea care intdregte organele gi nefolosirea care le sldbegte gi le reduce, par a fi avut in multe cazuri, efecte puternice. Pdr{ile omoloage tind si varieze in acela;i fel gi tind sd se contopeasci. Modific area pdr{ilor tari gi a pdrfilor externe, influen{eazd, uneori pdr{ile mai moi gi interne. Cind o parte este puternic den,oltatd,, poate sd aibd tendin{a de a sustrage hrana pdr{ilor invecinate; gi fiecare parte a structurii care poate fi inlituratd 1) fdrd a dduna vie{ii, va fi inl5turatd. Schimbirile de structur[ la o virstd timpurie pot influen{a p5r{ile care se vor dezvolta ulterior ; qi se produc rnulte cazuri de varia{ii corelative, a cdror naturd nu sintem in mdsurd sd o explicdm. Pdr{ile multiple sint variabile in numdr ;i structur[, poate pentru c5. provin din acele pdr(i care nu au fost strict specializate pentru vreo func{iune particulard, astfel incit modificarea lor nLr a fost strict controlatd de seleclia natural[. O urmare probabil a aceleiagi cauze este gi faptul cd organismele inferioare pe scara natural6 sint mai variabile decit cele situate sus pe aceastd scar[ gi a c[ror organrzalie este mai specialtzatl,. Organele rudimentare, fiind inutile, nu sint reglate de seleclia naturald, qi de aceea sint variabile. Caracterele de specie-cu alte cuvinte, caracterele care au ajuns sd se deosebeascddup[ ce diferitele specii ale aceluiagi gen s-au desprins dintr-un strdmo; comun - sint mai variabile decit caracterele de geo, adicd acelea care au fost mo$tenite de mult qi nu s-au schimbat in cursul acele"iagi perioade. ln aceste observalii, ne-am referit la parfi. speciale ale organelor care mai sint inc[ variabile, deoarece au variat recent ;i au ajuns astfel s[ difere ; dar am vdzut de asemenea, in capitolul al doilea, cd acelagi principiu se aplicd gi individului in intregime. Intr-adevdr, intr-o regiune unde se gdsesc multe specii ale unui gen adicd acolo unde a avut loc mai inainte mu1t5 varialie gi diferenliere sau unde formarea de specii noi a fost activd - in acea regiune gi la acele specii gdsim acum, in medie, cele mai multe varietdli. Caracterele sexuale secundare sint foarte variabile ;i diferd mult la speciile aceluiagi grup. Variabilitatea aceloragi pdrli ale organizafiei a constituit in general un avantaj pentru producerea diferenlelor sexuale secundare la ambele sexe ale aceleia;i specii gi pentru producerea de diferenle intre specii la diferitele specii ale aceluia;i gen. Orice parte sau organ care ajung la dimensiuni excep{ionale sau care s-au dezvoltat intr-un mod excep{ional, in comparalie cu aceeagi parte sau organ al speciilor t) In limba englezi -

.raver{.

.Ytttd tr6d.

i,l

()NIGINEA SI'ECIII,()It

inrudite, trebuie sa fi trecut printr-o serie exceplionald de modific[ri din momentul apariliei genului gi astfel putem in{elege de ce gi-au pdstrat incd o capacitate de r arialie rnult mai mare decit alte pdr{i, deoarece varia\ia este un proces lent ;i de Iungb duratd, iar selecfia naturald in asemenea cazuri nu va fi avut incd timpul sa invingl tendinfa citre o variabilitate continud gi cdtre revenirea la un stadiu mai 1rulin modific at. Dar in cazul cind o specie cll un organ exceplional de dezvoltat a reugit sd dea numerogi urmagi modificali - ceea ce din punctul nostru de vedere trebuie si fie un proces foarte lent, necesitind o lungd perioadd de timp - in acest caz selec{ia naturalS a reugit sd fixeze caracterul organului, oricit de exceplional ar fi fost el dezvoltat. Speciile care au mogtenit aproape aceea;i constitulie de la un pdrinte comun si care sint expuse unor influenfe similare, tind in mod natural s[ prezinte varialii analoge, sau pot reveni nneori la une 1l din caracterele vechilor lor strdmogi. Degi revenirile gi varialiile analoge nu dau nastere la modificdri noi ;i importante, ele vor imbogd{i frumoasa ;i armonioasa diversitate a naturii. Oricare ar fi cavza fiecdrei mici deosebiri dintre descendenli ,si pdrin{ii lor si trebuie sd existe o cauzd pentru fiecare dintre ele - avem motive s[ credem cd neincetata acumulare a deosebirilor folosito are a dat nagtere tuturor modificdrilor mai importante ale structurii in func{ie de modul de via![ al fiecdrei specii.

CAPITOLUL VI

DIFICULTATILE TEORIEI Dfficultdlile teoriei c{escendenlei prin modiJicere

- Absenya sau raritatea varietdtilor de trande viaYd diferite la aceeayi specie - Specii cu ntoduri de viald .foarte cliferite de cele ale formelor tnrudite * Organe extrem de perfeclionote * Moduri de tranzilie * Cazuri dificile - Natura non facit salturn - Organe de micd importanld Organe care nu stnt ebsolut perfecte tn toate cazurile - Teoria selecyiei naturale zilie-Tranzilii tn modurile de viald - Moduri

ruprinde legea unitdyii tipului Si a condiliilor de existenyd

Cu mult inainte de a fi ajuns la aceastl parte a lucrdrii mele, cititorul trebuie se fi intimpinat o serie de dificultdti. Unele sint atit de serioase incit gi astdzi mi-e greu sA md gindesc la ele fdrd, a fi zguduit intr-o oarecare mdsur[; dar, dup[ cit imi pot da seama, cea mai mare parte din aceste dificultAfl sint doar aparente, iar cele reale nu sint dupd cum cred, fatale teoriei mele. Aceste dificultdli gi obiecfii pot fi clasate in urmAtoarele puncte: mai intii dacd speciile descind din alte specii prin grada(ii fine, de ce nu intilnim pretutindeni nenumdrate forme de trecere ? De ce nu este intreaga naturd in stare de confuzie, ci speciile exist[ bine definite, a;a cum le vedem ? ^ ln al doilea rind, este oare posibil ca un animal, avind de exemplu, constitu{ia $i modul de viafd, al unui liliac, sd se fi format prin modific area unui alt animal cu un mod de viafd qi o constitu{ie foarte diferite ? Putem noi oare crede cd selec(ia naturald poate produce pe de o parte un organ de o importanld atit de minord cum este coada unei girafe care servegte la gonirea mugtelor gi pe de altd parte un organ atit de admirabitr cum este ochiul ? In al treilea rTnd, instinctele pot fi oare dobindite gi modificate prin seleclia natural6 ? Ce vom spune despre instinctul care cSliuzegte albina sd facd, celule ;i care i! mod practic a anticipat descoperirile unor mari matematicieni ? In al patrulea rind, cum putem explica faptul cd speciile, cind se incruciQeazd, sind sterile gi produc descendenli sterili, iar varietdlile cind se incrucigeazd, igi pdstreazd, fertilitatea intactd ? Vom discuta aici primele doud puncte; in capitolul urmitor vom discuta citeva din obiecliile diverse ; iar instinctul ;i hibr tdizarea le vom discuta in celelalte doud capitole urmdtoare.

fi1

()RIGINEA SPECIIL()R

Despre absen{a sau raritatea varietdgilor de tranzilie. Deoarece selectra natural5. actioneazd, numai prin pdstrarea modificirilor folositoare, fiecare forma noud va tinde, intr-o regiune deplin populatd, si ia locul gi in cele din urmi sd extermine formele inrudite cu ea dar mai pufin perfecfionate, precum gi alte forme --ui pufin favorizate cu care intrd in concurenfd. Asffel extinflia gi seleclia natural5 merg mind in mini. De aceea dacd consideiam fiecare specie ca descinzind din vreo formd necunoscutd, atit parinlii ei cit gi toati variet6{ile de tranzilre trebuie sd fi fost exterminate prin fnsugi.procesul db forrnare gi de perfec!ionare al noii forme. Dar, pentru cd potrivit acestei teorii trebuie sd fi existat nenumarate forme de trecere, de ce oare nu le gdsim ingropate in cantitd{i imense in scoarla pdmintului ? Va fi ryui potrivit sd discutdm ac-eastd chestiune in capitolul despre i-p.rfecfiunea cronicii geologice ; aici voi spune doar cd, dupi pdreiea mea, rdspunsrl re glsegte in faptul cd cronica geologicd este cu mult hai pufin perfectd decit se presupune in general. Scoarfa pdmlntului este un vast - muzeu dar colectiile ; naturale au fost fdcute in mod imperfect qi numai la mari intervale de timp. ' Dar s-ar putea obiecta cd atunci cind mai multe specii strins inrudite locuiesc lcefagi teritoriu, ar trebui sd gdsim cu siguranld, gi in preient, multe forme de trecere. Sd ltrdm un caz simplu : cdl5torind de la nord la.sud printr-un continent, ne intilnim in general la intervale succesive cu specii strins inrudite sau care se inlocuiesc 1). ocupind evident aproape adelagi loc in_ economia naturald a regiunii. [AreateleiJ acestor specii care se inlocuiesc, se intilnesc adesea Si se interp5lrund; cind una din specii devine mai rar d,, cealaltd devine tot mai frecventd, prnd ce una o inlocuie,ste pe cealaltd. Dar dacd compardm aceste specii acolo und. ele se amestecd, 1. Y9ry gasi in general absolut distincte una fa!d, de alta in toate amdnuntele structurii lor, exact pe cit sint de distincte exemplarele luate din centrul regiunii larealului] 1or. Dupd teori a mea, aceste specii iniudite descind dintr-un parinte comun ; in decursul procesului de modificare, fiecare s-a adaptat condiliilor de via[d, din regiunea respectiv5" inlocuind gi exterminind forma parentald originard gi toate varietdfile de tranzitrie intre stadiile sale din trecut gi cele actuale.- De aceea, nu trebuie sd ne. agteptdm in prezent sd intilnim numeroasele varietd[i de tranzilie in fiecare regiune, degi trebuie sd fi existat gi poate cd s-au pdstrat ingropate aici in stare fosila. Dar de ce .nu gdsim astdzi in regiunea inteimediari, cu^ condilii de viald interme diard,, varietdli strins legate de celelalte specii gi care sI faia trecerea intre ele ? Aceastd dificultate m-a incurcat timp indelungat. Dar cred cd poate^fi explicatd in mare mdsurd. _ .In primul rind, cind pornim de la faptul ci o regiune este continud in prezent, -timp trebuie s[ fim foarte_precau{i in a trage concluzia cd, ea a fost continui de perioadS. lungi Geologia ne demonstreazd c[ majoritatea continenteloi au 9 fos! lLydmilate in insule chiar in decursul ultimelor peiioade ale ter{iarului gi in astfel de insule s-au putut forma in mod independent ipecii distincte , idrd, sd existe posibilitalea formdrii unor variet[ti intermediare in- zonele intermediare. Prin ichimbdri in forma gi clima regiunii, regiuni marin e, astdzi continue, trebuie si fi existat Pina de curind intr-o stare mult mai pulin conlinud gi uniformd decit in prezent. Dar voi trece peste aceastd cale de a scdpa de dificultatea respectivd: cred 1) Forme numite

astizi vicariante. - Nora tatl.

FIIJI]LT,\TILF] TE0 HIEI

cf, multe specii perfect definite s-au format in teritorii riguros continue ;

1S;

degr

nu md indoiesc cd starea anterioar[ farlmilatd, a regiunilor ast[zi continue a jucat un rol important in formarea noilor specii, mai ales la animalele care se deplaseazd, mult gi care se incrucig eazd liber. Dacd privim speciile a$a cum sint rispindite astdzi pe o vastd suprafafd, gdsim le in general destul de numeroase pe o bund parte a acestui teritoriu, apoi devenind intrucitva brusc mai rare la marginile lui gi in cele din urmi dispdrind. De aceea teritoriul neutru ?ntre doud specii care se inlocuiesc este in general ingust in comparalie cu teritoriul fiecdreia din ele. Acelagi fapt il vedem cind ne urcdm pe munli gi, dup[ cum a observat Alph. de Candolle, uneori este cu totul uimitor cit de brusc dispare o specie alpin[ obi;nuitd. Acelagi lucru a fost observat de E. Forbes cind a explorat cu draga adincurile marine. Celor care considerd clima ;i condi{iile fizice de viatd, drept cele mai importante elemente ale rdspindirii, aceste fapte trebuie sd le provoace mirare, deoarece clima si inal{imea sau adincimea se diferentiazd in mod treptat, imperceptibil. Dar dac[ ne gindim cd aproape orice specie, chiar in centrul arealului ei, ar cregte imens din punct de vedere numeric, dac[ nu ar fi alte specii concurente; dacd ne gindim c[ aproape toate trdiesc pe socoteala altor specii sau le cad pradd : pe scurt dac[ ne gindim cd fiecare organism este legat fie direct fie indirect in modul cel mai strins cu alte organisme, vedem cd rdspindirea locuitorilor din orice regiune nu depinde in nici un caz exclusiv de condifiile fizice care se modificl imperceptibil, ci depinde in mare mdsurd de prezenta altor specii cu care se hrdnesc sau care ii distrug, sau cu care intrd in concurenld I gi cum aceste specii sint ele ingile definite qi nu trec una intr-alta prin gradafii imperceptibile, gi rdspindirea oricdrei specii depinzind de rdspindirea altor specii va tinde sd fie clar delimitat[ ! Mai mult inc[, fiecare specie, la limita rdspindirii ei, unde existd in numdr redus, va fi destul de uqor supusd unei complete nimiciri in Llrma fluctuaJiilor num[rului dugmanilor sdi sau a prdzli, sau in urma fluctua{iilor de climd; gi astfel rdspindirea ei geograficd va ajunge s[ fie qi mai precis delimitatS. Deoarece speciile inrudite sau care se inlocuiesc sint in general repartizate, atunci cind populeazS, o suprafali continud, in aga fel incit fiecare are o rdspindire largd, cu un teritoriu neutru relativ ingust intre ele, in care devin rare aproape brusc, tot astfel gi varietdlile nedeosebindu-se esenlial de specii, trebuie sd fie supuse aceleia;i reguli; deci dacd ludm o specie variabild gi care locuiegte un teritoriu foarte intins va trebui sd presupunem cd doud varietdli sint adaptate la doud teritorii mari, iar a treia varietate la o zond ingustd intermediard. Varietatea intermediard va exista, prin urmare in num[r mai mic, deoarece ocupd o suprafald mai ingustd gi mai mic6; gi intr-adevdr in mdsura in care am putut verifica, aceast[ reguli se menline qi la varietdlile in stare natural5. Am intilnit exemple izbitoare ale acestei reguli in cazvl varietdlilor intermediare intre varietSlile bine exprimate ale genului Balanus. $i rezultd din informa{iile pe care le defin de la d-l Watson, de la d-rul Asa Gray gi de la d-l Wollaston, cd, in general atunci cind existd varretdfi intermediare intre doud alte forme, acestea sint mult mai rare numeric decit formele pe care le leagd intre ele. Acum, dacd, ddm crezare acestor fapte ;i ra{ionamente gi conchidem cd varietAlile care leagd intre ele doud alte variet6!i au existat in general in numdr mai mic decit formele pe care le leagd, vom putea infelege de ce variet[file intermediare nu vor dura timp de perioade inde-

166

()I]IGINEA SPECIILOR

lungate gi de co, ca reguld generalA, ele vor fi exterminate gi vor dispare mai curind decit formele pe care le-au legat inilial intre ele. Orice forrnS cu numdr mai mic de indivizi va avea, dupd cum arn mai remarcat, mai multe posibilit5.li de a fi exterminatd decit una cu indivizi numerogi ;i in acest caz special, forma intermediari va fi indeosebi supusd infiltrdrilor formelor strins inrudite care exist[ de ambele p[r{i. Dar existd o considera(ie mult mai importanti gi anume cd in cursul procesului de modificare ulterioard prin care doud varietdli se presupune cd vor fi transformate gi desdvirgite in doul specii distincte, cele doui varietdfi mai bogate numeric 9i locuind un areal mai lntins, vor avea o mare superioritate asupra varietdfii intermediare mai pulin numeroasd gi trdind in zona ingust6, intermediard. Astfel formele bogate numeric vor ave a, in cursul oricdrei perioade, ca urmare a acfiunii selec{iei naturale, posibilitAfi mai mari de a prezenta varialii favorabile decit formele mai sdrace numeric. De aceea, formele mai comune in intrecerea pentru via!6, vor tinde sd invingi gi sd inlocuiasc[ formele mai pufin comune, deoarece acestea se vor modifica ;i perfec{iona mai incet. Acelagi principiu cred cd se aplicd gi speciilor comune din fiecare regiune, dupd cum s-a ardtat in capitolul al doilea, specii care prezinLd in medie un numdr mai mare de varietdfi bine exprimate decit speciile mai rare. Pot explica aceasta printr-un exemplu. Sd presupunem cd se iau trei varietd{i de oi pentru a fi crescute, una adaptatd, la o regiune muntoasd intinsd ; a doua la o regiune relativ ingustd gi deluroas[ $i a treia adaptatd cimpiilor intinse de la pcalele munfilor. Sd presupunem de asemenea, cd toli locuitorii incearcd cu egald, rivnd gi pricepere s6-gi imbundtdleascd turmele prin seleclie. $ansele de reugitd vor fi in acest caz mai ales in favoarea marilor proprietari din regiunile muntoase sau de la cimpie, care igi vor imbundtdfi rasele mai repede decit micii proprietari din regiunea intermediari ingustd gi deluroasd ,si prin urmare rasele de munte sau de ges, imbundt5fite, vor lua curind locul rasei de deal, mai pulin imbundt6lit6. $i astfel, cele doud rase care iniflal au existat in numdr mai mare, vor veni in contact strins una cu a7ta, f[rd interpunerea varietdfii de deal, interrnediare, pe care au inlocuit-o. In rezumat, cred cd speciile ajung si fie suficient de bine definite gi nu prezintl, in nici o perioadd un haos inextricabil de verigi variabile intermediare : mai intii pentru cd varietdlile noi se formeazd foarte incet, deoarece varialia este un proces lent gi seleclia naturali nu poate face nimic pind ce nu se ivesc deosebiri individuale sau variajii favorabile gi pind ce un loc din economia naturald.a regiunii nu poate fl ocupat mai bine de vreo modificare a vreunuia sau a mai multora din locuitorii sdi. $i asemenea locuri noi vor depinde de schimbdri lente ale climatului sau de imigrafia intimplStoare a unor noi locuitori gi, probabil, intr-un grad ;i mai insemnat, de modificarea inceatd a unora din vechii locuitori gi de interacliunea dintre formele noi astfel produse gi cele vechi. In felul a..ttu ar trebui sd vedem in orice regiune gi in orice timp, numai pufine specii care prezintd mici modificdri de structurd cu un caracter intr-o anumitd mdsurd permanent; desigur cd gi vedem. si ' aceasta In al doile-a rind, suprafele astizi continue trebuie sd fi existat adesea, chiar relativ recent, ca porliuni izolate, in care multe forme - mai ales dintre clasele care se incruciqeazd. pentru fiecare nastere gi circuld mult - s-au diferenliat suficient de net intre ele, pentru a putea fi clasate ca specii care se inlocuiesc. In acest caz varietalile intermediare intre diferitele specii care se inlocuiesc gi parintele lor

DIFICITI,TTTII,E TE0NIEI

L57

comun trebuie sd fi existat mai inainte pe fiecare por{iune izolatd. a uscatului, dar in cursul procesului de selecfie naturald aceste verigi au fost inlocuite gi exterminate, astfel lncit nu mai pot fi gdsite in stare vie. ln al treilea rind, cind doud sau mai multe varietdfi au fost formatein diferite pdrli ale unei suprafele strict continue, varietdlile intermediare s-au format probabil la inceput in zonele intemediare, dar in general au avut o duratd scurt6, deoarece din motive de-acum stabilite (gi anume din ceea ce ;tim despre actuala rdspindire a speciilor strins inrudite sau care se inlocuiesc gi de asemenea a variet5lilor recunoscute), aceste varietdli intermediare vor exista in zonele intermediare in numdr mai mic decit varietalile pe care tind sd le lege impreund. Din aceastd cauz6, numai varietilile intermediare vor fl supuse extermindrii accidentale ; gi in cursul procesului de modificare ulterioard, vor fi aproape sigur invinse gi inlocuite de formele pe care le leag[ intre ele, deoarece aceste forme, existind in numdr mai mare, vor prezenta, in ansamblu, mai multe varietdti li astfel vor fi perfeclionate mai departe prin seleclie naturald gi vor dobindi noi avantaje. In sfirsit, considerind nu un timp anumit, ci toate timpurile, dacd teoria mea este ade verata, trebuie sd fi existat desigur variei[li intermediare nenumdrate, legind strins intre ele toate speciile aceluiagi grup; dar adeviratul proces al selec{iei naturale tinde in mod constant, dup[ cum s-a remarcat atit de des, sd extermine formele parentale gi verigile intermediare. in consecinld, dovada existenfei lor anterioare nu s-a putut gd.si decit printre resturile fosile care sint pdstrate lntr-o stare extrem de imperfectd si cu lacune, dupd cum vom incerca sd ardtim intr-un capitol viitor. Despre originea organismelor cu obiceiuri ;i structuri particulare ,ri despre tranziliile dintre ele. Cei ce se opun vederilor mele s-au intrebat, de pild5, cum de a puturt un animal terestru carnivor sd se transforme intr-unul cu un mod de viala acvatic, gi cum ar fi putut sd existe el in aceastl stare de tranzi{ie ? Ar fi ugor de ardtat c6 existd gi in prezent animale carnivore prezentind trepte intermediare apropiate, de la moduri de via!6 strict terestre la moduri de viatd, acvatice ; gi cum fiecare exist[ pebaza luptei pentru viat[,, este limpede cd fiecare dintre ele trebuie sd fie bine adaptat locului respectiv din natur[. S[ lulm de pildd, Mustela vison din America de Nord , care are picioare^palmate gi seam6n5. cu vidra in privinla bldnii, a picioarelor scurte qi a formei cozii. In timpul verii, acest animal se hrdnegte cu pegte dupa care inoatd in . api., dar in timpul iernii indelungate pd rd.segte apele inghefate gi se hrdnegte, c& gi celelalte mustelide, cu goareci gi animale terestre. Dacd ei ar f, luat un alt exemplu Ei s-ar fi. intrebat cum de s-a putut transforma un patruped insectivor intr-un liliac zbur[tor, problema ar fi fost mutt mai dificild de rezolvat. Totugi, cred c5 astfel de dificultd{i sint de micd importante. $i aici, ca qi in alte ocazii, md gdsesc intr-un mare dezavantaj, deoarece din numeroasele cazurr grditoare pe care le-am adunat nu pot da decit unul sau doud exemple de moduri de via{L gi structuri de ffanzilie la specii inrudite gi de moduri de via!6 diversificate, constante sau intimpldtoare la o aceea;i specie. $i mi se pare cd numai un gir lung de exemple ar putea sd micgoreze greutatea pe care o prezintd un caz special cum este cel al liliacului. Sd privim familia veverilelor; avem aici cea mai find" gradalie, de la animale cu cozi u$or turtite sau de la altele care, dupd cum a ardtat Sir J. Richardson, au partea posterioard a corpului relativ latd ;i pielea de pe flancuri mai dezvoltatd

l5b

OIiIUINEA SPECIILOR

gi pina la aga-numitele veverile zburdtoare; veverilele zburdtoare au membrele gi chiar baza coz1i, unite printr-o membrand, largd", care are rol de paragutd gi le permite sd alunece prin aer 7a o distan!6 uimitoare, din arbore in arbbre. irlu existd indoiald cd fiecare itructurd este foloritour. fiec[iui tip de veverild in concliliite de via[d' respective, ajutind-o sd scape de pdsirile sau animalele de pradd, sd adune hrana mai repede satl, probabil micgorindu-i primejdia unor cadbri iniimpldtoare. Dar din acest fapt nu reiese c[ sfructura fiecarei veverite este cea mai bund care ar putga fi conceputd in toate condifiile posibile . Dac'd" s-ar schimba c:lima sau vegetafta, dacd, ar imigra alte rozdtoare concurente sau noi animale de prad[, sau daci s-ar modifica cele vechi, toate analogiile ne fac si credem cd cel P-ul1n unele veverile ar descreste numeric sau ar fi exterminate, afar1, de cazul cind gi-ele s.-?r m_gdifica gi s-ar perfecliona in mod corespunzdtor. De aceea nu pot vedea nici o dificultate, mai ales finind seama de condifiile schimbdtoare ale vielii, ca sd se fi p[strat mereu indivizi avind pe flancuri membrane tot mai mari, fiecare din aceste modificdri fiind folositoare, Iiecare fiind transmisd pind ce prin efectele acumulate ale acestui proces de selecfie natu rald, s-a format o aga-numitd veverild zburdtoare perfectd SA privim acum Galeopithecus sau aga-numitul lemur zburrator, care mai

inainte era clasificat intre lilieci, dqr in prezent se crede cd. apar{ine insectivorelorl). O membran[ laterald. extrem de latd se intinde de la colluiile 'maxilarului pina ia coadd gi include ;i membrele cu degete alungite. Aceastd membrand de pe liancuri posedd un mugchi extensor. Degi nu existd verigi treptate structuralf adaptate plutirii in aer care si lege in prezent Galeopithecis de^celelalte insectivo.., i',,, e greu totugi sd presupunem ch, asf'el de verigi au existat in trecut si cd fiecare s-a dezvoltat in acelagi fel ca la veverilele mai pu{in perfec{ionate in plutire aeriand, -posesorului' fiecare treaptd a structurii fiind folositoare ei. De uri-.n.a, nu mi se pare cu neputin{d. de crezut cd degetele gi antebra{ul unu i Gcleopithecus legate prin membrand s-ar fi alungit mult-datoritd seleclief natr-rrale; iar aceasta in ceea ce privegte organele de zbor, ar fi transformat animalul in liiiac. La unii lilieci, la care membrana aripilor se intinde de la um5.r la coad6, cuprinzind 9i membrele posterioare, vgdem poate urmele unni aparat adaptat iniiiai mai curind alunec[rii prin aer decit zborului. Dacd, s-ar stinge vreo duzind de genuri de pdsdri, cine ar fi indrdznit sd bdnuiascd cd ar fi putut exista pdsiri care igi foloseau aripile numai drept palete inotdtoare ca tala Micropterus 2) a h-ri Eyton; drept inotdtoare in apa gi picioare anterioare pe uscat, ca Plnguinii ; drept vele ca struful gi fdrd nici o intre6uinfare func{ionald, ca Apterix ? Totugi structura fiecdreia dintre aceste pdsdri .'ste bund pentru condiliile ei de via[d,, deoarece fiecare trebuie sd tiSiascd ducind o lupti ; dar nu este in mod necesar cea mai bund cu putin{|. pentru orice fel de condilii..Din cele spuse nu trebuie sd deducem cd vreuna din treptele de structurd 119 aripii, amintite mai sus 9i care poate cd sint toate rezuftate ale lipsei de folosire, atald etapele prin care pdsdrile au ajuns la actuala lor capacitate perfectd la zbot; ele ne aratd, cel pu{in, numai ce diversitate de moduri de tranzilie este totu;i posibila. r) Astazi,

Galeopithecas este clasat

') Astizi, Tarlryeres

cinereus

in ordinul

gm.- \'ota

Dermoptera. trad.

* Nota

trad.

DI r,'rrl r--LI'ATl L

Ii'-fD0HIE

159

Dat fiind cd unii membri ai unor clase cu respiralie acvaticd, cum sint Crustaceele qi Molustele, s-au adaptat viefii terestre, gi c[ existd pdsdri si mamifere zburdtoare, precum;i insecte zburdtoare de cele mai diferite tipuri gi cd. in trecut au existat reptile zburdtoare, se poate concepe cd pe;tii zburdtori, care planeazia intorcindu-se cu ajutorul acum pe distanfe mari, prin aer, ridicindu-se pulin inot[toarelor lor vibratoare, ar putut sd devini animale perfect inaripate. Dacd aceasta s-ar fi reahzat, cine ar fi putut oare sd-9i inchipuie cd intr-un stadiu timpuriu de tranzilie ei au fost locuitori ai largului oceanului gi gi-au folosit organele incipiente de zbor in mdsura in care gtim, exclusiv pentru a nu fi devorali de alli pegti ? Atunci cind vedem vreo structurd foarte perfec{ionatd pentru un mod de via{a special, ca aripile unei pdsdri pentru zbor, nu trebuie si uitdm faptul c[ animalele prezentind grade de tranzitrie timpurii in structurS, au supravieluit rareori pinl in prezent, deoarece au fost inlocuite de urmaqii lor, care au devenit, treptat, mai perfec{iona{i prin selec{ia naturald. Mai mult, vom putea conchide cd stadii de tranzifie intre structuri adaptate la moduri de viald foarte diferite s-au dezvoltat arareori de timpuriu in mare numir, nefiind reprezentate prin multe forme subordonate. Astfel, revenind la exemplul nostru imaginar, cu pegtele zburdtor, nu pare probabil ca pegti capabili de zbor adevdrat sd se fi dezvoltat in multe forme subordonate, pentru a prinde prada in multe f'eluri, pe uscat gi in apd, pind ce organele lor de zbor nu vor fi ajuns la un inalt stadiu de perfecfiune, astfel incit si le fi dat o superioritate netd asupra altor animale, in bdtilia pentru via[d. De aceea, posibilit atea de a descoperi in stare fosild specii cu grade de tranzi\re in structurd, va fl totdeauna redusd, deoarece ele au existat in numdr mai mic fa{5 de speciile cu structuri pe deplin dezvoltate. de diversificare 9i schimbare a obiceiuVoi da acum doud, sau trei ^exemple rilor, la indivizii aceleia,si specii. In fiecare caz ar fi ugor pentru selec{ia naturalS sd adapteze structura animalului la obiceiurile lui schimbate, sau exclusiv la una dirr ele. Este totugi greu de hotlrit ;i neimportant pentru noi dacd, se modificd intii obiceiurile si apoi structura sau dacd usoare modific[ri de structurd duc la obiceiuri schimbate; probabil cd ambele se produc de cele mai multe ori simultan. Ca exemplu de obiceiuri schimbate este suficient sd ne referim la multe insecte din Anglia care se hrdnesc acum cu plante exotice sau exclusiv cu substan[e artificiale. Se pot da nenumdrate exemple de obiceiuri diversificate. Am observat adeseori in America de Sud un muscar (saurophagus sulphuratus) stind in aer deasupra unui loc ;i apoi zburind in alt loc, ca un vinturel 1) iar alteori stind la pindd pe mal gi apoi aruncindu-se in apd dup5. un pegte) ca un pescdrug albastru. La noi in[ard, piligoiul mare (Parus major) poate fi vdzut cdfdrindu-se pe ramuri aproape ca o cojoaicd (CerthiaJamiliarH) ; uneori el ucide pdsdri mici lovindu-le in cap intocmai ca un sfrincioc ; gi l-am vdzut gi auzit de multe ori ciocdnind seminlele de' tisd de pe cracd, gi despicindu-le astfel ca un toi. in America de Nord, Hearne a vdzut cum ursul negru inota ore intregi cu gura larg deschisd ca o balend, prinzind astfel insectele din apd. Ddoarece vedem uneori indivizi cu obiceiuri deosebite de cele proprii speciei lor sau altor specii ale aceluiagi gen, trebuie sd ne agteptim ca astfel de indivizi

t) Falco

tinnunculus.

NL,la ttad-

1tr

()RIGINE,\ SPECTII,()R

sa dea nagtere citeodatd unor noi specii, cu obiceiuri anormale gi cu o structuri u;or sau considerabil modificatd fatrd de aceea a tipului. Asemenea cazuri se intilnesc in natur6. Se poate oare da un exemplu mai izbitor de adaptare decit al ciocdnitorii, care se ca{6rd pe arbori gi prinde insecte in crdpdturile scoarlei ? $1 totugi in America de Nord, existd ciocinitori care se hrdnesc mai ales cu fructe ;i altele care avind aripi alungite vineazd, insecte din zbor. in cimpiile din La Plata. unde de-abia cregte cite un arbore, existd o ciocdnitoare (Colaptes campeslrrs) care are doud degete oriculate inainte gi doud inapoi, limba lungd gi ascu1it6, penele codale ascufite, suficient de rigide ca sd sus{ind pasdrea in pozilie verticald, dar nu atit de rigide ca la ciocdnitorile tipice gi un cioc drept gi puternic. Ciocul, totugi. nu este atit de drept sau de puternic ca la ciocdnitorile tipice, dar este destul de tare pentru a gduri lemnul. Prin urmare, acest Colaptes este o adevdratd ciocanitoare prin toate pdrlile esen{iale ale structurii sale. Chiar in unele caractere atit de secundare cum ar fi coloritul, sunetul strident al vocii ;i zborul undulat, se vddegte din plin strinsa ei inrudire cu ciocdnitoarea noastrd obignuitd; totugipebaza observafiilor mele proprii ca gi pe baza observaliilor Iui Azara fdcute totdeauna cu minutriozitate, pot afirma cd in unele regiuni intinse, ciocdnitoarea aceasta nu se ca\drd, pe arbori gi igi face cuibul in gduri sdpate in maluri. In alte regiuni, dupa cum aratd d-l Hudson, aceeagi ciocdnitoare trdie;te pe arbori qi-;i face giuri in trunchi pentru cuib. Mai menfionez ca un alt exemplu al obiceiurilor variate ale acestui gen, cb un Colaptes din Mexic, descris de De Saussure face gduri in lemn tare, pentru a-gi dep ozita acolo rezerve de ghindb. Furtunarii 1) sint pdsdrile cele mai aeriene gi oceanice, dar in strimtorile lini;tite din Tierra del Fuego '), Ptffinuria berardi, prin felul general de via[d,, prin uimitoarea capacitate de cufundare, prin felul de a inota gi de a zbura cind este pusd pe fugd ar putea fi luatd de oricine drept un pinguins) sau un corcodel ;a) cu toate acestea, este un adevdrat furtunar, avind insd multe pdrfi ale organiza{iei profund modificate in funclie de noile obiceiuri, pe citd vreme, ciocdnitoarea din La Plata, igi modificase numai ugor structura. In cazul mierlei de ap65), examinindu-i cadavrul, nici cel mai atent observator n-ar putea bdnui modul de via{d subacvatic; gi totugi, aceastd pasdre, care este inruditd cu familia Turdidae, tr[iegte datoriti capacitdlii ei de a se scufunda, folosindu-gi aripile sub apd gi agdfindu-se cu picioarele de pietre. To{i membrii marelui ordin al insectelor Himenoptere slnt terestri, cu exceptia genului Proctotrupes, ale cdrui obiceiuri acvatice au fost descoperite de Sir John Lubbock ; aceastd insectd intri adesea in apd ;i inoatd folosind nu picioarele, ci aripile gi rdminind pind la patru ore sub apd:. totugi ea nu prezintd nici o modificare de structur[ in raport cu obiceiurile ei anormale. Cel ce crede cd fiecare fiinfd a fost creatd aga cum o vedem astdzi, trebuie sd fi resimfit uneori o oarecare uimire, intilnind vreun animal al cdrui mod de via{d nu concorda cu structura. Ce poate fi rnai limpede decit faptul ci picioarele palmate ale ralelor qi gigtelor sint formate pentru inot ? Totugi, existd gigte de munte cu picioare palmate, care rareori cautd vecindtatea apei ; qi nimeni, cu excep{ia lur 1)

In limba englezd Peftels. Nota tad. !) Jara focului. Nota trad.3) In limba englezii auk. Notu tr{id. {) In limba engleza grebe- (Podicep.r). Nota trad. i) ln linrba englezi water-ouzel (Cinclu.v cinclus). -

1'otu Irad.

DI Ii ICtl L't.'iTI

LU'l'D

()

rt I Ii I

lql

Audubon, nu avrazutldsindu-se pe suprafata oceanr,rlui pasdrea fregatd, care are patru degete palmate. Pe de altd parte, corcodelul si ligila sint in mod sigur acvatice, desi au degetele numai tivite cu membrand. Ce poate plrea mai lirnpede decit faptul cd degetele lungi, lipsite de rnembrand, ale ordinului Grailatores sint ficute pentru a umbla prin mlagtini gi pe plante plutitoare ? Cu toate acestea gdinuga de ap6 1) gi cristeiul2) aparlin acestui ordin, degi prima este acvaticd la fel ca ;i ligila, iar cealalt[ e aproape la fel de terestrd", ca;i potirnichea sau prepelila. In asemenea cazttri, gi s-ar mai putea cita;i multe altele incd, obiceiurile s-au schimbatfdrd, o modificare corespunzdtoare a structurii. Se poate considera cd" picioarele palmate ale gigtei de munte au devenit rudimentare funclional dar nu gi structural. La pasdrea fregatd, membrana adinc scobitd dintre degete arat6, cd gi structura a inceput sd se schirnbe. Cel ce crede in acte de crealie separate gi nenumdrate ar putea s[ spun[ cii in aceste cazuri i-a pldcut creatorului ca o fiin1a de Lrn anumit tip sd ia locul alteia, apar{inind altui tip ; dar mi se pare cd aceasta ar fi numai o repetare a enun{drii aceiuiagi fapt, intr-un limbaj mai solemn. Cel ce crede insd in lupta pentru existenfd ;i in principiul selecliei naturale va recunoagte cei fiecare organism se striduiegte in rnod constant sa-;i sporeascd numdrul; gi daca oricare fiin1a variazd" cit de pulin, fie in obiceiuri, fie in structurS, dobindind astfel o superioritate falFr de un alt locuitor al aceleia;i regiuni, ea va ocupa locul acestuia din urmd oricit de diferit ar fi fa!6 de locul sdu propriu. De aceea, el nu va fi surprins vf,zind cd exist[ gigte gi pdsari -_ fregate cu picioare palmate ) care trdiesc pe uscat gi se a;azd doar rareori pe apd; nu va fi surprins cd exist[ cristei cu degete lungi trdind prin finele in loc sd trdiascd in mlagtini ; nu va fi surprins c[ exist[ ciocdnitori acolo unde de-abia cre;te cite un arbore sau cd existd mierle de ap[ ;i Himenoptere care se scufundd, in apd gi furtunari cu obiceiuri de pinguin. ORGANE EXTREM DE PERF'ECTIONATE

$I EXTREM DE COA,IPLICATE

pare cu totul absurdd presupunerea cd ochiul, cu toate inimitabilele lui dispozitive pentru acomod area focarului la diferite distan{e, pentru primirea diferitelor intensit[1i de lumind gi pentru corectarea abera{iilor sferice gi cromatice, s-ar fi putut forma prin seleclie naturald. Cind s-a afirmat prima data cd soarele std pe loc gi pdmintul se invirtegte, bunul sim! al ornenirii a declarat gregitd. aceastd doctrind dar vechiul dicton yox populi, vox dei, dupi cum orice filosof gtie, nu este valabil pentru gtiin{[. Ra{iunea imi spune cd dacd se poate ardta existen{a a numeroase grada{ii de la un ochi simplu ,si imperfect la unul complex ;i perfect, fiecare stadiu fiind folositor posesorului sdu, dupa cum cu siguranld, se gi intimpla; apoi dacd ochiul variazd mereu gi varia(iile se mogtenesc, ceea ce de asemenea se intimpl[ in mod neindoielnic; 9i dacd astfel de variafii sint folositoare oricirui animal in conditii de viald schimbdtoare, atunci dificultatea de a crede ci un ochi perfect 9i complex ar putea fi format prin seleclie natural[, degi pare de neinvins pentru imaginalia noastr[, ou ar trebui considerat5 ca subminindu-ne teoria. Felul in care un nerv ajunge s[ fie sensibil la lumind ne prive;te la fel de pulin ca gi problema apariliei vielii insa;i ; trebuie sd rernarc ins[ cd deoarece unele organisme dintre cele mai inferioare la care nu pot fi desco-

Mdrturisesc deschis

cd"

;

r) In limba englez[ 2)

11-c.

3 t3

water-hen

In limba englezi landrail,

(Gullinula chloropus).

Nota trad.

- Ncta trad cornkrake (Crex crex). -

NHITiI\E.\

162

SPECIILNR

perili nervi, sint capabile sd perceapd lumina, nu pare imposibil ca anumite elemente senzitive din sarcod t) sd se constituie in agregate care sd se dezvolte ca nervi inzestra{i cu aceastd sensibilitate special6. in cdutarea gradafiilor prin care a trecut un organ in decursul perfeclionirrr i lui la o specie oarecare, ar trebui sd ne uitdm exclusiv la strimogii in linie dreaptii ai speciei respective ; dar aceasta rareori este posibil gi de aceea sintem nevoifi : a examindm aite specii gi genuri ale aceluiagi grup, adici sd ne oprim la descendenlii colaterali din aceeagi formd parental5, pentru a vedea ce gradafii sint posibile 9i ce pcsibilitali au existat pentru unele grada{ii ca sd se transmitd intr-o stare neschimbatd sau doar pufin schimbatd,. Dar starea aceluiagi organ chiar la diferite clase, ar putea lumina citeodatd treptele parcurse in perfec{ionarea sa. Cel mai simplu organ pe care l-am putea numi oihi este format dintr-un nerv optic inconjurat de celule pigmentare ;i acoperit de piele transparentd, dar fdra vieo lentil[ sau alt corp refringent. Putem de altfel, dupa d-l Jourdain, sd coborim chiar cu o treaptd mai jos gi sd gdsim agregate de celule pigmentare, care servesc dupa cit se pare, drept organe de vdz, fdrd nici un fel de nervi gi fixate numai pe lesut sarcodic. Ochii cu o structurd simpld ca aceasta nu sint capabili sd, vada distinct ;i folosesc doar si deosebeasci lumina de intuneric. La unele stele de mare, exist[ mici depresiuni in stratul de pigment care inconjoari nervul, umplute, dupd cum le descrie autorul citat, cll o substantd, gelatinoasd transparentd,.cu o suprafald convexd proeminent5, asemdnitoare corneei animalelor superioare. Autorr-rl citat presupune cd ea folosegte nu pentru a forma o imagine ci pentru a concentra razele luminoase gi a ugura perceperea lor. Aceastd concentrare a tazelot prima si cea mai importantd. treaptd spre formarea unui ochi adevdrat, prezinti -care dd imaginea ; e deajuns doar si agez[m extremitatea denudati a nervului optic care la unele animale inferioare se gdsegte ingropatd adinc in corp iar la altele -aproape de suprafaf d" la distanfa potrivitd de aparatul care concentreazd si

l5;fr'frx,.si

:tlrt"fiffiil;,;,; formind

pleca

;. ra un nerv optic u.o'.,,,

uneori un fel de pupild, dar ffud' 1enti15 numai cu pigment, acesta din urmd sau alt dispozitiv optic. Se gtie cd la insecte, numeroasele fa{ete de pe corneea ochiului lor mare, compus, forme azd adevdrate lentile gi cd in conuri sint incluse filamente nervoase modificate intr-un mod cu totul neobignuit. Dar, la Articulate, aceste organe sint atit de diversificate, incit Mtiller crease, in ceea ce priveqte ochii compu$i,-trei clase principale cu gapte subdiviziuni, pe ling[ o a patra clasd princiochi simpli, agregafi. pa16 - de Dacd ne oprim asupra acestor fapte redate aici prea pe scurt fa\d de structura diversifi catd,9i cu multe gradalii a ochilor animalelor inferioare ; gi dacd ne gindim cit de mic trebuie s[ fie numdrul tuturor formelor vii in comp aralie ctt cele care s-au stins - nu ar mai fi deosebit de greu sd admitem cd selecfia naturald a putut sd prefac[ simplul aparat al unui nerv optic invelit cu pigment gi inconjurat de. o membran[ transpbrenti lntr-un instrument optic atit de perfect, cllm are orice membru al clasei articulatelor. Cel ce merge atit de departe nu trebuie sd ezite sd mai facd" incd u! pas inainte. Dacd, dupa terminarea acestui volum, gdsegte ci un mare numdr de fapte, 1) Prin sarcod se infelegea adesea protoplasma

a traducerii lui Timiriazev, p.

2@.

vremea

lui Darwin. Nota redacliei ruse din edilia

1937

DIF ICULTATI LE'T' E O RIE I

763

inexplicabile altminteri, pot fi explicate prin teoria modificdrii prin selec{ie naturalra, el trebuie s[ admita c[ structura unui ochi, chiar atit de perfect ca ochiul de vultur, s-a putut lbrma pe aceeagi cale, degi de data aceasta nu cunoa;te stadiile de tranzifie. S-a obiectat c5 pentru modificarea ochiului ;i pentru pdstrarea lui, totugi, ca instrument perfect, trebuie s[ se efectueze simultan mai multe schimblri, iar acest lucru, se spune, nu poate fi realizat prin selec{ie naturald; dar dupa cum am incercat sd ardt in lucrarea mea despre varra[ia animalelor domestice, nu e necesar sd se presupuni cd modificdrile s-au produs toate simultan, dacd ele au fost extrem de mict gi gradate. Totodatd diferite feluri de modific[ri pot servi aceluiagi scop general, Oupa cum a remarcat d-l Wallace : < dacd o lentili are o distan![ focala prea scurtd sau prea lungd, ea poate fi corectatd fie printr-o schimbare a curburii, fie printr-o schimbare a densitafii ; in cazul cind curbura va fi neregulatd. tat razele nu se vor concentra intr-un punct, atunci orice sporire a regulartt[tii curburii va constitui o imbundtafire. Astfel contrac{ia irisului ,si migcarile musculare ale ochiului nu sint esenliale pentru vdz, ci sint doar imbunata{iri care au fost po3te adiugate ;i perfecfionate Ia vreun stadiu al construirii instrumentului >. In cea mai inaltd grupd a regnului animal gi anume \a vertebrate, putem porni de la un ochi atit de simplu, incit el constS, ca la Aniphioxlts, dintr-un sicule! de piele transparentd prevdzut cu un nerv gi cdptugit cu pigment, dar lipsit de orice aparut. La pegti gi reptile, dupd cum a remarcat Owen < amplitudinea gradafiilor de structuri dioptrice este foarte mare>. Dupa Virchow, care e o mare autoritate in materie, este semnificativ faptul cd, la om insugi admirabilul cristalin se formeazd la embrion prin acumularea unor celule epidermice, situate intr-o cutd a tegumentului in formd de sac, iar corpul vitros este format din lesut embrionar subcutanat. Pentru a ajunge totugi la o concluzie justa cu privire la formarea ochiului, cu toate insu;irile lui minunate, de;i nu absolut desdvir;ite, este neapd,rat necesar ca rafiunea s[ invingd imaginatia; dar eu insumi am simlit mult prea puternic aceastd dificultate ca sa m[ mai surprinda faptul ca allii govaie sd duca atit de departe principiul selecfiei naturale. E greu de evitat compararea ochiului cu un telescop. $.'im cd acest instrument a fost perfeclionat prin elorturile de lungd duratd ale cetor mai strilucite minfi omenegti ; li ne gindrm in mod firesc ci ochiul a fost format printr-un proces intrucitva analog. Dar nu este oare acest ra{ionament oarecum indr[zne1 ? Avem noi dreptul sI afirmdm cf, creatorul lucreazd, prin puteri intelectuale asemindtoare cu ale omulur ? Cind compardm ochiul cu un instrument optic, trebure sd ne inchipuim ci ludm un strat gros de lesut transparent, cu spafule umplute cu un fluid ;i avind sub el un nerv sensibil la lumin6, gi apoi sd presupunem cd fiecare porfiune a acestui strat i;i schimba densitatea incet gi continuu, astfel incit se separ[ in strate cie densitali gi grosimi diferite, situate la distanle diferite unele de altele gi cu .suprafelele fiecarui strat schimbindu-g1 incet forma. Trebuie sd presupunem apoi, cd exrstd o for[a reprezentata de selecfia naturald sau de supravieluirea celor mai apll, pdzind cu atenlie neintreruptd orice schimbare ugoarl a straturilor transparente ;i pastrind cu grija fiecare schimbare ce ar tinde sd produc6, in condilii variate, in orice fel ;i in orice grad, o imagine mai distinctd. Trebuie sd presupunem c[ fiecare stadiu nou al instrumentulur se multiplica de rrrilioane de ori gi este pastrat pina ce se produce unul mai bun, dupd care cele vechi sint toate distruse. In corpurile vii, varialra va provoca modificdri u;oare, reprol1'

164

ON I

GINTI,\ SI)F]CIILOR

ducerea le va multiplica aproape in numdr infinit iar selec{ia naturald, cu o iscusinla fdrd gle; va sesiza orice imbundtalire. Sa ne inchipuim desfigur area acestui proces timp de milioane de ani ;i in decursul fiec[rui an desfagurindu-se pe milioane de indivizi de toate felurile ; nu vom putea oare atunci s5. admitem cI se

pr-rtea forma astfel un instrument optic viu la fel de superior fa[d de unul cli1 sticld pe cit sint operele creatorului fatd de cele ale omului ?

MODUL DE TRANZITIE

Daci s-ar putea demonstra cd existd vreun organ complex care nLl s-a putut forma prin modificdri nume.{oase, succesive gi usoare, teoria mea s-ar prabu;i cu totul. Dar nu pot gdsi nici un asemenea fapt. Fara indoialfl c[ exista multe organe ale cdror grade de tranzrlie ne sint necunoscute, indeosebi dac[ privim specii {oarte izolate, in jurul cdrora, potrivit teoriei noastre, extinc{ia s-a manifestat puternic. Sau, dac6 ludm un organ comun tuturor membrilor unei clase, dat fiind c[ organul trebuie si se fi format inilial intr-o perioadd indepdrtatd., dup[ care s-au dezvoltat .to!i. numero;ii rnembri ai clasei, pentru a descoperi grabele de

tranzilre timpurii prin care a trecut organul, va trebui sd examin[m forme ancestrale foarte vechi, stinse de mult. Trebuie sd fim foarte prudenfi cind tragem concluzia cd, un organ nu s-a putut {orma prin grada{ii de tranzilie de vreun anumit fel. Se pot da numeroase exemple la animalele inferioare, cind acelagi organ indepline$te in acelagi timp funcliuni cu totul distincte; astfel la larva de libelul5 si la pqtele Cobites 1), canalul alimentar r.espir5, digerd gi excreteazd,. Hidra poate fi intoars[ pe dos'$i atunci suprafa{a ei externd va digera, iar stomacul va respira. in asemenea caz'urr-, seleclia natural5, dacd se cigtigd astfel vreun avantaj, ar putea specializa numai pentru o singur[ functiune, un organ intreg sau numai o parte, care mai inainte a indeplinit d_ou[ funcfiuni, schimbindu-le in felul acesta natura prin treceri imperceptibile. Se cunosc multe plante care produc cu regularitate in acelagi timp flori cu alcltuire diferita ; dacd asemenea plante ar face numai un singur tip de flori, atunci s-ar_produce o mare schimbare, relativ brusc[, in caracterul speciEi. Totugi, gste probabil cd' ambele tipuri de flori n[scute de aceeagi plantd, s-au diferen{iat inilial prin gradalii fine, care in unele cazur4 mai pot fi incd urmdrite. I)e asemenea, doud organe distincte sau acelagi organ in doud forme foarte diferite, pot indeplini simultan la acelagi individ aceeagi funcfiune gi acesta este un _mijl99 de tranzilre extrem de important. Sa ludm un exemplu: existd pegti cu branhii prin care respird aerul dizolvat in apd,, totodatd ei respird gi aerul Oin bagica inotdtoare, acest din urmd organ fiind imparfit prin pereli foaite vasculaiza\i;i avind un ductLts pneumaticus (canal pneumatic) prin care pdtrunde aeruJ. Sa ddm alt exemplu din regnul vegetal : plantele se ca{5rd prin trei mijloace diferite - prin incoldcirea in spiralS, prin agdfarea de suport cu ajutorul circeilor gi prin producerea de mici rdddcini aeriene; aceste trei mijloace se gisesc de obicei la grupe diferite, dar la unele specii existd- doud dintre mijloacele ardtate sau chiar toate trei combinate la acela;i individ. in toate cazvrile de acest fel, unul dintre organe poate fi lesne modificat gi perfec{ionat, incit sd indeplineascd toatd, munca, L7 Cobitis.

- Nota tad.

DIFICULTATILE TEONIEI

165

fiind ajutat chiar in decursul procesului modificdrii de celdlalt organ ; apoi acest din urmi organ se poate modifica intr-un scop diferit qi cu totul distinct, sau poate sd dispard. Exemplul b[gicii inotdtoare a pe;tilor este foarte bun, deoarec e aratd, limpede faptul extrem de important c[ un organ, construit inilial pentru anumitd funclie ;i anume pentru plutire, poate fi transformat pentru o funclie foarte diferitd gi

anume pentru respirafie. La anumili pe;ti b[gica inotdtoare este de asemenea transformati intr-un accesoriu al organelor de auz. Toli fiziologii admit c6 bd;ica inot[toare este omoloagl sau < similard in mod ideal > ca pozrlie gi structuri cu pl[minii vertebratelor superioare : de aceea nu existd nici un motiv de indoiald cd bd;ica inot[toare s-a transformat in plamini sau intr-un organ folosit exclusiv pentru respiralie. Potrivit acestui punct de vedere, se poate deduce ci vertebratele cu pldmini adevdrali provin prin filia{ie obiqnuitd dintr-un prototip necunoscut, care era prevd,zut cu un aparat de plutire sau bdgicd inotdtoare. Putem astfel inlelege, dupd cum deduc din interesanta descriere pe care Owen o face acestor prarfi, faptul curios cd fiecare p[rticicd de hrand sau bduturd pe care o inghilim trebuie sd treacd pe deasupra orificiului traheii cu un oarecare risc de a cddea in pldmini, in ciuda admirabilului dispozitiv prin care se inchide glota. La vertebratele superioare,

branhiile au dispdrut cu totul - dar la embrioni, fantele de pe laturile gitului gi forma arcuiti a arterelor le indicd incd pozilia anterioarS. Dar se poate presupune c[ branhiile, in prezent complet pierdute , ?v fost probabil transformate treptat, prin seleclie naturald, pentru o cu totul alti func(iune : de exemplu, Landois a ardtat cd aripile insectelor s-au dezvoltat din trahei ; este deci foarte probabil cd in aceastd mare clasd, unele organe care serveau odinioard pentru respirafie, au fost transformate intr-adev[r in orsane de zbor. +rvv In legdturd cu tranziliile dintre organe, este atit Ce important si linem seamd de probabilitatea transformdrii unei func{iuni in alta, incit voi mai da un exemplu. Cirripezii peduncula{i au doud minuscule cute tegumentare pe care le-am denumit frine ovigere gi care cu ajutorul unei secrelii lipicioase servesc la re{inerea oudlor pind ce eclozeazd, in interiorul sacului. Acegti Cirripezi nu au branhii ; intreaga suprafa![ a corpului ;i a sacului, impreund cu micile frine le servesc la respira{ie. Cirripezii sesili (Balanidae) nu au frine ovigere ; oudle lor stau libere pe fundul sacului, in interiorul carapacei bine inchise; dar ei au membrane mari foarte cutate in aceea;i pozilie relativd, fatd, de frine, comunicind liber cu lacunele circulatoare ale sacului gi corpului, membrane care au fost socotite ca branhii de toli natllraligtii. Nimeni, cred, nu va contesta cd frinele ovigere ale unei familii sint strict omoloage cu branhiile celeilalte familii ; intr-adevir, ele trec treptat una intr-alta. De aceea, nu e cazul s5 ne indoim c[ aceste doud mici cute tegumentare, servind inilial drept frine ovigere, dar care de asemenea ajutau intrucitva la respirafie, au fost transformate treptat in branhii sub acliunea selec{iei naturale, printr-o simpld cregtere a dimensiunii lor qi prin disparilia glandelor adezive. DacI to{i Cirripezii pe. duncula{i ar fi pierit - gi ei au suferit de fapt o extinclie mult mai mare decit Cirripezii sesili - cine gi-ar fi putut imagina vreodatd, cd, branhiile acestei din urmd familii au existat inilial ca organe impiedecind apa sd scoati ouile din sac. Existd gi un alt mod de ffanzilie gi anume prin accelerarea sau intirzierea perioadei de reproducere. Asupra acestui lucru au insistat in ultimul timp, in Statele

ORIGINEA SPBCIILOR

166

allii. Se gtie acum cd unele animale sint capabile de reproducere Unite, prof. Cope qi'tindrd,, inainte de a fi dobindit totalit atea caracterelor lor ; pi la o virstd foaite dacdaceastd capacitate s-a dezvoltat bine la o specie, pare probabil cd stadiul adult de dezvoltare r. ua pierde mai curind sau mai tirziu ; in ace st caz, in special ciaca larva se deosebea rnglt de forma adult[, caracterele speciei vor fi mult schimbate dupd ce .ajung la maturitate. ;i degradate. De asemenea, destul de multe animale, iontiiua sa-gi modifice caracterele aproape in tot cursul vielii 1or. La mamifere. de exemplu, ior-u craniului se schimb[ adeseori mult, o dat[ cu virsta; dr. Murie a dat in acest sens unele exemple izbitoare in legdturd cu focile. Oricine gtie cd ramificalia coarnelor la cerbi se complica tot mai mult;i cd pglele unor pdsdri se dezvoita tof mai frumos o datd cu virsta. Prof. Cope aratd cd dinlii unor goplrle se schimbd mult ca formd o datd cu virsta; la crustacee, dup[ cum relateazd Fritz Mi.iller, dupd maturitate, nu numai multe 1ar!i neinsemnate, d.ar chiar 9i unele pirli impoitante dobindesc caractere noi. ln toate aceste cazurr - 9i -se pot.cita inca muite altele - dacd virsta Ce reproducere ar fi intirziatd, caracterele speciilor, cel pu{in in stadiul lor adult, s-ar modifica ; de asemenea, s-ar pdrea cd nu e cu nep.rtinla ca stadiile de dezvoltare anterioare gi ma! timpurii _sd fi fost parcurse foarte repede in unele cazurr gi in cele din urmd sd fi pierit. I:a; putea_ preciza dacd, ucest. specii s-au modificat deseori sau chiar dacd s-au mcdificat vreodatd prin acest mod Ce tranzrlie relativ brusc ; dar, dacd lucrurile s-au petrecut astfel, e probabil cd diferenlele dintre exemplar-ele tln9r9 !i cele adulte, ca,si diferen{ele ditrtre cele adulte ;i cele virstnice, &u fost dobindite inilial prin treceri treptate. DIFICULTATI SPECIALE ALE TEORIEI SELECTIEI NATURALE De;i numai cu foarte mare prudenld trebuie sd conchidem cd un orgat n-a putut fi produs prin grada{ii succesive mici ;i de tranzilie, totu;i se ivesc indiscutabil cazurl de dificultdli serioase. Unul din cele mai serioase, este cel al insectelor neutre 1) care sint adesea diferit construite fala de masculii sau de femelele fertile ; dar despre ele ss va ftala in capitolul urmitor ryIfD. Organele electrice a19 pegtilor prezintd" un alt caz special de dificultate, deoarece este imposibil de in{eles pril intermediul cdrcr trepte r-u,r produs aceste admirabile organe. Dar faptul nu trebuie sd ne supri.n9u_ cdci nici nu gtim la ce folosesc . La Gymnotus gi Torpedo ele servesc f[rd indoial5 ca mijloace puternice pentru apdrare gi poate pentru prinderea prdzli, degi Raia, observ[ i\{atteucci, are la coadd un organ analog care produce puJina Oupa electricitate chiar cind animalul este foarte iritat, cantitatea Ce electricitate produsd fiind atit de mici incit cll greu ar putea folosi in scopurile de mai sus. Mai mult chiar, la Raja, dupd cum a ardtat dr. R.M' Donnell, ln afarra de organul despre care am pomenit, mai exist[, in apropierea capului, un alt o.rg?t despre care nu se gtie dacd este electric, dar care apare ca fiind omologul real al bateriei electrice a pegtelui Torpedo. Se admite, in general, cd in. privinta structurii fine, a distribuliei neivilor gi felului in care sint influenlafi de diferili _factori, existd o strinsd analogie intre aceste organe gi mu;chii obignuili. Trebuie, de asemenea, subliniat in

.u*

;

1) In glosarul care insolegte ed. englezd definitivd, Darwin explicd termenul de neutru in felul urmitor: <Femelelc incomplet dezvoltate ale anumitor insecte sociale (cum sint furnicile li albinele), care indeplinesc toati munca necesar[ coloniei. De aceea sint numite ;i Iucrdtoare >>,

NIFICI-LT,ITII,E TEORIET

16?

mod special cd de obicei contrac{ia musculard este inso{itd de o descdrcare electricd,, qi dupd cum afirm[ dr. Radcliffe < in aparatul electric al pegtelui Torpedo, in timpul repausului, pare cd existd o sarcind electricd asemdn[toare din toate punctele de vedere cu aceea pe care o gdsim in mugchii 9i nervii in repaus, iar descdrcarea la pegtele torpili, in loc sd fie ceva special, poate cd nu este decit o altd form[ a descdrclrii .it. insolegte acliunea mu;chiului gi nervului motor >. in prezent, nu putem da mai multe explicalii ; deoarece ins6 avem atit de putine cuno;tinle despre rostul acestor organe gi deoarece nu ;tim nimic despre obiceiurile ;i structura strimogilor pegtilor electrici actuali, ar fl foarte riscant sd menfinem afirmali a cd nu au fost posibile tranzi\tt folositoare pe care aceste organe sd le fi parcurs treptat in dezvoltarea lor. Dar aceste organe par si prezinte de la prima vedere gi o altl dificultate cu mult mai serioasd : ele se intilnesc la vreo duzind, de pegti diferifi din care unii sint fo'arte indepirta{i ca afinit51i. Cind acela;i organ se g5se;te la mai mul1i reprezentanfi ar aceleiagi clase, in special la reprezentanfii avind moduri de via{5 foarte diferite, prezenta sa o vom atribui in general mogtenirii de la un strdmog comun ; iar absen{a organului la unii din reprezentanti o vom atribui pierderii prin nefolosire sau selecfiei naturale. Prin urmare, dacS organele electrice ar fi moqtenite de la vreun strdmog comun, ne-am fi putut agtepta ca to{i pegtii electrici sd se gisescd inrudili indeaproape unul cu altul ; dar in realitate nu se intimplS aga. De asemenea, nici geologia nu ne sugereazd ideea cd majoritatea pegtilor au posedat mai inainte organe electrice care au fost pierdute de descendenlii 1or modificali. Dar cind privim problema mai indeaproape, gdsim ci la toli pegtii prev[zuli cu organe electrice ele sint situate in parli diferite ale corpului, cd ele sint alcituite in mod diferit atit in privinla dispoziliei pldcilor cit gi, dupd cum aratd, Pacini, in privinla procesului sau mijloacelor prin care electricitatea este excitatd - gi, in sfir;it, cd sint inzestrate cu nervi provenind din centri diferili; aceast[ din urmd deosebire este poate cea mai importantd din toate. De acee a la diferilii pegti inzestrali cu organe electrice acestea nu pot fi considerate ca omoloage, ci numai ca analcg: funcfional. Prin urmare, nu existd nici un motiv sd presupunem cd ele au fost mogtenite de la un strdmog comun, deoarece in acest caz at fi, trebuit sd fie foarte asemlndtoare din toate punctele de vedere. Astfel, dificultatea explicdrii apariliei unui organ, aparent acelagi, la specii diferite cu inrudire indep[rtatd. dispare, rdminind numai dificultatea mai mic[ dar destul de importantd gi anume : prin ce trepte succesive s-au dezvoltat aceste organe la fiecare grup de peqti in parte. Organele luminoase pe care le gdsim situate in diferite pdrfi ale corpului la citeva insecte apar{inind unor familii diferite gi indepdrtate, prezintd in stadiul nostru actual de negtiin{6, o dificultate aproape intru totul paraleld cu dificultatea prezentatd de organele electrice. Se pot da gi alte exemple similare; de pilda la plante, dispozitivul foarte curios al unei mase de grdunle de polen inzestrati cu un suport avind o glandd adezivd,, este in aparen{d acelaqila Orchis;i7a Asclepias genuri de plante cu flori cit se poate de indepdrtate; dar gi aici pirlile nu sint omoloage. In toate cazurile, cind avem organisme foarte indepdrtate unele de altele pe scara organizdrii, prevdzute cu organe speciale gi similare, vom g[si cd degi aspectul aceleagi, totugi, se pot descoperi general gi funcliunea acestor organe pot De ele. exemplu, intre ochii Cefalopodelor sau ai fundamentale totdeauna deosebiri Sepiilor ;i cei a vertebratelor apar uimitor de asemdndtori; dar in grupe atit de

lilt

ORIGINI]A SPECIILOR

separate nici o trdsdturzi a asemSndrii nu poate fi atribuitd mo;tenirii de la un str[mos comlln. D-l Mivaft a prezentat acest caz ca fiind unul deosebit de dificil. dar nu pot si vdd in ce consti forfa acestui argument. Un organ de vdz trebuie sa fie format din lesut transparent qi trebr"rie sd cuprinda urn fel de lentild pentru a proiecta o irnagine pe fundul unei camere cbscure. Dincolo de aceastd asemlnare superficiald nu existd nici un fel de simjiitudine real5 intre cchii sepiei gi ai vertebratelor, dupl cum se poate vedea consultind admirabilul memoriu al lui Hensen asllpra acestor organe la cefalopode. imi este cu neputin{i si intru aici in amdnunte, dar voi da totugi unele aspecte ale deosebirilor. Cristalinul, la sepiile superioare, e format din dou[ pnr'fi agezate una dupd. alta ca dou[ lentile, ambele avind o structqrd 9i o dispozilie foarte diferith de cea intiinit[ la vertebrate. Retina este cu totu] altfel, prezentind o inversiune a elementelor constitutive gi un ganglion mare nervos inclus in membranele ochir-rlui. Rela{iile mugchilor sint cu totul deosebite ; acelagi Ittcru se poate afirma ;i despre alte p[r1i. De aceea e destul de greu de hotdrit chiar pin[ unde se poate merge cu folosirea aceloragi termeni in descrierea ochilor cefalopodelor gi vertebratelor. Desigur fiecare e liber sd nege faptul cd in ambele cazuri ochiul s-a putut dezvolta prin seleclia naturald, a varta[iilor mici, succesive ; dar dacd aceastd explica{ie e admisd la unul din cazur|, atunci nici vorbd ci este posibili ,si pentru celdlalt, gi potrivit cu aceasti conceplie asupra modului lor de formare ar putea fi anticipate diferen{e fr-rndamentale in structura organelor de vd,z a celor dou[ grLlpe. Dup[ cum doi oameni, independent unul de altul, ajung uneori sd facd aceeasi inven{ie, tot astfel gi in cazurile citate mai sus se pare cd selec{ia natural[, lucrind in folosul fiecirui organism gi servindu-se de orice varialie favorabild, a produs, la organisme diferite, organe similare prin funcfiunea lor, organe care nu datoresc mo;tenirii de la un strdmog comlln nici una din structurile

lor

asemdnatoare.

Pentru a verifica concluziile din acest volum, Fritz Miiller a urmat cu multd qrrj6 o linie de argumentare aproape similar5. Unele familii de crustacei cuprind fiecare cite un mic numdr de specii care posedd un aparat respirator gi sint in stare sd tr[iascd afard din apd. La doura din aceste familii, pe care Mi.iller le-a cercetat indeosebi gi care sint indeaproape inrudite intre ele, speciile se aseamlnd foarte strins qrin toate caracterele importante ;i anume prin organele Ce sim{, prin sistemtrl circulator, prin asezarea smocurilor de peri din stomacurile 1or complexe ;i in.sfirgit prin toate am[nuntele structurii branhiilor pentru respirat in api, pina gi prin cirligele microscopice pe care le folosesc ca sd le curefe. De acee a, ar fi fost de a;teptat ca la pulinele specii terestre apar{inind ambelor familii, aparatele pentru respirat aertil, la f'el de importante, sd fie qi ele asemdnltoare ; caCi de ce numai acest aparat, servind aceluiagi scop s[ lie diferit, pe cind toate celelalte organe importante sint foarte asembnitcare sau chiar identice ? Fritz Mtiller argLlmenteazra c[ strinsa asemdnare prin atit de multe trdsdturi ale structurii trebuie si fie atribuit5, potrivit vederilor mele, mogtenirii de la un strdmog cornun- Dar cllm marea majoritate a speciilor din cele doud familii, ca $1 marea majoritate a crustaceilor, au un mod de viald acvatic, pare cu totul improbabil ca strdmogul lor comun sb fi fost adaptat pentru respirafie aeriana. Mi.iller a fost astfel pus in situa{ia de a examina aparatul speciilor clt respira(ie aerian[ gi a glsit cd la fiecare din ele, el se deosebegte prin citeva trdsdturi importante ca pozilia orificiilor, felul de eleschidere si inchidere, cit gi prin alte amdnunie accesorii,

DIFICULT,{TI LE TE ORI}, I

ln prezent, aceste deosebiri sint de inleles

169

gi ne puteam chiar agtepta sd le intilnim presupunind cir speciile apar{inind Llnor familii distincte s-au adaptat treptat sd trdiascf, tot mai mult afard din apd ;i sd respire aer. Deoarece aceste specii apar{in unor familii distincte, ele trebuiau sd se deosebeascd intr-o anumitS. mdsurd ; iar in virtutea principiului cd natura fiecirei varia(ii depinde de doi factori - anume de natura organismului gi de natura condiJiilor inconjurdtoare - variabilitatea speciilor desigur cd nu putea fi cu desdvirgire aceeagi. Prin urmare, selecfia naturald trebuie sd fi avut la dispozigte materiale sau varialii diferite asupra cdrora sd aclioneze, pentru a ajunge la acelasi rezultat funcJional ; iar structurile astfel dobindite trebuiau sd difere in mod necesar intre ele. In ipoteza acteTor de crealie separate intreg exemplul dat rdmine de nein{eles. Modul de argumentare infaligat mai sus pare sd fi avut o mare influen{d in acceptarea de cdtre Fritz Mi.iller a vederilor mele din acest volum. Un alt distins zoolog, defunctul prof. Clapardde, argumentind in acelagi fel, a ajuns la acelasi rezultat. El aratd cd existi cdpuge parazite (Acaridae) inzestrate cu organe de apucat peri ;i aparlinind unor subfamilii gi familii distincte. Organele mentionate trebuie sd se fi dezvoltat independent unele de altele, deoarece nu au putut fi moqtenite de la un str[mog comun; in diferitele grupe el sint formate prin modificarea picioarelor anterioare, picioarelor posterioare, maxiletor sau buzelor si a apendicelor pzlrfii inferioare a porliunii posterioare a corpului. Din exemplele precedente vedem ci se ajunge la acelaqi rezultat qi se realizeazd. aceea;i funcliune ia organe fcarte asemdnitoare ca aparenll, deEi neasem[n[toare prin dezvoltare, aparfinind unor organisme inrudite doar de departe sau chiar neinrudite. Pe de alt[ parte, in naturd e o reguld obignuitd s[ se ajungd la acela;i rezultat prin mijloacele cele mai diverse - uneori chiar in cazul unor organisme apropiat inrudite. Cit de neasem[ndtor este alcdtuitd aripa cu pene a pdsdrii qi aripa membranoasl a unui liliac ; si cu atit mai mult cele patru aripi ale unui fluture, cele doud aripi ale unei mr-rgte gi cele doud elitre ale unui coleopter. Scoicile bivalve sint alcdtuite in a;a fel incit se pot deschide gi inchide, dar cit de variate sint felurile de alcdtuire ale {ifinei -_ incepind cu ;irul lung de dinli strins imbuca{i la lr/ucula gi terminind cu simph-rl ligament la midie ! Seminfele plantelor se rdspindesc fie datorit[ micimii 1or, fie datoritd capsulei transformatd intr-un inveli,s ugor, asemdndtor cu un balon, fie datoriti invelirii lor cu pulpd sau cu un strat cdrnos format din cele mai variate pdr{i, strat nutritiv gi viu colorat ca sd atragd gi sd fie mincat cirligelor gi ancorelor de diferite feluri cit gi aristelor dinde pdsari - fie datoritd p-ind de blana patrupedelor - fie, in sfir;it, datoritd cu ajutorul cdrora se [ate flaptului ci sint inzestrate cu aripioare gi puf pe cit de diferite ca formd pe atit de elegante in structurd, astfel incit pot fl purtate de orice adiere de vint. Voi da inc[ un exemplu, deoarece problema ob{inerii aceluiagi rezultat prin mijloacele cele mai variate meritd pe deplin atenlia noastra. Unii autori sus{in cd organismele au fost modelate in multe feluri numai de dragul simplei diversificdri, ca jucdriile intr-o prdvdlie _- dar o asemenea conceplie despre naturd este cu totul de neadmis. Plantele care au sexe separate ;i acelea la care, degi slnt hermafrodite, polenul nu cade cie la sine pe stigmat, au nevoie de un ajutor oarecare pentru fecundare. La unele specii acest lucru il realizeazd bobi{ele de polen ugoare gi neaderente, care sint duse de vint pe stigmat la intimplare gi acesta este desigur modul cel mai simplu care se poate inchipui. Un mod aproape la fel de simplu, dqi diferit, se intilne;te la

1-,0

ONIGINI]A SPECIILON

multe plante la care floarea simetricd secreti citeva picdturi de nectar; insectele tiziteazd floarea gi transporti polenul de pe antere pe stigmat. Pornind de la acest stadiu atit de simplu, putem urmdri un numdr nesfirsit de dispo zitive, avind toate acela;i scop gi in esenld realizate in acelagi fel, dar aducind schimbari in toate pdrlile florii. Nectarul poate fi acumulat in receptacole de forme variate, cu staminele;i pistilele modificate in multe feluri, uneori constituind dispozitive in formd de capcan[, uneori capabile de mi;cdri precis adaptate, provocate fie f e lritabilitate fie de elasticitate. Pornind de la asemenea structuri putem merge mai departe pini ajungem la o adaptare extraordinard cum e aceea descrisd de curind de cdtre dr. Cri.iger cu privire la Coryanthes. Aceastd orhidee are o parte din labellum scobitd in forma unei galefi in care picd continuu picdturi de apd aproape curat[ din doud cornile secretoare situate deasupra; cind vasul este pe jumdtate plin, apa se scurge printr-o cleschidere laterald. Partea bazald, a acestui labellum este siluatb deasupra vasului fiind gi ea scobitd gi formind un fel de camerd cu doui intrdri laterale; in interiorul acestei camere existd ni;te creste cdrnoase neobignuite. Dacd n-ar vedea ce se intimpld, nici cel mai ingenios om n-ar putea ghici niciodata la ce fclosesc aceste pir{i. Dar dr. Crtiger a vdzut un mare numdr de bondari care vizitau giganticele flori ale orhideei, nu pentru a suge nectarul, ci pentru a roade crestele cdrncase din interiorul camerei situate deasupra vasului cu apd: fdcind aceasta, bondarii se imping unii pe allii in vasul cu apd gi umezindu-li-se aripile, ei nu mai pot zbura, ci sint nevoili sd se tirasc[ prin canalul reprezentat de deschiz[tura prin care se scurge prisosul de apd. Dr. Cl i.iger a vdzut o (procesiune continud> de bondari tirindu-se astfel afard din baia lor involuntard. Canalul este ingust gi acoperit de o coloand, astfel incit bondarul, str[duindu-se sd iasd afatd, igi freald mai intii spatele de stigmatele viscoase gi apoi d9 Slaldele viscoase ale maselor polinice. Masele polinice se lipesc de spatele bondarului care reugegte sd se tirascd, afar/a prin canalul unei flori deschise de curind gi sint duse astfel mai departe. Dr. Crtiger mi-a trimis o floare in alcool impreund cu un bondar pe care l-a ucis inainte de a fi iesit din acest canal, avind incd lipitd de spate, o masi de polen. Cind bondarul astfel incdrcat, zboard, pe o altd' floare sau se reintoarce pe iceeagi floare gi este impins de tovar5gii sdi in vas de unde se tirdgte din nog prin canal, masa poiinicA vine neapdrat in contact mai intii cu stigmatele viscoase, aderind la ele gi fecundind astfel floarea. De-abia acum vedem rostul deplin al f;ecdrei pdrli a florii, rostul cornilelor care secreti apd, a vasului p9 jumdtate plin, care impiedicd bondarii sd-gi ia zborul gi-i silegte sd se tirascd afard prin canal ;i sd sc frece de masele polinice viscoase gi de stigmatele de asemenea viscoase asezate in mod corespunzdtor. La o alt[ orhidee, strins inruditi gi anume la Catasetuwt, construclia florii este foarte diferitd degi folosegte pentru acelagi scop; qi este tot atit de curioasd. Bondarii ii viziteazd, florile ca gi pe cele deCoryanthes, pentru ale roade labcllumul' fdcind aceasta, ei ating neapdrat o prelungire lungd sensibild qi subliatd spre virf, pe care am denumit-o antend. Cind este atins5, aceasti anter 5 transrnite o senzalie sau o vibralie unei anumite membrane care se rupe de indat5; rupturallbeteazd un arc prin care masa polinicd este proiectati in direclia cuvenitd intocmai ca o sdgeatd;i aderd prin exiremitatea ei viscoasd de spatele bondarului. Masa polinicd a plantei masculine (deoarece sexele sint separate la aceastd orhidee) este lransportatd astfel pe floarea plantei femenine, unde vine in contact cu stigmatul, care

nlrlcriLT. TIr,E TEORIEI

l -1 llJ

e destul de viscos pentru a rupe firele elastice; iar prin re{inerea polenului, se efectueazd fecundarea. Se pune intrebarea cum ne-am putea explica in exemplele de mai sus ca gi in nenumlrate altele, complicarea treptatd gi mijloacele atit de variate prin care se ajunge la acelasi scop. Dupd cum s-a mai spus, putem rispunde fdrd indoiaii, cd atunci cind doud forme care diferd de-acum intrucitva una de alta variazd,, varrabilitatea nu va fi exact de aceea;i naturd gi prin Llrmare rezultatele oblinute prin seleclia natural[ in vederea atingerii aceluiagi scop general, nu vor fi aceleagi. De asemenea, trebuie si linem seama cd orice organism foarte dezvoltat a trecut prin multe schimbdri ; si c[ fiecare structurd modificatd tinde sd fie moqtenit[, astfel incit fiecare modificare nu va fi cu totul pierdutd, dar poate fi modificatd, in mod continuu. De aceea, structura fiecdrei p[r!i a fiecdrei specii, indiferent la ce serve;te, esfe suma numeroaselor schimbdri mogtenite prin care specia a trecut in cursul adaptdrilor ei succesive la obiceiuri gi condilii de via![ schimbate. In sfirEit, degi in multe cazLwr este foarte greu chiar de presupus prin ce gir de iranzilri au ajr-rns organele in starea lor actuald, totti;i {inind seama cit de micd este proporlia formelor vii gi cunoscute fald de cele dispdrute gi necunoscute, nu poate decit sd m[ mire numdrul redus Ce organe la care nu se cunosc nici un fel de trepte de tranzilie. Desigur, este adevdrat c[ noile organe create parcd pentru un scop special, se ivesc rar sall chiar nu se ivesc niciodatd la un organism oarecare, dup6 cum spune vechiul, dar poate intrucitva exageratul dicton al istoriei naturale natura non facit saltunt Acceptarea acestui dicton, o intilnim in scrierile mai tuturor naturaliqtilor cu experien{a. Aceeagi idee a exprimat-o in mod fericit Milne Edwards, natura este risipitoare cu variafiile, dar este foarte zgircitd cu inova{iile. Cum s-ar explica din punr tul de vedere al teoriei creationiste faptul cd existd atit de rnuitd varietate gi atit de pu{ind noutate adevdratd, ? De ce oare toate par{ile gi organele multor fiinle independente, fiecare presupuse cd au fost create separat in vederea unui loc propriu in natnrd, sint atit de frecvent legate intre ele prin grada{ii treptate ? De ce oare n-ar face natura un salt brusc de la o structurd la alta? Potrivit teoriei selec{iei naturale, in{elegem clar de ce nu a procedat astfel. Seleclia naturald ac{ioneazd numai folosind avantajele unor varialii usoare gi succesive; ea nu poaie face niciodatd salturi mari Si brugte, ci inainteazd totdeauna cu pa;i rnici, siguri, de;i ince{i.

ACTIUNEA SELECTIEI NATURALE ASUPRA ORGANELOR APARENT DE MICA IMPORTANTA Deoarece selec{ia naturald aclioneazd. prin viald ;i prin moarte - prin supravie{uirea celor mai ap{i ;i prin distrugerea celor mai pulin apti __ am avut uneori mari greutifi in in{ele gerea originii gi formdrii par{ilor pufin importante ; greuta{ile acestea, de;i de natur5 foarte diferitd, sint la fel de mari ca gi cele intilnite in cazul organelor celor mai perfecte gi mai complexe. In primul rind, sintem mult prea ignoranli in privinla intregii econornii a oricdrui organism, pentru a putea spune ce anurne modificiri mici sint sau nu importante. Intr-un capitol precedent am dat exemple de caractere foarte neinsemnate, cum sint puful gi culo area pulpei la fructe, culoarea pielii gi a pdrului la patrupede, caractere care, sau in virtutea corela(iei cu particularitalile consti-

Ii2

ORIGINEA SPECIILOR

tulionale, sau fiind determinate de atacurile insectelor, pot fi desigur influen{ate de selec{ia naturald. Coada girafei are aspectul unei apdrdtoari artificiale'de mu,ste; de la prima vedere pare de necrezul cd,un asemenea organ aputut fi adaptat la func{itinea lui actuala piin modiflcdri mici, succesive din c6 in ce mai potrivite. pentru un scop atit de neinsemnat ca gonirea mugtelor. Totugi, chiar in acest caz trebuie s[ nu ne pripim cu afirmafiile prea categorice, deoarece gtim ci rdspindirea !j ins[gi existen{a cornutelor gi a _altor animale in America de Sud este direct legata de.capacitatea lor de a rezrsta la atacul insectelor; astfel incit indivizii care" au mijloace de apdrare impotrivaacestor dusmani mdrunti uot fi in m[suri sd se extinda peste noi pds,uni 9i sa dobindeascd in 'felul acesta Ln mare avantaj. Aceasta nu inseam-n[ cd patrupedele mari sint realmente distruse de mugte (cu eiceptia citorva cazuti rare), dar mustele le supdrd. neincetat gi astfel le isiovesc, in ugu f.t incit ele devin -ai .*puse bolilor ;i mai pulin capabile sd-gi caute hrand in cazde foamete sau sd scape de fiare. Organe actualmente Ce minimd imp ortanld, au avut probabil in unele cazuri o mare importan{d pentru un strdmos indepirtat gi dupi ie au fost perfec{ionate cu incetul intr-o pe?ioadd anteri oard,', au fbst transmiie in up.oup. b...ugi stare speciilor existentg, {.qi astdzi le sint foarte pufin folosito are; dar ieleclia naturuta ar fi oprit orice devieri cu adevdrat ddunitoare a structurii lor. Daci linem r.u.nu ce organ de locomo{ie important este coada pentru majoritatea animalelor acvatice, ne putem explica prezen{a ei generald gi folosirea pentru atit de multe nevoi la un numdr atit de mare de anim-ale terestre ai cdror ptaminl, adicl bdgici inotdtoare modificate, trddeazd" o origine acvatic5. Daci la un animal acvatic j-a format o coadd bine dezvoltatd, ea va putea sd fie folositd ulterior pentru nevoi diferite : ca apdtdtoare de muste, ca organ prehensil sau ca mijloc de intoarcere, de pildd la ciine, degi in acest din urmd. caz rblul ei trebuie sd fie cu totul neinsemnat, linind seama^cd iepurele, aproape fdrdcoad[, se poate intoarce gi mai repede decit cfinele. In al doilea rind, putem ugor gregi airibuind importanld, un6r anumite caractere gi crezind cI ele au fost dezvoltaie datoritd sele^cfiei naturale. in nici un caz nu trebuie sd pierdem din vedere efectele ac{iunii dehnite a condiliilor de via[d, schimbate - ala-numitele variafii spontane, care par sd depindd intr-un grad foarte mic de natura condiliilor ; nu trebuie s[ pieidem din vedere tendin{a ipt. reversiune a caracterelor de mult pierdute ; legile complexe ale cregterii, cum sint : corelafia, compensa{ia, presiunea trnei p[r1i de cdtre alta etc. ; jl, in sfirgit, nu trebuie sd pierdem din vedere selecfia sexuald prin care sint adesea dobindite'caractere folositoare unui sex si transmise apoi mai mult sau mai pufin complet celuilalt sex,.degi acestuia nu-i sint de nici .rn folor. Dar structurile ^doLindite ie aceastd cale indirect5, degi la inceput nu prezintd, nici un avantaj pentru o specie, pot prezenta ulterior avantaie pentru descenden{ii modific a\i - at speciei afla{i^ in condilii de via{d noi gi avind dobindite noi obiceiuri. Dacd n-ar exista decit cioc[nitori verzi gi n-am gti cd mai sint incd multe alte specii negre gi pestri{e, de sigur am fi luat culoarea verde drept o admir abild, adap^tate pentru a ascunde aceasti pasdre arboricold de dugmanii ei gi prin urmare am fi crezut cd este un caracter important gi cd a fost dobin,Cit prin seleclie naturald,; in realitate aceastd culoare se datoregte probabil mai ales ielecliei iexuale. Un palmier agdtdtor .din arhipelagul Malaez se ca\drd, pe arborii cei mai inalli cu ajutorul tlnor cirlige admirabil construite, dispuse la capdtul ramurilor ;i acest

DIFICULTI.TILE TEONIEI

7i3

este fdrd indoiald extrem de folositor plantei ; dar deoarece cirlige aproape similare se intilnesc la mulli arbori nec5lirdtori la care - dupa cum avem motive s[ credem pe baza rdspindirii speciilor purtitoare de tepi din Africa si America de Sud - lepii servesc drept mijloc de apdrare impotriva patrupedelor care pasc, tot astfel poate cd la inceput fepii palmierului s-au dezvoltat in acelagi scop de apdrare, perfec{ionindu-se ulterior gi flind avantajoqi pentru plantd dupd noile modificiri suf-erite ; astfel palmierul a devenit cafdr[tor. Pielea gola;6 de pe capul unui vultur este in general consideratTa ca o adaptare directd pentru scormonirea in putreziciuni; gi probabil c[ aga 9i este, sau se datoregte poate ac]iunii directe a materiilor in putrefac{ie ; dar ar trebui s[ fim foarte precau{i cind tragern o asemenea concluzie, caci se gtie cd pielea de pe capul curcanului mascul este de asemenea golag[, degi el manincd, fdrd, a se murddri. Suturile craniilor mamiferelor tinere au fost considerate drept o admirabild adaptare pentru Llgurarea nagterii gi, desigur, c[ ele o u;ureazd sau chiar ii sint absolut trebuincioase ; dar, cum suturile apar gi la craniile pdsdrilor gi reptilelor tinere, care doar ies dintr-un ou spart, putem afirma cd aceastd structuri a luat nagtere pe baza legilor cregterii gi cb a devenit mai apoi folositoare in actul nagterii animalelor superioare. Nu gtim aproape nimic despre cauza fiecdrei varialii ugoare sau a deosebirii individuale; ,si vedem ace as:a de indat[ ce ne gindim la diferenlele dintre rasele animalelor noastre domestrce din diferite {5ri - in special din larile mai pu{in civllizaLe, unde seleclia metodicd nu a fost aphcat/a decit intr-o foarte mici mf,suri. Animalele crescute de silbateci din diferite \'|ari, adesea sint silite sd lupte pentru propria lor supravieluire gi sint expuse intr-o anumitd mdsurd selecliei naturale iar in condilii de clima diferite, vor reugi sd supravieluiascb rnai bine indivizi cu constitufii ugor modificate. La vite, capacttatea de a rezista fatd cie atacul mugtelor, ca gi posibilitatea de a rezista la acfiunea toxrcd. a anumitor plante, este corelatd cu culoarea lor; astfel incit chiar culoarea le va fi. supusl acfiunii selecliei naturale. Unii observatori sint convingi c[ o climd umedd influen!eazit. cregterea p[rului gi cd cregterea coarnelor este corelatd cu a p[rului. Rasele de munte se deosebesc totdeauna de cele de ;es; iar o regiune muntoas[ va influen{a probabil membrele posterioare, exersindu-le mai mult gi va influenfa poate chiar forma bazinului ; -a urmare, datoritd legilor varia{iei omolo &ge, membrele anterioare gi capul vor fi probabil influenlate gi ele. De asemonea, forma bazinului poate influenla prin presiune forma anumitor parli ale fatului din uter. Respiraf ia intensd necesard in regiunile inalte, tinde sd duc5, dup[ cum avem temeinice motive s5 credem, la mdrirea volumului pieptului, gi corelalra va intra din nou in joc. Scbderea exerci{iului IegaId cu hrdnirea abundentd au probabil efecte gi mai importante asupra intregii organiza[tt $i, dupa cum a ardtat de curind H. von Nathusius in excelentul sdu tratat, aceasta constituie dup[ cit se pare una din cauzele principale ale marii modiflcdri suferite de rasele de porci. Dar ignoranfa noastrd este alit de profundd incit nu putem face aprecieri asupra irnportanlei relative a diferitel or cauze, cunoscute gi necunoscute, ale varialiei ; eu am fdcut observaiiile de mai sus numai pentru a arrata cd, dacd nu sintem in stare si explicdm diferenlele caracteristice ale diferitelor noastre rase domestice, care totuqi se admite in general cd s-au format prin descenden!5 dintr-unul sau mai mulli strdmogi, nu trebuie sd ddm prea mare importan{d necunoagterii cauzei precise a micilor diferenle de acest fel dintre specirle adevdrate.

dispozitiv

L?4

ONIGINI'A SPECIILOR

Ix cg mAsunA gsrg aonvAnarA

DOCTRINA UTILITARISTA;

cuM A Fosr poslxotrA

FRUMUSETEA

Observaliile precedente md silesc sd spun citeva cuvinte despre protestul exprimat recent de ciliva naturali;ti impotriva doctrinei utilitariste, potrivit cdreia, fiecare am[nunt de structuri a fost produs spre folosul posesorului sdu. Acegti naturaligti presupun ci numeroase struciuri au fost create numai de dragul frumuselii, pentru a-t incinta pe om sau pe creator (dar acest din urmd punct de vedere este dincolo

de limitele discu{iei gtiinlifice), sau au fost create numai de dragul diversitdlii. punct de vedere pe care l-am discutat mai inainte. Asemenea doctrine, dac[ s-ar dor,'edi adev6rate, ar fi desigur fatale pentru teoria mea. Eu admit intru totul cd multe structuri nu aduc in prezent nici un folos direct posesorilor lor gi ci poate n-au folosit nici strdmogilor lor ; dar aceasta nu dovedegte de loc cd ele s-au format numai pentru frumusefe sau diversitate. F5r5 indoiald cd ac{iunea definit6 a condiavut liilor sChimbate cit ;i diferitele cauze de modificdrr, ardtate mai inainte, auastfel ioate un efect, probabil chiar un mare efect, independent de orice avantaj dobindit. Dar un considerent gi mai important este ci principala parte a organizafier oric[rei fiin{e vii se datoregte ereditdlii; de aici reiese c[ degi fiecare organism este, desigur, adaptat locului pe care-l ocupd in natur6, totu;i multe structuri nu sint in piezent in relalie prea strinsd gi directi cu actualele lor condilii de viala. Astfel, Cu greu putem cred-e c[ picioarele palmate ale gigtei de munte sau ale pds[rii fregati le aduc vreun folos special ; dq asemenea nu putem crede cd prezenla unor oase srmilare in braful maimulei, in piciorul anterior al calului, in aripa liliacului ;i in membrul innotitor al focii folosesc in mod special acestor animale. Putem, firrd nici o 9116, sd-i atribuim eredit5lii aceste structuti. Fard indoial[ c[ picioarele palmate aufost la fel de folositoare strdmogului gi;tei de munte 9i .?l pasarii fregatd, pe cit sint de folositoare in prezent celor mai acvatice din p[sdrile lctuale. De asemenea, putem prede cI str[mogul focei nu a avut membrul inotdtor. ci un picior cu cinci degete adaptate pentru umblat sau pentru apucat ; qi puiem merge gi mai departe, afirmind cd diversele oase care formeazi membrele maimulei, catirtui ;i liliacului, s-au dezvoltat inilial pe baza principiului utilitialri, piobabil prin impu{in area oaselor mai numeroase din inotdtoare a vreunui stiamog piscifoim, din care provine intreaga clasd. Este aproape cu.neputinfd de hotarit'ce parte a influenlei trebuie sd atribuim unor cavze a vanalret ca acliunea definita a condiliilor externe, aga-numitele variafii spontane gi legile complexe ale cregterii ; d?r cu aceste impo fiante excepfil, pulep conchide cir structura fiecirui organtsm vru este sau a fost direct sau indirect folositoare posesorului ei. Cit prive;te parerea cd, organismele au fost create frumoase pentru incintarea omnlui -- o pdrere care am ardtat cd submine azd inlteaga mea teorie - voi observa mai intii cd sensul frumosului depinde in mod vadit de natura min{ii, independent de vreo calitate real6 a obiectului admirat ; qi cd ideea de frumos nu este indscutd sau neschimb5toare. Aceasta o putem vedea, de pilda, la oamenii de rase diferite care admird la femeile lor un tip de frumusefe cu totul diferit. Dacd obiectele frumoase ar fi fost create numai pentru incintarea omului, ar trebr-ri s[ se demonstreze cd inainte de apartlta omului exista mai pufind frumuse{e pe fala pdmintului, decit dupa aparigia lui pe pdmint. Oare admirabilele scoici ale genurilor Conus ;i Voluta din epoca eocen[ gi amonilii sculpta{i cu atita eleganld din perioada secun-

nrFlcT'r.TiTrLE TITnRIEI

fi5

dard au fost create pentru ca omul sd le poat[ admira in cabinetul lui de lucru dupa trecerea unor perioade indelungate ? Pufine obiecte sint mai frumoase decit minusculele leste siliiioase ale diatorneelor: oare acestea au fost create pentru a fi examinate gi admirate prin capacitd{ile mdritoare ale microscopului ? Frumuse{ea in acest din urmd. caz gf in mufte altele, se datoregte, dupd cum se vede,in intregime printre cele mai frumoase produclii ale simetriei cregterii. 'ele Florile sint considerate ln contrast cu frunzele verzi ,si prin la ochi au devenit bdtdtoare naturii ; dar urmare au devenit in acelagi timp frumoase, pentru a fi mai lesne observate de insecte. Am ajuns la aceastd conCluzie constatind ca o reguld invariabila cd ori de cite ori o floare este fecundatd de vint nll are o coroli viu coloratd,. Unele plante produc, de obicei, doud feluri de flori : un fel deschis ,si .colorat pentru a atrage insecteie; celdlalt fel inchis, necolorat, lipsit de nectar 9i care nu este niciodatl vizitat de insecte. De aceea putem conchide cd dacd insectele nu s-ar fi dezvoltat pe fala p[mintului, plantele noastre nu ar fi fost acoperite de flori minunate, ci ar h produs numai flori sdrdcicioase cum vedem la pin, stejar, alun, frasin, la ierburi, rp^utru., mdcrig 9i la urzicd, toate fecundate de vint. O serie c e argumente asemdn6tbare este val aAle;i pentru fructe; faptul cd o fragd sau o cireaqd coaptd este atit de pldcutd ochiului cf gi gustului, cd fructul viu colorat de EvonymusL) 9i bacele lo.;ii de'Ilexz) sint foarte frumoase, va fi admis de oricine. Dar aceastd frumusele folgse;te pui gi simplu pentru a cdlduzi pasarile gi mamiferele,. pentru ca fructul sd fie *itr.ut, iar seminlele sd fie rdspindite cu ingrdgdmint; ajung la aceastd concluzie pe baza regulii care n-are pina in prezent nici o excepfie, cd seminlele cuprinse in fiuct de oriie fel (adica intr-un invelig cdrnos sau pulp[) sint totdeuna rdspindite astfel numai dacd sint viu colorate sau fdcule vizibtle fiind albe sau negre. Pe de altd parte admit bucuros cd un mare numdr de rna3culi, cum sint toate pdsdrile noastre iele mai frumoase, unii pegti, reptile gi mamifere ;i o sumedenie de fluturi admirabil colora{i, gi-au cdpdtat frumuselea de dragul frumu.sefii ; dar aceasta s-a fdcut prin seleclie sexuald, adica prin faptul cd masculii cei mai frumogi au fost mereu priferali de'femele gi nu pentru incintarea omului. Acelagi lucru 9i in privinla cintecului pdsdrilor. Din toate acestea putem deduce cd o mare parte a i.gn.t[,ri animal esle strdbltuti de un gust apro-apg similar pentru culorile frumoase gi [entru sunetele muzicale. Cind femeh este la fel de frumos coloratd ca $i masculul ..^.a .. se intimpl[ adesea la pdsdri gi la fluturi, cauza rezidd dup[ cit se pare in faptul c[ prin^seleclie sexuald, culorile dobindite au fost transmise ambelor sexe in loc de a fi trunr*ise numai masculilor. In ce fel simlul frumosului in forma lui cea mai simpld - adicd in senzalia unei pldceri deosebite, .pro_vocat[ de anumite culori, forme qi sunete - a apdrui in mintea omului ;i a animalelor inferioare lui, constiiuie o problemd foarte obscurd. Ne ciocnim cu aceeagi dificultate 9i cind cercetim de ie unele gusturi gi mirosuri produc plicere, iar altele produc nepldcere. in toate aceste cazuri se pare cd obiceiul a jucat un rol intr-o anumitd misurd ; dar trebuie sd existe gi vieo cauzd, mai profundd in constitulia sisfemului nervos al fiecdrei specii. Seleclia naturali nu poate produce la o specie nici o modificare in folosul exclusiv al altei specii, degibriunde in naturd o specie se folosegte gi profitd mereu de 1) 2)

In limba englezd spindle-wood tree. - Nota trad.

in limba

englezd

holly. - Nota trad.

1;6

(') N

I Ti

I\8,\

SPECI ILON

pe urma structurilor altor specii. Dar selecfia naturali poate ;i adeseori produce. structuri direct ddunitoare altor animale, cum sint, de pilda collii viperii 9i ovipozitorul ichneumonului, cu care-si depune oudle in corpurile vii ale altor inseite. Dacd _s-ar putea dovedi cd vreo parte a structurii vreunei specii a fost formatd exlusir spre folosul altor specii, aceasta mi-ar anihila teoria deoarece o asemenea parte nu s-ar fi putut produce prin selecfia naturald. Degi se pot intilni multe afirmalii in acest sens, in lucrarile de istorie naturald n-am gdsit nici una care s[ mi se para cit de cit mai insemnatd. Se admite cd sarpele cu clope{ei are colli veninosi pentru apdrarea proprie gi pentru uciderea piaObi ; dar .rnii autori presupun ca if este inzestrat in acelagi timp cu un aparat sonor care ii este ddundtor, deoarece ii avertizeazd, prada. Mi-ar fi tot aga de lesne sd cred cd pisica i;i rotegte virful cozlt ca sd-l prevind pe soarecele osindit pieirii atunci cind ea se pregdtegte sd sar6. Este mult mai probabila presupunerea cd;arpele cu clopo{ei igi folosiqte aparatul sonor, cobra igi umfld gitul, iar vipera Bitis arietansr) se umfl[ in timp ce guerd atit de tare gi de intens, numai pentru a speria numeroasele pdsdri gi animale care dupd cum se gtie atacd, chiar speciile cele mai veninoase. $:rpii se conduc dupd acelagi principiu care o face pe glina sa-gi zbirleascd penele gi sa-;i deschidi aripile cind un ciine se apropie de puii ei ; dar nu e locul aici sd stdrui asupra nllmeroaselor mijloace prin care animalele incearcd si-gi sperie ;i sd-gi goneasc[ dugmanii. Selec{ia naturald nu va produce niciodatd intr-un organism vreo structurd, care s5-i fie acestuia mai mult ddundtoare decit folositoare, cleoarece selecfia natural[ aclioneazd. ntrmai prin ;i pentru binele fiecdruia. Dupi cum a observat Paley, nici un organ nu se va forma pentru a cauza o suferinfd sau pentru a-i dduna posesorului siu. Dacd se va cintdri exact binele si raul cauzat de fiecare parte, pini la urmd fiecare va fi gasitd folositoare. Dupd trecerea timpului, in condilii schimbdtoare <Je viatd, dacd vreo parte devine ddundto are, eava fi modificat[ gi dacd nu se va intimpla astfel, organismul va pieri asa cum au mai pierit si nenumdrate altele. Selecfia naturald tinde numai ca fiecare organism sd devind la fel cle perfect sau chiar ceva mai perfect decit al{i locuitori ai aceleiaqi regiuni cu care el intrS in concuren![. $i vedem cd aceasta este mdsura perfecfiunii atinse in natur[. Producliile endemice ale Noit Zeelande, de exemplu, sint perfecte dacd le comparim intre ele ; dar in prezent ele cedeazd. repede in fa{a legiunilor de plante gi animale aduse din Europa. Selecfia naturald nu va produce perfec{iunea absolut[ 9i, de fapt, ciupa cite ne putem da seama, nu intilnim niciodatd in naturd un grad atit de inait de perfec{iune. Dup[ cum spune Mtiller 2), corecfia pentru abera[ia luminii nu este perfectd, nici in cel mai perfect dintre organe, adica in ochiul omenesc. Helmholtz a cirui apreciere nu va fi contestata de ,r]*.rri, dupa ce descrie in termenii cei -ui elogiogi minunatele insusiri ale ochiului omenesc, adaugi aceste remarcabile cuvinte :

<Ceea ce am descoperitcainexactitate si imperfec{ie in mecanismul optic gi in imaginea

de pe retind nu inseamn[ nimic in comparalie cu imperfec{iile pe -are le-am intilnit in domeniul senza{iilor. S-ar putea spLlne cd natura s-a compl[cut in acumularea contradicliilor de dragul surpdrii tutur or bazelor teoriei unei armonii preexistente intre lumea externd gi cea internil>. Dacd raliunea ne conduce sd adrnirlm cu entuziasm o mullime de alcdtuiri inimitabile din natur5, tot ea ne aratd. degi putem

in limba englezf, puff-adder. -- Nota trad. 2) Iohannes Miiller. dupd traducerea germand.

- Nota

trad.

DIFICTTL'TATII,E UOIIIEI

L',?7

u$or rdtdci gi intr-un sens gi in altul -- cd existd alte alc6tuiri mai pu{in perfecte. Putem oare considera acul albinei ca fiind perfect, daci atunci cind este folosit impotriva a numerogi du;mani, nu poate fi retras din pricina termina{iei lui din{ate, provocind astfel rnoartea inevitabiia a insectei. prin smulgerea viscerelor ? Dacd privim acul albinei, presupunind cd ei a existat Ia un strf,mos indepartat ca instrument perforator 9i dinfat, dupa cum exist[ la ati{ia reprezentanli ai acestui mare ordin ; daci admitem ca de atunci a fost modificat, dar nu pi perfec{ionat pentru scopul sdu actual, cd veninul adaptat inifial pentru altd folosire, cum ar fi producerea de gale, s-a intensificat de asemenea, vom putea poate in[elege de ce folosirea acului cauzeazd atit de des chiar moartea insectei. Dacd intr-adevirr capacitatea de a infepa este folositoare intregii comunitali sociale, ea va indeplini toate cerinlele selecliei naturale degi va putea provoca rnoartea unui mic numdr de indivizi. Dac[ admirdm capacrtatea olfactivl intr-adevdr minunatd prin care masculii multor insecte igi gdsesc femelele, putem oare admira producerea in vederea acestui singur scop a mii de trintori care sint complet nefolositori comunit[1ii pentru oricare alt scop ;i sint m[celirri{i in cele din urmd de cdtre surorile lor harnice gi sterile'} Degi e poate greu, sintem nevoiti totu;i sd admirzirn ura s[lbaticd, instinctiv[ a matcii, urd care o indeamnl sd ucidd matcele tinere, fiicele ei de indati ce se nasc, sau si piard ea ius6;i in luptd, deoarece aceasta este, fard, indoiala, spre binele comunita(ii; iar iubirea maternf, sau ura maternS, desi din fericire aceasta din urmf, este foarte rard., sint egale ln fala principiului de neinduplecat al selecliei naturale. Dacd admirim alcdtuirile atit de felurite gi de ingenioase prin care orhideele ca ;i multe alte plante, sint fecundate cu ajutorul insectelor, putem oare socoti ca fiind la fel de perfectd producerea unor intregi nori de polen la pinii nostri, numai pentru ca un numdr mic de grdun{e sd poatl fi duse intimpl5tor de vint p?na la ovule ? Re:umat: Teoriq selecyiei naturale cuprinde legea unititlii tipului Si a conCiyiilor de existenyd

Am discutat in acest capitol unele din dificultaliie gi obiec{iile care pot fr ridicate impotriva teoriei mele. Multe dintre ele sint serioase ; dar sper c[ in cursul discutlrii lor am reu$it s[ aruncdm o luimind asupra citorva fapte care din punctul de vedere al credinfei in acte de crea{ie independente r6min cu totul de nein{eies. Am vdzut cd speciile, in ori.ce perioadd datd,, nu sint variabile in mod nelimltat ;i nu sint legate intre ele printr-o mullime de gradafii intermediare, pe de o parte pentru cd procesul selecliei naturale este totdeauna foarte lent gi in fiecare moment dat aclioneazd" numai asupra citorva forme, iar pe de alti parte pentru cd adevdratul proces al selec{iei naturale implicd continua inlocuire ;i pieire a treptelor precedente gi intermediare. Speciile strins inrudite care trdiesc acum pe o suprafa![ continud trebuie sd se fi format adesea, incd din timpul cind suprafa(a nu erel continul gi cind condiliile de viafa nu prezentau treceri insensibile de la o regir-rne la cealalta. Cind doud varieta{i se formeazd in dor-rd districte ale unei suprafefe contittue, adeseori se formeazd o varietate intermediard adapt atd. zonei intennediare ; dar din motivele ardtate aceastd varietate intermediard va exista, Ce obicei, in numdr mai mic decit cele doud forme pe care le leagd intre ele ; iar ca urmare in cursul procesului de modificare ulterioard, cele doud forme, dat fiind cd exista in numdr mare, vor avea un mare avantaj asupra varietdfii mai pu{in numeroas[ gi intermediarS, gi astfel vor reugi de obicei sd o inlature gi s-o nimiceasc[. 12

- c 3ti:

178

OllI GINITA SP[]CIIL()Il

Am vdzut ln acest capitol cit de precauti trebuie sd fim cind conchidem cd nu pot sd existe treceri intre modurile de-via!6 cele mai diferite; am vTazut c'/a liliacul. be pild[, S-& putut fcrma prin seleclie naturald dintr-un animal care la inceput numai prin aer. plana - Am r,dzut c[ in condilii noi de via!6 o specie i;i poate schimba obiceiurile sau poate avea obiceiuri felurite, unele dintre ele foarte deosebite de ale celor mai apropiate rude ale lor. Avind in vedere c[ fiecare organism incearci sd tr[iascii oii.,nC* poate, putem inlelege cum de existd gigte de munte cu picioare palmate, ciocdnitori tereitre, niierie acvatice ,si pescdrugi cu obiceiuri de pinguini. De;i ar putea zclruncina pe oricine gindul ci s-a putut forma prin selec{ie naJurald ull organ atit de perfe ct â&#x201A;Źa ochiul, totugi cu privire la fiecare organ, cunoscind

girul lung cie cornplicalii gradate, fiecare dintre ele folositoare posesorului, nu putem consideta ru o iniposibilitate logicd faptul cd in condilii de viald schimbate organul sd poatf dobindi prinlelecfi-e naturald orice grad imaginabil de perfec{ie. respectiv ' in aceib cazur1in care nu cunoagtem stdri intermediare sau de tranzt[re, trebuie sd fim fcarte precau{i inainte de a conchide cd ele n-au existat niciodatd, deoarece metamorfozelb multor organe aratTa in cele clin urmi, ce schimbdri func{ionale admirabile sint posibile. De eiemplu, o bagicd inotdtoare a fost transformatd, dupd cuT se pare, ?n lliimini pentru reipiralie aeriand. Acelagi organ, care a indeplinit simultan f"nrliuni fcarte diferite gi apoi a fost specializat par{ial saq total pentru o singurd func{ir-rne sau Couf, organe'clisiincte indeplinind in acela,s_r timp acee.agi funcfiune, unul perfec{ioninciu-se cu ajutorul celuilalt, trebuie s[ fl ugurat adesea in mare rndsurir ttecerile. Arn v[zut cai ia doud organisme foarte indepdrtate unul de celilalt pe scara natural6, organe servincl in acelagi scop gi foarte asemdnStoare ca infdligare s-au putgt fcrma separa.t ;i independent; dar dac[ se examrneazd atent asemenea organe, in structura loi pot fi gisite" aproape totdeauna deosebiri esenliale ; gi aceasta decurge in mocl firesc din priniipiut selecliei naturale. Pe de alti parte,_ o reguld generald a' naturii estc- rnfiniti dive?sitate de structuri pentru atingerea aceluia;i scop ;i aceasta clecurge de asemenea in mod firesc din acela9i mare principiu. In rnulte cazurL ,stim prea pulin pentru a putea sd afirmdm cd o parte .sau Lrn organ s?nt atit de n.i*pottante pentru buna stare a unei specii,- incit modificdlile stigcturii lor nu u.t p,rtrrt fi acr]mulate in mod lent pe calea seleciiei naturale. in *ufte alre caztxr, *oOifi.6rile sint probabil rczultatul direct al legilor_varialiei sau cregterii, fiincl dobindite astfel independent de orice utilitate. Dar chiar asernerlea structuri s-au dovedit adesea, dupa cum putem fi siguri , avantajg?se- 9i au fost modificate in continuare, in noi condilii de via!5, pentru binele speciei. Putem crede, cle asemenea, cd o parte, ini{ial foarte importantd, a fost adesea p[stratd (cum este coada unui animal acvatic la descenden_fii sdi tere;tri), de;i a devenit de o importan![ atit de micd incit in starea sa actuald nu ar fi putut fi dobindit[ pe calea selec{iei naturale. S.ir.il* naturali nu poate produce la o specie nimic care sd fie exclusiv in favo'area salr in defavoarea^aIteia, degi ea poate lesne produce pdrli, organe 9i excresau dimpotrivd foarte ddundtoare lii foarte folositoare sau chiar absolut necesare, pentru alte specii, dar in toate aceste cazuri, folositoare pentru posesor. in orice dintre locuitori i*l;;. tint'pop.il*td, seleclia naturald aclioneazd, prrn concuren{a cu mdsura concordantd in numai gi ?e aceea uiigrta succesuf in lupta pentru via{6

1?9

perfec{iei specifice regiurrii date. De aeeea, locuitorii unei regiuni, de obicei ai celei mai mici, sint adeseori invinqi de locuitorii altei regiuni, de obicei ai celei mai mari. $i aceasta, deoarece ln regiunea mai mare vor fi existat mai mulli indivizi gi mai mr.rlte fbrme diversificate, iar concuren{a intre ele trebuie sd fi fost mai severd ;i astfel gradul de perfecliune trebuie s5 se fl realizat intr-o mai mare m[surd. Selec{ia naturalS nu va duce in mod necesar la perfec{ia absolutd ;i in mdsura in care ne putem da seama.cu facultalile noastre mdrginite, nu se poate afirma c[ ar exista pretutindeni perfec{iune absolutd. Pe baza teoriei selecliei naturale putem in{elege in mod clar sensul deplin al vechiului dicton al istoriei naturale nature non.facit saltum. Acest dicton, dacd ne reflerim numai la locuitorii actuali ai lumii, nu este intru totul corect ; dar dacd ii includem pe toli locuitorii timpurilor trecute. cunoscufi sau necunoscu{i, ei devine strict adevdrat. in lumina acestei teorii. t general In se admite cd toate organismele s-au format pe baza a doud mari legi : unitatea tipului gi a condiliilor de eristenfd. Prin unitatea tipului se inlelege acea concordantd, fundamentald in structurd pe care o vedem la organisme^le aceleiasi clase gi care este pe deplin independenti fa![ de modul lor de vial[. In teoria mea, unitatea tipului este explicatl prin unitatea de origine. Termenul de condilii de existentd, asupra cirruia a insistat de atitea ori iiustrul Cuvier, este pe deplin cuprins in principiul selec{iei naturale. $i aceasta, deoarece selec{ia natural5 aclioneazd fie adaptind in prezent pdrlile care variazd ale fiecdrui organism Ia condiliile lui de via{a organice sau neorganice; fie cd le-a adaptat in decursul perioadelor trecute, adaptdrile fiind ajr-itate in multe cazurr prin intensificarea folosirii sau nefolosirii parlilor, organismul fiind influen{at de ac{iunea directi a condiliitor externe de via{a gi supus in toate cazurile la anumite legi ale cregterii 9i varia{iei. De aceea, de fapt, legea condiliilor de existeniei este legea supremf,, deoarece ea cuprinde ;i legea unitalii tipului, prin ntogtenirea varia{iilor 9i a adaptdrilor anterioare.

CAPITOLUL VII

DIFERITE OBIECTII IMPOTRIVA TEORIEI SELECTIEI NATURALE Lonqevitatea - Milificdrile nu sint fn ntcd necesar simultane - h4odificdri core dupd cit se vede nu aduc un .folos direct - Dezvolterea progresivd - Carsctercle de micd importan1d funcyionald sitrt ccle ntai constartte - Presupusa incompetenyd a selecyiei noturale de a explica slacliile incipiante ale siructurilor uti!e *- Cattzala care se opun dobindirii prirrseleclie naturald a structurilor utilc - Schimharca grodatci a structurii, tnsoyitd de schimbsrea fimctiunilor - Organe Jbarte difcritc alc rcprezentanlilor aceleiasi clase avind aceea;i origine - Motit'e pentru a nu crede fn modificdri mari Si bru;te

Voi consacra acest capitol examin[rii diverselor obiectii ridicate impotriva vederilor mele, pentru a clarifica astfel unele puncte discutate mai inainte; dar ar fi inutil sd le discut pe toate, deoarece multe se datoresc unor autori care nll $i-au dat osteneala sd inteleag[ subiectul. Astfel, un distins naturalist german afirma cA partea cea mai slabd a teoriei mele constd in aceea cA toate organismele sint considerate ca fiind imperfecte : in realitate am spus cd nu toate sint atit de perfecte pe cit ar fi putut sd fie in legdturd cu conditiile lor de via{d; gi s-a vdzut cA este asa pentrlr multe forme aborigene care in multe pdrli ale lumii au cedat locurile lor invadatorilor strdini. Pe lingd aceasta, organismele - chiar dacd se gaseau la un moment dat perfect adaptate condiliilor lor de via(d, nu all putut sd rdmind aga cum erau -- cind conditiile lor s-au schimbat, s-au mcdificat gi ele gi nimeni nu va contesta cd condiliile fizice ale fiecdrei regiuni ca gi numdrul gi felul locuitorilor ei au suferit mutrte schimbiri. Ntr de mult, un critic fdcind o oarecare paradd de exactitate matematic[, a susfinut cd longevitatea este un mare avantaj pentru toate speciile, astfel incit cel ce crede in seleclia naturald <trebuie sd-gi aranjeze arborele genealogic> in a;a fel ?ncit toli descencentii sd aib[ r,ieti mai lungi decit str[mogii lor ! Oare, nu poate concepe criticul nostru cit o planti bianuald sau un animal inferior poate pdtrunde intr-o climi rece gi poate pieri acolo in fiecare iarnd gi totugi, datorit6, avantajelor dcbindite prin seleclia naturald sd supravie{uiascd din an in an cu ajutorul semin{elor gi oudlor ? D-l E. Ray Lankester a discutat de curind acest subiect gi in mdsura in care marea complexitate a problemei ii ing[duie sd-gi formeze o pdrere, a ajuns la concluziacd longevitatea este indeobgte legatd de pozilia fiecdrei specii in scara de organizare gi de cuantumlll de cheltuiald pentru reproducere gi activitate generald. $i

ORI(iINI:.\

:Rl

SI'Ir( l ILr)R

este probabil ca aceste conditit au fost in mare mdsurd determinate prin selec[ia natural6. S-a obiectat de asemenea cd deoarece in decursul ultimilor trei sau patrll mii de ani nu s-a modificat nici unul dintre animalele gi plantele din Egipt despre tot astfel nu s-au modificat nici alte plante gi animale din care se gtie cite ceva orice parte a lumii. Dar dupd cum a observat d-l G.I-f . Lewes, acest fel Ce argumentare nu doveclegte prea mult, deoarece rasele domestice din antichitate, figul?te pe monumentele egipfene sau irnbalsdmate, sint foarte asemdn[toare sau chiar identice cu cele actuile; totugi toli naturaligtii recunosc c[ asemenea rase au fost produse prin mociificarea tipului lor inilial. Un exemplu cu mult mai grditor ar fi putut constitgi numeroasele animale care au r[mas neschimbate de la inceputul perioadei glaciare, deoarece ele au fost supuse la mari schimbdri climatice gi au migrat pe mari clistanle, pe cind in Egipt, in cursul uitimelor citeva mii de ani. .oiAlliii. de via!5, dup[ cite qtim, au rdmas absolut uniforme. Faptul cd dela inceputui perioadei glabiare s-au produs modificdri mici sau chiar nu s-au produs de lcc, ar fi avut o oarecare importanfd impotriva celor ce cred intr-o lege innbsctltd gi necesard a dezvaltArii, clar este neputincios impotriva teoriei selec.fiei n,aturale sau a supravreluirii celor mai adaptafi, teorie care presupune cd atunci cind intimpl6tor ipar varia{ii sau diferenJe individuale f,oiositoare, ele vor fi pdstrate, dar aceasta se va produce numai in anumite circumstanfe favorabile. La sfirgitul traducerii germane a lucrdrii de l-up celebrul paleontolog Bronn pe baza principiului selecliei naturale *- ca o variese intreabi curn este posibil tate si trdiascd alituri de speciile parentale ? Dacd ambele s-au adaptat unor moduri de viagi sau conditii ugor diferite, ele pot trdi imprettn[ ; .,si dac[ punem pe de o parte speciile polimorfe. la care variabilitatea pare sd fie de naturd.spe.ciald .9i. pe de alt1t parte toate varialiile pur gi simplu temporare, ca dimensiuni, albinism dupd cite pot aprecia etc., se constatd, in general ci varietd{ile mai permanente joase, districte secetoase inalte sau pildd regiuni locuiesc stafiuni distincte, ca de liber, ?ncrucigeaz'a sau umede. Pe'lingi aceasta, la animalele care circulS mult 9i se variet[lile par sd fie in general limitate la regiuni distincte. Bronn stlruie asupra faptului c[ speciile distincte nu se deosebesc niciodata prin caracter e tzolatq ci se Ceosebesc sub mai multe raporturi ; el intreabd cum se face c[ totdeauna numeroase pdrli ale organismului s-au modificat simultan prin varia{ie gi selec{ie naturald2 Dar nu este necesar sd presupunem cd toate pir{ile unul organlsm au fost mcdificate sirnultan. Cele mai izbitoare modificdri, excelent adaptat6 pentru o anLrmitd nevoie, pot fi dobindite dupd cum s-a aritatmai inainte, prin varialii succesive, ugoare, care apar mai int?i la o parte gi apoi la alta ; 9i dgoaiece ele se transmit toate impreun[, ne apar ca,si cind s-ar fl dezvoltat simultan. Totugi, cel mai bun rdspr-rns la obiec{ia de mai sus il dau rasele domestice modificate pentru o nevoie speciaid mai ales prin puterea de selec[ie a omului, Plivi{i ia calul de curse gi de tracliune, salr la ogar (greyhound) 9i la dog (mqstiff). Toatd constitulia lor gi chiar caracteristicile psihice au fost modificate; dar dac[ am putea gi ultimii pagi pot fi grm^[rifi r-irmdri fiecare pas din istoria transformirii lor nu vom constata schimb[ri mari gi simultane, ci modific area gi perfeclionarâ&#x201A;Źa usoard mai intii a unei pdrfi gi apoi a a\teta. Chiar c_ind selecfia a fost folositd de om numai pentru un- singur caracter cele mai bune exemple oferindu-le mod invariabil cd, dacd aceastd se va gdsi plantele noastre cultivate

-in

DIFETTI'TE

()RII'CTII I]IP()TI]IVJ TEONIBI SELETJTIIiI N.{TURALE

183

singurd parte, fie ea floare, fruct sau frun zd, a fost mult schimbatd, aproape toate celelalte y1lli s-au modificat ;i ele uqor. Aceasta poate fi pusd .in parte pe seama principiului cregterii corelartive gi in parte pe seama a$a-numitei varialtr spontane. O obieclie mult mai serioasd formulatd de Bronn ;i recent de Broca este aceea cd rnulte caractere par a nu avea nici o utilitate pentru posesorii lor qi deci nu au putut fi influenfate prin selec{ie naturald. Bronn citeazd lungimea urechilor gi a cozilor la diferitele specii de iepuri si goareci, cutele complicate ale smallului clinlilor la multe animale gi o mulgime de alte exemple analoge. Cu privire la plante, aceastl problemd a fost ftatatd de Nrigeli intr-un admirabil studiu. El adrnite cd seleclia naturald a fdcut multe, dar insistd asupra faptului cd familiile de plante diferd mult intre ele in caracterele lor morfologice, care par sri fie cu totul neimportante pentru prosperitatea speciilor . Ca urmare, el crede intr-o tendinf[ inn[scut[ spre o dezvoltare progresiva gi mai perfectd. El considerd dispozigia celrilelor tn fesuturi gi a frunzelor pe aN, ca fiind exemple in care selecfia natr-rrald nu a putut acfiona. La acestea se mai pot adduga raporturile numerice ale pdr{ilor florale, pozi!.,ra ovulelor, forma seminlelor cind nu este de nici un folos pentru rdspindire etc. Obieclia de mai sus are multd greutate. Totugi ar trebui, in primul rtnd, sd fim extrem de precauli cind e vorba s[ hotdrim care anume structuri sint, sau au fost mai inaintg de foios fiecdrei specii. In al doilea rincl, trebuie sb nu uitlm niciodatd, cd atunci cind o parte se modificd, se vor modifica gi alte pdr{i, sub influenfa unor cauze nedeslugite, cum ar fi un aflux intensificat sau sclzut de hrand citre o parte, presiunea reciprocd a pdrfilor, o parte care se dezvoltd timpuriu influenfind alta dezvoltatd ulterior gi aga mai departe, c& ;i sub influen{a altor cauze care duc la numeroasele cazuri misterioase de corela{ie, pe care nu le in{eiegem de loc. Pe scnrt, acegti factori pot fi grupali impreund, sub denumirea de legi ale cregterii. In al treilea rind, trebr-rie si admitem acfiunea directd gi definitd a condiliilor de via{d schimbate,si a a$a-nLlmitelor varialii spontane, in care natura conditiilor joac5, dupd cit se pare, un ro1 cu totul subordonat. Varia{ii mugurale, ca de pildir apari\ia unui trandaflr din specia Rosa muscosa pe un trandafir comun sau a unei nectarine pe un piersic, reprezintd. exemple bune de varia{ii spontane ; dar chiar in aceste cazuri, daci ne gindim la puterea unei picdturi minuscule de otravi care provoacd gale complicate, nu ar trebui s[ fim prea siguri cd varialiile de mai sus nu sint efectele unor schimbdri locale in natura sevei, datorite unor modificiri ?n condiliile de via{5. Oricare ugoard deosebire individualS, ca ;i varia{iile mult mai puternic exprimate gi apdrute intimpldtor, trebuie sd aibd o cauzd. eficientd, dar dacd aceastd cauzd, necunoscutd ar acfiona continuu, este aproape sigur cd tofi indivizii speciei s-ar modifica in mod similar. In primele edilir a prezentei lucriri, am subapreciat, dupd cit se pare acum, frecvenla qi importan{a modificdrilor datorite variabilitatii spontane. Dar este imposibil sd atribuim acestei carrze, nenumdratele structuri atit de bine adaptate modului de via\d al fiecdrei specii. Un asemenea lucru mi se pare de necrezut, dup[ cum mi se pare de necrezut cd. astfel s-ar putea explica forme bine adaptate, cum sint calul de curse sau ogarul (greyhound) care mai inainte ca principiul selecliei de cdtre om sd fi fost bine infeles, provocau atit de multi uimire naturaligtilor mai vechi. Ar fi bine sd ilustrim prin exemple citeva din observa{iile precedente. Cu privire la presupusa intrtilitate a diferitelor pirti_qi organe, este de prisos sd mai amin-

1s4

(rR I (il,r- I'lA

Irli(l I lL{

tim c[ la insiqi animalele cele mai superioare

)

;i mai bine cunoscute existi multe

structuri, atit de superioi' dezvoltate incit nimeni nu le pune la indoial5 lmportanfa. de;i utilitatea lor nu a fost l[muriti sau a fost ldmuritd abia de curind. Deoarece Bronn <li lungimea urrechilor gi a cozii la diferitele specii de ;oareci ca exemple * de;i neimportanle -- ale diferenfei de structuri care nu pot aYea vreo utilitate speciald, voi menlion a cla dupd dr. Schobl, urechile externe ale goarecelui de casi sint excep{ional de inervate, astt-el incit ele folosesc fitrd indoiald ca organe tactile; de aceea,, lungimea urechilor poate fi cll greu socotit[ ca lipsitA dg_ importan{5. Voni vedea cle a^semenea cd coada este un organ prehensil foarte util unor specii ;i ca folosirea ei este rnr-ilt influenfatd de lungime. in ceea ce prive;te plantele, de care m[ voi ocupa mai deparle, in legdtur[ cu lucrarea lui Niigeli, se admite c[ florile de orhid ee prezintd o mullirne de structuri ciudate, care cu ciliva ani in urmd ar fi fost considerate drept simple deosebiri morfologice firir nici o filncliune specialir; dar se $tie acum c[ acestea sint de cea mai mare importanfa pgntru fecundaiea speciei cn ajutorul .insectelor $j ca probabil au fost ctoLindite'piin selec{ie natural[. PinS in ultimul timp, nimeni qu gi-ar fi inchipuit cd cliferitele lungirni ale staminelor gi pistilelor gi dispo2i{ia lor la plantele dinrorfe ;i trimorf'e, ar putea aduce vreun folos oarecare, dar acu_m giiq cd sint folositoa.re. La unele- grllpe de plante, ovulele s?nt drepte, iar Ia altele ele atitnd:- tar la citeva plante, in aietagi ovar, un cvul st[ in prima, iar cel[lalt in cea de a doua pozilie. Aceste pozilii parTaprima vedere pur morfologice sau fdrd nici o semnifica{ie "fizioiogicd;daf dr. Hooker md informeazTa c[ in aceiaqi ovar sint fecundate numai ovutelJ superioare in unele cazuri, iar in alte cazuri numai cele inferioare.gi presupune c[ aCeasta depinde probabil de direcfia de pdtrundere in ovar a tuburilor polinice. Daci este a;a , pozilta ovulelor, chiar cind unul este drept gi celdlalt atirnd in acelagi ovAr, va n hot[ritd de selecfia oricirrei mici devieri a poziliei ce favorizeazd, fecundarea lor ;i prodr"rcerea cie seminle. Mai multe plante' din ordine Cit-erite procluc de obicei doui feluri de flori unele cleschise. de structur[ obigrruitd, celelalte inchise gi incomplete. Aceste dou[ -feluri de flori difer[ uneori intr-un mod uimitor prin structurd, degi se pot vedea pe aceeasi planta trecerile de la Lln feX de floare la celdlalt. Florile obignuite 9i deschise se pot incruciga si avantajeie care desigur cd, rezuTtd' din acest proces, sint astfel asigurate. Florile tnchise $i incomplete au totugi in mod vidit, o mare importanld, dEoarece produc cu certitudine o mare cantitate de semin{e, 9u _o c!eltuiald minimd de polen. Dupd cum am ardtat, de obicei cele dou[ feluri de flori se deosebesc mr-rlt in structurd. La florile incomplete petalele sint formate aproape totcleauna din simple rudimente, iar grdun{ele de polen au diametru redus. La Ononis columnae, cinci clin staminele care ilterneaz'a s?nt rudimentare; gi la unele specii de Viola, trei stamine sint in acest stadiu, iar doud iqi pdstreazd func{iunea proprie, avind tnsa dimensiuni foarte mici. ln ;ase din treizeci de flori inchise la o violetd indiand (numele imi este necunoscut, deoarece plantele la mine n-?u produs niciodatd flori peifecte) sepalele sint reduse de la numdrul normal de cinci la trei. Dupd A. de'Jussieu, irrti-una clin secfiile cle Malpighiacee, florile inchise sint gi mai modificate, deoarece cele cinci stamine situate infala sepalelor sint toate avortate, dezvoltindu-se doar a fasea staminb situatd in fa{a unei petale, stamind care nu exist'|a la florile obignuite ale acestei specii; stilul este avofiat, iar ovarele sint reduse de 7a trei la dogh. Deli selectia niturald a putut sd aibd puterea de a opri unele flori

DiIrl,t

Rt'fn ()81r.lC1'tI It{PoTRM Tri()RlEI

_sIiI

E{;TIItI t(.\'tr.i1{AL},

185

din dezvoltare gi de a reduce cantitatea polenului Cevenit de prisos in urma inchiderii florilor., totu;i nici una din modificdrile speciale de mai sus nu s-au putut produce astfel, ci trebuie si fi decurs din legile cregterii, cuprinzind inactivitatea funclionald a p[rfilor in timpul procesului de reducere a cantitalii polenului 9i de inchidere a florilor. Aprecierea efectelor legilor de creqtere este atit de important[, incit voi mai da unele cazuri suplimentare, de alt gen qi anume deosebirile aceleiagi par{i sau organ datorite deosebirilor in pozilia relativ[ pe aceea;i plantd. Dupd Schacht, la castanul spaniol gi la anumili pini, unghiuriie de divergenli ale frunzelor diferd pe ramurile aproape orizontale ;i pe cele verticale, La virnanll) gi la alte plante, se deschide mai intii o floare de obicei cea central[ sau terminal[ - cu cinci sepale gi petale gi cinci loji ovariene, pe cind toate celelalte flori ale plantei sint tetramere. La Adoxa englezeasc[, floarea cea mai de sus are in general doui lacinii ale caliciului gi celelalte organe tetramere, pe cind florile dimprejurul ei au in general trei lacinii ale caliciului gi celelalte organe pentamere. La multe Conrpositae qi la Umbelliferae (ca gi la alte citeva plante) florile marginale au corolele mai clezvoltate decit cele centrale, lucru ce pare sd fie'adeseori legat de avortarea organelor reproducdtoare. Un fapt gi mai curios, pe care l-am men{ionat mai inainte, este acela cd achenele sau semin{ele marginale qi cele centrale difera uneori mult in privin{a formei, culorii gi in alte caractere.La Carthanrzs gi alte citeva Compositae numai achenele centrale sint prevdzute cu un papLrs ; gi La Hyoseris acelagi capitol produce trei forme diferite de achene. Dupd Tausch, la anumite Umbelliferae, seminfele exterioare sint ortosperme iar cele centrale, celosperme gi acesta este un caracter considerat de De Candolle ca fiind de cea mai mare importanfi sistematic[ pentru alte specii. Frof. Braun rt'ren\ioneazd, un gen de Fumariaceae la care florile poartd in partea inferioard a inflorescenfei nircu;oare ovale, costate, uniseminale, iar in partea superioard, a inflorescen{ei silicule lanceolate, bivalve ;i biseminale. In toate aceste cazuri, cu excepfia florilor marginale bine dezvoltate care folosesc la atragerea insectelor, seleclia naturald, dupd cite in{eleg, n-a pr"rtut juca nici un rol sau a jucat un rol cll totul secundar. Toate aceste modificdri decurg din pozilia relativl gi din interacfiunea pdr{ilor ; si cu grell ne-am putea indoi de faptul ci dacd toate florile gi frunzele de pe aceeagi planta ar fi fost supuse aceloragi condilii externe ;i interne, dup[ cum se intlnrplS cu florile pi frunzeie ce se gdsesc in anumite pozilii, toate ar fi fost modiflcate in acelasi 'infel. numeroase alte cazuri gdsim modificdri de structur[ considerate de botanigti ca fiind indeobgte foarte importante gi care apar numai la unele flori ale aceleia;i plante sau 1a plante distincte" crescind al6turi in aceleasi conditii. Cum aceste varia{ii par a nu fi de nici un folos special pentru plante, ele n-au putut fi influen{ate de seleclia naturald . Cauza lor ne este cu totul necunoscutd ; nu le putem nici mdcar atribui. ca in ultimul grup de exemple, vreunui factor apropiat cum ar fi pozilia relativ5. Voi da numai citeva exemple. A intilni pe aceeagi plantd flori tetramere, pentamere etc. este un lucru atit de obignuit incit nu mai este necesar sd exemplific ; dar cum varialiile numerice sint relativ rare cind existd pu{ine pdr{i, voi me{iona cd, dupl De Candolle, florile de Papaver bracteatum prezintd doud sepale ;i patru petale (ceea ce constituie tipul obi;nuit la maci), alteori trei sepale qi $ase petale. L) Common rue, in limba englezd; numele ltiintific Ruta graveolens.

htota yacl.

186

OI{IGII EA SPE(.IIL()II

La majorttatea grupelor, felul in care petalele sint indoite

in interiorul

mu-eu-

rilor constituie un caracter morfologic foarte constant; dar profesorul Asa Gral aratd cd, la citeva specii de Mimulus, estivafial) este aproape la fel de frecventa de tipul Rhinanthideae ca ;i de tipul Antirrhinideae, de care line genul citat. Au-u.

St. Hilaire df, urmdtoarele exemple: genul Zanthoxylon apar{ine unei sec{ii a Rutaceelor cu un singur ovar, dar la unele specii se pot gdsi flori fie cu unul fie cu dor"ra ovare, pe aceeagi plantd gi chiar in acelagi panicul. La Helianthemum, capsula a fost descrisd ca unilocular[ sau trilocular5, rar Ia H. mutabile <Une lame, plus ou moins large, s'etend entre le p6ricarpe et le placenta>z). La florile de Saponaria officinalis. dr. Nlasters a observat exemple de placentalie atit marginal5 cit qi central[ liber5. Nu de mult, St. Hilaire a g[sit la limita sudicd a arealului de rdspindire al speciei Gomphia oleaeformis dou6 forme pe care la inceput le-a considerat neindoielnic drept specii distincte, dar pe care ulterior le-a vdzut crescind pe aceeagi tufd; qi el adaugi <Voila donc dans un m6me individu des loges et un style qui se rattachent

tant6t e un axe vertical et tant6t e un gynobase)

3).

Vedem astfel cd multe schimbiri morfologice ale plantelor pot fi atribuite legilor cregterii ;i interacfiunii pdr{ilor, independent de seleclia naturald. Dar ln legitura cu teoria lui Ntigeli Cespre o tendinld inn[scutd spre perfec{ie sau dezvoltare progresivd, este oare posibil si spunem, in cazul acestor varialii puternic exprimate, cd, plantele se gdsesc in curs de progres spre un stadiu de dezvoltare mai inalt ? Dimpotrivf,, din simplul fapt cd pdrlrle respective diferd sau variazdmult pe aceeagi plantd,, eu a$ deduce cd astfel de modificdri au fost de foarte mic[ importanld pentru plante, indiferent de importanla pe care o pot ave a in general pentru noi in clasificdrile noastre. Cu greu poate fi considerat cd" dobindirea unei parli nefolositoare ridica un organism pe scara naturii, iar in cazul florilor incomplete, inchise, descrise mai sus, dacd trebuie si invocdm vreun nou principiu, atunci mai cr-rrind poate'fi vorba de regres decit de progres, aga trebuie sd fie qi cumulteanimale parazite gidegenerate. Nu cunoa;tem cauza care provoacd modificirile de mai sus; dar dac[ aceastd,cauzd necunoscutd ar acliona in mod aproape uniform un timp mai indelungat, putem deduce cd, rczultatul va fi aproape uniform ; qi in acest caz to\i indivizii speciei ar fi modificali in acelagi fel. Deoarece caracterele de mai sus sint neimportante pentru prosperttatea speciei, orice varialii mici care se manifestd nu vor fi asumulate gi nici sporite prin selec(ia naturald. O structurd care a fost dezvoltat'a prin seleclie indelun gatd, devine in general variabild cind inceteazd de a mai fi de folos unei specii, a$a cum putem vedea la organele rudimentare, deoarece nu va mai fl reglat[ cu aceeagi putere de selecfie. Dar atunci cind prin natura organismului gi a condiliilor s-au produs modificdri fdrd, importan{d pentru prosperitatea speciei, ele pot fi gi, dupa cit se pare, au gi fost adeseori transmise aproape in aceeagi stare, la numerogi descendenfi modificali in alte privin{e. Pentru majoritatea mamiferelor, pdsdrilor sall reptilelor, nlr a avut mare importanld faptul ci sint imbrdcate cu pdr, pene saLl solzi; totugi pdrul a fost transmis aproape tutoror mamiferelor, penele tuturor pdsdrilor gi solzii tuturor reptilelor adevdrate. O structur5, oricare ar fi ea, comund multor 1) Raportul dintre elementele florale in mugur. - Nota trad. << O lamd mai mult sau mai pulin latd, se intinde tntre pericarp Si placentd>>. ') - Nota trad. 8) <Iatf, deci pe un acela;i individ, loje gi un stil care se leagi cind de un ax vertical cind de Ginobazi : stilul pornegte de la baza ovarului. - Nota trad.

ginobazie>>.

DIFE

RITI' ()NIECTII IIIPO'TItIV,A

TF]')H

I.]I SF]I,T'f,TIEI N,\TUITAI,R

187

forme inrudite, constituie pentru noi o trdsdtur[ de mare importanld sistematicd gi in consecinfd este adesea considerutd ca fiind de importan![ vitali deosebit de mare pentru specie. Astfel, dupd cllm cred, deosebirile morfologice pe care le considerdm importante * ca de pild[ aqezarea frunzelor, impdrlirea florii sau a ovarului, pozilia ovulelor etc. au aplrut mai intii, in multe cazuri, ca varialii fluctuante, care mai curind sau mai tirziu au devenit constante datoritd naturii organismului gi a condi{iilor inconjurdtoare, cit gi datoritd, incrucigdrilor reciproce dintre indivizi distinc{i, dar nu datoritd selec{iei naturale; deoarece aceste caractere morfologice nu influenf eazd prosperitatea speciei, orice mici devialii ale lor au putut fi dinjate sau acumulate prin selec{ia naturalS. Astfel ajungem la concluzia ciudat6, cd acele caractere care sint de micd importan{d vitali pentru specie, sint de mare importan![ pentru sistematician; dar dupd cum vom vedea mai departe cind vom trata despre principiul genetic al clasificlrii, acest lucru nu este de loc atit de paradoxal cum poate sd pard la prima vedere. Degi nu avem nici o dovadd concludentd de existenta unei tendin{e inndscute la organisme cdtre o dezvoltare progresivd, totuqi tendin{a aceasta rezultd in mod necesar din ac{iunea continud a selectiei naturale, dupd cum am incercat sd ardt in capitolul al' patrulea. intr-adevdr, Lea mai buni d^efini1ie ce s-a dat vreodatd niveltrlui inalt al organiza[iei, este gradul de specializare sau diferen{iere al pdr{ilor; iar selec{ia naturald tinde cdtre acest fel prin faptul cd ln acest fel p5r{ile devin capabile s5-;i indepiineascd mai eficient func{iunile lor. Un distins zoolog, d-l St. George Mivart, a adunat nu de mult toate obiec{iile formulate pina in prezent de mine gi de allii impotriva teoriei selecfiei naturale a$a cum a fost emisl de d-l Wallace gi de mine gi le-a ilustrat cu o adrnirabild indeminare ;i tdrie. Orinduite astfel, aceste obiecfii produc o impresie f,ormidabila; gi cum in planul sdu d-l Mivart nu manifest[ de loc intenlia de a Ca diversele fapte ;i considerente opuse conclnziilor sale, cititorului nu-i mai rimine de fdcut decit un mare efort de gindire gi memorie, dac[ vrea sd cumpdneasc[ dovezile de ambele p[r!i. Cind discut[ cazurr speciale, d-l Mivart omite efectele folosirii sporite gi ale nefolosirii p[rfilor, efecte pe care le-am considerat totdeauna ca fiind de cea mai mare importantd, gi le-am tratat in lucrarea mea < Varialii in stare domesticd > mai pe larg - cred eu - decit oricare alt autor. El aflrmd de asemenea, adesea, cd eu nll atribui nici un rol varia(iei independent de seleclia natural6, pe cind de fapt in lucrarea mai sus amintitL, am adunat un numdr de cazuri bine stabilite mai mare decit pot fi g[site in orice a\td lucrare cunoscutd mie. P[rerea mea poate sd nu fie demnd de erezate, dar dupd ce am citit cu atenfie cartea d-lui Mivart gi i-am comparat fiecare parte cu cele spuse de mine despre acelagi subiect, m-am simjit convins mai puternic ca oricind de adevdrul general al concluziilor la care am ajuns, degi in mod firesc, intr-o problemd atit de complicatd am putut uneori sd comit gregeli parliale. Toate obiecliile d-lui Mivart vor fi sau au fost examinate in volumul de fafdt. Singurul punct nou care se pare cd i-a impresionat pe mul1i cititori este cd < selec{ia naturald nu poate explica stadiile incipiente ale structurilor folositoare >. Aceastl problemd este intim legatd de problema dezvoltdrii treptate a caracterelor, insoliti adesea de o schimbare a func{iunii - ca de exemplu, transformarea unei bdgici inotdtoare in pldmini - chestiuni ce au fost discutate in capitolul precedent, din doud puncte de vedere. Totugi voi examina, mai mult sau mai pu{in amdnun}it,

188

ORIGINHA SPECIIL(]R

citeva din exemplele date de d-l lVlivart, alegindu-le pe cele mai demonstratir e. deoarece lipsa de spa(iu m5 impiedicd sd le examinez pe toate. Prin statura ei inaltd, prin gitul, picioarele anterioare, capul gi limba foarte lungi, girafa are intreaga constitu{ie admirabil adaptatd, pentru a apllca frunzele de pe crengile mai inalte ale arborilor. Ea poate astfel s6-Si oblind hrana in afara razei de acliune a celorlalte Ungulate sau animale copitate din aceea;i regiune gi faptul acesta trebuie s5 constituie un mare avantaj in perioadele de seceti. Vitele de rasi Niata din America de Sud ne aratd cum o micS diferenfa de structura poate determina in cursul unor asemenea perioade, o mare diferenld in supravieluirea anrmalului. Aceste vite pot pagte iarba la fel ca alte vite, dar din cauza prognatismului maxilarului inferior ele nu pot minca in timpul secetelor frecvente lSstarii arborilor, ai trestiilor etc., hrand, cu care sint nevoite sd se hrdneascd vitele obignuite gi caii ; de aceea in aceste perioade, vitele Niata pier, daci nu sint hr[nite de proprietarii lor. inainte de a trece la obieciiile d-lui lVlivart ar fi bine si expliclm incd o datd cum va acliona seleclia naturald in cazurile obignuite. Omul a modificat unele animale fltrd si fi urmdrit neapdrat sd modifice pdr{i speciale ale structurii lor, prin simpla conservare gi inmullire a indiviziior celor mai iu{i, in cazul calului de curse gi al ogarului sau prin inmullirea pdsdrilor invingdtoare in cazul cocogului luptdtor. Tot astfel, in natur6, la girafa in formare, indivizii cei mai inalli care puteau sd apuce hrand din locurile cele mai de sus gi reu$eau in timpul secetelor si ajungd chiar ;i cu un deget (inch) doud (2 inch) 1) mai sus decit ceilalli au supravie{uit probabil de multe ori cutreierind intreaga regiune in cdutare de hrand,. In multe lucrdri de istorie naturald , care dau mdsurltori minutioase, se poate vedea cd indivizii aceleiagi specii se deosebesc adeseori intrucitva unii de allii in privin{a lungimii relative a tutnror parlilor corpului. Aceste u$oare diferenle de proporlii, datorite legilor cresterii gi variafiei, nu sint de nici un l'olos sau sint far[ importanfd pentru majoritatea speciilor. Dar altfel a fost pentru gkafa in formare , dacd, linem seama de modul ei probabil de vlaId", deoarece in general trebuie s[ fi supravie{trit acei indivizi care aveau o parte sau mai multe parli ale corpului mai lungi decit in mod obignuit. Ei trebuie sd se fi incrucigat gi s[ fi l6sat descendenf i care au mo;tenit fie aceieagi particul aritdtri corporale, fie tendinla de avaria din nou in acelasi sens, pe cind indivizii mai pu{in favolizai din acest punct de vedere, au fost cei mai expugi pieirii. De aici vedem cd nu este nevoie sd fi fost separate perechi izolate a$a culn face omul cind igi imbundta{egte metodic o rasd ; selec{ia natur ald" a pdstrat gi a separat astfel tofi indltzii superiori, permilindu-le sd se incrucigeze in mod liber ;i i-a distrus pe toli indivizii inferiori. Prin acest proces, corespunzind exact cu ceea ce am numit seleclia incongtient[ fdcutd de cdtre offi, proces continuat vreme indelungatd gi combin at fdrd, indoiald intr-o foarte mare m[suri cu efectele mogtenite ale folosirii sporite a pdrlilor, mi se pare aproape sigur cd un patruped copitat obignuit ar putea fi transformat intr-o girafa. Fa{5 de aceast[ concluzie, d-l Mivart ridicd doud obiec{ii. Una din ele este cd dimensiunile sporite ale corpului vor necesita evident o cantitate de hrand sporitd gi el considerd, cd,<< este foarte problematic dacd inconvenientele decurgind din aceasta nu vor depigi avantajele in perioade de lipsd de hrand,>>. Dar cum girafa

DIFERITI]. O1]IEf]TII I}''0PTNIVA TEO

IF]

SI]LE(]TIF]

I Ii,\1'I

I{ AL Ii

189

existd actualmente in mare numAr in Africa de sud gi cllm unele din cele mai mari antilope din lume, mai inalte decit un bou, abund[ in aceleagi locuri, de ce si ne incloim ci in privinJa dirnensiunilor au putut exista acolo mai inainte forme de trecere, expllse ca ;i in prezent unor secete cumplite ? Desigur cd la fiecare stadiu de cregtere a dimensiunilor, capacitatea de a dobindi un supliment de hrani, ldsat neatins de celelalte patrupede copitate din regiune, a fost de oarecare folos girafei in formare. De asemenea, nll trebuie s5 uitdm faptul cd o talie sporitd constituie Lln mijloc de ap[rare aproape impotriva tuturor animalelor de pradd cu exceptia ier-rlui ; iar impotriva acestui animal, gitul inalt al girafei -- gi cu cit mai inalt cu atit este mai bun - ar servi drept un fel de turn de observalie dupd cum remarcd d-i Chauncey Wright. Din aceastd cauzd, dupd cum aratd Sir S. Baker, nici un animal nu este mai greu de surprins decit girafa. Ea isi foloseste, de asemenea, gitul iung ca mijloc de atac gi de apdrare, lovind puternic cu capul prevdzut cu coarne in forrnd de cioturi. Conserv area fiecdrei spe cii poate fi rareori determinatd de un singur avantaj, fiind rezultalul reunirii tr-rturor avantajelor mari gi mici. D-l IVlivart mai intreabd (si aceasta este a doua obiec{ie), cum se face cd selecfia naturald fiind atit de puternica ,si faptul de a putea apuca frunze de la inallime constituind un atit Ce mare avantaj, inafard de girafd si intr-o mdsurd mai micd de cdmild, gua.naco qi Macraucltenia nu a dobindit gi alt patruped copitat un git lung $i o staturi inalta ? Sau, de asemenea, de ce nu a dobindit nici un reprezentant al acestui grup o trompd. lungd ? In privinfa Africei de sud care era populatd odinioard de numeroase turme de gilafe, rdspunsul nu e greu gi poate fi dat cel mai ugor printr-un exemplu potrivit. In fiecare finea{d. din Anglia unde cresc si arbori, vedem cd ramurile mai joase sint tunse sau retezate la acelagi nivel, datorita cailor sau bovinelor ; ;i ce avantaj ar avea aici de exemplu oile, dacl ar poseda un git ceva mai lung ? In orice regiune, numai un anumit fel de animale va reugi aproape sigur sd ajungd la lrunzele mai de sus;si este aproape tot atit de sigur c[ numai el ar putea sd dobindeascd in acest scop un git mai lung, datoritd selecliei naturale ;i folosirii mereu sporite a organului. ln sudul Africei, concurenla pentru ruperea frunzelor de pe cele mai inalte ramuri de Acacia sau de al{i arbori trebuie sd aiba loc numai intre girafe ,si nu intre acestea gi alte animale copitate. Nu se poate rdspunde in mod precis, pentru ce in alte pdr{i ale lumii, diferite anirnale apar{inind aceluiagi ordin nu au dobindit un git lung sau o trompd ; dar este tot atit de nera{ional sd se a$tepte un rdspuns clar la o asemenea intrebare ca gi la intrebarea pentru ce o anumiti intimplare din istoria omenirii nu a avut loc intr-o anumitd lard degi s-a produs in altd prd. Nu cunoa;tem condi{iile care determind numdrul gi raspindirea fiecdrei specii ;i nici nu putem mdcar presupune ce schimbdri de structuri ar fi favorabile propdgirii ei in vreo regiune noud. Dar in general, se poate vedea cd la dezvoltarea unui git lung sau a unei trompe pot contribui cauze diferite. Pentru a ajunge frunzigul la o indlfime considerabild (tdra a se cd\dra, aptitudine pentrLl care animalele copitate au o alcdtuire cu totul nepotrivitd) este necesar un spor insemnat al mdrimii corpului ; ;i noi gtim ci unele teritorii pot suporta foarte pu{ine patrupede mari, de pildi America de Sud, de;i este o regiune atit de luxuriantS; in timp ce Africa de sud se caracterizeazd, printr-o abundentd a acestora intr-o m[sur[ nemaiintilnitd. Noi nu Stim de ce se

190

R:g_\r_l*:ll,

()

intimpld a,a; nici de ce ultimele perioade ale terliarului au fost mult mai favorabile existen{ei patrupedelor mari, decit timpurile prezente. Oricare ar fi fost insa cauzele, putem vedea cd anumite regiuni gi anumite perioade au fost mult mai favorabile decit altele pentru dezvoltarea unor patrupede atit de mari ca girafla. Pentru ca un animal si dobindeascd vreo structurd speciald bine dezvoltatir. este aproape absolutd nevoie ca gi multe parli ale sale si se modifice gi si se adapteze corelativ. Degi fiecare parte a corpului variazd cite pufin, de aici nu rezultd insa cd pdr[ile necesare trebuie sd varieze totdeauna in direc{ia potrivitl qi in mlsura cuvenitd. La diferitele specii ale animalelor noastre domestice gtim ci par{ile variaza in mod gi in grad diferit, gi ca unele specii sint mult mai variabile decit altele. Chiar dacd varialiile potrivite se ivesc, de aici nu rezultd cd seleclia naturala va fi in mdsuri sd acfioneze asupra lor gi sd producd o structurd care va fi aparent in avantajul speciei. De exemplu, dacl numdrul de indivizi care existd intr-o regiune este determinat mai ales prin distrugerea de c6tre animale Ce prad5, prin paruzili externi sau interni etc., dupd cum se intimpld adesea, atunci seleclia natural[ va ac{iona slab sau va fi mult intirziatd in modificarea vreunei structuri particulare legatd de procurarea hranei. in sfirgit, selecliei naturalai este un proies lent gi aceleagi condi{ii favorabile vor trebui sd dureze mult pentru a produce efecte vizibile intr-o mdsurd oarecare. Exceptind aceastd" explicalie atit de generalS ;i de vag[, flu putem rdspunde de ce in multe regiuni ale lumii, patrupedele copitate nu au dobindit un git foarte lung sau alte rnijloace pentru a se hrdni cu frunzele ramurilor de sus ale arborilor. Obieclii de aceeasi naturd cu aceea de mai sus au fost ridicate de multi autori. in he.are caz, in afard, de cauzele generale amintite mai sus, au participat probabil gi alte caLrze la dobindirea prin selec{ie naturald a structurilor care se crede cd, ar fi folositoare unor anumite specii. Un autor intreabd de ce stru{ul nu a dobindit capacitatea de a zbura? Dar daca ne gindim pulin vom vedea ce cantitate enormd de hran[ ar fi necesard pentru a-i da acestei pds[ri a de;ertului for{a de a-$i mi;ca prin aer corpul uriag. Insr-rlele oceanice sint locuite de lilieci gi foci, dar de nici un mamifer terestru gi deoarece acegti lilieci aparlin unor specii deosebite, ei trebuie s[ fi locuit de m.ult pe teritoriile lor actuale. De aceea Sir C. Lyell intreabi gi rdspunde totodat[ prin anumite motive _- de ce focile gi liliecii de pe astfel de insuls nu au dat nagtere Llnor forme adaptate vie{ii de uscat ? Dar focile ar fi trebuit si se transforme mai intii in mod necesar in animale carnivore terestre de dimensiuni mari, iar liliecii in animale terestre insectivore; pentru primele nu ar fi existat pradd, iar liliecilor le-ar fi servit ca hrand insectele de pe sol, dar acestea sint mincate gi aga in mare mdsurd de reptilele gi pdsdrile care colonizeazd primele gi abundi in cele mai multe insule oceanice. Schimbdrile treptate ale structurii, folositoare in fiecare stadiu pentru specia in curs de schimbare, vor fi favoizate numai in anumite condilii speciale. Un animal strict terestru c6re igi vineazd, numai uneori hrana in apd mic5, iar apoi in riuri ;i lacuri, se poate transforma in cele din urmd intr-un animal intr-atita de acvatic, incit sd poatd infrunta largul oceanului. Dar focile n-ar putea gdsi in insulele oceanice condilii favorabile transformbrii lor treptate intr-o formd terestrd. Liliecii, dupd cum am ardtat mai inainte, gi-au dobindit probabil aripile planind Ia inceput prin aer, din arbore in arbore, ca qi a$a-numitele veverile zburdtoare, pentru a scdpa de du-smanii lor sau pentru a evita cdderile ; dar capacitatea de zbor adevlrat o data

!-ll

n tT

()

uttrcTtI iMp0'f trlve

1'E ( )tr l rt

L E{]TI E

N.'\

l r. lir\LD

191

dobinditd, nu va fi niciodat[ retransformatd, cel pu{in pentru scopurile ardtate, in insugirea mai pu{in eficientd de a plana prin aer. Liliecii ar putea, desigur, ca gi multe pds[ri, s[-gi redr-rcd foarte mult dimensiunile aripilor sau sI le piard[ cu totul prin nefolosire ; dar in acest caz ar fi necesar ca ei sI fi dobindit mai intii capacitatea de a alerga repede pe sol cu ajutorul exclusiv al picioarelor posterioare, pentru a putea concura cu pdsdrile sau cu alte animale de sol ; 9i pentru o astfel de schimbare liliacul pare deosebit de nepotrivit. Aceste observa{ii ipotetice au fost f[cute numai pentru a ardta cd o tranzi\te a structurii avantajoasd pe fiecare treaptd, constitlrie un proces foarte complex gi c[ nu e de loc neobi;nuit, ca intr-un caz particular s[ nu se fi produs vreo tranzifie anumitd. In sfirgit, mai mulli autori au intrebat de ce unele animale au capacitdli intelectuale mai dezvoltate decit altele cind o asemenea dezvoltare ar fi in avantajul tuturor ? De ce nu au dobindit maimu{ele capacitSlile intelectuale ale omului ? S-ar putea ardla diferite cauze; dar cum ele sint ipotetice ;i probabilitatea lor relativd nu poate fi cintdritd, ar fi inutil s[ le expunem . La ultima intrebare nu trebuie si agteptim rdspuns precis deoarece nimeni nu poate rdspunde la intrebarea mai simpll, de ce din dou[ rase de sdlbatici, una s-a ridicat rnai sus pe scara civilizaliei decit cealaltd ; gi aceasta implic[, desigur, capacit'afi cerebrale sporite. Sd ne reintoarcem la alte obie:1ii ale d-lui Mivart. Insectele ca sd scape de atacurile dursmanilor lor dobindesc adesea asemdnarea cu diferite obiecte cllm ar fi frurrze verzi sau uscate, ramuri moarte, fragmente de lichen, flori, spini, excremente de pdsdri cit gi cu insectele vii ; dar asLrpra acestui din urml punct voi reveni mai tirziu. Asemrlnarea este adesea uimitoare gi nu se limiteazd numai la culoare, ci se extinde ;i la forma gi chiar \a felul de comportare aI insectelor. Omizile care stau nemi;cate ca nigte rdmurele moarte pe arbugtii cu care se hrdnesc, ne dau un foarte bun exemplu al acestui fel de aseminare. Cazurlle de irnitare a unor obiecte, ca de pilda excrementele pdsdrilor, sint rare gi excep{ionale. ln legdturd cu aceasta d-l Mivart remarcd << Deoarece, dupa teoria d-lui Darwin, existd o tendinli constantf, de variafie nedefinitd pi deoarece minusculele varialii incipiente se vor produce tn toate direcliile, ele trebuie sd tindd si se neutralizeze una pe alta gi s[ formeze chiar de la incepurt modificdri atit de nestabile incit este greu, dacd nu chiar imposibil, sd pricepem cum astfel de oscila{ii nedefinite ale unor inceputuri infinitezimale ar putea sd realizeze vreodata o asemdnare suficient de apreciabild cu o frunzd., cu un bambus sau cu alt obiect, pe care selec{ia naturald sd o preia gi sd o perpetueze>>. In toate cazurtle precedentb, insectele, in starea lor inifiali, au avut fdrd indoiald vreo asemdnare vagd gi intimpldtoare cu vreun obiect obi,snuit din stafiunile frecventate de ele. Faptul nu este improbabil dacl {inem seama de numdrul aproape infinit a[ obiectelor inconjurdtoare gi de diversitatea de forme gi culori ale armatelor de insecte existente. Necesitatea unei vagi asem[ndri ca prim punct de plecare, ne ajuti sd inlelegem de ce animalele mai mari gi superioare (cu exceptia, dupd cite gtiu, numai a unui pegte) nu seamdnd cu anumite obiecte speciale, in vederea protec{iei ci numai cu suprafafa obignuitd din preajma lor 9i aceastd asem[nare se manifesti mai ales in privin{a coloritului. Dacd admitem cd din intimplare o insectd semdn a la inceput intr-o anumitd mdsurd cu o rdmuricd moartd sau cu o frunz[ uscatd gi cd aceastd insectd avariatcite pulin in multe direcfii, atunci toate varialiile care au fdcut ca insecta sd fie in general mai asemdndtoare cu acel

C,ilI GINE

Lgz

A SI'ECIIl,()

obiect qi astfel i-au favorizat vieluirea, vor fi pdstrate, in timp_ ce alte variatrvor sldbi Ei in cele din urm[ vor dispare; sau dac[ aceste varia{ii vor face ca irr general insecta si fie mai pulin asemdndtoare cu obiectul imitat, ele vor fi eliminate, bbieclia d-lui Mivart ar avea intr-adev[r greutate dac/a am fl cdutat sd explicanl asemdndrile de mai sus f6.rd, seleclia naturald, prin simpla variabilitate fluctuantd; dar a$a cum stau lucrurile, obieclia d-lui N'livart nu este valabil[. Nu vbd, de asemenea, nici un temei in greut5fiie pe care le inttmpinii d-l Mivart in explicarea < ultimelor grade Ce perfecgionare in mimetism)), ca cie pildi in cazul citat de d-l Wallace al insectei Ceroxylus laceratus care seamdtiit (( cu un bAt acoperit cu mugchi repent sau o Jungermannia >. Asemd"narea aceasta era atit de' marb, incit un indigen Dyak susfinea c[ excrescen{eie foliacee sint cu adevdrat mugchi. Insectele sint mincate de pisdri gi de alli du;mani al cdror vdz este probabil mai ager decit al nostru gi orice grad de asemdnare care a ajutat o insecti sd scape de a fi vdzuti: sau descoperitd va contribui la pbstrarea ei gi cu cit asemdmarea este mai perfect[ cu atit este mai folositoare insectei. Privind natura diferenfelor dintre speciile grupului din care face parte Cerox-r-las amintit mai sus, nu este de loc cu neputinJi ca aceastd insect[ sd fi varral in ceea ce privegte neregularitalile de pe suprafala corpului ei gi astfel sa fi devenit mai mult ia.r mai pulin verde, deoaiece in orice grup caracterele care diferd de la specie la speci: sint cele mai apte sd varieze,in timp ce caracterele generice sau cele comune tuturor speciilor sint cele mai constante. Balena de Groenlanda este unul din cele mai minunate aninrale din lume. iar fanoanele sau balenele constituie una din cele mai remarcabile pa.rticuiaritali ale ei. Fanoanele sint formate dintr-un rind de peste trei sute de placi sau lame de fiecare parte a maxilarului superior, a;ezaLe transversal una lingd alta pe.-axul longitudinat at gurii. in interion-rl rindului principal exist[ citeva rinduri auxiliare. Extiemiralile gi rnarginile interne ale tuturor plicilor sint despicate in formd de peri rigizi'care imbracd in intregime giganticul cer al gurii gi servesc la strecttrarea iau filirarea apei, asigurind re{inerea pradei minuscule cu care se hrdnesc aceste rnari animale.- Lameli mediani gi cea mai lungd a balenei de Groenlanda are ezece sau chiar cincisprezece picioare lungime ; dar la diferitele specii zece2 doudspr -existd schimbari treptafe ale lungimii, iama mediand avind la o specie, de Cetacee dupa Scoresby, patru picioare,la alta trei, la alta oplsgrezece degete, iat la Balaenoptera rostrata nu-ai aproximativ noud degete. Calitatea f"anoanelor difera de :

asemenea

la diferitele

specii.

Cu privire la fanoane, d-l Mivart observd c5 (( o datd ajunse la asemene a dimensiunl gi dezvoltare incit sd fi.e intru totul folositoare, pistrarea gi creqterea lor in limite utile va fi determinatd, numai prin seleclia naturald. Dar cum se poate obline inceputul unei asemenea dezvolt[ri folositoare ? >. Ca rdspuns, se poate pune intrebarea de ce strdmogii iniliali ai balenelor cu fanoane nu ar fi posedat b guri asemeni ciocului lamelat al unei rale ? Rafele, ca ;i ^balenele, se hrdnesc strEcurind ndmolul 9i apa, familia lor fiind denumitf, uneori Criblatores (strecurdci nu voi fi iastalmdcit in sensul cd ag afirma cd strdmogii balenelor ar tori). Sper ^efectiv o gurd lamelat[ ca ciocul unei ra!e. Vreau numai s5 ardt cd aceastl fi avut presupunere nu eite de necrezut gi cd imensele pldci ale fanoanelor balenei de Groenianda s-au putut dezvolta treptat din asemenea lamele, fiecare treaptd fiind folositoare posesorului ei.

DrrEnrrE

oBTECTTI

lrupotntva rEoRrEI

SELECTIEI NAlunALE

L93

o structurd mai frumoasd gi mai complexd decit gura unei balene. Maxilarul superior este prevdzut de fiecare parte (la exemplarul examinat de mine) cu un sir sau pieptene format din 188 de lamele subliri, elastice, tdiate oblic, astfel incit s[ fie ascufite gi agezate transversal pe axul longitudinal al gurii. Ele pornesc de pe cerul gurii ;i sint legate printr-o membrand flexibild de laturile maxilarului. Lamelele situate cltre mijloc sint cele mai lungi avlnd peste I/s deget lungime gi dep6gesc marginea cu 0,!4 deget. La baza lor existd un rind auxiliar scurt de lamele transversale oblice. In aceste diferite privinle ele se aseamind cu fanoanele din gura unei balene. Dar spre extremitatea ciocului ele se deosebesc mult, deoarece sint orientate spre interior cap al pdsdrii, degi incomparabil mai pu{in voluminos, ;i nu drept in jos. lntregul este de aproximativ 1/r, din lungimea capului unei Balaenoptera rostrataL) de mlrime mijlocie, specie la care fanoanele au numai 9 degete lungime, astfel incit, dac[ ne-am inchipui capul ralei-lopdtar de aceeagi m[rime cu al Balaenopterei, lamelele ar avea 6 degete lungime adicd 2is din lungimea fanoanelor sus-numitei specii de balen6. Maxilarul inferior al ra{ei-lopdtar este inzestrat cu lamele de aceeasi lungime cu ale maxilarului superior dar mai fine gi in aceastd privinld se deosebegte mult de maxilarul inferior al unei balene lipsit de fanoane. Pe de alt5 parte, extremitatile lamelelor inferioare sint terminate in peri fini, semdnind astfel in mod curios cu fanoanele. La genul Prion, un reprezentant al unei alte familii, a Procelariidelor, numai maxilarul superior este inzestrat cu lamele bine dezvoltate ;i care dep6;esc marginea, astfel incit in aceastl privinfd ciocul pdsarii amintite se aseamdni cu gura unei balene. De la structura foarte dezvoltatd, a ciocului de rafd-lopdtar (dupi cum m-am ldmurit din informafia si exemplarele trimise de d-l Salvin) putem trece fard mare intrerupere, in ceea ce privegte adaptarea pentru strecurat la ciocul de Merganettct armata iar in anumite privinfe, prin ciocul de Aix sponsa, la ciocul ra{ei comune. La aceastd din urmd specie, lamelele mult mai groase decit la rala-lopdtar pi puternic fixate pe marginile rnaxilarului, sint numai 50 de fiecare parte si nu depd;esc de loc marginea. Ele au virfuri pdtrate gi sint mdrginite de un {esut translucid dur, potrivit pentru strivirea hranei. Marginile maxilarului inferior sint intretdiate de numeroase creste fine, foarte pu{in proeminente. Degi ciocul astfel alcdtuit este mult inferior ca strecurdtoare fa!6 de cel al ralei-lopdtar, totugi rala comund, dupd cum toatd lumea ;tie, il folosegte pertnanent in acest scop. Dup[ cum am aflat de la d-l Salvin, existd alte specii la care lamelele sint mult mai pu{in dezvoltate decit la rala obiSnuitd ; dar nu gtiu dacd ele i;i folosesc ciocurile pentru strecurarea apei. Sd trecem la alt grup al aceleiagi familii. La gisca egipteani ( Chenalopex ) , ciocul seamdnd foarte mult cu al ralei obignuite, dar lamelele nu sint atit de numeroase, nici atit de distincte una de alta gi nici atit de proeminente spre interior, totu;i aceastd giscd, dupd cum md informeazd d-l E. Bartlett u igi folosegte ciocul ca o rald aruncin d apa prin colluri >>. Hrana ei principal[ este totugi iarba, pe care o pa;te ca gi gisca obi;nuitd. La aceasti din urmd pasdre, lamelele de pe maxilarul superior, mult mai groase decit larala obignuitd;i aproape contopite, sint aproximativ 27 de fiecare parte gi se termini in sus prin proeminente Ciocul unei ra{e-lopdtar (Spatula clypeata) reprezintl

11 Balaenoptera ro.etrata este mai 303).

lui Timiriazev. p. liJ -- t:.

lJ6tt

mici dccit alte balene avind, lungimea sub l0 rn. '-. (Nota red., la traducerea

deniiforrne. Ccrui gur.ii este cie osL=ineriâ&#x201A;Źa acLrFerit cu pri'ceminenie tiui, rotui^rjiir. Iu{arginile maxilaruiui inferior sint din{ate, dinfii fiiind mult rnai lrroeminei,i i. mai mari 9i mai ascufi{i decit la rc[d. Gisca obignuit[ nu sirecoarl" apa, ciar folcsegte ciocul exctrusiv L"rentnrd rupe sau ti.,ra tarba, filirrci atit de bine aCaptut acestui scop incit poeite rupe iarba mai seiir.t ciecit aproape oricare alt anirnal. La alte specii de gigte, iupS curn am afiat de la d-l tseirtlett, lameleie s?nt mai pu!in iez'rcltate decit la gisca obisnuitS. Veclem astietr c5. un repi"ezontani al famillei ratelor, a.,,ind un cicc alcdtr-rii asemdn5tcor cu ai gigiei obi;;nuite gi a.daptat nrirnrii pentru pziscut, sau chiar ur, reprfzen'.ant a.l cdrui cioc e prevdzut cu lanleic mai pu{in bine dezrioltate, poaii. ii transfomnat prin scirinibdri inici lntr-cl specie culll este gisca egipteanS - iarr iiceasta intr-o speeie clrm este ra{a o'i:i;nuitil - 9i iir cele din urmd intr-o specic *;a ra{a-}opi.tai', previrzutd c-Lr cioc adaptat aproape exciusiv strecur"Srii apei, da''. liinil cE aceastd pasiile iiunlai cu greu poaie fcrlr>si pentru apucai"ea gi ruperea hranei solide vreo alt\ pzrte a ciocuiui ei, ?n afard de virful indoit. Pot ad6uga cd prin rriiei schirnbiiri, cicci-tl gigtei poate f, cle esenlenea transf,ormat intr-un cioc prevd'zut cu ciinli proemit:enii gi indcili ca la Merganse;' (un reprezerrtant al aceieiagi i'irmilii) gi folcsinC r,'nrii scop clr totui cliferit - prinierea pegtilor vii. S[ ne inioarcem la briiene. Ifitperoodon bidel?s n-are ctin{i adevdrali, funciioriali, elar cer"ul gurii i-a de.,renit aspru, prin proeminen{e cornoase inici, inegale gi tari, dupa clim arati Lac6pdde" De aceea, nu pare de necrezut presupunerea cii vleo f ormi mai veche ce C-etacee a fost prevdzut6 cu asemenea proturberanle cornoarc pe cerul gurii, mai regulat aqez,aie insi ,si ajutin"J-o si apuce sau sd rurpi irrana ca gi prctr"rberanfeie de pe ciocul g?gtei. DacI" esie egii, crl greu poate ir neget faptui c5" aeesie pi-ctube':linfe au putui fi transformate priir variatie gi solec{ic nattrt'rrli in lan:eie atlt cie bine ciezt,oltate ca ale g?gtei egiptene, in care caz ele vor n f,ost. ioiositc penti'Lr rr.llucarea obiectetror 9i pentru sti'ecurarea epet, apoi irirnsfolnia'ie in iarnele ascm[nitoare cu aie ra{ei dcmestiee gi arqa mai cieparte, pind ce au devenit, at?t de bine ccilstruite ca a.ie ralei-icpdtar, servind in acesr din urni6 cez exclusiv ca eparai. ie str"eclrtrare. Fcrrund de ia s.eest stadiu, ?n care larneleie au 2i3 din iungirnea f,anoaneiol' ie Euiaenopicra rosiratci aji"ingeni la encrrne ie fanoane ale traienei cie Grcenielncia, prin grada{ii ce pot fi obseivate la Cetaceele incd existente. l.iu exisiS nici un rnotiv de incioial5 c5 pe aceastir serar5, frecare tleaptd ar fi puiut {i la fel cie fblcsitrrere Llnor anuinite Cetacee vechi, cu f,uncliuniie piiriilor schiini:indti-se incet in iecursi;l prccesi-rlui de dez'roltare, pe c?t sint ce fclosiicilre gi"acia{iile cxistente le ciccurile ciiferilili;r reprezentan{i ai familiei raielor. 'I'rebriie si finera seaina c[ fiecare specie cle ritld esie supusii uriei aspi"e lr;pte pentru existel'riii, i:ir str"r-lctura fiecdrei parii a. constitiiliei saie trebtiie sd-i fru bine adapiat6 conciiiiiicr de via{d. -Pieu:i'cliectiieie sari cembuleie sint r"emarcabiie prin corpurile lor asimeiricc. tsie stau criicate pe o piirte, cetre mai muite specii pe stinga, dar unele specii pe dreapta; uneori apar exemplare ;rciuite stind pe iata inversir dec?t stau ceilalii reprezentan{i ai speciei. Fa{ar inferioard pe care stau acegti pe;ti seamini la prima vedere clr partea venire,lS a rinui pegtc obigiruit: are culoarea alb'a, este nuri pufin dezvol'Latir in rnulte pri",,iir{e d.ecit partea superioarS. iar inot5,toareie i:ectcraie sint arCeseel mei rnici. Dar cea mai remarcabii[ particularrtate o constiturie oehii. detxtrece ernbii slnt asezafi pe partea superioard. a capului. La o rzirstil

Ilil.'I.]tI'l'Ii tuJltjilx'n i!tP()'t'rrt\'.\

1'Ft

(lliIFl I

sl.j

LIjITIliI \,\TI-lt.\I-Fl

i15

timpurie ochii sint totu;i situa{i fafq in fa{d gi intregul corp este simetric, avind arnbele pdrli laterale colorate la fel. In scurti vreme insb, ochiul situat pe viitoarea lrarte inferioar[ iircepe sd se deplaseze incet de-a lungul capului cdtre partea si-iperioar6; dar nu trece chiar prin craniu asa cum se credea mai inainte. Este limpe<le ci atita vreme cit ochiui inferior trece sple partea supericari, el nlt poete fi folcsit de cdtre pegie cere std in poziqra itri obi;nuitd, eulcat pe o parte. Fe lingl aceasta, ochiul inferior ar fi supus fi"eclrii de fundul nisipos. I"aptul cra Pler"rronectidele sint acimirabil aclaptate prin structura turtitb si ersimetrici modului ior dc via![, este dovedit prin abunden{a ciiferitelcr specii ca: limba cle mare, cambula eic. Principalele avantaje clcbinciite astfel par sii {ie aplraree fala de cluqmani ;i ilgurin{a de a se hriini pe funcl. f)iierili reprezentairii ai farniliei prezintd totugi, ciupri curn remarcl Schiocite < o lungl serie de f,orrne dovedind tl'ecerea treptatir cle la Hippoglossrls pingui,s, cere tru-;i rnodilicd sim{itor forma ciin mornentul iegirii ctin ou, la limba de mare, cLlrâ&#x201A;Ź este cu totul culcatil pe o sir,gur[ parte >>. D-l Mivart se opre$te asllpra acestui exei-npln gi obser:v5 cri o transfotrinare brusc6, spontanl, in pozilia cchiior este greu cie intaginat, fapt cu care s?nt intrr-itotul de acord. El aclaugi apoi: < dac6 trecersa a fost treptatd este intr-aelevfr cu totr-rl neclar ce folos ar trage individul dintr-o asemeneil deplasare a unui ochi pe o distanld minusculi spre cealaltd parte a capul'uri. Se ptri e chiar cE o asemenea transformare incipienti ar fi fost mai curlnci dlrlnitoale )). Dar la aceasta obieclie, ar fi putr-rt gdsi un rirspuns in excelenteie observa{ii pubiicate de Malm in 1867. Pleuronectideie, cind siirt foarte tinere gi inc[ simetrice, cu ochii situa]i de o parte;i de alta a capului, nu pct r[m?ne murlt timp in pozilie verticald, Cin pricina in[llimii excesive a corpului, din pricina dimensiunii rnici a inot[toarelor pectoraic gi datorita faptului cd sint lipsite de vezicd inoiirtcilre. De aceea, obosind repede, ele caC la fund, cuicate pe o parte. Dupa cllm observi lv{alm, in tlrnp ce se ociiirnesc astfel, pe;tii intorc aciesea in sus ociiiui de deciesilbt peritrtr a pi"ivi cieasupra;i fac acest trricru cu atiter vigoar"e incit ocilir"rl a,pasii puternic partea superioarii a orbitei . Ca urmare, regiunea f rontalS iutt:rcrr'-hitald se coilti'acid temiioiar in l[1ime" ciupi culn se poate lesne vectea. Ivfahn a .,zizut o dati un pcste tinfr cere igi ridicii si apoi i;i retr5,gea ochiul infel ior inti'-un urngiri mai rrare de 70'. Trebuie si rcamintirn c[ la virsta tirnpnrie, craniui este cartiiaginos 9i {lexibil, astfel incit cedeazd u$ol' iic{iunii muscrilare. l-a animaicle superioare se gtie" de asernenea, cf chiar dupS virsta tirnpurie craitiui cecleetzir ;;i igi schiirrb,i foi"rna dacd irietrea sau mugchii sint contractali pernranent diitoritii vreunei bcli sau vreunui accicient. La iepurii cu urechi lungi, ciac[ o urecire aiirnb inainte si iir jos, greuiatea ei trage inainte toate oaseie craniultii de pe arceearsi parte, dupl cun-r am arltat intr-un ,Cesen 1). htalm aflrrn[ ci puiefir abia ie;i1i din cuii c1e bibr:n, sornon 1i diver$i a1!i pogti simetrici au oXriceiutr e se odihni citeodatS, cuiciiii pe o parte, ia fr"rnd gi a observat c[ in aceast6 pozilie pe;tii igi for{eazA adesea oclii'*il cie pe partea pe care se ociihnesc pentru a privi in sus, iar craniile li si) de{wmeaz\ intrucitva. Dar ace 9ii pegti clevin cr-rritrd capabili s5. stea inereu ?n pozir. re vertical[ gi astfei efectul produs ilu esre i:crii.ianc'nt. Pleurci'lectideie ?risii" cil cit irnbitrinesc cu atit rimin mai rrult culcate iie o pla rte ciatoritl turi.irii cresciilde a col rrlilui lor si astfet se produce un efect perinirireirt asupra iorrnei cap',rlr,ri 9i aslrlii'el 1:cziliei tt Clr-Or,i*in, Varialia arrinraielor, in siere ,.'lomcsticri, r,ci. I (inclicalic clarit rle Tinririazev ;i tratlrrcerilc lor'. -- Noto trud. 13*

Barbier,

196

ORIGINEA SPECIILON

ochilor. Judecind prin analogie, tendin{a spre deformare va fi fdrd indoiali sporita in virtutea principiului eredit5lii. Spre deosebire de alfi naturaligti, Schiodte crede ci Pleuronectidele, chiar in stare embrion ard,, nu sint cu totul simetrice ; $i dacd acest lucru este adevdrat, putem inlelege din ce cauzd, anumite specii cind sint tinere se rdstoarnd, de obicei 9i stau culcate pe partea stingd, tar altele pe partea dreaptd. Malm adaugd, confirmind punctul de vedere de mai sus, c[ adultul de Trachypterus arcticus, care nu apar{ine familiei Pleuronectidae std culc at la tund pe partea sting5 gi inoati in pozilie oblicd ; la acest pegte cele dou d pdr[i ale capului ar fi intrucitva neasemdnitoare. Un mare cunoscdtor in domeniul pegtilor, dr. Gtinther, incheie rccenzia sa asupra lucrdrii lui Malm cu observalia cd <autorul Cd o explicalie foarte simpid stdrii anormale a Pleuronectidelor >. Vedem astfel cd primele stadii ale trecerii ochiului de pe o'parte a capului pe alta, stadii pe care d-l Mivart le considerd. ca ddundtoare, pot fi atribuite obiceiului, fdrd indoiali folositor individului gi speciei, de a se strddui sd priveascd in sus cu ambii ochii in timp ce std culcat la fund, pe o parte. Putem de asemenea pune pe seama efectelor mogtenite ale folosirii faptul cd la diverse forme de pegti turti{i, gura este indoiti spre partea inferioari cu oasele maxilare mai puternice gi mai eficiente pe aceastd parte a capului, lipsit[ de ochi, decit pe cealaltl ; dupd cum presupune dr. Traquair, cauza constd in posibilitatea de a se hrdni mai ugcr de pe fund. Pe de altdparte, lipsa de folosire va explica starea mai pufin dezvoltatd. a intregii pdr{i inferioare a corpului, inclusiv inotdtoarele pectorale ; Yarrell crede totugi cd dimensiunea redusd a acestor inotdtoare este avantajoasd pegtelui, deoarece au mult mai pulin spaliu de acliune decit inotdtcarele mai mari de deasupra. De asemenea, poate cd ;i numdrul mai mic de dinli pind la gapte pe jum6- patruHippoglorrrls talile snperioare ale celor doud maxilare ale pegtelui hippoglossers 1) gi doulzeci gi cinci pind Ia treizeci pe cele doud jumitdfi inferioare, ar putea fi exp icat prin lipsa de folosire. Pornind de la lipsa de culo are a pir{ii ventrale la majoritatea pe,stilor ;i la multe alte animale, putem presupune in mod logic cd absen{a culorii de pe partea pe care stau culca{i pe;tii turtili, indiferent dacd este partea dreapt[ sau partea sting[, se datoregte lipsei de 1umin6. Dar nu se poate presupune cd se datoresc ac{iunii luminii aspectul caracteristic pdtat al pdr{ii superioare la limba de mare, atit de asemdndtoare cu fundul nisipos al mdrii, sau capacitatea Lrnor specii a$a cum a ardtat recent Pouchet a-gi modifica culoarea - de unor in concordanli cu- suprafafa inconjurdtoare, sau prezenla tubercule osoase pe partea superioard a calcanului. Aici a inftat pe semne in joc seleclia naturatria, adaptind forma generald a corpului acestor pegti ca gi multe alte particularitili, la modul lor de viaf6. Trebuie sd ne gindim, fapt asupra cdruia am insistat mai inainte, ci efectele mogtenite ale folosirii^sporite a pdrfilor gi poate ale nefolosirii lor, vor fi intdrite prin selec{ia naturald. In acest fel, toate varialiile intimpldtoare in ciireclia potriviti vor fi pistrate ; de asemenea, vor fi pdstrafi acei indivizi care mogtenesc in cel mai inalt grad efectele folosirii sporite gi utile ale oricdrei p[rJi. Pare imposibil de hot[rit cit trebuie atribuit in fiecare caz particular efectelor folosirii gi cit trebuio atribuit selec{iei naturale. Ag mai da gi un alt exemplu de structuri care igi datoregte originea dupd 'cit se pare exclusiv folosirii sau obiceiului. La unele maimu{e americane,- extremitatea cozir a fost transformatd intr-un minunat organ, perfect prehensil ;i este t) 1" lt*b" englezd plaice. - Nota trad.

DITERITE oBIECTII iUPOINTVE. TEORIEI SELECTIEI NATI]RALE

19?

folosit ca o a cincea mini. Un autor, de acord cu d-l Mivart in toate amdnuntele, observd cu privire la structura cozii: < Este imposibil sd crezi cd oricit timp. s-ar scurge, prima tendinfi ugoar6, incipientS, de prehensibilitate , &t,putea pdstra vie{ile indivizifor inzestra{i cu ea sau ar putea favoiza gansa lor de a avea 9i cre;te descenden{i >. Dar nu este nevoie de o astfel de presupunere. Pqpu toate probabilit[flle, obiceiul - care implici de. cele mai multe ori un folos mai mic sau mar mare - este suficient casd explice efectul obfinut. Brehm a vdzut puii unei maimu{e africane (Cercopithecus ) agdlali de paftea inferioard a mamei lor cu miinile, in timp ce micile lor cozi erau incoldcite in jurul cozi mamei. Profesorul Henslow a linut in captivitate nigte goareci de cimp ( Mus messorins )- care nu ?-u o coadd structural prefiensi16 ; dar a observat adese a cd goarecii igi incoldceau cozile in jurul ramurilor unei tufe aqezate in cugcd ;i astfel se ajutaulacdtdrat. Dr. Giinther mi-a comunicat o observalie similard asupra unui $oarece atirnat astfel. Dacd ;oarecele de cimp ar fi fost mai obignuit cu viala arboricol5, coad a i-at fi devenit itructural prehensild, aga cum este la unii reprezentan{i ai aceluia,si ordin. Jinind seama de bblceiurile lui din tinerefe, e greu s[ spunem de ce Cercopithecus nu a dobindit asemenea insugiri. Pare totu;i posibil ca lungimea cozli acestei maimule sd-i fie mai folositoare ca organ de echilibru in executarea salturilor ei prodigioase, decit ca organ prehensil. Glandele mamare sint comune intregii clase a mamiferelor 9i neap[rat trebuitoare pentru existenla lor ; de aceea ele trebuie sd se fi dezvoltat intr-operioadd foarte depditatd gi nu putem ;ti nimic sigur despre modul cum s-au dezvoltat. D-l Mivart intreaba: <Se poate oare concepe c[ puiul unui animal oarecare s-ar fi salvat vreodat[ cle la pieire prin faptul cd, a supt din intimplare o picdturd de lichid nu prea hrdnitor dintr-o gland[ cutanat[, hipertrofiatd intimpl6tor, a mamei sale ? $i Chiar dac[ unul s-ar fi salvat astfel, ce qansd a exist_at pentru perpetuarea unei ajem.n. avarialii ?). Dar problema nu este pusd corect. Majoritatea evolulioni,stilor admit c[ mamiferele se trag dintr-o formd marsupiala; dacd aga stau lucrurile, glandele mamare s-au dezvoltaf mai intii in interiorul sacului marsupial; La pegtele -Hipporonryus ouale se dezvoltd gi puietul este addpostit un anumit timp intr-un urifbt de iac ; iar un naturalist american, d-l Lockwood, crede, pe baza observa.! elgnliilor sale asupra dezvoltdrii puietului, cd. ace;tia sint hrinili de o. secrelie delor cutanate ale sacului. $i-acum, treclnd la strdmogii indepdrtati ai mamiferelor, cu mult inainte ca ei sA meiite acest nume, nu este oare posibil ca puii sd fi fost hrdnili intr-un mod asemdndtor ? in acest caz, indivizii care au secretat un lichid intr-oanumiti m[sur[ mai hrdnitor, apropiindu-se intrucitva de naturalaptelui, ar fi crescut cu timpul un numdr mai mare-de descenden{i_bing hrdnili decit ceilal1i indivizi care secretau un lichid mai pufin hrdnitor ; qi astfel, glandele cutanate omoloage cu glandele mamare, s-au perfeclionat gi au devenit mai active. Faptul cd glaidele iitttr-o porliune anumild a sacului s-au dezvoltat mult mai mult decit [elelalte, concorda cu principiul larg r[spindit al speciahzdrii; ulterior aceste glande au format o mamela la inceput fdrd, areol6, aga cum vedem la Ornithorhynchus de,la baza seriei mamiferelor. Nu pretind sd hot5rdsc prin ce factori glandele dintr-un loc anumit au devenit mai specializate decit altele, poate c[ aceasta s-a intimplat in parte, fie prin compensarea cre;terii, fie prin efectele folosirii, fi9 prin selecfie naturald. Dezvoltarea glandelor mamare n-ar fi fost de nici un folos gi nu s-ar f, putut reahza prin seieclie naturald, dacd puiul n-ar fi fost totodatd ;i el capabil s[

foioseaseit secretia. Irlir e rnai grru cie infeles currr cie a-r: inv*lat puii irran'liferelor'. irt rr.lcci insiitictirr, sa" sug[ ciin rnameld, dec'it de in{eles cuill cie elr- in','5{at puii ele g[in.1 neecloza{i se spargir cc>aia orih"li cioc6nincl-o cu cioeurile 1or special adalt1aie, sau cum c1e an ?nv5!at ei, ln citeva ceasuri dupd ce aLi iegit din g5.oace, sa cirrgulcascil graunieie crl care se hrinesc. In astfei de cazuri, cea mai probabiiir explica"{ie pare sI fie aceea ci obiceiul dobilidit mai intii prin exerci{iu la o v?rstii ina.intatd, a fost transrris apoi, prin erediiate, clescencienlilor la o virstir mai fragedi. Sc spune insd c5 puir.il de cangur nli s;uge, ci num.ai se agat'/a de sinul nlamet ciire are capacitatea cle a injecta laptele ?n gura descenden{ilor ei neputinciogi si uefcrma{i pe depiin. Cu privire ia aceasta, d-l Vfivart remarc[: <Dacd n-ar exista un dispozitiv speeial, puiul ar trebui negregit si fie sufocat prin pltrunderea laptelrri ?n laringe. Dar existii un dispozitl special. tr-aringele este atit de alungit incit ajunge la cirpfttr"il pcsterior al conductei nazale, fiind astfel in rndsurd sa permitii circula{ia liberd a aerutrui in pllin?n ?n tinrp ce laptele trece, fdri sd fac[ nici un i"du, Ce arntrele p6r';i zile acesfui lalinge preluirgit, ajung?nd astfel cu bine la esofagul riituat ?n dosrrl acestuia). IJ-l hilivart ?ntreabd apoi ?n ce fel selec{ia natural6 schimbd la cangirrLrl aclult (si la muite alte rcamifere, preslrFilln?nd cb se trag

dintr-o form[ marsupraiS) << accastd struetur5 cei pu{in cu totutr inofcirsivd gi neddundtoare ?>. Se poate r6spuncie c;-r vccea., care cicsigur c5 preziriti o rnare importan{d pentru multe arrimale, n-ar fi putut ir fc;iositd pe deplin atfta timp c?t laringeie pf,trundea ?n conclucta nazali4 iar prcf. Florver mi-a sugerat ed aceastir structurd ar {i o nlrire pieclicl pcntrn un anirn;:.l care inghite hrand soiiciS. S[ privirn acum, pentru pu{iir tirnp, rJivi.:rr:nile ir:fer"ioa.re ale legnului animal. Ech,inccie rmeie (steiele de mare , iir icii cic nrare eic.) sint pren,[zute cu organe remarcabitre, trumrte pedicelarii eare cci::;tiii.r, etunci c?nd s?r:t bine Cezvctrta.te, ciintr-urr f orceps tridactil--adicir clinir-un ciegte f*rmat din trei br:a{e ciininte, perfect potrivite unul fa![ cie altul gi sitiiate ?;r v?ri i.rl unu i pe duncul ffexibil, migcat de musc.hi. Acest forceprs .i:cate princle cu pr:ier"e ciferite obiecte; Alexander Agassiz a vdzut un Echinus ".au arici de mare car*r ?;i tl"ecea repecle particulele de exeremente Cin forceps ?n forceps de-a lung-urtr ai-lur,litcr Iinii aie corpului, pentru a nn-si murddri eatapacea. Ilar fari incloii*15 cL p;c l?ngd indepl-rtarea oriciror irnpuritdli acegti clegti ?ndeplinesc si alte funcririni, uiia din ele fiind dupd cit se pare, apTararea. Cu privire la aceste oi-p.f;i;(-), cl-l h{ivart intr-eatr[ ca qi in muite alte cazvri anterioare: (( Cat'e ar fi utilitaLcti 1:i"itnelar inceputuri rucl-intentore a\e unor asemeirea structrlri 9i curn ar fi pr,itr-lt astfetr de murgui'i incipienfi s5 salveze via\a vreunui singtrr Echinus?>>" El aCaLrgS, < nici chiar brusc{t dezvoltare a acfiunii de declan$are nu er fi putut fi fblositoare flar6 pedunculul rnobil, drip6 cum nici peclunculul n-ar fi putut f; eficientfrard bralele apuc[tcare gi niei un fel de varialn simple, neclefinite, nu ar putea dezvclta aceste complexe coordoniiri structurale ; a nega asemenea fapt in seamnd plir gi sirnplu '& s'"istine un pa"radox uimitor >. Oric?t Ce peracioxal i s-ar pirea d-hii Mivart, ia unele stetro Ce rnare exista in rercd sigur forcepsuri triclactiie fixate irtobii prin bazzt lor, dar capabiie de prehensiune, lucru lesne de in{eles dacd ele servesc cel pu{in in parte ca mijioase de apfu'are. D-l Agassiz, prin a cdrui bunfvoinfd posed mi.llte observaiii asupra acesturi subiect, md infcrmeaz/a c[ exist], alte stele cle- nrare Ia care unritr clin cele trei bra{e ale forcepsului este redus la un suport servind celorlalte dor-r5; de asernenea, la alte genuri aI treilea bra! lipsegte cu totul. D-l Perrier descrie carapacea de Echinoneus ca avind doul

IltFEttI'f[ ()nIE,'TiI i-rTt'ilf LlI\-,\

T'r.]r

)lrTEI

SFt

LlirtTrltr

:l-:\'f i-_rr rl

1-i

I rlq

felriri de pediceiarii; Llnlll semirnind cu cele cle Et'hinus, iar cetr51alt cu pediceiariiie cie Sltetungi;s; qi astfel de ca;ruri stnt tctrlerlliria. interesante, de oarece arat;i ciiiie tte tranzilii aparent brugte pr"in atrof-ierea. unuia ciin cele cioud staciii ale unui crgan. Cu privire la treptele prin carc au er,'oirrat aceste cririoase organe, d-l Agassiz cleduce, din cercetirile sale proprii gi <Jin acr:lea ale lui Niiillert), ci atit la stelele de mare, cit si ia aricii de mare, pedicelariitre trebuie sE fie considerate neindoielnic Crept spini modifica{i. Acest lucru poate fi dedus din felul lor ,-1e clezvoltare la fiecare inCivjctr c?t 9i din seriile de grada{ii numercase 9i perfecte ia diferitelo specii si gcnuri, cie la simptre granule pin[ ia spini obignuili gi pina ia pedrceiarii tridactile perfecte. Graclatia se extinCe chiar la f'elui ?n care s?at articula{i pe carapace spinii comuni gi pedicelariile cu pedu;rctihii lor calcaros. La unele genuri Ce stele de rnare pot fi. gdsite < acleviiratele ccmbina(ii n-ecesare pentru a ardta c[ pedicelariiie sint numai spini ramificaii modifrca[i>>. Astfel, e>rist[ spini fixa{i cri tiei rarnriri echidistante, iin{ate, rnobile, articuiate ai-lrcape de b*za spinuhii, iar rnai sus, Fe acelagi spin, exist[ alte trei ramuri mobile. Ctncl acestea din urmir se ridicir de pe v?rfril unui spin ele forme,c,z.il de fapt o i:edicelar"ie tridactilit grosciarrl gi asernenea fornra{it: poa.te fi v}ztlti pe acelasi spin laolaiti cur cele i-rei rainuri inf,erioare. In acest eaz. este e.riCentI" icie;r.titafea naturii rarnnrii<tr pediceiariei gi a ramurilor mobile aie spinuiui. Deoarrece ss admite ?ndeobgte cri spinii cbignuiii au un rol de protec{ie, nu existi nici un rnoti*r cle indciaJl cir spiirii prev5zufi crl rar,ruri ciin{ate gi mcbile servesc gi ei ;iceiuiasi scop: itrar irnportan{a ior' ln aceasil priv'in{d ar fi 9i rnai trnai"e, ciacd impreuninCr"r-se ar l'unctiona ca. un apai'at prehensil. Il-i ielirl acesta, tcate treceriie, rle la un spin obisnuit fix gi p?15 la o pedicelarie fix5 at f, folositoare. La ernumite genr"rri de stele de mare, aceste organe ?n lce sd fie fixa-te sau prinse de un supcri irncbil sint agez&rie pe virful unui peduncui fleribil si nluseriics, ciegi scuri; ?n acest eaz, ele inrlepiinesc probabil unele func{iuni suplirnentare, in afarir de aceea cie apiirare. l-a aricii cle r;are pct fi urm5rite tre1':terlo ilrin care rin spin fixat devine articnlat cie carftpace si deci mobil. Aq fi dorit sd pot avea lcc alci pentnr a rcda ull rezurnat mai tra.rg ai interesantelor observa{ii faicuie Co d-l Agassiz a-slt},-ra ciezvolt[rii i:eeliceli.rr-iiior. El mai arlaug[ cii pot f; cle asemenea gdsite foate grada{iile prosibile intre iredicelariile stelelor Ce mare si c?riigele Ofiuridelor, lrn alt grup cle Echinoderrrre, pi'erillin ;i ?ntre pedicelariile aricilcr cie mitie si ancorele Flolcturiilor, aparfinind gi ele aceleiagi rnari clase. Unele animale coloniale sau zoofite - ciup5 curc ii se mai spr.rne -- si airume Poiyzoa 2), s?nt tnzesti'ate cu organe curicase clenun'lite avicnlarii. Orga"neie a.cestea se cieosebesc neult ca stri-ictul'6 tri cliferitele s1.;ecil. Tn aicrituirea lor cea mai perfectir, cle searnaini uiniitcr cu capul gi ciocul un'-ri vultur ?n miniaturl, sint agezate pe nn fel de g?t 9i cerpabiie de miscare, aicioma cu raanciibttla. La o specie pe {are affx cbservat-o eu, toate aviculariile de pe acecagi ramur[ se rni;ca'; aCeseori timp cle cinci secunde toate o datd, ba inairrte, b:l ?na1'roi, deschiz?ndu-gi larg niaxiiarele inferioare ;i form?nd un unghi cle 90o ; migcarea lcr f6cea ca intreg polizoarul s[ se cutremure. Cind maxiiarele s?nt atinse cu lirl ac, ele il apucd atit de tare inctt putem scutura astfel ?ntreaga ramurd. D-l Mivart dd acest exempln ?n special a-vind in vedere presupusa dificultate in explicarea_dezvoltdrii sub inflnenfa" selecliei natllraie, A unor organe cum sint 1) Joirannes I\'Iiiller (d'.rpii lraducerea Carus). r) Bryozoare . hlota trad. -

Nota tracl.

iu0

ONIGINEA SPECIII,ON

aviculariile la Polyzoa gi pedicelariile la Echinodermata care le consideri ca - pe ale fiind < similare in esenli > Ia doui grupuri atit de depdrtate regnului animal. Dar eu nu vdd nici o similitudine in privinla structurii, intre pedicelariile tridactile ;i avicularii. Aviculariile seamind ceva mai mult cu chelicerele sau cle;tile crustaceilor, iar d-l Miv art ar fi putut cita aceastd asemdnare cu egald indreptdlire ca pe o dificultate deosebitd la fel ca gi asemdn area lor cu capul gi ciocul unei pasaii. Aviculariile sint considerate de d-l Busk, dr. Smith gi dr. Nitsche - naturaligti care au studiat amdnunlit acest grup - ca fiind omoloage cu zaoizii gi cu celulele care alc5tuiesc zoofitul ; buza sau pleoapa mobild a celulei corespunde cu mandibula inferioard gi mobild a unei avicularii. Totugi d-l Busk nu cunoa,ste nici o treaptd de trecere existind in prezent intre un zooid gi o avicularie. De aceea. este imposibil de presupus prin ce gradafii utile zooidul a fost transformat in avicularie; dar de aici nu urmeazd. in nici un caz cd, asemenea grada{ii nu aLl existat. Deoarece cle,stele crustaceilor seamdnd intr-o oarecare mdsurd cu aviculariile

polizoarelor, ambele servind pentru apucat, meriti sd ardtdm cd in privinfa clegtilor, inci mai existi o lungd serie de grada{ii utile. In stadiul prim gi bel -li simplu, segmentul terminal al unui picior se inchide fie pe extremitatea'pdtratd, a penultimului segment ,lat, fie in dreptul intregii pdr{i a segmentului ; astfel piciorul poate sd apuce un obiect, dar el mai servegte gi ca organ de locomofie. Gdsim apoi cd unul dintre collurile penultimului segment , care este lat, iese mult in afard fiincl uneori prevdzut cu din{i neregula{i, iar segmentul terminal se inchide in dreptul acestor. dinli. Prln cregterea proeminen{ei, in acelagi timp cu ugoara modificaie gi perfecfionare a formei ei ca gi a celei a segmentului terminal, clegtii devin tot mai perfec(i, pind ce,'in cele din urmd avem un instrument pe atit de pelfect pe cit sint clegtii unui homar ; toate aceste treceri pot fi observate in realitat6. ln afira aviculariilor, polizoarele mai au gi nigte organe ciudate numite vibracule. Acestea sint in general formate din peri lungi mobili gi usor excitabili. La o specie examinat[ de mine, vibraculele erau ugor curbate gi dinfate de-a lungul marginii externe; toate vibraculele de pe acelagi polizoar se migcau de multe ori simultan, astfel incit acfionind ca un fel de visle lungi, impingeau repede o ramurd de-a curmezi,sul lamei port-obiect a microcsopului. Dacd asezam o ramurd cu fala in jos, vibraculele se incilceau gi ficeau sforldri disperate sd se desfac[. Se presupune ci vibraculele folosesc pentru apdrare, iar dupa cum aratd d-l Busk, se vede cum <<alunecd incet gi cu grtja pe suprafala polizoarului, indepdrtind ceea ce ar putea dduna locuitorilor delicali ai celulelor, cind tentaculele lor sint scoase afard>>. Aviculariile, ca gi vibraculele, folosesc probabil pentru apdrare dar gi ele prind gi ucid mici vietdfi, care sint duse apoi de curenli, dupd cum sepresupune, inraza de ac{iune a zooizllor. Unele specii sint prevdzute,si cu avicularii gi cu vibracule; altele au numai avicularii ;i citeva specii au numai vibracule. E greu de inchipuit doud lucruri mai deosebite ca aspect decit un pdr sau vibracul gi o avicularie asemdndtoare cu un cap de pasdre ; totugi ele sint fdr[ indoiald omoloage gi s-au dezvoltat din acelagi izvcr comun, anume dintr-un zooid cu celula lui. De aceea putern in{elege de ce aceste organe se transformd unul intr-altul 'in unele cazuri, aga cum md informe azd, d-l Busk. Astfel, la aviculariile mai multor specii de Lepralia, mandibula mobild este atit de ie;itd in afard gi de asemdndtoare cu un Pdr, incit numai prezenla ciocului superior sau fix ii determind natura

tTIFFjRITE

oIrIEcTtI ?upotntve TEoITIDI SELECI'IEI \.{TURALE

2n1

aviculard. Vibraculele s-au putut dezvolta direct din marginile celulelor, fari a trece prin stadiul avicular; dar pare mai probabil cd au trecut prin acest stadiu, deoarece in primele stadii ale transfo_rmdrii, celelalte pdrli ale celulei cu greu ar fi putut Ja dispard dintr-o datd. in multe cazuri, vibraculele au un suport scobit la bazd, care pare si reprezinte partea fixi a ciocului, degi acest suport lipsegte cu totul la unele specii. Aceastd teorie asupra dezvoltdrii vibraculelor este interesantd, dac[ este adevdratd,, deoarece dacd presupunem cd toate speciile prev6zute cu avicularii au pierit, nici chiar cineva inzestrat cu cea mai bogatd imagina{ie nu ar putea concepe c[ vibraculele au existatlainceput ca pdr{i ale unui organ asemdnitor cu un cap de pas[re, cu o cutie de formd neregulatd sau cu o glugd. Este interesant de vdzut cum doud organe atit de diferite s-au dezvoltat dintr-o origine comund ; gi deoarece marginea mobilS a celulei folosegte la apdrarea zooidului, nu e de loc greu sd presupunem cd toate gradaliile prin care marginea celulei a fost transformat[ intii in mandibula inferioar[ a unei avicularii ;i apoi intr-un pdr lung, au folosit totodat[ pentru apirare intr-un fel sau altul gi in

conditii deosebite. In ceea ce privegte regnul vegetal, d-l Mivart se referd numai la doud sazuri qi anume la structura florilor de orhidee gi Ia migcarea plantelor agd\dtoare. Cu privire la primul caz) el spune : <explic a\ia originii 7or trebuie socotiti cu totul nesatisfdcdtoare - total insuficientd pentru explicarea primelor inceputuri, infinit de mici, ale structurilor care sint utile numai atunci cind sint considerabil dezvoltate>. Deoarece am tratat acest subiect pe larg intr-alti lucrare, voi da aici doar clteva aminunte privind numai una din cele mai izbitoare particularitSli ale florilor de orhidee ;i anume poliniile (pollinia) lor. O polinie, ajunsi la completd dezvoltare este formatd dintr-o masd de griunle de polen prinsi de o codild elasticd sau caudicula gi aceasta din urmi poart[ la capdt o grdmaj oard, de substanld, deosebit de viscoas5. Astfel, poliniile sint transportale de insecte de pe o floare pe stigmatul altei flori. La unele orhidee nu existd peduncul pentru masele polinice, iar grdunlele sint numai legate intre ele prin nigte fire subliri ; dar cum acestea din urmd nu apar numai la orhidee, nu ar fi necesar sd ne ocupdm aici de ele; totugi, voi men(iona cd la Cypripedium, situat la baza seriei orhidaceelor, putem vedea cum probabil s-au dezvoltat la inceput firele menlionate. La alte orhidee firele sint contopite la un capdt al maselor polinice, ceea ce formeazd, primul indiciu al pedunculului in stare incipientd. Cd aceasta e originea pedunculului, chiar dacd el este foarte lung qi foarte dezvoltat, ne-o dovedesc gi griunlele de polen nedezvoltate care ppt fi glsite uneori cufundate induntrul pir{ilor centrale solide. In ceea ce privegte a doua particularitate principal[, gi anume grdmajoara de substanfa lipicioasd fiixati lacapdtul pedunculului, poate fi menlionatd o lungd serie de grad a[ii, fiecare din ele fiind foarte folositoare plantei. La cele mai multe flori aparlinind altor ordine, stigmatul secret[ pulind materie viscoasi. Anumite orhidee, insd, secreti o materie viscoasi simtlard, dar secrelia este produsd in cantitSli mult mai mari numai de unul din cele trei stigmate ; acest stigmat, ca urmare poate a secreliei sale abundente, este steril. Cind o insectd viziteazd, o astfel de floare, ea desprinde pulin din substanla viscoas[ gi ia astfel, totodatd, citeva grdun{e de polen. De la acest stadiu, doar pu{in diferit de ceea ce se intilnegte la o mullime de flori obignuite, existd nenumirate treceri - spre speciile Ia care masele polinice se termind cu o caudiculi liberd foarte scurtd - spre altele la care caudicula este

2t'2

puternic lipita cie n-lateria viscoasd, stigrnatul steril fiinci el in..ursi rnutrt mcciificat. Irr a.eest din urmei celz avem un poliniu ?n staCiul cel mai dezvoltat ;i cel niai perfect. Cine examineazd atent florile de orhidee nu va nega existen{a seriiior Ce treeeri_treptate_pomenite mai sus __ de la o rnasi de grirun{e cie polen legate simpiu -unei intre ele prin fire, cu un stigmat cleosebindu-se doar usor de cel al flori. crtri$nuite, pin[ la un poliniu foarte complex, admirabil adaptat transport[rii clr ajutorul insectelor. El nu va nega nici faptul c[ toate trecerile trepiate, la divei"se le specii, slnt adrnirabil adaptate in raport cu structura general5 a fiecirei flori. in vederea fecunddrii ei prin intermediul diferitelor insecte. Atit in acest caz, cit 9i in aproape toate ceielalte, cercetarea poate fi impinsd mai dep arle in sens invers ;i se poate pune intrebarea cum a putut deveni viscos stigmatul unei flori obignuite cieoarece ins[ nu cutloagtem istoria completi a nici unui grllp Ce viet6{i, este tor atit de inutil s[ ?ntrebim, Fe c?t este de inutii sd incercdrn a rdsnunde la astiel :

Ce ?ntreb[ri. S[ ne ocuirlm acunl cie piantele agd{dtoare. Ele pot fi orinciriife iritr-o ltingir serie, de la cele care doar se r[sncesc in jurutr uuui suport, trecind la cele pe care ie-am numit cu fru nze agdfdtoare 9i ajung?nd ia cele inzestrate cu c?rcei. La aceste din urmd doud clase, tulpinile gi-au pierdut, degi nu totcieauna, carpacitatea de rdsucire, dar o pbstreazd pe aceea de rota{ie, capacitate pe care o posedd gi circeii. Trecerile treptate de la ptrante cu frunze agdldtoare Ia purtdtorii de circei sint minunat de apropiate gi unele plante pot fi situate in oricare din ambele clase. Dar r;rcinc! seria de la plantetre care doar se r6sucesc la cele cu frunza agd!5toare, se adaug[ o importantS. ?nsugire gi enume sensibiiitatea la atingei'e, prin care peficlul frunzelor sau florilor, sau acesfe organe mocJificate ;i transforinate in clrcei s?nt ercitate, se rdsucesc gi prind cbiectul care le atinge. Cel ce va citi lucrarea niea aslrpra acestor plante, va aclinite cred cI toate num.eroasele treceri treptate aie func{iunii ;i strtrcturii de la -qimpla rdsucire la pirrtdtorii cle eircei sint in fier:are c:ar, de $t&l'rl folos speciei. De exernplu, clob?ndirea frunzelor ag5{Stoare este de lnare lblos pentru o planti care se rdsueegte gi este probabitr cd orice plant[ care se rdsuceste gi are frunze cu pe{ioh-rri lungi s-ar putea dezvclta intr-o form[ cu frun ze agd\dtoare, clacf, pe{ioluriie ar posecla ?ntr-o mdsur[ c?t de micd sensibilitatea necesard fa\6 de atingere Deoarece rdsucirea este mijlocul cel mai simplu de a se cd\dra pe un suport gi formeazd, baza seriei noastre, se pune flresc intrebarea cllm au putut doblndi plantele aceastd capacitate intr-un grad incipient, urmind a fi perfec{ionat apoi prin seleclie naturalS ? Capacitatea cle rlsucire depinde ?n primul rincl de insugirea tr"ripiniior de a fi extl'en'r cle flexibile atunci cind sint tinere (dar acest caracter este comun multor plante care nu sint ag5{6toare); in al doilea rind, ea clepinde de faptul c[ aceste tr"ilpini se indoaie ccntinuu ln toate direcfiile, ln aceeagi ordine succesivS. Prin aceastd migcare, tuipinile stnt inclinate in toate pdr{ile qi ficute astfel s[ se invirteascd mereu. De ?ndatd ce partea inferioarda tulpinii se lovegte de vreun obiect gi este oprit5, partea superioard continud s[ se curbeze gi sd se roteascd, rdsucindu-se astfel in inoctr necesar pe $i in jurul suportului. trIigcarea de rdsucire ineeteazd dupd cresterea timpurie a fiecdrui l[star. Deoarece in multe familii de plante, foarte inclepdrtate intre eie, unele specii gi genuri izolate posedi capacitatea de rotire gi au devenit astfel volubile, ele trebuie sii fl dobindit aceasti insugire in rnod independent gi nu au putut sri o mosteneascd de la un strimos colnun.

I)ifi,iii'II., trtjtL.{.Tlt j}IIroTir{\'-\ I't..()titr.{ slrl-I..r.litt.t \-\'t't_'Ii,!Ll

2rti

Pornincl rie aici, am formulat ipoteza c[ o u$oar6 tendinfi spre asernenea migciri este departe de a fi neobiqnuitd la plantele care nu se ca[drd,,ea constituind baza asupra clreia poate ac{iona seiecfia natural5, perfecfionindu-le. Cind arn formulat irceast[ ipoiezd nu cunogtearn d-ec?t un singur caz, irnperfect gi anurne ce1 al peduncttlelor florale tinere de MaLtranclia care se rdsucesc ugor gi neregulat, ca tulpinile plantelor volubile, dar fdrd a avea vreLln folos din acest obicei. Dupa pu{in timp, Frrtz Mliller a descoperit cd tulpinile tinere ale unei specii de Alisma;i de Liruun, piante care nll se caldrd, qi foarte Cepdrtate in sistemul natural - se r[sucesc cornplet, degi neregulat ; el afirmd cd are motir,,e s5 presupund cd acelagi lucru se petrece gi la alte plante. Aceste migcdri usoare nu par sd fie de vreun folos plantelor respective ; in orice caz) nu le fclosesc cu nimic pentru a se agd\a, problemd care ne iniereseazi pe noi. Totugi, putern sd ne dim seafila ci dac6 tulpinile acestor plante ar fi fost flexibile gi daca in conc{iliile lor de existen}d le-ar fi fost utii sI se ridice la oarecare indl{ime, atunci obiceiul c1e a se rS.suci pulin gi neregulat ar fl fost sporit gi utilizat prin seleclia naturalzi., pini ce plantele respeetive s-ar fi transfoi'mat in specii volubile bine dezvoltate. In ceee ce priv'egie sensibilitatea peJiciurilcr fi"unzelor gi florilor, ca gi a circeilor, se pot face eprcape aceleagi ob-"erva,tii ca in cazul migcirilor de rdsncite a planteicr voltrbile . Deoarece un mAre numir de specii, aparlinind unor gnlpe foarte ciiferite, slnt inzestrate cu c,cest fel Ce seiisibiiitate, aceastd tnsugire ar trebui s[ se gdseascd in stare naiscindi la multe piante care nu au devenit agd[ratoare. $i a$a gi este; am observat cii pedunculele fiorale tiriere ale speciei mai sLrs amintite, Mattrandie, se ?nclin[ pr"r{in spre partea care a fcst atins5. Nlorren a gdsit i:ii la ntulte specii ele Oxslis frunzele gi pe{iolurile se rni"qcd, in special dup[ ce au fost expuse la u.n soare cald, dacd sint aiinse ugor gi repetat, sau dacl planta a fost zgr.liuitd. Arn repetat aceste observa{ii gi asllpra altor specii de Oxalis, cll aceiasi rezuifat: ia nneie din ele nriscarea era distinct[. dar se vedea cel mai bine la frunzele tinere; la altele era extrem de slabi. Un fapt mr"rlt mai important, citat Ce o autoritate ca F{ofmeister, este aeeia cd l5stalii Si frunzeie tinere ale tuturor plantelor se mi-qc[ dupd ce alr fost zguduite; iar la plantele agdtdtoare, Cripir cum se ;tie, pe{iclurile" gi circeii sint sJnsibili nurnai in cursul stadiilor timpurii de cregtere. Este purfin probabil cd migc[rile u$care arnintite, datorite atingerii sau zgLtduirii organelor tinere gi in crestere aie plantelor, si aibd vreo importan{5 functicnalS pentru ele. Dar plantele posedd, ca reaclie la diferifi stimutri, capacirarea de migcare, a.rind o importan{[ vdciitS. pentru ele ; de pildd, spre lumind 9i mai rar invers, opusd gravitdlii gi mai rar in directia atracfiei gravititii. Atunci cind nervii gi mugchii unui aiiimal sint excitali printr-un curent galvanic sau prin absorblie de stricnind, rnigcSrile subsecvente pot fi numite un rezultat intimpldtor, deoarece nervii gi rnugchii nu au devenit sensibili in mod special fafd de ace;ti stimuli. Tot asa, la plante, se constatd cii deoarece all capacitatea cie a se miqca sub influen{a anumitor stimr"rli, ele sint excitate ?n mod incidentai prin atingere sau atunci c?nd sint zgud-uite. Ca urmare nu este greu s[ admitem c5. in cazvl plantelor cu frunze agd'\dt"oare ;i a celor purtdtoare de circei, aceasti tendin!5 a fost folosit5 gi sporitd prin selecfia naturaid. Totugi , pare probabil, din motive pe care le-am ardtat in lucrarea mea, cd aceasta s-a intimplat numai la plantele care au dobindit deja capacitatea de rdsucire, devenind astfel volubile.

204

(]NIGINTA SPTCIILOF

Am mai incercat sd explic cum au devenit volubile plantele prin cregterea tendinlei spre migc5-ri u;oare si neregulate de rdsucire, care Ia inceput nu erau de nicj nn folos pentru ele; aceast[ mi;care ca gi acea provocatd de o atingere sau zguduire, fiind rezultatul incidental al insu;irilor de a se migca dobinditd pentru alte scopuri folositoare. Nu voi pretinde si decid dacd in cursul dezvolt[rii treptate a plantelor agSldtoare selecfia naturald a fost ajutatd, de efectele mogtenite ale folosirii : gtim insd cd anumite migclri periodice, ca de pilda a$a-numitul somn al plantelor. sint reglate de obiceiuri.

Am examinat suficiente, poate chiar prea multe din cazurile alese cu grija de un naturalist priceput pentru a dovedi cd selec{ia naturald nu este in mdsurd sd explice stadiile incipiente ale structurilor folositoare ; gi am ardtat, sper, cd aceastd explicafie nu prezintd mari dificultdqi. S-a ivit totodatd un bun prilej pentru a ne opri mai amdnunlit asupra grada{iilor structurilor, adesea legate de schimbdrile fnncliunilor, subiect important, care nu a fost tratat destul de cuprinzdtor in ediliile precedente ale acestei lucrdri. Voi recapitula acum pe scurt observaliile de mai sus. Privitor Ia girafd,, pistrarea continud a indivizilor unei specii dispirute de rumeg[tor, capabil sd se ridice mai sus, avind gitul cel mai lung, picioarele cele mai lungi etc. gi putind sd rupd frunzele la o indllime intrucitva superioard celei mijlocii. cit gi continua distrugere a indivizilor eare nu puteau rupe frunzele de la o inillime atit de rnare, ar fi suficiente pentru producerea acestui remarcabil patruped ; dar folosirea indelungatd a tuturor pdrfilor impreund, ca;i ereditatea, trebuie sd fi ajutat intr-o mare mdsurd la coordonarea lor. In privin{a numeroaselor insecte care imitd diferite obiecte, nu este improbabilS presllpunerea cd, o asemdnare accidentald cu vreun obiect comun a constituit in fiecare caz temelia pe care a acfionat seleclia naturald, perfecfionatd apoi prin pdstrarea intimplitoare a varialiilor u$oare care contribuiau la mirirea asemdndrii ; aceasta poate continu a atit timp cit insecta continud sd se modifice gi atit timp cit o asemdnare tot mai perfectd o ajuta sd scape de dugmanii cu vedere agerd. La unele specii de balene, existd o tendin{d de formare a unor puncte mici cornoase gi neregulate pe cerul gurii ; ;i pare a fi intru totul in sensul selecliei naturale sd pdstreze toate varia{iile favorabile pind ce punctele se transform[ mai intii in noduri lamelare sau crestdturi dinfate, asemdn[toare celor de la ciocul gigtei, apoi in lamele scurte ca la ra{ele domestice, pe urml in lamele atit de perfecte ca Ia ra\a-lopdtar gi in sfirgit, in fanoane gigantice, ca la balena de Groenlanda. in familia ialelor, aceste lbmele sint folosite mai intii ca dinfi, apoi in parte ca dinfi, in parte ca aparat de strecurare iar in cele din urmra aproape exclusiv in acest din urmd scop. In mdsura in caie ne putem da seama,Iadezvoltarea unor structuri ca lamelele cornoase amintite, sau ca fanoanele, obiceiul sau folosirea nu au putut contribui decit pufin sau chiar n-au putut contribui de loc. Pe de altd parte, trecerea ochiului unui Pleuronectid de pe partea inferioari pe partea superioard a capuluigi formarea unei cozi prehensile la maimule pot in intregime folosirii continui ^ce fi atribuite aproape privegte mamelele animalelor superioare, ipoteza asociatd cu ereditatea. In ceea cea mai probabild este cd la inceput-, .glandele cutanate de pe intreaga sup-rafatd a unui sac rnarsupial au secretat un lichid nutritiv ; iar aceste glande si-au perfec(ionat func{iunea prin selecfie naturald gi s-au concentrat intr-un spa{iu limitat, formind

DIFERITE OITIECTII itupotnrVA TEOIIIEI SELECTIEI NATURALS

astfel o mamelA. Dezvoltarea prin seleclie naturald a spinilor ramifica{i, care le serveau pentru aplrare unor vechi Echinoderme, in pedicelarii tridactile, se- poate inlelege ia fel de lesne ca gi dezvoltarea clegtilor la _crustaceg,.pril mici modificdri foiositoare ale ultimului ;i penultimului segment al unui picior folosit la in-ceput exclusiv pentru locomolie. Aviculariile gi vibracuiele Polizoarelor sint organe foarte diferite in aparen\d,, dar dezvoltate dintr-o aceeagi sursd ; examinind vibraculele, putem inlelege in ce fel au putut fi folositoare gradaliile succesive. La poliniile orhideelor, firelJcare mai intii serveau pentru legarea grdunlelor de pol-en, Pot fi reg6site impreunindu-se in caudicule; de asemenea, pot fi urmdrite grada{iile prin care substanla lipicioasd asemenea celei secretate de stigma-tele florilor obignuite qi servind incd aproape, dar nu intru totul, aceluiagi scop, s-a flxat decapetele libere ale caudiculelor; loate aceste gradalii fiind de un folos vddit plantelor respective. Cu privire la plantele agdfdtoaie, nu mai este nevoie si repet ceea ce am spus mai inainte.

S-a pus adeseori intrebarea: avind in vedere forla selecliei naturale, de ce oare unele rp.iii nu au dobindit cutare sau cutare structur[, care _le-ar fi fost vddit folositoarei Dar ar fi neralional sd a;teptim vreun rdspuns la asemenea intrebdri, datd fiind ignoranla noastrd cu privire la istoria trecutd a fiecdrei specii si a condifiilor care in monnentul de fala ii d.t.rrni-nd numdrul gi rdspindirea. in ryajoritatea cazurilor, se pot da explicafii generale gi numai in cazuri rare existd qi explicalii speciale. Astfel, pentru a adapta o specie la noi condilii de viald sint necesare numeroase modificari coordonate gi de multe ori s-a intimplat poate ca pdr{ile corespunzdtoare sd nu variezein gradul sau modul core_spunzdtor. In cre-sterea lor numeii.A -,tlte specii au fost probabil impiedicate de factori destructivi, neavind nici o legdturd cu itructurile care ni se^par folositoare speciei 9i le-am putea presupune ca oSlinute prin selec{ie naturald. ih astfel de cazuri, deoarece lupta pentru existen{d nu'depinde de asemenea structuri, ele nu au putut Ii dobindite prin selec{ie naturald. ln multe cazuri sint necesare pentru dezvoltarea unei structuri conditii complexe gi de lungd gurati adesea de naturd particularS,.iar asemenea condilii numai rareol au puttit fi intrunite. Pdrerea c[ orice structurd datd, adeseori gregit. .!tt:j-

deratd ca nitrO folositoare unei specii, ar fi fost dobinditd in toate imprejurdrile prin selec{ie naturala, este opusd concepliei noastre asupra modului de ac{iune al acesteia. D-1 Mivart nu neagd faptul cd selecfia naturald a fdcut cite ceva; dar o socotegte ca <insuficient de demonstrativ5> pentru explicarea fenomenelor pe care eu le explic cu ajutorul ei. Am examinat aiCi principalele lui ?rgumente; pp celelalte le vom .*uminu mai departe. Ele mi se par cd nu au destuld putere de demonsiralie gi nici destuld gr.,rtute in comp aragle cu argumentele in favoarea selecfiei naturale, suslinuta gi dE alli factori despre care s-a amintit adesea. Trebuie sd adaug c[ unele'date gi argumente-folosite de mine aici, au mai folt expuse in acela$i scop intr-un excelent articol apdrut in <Medico-Chirurgical Review>. In prezent, aproape toli naturali;tii admit evolulia sub o formd sau alta. D-l Mivart ciede c['speciile se modificd printr-o <<for{i sau tendinld interioar6>, despre a c6rei naturd nu pretinde c[ gtie ceria. Faptul cd speciile au o capacitate de schimbare este admis d6 tofi evolulionigtii; dar eu cred c[ nu e nevoie s[ invocdm vreo foip interioard in afaiatendinlei de variabilitate obignuitd, care cu ajutorul selecliei fdcute de om a dat na;tere multor rase domestice bine adaptate, iar cu ajutorul selecfiei naturale va da nagtere de asemenea, prin treceri treptate, unor rase natu-

206

_91

I Gl

IL|

sll-lr c rlLl) rr

rale sau specii. Dupi cum am mai ardtat, rczaltatul final a fost in general un Frt'gres in or"ganiza[te; totu;i in uneie cazLwr rare, el poate fi gi un regres. D-l Mivart inclind mai cleparte sd cread[ gi unii naturali,sti sint Ce acord. c.. el, c[ noiie specii aper <<brusc gi cu modificbri ce se ivesc deodatd>. De exempli,. ei presupune ci diferen{ele dintre Hipparion-uI tridactil ;i cal au apdrut britsc. t crede cd este greu de inchipuit caarlpe unei pdsiri<s[ se fi putut clezvoita pe irll" cale decit prinir-o modiflcare relativ bruscd de un grad accentuat gi impcriailt>,. gi se pare c5 extinde acelagi punct de vedere la aripile liliecilor gi pterodactiliioi. Aceastd concluzie, carc implicd intreruperi mari sau discontinuitSli ?n cactrrul seriilor, mi se pare c?t se poate de improbabila. Oricine crede in evolufia lent6 gi treptat[ va admite eiesigurr c[ sc,himbarii. speciilor au putut fi tot atit de brugte gi de mari ca orice varialie izolat;A int?inirir ?n naturS. sau in stare domesticS. Dar cum speciile sint mai variabile in staie domestic[ ciecit in condiliile lor naturale, este pulin probabil ca in naturd s[ se intilneascd atit de frecvent schimbdri mari gi bru;te culn ;tim cd se intilnesc uneori la fiirmele in stare domestic5. Multe din aceste din urmd variatii poi fi atribuite rever siunii; iar caracterele care reapar astfel au fost probabil dobindite in multe cazui'l mai intii pe cale treptatd.. Un numir gi mai mare de varialii, ca oamenii cu gase degete, oarnenii pcrci-spinogil), oile Ancona, vitele Niata etc. trebuie denumite monstru ozttd[i; deoarece ele se deosebesc foarte mult ?n privinla caracterelor de speciile naturale, ele aduc prea puline ctrarificdri ln problema noastrS. Eiiminind caznrile de varialii brugte, pu{inele care mai r5min, chiar dacd le-arn g[si in naturii. ar constitui specii nesigure, foarte apropiate de tipuriie lor parentale. Motivele pentru care md indoiesc c[ speciiie naturale s-au rnodificat atit de brusc cum s-au modiflcat uneori rasele domestice gi pentru care resping in intregirne presupunerea cd ete s-all modificat in modul miraculos indicat do d-l Mivart, sint urmitoarele: potrivit experienlei noastre, varia{iiie brugte gi puternic exprimate apar la animalele noastre domestice in mod tzoiei. gi la intervale de tiinp destul de mari. Dac[ acelagi lucru s-ar lntimpla ;i in naturd, varia{iile ar riscal, dripi cum â&#x201A;Źtm explicat mai ?nailrte, si fie pierdr-rte datorit[ atit unor distrugen accictentale r'ii si prin incrucigiri uiterioare; se gtie c[ a;a se 9i intimpl5 in stare dornesticl., afara de cazul cincl varialiiie brugte cie acest fel nu sint pdstrate gi separate prin grija ornului. De aceezr, pentru ca o specie noui sd apar[ brusc, in mo'Cui presupus de cl-l l\tfivart, este aproape necesar sh a.dmitem, in ccntradic{ie cu toate arraiogiilc, ci mai mulli indivizi modificali in mod rniraculos, au ap6n"rt simirltan in aceeagi regiune. Aceastd dificultate, ca gi in cazts't selecliei incon$iietrte facutir de offi, este inl5ttirat[ prin teoria errolutiei treptate, catre presupune c5. un mare uumiir de lndivizi s-au schimbat mai mult sau rnai plllirl in vreo direclie favorabilii pi s-au p[strat. iar un num[r mare de indivizi s-eru schimbat in sens contrar gi au fost supu;i pieirii. Nu poate fi pus la indoiald faptul c[ muite specii au evoluat intr-ltn mocl extrem de gradat. Speciile ,si chiar gerru,ritre multor familii natttrale rnari sint atit de strins iniudite, ?niit multe dintre 6b r.r greu pot fi deosebite. Tntilnim pe fiecare continent, mergind de la nord la sud, Ce la ;es la munte etc., o armatd de specir strins ?nrudite sall care se inlocuiescz); acelagi lucru ii gasim gi in ani;mite conLi1)

ln textlrl

er-rglez: porcupinc

Vicariante.

-- Nota trud.

fiten.

'- Noltt lrntt.

IJ.tl,'iij

Iil?'l:j L,lJIltr.?ll

llIPtt'fltI\'-\

-f.lr(iltltjl

5I'lLiltlTILl L\.\'I'1. It.\Lij

?r.ti

nente tzalate, despre care aveln mctive sA credem cb au fost mai inainte legate iirire ele. Dar facind aceste observa{ii ca $i cele ce vrrrreazva., sint siiit sE md refc.r ia unele date care vor fi discutate ultericr. Sd privim de pilci[ numeroasele insuie din jurul unui continent gi vorn vedea cit de rrrulii dintre locuitorii lor pct fi ridicati doar ia rangul de specii dubioqle.Acelagi lucru il vom gSsi dacd vonl privi in trecut 9i v.om compara speciile abia disp5rutg 9ri speciile care mai tr[iesc incd in aceeagi regiune; sau dacd vonl coml-lara speciile fosile ingropate in etajele succesive aie aceleiagi formalii geologice. Intr-acievair este v[dit c5" o muliime de specii sint inrudite in modul cel mai strins cu alte specii care nia.i eristd incd sau au existat piria nu de r-'.rult; cu greu se va putea sus{ine c[ ast{'el de specii s-aLl dezvoltat in rnod brusc gi fai'5 treceri. De aserrenea, nu trebuie sI uitSm ci=i atunci cind cercetirm dilbrite parli speciale ale unor speeii inrudite - ;;i nu ale ullcr specii distincte - putenr urrndri gradalii numercase si uimitor de frne, caro leag5 ?retre ele s'rructuri foarie deosebite.

Numeroase grliire rnari de fapte devin inteligibile numai pe baz,a principiu-

lni cd speciile au evoh:a!, prtn treeeri foarte mici. A$u, de pildd, e faptul cd speciile cuprinse in genr-rrile mai mari sint mai strins inrudite intre ele gi prezintYaun nuindr rnai mare de variet6li decit speciile cuprinse in genurile mai restrinse. Primele sint de asemenea grupate in mici m5nurrchiuri, ca varietilile in jun-rl speciiior ; eie mai prezint[ si alte analogii cu variet6liie, Cupd cLtm s-a ardtat ln al doilea capitol al lucrf,rii noastre. Pe baza aceiuiagi principiu, putem inlelege de ce caracterele specifice sint mat variabitre decit ceie generice gi pentru ce par{iie care sint dezvoltate ?ntr-un grad sau fei neobi;nuit sint niai variabile Cecit alte pdr(i aie aceleiagi specii. S-ar rnai putea acl[uga mu]te fapte analoge, toate orientate in aceeasi direciie. Degi foarte rnulte specii au fost alrroape sigur procluse prin treceri nu mai mari ciecit. cele ce separii virrietirlile hne, totugi se poate sus{ine cd unele au fosL dezvoltate intr-un rnod diferit 9i brusc. Ar:est lucru insd nu poate fi adniis far/a stabilirea unei puteririce evidenfe. Analogiile vagi gi in oareca.re rn[surf, gresite, apa cum au fost filcriie de d-i Chauncey Wiight care a fost citat ?n sprijinul aeestui punct cic veiere, ca cle pilcla cristalizarea bruscd a substanlelor anorganice, sau trecerea ttnui sfcr:oirl cu falete Ce la o icrrnir la alta prin schimbarea ialetelor, aproepe cd nu merit6 s;1 f;e luate in sean-lii. O categorie cie fapte gi anu:rne aparilia bruscd a rrnor forme Ce virrta noi gi distincte in fcrmaliile noastre geologice, sprijinai totugi la priina veciet'e credin{a ?n dezvoltarea brusc[. Dar valoarea acestei nrSrturii depincie in intregime cJe perfec{ia cronicii geoiogice, privitoare la perioadele lndep[rtate din istoria lurnii. Dac[ crcnica este at?t cie fragmenta{a cum afirrnd rdspicat mul1i geologi, nu estc niinic c'iudat ln faptul c[ se glsesc fcrme noi care par c5 s-au dezvoltat ?n rnocl brusc. Credin{a ?n schimb[ri bru;te arunci:, prâ&#x201A;Źa- pulina lumini asupra lipsei verig;ilor de legdtrlr[ in forinaiiiie noastre geologice, afar[ de cazul cind admitem transforniSri at?t de miraculoase cum sint cele sus{inute de ci-l Mivart, ca dezvoltarea bruscit a aripilol pds[riior sau a liliecilor, sau prefacerea bruscd a unui Hipparion intr-rin cai. $i embrioiogia protesteaz:a cu tdrie impotriva credinlei in asemenea schimblri brugte. Este bine cunoscr-it faptul cd aripile pisirilor gi ale lilieciior ca ;i picioarele cailor sau a.ie ;rltor patrupede nu pot fi Ceosebite intre ele in pericaCe embrionare timpurii ;i cI se diferer'tia,zd. plin trepte fine, insensibile. Dupd cum se va vedea ulte-

()RIGINEA SPECIILOR

rior, asemdndri embriologice de tot felul pot fi gdsite la strdmogii speciilor noastre existente, care s-au modificat dupS prima lor tinerele ;i au transmis caracterele

nou-dobindite descendenfilor lor, la o virsti corespunzdtoare. In felul acesta. embrionul rdminind neinfluenlat de schimblri, serve;te ca mdrturie a condiliei trecute a speciei. De aceea, speciile existente seamdnd atit de adesea in decursul stadiilor timpurii ale dezvoltdrii 1or, cu formele vechi gi dispdrute, aparfinind aceleiagi clase. Din punct de vedere al semnificaliei asemdndrilor embriolo_gice, ca gi din orice ali punct de vedere, este cu neputinld de admis ca un animal sd fi suferit transformdri atit de rapide gi bru,ste cum sint cele ardtate mai sus, fdrd sa fi pdstrat mdcar o urmd a vreunei modific[ri brugte in starea sa embrionari; fiecare amdnunt al structurii sale dezvoltindu-se prin trepte fine, insensibile. Cel care crede cd o formd veche oarecare a fost brusc transformatd", datorita unei tendinle sau forle interioare intr-o formd prevdzutd cu aripi, de pildd, va fi aproape silit sd admitS, in ciuda tuturor analogiilor, cI aceast[ schimbare a cuprins in acelagi timp un numdr mare de indivizi. Nu se poate nega cd asemenea schimbiri de structurd brugte gi mari sint foarte diferite de cele prin care au trecut, dupa cit se pare, majoritatea speciilor. El va fi silit, mai departe, Sd admitd cI multe structuli admirabil adaptate fa\d de toate celelalte parli ale aceleiagi fiinle cit 9i fald de condiliile inconjurdtoare, au aplrut brusc ; ;i nu va putea schila nici umbra vreunei explicafii pentru asemenea coadaptdri complexe gi minunate. El va fi silit sd admitd cd, aceste transformdri mari gi brugte nu au l6sat nici o urmd a acfiunii ori asupra embrionului. A admite toate acestea, inseamnd, dupi cite mi se pare, a intra in domeniul minunilor gi a pdrdsi domeniul gtiin{ei.

CAPITO LU

VIII

INSTINCTUL lnstinctele sint comparabile cu obiceiurile, dar sint deosebite ca origine - Gradalia instinctelor - Aphide Si .furnici - Instinctele sint variabile - Instinctele animalelor domestice, originea Ior - Instinctele naturale la cuc, /a Molothrus, /a strul ;i la albinele parazite - Furnicile

carefacsclavi-Albinasiinstinctuldeconstruireafagurilor-Nuestenecesat'caschimbdrile instinctului

ale structurii sd se producd simultan - Greutd(ile aplicdrii la instincte a teoriei selec{iei naturale - Insecte netfire sau sterile - Rezumat

Multe instincte sint atit de minunate incit dezvoltarea lor ii va apdrea probabil cititorului ca o piedicd suficient de mare care s5-mi rdstoarne intreaga teorie. De la inceput precizez cd nu am intenfia sd md ocup aici cu originea capacitdlilor mintale gi nici cu originea viefii ins6gi. Ne vom ocupa numai cu diversitatea instinctelor gi cu celelalte facultdli mintale ale animalelor din aceea$i clasi. Nu voi incerca si dau nici o definilie a instinctului. Ar fi lesne de aritat cit sub aceasti denumire se infeleg indeobgte mai multe activitdti mintale distincte' dar gtie oricine ce se inlelege atrinci cind se spun e cdinstinctul ii impinge pe cuc s; migreze gi s6-gi depund ou6le in cuiburile altor pdsdri. Un act pe care noi il putem sivirgi numai dupd o oarecare experien![, cind este sivirgit de un animal, mai ales de unul foarte tindr, fdrd, experien![ prealabila sau cind este sdvirgit in acelagi fel de mai mulli indivizi fdrd ca ei si gtie in ce scop indeplinesc actiunea, se nume$te de obicei un act instinctiv. Dar a$ putea ardta cI nici una din aceste caracterizdri nu este universald. Un dram de judecati sau de rafiune intri adeseori in joc, dupd cum ne asigurd Pierre Huber, chiar la animalele situate pe o treapti inferioard

a naturii.

Frdd6ric Cuvier, ea ;i mai mulli alfi metafizicieni mai vechi, au comparut instinctul cu obignuinfa. Aceastd comparafie dd, cred, o nofiune clard asupra stdrii de spirit in care este efectuati o acfiune instinctivS, dar nu ldmure$te in mod necesar originea ei. Cit de incongtient sint efectuate multe acfiuni obignuite, de multe ori chiar in opozilie directd cu voinla noastrd congtientd, degi ele pot fi modificate prin voin(d sau rafiune. Obignuin{ele se asociazd ugor cu alte obignuinfe, cu anumite perioade de timp ,si stdri ale corpului. O dat[ dobindite, ele rdmin adeseori neschimbate pentru toatd viafa. S-ar putea ardta multe alte puncte de asemAnare intre instincte 14-

e. 303

:10

ORIGINEA SPECIILOR

obignuin!6. Ca gi in cazul repetdrii unui cintec binecunoscut, tot aga intr-un act instinctiv, o acfiune urmeazd, dupd, alta ca intr-un fel de ritm; dacd cineva este intrerupt diq cintat sau din repetarea pe de rost este in general nevoit sd repete pentru a relua firul obignuit al gindirii. Acelagi lucru l-a observat P. Huber la o bmida care-qi fage un cocon foarte complicat; dacd,lua o omid[ care-;i completase coconui, de pildd, p?nd la stadiul a[ gaselea de construc{ie gi o muta intr-un cocon completat numai pind la stadiul al treilea, omida refiicea stadiile patru, cinci gi ;ase de construcfie. DacI insd ornida era luatd dintr-un cocon completat pind ia stadiul al treilea, de pild5 gi era mutatd pe un altut terminat pind la stadiul aI ;aselea, astfel incit sd g[seasci o mare parte din lucr area ei gata fdcut6, in loc sd traga vreun folos din aceastd situatie, ea era foarte incurcatd gi pentru a completa cocotrrjl, pdrea obligat5 sd reinceapd lucrul de la stadiul al treilea, unde fusese opritd, incercind astfel sd sfirgeascl un lucru gata fdcut. presupunem cd, orice ac{iune bazatd pe obignuin{i devine ereditard . seDacd poate dovedi ci acest lucru se intimpli uneori - 9i - atunci asemdn area intre ceea ce a fost la inceput o obignuin!5 ;i ceea ce este un instinct devine atit de mare, incit nu le mai putetn deosebi. Dacd Mozart, in loc sd cinte la pian de la virsta cle trei ani, dupl un exerciliu uimitor de mic, ar fi cintat o melodie fdrd nici un fel de exerciliu, s-ar fi putut spune pe bund dreptate cd, a fdcut-o instinctiv. Dar ar fi o serioasd gregeali si presupunem cd cea mai mare parte din instincte au fost dobindite prin obignuinfd intr-o singurd generalie gi apoi transmise prin mogtenire generafiilor urmdtoare. Se poate ardta in rnod clar ca-cele mai minunate instincte din cite cunoagtem, gi. anume cele ale albinei si ale multor furnici, nu au putut fi dobindite prin- obi;nuinfb. Este indeobgte recunoscttt faptul cd instinctele sint tot atit de importante pentru buna stare a fiecdrei specii, in cadrul condiliilor ei de viald pe cit sint gi itructurile corporale. in condilii de via[d, schimbate, este posibil iel pulin ca unele modificdri ugoare ale instinctului sd fie folositoare unei specii. Se poate de asemenea dovedi cd instinctele variazd, atit de pu{in, incit nu vdd vreo dificultate ca selecfia naturalra sd pdstreze 9i sd acumuleze iarrafliale instinctului in orice limitd folositoare. Astfel, cred eu au luat na;tere cele mai complexe gi minunate dintre instincte. Dupi cum modificdrile structurii corporale se nasc gi sint sporite prin folosin![ sau obignuin{d, fiind reduse sau pierdute prin lipsa de folosin!5, fdrd' indoiala c'/a tot astfel s-au petrecut iucrurile gi cu instinctele. Cred insd cd efectele obisnuintei &u, in multe cazuri, irnportanld subordo natd, fald de efectele selec{iei naturale a asa-ziselor variafii spontane ale instinctetror, :adici a-vaia[iilor provocate de aceleagi cal,rze necunoscute care produc usoare devieri ale structurii corpului. Seleclia natr-rral[ nu poate produce nici un instinct complex decit prin acumularca lentl 9i treptatd a numeroase varialii usoare dar utile. De aceea, ca gi in cazLrl structurilcr corporale, nu putem gdsi in naturd trecerile treptate prin care a fost dobindit fiecare instinct complex-acestea ar putea fi gdsite numai in sirul strilmogilor direcfi ai fiecdrei specii dar putem gasi in liniile coiaterale de descendenfi unele dovezi ale acestor treceri treptate; sau cel pulin ar trebui sd fim in m[surd sd 'ardtdm cd sint posibile anumite grada{ii acest lucru il putem face in mod sigur. ; pufin cit de au fost cercetate instinctele animalelor exceplia linind .seama - cudisp[iute celor din Europa ;i America de Nord clt gi de faptul c[ la speciile -

INSTiNCTTTL

21r

instinctele nu sint de loc cunoscute, am fost uimit constatind cit de rnr-rlte treceri treptate, ducind la cele mai complexe instincte, pot R ciescoperite. Schimb[rile instinctului pot fi uneori inlesnite de faptul ci aceeagi specie are instincte diferite in perioade diferite de viafd sau in anotirnpuri diferite sau cind organismele s?nt puse in condilii diferite etc. ; in acest caz unul sau aitul din instincte pot fi pistrate prin selecfie naturalS. Se poate ardta cd existd in naturd asemenea exemple de diversitate a instinctului la aceeagi specie. Ca gi in cazul structurii corpcrale gi in conformitate cu tecria filei), instinctul fiecdrei specii ii este folositor speciei respective, dar - dupS cite ne putem da seama -el nu este niciodatd elaborat exclusiv in folosui attor specii. Unul din cele mai grditoare exemple pe care le cunosc, privind un animai realizind in aparenld o ac{iune exclusiv in folosul altui animal, este cel al aphidelor care igi clau de bundvoie furnicilor excre{ia lor dulce -- dupd curr a observat cel clintii F{uber ; urm[toarele fapte dovedesc cd aceasta se intimpla de bundvoie. Am indepirtat toate f'r-rr:nicile cie pe un mdcri,s pe care se gisea o grupf, aproximativ de o duzin6 de aphide gi arn impiedicat accesul furnicilor timp de mai rnulte ore. Dupd acest interval, eram sigr"rr cd aphidele vor trebui si excreteze. Le-am obsen'at citva timp printr-o iup5, dar nici una nu a excretat, apoi le-am atins gi le-gpr giciilat r:u in fir de p[r, imit?nci cit mai bine ceea ce fac furnicile cu antenele lor f,.u, nici una nu a excretat. Ilurpa aceasta, am l[sat s[ vind o furnic[; ;i ea, prin g#Ua cu care se migea in toate p:',r{ile, arata c5 gtie bine ce turmd bogati descoperise ; apoi a inceput sd atingd pe rind cu antenele mai intii abdomenul unui aphid, apoi pe al altuia. De indatd ce a simfit atingerea antenei, fiecare aphid gi-a ridicat abdomenul gi a excretat o pic[turi limpede cle iichid dulce, pe care fnrnica a devorat-o cu ldcomie. Chiar aphidele foarte tinei"e au facut la fel, ardtind c[ acliunea este instinctiva gi nu este rezultatul experien{ei. Pe baza observa{iilor lui Huber, pare neindoielnic cd aphidele nu aratd nici un fei de repulsie fald de furnici; dacd furnicile lipsesc, aphidele s?nt nevoite in cele diii r-rrmir sii-gi elimine excrefia. Dar excrelia ior fiind extrem de viscoasir, fdri incloialii cd iildepilrtarea ei este folositoare aphidelor ; prin urmare este probabil cd elc nu excretd numai in folosul furnicilor. Degi nu existd nici o clcvadd c[ vreun animal ar efectua acfiuni exclusive in foiosul altei specii, totu;i, fiecare incearc[ sf, se foloseasci in aval]tajul sdu de instinctele altora, dr-rpd cum fiecare incearcd s:i profiie de strurcturile cor'porale mai slabe ale altor specii. De asemenea, uneie instincte nu pot Ii ccnsiderate ca absolut perfecte; dar cum arn5.nuntele asupra acestui punct ca giasupra altcra, nu sint necesare, aici le putem trece cu vederea. Deoarece un anLrmit gracl de varia{ie a instinctelor in stare natural[ cii gi mogtenirea acestor varialii sint absolut trebuitoare peniru acfiunea selec{iei naturale, ar trebui date cit mai multe exemple; dar lipsa de spa{iu mir irnpiedicS, sir o fac. Fot afirma numat cil instinctele variazd in mod sigur de pildd instinctr-rl de r";rigratie - care variazd, in privinfa intinderii gi direcliei migraliilor, precum gi in sensul pierderii lui totale. De asemenea, cuiburile pdsdrilor variazd in parte dupd locurile alese gi in parte dup[ natura gi temperatura regiunii locuite, dar variazd aCeseori gi in funcfie de cauze cu totul necunoscute nou5; Audubon a semnalat mai niulte cazurr remarcabile de deosebiri intre cuiburile aceleiagi specii in nordul qi in sudul Statelor Unite. S-a pus intrebarea : pentru ce dacd instinctul este variabil, albina nu posedd ( capacitatea de a folosi alt ntaterial in lips[ de cear6 ? ) Dar ce alt material natural ar putea fi folosit de albine ? Ele continud sd lucreze - di.rpd cum

2r2

ORIGINEA SPECIILOR

am v[zut

- folosind ceara intdritd cu cogenil[ sau inmuiat[ cu grlsime. Andrew Knight a observat cd, albinele lui, in loc sd adune sirguincios pdsturd, foloseau un amestec de ceard gi terebentini, cu care unsese pomii cojifi. S-a ardtat recent cd albinele, in loc s[ adune polen, folosesc bucuros o substanlb cu totul deosebita gi anume fdina de ovdz. Teama de anumifi dugmani este in mod sigur o insugire instinctivd, dupd cum se poate vedea la puii de pdsdri, degi ea este intiiita orin experienp li prin observarea reacfiei de fricd a altor animale fald de acelagi dugman.

La diferitele animale care locuiesc insule pustii, teama fafd, de om se dobindegte cu incetul, dupd cum am ardtat in altd lucrare; un exemplu similar vedem de asemenea chiar in Anglia, privind sdlbdticia mai accentu atd, a tuturor pdsdrilor noastre mari in comp ara[ie cu pdsdrile mai mici, datoritd faptului ci pdsaiile mari au fost mai mult urm[rite de om. Putem atribui cu toatd, siguran(a graiul mai mare de sllbdticie al pdsdrilor noastre mari acestei cauze, deoarece in insulele nelocuite, pdsiril_e mari nu sint mai sperioase decit cele mici; iar cofofana, atit de sperioasd Ang]ia, este la fel de nespeiioasi in Norvegia pe cit este de n.rp.iioasd cioara cenugie in -Egipt. Se.poate dovedi prin numeroase fapte cd insqirile mintale ale animalelor din aceeagi specie ndscute in stare sllbaticd, variazd, mult Pot fi de asemenea date multe exemple de obiceiuri intimpldtoare gi ciudate la animale silbatice, care dacd ar fi fost de vreun folos speciei^fi putut da nagtere, prin seleclie ruirrald, unor instincte noi. Dar gtiu foarte bine cd aceste afirmalii gener ale, fdrd, expunerea amdnunlitd' a faptelor,_.flu vor produce asupra cititorului decit o impresie slabd gi pot doar sd asigur din noLl cd nu vorbesc fdrd a avea suficiente dbvezi.

{

MODIFICARI MO$TENITE ALE OBICEIULUI SAU INSTINCTULUI LA ANIMALELE DOMESTICE Posibilitatea sau chiar probabilitatea unor varia{ii ereditare ale instinctului in stare naturald va fi confirmatd dacd, vom examina pe scurt citeva cazuriprivind animalele domestice. Vom fi astfel in mdsurd sd vedem rolul pe care l-au jucat obignuinla gi .selec{ia asa-numitelor varialii spontane in modific area calitililor mintale ale animalelor noastre domestice. Este indeobste cunoscut cit de mult variazd, animalele domestice in privin{a insugirilor lor mintale . La pisici, de pildd, care sint finute firegte, ca sd prindd gobolani sau goareci, se gtie c[ aceste tendin{e sint transmise ereditar.. Dupi d-l St. John, o pisicd aducea iotdeauna acasd p6sdri de colivie, alta iepuri de cimp sau iepuri de vizuind,, alta, in sfirgit, vina pe terenuri mlSgtinoase, mai ales noaptea ,si prindea ierunci sau sitari. Se poate cita un numdr de _exemple curioase gi autentice de transmitere ereditard a diferitelor nuanle de inclinafii gi gusturi ca gi de cele mai ciudate giretlicuri legate cu anumite scireme mintale- sau.perioade de timp. Dar sd privim cazul obignuitll descendenfei ciinilor; este neindoielnic_ cI puii de pointer (am vdzut personal un exemplu izbitor) vor (Pgnt?) uneori de prima datd, cind vor fi sco;i la vindtoare chiar mai bine decit ,si altri ciini; aportarea se mogteneste in mod sigur intr-o anumitd mdsurd de cdtre ciinii de vindtoare ; de asemenea, tendin{a de a ocoli, in loc de a fugi de-a dreptul spre turma de oi se mogtenegte la ciinii ciobdnegti. Nu pot sd vdd in ce mdsurd se deosebesc esen{ial de instinctele propriu-zise aceste aCtriuni, de care sint capabili fdrd experienfd prealabild puii, fiecare dintre ei ficindu-le cu o pl[cere v[dita h

INSTINCTUL

2t3

fiecare generafie gi flrd a le cunoagte scopul, deoarece tin[rul pointer lu poate s[ gtie cd <iponteazd.>> pentru a-gi ajuta stdpinul, dup[ cqm albilila.nu gtie.pentru ce igi depunl oudle pe frunza de varzd. Dac[ privim un lup.tindr ;i fdri nici un fel de experienld, cum igi adulmecd prada, cum rdmine neclintit ca o statuie gi apoi inaintea zd, incet tirindu-se pe burt6, intr-o pozilie caracteristic[ ; qi dacd privim apoi un alt soi de lup cum aleargd, in jurul unei turme de cerbi, gonindu-i departe, in loc s[ se repead[ diiect asupra 1or, vom denumi, desigur, ins]fuctive aceste acfiuni. Instinctele domestice, ca sd le numim astfel, sint fdrd, indoiald mult mai pufin stabile decit instinctele naturale ; dar ele au fost supuse unei selecfii cu mult mai pulin riguroase gi au fost transmise intr-o perioadd incomparabil mai scurt5, in condilii de via!6 mai pulin stabile. Cind sint incrucigate diferite rase de ciini, se poate vedea cit de puternicd gste transmiterea ereditard a acestor instincte domestice, obi,snuinte qi inclina{ii gi cit de curios se amestecd ele. Se gtie, de pild5, cd incrucigarea cu bull-dog-ul a influenlat pentru multe genera{ii curajul gi incdpdlinarea ogarului englez (gre.y!oqn_d); iar o incrucigare cu un ogar englez a transmis unei familii intregi de ciini ciobdnegti o tendin{6 de a vina iepuri. Aceste instincte domestice, experimentate astfel prin incrucigdri, seamdnd cu instinctele naturale , care de asemenea se amestecd in Ihip curios gi manifestd pentru o perioad[ indelungatd urmele instinctelor fiecdruia dintre pdrinli : de exemplu, Le Roy descrie un ciine, al cdrui strdbunic a f9..t ltp ; ciinele manifesta o urm[ din inrudirea sa sdlbatici prin faptul c[ nu venea niciodatd in linie dreaptd la st[pinul sdu, atunci cind era chemat. Instinciele domeitice sint considerate uneori ca ac{iuni devenite ereditare numai prin obignuin{e repetate vreme indelungatd, gi impuse, dar acest lucru nu e adevdrat. Nimeni nu s-a gindit vreodatd si invefe porumbelul jucdtor s[ se dea peste cap acfiune care, dupd cum am observat personal, este efectuatd de p6s[ri tinere care n-au vdzut niciodatd un porumbel dindu-se peste cap. Putem presupune ci unii porumbei au manifestat o ugoard tendin{d in sensul acestui ciudat obicei gi cd seleclia indelungatd, a celor mai buni indivizi in decurs.de generafii succesive au fdcut ca porumbeii jucdtori sd devind ceea ce sint acum; dupd _cum am aflat de la d-l Breni linga Glasgow existl porurnbei de casd care nu pot zbura nici l8 inchi fdrd, a se da pesie cap. Pare indoielnic sd se fi gindit cineva vreodatd si dreseze un ciine s5< ponteze>>, dacd nu ar fi existat vreun ciine care sd manifeste in mod natural o tendinld in acest sens ; dar intimpldtor acest lucru se produce de la sine, d.yna cum am observat personal la un terief de rasd pur[ : actul de a < ponta > probabil ci este, dup[ cum cred mul1i, oprirea prelungitd a unui animal care se pregdtegte sd sard asupra pradei. O datd manifestatA prima tendinli de a <<ponta>>, selec{ia metodic[ gi efect^ele nfogtenite ale exerciliului obligator la fiecare generalie succesivd vor completa curind opera ; Lar seleclia incongtient[ este mereu in progres, deoarece fiecare incearcd sd-Ei piocure, fdrd inten{ia de a amelioraras%ciinii care<< ponteazd> gi vineazd, cel mai- 6ine. Pe de altd, parte, in unele cazuri a fost suficientd numai obignuinfa; pufine animale se domesticesc mai anevoie decit puii de iepure sdlbatic ; in schimb puline animale sint mai blinde decit puii de iepure domestic ; dar este greu sd presupun cd iepurii domestici au fost seleclionafi vreodatd numai pentru insu;irea de a fi blin zi, astfel incit trebuie sd atribuim cea mai mare parte a schimbdrii mogtenite, de la silb[ticie extrem[ Ia extrema domesticire, obignuinfei ;i indelungatei cregteri in captivitate,

)1t

()RI (;INEA SPECIILOR

stare domesticd, instinctele naturale se pierd : un exemplu remarcabil il constituie acele rASe Ce gdini care rareori cad < clogti) sau nu cad niciodata. adici nu vor sd stea nicicdat5 pe oud. Numai deprinderea de a le vedea zilntc ne impiectric6 s,[ observdm cit de mult gi Ce permaneni au fost rnodificate obi;nuinfele animalelor noastre clomestice. E greu sd nu credem c[ ata;amentul fald de crn nu a devenit instinctiv la ciine. Io{i h"rpii, vulpile, gacalii gi speciile de feline linute in captivitate s?nt foarte bucurcase s5 eitace pdsdrile, oile ;i porcii; aceastd tendinla s-a dovedit cie nelecuit la clinii aclugi 1n patrie din regiu-ni ca de pildd, Tierra del Fue gol) siAustralia,unde indigenii nu lin asemenea animale domestice. Pe de alta parle, cit de rere sint cazurile cind sintern nevcili s6-i invdfSm pe ciinii nogtri domestici chiar c?ncl sint foarte tinel'i, sd nu atace pdsdri, oi gi porci ! Fdrd indoiala c5 uneori se mai intimpli asemenea atacuri gi atunci sint b[tuli ; iar dacd nu se lecuiesc, atunci sint ucigi; astfel incit obignuinta ;i un oarecare grad de selecfie atr contribuit probatrii la domesticirea prin ereditate a c?inilor nogtri. Pe de altd parte. puii de gdin6 gi-au pierdut cu totul, numai prin obignuin \d, acea teamd fa[d, de ciine gi de pisici, tearnd care a fost, f6rd indoiald, instinctivi la ei. Cdpitanul Hutton mI informeazd cd priii speciei parentaie Go{lus hankit,q, clocili in InCia de o gdind, slnt la lnceputfoarte sdlbatici, ca;i puii i,e fazan clocili Ce gdind in Anglia. Aceasta. nu inseamnd insd cd puii nri se rnai tern Ce nimic, ci cd gi-au pierdut teama numai faia de ciini ,-ri pisici, deoarece atunci cind gdina d[ semnalul de alarmd, puii fug cle sub ea (mai ales puii de curcan) 9i se ascund in iarbd sau in iufigurile din preajm[: evicierrt cd ac;easta se face instinctir', cu scopul de a-i ingbdui mamei s[ se salveze prin zbor, e$a cum vedem gi la plsErile terestre s6ibatice. Dar acest instinct pdstrat de pui le-a Cevenit nefcrlcsitor in stare dcmesticd, decarece gdina ;i-a pierdut aproape cu tctul capae itatea cie zbcr prin nefolc-qirea aripilcr. Ile aici putern deduce cd in stare ciornestic[, unele instincte au fost dobindite, iar instinctele naturale au fcst pierdu"re in parte clatoritd obignuiniei, iar in parte datcritS omiliui" {are a setrecficnat gi acumulat, in decursul generaiiilor succesive, uneic inclineilii particulare mintale si unele miqcdri apdrute la inceput prin ceea ce in ignorania Coastrd n,.rrnirn int?rnplare. Tnunele cazdri, numai obignuinla impusa a fost deajuns pentru a prcduce modificziri niintale transmise ereditar; in alte cazt"wt, obigriuin{a imirusH. nu a produs nimic gi tottrl s-at datorat selecfiei, urrndrit.S atit in rnod metocic cit si in mod inconstient; dar in cele rnai multe cazuri prcbabil cd ohiqnuin{a qi s*lee{ia au cciaborat.

*lt

INSTINCTE SPECIALE Examinincl citeva exempk:, vorxi in{elege poate mai bine mociul cunl s-atl nrodificat ins'ullctele in stare naturat5., piin selec{ie. Voi alege nulnai trei gi anumc instinctr-rl, c;rrc-l determirid pe cuc sd.-gi ciepuni ou[le in cuihurile altor pdsdri; instinctui acullitor furnici de a f,ace sciavi gi insugirea albinei de a face faguri. Ae*ste cicitii ciin urmd instinete au fost conside:rate de naturaligti in general ;i pc bunS drepiate, drept cele mai nrinunate ciilttre toate instinctele cunosct-ite. fnstitic.tcle cucului. LJnii naturaligti soectesc drept cauza cea rnai imediatd a ,instinr:iulue cricului faptul cd nu cu[ ziinic, ci la intervale de doud sau trei zlle: astfel ir:cit dacd si-ar face un cuib propriu gi ar sta pe propriile lui ou[, cele i)_Jara Focultii. Tn erlilia erillezii se da ritrmele spaniol. - Noto trcd.

INSTINCTUL

2t5

ouate mai intii vor trebui sd rdmin[ cltva timp neclocite adicd vor fi in acelagr cuib oud ;i pui de virste diferite. Dacd, lucrurile s-ar intimpla astfel, procesl]l de ouare gi cel de clocire ar fi necore spunzdtor de lungi cu atit mai mult cu cit femela mrgreazd foarte timpuriu, iar primii pui iegili ar trebui probabil sd fie hrdnili numai de mascul. Cucul american se gdsegte ?n aceast5 situalie; el iqi face un cuib propriu;i posedd in acelagi timp oud gi pr-ri eclozali succesiv. Despre cucril american s-a afirmat gi s-a negat pe rind ci igi depune ou61e uneori in cuiburile altor pdsari; dar recent, am aflat de la dr. Merrell din Iowa cd, a gisit o datd, in Illinois un cuc tindr impreund cu un pui de gaila in cuibul gailei a-lbastre (Gar' rulus cristatus.) gi cum ambii erau aproape complet acoperili cu pene, nll s-a putut face nici o gregeald in privin{a identificdrii 1or. A9 putea Ce asemenea si dau o serie de exemple privind diferite pdsdri despre care se ;tie ca-gi depun unecri cudle in cuiburile altor pdsiri. Se preslrpunem acum cd str[mc'rgul cucului nostru european ar fi avut obiceiurile cucului american gi cd depunea uneori un ou in cuibul altei pdsdri. Dacd datoritd acestei obi;nuinfe intimpl[toare pasdrea adult[ a dobinditun avantajprin aceea cd a putut migra mai devreme sau prin altceva, sau daci puiul a devenit mai viguros trdgind tblos de pe urma instinctuiui ingelat al altei specii decit dacd ar fi fost crescut de adevdrata lui rnam5, impov'/aratd cu grija simultand a clocitului cudlor gi a ingnjirii puilor de virstd diferitd ; in acest caz alit pdsdrile adulte c?i gi puiul vitreg vor fi avantajate. Prin analogie, putem admite c[ puii crescuti astfel ar putea mogteni obiceiul intimpldtor gi anormal al mamei, gi ar putea, la rindul 1or, sd-;i depund ou[le in cuiburiie altor pdsdri, reugind astfel s5-gi creasc[ puii cu mai mult succes. Cred c[ printr-un proces continuu de acest fel s-a ndscut ciudatul instinct al cucului nostru. Recent, Adclf Mtiller a afirrnat de asemenea gi cu suficiente dovezi cd uneori cucul igi depune ouile pe pdmintul go1, le clocegte qi-qi hrdnegte puii. Acest ca-z rar este probabil rtn caz de revenire la instinctul originar de cuiblrire, de mult pierdut. S-a obiectat c5. nu am semnalat la cuc si alte instincte inrudite gi adaptdri ale structurii despre care se spune cd s?nt in moC necesar coordonate. Dar in toitte cazurlle, speculaliile asupra unui instinct cunoscut numai 1zr o singur6 specie sint inutile, deoarece nu existd fapte care sd ne indrume. P?nX nu r1e mult eratt cunoscute numai instinctele cucuh,ri european 9i ale cncuiui american neparazii; acum, datoritd observaliilor d-lui Rarnsay, avern oarecare infcrma{ii despre trei specii australiene, care-qi depun oudle in cuiburile altor p6sdri. Trebuie subliniate trei puncte principale : primutr - cucul comun, cu rare excep{ii, t'tli depune decit un singur c_u intr-un cuib, astfel incit puiul mare si lacom primegte hranrl bogatS. Al doilea- ou6le sint deosebit de mici, nedepSgind pe eele ale ciocirliei _- o pas[re de patrtr ori mai micd decit cucul. C[ dimensiunea mici a oului reprezintd un adevdrat caz Ce adaptare, putem vedea din faptul cd cucul arnerican neparazit face oui de dirnensiuni mari. Al treilea _- puiul de cuc, curind dupi ecloziune, are instinctul, for{a 9i conforma{ia corespunzdtoare a spateiui pentru a pr.rtea arunca din cuib pe fralii s[i vitregi, care pier apoi de frig qi de foame. Acest lueru a fcst considetat ca o adaptare-binefdcdtoare, pentru ca pr-riul de cuc s[ poatd obline hran[ suficienta, iar fra{ii s[i vitregi sd piard inainte de a li se fi dezvoltat prea mult simlurile I Sd ne intoarCem la- speciile australiene ; degi aceste pdsiri depun in general numai cite un ou intr-un cuib, flu rare ori se gdsesc doud sau chiar trei ouir in acelagi cuib. La cucul bronzat, oudle variazd, mult ca dimensiuni, de la opt la zece

216

ORIGINEA SPECIILOR

linii lungime. Iar dacd ar fi fost de vreun folos pentru aceastd specie sd aiba oud mai mici chiar decit cele actuale, astfel incit sd-i ingele pe unii pdrinli adoptivi sau, mai probabil, sd poatd ecloza mai repede (se afirmd cd, exista o rela{ie intre dimensiunea oudlor gi perioada lor de clocire), nu e greu de loc sd

credem cd s-ar fi putut forma o rasd sau o specie care sd fi fdcut oud tot mai mici. pentru motivul cd acestea ar fi fost clocite gi eclozate mai sigur. D-l Ramsa.v observd cd doi din cucii australieni, cind depun oud intr-un cuib deschis, manifestd o preferin{d hotdritd pentru cuiburile conlinind ou[ de o culoare asemdndtoare cu oudle 1or. Specia european[ manifestd evident o oarecare tendinld spre un instinct asemdn[tor, dar adesea se abate de la aceastd tendin{d, dupd cum se vede din faptul ci igi depune ou6le sale deschis colorate gi mate in cuibul de silvie. cu oud verzi-albastre, viu colorate. Dacd in mod invariabil cucul nostru ar fi manifestat instinctul amintit, fdrd, indoial[ ci acesta ar fi fost considerat printre instinctele despre care se spune cd trebuie sd fi fost dobindite toate o datd. Dupd d-l Ramsay, ou6le cucului bronzat australian variazd intr-o mdsuri extraordinar[ in privinfa coloritului ; astfel incit in aceastd privinld,, ca gi din punctul de vedere al dimensiunilor, selecfia naturald a pdstrat fixat probabil orice varialie folositoare. In cazul cucului european, descendenlii pdrin{ilor adoptivi sint de obicei aruncali din cuib in cursul primelor trei zile dupl ecloziunea puiului de cuc gi cum acesta la virsta amintitd este cu totul neputincios, d-l Gould inclina la

inceput sd creadd cd actul de aruncare era efectuat chiar de pdrinlii adoptivi. Dar acum a primit o relatare demnd de incredere despre un pui de cuc care a fost vdzut cum arunca din cuib fra{ii vitregi, degi era inc[ orb gi incapabil chiar de a-;i ridica singur capul. Unul dintre puii arunca{i a fost agezat din nou in cuib de cdtre observator gi iar a fost aruncat. Cercetind ciile de dobindire a acestui instinct ciudat gi odios , in cazul cind pentru puiul de cuc ar fi fost deosebit de important - dup[ cum in realitate probabil cd ;i este - si oblind cit mai multd hrand posibild indat[ dupd nastere, nu vdd ce l-ar fi putut impiedica sd dobindeascd treptat, in decurs de generalii succesive, impulsul orb, puterea gi structura necesard, pentru efectuarea actului de aruncare din cuib, deoarece puii de cuc care au avut cel mai bine dezvcltate asemenea obignuinle qi structuri se vor dezvolta cel mai bine. f Primul pas c[tre dobindirea instinctului adecvat a fost probabil simplul neastimpdr neinten{ionat al tinerii pdsdri, atunci cind inaintase putil in virstd si putere, rar apoi aceastd obignuin!5. a putut fi amelioratd gi transmisd la o virstd mai timpurie. Acest lucru nu mi se pare mai anevoios decit dobindirea de cdtre puii incd in gdoace ai altor pdsdri a instinctului de a sparge coaja gi de a ecloza; sau decit faptul c[ puii de garpe posedd pe maxilarul lor superior- dupd cum observd Owen un dinte tdios temporar, pentru a tdia coaja rezistentd, a - parte este susceptibild de varialii individuale la orice oului. Deoarece fiecare virstd, iar varia(iile tind sd fie mo;tenite la o virstd corespunzdtoare sau mai timpurie _- afirmafie ce nu poate fi contestatd, - instinctele gi structura puilor pot fi, a;adar, modificate lent, tot atit de sigur ca gi cele ale adultului ; ;i ambele explicafii trebuie sd se men{in[ sau sd se prdbugeascd o datd, cu intreaga teorie a selecJiei naturale. Unele specii de Molothrus, un gen cu totul diferit de p[sdri din America, inrudite cu sturzii no;tri, &u obiceiuri parazite ca ;i cele ale cucului, iar speciile

INSTINCTUL

21?

prezintd o interesantd serie de trepte in perfec{ionarea instinctului lor. Un excelent observator, d-l Hudson, relateazd cd la Molothrus badius ambele sexe trdiesc cind amestecate in stoluri, cind in perechi separate. Pdsdrile igi fac uneori un cuib propriu sau alteori ocup[ un cuib aparlinind altei pdsdri, aruncind citeodat[ puii strdini din cuib. Ele fie cd oui in cuibul astfel ocupat, fie ci - fapt destul de curiosigi construiesc deasupra acestuia un cuib nou. De obicei ei igi clocesc oudle ,si igi hrdnesc puii, dar d-l Hudson spune cd dupd toate probabilititile, uneori, devin ,si parazitr| deoarece a vdzut pui de Molothnzs finindu-se dup[ pisdri adulte aparfinind unei specii diferite ;i lipind dupd hran6. Obiceiurile parazite ale altei specii de Molothrus, M. bonariensis sint mult mai dezvoltate declt la specia precedentd, dar sint inc[ departe de a fi perfecte. Aceastd pasdre, dupd cit se gtie, igi depune ouile numai in cuiburi striine; dar este remarcabil faptul cd uneori mai multe pdsiri impreund incep s6-gi facd un cuib de form[ neregulatd prost construit, agezat in locuri deosebit de nepotrivite, ca de pilda pe frunzele unui scaiete inalt. Dupd cum ne asigur[ d-l Hudson, ele nu igi termind niciodatd cuibul. Adeseori ele depun atit de multe oud - intre 15 gi 20 - in acelagi cuib strdin, incit puline dintre aceste oud sau chiar nici unul nu poate fi clocit. Mai mult, ele au extraordinarul obicei de a gduri oudle gdsite in cuibul pe care-l ocupd, fie cd aparlin propriei lor specii fie cd aparfin p[rinlilor lor adoptivi. De asemenea, ele depun pe pdmintul gol, multe oud care sint astfel pierdute. A treia specie, M. pecorus din America de Nord, a dobindit instincte la fel de perfecte ca ale cucului, dat fiind ci nu depune nicicind mai mult decit un singur ou intr-un cuib strdin, astfel incit puiul se dezvoltd in siguranld. D-l Hudson este un mare adversar al evolufiei, dar se pare cd a fost atit de puternic impresionat de instinctele imperfecte ale speciei Molothrus bonariensis, incit citeazd, cuvintele mele gi intreab5 ( oare trebuie sd considerdm aceste obiceiuri nu drept insugiri speciale sau instincte hdrdzite sau create, ci drept mici consecinle ale unei legi generale, anume legea tranzi\iei ?)). Dup[ cum s-a mai observat, diferite pdsdri i;i depun uneori oudle in cuiburile altor pdsdri. Acest obicei este destul de obignuit printre Gallinaceae ; el aruncd o oarecire lumind asupra ciudatului instinct al strulului. in aceastd familie, mai multe femele se grupe azd" qi depun mai intii citeva oud intr-un cuib, apoi in altul ; oudle depuse sint clocite de masculi. Acest instinct se explicd probabil prin faptul cd, femelele fac un mare numdr de oud, dar ca qi cucul, ele ou[ la intervale de doud, trei zile. Totugi, instinctul stru{ului american, ca ;i al lui Molothrus bonarienrl,s nu s-a desdvirgit inci gi de aceea un numdr surprinzdtor de oud zac risipite pe cimp, astfel incit intr-o singuri zi de vindtoare am adunat nu mai pulin decit doudzeci de ou[ pdrisite qi stricate. Multe albine sint par azite ;i igi depun in mod regulat oudle in cuiburile altor specii de albine. Acest caz este gi mai izbitor decit al cucului, deoarece albinele in cauzd. gi-au modificat nu numai instinctele ci ,si structura in concord an\d, cu obiceiurile lor parazite; ele nu posedd aparatul de colectat polen care ar fl fost absolut necesar dacd gi-ar fi acumulat hrand pentru un pui. Unele specii de Sphegidae (insecte asemdndtoare cu viespea) sint de asemenea paruzite. Recent d-l Fabre a prezentat dovezi temeinice pentru presupunerea cd Tachytes nigra, degi in general igi face singur gaura ;i o umple cu pradd paralizatd, destinatd larvelor sale, totu;i, dac[ gdsqte o gpur5. sdpat[ de alt sphegid gi inzestratd, cu hrand, o ocupd gi devine astfel parazit.In acest caz, ca;i in cel al lui Molothra,s sau al cucului,

218

ORIGINEA SPECIILOR

nu vdd nici o greutate ca selecfia naturald, sd faci dintr-o obignuin![ intirnpldtoare Llna permanentd, daci este folositoare speciei gi dacd insecta al cdrui cuib gi hrani acumulat6 au fost ocupate in mod tilhdresc, flu este exterminatd datorit;i acestui fapt. Instinctul de a face sclavi. Acest remarcabil instinct a fost descoperit mal intii la Formica ( Polyerges ) rufescens, de cdtre Pierre Huber, un observator si mai bun chiar decit celebrul s5u pdrinte. Furnica amintit5, depinde in intregime de sclavii ei; fdrd, ajutorul lor specLaar pieri in mod sigur intr-un singur an. Mascr.rlii gi femelele fertile nu lucreazd,de loc, iar lucrdtoarele, adicd femelele sterile, degi extrenr de energice gi de curajoase cind e vorba de capturarea sclavilor, nu facnimicaltceva. Ele sint incapabile s6-gi construiascd cuiburi sau s[-gi hrdneascd propriile lor larve. Cind cuibul vechi este gdsit necorespunzdtcr ,si furnicile trebuie sd migreze, sclavii executd migratia transportindu-gi stdpinii cu mandibulele. Acegtia sint atit de neputinciogi, incit atunci cind Huber a inchis treizeci de exemplare fdrd, nici un sclav, dar cu o mare cantitate din hrana lor preferatd gi cu propriile lor larve gi pupe pentru a le stimula la lucru, ei au stat fdrd sI facd, nimic ; nu puteau nici mdcar s[ se hrdneascd singuri 9i mulli au pierit de foame. Huber a introdus apoi un singur sclav (F. fusca ) qi acesta a inceput irnediat si lucreze, hrdnindu-i 9i salvindu-i astfel pe supravieJuitori; a fdcut citeva celule ;i a ingrijit larvele, punind totul in orcline. Ce poate fi mai uimitor decit aceste fapte bine Covedite ? Dac[ nu am fi cunoscut;i alte furnici care fac sclavi, ar fi fost cu neputinf[ sd ne facem o idee despre felul in care un instinct atit Ce minunat a putut ajunge la asemenea grad de perfecfiune.

Tot P. Huber a descoperit cel dintii cd Formicct sanguinea face gi ea sclavi. Aceast[ specie se g6segte in regiunile sudice ale Angliei ;i obiceiurile ei au fost studiate de d-l F. Smith de la British Museum, cdruia ii sint foarte indatorat atit pentru informafiile asupra acestui subiect cit gi asupl"a altora. Degi aveam toati increderea in relatdrile lui Huber gi Smith, &ffi abordat cu oarecare scepticism acest subiect, deoarece se inlelege ci fiecdruia i se poate ierta indoiala asupra existenlei unui instinct atit de neobi,snuit ca acela de a f-ace sclavi. De aceea voi expune cu oarecare arndnunte observa{iile pe care le-am fdcut. Am Ceschis patrtisprezece cuiburi de F. sanguinea ;i am gdsit ciliva sclavi in fiecare. Masculii gi femelele fertile ale speciei sclave (F. fusca ) au fost gasi{i numai in propriile lor comunitili 9i nu au fost niciodatd, vd,zu[i in cuiburile de F. sanguinea. Sclavii sint negri gi nu depXgesc jumdtate din talia st5.pinilor lcr ro;ii, astfel incit exist[ un mare contrast in aspectul 1or. Dacd musuroiul este nurnai ugor deranjat, sclavii ies uneori afarTa gi intocrnai ca gi stdpinii sint foarte agitati 9i apdrd cuibul ; cind insd cuibul este puternic deranjat iar larvele gi pupele sint descoperite, sciavii truqeazd, energic impreun[ cu stdpinii lor pentru a le ridica qi a le duce la loc sigur. Este deci pe deplin limpede cd sclavii se simt intru totul ca la ei acasd. Timp Ce trei ani succesiv, in cursul lunilor iunie ;i iulie, am observat ore in ;ir diferite muguroaie d-e furnici in Surrey gi Sussex gi nu arn vdzut niciodat[ vreun sclav iegind sau intrind 1n cuib. Deoarece in cursul acestor luni sclavii sint foarte pu(ini, am crezut cd atunci cind slnt mai numero,si se comportd poate in mod diferit; clar d-l Smith md informeazd cd a observat cuiburile la ore diferite in mai, iunie gi august, atit in Surrey cit 9i ?n Hampshire gi nu a vdzut niciodatd sclavii intrind sau iegind din muguroi, degi in august ei sint numerogi. De aceea, el ii considerd drept sclavi exclusiv casnici. Pe de altd parte,

INSTINCl'UL

___ 31tt

staplnii pot fi mereu vizuli aducind materiale pentru cuib;i hrani de tot felul. Totugi in anul 1860, in iulie, am intllnit o coionie cu un numdr mare de sclavi gi am obsetrrzat ciliva sclavi laolalti cu stdpinii pardsind cuibul gi indreptlndu-se de-a lungul aceleiagi poteci spre un pin scolian inalt, situat Ia o depdrtare cle doudzeci gi cinci de yarzi, pe care se urceu impreun5, probabil in cdutare de aphide sau de coccide. tlupd Huber, care a avut prilejul sd lacd numeroase observa(ii, in Elvefia, sclavii lucreaz[ de obicei ?mpreund cu stipinii lor la facerea cuibului dar nurnai sclavii deschid ;i inchid intririle dimineata qi seara ; gi, dup[ curn sublinieazd Huber, principala 1or indeletnicire este cdutarea de aphide. Aceste deosebiri in felul obi;nuit de via{a al stdpinilor gi al sciavilor din cele cioud !dri, depind probabil numai de faptul^ci sclavii sint capturafi in numir mai mare ?n Elvelia decit in Anglia. Intr-una din zile ) am avut norocul s5 observ o migralie de F'. sanguinea de la un cuib la altul ; eTa un spectacol deosebit de interesant s[ vezi cum stapinii igi duceau cu grijd sclavii ?n mandibnle, ?n loc de a fi ei du,si de acegtia, ca la specia F. rwfescens. Alt5datd, aten{ia mi-a fost atrasd de vreo doui duzini de furnici din specia care face sclavi, alergind pe un acelagi loc, gi dupd cum se vedea, nu in cdutarea hranei : ele s-all aprcpiat Ce o colonie independentd a speciei sclarre ( F. fusca ) gi au fost altingate cu energie; uneori se agd\au gi cite trei furnici din specia sclavd de picioarele indiv:izilor de F. sanguineo care fac sclai,i. Acestia clin urm[ i;i ucideau firir crufare micii ciugmani ;i duceau cadavrele ca hrand la nruguroiul de F. sangtirtr:s, depdrtat la doudzeci si norid de yarzi; dar n-au fost idsa{i sa ia nici o pupd pr:irtru a creste sclavi. Am luat atunci citeva pupe de F. fusca dintr-un alt cuib ;i le-am agezat pe o suprafa!5 liberd, lingd locul luptei ; pupele au fost apucate indata gi duse de tirani, acegtia inchipuindu-gi pe semne cd oricum au rdmas invingdtcri in ultima bdtdlie. Totodatl, am asezat in acela;i ioc citeva pupe cie altd specie, F. flava, impreun[ ct-t citeva din aceste mici t-urnici galbene agdtate incd de fragmentele cuibului lor. AceastS specie este eiteodatd, degi rareori, f6cut[ sclavl, dupd cum a ardtat d-l Srnith. De;i atit de rnici, furniciie galhene s?nt foarte curajoase ;i le-am vdzut a|acind cu ?nversunare alte fr-rrnici. O ci;ita am gdsit, spre uimirea mea, o colcnie independentS de F. flava sutr o piatrS a?ezat/a sub un furnicar de F. sanguinea, specie care face sciavi, ;i cind arn deranjat intimpl[tor ambele cuiburi, micile l'umici gi-au zttacat marii vecini ci-r un curaj surprinzitor. Nte interesa sd md conving dac6 F. sangtrine* poate Ceosebi pupele de F. fi.rsccr, specie ciin care i;i rectuteazd de obicei sclavii, de pupeie nricii gi agresivei F. flava, pe care le captureazd rareori:" a I'ost v6dit cii ie-a cleosebit cie 1nc1at5, decarece ?irri amintesc graba gi lEcomia cu sare ai"l i;pucat Or"ipele cie F. fusttr ln tiinp ee pireau foarte inspaimintate c?nd dicieai"i pesie pi";pele sau chiar pcste plmint din cuib cle F. fiova qi se depdrtau in fugi ; d,e,r poste vie'Lrn sfert de orE, pufin timp dupd ce toate micile furnici galbene plecaser5., iiri ilrins curaj gi au cdrat pr,rpele. Intr-o searI, am r,izitat o alth colcnie de.F. sctnguineri gi am gEsit un numir din aceste furnici c&Te se intorceau zrcasd gi intrau in mugur:oaie, cdrind cadetvre cie F. Jusca {ceea ce dovedea cE nu era vorba de o rnigralie) cit gi nLrmeroase pupe. Anr urrn6rit un $ir de fr"rrnici ir:cdi'cate cu prad5, h-rng de peste patrutzeci de yai'zi, pind la un tufig foarie cles de iarbd, neagrd. unde am vTazLrt ie;ind ultimul inclivici de ,F. so"r'tguinea care purta o pupd ; dar nu am putut g[si cuibul devastat in tufigul des de iarbd, neagr6. Muguroiul trebuie sd fi fost in apropiere, deoarece

220

ORIGINEA SPECIILON

doi sau trei indivizi de F. fusca alergau in toate p[r{ile foarte agitagi, iar unul stdtea nemiscat in virful unei crengu{e de iarbd, neagrd cu o pupd proprie intre mandibule, imagine a disperdrii provocate de devastarea locuin{ei. Degi nu aveau nevoie de confirmarea mea, acestea sint faptele privitoare la uimitorul instinct de a face sclavi. Subliniem marele contrast dintre obiceiuriie

instinctive ale F. sanguinea fald de cele ale speciei continentale F. rufescens. Aceasta din urmd nu-gi construiegte singurd cuibul, nu-gi hotdrS;te migrafiile, nu aduna hrand pentru ea sau pentru puii ei gi nici mdcar nu se poate hr6ni singurd ; ea este absolut dependentd de numerogii ei sclavi. Formica sanguinea, pe de alta parte, posedd mult mai pulini sclavi, iar la inceputul verii chiar foarte pu{ini : stdpinii hotdrdsc cind ;i unde s[ se facd cuibul nou, iar cind migreazd, stdpinii i;i card" sclavii. Atit in Elvelia cit gi in Anglia, numai sclavii par^ sd aibd, gnjd de larve gi numai stipinii merg in expediliile de capturare a sclavilor. In Elvefia, sclavii gi stdpinii lucreazd, impreund, adunind gi cirind materiale pentru cuib ; ambii, dar mai ales sclavii, ingrijesc gi mulg, dacd, se poate spune astfel, aphidele lor, gi in felul acesta ambii adund hrand pentru colonie. In Anglia, de obicei, numai stdpinii pdrdsesc cuibul pentru a aduna materiale de construclie ;i hrand, atit pentru ei, cit gi pentru sclavi si larve. Astfel, in aceasti din urmd tard, stdpinii sint mult mai pulini servili de sclavi decit in Elvefia. N-am de gind s[ formulez pdreri asupra treptelor care au existat pind \a aparilia instinctului la F. sanguinea. Dar deoarece furnicile care nu fac sclavi adund. totugi, dupi cum am vdzut, pupele altor specii aruncate lingd cuibul lor, este posibil ca asemenea pupe, adunate la inceput pentru hrand, sd se fi dezvoltat, iar furnicile strdine, crescute astfel neintenfionat, s5-gi fi urmat instinctele proprii gi si fi efectuat toate muncile pe care le puteau face. Dacd prezenla lor s-ar fi dovedit folositoare speciei care le-a adunat, dacd ar fi mai de folos acestei specii sI captureze muncitoare decit sd le procreeze, obiceiul de a aduna pupe, Ia inceput pentru hrand, se poate intdri gi poate deveni permanent prin seleclie natural[, in cu totul alt scop gi anume pentru a cregte sclavi. O datd, acest instinct dobindit ;i dezvoltat chiar intr-o mdsurd mai micd, decit la F. sanguinea de la noi, din Anglia, care dupi cum s-a vdzut, este mai pulin ajutati de sclavi decit aceeagi specie din Elve{ia. seleclia naturald poate spori gi modifica instinctul - presupunind mereu cd fiecare modificare este de folos speciei - pind ce se formeazd. o furnicd atit de josnic dependentd de sclavii ei cum e Formica rufescens. Instinctul de construire a cehilelorfagurilor la albine. Nu voi intra aiciin detalii prea amdnun{ite asupra acestui subiect, ci voi da numai o expunere schematicd, a concluziilor la care am ajuns. Numai un om mdrginit poate examina admirabila structurd a unor faguri , atit de frumos adaptate scopului 1or, fdrd un sentiment de admiralie entuziastd. Afl[m de la matematicieni c[ albinele au rezolvat practic o problemd grea gi gi-au construit celulele fagurilor tocmai in forma care poate confine cea mai mare cantitate de miere, cu cel mai mic consum posibil de ceard, acest prefios material de construcfie. S-a subliniat cd, i-ar fi foarte greu unui lucrdtor priceput, avind unelte corespunzdtoare gi instrumente de m[surat, sd facd, celulele de ceard cu formd regulatd, pe care le efectueazd un roi de albine lucrind intr-un stup intunecos. Oricum am privi instinctele, la inceput ni se pare cu neputinld de in{eles cum de pot albinele sd faci toate unghiurile gi planurile necesare, ba chiar sd gi perceapd cind sint fdcute corect. Dar dificultatea nu este chiar atit de

INSTINCTUL

22L

mare dupi cum pare la inceput : se poate ardta, cred, c[ toatd aceastd minunatd operd este rezultatul citorva instincte simple. Am ajuns sd cercetez acest subiect datoritd d-lui Waterhouse, care a ardtat cd forma celulei este in strinsi dependenld de prezenfa celulelor aldturate ; de aceea) punctul de vedere ardtat in cele ce urmeazd ar putea fi considerat numai ca o modific are a teoriei lui. Sd ludm ca punct de plecare marele principiu al trecerilor treptate gi sd vedem dac[ natura nLr ne dezvdluie metodele ei de lucru. La un capdt al unei serii scurte g[sim bondarii care i;i folosesc vechii lor coconi pentru pdstrarea mierii, addugindu-le uneori tuburi scurte de cearl gi construind de asemenea celule rotunde de ceard separate, cu formd foarte neregulatd. La celilalt capdt al seriei gdsim celulele albinei, a;ezate pe doui rinduri; fiecare celuld este, dupd cup sê ;tie o prisma hexagonald, cu marginilebazaleale cel.or gase laturi astfel inclinate, incit ia r. potriveasca li o piramidd inversat5, formatd din trei romburi. Aceste romburi au ariumite unghiuri, iar cele trei romburi care formeazd baza piramidei gttgi singure celule pi o singurd fald a fagurelui, intrd in alcituirea bazelor a trei celule ald"turate de pe partea opusd a fagurelui. ln seria care cuprinde-la un capdt extrema perfecliune i cetnt.lor albinei gf ta celdlalt gimplicitatea celulelor bondarului, se g6r.rc' intr-o pozilie interme dtard celulele albinei mexicane Melipona domestica, 6itr. descrise 9i A.r6ttate cu exactitate de Pierre Huber. Me'lipona .este intermediard ca structurd intre albind gi bondar, dar mai apropiat[ de acesta din urm6; ea construiegte un fagure de ceard aproape regulat, cu celule cilindrice, in care sint crescute larvele qi adaugd in plus, citeva celule mari de cearl pentru stringerea mierii. Aceste din urma celule sintâproape sferice, au dimensiuni aproximativ egale gi sint-grupate intr-o masl neregulata. Dar important de observat este faptul cdâceste celule sint totdeauta a;ezate atit de aproape una de alta, incit ar trebui sd se intretaie sau si se interpdtruttdA, dacd sferelê ar- fi fost terminate ; dar acest lucru nu se intimpld niciodatd, albinele construind perefi de ceard absolut drepli acolo unde sferele s-ar int retdia. De aceea, fiecare- celuli const[ dintr-o porfiune externd sferica ;i din doud, trei sau mai multe suprafefe plane, dupd cum celula este aldturatd cu dou[, trei sau mai multe alte ceiule. CinO o celuli se sprijind pe alte trei celule, lucrudes intilnit, deoarece celulele sint aproape de aceeagi m[rime, cele trei supraf'efe plane sint r.,.rttite intr-o piramid d, iar aceastd piramid5, dupd 9um a observat ^Huber, este in mod evident o imitalie grosoland a bazer piramidei trilaterale a celulei albinei de stup. Ca ;i in celuleie albinei de stup, cele trei _suprafete Plane ale fiecdrei celule intrd in mod'necesar in construcfia a trei celule aldturate. Este vldit cd prin acest mod de construcfie, Melipona economiseqte ceari 9i ceea ce e mai imfjortant, muncd, deoarece.perelii plani dintre celulele aldturate nu sint dubli ci au aceea$l groslme ca porliunile sierice externe gi totugi fiecare porliune plan[ face parte din doud celule. Reflectind asupra acestui lucru, m-am gindit cd, dacd lelipqna 9i-{ ! f6c.ut sferele la o anumiti distan{6 dat[ una de alta ;i le-ar fi fdcut de mdrimi egale, a;ezindu-le simetric in doud rinduri, structur a care ar fi rczultat ar fi tot atit de pfrfectd ca gi a fagurilor albinei de sfup. ln c.onsecinf6, i-am scris_prof. Miller de la bu*Uridg.,'iar acest geometru a avut amabilitatea si citeascd cele expuse mai jos, redactatJp. baza infJrmaliilor date de el gi a declarat cI sint in intregime exacte : Dacd se descrie un numir de sfere egale avind centrele situate pe_dou[ planuii paralele, centrul fiecdrei sfere fiind la o distanfi de raza x Y2 sau

222

ORIGINEA SPECIILC)R

raza X 1, 41421 (sau la o distan!6 mai micit) fald de centrele ceior $ase sfere clin jur pe acelagi rind gi la aceeagi distan![ de centrele sferelor aldturate din cel[lair rind paralel; dacd se formeazd, planuri de intersecfie intre diferitetre sfere din ambele rinduri, va rezulia un rind dublu de prisme hexagonale unite intre ele prin baze piramidale formate fiecare din trei romburi, iar romburile gi laturile prismelor hexagonale vor avea toate unghiurile exact identice cu cele ale celulelor de albin[ de stup, dupd cele mai precise mdsurdtori. Dar am aflat de la prof. Wyman. care a efectuat numeroase mdsurdtori minulioase, cd precizia megtegugului albiner a fost mult exageratd pentru ci, oricare ar fi forma tipicS. a celulei ea se realizeazd rareori, dacd se realizeazd, vreodat[. De aceea, putern conchide in mod sigur cd dacd am putea modifica plrtin instinctele Meliponei, instincte nu tocmai minunate, aceastd albind ar putea face t., construclie tot atit de uimitor cle perfectd ca aceea a albinei de stup. Trebuie sii presupunem cd, Melipona are putin{a sd construiascd celule periect sferice gi de mSrime egali ; acest lucru n-ar fl prea surprinzdtor, lin?nd seama cd intr-o oarecare mdsurd Melipona il qi face, iar multe alte insecte construiesc galerii perfect cilindrice in lemn, probabil rotindu-se in jurul unui punct fix. Trebuie sd presnpunenl de asemenea, cd. Melipona igi a;eazd celulele in straturi piane, dupd cunl gi face cu celulele slle cilindrice gi trebuie sd presupunern mai departe . -. fi aceasta e ceei mai mare greutate -- cd poate sd aprecieze cu o oarecare precizie la ce distanld trebuie sd stea de celelalte lucrdtoare vecine atunci cind luqeazd mai nlulte o data la construirea sferelor; ciar ea este indeajuns de capabiki si aprccieze uiistaniit pentru a construi sferele astfel incit sd se intretaie la o anumita dep[rtare gi sii uneascd pur-rctele de interseclie prin suprafe{e perfect plane. Prin asemerlea modificdri, instinctele care nu au nimic uimitcr ?n sine - ele nefiind mai rninunate decit cele care irnping pasdrea s5-gi facd cuitrui - crecl c[ alk,ina de stup gi-a dobindit. prin selec{ie natural6, inimitabilele ei capaaitdqr arhitectonice. Dar aceasti teorie poate fi controlatd gi experirnerital. Urmind exemplul d-lui Tegetmeier, am separat doi faguri punind intre ei o figie 1ung5, groasi ,si dreptunghiulard de cear[ : albinele au inceput imediat sd scobeascd in ea mici gropi circulare pe care le-au adincit si le-au lSrgit tot mai mult pind ce alr devenit scobituri pulin adinci, avind aspectul unor par{i de sferd perfect exacte, aproximativ de diametrul unei celule. Cel mai interesant fapt observat a fost cd peste tot unde mai multe albine au inceput sd scobeascd aceste adincituri apropiate unele de altele, ele se a$ezau la astfel de distanld unele de altele, incit atunci cind adinciturile ajungeau la lilimea ardtatd, mai sus (adicd aproximativ \a ldlimea unei celule obignuite) gi aveau aproximativ adincimea de o ;esime din diametrul sferei din care fdceau parte, marginile scobiturilor se intret[iau sau treceau una intr-alta. Imediat ce se intimpla acest lucru, albinele incetau sd adinceascd ;i se apucau si construiascd pereli plani de ceard pe liniile de interseclie dintre ad"incituri, astfel incit fiecare prismd hexagon aId. era construitd pe margine a zimlatd a unei adincituri netede gi nu pe marginile drepte ale unei piramide trilateraie ca in cazul celulelor obignuite. Am pus apoi in stup, in locul fi;iei groase gi dreptunghiulare o lam5 subfire gi ingustd de ceard, coloratS cu co$enile. Albinele au inceput de indatd s[ scobeascl pe ambele pdr\i mici adincituri apropiate unele de altele, ca ;i mai inainte, dar figia de ceard era atit de sublire, incit fundul gropilelor dacd ar fi fost scobit la

INSTINCTUL

223

in experienfa precedentd,, ar fi fogt strdpuns de a,mb9!e pdrfi. Albinele insd nu au ldsat si se intimple acest lucru gi au incetat scobitul la timp, astfel incit gropilele de indati ce erau adincite , cdpdtau un fund plan, iar fundurile planJfoimate din mici pldci subliri de ceard coloratl in I_99u, neroase de albine,- erau situate - in mdsura in care se poate aprecia din ochi - exact de-a lungul planurilor intersecfiei imaginare intre adincituri pe pdrlile opuse . ale figiei de cear8. in unele pdrfi, au fost ldsate astfel intre adinciturile opuse porliuni mici, iar in altele porJiuni mari de pl6ci rombice , dar drn cauza condiliilor nefiregti, lucrul n-a fost prea bine finisat. Albinele trebuie s[ fi lucrat toate cam cu aceeagi vitezd la scobirea circular[ gi la adincirea . gropilelol -de ambele fetg ale lamei'de ceari colorati in rogu, pentru a reugi sd lase astfel de pl5ci plane intre prin oprirea lucrului pe planurile de interseclie. gropile, ^ 'Considerind marea flexibilit ate a cerei subliri nu v5d nici o greutate ca albinele, in timp ce lucreazd. de ambele pdrfi ale unei lame de ceatd, sd perceapd aceeagi adincime ca

cind au ros ieara pini la grosimea corespunzdtoare;i sd se opreascd din lucru. In cazul fagurilor obignuili, mi se pare cd albinele nu reu$esc totdeauna sd lucreze exact cu aceeagi vitezd din ambele pdrfi opuse, deoarece am observat romburi semicompletate la baza unei celule de-abia incepute, care era ugor concavd pe o parte, unde presupun cd albinele au scobit prea repede ;i convexd pe partea opusd unde atUinete au lucrat mai incet. Fdcind o experienld interesantd, am pus fagurele din nou in stup gi am permis albinelor s6-9i continue mlrnca incd pulin timp. ExamininC din nou celula, am constatat cd placa rombicd fusese completatd 9i devenise perfect pland i era absolut imposibil din cau za extremei sublirimi a micii roadereapfulli convexe. Presupul cd in asemenea pldci ca albinele s-o fi netezit prin -"arurt, -opuse, imping gi apasi ceara maleabila 9i cald.d (9e9a albinele stind pe fele ce se poate face ugor, dupd-cum am incercat) pe propriul plan intermediar al celulei gi o indreaptd. ' astfel Din experienla cu lama de ceard rogie se poate vedea cd dacd albinele_ 9i-?t construi singure un perete sublire de ceard, ele ar reu;i sd-gi construiascd celulelo cu o form[iorespunzdtoare, stind la distanfa cuvenitd unele de altele, scobind cu aceeagi vttezd gi straduindu-se sd facd, adincituri sferice egale, ayind ins[ gtljd ca niciodatd sfereie sd nu se strdpungd. Dupd cum se vede limpede cind examindm marginea unui fagure in curs de construclie, albinele fac un zid circqlar grosolan in juld intreguluf fagure ,si il rod din pdrli opuse, lucrind mereu circular, aia cum luireazd,la adincirea hecdrei celule. Ele nu construiesc simultan intreaga baz6' a piramidei cu trei laturi a celulei, ci numai singura placd rombicd situatd la marginga ixtremd de cregtere sau celelalte doul p16ci, dupd cum este cazul. Ele nu complgteazd, niciodatd marginile superioare ale pldcilor rombice, pind ce_perefii hexagonali nu au fost incepu{i. Unele din aceste observalii diferd de cele fdcute de celebrul, pe bund dreptate, Huber senior, dar sint convins de exactitatea lor 9i dacd ag avea mai mult spafiu, ag putea ardta cd sint conforme cu teoria lnea. Afirrnafia lui'Huber, cd prima celuld este sipatd intr-un perete mic de ceard' cu fe1ele paralele, nu-i strict exactd, dup[ cite am vdzut ; primul inceput este totdeauna o micd ridicdturd de ceard; dar nu voi intra aici in amdnunte. Am vdzut ce rol important joacd excavaliile par{iale in construclia celulelor. Dar ar fl o mare gregeali s[ presupunem cd albinele nu pot construi_un perete brut de ceard in poiilri corespunzdtoarc, adicd de-a lungul planului de interseclie intre doud

OITIGINEA SPECIILOR

224

sfere aldturate. Am multe exemple care dovedesc limpede c5 albinele pot face acest lucru. Chiar la zidul grosolan circular din jurul unui fagure in construcfie, se pot observa uneori porfiuni curbate, corespunzind prin pozilia lor planurilor pldcilor bazale rombice ale viitoarelor celule. Dar zidul brut de cear[ trebuie in orice caz terminat, fiind puternic ros de ambele p[rfi. Felul in care construiesc albinele este curios: ele fac totdeauna primul perete brut de zece pind la doudzeci de ori mai gros decit peretele de ceard terminat, excesiv de fin, care rdmine definitiv. Vom infelege cum Iucreazd, albinele dacd presupunem c[ nigte zidari acumule azd mar intii o grdmadl mare, lungd de ciment, apoi incep s-o taie in mod egal de ambele pdrfi, aproape de bazd,, pind ce rdmine la mijloc un zid neted, foarte sublire ; zidarli adund mereu cimentul tdiat gi adaugd ciment proaspit pe muche. Vom avea astfel un zid sublire, care cregte mereu in inal{ime, avind totdeauna in virf o corni;d giganticS. Dintre toate celulele, cele de-abia incepute gi cele terminate, fiind astfel acbperite in virf cu o grimadd masivi de ceard,, abinele se pot cdldra gi pot umbta pesfe fagure fdrd, a strica gingagii pere{i hexagonali. Acegti perefi, dupd calculele fdcute cu amabilitate pentru mine de prof. Miller, variazd, mult in grosime. Media a doudspr ezece mdsuritori ficute aproape de marginea fagurelui au ardtat cd au grosimea de ll352r) dintr-un inch, in timp ce pldcile bazale romboidale sint mai una de groase, aproximativ in propor{ie de trei la doi, media a doudzeci mdsurdtori, avind grosimea de 112292) dintr-un inch. Prin modul particular de con' struc{ie descris mai sus, se consolid eazd intr-una fagurele, cu cea mai mare economie posibild de cear6. Faptul cd o mullime de albine lucreazd, impreund pare la prima vedere s[ sporeascd greutatea de a infelege cum se fac celulele : dupd ce lucre azd un timp cum spune Huber scurt la o celul6, albina se duce sd lucrezela alta, astfel incit primei Am reugit sd celule. cam doudzeci de indivizi Iucreazd chiar la inceperea dovedesc in mod concret acest fapt, acoperind cu un strat extrem de sublire de ceard topitd coloratd cu co$eni16, marginile pere{ilor hexagonali ai unei singure celule sau marginea extremd a peretelui inconjuritor al unui fagure in curs de construcfie. Am constatat in permanenli c[ aceastd culoate a fost imprdgtiatd de albila fel de delicat cum ar fi putut si o facd un pictor ne in modul cel mai delicat cu pensula sa prin luarea particulelor de ceard colorati dinJocul unde se gdseart ;i incorporarea 1-or in pere{ii ce se ridicau ai tuturor celulelor din jur. Munca de un fel de echilibru oblinut intre numeroase albine, toate construcfie pare a stind instinctiv la aceea;i distan!6 relativd una de alta, toate cdutind sd clddeascd sfere egale gi apoi sd construiascd sau s[ nu roadd planurile de intersecfie intre aceste ifere. Este intr-adevlr interesant de observat cd in cazuri dificile, de pildd cind dou[ porfiuni de fagure se intilnesc formind un unghi, albinele dirimd ,si reconstruiesb de mai multe ori aceeagi celuld in diferite feluri, uneori revenind la o form[ pe care o respinseserd la inceput. Cind albinele au un loc unde pot sta in pozifii corespunzdtoarc pentru lucru de exemplu pe o scinduricd de lemn a;ezatd chiar sub centrul fagurelui care se construie,ste 'cazin jos, astfel incit fagurele trebuie construit pe una din felele scinduriiele pot a1eza temelia unui perete al unui nou hexagon in locul strict in acest

1) 0,07 rrm. - Nota trad. r) 0,11 mrm. Nota tad. -

IN STINCTL]L

22i-t

corespunzdtor, dincolo de celelalte celule terminate. Este suficient ca albinele sd fie irr mdsurd s[ stea la distanfe corespunzdtoare unele fald de altele ca 9i fa!6 de pere{ii ultimelor celule terminate, pentru ca apoi, conceplnd sfere imaginare, s[ construiasc[ un perete intermediar intre dou[ sfere aldturate. Dar dupd clte am observat, ele nu rod niciodatd li nu termind unghiurile unei celule pind ce . nu a fost construitd o parte important[ atit din acea celuld cit ;i din celulele invecinate. Aceast[ capacrtat-e a albinelor de a situa in anumite condilii un perete brut la locul potrivit intre doud celule de-abia incepute , are importantd., fiindcd denotd un fapt iare la prima vedere pare contrar teoriei de mai sus gi anume cd celulele de pe marginea eitrem[ a fagurilor de viespe sint uneori strict hexagonale.. Dar nu am loc aici sa clezvolt acesi subiect. Nu mi se pare prea greu ca o singuri insectd (de pildn regina la viespe) sd facd celule hexagon aIe, dacd lucreazd alternativ in interiorul gi 1n exteriorut a dou[ sau trei celule incepute simultan, stind mergu. la. distan]d potrivitd de pdr{ile celulelor abia incepute, descriind sfere sau cilindri 9i clddind planuri intermediare. Deoarece seleclia natural[ ac\ioneazd, numai prin acumularea de ugoare modificdri a structurii sau a instinctului, fiecare fiind folositoare individului in condi{iile date de via![, este firesc sd se pund intrebarea cum de a putut fi folositoare strdmogilor albinei o succesiune lung[ ;i treptatd de instincte arhitectonice modificate, toate tinzind cdtre actualul plan perfect de construc{ie ? Cred cd rdspunsul nu este greu : celulele construite in felul celor de albine sau de viespi cigtigl in soliditate, eConomisind totodatd multd muncd gi spafiu, precum gi materiale de construcfie. Cu privire la producerea de ceard, se ;tie cd albinele au adesa greutdli in procurarca cantitSlii suficiente de nectar. D-l Tegetmeier m5 informeazd cd s-a dovedit experimental cd un stup de albine consumd. intre doisprezece ;i cincispr ezece pfunZi t) de zahdr pentru secretarea unui pfund de ceard, astfel incit albinele unui stup trebuie sd colecteze ;i sd consume o cantitate uriagd de nectar fluid pentru secretarea cerei necesare construirii fagurilor 1or. Pe ling[ aceasta, trurr,efoase albine trebuie sd nu lucre ze mai multe zile ln 9ir in cursul procesului de secretare. Pentru a hrdni un mare numdr de albine in timpul iernii este necesard o mare rezervd de miere ;i se gtie ci integritatea stupului.depinde ryui ales de men{inerea unui mare numdr de albine. De aceea, economisirea cerer printr-o mar.e economie de miere ;i de timp consumat pentru colect area rnierii, trebuie sd constituie un important eiement de succes pentru orice familie de albine. Desigur- ci succesul speciei poate si depindd cle numdrul dugmanilor ei, de parazill sau de cauze cu totul diferite gi astfelJa nu depindi de cantitatea de miere pe care albinele o pot colecta. Dar dacd am presupune cd aceastd din urmd circumstanfd' determini, cum probabil a 9i determinat adesea, existenla in numdr mare, in vreo latd' oarecare, a unei albine inrudite cu bondarul nostru gi dacd presupunem mai departe cd aceastd colonie de bondari a trecut iarna gi in consecinld cd a avut nevoie de o rezervi de miere, atunci nu poate incdpea nici o indoiald cd, ar fi in folosul bondarului nostru imaginar dac[ o ugoard modific are a instinctelor sale l-ar determina sa-gi facd, celuJele de ceard apropiate unele de altele, astfel incit sd se intretaie pufin, deoarece un perete comun, chiir intre doui celule aldturate va rcaliza o oarecare economie de muncd ;i de cear[. De aceea, va fi tot rnai folositor pentru bondarii nogtri dacd r) 15 - e.

363

pfund

0,453 kg.

Norc tad.

OITI

GINIiA SPIICIILOII

gi-ar face celulele tot mai regulate, mai apropiate unele de altele ,si reunite intr-o mas[ compactd, aga cum sint celulele de Melipona, deoarcce in acest caz, o porliune mare din suprafala de legdturd a fiecdrei celule va servi la legarea celulelor alaturate gi s-ar economisi multd muncd gi cear6. De asemenea, din aceeagi cauzd, ar fi in avantajul albinei Melipona dacd gi-ar face celulele mai apropiate unele de altele gi mai regulate din toate punctele de vedere decit slnt in prezent, deoarece atunci dupd cum am vdzut, suprafefele sferice vor dispare cu totul gi vor fi inlocuite prin suprafele plane, iar Melipono ar face un fagure tot atit de perfect ca al albinei domestice. Selec{ia natural[ nu poate depSgi acest stadiu de perfeclie arhitectonicd, deoarece fagurele albinei domestice, in mdsura in care putem vedea, este absolut perfect in privinfa economisirii de muncd gi de ceard. Astfel, cred, cel mai minunat dintre toate instinctele cunoscute gi anume instinctul albinei domestice, poate fi explicat prin selecfia naturald , eare a folosit ugoarele modificdri, numeroase ;i succesive ale unor instincte mai simple. Seleclia naturald a determinat albinele sd construiascd sfere egale la o distanld egald, unele de altele intr-un strat dublu, sd acumuleze gi sd scobeascd. ceara de-a lungul planurilor de intersecfie. Fire;te cd albinele nu gtiu nici cd gi-au construit sferele la o distan{d anumitd unele de altele, nici care sint diferitele unghiuri ale prismelor hexagonale 9i ale pldcilor rombice bazale. Forfa motrice a procesului de seleclie naturald este construirea de celule cu rezistenlS li dimensiuni potrivite pentru larve, aceasta efectuindu-se cu cea mai mare economie posibil5 de munci gi de cear[. Roiul care a fdcut astfel cele mai bune celule cu minimum de muncd 9i de risipd de miere in secretarea cerii, a reugit cel mai bine gi a transmis instinctele sale de economie nou-dobindite unor roiuri noi, care la rindul lor au avut cea mai mare gansd de a

reugi

lupta pentru existen{d.

OBIECTII IMPOTRIVA TEORIEI SELECTIEI NATURALE APLICATA LA INSTINCTE: INSECTE ASEXUATE -) $I STERILE S-a obie ctat in contra punctului de vedere precedent asupra originii instinctelor cd < varia{iile de structurd ;i de instinct trebuie si fi avut loc simultan gi exact corespunzdtor unul altuia, deoarece o modificare a unuia fdrd, o schimbare corespunzratoarc imediatd a celuilalt ar fi fost fatal6>. For{a acestei obieclii std in intregime in presupunerea cd schimb[rile instinctelor gi structurilor sint bru;te. Sd lu6m ca exemplu piligoiul mare (Parus major) menlionat intr-un capitol precedent; aceastd pasdre apuc5 adeseori semin{ele de tisd cu picioarele, stind pe o cracl gi le ciocdnegte pind ajunge lamrez. Ce greutate deosebitd ar fi aicica seleclia naturald, s[ fi p[strat toate varialiile individuale ugoare ale formei ciocului, tot mai bine adaptate pentru spartul seminfelor, pind ce s-a format un cioc atit de bine construit in acest scop cum e cel al loiuluit) ;i in acelagi timp obiceiul acesta sau necesitatea sau varia{iile spontane ale gustului sd facd pasdrea din ce in ce mai granivord ? in cazul acesta se pter,rp,rie cd ciocul se modificd lent prin selec{ie iaturald, ca urmare, dar 9i in concordanld, cu modificarea lenti a obiceiurilor sau a gustului. Dar dacd presupunem cd picioarele piligoiului ar varia gi ar cregte mai mari fie in corela{ie cu ciocul fie din orice altd cauzd" necunoscutd, ou ar fi improbabil ea *) Darwin folosegte termenul de <<insecte neutre)). Nota trad. 1) In limba englezd nuthatch (Sitta europaea). - Nota trad.

IN S'IlNCTt.r-L

22i

mari sd facd pasdrea sd se catere tot mai mult pina ce va dobindi remarcabilul instinct gi capacitatea de c6!6rare a loiului. In acest caz se presupune cd o schimbare gradatd a structurii duce la obiceiuri instinctive modificate. Sd lu[m inc6 un exemplu : pu{ine instincte sint mai remarcabile decit cel care determinb drepneaua (Apus) din Arhipelagul Malaezl) sa-;i facd, cuibul in intregime din saliv[ intiritd. Unele pdsdri igi construiesc cuibul din noroi dupd cum se crede umectat cu salivd, iar o specie de Apus din America de Nord igi face cuibul (cum am vdzut personal) din be{e lipite cu salivd gi chiar din bucSli de salivd int6rit[. Este oare atit de improbabil ci selecfia naturald a unor forme de Apus care secret[ tot mai multd salivd, a produs in cele din urmd o specie cu instincte indemnind-o sd neglij eze alte materiale ;i s[-gi facd cuibul numai din salivi intdritd ? $i tot astfel in alte cazuri. Trebuie si admitem totugi cd de multe ori nu putem spune dacd mai intii s-a modificat instinctul sau structura. Fdrd, indoial5 cd existd instincte a c[ror explicalie este foarte grea gi care ar putea fi opuse teoriei selecliei naturale --cazuri in care nu putem vedea cum a luat nagtere un instinct, cazuri in care nu se cunoagte existenla unor gradalii intermediare, cazuri de instincte de importanld atit de micl incit este greu de crezut ci au fost influen{ate de seleclia natural5, cazuri de instincte aproape identice la animale atit de indep[rtate in rluru naturale incit nu putem atribui identitatea lor mcgtenirii dintr-un strdmog comun gi prin urmare trebuie si credem cd au fost dobindite in mod independent, prin seleclie natural5. Nu md voi ocupa aici de toate aceste cazuri, dar md voi mdrgini la o dificultate speciald care la inceput mi s-a pdrut de netrecut gi chiar fatald, intregii mele teorii. Mir refer la indivizii asexuafi sau femelele sterile din coloniile de irrsecte, deoarece acegti indivizi asexuafi diferd adeseori mult in privinla instinctelor 9i a strr-lcturii atit de masculi cit gi de femelele fertile gi deci, fiind sterili, ei nu se pot reproduce. Subiectul meritd s[ fie discutat pe larg dar nu voi lua aici decit un singur caz, acela al furnicilor lucrdtoare sau sterile. Este greu de explicat curn au devenit lucriasemenea picioare mai

toarele sterile, dar explicalianu-i mai grea decit aceea a oricdrei alte modificdri imprortante de structurd, deoarece se poate ardta c5 unele insecte gi alte artropode devirr sterile uneori in stare naturald qi dacd aceste insecte ar fi fost sociale gi ar fi fost folositor pentru colectivitate si se nascd in fiecare an un numSr de indivizi capabili de muncd, dar incapabili de procrealie, nu vdd de ce ar fi fost greu ca lucrul acesta sd se fi efectuat prin seleclie naturali. Dar trebuie si trec peste aceastd dificultate preliminar[. Marea dificultate rezidd, in faptul cd furnicile lucrdtoare se deosebesc mult de masculii gi de femelele fertile prin structurd, in privinla formei toracelui, prin faptul cd sint lipsite de aripi gi uneori de ochi, ca ;i pfin insiinct. In ceea ce privegte numai instinctul, uimitoarea deosebire in aceastd privin{d dintre lucrdtoare gi femelele fertile ar fi fost mai bine exemplificatd prin albina domestici. DacS furnica lucrdtoare sau altd insectd asexuat6 ar fr fost un anirnal obignuit, a; fi afirmat fdrit ezitare cd toate caractereie sale au fost dobindite in mod lent prin setreclie naturald, adicd prin indivizii care s-au ndscut cu modificdri mici, folositoare ;i mogtenite de descendenli gi cd acestea au variat din nou;i au fost din nou selecfionate;i aqa mai departe. Dar in cazul furnicii lucr[toare avem de a face cu o insectS care diferd mult de plrin{ii ei, fiind complet sterilS, astfel ?ncit nu a putut niciodatd sir-i transmit[ progeniturii modificdri de structur[ sau de instinct dobindite succesiv. t) ln limba englszi Flustern Islattd.t. " ]lotit

lrud.

ONIGINEA SPECIILOR

Se poate, pe bund dreptate, pune intrebarea : cum e posibil sI se impace un asemenea caz cu teoria selec{iei naturale ? Mai intii, si ne amintim cd, atit la animalele noastre domestice cit gi la cele in stare naturald existd nenumirate exemple de felurite deosebiri ale structurii, deosebiri ereditare, care sint corelate cu anumite virste 9i cu ambele sexe. Existd deosebiri corelate nu numai cu un sex ci;i cu acea scurti perioadd a activit6tii aparatului reproducitor ca de pildi penajul nuplial al multor pisiri sau maxilarele curbate ale somonului mascul. Gdsim chiar mici deosebiri la coarnele diferitelor rase de bovine in legdturd cu o stare artificiald imperfectd a sexului masculin, deoarece boii de o anumitd ras[ posedi coarne mai lungi decit boii de alte rase in comp ara\te cu lungimea coarnelor atit a taurilor cit ;i a vacilor din rasele respective. De aceea nu mi se pare cu neputinla cd vreun caraeter sd devind corelativ condifiei sterile a anumitor membri ai coloniilor de insecte ; greutatea constd in in{elegerea faptului cum au putut fi acumulate lent prin seleclia naturalS asemenea modificdri corelative

ale structurii.

Aceastd dificultate, degi pare de neinvins, este micgorat[ sall, dupd cum cred 0u, chiar dispare, dacd reamintim c[ selec{ia poate fi aplicatd. atit familiei cit gi individului gi cd poate atinge astfel {elul dorit. Crescdtorii de bovine doresc ca grlsimea gi carnea vitelor si fie bine interpdtrunse : animalul avind aceste caracteristici este sacrificat, totugi crescdtorul se indreaptd cu incredere spre acelagi grup gi reugegte sd oblind caracterul dorit. O incredere asemdnitoare poate fi acordati puterii de seleclie, in sensul cd o rasd de bovine care produce totdeauna boi cu coarne neobignuit de lungi, poate fi format6, probabil, prin alegerea atentd a taurilor qi vacilor in parte, care, imperecheafi, produc boi cu coarnele cele mai lungi, degi nici un bou nu s-a reprodus vreodatd. latd un exemplu mai bun gi mai convingdtor : dupi d-l Verlot, unele varietd(i de mixandrd bltutd gi anual[, fiind selecfionate timp indelungat cu gnj6 gi in direc{ia potrivitS, produc totdeauna in proporlie mare plante cu flori bdtute qi complet sterile, dar produc de asemenea gi citeva plante cu flori simple ,si fertile. Acestea din nrm5, singurele prin care varietatea poate fi perpetuatd", pot fi comparate cu masculii gi femelele fertile de furnici, iar plantele bdtute sterile cu indivizii asexua{i ai aceleia;i colonii. La insectele sociale, intocmai ca gi la varietdlile de mixandre, selecf ra a aclionat asupra familiei gi nu asupra individului, pentru a ajunge la un lel folositor. De aceea, putern conchide c[ modificdri u$oare ale structurii sau ale instinctului, corelate cu sterilitatea anumitor membri ai coloniei s-au dovedit folosito are ; in consecin{d masculii gi femelele fertile au prosperat gi au transmis descenden{ilor lor fertili o tendinld de a produce membrii sterili cu aceleagi modificdri. Acest proces trebuie sd se fi repetat de multe ori, pind, ce s-a produs gradul prodigios de deosebire intre femelele fertile gi cele sterile ale aceleiagi specii, pe care-l vedem la multe insecte sociale. Dar nu am atins incd punctul culminant al dificultdtii ;i anume faptul cd indivizii asexuali ai unor specii de furnici diferd nu numai de femelele gi masculii fertili dar gi ei intre ei, uneori intr-o mdsurd aproape de necrezut, impdrfindu-se astfel in doud sau chiar in trei caste. Mai mult, de obicei castele nu prezintd treceri de la una la alta, ci sint perfect delimitate, fiind tot atit de distincte intre ele pe cit sint dou[ specii ale aceluiagi gen sau mai curind doud genuri ale aceleiagi familii. Astfel, la Eciton,existd, indivizi asexuafi lucritori gi soldali cu mandibule gi instincte extraordinar de diferite; la Cryptocerus numai lucrdtoarele unei caste poartd pe

INSTINCTUL

229

cap un fel de scut curios, a cdrui intrebuin(are este cu totul necunoscutd ; Ia Myrmecocystus din Mexic, lucrltoarele unei caste nu pdrdsesc niciodatd cuibul, sint hrdnite de lucrdtoarele unei alte caste gi au un abdomen enorm de dezvoltat care secretd un fel de miere, inlocuind-o pe aceea excretatd de aphide sau vacile domestice cum li s-ar putea spune, pe care furnicile noastre europene le pdzesc ;i le fin in captivitate. S-ar putea crede poate cd am o incredere exageratd. in principiul selec{iei naturale, dacd nu admit^cd fapte atit de minunate ;i de bine intemeiate imi anihileazd. dintr-o datd, teoria. Tn cazul mai simplu al insectelor asexuate apar[rnind toate unei singure caste care, dupd cum cred, au devenit prin selecfie flaturalS diferite de masculii gi de femelele fertile, putem conchide prin analogie cu varia{iile obiqnuite, ci modificdrile ugoare, succesive, folositoare, nu s-au ivit deodatd la toli indlizii asexua{i din acelagi cuib, ci numarla ciliva indivizi gi ca prin supravie{uirea coloniilor cu femele care produceau cei mai mul1i indivizi asexua{i posedind modific area folositoare, in cele din urmd toli indivizli asexua{i au ajuns sd posede aceste caraetere. Potrivit acestui punct de vedere, ar trebui sd gdsim uneori in acelaqi cuib "gasim insecte asexuate, prez^entind grada{ii de structurd gi acest lucru deitul de des, finind seama cit de pulin au fost examinate cu atenfie insectele asexuate in afara Europei. D-l F. Smith a ardtat, cd. indivizii asexua{i ai mai multor specii de furnici din Marea Britanie diferd intre ei, in mod uimitor prin mdrime gi uneori prin colorit gi cd formele extreme pot fi legate intre ele prin indivizi luali din acela,si cuib: am comparat eu insumi gradafii perfecte de acest fel. Se intimpl[ uneori cd lucr[toarele mai mari sau mai mici sint cele mai numeroase sau c[ ambele forme mari gi mici sint numeroase, pe cind cele de dimensiuni intermediare sint mai rare. Formica flavo posedd lucrdtoare mai mari gi mai mici precum gi un numdr mic cle lucr6toare de mdrime intermediard gi dupd cum a observat d-l F. Smith, la aceastd specie lucrdtoarele mai mari au ochi simpli (oceli) care, degi mici, sint bine vizibili, pe cind lucrdtoarele mai mici au oceli rudimentari. Dup[ ce am disecat cu atenlie multe exemplare din aceste lucrdtoare, pot afirma cd ochii sint mult mai rudimentari la lucrdtoarele mai mici, decit ar trebui sd fie, dacd am judeca dupd dimensiunea lor proporlional mai mic[ gi cred cu tdrie, degi nu indrdznesc s[ afirm atit de categoric, cd lucr[toarele de dimensiuni intermediare, au ocelii intr-o stare de dezvoltare exact interme diard. Astfel incit avem aici doud grupe de lucrdtoare sterile din acelagi cuib, care diferd nu num ai ca dimensiuni dar gi in privinla organelor lor de vd,z gi sint legate intre ele prin cifiva indivizi de tranzi1ie. Pot s[ mai adaug cd dacd lucrdtoarele mai mici ar fi fost cele mai folositoare coloniei si acei masculi gi femele care produceau tot mai multe lucrdtoare de dimensiuni mai mici ar fi fost selecliona(i continuu, pin[ ce toate lucritoarele ar fi fost in aceastd stare, &ffi fi avut atunci o specie de furnici cu indivizi asexua{i aproape la fel cala Myrmica. lnt-adevdr, lucritoarele speciei Myrmica nu au nici mdcar rudimente de oceli, degi furnicile mascule gi femele ale acestui gen posedi oceli bine dezvoltali. Pot sd mai dau incd un exemplu: agteptam cu atita incredere sd gdsesc grada{ii in structuri importante intre diferitele caste de indivizi asexuafi in cadrul aceleiagi specii, incit am primit cu pllcere numeroasele exemplare din acelagi cuib de Anomma din Africa de vest oferite de d-l F. Smith. Cititorul va aprecia poate mai bine gradul de diferenld dintre aceste lucr[toare, daci in locul mdsurdtorilor

?19_

ORI(+INEA SPECIILOII

reale, voi prezenta o imagine perfect corespunzdtoare: diferenfa dintre ele era aceea;i ca intre o grup6 de zidari, dintre care mulli au inilfimea de cinci picioare patru inchi, iar allii inillirnea de gasesprezece picioare; dar trebuie sa mai addugdm ca muncitorii mai inalii au un cap nu de trei, ci de patru ori mai mare decit al muncitorilor mai mici, iar mandibulele de cinci ori mai mari. Mai mult, mandibulele furnicilor lucrdtoare de diferite dimensiuni se deosebeau in chip uimitor , atit ca aspect cit gi in ceea ce privegte forma gi numdrul dinlilor. Dar important pentru noi este faptul cd degi lucrdtoarele pot fi grupate in caste de diferite dimensiuni, totu;i existau_treceri treptate de la o castd la aIta, aga cum existd treceri gi in structura foarte diferitd a mandibulelor lor. Vorbesc cu certitudine despre acesi din urmd punct, deoarece Sir J. Lubbock a desenat pentru mine la camera clard mandibulele lucrdtoarelor de diferite dimensiuni pe care le-am disecat. D-l Bates, in interesanta sa lucrare ,,IJo naturalist pe fluviul Amazoanelot" a descris cazuri analoge. Avind in fald aceste fapte, cred cd selecfia natu rald, ac{ionind asupra furnicilor fertile, respectiv asupra pdrinlilor, poate forma o specie care sa produci regulat insecte asexuate, toate de dimensiuni mari, cu o foimd anumitd de- mandibule, sau toate de dimensiuni mici, cu mandibule foarte diferite sau, in cele din urmd, gi aceasta este dificultatea cea mai mare, un grup de lucritoare cu anumite dimensiuli li structurd gi simultan un alt grup de lucrdtbare cu dimensiuni gi structurd diferite, formindu-gi mai intii o serie de treceri treptate, ea in cazul furnicii Anomma, apor formele extreme in numdr tot mai mare, prin supravieluirea pdrinfilor care le-au generat, pin[ ce nu se mai produce nicf un exemplar- cu structurd intermediar6. O explica[ie analogd a fost datd de d-l Wallace cazului la fel de complex al unor fluturi din Mal &y&, care apar in mod regulat in doud sau chiar trei formehmele distincte ; Fritz Miiller a explicat in acelagi fel cazul unor crustacei din Brazilia care apat de asemenea in doud forme mascule foarte distincte. Dar nu este necesar sE discut aici acest subiect. in felul_ acesta, dup[ cum cred, am reugit si explic cum au luat na,stere in -ambele acelagi cuib doud caste distincte de lucrdtoare sterile, ins6 foarte diferite, atlt intre ele, cit gi fald de pdrinlii 1or. Putem aprecia gradul de utilitate al producerii Ior.pentru colectivitatea sociali de furnici pe baza aceluiaqi principiu, dupd care, diviziunea muncii este folositoare omului civilizat Furnicile insd lucreizd prin instincte mogtenite gi prin organe sau instrumente mogtenite, pe cind omul luqeazd, prin cunoastere dobinditd gi cu instrumente construite de el. Dar trebuie s5 mdrturisesc cd in ciuda increderii mele in selec{ia naturald, flu a$ fi presupus niciodatd. cd acest principiu poate si se manifeste cu atita eficien15, dacd r-u; fi ajuns la aceastd concluzie pe baza exemplelor prezentate de insecfele asexuate. De aceea m-am oprit ceva mai mult asupra 'acestei probleme, degi cu totul insuficient, pentru a ardta forla selecliei naturale, precum 9i din cauzd cd exemplele de mai sus constituie cea mai serioasd dificultate in calea teoriei mele. Exemplele sint de asemenea foarte interesante, deoarece dovedesc cd, atit la animale git qi la plante, orice grad de modificare poate fi efectuat prin acumulare de varialii numeroase, mici gi spont ane, numai dacl sint in vreun fel folositoare, ' fdrd ca exerciliul sau obi,snuinla sn fi intrat in joc. intr-adevdr, obiceiurile proprii lucrdtoareloro respectiv femelelor sterile, ori cit de mult timp ar fi folositef nu ar putea influenla masculii gi femelele fertile, singurii care pot l6sa descenden{i.

231

MA rnir[

ci nimeni nu a folosit pin[ acum acest caz demonstrativ al insectelor

asexuate impotriva binecunoscutei doctrine

a obiceiului mo;tenit, a;a cum a for-

mulat-o Lamarck. REZUMAT

acest capitol m-am strdduit sd ardt pe scurt cd insu;irile mintale ale animalelor noastre domestice variazd gi cd varialiile se mostenesc. $i mai pe scurt incd, am incercat sd ardt cd in stare naturald instinctele variazd. intrucitva. Nimeni nu va contesta cd instinctele sint de cea mai mare importan{d pentru fiecare animal. De aceea nu existd vreo dificultate reald ca in condilii schimbdtoare de via{d, selec{ia naturald, sd acumuleze in orice grad mici modificdri ale instinctului care prezintd, vreun oarecare folos. In multe cazuri, au intrat in joc obignuinla sau folosirea gi nefolosirea. Nu pretind c[ faptele expuse in acest capitol imi intdresc in mare mdsurd teoria, dar dupd cum cred in mod sincer, nici una din dificultilile amintite, nu o infirmi. Pe de altd parte, faptul cd instinctele nu sint totdeauna absolut perfecte gi ca sint susceptibile de gre;eli, ci nu se poate ardta niciodatd un instinct care sd fi fost produs in folosul altor animale, de;i animalele se folosesc de instinctele altor animale, cI regula din istoria naturald . It/ature non facit saltum este aplicabild atit instinctelor cit gi structurilor corporale ;i este perfect explicabili pe baza vederilor precedente, fiind de neinfeles pe orice altd cale-toate acestea tind sd confirme teoria selecliei naturale. Aceastd teorie este de asemenea intdrit[ gi prin alte fapte cu privire la instincte, ca exemplul obignuit al unor specii strins inrudite, dar distincte ) care, degi locuiesc in regiuni ale lumii depdrtate una de alta gi trdiesc in condilii de via{5 foarte diferite, pdstreazd totu;i adeseori aproape aceleagi instincte. De pild[, putem infelege pe baza principiului ereditdlii pentru ce sturzul din regiunea tropicald a Americii de Sud igi lipe,ste cuibul cu noroi, in acelagi mod deosebit ca sturzul nostru din Nlarea Britanie ; pentru ce pdsdrile-rinocer 1) din Africa gi India au acelagi instinct extraordinar de a zidi gi deci de a re(ine captive femelele intr-o scorbur[ de copac, ldsind numai o mici deschidere in partea ziditd,prin care masculii hrdnesc femela gi puii iegili din oud; pentru ce masculii de Troglodyles din America de Nord igi construiesc cuiburi temporare pentru locuit, ca ;i masculii pdnlarugului nostrn, un obicei cu totul diferit de al oricdrei alte pisdri cunoscute. in sfirgit, degi poate c5 nu e pe deplin logic, fri se pare mult mai satisfdcdtor sd consider instincte ca al puiului de cuc care-,si aruncd din cuib fralii vitregi, ca al furnicilor care fac sclavi, ca al larvelor de ichneumonide care se hrdnesc cu corpurile vii ale omizllor - nu drept instincte special hdrdzite sau create, ci drept mici consecin{e ale unei legi generale care duce la progresul tuturor organismelor - gi anume inmullirea, vari alia, supravieluirea celor mai tari gi pieirea celor mai slabi.

t; ln limba englezd Hornbill (Subord.

Bucero!es).

htota tra(|.

CAPITO LU

HIBRIDIZAREA Deosebirea intre sterilitatea primelor incruci;dri Si aceea a hibrizilor - Sterilitatea prezintd grade variate, nu este generald, este intensiticatd prin tncruci;area indeaproape inruditd Si inldturatd prin domesticire - Legile care guverneazd sterilitatea hibrizilor - Sterilitatea nu este o insusire speciald, ci line de alte deosebiri Si rut este acumulatd prin selecyie naturald - Cauzele sterilitdlii primei tnuuci;dri ;i a hibrizilor - Paralelismul dintre e.fectele condiyiilor de viayd schintbate ;i tncruci;are -- Dimorfsm ;i trimorfism - Fertilitatea varietcTlilor

;i a descendenyilor meti;i nu este generald - Contparalia intre hibrizi Si meti;i independent de fertilitatea lor - Rezumat

cazul incrucirrdrii lor ca

ln mod obignuit, naturali;tii cred cd atunci cind se incrucigeaza doud specii, ele sint inzestrate cu sterilitate in special pentru impiedicarea contopirii 1or. Desigur cd, aceast[ intimplare pare Ia inceput foarte verosimild, deoarece speciile care triiesc impreund, cu greu s-ar fi putut menfine distincte , dacd ar fi fost capabile sA se incrucigeze liber. Problema este importantd pentru noi in multe privin{e t' gi mai ales pentru ci sterilitatea primei incrucigiri intre specii, ca gi aceea a descenden{ilor lor hibrizi, dupd cum voi ardta, nu a putut fi dobindit[ prin pdstrarea unor grade diverse de sterilitate, succesive gi folositoare. Sterilitatea este un rczvltat intimpldtor al deosebirilor dintre sistemele reproducdtoare ale speciilor parentale. In discutarea acestei probleme, au fost de obicei confundate dou6 categorii de fapte, fundamental diferite gi anume : sterilitatea speciilor cind se incruci;eazd, pentru prima oard. $i sterilitatea hibrizllor produgi din aceastA incrucisare. La speciile pure, organele reproducdtoare, sint, desigur, in stare perfectd gi totrigi cind ele se incrucigeazd, nu produc decit descendenli pulini sau nu produc chiar deloc. Pe de altd, parte, organele reproducdtoare ale hibrizilor sint incapabile sd-gi indeplineascA func{ia, dupd cum se poate vedea in mod clar din starea elementului masculin atit la plante cit gi la animale, degi organele reproducdtoare au o structurd perfecti, in mdsura in care o dezviluie microscopul, In primul caz, cele doud elemente sexuale care urmeazd" sd formeze embrionul sint perfecte, in al doilea caz, ele nu sint deloc dezvoltate, sau sint imperfect dezvoltate. Aceastd deosebire este important6 cind cercet[m cauza sterilitdlii, comund ambelor cazuri. Deosebirea a fost trecut[ probabil cu vederea, deoarece in ambele caz,uri sterilitatea era privit[ ca o inzestrare speciald, depdgind puterea noastrA de infelegere.

234

OItI

t-iI

r*IiA Sl)lt{tlILOn

Fertilitatea varietSlilor adicd a formelor cunoscute sau considerate ca descinzind din pdrin{i comuni- __ in cazul incrucigdrii dintre ele, ca gi fertilitatea -teoria desce.ndenfilor metigi, prezintd, aceeagi importanfd pentru mea ca si l9t sterilitatea speciilor, deoarece se pare ca siabilegte o d.oi.bire puternicd ,si clara

intre varietdfi

specii. Grade de sterilitate. Sd examindm atit sterilitatea speciilor cind acestea sint incrucigate cit 9i sterilitatea descendentilor lor hibrizi.Daca se studiazit numeroasele memorii gi.lucrdri ale lui Kolreuter gi Giirtner, observatori congtiinciogi gi admirabili, care gi-au consacr at aproape in intregim e viala lor acestei problerne, este cu neputinJd sd nu fii adinc impresionat de harea gener alitate a unui anumit grad de sterilitate. Kolreuter considerd aceastd lege .a frittd universaTd,, dar rezolvd, ipoi dificultatea tdind nodul problemei, deoarece larinO in zece cazuri doud forme considerate de majoritatea autorilor ca specii diJtincte 9i absolut fertile dacd se incruci$&u, el le-a clasificat fd,rd, govdiald drept varietd{i. Giirtner considerd de asemenea aceastd reguli ca fiind universala gi contestd fertiiitatea completd in cele zec e cazurr citate de Kolreuter. Dar in acest e cazuri, ca 9i in multe altele, Geirtner este obligat sa numere cu grij6 seminlele, pentru a ardta cd existd un anumit grad de sterilitate. El compard intotdeauna numdrul maxim de seminfe produse de d6u[ specii incrucigate pentru prima oatd, gi numdrul max;m produs de d^escendenfii lor hibrrzicunumdrul mediu de semin{e produse de ambele specii parentale pure in stare naturald. Dar aici ?par serioase cauze de eroare: pentru ca o planta s[ poatd fi hibridizatd,. trebuie castratd ;i ceea ce adesea este mult mai important, trebue izolald, pentiu a-impiedica aducerea de c5lre insecte a polenului de'pe alte plante. Aproap. tout. plantele experimentate de Giirtner erau plantate in ghive.. gi {inute inir-o camerd din.locuin{a-lui. Fdrd indoiald, cd asemenea procedeJ sint adesea ddundtoare pentru fertilitatea plantelor. insugi Giirtn er citeazd in tabelele sale cam doudzeci de plante pe care le-a castrat gi fecundat artificial cu polenul lor propriu gi (excluzind toate :"-perien{ele cu plante ca legu-il;;;;L- O. pildd, la a cdror manipulare existd o dificultate recunoscutd) jumdtate din aceste boudzeci de plante au bvut de suferit intr-o oarecare mdsurd in privinla fertilitilii. Mai mult,^ Gdrtner a incrucisat in repetate rinduri unele forme, ca de pild5 scinteiula rogie gi cea albastri (Anigattis arvensis. gi A: coerulea) pe care cef mai buni botanigti ie clasificd drepi uufr.te1i gi a- gdsit cd sint complet iterile ; din aceastd cauzd,sintem in drept sd ne indoim dac'E multe specii sint in realitate atit de sterile cind se incrucigeaid, pe cit credea el. Este cert, Pg d. o parte, cd sterilitatea diferitelor specii cind sint incrucigate este atit de diferitd ca grada{ie gi treptele sint atit de inseniibil., iar pe cle altd parte, fertilitatea speciei pure este'atii de ugor influenlat[ de diferite-.ondigi,incit prnttu toate scopuiile- practice este extrem de greu si spunem unde sfirgegte fertilitatea perfectd 9i unde incepe sterilitatea. Cred-cd n,r r. poate cere o dovadi mai bund in acest sens decit .faptul ci doi dintre cei mai experimentali observatori din cili au trdit vreodatd gi anume Kolreuter gi Giirtn.r, i.r ajuns la concluzii diametral opuse in citeva ca'zuri privind aceleagi'forme. De asemenea este foarte instructiv de compatat dar lipia de spa{iu md impiedicd sd intru in amdnunte dovezile ptezentate de cei mai buni botanigti ai nogtri cu privire la problema dacd, unele forme indoelnice trebuie clasificatb drept specii varietdji, cu dovezile despre fertilitate prezentate de diferili hibridiz aioriiau de cdtre un acelasi observator'pe baza experienlelor fdcute in ani diferi{i. In felul acesta se poate ardta cd nici steii-

*r,

HIBRIDI[AREA

235

litatea, nici fertilitatea nu oferd vreo deosebire sigur[ intre . specie s]- vfli^etdli. Dovezile rezultind din aceastd surs6 au un caracter de trecere. gi sint la fel de indoielnice ca ;i dovezile rezultate din alte deosebiri constitulionalt^ ti structurale. Cit despre sterilitatea hibrizilor, in generaliile succesive,.de;i Gdrtner a reu$tt sd creascd unii hibrizi timp de gase sau;apte, iar intr-un eaz, timp de zece generafii, pdzindu-i cu grija de inciucigare cu vre.un pdrinte pur, el afirmd totugi cu tdrie cd fertilitatea-ioi n.r sporegte niciodatd, crin general sbade mult gi brusc. Cu privire la aceastd scddere, trebuie'mai intii observat cd, atunci cind o oarecare deviere de structur[ sau de constitulie este comuni ambilor p[rin!i, ea se transmite adesea intr-un grad sporit descenclenfei, iar ambele elemente sexuale ale plantelor hibride apar calnfluenlate intr-o anumiti m[sur6. Dar eu cred cd fertilitatea lor a scdzut uproupr in toate aceste cazutL dintr-o cauzdindependentd ;i arume in urma unei iricruiigari prea indeaproape inruditd. Am fdcut atitea experienfe ti .ury. adunat atiteafapte, arStind pe Oe o parte c[ o incrucigare ocazionald cu un alt individ sau cu o alti vafietate sporegte vigoarea ;i fertilitatea descendenlei, iar pe de altd parte, c[ incrucigarea intr^e inOivizi foarte indeaproape inrudili reduce_yig9?,rea gi fertilitatea 1or, incit nu pot pune la indoiald justelea acestei concluzii. Hibrizii sint rareori produgi in num6t mate de cltre experimentatori gi cum speciile parentale sau alli hlbrizi inrudili cresc in general in aceeasi grddind, vizitele insectelor trebuie impielisdm fdt[' clicate cu grij[ in timpul -in sezonului de inflorire; de aceea hibrizii, dac5-i polenul aceleia.gi generalie de la fiecare general fecundafi fi vor supraveghere, prin sc[zutd de acum lor pentru fertilitatea flori ceea ce va fi probabil ddundtor remarafirmalii originea lor hibrid6. Mi-am intdrit aceastd convingere in urrna unei cabile fdcutd in repetate rinduri de cdtre G[rtner gi anume, cd dacd cei mai pufin fertili dintre hibrizi sint fecunda{i artificial cu polen hibrid de acelagi fel, fertilitatea lor, in. ciuda frecvenlelor efecte ddunitoare datorite manipul[rii, sporegte uneori in mod categoric 9i continub sd sporeascd. in procesul fecundirii artificiale, polenul este luat l-a intimplare (dupi cum gtiu din proprie experien!5) tot atit de des de pe anterele altei flori, cit gi de pe anterele florii care va fi fecundat5, astfel incit va avea loc o incrucigare intre doub flori, fcarte probabil de pe aceagi plant6. Mai mult, de fiecare dat[ cind se fdceau asemenea experien{e complicate, un observator atit de minufios ca Grirtner i;i va fi castrat htbrizii, asigurind astfel pentru fiecare generalie o incrucigare cu polenul unei alte flori, de pe aceeagi planti s1u {e p9^ alte plantd'gi avind aceeagi nalurd hibrida. $i astfel, faptul ciudat al sporirii lertilitdtii in geneiafiile succesive de hibri zi fecundali artificial in contrast cu cei autofecundali spontan, se poate atribui, cred, faptului c[ s-a evitat o incrucigare intre indivizi prea indeaproape inrudili. Se ne intoarcem acum la rezultatele oblinute de un al treilea hibridtzator, anume Rev. W. Herbert. El afirmd cd, unii hlbrizi sint pe deplin fertili - la fel de fertili ca gi speciile parentale pure - ;i o afirmi cu aceeagi tilrie, cu care Kolreuter gi Giirtner afirml,;A un anumit grad de sterilitate intre specii_distincte este o lege universald, a naturii. El a fdcut experienle cu unele din speciile cu care lucrase 9i Gdrtner. Deosebirea dintre rezultatele lor poate fi explic atd,, ued, in parte, prin marea iscusinld horticold,alui Herbert cit gi prin faptul cd a avut sere la dispozitrie. Din numeroasele lui observafii importante, voi cita aici ca exemplu,doar una singuri pgten ,si anume cd << fiecare oosfer[ dintr-un ovul de Crinum copense, fecundat[ 9u niciose intimple de la C. revolutum, a produs o plantd, ceea ce n-am mai vdzut sd

236

ORIGINEA SPECIILON

datd in cazul fecund[rii naturale >. Astfel incit avem aici fertilitate deplind sau chiar mai mult decit fertilitate deplini obignuitd, la prima incrucigare intre douir specii deosebite. Cazul acestui Crinum md face si amintesc un fapt curios gi anume cd indivizli unor anumite specii de Lobelia, Verbascum ;i Passiflora pot fi u;or fecundate cu polenul unor specii deosebite gi nu cu polenul aceleiagi plante, degi acest polen se dovedegte a fi perfect normal, putind fecunda alte plante sau specii. La genul Hippeastrum, la genul Corydalrs, dupd cum a ardtatprof. Hildebrand, la diferite orchidee, dupl cum auar/atat d-nii Scott qi Fritz Mtiller, toli indivizli prezintd aceastd particularitate. Astfel incit la unele specii, unii indivizi anormali, iar la alte specii to{i indivizii, pot mult mai ugor si fie hibridizafi declt sd fie fecundali de polenul aceleeagi plante ! Sa ddm un exemplu : un bulb de Hippeastrurn aulicum a produs patru flori : trei au fost fecundate de Herbert cu polenul lor propriu , iar a patra a fost ulterior fecundatl cu polenul unui hibrid complex provenind din trei specii deosebite ; rezultatul a fost cd < ovarele primelor trei flori an incetat curind sd mai creasc6, iar dupd citeva zlle au pierit cu totul, in timp ce ovarLll cu ovule fecundatd de polenul hibridului cregtea viguros gi inainta repede spre maturitate, producind semin{e bune care au germinat cu u,surin{d >. D-l Herbert a ircercat experienle similare timp de mai mulli ani gi totdeauna cu acelagi rezultat Aceste cazuri ne permit sd ardtdm cit de mici gi de misterioase sint cauzele de care depinde uneori fertilitatea mai micd sau mai mare a unei specii. Experienlele practice ale horticultorilor, degi nu sint fdcute cu precizie qtiin1ific6, meriti oarecare atenfie. Este bine cunoscut felul atit de complicat in care au fost incrucigate speciile de Pelargonium, Fuchsia, Calceolaria, Petunia, Rhododendron etc., degi mulli dintre ace;ti hibrizi produc cu ugurinld seminfe. De exemplu, Herbert spune cd un hibrid de Calceolaria integriJblia cu C. plantaginea, specii extrem de diferite ca aspect general (se reproduc tot atit Ce perfect ca qi cind ar fi fost o specie naturald din mun{ii din Chile >. Mi-a fost destul de greu sd verific gradul de fertilitate al unora din incrucig[rile complexe de Rododendroni, dar m-am incredinlat cd, multe dintre ele slnt perfect fertile. D-l C. Noble, de exemplu, ffid informe azd cd are un stoc de hibrizi intre Rhododendron ponticum ;i catawbiense pentru altoire gi ci acest hibrid < produce semin{e cit se poate inchipui de multe >>. Dacd hrbrizli, de;i bine ingrijili, ar descregte mereu in fertilitate la fiecare genera{ie succesivd, dupd cum credea Geirtner, faptul ar fi fost bine cunoscut horticultorilor. Horticultorii cultivd rTazoare mari cu acela;i hibrid gi acegtia iqi gdsesc condilii bune pentru cd indivizii diferili se pot incrucisa liber intre ei, prin intermediul insectelor, inliturlnd astfel influenla ddundtoare a incrucigdrii intre indivizi indeaproape inrudifi. Se poate oricine convinge u;or de eficienfa acliunii insectelor examinind florile formelor celor mai sterile de Rododendroni hibrizi care nu produc polen : pe stigmatele lor va gdsi o mare cantitate de polen adus de pe alte- flori. In ceea ce privegte animalele, s-au fdcut experien{e mult mai pulin precise decit cu plantele. Dacd ne putem increde in impdr{irile noastre sistematice, adicl dacd genurile de animale sint tot atit de distincte de altele ca gi genurile de plante, atunci putem deduce cd animalele cele mai distincte pe scara naturalS pot fi incru'ciqate mai u$or intre ele decit plantele ; dar hibrizii eu cred c[ sint mai sterili. Nu trebuie sd uitdm totugi cd s-au fdcut pu{ine experienfe corecte cu animalele, deoarece numai pu{ine dintre ele se reproduc liber in captivitate. Astfel canarul, de

HIRRIDIZAITEI\

23i

pildd, a fost incruci;at cu nouA specii diferite de fringillide, dar deoarece nici una din ele nu se reproduce liber in captivitate, nu sintem indreptdlifi sd ne agteptdm ca primele incrucigdri intre fringillide 9i canar sau ca hibrizlilor si fie pe deplin fertili. De asemenea, in privinla fertilitdlii generaliilor succesive de hibrizi animali mai fertili, nu imi amintesc vreun cazcind sd se fi crescut simultan doud familii din acelagi hibrid provenit din parinli diferili, cu scopul de a se evita efectele diundtoare aie incrucigdrii intre indivizi indeaproape inrudili. Dimpotrivd, fralii qi surorile au fost de obicei incrucigali in fiecare genera{ie succesivd, in ciuda repetatelor recomanddri ale crescdtorilor. Iar in acest caz nu este de loc de mirare cd sterilitatea inerentd hibrizilor a sporit mereu. Degi nu prea cunosc exemple sigure de animale hibride pe deplin fertile, am motive sd cred cd hibrizii dintre Cervulus vaginalis qi Reevesii, ca gi cei dintre Phasianus colchicus gi P. torquatus sint perfect fertili. D-l Quatrefages aratd cd hibrizii a Coi fluturi (Bontbyx cyntltia ;i arrindia) s-au dovedit a fi fertili inter se la Paris timp de opt generafii. S-a afirmat recent cd doui specii atit de distincte ca iepurele de cimp t) ;i iepurele de vizuinlz), atunci cind pot fi facu{i sd se imperecheze, produc descendenfi foarte fertili dacd sint incruci;afi cu una din speciile parentale. Hibrizii dintre gisca comund gi cea chinezeascd (Anser cygnoides) specii atit de diferite incit de obicei sint clasificate ca genuri deosebite, au fost adesea incrucigate la noi la lard. cu ambele specii parentale pure, iar intr-un singur caz s-au incrucigat inter se. Aceastd din urmd incruci;are i-a reugit d-lui Eyton, care a crescut doi hibrizi din aceiaqi pdrinli dar din generafii diferite, iar din aceste doud pds[ri a oblinut, dintr-un singur cuib, nu mai pu{in de opt hibrizi (nepofii gigtei pure). De altfel, in India, aceste gigte crescute prin incrucigare trebuie sd fie mult mai fertile, deoarece doi eminen{i cunoscdtori gi anume D-l Blyth gi clpitanul Hutton md asigurd cd in diferite pdrli ale Indiei se gdsesc clrduri intregi de astfel Ce gigte oblinute prin incrucigare 9i deoarece ele sint finute in scop productiv chiar acolo unde nu mai exist[ nici una din speciile parentale pure, fdrd, indoiala cd trebuie sd fie in mare mdsurd sau chiar pe deplin fertile. La animalele noastre domestice, diferitele rase incrucigate intre ele sint pe deplin fertile degi in multe cazuri descind din doud sau mai multe specii sdlbatice. Din acest fapt trebuie si deducem fie cd speciile parentale originare au produs la inceput hibrizi perfect fertili, fie cd hibrizii crescu{i ulterior in stare dcmestici au devenit pe deplin fertili. Aceastd din urmd alternativd, propusd pentru prima oard de Pallas, pare cu mult mai probabila ;i intr-adev[r poate fi pusd cu greu la indoiald. Aga de pildd, este aproape sigur cd rasele noastre de ciini se trag din mai multe forme sllbatice gi totusi cu exceplia poate a unor ciini dornestici indigeni din America de Sud, toate rasele sint fertile prin incrucigdri; totu;i judecind prin analogie, tare m[ indoesc cd diversele specii originare s-au incruci,sat la inceput liber si au produs hibrizi pe deplin fertili. De asemenea, m-am convins recent in mod definitiv ci descendenlii provenili din incrucig area dintre bovinele indiene cu cocoagd t) gi bovinele comune sint pe deplin fertili inter se : iar dupd observafiile lui Riitimeyer cu privire Ia importantele lor deosebiri osteologice, ca gi pe baza celor fdcute de d-l Blyth asupra deosebirilor dintre ele in privinfa obiceiurilor, gla1) Lepus curopoeus L. - Nota trad. 2) Oryctolagus curticulus. - Nota trad. d1 Zebu. Nota trad. -

ry--_--

()RIGINF]A SPECIILOR

sului, constitu{iei etc., aceste doua forme trebuie privite drept specii bune gi diferite. Aceleagi observafii pot fi extinse gi asupra celor doud rase principale ale porcului. Prin urmare, sau trebuie si pdrdsim pdrerea clespre universala sterilitate a speciilor incruci,sate sau trebuie sd considerim aceast[ sterilitate la animale nu ca o earacteristici de neinldturat, ci ca un caracter care poate fi inldturat prin domesticire. ln sfirgit, linind seama cle toate faptele sigure privitoare la incrucig area plantelor ;i animalelor, se poate trage concluzia cd, un anumit grad de sterilitate atit in primele incrucigdri cit gi la hlbrizi, constituie un rezultat extrem de general, dar c[ in actualul stadiu al cunogtin{elor noastre nu poate fi considerat ca fiind absolut universal.

LEGILE CARE GUVERNEAZA STERILITATEA PRIMELOR INCRUCI$ARI $I STERILITATEA HIBRIZILOR SA examindm acum ceva mai amdnunlit legile care guverneazd sterilitatea primelor incrucigari gi aceea a hibrizilor. Jelul nostru principal este si vedem dac[ aceste legi aratd cd,speciile au fost inzestrate in mod special cu aceastd insugire pentru a preintimpina incrucigarea gi totala lor amestecare intr-un haos complet. Concluzllle ar[tate in cele ce urmeazd. sint trase mai ales pe baza admirabilei lucriri a lui Giirtner asupra hibridizirii plantelor. Am depus multe strddanii ca s5 mii incredin\ez in ce mdsurd ele se aplicd,Ia animale gi linind seama cit de reduse sint cunoqtinlele noastre despre animalele hibride,am fost surprins sd descop[r cit de general se aplicd aceleagi reguli in ambele regnuri. S-a mai spus cd gradul de fertilitate al primelor incrucigdri ;i al hibrizilor prezintra treceri de la zero la fertilitate deplin[. Este .surprinzdtor in cite feluri numeroase ;i curioase poate fi ardtatd aceast[ gradafie, dar nu putem da aici decit cea mai schematicd expunere a faptelor. Daci polenul unei plante dintr-o famitie este pus pe stigmatul unei piante dintr-o altd familie el nu exercitd mai multd influenli decit praful anorganic. De la acest zero absolut al fertilitdlii, polenul diferitelor specii aplicat pe stigmatul unor specii din acelagi gen prezintd o perfectd gradalie in privinla numdrului de seminfe produs pind la fertilitate aproape deplin6 sau chiar absolut deplini gi Cupd curn am vdzut, in unele cazvrl anormale se ajunge chiar la un exces de fertilitate, dep[gind pe cea produsd de propriul polen al plantei. Astfel existd printre hibrizii insiqi, unii care n-au produs nicicdatd gi probabil cd nici nu vor produce vreodatd,, ehiar cu poienul pdrinfilor puri, mdcar o singur[ sdminld fertili, dar in unele din aceste cazuri poate fi observati o primS urmd a fertilitdlii, prin faptul cd polenul uneia din speciile parentale pure determind floarea hibridului s6 se ofileascd mai devreme dec?t de obicei, iar ofilirea timpurie a florii este un bine cunoscut semn de fecundare incipientd. Pornind de la acest grad extrem de sterilitate, intilnim hibrizi autofecunda{i care produc un numdr tot mai mare de seminle, ajungind pind la fertilitate deplind. Hibrizii obfinufi din doud specii, care sint foarte greu de incrucigat gi care produc rareori vreun descendent, sint in general foarte sterili, dar paralelismul dintre dificultatea de a face o primi incrucigare gi sterilitatea hibrizilor produgi astfel (doud categorii de fapte care in general sint confundate) nu este de loc strict. Existi numeroase cazuri in care doud specii pure, ca la genul Verbascum, pot fi incrucigate cu o u,surinf[ neobignuitd gi produc numeroqi descendenfi hibrizi, degi

HIBRIDIZARI]A

239

ace$ti hibrizi sint deosebit de sterili. Pe de altd, parte, existd specii care nu pot fi incrucigate, decit rareori sau extrem de greu, dar hibrizlt, o datd, obginufi, sint foarte fertili. Chiar in limitele aceluiagi gen, de pild[ la Dianthus, au loc aceste doud

cazuri opuse. Fertilitatea atit a primelor incrucigdri cit ;i a incrucigdrii hibrizilor este mai u$or influenfatd de condilii defavorabile in cazul speciilor pure. Dar fertilitatea primelor incruci;dri mai are gi o variabilitate inndscutl deoarece nu intotdeauna este de acela;i grad atunci cind doud specii sint incrucigate in aceleagi imprejufiri; fertilitatea depinde in parte de constitulia indivizilor luafi ia intimplare pentru experien{5. Acelagi lucru se observd gi la hibrizi, deoarece gradul lor de fertilitate adeseori diferd mult la diferili indivizi crescufi din seminfele aceleiagi capsule gi expugi acelorasi condilii. Prin termenul de afinitate sistematici se inlelege asemdnarea generald, in privinfa structurii ;i constitufiei dintre specii. Astfel, fertilitatea primelcr incrucigdri gi a hibrizilor rczultali este determinatd in largd mdsurd de afinitatea lor sistematicd. Acest fapt este aritat in mod clar de faptul c[ nu s-au putut cregte niciodatd hibrizi din incruciqarea unor specii clasate de sistematicieni in familii deosebite, iar pe de altd parte de faptul cd speciile indeaproape inrudite se incrucigeazd ugor. Dar concordanla intre afinitatea sistematici gi u;urinla de incrucigare nu este de loc strictS. Se pot cita o mullime de cazuri de specii foarte indeaproape inrudite care nu se incruci; eazd sau se incrucig eazd numai extrem de greu, iar pe de altd, parle, existd specii foarte deosebite care se incruci;eazd, cu cea mai mare ugurin{d. In aceeagi familie poate exista un gen ca Diqnthus, in care foarte multe specii pot fi incruciqate foarte u;or si un alt gen cum este Silene, in care cele mai perseverente eforturi de a produce vreun hibrid intre specii foarte aprcpiat inrudite au dat greg. Chiar in limitele aceluiagi gen intilnim aceastd deosebire ; de pildd numeroasele specii de Nicotiana au fost mai mult incrucigate decit speciile oricdrui alt gefl, dar Giirtner a descoperit cd It{. acuntinata, care nu este o specie deosebit de distinctd, n-a reugit niciodati sd fecundeze sau s[ fie fecundatd prin incruci;area cu nu mai pulin de alte opt specii de Nicotiana. Se pot cita inci multe fapte analoge. Nimeni nu a reu;it sd arate clar ce fel sau ce grad de deosebire ale vreunui caracter sezisabii este necesar pentru a impiedica incrucigarea a doud specii. Se poate ardta cd plante cu obiceiuri qi aspect general foarte diferite ;i avind diferen{ele puternic exprimate in toate pdrlile lor florale, chiar in polen, in fruct gi in cotiledoane, pot fi incrucigate. Plante anuale;i perene, arbori cu frunzele cdzdtoare sau sempervirente, plante locuind in staliuni diferite gi adaptate unor climate extrem de diferite, pot fi adesea incruci;ate cu ugurin16. Prin incruci;dri reciproce intre doui specii, in{eleg de exemplu cazul unei femele din specia mdgarului fecundatd la inceput de un armdsar, apoi o iap[ fecundat5 de citre un mdgar, in acest caz se poate spune cd aceste dou[ specii s-au incruci;at reciproc. Existd adesea cea mai mare deosebire in ugurin(a cLl care se pot face incrucigdri reciproce. Astfel de cazuri sint foarte importante, deoarece dovedesc capacitatea de incrucigare a doud animale, oricare ar fi ele, aceast5 insugire este de multe ori complet independentd de afinitatea lor sistematic5, adicd independentd de orice deosebire in structura gi constitu{ia 1or, cu excep{ia deosebirilor dintre sistemele lor reproducdtoare. Diversitatea rczultatelor incrucigdrilor reciproce intre aceleagi doud specii a fost observatS, de mult de cdtre Kolreuter. SA dam un exemplu : Mirabilis jalapa poate fi

240

OIt I (,ilNIlr\ SPELIIILO R

ugor fecundatd cu polen de M. longiflora, iar hibrizii astfel produ;i sint suficient de fertili ; totugi Kolreuter a incercat de peste doui sute de ori, timp de opt ani in gir, s[ fecundeze M. longiflora cu polen de M. ialapa fdrd s[ oblind un rezultat. Se mai pot cita si multe alte exemple la fel de sugestive. Thuret a observat acela;i fapt la unele alge marine sau Fucus.Il.lIai mult, Gtirtner a gdsit cd diferenfa in u;urinla de a face incrucigdri reciproce, ce-i drept intr-un grad mai redus, este extrem de comunS. El a observat acestea chiar intre forme indeaproape inrudite (ca Matthiola onnua gi glabra) pe care mulli botanigti le clasificd numai ca varieteti. Este de asemenea remarcabil gi faptul cd hibrizii provenind din incrucig[ri reciproce fdrd, indoiald formafi din aceleagi doud specii (una dintre specii avind mai intii rolul de tat6 gi apoi de mam6) degi se deosebesc intre ei rareori in privinla caracterelor externe, in general fertilitatea le este pu{in deosebitd, iar uneori le este foarte deosebitd.

Se pot cita mai rnulte alte specii caracteristice din lucrdrile lui Giirtner. Astfel de pilda, unele specii 4u o deosebitd putere de incrucigare cu alte specii ; alte specii ale aceluiagi gen au o remarcabild putere de a-;i imprima caracterele descendenlei lor hibride, dar aceste doui capacitdfi nu merg de loc in mod necesar impreund. ExistS unii hibrizi care in loc si aibd, ca de obicei, un caracter intermediar intre arnbii lor p5rinfi, seamdnd totdeauna mult cu unul din ei; asemenea hibrizi degi Ia exterior sint atit de asemdndtori cu Llna din speciile lor parentale pure, cu rare excepfii s?nt extrem de sterili. De asemenea, printre hibrizi avind de obicei structura intermediard fa!6 de pdrinti, se nasc uneori indivizi excep{ionali gi anormali, care seamdnd foarte mult cu unul din pdrin{ii lor puri, iar acegti hibrizi sint aproape intotdeauna complet sterili chiar dacd ceilalli hibrizi produgi din semin{ele aceleiagi capsutre au un grad de fertilitate considerabil. Aceste fapte aratd cit de independentd poate fi fertilitatea unui hibrid fa\Ft de asemdnarea lui externd cu unul din pdrinlii sdi puri. Examinind diferitele reguli a{atate, reguli care guverne az6, fertilitatea primelor incruciqdri gi a hibrizilor, vedem cd atunci cind se impr euneazd forme care trebuie considerate drept specii bune gi distincte, fertilitatea lor veriazd, treptat de la zera Ia fertilitate completd, sau merge chiar pind la o fertilitate excesiv[ in anumite condiliuni; fertilitatea 1or, pe lingd faptul ci este in cel mai mare grad supusd influen{ei condiliilor favorabile 9i nefavorabile, este inndscut variabild; in nici un cazeanu este totdeaunaaceea;i la prima incruciqare gi Iahrbrizii produgi din aceast[ incrucigare; fertilitatea hibriztlor nu este legatd de gradul de aseminare in privin{a aspectului extern cu vreunul Cin pdrin{i; in sfirgit, ugurinla cu care se face prima sisincrucigare intre doud specii nu este intotdeauna guvernatd de afinitatea este Aceastd din urmd afirmafie ele. tematicd sau de gradul de asemEnare dintre doveditd in mod clar prin deosebirea dintre rezultatele incruci,sdrilor reciproce intre aceieaqi doud specii, deoarece, dupd cum una sau alta din specii este utihzatd, ca tatd sau ca mam6, existi ln general o anumitl deosebire, uneori chiar foarte mare in ugurinla cu care se efectueazd. impreunarea. Mai mult, hibrizii produgi din incrucig6ri reciproce se deosebesc adesea in ceea ce prive;te fertilitatea. Aceste reguli complexe gi caracteristice aratd ele oare cd speciile au fost inzestrate cu sterilitate numai pentru a impiedica amestec area lor in naturd ? Eu nu cred acest lucru. DacI ar fi aga, pentru ce sterilitatea prezintd gradafii atit de diferite atunci cind se incruci;eazd diferite specii, cind de fapt ar trebui sd presupunem c[ pentru fiecare dintre ele, este la fel de important sd nu se amestece ? Pentru ce

lor

li1 tiJII

tJtZ.{ttit,\

: rl

gradnl de sterilitate este ?nndscut variabil la indivizii aceleiagi specii ? De ce unele specii se incru ctgeazd cu u$urinla 9i produc totu,si hibrizi sterili iar alte specii care se incrucigeazd foarte greu produc totugi hibrizi destul de fertili ? De ce adeseori existd o deosebire atit de mare in rezultatele incrucigdrii reciproce intre aceleagi doud strrecii ? Se poate chiar pune intrebarea de ce este permisd producerea hibrizilor insdgi ? Pare ciudatd orinduirea in care mai intii se acordd speciilor capacitatea caracteristicd de a produce hlbrizi ;i apoi se opreste inmullirea lor ulterioard prin diferite grade de sterilitate, inmullire care nu este strins legatd de uqurinia cu care se face prima impreunare intre parin{ii lor. Pe de altd, parte, mi se pare cd regulile ;i faptele enumerate, arat[ limpede cI atit sterilitatea primelor incrucigari cit gi aceea a hlbrizilor este pur ;i simplu inciclental5 sau dependentf, de particularitili necunoscute ale sistemului lor reproducdtor, particulariti{ile fiind de o naturd atit de speciald gi de limitatd, incit de multe ori in incrucigdrile reciproce dintre acelea;i doud specii, elementul sexual mascul al uneia va acliona cu ugurin{6 asupra elementului sexual femel al celuilalt, dar nu qi invers. Ar fl nimerit sd dau un exemplu, prin care sd explic ceva mai pe larg ce infeleg eu cind spun cd sterilitatea este incidentald, dependentd de alte particularitSli si nu o insugire special mogtenit[. I)eoarece capacitatea unei plante de a fi altoit[ sau ocnlatit, pe alta nu este important[ pentru prosperitatea plantei in stare natural[, bdnuesc cd nimerii nu va presupune c5 aceast[ capacitate este o insu;ire special mo;tenitl gi va admite ci ea este un rezuitat incidental al deosebirilor existente intre legile de cregtere ale celor dou[ plante. Uneori putem vedea motivul pentrit care un pom nu se prinde pe altul, in diferen{ele ritmului de cregtere, a duritLtii lemnului lor, a perioaclei afluxului sevei ca gi in natura sevei etc. ; dar intr-o mullime de caztni nu putem deslu;i nici un motiv. Nu intotdeauna reugita altoirii unei plante pe alta este impiedicati de marea diversitate a dimensiunii lor, de faptul cd o plant[ este lernnoas[ qi cealalt[ ierbacee, ed una este vegnic verde iar alta cu tiunze\e cdzdtoare gi de asemenea nici de aclaptarea lor la climate foarte diferite. La altoire ca ;i la hibridizare, capacttatea este lirnitatd de afinitdlile sistematice, deoa.rece nimeni nu a fost in stare s[ altoiascl intre ei pomi aparlinind unor familii foarte diferite. Pe de altl, parte, specii strins inrudite gi variet[fi aie aceleiagi specii, pot fi de obicei, de;i nu ?ntotdeauna altoite cu ugurinf[. Dar aceasti capacitate -a gi la hibriclizare, nu este de loc condusd in mod absolut de afinitalile sistematice. Degi in multe cazuri genuri distincte din aceeagi familie au fost altoite intre ele, in alte cazvwi, speciile aceluiagi gen nu se prind una pe alta. Pdrul poate fi al_toit rnult mai uqor pe gutui care este clasificat ca gen distinct, decit pe mdr, care face parte din acelagi gen 1). Chiar variet6lile diferite ale pdrului manifestd diferite gradafii in ugurinfa cu care se prind pe gutui, de asemenea 9i diferitele varietS{i ale caisului gi piersicului pe diferite varietili de prun. Giirtner a g[sit c[ uneori exist[ o diferen![ inn[scut[ in modul de incrucigare la diferi{i indivizi facind parte din dou[ specii; dupd p[rerea lui Sageret acelagi lucru se intimpld cu diferifi indivizi aparlinind la doud specii care se altoiesc. Dupi cum la incrucig[rile reciproce ugurin{a de a efectua o impreunare este adesea departe de a fi aceea;i, tot astfel se intimplS tirreori gi la altoiuri ; agri;ul comttn, r; in

piczcnt. toatc speciile iie nrar formeaza gcnlil hfalus,in tintl-t ce to:ttr: spcciilc foarte variatc

alc'itr-riesc genul Pirurs

1('r

-' c :ilr:l

* Nota redacliei cdiliei

ruse.

par

ONIGINEA SPIICITLOR

212

fi altoit pe coacdz, in timp ce coacdzul se prinde, degi cu greu pe agrl$. Am vdzut cd, sterilitatea hibrizilor care au organele de reproducere in stare imperfectd constituie vn caz particul ar al dificulta{ilor de a impreuna doud specii pure cu organele de reproducere in stare perfecti; intre aceste doud categorii distincte de fapte existd totu;i un oarecare paralelism. Ceva analog se petrece gi

de exemplu, nu poate

la altoire : Thouin a gdsit cd trei specii de Robinio, care pe rdddcini proprii produceau cu ugurin!6 seminfe si puteau fi altoite fdrd mare dificultate pe o a patra specie, deveneau, dupi altoire, sterile. Pe de altd, parte, unele specii de Sorbus, altoite pe alte specii, produceau de doud ori mai multe fructe decit pe rdddcinile proprii. Acest din urmd fapt ne amintegte de cazuri cu totul neobignuite ca la Hippeastrum, PossiJ'lora etc., care produc mult mai multi siminfd cind sint fecundate de polenul unei alte specii, decit atunci cind sint fecundate cu propriul lor polen. Vedem astdzi cd, degi existi o diferen{i limpede gi importantd intre simpla concregtere a pdr(ilor altoite gi impreunarea elementelor mascul gi femel in actul de reproducere, existd totugi un puternic grad de paralelism intre rezultatele altoirii gi incrucigdrii intre specii deosebite. $i deoarece legile ciudate gi complexe care guverneazd ugurtn[a pomilor de a putea fi altoili unii pe al1ii, trebuie si le considerdm ca fiind rczultate intimpldtoare ale particularitd{ilor necunoscute ale sistemelor vegetative, tot astfel cred cd legile gi mai complexe care guverne azd, u;urin{a primelor incruci;dri sint rezultate intimpl5toare ale particularitSlilor necunoscute ale sistemelor reproducdtoare. Dupd cum era de a;teptat, in ambele cazuri, aceste particularitdli sint legate pind intr-un anumit punct de afinitdlile sistematice termen prin care se incearcL a se exprima orice fel de asemdnare qi de deosebire intre organisme. Aceste fapte, nu par in nici ufi caz sd arate ci dificultatea mai mare sau mai micd, fie a altoirii fie a incrucigdrii diferitelor specii, este o inzestrare speciald, degi in cazul incruciqdrii, dificultatea este tot atit de importantd pentru rezistenta ;i stabilitatea formelor specifice, pe cit este de neimportanti pentru buna

lor

stare

cazul altoirii.

ORIGINEA $I CAUZELE STERILITATII PRIMELOR INCRUCI$ARI $I A HIBRIZILOR

La un moment dat mi s-a pdrut probabil, ca gi altora, cI sterilitatea primelor incruci,sari gi a hrbrrzilor a putut fl dobindita prin selecfia naturald a unor grade de fertilitate in ugoard scddere, care, ca orice alte variafii, au apdrut spon^t an la unii indivizi ai unei varietdfi cind erau incrucigali cu indivizii altei varietSli. Intr-adevdr ar fi in mod vddit folositor pentru doui varietdli sau specii incipiente, dac[ ar putea fi impiedicate sd se amestece, pe baza aceluiagi principiu dupa care omu^l selecfioneazd. concomitent doud. varietS{i, fiiind necesard finerea lor separatd. In primul rind, se poate sublinia cd speciile locuind regiuni distincte sint sterile cind se incrucigeazd,; ori este clar cd nu poate fi de nici un folos pentru asemenea specii separate sd fi devenit reciproc sterile gi in consecin{d selec{ia naturalS nu a putut avea nici un rol in producerea acestui rezultat Dar s-ar putea arglrmenta cd dacd o specie a devenit steril[ fald de un compatriot oarecare, sterilitatea fa[d de alte specii ar putea urma ca o consecin{d necesafi,. In al doilea rind, este tot atit de contrar teoriei selecfiei naturale cit gi teoriei creafiei speciale ca in incrucigarile reciproce

HIBN IDIZAR EA

2l:1

elementul mascul al unei forme sd fi devenit total neputincios fald de a doua formd, in timp ce elementul mascul al acestei de a doua forme este capabil si fecundeze

cu ugurinla prirna form6, deoarece aceastd stare particulard, a sistemului reproducitor nu ar fi fost folositoare nici uneia dintre cele doud specii. Dacd examindm probabilitatea ca selec{ia natural[ sd fi intrat in acfiune pentru a face speciile reciproc sterile, gisim cd cea mai mare dificultate consti in existenla numeroaselor treceri gradate de la fertilitatea ugor redusd la sterilitatea completd. Se poate admite c6. ar fi de folos unei specii incipiente dacd ar deveni intr-o micd mdsurd sterilS, cind se incruciqeazd cu forma eiparentald sau cu altd,varietate oarecare, deoarece astfel ar produce mai pufini descendenli corcili gi degenerafi ca s[-gi amestece singele cu noua specie in proces de formafie. Aceastd problemi i se va pdrea insd extraordinar de complexd celui ce se va strAdui sd chibzuiascd asupra treptelor prin care primul grad de sterilitate ar putea fi sporit prin selec{ie naturald pin5. la acel grad inalt, care este comun pentru atit de multe specii gi este general la speciile diferen{iate pind la rangul de gen sau de familie. Dup[ o matur[ chibzuinfa ni se pare cd faptul nu s-a putut produce prin selec{ie naturald. S[ ludm cazul oricdror doud specii care, cind se incruciqeazd, produc descendenli pulini gi sterili. Ce ar fi putut in acest caz sd. favorizeze sllpravie{uirea indivizilor intimpldtor inzestrafi intr-un grad intru citva mai mare cu sterilitate reciprocd gi care fdceau astfel un rnic pas cdtre sterilitatea complet6 ? Dacd se admite cd a intrat in joc seleclia naturali, trebuie s[ se fi produs fara intrerupere o inaintare de acest fel la numeroase specii, deoarece foarte multe sint cu totul reciproc sterile. La insectele asexuate sterile avem motive s[ credem cd modificdrile structurii gi fertilitalii lor au fost acumulate lent prin selec{ie naturald, datoritd avantajului adus astfel in mod indirect colectivitdtii cdrora aparlineau fa[d de alte colectivitdli ale aceleeagi specii, dar un animal singur, neaparlinind unei colectiviti! sociale, dacd devine ugor steril cind se incruci;eaz[ cu alti varietate nu va cigtiga prin aceasta nici un avantaj, nici nu va aduce vreun avantaj care sd favorizeze menlinerea celorlalli indivizi din aceeaqi varietate. Dar ar fi de prisos sd discut6m aceastd problemd in am[nun{ime, deoarece pentru plante avem dovezi concludente cd sterilitatea speciilor incrucigate trebuie s[ se datoreasc[ unui principiu cu totul independent de selecfia naturali. Atit Gdrtner cit gi Koireuter au dovedit c[ la genurile bogate in specii, se poate forma o serie de la speciile care cind sint incruci;ate produc tot mai pu{ine seminfe, pind la speciile care nu produc nici o sdmin[d, dar totugi sint influen{ate de polenul unor anumite alte specii, deoarece ovarul li se umflf,. Evident cd aici este imposibil si alegem indivizii mai sterili care au gi incetat sd producd seminle, astfel incit aceastd culme a sterilidtii, in care numai ovarul este influenlat de polen, nu se poate si fi fost dobinditd prin selecfie; iar pe baza legilor determinind diferitele grade de sterilitate, legi atit de uniforme in intregele regnuri animal ;i vegetal, putem deduce cd aceastd cauz6, oricare ar fi ea, este aceeagi sau aproape aceeagi in toate cazurile. Sd privim acuma ceva mai indeaproape natura probabila a diferenlelor care provoacd sterilitatea primeior incrucigari gi a hibrizilor. In cazul primelor incrucigdri, greutatea mai micd sau mai mare cu care se produce imperecherea gi se obline descenden{i depinde, la prima vedere, de mai multe cauze deosebite. {Jneori, pentru elementul mascul trebuie sd fie fizic imposibil sd ajungd la oosferd ca de pilda la o plantd cu pistil prea lung pentru ca tuburile polinice si ajungd Ia ovar. l6'

214

ORIGINEA SPECIILOR

S-a observat de asemenea cd atunci cind polenul unei specii este pus pe stigmatul unei specii-indepdrtat inrudite, de;i polenul incol{e9te tuburile polinice nu pdtrund qrin suprafa{a stigmatului. Apoi, elementul mascul poate ajunge la elementul femel. dar este incapabil sa provoace dezvoltarea unui embrion, ryu cum se pare cI s-a intimplat in unele experien{e ale lui Thuret cu Fucus. Nu se poate da nicib explicalie pentru asemeneS fapt9, $upa cum nu se poate explica nici de ce unii pomi nu por fi altoili pe alli pomi. In fine, embrionul se poate dezvolta dar pieie apoi li o virsti timpurie. Aceastd uitiml alternativd, nu a fost indeajuns studiatd, dar cred. pe baza observa{iilor comunicate de d-l Heu'itt, care a avut o mare experienla in hibridizarea fazanrlor ;i pdsdrilor de curte, c5 moartea timpurie a embiionului este o cauzd, foarte frecventd a sterilitdtii primelor incrucigari. D-l Salter a comunicat recent rezultatele examinarii * p.rt. SOO oud produse prin diferite incrucigail intre trei specii de Gallus gi hibrizli lor. Majoritatea acestoi ou[ au fost fecundate gi in cele mai muite dintre oudle fecundate, embrionii fie cd s-au dezvoltat par{iai pierit_ apoi, fie cd au devenit aproape rnaturi, dar puii tineri nu au fosf capali.l" bili sd ecLozeze. Dintre puii care au eclozat, rnai mult de patru cincirni âu murit in primele zile sau cel rnult sdptdmini < fdrd nici o cauzTa aparentd, ci dupir cit se pare din simpla incapacitate de a trdi >, asifel incit din celb 500 de ou6 a, putut fi crescufi numai doisprezece pui. La plante, embrionirhtbrizi pier adeseori probabil in acelagi mod ; se gtie cel pulin cd hibrizii crescu{i din specii foarte deosebite sint uneori slabi gi pipernicili, pierind la o virstd timpurie. iri acest sens Max Wichura a comunicat recent unele fapte impresionante privind s5lciile hibride. Trebuie observat aici cd in unele cazurr de parteno genezd,, embrionii din oudle nefecundate ale fluturilor de mitase, parcurg stadiile tinere Ce dezvoltare gi apoi pier ca gi embrionii produgi prin incrucigare intre specii deosebite. Pind ce n-â* cunoscut aceste fapte nu-mi venea sd cred cd embrionii hibrizi mor atit de des la o virs_ti t_impurie, deoarece hibrizli, o datd. n[scu!i, sint in general sdndtogi gi trdiesc mult, Cugd cum vedem in exemplul catirului comun. Totugi hibrizii sint supusi unor condilii deosebite inainte gi dupd. nagterea lor : dac[ se nasc ;i trdiesc irr regiunea undg.trSiesc gi parinlii 1or, ei se gdsesc in general in condilii de viafd potrivite. Dar un hibrid posed[ numai jumdtate din natura gi constitulia mamei iale, de aceca este imposibil ca inainte de nastere, atit timp cit este hrdnit in corpul mamei sau in interiorul oului sau seminlei produse de mam5, sd fie expus unor conciilii intr-o mdsurd neootrivite gi prin urmare si fie susceptibil sd piard intr-o perioadd tim^ purie, mai ales cd toate organismele foarte tinere sint extrem de sensibile la conditii de viafd ddundtoare sau nefire;ti. Dar, in fond, este cel mai probabil ca adevdtata cauzd, sd rezide mai degrabi in vreo imperfecfiune a actului ini{ial de fecundare provocincl dezvoltarea imperfectd a embrionului, decit in condiliile la care este expusûlterior. In ceea ce privegte sterilitateahibrizilor ale cdror eiemente sexuale sint imperfect dezvoltate, lucrurile stau intrucitva altfel. M-am referit de mai multe ori la un mare numdr de fapte care ardtau cd, dacd animalele gi plantele sint mutate din condiliile lor naturale, este foarte probabil cd sistemul lor reproducdtor sd fie serios influ9n!at. De fapt, aceasta este marea stavild care se ridicd in fa{a domesticirii animalelor. Intre sterilitatea astfel provocat[ gi aceea a hibrizilor existd multe puncte de asemdnarc. Astfel, in ambele cazuri, sterilitateanu depinde de sdndtatea generaid gi este inso{itd adeseori de un exces de mdrime sau de cregtere luxuriantS. Apoi,

HIBRIDIZAREA

245

in ambele cazuri, sterilitatea se manifestd in grade diferite ; in ambele cazuri, elementul mascul este cel mai infuentabil.'aceasti uneori ins[ femela este mai mult influentatd. decit masculul. in amb ele cazuri, tendinla urmeaz5. citva timp afinitatea sistematic[, deoarece grupe intregi de animale gi plante devin neprociuctive sub influenla acelorasi condilii neflre,sti, iar grupe intregi de specii tind sf, producl hrbrtzi sterili. Pe de altd parte, cite o specie ciintr-un grup intreg rezistd uneori la mari schimbdri ale condiflilor, pdstrindu-qi neatinsS. fertrlitatea, iar unele specii din grupul dat produc hibrizi neobignuit de fertili. Pind nu va incerca, nimeni nu poate spune, dacl vrelrn animal oarecare se va reproduce in captivitate sau dacl vreo plantd exotici cultivatd va produce cu ugurinla serninfe. De asemenea nirneni nu pcate spune, pind nu va incerca, dacd doup specii oarecare ale unui gen vor produce hibrizi mai mult sau mai pufin sterili. In sfirgit cind organismele sint puse timp de mai multe genera{ii in condilii care nu le sint proprii, ele sint extrem de susceptibile si varieze, fapt care pare a se datora in parte afectirii speciale a sistemelor lor reproducdtoare, degi intr-o mai micd mdsurd decit atunci cind se produce sterilitatea. La fel se intimpld si cu hibrizii, deoarece descenden{ii 1or din genera{iile succesive s?nt fcarte inclinafi cdtre variabilitate, dupd cum all observat to{i experimentatorii. Vedem astfel cd atunci cind organismele sint puse in condilii noi gi nefiregti cind se produc hibrizi din incrucigareanefireascd, adoud specii, sistemul reprodu;i cdtor, independent de starea generald a sdnAtdlii, este influen{at intr-un mod foarte aseminltor. Intr4rn caz, condiliile de via\d, au fost tulburate, degi de mule ori atit de pulin incit nici nu observdm; in celdlaltcazadtcdin caztrlhibriztlor, condi{iile externe au rdmas aceleagi, dar organiza[ra & fost tulburatd prin faptul cd doud structuri gi constitulii distincte, cuprinzind binein{eles 9i sistemele reproducdtoare, au fost contopite intr-una singurd. Desigur cd este improbabil cd doui organiza[n sd se contopeascd intr-una singurd fdrd, sd se produci carecare tr.rlbur[ri ?n dezvoltarea, acliunea periodicd sau relaliile reciproce dintl'e diferitele pdrfi gi organe intre ele sau cu condiliile de viafa. Cind hibrizii sint incapabili sd se repr:odr-rcd inter se ei transmit descenden{ilor lor din genera{ie in generafie aceeagi orga.nizalie ccmpusa qi de aceea nu trebuie sd fim surpringr cE, sterilitatea lor, degi variabili in oarecare mlsurd nu scade; dimpotriv[, ea este chiar supusi sporirii, aceasta fiind in general rezultatul incrucigirii intre indivizi indeaproape inrudili, 3g& cLim am explicat mai inainte. Punctul de vedere de mai sns, dupd c&te sterilitatea hibrizllor ar fi eattzatd cle doud constitu{ii contopite intr-una singur[ a fost sustinnt cu tdrie de cdtre Mar Wichura. Trebuie admis totugi cd pe baza punctuh"ri de vedere de mai sus, sau a oricdrui alt punct de vedere, nu puiem ?nfelege o serie de lapte privitcare la sterilitatea hibrizilor. De exemplu, nu putem in'gelege fertilitatea inegald a hibrizilor proCu;i din incruci$5ri reciproce sau sterilitatea sporit[ la acei hibrizi care intimpldtor seamdni exceplionai de nrult cu vreunul din pdrinfii puri. Nu afirm c[ observafiile precedente pdtrund in esen{a lucrurilor; ele nu explicd de loc pentru ce un organism, cind este pus in condilii nefiregti, devine steril. Tot ce am incercat sd arit, este ci in doud cazuti, inrudite din unele puncte de vedere, sterilitatea este un rezult"at comun, in unul din cazuri pentru c5 au fost tulburate concliliile de vta[d., in celilalt caz pentru cd organizalra a fost turburatd prin contopirea a doud organisme

intr-unul singur.

246

ORIGINEA SPECIILOR

Un paralelism asemdndtor este aplicabil ;i unei alte categorii de fapte inrudite gi totugi foarte decsebite. Existd o credin{I veche gi aproape universalS, intemeiatd pe un mare numd.r de dovezi, pe care le-am expus in altd parte, dupd care schimbdrile ugoare in condiliile de via!5, sint folositoare tuturor fiin{elor vii. Vedem punerea in practic 5 (a acestei credinle) la fermierii gi grddinarii care mutd des semin{ele, tuberculii etc. de pe un sol pe altul, de la un climat Ia altul si invers. In timpul convalescentei animalelor, aprcape oricare schimbare in obiceiurile lor de via!5 are o influenfi deosebit de binefacdtoare. De asemenea, atit la plante cit gi la animale, este foarte clar ci o incrucigare intre indiviziideaceeagi specie, care diferd intr-o anumitS. mdsurd, dd vigoare gi fertilitate descendenlilor gi cd incrucigarea intre indivizi indeaproape inrudili continuatd timp de mai multe generafii, intre rudele cele mai apropiate,dacd, acestea sint finute in acelea;i condilii de via!5, duce aproape intotdeauna la scdderea mirimii, la slibiciune sau la sterilitate. De aceea, Fe Ce o parte se pare cd micile mcdificdri in condiliile de viali folosesc tuturor organismelor, iar pe de alti parte, cd ?ncruci;5rile usoare, adica incrucigdrile dintre masculii gi femelele aceleiagi specii, care au fost supugi unor condilii ugor diferite sau care au variat ugor, dau vigoare gi fertilitate descendenfilor. Dar, dupd cum am vlazut, organismele obi;nuite vreme indelungatd cu anumite condilii uniforme avute in stare naturalS., cind sint supuse, ala cum se intimpld in captivitate, unei puternice schimbdri a condiliilor lor de viald, devin foarte adesea mai mult sau mai pulin sterile gi gtim cd o incrucigare intre doud forme care au devenit foarte deosebite sau intre doud specii diferite, produce htbrizi care sint aproape intotdeuna intr-o anumitd m[surd sterili. Sint pe deplin convins cd acest dublu paralelism nu este de loc o intimplare sau o iluzie. Acel care va fi in stare sd explice de ce elefantul, ca gi multe alte animale, este incapabil de reproducere chiar cind e {inut intr-o captivitate parfialS in lara lui de bagtind, acela va putea sd explice cauza principald a sterilitalii generale a hlbrizilor. El va fi in stare sd explice in acelagi timp, cum se face cd rasele unora dintre animalele noastre domestice, care au fost adesea supuse unor condilii noi ,si neuniforme, sint pe deplin fertile intre ele, degi se trag din specii deosebite, care probabil cd ar fi fost sterile dacd s-ar fi incrucig at la origine. Seriile paralele de fapte ardtate mai sus par a fi legate intre ele printr-o conexiune comund dar necunoscutd, esenfial legatd, de principiul vie{ii. Acest principiu, dup5. d-l Herbert Spencer constd in faptul cd viaJa depinde de, sau chiar este ac{iunea gi reacliunea neincetatd a unor forle variate, care, ca ;i in toatd natutra, tind rnereu c6tre un echilibru, iar cind aceastd tendinfd este ugor tulburatd prin vreo schimbare, for{ele vitale igi sporesc puterea.

DIMORFISM $I TRII4.ORFISM RECTPROC

Vom discuta aici pe scurt aceastd problemb care, dupd cum vorn vedea, aruncd o oarecare lumind asupra hibridizdrii. Unele plante aparlinind unor or-

dine distincte prezintd doud forme care existd in numdr aproape egal si care nu diferi prin nimic in afard de organele lor reproducdtoare, gi anume una din forme are un pistil lung gi stamine scurte, iar cealaltd un pistil scurt ,si stamine lungi, grdunlele de polen ale ambelor plante avind dimensiuni deosebite. La plantele trimorfe, existd trei forme deosebindu-se de asemenea in privinla lungimii pisti-

HTRNINTZ \ REA

lelor gi staminelor,

in dimensiunea gi culoarea

247

grdunfelor de polen, ca ;i in unele alte privinfe: deoarece fiecare dintre aceste trei forme au doud categorii de stamine, toate trei formele posedd impreund gase gfupe de stamine gi trei feluri de pistile. Aceste organe sint atit de proporlionate unul fa{6 de celdlalt in privin{a lungimii, incit la dou6 din formele respective jumdtate din stamine se gdsesc la acelagi nivel cu stigmatul formei a treia. Am ardtat, gi rezultatul a fost confirmat de alli observatori, cd pentru a obline fertilitate deplin[ la aceste plante este necesar ca stigmatul unei forme sd fie fecundat cu polenul luat de la staminele de. indlfime corespunzdt-oarc ale altei forme. Astfel incit la speciile dimorfe, doud uniri pe care le putem denumi legitime, sint pe deplin fertile, iar doud pe care le putem denumi nelegitime, sint mai mult sau mai pufin nefertile. La speciile trimorfe, gase impreundri sint legitime, respectiv pe deplin fertile, iar doudsprezece sint nelegitime, respectiv mai mult sau mai pulin nefertile. Nefertilitatea care poate fi observatd,la diferite plante dimorfe gi trimorfe cind sint fecundate nelegitim adicd cu polen luat din stamine necorespunzdtoare in privin{a inal{imii cu pistilul, diferi mult ca grad, merglnd pin[ la sterilitate completI, exact in acelagi rnod ca la incrucigdrile de specii deosebite. Dupd cum la acestea din urm[, gradul de sterilitate depinde in cea mai mare mdsurd de caracterul mai mult sau mai pulin favorabil al condiliilor de viaf6, acelagi lucru l-am putut constata qi la impreundrile nelegitime. Este bine cunoscut faptul cd dacd se pune polen de la o specie distinctd pe stigmatul altei flori ;i apoi se pune polenul propriu ale acesteia din urmd pe acelagi stigmat, chiar dupd o indelun gatd. trecere de timp acliunea polenului propriu este atit de puternic predominantd, incit in general anihileazd efectul polenului strdin ; la fel se intimpld cu polenul diverselor forme ale aceleiagi specii, deoarece polenul legitim este accentuat predominant fald de polenul nelegitim, atunci cind ambele sint puse pe acela,si stigmat. Am verificat acest lucru fecundind mai multe flori, intii nelegitim, rar dupd douizeci gi patru de ore, legitim, cu polen luat de la o varietate coloratd intr-un fel particular ; toate plantele obfinute au avut flori colorate asemdnStor. Aceasta dovedegte cd polenul iegitim, de;i aplicat cu doudzecl gi patru de ore mai tirziu, a anihilat cu totul sau a impiedicat acfiunea polenului nelegitim aplicat anterior. De asemenea, dupd :um la efectuarea incruci;drilor reciproce intre aceleagi doud specii exist[ uneori o mare diferenld intre rczultate, acelagi lucru are loc ;i la plantele trimorfe ; a;a de pild5, forma cu stil mijlociu, de Lythrum salicaria a fost fecundatd nelegitim cu cea mai mare ugurinld cu polenul formei cu stamine mai lungi gi stilul scurt ;i a produs multe seminte ; dar aceastd din urmd formd nu a produs nici o singurd sdmin!6 cind a fost fecundatd (cu polen) din staminele mai lungi ale formei cu stil mijlociu. In toate aceste privinte.- ca gi in altele care ar putea fi addugate, formele aceleiaqi specii neindoelnice,Etunci cind sint unite neligitim, se comporti exact in acelagi fel ca doui specii distincte atunci cind sint incrucigate. Aceasta m-a deterrninat sd observ cu gii3e timp de patru ani numeroase plante oblinute din diferite uniri nelegitime. Rezultatul principal este cd aceste plante nelegitime, cum pot fi numite, nu sint complet fertile. Din specii dimorfe pot fi oblinute atit plante nelegitime cu stil lung clf ;i plante cu stil scurt, iar din plantele trimorfe pot fi oblinute toate trei formele nelegitime. Acestea din urmd pot fi unite corespunzdlot in mod legitim. Dacd s-a procedat aga, nu existd nici un motiv vizibil ca ele sI

2+8

() II I

GINE

.SPiIC I ILON

tot atit de multe seminle cit gi pdrin{ii lor cind au fost fecundali legitim. Dar nu se intimpld astfel. Ele sint toate nefertile in diferite gracle, unei.' fiind sterile in a;a misurd incit nu au produs timp de patrtt ani nici o sittgurd sdrninld sau capsuld de seminle. Sterilitatea acestor plante nelegitime, aturrcr cind sint unite intre ele intr-un fel legitim, poate fi comp aratd. cu sterilitatea hibrizilor cind se lncrucigeazd" inter se. Pe de alt[ parte, dacd. un hibrid â&#x201A;ŹStrincruci;at cu vreuna din speciile parentale pure, sterilitatea este de obicei mttlt redusd. Tot astfel se intimplS cind o plantd nelegitimd este fecundatd de o plantai legitimd. Dupd cum sterilitatea hibrizllor nu merge totdeufia paralel cu greutatea primei incrucigdri a celor doud specii parentale, tot astfel sterilitatea unor plante nelegitime era neobignuit de mare, in timp ce sterilitatea unirii din care au provenit nu era de loc mare.La hibrizii obiqnuili din semin{e luate ctin aceeagi capsuld. gradul de sterilitate este variabii prin nas-tere; acelas ilucru se manifestl intr-nit mod pronunlat gi la plantele nelegitime. In sfirgit, mulli hibrizi au flori din bel$ug gi infloresc multd vreme, in timp ce alli hlbrizi mai sterili produc flori puJine gi sint pipernicili, slabi1' cazttri intru totui asem5ndtoare se intilnesc la clescenden{ii ai diferitelor plante dimorfe gi trimorfe. nelegitimi "+ In general, intre plantele nelegitime gi hibrizi existd cea mai perfectd identitate in privin\a caracterelor qi comportamentului. Se poate afirma aproape fdrd exagerare cd plantele nelegitime sint hlbrizt produgi in limitele aceleiagi specii, prin impreunarea improprie a anumitor forme, in timp ce hibrizii obignuili sint produgi dintr-o impreunare improprie intre a$a numitele specii distincte. Am vd,zut de asemenea cd existTa cea mai mare asemdn[re, din toate punctele de vedere, intre primele uniri nelegitime gi primele incruci;dri intre specii distincte. Poate cd acest lucru va fi mai evident dac[-l ilustrdm printr-un exemplu : sd presupunem c[ un botanist gdsegte dou6 varietSli bine exprirnate (qi acestea existd) de Lythrum salicariq trimorf cu stilul lung, ;i ci vrea sd deterrnine prin incruci;dri, dacd sint distincte ca specii. El va vedea cd. plantele proCuc numai o cincime din numlrul de seminle corespunzdtor gi cd se comportd sub toate aspectele ardtate mai inainte ca gi cind ar fi dou[ specii distincte. Dar pentru a fi sigur, va cregte plante din presupusele sale semin{e hibride, gi va gdsi cd ele sint forme atinse de nanism, degenerate gi total sterile, iar sub toate celelalte aspecte se comportd ca hibrizli obignuili. El va putea sus{ine cd a dovedit astfel, conform pdrerii generale, cd aceste doui varietili sint specii la fel dc bune gi de clistincte ca oricare alteie, dar se va ?ngela intru totul. Faptele citate despre plantele dimorfe gi trimorfe sint irnportante deoarece ne aratd mai intii, cE dovacla fiziologicd a fertiliffilii reduse, atit la prirnele lncruciglri cit 9i la hibrizi nLr constituie un criteriu valabil pentru deosebirea speciilor, iar in al doilea rind pentru cd vom putea concliideap existd o legdtr"rrd necllnoscutd intre nefertilitatea unirilor nelegitime gi nefertrlitatea descendenlilor lor nelegitimi gi vom fi indrept[fiti s[ extindern acelagi punct de veCere asupra primelor incruci;dri gi asupra hibrizilor; in al treiiea r?nd, pentru cd gdsirn, iar aceasta mi se pare de o deosebiti importanf[, cd pot exista douir sau trei forme ale aceleiagi specii, care s[ nu difere sub nici un aspect in ceea ce privegte strnctura sau consti'tufia fald de condiliile externe care totugi s5 fie sterile cirrd sint impreunate 9i intr-un anumit fel. Astfel, trebuie sd rearnintim c'/a impreun area elementelor sexuale ale indivizilor aceleiagi forme, de pilda a doud forme cu stilul lung, nLr producd

HIBRI]JIZA

TTE,A

lJir

are ca rezultat sterilitatea, in timp ce impreunarea elementelor sexuale proprii altor doud forme distincte, este fertil6. Prin urmare, la prirna vedere acest fapt apare clr totul invers decit se petrece in unirile obignuite ale indivizilor aceleiarsi specii qi in incrucigdrile dintre specii deosebite. Este totu;i indoielnic, c[ intr-adevdr a;a se intimpla in realitate ; dar nu voi insista asupra acesttri subiect obscur. Oricum ar fi insd, din examinarea plantelor dimorfe gi trimorfe, pntem trage concluzia probabild, c'a sterilitatea speciilor distincte incruci;ate ;i a progeniturii Ior hibride, depinde exclusiv de natura elementelor sexuale gi nu de vreun fel de deosebire a structurii sau constitu{iei lor generale.La aceeagi concluzie ajungem de asemenea, dacd, examindm incrucigirile reciproce, in care masculul unei specii nu poate fi impreunat sau poate fi impreunat numai cu mare greutate, cu femela unei alte specii, in timp ce incrucigarea inversS poate fl efectuatd cu perfectd u.surin!5. Giirtner, acest excelent observator, conchide de asemene a cd speciile sint sterile cind sint incrucigate, datorit[ diferen{elor legate de sistemele lor reproducltoare.

FERTILITATEA VARTETAILOn lX CaZUr IUCRUCr$ARTLOR, CA $i FERTILITATEA DESCENDENTILOR LOR METI$I NU ESTE GENERALA Ca un argument covirgitor s-ar putea spune c[ trebuie sa existe o deosebire esen{iald intre specii gi varietdli, intrucit acestea din urmd, oricit de mrilt s-ar deosebi unele de altele in privin{a aspectului exterior, se incrncigeazd ctr perfect[ ugurin(d gi produc descenden{i perfect fertili. Cu unele excep{ii pe care Ie vom arrata aici, admit intru totul ci aceasta constituie regula general5. Dar problerna cr-rprinde numeroase dificult[1i, deoarece privind varietdlile produse in naturd vedent cl dacd dou[ forme cunoscute pind in prezent ca fiind variet5{i se dovedesc a fi sterile intre ele intr-o mdsurd oarecare, ele sint imediat clasificate de majoritatea naturaligtilor drept specii. De exemplu, scinteiula (Anagallis) albastri ;i rogie, considerate de majoritatea botanigtilor ca va.rietd{i sint dupl Grirtner cu totul sterile cinci sint incruci;ate, si in consecinf[ ei le clasificd ca specii sigure. Dac[ argumentdm astfel ffu6, a ie;i din cerc (adic[ din aceast[ presupunere) fertilitatea tuturor varietdlilor produse in naturd va fi desigur admis6. Daci privim insd varietiiile procluse saupresupuse a fi produse in stare dcmestic6, ne cuprinde gi aici oarecare indoial[. Intr-adevdr atunci cind se spune, de pild5, cd unii c?ini domestici de bagtind din America de Sud nu se irnperecheazd ugor cu ciinii europeni, explica[ia care ii va veni fiecdruia in minte ;i care probiibil, este cea adevdratd, este ci ei provin din specii originar distincte. Totugi deplina fertilitate a atitor rase domestice, care se deosebesc mult intre ele plin inf5ligare, de pilda a raselor de porumbei sau de varzd, consiituie un fapt remarcabil, mai ales dacl ne gindim cit de multe specii existd care degi se aseamdn[ fcarte mult, sint cu totul sterile cind se lncruci;eazil intre ele. Totu;i, diverse considerente ne fac sd recunoagtem c[ fertilttatea varietdlilor domestice nr] este atit de remarcabild. in primul rind, trebuie observat cd graciul de decsebire extern[ intre doud specii nu este o cdl6,ttzd, sigurd in privinfa gradului lor de sterilitate, reciprocd, cie asemenea gi cind e vorba de varieftti, astfel de deosebiri nu pot fi o c'ali.tuzd sigur6. Este sigur cd,la specii, cauza constd numai in deosebirile constitr-r1iei lor sexuale. Or, condi{iile variabile cdrora le-au fost supuse animalele domestice qi plantele cultivate au

250

ONIGINEA SPECIII,OR

avut o tendin{6 atit de micd sd le modifice sistemele reproducdtoare intr-un mcd care sd ducd la sterilitate reciprocd, incit avem motive serioase sd admitem doctrina direct opusd, aceea a lui Pallas, dupa care astfel de condilii elimind in general aceastd tendin(5, in a;a fel incit descendenlii domestici ai speciilor care in stare naturald ar fi fost intr-o oarecare mdsurd sterile dacd s-ar fi incrucigat, devin perfect fertili intre ei. La plante, cultivarea este atit de departe de a provoca o tendinfa de sterilitate intre specii distincte, incit in mai multe cazuri bine confirmate, pe care le-am amintit, unele plante au fost influen{ate in mod opus, devenind incapabile de autofecundare, pdstrind insi capacitatea de a fecunda gi de a fi fecundate de alte specii. Dacd se admite teoria lui Pallas despre eliminarea sterilitdlii prin respinsd numai cu greu, atunci domesticire indelung continuatd, gi ea poate devine cu totul improbabil faptul cI aceleagi condifli, indelung continuate, pot s[ provoace aceasti tendin{6, degi in anumite cazuri, la specii avind o constitu{ie particulard, sterilitatea poate uneori provocatd de ele. Cred cd putem astfel in{elege, de ce nu s-au produs la animalele domestice varietdli reciproc sterile ; ;i de ce s-au observat la plante numai pu{ine cazuri de acest fel, pe care le vom expune imediat. Dificultatea reald a acestei probleme, dupd cum rni se pare, nu const[ in ce varietd{ile domestice nu devin reciproc nefertile dupd ce au fost incrude a ;ti ciqate, ci de a gti de ce s-a produs acest lucru in mod atit de general la varietdtile naturale, de indatd ce ele au fost modificate permanent intr-o mdsurd suficientd pentru a fl ridicate la rangul de specie. Sintem departe de a cunoagte in mod precis cauza gi acest lucru nu este de mirare dacd {inem seama cit de negtiutori s?n-

tem in privinfa activitatii normale gi anormale a sisternului reproducdtor. Dar putem vedea cd speciile, datoritd luptei pentru existenld cu numero;ii lor concurenti, au fost expuse timp de perioade indelungate unor condilii mai uniforme decit varietdlile domestice ;i acestea au dus desigur la un rezultat foarte deosebit. Astfel gtim cit de des devin sterile animalele gi plantele sdlbatice cind sint luate din condiliile lor naturale gi supuse captivit5tii, iar func{iunile de reproducere ale organismelor care au trdit mereu in condilii naturale vor fi probabil de asemenea f oarte sensibile influenfei unei incruci;dri nefiregti. Organismele domesticite, pe de altd, parte, dupd cum aratd. simplul fapt al domesticirii 1or, nu au fost chiar de la inceput prea sensibile fa[d de schimbdrile lor de via[d, gi pot rezista acum in general unor schimb5ri repetate ale condiliilor cu o fertilitate nernicgo ratd., putind produce varietd{i, care numai in micd mdsurS. vor fi susceptibile de deranjare a sisternului reproduc[tor, prin incruci;are cu alte varietdli care s-au niscut intr-un mod asemindtor. M-am exprimat ca gi cum varietSfile aceleiagi specii ar fi invariabil fertile atunci cind sint incrucigate intre ele. Dar este imposibil sE nu admili evidenla existen{ei unui oarecare grad de sterilitate in citeva cazuri care urmeazd gi pe care le voi expune pe scurt. Mdrturia lor este cel pufin la fel de bund ca gi aceea pe baza cdreia credem ln sterilitatea unui mare numdr de specii. Mai mult, ea se intemeiazd gi pe mdrturiile adversariior noqtri, care in toate celelalte cazuri considerd fertilttatea gi sterilitatea drept criterii valabile pentru deosebirea dintre specii. Gdrtner a , cultivat timp de mai mulli ani un soi pitic de porumb cu boabe verui gi o varietate inaltd cu boabe rogii ; plantele cre;teau una linga alta in grddina lui ; de;i ele au sexe separate nu s-au incrucigat nicio datd in mod natural. El a fecundat apoi

25!

HIRRI NIZA R EA

flori ale unui soi cu polenul celuilalt soi, dar numai un sl^ngur ;tiulete a produs seminle gi acest singur qtiulete a dat numai cinci boabe. In acest cez, manipularea nu a putut fi daun[toare, dat fiind faptul cd plantele posedau sexe separate. Cred cd nimeni nu se gindegte cd aceste variet[fi de porumb sint specii treisprezece

decsebite gi este important de observat cd plantele hibride oblinute astfel, erau complet fertile, astfel incit nici Giirtner nu a indrdznit sd considere cele doul variet5li drept specii distincte. Girou de BuzareingLles a incruci;at trei varietSli de dovleac care posed[ fecundarea lor reciprocd ca gi porumbul sexe separate autorul afirmi este cu atit rnai grea cu cit diferen{ele dintre ele sint mai mari. Nu ;tiu cit de mult ne putem increde aceste experienf e, dar formele cu care s-a intemeiazd experimentat au fost clasiflcate de Sageret drept varietdli iar el clasificarea in primul rind pe criteriul sterilitdlii la aceeagi concluzie a ajuns qi Naudin. Exemplul urmdtor este cu mult mai izbitor gi pare la inceput de necrezut, dar este rezultatul unui numdr uimitor Ce experienle efectuate timp de rnai mul1i ani pe noud specii de Verbascum, de un observator atit de bun,si un martor atit de ostil ca Gdrtner : varietdfile galbend ;i albi ale uneia din specii cind sint ?ncrucigate, produc mai pu{ine semin{e decit varietAtile colorate la fel ale aceleia;i specii. Mai mult, el afirmd cd. atunci cind varietd{ile galbend ;i albd ale unei specii sint incrucigate cu varietd{ile galbend gi albd ale unei alte specii, se produc mai multe seminfe din incruci;drile florilor colorate la fel decit din ale celor colorate diferit. D-l Scott a experimentat de asemenea cu specii gi varietii{i de Yerbascum ;i degi nu este in mdsurd sd confirme rezultatele lui Grirtner asupra incrucigdrilor dintre speciile distincte, gdsegte cd varietd{ile colorate diferit ale aceleia;i specii produc mai pu(ine semin{e, in propor{ie de 86%, de cit varietS{ile colorate la fel. Totugi aceste variet5{i nu se deosebesc sub nici un aspect, in afard. de culoarea florilor, iar uneori o varretate poate fi ob{inutd din semin{ele celeilalte varietd(i. Kolreuter, a c[rui exactitate in pdreri a fost confirmati de to{i observatorii ulteriori, a dovedit faptul remarcabil cd o varietate particular[ a tutunului comun era mai fertilS decit celelalte varietd{i atunci cind se incruci;a cu o specie foarte deosebitd. El a experimentat cu cinci forme care de obicei sint considerate ca varietdi, pe care le-a trecut prin cea mai severd probd, gi anume a incruciqdrilor reciproce, ;i a constatat ci descendenlii lor meti;i erau complet fertili. Dar una din aceste cinci varietdli, folositi indiferent ca tatd sau ca nramd, atunci cind era incrucigatd cu Nicotiana glutinose, producea intotdeauna hibrizi ceva mai pufin sterili dec?t cei rezultali din incrucigarea celorlalte varietifi cu N. glutinosa. Aqa dar, sistemul reproducdtor numai al acestei variet[li trebuie sd se fi rnodificat intr-un anumit fel 9i intr-o anumitd mdsurd. Pe baza acestor fapte, rezultd cd nu se mai poate susline cd atunci cind se incruci;eazd, varietdlile sint invariabil gi intru totul fertile. Datd fiindmarea greutate de a confirma nefertilitatea varietdlilor in stare naturald, deoarece dacd o presupusd varietate se dovedegte a fi neiertild intr-un grad oarecare, va fi in general clasatd ca specie; linind apoi seama cd omul observd numai caracterele externe ale varietdlilor sale domestice gi cd asemenea varietdli nu au fost supuse timp de perioade indelungate unor condilii de viald uniforme; {inind seama de toate acestea

; in

;

i;i

252

ORIGINEA SPECIILOR

putem conchide cd in cazul incruciqdrii, fertilitatea nu constituie o deosebire fundamentalS intre variet[Ji gi specii. Sterilitatea generald a speciilcr incrucigate poate fi consideratd, cu toat[ siguran{a nu drept o achizitrie speciald sau o inzestrare particular6,, ci drept ceva intimpldtor legat de schimbdrile de naturd necunoscuta ale elementelor lor sexuale. COMPARATIA IX:INB HIBRIZI $I METI$I, INDEPENDENT DE FERTILITATEA LOR

Independent de problema fertilitdlii, descenden{ii speciilor gi varietdlilor pot fi compara{i sub mai multe alte aspecte, atunci cind se incmc\eazd,. Gdrtner iate a dorit foarte mult sd traseze o linie de demarca{ie distinctd ?ntre specii gi varietd{i, nu a putut gisi decit foarte puline si, dupd cum mi se pare, fcarte neinsemnate deosebiri ?ntre aga-numilii descendenli hibrizi ai speciilor gi aga-numilii descendenli meti;i ai varietdJilor. Iar pe de alti parte, ei se aseamdni considerabil sub multe aspecte importante. Voi examina aici aceastd prcblemi foarte pe scurt . Cea mai irnportantd deosebire consti in faptul ci in prima generafie, metigii sint maivariabili decit htbrizii. Dar Gflrtner admite cd hibrizii speciilor cultivate de multd vreme sint adesea variabili la prima generalie; personal am vdzvt asemenea cazuriizbitoare. Grirtner admite apoi cd hibrizii dtntre specii deaproape inrudite sint mai variabili decit hibrizii dintre specii foarte deosebite ceea ce aratd c[ deosebirea in gradril de variabilitate scade treptat. Dacd metigii gi hibrizii, care sint mai fertili, sint reprodugi timp de mai multe generafii, este binecunoscutd in ambele cazuri aparitria unei mari variabilitati a descendenlilor ; dar se pot da citeva exemple de hlbrizi gi metigi care pisfteazd. mult timp un caracter uniform. Totugi, variabilit"atea generafiilor succesive este poate mai mare la metigi decit la hrbrizi. Aceastd variabilitate mai mare a metigilor fa\6 de hibrizi nu este de loc surprinzdtoare. Parin{ii meti;ilor sint varietdli ;i in majoritatea lor varietdli domestice (s-au fdcut foarte pu{ine experien{e asupra varietdlilor naturale), iar aceasta implic[ faptul cd aici a arrut loc o variabilitate recentd, care adesea va continua gi pe cea generatd de actul incrucigdrii..Mica variabilitate a hrbrizilor din .va intdri prima generafie, in contrast cu cea din generafiile urmdtoare este un fapt curios gi meritd sd i se acorde atenfie, deoarece duce la punctul meu de vedere asupra uneia din cauzele variabilitdtii obignr-rite, gi anume la aceea cd, sistemul reproduc[tor frind extrem de sensibil la condilii de viald schimbate nu reugegte in aceste imprejurdri sd-gi efectueze func{iunea lui normald de a p^roduce descenden{i foarte asemdndtori sub toate aspecteie cu forma parentald. In ceea ce privegte hibrizii din prima generalie, ei descind din specii (exceptind pe cele indelung cultivate) ale c[ror sisteme reproducbtoare nu au fost influenfate in nici un fetr gi nu sint variabili. Dar hibrizii au sistemele reproducdtoare serios influenjate, iar descenden{ii lor sint foarte variabili. Dar sd ne lntoarcem la compara{ia noastrd intre metigi ;i hibrizi. Geirtner spune cd metigii sint mai susceptibili decit hrbrizii sd revind la vreuna din forrnele parentale; chiar dacd acest lucru este adevdrat, el reprezint'|a numai o deosebire de grad. Mai mult, Getrtner, afirmd hotirit cI hibrizu plantelor cultivate de mult sint mai curind supu;i revenirii decit hibrizii speciilor in stare natural[ gi aceasta

HIBR IDIZAN EA

n-,i ;.J O

explicl probabil curioasa deosebire dintre rezultatele obliuute. de diferili observatori : istfel Max Wichura se indoegte de faptul cd hibfizlt revin vreodatd, la formele lor parentale gi el a experimentat cu specii necultivate de salcie, pq cind pe de alt[ porte, Naudin insistd in termenii cei mai categorici asupra tendinlei aprcape universile a hibrizilor, cdtre reversibilitate qi a experimentat mai ales cu plaute cultivate. Gdrtner spune mai Ceparte cd dacd dou6 specii oarecare, .9.1i inrudite in mcdul cei mai apropiat, sini incrucigate cu a treia specie, hibrizii sirlt foarte diferili unii de alliij pe cind dac[ se incruglVeazd doui variet?a\i foarte deosebite aie unei specii cu' altd specie, hibrizii nu difer[ mult. Dar aceastd concluzie, in mdsura in care pot s5-mi dau seama, este interneiat[ pe. o singurir experien![ ;i opus6 rezultatelor obfinute in mai multe experien{e de citre Kolreuter. pare ^ direct Acested sint toate neinsemnatele deosebiri pe care Gdrtner le poate gisi

intre planteie hibride gi cele metise. Pe de aIt'|a. pa1te, gradeJe- gi -f:Jul de aserndnare dintre metigi gi hibrizi gi p[rinfii lor respectivi, in.special .la_hibrizii produgi de specii apropiai inrudite,-urmeazh, dupd Giirtner aceleagi legi, Cind se.incructgea]d doud specii, una ciintre ele are uneori o forfd pre{oryinantd de a imprim_a hibridului asem Tanarea cu ea. A$a cred eu c[ se intimpld la varietilile plantelor, iat 1a anirnale, o varietate posedA adesea in rnod cert aceastd for{d de.predominare asupra altei uuii.tali. Plantete hibtide oblinute dintr-o incrucigare reciprocd sint de obicei foarte asemlnitoare unele cu altele, qi la fel plantele metise dintr-o incrucigare reciproc6. Atit hibrizii, cit 9i metigii, pot fi readugi ia oricare din forrnele parentalc prin incruci;dri repetate fn generafiile succesive cu pdrintele respectir'. put. ^ Aceste diverse obseivalii par si fie aplicabile gi animalelor, dar_ problema aceasta este cu mult mai complicatd, in parte datoritd existenf er caracterelor sexuale secundare, gi mai ales datoritd predomindrii la unul din sexe a capacidfii de a transmite'aiemianarca sa celuilalt, atit in cazul cind o specie se incrucigeazd cu atunci cind se incruciqeazd dou[ variet[li. De exemplu, eu cred ci au a\ta, cit gi 'acei autori care susfin c[ mlgarul posed[ o capacitate preclominantl dreptate fal1t de cal, astfel incit catirutr cit gi bardoul seamdnd mai mult cu m[garul decit cu calul; mai cred cd" aceasti capacitate predominanti este mai puternic exprirnat[ la mdgar decit Ia mdgdrild, astfel incit catirul care este descendentul m[garului gi al iepii, seamdnd mai mult cu un mdgar decit descendentul mdgdrilei cu un armdsar. ' Unii autori dideau multd importanfd faptului presupus cd numai metigii nu au caractere intermediare, ci seamdni mult cu unul din pdrinli. Dar aceasta se intimpl[ uneori 9i la hrbrizi, degi recunosc ci mult mai rar decit la metigi. Examinind caiurile pe care le-am adunat, de animale incrucigate semdniud mult cu unul din p6rinli, aseminirile par a se limita mai ales Ia caracterele de naturd oarecum monstruoasd gi apdrute brusc - ca albinism, melanism, deficienle ale'cozli sau ale coarnelor sau-degete suplimentare la membrele anterioare sau posterioare, gi nu au nici o legdtuiA cu caracterele care au fost dobindite lent prin selec{ie. TenAinla cdtre intoarcerea bruscd la caracterele pure ale vreunuia din plr:inli se intimdin variet[fi produse adesea in mod pl6 ^btupmult mai curind la metigi, care descind gi avild un caracter semimonstruos, decit la hibrizi, care descind din_specii , produse lent gi natural. in general, sint de acord intru totul cu dr. Prosper Lucas, bat. dupa ce a examinat uh numdr enorm de fapte privind animalele, .ajqlee la colcluzia cd legile asemdndrii dintre copil gi parinlii s[i sint aceleagi, indiferent dacl cei doi parin{i se deosebesc pufin sau mult, adicl indiferent dac[ se incruci;eazd

251

OITIGINEA SPECIILOR

intre ei indivizir aceleia;i varietdli sau indivizii aparlinind unor varietdli sau specii diferite. Independent de problema fertilitdfii gi sterilitdlii, in toate celelalte privinle pare sd existe o aseminare generali si mare intre descendenlii speciilor gi varietalilor incrucigate. Dacd vom considera speciile ca fiind special create ;i varietAtile ca fiind produse de legi secundare, aceastd asemdnare, ar putea sd ne uimeascd. Ea insd este intru totul de acord cu punctul de vedere cd nu existd deosebiri esen{iale intre specii gi varietdfi. REZUMATUL CAPITOLULUI Primele incrucig[ri intre formele destul de deosebite pentru a fi clasificate ca specii gi hibrizii lor sint in general - degi nu intotdeauna - sterile. Sterilitatea este de toate gradele gi aCese a atit de neinsemnatd incit experimentatorii cei mai atenli au ajuns la concluzii diametral opuse, clasificind formele pe baza acestui criteriu. Sterilitatea este variabild de la nagtere, la indivizri aceleiagi specii gi este extrem de sensibild la influenfa condiliilor favorabile gi nefavorabile. Gradul de sterilitate nu urmeazd in mod strict afinitatea sistematicS, ci este guvernat de o serie de legi ciudate ;i complexe. in general, acest grad este diferit iar uneori chiar foarte diferit la incrucigdrile reciproce intre aceleagi doud specii. El nu este intotdeauna la fel ia prima incrucigare gi la hibrizii produgi din aceastd incrucigare. Dupd cum la altoirea pornilor, capacitatea unei specii sau varieta{i de a se prinde pe alta este in funclie de deosebiri ale sistemelor lor vegetative, in general de naturd necunoscutd, tot astfel la incrucigdri, ugurin(a mai mare sau mai micd cu care o specie se impreuneazd cu alta depinde de deosebiri necunoscute ale sistemelor lor reproduc[toare. Nu existd nici un motiv si credem cd speciile au fost inzestrate special cu grade diferite de sterilitate pentru a impiedica incrucig area gi metisarea lor in naturd, dupd cum nu existd vreun motiv sd credem cd arborii au fost special inzestrali cu grade de incapacitate variate gi intrucitva analoge in privinla posibilitatii de altoire, pentru a impiedica concregterea lor in pddurile noastre. Sterilitatea primelor incruci;dri gi a progeniturii lor hibride nu a fost dobinditd prin seleclie natural5. In cazul primelor incrucigdri, sterilitatea pare sd depinda de mai multe imprejurdrr1' in unele cazuri, carrza este mai ales moartea prematurd a embrionului. In cazul hibrizilor, sterilitatea depinde, dupd cum se pare, de faptul cd intreaga lor organizafie a fost tulburatd prin contopirea a doud forme distincte sterilitatea lor fiind strins inruditd cu aceea carQ afecteazd, atit de frecvent speciile pure, cind sint expuse unor condilii de viald noi ;i nefiregti. Cel care va explica aceste din urmd cazuri, va fi in mdsurd sd explice gi sterilitatea hibrizilor. Acest punct de vedere igi gdsegte o puternicd confirmare intr-un paralelism de altd naturd gi anume, pe de o parte schimbdrile mici ale condiliilor de viafa sporesc vigoarea gi fertilitatea tuturor organismelor, iar pe de altd parte, incrucig area formelor care au fost slrpuse unor condilii de viafd ugor diferite sau care au variat, favorizeazd mdrimea, vigoarea gi fertilitatea descendenfei. Faptele expuse cu privire la sterilitatea unirilor nelegitime ale plantelor dimorfe gi trimorfe ,si a progeniturii lor nelegitime dovedesc cd in toate cazurlle existd probabil o legdturd necunoscutd care unegte gradul de fertilitate al primelor uniri cu cel al descendenfei. Examinarea

HIN RI NIZAR E A

ZDJ

acestor fapte de dimorfism, ca ;i rezultatele incrucigdrii lor reciproce, duce in mod clar la concluzia cd prima cauzd a sterilitatii speciilor incrucig ate rezidd in deosebirile dintre elementele lor sexuale. Dar in cazul speciilor distincte, nu gtim de ce aceste modificdri mai mari sau mai mici ale elementelor sexuale ducind la nefertilitatea lor reciproc[, au devenit atit de generale; se pare insd cI acest lucru este intr-o anLlmitd legdturd strinsd cu faptul cd speciile au fost timp de perioade indelungate expuse unor condilii de via!6 aproape uniforme. Nu este de mirare, cd greutatea de a incruciga dou[ specii oarecare gi sterilitatea descenden{ilor lor hibrizi concordd in majoritatea cazurilor, chiar dacd se datoreazd unor cavze distincte, deoarece ambele depind de cuantumul deosebirilor dintre speciile care se incruci;eazd. Nu este de mirare de asemenea cd. ugurin{a primei incrucigdri, fertilitatea hibrizilor produgi astfel gi capacitatea de a fi altoili unul pe altul-degi aceastd din urmd capacitate depinde evident de imprejurdri foarte diferite - merg toate paralel pind la un anumit punct cu afinitatea sistematicd a formelor supuse experienfei, deoarece afinitatea sistematicd include asem5ndri de tot felul. $i primele incrucigiri intre forme cunoscute ca varietdli sau suficient de asemdndtoare pentru a fi considerate ca varietdti, gi descendenlii lor metigi, sint in generai fertile, dar nu intotdeauna dupd cLlm se pretinde adesea. Nici aceastd fertilitate aproape universald gi completd nu este surprinzdtoare dacd ne amintim cit de ugor nimerim intr-un cerc vicios al argumentelor cu privire la varietdlile naturale gi dac[ ne reamintim cd numdrul cel mai mare de variet[fi au fost produse in stare domesticd prin seleclia deosebirilor doar exterioare 9i cd varietdfile nu au fost supuse mult timp unor condilii de via15 uniforme. Ar trebui de asemenea re{inut in mod special cd domesticirea indelun gatd tinde si elimine sterilitatea gi este, de aceea, pulin probabil ca ea a dat nagtere acestei insugiri. Independent de problema fertilitdlii, existd cea mai strins[ asemdnare generald sub toate celelalte aspecte intre hlbrizi gi metigi -- in privin{a variabilit5tii lor, in puterea lor de absorbire reciproc[ prin incrucig[ri repetate gi in mogtenirea caracterelor ambelor forme parentale. In sfirgit, degi sintem tot atit de ignoranli in privinla cauzer precise a sterilitSlii primelor incrucigari gi a hibrizilor, ca gi in problema cauzei pentru care animalele gi plantele scoase din condiliile lor naturale devin sterile, totugi faptele expuse in acest capitol nu mi se par opuse pirerii cd speciile au existat Ia inceput ca varietdfi.

CAPITOLUL X

DESPRE IMPERFECTIA CRONICII GEOLOGICE Despre lipsa in prezent a varietci(ilor intermedlara; despre netura rarietritilor internrccliare dispdrute; despre nuntdru! lor - Stabilirea tintpului scurs, dupd ttiteza denutlaliei;i a depuitt:ri[or - Stabilirea tn ani a tintpului sclrrs - Despre sdrdcict colcctlilor noastrc paleontoloqice Despre intermiten{a fornwyiunilor gaologice - Dcspre tlenudarea .suprafc{clor. graniticc.-

?iixi,:

!f;): ,';':;:"::,': ;"":;;:":;;,,';{:':;:;!:,';"!:::,';:li,if,,o,",o,')!':,::i:"i:::i::;" Vechinrea printintultti

Iouihil.

In capitolul gase am enumerat principalele obiec{ii care pot fi ridicate pe drept impotriva p[rerilor sus{inute in acest volum. Cele mai mLllte cJintre ele aLr gi fost discutate. Una din ele, si anume caracterlrl distinct al speciilor gi faptr-rl ci |

nu sint legate intre ele prin intermediul a nenumerate verigi de tranzitie, constituie o dificultate foarte evidentd. Am ardtat motivele pentrLl care asemenea verigi de obicei nu sint gdsite in prezent, in conditii aparent foarte favorarbile existen{ei lor, cum ar fi o regiune intins[ gi continud, prezentind treceri gradate ale condiliilor fizice. M-am striduit s[ ardt cd viala fiecdrei specii depinde mai mult de prezen[a altor forme organice definite decit de climd gi ca prin urmare, conditiile care intradevir conduc via{a nu prezintd treceri insensibile, gradate cum prezint[ c[ldura sau umiditatea. M-am strdduit sd arLt, de asemenea, c[ varietdtile intermediare,, fiind in numdr mai mic decit formele pe care le leagd intre ele, vor fi invinse si exterminate in decursul procesului ulterior de modificare $i perfec{ionare. Principala cauzd ins5, datorit[ cdreia nu existd astd,zi in natur[ pretutindeni nenum[rate verigi intermediare, depinde de insdgi procesul selecfiei naturale, prin care variet5{i noi iau neincetat locurile formelor lor parentale gi le eliminS. Dar dupd cum procesul acesta de exterminare a ac{ionat pe o scard enorm6, trebuie ca in aceeaqi proporfie, numdrul varietd{ilor intermediare care au existat mai inainte, sd fi fost gi el intr-adevdr enorm. De ce atunci fiecare fbrinafie geologicl gi fiecare strat nu este plin cu asemenea verigi intermediare ? Geologia nu dezvdluie in mod neindoielnic vreun asemenea lan[ organic prezentind treceri treptate fine gi aceasta este, poate, cea mai serioasd gi vdditi obiecfie care poate fi ridicatd impotriva teoriei mele. Cred cI explicafia rezidd in extrema imperfec{iune a cronicii geologice.

:;)I

OITIGINI'A SPECIILOR

Mai intii de toate, dupd teoria mea, trebuie s[ avem mereu in minte ce anume fel de forme intermediare trebuia s[ fi existat odatd. Cind privegti doui specii date, e greu sd nu-fi inchipui forme direct intermediare. Dar acesta este un punct de vedere complet fals ; trebuie s[ cdutdm intotdeauna formele intermediare intre specia dati gi un strdmog comun dar necunoscut ; iar acest strlmog, in general. trebuie sd se fi deosebit, sub unele aspecte, de toli descendenlii sdi modificafi. SA ddm un exemplu simplu: porumbeii rota{i gi cei gu;afi se trag amindoi din porumbelul de stincd ; dacd, am fi posed at toate varietdlile intermediare care au existat vreodatd", am avea o serie neintreruptd intre ambele fbrme qi porumbelul de stinc6, dar nu vom avea varietdfi direct intermediare intre porumbelul rotat ;i porumbelul gugat ; nu am avea, de pi1d6, nici un porumbel care sd intruneascd in acela;i timp o coadd intrucitva infoiatd ;i o gugd oarecum mdritd, trdsdturi caracteristice acestor doul rase. IVlai mult, aceste doud rase s-au modificat intr-atita incit dacd n-am avea vreo dovad[ istoricd sau indirectl cu privire la originea 1or, nu ar fi fost posibil sd se determine prin simpla comparalie a structurii lor cu cea a porumbelului de stincS, Columba livia, dacd se ffag din aceastd specie sau din vreo altd form[ inruditd , c& de pilda Columba oenqs. Tot aga, la speciile naturale, dacd privim forme foarte distincte, ca de exemplu calul gi tapirul, nu avem nici un motiv sd presupunem cd au existat vreodatd verigi directe intermediare intre ele, ci numai intre fiecare dintre ele gi o formd parentali comund necunoscutd. Forma parentalS comun[ trebuie sd fi avut in toatd organiza\ia ei multd asemdnare generald cu tapirul gi calul; dar in unele parfi ale structurii ea trebuie sd se fi deosebit considerabil de ambii descendenli, poate chiar mai mult decit se deosebesc acegtia intre ei. De aceea, in toate aceste cazvr1 nu vom putea sd recunoagtem forma parentald, a oric[ror doud sau mai multe specii, chiar dacd am compara in mod amdnunlit structura formei parentale cu a descendenfilor ei modifica{i, in afard de cazul cind am dispune in acelagi timp de un lanf perfect de verigi intermediare. Pe baza teoriei mele este pe deplin posibil ca una dintre cele doui forme actuale sd provind din cealalt[, de pild[ calul din tapir; in acest cazintre ele trebuie s[ fi existat verigi intermediare directe. Dar un asemenea caz presupune cd una din forme a rimas neschimbatd o perioadd foarte indelungat[, in timp ce descendenlii ei au suferit mari schimbdri ; ceea ce in virtutea luptei dintre organisme, dintre pirinfi gi copii, ar fi fost un fenomen foarte rar, deoarece intotdeauna formele de via!6 noi gi perfeclionate tind sd inlocuiascd formele vechi gi neperfeclionate. DupS teoria selecliei naturale, toate speciile existente au fost legate cu speciile parentale ale fiecdrui gen prin deosebiri nu mai mari decit cele pe care le vedem astdzr intre varietdfile naturale gi domestice ale aceleiagi specii, iar aceste specii parentale, astdzi in general dispirute, au fost, la rindul 1or, legate in acelagi fel cu forme mai vechi gi a;a mai departe coborind mereu in sens convergent citre strdmogul comun al fiecdrei mari clase. Astfel numdrul verigilor intermediare gi de tranzilie intre toate speciile vii gi disparute, trebuie sI fi fost neinchipuit de mare. $i desigur, dacd aceasti teorie este adevdratd, asemenea forme trebuie sd fi trait pe pimint.

DE-\l'R-t1

lllPllltlIlCTlA

tIRONICII GEOLOGICH

TIMPUL SCURS, DEDUS PE BAZA VITEZEI DEPUNERILOR $I EXTINDERII DENUDATIEI lndependent de faptul cd nu s-au gdsit resturile fosile ale acestor infinit de numeroase verigi de legaturd, se poate obiecta cd timpul nu a fost indeajuns de mare pentru o schimbare organicd atit de insemnatd, dac[ admitem cd toate schimbarile s-au produs lent. Este greu sd expun cititorului nefamilradzat clr geologia, datele care duc intrucitva la in{elegerea perioadelor de timp scurse. Cine va citi marea lucrarea asupra <Principiilor geologiei> a lui Sir Charles Lyell -_ c[ruia istoricul viitor ii va recunoa,ste cd. a produs o revolulie in gtiinfele naturale - gi totugi nu va admite enorma dr"rrati a perioadelor trecute, poate sd inchida pe loc cartea de fa[d. Dar nu este deajuns sd studiezi numai <Principiile geologiei> sau si citegti tratate speciale scrise de diferili observatori asupra unor forma{ii separate ;i s[ notezi cum incearcd fiecare autor sd dea o idee aproximativd despre durata fiecirei forma{ii sau chiar a fiecdrui strat. Pentru a ne face o idee despre timpul scurs, trebuie sd cunoagtem factorii in acfiunea lor ;i sa studiem cit de profirnd a fost denudatd suprafa{a regiunii gi cit de multe sedimente au fost depuse. Cum foarte bine observa Lyell, intinderea ;i grosimea formaliunilor noastre sedimentare sint rezultatul gi mdsura denudafiei pe care a suferit-o undeva scoarJa pdmintului. De aceea, trebuie examinate personal masele mari de strate suprapuse gi trebuie observate piraiele care transportd mil ;i valurile care erodeazva falezele mdrii, pentru a inlelege ceva din durata timpului trecut ale c[rui monumente le vedem pretutindeni in jurul nostru. Este instructiv sd mergi de-a lungul coastei mirii, alcituita din roci de duritate mijlocie si sd observi procesul de degradare. De cele mai multe ori, fluxul atin,ee falezele numai pentru un timp scurt de doud ori pe zi gi valurile le erodeazdnumai cind sint incdrcate cu nisip sau piretris, dcoarece s-a dovedit c[ apa curat[ nu are nici un efect in erodarea rocilor. In cele din urmd, baza falezei este subminatS, se prAbu;esc porliuni mari, care rdminind pe loc, trebuie transportate atom cu atom, pina ce, reduse ca dimensiuni, ele pot fi rostogolite de valuri, fiind apoi mai ugor farimate in pietris, nisip sau mil. Dar cit de des vedem de-a iungul bazei faiezelor in retragere, stinci rotunjite, acoperite cu un strat gros de organisme marine, ar5tind cit de pu{in sint expuse abraziunii gi cit de rar ajung sd fie sfdrirnate ! Mai mult, dacd, urmdrim pe intindere de citeva mile vreo formaliune de faleze stincoase, supusd degraddrii, gdsim cd, fa\ezele sint atacate doar pe alocuri, pe o portiune scurtd sau in ju?ul unui- promontoriu. In alte pdrfi, aspectul suprafelei qi ai vegeta{iei aratd cd s-au scurs mulli ani de clnd apele au inceput sd spele baza falezei. Totugi, nu de mult am aflat din observa{iile lui Ramsay, ca si ale altor observatori excelenfi care l-au precedat, ca Jukes, Geikie, Croll gi altii, cA degraciarea aeriand, este un factor mult mai important decit ac{iunea valurilor asupra coastelor mdrii. intreaga suprafa{d a uscatirlui este expusd ac{iunii chimice d aeruluri gi a apei de ploaie, con{inind acid carbonic dizolvat,tarin {inuturile mai reci este supus[ gi ac{iunii inghefului ; in timpul ploilor mari, materia dezintegrat/a este dusa la vale chiar pe pante mici gi de asemenea este transpofiatd de vint mai ales in regiunile aride, intr-o mdsuri mai mare decit s-ar putea crede ; ea este apoi pr-irtatl de guvoaie gi riuri care, cind sint repezi, i;i adincesc albiile gi macind sfarirndturile. Pe o zi ploias6, chiar intr-o regiune pufin accidentatd, putem vedea efectele degral7-

260

ORIGINEA SI)ECIIL()Ii

subaeriene, in guvoaiele tulburi care se scurg de pretudindeni. D-nii Ramsar gi Whitaker au fdcut observa{ia deosebit de remarcabila c[ rnarile qirurri de povirniguri din regiune Wealden gi cele ce se intind de-a curmezigul Angliei, socotite mai inainte ca foste coaste aie mdrii, nu s-au pu-tut forma astfel, deoarece fiecare ;ir este alcdtuit dintr-o acee a;i formaliune, in timp ce falezele noastre marine sint alcdtuite pretutinCeni prin intersecfia unor forma{iuni variate. Aga stind lucrurile. sintem nevoili s[ acimitem cd povirnigurile arnintite igi datoresc originea, in cea mai mare parte, rocilor din care sint compuse, deoarece au rezistat mai bine denuclaliei atmosferice decit suprafala inconjur5toare; cie aceea, aceastd suprafa{d s-a l6sat in jos treptat, in timp ce rocile mai dure au r6mas sub formd de proeminenfe. Nimic nu produce o impresie mai ptrternic[ asupra congtiinlei noastre cu privire la durata uriagd a timpului scLlrs, in comparalie cu ideile noastre despre timp, decit convingerea astfel dobinditi cd factorii atmosferici, care aparent au o forla atit de mic6 gi par a lucra atit de incet, au produs totugi rezultate atit de mari. $i astfel, impresiona{i de ritmul lent cu care uscatul este erodat prin acliunea atmosfericl 9i cea a valurilor, este bine pentru a putea aprecia timpul scurs, sd linem seama pe de o parte de masele .rocilor care au fost deplasate de pe rnulte supralele intinse, iar pe de altd parte de grosimea formafiunilor noastre sedimentare. Ilni amintesc cd m-a impresionat puternic priveligtea insulelor vulcanice, cu malurile farimate de valuri gi tdiate de jur imprejur de faleze perpendiculare inalte de una pind la doui mii de picioare inallime; iar panta lin[ a curentelor de lav5, datoriti stdrii lor lichide anterioare, dovedea de la prima vedere, cit de departe in largul oceantilui se intindeau odinioard stratele de stinci. Acelagi lucru ni-l spun intr-un limbaj 9i mai sugestiv, faliile, acele lungi crdpdturi de-a iungul cdrora stratele au fost ridicate pe o parte sau coLoriie pe altd parte la inal{imi sau adincimi de mii de picio are; deoarece de cind a crdpat scoarla qi nu este rnare deosebire dacd ridicarea a fost bruscd sau dupd cum cred astrazi majoritatea geologilor, lentd gi efectuatd in mai multe reprize - suprafata uscatului a fost atit de complet netezit[ incit nici o urm6 din aceste vaste dislocdri nu este vizibil5 la exterior. Falia Craven, de pilda, are peste 30 de mile lungime, rar de-a lungul ei deplasarea vertical5 a stratelor variazd" cle la 600 la 3 000 de picicare. Frofesorul Ramsay a publicat o expunere asupra unei prdbugiri din Anglesea avind 2 300 de picioare; el m-a informat ca este convins cd in Merionethshire existd o prdbrigire de 12 000 de picioare, gi totugi in cazurile amintite, la suprafala uscatului nirnic nu indica asemenea migcdri uriage; de ambele par{i ale crdpdturii grdmada de stinci a fost netezitd incetul cu incetul. Pe de altd parte, in toate pdrtile lumii, masele de strate sedimentare suprapuse au o grosime uimitoare. In Cordilieri, am apreciat grosimea unei mase de conglomerate la 10 000 de picioare ,si degi conglomeratele au fost probabil acumulate intr-un ritm mai rapid decit sedimentele mai mirunte, fiind formate din pietrig transportat gi rotunjit, fiecare din pietre purtind pecetea timpului, conglomeratele pot ardta foarte bine cit de incet a fost acumulat[ masa 1or. Profesorul Ramsay mi-a comllnicat, in majoritatea cazurilor pebazamdsuritorilor efectuate, grosimea maximd a formaliilor succesive in diferite pirli ale Marii Britanii ; rezultatul este urmitorul (in picioare) :

d[rii

Picicare

strate paleozoice (fira includerea stratelor strate sccundarc strate terfiare

eruptive)

57 154 13 190

2240

I)CSPItE IlIPFItl,'li(,TI,\ (lI,tO\tCII GEOLO(;ICE

26r

insumind in total 72 584 de picio are, adrcd aproape treisprezece gi trei pitrimi de mile britanice t). Unele din formaliunile reprezentate in Anglia prin strate subliri, au pe continent grosimi de inii de picioare. Mai mult, intre fiecare forma{iune succesiv[, existS, dupd pdrerea celor mai mul1i geologi, intreruperi imense, astfel incit tnasa suprapusd a rocilor sedimentare din Anglia, avind o grosime impresionantd, nu dd decit o idee aproximatld, despre timpul in care s-a acumulat. Cercetarea Llnor asemenea fapte ne lasd in minte aproape aceeagi impresie ca ;i strddania zadarnicd de a ne forma o idee clard despre vesnicie. Cu toate acestea, impresia este gre;itd in parte. D-l Croll, intr-o lucrare interesantd, observi c[ nu gre;im<formindu-ne o concep{ie prea mare despre lungimea perioadelor geologice>, ci gregim atunci cind le apreciem in ani. Cind geologii privesc fenomene mari si complicate gi apoi cifrele reprezentind mai multe milioane de ant, ambele provoaci asupra min{ii impresii cu totul deosebite gi cifrele par din nou prea mici. Cu privire la clenudalia atmosfericii, d-l Croll aratd. ci in urma calculSrii cantitalilor cllnoscute de sedimente transportate anual de cdtre unele riuri in limitele suprafelelor lor de drenaj ar trebui gase milioane de ani pentru a disloca de pe nivelul mijlociu al intregii suprafele 1 000 de picioare de roc[ solidi care se dezintegreazd treptat. Acest rezultat pare uimitor gi unele ccnsideru\ii duc la bdnuiala cd, ar fi prea mare, dar chiar redus la juinatate sau la sfert, rd.mine Ia fel de uimitor. De altfel, nu mulli dintre noi gtim in realitate ce inseamnd un milion : d-l Croll dd urmdtorul exemplu : lua{i o figie ingust[ de hirtie, lungi de 83 de picioare 4 inchi 2) gi lntindefi-o pe peretele unei incdperi mari ; apbl insemna{i la un capdt o zecime dintr-un inch 3). Aceastd zecrme de inch va reprezenta o suti de ani, iar intreaga figie, Lln milion de ani. Dar trebuie sd avem limpede in minte ce inseamn[ o sutd de anL pentru obiectul acestei lucrdri, o sutd de ani rcprezenta[r printr-o mdrime atit de neinsemnatd in incdperea cu dimensiunile ardtate mai sus. Unii crescdtori foarte pricepuli au modificat in decursul vielii 1or atit de mult unele animale superioare care se reproCuc mult mai lent decit majoritatea animalelor inferioare, incit au format ceea ce meritd sd fie denurnitd o noui subras6. Pu{ini oameni au urmdrit cu grija cuvenitd o rasi timp de mai mult de o jumdtate de veac, astfel cd o sutd de ani reprezintd munca a doi crescltori succesivi. Nu se poate presupune cd speciile in stare naturald, se modificd la fel de repede pe iit se mociinca animalele clomestice cu ajutorul selecliei metodice. Ar fi mai jr-rst din toate puncteie de veCere sd se facd aceastd compara{ie cu efectele selecliei inccn;tiente, adicd pdstrare a animalelor celor mai folositoare sau mai frumoase, fard inten{ia Ce a modifica rasa; dar prin acest proces de selec{ie incongtientd, unele rase au fost sensibil modificate in decurs de doud sau trei secotre. Speciile insd se modificd probabil mult mai incet gi in cadrul aceleiagi regiuni numai pu{ine se schimbi in acelasi timp. Acest ritm lent e datorat faptului cd toli locuitorii aceleiarsi regiuni sint de-acuni atit de bine adapta{i unul fa\d de celdlalt incit in economia naturii nu apar locuri noi, decit dupd lungi intervale, sub influenJa unor schimbdri fizice oarecare sau prin imigrarea unor forrne noi. Mai 1) 23,6 km. -- l\'ota trad. 2) 15.7 nr. ,\tora trad.

t) 2,5

mrn.

- Nota trad

r62

(

)Rl GI NF.,\

SPF:C.l I t,(.,1r

*fltz varialii sau deosebiri

individuale in direc{ia corespunzdtoare, variafii sau deosebiri prin care unii din locuitori s-ar adapta mai bine noilor locuri in conclitiile schimbate nu se ivesc totdeauna simultan. Din nefericire nu avem mijloace pentru a stabili cit timp dureazd, modific area unei specii ; dar la problema- timpuiui va trebui sd ne mai reintoarcem. DESPRE SARACIA COLECTIILOR PALEONTOLOGICE SA privim acum cele mai bogate muzee geologice ale noastre ; cit de nesatisfacdtoare este priveligtea care ni se infdligeazd,-l Toitd lumea e de acord cu imperfecfia colec{iilor noastre. Nu ar trebui sd se uite niciodati remarca admirabilului Paleontolog Edward Forbes gi anume, cd foarte multe specii fosile sint cunoscute gi Cenumite dupd _exemplare unice gi acestea adeseori deteiiorate sau dupi exemplare pn{ine colectate din acela;i loc. Abia o micd parte din suprafala pdmfntului a fost explorat[ geologic gi nici una n-a fost cercetatd cu destuld -grtjd,,-dup6 cum dovedesc importantele .descoperiri care se fac in fiecare an in Europa. Nici un organism format numai dil p[r1i qoi, nu poate tr pdstrat. Cochiliile gi oasele se dist.rg ;i dispar dacd se depun pe fundul mdrii, unde nu se acumuleazd sedimente. Probabil cd punctul nostru de vedere este total gre;it, cind susfinem cd sedimentele se depun pe intreg fundul mdrii intr-un ritm destul de rapid pentru a ingropa qi pdstra iesturile fosile. Pe g uriagd intindere a oceanului, coloritul albastru intens al apei aratd purilatea ei. Se cunosc numeroase cazuri care aratd formafiuni geologice acoperite in mod concordant de alte formafiuni mai recente, dupd trecerea unui imens iuten'al de timp, fard ca stratul de dedes:ubt sd fi suferit ceva fn acest interval; acest lueru pare explicabil numai pe baza faptului cd adeseori fundut mdrii rdmine !i-p de perioade intregi in stare neschimbatd. Cind stratele se ridicd, resturile ingropate in .nisip sau in pietrig vor fi in general dizolvate prin pdtrunderea apei de ploaie incdrcatd cu acid carbonic. Unele din numeroaseie feluri de animale care trdiesc pe plajd, intre limitele fluxului gi refluxului, par a fi rareori pdstrate. De exernplu, diferitele specii de Chthamalinee (o subfamilie de cirripezi sesili) acoperd in numlr infinit stincile din toatd lumea ; ele sint toate strict iitorale, cll excep{ia unei singure specii mediteraneene, care trdiegte in apd. adincd,; aceasta a fost gdsitd ca fosild in Sicilia, in tirnp ce nici o altd, specie nu a fost -cA gdsitd pin5 ?n prezent in vreo forma{iune din terfiar, degi se gtie genul Chthaiv;alus a existat in perioacla cretacic d,.'In sfirgit, ,ru-.ioase depozite maii, necesitind o rnare duratd de timp pentru acumularea lor, sint cu totul lipsite de resturi organice, fdrd a se putea gdsi vreo explica{ie a acestui fenomen. Unul din exemplele cele mai g,rditoare este cel al formafiunii de flil constind din gisturi qi gtezie, c_u o grosime de mai multe mii, uneori chiar de gase mii de picioare, ii intinzindtt-se pg cel pulin 300 mile de la Viena pind in Elvelia; gi degi aceastd masd uriagd a fost cercetati cu foarte mare grijd, nu au fost gdiite iosile, cu excep!;a citorva resturi vegetale. fn ceea ce privegte organismele terestre care au trdit in decursul perioadelor secundard 9i paleozoicL, este de prisos sd mai spunem cd le cunoa$tem intr-o mdsurS extrem de frqgmentard. De exemplu, pin[ nu de mult, nu se cunoagtea nici o scoicd terestrd din vreuna din aceste dou5 perioade enorme, cu excepfia unei singure specii descoperitd de Sir C. Lyell li dr. Dawson in stratele carboniiere din

DESPNE Itr{PEIITUCTIA CRONICIi GB()LOGICI]

America de Nord; in prezent insd au fost gdsite scoici terestre in lias. Cit despre resturile de mamifere, o privire asupra tabloului istoric publicat in manualul lui Lyell ne va ldmuri mult mai bine cit de intimpldtoare gi de rard. este pdstrarea lor, decit ar face-o pagini intregi de amdnunte. $i nici raritatea lor nu ne-ar mira dacd ne-am reaminti cit de multe sint oasele de mamifere terliare descoperite in pegteri gi in depozitele lacustre, gi dacd ne-am reaminti cd, nici o pegterd sau strat lacustru nu sint cunoscute ca aparfinind virstei formaliunilor noastre secundare sau paleozoice. Dar imperfecfia datelor geologice rezultd mai ales dintr-o altd, cauzd mult mai important[ decit toate cele amintite gi anume din faptul cd diferitele formafiuni sint separate intre ele prin mari intervale de timp. Aceastd pdrere a fost admisd cu hot[rire de mulli geologi gi paleontologi, care, intocmai ca qi E. Forbes, nu cred de loc in schimbarea speciilor. Cind privim formaliunile din tablourile lucririlor publicate sau cind le urmd.rim in naturd, este greu sd nu evitdm ideea cd ele se succed fdrd, intrerupere, una dupd alta. Dar noi gtim, de pildi din marea lucrare a lui Sir R. Murchison despre Rusia, cit de mari sint in acea \afi, hiatusurile dintre formaliile suprapuse; la fel este qi in America de Nord gi in multe alte pdrfi ale lumii. Dacd gi-ar fi concentrat atenfia exclusiv asupra acestor vaste teritorii, cel mai iscusit geolog n-ar fi putut bdnui niciodatd c5 in decursul perioadelor care in propria lui lard, erau lipsite de fosile, in alte regiuni se acumulau mari depozite sedimentare pline de forme noi si caracteristice ale vie{ii. $i dacd in fiecare teritoriu in parte, nu ne putem face o idee despre durata Ce timp scursd intre forma{iunile consecutive, atunci putem deduce cd acest lucru nu poate fi stabilit nicdieri. Schimbdrile mari 9i frecvente in compozilia mineralogicd a forma{iunilor consecutive, implicind in general mari schimbdri in geografia {inuturilor inconjurdtoare, din care provine sedimentul, concordi cu concep{ia cd intre forma{iuni s-au scul's lungi perioade de timp. Cred cd putem inlelege de ce forma{iunile geologice ale fiecdrei regiuni sint aproape invariabil intermitente, adicl nu au urrnat una dupd alta intr-o succesiune neintreruptd. Atunci cind am cercetat pe distan{e de sute de mile coastele Americii de Sud, care s-au ridicat cu sute de picioare in timpul unei perioade recente, nimic nu m-a izbit mai mult decit lipsa oricdrui depozit recent, suficient de intins pentru a se pdstra mdcar timp de o perioadl geologicd scurtS. De-a lungul intregii coaste apusene, populatd Ce o faunl marind speciald, stratele terfiare sint atit de sdrace, incit nu se vor pdstra pentru o perioadd indelun gatd nici un fel de date despre faunele marine succesive gi speciale. Reffectind pu{in, ne vom explica de ce niciieri de-a lungul coastei vestice a Americii de Sud, coast6 in curs de ridicare, nu pot fi gdsite forma{iuni masive cu resturi recente sau tertiare, degi aportul de sedimente in decursul timpurilor trebuie sI fi fost mare, datoritd degradirii enorme a stincilor de pe litoral gi a apelor pline cu mil care intrd in mare. Explica{ia constd fdrd, indoial[ in faptul cd depozitele litorale qi sublitorale sint mereu spdlate imediat ce ajung, prin ridicarea lentd gi treptatd, a uscatului, in raza de ac{iune a valurilor de pe coastS, care le macinl. Cred cd. putem conchide cd sedimentele trebuie sd fie acumulate in mase extrem de groase, solide sau intinse, pentru a rezista ac(iunii neintrerupte a valurilor in timpul primei ridicdri gi in decursul oscila{iilor succesive ale nivelului $i

{il

pentru a rezista degradarii atmosferice ulterioare. Asemenea acumul5ri groase si intinse sedimentare se pot forma in dou6 feluri : pe cle o parte in marile adincuri ale mirii, in care caz fvndul nu va f, locr-rit de forme atit de numeroase ;i de variate ale vie{ii ca in mirile mai pulin adincr, iar cind masa va fi riCicati la suprafa{i, ea va da o imagine irnpel fectd a organismelor care au viefr-rit in vecindtate in decursul perioadei sale Ce acumulare. Pe de altd parte, sedimentele pot fi depuse in orice grosime^si intindere pe un fund pu{in aCinc, dacd ele continui sd se scufunde cll incetul. In acest din urml caz, atita timp cit viteza de scufundare gi aportul de sedirrrente se echilibreazf, reciproc, marea va rdmine pulin adincl ;i va fi favorabila traiului a numeroase si variate forme, gi astfel se poate acumula o bogatd,formafiune fosiliferd, destul de groasd pentru a rczista unei importante acliuni de denudalie, la o ridrcare ultericard. Sint convins c[ aproape toate formaliunile noastre vechi care sint bogate fn in cea mai mare parte din grosimea lor, au fost formate in acest fel in Cecursul .fosile scufundirii. De cind mi-am publicat, in 1845, pirerile asupra acestui subiect, am urrndrit pro-qresele geologiei ;i am observat cu sllrprindere cum fiecare autor, ocupindu-se de difcrite forrnafiuni mari, ajr-rngea la concluzta cd ele au fost acumulate in clecursul scufunclarii. A; putea s5 mai adaug c[ singura formatiune terliar[ veche de pe coasta vesticd a Americii de Sud, care a fost suficient Ce masivi pentru a rezista la degradirile suferite pin[ in prezent, dar care nu va dura probabil pin;i in timpuri geologice indepdrtate, a fost depusi in decursul unei oscilalii de nivel descendent[, cigtig?nd astfel mult ?n grcsime. Toate datele geologice ne dovedesc pe deplin c[ fiecare teritoriu a suferit oscilalii cie nivel numeroase gi lente, iar aceste osciiafii au cuprins, dupd cit se pare, intincleri mari. in consecinf5, forma{ir-rni bogate in fosile gi suficient de gioase li de intinse pentru a rezista degraddrilor ulterioare, s-au format pe spalii mari in perioadele de scufundare, dar numai acolo uncle aportul de sedirnente era sr,rficient pentru a pistra adincimea mici a mdrii, pentm a ingropa gi pdstra resturile inainte ca ele s[ fie distruse. Pe de altd parte, atita timp cit stratele marine au rdmas stafionare, nu s-au putr-rt acumula depozite groase in pdr{ile pufin adinci care sint cele mai favorabile vie{ii. $i mai puJin probabil s-au putut acrimula ele in decurstil perioadelor alternante de ridicare, sau pentru a ne exprima mai exact, stratele care erau acumulate au fost in general distruse prin ridicarea lor la suprafata ;i intrarea lor in zona ac{iunii destructive a valurilor de pe coastii. Aceste o'oservafii se aplicd mai ales clepozitelor litorale gi sublitorale. in cazul unei m[ri intinse gi pr-riin adinci, ca aceea care inconj urd o mare parte din arhipeiagtrl malaez unde adincimile variaz'|a de la 30 sau 40 la 60 de fathomi 1) de ridicare se poate constitui o forma{iune foarte ?ntins[ in decursul unei perioade -denuda{iei in .rrrrri forinaliune care sir nu suiere totugi prea rnult de pe urma riciic[rii sale lente; dar grosimea formaliunii nu va putea fi mare, deoarece, datoritd migclrii de ridicare, ed va fi mai micd decit adincimea in care s-a format ; depozitul nu va n nici mutrt consolidat, nici acoperit de formaliurni suprapuse, astfel incit va avea o mare ,sansd de a fi spalat prin degradare atmosfericd ;i prin ac{ir-rnea mdrii in cnrsul oscilatiilor ulterioare de nivel. D-l Hopkins a sugerat, 1) Trr englezd

fathom:6

picioare

I,829 rn.

-- Nota

trad.

I ) I'l S

Irlt li Ill l'li lt If .Fl{.Tl-\ (l ll{ ).\ ICII

(iIr ( )L() (i I(,I;l

2(i5

ci dacd o porliune dintr-o suprafa\d, dupa ce s-a ridicat gi inainte de a fi denudatd, este supusd scufunddrii, depozitul format in decursul migcarii de ridicare, degi nu este gros, poate s[ fie acoperit ulterior prin noi acumul[ri ;i astfel pdstrat pentru o perioadi lungd. D-l Hopkins igi exprimi de asemellea pdrerea cI stratele sedimentare cie intinclere orizontald considerabilS, rareori au fost cornplet distruse. Dar to{i geologii, cu exceplia aceior ciliva care cred cd qisturile actuale metamorfice gi rocile plutonice au format cindva nucletrl primordial al globului, vor admite cd aceste din urmi" roci au fost dezgolite pe o porliune enormd. Intr-adevdr este aproape imposibil ca asemenea roci sd se fi solidificat gi cristaltzat fard s[ fi fost acoperite : dar dac[ acliunea metamorfic[ a avut loc in abisul oceanului, mantaua protectoare de roci despre care am vorbit putea s[ nu fie prea groasd. Admilind ci gnaisul, micaqistul, granitul, dioritul etc. au fost cindva in mod necesar acoperite, cum putenr oare s[ ne explicim faptul cd asthzi aceste roci sint dezgolite pe suprafele intinse in multe p[r!i ale lumii, daci nu admitem cd ele au fost ulterior in intregime denudate de toate stratele care le acopereau ? Nu se poaie contesta c[ asemenea strprafefe intinse existd irl realitate. Humboldt ciescrie regiunea graniticd din Parime ca fiind cel pulin de noudsprezece ori mai mare ciecit Elve{ia.La sudul Amazonului, Botrd haqureazTa o suprafa{[ alcituit[ din roci de aceast[ natircd, egalS cu Spania, Fran{a, ltalia, o parte clin Germania ;i Marea Britanie lr"rate impreun[. Regiunea nu A fost exploratd crr grij5, clar pe baza m[rturiilor concor<Jante ale cdl[torilor, suprafa{a graniticd este fr:arte mare : astfel, von Eschwege di un profil amdnunlit al acestor roci, profil care se intinde de la Rio de Janeiro pe 260 cle mile geografice spre interior, in linie <ireaptd, iar eu am cdldtorit 150 de rnile in altd direc{ie 9i n-am v\zut decit roci granitice. Am examinat numeroase probe colectate de-a lungul irrtregii coaste c{e la Rio de Janeiro pin[ ia gura lui La Plata,peo distan!6 de 1100 nrile geografice, gi toate apar{ineau acestei clase de roci. Arn vdztrt in interior, de-a lungul intregului mal nordic a lui La Plata, pe lingii strate terliare mai noi, numai o micd porliune de roci ugor metamorfazate, care au putut forma - numai ele -o parte din acoperd.mintul ini{ial al seriilor granitice. Privind o regiune binecunoscutd gi anume Statele Unite gi Canada, reprezentate in frumoasa hartd, a prof. H. D. Rogers, am calculat suprafelele decupindu-le 9i cintdrind hirtia gi am constatat cd rocile metamorfice qi granitice (cu excluderea celor << semimetamorfice ))) depSgesc in propor{ie de 19 la 12,5 totalitatea formafiunilor paleozoice mai noi. In multe regiuni, rocile rnetamorfice gi granitice ar fi mult mai extinse decit par dac[ s-ar inldtura toate stratele sedimentare care stau peste ele discordant ;i care nu au putut face parte din inveligul inilial sub care s-au cristalizat. De aceea, este probabil c[ in uneie p[r!i ale lumii florma{iuni intregi au fost complet denudate, f[rl sd fi ldsat nici o nrmd. inci o observalie meritd s[ fie semnalatd in treac[t. in timpul perioadelor de ridicare, suprafa\a uscatului irnpreuni cu porliunile invecinate pulin adinci ale mdrii vor cre;te ;i se vor forma adesea noi sta{iuni; toate acestea constituie circumstanje favorabile, pentru form area de noi varietlfi si specii, dupd cum s-a explicat rnai inainte, dar tocmai in decursul acestor perioade rdmin ?n general goluri in cronica geologicd. Pe de altd parte, in decursul scufunci5rii, suprafala populat[ 9i numdrul locuitorilor vor descregte (cu exceptia celor trdind la marginile unui continent cind acesta se imbucitltelte la inceput, pentru a forma un arhipelag) de altfel pArerea

ORIGINI]A SPNCIII,OR

gi in consecin![ in decursul scufunddrii, degi vor pieri (multe organisme), se vor forma totugi citeva varietdli sau specii noi; tocmai in aceste perioade de scufundare s-au acumulat depozitele cele mai bogate in fosile. DESPRE LIPSA DE VARIETATI INTERMEDIARE NUMEROASE IN rrrcARE FoRMATTUNE lrq panrs

Din toate aceste considerente rezultd, neindoielnic cd datele geologice, privite ansamblu, sint extrem de imperfecte ; dar dacd ne fixdm aten\ia asupra unei formaliuni in parte, devine gi mai greu de in{eles din ce cauzd nu gdsim in ea varietali prezentind treceri treptate foarte apropiate intre speciile inrudite care au tr6it la inceputul ;i la sfirgitul perioadei date. Numeroase exemple aratd, cd, aceea;i specie prezintd. varietd{i in partea superioard gi in partea inferioard a aceleiagi forma{iuni : astfel, Trautschold d[ o serie de exemple de Ammonrli, iar Hilgendorf a descris cazul extrem de curios a zece forme de tranzilie ale lui Planorbis muliiJbrmis din stratele succesive ale unei forma{iuni de ap[ dulce din Elvefia. Degi fiecare formaliune a necesitat, fdr/a indoial5, un mare numdr de ani pentru depunerea sa, se prrt da mai multe cauze pentru a explica de ce fiecare formaliune nu cuprinde de obicei o serie treptatd de verigi ?ntre speciile care au trdit la inceputul gi la sfir;itul ei; dar nu pot si aprectez, in mdsura cuvenitd, valoarea relativd a considerentelor care urmeazd. Degi fiecare formaliune poate marca un lung interval de ani, fiecare interval este probabil scurt in comparafie cu perioada necesard schimb5rii unei specii intralta. Imi este cunoscut faptul cd doi paleontologi, ale cdror p[reri sint demne de toat[ increderea, anume Bronn gi Woodward, au conchis ci durata medie a fiecdrei formafiuni este de doud sau de trei ori mai mare decit durata medie a speciilor. Dar dificultili de neinvins ne impiedici, dupi cit mi se pare, si ajungem la vreo concluzie just6 in aceastd privin,t6. C?nd vedem o specie care apare pentru prima oard, la mijlocul unei formaliuni, ar fi extrem de pripit sd deducem cd ea n-a mai existat niciieri mai inainte. De asemenea, cind gisim o specie care dispare inainte de depunerea ultimelor strate, ar fi la fel de pripit sd se presupuni cd ea a disp[rut chiar atunci. Noi uitdm cit de mic[ este suprafa[a Europei fald de restul lumii, gi nici mdcar diferitele etaje ale aceleiagi formaliuni din toatd Europa nu au fost corelate cu o perfectd exactitate. Cu privire la toate felurile de animale marine, putem deduce fdrd" team[ cd au existat multe migra{ii datoritd schimbdrilor climatice sau altor schimbdri, iar cind vedem cd o specie apare pentru prima datd, intr-o forma{iune, existd probabilitatea ca ea sd fi imigrat chrar atunci pentru prima datd, in acea regiune. Este binecunoscut, de piidd, faptul cd mai multe specii apar ceva mai devreme in stratele paleozoice din America de Nord decit in cele din Europa; dupd cit se pare a fost necesar un anumit timp pentru migrarea lor din mdrile americane in mdrile europene. Examinind cele mai noi depozite din diferitele colluri ale lurnii, s-a notat pretutindeni cd unele specii, pu{ine la numdr, care mai existd incd, sint comune in depozit, dar au pierit in marea din imediata vecindtate; sau invers, cd unele sint acum abundente in mdrile vecine, dar rare sau absente in acel depozit. Aceasta constituie o leclie excelentd pentru a reflecta asupra amplitudinii presupuse a migraliei locuitorilor Europei in decursul epocii glaciare, care formeazi numai

uFjsIrIlE lltI,EIl!'UCTIA CIroNlLtil 6E()L()cl(.tl

267

o parte din intreaga perioadd geologicd ;i de asemenea pentru a ne gindi la schimbarile de nivel, 7a schimbirile extrem de mari ale climei gi la marea duratd de timp scurs, toate incluse in aceeagi perioadi glaciari. Totu;i s-ar putea pune la indoiald faptul cd in vreo parte a lumii depozitele sedimentare, inclusiv resturile fosile, au continuat sd sporeascd pe aceeagi-suprafa![ in cursul intregii perioade. Este irnprobabil, de pildd, ca sedimentele sd fi fost depuse in decursul intregii perioade glaciare lingd gura fluviului Mississippi, in limitele adincimii la care animalele marine prosperd : aceasta deoarece gtim c[ s-au petrecut mari schimbdri geografice in alte p5r{i ale Americii, in aceeagi perioadd de timp. Cind vor fi ridicate la suprafald straturi depuse in apa pulin adincd, ling[ gura fluviului Mississippi, in decursul unei parfi din perioada glacrard,, resturile organice mai intii vor apare gi dispare la diferite niveie datoritd migra{iilor speciilor gi schimbdrilor geografice. Iar in viitorul indepSrtat, dac[ un geolog va examina aceste strate, va fi ispitit sd conchidd ci durata medie a vie{ii organismelor ingropate a fost mai scurt[ decit cea a perioadei glaciare, pe cincl in iealitate ea a Tori mult mai mare, aclicd incepind dinainte de epoc a glaciard ;i pind in prezent. Pentru a se obline seria completd de treceri intre doud forme cuprinse in parlile sup.erioare gi inferioare ale aceleia;i formafiuni, depozitul trebuie si fi fost supus unei acumuldri continue in decursul unei lungi perioade, suficiente pentru procesul lent al modificdrii ; cle aceea, depozitr-rl trebuie s[ fie foarte gros; iar specia supusd schjmbd.rii trebr-rie sd fi tr[it in acela;i clistrict in tot decursul acestei perioade. Dar am vd,zut cI o forma{iune groas6, fosilifer6 in toatd grosimea ei, se poate acumula numai in decursr-rl unei perioade de scufundare ;i pentru a pistra aproximativ aceeagi adincime necesarS pentru ca aceleagi specii marine sd trdiascd in acela;i loc, aportul cle sedirnente trebuie aproape sd se echilibreze cu viteza de scufundare. Dar aceastd rniscare de scufundare va tinCe sd scufunde terenul de unde provine sedimentul gi astfel si diminueze aportul, in timp ce continub migcarea descendentd. De fapt, echilibrarea aproape eracti intre aportul de sedimente qi viteza de scufundare se intimpl[ probabil rar, deoarece numerogi paleontologi au observat cd depozitele foarte groase sint de obicei lipsite de resturi organice, cu exceplia limitelor lor superioare 9i inferioare. S-ar pd,rea cd fiecare forma{iune in parte, ca si intreaga suprapunere de forma{iuni ciin vreo regiune, s*a acurnulat in general, intermitent. Cind vedem o forma{iune compusd din strate cu o compozi{ie mineralogicd foarte diferitd gi aceasta se intimpid de muite ori, putem bdnui pe buni dreptate ci procesul de depunere a fost mai mutrt sau mai pulin intrerupt. Nici cea mai atentd cercetare a unei formatiuni nu ne dd vreo idee despre durata de timp necesard pentru depunetea ei. Se pot da multe exemple de strate in grosime de numai citeva picioare, reprezentind formafiuni care au ?n alt[ parte grosimi de rnii de picioare si care trebuie sd fi necesitat o perioad[ enormd pentru acumularea lor; 9i totugi, nimeni - f"dr\ s[ cunoasc[ acest fapt _- nu ar b5.nui uriaga durat[ de timp reprezentatd prin formalillnea mai sub{ire. Se pot cita multe exemple de ridicare la suprafald a stratelor inferioare ale unei formaf iuni denudate, submerse ,si apoi reacoperite de strate superioare ale aceleiagi formaliuni aritind cit de mari intervale - fapte de;i u;or trecute cu vederea - au intervenit in acumularea respectivd. in alte cazuri, marii arbori fosilizali care mai stau in picioare intocmai cum au crescut, constituie cea mai bund dovadd, despre lungile intervale de timp ;i despre schimbdrile

268

0ITI CiINEA S},ECIIL()Ii

de nivel din timpul procesului de depunere, care nu s-ar fi putut binui, dacd nu s-ar fi plstrat arborii. Astfel, Sir C. Lyell ;i dr. Dawson aur gdsit strate carbonifer,-groase de 1400 de. picioare in Nova Scotia, cu vechi strate sriprapuse con{inin6 rdd5cini, la nu mai pufin de gaizeci gi opt nivele diferite. De aceea, cind o aceeasj specie_ apare la baza, la mijlocul 9i in partea superioar[ a unei forma{iuni, este probabil c[ ea nu a triit in acelagi loc in decursul intregii perioade de 'depunere. ci a dlspdrut si a reapdrut, poate de multe ori, in decursul aCeleiagi perioade geologice. Prin urmare, dacd, o specie va suferi modificdri consiCerabiie in decursul ct.punerii ttnei forma{iuni geologice, o secfiune a acestei forma{iuni nu va cuprinde toate ti'ecerile .fine, treptate, intermediare care trebuie si fi existat, dupi teoria noastrd, ci schirnbdri de formd abrupte, de;i foarte mici. Este foarte important s[ nu uitdm cd naturalistii nu au o reguld cle aur pe baza cdreia sd deose6eascd speciile de varietdti. Ei admit o micd variibilitate pentig fiecare specie, dar cind intilnesc un grad cev'a mai mare de deosebiri intre doua forme oarecare, le clasifica pe amindor-ri drept specii, ln afari de cazul cind pot sd le lege intre ele prin cele mai strinse gradafii intermediare ; lar din motivele atdtate, acest lucru rareori, se poate reaiiza in orice sectiune geologici. Presupunind .A P. $i C sint doud specii, gi cI o a treia specie A a fost gasita intr-un strat mai vechi, situat dedesubt, chiar dacl A ar fi strict intermediara intre B gi C, ea va fi clasi ficatd ca o a treia specie distinctd , afard de cazul cincl in atetail timp ar putea sd se lege strins prin variet5{i intermediare cg una -qaLl cu ambele forme. Nu trebuie riitat de asemeneA, dupd cum s-a exptricat mai inainte, cd A ar putea ll strdmosul lui B gi C, qi totr-r;i si-r nu fie in moC necesar in toate privinlble strict jntermediard intre cele'doua rp..il. Astici putem gasi i1 stratele inferioare-;i srtpericare ale aceleiagi formaliuni atit specia parentata"cit ;i diferili; ei descendenf i mcdifica{i gi in iipsa unor forme de trecere numeroase, nu vonr prttea recunoagte rudenia lor de singe ;i prin urmare le vom ciasifica drept specii distincte. Este binecunoscut faptul c[ mulli paleontologi gi-au intemeiat speciile pe deosebiri excesiv de neinsemnate; ei procedeazTa cu atit mai bucuros astfel atunci .iq9 exemplarele provin din diferitele subetaje ale aceleiagi forma{iuni. Unii conchiliologi cu experien{d coboar[ acum multe din speciile foarte bune aie lui D'Orbigny qi ale altora la langul de varietilli; ?n acest punct de vedere gdsim dovada schimbdrii cerute de teoria noastrS. Sa privim din nou clepozitele terliare cele mai noi, cuprinzind numeroase scoici pe care majoritatea naturaligtilor le considerd ca identice cu speciile actuale. Unii naturaligti eminenti, ca Agassiz ;i Pictet susfin cd toate aceste specii terfiare sint specii distincte, degi adrnit cd deosebi rea fatd de cele actuale este foalte mic[ ; astfel avem aici dov ada apariliei frecvente a unor mici mociificdri cerute (de teoria mea) afard, de cazul cind nu admitem cd acesti eminen{i naturaligti au fost indugi in eroare de imaginafia lor gi ci speciile terfiare mai recente nu ,prezrntd, in realitate nici o deosebire fald de reprezeniailri lor actuali, sau cind admitem, in opozi{ie cu concluzia majoritS.lii naturali;tilor cd aceste specii ter{iare sint cu adevdrat deosebite, de cele recente. Daci avem in vedere intervale de tirnp ceva mai mari gi anume etaje deosebite,dar consecutive ale aceleiasi mari.folpa.tiuni, gisim ci fosilele ingropale in ele, degi clasificate in general ca specii dife_rite, sint .totugi mult mai indeaproape inrudite intre ele decit speciile gdsite in forma{iuni mai distanfate, astfel incii gi aici avem dovada netagaduitd _

t)L:lsrrI{}i I}IPEIil'ECTt.\ rllr()NICII (iE()L()GIr:Fl

a schimbirilor in direclia ceruti de teoria noastrd: dar voi reveni asupra acestut subiect ln capitolul urmdtor. Pe buni dreptate, se poate bdnui, dupd cum amvdzut, cd la animalele gi plantele care se inmullesc rapid 9i nu se deplaseazd mult, variet6{i1e sint la inceput in general locale, gi c[ astfel de variet[fi locale nu se rdspindesc departe gi nu-gi inlocuiesc forrnele parentale, decit atunci cind se modificd gi se perfec{i oneazd. intr-o mdsuri insemnatd. Potrivit acestei pdreri, ;ansele de a descoperi intr-o

formaliune din orice tard,toate stadiile timpurii de tranzi(ie intre doud forme oarecare sint mici, deoarece se presupune cd schimbdrile succesive au fost locale sau limitate la un anumit loc. Majoritatea animalelor marine au Lln areal vast gi am vdzut cd dirrtre plante prezintd cel mai des varietd{i cele ce posedd cea mai largra rdspindire. Cu privire la scoici si la alte animale marine este probabil ca formele care au avut mai largi rlsp?ndire, depdgind cu mult limitele formafiunilor geologice cunoscute in Europa, au generat cel mai adesea, mai intii varietdli locale gi in cele din urmd specii noi; gi acest fapt ne va reduce de asemenea ;ansele de a gdsi stadiile de tranzilie in vreo forma{iune geologicd. Mai existd incl un considerent, mult mai important, care duce la acelagi rezultat ,si asupra cdruia a insistat nu de rnult dr. Falconer, gi anume cd perioada in decursul cdreia fiecare specie a fost supusd modificdrii, degi e lungd dacd o mdsurdm in ani, a fost probabil scurt[ in comparalie cu cea in decursul cdreia specia a r[mas neschimbatd. Nu trebuie uitat c[ in prezent, chiar avind exemplare perfecte pentru studiu, rareori pot fi legate doud forme prin variet6fi i;rtermediare, astfel incit si se poatd dovedi apartenen{a lor la aceeagi specie, pind ce nu s-au colectat multe exemplare din diferite locuri ; iar acest lucru rareori poate fi realizat cu speciile fosile. Poate cd arn inlelege cel mai bine improbabilitatea presupunerii cd am fi in stare sd legdm speciile intre ele prin verigi fosile numeroase, fine, intermediare, intrebindu-ne de pildd , dacd, geologii dintr-o perioadd viitoare vor putea dovedi ci diferitele noastre rase de cornute mari, de oi, de cai si de ciini se trag dintr-o singurd tulpind originard sau din mai multe ; sau, de asemenea, dacd vor putea dovedi ci unele scorci manne care locuiesc pe litoralul Americii de Nord, clasificate de cdtre unii conchiliologi drept specii distincte fafd de reprezentanlti lor europeni, iar de cdtre alli conchiliologi drept simpie varietdli, sint in realitate varietati sau specii deosebite. Viitorii geologi ar putea reu,si aceasta numai descoperind numeroase trepte intermediare in stare fosilS, dar o asemenea reugit[ este extrem de improbabil5. S-a afirmat mereu de cdtre autorii care cred in imuabilitatea speciilor, c[ geologia nu oferd forme de legaturd. Aceastd afirma{ie este cu sigurantd, gregitd, cum vomvedea in capitolul urmdtor. Dupd cum a observat Sir J. Lubbock,<<fiecarespecie este o verigd de leg[tur[ intre alte forme inrudite>. Dacd ludm un gen cu un numir de vreo doudzeci de specii recente gi stinse ;i distrugem patru cincimi din el, nimeni nu se indoiegte c[ formele rdmase vor fi muit mai distincte intre ele. Dacd se intimpli astfel ca si se fi distrus formele extreme ale genului, genul insugi va fi mai distinct fa[d de alte genuri inrudite. Ceea ce nu a dezvdluit cercetarea geologicd, este existen{a anterioard, a infinit de numeroase treceri la fel de fine ca gi varieti{ile existente, legind intre ele aproape toate speciile existente ;i dispdrute. Dar la acest lucru nu ne putem aqtepta deqi in repetate rinduri s-a ar[tat lipsa unor asemenea treceri drept cea mai serioasd obiec{ie irnpotriva vederilor mele.

2ir)

ORI

GINE.\ SPE{]IIL()H

Observa{iile precedente asupra cauzelor imperfecfiei dovezilor geologice

pot rezuma printr-un exemplu imaginar. Arhipelagul malaez are, aproximatir

dimensiunile Europei de la Capul Nord la Mediterana gi din Marea Britanie pin. in Rusia egalind deci toate forma{iunile geologice care au fost cercetate cu o&râ&#x201A;Źc?re exactitate, exceptind pe cele din Statele Unite ale Americii. Sint intru totr-rl de acorc cu d-l Godwin-Austen , cd prezenta stare a Arhipelagului Malaez cu nllmeroasele lui insule mari desplrfite prin mdri intinse si pu{in adinci, reprezintd probabri starea anterioard. a Europei, cind majoritatea forma{iunilor noastre erau in curs de acumulare. Arhipelagul Malaez este una din regiunile cele mai bogate in organisme gi totugi, chiar dacd s-ar colecta toate speciile care au trdit vreodatd acolo, cit cle imperfect ar reprezenta ele istoria naturald a lurnii ! Dar avem toate motivele si credem cd formele terestre aie arhipelagului vor fi pdstrate intr-un mod foarte imperfect in formafiunile presupuse ca acumulate acolo. Doar pu{ine dintre animalele strict litorale sau din cele care trliesc pe stinci submarine nude vor fi ingropate, iar cele ingrcpate in pietrig saLl nisip nu vor dura o perioada de timp prea indelun gatd. Pretutindeni unde sedimentele nu se acumuleaza pe fundul mdrii sau unde nu se acumuleazTa cu vitezd suficienti pentru a feri organismele de distrugere, nu se pot pdstra resturi. Formafiuni bogate in fosile variate gi de o grosime suficientd pentru a dura pind la o virstd tot atit de depdrtatd in viitor ca aceea a forma{iunilor secundare din trecut, se vor forma in arhipelag numai in decursul perioadelor de scufundare. Aceste perioade de scufundare vor fi despdrlite una de alta prin intervale de timp uriage in decursul cdrora regiunea va fi stafionard sau se va riclica: iar in decursul ridicdrii, formaliunile fosilifere de pe litoralele abruple vor fi distluse aproape indatd dupi acumulare prin neincetata acliune a valurilor litorale, a$a cum vedem in prezent pe litoralul Americii de Sud. Chiar in mdrile intinse gi pulin adinci din limitele arhipelagului, cu greu s-ar putea acumula straturi sedimentare foarte groase in decursul perioadelor de ridicare sau cu greu ar putea fi ele acoperite gi apdrate de depozite^ ulterioare pentru a avea $anse s[ dureze pin[ intr-un viitor foarte indepSrtat. In decursul perioadelor de scufundare probabil pier multe organisme ; in decursul perioadelor de ridicare, v& exista multd varia{ie, dar urmele geologice vor fi mai pulin perfecte. Este pulin probabil ca durata oricdrei mari perioade de depunere intr-o parte sau in intregul arhipelag, impreund cu o acumulare concomitentd de sedimente, sd depdgeasci durata medie a aceloragi forme specifice, iar aceste condilii sint absolut necesare pentru pdstrarea tuturor treptelor de tranzilie intre oricare doud sau mai multe specii. Dacd asemenea trepte nu se pdstreazd in intregime, varietdfile de tranzifie vor apare pur gi simplu ca tot atitea specii noi, degi strins inrudite intre ele. Este de asemenea probabil cd fiecare mare perioadi de scufundare va fi intrerupt[ de oscilalii de nivel gi cd vor interveni mici schimbdri de clima in decursul acestor lungi perioade gi atunci locuitorii arhipelagului vor migra si nu se va putea pdstra in nici o formaliune vreo urmd de riguros succes al modi-

ficirilor 1or. in prezent, foarte mul1i locuitori marini ai arhipelagului sint rispindifi la mii de mile dincolo de limitele lui ; rar analogia duce la pirerea cd tocmai aceste specii

larg rispindite, sau numai unele dintre ele, vor produce cel mai adesea varietSfi noi, iar varietdfile vor fi mai intii locale sau limitate la un singur loc gi dacd vor

DESPNE IMPERFECTIA CRONICII GEOL()GICE

27t

poseda vreun avantaj hotdritor sau dacd se vor modifica gi se_vor perfecliona ulteiior, ele se vor rdspindi incet gi vor inlocui formele parentale. Cind aceste varietati se vor inapoia la vechiul lor habitus, prin faptul c[ s-au indepdrtat_ in mod aproape uniform, degi foarte pulin, de forma lor iniliala cit gi prin faptul cd vgr

fl g[site ingropate in

subetaje intrucitva diferite ale aceleia;i formafiuni, ele voi fi clasificatb drept specii noi pi deosebite, dupi principiile urmate de mul1i paleontologi. Dacd existd vreun oarecare adevdr in aceste observalii, nu avem nici un drept sd ne agtept[m sd g[sim in formafiunile noastre geologice un numdr infinit din formele fine de tranzi\ie, care potrivit teoriei noastre, au legat toate speciile prezente gi trecute din acelagi grup intr-un lan! al vielii lung gi ramificat. Va trebui sd cdutdm doar citeva verigi gi desigur cd le vom gdsi - unele mai indepdrtate, altele mai apropiate, legate intre ele - gi aceste verigi, oricit de apropiate ar fi ele, dacd vor fi gdsite in etaje diferite ale aceleiagi formaliuni, vor fi clasificate de mulli paleontologi drept specii deosebite. Dar nu ascund faptul cd n-agi fi bdnuit niciodat[ cit de sdrace sint urmele chiar in secliunile geologice cele mai bine pdstrate dacd lipsa nenumdratelor verigi de tranzr[re, intre speciile care au trdit la inceputul gi sfirqitul fieclrei formafiuni, nu ar fi constituit un argument atit de puternic impotriva teoriei mele.

A UNOR GRUPE INTREGI DE SPECII INNUOTTN

DESPRE APARITIA BRUSCA

Modul brusc in care apar in anumite forma(iuni grupe intregi de specii, fost scos in relief de mai mulli paleontologi - ca de pilda Agassiz, Pictet gi Sedga wick - ca fiind o obiec{ie fatald, concepliei despre transformarea speciilor. DacI numeroase specli, aparlinind aceloragi genuri gi familii au apdrut intr-adevdr simultan, acest fapt ar fi fatal teoriei evolufiei prin seleclie naturald, deoarece, dezvoltarea pe aceastd cale a unei grup de forme care se trag toate dintr-un singur strdmog, trebuie s[ fi fost un proces extrem de lent, iar strdmogii trebuie sd fi trdit cu mult inainte de descendenlii lor modifica{i. Dar noi exagerdm mereu perfeclia cronicii geologice gi deducem in mod gre;it cd deoarece unele genuri sau familii nu au fost laritJ."b un etaj oarecare, el6 nu au existat mai inainte de acest etaj. in orice cuz mdrturiile pozitive ale paleontologiei sint demne de crezare, in timp ce m[rturiile negative n-au importantrd., dupd cum experienla ne-a ardtat de atitea ori. Uitdm mereu cit de mare este lumea in comparalie cu regiunea in care formaliunile noastre geologice au fost cercetate cu atenlie; uitdm cd grupe de specii au existat poate mult timp in alt[ parte gi cd s-au inmullit incet, mai inainte de a invada arhipelagurile de odinioard ale Europei gi Statelor Unite. Nu ddm destuld insemndtate intervalelor de timp care s-au scurs intre formafiunile noastre consecutive intervale in multe cazuri poate mai lungi decit timpul necesar pentru acumularea fiecdrei formaliuni. Aceste intervale au permis inmullirea speciilor provenite dintr-o formd parentald; astfel, in formaliunea urmdtoare grupele sau speciile vor aplrea ca gi cind ar fi fost create brusc. Voi reaminti aici o observafie fdcutd mai inainte, gi anume ci pentru a adapta un organism la un nou fel particular de viaf6, de pilddlazborul prin aer, sint nece-

()Rl(jI-\lit

!rZ

sare lungi perioade de timp $i cA prin urmare, forrnele de tranzifie vor rdnrine adeseori restrinse mult tirnp ia o singurd regiune, dar o dati efectuat[ aceast[ adaptare, prin care citeva specii au dob?ndit o firare superioritate asupra altor organisme. va fi necesar un timp comparativ scurt pentru a produce multe forme divergente, care se vor rdspindi rapid gi larg in toatd lumea. Prof. Fictet, in excelâ&#x201A;Źltti,i sa analizd a prezentei lucr[ri, vorbind despre formele timpurii de tranzitie s Iuind ca exemplu pdsirile, nu in{elege cum rnodihcdrile succesive ale membrelor anterioare ale unui presupus prototip au putut prezenta vreun avantaj. Dar sli ne uitdm la pinguinii Oceanului de Sud; oare aceste p[sdri nll au membrele anterioare tocmai in staditrl intermediar de < nici braqe adevlrate, nici aripi adevdrate'l >,, Totu,si ele i;i men{in victorios locu I in bitdlia pentru via{d, deoarece exist[ in numdr foarte mare gi in rnulte specii. Eu nu cred cd avem aici treptele reale de tranzilie prin care au trecut aripile pdsdrilor; dar ce dificultate intilninr oare dac[ admitem c'|a descedenfii modifica{i ai pinguinului vor profita mai intii de faptul ci devin capabili sd se migte b[tind din aripi pe suprafafa mdrii ca rala de Falkland cu aripi scurte t) li in cele din urmd cd devin capabili sd se ridice de pe suprafafa apei gi s[ planeze prin aer ? Voi da acum citeva exemple pentru a ilustra observaliile precedente gi pentru a ardta cit de ufor putem gregi cind presupundm cd grupe intregi de specii au apdrr-rt brusc. Chiar intr-un interval atit de scurt ca intre prima gi cea de-a doua edilie publicate in 1844-1846 si 1853-a marii lucrdri a lui Pictet despre paleontologie, "asupra primei gi 1857, concluziile asupra aparilii dispariliei mai multor grupe de animale au fost mult modificate; iar a treia edifie va cere noi modificdri. Reamintesc faptul binecunoscut c[ in tratatele de geologie publicate acum ciliva ani, mamiferele erau considerate intotdeauna ca apbrute brusc la inceputul erei ter{iare. Iar in prezent, una din cele mai bogate acumuldri cunoscute de mamifere fosile aparfine mijlocului seriei secundare, iar mamiferele adevdrate au fost descoperite in gresiile rogii, noi, aproape de inceputul acestei mari serii. Cuvier obignuia s[ spund cd nici o maimu{d nu apare in vreun strat ter{iar, dar in prezent au fost gdsite specii dispirute in India, America de Sud qi Europa, in etajul miocenului. Dacd nu s-ar fi produs accidentul rar al pdstrdrii unor amprente de pa$i in gresia ro;ie noud din Statele Unite, cine s-ar fi aventurat sd presupund ci au existat in acea perioadi cel pulin ffeizeci de animale de tipul pisdrilor, unele de dimensiuni gigantice ? In aceste strate nu a fost descoperit nici un fragment de os. Nu de mult, paleontologii suslineau c[ intreaga clasi a pdsdrilor a apdrut brusc in decursul perioadei eocene; dar astdzi gtim, bazindu-ne pe autoritatea profesorului Owen, cd o pasire a trdit in mod sigur in decursul depunerii gresiei verzi superioare, iar gi mai recent incd 44ly_eopteryp o pasdre ciudatd, cu o coadd lung[ lacertiform5, prevdzuti cu o pereche de pene la fiecare incheietur[, avind doud gheare libere la aripi, a fost descoperitd in ardeziile oolitice din Solenhofen. Pr"rfine dintre recentele descoperiri aratd, mai convingdtor decit aceasta cit de sirace sint deocamdati cunogtinfele noastre despre vechii locuitori ai lumii. Mai pot da gi un alt exemplu care m-a impresionat mult prin faptul cd l-am avut sub ochi. Intr-un memoriu asupra cirripezilor sesili fosili, ardtam c[ pe baza marelui numdr de specii terfiare existentei si displrute, pe baza extraordinarei :

') in cnglezeste.logger

heacled

cluckrr.

N'itta tracl.

DESI'IIE TnpERFECTIA CIT(INICTI GEOLoGTCE

27ij

abundente a indivizilor apar{inind multor specii din intreaga lume, din regiunile arctice pind la ecuator, triind in zone de adincime diferite, de la limitele superioare ale valurilor pind la 50 fathomi, pe baza perfecliei pistr[rii exemplarelor in cele mai vechi strate terfiare, a ugurinfei cu care chiar un fragment dintr-o valvd poate fi recunoscut; din toate aceste fapte, am dedus ci dac[ circipezii sesili ar fi existat in decursu.l perioadelor secundare, ei ar q fost cu sigur an[d pdstrafi qi descoperili ; gi cum nici o specie nu fusese descoperita in strate de aceastd virstd,, am conchis cd acest mare grup s-a dezvoltat brusc la inceputul ter{iarului, lucru care mi-a fost foarte nepldcut, pentru cd -_ dupa cum credeam pe atunci adduga incd un exemplu de aparilie bruscd a unui grup mare de specii. De-abia apdruse lucrarea mea, cind un paleontolog cu experienli, d-l Bosquet, mi-a trimis un desen al unui exemplar complet gi indiscutabil de cirriped sesil, extras de el din cretacicul din Belgia. Lucrul era cu atit mai uimitor cu cit cirripedul s-a dovedit a fi un Chthamttlus, gen foarte comun, mare;i ubicvist, din care nu fusese incd gasiti nici o specie, nici chiar in vreun strat terfiar. $i mai recent incd, d-l Woodward a descoperit in cretacicul superior un Pyrgoma, reprezentant al unei subfamilii distincte de cirripezi sesili ; astfel cd avem acum dovezi suficiente ale existen{ei acestui grup

de animale in timpul perioadei

secundare.

Faptul asupra cdruia paleontologii insistd cel mai mult, in legdturd cu aparigra bruscd a unui grup intreg de specii, este cel al pegtilor teleosteeni, apdrufi, dup[ Agassiz, la inceputul perioadei cretacice. Acest grup cuprinde marea majoritate a speciilor existente astdzi.Dar inprezent se admite de obicei cd unele forme jurasice gi triasice aparlin teleosteenilor, iar o inaltd autoritate a clasat in acest grLlp chiar unele forme paleozoice. Dac[ teleosteenii ar fi apdrut intr-adevdr brusc in emisfera nordicd la inceputul formafiunii cretacice, faptul ar fi fost extrem de remarcabil dar nu ar fi constituit o dificultate de neinvins, afard, doar de cazul cind s-ar fi putut dovedi de asemenea, cd in aceea;i perioadd speciile s-au dezvoltat brusc qi simultan gi in alte colluri ale lumii. Nu este nevoie sd mai spun cd nici un pegte fosil nu este cunoscut la sud de ecuator gi cd parcurgind < Paleontologia> lui Pictet, ne putem convinge cd din unele formafiuni din Europa se cunosc foarte puline specii. Citeva familii, pu{ine, de pegti , &u astdzi o r[spindire limitatd ; pe;tii teleosteeni poate au avut odinioari de asemened, o rispindire limitatd. gi dupa ce s-aLr dezvoltat mult in vreo mare, s-au rdspindit in toate par{ile. Nimic nu ne indreptdfe;te sd presupunem cd mlrile lumii au fost intotdeauna atit de larg deschise de la sud spre nord, pe cit sint in prezent. Chiar in zilele noastre, dacd, arhipelagul Malaez s-ar preface in uscat, pdrfile tropicale ale Oceanului Indi an ar forma un bazin mare gi perfect inchis, in care orice grup de animale marine s-ar putea inmulli rdminind limitate la acest loc pinl ce unele specii s-ar adapta la o climd mai rece, devenind capabile sd treacd pe lingd capul Sud al Africii sau Australiei gi s[ ajung[ astfel in alte mdri indepirtate. Pe baza acestor consideraln, linind de asemenea seama de necunoagterea geologiei altor [/ari, dincolo de grani{ele Europei ;i ale Statelor Unite, cit gi de revolulia provocatd in cunogtinfele noastre paleontologice prin descoperirile din ultimii doi, sprezece ani, mi se pare aproape tot atit de pripit sd dogmattzdm asupra succesiunii formelor organice in lume, pe cit mi s-ar pirea un naturalist care ar debarca cinci minute intr-un punct pustiu din Australia gi apoi ar discuta despre numdrul gi rdspindirea organismelor respective. 18

- c. 353

27,1

()FtI

GINE,\ SPiICIIL()it

DESPRE APARITIA BRUSCA IN cnTE MAI INFERIOARE STRATE FOSILIFERE CUNoSCUTE A UNOR GRUPE DE SPECII 1XNUOTTT

Mai exist[ incd o dificultate asemdndtoare gi chiar mult mai serioas[. Ma refer la felul in care specii aparfinind mai multora dintre principalele diviziuni ale regnului animal apar brusc in cele mai inferioare strate fosilifere cunoscute. Majoritatea argumentelor care m-au convins c5 toate speciile existente ale aceluiagi grup se trag clintr-un singur strdrnog, sint aplicabile cu aceea;i tdrie, la cele mai vechi specii cunoscute. De pildd, nu poate fi pus la indoiald faptul cd toti trilobilii cambrieni gi silurieni se trag din vreun crustaceu, care trebuie sd fi trdit cu mult inainte de perioada cambrian[ gi care probabil se Ceosebea mult de toate animalele cunoscute. Unele dintre cele mai vechi animale , ca l{autilus, Lingula etc. nu se deosebesc mult de speciile actuale gi p'e baza teoriei noastre nu se poate presupune c[ aceste specii vechi au fost strdmogii tuturor speciilor apar{inind aceloragi grupe care au apdrut ulterior, deoarece nu au nici un fel de caractere intermediare. Frin urmare, daci teoria mea este justd, este indiscutabil ca inainte de depunerea celui mai vechi strat cambrian aLl trecut perioade indelun gate, tot atit de indelun gate sau probabil mult mai indelungate decit intregul interval de la perioada cambriand pind asldzi gi cd in timpul acestor perioade imense lumea miguna de organisme vii. Aici intilnim o obiecfie deosebit de dificil[, deoarece pare intr-adevdr indcielnic ca pdmintul sd fi existat atit de multd vreme intr-o stare potrivitd pentru a fi locuit de fiin(e vii. Sir W. Thcmpson conchide cd intdrirea scoariei pdmintului nu a putut avea loc decit cel pu{in aclrm 20 milioane de ani ;i cel mult 400 milioane de ?,ni, dar prcbabil nu mai pufin Ce 98 ;i nu rnai mult de 200 milioane de ani. Aeeste limite iargi aratd, cit de indoielnice sint datele insegi; de asemenea, mai trebuie introduse ulterior in problemd gi alte elemente. D-l Croll apreciazd c5 de la perioada cambriani s-au scurs aproximativ 60milioane de ani, dar judecind dup[ neinsemnatele schimb[ri ale formelor organice produse de la inceputul epocii glaciare, aceastd durat[ apare ca foarte micl pentru numeroasele schimbdri biologice importante care au avut loc cu siguran{d de la forma{ia cambrian[ incoace' iai cei 140 milioane de ani preceden{i nu"pot fi considera{i ca suficien{i pentru dezl voltarea variatelor forme de via[a care existau deja in timpul perioadei cambriene. Este probabil, dupd cum subliniazd Sir William Thompson, cd pdmintul a fost supus intr-o p:rioadd foarie timpurie unor schimbdri mai rapide gi mai violente in condiliile lui fizice de cit cele care au loc in prezent gi asemenea schimbdri au tins probabil sd provoace schimbdri de grad corespunzdtor in organismele existente pe atunci. Nu pot s[ dau un rdspuns satisfdcdtor la problema de ce nu gdsim depozite fosilifere bogate din aceste presupuse perioade extrem de vechi, anterioare sistemului cambrian. Mai mulli geologi eminen{i, in frunte cu Sir R. Murchison, erau convingi, pind nu de mult, cd resturile organice din cele mai vechi strate siluriene re.prezintd primii zari ai vielii. Alli autori competenfi, ca Lyell ,i E. Forbes, au contestat aceastb concluzie. Nu trebuie sd uit5m cd numai o micd porfiune a lumii este cunoscuti cu precizie. Nu de mult, d-l Barrande a addugat un alt etaj mai vechi, sub sistemul silurian cunoscut pind atunci, etaj in care abundi specii noi gi particuiare, iar acum qi mai adinc inc[ d-l Hicks a gdsit in South Wales, strate bogate in trilobili gi con{inind molurste gi anelizi variafi. Prezenla de noduli fosfatici ;i de ,,r-rbstantd bituminoasd chiar in unele din cele mai adinci roci azoice, indicd probabil

DESI'RE Illl'hRI'ECTIA CRONIT::II GEOL0(iICE

275

existenfa viefii in acele perioade,iar existenla lui Eozoon in formafiunea Laurentiania din Canada este general admisd. Sub sistemul silurian din Canada existd trei mari serii de strate, iar Eozoon se gdse;te in cel mai inferior. Sir W. Logan spune cd <grosimea lor totald dep[gegte poate acea a tuturor rocilor care s-au succedat, de la baza seriei paleozoice gi pin[ intimpurile actuale. Sintem astfel du;i inapoi intr-o perioadd atit de indepdrtatd, incit aparilia aga-numitei t'aune primordiale (a lui con side ratd de unii drept un eveniment relativ recent>>. Barrande) ar putea Eozoon apar{ine clasei de animale cea mai primitiv organizatd,, dar posedd o organizalie inaltd pentru clasa sa ; el a existat in cantit5li imense 9i, dupd cum a observat dr. Dawson, este sigur cd se hrdnea cu alte organisme minuscule care trebuie sd fi trdit in numdr mare. Agadar, cuvintele pe care le-am scris in 1859 cu privire la existenla unor organisme cu mult inainte de perioadacambriand, cuvinte aproape identice cu cele folosite ulterior de Sir W. Logan, s-au dovedit a fi adevdrate. Totu;i dificultatea de a da explicalii conving[toare pentru lipsa unor mari grupdri de strate bogate in fosile sub sistemul cambrian, rdmine inci foarte mare. Pare improbabil ca stratele cele mai vechi sd fi fost cu totul distruse prin denudalie sau ca fosiiele 1or sd fi fost complet nimicite prin acliunea metamorficd, deoarece dacd lucrurile s-ar fi lntimplat astfel, am fi gdsit numai slabe rdm69i1e ale forma{iunilor imediat urmdtoare ca virstd, iar aceste formaliuni ar fi existatintotdeuna ?ntr-o stare pafiial metamorfozatd. Dar descrierile pe care le avem clespre depozitele siluriene de pe teritoriile vaste ale Rusiei ;i ale Americii de Nord nu confirmi presupunerea cd o formafiune, cu cit este mai veche, cu atit a suferit mai mult de pe urma denudirii gi metamorfismului. Deocam datd, faptul rdmine inexplicabil gi poate fi ridicat in mod valabil ca argument serios impotriva vederilor sus{inute aici. Pentru a ar/ata c5 mai tirziu el iqi va putea gdsi o explicafie, voi expune ipoteza urmitoare : Din natura resturilor organice care nu par a fi trdit la mari adincimi, ciin mai multe fbrrnaliuni din E,uropa ;i din Statele Unite, cit $i pe baza cantit[tii cle sedirnente avind grosime de mile intregi, care alcdtuiesc stratele, se poate deduce ca de la inceput prin6 la sfirgit au existat in vecinitatea actualelor continente ale Europei gi Americii de Nord insule rnari sau por{iuni de uscat, de unde au provenit sedimentele. Acest punct de vedere a fost recent susfinut de Agassiz si de al1ii. Dar nu gtim cum au stat lucrurile in intervalele dintre diversele forma{iuni succesive, nu gtim dacl in timpul acestor intervale Europa qi Statele Unite existau ca uscat sau ca suprafa\d submarini lingd uscat, suprafald pe care sedimentele nu se depuneau, sau dacd existau ca fund al unei mdri deschise 9i insondabile. Privind oceanele actuale de trei ori mai intinse decit uscatul, vedem cd ele sint presirate cu numeroase insule, dar nu se cunoagte pind acum nici o adevdrat insuld oceanicd (cu excepfia Noii Zeelande, dacd, ea poate numiti insulS oceanicd) pe care s[ existe resturile vreunei formaliuni paleozoice sau secundare. De aceea, putem deduce poate cd in cursul perioadelor paleozoicd gi secundard, nu au existat nici continente, nici insule continentale acolo unde se intind astdzi oceanele noastre, deoarece, dacd ar fi existat forma{iunile paleozoice gi secundare s-ar fi acumulat dupi toate probabilitdlile, din sedimentele provenite din migcarea valurilor, iar aceste sedimente ar fi fost in cele din urmd scoase la suprafali de osciialiile de nivel, care trebuie si fi avut loc in decursul acestor perioade extrem de lungi. Dacd deducem ceva clin toate acestea, este pe de o parte faptul cd pe locul unde se intind acum oceanele noastre, au existat

fi cu

:-6

O}TIGINEA SPECIII,0It

oceane din cea mai indep'|artatd, perioadd cunoscutd; iar pe de altd parte, cd, acolo unde existd acum continente, au existat por{iuni intinse de usclt, supuse fara indoiald unor mari oscilalii de nivel incd din perioada cambrian6. Fiartd colorat[ anexatd la volumul meu despre recifele coraliene md duce la concluzia cd" oceanele mari mai sint inc_d regiuni principlle de sedimentare, cd marile arhipelaguri mai sint incd regiuni de oscila{ii de nivel, iar continentele mai sint incd regiuni"de ridicare. Dar nu avem nici un motiv sd afirmdm cI lucrurile au rdrias a$a de la inceputul lumii. Continentele noas.tre a se fi format prin preponderen{a for{ei de rr4icare, in decursul multor oscilafii.par de nivel; dar in decuriul iimpuriloi nu se vor fi schimbat oare regiunile de miscare preponderentd ? Intr-o .pocb foarte indepdrtatd' de perioada cambrian5, au existat poate continente acolo^ unde astdzi sint oceane ;i. au existat poate oceane deschise acolo unde astdzi se gdsesc continentele noastre si nu avem motive sd susfinem aici cd. dacd,, de pilda, fundul oceanului Pacific s-ar preface acum intr-un continent, am gdsi acolo-formatiuni sedimentare in stare de a fi recunoscute ca mai vechi decit stratele cambrien., pr.rupunind cd asemenea sedimente au fost depuse mai inainte, deoarece este poiiUit ia stratele care au fost sedimentate citeva mile mai aproape de centrul pdmintului gi care au fost apdsate de enorma greutgte a apei inconjur5loare, sd fi sulerit o acfiune metamorficd mult mai intensd decit stratele care au r6mas intotdeauna mai aproape de s.uprafafd.. Imensele intinderi de roci metamorfice denudate din unele parli ale lumii, ca de pilda din America de Sud, care trebuie sd fi fost incdlzite-la 'mari presiuni, ffii s-au pErut intotdeauna cd cer o explicafie speciala gi putem crede cd aceste mari lup.rafete ,repreztntd numeroasele formaliuni intr-o stare complet metamorfozatd, gi denudatd cu mult anterioare epocii cambriene. Numeroasele dificult5li p. care le-am discutat aici, gi anume cd degi g6sim in formafiunile noastre geologice multe verigi de leg[turd'intre specii caie Exista a99m gi au existat mai inainte, nu g[sim totu,si formele nenumdrate gi fine de tran7i!t? care tA l-. lege strins intre ele ; cd prima aparilie a numeroase grupe de specii in formafiunile europene se produc brusc, cd sub stratele cambriene, cbt pulin din cite se cunosc pind in prezent, lipsesc aproape complet formafiunile bogate in fosile, - toate aceste dificultdli, sint fdri indoiald eitrem de seiioase. AcJasta se vede Oil fu$ul cd_majoritatea pcleontologilor eminen{i, si anume Cuvier, Agassiz, Barrande, Pictet, Falconer, E. Forbes etc. ,si to{i geologii no,stri cei mai miri, ca Lyell, Murchisol,.,. Sedgwick etc. au suslinut in un-animitate gi adeseori cu vehementi, imuabilitatea speciilor. Dar Sir Charles Lyell acord[ in prezent sprijinul marii tal...autorit61i parlii opuse, iar majoritatea geologilor gi paieontologilor au mari indoieli-in privinQ pdrerilor lor anterioare. Cei care cred & cronica -geologicd este cit de cit perfectd, vor respinge fdrd indoiald, de la inceput, te6ria noastrd. In ceea cq md prive;te, urmind metafora lui Lyell, consider crbnica geologici drept o istorie a lumii pdstratd incomplet gi scris6 intr-un dialect schimbdlor . din aceastd istorie nu poseOam decit ultimul ubl.r*, referitor numai la doui ru,i trei 1dri. Pit acest volum s-a pdstrat numai ici-colo cite un capitol scurt, gi din fiecare pagind, s-au pdstrat pe alocuri numai citeva rinduri. Fiec^are cuvint ai limQajului in schimbale lentd, mai mult sau mai pulin deosebit in capitolele succesive, reprezintd, poate formele vie{ii ingropate in formafiunile noastre consecutive $i pe_care in mod gregit noi le socotim ca fiind apdrute- brusc. in aceastd perspectivl, dificultalile discutate mai sus se reduc mult sau chiar dispar.

CAPITOLUL

DESPRE SUCCE,SIUNEA GEOLOGICA

A ORGANISMELOR

Despre aparilia lentd Si succesivd a speciilor noi - Despre diferitele lor grade de schimbare Speciile o datd dispcirute nu mai reopar - Grupele de specii ttrnteazd in apari{ia ;i disparilia lor aceiea;i reguli generale ca Si speciile izolate - Despre extinc{ie - Despre schimbdrile sitntlrane ale formelor cle t,ictyii tn toetd lumea - Despre afinimfi reciproce fnte speciile t{ispdrute Si intre acestea Si speciile actuale- Despre stadiul de dezvoltare al formelor vechi * Despre succesiuneq acelorasi tipuri in cadrul acelorasi regiuni - Rezumatul capitolului prececlent Si al celui de fa1d.

Sd vedem acum dacd. diferitele fapte gi legi privind succesiunea geologicd a organismelor concord[ mai bine cu punCtul de vedere comun al imuabilitAtii sgeciilor sau cu cel al modific[rii lor lente gi treptate, prin varralia gi selec{ia natural[. Speciile noi au apdrut foarte lent, una dupd alta, atit_ pe-uscat cit ,i in ap1. Lyell a ariltat cd eite aproape imposibil s[ te opui dovezilor in acest sens in cizul diferitelor etaje ter{iaie gi fiecaie an tinde sA umple golurile dintre .tui., f[cind sA scada fieptat diferenla dintre formele dispdrute gi cele existente. In unele din cele mai recente strate, degi indiscutabil foarte vechi, daci Ie rndsurdm in ani, numai una sau dou[ specii sint Cispirute qi numai ttna sau doud specii fie local, fie - in mdsura in care sint noi; ele au apdrut ^- aici pentru prima aoard, pe intre-aga supr afatd pdmintului. Formaliile . secundare sint putem cunoa$te ?nai intrerupte, dari clupd cum a remarcat Bronn, nici ap_aritia. gi nici disparilia numeroaselbr specii ingiopate in fiecare formaliune, nu a fost simultand. Speciile aparlinin? difelitelor genuri qi clase nu s-au modificat cu aceea$i vitezd, gi nici in'acela,si grad. In stratEle terliare mai vechi, mai pot fi gdsite citeva scoici actuale, in mijlocul unei mullimi de forme disp[rute. Falconer a dat un exemplu impresio nant lil acest sens ardtind cd in d-epozitele sub himalaiene a fost garit ,.ttr .torodil actual asociat cu multe mamifere gi reptile dispdrute. Lingula din Siturian e pu{in diferitd de speciile actuale ale acestui ge.l, in timp_ cernajoritatea celorlalte Molugte gi to{i Crustaceii silurieni s-au modificat mult. Formele terestre par a se fi schimbat intr-un ritm mai rapid decit cele marine, gi un exemplu impresionant in acest sens a fost observat in Elvelia. Exist[ motive si credem cd organismele superioare se modific[ mai repede decit cele inferioare, de;i sint excep-

OnI

(;INliA Sl,li(-IIL()

tii de la aceastd regul6. Amplitudinea

schimbdrilor organice, dup4 cum observd Pictet, nu este aceeagi in fiecare a$a-numitd formaliune succesiva. insa dacd vom compara oricare dintre forma{iunile cele mai strins inrudite, vom constata cd toate speciile au suferit oarecare schimbdri. O datd ce o specie a dispdrut de pe fala pdmintului, nu avem nici un motiv sd credem cd aceea;i forma{iurne identicd va mar reapare vreodat[. Cea mai serioasd excepfie aparentd la aceastS din urml reguld este aceea a asa-numitelor < colonii > ale d-lui Barrande, care pdtrund pentru citva timp in mijlocul unei forma{iuni mai vechi gi apoi permit faunei preexistente si reapard,; dar pare satisfdcdtoare explicafia lui Lyell, gi anurne cd aici avem un caz de migralie temporard dintr-o altd, provincie geografic[. Aceste diferite fapte ccncordd intrutotul cu teoria noastrd, care nu reprezintd o lege fixd de dezvoltare, necesitind schimbarea tuturor locuitorilor unei regiuni in mod brusc, simultan sau in acela;i grad. Procesul de modificare trebuie s[ fie lent ;i sd afecteze in general, numai pufine specii in acelagi timp, deoarece variabilitatea fiecdrei specii este independentd de cea a tuturor celorlalte. Acumularea prin selec{ie nalurald, intr-un grad mai mare sau rnai mie, a variafiilor sau a deosebirilor individuale care se pot ivi, determinind in felul acesta modificlri mai mult sau mai pulin stabile, depinde de numeroase contingenle complexe, $i anume depinde de natura folositoare a varialiilor, de libertatea de incruciqare reciprocS, de schimbarea lentb a condi{iilor fizice ale regiunii, de imigrarea unor noi colonigti qi de natura celorlalli locuitori cu care intrd in concuren{d speciile care variazd,. De aceea, nu este de loc surprinzltor faptul ci o specie igi va pdstra aceea;i form[ neschimbatd, mult mai mult timp decit altele, S?ru, dacd se va modifica, se va modifica intr-o mdsurd mai mica. Relafii asemdndtoare gdsim intre locuitorii actuali ai unor regiuni diferite; de exernplu scoicile terestre ;i colecpterele din Madeira au ajuns sd difere in mod considerabil de rudele lor cele mai apropiate de pe continentul european, in timp ce scoicile marine gi pdsdrile au rdmas neschimbate. Ritmul mai rapid al schimbdrii formelor terestre gi superior organizate in comp aralie cu formele marine gi inferioare, ni-l putem explica poate prin rela{iile mai complexe dintre organismele superioare gi condiliile lor de via[d, organice gi neorganice, dupd gum s-a explicat intr-un capitol precedent. Cind mulli dintre locuitorii unei regiuni s-au modificat gi perfecfionat, putem infelege, pe baza principiului concurenlei gi a principiului rela{iiior esenliale dintre organisme in luptd pentru via\d, ci orice formd care nu se modificd gi nu se perfecfioneazd intr-un anumit grad, va fi sortiti pieirii. Aceasta ne explicd de ce toate speciile din aceeagi regiune daci le cercetdm la intervale de timp destul de indelungate, apar in cele din urmd modificate, fiindcd altfel ar pieri. La reprezentanfii aceleiagi clase, cuantumul mediu de schimbare in decursul unor perioade de timp lungi gi egale, este dupd cit se pare aproape acelagi, dar cum acumularea forma{iunilor durabile, bogate in fosile, depinde de masele mari de sedimente depuse pe suprafe{ele in curs de scufundare, aproape toate forma{iunile nobstre au trebuit sd se acllmuleze la intervale de timp mari, neregulate gi intermitente ; in consecinfd, cuantumul de schimbare organicd pe care-l prezintd, ,fosilele ingropate in forma{iuni consecutive nu este acelagi. Din acest punct de vedere, fiecare formaliune nu reprezintd un act de crealie nou gi complet, ci numai o scenl ocazionald, luatd de mai multe ori la intimplare, dintr-o dramd eare se schimbd neincetat qi lent.

DESPNE SI']'CCNSII'NIIA GEOLOGIC.I.

A OIlGANIS}IF]LOR

2i9

Nu-i greu de in{eles de ce o specie o datd dispdrutd nu va mai reapare niciodat6, chiar dacd s-ar intruni din nou exact aceleagi condilii de viald, organice ;i neorganice. Degi descendenfii unei specii pot fi adapta{i (gi fdrd, indoiald cd acest lucru s-a intimplat de nenumdrate ori) pentru a ocupa locul altei specii in economia naturii gi astfel sd o inlocuiascd, totugi cele dou6 forme - cea veche gi cea noud - nu vor fi identice, deoarece ambele vor mosteni aprcape sigur caractere diferite de la strdmogii lor deosebili, iar organismele care difer[ vor varia intr-un mod diferit. Este posibil, de pilda, ca in caz cd" ar fi nimicili to{i porumbeii nogtri cu evantai, crescdtorii sd creeze o noud rasd aproape de nedeosebit de rasa actuald' dar dacd pdrin{ii, porumbeii de stinc d, ar n $i ei ni*l.i1i, gi in naturd existd motivJ serioase sd credem cd formele parentale sint in general inlocuite gi extermir ate de descendenfii lor perfec{iona(i, in acest caz ar fl de necrezut ca un porumbel cu evantai, identic cu rasa existent[, sd poat6 fi oblinut din orice altd specie de porumbei sau chiar din orice altd rasd bine stabilitd a porumbelului domestic, deoarece varialiile succesive vor fi aproape sigur intrucitva diferite, iar varietatea nou creatd va moqteni probabil unele deosebiri caracteristice de la strdmogul ei. Grupele de specii, adicd genurile si familiile, urmeazd aceleagi reguli generale in apari(ia gi disparilia lor ca gi speciile individuale, schimbindu-se mai mult sau mai pu{in repede.gi intr-un glad m.ai mare sau mai mic. Un_grup o dat6 dispdrut, nu mai reapare niciodat[, adicd existen{a lui, atit timp cit dureazd,, este continud. Imi dau seama cd existi unele exceplii aparente la aceastd regul6, dar excepfiile sint surprinz[tor de pu{ine, atit de puline lncit E. Forbes, Pictet qi Woodward (de;i cu tofii hotdrit opugi vederilor pe care le susfin) admit valabilitatea regulii, iar aceasta concordd perfect cu teoria mea. Intr-adevdr, toate speciile aceluiagi grup, oricit de mult a durat el, sint descenden{i modifica{i care se trag unul din altul, gi descind cu tolii dintr-un strdmog comun. De exemplu, la genui Lingula, speciile care au apdrut succesiv in toate perioaCele trebuie sd fi fost legate printr-o serie neintrerupti de genera{ii, de la cel mai adinc strat silurian gi pind astdzi. Am vdzut in capitolul precedent cd grupe intregi de specii par uneori in rnod gregit cd, ar fi apdrut brusc, gi am incercat sd dau o explica{ie a acestui fapt, care dacd ar fi adevirat, ar fl fatal pentru vederile mele. Dar asemenea cazvri sint, desigur, excepfionale; regula generald flind o cregtere numericd treptat[, pin[ ce grupul ajunge la maximum, iar apoi, mai curind sau mai tirziu, o descregtere treptatd. Dacd reptezentdm printr-o linie verticald de grosime variabil[ numdrul speciilor incluse intr-un gen sau numlrul genurilor dintr-o famiiie, linie care urc[ prin formaliunile geologice succesive in care s-au g[sit speciile, linia va apare uneori in mod fals ca incepind,lacapdtul ei inferior, nLl printr-un virf ascu{it, ci dintr-o datd ca linie groasd; apoi, ea se ingroagd urcind treptat, men{inindu-se adesea de grosime egalS pe o anumitd por{iune, $i in cele din urmd se subliazd in stratele superioare, exprimind descregterea gi pieirea finald a speciei. Aceastd sporire numericd treptatd a speciilor unui grup este riguros conformd cu teoriarnea, deoarece speciile aceluiagi gen gi genurile aceleiasi familii, pot spori numai lent gi progresiv; procesul de modificare gi producerea unui numdr de forme inrudite fiind in mod necesar un proces lent gi ffeptat, o specie dind mai intii nagtere la doud sau trei variet[(i, gi acestea fiind transformate cu incetul in specii, care la rindul lor produc prin treceri la fel de gradate alte varietdfi gi specii qi aga mai departe, pind ce grupul devine mare tocmai ca ramificarea unui arbore mare dintr-un singur trunchi.

DESPRE EXTINCTIE

Pin[ acum am vorbit numai in treacdt despre disparigta speciilor gi a grupelor de specii. Dupd teoria selecfiei naturale, extinclia formelor vechi gi produierea formelor noi, perfec{ionate, sint strins legate intre ele. Vechea concep{ie- dupl care toli locuitorii pdmintului ar fi fost nimicili prin catastrofe in perioade succesir,,e este indeobste pdrdsit[ chiar de cdtre geologi ca Elie de Beaumont, Murchison. Barrande etc., ale ciror vederi generale i-ar duce in mod naturallaaceastdconcluzje. Dimpotrivd, avem toate motivele si credem din studiul forma{iilor terfiare, ci speciile gi grupele de specii dispar treptat, una dup[ alta, rnai intii dintr-un loc, apoi dintr-altul. gi in cele din urm[ din lume. Totu,si, in citeva cazuri, puline la numdr, ca de pildi in cazul strdpungerii unui istm avind ca urmare ndvdfirea unei mullimi de noi locuitori intr-o mare invecinatd sau in cazul scufunddrii definitive a unei insule, procesul de disparilie a fost poate mai rapid. Durata de existen{a atit a speciilor izolate cit gi a grupelor intregi de specii este foarte inegald; dupi cum am vd,zut, unele grupe, existd de la cele mai indepdrtate manifest[ri cunoscute ale vie{ii gi pind in zilele noastre ; altele au dispdrut inainte de sfir;itul perioadei paleozoice. Lungimea timpului in decursul cdruia persistd vreo specie izolatd' sau vreun singur geo, nu pare a fi determrnatd de nicf o lege fixd. Exista motive sd credem cd dispari{ia unui grup intreg de specii este in general un proces mai lent decit na;terea lor : dacd, aparilia gi disparigia lor este repr ezentatd â&#x201A;Źa mai sus, printr-o linie verticalS de grosime variabild, constatdm Ca finia se sub{iazd mai gradat la capdtul ei superior, care marcheazd, progresul extermindrii, decit \a capitul inferior,_ care marcheazd, prima apari{ie gi cre;terea numericd iniliald a speciilor. In unele cazuri, totugi, disparilia unor grupe intregi, ca in cazul Ammoniliior, spre sfirgitul perioadei secundare, a fost uimitor de bruscd. Disparilia speciilor a fost invdluitd in mister ffud, nici un rost. Unii autori presupuneau chiar cd dup[ cum viala individului are o anumitd duratd, tot astfel gi speciile au o duratd de via[d, determinatd. Mie, mai mult decit oricui, mi se plrea uimitoare dispari{ia speciilor. Cind am gdsit in regiunea La Plata un dinte de cal ingropat laolalt[ cu resturi de Mastodon, Megatherium, Toxodon gi alfi rnongtri dispdrufi, care intr-o perioadd geologicl foarte recentd au coexistat cu scoici actuale, am rdmas uimit ; intr-adevdr, dacd, dupd introducerea lui in America de Sud de cdtre spanioli, calul a redevenit sdlbatic in intre aga regiune gi s-a inmullit intr-o propor{ie nemaiintilnitd, m-am intrebat ce anume a putut extermina atit de recent calul indigen, in condilii de via[d, aparent atit de favorabile. Dar mirarea mea era neintemeiatd. Prof. Owen a observat curind cd dinteie, degi atit de asemdndtor cu cel al calului actual, aparlinea unei specii dispirute. Dacd acest cal ar mai fi trdrt, dat ar fi fost intrucitva rar, nici un naturalist n-ar fi manifestat cea mai micd mirare fald de rarit atea lui, deoarece raritatea este un atribut al unui mare numdr de specii din toate clasele gi in toate regiunile. Dacd ne intrebdm de ce cutare sau cutare specie este rard, rdspundem cI existd ceva nefavorabil in condi{iile ei de via[d'; dar nu putem spune ce anume. Dacd, am presupune cd acest cal fosil incd mai existd, ca specie rard, am putea fi siguri, prin analogie cu toate celelalte mamifere, chiar cu elefantul care se inmullegte incet, gi cunoscind de asemenea istoria naturalizdrii calului domestic in America de Sud, cd in condilii mai favorabile el ar fi umplut in pu{ini ani intregul continent. Dar nu putem spune in ce au constat

DF;,SPRE SI]CCESIUNEA GEOI,OGICA

A ONC.A\IS]TEI,ON

281

conditiile nefavorabile care i-au frinat inmullirea, nu putem spune dacd erau una sau mai multe, gi nici la ce perioada din virsta calului qi in ce grad au ac{ionat ele. Dacd aceste condilii ar fi continuat sd devind tot mai pulin favorabile, degi in ritm lent, desigur ci noi n-am fi sesizat faptul, degi calul fosil ar fi devenit tot mai rar gi in cele din urmd ar fi dispdrut, iar locul lui ar fi fost ocupat de un concurent mai fericjt. Este foarte greu sd ai mereu prezent in minte faptul cd inmullirea fiecdrei fiin{e este frinatd in mod constant de factori potrivnici imperceptibili gi cd acegti factori imperceptibili sint pe deplin suficienli pentru a provoca raritatea gi in cele din urmd disparitria. Problema aceasta este atit de pulin inleleas5, incit am auzit in repetate rinduri exprimarea uimirii ci monqtri uria;i ca mastodontul gi Dinosaurienii mai vechi au putut sd dispard, ca;i cind simpla forld corporald, ar inlesni victoria in lupta pentru via{6. Dimpotrivd, dimensiunile mari pot determina in unele cazuri, dupi cum a observat Owen, o pieire mai rapidd din cauza cerinlelor sporite de hrand. Mai inainte de aparilia omului in India sau in Africa, o anumitd" cauzd, trebuie sd fi frinat inmullirea continud a elefantului actual. Un autor foarte competent, dr. Falconer, crede ci mai ales insectele au impiedicat sporirea numdrului elefan{ilor in India, siciindu-i neincetat gi sldbindu-i, iar concluzia lui Bruce cu privire la elefantul african din Abisinia a fost identicd. E sigur cd insectele ,si vampirii au o influenld hot[ritoare asupra existenfei patrupedelor mai mari naturalizale in mai multe pirli ale Americii de Sud. Studiind formaliunile terliare mai recente, vedem cd raritatea speciilor precede disparilia qi qtim cd acelagi lucru se observa ;i in privin[a animalelor pe care omul, prin activitatea lui, le-a exterminat local sau in intregime. Este cazul si repet ceea ce am publicat in 1845 ;i anume: a admite cd in general speciile devin rare inainte de disparilia lor - a nu fi surpringi de raritatea unei specii ;i totu;i a ne mira mult cind specia inceteazd sd existe, este egal cu a admite c5 pentru individ boala e premergdtoare morfii, gi a nu ne mira cind auzim despre boald, dar apoi cind bolnavul moare, a ne mira gi a bdnui cd a murit printr-un act de violen{[ Teoria selecliei naturale este intemeiatd pe plrerea cd fiecare varietate nou[, qi in cele din urmd fiecare specie noud, se naste si se rnen{ine datoritd vreunui avantaj asupra celor cu care intrd in concurenfd, gi c[ disparilia formelor mai pufin favorizate urmeazd, aproape inevitabil. Acelagi lucru se petrece gi cu formele noastre domestice ; cind o varietate noud 9i ugor perfeclionatd a fost obfinutd, ea inlocuiegte mai intii varietd{ile mai pu{in perfecfionate din vecindtatea ei; cind se perfecfioneazd, mai mult, ea este rdspinditd pretutindeni, cum e rasa noastrd de bovine Shorthorn, luind locul altor rase;i din alte regiuni. Astfel aparilia formelor noi gi dispartlia formelor vechi, atit a celor produse pe cale naturald cit gi a celor obfinute pe cale artificiald, sint strins legate intre ele. La grupele infloritoare, numdrul speciilor noi generate intr-un timp dat a fost in anumite perioade probabil mai mare decit numdrul speciilor vechi care au pierit ; dar gtim ci speciile nu aLl sporit numeric in mod nelimitat, cel pulin in decursul ultimelor epoci geologice, astfel incit, privind ultimele perioade, putem crede cd producerea de forme noi a cauzat disparilia aproximativ a aceluiagi numdr de forme vechi. Dupd cum am ardtat mai inainte gi am ilustrat prin exennple, concurenla va fi in general foarte aprigd intre formele care in toate privin(ele sint mai asemdndtoare intre ele. De aceea, descenden{ii perfeclionali gi modificali a unei specii vor cauza, in general, exterminarea speciei parentale, iar dacd s-au dezvoltat din vreo specie

()NIGI\EA

2;2

SPECIILTTIT

mai multe forme qoi, rudele cele mai apropiate ale acestei specii, adicl speciile aceluiagi g*1, vor fi cele mai expuse exterminSrii. Cred cd in bcest fel, un numar de specii no] .provenind dintr-o specie, adicd un gen nou, va ajunge sd inlocuiascd un gen vechi, apar{inind aceleiapi familii. Dar trebuie sd se fl intlmplat adesea c a cr specie noud, aparlinind unui gnip oarecare, sd ocupe locul unei specii aparlinir d unui alt grup, cauzind astfel exterminarea acestei din urmd specii. D^acd Oin intrusul care a avut succes se dezvoltd multe forme inrudite, atunci si numeroase alte forme vor trebui s5-i cedeze locurile, iar acestea vor fi in general formele inrudite (cu specia eliminatd) care vor suferi din canza vreunei inferioritati mogtenite in comun. Dar indiferent dacd speciile care si-au cedat locurile altor specii modificate gi perfeclionate.apa{in aceleiagi clas. ru.r vreunei clase distincte, se intimpld adesea ca gi citeva dintre speciile dezavantajate sd supravie{uiascd un timp indelungat, deoarece ele corespund unor condilii particulare de viald sau pentru cd l6cuiesc in vreo.-sta{iune indep.drtatd gi izolatd, unde au scdpat de concurenlS aprigd. A$u, de pild6, unele specii de Trigonia, un gen marede sioici din formaliinile selundaie, au supravieluit in m5.rile australiene, iar pulinii reprezentan{i ai marelui grup aproape dispdrut al pe;tilor Ganoizi mai populeazd. incd apele noastre dulci. A;d dir, disparilia completd a unui grup este, in general, duph cum am avdzut, un proces mai lent decit formarea lui. ln privinla pieirii aparent bru;te a unor familii gi ordine intr egi, ca a Trilobililor la finele perioadei paleo zoice gi a Ammonililo r la finele peiioadei secundare, trebuie sd reamintim ceea ce s-a mai spus despre intervalele d^e timp probabil lungi dintre formaliunile noastre succesive ; in d-ecursul acestor intervale trebuie sd fi avut loc multe extinctii lente. Pe linga aceasta, cind prin migralii brugte sau prin dezvoltdri neobignuit' de rapide, *uI multe sp'ecii ale unui niu grup au luat in stdpinirg 9 regiune, multe din speciile mai vechi au fost probabil-exierminate cu o -repeziciune corespunzdtoare, iar formele care gi-au cedat astfel locurile au fost de obicei cele inrudite, deoarece ele aveau o aceeagi imperfecfie. In felul acesta, dupd cum mi se pare, modul in care dispar speciile izolate sau grupe lntregi de specii, se potrivegte perfect cu teoria selecliei naturale. Nu trebuie sd ne mire extinc{ia; dacd trebuie sd ne mire ceva, atunci sd ne mire ingimfatea noastrd de a ne inchipui vreo clipa cd in{elegem numeroasele imprejurdri complexe de c?r9 depinde existenla fiecirei specii. Dacd uitdm mdcar o^clipd c5 fiecare specie tinde si se inmul{eascd nelimitat gi cd totdeauna i se opune o piedici oatecate, degi arareori sezisat[ de noi, inffeaga economie a naturii ne va apare de neinfeles. Numai atunci cind vom fi in stare sd ardtdm precis de ce o anumitA gpecie este mai.bogatd in indivizi decit alta, de ce ea gi nu alta poate fi naturaItzatd' intr-o regiune datd,, numai atunci ;i nu inainte, vom putea pe bun[ dreptate sd ne mirdm cd nu in{elegem cauzele dispariliei vreunei specii particulare sau ale

vreunui grup de

specii.

DESPRE FORMELE DE VIATA CARE SE SCHIMBA apnoAPE SIMULTAN IN TOATA LUMEA

Pu{ine Cescoperiri paleontologice sint mai impresionante decit aceea ci formele de viald" se schimbd aproape simultan in toatd lumea. Astfel, formaliunile noastre cretacice din Europa pot fi recunoscute in multe regiuni indepdrtate cu cli-

NF]SI'TT1]

SI.{,(:ESI{]NEA GET)LOTJIC.I A OITGANIS1IEL(JII

2u3

mele cele mai diferite, chiar unde nu se poate gdsi nici un fragment mdcar de rocd

de cretd propriu-zisd, gi anume in America de Nord, in regiunea ecuatoriali a Americii de Sud, in Tierra del Fuego, la Capul Bunei Speranje ;i in peninsula indiand. lntr-adevdr, in aceste puncte indepdrtaie, resturile organice din anumite strate prezinti o asemlnare indiscutabil[ cu cele din cretacic. Nu se poate spune ci acolo, se intilnesc acelea;i specii ; in unele cazuri, nu existi nici o specie intru totul iCenticd, dar ele aparlin aceloragi familii, genuri gi subdiviziuni de genuri iar uneori asemdnarea caracterelor li se manifesti chiar in elemente de micd importan[d, cum ar fi sculptura superficiald. Damaimult, chiar alte forme care nu se gisesc in cretacicul din Europa. dar care apar in forma{iunile superioare sau inferioare, se gdsesc in aceeagi ordine in aceste puncte indepdrtate ale lumii. In diversele forma!iuni paleozoice succesive din Rusia, din vestul Europei qi din America de Nord, diferi{i autori au observat un paralelism similar al formelor de viald; dupd Lyell acela;i lucru se observd in depozitele terliare din Europa gi America de Nord. Chiar dacd nu am line seama de pu{inele specii fosile care sint comune lurnii vechi gi noi, paralelismul general al formelor de viatd succesive din etajele paleozoice qi ter{iare va rdmine totugi evident, iar diferitele formaliuni ar putea fi lesne corelate. Totugi aceste observa{ii se referd la locuitorii marini ai lumii; nu avem date suficiente pe ntru a aprecia dac?a organismele terestre ;i dulcicole situate in puncte depdrtate se modific'a la fel de paralel. Avem motive sd ne incloim c[ schimbarea lor s-a produs astfel dacd, Megatherium, Mylodon, Macraucheniu gi Toxodon ar fl fost aduse in Europa din regiunea La Plat a, f'ard, nici o informa{ie cu privire la pazitria lor geologicd, nimeni n-ar fi binuit cd au coexistat cu scoici marine actuale dar cllm acegti mongtri neobignuili au coexistat cu mastodontul ;i cu calul, s-ar fi putut deduce ?n cele din urmd cd alr trdit in decursul unuia din etajele

;

ultime ale terliarului. Cind se spune despre formele de vial6, marine ci s-au modificat simultan in toatd lume a, nll trebuie sd credem cd aceastd expresie se referd la acelagi an sau la acelagi secol sau chiar ci are un sens geologic foarte strict, deoarece dac6 se compard. toate animalele marine care trdiesc acum in Europa 9i toate cetre care au trdit in Europa in perioada pleistocend (perioadi fcarte indepdrtatd, dacd se mdsoard in ani, cuprinzind intreaga epocd glactard) cu cele care existd acum in America de Sud sau ln Australia, cel mai priceput naturaiist nu va fi in mdsur[ sd spunI care dintre locuitorii Europei, cei actuali sau cei pleistocenici, seamdnd mai bine cu cei din emisfera sudicd. De asemenea, mai mulli observatori foarte ccmpeten{i sus(in cd organismele actuale din Statele Unite sint mai strins inrudite cu cele care au trdit in Europa in timpul unui anumit etaj superior terliar, decit cu actualii locuitori ai Europei; gi dacl este aga, atunci este evident cd stratele fosilifere depozitate in prezent pe coastele Americii de Nord vor trebui prin urmare sd fie clasificate impreun[ cu strate europene ceva mai vechi. Cu toate acestea, privind intr-un viitor indepdrtat, nu incape incloiald cd toate formaliunile marine mai recente, si anume din pliocenul superior, pleistocenul ;i stratele cele mai recente din Europa, America de Nord gi de Sud gi Australia, in mdsura in care conlin fosile, sint inrudite intr-o oarecare misurS, iar daci nu cuprind formele care se gdsesc numai in depo zitele mai vechi situate sub ele, vor fi considerate in mod concret ca simultane

sens geologic.

?81

()RI

GINI'A SPECiIL(}ii

Faptul cI formele de viald se modifici simultan in sensul larg de mai sus, in indepdrtate ale lumii, i-a impresionat puternic pe unii observatori admirabili ca d-nii de Verneuil gi d'Archiac. Dupd ce se referd. la paralelismul formelor de viatd. paleozoice din diverse pdrfi ale Europei, ei adaugd : <Dacd impresionali de irceastd ciudatd succesiune, ne fixdm atenlia asupra Americii de Nord gi descoperim acolo o serie de fenomene analoge, apare in mod sigur cI toate aceste modific[ri de specii, disparilia lor ;i aparifia de noi specii, nu poate s[ se datorcze unor simple schimb[ri ale curenlilor marini sau altor cauze mai mult sau mai pu{in locale gi temporare, ci depind de legi generale care guverneazd intreg regnul animab.D-l Barrande a fdcut o serie de observafii ir.rportante exact in acelagi sens. Este, intradevdr, cu totul insuficient, sd considerdm schimbirile curenlilor, ale climei sau ale altor condilii fizice, ca fiind cauza acestor mari schimbdri in formele de viafd din intreaga lume gi sub climele cele mai diferite. Dup[ cum a remarcat Barrande, trebuie si cdutdm o lege speciald. Vom vedea mai clar acest lucru cind ne vom ocupa de rdspindirea actualS a organismelor gi vom stabili cit de micd este legdtura dintre condiliile fizice ale diverselor regiuni gi natura locuitorilor lor. Importantul fapt al succesiunii paralele a formelor de viald, in toatd lumea se poate explica prin teoria selec{iei naturale. Speciile noi se formeazd prin aceea cd, dobindesc o anumit[ superioritate fafd de formele mai vechi, iar formele care au gi devenit dominante sau posedd vreo superioritate asupra celorlalte forme din regiunea lor, genereazd, cel mai mare numdr de varietili noi sau de specii incipiente. In acest sens, avem o dovadd precis'a la plantele dominante, adicd la cele care sint cele mai comune ;i mai larg rdspindite, producind cel mai mare numdr de varietdli noi. Este de asemenea firesc ca tocmai speciile dominante, variabile gi larg rdspindite, care au gi invadat in oarecare mdsurd teritoriile altor specii, sd aibd cea mai mare ;ansd de a se rdspindi gi mai departe gi sd genereze in noi regiuni alte varietafi gi specii noi. Procesul de rdspindire va fi adeseori foarte lent, in dependen{d de schimbdri climatice ;i geografice, de intimpldri ciudate gi de aclimatizarca treptatra a noilor specii la climele variate prin care vor trebui sd treacd; dar in decursul timpului formele dominante vor reusi, in general, sI se rdspindeascd ;i in cele ciin urmd vor predomina. Rispindirea va fi, probabil, mai lentd pentru locuitorii teregtri ai continentelor separate decit pentru locuitorii marini ai mdrii continue. Trebuie deci sd ne agtept[m sd gdsim, cum gi gdsim de altfel, ur grad mai pufin strict de paralelism in succesiunea organismelor terestre decit in a celor marine. A$u dar, dupd cite cred, succesiunea paraleld, qi - in sens larg - simultanra a acelora;i forme de via!6 in toatd lumea, se potrivegte bine cu principiul dupd care speciile noi s-au format prin larga r[spindire gi varialia speciilor dominante' rpecii produse astfei fiind ij .lr .dominanie, datoiita faptului cd au uuri "oif. vreo. superioritate oarecare a_supra parinlilor lor acum domi.nlnfi, ca $i asupra altor specii, se vor rispindi mai departe, variind gi generind noi forme. Formele vechi, invinse, care igi cedeazd locurile formelor noi gi invingdtoare vor alcdtui de obicei grupe inrudite, deoarece au mogtenit vreo imperfeclie comund ;i de aceea, pe mdsurd ce grupele noi gi perfec{ionate se rdspindesc in toatd,lumea, grupele vechi dispar, iar succesiunea de forme tinde pretutindeni sd concorde atit in privinfa primei lor 'aparil^ii cit gi a dispariliei lor finale. In legdturd cu acest subiect mai trebuie fdcutd o observalie. Am ardtat motivele pentru care cred cd majoritatea formafiunilor noastre mari, bogate in

plr{i

DE-SPitE SUCCESIUNEA GEOI-OGI{JA

A ()RGANISMT'LoR

28;

fosile, s-au depozitat in perioadele de scufundare; dar am ardtat de asemenea cd, ceea ce prive;te fosilele, au existat intervale goale, de lungd duratS, in decursul perioadelor cind fundul m[rii era staJionar sau se ridica ;i de asemenea cind sedimentele nu se depuneau destul de rapid pentru a ingropa gi pastra resturile organice. In cursul acbstor intervale lungi, goale, p..rupitt ba iocuitorii fiecdrei regiini au suferit modificdri considerabile gi distrugeri de proporfii mari gi cd au avut loc mari migra{ii din alte pdrfi ale lumii. Deoarece avem motive s[ credem c[ regiuni intinse au suferit acelea;i migc5ri, pare probabil ei formafii strict contemporane au fost adeseori acumulate pe spafii foarte intinse in aceeagi regiune a lumii; dar sintem foarte departe de a ayea dreptul cd conchidem cd aga s-a intimplat intotdeauna gi cd intinderi mari au suferit intotdeauna aceleagi migcdri. Cind doud forma{iuni au fost depuse in doud regiuni aproape in decursul aceleiagi perioade dar nu exact in aceeagi perioad5, vom gdsi in amindouS, din cauzele explicate in paragrafele precedente, aceeagi succesiune generald a formelor de via{d; dar speciile nu vor corespunde exact, deoarece pentru modific[ri, disparilii gi imigrdri & fost ceva mai mult timp intr-o regiune decit in alta. Cred cb asemenea cazuri se intilnesc in Europa. D-l Prestwich, in admirabilele sale Memorii asupra depozitelor eocenice din Anglia ;i Fran{a, a reugit sd stabileascd un strins paralelism intre etajele succesive din cele doud ldri, dar cind compard anumite etaje din Anglia cu cele din Franfa, de,si gdsegte in ambele o curioasd concord an[d, intre numdrul speciilor apar{inind aceluiagi gen, totusi speciile difera intr-un mod greu de explicat, datd fiind apropierea celor doud regiuni, daci nu admitem cumva cd un istm a despdr{it doud mdri locuite de faune distincte, dar contemporane. Lyell a fdcut observa{ii asemdnitoare asupra unor forma{iuni terliare superioare. Barrande aratd,, de asemenea, cd existd un izbitor paralelism general intre depozitele siluriene snccesive din Boemia ,si Scandinavia ; cu toate acestea el gdsegte deosebiri uimitoare intre specii. Dac[ diferitele formafiuni din aceste regiuni nu au fost depuse exact in decursul acelora;i perioade - o forma{iune dintr-o regiune corespunzind adesea cu un interval gol din cealalti regiune- 9i dacd, in ambele regiuni, speciile s-au modificat lent in decursul acumul[rii diferitelor forma{iuni gi al intervalelor lungi de timp dintre ele, in acest caz drferitele forma{iuni din cele doud regiuni ar putea fi puse in aceeagi ordine, in concordan{d cu succesiunea generald a formelor de vrafd, iar aceastd ordine va pdrea in mod gregit ca fiind strict paraleld; cu toate acestea, speciile nu vor fi toate acelea;i in etajele aparent corespunzdtoare din cele doud regiuni.

DESPRE AFINITATILE RECIPROCE DINTRE SPECIILE DISPARUTE $I DINTRE ELE $I FORMELE ACTUALE Sd exarninim acum afinitalile reciproce dintre speciile disparute gi cele actuale. Ele se cuprind in citeva clase mari gi acest fapt se explicd pe baza principiului descenden{ei. Cu cit o formd este mai veche, cu atit, in mod obignuit, e4 se deosebegte mai mult de formele actuale. Dar, dupd cum observase incd de muit Buckland, speciile dispdrute pot fi toate clasificate fie chiar in grupele incd existente, fie in intervalele dintre ele. Este absolut sigur cd formele de via!6 dispdrute ne ajutd si completdm intervalele dintre genurile, familiile gi ordinele actuale, dar cum aceastd afirma{ie a fost de multe ori ignoratd sau chiar respinsd, e bine sd facem

i_,

()NI GINEA St,ECI IL()It

unele observafii asupra problemei gi s[ d[m citeva exemple . Dacd ne indreptdm aten1ia fie numai asupra speciilor actuale, fie numai asupra celor dispdrute din a,ceeo.:. clasd, seria va fi mult mai pulin perfectd decit dacd le combindm pe toate intr-ui: sirtgur sistem general. ln scrierile prof. Owen intilnim mereu 6xpresia <<forme generalizate>>, aplicatd la animale dispdrute, iar in lucr5rile lui Agassiz, expresr* <tipuri profetice)) sau <sintetice) $i acegti termeni aratd cd aceste forme sint inier. mediare sau verigi de legdtur[. Un alt distins paleontolog d,l Gaudry a ara. tat, in modul cel mai cltar, c5 multe dintre mamiferele fosile pe care le-a descoperii in Attica inldturd intervalele dintre genurile existente. Cuvier a clasificat rume_edtoarele gi Pachydermele ca doud ordine de mamifere foarte distincte, dar au fosi dezgropate atit de multe fosile incit Owen a trebuit sd schimbe intreaga clasificare. agezind_ unele Pachyderme in acelagi subordin cLl rumegdtoarele ; de pildd, el umple intervalul aparent mare dintre porc gi cdmild cu forme de trecere. Ungulata sar., patrupedele copitate sint impdrfite astdzi in diviziunile paridigitate gi imparidigitate, dar fulacraucltenia dtn America de Sud leagd intr-o oarecare mdsur[ aceste doud mari diviziuni. Nimeni nu va nega cE Hipparion este intermediar intre calul existent gi anumite forme mai vechi de ungulate. Ce minunatd verigd de legdtura din lan{ul mamiferelor reprezintd, Typotheriunt din America de Sud, dup6 cunl aratd, gi numele pe care l-a dat profesorul Gervais gi care nu poate fi situal in nici un ordin exrstent. Sirenienii formeazd. un grLlp foarte distinct de mamifere gi una din cele mai remarcabile particularitdli ale formelor actuale dugong-ul gi lamantinul _- este totaia lipsa a membrelor posterioare, fdrd pdstrarea nici unui fel de rudiment; dar Halitheriun't, fcrml disp5rutd, avea, dup[ cum arat/a prof. Flower, un femur osificat <articulat de pelvis printr-un acetabulum bine dezvoliat>, gi astfel se apropia intrucitva de patrupedele copitate obignuite, cu care Sirenienii sint inrudili din alte puncte de vedere. Cetaceele sau balenele sint foarte diferite de toate celelalte mamifere, dar Zeuglodon gi Squalodon din terliar, pe care unii naturaligti le-au a;ezat intr-un ordin propriu, sint considerate de prof. Huxley ca fiind in mod cert cetacee < formind verigi de legdturi cu carnivorele acvatice>>. Chiar marele interval dintre pdsdri gi reptile s-a dovedit a fi in parte acoperit dupd cercet[rile aceluiagi naturalist, ;i in felul cel mai neagteptat, pe de o parte de stru! si Archaeopteryx astdzi dispdrut, iar pe de altd parte de Compsognathus, un dinosaurian din grupul care cuprinde cele mai gigantice reptile terestre. Dacd ne tntoarcem la nevertebrate, Barrande cea mai inaltd autoritate la care ne putem referi in aceastl materie pe afirmi cd zi ce trece se convinge tot mai mult, cA degi animalele paleozoice pot fi clasificate in grupele actuale, totu;i, in acea perioada strdveche, grupele nu erau atit de distinct separate intre ele pe cit sint in prezent. Unii autori au negat faptul cd vreo specie sau vreun grup de specii dispdrute ar putea fi considerate ca intermediare intre oricare doud specii sau grupe de specii actuale. Obiecfia ar fi poate valabild dacd prin acest termen se in{elege cd o formd disp[rut[ este direct interme diard prin toate caracterele ei intre doud forme sau grupe actuale. Dar, intr-o clasificafie naturald multe specii fosile sint situate in mod cert intre speciile actuale, iar unele genuri dispdrute lntre genurile actuale, chiar intre genuri apar{inind unor familii distincte. Cazul cel mai comun mai ales in privinfa grupelor foarte depdrtate, ca de pildd pegtii ;i reptilele, pare a fi urmdtorul : de;i in zilele noastre aceste grupe se deosebesc printr-o duzind de caractere, reprezentan{ii mai vechi ai celor dou6 grupe se deosebeau printr-un numdr ceva mai mic de

DESPfIB SUCCt.]SIUNEA GE()LOGIIl.{. A ()N(iANTSI{IJLOR

_2ii

caractere, astfel incit odinioard cele doud grupe erau mai apropiate intre ele decit sint acum. De obicei, se crede cd cu cit o formd este mai veche, cu atit tinde mai mult sd lege prin unele din caracterele ei grupe in prezent foarte depdrtate intre ele. Aceastd observalie trebuie fdrd indoiald restrinsd la acele grupe care au suferit multe schimbiri in decursul erelor geologice; ar fi greu de dovedit adevdrul unei asemenea afirmafii, deoarece din cind in cind se descoperd chiar la un animal actualn ca de pilda Lepidosiren, afinitali fa\d de grupe foarte deosebite. Dacd vom compara Reptilele gi Batracienii mai vechi, pe$tii gi Cefalopodele mai vechi ;i mamiferele eocene, cu reprezentanlii mai noi ai acelorasi clase, trebuie totu;i sd admitem cd existd un adevdr in observalia de mai sus. Sd vedem acum in ce mdsurd concordd feluritele fapte ;i deduclii ardtate mai sus, cu teoria descenden{ii pe calea modificdrilor. Deoarece subiectul este intrucitva complex, trebuie sd rog cititorul sd revind, la diagrama din capitolul al patrulea. Sd presupunem cd literele cursive cu indici reprezintd genuri, iar liniile punctate care pornesc depdrtindu-se de la ele, reprezintd speciile fiecdrui gen. Diagrama este mult prea simpld, ea aratd prea puline genuri gi prea pu(ine specii dar lucrul acesta nu este important pe ntru noi. Liniitre orizontale ar putea reprezenta formafii geologice succesive, iar toate formele de sub linia cea mai de sus pot fi considerate ca dispdrute. Cele trei genuri existente : eLL, QtL, trtra, vor forma o mici familie' bra si jtn ofamilie strins Inrudit[ sau o subfamiiie; iar or4, â&#x201A;Ź14, mta o a treia tamilie] Aceste trei familii vor forma un ordin, ?mpreund cu numeroasele genuri dispdrute de pe diferitele linii de descenden{d care pornesc de la forma parentald, (A), deoarece toate au rnogtenit cite ceva de la strdmo;ul lor comun. Pe baza principiului tendin{ei continui de divergen[d acaracterelor, principiu ilustrat mai sus prin aceastd diagramd, cu cit o formi este mai recentd, cu atit se va deosebi rnai mult de vechiul ei str[mo;. De aici putem infelege regula dupd care cele mai vechi losile se deosebesc cel mai mult de formele actuale. Totugi, nu trebuie s5 susfinemcd divergen[acaracterelor este o condilie necesar[ ; ea depinde numai de faptul cd descendenfii unei specii reugesc sd ocupe numeroase gi felurite locuri in economia naturii. De aceea, este pe deplin posibil, dup[ cum arn vdzut din exemplul unor forme siluriene, ca o specie sd continue sd. se modifice usor in funcfie de condiliile ei de viala u$or modificate gi totugi s5-9i menlind aceleagi trdsdturi generale in decursul unei imense perioade. Acest lucru este reprezentat in diagramd prin litera FL4. Dupd cum s-a observat mai inainte, toate numeroasele forme dispdrute gi actuale, care se trag din (l) formeazd un ordin; iar acest ordin, sub influenta continud a efectelor dispariliei gi divergenfei caracterelor, s-a imp6r{it in mai multe subfamilii gi familii, dintre care unele se presupune cd au pierit in diferite perioade, iar altele cd au rezistat pin[ in ziua de astdzi. Daci privim diagrama, putem vedea c[ dacd multe din formele dispdrute, presupuse a fi ingropate in formafiunile succesive, ar fi descoperite in diferite puncte de la baza seriilor, cele trei familii existente din linia situati cel mai sus vor deveni mai pulin distincte una de alta. Dacd,, de pild[, genurile aL, e5, e10,.f8, ffig,m6,ms at fi dezgropate, aceste trei familii ar fi atit de strins legate intre ele, incit ar trebui sd fie unite intr-o mare farnilie, aproape in acela;i fel cum s-a intimplat cu rumeg[toarele gi cu unele Pachyderme. Aga dar, cine ar rcfuza sd considere genurile dispdrute ca intermediare, adicd legind intre ele genurile actuale din cele trei familii,

188

ORIGINEA S}'ECIILOR

va fi.in parte .indreptdtit, deoarece ele sint intermediare nu in mod direct, cr

numai prin mijlocirea unui circuit lung gi ocolit prin multe forme foarte diferite. Dacd multe forme dispdrute ar fi descoperite deasupra uneia din liniile orizontale de la mijloc, reprezentind formaliunile geologice respective de pildd, deasupra nr. VI - dar nici una sub aceastd linie, atunci numai doud dintre familii (cele din stinga, oL4 etc. gi b14 etc.) vor trebui reunite intr-o singuri familie ;i vor rdmlne doar doud familii mai pulin deosebite una de alta decit erau inaintea descoperirii fosilelor. De asemenea, dacd cele trei familii formau opt genuri (ct" pind nfo), situate pe linia cea mai de sus ,si presupunind cd diferd intre ele printr-o jumdtate duzind de caractere importante, atunci familiile care existau in perioada insemnatd cu VI trebuie sd se fi deosebit in mod cert intre ele printr-un numdr mai mic de caractere, deoarece in acest stadiu timpuriu de descenden{d se deosebeau intr-o mai micd mlsur[ de strimogul lor comun. Astfel, genurile vechi ;i dispdrute prezintd, adeseori intr-o misurd mai mare sau mai micd trisdturi intermediare intre descendenfii lor modifica{i sau intre rudele lor colaterale.

ln natur6, procesul va fi mult mai complicat decit este reprezentatin diagram5, deoarece grupele au fost mai nurneroase, ele au durat perioade de timp extrem de inegale ;i au fost modificate in grade diferite. Deoarece nu poseddm decit ultimul volum al cronicii geologice ;i pe acesta intr-o stare foarte fragmentard,, n-avem nici un drept s[ sperdm, cu excepfia unor cazurirare, cd vom putea umple intervalele mari din sistemul natural gi ca vom putea reuni astfel familii sau ordine distincte. Avem dreptul sd ne agteptdm doar ca grupele care in perioaciele geologice cunoscute au suferit modific[ri importante, sI se apropie ugor unele de altele in formaliunile mai vechi, astfel incit reprezentanlii mai vechi sd difere mai pu{in intre ei in privin{a unor caractere decit diferd reprezentanlii actuali ai acelora;i grupe, iar acest lucru se intimpl[ destul de des, dup6 m[rturia celor mai buni paleontologi

ai no;tri.

Astfel, teoria descenden{ei pe calea modificdrilor explicd in mod satisfdcdtor, principalele fapte in legdturd cu afinitdlile reciproce dintre formele de viald disparute gi dintre ele gi formele actuale. Acestea sint cu totul inexplicabile din orice

alt punct de vedere.

Dup[ aceeagi teorie, este evident cd in decursul oricdrei mari perioade din istoria pdmintului fauna va avea caractere generale intermediare intre fauna precedentd gi cea urmdtoare. Astfel, speciile, care au trdit pe a sasea mare treaptd de descendenld din diagram5, sint descendente modificate ale acelora care au trdit pe treapta a cincea ;i sint parinfii acelora care s-aumodificat;i mai mult pe treapta a gaptea, de aceea ar fi greu ca ele s5 nu fie aproape intermediare prin caracterele lor intre formele de via{d de deasupra gi cele de dedesubt. Cu toate acestea, sd {inem seama de disparilia total[ a unor torme precedente gi de imigrafia in regiunea datd a unor forme noi din alte regiuni ca gi de importantele modificdri din timpul marlior intervale goale dintre formaliunile succesive. Cu aceste tezerye, fauna fiecdrei perioade geologice are neindoielnic un caracter intermediar intre faunele precedente ;i urm[toare. Nu voi cita decit un singur exemplu, gi anume cd in legaturd cu fosilele din sistemul devonian, atunci cind sistemul a fost descoperit pentru prima oard, paleontologii au observat imediat cd au un caracter intermediar intre cele din sistemul carbonifer Si cele din sistemul silurian inferior. Dar fiecare tauni nu este

DESPI1B SUCCDSIUNEA GEOLOGIC,4. A ORGANISIIELOR

2S9

in mod necesar

exact intermediard, deoarece intre formaliunile consecutive s-au scurs intervale de timp inegale. Faptul cd unele genuri fac exceptie de la reguli nu constituie o obiecfie realS ' impotriva afirmafiei c[ fauna fiecdrei perioade luatd in totalitate are un caracter aproape intermediar intre faunele precedente gi urmltoare. De exemplu, cind dr. Faiconer a aqezat speciile de mastodonli gi de elefanli in doui serii - in primul rind dup[ afinitdlile lor reciproce 9i in al doilea rind dupd perioadele lor de existen{6-el a constatat cd cele dou[ serii nu concordd. Speciile cu caractere extreme nu sint nici cele mai vechi nici cele mai recente, iar speciile cu caractere intermediare nu sint de virsti intermediari. Dar daci am presupune o clipd cd in acest exemplu, ed gi in altele asem[ndtoarc, cronica geologici a primei aparilii ;i a dispariliei speciilor ar fi completd, ceea ce nu este nici pe dep arte cazuI, nu am avea nici un motiv si credem cd formele apirute succesiv dureazd, necesar perioade corespunzdtoare de timp. Intimpldtor, o form[ foarte veche poate sd fi durat mult mai mult decit o formd produsi ulterior in altd parte, in special in cazul unor animaie terestre locuind in regiuni separate. Comparind lucrurile mici cu cele mari, dac5 principalele rase existente gi dispdrute ale porumbelului domestic ar fi rinduite intr-o serie dupd afinit61i, aceast[ rinduiald nu va concorda pe deplin cu ordinea cronologicd a nagterii lor, gi va concorda gi mai pulin cu ordinea dispariliei 1or, deoarece forma parentald, porumbelul de stincd, mai triiegte inc[, iar multe varietafi dintre porumbelul de stincd gi porumbelul carier au dispdrut;

porumbeii carieri, care ocupi locul extrem in privinfa caracterului lungimii ciocului s-au niscut mai devreme decit porumbeii rotitori cu ciocul scurt, care se gdsesc in aceast[ privin!6 la capdtul opus aI seriei. Faptul subliniat de to{i paleontologii, gi anume cI fosilele din doud formafiuni consecutive sint mult mai strins inrudite intre ele decit fosilele din doui formaliuni indepdrtate, este in strins[ legdturi cu afirmalia cd, resturile organice dintr-o formaliune intermediard sint intr-o oarecare mdsur5 intermediare in privinla carac' terelor. Pictet ne dd un exemplu binecunoscut, in privinfa asemdnarii generale a resturilor organice din diferitele trepte ale formaliunii cretacice, degi speciile sint deosebite la fiecare treaptd. Si numai acest fapt, in special generalitatea lui, pare sd-i fi zdruncinat prof. Pictet credinla sa in imuabilrtatea speciilor. Cel care cunoagte distribulia pe glob a speciilor actuale, nu va incerca s[ explice strinsa asemdnare dintre speciile deosebite din formafiunile imediat consecutive prin persisten{a aceloragi condilii fizice ale regiunilor vechi. Trebuie sd reamintim ci formele de vra!d,, cel pufin cele care populeazl mdrile, s-au modificat aproape simultan in toat6 lumea, aga dar in climele ,si condiliile cele mai diferite. T, inind seama de vitregiile uimitoare ale climei din perioada pleistocen[ care include intreaga epocd glacrard, trebuie subliniat cit de pulin au influenfat ele asupra speciilor marine. Pe baza teoriei descenden{ei, aparc evident inlelesul deplin al faptului c[ resturile fosile din forma{iunile imediat consecutive sint strins inrudite, degi sint clasificate ca specii distincte. Deoarece acumularea fiec[rei formaliuni a fost adeseori intrerupt[ ;i deoarece au intervenit intervaie lungi, goale, intre forma{iunile succesive, nu trebuie sd ne agteptdm sd gdsim, e$& cum am incercat si ardt in ultimul capitol, in una sau doud formaliuni oarecari, toate variet6li1e interrnediare intre

speciile care au apdrut la inceputul gi la sfirgitul acestor perioade. Ceea ce ne putent agtepta s5 gisim, dupi intervale foarte lungi, dacd le mdsr-rrdm in ani, dar numai 19

- c. 363

ORIGINEA SPIICTII,OR

moderat de lungi, dacd le mdsurim geologic, sint forme strins inrudite sau, dupd cuT au fost numite-de unii autori, specii reprezentative; gi intr-adevdr, Fe acestea le gdsim in mod sigur. intr-un cuvint, gisim tocmai asemenea dovezi ale schimbdrilor lente ;i abia perceptibile ale speciilor, pe cit sintem in drept sd agteptdm. DESPRE STADIUL DE DEZVOLTARE AL FORMELOR VECHI IN COI,TPARATIE CIJ CELE ACTUALE

Am vdzut in capitolul al patrulea, cd la organismele mature gradul de dife-

renliere gi de specializare al pdrfilor este cel mai bun criteriu pentru determinarea gradului lor de perfecJiune sau de superioritate. Am vdzut de asemenea cd deoarece ipecializ area pdrlilor constituie un avantaj pentru fiecare organism, . seFcfia n-atural[ va tinde sd perfeclioneze gi sI specializeze cit mai mult organizalia fiecdrei fiin1e, fdcind-o in acest sens superioard, ceea ce nu exclude rnenlinerea multor fiinle cu structuri simple gi neperfeclionate, corespunzdtaare unor .condilii de viald simple, iar in unele cazuri nu exclude chiar degradarea sau simplificarea arganizatlpi, totu;i aceste fiinle degradate sint mai bine adaptate noilor lor cdi de viaid. Intr-un sens mai general, speciile noi devin superioare predecesorilor lor, deoarece trebuie sd invingd in lupta pentru viala toate formele mai vechi cu care intrd in strins[ concurente. Putem deci conchide ci daci in condilii de climd aprcape similare, locuitorii eocenici ai lumii ar putea fi pugi sd se concureze cu cei actuali, primii vor fi invin;i ;i exterminali de cei din urm5, dupd cum formele eocenice le--ar invinge pe cele din secundar, iar cele din secundar pe cele din paleozoic. Astfel incit datoritd acestui criteriu fundamental al invingerii in bdtdlia pentru via!5, cit qi datoritd gradului de specializare a organelo_r, dupa teoria selectiei naturale, formele recente ar trebui sd fie superior organrzate fald de formele vechi. Care aga gi este ? Marea majoritate a paleontologilor va rdspunde in mod afirmativ cd acest rdspuns trebuie admis ca fiind adevlrat, degi greu de dovedit. gi ' se pare Faptul cd anumite Brachiopode nu s-au modificat decit pulin incepind_de geologicd foarte indepdrtatd, gi cd anumite molugte terestre gi dulcila o perioadd -au rdmas aproape neschimbate din momentul primei lor aparilii in md.sura cole in care acest moment ne este cunoscut - nu constituie o obieclie serioasd impotriva acestei concluzii. Nu reprezintd o greutate de_ neinvins nici faptul asupra ciruia insistd dr. Carpenter gi anume ci Foraminiferele nu au progresat ca organizare incd din epoca laurenfian[, deoarece unele organisme au trebuit sd rdmini adaptate unor Condilii de viald simple; ,si ce ar fi putut_ fi_ mai p.otrivit in acest scop decit aceste protozoare cu organizalie inferioara ? Obieclii de felul celei de mai sus ar fl fatale vederilor mele, dacd progresul organiza\iei ar fi presupus ca o condilie necesar5. Ele ar fi de asemenea fatale, dacd s-ar dovedi de pildd c[ Foraminifeiele amintite mai inainte au apdrut pentru prima datd in decursul perioadei laurenliane sau Brachiopodele de mai sus in decursul formafiunii cambriine, deoarece aiunci nu ar fi fost timp suficient pentru ca aceste organisme s[ reaiizeze gradul de dezvoltare pe care l-au atins in acele epoci. O datd ajunse la un punct oarecare, nu este necesar, pe baza teoriei seiecliei naturale, c&-ele s6-9i .oniin.rie progresul, de;i in decursul fiecdrei perioade succesive, vor trebui sd se modifice pulin pentru a-$i menline locurile in funclie de modificdrile. u$oare intervenite in conditiile lor de viald,. Obiecfiile precedente s3 centreazd. in jurul

DESPRE SUCCESIUNEA GEOLC)GICA

OITGANISIUELOR

29r

problemei dacl gtim realmente ce virstl are lumea ;i in ce perioadd au ap[rut pentru prima datd diferitele forme de viafd, iar acestea sint desigur puncte foarte discutabile. Problema daci organizalia in ansamblul ei a progresat, este, sub multe aspecte, extrem de incilcitS. Cronica geologicd, imperfectd in toate perioadele, nu se intinde destul de mult in trecut, pentru a ardta cu claritate neindoielnicd dacd organizalia a progresat mult in decursul istoriei cunoscute a lumii. Chiar in zileli noastre, privind Ia reprezentanlii aceleiagi clase, naturaligtii nu sint unanimi in a hotdri care forme trebuie clasificate drept cele mai superioare, astfel, unii considerd Selacienii sau rechinii drept pe;tii cei mai superiori, deoarece ei se apropie in unele puncte importante ale structurii lor de reptile, iar al1ii ii considei6 pe Teleosteeni ca fiind cei mai superiori. Ganoizii au o pozilie intermediard intre Selacieni ;i Teleosteeni; in prezent, cei din urmi domin[ cu mult din punct de vedere numeric, dar in trecut au existat numai Selacieni gi Gan oizi, gi in acest caz, in funcfie de criteriul de superioritate ales, se va putea spune cd pegtii ut avansat sau au regresat. in organiza.lia 1or. Pare zadarnicd, incercarea de a compara reprezentanli ai tipurilor diferite in privin{a superioritatii; cine v-a hotaii dacd o sepie este superioar[ unei albine - aceastd insect[ pe care marele von Baer o considerd < de fapt superior organizatd in compara{ie cu un pegte, degi dupd alt tip ? > In lupta atlt de complexd pentru vialda, elte fo-a{e posibil ca unii Crustacei, nu prea superiori in clasa lor, sd invingd Cefalopodele, Molugtele cele mai superioare, iar asemenea Crustacei, degi nu sint dezvoltafi prea superior, se vor situa foarte sus pe scara nevertebratelor, dacd linem seama de cea mai hotdrltoare incercare, adicd de legea luptei. Pe lingd aceste dificult[fi inerente, in a hotdri care forme au organizalia cea mai superioard, ar trebui s[-i compardm nu numai pe reprezentanlii cei mai superiori ai unei clase din dou6. perioade deosebite - degi acesta este indiscutabil unul gi poate chiar cel mai important element al comparaliei - dar ar trebui sa-i compa^rdm intre ei pe to{i reprezentanlli, superiori gi inferiori, din cele doud perioade. Intr-o epo_c{ strdveche, migunau in mare numir cele mai superioare gi cele mai inferioare Molugte, gi anume Cefalopodele ;i Brachiopodele; in prezent ambele grupe _sint mult reduse in timp ce altele, cu organizalle intermediard, s-au inmullit mult; in utma acestui fap_t unii naturaligti suslin cI Nlolu;tele prezentau odinioard o organnafie superioard celei actuale,' dar se pgate pune mai multi greutate pe p5rerea opus6, considerind marea scidere a numirului Brachiopodelor gi faptul cd Cefalopodele noastre actuale, degi mai pulin numeroase, sint superior organtzate fat4 de vechii lor reprezentanli. Ar trebui sd compardm de asemenea, in do-ga perioade deosebite, al claselor superioare gi inferioare din toatd lumea; dac[, numdrul propor{ional -exiit6 in prezent cincizecr de mii de forme de vertebrate ;i dacd ;.tim de pildd, perioadi anterioard au existat num ai zece mii de specii, ar trebui sd c[ in vreo considerdm acest spor numeric al clasei superioare, care implic[ o marg. (re_stringere) 1) a formelor lnferioare, ca un progres hotdrit in_ organizalia lumii. Vedem uga.iai cit de excepfional de grea este compararea perfect corectd in cadrul unor r6ta1ii. extrem de cbmplexe ate gradului de organizarc a faunelor perioadelor succesive imperfect cunoscute. r) In limba englezd tlispldcentent '-

deplasare, pierderea locului.

*- Nota lrud

292

ORIGINEA SPI]CIILOR

Vom aprecia aceastd diflcultate mai l5murit, examinind anumite faune gi flore existente. Judecind dupa felul extraordinar in care organismele europene s-aY rdspindit recent in Noua Zeelandd, gi au ocupat locurilJ care au aputlinrt mai inainte formelor bigtinage, trebuie sd credem ca daci am pune in iibeitat. in Noua Zeelandd toate'animalele gi plantele din Marea Britanie, o mulfime de forme britanice s-ar naturahza aici cbmplet in cursul timpului gi ar exiermina multe din formele bdgtinage. Pe de altd, parte, datoritd faptului cd nici un locuitor aI emisferei sudice ttil t-u sdlbaticit in vreo parte din E.rropu, este cazul sd ne indoim c5, dlca s-ar pune in libertate in Marea Britanie toate organismele din Noua Zeeland5, un numdr cit de pufin insemnat dintre ele ar fi in rnisurd sd puna {apinire pe locurile ocupate acum de plantele ;i animalele noastre b6,stina9e. Dil acest punct de vedere, organismele din Marea Britanie ocupd un loc mult mai inalt decit cele din Noua Zeelanda. $i totugi, nici cel mai priceput naturalist, examinind.speciile din cele doud, fdri, nu ar fi putut prevedea aiest iezultat. Agadsiz, ca gi mai mutli atll judecdtori io*p.ten{i, sublintazd, cd, animalele din vechime seamdnd intr-o anumitd mdsurd cu embrionii unor animale recente, aparlinind aceloragi ciase, gi cd succesiunea geologici a formelor dispdrute este aproape paralela cu dezvotrtarea embrionarl a fcimelor existente. Acest punct de vedere concordd admirabil cu teoria noastr6. intr-un capitol viitor, voi incerca sd atdt cd adultul difera de embrionul siu, datoritd varibliilor intervenite la o virstd nu prel timpurie gi care au fost mostenite la o virstd corespunzdtoarc. Acest proces, degi lasd embrionul aproape neschimbat, adaugd continuu-in decursul generafiilor succesive tot mai multe deosebiri la adult. Astfel, embrionul rdmine ca un fel de ilustra{ie, pdstratd de naturd, a condi{iilor anterioare gi mai pulin modificate ale speciei. Acest punct de vedere poate si fie adevdrat, $i tot.rgi itg va putea fi dovedit niciodatd. Constatind, Oe pitOa , cd cele mai vechi -a*ifet., reptile gi p^e;ti cunosc.uli, apar{in in mod strict propriilor lor clase, degi unele, din aceste forme vechi sint cev a mai pufin distinCte intre ele decit membrii tipici ai aceloragi grupe din zilele noastre, ar fi inutil sd clutdm animale avin d, caiacterul embriologig comun al vertebratelor, atita timp cit nu se descoperd strate bogate in fosile situate adinc sub cele mai inferioare stiate cambriene - descoperire care are pu{ine $anse sd se producd.

DESPRE SUCCESIUNEA ACELORA$I TIPURI INTERIoRUL ACELORA$I REGIUNI IN PNCURSUL ULTIMELoR PERIoADE

ALE TERTIARULUI

Cu mulli ani in urm[, d-l Clift a ardtat cd mamiferele fosile din oesterile australiene erau strins inrudite cu marsupialele existente in acest continent. ln America de Sud, chiar un observator nepregdtit constatd relafii asem5ndtoare, vizind uria;ele bucafi de armurd, asemindtoare cu cele ale unui armadillo, care se gdsesc in mai multe par{i din regiunea La Plata; iar prof. Owen a ard.tat in modul cel mai impresionant cd majoritatea mamiferelor Tosile ingropate aici in mare numir, sint inrudite cu tipuri sudamericane. Aceastd inrudire se vede gi mai clar in minunata coleclie de oase fosile a d-lor Lund 9i Clausen, colectate din pegterile Braziliei. Am fost atit de impresionat de aceste date, incit am subliniat cu tdrie in 1839 si 1845 asupra < legii succesiunii tipurilor>, asupra < acestei

I'I]SPItE ST]CCESIt,NEA GE()LOGI(],\ A OIIGANIS}IELOR

293

minunate inrudiri, in acelagi continent, intre cei dispdru{i ;i cei vii >. Prof. Owen a extins ulterior aceeagi generalizare la mamiferele din Lumea Veche. Aceea;i lege o vedem qi la restaurdrile fdcute de el in privinla pdsdrilor gigantice dispdrute din Noua ZeeIandd,. O vedem de asemenea la plsdrile din pegterile tsraziliei. D-l Woodward a ardtat cd aceeagi lege se aplici gi scoicilor marine, dar din cauza distribufiei largi a majorit[1ii Molugtelor, legea nu se manifestd atit de clar. Se pot adduga gi alte exemple, ca legdturile dintre scoicile terestre dispdrute gi cele actuale din Madeira; ca gi dintre Molu;tele de apd salmastrS, dispirute gi actuale, ale mirii Aralo-Caspice. Dar ce anume exprim[ aceastd remarcabili lege a succesiunii aceloraqi tipnri din aceeagi regiune ? Ar fi indrdznel dac6, dupd compararea climei actuale a Australiei gi a unor pdrli din America de Sud, situate la aceeagi latitudine, s-ar incerca pe de o parte explicarea deosebirii dintre locuitorii acestor doud continente prin condilii fizice neasemdndtoare , iar pe de altd parte explic area uniformitalii tipurilor in fiecare continent, in decursul ultimelor perioade ale terliarului, prin asemdnarea condifiilor. Nu se poate pretinde cd existd o lege imuabili dupd care Marsupialele sd se nasc6 in special sau exclusiv in Austraha, sau dupd carc Edentatele gi alte tipuri americane sd se fi n[scut exclusiv in America de Sud. Noi gtim cd in timpurile str5vechi, Europa a fost populat[ de numeroase Marsupiale gi am ardtat in publicaliile mai sus men{ionate c[ legea rdspindirii mamiferelor terestre din America a fost odinioard diferitd de cea actuald. ln trecut, America de Nord avea mult din actualul caracter al jumdtdtii sudice a continentului, iar jumdtatea sudic[ a fost pe vremuri mai strins inruditd decit in prezent, cu jum6tatea nordicd. $tim de asemenea, pe baza descoperirilor lui Falconer gi Cautley, ci nordul Indiei a fost odinioard mar strins inrudit cu Africa, in privin{a mamiferelor sale, decit este in prezent. Se pot cita date analoge ;i in legdturd cu rdspindirea animalelor marine. Pe baza teoriei descendenfei pe calea modificdrilor, marea lege a succesiunii de lungd durat6, dar nu de nestrdmutat, a aceloragi tiptrri in interiorul aceleiaqi regiuni, se explicd lesne, prin faptul ci locuitorii din orice parte a lumii vor tinde in mod vddit sd lase in acea parte, in timpul perioadei de timp imediat urmdtoare, descendenli strins inrudili degi intr-o anumitd mdsurd modifica{i. Dacd locuitorii unui continent se deosebeau mult in trecut de cei ai altui continent, atunci gi descenden{ii lor modificafi se vor deosebi aproape in acela;i fel gi grad. Dar dupd intervale de timp foarte lungi qi dupd mari schimbdri geografice, care au ingiduit multe migralii reciproce, cei mai slabi vor ceda in fala formelor mai dominante, astfel incit nu rdmine nimic de nestrdmutat in rdspindirea organismelor. Se poate pune, cu ironie, intrebarea dacd, nu cumva presupun cd Megathegi rium alli mon;tri uriagi inrudili, care trdiau mai inainte in America de Sud, i-au llsat drept urmagi degenera{i pe leneg, pe armadillo gi pe furnicar. Un asemenea lucru nu poate fi admis nici o clip5 mdcar. Aceste animale uriage au dispdrut cu totul gi nu au lSsat nici o progeniturd. Dar in pegterile din Brazllia existd multe specii dispdrute, care sint strins inrudite gi ca dimensiuni gi in privinla tuturor celorlalte caractere, cu speciile actuale din America de Sud, iar unele dintre aceste fosile au fost probabil strdmogii reali ai speciilor actuale. Nu trebuie uitat cd dupd teoria noastrd, toate speciile aceluiagi gen sint descendenlii unei specii date, astfel incit, daci intr-o forma{iune geologicd se gisesc $ase genuri, fiecare

(,ltl (' I \liA

2?1

Sl'lt(-.lll,('n

avind cite opt specii, iar intr-o formaliune urmetoare existd alte $ase genuri inrudite sau inlocuitoare 1), fiecare cu acelagi numdr de specii, se poate conchide cd in general numai cite o singurd specie din fiecare dintre genurile mai vechi a lSsat descenden{i modificali care constituie noile genuri cuprinzind diferitele specii; celelalte gapte specii ale fiecdrui gen vechi au pierit gi nu au ldsat urmagi. Sau, gi acesta este cazul cel mai comun, numai doud sau trei specii din doud sau trei din cele gase genuri vechi vor fi parinfii genurilor noi; celelalte specii gi celelalte genuri vechi dispar cu totul . La ordinele pe cale de disparifie, cu genuri ;i specii in numdr descrescind, cum este cazul Edentatelor sud-americane, un numdr gi mai mic de genuri;i specii vor l[sa descendenfi direc(i modifica{i. REZUMATUL CAPITOLULUI PRECEDENT $I AL CELUI DE FATA

Am incercat sd ar[t c5, cronica geologicd este extrem de imperfectd, cd numai o micd porfiune a globului a fost exploratd cu grijd din punct de vedere geologic ; cd numai anumite clase de organisme au fost pdstrate in mare numdr in stare fosild; cd numdrul exemplarelor 9i al speciilor pdstrate in rr,uzeele noastre, nu reprezrntd aproape nimic in comparatie cu numdrul de genera{ii care trebuie sd se fi succedat chiar in timpul unei singure formaliuni ; ci trebuie si se fi scurs mari intervale de timp intre majoritatea forma{iunilor noastre succesive, dat fiind cd pentru acumuIarea de depozite bogate in felurite specii fosile gi suficient de groase pentru a rezista la degradaliile viitoare, au fost necesare perioade de scufund arc; cd probabil in perioadele de scufundare au avut ioc in mai mare mdsurd disparilii de specii ;i in perioadele de ridicare mai multd variafie , iar in decursul acestora din urnrd cronica geologic[ este;i mai incompletd; cd fiecare formaliune in parte nu a fost depusd in mod continuu, cd durata fiecdrei formaliuni este probabil scurtd in comparalie cu durata medie a speciilor; c[ migra\ia a jucat un rol important in prima aparilie a formelor noi in oricare regiune gi formaliune ; cd tocmai speciile larg rdspindite au variat cel mai frecvent gi au dat cel mai des nagtere unor noi specii; c6, variet[lile au fost la inceput locale ,si, in sfir;it, degi fiecare specie trebuie sd fi trecut prin numeroase trepte de tranziliq este probabil cI perioadele in decursul cdrora fiecare specie a suferit modificdri, degi numeroase gi lungi dacd se exprimd in ani, au fost scurte in compara{ie cu perioadele in decursul cdrora fiecare specie a rdmas in stare neschimbatd. Aceste cauze) luate impreund, vor explica in mare parte pentru ce - de;i gisim multe verigi - nu se glsesc nenumdrate varietdli care sd lege intre ele prin cele mai fine trepte de trecere toate formele dispdrute gi existente. Trebuie de asemenea sd avem mereu in minte cd orice varietate ce s-ar putea gdsi, ;i care leagi dou6 forme, ar putea fi clasifi cat6, atit timp cit seria intreagd nu a putut fi perfect restauratd, ca specie nou[ gi distincti, deoarece nu se poate pretinde cd avem un criteriu sigur pe baza ciruia sd putem deosebi speciile de varietd{i. Cine respinge acest punct de vedere asupra imperfecliunii cronicii geologice, trebuie, pe bun[ dreptate, sd respingd intreaga mea teorie. El se va intreba in zadar unde sint nenumdratele verigi de tranzi[ie care trebuie sd fi legat in trecut speciile strins inrudite sau inlocuitoare, gdsite in treptele succesive ale aceleiapi mari for1)

ln text: (representative genera)). - Nota tad.

D!]SPRE SI,ICC]'SITINEA CI]OT,O(+I(]T A OIlGANIS}fEI,OR

295

matii ? El nu va crede in existenla intervalelor de timp imense cAre s-au scurs probabil intre formaliunile noastre consecutive, va trece cu vederea cit de important este rolul jucat de migrafie, cind se examineazd forma{iunile oricdrei regiuni mari, ca de pilda cele din Europa; el va scoate in evidenld, aparenta aparilie bruscd dar adesea falsd a unor grupe intregi de specii. $i va intreba unde sint resturile acelor organisme infinit de numeroase care trebuie sd fi existat cu mult inainte de depunerea sistemului cambrian ? Noi gtim acum cd pe atunci a existat cel pu{in un singur animal, dar nu pot rdspunde la aceastd din urmd intrebare decit presupun?nd cd acolo unde se intin d astdzi oceanele noastre, in acelagi loc s-au intins gi timp de perioade enorme , iar continentele noastre oscilante se gdsesc astdzi tot acolo unde se gdseau de la inceputul sistemului cambrian ; dar cd rnult inaintea acestei epoci, lumea prezenta un aspect foarte diferit , iar continentele mai vechi, alc[tuite din formaliuni mai vechi decit oricare din cele pe care [e cunoagtem, existi astdzi numai ca resturi, intr-o stare metamorfozatd sau mai zac incd, ingropate sub apele oceanului. Ldsind de o parte aceste dificultdfi, celelalte date importante ale paleontologiei concordd admirabil cu teoria descenden{ei pe calea modificlrilor prin varialie gi seleclie natural'/a. Putem inlelege astfel de ce speciile noi apar lent gi succesiv ; de ce specii aparlinind unor clase diferite nu se schimbd cu necesitate in mod simultan, cu aceeagi vitezd sau in acela;i grad, degi in decursul timpului toate se modificd intr-o oarecare m[surd. Disparilia formelor vechi este consecin{a aproape inevitablld, a apariliei de forme noi. Futem ingelege de ce o specie o data disp6rut6, nu mai reapare niciodat[. Grupele de specii sporesc numeric in mod lent gi dureazd perioade inegale de timp, deoarece procesul Ce modificare este in mod necesar lent gi depinde de multe condi{ii complexe. Speciile dominante aparfinind unor grupe mari gi dominante tind sd lase numerogi descenden{i modificali care formeazd noi subgrupe gi grupe. Cind acestea s-au format, speciile din grupele mai pu{in viguroase, din cauza inferioritalii lor mogtenite de Ia un strdmog comun, tind sd piard toate gi sd nu lase descendenli modificali pe fa{a pdmintului. Dar disparilia totald, a unui grup intreg de specii a fost uneori un proces lent, din cauza supravieluirii citorva descendenfi, care tinjeau in situalii izolate qi protejate. Un grup o dati dispbrut total, nu mai reapare, deoarece lan{ul generaliilor a fost rupt. In{elegem astfel de ce forme dominante care se rispindesc larg gi produc cel mai mare numdr de varietd{i, tind sd populeze lumea cu descendenfi innrdili dar modifica!i, iar acegtia reu$esc in general sd inldture grupele care le sint inferioare in lupta pentru existenld. De aceea, in lume, dup[ intervale lungi de timp, formele apdrute par sd se fi schimbat simultan. In{elegem de asemenea de ce toate formele de viald, vechi ;i noi, alcituiesc citeva ciase mari. Inlelegem, datoritd tendinfei continue de divergen{d a caracterelor, de ce cu cit o tormd este mai veche, cu atit se deosebegte in general, mai mult de cele actuale ; de ce forme vechi gi dispdrute tind adesea sI umple golurile dintre formele actuale, reunind uneori intr-una singurd doud grupe, clasificate mai inainte ca distincte, dar mai adesea apropiindu-le doar intrucitva intre ele. Cu cit o formd este mai veche, cu atit mai adesea se situeazd ca intermediard intre grupe astdzi distincte, doarece cu cit o form6 este mai veche, cu atit va fi mai apropiat inruditd ;i prin urmare va semdna mai mult cu strlmo;ul comun al grupelor devenite ulterior foarte divergente. Formele dispdrute sint rareori direct intermediare

OIIIGI\ t'A SPEOIII,()It

intre formele actuale, dar sint intermediare numai printr-o lungd linie ocolita trecind P.!in alte forrne dispdrute gi diferite. Putem vedea in mod limpede pentru ce resturile organice ale unor formaliuni imediat consecutive sint strins iniudite, cleoarece ele sint .strins legate intre ele prin nagtere. Putem vedea in mod limpede pentru ce resturile dintr-o formaliune interme diar'a au caractere intermedjare. Locuitorii lumii din orice perioadd succesivi a istoriei ei, ;i-au invins predecesorii in intrecerea pentru existen![ ocupind de aceea, in scara naturii, un loc mai nidicat, iar structura lor devine in general mai spe cializatd; acest lucru poate explica pdrerea general susfinutd de atlt de mu[i paleontologi ci in total organizaiia u progresat. Animalele dispirute, ca ;i cele strdvechi seamdnd intr-o anumlitd mlsuri cu embrionii animalelor mai recente aparlinind aceloragi clase ; gi din punctul trostru de vedere. acest fapt minunat igi gdsegte o explicafie simplS. Succbsiunea acelora;i tipuri de structurd in interiorul aceloragi regiuni in deiursul ultimelor ngr]o_aqe geologice inceteazd. sd fie misterioasd qi devine inteligibila pe baza prin'

cipiului

ereditilii.

Dacd cronica. geologicd este atlt de imperfect[ cllm cred mulli ;i se poate susfine. cel pulil cd pdrerea contrard nu poate fi doveditd, principalele obieclii impotriva teoriei.selgcliei naturale sint mult reduse sau dispai. Pe de altd, parie, toate legile principale ale paleontologiei vddesc pe deplin,^ dupd cit mi se pare, cd speciile au..ap6p! prit generare obignuitd : formele vechi au fost inlocuite^pril forme de via![ noi si perfecfionate, rezultate ale varia{iei gi ale supravie{girii ..lot rnai apti.

CAPITOLUL

XII

RASPINDIREA GEoGRAFICA Rdspindirea gcogrqftcii actuald

Importanla barierelor

nu se poate explica prin deosebiri alc condiyiilor Jizicc -

- Afnitatea tntre organismele dc pe ocela;i

continent - Centre tle h{ijloace dc riispinclire in trnta schinbdrilor climci, ale nit'elului uscatului ;i prm miiloace intfmpldtoat'a " l?dspindirca ln tintpul pcrioar{ci glaciare - Altt'rnctrea pcri<tadclor glaciare in nord 1i .utd.

crcayie

Cercetind rdspindirea organismelor pe suprafata globului pdmintesc, prirnul fapt remarcabil care ne izbeste este c[ nici asem[natea nici deosebirea dintre locuitorii diferitelor regiuni np pot li in intregime explicate prin condilii de climd sau prin alte condifii fizice. In ultima vreme, la o asemenea concluzie au ajuns aproape toli autorii care au studiat aceastd problem[. Exemplul Americii este suficient pentru a-i dovedi justefea, deoarece dacl excludem regiunile arctice gi nordice temperate, toli autorii sint de acord cd una din cele mai fundamentale diviziuni ale rdspindirii geografice este acea intre Lumea Noui ;i Lumea Veche. Dar dacd vom cdlitori prin vastul continent american, din regiunile centrale ale Statelor Unite pind la punctul sdu sudic extrem, vom intilni condi{iile cele mai variate,regiuni umede, degerturi aride, munli inal1i, cimpii cu iarbb, pdduri, mlagtini, lacuri gi fluvii mari, clima prezentind aproape toate felurile de temperaturi. Nu existd climd sau condilie din Lumea Veche cdreia sd nu i se poat[ g[si echivalent in Lumea Noua - cel pufin in mdsura in care, in general, este necesar pentru o aceea$i specie. Desigur cd pot fi ardtate unele mici regiuni din Lumea Veche care sint mai cdlduroase decit oricare regiune din Lumea Noud ; dar acestea nu sint locuite de o faund diferitd de aceea a regiunilor inconjuritoare, deoarece este greu s[ gisim un grup de organisme limitate la o suprafald micd ale cdrei condilii sint caracteristice numai intr-o micd mlsur[. In ciuda acestui paralelism general intre condiliile din Lumea Veche ,si Lumea Noud, cit de deosebite sint organismele lor ! in emisfera sudici, dacd, vom compara porliuni mari de uscat din Australia, Africa de sud ;i vestul Americii de Sud, intre latitudinile 25" gi 35", vom gdsi p[rfi extrem de asemdndtoare in privinfa tuturor condifiilor fizice, dar ne va fi cu neputinfd s[ ardtdm trei faune pi flore mai categoric deosebite decit acestea.

ORIGINEA SI)I'CIIL()R

298

De asemenea, daca vom compara organismele din America de Sud, de la sud de latitudinea 35o cu cele doud de la nord de 25o, care sint deci separate printr-un spaliu de 10o latitudine,si expuse unor condilii foarte diferite, vom gdsi ci ele sint totugi incomparabll mai apropiat inrudite intre ele decit cu organismele din Australia sau Africa situate aproape in aceeagi climd. Fapte analoge se pot ardta gi in legdturi cu locuitorii m[rilor. Un al doilea fapt important care ne izbegte in aceastd trecere generald in revistd, este cd barierele de orice fel sau obstacolele in fafa migra(iei libere sint legate intr-un mod strins gi esenfial cu deosebirile dintre organismele din diferitele regiuni. Aceasta se vede in marea deosebire dintre aproape toate organismele terestre din Lumea Noui gi cea Veche, exceptind pdr{ile nordice, unde uscatul aproape cd se une;te qi unde intr-o climd intrucitva diferitd, au putut avea loc probabil migrafii libere ale formelor nordice temperate, a$a cum au loc astdzi la organismele strict arctice. Acelagi fapt se observd in marea deosebire dintre locuitorii Australiei, Africii gi Americii de Sud de pe aceeagi latitudine, deoarece aceste regiuni sint izolate la maximum unele de altele. In sfirgit, intilnim acelagi fapt in flecare continent: de o parte gi de alta a lanfurilor de mun{i inalli continui, a marilor deqerturi sau chia:r a marilor fluvii, gdsim organisme diferite; cum insd lanfurile de mun{i, deqerturile etc. nu sint atit de netrecut ca oceanele care despart continentele gi probabil cd nu existd de atita vreme ca ele, deosebirile sint cu mult mai mici decit cele dintre continente diferite. DacS exarnindm marea, gdsim aceea;i lege. Locuitorii marini ai coastelor estice -si vestice ale Americii de Sud sint foarte diferili, exceptind doar citeva molugte, crustacei qi echinoderme comune ambelor coaste ; dar dr. Gi.inther a ardtat de curind cd de o parte gi de alta a istmului Panama, pegtii sint cam treizeci la sutd aceiagi gi acest fapt i-a determinat pe naturaligti sd presupund ci istmul a fost odinioard Ceschis. La vest de coastele Americii, se intinde un vast spa{iu al oceanului liber, unde nu existi nici o insuld care sd poatd servi drept loc de oprire pentru emigran{i ; aici avem o barieri de altd naturd gi de indat[ ce ea este trecutd, intilnim in insulele din estul Pacificului o altd faund cu totul diferitd. Astfel, trei faune marine se intind in clima corespunzdtoare, departe cdtre nord gi cdtre sud in linii paralele gi nu depdrtate unele de altele ; dar fiind despdrfite prin bariere de netrecut, formate fie de cdtre uscat fie de cdtre marea deschisi, faunele sint aproape cu totul deosebite. Pe de altd parte, inaintind gi mai mult sFre vest de insulele estice din pdrfile tropicale ale Pacificului, nu intilnim bariere Ce netrecut gi gdsim fie insule nenumdrate, ca tot atitea puncte de oprire, coaste continue ^fie pind ce, traversind o emisferd, ajungem la coastele Africei. In tot acest spaliu vast nu intilnim faune marine bine definite gi distincte. De;i celor trei faune invecinale, ardtate mai sus, din estul gi vestul Americii ,si din insulele estice ale Pacificului le sint comune atit de pufine animale marine, totugi unii pegti p5trund din oceanul Pacific pina la cel Indian iar numeroase molugte sint comune gi insulelor estice ale Pacificului ;i coastelor estice ale Africei, situate pe meridiane aproape

exact opuse.

Un al treilea fapt important, in parte cuprins in cele de mai inainte,

este

afinitatea dintre organismele aceluiagi continent sau aceleiagi mdri, degi speciile ca atare sint deosebite in diferitele puncte gi stafiuni. Aceasta este o lege foarte generald doveditd prin nenumdrate exemple de pe fiecare continent. Totu;i natu-

299

RASPiNDInEA GEoGIIAFICA

ralistul care c5l6toreqte, de pild6, de la nord spre sud, este totdeauna impresionat de felul in care grupele succesive de organisme, deosebite ca specii degi strins inrudite, se inlocuiesc unele pe altele. El aude -elasurile aproape aceleagi ale unor pdsdri indeaproape inrudite, dar totuqi deosebite, gi le vede cuiburile construite asemdndtor fdri s[ fie identice, le vede oudle colorate aproape la fel. Cimpiile de lingd strimtoarea Magellan sint populate de o specie de Rhea (struf american) iar 7a nord, cimpiile din La Plata sint populate de o altd specie din acelagi gen gi nu de stru{ul adevdrat t) ;i nici de emu 2), cum sint aceia care populeazd Alrica gi Austraha la aceeagi latitudine. Pe aceleagi cimpii din La Plata gdsim aguti-ul qi bizcacha t), animale avind aproape aceleagi obiceiuri ca gi iepurii de cimp gi iepurii de vizuind qi aparlinind aceluiagi ordin al rczdtoarelor, dar ei prezintd un tip de structurd vddit american. Dacd ne urcdm pe piscurile inalte ale Cordilierilor, gdsim specii alpine de bizcachaa); dacd cercetdm apele, nu gdsirn castorul sau qobolanul moscat, ci coypu-ul 5) gi capybara6), rozdtoare de tip sudamerican. Se mai pot da gi alte nenumdrate exemple. Astfel, pe insulele de ling[ coasta americand, ori cit de mult ar diferi ele prin structura lor geologicd, locuitorii sint de tip vadit arnerican, de;i pot fi din specii foarte deosebite. Iar dacd, privim in trecutul indepirtat, dupd cum s-a ar[tat in capitolul precedent, gaisim cd tipurile americane predomind atit pe continentul american cit qi in mdrile americane. In aceste fapte glsim existen{a unei adinci leglturi organice, de-a lungul spaliului ,si timpului, pe acelea;i intinderi de uscat gi de apd, independent de conditiile fizice. Naturalistul care nu cerceteazd in ce constd aceastd legdturd trebuie si fie cu totul mdrginit. Legdtura aceasta este pur gi simplu ereditatea, singura cauzd care, dupd cum ;tim pozitiv, produce organisme fie intru totul asemdndtoare intre ele, fie - dupd cum vedem in cazul varietdlilor - aproape asemdndtoare. Neaserndnarea dintre locuitorii diferitelor regiuni poate fi pusd pe seama schimbdrii prin varia{ie ;i selec{ie naturald. si, probabil intr-o mdsurd mai micd, influen{ei definite a diferitelor condilii fizice. Gradele de neasemlnare vor depinde de stdvilirea mai mult sau mai pulin eficientd a migrafiei dintr-o regiune intr-alta a formelor de via[d, dominante, in perioade mai mult sau mai pulin indepdrtate, cit gi de natura gi de numdrul imigranlilor anteriori si de interacliunea locuitorilor, ducind la pdstrarea diferitelor modificdri ; relaliile dintre organisme in lupta pentru via![ fiind, dup[ cum am mai spus adeseori, condilia cea mai irnportantd dintre toate. Prin urmare, barierele joacd un rol de cea mai mare importan[d, stdvilind migrafiile, tot asa cum qi timpul joacd un rol hotdritor in procesul lent de modificare prin selecfie naturald,. Speciile larg rdspindite, bogate in indivizi, qi care au invins deja mulli concurenli in vastele lor regiuni de bagtin6, vor avep cea mai mare qansd si ocupe locuri noi, atunci cind se rdspindesc in regiuni noi. In noile lor patrii ele vor fi expuse unor condilii noi 9i vor suferi adesea modificari ;i perfecliondri ulterioare ;i astfel vor fi mai capabile sd invingd ;i vor produce grupe de descendenfi modificali. Pe baza acestui principiu al ereditSlii, cu rpodificdri, putem in{elege pentru ce sect) Struthio.

Nots trod.

2) Drornaeus.- Nota trad. s) Aguti : Dasyprocta oguti,' bizcacha {1 Lcgidium peruznum. -: Nota trcd. 6) Myoc;.stor coypus. - Nota lrcd.

6l Hydrochoerus hydrochteris. - Noto

Logostomus maximus.

rrad.

* Nota tad.

301)

OIIIGINF]A SFECIILOIT

fiuni_de genuri,.genuri intregi ;i chiar familii sint limitate la aceleagi regiuni, fapt atit de comun gi de binecunoscut. O.up4 cum s-a observa! in capitolul precedent, nu avem nici o dovad6, cu privire la existen{a vreunei legi a dezvoltarii necesare. Deoarece variabilitatea fiecdrei specii este o proprietate independentd gi va fi prelu atd, in folosul selectiei naturale, numai in mdsura in care variabilitatea va fi de folos fiecdrui individ"in l^upta. lui complexd pentru via[d,, gradul de modificare al diferitelor specii nu va fi uniform. Dacd un numir. de specii, dupd ce s-au concurat timp indelungat in pattia 1or, ar migra in mas-a intr-o regiune nou5 gi ulteri or izolat5, ele vor fi "pu1in susceptibile la modificdri, deoarece nici migraliaji nici izolareain sine nu au vreun efect. Aceste principii intr[ iq joc numai punind organismele in noi relalii reciproce $i, intr-o mdsurd mai micl in noi relalli fatra delondiliile fizice inconjurdioare. Dupd gum am vdzut in capitolul precedent, unele forme ;i-au pdstrai aproape aceleagi caractere dintr-o perioadd geologic[ extrem de indepdri atd.; tof astiel unele specii au migrat peste spalii intinse gf abia s-au modificat sau nu s-au modificat de loc. ln concordan![ cu aceste vederi este evident ci diferitele specii ale acestui 9e3,. de;i _locuiesc in cele mai indepirtate colluri ale lumii, trebui^e sa fi provenit originar din acelagi loc, dgoargce se tragdin acelagi strdmog. ln cazulacelor specii care au suferit mici modificdri in decursul unor intregi perioade geologice, nu este prel. greu sd ardtdm cI ele au migrat din aceeagi regiune, deoarece in decursul marilor schimbdri geografice gi climatice care au auui loc din vremurile trecute este.posibil aproapJ oJ.e grad de migrafie. Dar in multe alte cazuri, in care uu# motive sd. credeT .u speciile. unui gen au fost produse intr-o perioadd relatiy recentd, acest lucru p,tezintd, greutdfi mari. Este de asemenea evideni cd indivizii din u...uqi specie, 9.qi locuiesc astdziregiuni depdrtate gi izolate, trebuie sI fi provenit dintr-un singur loc, de acolo de unde s-au ndscut mai intii pdrinlii lor, deoarece, dupi c.}m s-a. explicat, este de necrezut ca indivizi absolut identici sd fi fost generali din pirinli de specii diferite. Centre unice ale presupuselor crealii. Am ajuns acum la problema care a

fgst pe larg dezb[tutd de naturaligti, ;i anume daCa speciile au fost create intr-un singur punct sau in mai multe puncte de pe supr afa{a pdmintului. Fdrd indoiald cd in multe cazutr este foarte.greu de inleles cum aceeagi specie a putut sd migreze dintr-un_ punct oarecare in diversele puncte indepdrtate gi izolate^ unde se gdiegte acum. Cu toate acestea, simplitatea punctului de vedere cd fiecare specie-a fost generatd mai intii intr-o singurd regiune pare foarte atrdgdtoarc pentru mintea omeneascd. Cine il .respinge, respinge gi vere causa a generdrii obignuite a speciei cu migrarea ei ulterioard si face apel la miracol. Este admis indeobgte, cdin m^ajoritateaiazurilor suprafa\a'locuitl dr o specie este contfi;t;i"d f-planta ,u,i ,n animal locuiesc doud puncte atit de indepdrtate intre ele sau avind irn interval de asemenea naturd,._incit spa{iul nu a putut fi trecut usor prin migrafie, faptul este citat ca remarcabil;i ercepfional. Neputinfa de a migra peste intinderea unei mdri e mai vizibild' Ia mamiferele terestre decit poate la oiicar? alt organism ; gi, totugi, nu gisim nimic t_tg"plicabil in prezenla aceloragi mamifere locuind puncie indepdrtate din lume. Nici un geolog nu vede vreo dificultate in faptul ca Marea Britanie are aceleagi patrupede ca gi restul Europei, deoarece aceste teritorii au fost fdrd, indoiald cindva reunite. Dar dacd, aceeagi specie poate fi produsd in dou[ puncte

I_{,: -CI'

I]lIiE]\,

G UO

GRAFICA

5t)

diferite, de ce nu g[sim mdcar un singur mamifer care si fie comun Europei gi Australiei sau Americei de Sud ? Condiliile de via![ sint aproape aceleagi, astfel cd o mullime de animale gi de plante europene s-au naturalizatin America gi Australia, iat unele dintre plantele arborigene sint absolut identice in aceste puncte dep[rtate ale emisferelor nordicd ;i sudicd. Rdspunsul const5, cred, in faptul cI mamiferele nu au fost capabile sd migreze, pe cind unele plante, datoritd mijloacelor lor variate de rdspindire, au putut migra peste intinderi vaste ;i intrerupte. Influen{a mare gi impresionantd a diferitelor bariere se infelege numai prin perspectiva teoriei dupd care marea majoritate a speciilor au fost ndscute de o parte a barierei ,si nu au fost in stare si migreze de partea cealalt5. Citeva familii, multe subfanailii, foarte multe genuri gi un numdr gi mai mare incd de seciiuni de genuri sint limitate la o singurd regiune gi mulli naturaligti au observat cd genurile cele mai naturale, adicd acele genuri in care speciile sint cel mai apropiat inrudite lntre ele, sint in general limitate la aceeagi regiune, sau dacd. au o larg'|a rispindire, rdspindirea lor este continuS. Ar fi o foarte ciudati anomalie dacd ar prevala regula contrarie, cind coborind cu o treapt[ mai jos in serie, ;i anume la indivizii din aceeaqi specie, am gdsit ci acegtia nu au fost cel pu{in la inceput - lirrritali la o singurd regiune ! De aceea mi se pare, ca ;i multor altor naturali;ti, ci punctul de vedere cel mai probabil este cel potrivit cdruia fiecare specie s-a ndscut numai intr-o singur[ regiune gi a migrat ulterior din aceastd regiune atit de departe pe cit i-au permis puterile de migralie gi de supravieluire in condiliile trecute si prezente. Fdrd indoiald cd sint destule eazrnl in care nu ne putem explica cum aceeagi specie a putut trece dintr-un punct in altul. Dar schimb[rile geografice gi climatice care au avut loc in mod sigur in decursul perioadelor geologice recente, trebuie si fi provocat discontinuitate in aria de rdspindire, la inceput continud, a multor specii. In felul acesta sintem sili{i sd cercetdm dacd intr-adev[r excep{iile de la reguld, cd fiecare specie are o arie continu[ de rdspindire sint atit de numeroase gi de importante incit s[ ne facd si renuntam la convingerea, devenitd probabili pe bazra de considerente generale, cd fiecare specie a fost generatl inlSuntrul unei singure regiuni ;i a migrat de acolo atit de departe pe clt a putut. Ar fi cu totul obositor sd discutlm toate cazurile in parte ale acelora;i. specii care trdiesc astdzi in puncte indepdrtate gi separate ,si in numeroase cazuri nici nu pretind cd pot fi date explicafii. Dar, dup[ citeva observafii prealabile, voi examina citeva dintre cele mai remarcabile grupe de fapte, gi anume: existenfa aceleia,si specii pe virfurile unor lanluri de munfi indeparta(i ;i in puncte indepirtate din regiunile arcticd gi ant arcticd; in al doilea rind (in capitolul urmitor) larga r6spindire a organismelor de apd dulce ; in al treilea rind, prezenla aceloragi specii terestre pe insule ;i pe continentul cel mai apropiat de;i separate prin sute de mile de mare deschisd. Dacil existenfa aceleiagi specii in puncte.indepdrtate_gi izolate ale suprafele1 namintului poate. fi explicati in multe cazuri prin punctul de vedere dupd care fiecare specie a migrat dintr-un singur loc de nagtere, atunci, finind seama de igno ranla noastrd cu privire la schimbdrile climatice gi geografice precedente ca gi a variatelor mijloace intimpldtoare de transport, mi se pare c5 pdrerea dupd, care un singur loc de nagtere constituie legea, este incomparabll mai siguri. Discutind aceastd chestiune, vom fi in mdsurd in acela;i timp sd ne oprim asupra unei chestiuni la fel de importante pentru noi, gi anume dac[ diversele specii ale unui gen care dupd teoria noastrl trebuie si se tragd, toate dintr-un strdmo$

.102

ORIGINEA SPECIILOR

comun, au putut migra, suferind modificdri in cursul migrafiei lor, dintr-o asemenea regiune unic6. Dacd, majoritatea speciilor locuind o regiune sint diferite de cele din altd regiune, degi inrudite indeaproape cu ele, se poate ardta cd a avut probabil loc in vreo perioadi anterioari o migralie dintr-o regiune in alta:- in acest caz punctul nostru general de vedere va fi mult consolidat, deoarece explicalia s-ar baza, evident, pe principiul descenden{ei prin modificdri. O insuld vulcanicd, de pildd, ridicat[ gi fcrmatd,la distan!6 de citeva sute de mile de un continent, va primi probabil in decursul timpului ciliva colonigti de pe continent, iar descendenlii acestora, degi modificafi, vor mai fi incd legafi prin ereditate de locuitorii continentului. Asemenea cazuri sint comune ;i - dupd cum vcm vedea mai departe -sint inexplicabile din punctul de vedere al crealiei independente. O asemenea concep{ie cu privire la relaliile dintre speciile dintr-o regiune gi cele din altd regiune nu diferd mult de cea prezentatd de d-l Wallace, care conchide cd << orice specie gi-a inceput existenfa fiind legat[ atit in spaliu cit gi in timp cu o altd specie preexistentd indeaproape inruditd > gi in prezent se gtie bine cd el atribuie aceasti legdturd descendenlei prin modificdri. Problema existenlei unui singur sau a mai multor centre de crea{ie difera de o altd problemd totugi inruditd, gi anume de problema dacd tofi indivizli aceleiagi specii se trag dintr-o singurd pereche sau dintr-un singur hermafrodit sau dacd, dupd cum presupun unii autori, din mai mulli indivizi crea(i sirnultan.La organisme care nu se incrucigeazd. niciodatd, dacd asemenea organisme existS, fiecare specie trebuie sd se fi tras dintr-o succesiune de varietdfi modificate, care s-au inlocuit una pe alta, dar nu s-au contopit nicicind cu alli indivizi sau variet5li ale aceleiasi specii; astfei incit la fiecare treaptd succesivd de modificare, to{i indivizii din aceeagi form[ se trag dintr-un singur pdrinte. Dar in marea majoritate a cazurilor, gi anume la toate organismele care se impreuneazd de obicei pentru fiecare nagtere, sau care se incrucig eazd, intimpldtor, indivizii aceleiagi specii locuind in aceeagi regiune se vor pdstra aproape uniform prin lncrucigare, astfel incit mulli indivizi se vor modifica simultan, iar totalitatea modificdrilor pe fiecare treaptd nu se va datora descendenlei dintr-un singur pdrinte. Voi ilustra ceea ce vreau sd spun cu un exemplu: rasele noastre engleze de cai de cursd se deosebesc de caii din orice altl rasd, iar deosebirea gi superioritatea lor nu se datoreazd descendenlei dintr-o singurd pereche, ci grijei continue in selecfion area ;i antrenamentul a numerosi indivizi in decursul fiec[rei generafii. Inainte de a discuta cele trei grupe de fapte alese de mine pentru cd prezintd cea mai serioasd dificultate pentru teoria << centrelor unice de crea{ie >, trebuie sd spun citeva cuvinte despre mijloacele de r[spindire.

MIJLOACELE DE RASPTNDIRE

Sir C. Lyell ;i alf autori au tratat acest subiect cu murltd competenla. Eu nu pot da aici decit un scurt rezumat al faptelor celor mai importante. Schimbarea climei trebuie sd fi avut o puternicd influenld asupra migrafiei. O regiune care astdzi este de netrecut pentru anumite organisme din cauza naturii climei sale, a fost poate o cale de migralie importantd c?nd clima era alta. Voi avea in curind prilejul sd discut mai amdnunlit aceasti latur[ a problemei. Schimbarile de nivel ale uscatului trebuie sd fi avut qi ele o mare influenfd : un istm ingust separd in prezent doua

R.{sPlNnrRnA GEoGrrAFrcA

faune marine ; sA presupunem cd el este acum sau cd a fost mai inainte acoperit de apd, gi atunci gi cele doud faune se vor amesteca, sau se vor fi amestecat in trecut. Acolo unde se intinde astdzi marea, intr-o perioad d, anterioard poate c5. uscatul lega intre ele insule sau poate chiar continente, permitind astfel organismelor terestre s[ treacd de pe unele pe altele. Nici un geolog nu contestd faptul cd au avut loc mari schimb[ri de nivel din perioada de cind existl organismele. Edward Forbes insistd asupra faptului, cd toate insulele din Atlantic trebuie sd fi fost nu de mult legate cu Europa sau Africa, iar Europa la rindul ei cu America. Alli autori au unit in acela;i fel, printr-un po;d ipotetic, toate oceanele gi au reunit aproape fiecare insuli cu vreun uscat principal. Intr-adevdr, dacd argumentele folosite de Forbes sint reale, trebuie admis cd nu existd nici o insuld care sd nu fi fost pina nu de mult unitd cu vreun continent. Acest punct de vedere taie nodul gordian al problemei rdspindirii aceleiagi specii in cele mai indepdrtate puncte gi inlSturi multe dificultdfi, dar cinstit vorbind nu avem dreptul sd admitem schimbdri geografice atit de mari in decursul perioadei existen{ei speciilor actuale. Mi se pare cd avem numeroase dovezi despre marile oscilalii ale nivelului uscatului sau al mdrii; dar nu avem indicalii despre schimbdri atit de vaste in pozilia qi intinderea continentelor noastre incit sd le fi reunit sau sd le fi legat, in decursul perioadei recente, cu diferitele insule oceanice interpuse. Admit pe deplin existen{a anterioard, a multor insule, in prezent scufundate in mare, gi care au servit poate ca locuri de oprire pentru plante sau pentru multe animale in timpul migraliei acestora. tn oceanile avind coiali, astfel de insule scufnndate sint insemnate astdzi prin inele de corali sau atoli, situali deasupra lor. O dati admis intru totul - dupa cum se va admite la un moment dat - c[ fiecare specie a provenit dintr-un singur loc de nagtere, gi cind, cu trecerea timpului, vom cunoagte mai precis mijloacele de rdspindire, vom fi in mdsurd sd ralion6m cu certitudine asupra intinderii de odinioard, a uscatului. Dar nu cred cd se va dovedi vreodati ca in perioada recentd majoritatea continentelor noastre, care sint astdzi complet separate, &u fost legate in mod continuu sau aproape continuu atit intre ele cit gi cu numeroasele insule oceanice existente. O serie de fapte privitoare la rdspindire - ca de pilda: marea diferen!5 dintre faunele marine din pdrfile opuse e.lc aproape fiecdrui continent, legdtura strinsd dintre locuitorii din ter{iar ai diferitelor uscaturi qi chiar m[ri cu locuitorii lor actuali, gradul de afinitate dintre mamiferele locuind in insule, cu cele de pe continentul cel mai apropiat, par{ial determinat (cum vom vedea ulterior) de adincimea oceanului dintre ele - acestea ca ;i alte fapte asemdndtoare se opun admiterii unor at?t de uriage revolu{ii geografice in perioada recenti, cum ar fi necesare pentru punctul de vedere formulat de Forbes gi admis de adeplii sdi. Natura locuitorilor insulelor oceanice ca gi proporfiile lor relative se opun de asemenea concepfiei continuitdlii anterioare a insulelor continentale. Conceptia cd aceste insule ar fi resturile unor continente scufundate nu este sprijinitd nici de compozitria vulcanicra aproepe generald, a insulelor oceanice ; dacd, ele ar fi e xistat la origine ca lan{uri de munli continentali cel pufin unele din insule ar fi fost formate ca alte virfuri de murli, din granit, gisturi metamorfice, roci vechi fosilifere gi altele in loc sd fie alcdtuite din acumuliri de materii vulcanice. Trebuie sd spun acum citeva cuvinte despre aga-numiteie mijloace accidentale, care ar trebui mai de grabd denumite mijloace intimpldtoare de rdspindire. Me voi mdrgini aici la planie. ln lucrdrile de 6otanicd se spune adesea despre diferite

Dr-r

OI1IGINEA SI)ECIILOR

plante ce sint prost. adap^tate pentrlt o. largd rdspindire, dar in ceea ce privelte posibilitalile lor mai mari sau mai mici de_ miglilie peste mare, se poate spune cd ele sint aproape cu totul necllnoscute. Pin[ la' ceie citeva experienle pr'.*. le-am efectuat cu ajutorul d-lui Berkeley nici nu se gtia cit de mult pot'reriitu seminlele fa a4iunea ddundto are. a apei de mare. Spre surprinderea mea, am constatat c5 din 87 de feluri de semin[e,64 au incol{it dupd oimersiune de 28 de zile gi citeva au supravie{uit unei imersiuni de 137 de zlle. Trebuie semnala t cE unele ordine au suferit mult tnai mult decit altele : din cele noui Leguminoase experimen-

tate, toate, cu excep_lia uneia singure, au rezistat prostla apa saratd; gapte specii din ordinelel) inrudite Hydrophyllacge gi Polemoniacee au muri t toate Oupa o imersie de o lund. Din comoditate am incercat.experien{e mai ales cu seminie mici, faia capsuld sau fruct ; cllln toate s-au scufundat in citeva zile, ele nu ar fi putut pluti departe, Pe mari distanle ale mdrii, indiferent dacd, sau nu atacate de apa sdratd. Am incercat apoi unele fructe 9i capsule etc. mai "iuu mari, gi unele din eie au plutit timp. indelungat. Deosebirea dintre^ capacitatea de plutire a lemnului verde gi a celui uscat este binecunoscutd, de aceea ne-am gindiic[ inunO"iitfr p"t duce adeseori in mare plante uscate sau ramuri cu .uprui. de seminle sau firi.i. fixate de ele- De acee a, am hotirit sI usuc trunchiurile gi ramuril e a 94 de plante cu fructe coapte gi sd le pun in apd" de mare. llajoritatea s-au scufundat rJpeO., dar unele din plante, care cind erau veni au plutit un timp foarte scurt, pluteau mai mult dacd' erau uscate. d_e pildd, coapte se icufundau imediat , du, 4p .algnele dacd erau uscate pluteau 90.de zile ,si apoi, fii_nd plantate, incolleau un Aspaiogr,, ; cu bace-coapte a. plutit 23 de zrle; uscat a plutif 85 de zile, iai ulterior serniniele au incollit;_ seminlele uscate de Helosciadiinl s-au scufundat in doue i,f., b;. uscate au plutit 90 de zile gi apoi au incol{it. in total, din 94 de plante us.aie, l g au plutit p9st9 _28 de zile, iar unele din ele au plutit chiar o perioadd mult mai mare. Deoarece 64187 soiuride seminle auincoliit dupd o imersiune de 28 de zile,iar I Atgq specii distincte cu fructe coapte (dar nu toate de aceea;i specie ca in experienla precedegtA) au plutit, dupd ce au fost uscate in prealiUlt, peste 2g de ,ilr, putem conchide in mdsura in care se poate conchide ceva'din aceste pufine fapte - cd seminfele.a 1411C0 soiuri de plante din orice {ari pot fi purtat. J" curenlii .marini timp {e 28 de zrle, pdstrindu-gi puterea de geiminalie. yrteza medie a diferitilgt curenli din Atlantic este, dupd Atlasul fizic d'e Johnitorr, de 33 mile pe zi (91ii curen{i.curg cu viteza de 60 mile 2) pe z1); cu aceasti vitezd semintele a 141100 plante dintr-o {ard pot p.luti 924 mile 3) iraversind marea pin1iriiiiia t9td,, iar.dupd 9e ay.ajuns la {5rm, dacd un vint le va purta L in interior,) intr-un colt favorabil, pot incol1i. Dupi experienlele mele, d-l Martens a incercat unele experiente asem dnd,toare, dar intr^-un chip mult mai reusit, agezind semin{ele inti-o .,rti., pusd in mare, astfel incit ele erau rind pe rind ru..t 9*puse la'u"r, ugu.ur1 sint plantele c,?\e plutesc in mod real. El a incercat"mrgg 98 feluri de seminfe, in c.a mai *ui. p;;4. diferite de cele folosite de mine , dar a ales multe fructe marr', precum gi seminli aie plantelor care trdiesc aproape de mare, ceea ce favoriza' itit durata lor mijlocie _

1l Astazi familii. Nota trad. 2) 33 mite: circa- 53 km; 60 rnile -.96,5 knr. 3) 924 mile : I 487 km Nota tad.

Nttta trarJ.

SPTNDIRI]A GT'o GR A FICi.

cit gi rezistenla lor la acfiunea dlundtoare a apei sdrate. Pe de el nu a uscat mai intii plantele sau ramurile cu fructe, lucru care ar fi fdcut ea unele dintre ele sd pluteascl mai mult. Rezultatul a fost cd 18/98 din diferitele semin{e folosite de el au plutit 42 de zlle gi au fost capabile de incollire ulterioard. Dar sint sigur cd plantele expuse valurilor vor pluti mai pulin timp decit cele ferite de migcdri violente ca in experienlele noastre. De aceea, ar fi poate mai prudent sd spunem cd numai seminlele a 10/100 plante dintr-o flord, dupa uscare, pot pluti pe mare o distan(6 de 900 mile 1) gi pot apoi incol{i. Este interesant faptul ca fructele mari plutesc adesea mai muit timp decit cele mici, deoarece, dupa cum a ardtat Alph. de Candolle, plantele cu seminte sau cu fructe mari au in genere o rdspindire limitatd gi n-ar putea fi transportate pe altd cale. ^ Intimpldtor, seminfele pot fi rdspindite gi in alt mod. Lemnele plutitoare sint aruncate pe multe insule,.coraliene chiar pe cele din mrjlocul celor mai mari oceane' de plutire, altd, parte,

astfel indigenii din insulele ale Pacificutui ili procurd pietre pentrJ uneltele lor, numai dintre rdd[cinile arborilor plutitori ; aceste pietre formeazd, un important venit aI regilor. Am observat ca atunci cind printre rdddcinile arborilor sint prinse pietre de form[ neregulatd, de multe ori sint cuprinse mici particule de pdmint atit de perfect in rnterstiliile lor gi sub ele, incit nici o particuld nu poate fi spalatd de apd oricit de indelungat ar n transportul. De exemplu, dintr-o p[rticicl de pimint inchisd c'oinplet de rlddcinile unui stejar in virsti de 50 de ani, au germinat trei plante rircotiledonate. Sint sigur de exactitatea acestei observalii. De asemenea, pot ardta cd pasarile moarte, plutind la .suprafa[7 m5rii, uneori scapd fdrd sa fie devorate imediat ;i -numeroase soiuri de seminfe din guga pdsirilor care plutesc i;i conservi mult timp vitalitatea. De pilda, mazdrea gi mdzdrichea sint ucise chiar de o imersiune de citeva zile in apd de mare; dar citeva din ele, scoase din gu$a unui porumbel care plutise 30 de zrLe in apd de mare artificial5, au incollit aproape toate, spre surprinderea mea. Pdsdrile vii sint de asemenea agenfi foarte eficienfi in transportul seminfelor. pute A; a crta numeroase fapte care aratd cd adeseori se intimpld ca diferite specii de pdsdri sd fie purtate de vinturi puternice pe distan{e mari ale oceanului. Putem si spunem fard nici o indoiald c[ in asemenea condilii viteza lor de zbor este in medie adeseori de 35 mile ') pe ord ; iar unii autori au apreciat-o la cifre gi mai mari. Nu am vdzut niciodatd seminfe hrdnitoare care sd treaci nedigerate prin intestinele unei pdsdri ; dar semintele tari ale fructelor trec neatacate chiar prin organele digestiv. it. unui curcan. in decurs de doud luni am adunat in grddina rnea 12 soiuri de seminle din excrementele unor pdsdrele ; aceste seminle pdreau in stare perfecti , lar unele dintre ele, pe care le-am incercat , 4u incol1it. Dar mai important este urmdtorul fapt : guga plsdrilor nu secreti suc gastric gi nu atacd de loc capacitatea de germinafie a seminlelor, dupa cum gtim din experienld ; dacd deci pasdrea a gdsit ;i a inghitit o mare cantitate de hrand, se poate afirma in mod pozitl cd toate^seminfele nu-i trec in stomac timp de doudsprezece sau chiar de optsprezeee ore. In acest rlstimp, o pasdre poate ajunge u$or la o distan{6 de 500 mile, iar r) 900 mile I450 krn. -

56 km.

20 - c. 3ti3

Nota trad.

Nota tad.

ORIGINEA SPECIILOR

goimii atacd,, d3na cum se _;tie, pdsdrile obosite, astfel incit confinutul gugei lor sfigiate poate fi raspindit. Unii goimi gi unele bufnip igi inghit piada in iitiegime gi dupa un_interval de doudsprezece pina la doudzecr.de ore,-degurgiteazd, ingilvii, care includ qgmjnle capabile_ sd incolleascd, dupd cum rezulid, Oin experienlele fdcute in grddinile zoologice. Unele seminfe de ovdz, griu, mei, seminfe dd canar r), cinepS, trifoi ;i sfecll au incolfit dupd ce au stat intre doudsprezece 9i doudzeci gi una de ore in stomacul diferitelor pdsdri rdpito are; doud seminle de sfecld au crescut dupd ce fuseserd re{inute astfel timp de doud zlle gi patrusprezece ore. Am observat cd pegtii de apd dulce mdnincd seminfele diferitelor plante terestre $l acvatice , iar ..pe$tii sint adeseori mincafi de pdsdri gi astfel seminlele pot fi-transportate din loc in loc. Am introdus multe specii di, seminfe in sio-a^r.rrile Ylor .pegti _mor[i, pe care i-am dat apoi hrani vulturilor ihtiofagi, .berzelor ,si pelicanilor ; _ dup[ mai multe ore, aceste pdsari au degurgitat Gminlele in ingluvii sau le-au eliminat in excremente ; multe din aceste semin{e' ,si-au pistrat puterea de germinare. Totu;i, unele seminfe erau totdeauna omoiite 'prin acest proces.

Uneori vintul duce ldcustele la mare depdrtare de uscat, astfel am prins o lScust[ la 370 mile tL d9 coasta Africei gi am auzit cd altele au fost prinse la distanle gi mai mari. Rev. R.T. Lowe l-a informat pe Sir C. Lyell cd in noiembrie 1844 stoluri de ldcuste au vizitat insula Madeira. Ele erau in numdr atit de mare gi zburau tot atit de dese ca fulgii de zdpadd, in cel mai puternic viscol gi se intindeau vertical pina_ qnde se putea vedea cu luneta. Timp de doui-trei 211e, ele au zburat in jurul insulei intr-o elipsd imens6, cu un diametru de cel pu{in cinci sau gase mile, Lar noaptea se asezau pe arborii mai inalli, pe care-i acopereau in intregime. Apoi au dispdrut peste mare, la fel de brusc cum apirusera gi de atunci nu au mai vrzitat insula. In unele regiuni din Natal, fermierii cred, degi n-au destule dovezi, cd semin{ele ddun[toare sint introduse in pSgunile lor prin excrementele ldsate de marile stoluri de ldcuste care viziteazd, adesea aceastd [ard. Pe baza acestei pireri, d-l Weale mi-a trimis intr-o scrisoare un mic pachet de excremente uscate, din care am extras la microscop mai multe seminie, din care am oblinut gapte plante ierboase apar{inind la doul specii, din doul genuri diferite. Astfel, un siol de l5custe .rr* e acela care a vrzitat Madeira poate fi mijlocul prin care se introduc diverse specii de plante intr-o insuld situatd departe de continent. Degi ciocuri]e gi picioarele pdsdrilor sint in general curate, uneori se lipegte pe ele pdmint: o datd am g6sit gasezeci giunagranes) de pdmint, iar in alt caz doudzecr gi doud grane a) de pamint argilos uscat pe piciorul unei potirnichi, iar in pdmint se gdsea o pietricicd de mdrimea unei seminle de mdzariche. Un exemplu mai grditor : un prieten mi-a trimis un picior de sitar de pidure, cu pulin pdmlnt uscat lipit de tibia, in greutate de numai 9 grane 6), confinind o sdminla de Juncus bufonius care a incollit ;i a inflorit. D-l Swaysland din Brighton, care a studiat mult in ultimli patruzeci de ani pdsarile noastre migratoare, md informeazd" cd a impugcat de muite ori codobature (Motacillae ) , pietrari gi mdrdcinari ( Saxicolae ) in mbment)

Phalaris canariensis L. - Nota trad. 595 km. - Nota trad. circa 4 g. - Nota trad. 1,4 g. - Nota tad. ') 5) 0,58 g, - Nota trad.

') 31

RASPiN DIHiJA GE() GNj\I'ICA

30?

tul sosirii lor pe coastele noastre, inainte de a se fi ldsat jos; el a observat adesea mici bulgdrage de pdmint fixate de picioarele lor. Se pot da numeroase exemple, care dovedesc c[ in general solul este plin de seminfe, Aga de pildd, prol'. Newton

mi-a trimis piciorul unei potirnichi cu picioare ro;ii ( Caccabis rufa ) care fusese rdnitd ;i nu putea zbura; de acest picior se lipise un bulgdrag de plmint intdrit ?n greutate de gase ;i jumdtate uncii t). Pdmintul a fost pdstrat timp de trei ani, apoi a fost fdrimilat, udat gi a;ezat sub un clopot de sticl6, iar din el au rdsdrit nu mai pufin de 82 de plante : 12 monocotiledonate, inclusiv ovdzul comun gi cel pufin o specie de iarb6, de asemenea 70 dicotiledonate, care cuprindeau, judecind dupd frunzele tinere, cel pu{in trei specii distincte. Avind in fa{6 asemenea fapte, mai putem oare sd ne indoim cd numeroasele pds[ri care sint purtate de vint in fiecare an peste mari intinderi oceanice ;i care migreazl anual - de pildd, milioanele de prepelile peste Marea Mediter and - nu transportd ocazional citeva seminfe incluse in impurit5flle care li se lipesc de picioare sau de ciocuri ? Dar asupra acestui subiect va trebui sd mai revin. Deoarece se ;tie cI ghelarii sint uneori incdrca{i cu pdmint gi pietre gi au transportat chiar tufe, oase gi cuiburile unor p6sdri terestre, este neindoielnic cd ele au transportat ocazional seminfe dintr-o parte in alta a regiunilor arcticd gi antarcticd, dupd cum a presupus Lyell ; iar in timpul perioadei glaciare au transportat seminfe dintr-o parte in alta a regiunilor astdzi temperate. Astfel, comparind speciile din insulele Azore cu cele din alte insule atlantice, mai apropiate de continent (dupd cum remarcd d-l H. C. Watson) am.presupusr.pe baza caracterului lor ceva mai nordic fa{a de latitudinea la care trdiesc [speciile respective], cd aceste insule au fost in parte populate prin semin{e aduse de ghelari in timpul epocii glaciare. La cererea mea, Sir Ch. Lyell i-a scris lui M. Hartung intrebindu-l dacd n-a observat blocuri eratice pe aceste insule ;i el a rdspuns cd a gasit fragmente mari de granit gi de alte roci care nu se gdsesc in restul arhipelagului. Putem deci deduce in mod sigur cd ghe{arii ;i-au depus odinioard incdrcdtura lor de piatra pe lSrmurile acestor insule din mijlocul oceanului gi este cel pu{in posibil ca ghefarii s[ fi adus aci citeva seminfe de plante nordice. Dacd {inem seamd cd aceste diverse mijloace de transport, ca gi altele care tEri indoiala cd rdmin a fi descoperite in viitor, au aclionat in continuu zeci de mii de ani, ar fi ciudat dacd multe plante n-ar fi astfel transportate la mari depdrtdri. Aceste mijloace de transport sint denumite uneori accidentale, ceea ce nu este tocmai corect; curen{ii marini nu sint accidentali, dupa cum nici direcfia vinturilor predorninante nu este accidentald. Trebuie observat cd nici un mijloc de transport nu va duce seminlele pe distan{e foarte mari: pentru cd seminlele nu-gi pdstreazd vitalitatea daci sint expuse mult timp acfiunii apei de mare ; de asemenea, seminlele nu pot fl transportate mult timp in guga sau intestinele p[sdrilor. Aceste mijloace ajung totugi pentru un transport intimplator peste mare, la distanle de sute ed mile, sau din insuld in insul5, sau de pe un continent pe o insula vecind, dar nu de pe un continent indepdrtat pe altul. Florele unor continente indepdrtate nu se vor amesteca pe aceastd cale; ele vor rimine tot atit de deosebite pe cit sint ;i astdzi. Datoritd direc{iei lor, curen{ii nu aduc niciodati seminfe din America de Nord ln Marea Britanie, in schimb pot aduce gi aduc seminfe din Indiile de vest pe r) circa 200 g.

Nota trsd.

ORIGINEA SPECIILOR

ldrmurile noastre apusene, unde, dacd nu au fost omorite prin foarte lunga lor imersie in apd sdrat6, nu vor putea suporta clima noastr6. Aproape in fiecare an. una sau dou6 pdsdri terestre sint duse de vint peste oceanul Atlantic, din America de Nord pe ldrmurile apusene ale Irlandei gi Angliei ; dar seminlele nu pot fi transportate de acegti rari cdldtori decit pe o singurd cale, gi anume prin lipirea impuritdlilor de picioarele gi ciocurile 1or, ceea ce, de fapt, se intimpld rareori. Dar Chiar in acest caz) cit de mici va fi probabilttateaca o sdminfd sd cadd pe un sol favorabil gi si ajungd la maturitate ! Ar fi insd o mare gregeal[ s5. se spund cd deoarece o insulS bine populatd,, ca de pilda Marea Britanie, nu a primit in ultimele citer,'a secole imigran{i din Europa sau din orice alt continent prin mijloace de transport intimpldtoare in mdsura in care se stie, ceea ce este foarte greu de dovedit, atunci gi o altd insul5, slab populat5, ,i situatd gi mai departe de continent, nu va primi colonigti prin asemenea rnijloace. Dintr-o sutd de specii de seminle sau de animale transportate pe o insuld, chiar mult mai pu{in populatd decit Marea Britanie, poate ci numai o singurd specie va fi atit de bine adaptatd la noua sa patrie, incit sd se naturalizeze. Dar acest lucru nu este un argument valabil impotriva reahzdrilor efectuate prin mijloace de transport intimpl[toare, in decursul lungilor perioade geologice, cind insula se ridica gi inainte de a fi populatd in intregime. Aproape oricare sdmin!5 care are sanse de a ajunge, chiar pe un uscat aproape gol, cu puline sau chiar cu nici o insecti sau pasdre ddun[toare , y& incolli gi va supravie{ui dacd este adaptatd climei.

RASPiNpTneA IN TIMPUL PERIoADEI GLAcIARE

Identitatea multor plante ;i animale trditoare pe virfuri de mun{i despdrfite prin gesuri de sute de miie, in care nu pot exista specii alpine, constittrie unul din cele mai izbitoare cazuri cunoscute ale unei aceleiagi specii trdind in puncte depdrtate unele de altele, fdrd vreo posibilitaie aparentd de a fi migrat dintr-un punct in aitul. Este intr-adevdr un fapt remarcabil ca atit de multe plante din aceeagi specie trdiesc in regiunile cu zdpezi din Alpi gi Pirinei, ca gi in extremul nord al Europei; dar cu mult mai remarcabil este faptul cd plantele din Mun{ii Albi, din Stateie Unite ale Americii, sint aceleagi ca gi din Labrador gi aproape aceleagi $,tpa cum spune Asa Gray - cu cele care trdiesc pe cei mai inalfi munli din Europa. Incd din 1747, fapte de felul celor de mai sus l-au dus pe Gmelin la concluzia cd, aceleagi specii trebuie sa fi fost create in mod independent in multe puncte distincte gi am fi rdmas la aceeagi pdrere, dacd Agassiz gr al1ii nu ar fi atras in mod special aten{ia asupra perioadei glacrare, cate) dupd cum vom vedea de indat5, oferd o explica{ie simpla a acestor fapte. Existd tot felul de dovezi, organice;i anorganice, ci in cursul unei perioade geologice foarte recente, Europa Centrala li America de Nord au suferit de pe urma unei clime arctice. Ruinele unei case nimicite de incendiu nu-gi pot reda mai bine povestea decit gi-o redau pe a lor munlii din Sco{ia gi Wales, ale cdror pante scrijelite, suprafele lustruite gi stinci asezate pe virfuri, vorbesc despre ghefarii care pind de curind le umpleau v5ile. Clima Europei s-a schimbat atit de mult, incit in nordul Italiei, morene gigantice l[sate de ghe{arii de odinioard sint acum acoperite de podgorii 9i de lanuri de porumb. Blocurile eratice gi stincile scrijelite care se gdsesc in multe parfi ale Statelor Unite dovedesc existen{a anterioard a unei perioade reci.

nISP?NnlnEA GEoGRATICT

ln esenld, explicafia pe care o dd Edward Forbes in legiturd cu influenla de odinioard a climei glaciare asllpra rdspindirii locuitorilor Europei este ace ea care urmeazd. Ca sd-i urm[riminsd mai bine schimbdrile, sd presupunern cd se desfdgoard cu incetul o noul perioadd glaciard.,care apoi se termind., asa cum s-a intimplat si cu cea dinainte. O dat[ frigul survenit gi fiecare zond. mai sudicd devenitd potrivitd pentru locuitorii de la nord, acestia din urmd vor iua locurile locuitoiilot de mai inainte ai regiunilor temperate. In acelagi timp, locuitorii regiunilor temperate vor cobori tot mai la sud, pind c?nd vor fi oprili de bariere, unde vor pieri. Munfii se vor acoperi cu zdpadi gi ghea\d,, iar locuitorii lor alpini de mai inainte vor cobori la cirnpie. Cind frigul va atinge un maxim, vom avea o faun[ gi o flord arcticS, acoperind parlile centrale din Europa, coborind la sud pind la Alpi ;i Pirinei;i intinzindu-se chiar p?nd in Spania. Regiunile astdzi temperate din Statele Unite vor fi intr-un mod asem5.ndtor populate cu plante gi animale arctice, plante gi animale aproape aceleagi cu cele din Europ&, deoarece locuitorii circumpolari actuali, care presuprlnem cd au rnigrat pretutindeni spre sud, sint remarcabil de uniformi

toatd lumea. Pe misura revenirii cildurii, formele arctice

se vor retrage spre nord, urmate inCeaproape in r"etragerea lor de organismele regiunilor mai temperate. Si cu cit se va topi zdpada, incepind cle la poaleie mun{itror, forrnele arctice vor ocupa terenul eliberat gi dezghelat, urcind mereu tot mai sus pe mdsura creqterii temperaturii ;i a retragerli zdpezii, in timp ce frafii lor i;i vor continua drumul spre ncrC. De aceea, la revenirea definitivd a c[ldurii, aceleagi specii care au triit mai inainte impreuni in gesurile europene gi nordamericane vor fi regisite in regiunile arctice din Lumea Veche gi Lurnea Noud, ca ;i pe multe virfuri izolate de mun{i, foarte indepdrtate unele de altele. Putem astfel inlelege identitatea multor plante, care se gdsesc in puncte atit de indep[rtate ca mun{ii din Statele Unite si Europa. Putem de asemenea inlelege faptul cd plantele alpine din fiecare lan( de mun(i sint mai ales inrudite cu formele arctice care trdiesc direct la nord sau aproape directla nord de ele: aceasta deoarece prima migralie corespunzdtoare venirii frigului cit gi reintoarcerea \a revenirea cdldurii, s-au produs probabil fie direct spre sud fie spre ncrd. Aga de exemplu, plantele alpine ciin Scolia, dup5 cum a observat d-l H.C. Watson, cit 9i cele din Pirinei, dupa cum a remarcat Ramond, sint mai ales inrudite cu plantele din nordul Scandinaviei ; cele din Statele Unite cu cele din Labrador ; cele din mun{ii Siberiei cu cele din regiunile arctice ale !5rii. Aceste puncte de vedere, intemeiate pe faptul perfect dovedit al existen{ei unei perioade glaciare anterioare, ni se pare cd explicd intr-un mod atit de satisfdcitor rdspindirea actuald a organismelor alpine ;i arctice din Europa ,si America, incit Cacd in alte regiuni gdsim aceleagi specii pe virfuri de munfi depdrtate unele de altele, putem conchide fdrd altd" dovadd cd odinioard o climd mai rece le-a permis rnigra{ia prin segurile dintre munli, iar in prezent clima este prea caldd pentru ca ele sd poatl exista acolo. Cum formele arctice au migrat mai intii spre sud gi pe urm[ inapoi spre nord, in concord anld, cu schimbarea climei, ele nu au fost expuse in cursul migraliilor lor lungi la mari deosebiri de temperaturd; gi cum toate au migrat in masd, relafiile lor reciproce nu au fost probabil muit schimbate. De aceea, in concordan{d iu principiile expuse in aceastd carte, aceste forme nu au suferit probabil multe modificdri. Dar formele alpine, rimase izolate din momentul reincdlzirii, la inceput la poalele

310

OITIGINEA SPECIILUR

;i in cele din urm[ pe virfurile lor, an avut o situalie intrucitva diferita, Intr-adevdr, nu pare verosimil cd aceleagi specii arctice sd fi rdmas pe lanluri muntoase foarte indep[rtate unele de altele gi sd fi supraviefuit acolo pind astd,zt: munfilor

de asemenea este foarte probabil cd s-au amestecat cu vechi specii alpine care trebuie sa fi existat in munli inainte de inceputul epocii glaciare gi care in cursul perioadei celei mai reci s-au extins temporar, coborind jos $es. Tot astfel, formele arctice r[mase au fost expuse ulterior unor influen{e climatice intrucitva diferite. in felul acesta, relaliile lor reciproce au fost intrucitva schimbate ; in consecinld

ele au fost susceptibile de modificari gi au fost chiar modificate ; astfel, dacd vom compara plantele ,si animalele alpine actuale din diferitele lanluri mari muntoase europene degi multe din specii rdmin identice, unele exist[ ca varietAfi, unele ca forme indoielnice sau subspecii, iar unele ca specii distincte degi apropiat inrudite. care se inlocuesc una pe alta in diferitele lanluri muntoase. ln exemplul precedent, am considerat c[ la inceputul pericadei noastre glaciare imaginare, formele arctice erau tot atit de uniform rdspindite in jurul regiunilor polare pe cit sint astdzi. Este insl necesar sd admitem cd multe forme subarctice gi citeva forrne temperate erau aceleagi in toatd lumea, deoarece unele din speciile care existd acum pe pantele mun{ilor mai pulin inalli gi in sesurile Americii de Nord si Europei sint aceleaqi. De aceea, se poate pune intrebarea cum explic acest grad de uniformitate al formelor subarctice Si temperate din toatd lumea la inceputul perioadei glaciare reale. ln prezent, formele subarctice gi nordice temperate din Lumea Veche gi Lumea Noud sint separate intre ele prin oceanul Atlantic gi prin pafiea. nordicd a oceanului Pacific. In timpul perioadei glaciare, cind locuitorii Lumii Vechi gi Lumii Noi trdiau mai spre sud decit in prezent, trebuie sd fi fost mult mai complet desp[r1i1i prin pdrli qi mai intinse ale oceanului. De aceea, se poate pune intrebarea cum de au reuqit sd pdtrundd in cele doud continente aceleagi specii. atunci sau mai inainte. Cqed cd expli ca\ia o oferi natura climei dinaintea inceputului perioadei glaciare. In acea perioadd, adici in pliocenul mai recent, majoritatea locuitorilor lumii erau din punctul de vedereal speciilor, aceia;ica gi in prezent. dar avern motive serioase sd credern cd clima era mai caldd decit in zilele noastre. De aceea, putem presupune cd organismele care trdiesc acum la o latitudine de 60o au triit in perioada pliocend mult mai la nord, lingd cercul polar, la o latitudine de 66- 67"; iar actualele forme arctice trdiau atunci pe teritorii discontinue ;i incd rnai apropiate de pol. Dacd privim acum un glob pdmintesc, vedem cd sub cercul polar existd uscat aproape neintrerupt, din Europa de Vest, prin Siberia, pind in America de est. Aceastd continuitate a uscatului circumpolar, cu consecinla unei libertSli de intermigra{ie in condilii mai favorabile de climd, explicd presupusa uniformitate a formelor subarctice gi temperate din Lumea Veche gi Lumea Nou[, intr-cr perioadd anterioard epocii glaciare. Fiind convins - din motive semnalate rnai inainte cd continentele noastre au rdmas mult timp in aproape aceeagi pozilie relativd, degi erau supuse unor mari oscilafi de nivel, sint foarte tentat sd extind punctul de vedere de mai sus gi sd afirm cd in decursul unei perioade incd gi mai vechi gi mai calde, cum a fost epoca pliocend mai veche, un mare numdr de plante gi animale identice locuiau uscatul circumpolar aproape continuu ; aceste plante gi animale, atit cele din Lumea Veche cit gi cele din Lumea Noud, au inceput sd migreze in mod lent spre sud, cu mult inainte de inceputul perioadei glaciare, cind clima a devenit mai pufin caldd. In

RISPINDIREA GnoGRAFICI

311

prezent cred cA ii vedem pe descenden{ii lor, majoritatea moilificafi, in p[rfile centrale ale Europei gi ale Statelor Unite. Din acest punct de vedere putem in{elege inrudirea, cu toatd identitatea lor redusd, a formelor din America de Nord qi din Europ&, inrudire exirem de remarcabil[ dacd linem seama de distanta dintre cele doud regiuni gi de faptul ci ele sint despdrlite piin oceanul Atlantic. Inlelegem, de asemenea, faptul deosebit, sezisat de diferi{i observatori, cd formele din Europa gi America au fost in decursul ultimelor etaje ale terfiarului mult mai apropiat inrudite decit sint astdzi ; aceasta se explicd prin faptul cd in timpul perioadelor mai calde, pir{ile nordice din Lumea Veche qi Lumea Noud au fost legate aproape continuu prin uscat, care a servit ca punte de trecere pentru intermigralia locuitorilor lor; de atunci aceasti punte a devenit de netrecut datoritd frigului. In timpul scdderii lente a temperaturii calde din peiioada pliocend, de indatd ce speciile care locuiau in Lumea Noui qi cea Veche au migrat impreund la sud de cercul polar, ele au fost complet despirfite unele de altele. In ceea ce privegte forrnele temperate, separa\ia trebuie sa fiavutloc intr-o perioad[ foarte lndepdrtatd,. Pe cind plantele gi animalele migrau spre sud, ele trebuie sd se fi amestecat cu formele bdgtinage americane intr-una din cele doud mari regiuni gi si fi intrat in concuren{d cu ele ; iar in cealaltd mare regiune cu formele Lumii Vechi. Prin urmare, aici situafia este mult mai favorabil[ pentru modificare pentru mult mai multe modiflcdri decit cele suferite de formele alpine, rdmase izolate intr-o perioadd mult mai recentd in diferite lanluri muntoase gi in regiunile arctice din Europa si America de Nord. De aceea, dacd vom compara formele actuale din regiunile temperate ale Lumii Noi gi Vechi, vom gdsi foarte puline specii identice (degi Asa Gray a ardtat recent ci exist6 mai multe plante identice decit se credea), dar se glsesc in fiecare clasd mare multe forme, pe care unii naturaligti le claseazd ca rase geografice, iar allii ca specii distincte ; se gdsesc de asemenea o sumedenie de forme apropiat inrudite sau inlocuitoare care sint clasificate de to{i naturaligtii ca specii distincte. Numeroasele forme apropiat inrudite, trdind in prezent in regiuni marine cornplet separate se explici pe baza teoriei modificdrii, deoarece in apele mdrii, ca gi pe uscat, s-a produs o migrafie lentd a unei faune marine, care in perioada pliocenl sau chiar mai inainte, era aproape uniformd. de-a lungul {drmurilor continue ale cercului polar. Astfel, cred, putem in{elege prezenla unor forme ter{iare strins inrudite, existente gi dispirute, pe Jdrmurile de est gi vest ale pdrlii temperate a Americii de Nord ; de asemenea, putem infelege astfel cazul, ;i mai izbitor incd, al multor crustacei apropiat inrudili (descrigi in admirabila lucrare a lui Dana), al unor pegti gi altor animale marine, care locuiesc in Marea Mediterand gi in Mdrile Japoniei -aceste doud regiuni fiind acum complet separate prin intinderea unui continent intreg gi prin largi spalii oceanice. Cazurile de inrudire apropiaLd intre speciile care au locuit sau locuiesc acum fie in mdrile care uCd 1[rmurile rdsdritene gi apusene ale Americii de Nord, fie in Marea Mediteran[ gi a Japoniei, ca gi intre cele care locuiesc uscatul temperat din America de Nord gi Europa, sint inexplicabile prin teoria creafiei. Nu putem sus{ine cd asemenea specii au fost create in mod identic, in concordan{i cu condiliile fizice , aproape similare ale regiunilor, deoarece dacd, de pild[, compardm anumite parfi ale Americii de Sud cu pdrli ale Africii de Sud sau Australiei, vedem

regiuni foarte asemdn[toare cu totul diferili.

toate condiliile

lor

fizice, avind insd locuitori

312

ORIGINEA SPECIII,OR

ALTERNAREA PERIOADELOR GLACIARE

IN NORD $I

SUD

Trebuie totu;i sd ne reintoarcem la problema care ne privegte mai indeaproape. Sint convins ci punctul de vedere a lui Forbes poate fi mult extins. In Europa intilnim cea mai deplini dovacid a perioadei glaciare, de la {drmurile apusene ale Marii Britanii pind la creasta Uralilor qi in sud pini la Firinei. Dupd mamiferele inghe{ate gi dupd natura vegeta{iei rnontane putem deduce cd gi Siberia 3 fost supusd unui regim similar. Dupd clr. Flooker, zdpezlle vegnice acopereau odinioard, creasta centrali a munlilor Libanrilui, alimentind ghelari care coborau la 4000 picioare pind in vdi. Acelagi observator a gisit recent morene mari la micd altitudine in lanful munlilor Atlas de Nord. De-a lungul rnunlilor Himalaia, in puncte ciepdrtate intre ele la distanle de 900 mile, ghe{arii au l6sat urmele coboririi lor lente de odinioard, iar in regiunea Sikkim, dr. Hooker a vdzut porumb cultivat pe vechi morene gigantice. La sud de continentul asiatic, de cealaltd pate a ecuatorului, ;tim pe baza excelenteior cercetdri ale dr. J. Haast gi dr. Hector, cd, in Noua Zeelandl, ghelari imengi coborau odinioard la altitudini mici, iar aceleagi plante g[site de cdtre dr. Hcoker pe mun{i foarte depdrtali unii de al1ii din aceastd insul6, exprimd aceeagi istorie a unei perioade reci din trecut. Din faptele pe care mi le-a comunicat rev. W.B. Clarke, rezultd Ce asemenea cd existd urme ale unei activitdli glaciare trecute in munlii din coilul de sud-est al Australiei. Dacd trecem la America, vedem cd in jumatatea ei de nord au fost observate buc6{i de stincd aduse de ghe{ari, in partea rdsdriteand a continentului, pina la latitudinea de 36o -3io, iar pe tdrmurile Pacificului, unde clima este acum atit de deosebitA, au ajuns spre sud pind la latitudinea de 46'. Blocuri eratice au fost de asemenea semnalate in munlii Stincogi. in CorCilierii din America de Sud, aproape de ecuator, ghelarii se intindeau odinicard cu mr lt sub nivelul lor actual. Am cercetat in Chile central, un morman enorm de sfarimdturi detrit:ce cu blocuri mari, care traversa valea Portillo ; el forma cindva, f'ard indoial[, o morend uriaga ; d-l D. Forbes md informeazd, cd. a gdsit in diferite par(i ale Cordilierilor, intre latit. 1s";i 30" S, la o inal{ime de aproximativ l2 000 de picioare, roci adinc scrijelite, semdnind cu cele pe care le-a v\.zut in Norvegia, ca gi mari mase de sfdrimituri detritice cuprinzind piet.is zgiriat. in toatd aceasid regiune din Cordilieri nu mai existd astdzi ghefari adevdrali, nici mdcar la inailirni mult rnai mari. Mai spre sud, de ambele parli ale continentului, de la latitudinea de 41" pind la extremitatea cea mai sudicd, gdsim dovada cea mai limpede a activitdlii glaciare de odinioard, in numeroasele blocuri imense de stincd transportate departe de locul lor de origine. Aceste diferite date, qi anume faptul c[ activitatea glaciarl s-a extins de jur imprejurul emisferelor nordicd gi sudicd - faptul cd perioada a fost recentd in sens geologic in ambele emisfere - c5 ea a durat in ambele, timp indelungat, dupd cum se poate deduce din cantitatea de urme ldsate - cd, in sfirgit, ghe{arii au coborit recent la un nivel jos de-a lungul intregii linii a Cordilierilor, m-au determinat la un moment dat s[ cred in inevitabilitatea concluziei cd temperatura din intreaga lume a scdzut simultan in cursul perioadei glaciare. Dar intr-o serie de memorii admirabile, C-l Croll a incercat de curind s[ arate cd clima glaciardeste rezultatul unor cauze fizic e diferite, puse in acfiune de o crestere a excentricitdlii orbitei pdmintului. Toate aceste cauze tind spre acelagi rezultat; dar cea mai puternic6 apare influen{a indirectd a excentriciffitii orbitei asupra curen{ilor oceanici.

ntrsPtNDrnEA GEocnAFrc.tr

313

Dupd d-l Croll, perioadele reci revin la fiecare zece sau cincisprezece mii de anr ;i sint - la intervale mai mari - foarte aspre, datoritd unor anumite caurze, dintre care cea mai impcrtantd este pozilia relativd a uscatului ,si a apei, dupi cum a ardtat Sir C. Lyell. D-l Croll crede cd ultima mare perioadd, glaciard a avut loc acum 240.000 de ani, si a durat, cu usoare schimbari de climd, peste 160.000 de ani. ?;ir1.'r.t In ceea ce privegte perioadele glaciare rnai vechi, unii geologi sint convin;i, pe bazd de dovezi directe, cd au avut lccin cursul formaliunilor miocene ;i eocene, ca sd nu mai vorbim de forma{iunile gi mai vechi. Dar rezultatul cel mai important pentru noi, la care a ajuns d-l Croll, este c[ ori de cite ori emisfera nordicd trece printr-o perioadd rece, temperatura ernisferei sudice se ridicd, iernile devin mult mai blinde, in special datoritd schimbdrilor direc{iei curen{ilor oceanici. Acelaqi lucru se intimpld gi cu emisfera nordici, atuirci cind cea sudicd trece printr-o perioadd glaciard. Aceste concluzii clarificd atit de mult rdspindirea geograficd, incit am motive puterniee si le admit ; dar voi expune mai intii faptele care cer

explica{ie.

Dr. Hooker a ardtat cd in America de Sud, pe lingd multe specii apropiat inrudite, existd patruzeci - cincizeci de plante cu flori in Tierra del Fuego, reprezentind o parte insemnatd din flora sdracd a acestei regiuni, care sint comune cu America de Nord ;i Europa cu toatd enorma depdrtare a acestor regiuni situate in emisfere opuse.In mun{ii inalfi din America ecuatorial5 existd o mullime de specii aparte aparlinind unor genuri europene. Gardner a gasit in munlii Organ d.n Brazrlia unele genuri din zona temperatd a Europei, unele antarctice gi unele care trdiesc in Anzi, genuri care nu existd in regiunile de ,ses calde, intermediare. Celebrul Humbold a gdsit incd demult in rnunlii Silla din Caraccas specii aparlinind unor genuri caracteristice Cordilierilor. in Africa, diferite forme caracteristice Europei 9i ciliva reprezentan{i ai florei Capului Bunei Speranfe, se g6sesc in rnun{ii Abisiniei. La Capul Bunei Speranle, se gdlesc citeva specii europe ne de spre care se crede cd nu au fost introduse de cffi, iar in munfi citeva forme inloctritoare ale acelor euroFene, care nu au fost descoperite in parfiie intertropicale ale Africii. Dr. Hooker a ardtat de asemenea recent, cd unele plante care trdiesc in pdrfile ridicate ale insulei inalte Fernando Po gi in mun{ii vecini din Camerun, din golful Guineii, sint indeaproape inrudite cu cele din munlii Abisiniei, precum ;i cu cele din Europa te rperatf,. Se Fare, dupd cum qtim de la dr. Hooker, cd unele din aceste plante din zona temperatd au fost descoperite de rev. R. T. Lowe, ln munlii din insulele Capului Verde. O asemenea rdspindire a aceloragi lbrme din zona temperat:a,la ecuator, peste intregul continent african ;i in mun{ii arhipelagrihri Capului Vercie, constituie unul din cele mai uimitoare fapte djn rispindirea plantelor. In Himalara, in lanfurile de munji izolate din peninsula Indiei, pe inil{imile din Ceylon gi pe conurile vulcanice din Iava, triiesc multe plante identice sau inlocuindu-se una pe alta; in acela;i timp ele sint inlocuitoare pentru unele plante din Europa care nu se gdsesc in sesurile caide intermediare. O listd a genurilor de ,plante culese de pe virfurile mai inalte din Iava, dau imaginea unei colec{ii luatd de pe dealurile europene ! $i mar izbitor este faptul cd forme trarticulare australiene sint reprezentate de anumite plante care cresc pe creste le munlilor din Borneo. Unele din aceste forme australiene, dupd cum imi spune dr. Hooker, Se intind

,lUI'TI

ORIGINEA SPECIILOR

de-a lungul in[lfimilor din peninsula Malacca, 3u o rdspindire sporadicd in India, ;i ajulg departe, spre nord, pind in Japonia. In munlii din sudul Australiei, dr. F. Mtiller a descoperit mai multe specii europene ; alte specii, neintroduse de om, trdiesc la ,es ; iar dr. Hooker md informeazd. cd, se poate da o listd lungd de genuri europene gdsite in Australia, nu lnsd in regiunile calde intermediare. In admirabila <Introducere la flora Noii Zeelande>>

a dr. Hooker, se dau date analoge gi impresionante cu privire la plantele

din

aceastd mare insuld. Vedem din toate acestea, cd unele plante care cresc pe munfii mai inal{i din toate regiunile tropicale ale lumii gi pe cimpiile temperate de la nord gi sud, fie cd aparlin aceloragi specii, fie c[ sint varietali ale aceloragi specii. Trebuie observat, totugi, cd aceste plante nu sint forme strict arctice, deoarece, dupi cum a observat d-l H. C. \ffatson, <<coborind de la latitudinile polare spre cele ecuatoriale ^P. fforele alpine sall montane devin tot mai pulin arctice>>. lingd aceste forme iden] tice gi indeaproape inrudite, multe din speciile care populeazd aceleagi suprafele foarte indepdrtate intre ele, aparlin unor genuri care in prezent nu se gdsesc in ;e-

surile tropicale intermediare.

Aceste scurte observa{ii se referd numai la plante; dar se pot da citeva fapte analoge gi cu privire la animalele terestre. Cazuri similare se intilnesc de asemenea gi la organismele marine; pot cita ca exemplu ceea ce spune cea mai inaltd autoritate in materie, prof. Dana, anume cd <<este desigur uimitor faptul cd Noua Zeelanda posedi crustacei mai asemdndtori cu cei din Marea Britanie, situatd la antipozi, decit cu cei din oricare altra parte a lumii>. Sir J. Richardson vorbe;te de asemenea despre reaparilia pe {Srmurile Noii Zeelande, ale Tasmaniei etc., a unor forme nordice de pegti. Dr. Hooker md informeazd. cd doudzeci gi cinci de specii de alge sint comune 56rii Zeelande 9i Europei, dar nu au fost gisite in mdrile tropicale intermediare. Din faptele de mai sus, gi anume din prezenla unor forme ale zonelor temperate pe porliunile inalte din intreaga Africd ecuatoriald, de-a lungul peninsulei indiene, ?n Ceylon gi in arhipelagul malaiez, gi intr-o m[surd mai micd in toatd vasta intindere a Americii de Sud tropicale, apare aproape in mod cert cd intr-o perioadd anterioari, fdrd indoiali in timpul perioadei cele mai aspre din glaciar, gesurile acestor mari continente au fost populate pretutindeni lingd ecuator de un mare numdr de forme ale zonelor temperate. In aceastS perioadd, la nivelul mdrii, clima ecuatoriald, era probabil aceeagi cu aceea existentd in prezent la ?nillimea de cinci pina la gas^e mii de picioare din aceeagi latitudine sau mai de grabd poate chiar ceva mai rece. In timpul acestei cele mai reci perioade, gesurile pe lingd ecuator trebuie sa fi fost acoperite cu o vegetalie mixtd tropicald ;i temperati luxuriantd,, asem[n[toare cu cea descrisd de dr. Hooker la inilfimea de patru pind la cinci mii de picioare de pe pantele mai joase ale mun{ilor Himalaia, dar poate cu o mai mare predominan[d, a formelor de zone temperate. Astfel, d-lMann a gdsit in insula muntoasi Fernando Po din golful Guineii forme temp^erate europene care incepeau sd apard, de la indl{imea de peste cinci mii de picioare. In mun{ii din Panama, la indljimea de numai doud mii de picioare, dr. Seemann a gdsit o vegetalie asemdnitoare cu aceea din Mexico ((cu forme din zona toridd amestecate armonios cu cele din zona temperatd, t>. Sd vedem acum dacd concluzia d-lui Croll, qi anume cd atunci cind emisfera nordicd a suferit in urma frigului extrem al marei perioade glaciare, emisfera sudicd

RISPTNDIREA GEoGRAFICI

avea o climd mai caldd, aruncl oarecare

316

lumini asupra d istribu{iei

actuale aparent inexplicabile a diferitelor organisme in pdrfile temperate ale ambelor ernisfere gi in munlii regiunilor tropicale. Perioada glaciard, m5suratd in ani, trebuie si fi fost foarte indelungatd ; gi daci ne amintim peste ce spa{ii mari s-au intins, in citeva secole numai, unele plante gi animale naturalizate,aceasti perioadd ne apare ca suficient de ampld pentru orice grad de migralie. Se gtie cd atunci cind frigul a devenit tot mai intens, formele arctice au invadat regiunile temperate ; gi din faptele pe care le-am expus rezultd neindoielnic cd unele din formele temperate cele mai viguroase, mai dominante gi cu rdspindirea cea mai larg6, au invadat gesurile ecuatoriale. Locuitorii acestor gesuri calcie au migrat in acelagi timp in regiunile tropicale gi subtropicale, deoarece emisfera sudicd era mai caldd in aceastd perioadd. Spre declinul perioadei glaciare, cind ambele emisfere au revenit la temperatura lor anteioard, formele temperate nordice, care trdiau in ;esurile de ling[ ecuator, au fo-st

impinse probabil inapoi in patria lor de origine sau nimicite, fiind inlocuite de formele ecuatoriale care se inapoiau dinspre sud. Totugi, unele dintre formele nordice temperate s-au urcat foarte probabil pe indlfimi, unde, daci acestea erau suficient de inalte, au supravie{uit probabil mult timp, intocmai ca gi formele arctice din munlii Europei. Ele au putut supravielui, chiar dacd clima nll era cu totul potriviti pentru ele, deoarece schimbarea ternperaturii, a fost probabil foarte lentd, iar plantele posedd fard indoiald o anumitd capacitate de aclimatizare, dupd cum se vede din faptul cd ele transmit descenden{ilor lor diferite capacitdli constitu(ionale de rezistenld la cdldurd gi frig. In cadrul rnersului regulat al fenomenelor, emisfera sudicd a fost probabil supusd la rindul ei unei perioade glaciare severe, iar emisfera nordicd a devenit mai caldd ; formele temperate sudice au invadat atunci gesurile ecuatoriale. Formele nordice care rdmdseserd odinioard in mun{i, au coborit atunci gi s-au amestecat cu formele sudice. Acestea din urmd, cind clldura a revenit, s-au reintors in patria lor antefioard,lisind citeva specii in munfi gi ducind cu ele spre sud citeva dintre f ormelc nordice temperate care au coborit pantele lor muntoase. Astfel vom g[si citeva specii identice in zonele temperate de la nord gi de la sud gi in mun{ii regiunilor tropicale intermediare. Dar speciile care au rdmas timp indelungat in acegti mun{i sau in emisfere opuse, vor trebui sd concureze cu multe fbrme noi;i vor fi sllpuse unor condilii fizice intrucitva deosebite ; de aceea, ele vor fi susceptibile de modificdri ,si voi exista acum in general ca varietali iau specii inlocuitoare. ln realitate aga si este. Trebuie de asemenea sd nu uitdm existenla in ambele emisfere a unor perioade glaciare anterioare, deoarece acestea explicS, in concordan{d. cu aceleagi principii, numeroasele specii absolut distincte care locuiesc aceleagi suprafe{e sep arate prin mari intervale gi aparlinind unor gennri care nll se gdsesc acum in zonele calde intermediare: Existd un fapt remarcabil, asupra .ciruia insistb mult Hooker, in ceea ce privegte America, gi Alph. de Candolle in ceea ce privegte Australia, gi anume ci de la nord la sud au migrat mai multe specii identice sau u$or modificate , decit in direclia invers6. Gdsim, totugi, citeva forme sudice in munlii'din Borneo 9i Abisinia. Bdnuiesc c5. aceastd migra{ie preponderentd de la nord. spre sud se datoregte faptului -formele cd la nord uscatul este mai intins, cit gi faptului cd nordice eralr mai numeroase in locurile lor de trai 9i prin urmare au progresat, mai mult decit formele sudice, prin selec{ie naturald gi concurentd, alunginO la un grad superior de

:t16

ONIGINE.{ SPECIILON

perfeclie sau de capacitate de dominare. $i astfel, cind cele doud grupe s-au amestecat formele nordice ce au fost mai puternice, au fost capabile sa-gi men{ind locgrile in munfi, iar apoi s5 migreze spre sud irnpreunb cu formele sudiie ; in schimb, formele sudice nu au putut face acelasi lucru fafd de formele nordice. La fel se intimpid gi astd,zi, cind vedem multe plante gi animale europene cucerind teritorii in La Piata, Noua Teelandd gi in rnai micd mdsurd in Australia, eliniin?nd formele bagtinage, ?n fi*p ce foale pu{ine fcrme sudice s-au naturalizat in emisfera nordic5, de gi s-au importat in E-ulopl multe piei, lind qi alte obiecte prin care se pot transporta ugor sr-in1., in ultimele doud sau trei secole din La Plata gi in uitimii patruzeci iau cinciz6ci de ani din Australia. Totusi, munfii Neilgherie din InCia constiiuie o excep{ie par liald, deoarece aici, dupa cum'aflu Ci:la CrI Hooker, formele australiene se inmultesc repede gi se naturalizeazh. Nu incape indoiald ci inainte de ultima mare perioadd glaciatd' munlii intertropicali erau populali cu forme alpine endemice; clar acestea au fbst aprgape totdeatina invinse de fcrmele mai_dominante, generate ip regiunile mai yastg ;i in ate liereie mai eflciente clin norcl. in multe iniriie, plantele qi-animalele bdgtina;e sint egalate numeric sau chiar deplgite cle forrnele naturalizate; acest lucru reprezintd prima treaptd c5tre disparilia lor. Muniii sint insulele nscatului gi locuitorii lor au fbst invingi cle formele produse in supraf.elele mai vaste din ncrd, in acela"gi fel in care locuitorii insulelor propriu-zise au fosi invingi pretutindeni gi continud sd fie invingi de formele coniinentale naturalizate prin acliunea omuluri. Aceleagi principii se aprlicd rdspinclirii animalelor terestre si organismelcr marine, din zonele ternperate de la nord gi sucl, ca;i in mr-infii intertrlopicaii. in decursul momentului culminant atr perioadei glaciare, cind curen(ii oceani.i erau foarte deosebili d9.cei actuali, unii iocuitori din mdrile temperate au putut ajunge PilS la ecuator; dintre acegtia pu(ini au reugit poate sd migreze imedlat spre sui, folosindu-se de curen{ii mai reci, in timp ce allii au putut rimine gi supravielui in adincurile mai reci pina ce emisfera sudicd a fost din nou supusd unei clime glaciare, care le-a permis s[ progreseze rnar departe; acest lucru are loc in acelagi mod in care - dupd Forbes existd gi pind in zileie noastre, in pdrfile rnii adlnci ale mirilor temperate norclice, spa{ii izolate locuite de organisme arctice. departe de presupunerea cd toate dificultS{ile in legdturf cu rdspindirea lint gi afinitelile dintre speciile identice qi inrudite care trdiesc acum atit de ieparate la nord si la sud, si uneori in lanlurile muntoase intermediare, &u fost inldturate prin vederile expuse mai sus. Astfel, nu se pot indica liniile exacte de migra{ie. Nu putem explica pentru ce anumite specii gi nu altele au migrat ; pentru ce anumite specii au fost modificate gi au dat nagtere unor forme noi, in timp ce altele au rdmas neschimbate. Nu putem spera sd explicdrn asemenea frple pind ce nu vom putea spune pentru ce o specie gi nu alta reugegte sd fie naturalizatd intr-o tard, strdind prin intermediul omului ; pentru ce o specie are o arie de rdspindire de doud sau de trei ori mai mare 9i este de doud sau trei ori mai comund decit altd specie, in propriile lor teritorii. De asemenea, rdmin de rezolvat diferite dificultdti speciale, de exe m plu,prezen{a semnalata de dr. Hooker, a' aceloragi plante in puncte la depdrtdri atit de enorme ca Kerguelen, Noua Zeelandd, gi lara de Foc; dar dupd cum presupune Lyell, ghe{arii au jucat poate un rol in rdspindirea lor. Existen{a Llnor specii in aceste puncte, ca gi in altele mai depdrtate din emisfera sudicd, specii care degi distincte

in regiunile ecuatoriale, in decursul alterndrilor pericadeloi glaciare,

nAst, i-\ Dl RE.\ Glto c RArrc.4,

31?

apartin unor genuri exclusiv sudice, constituie un caz deosebit de remarcabil. Unele din aceste specii sint atit de deosebite, tncit nu putem presupune cd de la inceputul ultimei perioade glaciare gi pina in zilele noastre a fost timp suflcient pentru migra{ia gi modificarea lor ulterioarl in mdsurd necesari. Faptele par sd arate cd. specii distincte, aparlininci aceloragi genuri, au migrat in sens radiar dintr-un centru comun, ceea ce md face si cred cd atit in emisfera de sud cit gi in cea de nord, ultima perioad'a glaciafi" a fost precedatd de o perioad5 mai caldd, in care uscatul din Antarctica, azi acoperit cu ghe{uri, poseda o fiord foarte speciald gi izolatd. Se poate presupune cd inainte ca aceastd flora sd fi fost exterminatd, in cursul ultimei epoci glaciare, citeva forme reu;iserd sd se rdspindeascd departe, in diferite puncte ale emisferei sudice, prin mijloace de transport jntimpldioare gi cu ajutorul unor sta{iuni de oprire - insule astdzi scufundate. In felul acesta, lirmurile sudice ale Americii, Australiei gi Noii Zeelande au fost populate intr-o mdsurd redusi de acelea;i forrne particulare de via[d,. Sir C. Lyell a scris intr-un mod remarcabil ;i in termeni aproape identici cu cei folosili de mine, despre efectele prociuse asupra rlspindirii geografice de marile schimb6ri ale climei din lume. $i am vdzut, din cele de mai sus, cd concluziile d-lui Croll, dupd care perioadele glaciare succesive dintr-o emisferd coincid cu perioade mai calde din emisfera opusd, impreunl cu admiterea modificarii lente a speciilor, explic[ o muilime de fapte cu privire la rdspindirea acelora;i forrne de via{d ;i a formeior inrudite in toate plrlile globului. Fluviul viefii s-a rev[rsat in decursul unei epoci dinspre nord gi in decursul alteia dinspre sud, atingind in ambele cazuri ecuatorul, dar fluviul vie{ii a circulat mai puternic dinspre nord decit din direclia contrard,;i prin urmare a inundat mai cu din belgug sudul. Dupi cum mareele igi lasd urmele pe farm sub form[ de linii orizontale, care se inalla mai mult acolo unde fltixr-rl se ridicd mai sus, tot astfel valurile vie{ii gi-au lSsat urmele lor vii pe virfurile munlilor nogtri, pe o linie care urcd lin din gesurile arctice pini la o mare altitudine lingS ecuator. Feluritele vietd{i aruncate astfel pe flrm pot fi comparate cu rasele umane sdlbatice, impinse aproape pretutindeni in mun{i, supraviefuind pe povirnigurile lor gi constituind o mdrturie interesantd, a vechilor locuitori din gesurile inconjuritoare.

CAPITOLUL

KII

nASpINDIREA GEocnan'tcA (urmare) Rdspindirea organismelor de apd dulce - Despre locuitorii insulelor oceanice - Lipsa batracienilor ;i a mamiferelor terestre Despre relagiile dinrre locuitorii insu[elor Si cei din continentul cel nni apropiat - Despre colonizarea din cel rnai apropiat centru si modifcarile alteriRezumatul capitolului de fatq ;i al celui precedent

ORGANISMELE DE APA DULCE Deoarece lacurile ;i sistemele fluviale sint separate prin bariere de uscat, s-ar p.utea crede cd organismele de apa dulcg nu sint lalg rAspin$ite in aceea$i regiune ; gi cum marea este la prima vedere o bariera gi mai formioabil[, s-ar putea de asemenea crede cd ele nu se rdspindesc niciodata pin[ in regiuni indep[rtate. Dar in realitate, situalia este exact inversf,. Nu numar c6, numeroase specii de apd dulce, din diferite clase au o rdspindire enorm[, dar specii inrudite domina in mod remarcabil pe intregul glob pdmintesc. Cind am colectat pentru prima oard in apele duici din Brazllta, &D fost foarte surprins de asemdnarea insectelor acvatice dulcicole, a molu;telor etc. cu cele din Marea Britanie, e& gi de neasemdnarea organismelor terestre inconjurdtoare cu cele din Anglia. Cred ci deosebita capacitate de largd raspindire a organismelor de ap[ dulce

poate

fi explicatd, in majoritatea cazunlor, prin faptul cd au devenit apte s[

util pentru ele, migralii scurte gi frecvente din balta in baltd sau din riu in riu, in propriile lor regruni. Astfel, posibilit atea unei largi raspindiri reiese din aceastd capacrtate ca o consecinla aproape necesard. Nu putem examina aici decit pufine cazvrr dintre acestea, ;i dintre ele unul din cele mai greu de explicat se referi la pegti. Mai inainte se credea cd. acelea;i specii de apd dulce nu au existat niciodata in doud contrnente indepartate. Dar dr. Gtinther a ardtat recent cd Galaxias attenuatas trdiegte in Tasmanra, Noua Zeelandd, Insulele Falkland gi pe continentul sud-american. Acest caz este uimrtor gi indica probabil rispindirea dintr-un centru antarctic in decursul unei perioade anterioare, calde. Totu;i el devine in oarecare mdsurd mai pulin uimitor dac[ se fine seamd cd unele specii ale acestui gen au puterea de a traversa, prin mijloace necunoscute, imense spafii deschise ale oceanului : astfel o aceea;i specie este comuni Noii Zeelande gi insulelor Auckland, degi acestea sint separate intre ele prin 230 mile. Pegtii execute intr-un mod foarte

()1TI

320

(iINEA SPECIIT,'}R

de apd dulce din acela;i continent au adesea o larg[ r[spindire, aparent c.anricioas[; astfel, in doud sisteme fluviale invecinate unele specii pot fi aceleagi 2 rar altele cu totul deosebite. Este probabil cd pegtii sint transportalr uneori prin ceea ce s-ar putea nyryi mijloace iniimplatoare. Astfel, nu arareori pegti incd vii sint arunca{i de.cicloni la mari distan{e; se gtie .dinde asemenea cd icrele i;i pastreazd vitalitatea mult timp dupl ap6. Rdspindirea pegtilor poate fi totugi atribuiti in special ce au fost scoase schimbdrilor de nivel ale uscatului in decursul perioadei recente, schimbdri care au determinat fluviile s[ se uneascd unul cu altul. Se pot cita de asemenea exemple asemdndtoare intimplate in timpul revdrs6rilor, fdrd nici o schimbare de nivel.

existenla marii de osebiri dintre pegtii care trdiesc de o parte gi de alta a majorit[tii lanlurilor muntoase continue,_ care pTin urmare au impiedicat de timpuriu in mod total contactul sistemelor fluviale din ambele par1i. Unii pe$ti de apd dulce aparfin unor forme foarte vechi si, in asemellea cazuri, a existat timp suficient pentru mari schimbdri geografice ;i prin Llrmare timp gi mijloace pentru numeroase migralii. Mai mult inc6, dr. Gi,inther a ajuns recent, pe baza unei serii de considerafii, si conchid[ c[ la pegti, aceleaqi fgrme posedd o inare capacitate de persistentei. Pe;tii de apd sSratd pot fi obi;nui1i incet .9i cu gnja si trdiascd in ap| dulce ; rar dupl Valenciennes nu existd aproape nici un Er"p ai cdrui reprezentanli si fi: to{i limitali la viala dulciccl5, astfel incit o _specie mafina, apa4inlnd unui grup de apd dulce, poate cdl[tori departe 4.-u lungul larmurilof marii gi poate, probabil, sd se adapt"eze farb prea multi dificultate, la apele dulci dintr-o regiune indepdrtatd. Unele specii de molugte de apd dulce au o raspindire foarte largd, iar speciile inrudite care^descind, dupd teoria noastr6, dintr-un parinte comun 9i trebuie sh provind dintr-o sursd uniid, predominS in lume. trtaspindirea acestor molugte P-3 incurcat mult la inceput, deoarece ou51e lor nu pot fi transportate de pdsdri ,si,

La aceea;i concluiie duce ;i

intocmai ca ;i adul1ii,-sint omorite imediat de apa de mare. Nu puteam infelege nici mdcar clrm unele ipecii naturali zate s-au putut rlspindi atit de repede in aceeagi regiune, cind am obJervat doud fapte-;i fara incioiala cd vor fi descoperite inc[ multe allele - care arunc[ oarecare lumind in aceastd problemd. Cind ra{ele ies brusc dupd cufundarea intr-o baita acoperitd cu 1inti15, am vdzut, de doud ori, cum aceste plante mici se lipeau de spatele ralelor; de asemenea, mutind citeva lintile dintr-un acvariu in altul, mi J-a intimplat, f.drd voia mea, sd populez un acvariu ctt molu;te de ap5 dulce din ce161alt. D-ar existd poate un alt mijloc gi mai eficace : am slufunda^t labele unei rafe intr-un acvariu in care erau in curs de ecLozare numeroase oud de molugte de apd dulce gi am constatat cd o mullime de molugte minuscule gi de-abia eclozate se tiriserd pe picioarele acelei ra\e, pe care se fixase atit de solid incit cind le-am scos ciin apd ele nu puteau fi scuturate de pe picioare, de.9i la o virstd mai inaintat5, molugtele se desprindeau mai ugor. Aceste moluqte de-abia eclozate, degi de naturd acvaticd,, au supravieluit pe picioarele ralei, in aer umed, dou6spr'ezece pind la dor-rdzecrde ore, timp in care o ra![ sau un stirc pot.strdbate in zbor cel pu1il gase sau lapte sute de mile 1), iar ^dacd sint purtate de vint peste ocean, pe o rnsuli oceanicd' iau in orice alt punct indepdrtat, se vor ldsa cu siguranld pi o balta sau un riule!. Sir Charles Lyell md informe azd cd, a fost prins un r) 900-1 100 km.

n"ota trud.

*.-l',11|

5]IM-9l!j1l]l-l

r,i

-r.vsl"lg-

Dytisctte cu un Ancylus (un molusc de apd dulce ca o farfurioard) puternic fixat pe el;

iar un Coleopter acvatic din aceeagi familie, un Col.ymhetes, a zbtwat o datd pe bordul vasului <Beagle) pe cind se afla la patruzeci ;i cinci de milel) de uscatul cel mai apropiat ; nimeni nu poate spune cit de departe l-ar fi dus un vint favorabil. In ceea ce prive;te plantele, se gtie demult, cit de enorml este rdsp?ndirea multor plante de api dulce gi chiar de mlagtind, atit pe continente cit gi pe cele mai depdrtate insule oceanice.[Dupa cum aratd, Aiph. de Candolle, acâ&#x201A;Źst iucru se vede in mod izbitor la grupele rrari de plante terestre care au foarte pu{ini reprezentanli acvatici; intr-adevdr, acegtia din urrnd par a dobindi imediat o largd rdspindire, ca gi cum ar fi o urmare a habitatului lor. Cred ca acest fapt se explicd prin existenia unor mijloace de rirspindire favorabile. Am men{ionat mai inainte cd uneori se lipesc de picioarele gi de ciocurile pisirilor oarecare cantit5li de pamint. Pasdrile palmipede, care frecventeazf malurile miloase ale ballilor, probabil cf, atunci cind sint speriate pe llea;teptate duc ndrnol pe picioare. Pds6rile clin acest ordin cdlirtoresc mai mult clecit cele din alte ordine; iar uneori se gdsesc pe insulele cele mai indepdrtate gi mai pustii din oceanul deschis; deoarece ele nu vor putea si se ageze pe suprafala mdrii, noroiul de pe picioare nu va fi spdlat; ajungind insi pe uscilt, este sigur cd ele vor zbuta spre punctele cu ap[ dulce pe care le caut[. Nu cred ci botanigtii gtiau cit de plin de seminfe este rnilul bdlfilor. Am incercat mai multe experien{e in acest sens, dar n-o voi cita decit pe cea mai interesantd. Am luat in februarie trei linguri de mii din trei puncte diferite situate sub ap'a, de pe marginea unei mici bAlti; acest mil cint:area,dupd uscare, numai 6 314 uncii2). Am piistrat tirnp de gase luni mih-rl acoperit, in camera mea de lucru, scctind gi numiirind fiecare plantd de indatl ce rdsdrea ; plantele aparfineau mai muitor specii gi au fost clr totr-rl in num[r de 53J , degi milul umed nu umplea decit o farf urioard ! finind searnir de aceste fapie, cred cd este foarte plauzibil cd pdsdrile acvatice trzinsi:ortd semin{ele plantelor de apd dulce pind la b5lli si cursuri de apit nepcrpulatc', situate in puncte foarte indepartate. Ouale Llnor animale acvatice mici au ibst poate gi ele transpor-

tate prin acela;i mijloc.

Probabil cd in rdspindirea organismelor au mai jucat uir rol pi alli factori neclrnoscu{i. Am ccnstatat cd pegtii de apd dulce se hrdnesc cu diferite semin{e, dar elimind multe alte semin{e dupd ce le-au inghifit; chiar pegtii mici inghit semin{e de mdrime mijlocie, ca de pildd de nufdr galben gi de Potanrcgeton. Stirciigi alteplsdri, timp de secole, au devorat mereu pegti ; dupd aceasta isi luau zborul spre alte ape sau erau dugi de vlnt peste mare; ori am vizut cit semin{ele igi pdstreazi capacitatea cle germinare chiar cind sint eliminate dupd multe ore, in ingluvii sau excremente. Cind am vdztit dimensiunea mare a seminfelor de Neluntbiunt, acest nufdr frumos, gi mi-am amintit observafiile lui Alph. de Candolle asupra rdspindirii acestei plante, m-am gindit cd mrjloacele ei de rdspindire sint inexplicabile ; Audubon iiisd aratd, cd, a gdsit in stomacul unni stirc seminlele nufdrului mare sudic (probabil, dupi clr. Hooker, I{eluntbiunt luteum). Agadar, aceastd-'pasdre trebiiie sd fi zbui'ai aciesea cu stomacul plin pina la balti indepirtate gi apoi, dupi. ce s-a- hrSnit clin beigug cu pegte, cred, prin analogie, cd a degurgitat o inglr"rvie cr-rpririzind sernin{e capabile sd germineze. t; circa 72 km. Nota trad. r) 193 mg. -- liora trad. 21 '- c.

363

Examinind diferitele mijloace de rdspindire, trebuie

reamintim cd la inceput

cind se formeazd, o balta sau un piriu, de exemplu pe o insulild in curs de ridicare, acestea din urm[ nu sint incd populate; prin urmare, o singuri siminlit sau un singur ou va avea toate gansele de reuqita. Lupta pentru existenli intre locuitorii aceluiagi bazin, oricit de pulin numero;i ar fi ei, se va desfdgura intotdeuna, dar deoarece numirul lor, chiar intr-un bazin bine popuiat, este mic in comparalie cu numdrul speciilor locuind o suprafald egald, de uscat, concuren{a ciintre ele va fi probabil mai pulin sever[ decit intre speciile terestre ; prin unnare, un intrus provenind din apele unei regiuni str[ine va avea mai rnulte ;anse sd ocupe un loc nou, decit un colonist terestru. Trebuie amintit de asemenea cd rnulte organisme de apd duice se gdsesc intr-o situafie inferioari pe scara naturald gi avem motive sd credem cd asemenea organisme se modificd mai incet decit cele superioare, lucrtt care asigurd tirnp suficient pentru migra{ia speciilor acvatice. Nu trebuie sd uitdm cd probabil multe forme de apd dulce s-au extins odinioard in moci continuu pe intinderi imense, dispdrind apoi in punctele intermediare. Cred ins[ cd larga rdspindire a plantelor de apd dulce gi a animalelor inferioare, fie cd ele si-au pistrat forma

gi-au rnodific at-o in oarecare mdsurS, depinde in mare parte de larga rdspindire a seminfelor gi oudlor lor prin intermediui animalelor, mai ales al pdsSrilor de apd dulce, care au o mare capacitate de zbor si c[latoresc in mod firesc de la o baltd Ia alta.

inilial[

DESPRE LOCUITORII INSULELOR OCEANICE

Am ajults acurn la trltima dintre cele trei categorii de fapte pe care le-am ales ca prezentind cele mai mari dificulta{i in ceea ce pril'e;te rispindirea, in ipoteza cd, nu numai toli indivizii aceleiagi specii ar"r migrat dintr-un punct dat, dar ci gi speciile inrudite, degi populeazd, astdzi punctele cele mai indepdrtate, &u provenit dintr-un singur loc - locul de nagtere al str[mogilor lor. r\m expus mai sus cauzele care mi fac s[ nu admit ipoteza extinCerii continentelor in timpul perioadei existen(ei speciilor actuale, extindere atit de enorm[, incit numeroasele insule din diversele oceane au fost astfel populate cu actualii lor locuitori teregti (insulele flcind parte din continent). Ipoteza aceasta inl5turd multe dificultd{i, dar nu concord[ cu ioate faptele privitoare la organismele insnlare. in cbservaliile care urmeazi nu md voi opri numai la problema rdspindirii, ci voi examina alte citeva cazuri avind importanfi pentru stabilirea adevdrului asupra celor doua teorii - teoria creafiei independente gi teoria descenden{ei cu modific[ri. Feluritele specii care populeazd insulele oceanice sint pulin numeroase, in comparafie cu speciiie care populeazd spalii continentale la fel de mari ; Alph. de Candolle admite acest trucru la plante, iar Wollaston la insecte. Noua Zeelandd, de exemplu, avind mun[i inalli gi sta{iuni variate gi ocupind 780 rnile de latitudine impreund cu insulele invecinate Auckland, Campbell gi Chatham cuprinde impreund cu acestea numai 960 de specii de plante cu flori ; dacd am compara acest numdr modest cu speciile care migr-rnd pe suprafe{e egale in sud-vestul Australiei sau la ca' pul Bunei Speranle, trebuie s[ admitem cd independent de dif-eritele condilii fizice existd o anumitd cauzd care a determinat o atit de mare diferen!5 cantitativi. Chiar Comitatul Cambridge, at?t de uniform, posedd 847 de plante, iar mica insuld AngleseaT54; dar in aceste cifre sint cuprinse si citeva ferigi;i plante introduse, gi

comparalia nu este tocmai corecti nici sub alte aspecte. Existd dovezi ci insula pustie Ascension a posedat inilial ceva mai pulin de o jum[tate duzind de plante cu flori, totugi in prezent s-au aclimatizat acolo multe specii, ca;i in noua Zeelandd sau ca pe toate celelalte insule oceanice. Exist[ motive sd credem cir in insuia Sf. Elena, plantele gi animalele aclimati zate au exterminat par{ial sau total multe organisme bagtina;e. Cine admite doctrinacrea{iei separate a fiecdrei specii va trebui sd admitd, cle asemenea, cd un numdr su{rcient de plante gi animaie, dintre cete rnai bine adaptateo nu au fost create pentru insulele oceanice, deoarece omul le-a populat neinten{ionat mult mai bine gi nrai perfect decit ar fi fdcut-o natura. De;i in insulele oceanice speciile sint pu{in nnmeroase, proporlia lbrmelor endemice (adici a celor care nu mai existi in altii parte a lumii) este adesea foarte mare. Dacd, de piida, comprlrdm numSr'r.il molugtelor terestre endemice din Madeira sau al p6sdrilor endemice din arhipelagul Galapagos, cu numarul celor gdsite pe un continent, vom gasi confirmarea acestei afirmalii. Acest fapt era de agteptat din punct de vedere teoretic, cleoarece, dupd cllm s-a mai explicat, speciile care ajung intimplStor, dupa lungi intervale de timp, in regiunea noud, izolatd, trebuind sd intre in concurenld cu noi forme, vor fi foarte susceptibile de modificare ;i vor produce adesea grupe de descenden{i modilicafi. Dar de aici in nici Lrn caz nLt urmeazd cd deoarece intr-o insul5 aproaile toate speciile unei clase sint caracteristice, speciile altei clase sau altei sec{iuni ale aceleiagi clase, sint gi ele caracteristice; aceastd deosebire depinde probabil in parte de faptul cd speciile nu s-eu modif;cat doarece au imigrat in mas[, astfel incit relafiile lor reciproce nu au fost prea mult perturbate; deosebirea mai provine in parte gi din sosirea frecventd a unor imigranli nemodifica{i din patria mumd, specii cu care s-au incruci;at formele insulare. Nu trebuie uitat cd urmaqii produgi d in aceste incruciglri ci;tigd mult in vigoare gi astfel chiar o incrucisare intimpldtoare poate produce mai multe efecte decit ne-am h putut agtepta. Iatd citeva exemple in sprijinul observafiilor de mai sus. in insulele Galapagos existd 26 de p[s[ri terestre ; dintre acestea 2l (sau pcate chiar 23) sinte ndemice, in timp ce din 11 pdsari marine numai 2 sint endernice; este evident cd pdsdrile marine pot ajunge in aceste insule mult mai ugor gi mai Ces decit pdsdrile terestre. Pe de alta parte, insulele Bermude, situlate la aproape aceeagi distanla de America de Nord ca insuleie Galapagos fald de America de Sud si avind un sol foarte aparte, nu posedd nici o pasdre terestr[ endemicd; ciir datoritd admirabilei descrieri a Bermudelor f[cut[ de d-l J.M. Jones, $tim cd foarte multe pisdri nordamericane vtziteazd din cind in cind ;i chiar destul de des aceste insuie. Dupd cum md informeazd v-l E. V. Harcourt, multe pasdri europene gi africane sint aduse in fiecare an de dint in insuia Madeira ; aceastd insuld este locuita de 99 de forme, din care una singur[ este endemicd, degi foarte indeaproape inruditd cu o formd europeani, iar trei sau patru alte specii sint comune gi acestei insule gi Canarelor. Agadar, insulele Bermude gi Madeira au fbst populate cu pdsiri din continerrtele vecine, pdsdri care timp de lungi perioade au luptat impreuni in patria lor de origine gi s-au adaptareciproc. De aceea, odata instalate in noile lor habit"ate, fiecare formi a fost menlit nuti de cdtre celelalte in locul ei ;i ?n cadrui obiceiurilor respective astfel incit nu s-au putut modifica decit foarte pulin. Orice tendinli de modif;care a fost probabii impiedicatd, de asemenea prin incrucigare cu imigran{ii nemodifica{i, care soseau adesea din lara de origine. Madeira mai este locuiti de un numdr foarte mare de molugte terestre endemice, pe citd vrerne nici una clin speciile de molu$te marine nut

()Ri

32{

GI.\I'A

SPEL]IILON

ldrmurile ei; ori degi nu gtim cum se rdspindesc moluqtele marine, vedem totugi cd oudle sau larvele ior, flxate poate pe alge marine, pe lemne plutitoare sau pe picioarele pdsdrilor de baltd, ar putea fi transportate peste trei sau patru sute de mile de mare deschisl mult mai ugor decit molugtele terestre. Diferitele ordine de inseete locuind in Madeira prezintd exemple aproape paraleie. Insulele oceanice sint uneori lipsite de clase intregi de animale ale cdror locuri sint ocupate de alte clase; astfel in insulele Galapagos reptilele, iar in Noua Zeelandd pdsdrile aptere gigantice iau sau alr luat recent locul mamiferelor. Este oarecum indoielnic dacd trebuie sd considerdm Noua Zeelandd, ca insulb oceanicd ; ea este foarte intinsd gi nu e desp64itA de Australta printr-o mare prea adinc6. Rev. W.B. Clarke a suslinut recent, intemeiat pe caracterul geologic pe orientarca lan{urilor ei muntoase, cd aceasti insuld, ca gi Noua Caledonie, trebuie privitd ca fiind legat[ de Australia. In ceea ce privegte plantele, dr. Hooker a ardtat cd, in insulele Galapagos numdrul propor{ional al feluritelor ordine este foarte deosebit de cel din alte pdr{i. Aceste diferente numerice, ca ;i lipsa unor anumite grupe intregi de animale gi plante, se explicd in general prin diferen{e presupuse intre condifiile fizice ale insulelor ; dar aceast6 explicalie este foarte indoielnic[. Se pare cd u;urinla de emigrafie a jucat un rol tot atit de irnportant ca gi natura condiliilor. Cu privire la locuitorii insulelor oceanice se pot cita o mullime de fapte mirunte dar remarcabile. A$a de exemplu, in unele insule care nu sint locuite de nici un mamifer, multe din plantele endemice au semin{e admirabil prevdzute cu cirlige ; ;i puline adaptdri sint mai vddite decit faptul cI aceste cirlige servesc la transportul seminlelor prin lina sau blana patrupedelor. Dar o sdmin!5 cu cirlige poate fi transportatd intr-o insuld ;i prin alte mijloace iar planta, modificindu-se ulterior poate fbrma o specie endemic^a, pdstrindu-gi totu;i .irtig.i., care vor constitui u; accesoriu tot atit de inutil ca gi aripile degenerate sub elitrele sudate ale multor Coleoptere insulare. De multe ori se gdsesc tot in insule arbori sau arbugti aparlinind unor ordine care in alte par{i cuprind numai specii erbacee ; or arborii, dupd cum a ardtat Alph. de Candolle au, in general, oricare ar fi cauzele, o rdspindire limitati. De aicr, reztiltd cd arborii nu vor putea ajunge in insulele oceanice indepirtate. O plantd ierbacee ins5, care pe un continent nu ar avea nici o gansi s[ concureze cu succes cu numero;ii arbori bine dezvoltali, dacd se stabile;te pe o insul6, poate obline up avantaj asupra altor plante erbacee, crescind tot mai inaltd gi dep6gindu-le. cazul acesta, selecfia naturald va tinde sd sporeascd inalfimea plantei, oricare ar ordinul din care ea face parte, transformind-o mai intii intr-un tufig .si apoi intr-un arbore. este endemicd pe

LIPSA BATRACIENILOR $I A MAMIFERELOR TERESTRE Ix TNSULELE oCEANICE

In ceea ce privegte lipsa unor ordine intregi de animale in insulele oceanice, Bory St. Vincent a remarcat de mult cd batracienii (broagte, broagte riioase. tritoni) nu au fost niciodatd gasili in nici una dintre numeroasele insule semdnate in mijlocul marilor oceane. Am verificat aceast[ afirmafie gi am constatat cf, este exact6, cu excepfia Noii Zeelande, Noii Caledonii, Insulelor Andamane gi poate gi insulele Salomon gi Seychelle. Dar am mai spus ci rdmine de vdzut dacd Noua Zeelandd gi Noua Caledonie pot fi clasificate drept insule oceanice ; acest lucru este ;i mai proble-

nispiNDIRnA

GEO

cItAFIc,{ (urmare)

325

matic in privin{a insulelor Andamane gi Salomon, ca gi a insulelor Seychelle. Lipsa generald a broagtelor, broagtelor riioase gi tritoniior din atit de multe insule propriuzis oceanice, nlr se poate explica prin condiliile fizice ale acestor insule ; dimpotriv[, se pare cd aceste insule sint deosebit de potrivite pentru animalele mai sus-numite, deoarece broagtele au fost introduse in Madeira, Azore gi Mauritius gi s-au inmul{it atit de mult, incit au devenit supdrdtoare. Cum insd aceste animale gi ponta lor sint imediat ucise de apa de mare (cu exceplia, in mdsura in care se stie, a unei specii indiene), transportul lor peste mare constituie o greutate serioasd gi de aceea se inlelege, de ce ele nu exist[ in insulele cu adevdrat oceanice. Dar ar fi foarte greu de explicat, pe baza teoriei creafiei, de ce nu au fost create qi in insulele respective. Mamiferele prezintd, un alt exemplu, asemdnitor. Am consultat cu grijd toate relatdrile de cildtorii mai vechi qi n-am gdsit nici o indica{ie siguri despre vreun mamifer terestru (exceptind animalele domestice crescute de indigeni) locuind vreo insul[ situat[ la peste 300 mile de un continent sau de o mare insuld continentald,; iar multe insule, situate la o distanfd muit mai micd, sint la fel de lipsite de mamifere terestre. Insulele Falkland, locuite de o vulpe cu aspect de lup, par sd facd o excep{ie ; dar acest grup nu poate fi considerat ca oceanic, deoarece se sprijini pe un banc legat de continentul situat la o distan{d de aproximativ 280 mile; mai mult, pe {Srmurile lor apusene, icebergurile au adus odinioard blocuri eratice si poate ci au transportat gi vulpi, dupd cum se intimpld de multe ori ;i acum in regiunile arctice. De asemenea, nu se poate spune c[ insulele mici nu pot hr[ni cel pufin mamifere mici, deoarece asemenea animale se gdsesc in multe pdrli ale lumii pe insule foarte mici, atunci cind insulele se afl6 in apropierea unui continent; $i nu existd insul[ pe care patrupedele noastre mai mdrunte s[ nu se fi aclimatizat qi imullit considerabil. Nu se poate afirma, a$a cllm afirmd punctul de vedere obignuit al teoriei creafiei, cd nu a fost tirnp suficient pentru crearea mamiferelor ; multe insule vulcanice sint destul de vechi, dupd cLlm aratd, enorma degradare pe care au suferit-o ;i prezenfa stratelor terfiare; a fost totugi timp suficient pentru producerea speciilor endemice apar{inind altor clase ; se gtie de asemene a, cd. pe continente, speciile noi de mamifere apar gi dispar cu o vitezd mai mare decit alte animale inferioare. Degi mamiferele terestre nu se gdsesc in insulele oceanice, mamiferele aeriene trdiesc in aproape orice insul6. Noua Zeelandd posedd doi lilieci care nu se gdsesc in nici o alti parte a lumii ; iar insulele Norfolk, arhipelagul Viti, insulele Bonin, arhipelagurile Caroline gi Mariane (ca gi insulele Mauritius) posedd toate, liliecii lor endemici. Se poate pune intrebarea de ce presupusa for{d creatoarc a produs in insulele indepdrtate numai lilieci gi nu gi alte mamifere ? Din punctul meu de vedere, se poate rdspunde ugor la aceast5 intrebare : pentru cd nici un mamifer terestru nu poate fi transportat peste o intindere largd a mdrii, pe cind liliecii o pot strdbate in zbor. Liliecii au fost observali zburin d ziua, departe, in largul oceanului Atlantic ; iar doud specii nordamericane vtziteaz[ regulat sau uneori Bermudele, la o distan{d de 600 mile de continent. Am aflat de la d-l Tomes, care a studiat in mod special aceasti familie, cI multe specii au o rdspindire enorm6, fiind gdsite pe continente gi pe insule foarte indepdrtate. Este suficient s[ presupunem cd asemenea specii cdldtoare s-au modificat in noile lor habitate in legdturd cu noua lor stare, pentru a in{elege prezenla liliecilor endemici in insulele oceanice, ca gi

lipsa oricdror mamifere terestre.

326

O altia legdtura interesant[ este aceea dintre aciincimea mdrii care separa iiisulele intre ele ;i de continentul cel mai apropiat gi gradul de afinitate dintre i--''opulafia lor de mamifere. D-l Windsor Earl a fdcut unele observafii impresiottante in acest sells, mult ldrgite apoi de admirabilele cercetdri ale ct-lui Wallace aslrpra marelui arhipela g malaiez cAre este traversat ling5. Celebes de un spa{iu oceanic adinc, separind dou[ laune de mamifere foarte deosebite. De ambele parfi, insulele stau pe un banc submariu relativ pu{in adinc, gi sint locuite cie zrceleaqi patrupede sau de patrupede indeaproape ?nrudite. Nu am avut incl timp sd urmdresc aceast[ legitur[ in toate pdrfile lumii; dar acolo unde am ajuns. am constatat cd relafia este valabild. De exemplu, Marea Britanie este separata de Furopa printr-un canal pu{in adinc, iar manriferele sint aceiea;i de ambele parJi ale canalului ; acelaqi lucru se intimplS gi cu toate insulele de ling[ {drmurile Arrstraliei. Pe de alt[ parte, insulele din Indiile vestice stau pe un -pri1 adinc scufundat, de aproape 1 000 fathomi adincime; aici gisim foime americine, dar speciile;i chiar gentrrile sint cu totul deosebite. De aceea, cuantumul de modificdri la care pot fi supuse anirnalele de toate felurile depinde in parte de timpul care s-a scurs, iar insr-rlele care_ sint separate unele de altele sau de continent prip strimtori_pu{in adinci, au fost probabil unite intre ele intr-o perioadd mai recintd decit au fost unite insulele separate prin ape mai acl"inci; de aiii este lesne de i11{eles de ce existl o legituri intre adincimea mdrii care separb cloud faune de mamifere gi gradul lor de afinitate cu totul inexptricabita <Jin punctul cle yedere - iegdturd al teoriei actelor independente de creafie. Constatarile precedente cu privire la iocuitorii insulelcr o\ceAnice, gi anume: numdrul redus de specii, cu o mare proporlie de forrne endemice, modificarea reprezentanlilor unor anumite grllpe ;i nu a altora din aceeasi clas[, lipsa unor ord.ine. intregi, ca batracienii ;i mamiferele terestre, cu toatd prezen[a^ liliecilor aerieni; proporlia curioas[ a anumitor ordine de plante; dezyoltarea formelor erbacee in forme arborescente etc." clupa plrerea mea concordd rnai bine cu ideea eficacitdfii, in decursul unui timp indelungat, e Lrnor mijioace intimplitoare cie transport, decit cu ideea unei leg[turi anterioare a tuturor insulelor oceanice cu continentul cel mai apropiat. $i aceast:i, deoarece prin prrznTa acestei din urmd conc.ep{ii,Pt pdrea mai probabil ca diferitele clase s6 fi imigrat mai uniform ca ;i speciile imigrate in masd si nu-si fi schimbat mult relafiile re-iproce gi, prin urmare, s5 nu se fi modificat, sau, in caz afirmativ, si se fi modificat intr-un rnod mai egal. Nu neg cd existd numeroase si serioase greutili pentru a infetrege moduf in care ry4ti dintre locuitorii insuleior celor mai indepdrtate, fie cd !i-au plstrat aceeagi formi de specie, fie c[ s-au modificat ulterior, &u putut sd ajungdla habitatul lor actual. Dar nu trebuie trecutd cu vederea probabilitatea existin{ei unor insule intermediare, care in prezent au dispdrut gi care au servit ca puncte de popas. Voi expune un caz camplicat. Aproape toate insr-rlele oceanice, chiar cele mu izolate gi cele mai mici, sint populate de moluste terestre, in general de specii endemice, dar uneori si de specii gdsite gi in alte prir{i ; exempG impresionante in acest sens au fost date de clr. A.A. Gould, in ceea ce prive;tl oceanul Pacific. Se gtie cd molu;tele terestre sint ucise cu ugurinfd de apa de mare; oudle lor, cel pulin.cele pe care am experimentat, se scufundS;i pier. Totusi, trebuie sd existe uq muloc de transport pentru ele, necunoscut dar uneori eficace. Oare puii nouecloza{i nu se prind uneori de picioarele pdsdrilor care se odihnesc pe iol, fiind

Ir.\si,iNDInr;-\ fiti()(in \Fl[]A (urmare)

astfel transpofia[i? M-am gindit cd ar fi posibil ca molu$tele terestre, cind hiberneazd" ;i sint operculate cu o diafra-emd membranoasd, ar putea fi transportate in cr6pdturile bugtenilor plr-ltitori, peste porfiuni nu prea intinse ale mdrii. Am constatat cd in aceastd situafie diverse specii au rezistat nevdtimate la o imersie in apd de mare timp de ;apte zile. Un molllsc, Helix pomatia, dupi ce a suferit acest tratament gi a intrat din nou in hibernare, a fost pus douizeci de zile in apd de mare ;i a'rezistat perfect. in acest timp, melcul ar fi- putut sd fie transportat de un curent marin cu vitez[ mijlocie la o distanla de 660 mile geografice. Cum Helix avea Lln opercul calcaros gros, l-am indep[rtat ;i cind gi-a format unul nou membranos, l-am !inu'r" din nou, timp de patrusprezece zlle, in apd de mare, dup5 care melcul a r[mas cu totul nevdtamat gi s-a pus in miscare. Ulterior, baronul Aucapitaine a fdcut experien(e asemdndtoare, punind 100 de molu;te terestre, apar{inind la zece specii, intr-o cutie cu giuri, pe care a cufundat-o in mare timp de doud sdptdmini. Din cele 100 de molugte gi-au revenit dou[zeci gi gapte. Prezenla unui opercul pare si fi avut important'a, deoarece din doudsprezcce exemplare de Cyclostoma elegans, care posedd opercul, unsprezece gi-au revenit. Este remarcabil faptul cd degi la mine Helix pomatia a rezistat atit de bine in apd s[ratd, in experien{ele lui Aucapitaine nu a supraviefuit nici unul din cele cincizeci gi patru de exempliire aparfin?nd la patru specii de Helix. Totu;i este pu{in probabil ca molustele terestre si fi fost transportate frecvent pe aceasti cale; transporturile pe picioarele pdsdriior reprezintd o metod[ mult mai probabil5. DESPRE RELATIILE DINTRE LOCUITORII INSULELOR DIN CONTINENTUL CEL MAI APROPIAT

CEI

Pentru noi, faptul cel mai izbitor gi mai important este afinitatea dintre speciile locuind pe insule gi cele de pe coirtinentul cel mai apropiat, degi actualmente ele nu sint acelea;i. In acest sens se pot da numeroase exemple. Arhipelagul Galapa-eos, situat pe ecriator, se g[se9te la distanla de 500-600 mile de ldrmurile Americii de Sud. Pe acest arhipelag, aproape orice organism terestru sau acvatic poartd pecetea indiscutabil[ a continentului american. Existd doudzeci ;i gase de p5siri terestre; dintre eie doudzeci gi una sau poate chiar doudzeci gi trei sint clasificate ca specii deosebite, ceea ce indrept5{egte sd le considerim cd s-au format aici; totugi afinitatea strinsd dintre aceste pdsiri gi speciile americane este evidentd in toate caracterele, in obiceiuri, comportament gi glas . La fel gi cu celelalte animale

gi cu o mare parte din plante, dr"rpd cum a ardtat dr. Hooker in admirabila sa flor[ a acestui arhipelag Naturalistul care ii examineazd, pe locuitorii acestor insule vulcanice din Pacific, depdrtate la sute de mile de continent, se simte totugi pe teritoriu american. Care este explicafia acestui fapt ? De ce poartd atit de evident pecetea afinitagii cu speciile create in America, speciile presupuse a fi create in arhipelagul Galapagos gi nu in America ? Nimic din conditiile de via1d, din natura geologic[ a insulelor, din indllimea sau clima lor sau din propor{ia asocierii dintre dif'eritele clase, nu se aseamdnd prea mult clt condiliile coastei , sudamericane ; de fapt, existi o importantd deosebire in toate aceste privin{e. Pe de altd parte, existd o mare asemdnare in natura vulcanicd, a solului, in clima, in inalfimea ;i dimensiunea insulelor, intre arhipelagurile Galapagos gi ale Capului Verde ; dar cit de total5 gi Ce absolutd este diferenla dintre locuitorii lor ! Locui-

()

itI (;lN Ii.\ sl)1.,(.iI1,( )l{

torii Insulelor Capului Verde sint inruCili cu cei din Africa, tot arsa cum locuitorri din Galapagos sint inrudili cu cei din America. Asemenea fapte nu pot fi explicate din punctul de vedere obignuit al creafiei independente, in timp ce pe baza concepliilor susfinute aici, este evident cir Insulele Galapagos au primit probabii colonigti din America, fie prin mijloace de transport intimpl[toare, fie (degi nu cred in aceastd doctrinn) printr-o continuitate antericari cu uscatul, iar Insulele Capuiui Verde au primit colonigti din Africa. Asemenea colonigti sint susceptibili de nrodificdri, totugi, principiul ereditdlii trddeazd incd locul lor de origine. S-ar p.utea da incd multe fapte asemdnltcare : intr-adevdr existd o regula aproape universalS in sensul cd organismele endemice din insule sint inrudite cu cele din cel mai apropiat continent sau din cea mai apropiatl insuld mare. Excepliile sint pu{ine gi majoritatea pot fi explicate. Astfel, de;i Insula Kerguelen este mai apropiatd de Africa decit de America, totugi, dupd cum ne aratd, dr. Hooker plantele cli, pi, ea sint inruclite 9i chiar foarie indeaprbup., cu cele din Americal clar aceastl inomalie dispare dacd, presupunem ca insut a fost populat d, ce:i mai mare parte cu seminJe aduse cu pdmint gi pietre de iceberguri, transportate de curenlii predominanli. Prin plantele ei endemice, Noua Zeelandd, este mult

rnai inruditd cu Australia, uscatul cel mai apropiat, decit cu oricare alt5 regiune; adic[ tocrnai ceea ce era de agteptat: dar totodatd este vidit inrudita gi cu America de Sud, care degi cel mai apropiat continent, este situat Ia o depdrtare atit de imens[, incit acest fapt constituie o anomalie. Dar dificultatea dispare ?n parte, dac[ admitem cd Noua ZeelandTa, America de Sud gi celelalte regiuni sudice au fost populate parlial dintr-un punct intermediar, degi depdrtat, ;i anume Cin insuiele antarctice, in decursul unei perioade mai calde din ter{iar, cind aceste insule erau acoperite cu vegetafie' inainte de inceperea ultirnei perioade glaciare. Afinitatea dintre flora collului sud-vestic aI Australiei gi cea a Capului Bunei Speran(e, de;i slab5, dar totu;i reai5, duqd cum asigurd dr. Hooker) ,reprezintd Lrn caz gi mai remarcabil ; dar aceast[ afinitate este limitatd numai la plante qi va fi f[ra indoiald explicatd cindva. Aceeagi lege care a determinat inrudirea dintre locuitorii insulelor gi cei ai celui mai apropiat uscat principal, se manifestd uneori pe o scard redus6, dar intr-un mod foarte interesant, in lirnitele aceluiagi arhipelag. Astfel, fiecare insul5 din arhipelagul Galapagos este locuit5, fapt uimitor, de multe specii deosebite' clar acesie sfiecii sint m-ult mai indeapioup. inrudite intre ele Oeiit cu locuitorii continentului american sau ai oricdrei pirli din lume. Lucrul era de a;teptat, deoarece insulele atit de invecinate nnele de altele trebuie sd fi primit aproape in mod necesar imigran{i din aceeagi sursd iniliala cit 9i unele de la celelalte. Dar curn se explicd de ce mulli dintre acegti imigranli au fost modificafi in mod diferit de;i nr",*ui intr-o micd mdsurl, cu toate i6 tidiesc in insule ,ri prea departat3 unele de altele, natura geologicd, inillimea, clima etc., fiind aceleagi ? Pentru mine, aceasta a constituit mult timp o mare dificultate : dar dificultatea se explici in mare parte prin eroarea adinc inriddcinatd, care constd in considerarea condiliilor fizice dintr-o regiune ca fiind cele mai importante, pe cind in realitate este incontestabil ci natura celorlalte specii cu care fiecare specie trebuie sd intre in concuren{d este cel pu{in la fel de importantd gi, in general, chiar un element rnr-rlt mai important de succes. Or, dacd privim la speciile care locuiesc in arhipelagul Galapagos ;i care se gdsesc de asemenea gi in alte pdr{i ale lumii, constatlm

RAsI,

l\ t)IIrl,A

Gl.tu

(iRA!'ICA rurmarer

329

ce ele diferd mult in diversele insule. Aceastd deosebire era de a;teptat dacd adniitem cd insulele all fost populate prin mijloace de transport intimpldtoare de exemplu, slminla unei plante a fost dusd pe o insul6, iar cea a altei plante generald. Deci, dacd odinioard un imigrant s-a stabilit pentru prima oard pe una din insule, sau cind ulterior s-a rdspindit de la una la alta, el a fost f[ri indoiald expus, in diferitele insule, unor condilii diverse, deoarece a trebuit sd concureze cu grupdri diferite de organisme; de exernplu o plantd, g[sind pe diferite insule solul cel mai potrivit pentru ea, ocupat de specii intrucitva diferite, va fi expusd atacurilor unor inamici intrucitva Ciferifi. Dacd ulterior planta vafiazd., selec{ia naturald va favoriza probabil in fiecare insul[ varietSli diferite. Unele specii insd se pot rdspindi, p[strind totodatd acelagi caracter in intregul grup, dupI cum vedem qi unele specii rdspindindu-se larg intr-un continent gi rdminind totu;i neschimbate. Faptul cel mai surprinz[tor in cazul arhipelagului Galapagos gi intr-o misurd mai micd in unele cazuri analoge, este cd fiecare specie noud, dupd ce s-a format intr-o insul5, nu se rdspindegte repede gi in celelalte insule. Dar insulele, degi foarte apropiate una de alta, sint despdr{ite prin brale de mare adinci, in mare parte mai iate decit Canalul Minecii gi nu exist[ nici un motiv sd presupunem cd au fost odinioari reunite. Curen{ii marini ce trec printre insule, s?nt repezi, iar furtunile sint f"oarte rare; de aceea, in realitate, insulele sint mult mai separate decit apare pe hartd. $i totugi unele specii atit dintre cele gdsite in alte,,pdr{i ale lumii cit gi dintre cele exclusiv ale arhipelagului, sint comune tuturor insulelor gi putem deduce din modul lor actual de rdspindire, cd s-au rdspindit dintr-o irisuld in alta. Cred insb cd de multe cri gregim admilind probabilitatea invadirii reciproce a teritoriului respectiv de cdtre specii indeaprcape inrudite, atunci cind teritoriile pot comunica in mod liber intre ele. Este indiscutabil cd clac[ o specie pcsedd vreun avanta.j asupra celeilalte, in scurtd vreme o va inlocui total sau in parte ; dar dacd ambele specii sint la fel de bine adaptate locurilor ele igi uo, ,ndn{ine probabil in permanenld locurile lor. Cunoscind iaptul ca multJ specii aclimatizate prin intermediul omului s-au rdspindit cu o rapiditate uimitoare pe intinderi mari, putem deduce cd majoritatea speciilor se vor rdspindi in acelaqi fel ; dar trebuie si ne amintim cd speciile care s-au aclimatizat in regiuni noi nu sint in general indeaproape inrudite cu trocuitorii bigtina;i, ci sint forme foarte deosebite, apar{inind in cea mai mare parte unor genuri deosebite, dup[ cum a ardtat Alph. de Candolle. in arhipeiagul Galapagos, chiar multe din pdsdri, degi foarte bine adaptate pentru a zbura din insuld in insul5, se deosebesc pe diferitele insule; astfel, exist[ trei specii indeaproape inrudite de sturz batjocoritor, fiecare limitatd la o singurd insuld. Si presupunem acum cd sturzul batjocoritor din insula Chatham ar fi dus de vint pe insula Charles, care igi are o formd proprie de sturz batjocoritor; de ce ar putea reugi sd se stabileasci acolo ? Putem admite in mod sigur cd insula Charles este suflcient de populat[ cu specia ei proprie, deoarece in fiecare an se depun mai multe oud gi eclozeazd mai mulli pui decit pot sd supravie{uiascd ; putem admite de asemenea, cd sturzul batjocoritor din insula Charles este cel pu{in tot atit de bine adaptat mediului sdu ca gi specia proprie insulei Chatham. Sir C. Lyell gi d-l Wollaston mi-au comunicat un fapt remarcabil in leg[tur[ cu aceasti problemd: insula Madeira gi insuli{a invecinat[ Porto Santo au multe specii deosebite dar reprezentative de molugte

- alt6, insuld, de;i toate aveau aceeagi origine pe

()ltI (;IN Il.\ st'1.:('l Il,(,lt

te-restre, dintre care unele trdiesc in cr[pdturile stincilor; qi deqi se transportd ariual mari cantit6li de pietre din Porto Santo in N{adeira, totu,si aceastd din urmd insuld nu a fost colonizatd, de speciile din Porto Santo; cu toate acestea, ambele insule au fost colonizate cu molugte terestre europene, care fard indoiald au avut \ reLrn avantaj asupra speciilor indigene. Pe baza acestor considera\ii, cred ci nu trebuie s5 ne mirdm prea muit ci speciile endemice care locuiesc in diferitele insule ale arhipelagului Galapagos nll s-au rlspindit toate din insul5 in insuld. De asemenea, pe continent, faptul cd unele locuri au fost ocupate mai intii a jucat probabil run rol important in impiedicarea amestecului speciilor din districte diferite dar cu aproape aceleagi condilii fizice. Astfel, collurile de sud-est gi de sud-vest ale Australiei au aproape aceleagi condilii fizice gi sint legate prin uscat neintrerupt, ;i totugi ele sint populate de un mare numdr de mamifere, pdsdri ;i plante deosebite ' ct-l Bates arat|, cd acelagi lucru se intimpld gi cu fluturii 9i cri alte animale .urJ locuiesc valea uriag[, deschis[ gi neintreruptd a Amazonului. Principiul care determind caracterul general al locuitorilor insulelor oceanice, relalia cu centrul de unde colonigtii au putut proveni cel mai lesne, cit anume ;i qi modificarea lor ulterioard, se aplic[ in modul cel mai larp in natur6. Acest lucru il vedem pe orice virf de munte, in orice lac sau mlagtin[. Intr-adev6r, speciile irlpine, cu exceptia cazului cind sint larg rdspindite din timpul perioadei glaciare, sint inrudite cu speciile din gesurile inconjurltoare ; astfel, in America de Sud gdsim colibri alpini, rozdtoare alpine, plante alpine etc., toate aparfinind in mod strict forrnelor americane; si este limpede cd un munte, care s-a ridicat cu ?ncetr-rl. a fost colonizat din gesurile inconjuritoare. La fel se intimpla gi cu locuitorii lacnrilor gi mlagtinilor, cu excep{ia acelor cazurr in care ugurin{a rdspindirii a permis formelor respective si predomine pe o mare parte a globului pimintesc. Observlm acelagi principiu gi in caracterul majoritilii animalelor oarbe care locuiesc in pegterile din America ;i din Europa. S-ar mai putea cita gi alte fapte analoge. Cred cd toatd lumea va admite cd oriunde existd rnulte specii indeaproape inrudite san inlocuitoare, in doud regiuni, oricit de indepdrtate ar fi ele, se vor glsi 9i citeva specii identice ; gi oriunde apar multe specii indeaproape inrudite, se vor gdsi gi multe forme pe care unii naturali;ti le clasificd drept specii deosebite, iar allii numai drept varietdli ; aceste forme indoielnice ne aratd. treptele in progresul modific drti. La anumite specii, rela(iile dintre puterea gi intinderea migrafiei, atit in prezent cit gi intr-o perioad5 anterioard ca gi existenla unor specii indeaproape inrudite in puncte indepdrtate ale lumii, se manifesta ;i intr-alt mod, mai general. D-l Gould mi-a atras de mult aten{ia ci la acele genuri de pdsdri care sint rdspindite in toatd lumea unele specii posedd arii de rdspindire foarte mari. Nu am nici un fel de indoial5 cd aceasti reguld este in general adevdrald, degi greu de dovedit. Printre mamifere, regula se manifestd deosebit de izbitor la lilieci gi intr-un grad mai redus la Felidae qi Conidae. Aceeagi reguld o vedem in r[spindirea fluturilor gi a coleopterelor. AcelaEi lucru se aplicd ;i la majoritatea locuitorilor apelor dulci, cdci multe genuri din clasele cele mai deosebite sint raspindite irr toatl lumea gi multe specii au arii de rdsp?ndire enorme. Aceasta nu inseamnd insd cd. toate speciile au arii de rdspindire foarte mari, ci numai unele, aparlinind genurilor cu rdspindire foarte 1arg6. $i nu se afirm[ nici cd speciile acestor genuri au in medie o r5spindire foarte largd,, deoarece acest lucru va depinde in mare

Ir.l s I'

)

I It E

(i E o GIt.\- FI

(.-i. i urmarel

il31

in[surd de cit de departe a mers procesul de modificare. De pildd, doui varietdli ale aceleiagi specii populeazd, America gi Europa gi de aceea, specia are o laryd raspindire; dar dacd modificarea ar merge ceva mai departe, atunci cele doud varietdli ar fi clasificate drept specii deosebite, iar r[spindirea lor ar fi mult redus5. Cu atit mai pulin se susjine, ci speciile care au capacitatea de a trece peste bariere ;i de a se risplndi larg, ca in cazul unor anumite pisSri cu aripi puternice, vor avea in mod necesar o largd rdspindire; cdci nu trebuie sd uitdm niciodat/a cd pentru a putea realiza o largd, rdspindire este nevoie nu numai de capacitatea de a trece peste bariere, ci gi de capacitatea mult mai importantd de a fi invingdtor in fdri indepartate, in h-rpta pentru eristenld dus[ impotriva formelor strdine. Dar admilind p[rerea cd, toate speciile unui gen, de;i rdspindite in cele mai indepdrtate puncte din lume, descind dintr-un singur strdmo;, ar trebui si gdsim gi cred cI vom glsi, ca reguli general5, c5 cel pufin unele din specii sint foarte larg raspindite. Trebuie sd nu uitdm faptul cd multe genuri din toate clasele au o origine foarte veche, gi c[, in acest caz) speciile au avut timp suficient pentru rdspindire 9i modificare ulterioard. Existd de asemenea motive sd credem, pe baza dovezilor geologice, cd in orice clasi mare, organismele inferioare se schimbd cu vitezit mai redus[ decit organismele superioare; prin urmare, ele au avut o qansd mai mare de a se r[spindi larg gi de a pdstra totugi caractere de specie. Acest fapt impreund cu acela cd semin{ele gi ou6le formelor cu cea mai inferioard organiza\ie sint foarte mici ;i mai potrivite pentru a fi transportate la distan{d, explic[ probabil legea ft mult observatd gi discutatd recent de Alph. de Candolle, in legiturd cu plantele, cd un grup de organisme este cu atit mai larg rdspindit cu cit este mai inferior. Relaliile pe care le-am discutat mai sLls, gi anume faptul cd organismele inferioare sint mai larg rdspindite decit cele sr-rperioare, cd unele specii din genurile cu larg[ rasplndire au ;i ele o largd rdspindire, tbptul c5 organismele alpine, lacustre gi de mlagtin5 sint in genere inrr"rdite cu acelea care trdiesc in gesurile gi pe uscaturi inconjurdtoare, inrudirea izbitoare dintre locuitorii insulelor gi cei ai celui mai apropiat uscat principal, inrudirea gi mai mare dintre diferilii locuitori ai insulelor aceluiagi arhipelag, sint inexplicabile din punctul de veCere al teoriei crealiei independente a fiecirei specii, dar se explicb dacd admitem colonizarea din centrul cel mai apropiat sau mai potrivit impreund cu adaptdrile ulterioare ale colonigtilor la noile lor habitate. REZUMATUL CAPITOLULUI DE FATA $I AL CELUI PRECEDENT

aceste capitole m-am strdduit s5 ardt cd dacd nu uitdm igncranfa noastrl cu privire la efectele depline ale schimbdrilor de climd gi ale nivelului uscatului care

au avut loc in mod cert intr-o perioadd recentd cit gi cu privire la alte schimbiri care probabil au avut loc - dacd linem seam[ cit de ignoranfi sintem cu privire la numeroasele mijloace ciudate gi intimpldtoare de transport - dacd ne gindim, ;i aceasta este foarte important - cit de ades s-a putut rdspindi o specie pe o largd intindere, ca apoi s[ dispard in regiunile intermediare - dac6 {inem seama de toate acestea, conceplia c5 toli indwrzir aceleiagi specii, oriunde s-ar g5.si ei, descind din pdrinfi comuni, nu mai constituie o greutate de neinvins. La aceastd concluzie, la care de altfel au ajuns gi alli naturaligti denumind-o teoria centrelor unice

OIII GI)iiJ.\ SPHCIILON

332

de crealie, ne duc diferite considera{ii generale , mai ales insd importan[a barierelor de tot felul gi rdspindirea analogd a subgenurilor, genurilor gi familiilor. In privin(a diferitelor specii apar{inind unui aceluia;i gen, care potrivit teoriei noastre s-au rdspindit pornind dintr-o singur[ sursd de origine, dificultdlile nu sint de loc de neinvins dacd, facem aceleagi rezerve ca mai sus cu privire la ignoranla noastrl gi dacd ne amintim cd unele forme de via{6 s-au schimbat foarte incet, avind la dispozilie perioade enorme de timp pentru migra{ia lor; desigur cd aceste greutali de explicare, ca gi cele cu privire la indivizii din aceea;i specie, sint adesea mari. Pentru a exemplifica efectele schimbdrilor climatice asupra rlspindirii, am incercat s5 ardt cit de important a fost rolul jucat de perioada glaciard,, care a afectat chiar gi regiunile ecuatoriale, si care, in decursul alternS.rilor de frig la nord gi la sud, a permis amestecarca organismelor din emisfere opuse, ldsind unele forme e;uate pe virfurile de munte din toate pdr{ile lumii. Am discutat apoi mai pe larg mrjloacele de rispindire ale organismelor de apd dulce, ardtind cu acesi prilej cit de diversificate sint mijloacele intimpldtoare de transport. Dac[ nu intilnim greut5li de neinvins cind admitem cd in decursul perioadelor indelungi de timp to{i indivizii unei aceleiagi specii sau ai diverselor specii apar{inind aceluiagi gen, au provenit dintr-o singurd sursd, atunci toate faptele mari gi importante ale rdspindirii geografice se explicd cu ajutorul teoriei migra{iei, impreund cu modificdrile ulterioare gi cu inrnullirea formelor noi. Putem inlelege astfel marea insemndtate a barierelor', de uscat sau de apd, nu numai in ceea ce privegte separarea dar chiar gi in constituirea diieritelor provincii zoologice 9i botanice. De aici putem inf elege ;i concentrarea speciilor inrudite, inlduntrul aceloragi suprafe!e, preeum gi de ce sub diferite latitudini, de pilda in America de sud, locuitorii cimpiilor gi ai mun{ilor, ar pddurilor mla;tinilor gi degerturilor, sint legaJi intre ei intr-un mod atit de misterios, fiind de asemenea legali gi cu organismele dispirute, care locuiau odinioard pe acest continent. Dacd. ne gindim ci rela{iile reciproce de la organism la organism sint de cea mai mare importan{i putem in{elege de ce dou[ regiuni, care au aproape aceleagi condilii fizice, pot fi adesea populate de forme de via!6 foarte diferite. Intr-adevdr, dacd (inem seamA de lungimea timpului scnrs de cind colonigtii au pdtruns intr-una din regiuni sau chiar in ambele, dacd tinem seamd de natura comllnica{iilor care au permis ca sd intre numai anumite forme si nu altele in numdr mai mare sau mai mic; de concurenfa pe care au trebuit sd o susfind intre ele sau cu formele bdgtinaqe formele nou intrate, linind seamd de aptitudinea imigranfilor de a varra mai mult sau mai pu{in rapid, vor rezulta, in cele dou[ sau mai multe regiuni, independent de condiliile lor fizice, condifii de viald, infinit de diversificate, va exista o sumd, aproape infinitd de acfiuni gi reacJiuni organice gi vom gdsi unele grupe de fiin{e mult modificate, iar altele doar pu{in modificate, unele dezvoltate in foarte mare nnmdr, iar altele in numir restrins, lucru pe care il gdsim in marile gi diversele provincii geografice ale lumii. Pe baza acelorasi principii putem in{elege, dupd cum m-am strdduit sd ardt, de ce insulele oceanice au pufini locuitori, iar dintre acestia, o mare propor{ie este endemicd sau particulard insulei ; de ce in funclie de mijloacele de migralie, un grup de fiin{e cuprinde numai specii particulare, in timp ce alt grup chiar din aceeagi clasd are toate speciile comune cu cele dintr-o regiune invecinatd a lumii. Putem lnfelege de ce grupe intregi de organisme, ca batracienii gi mamiferele teresA

RiSl'i\ DIIrll \ aiE0(lIt,\rl(l'i lurmare)

JCC

tre lipsesc din insulele oceanice, in timp ce insulele cele matizolate posedi.totugi speciile lor particulare de mamifere aeriene sau lilieci. Putem in{elege de ce in insule, eiistd unele relalii intre prezenla mamiferelor intr-o stare mai mult sau mai pulin modificat[ gi adincimea mdrii intre aceste insule si uscatul principal. Putem infelege de asemenea, in mod clar, de ce to(i locuitorii unui arhipelag, degi formind specii deosebite in diferitele insulile, sint indeaproape inrudili cu ei, gi sint de asemenea inrudili dar mai pulin indeaproape, cu cei de pe continentul cel mai apropiat sau de pe alt centru de unde ar fi putut proveni imigranlii. Putem in{elege, atunci cind existd specii foarte indeaproape inrudite sau inlocuitoare in doud regiuni oricit de distan{ate intre ele, de ce se vor gdsi intotdeauna unele specii aproape identice.

Dup[ cum a ar/atat adeseori defunctul Edward Forbes, existd un paralelism izbitor intre legitre vietii in timp gi spa{iu, legile care guverneazi succesiunea formelor din timpurile trecute fiind aproape aceleagi cu cele care guverneazd astdzi deosebirile dlntre diferitele regiuni. Acest lucru rezuitd din multe fapte. Durata fiecdrei spec;i sau grup <ie specii este continud in timp ; aparentele exc_eptii d9 la regulS sint atit de pufine, incit pot fi atribr-rite fdrd, teamd de a gregi faptului cd nu am descoperit incd intr-un depozit intermediar anumite forme absente in acesta, dar care pot fi gdsite deasupra sau sub el. In ceea ce privegte spaliul, trebuie si ludm drept regul[ generald neindoielnici faptul cd suprafa\a locuitd de o singurd specie sau de un grup de specii este continud, iar excep{iile, care nu sint rare, pot fi explicate, dup[ cum am incercat sI ardt, prin migralii anterioare efectuate in imprejuriri diferite sau prin mijloace de transp_ort intimplStoare squ prin faptul cdipecia a pierit in regiunile intermediare. Speciile si grupele de specii igi au.pungtelelor de dezvoltare maxim[ in timp;i spaliu. Grupele de specii, care trdiesc in aceeagi perioad[ de timp sau triiesc in aceeagi regiune, se caracterrzeazd adesea prin irdsdturi comune neinsemnate, de sculpttrrd sau culoare. Privind 7a lunga succesiune a epocilor trecute sau la provinciile depd ftafie din lume, constatdm cd, in anumite claie, speciile se deosebesc doar pulin unele de altele, in timp ce in altd clasd sau numai intr-o secfiune diferitd din acelagi ordin, speciile se deosebesc mult intre ele. Atit in timp cit gi in spafiu, reprezentanlii cu organizafie inferioard, din fiecare clasd, se schimbi in general mai pufin Cecit cei cu organiza(ie superioarl ; dar in ambele ci:azurt existd exceplii de la regulS. Dupd teoria noastr6, aceste diferite relafii in timp 9i spaliu pot fi explicate, deoarece, fie cd privim la formele de via!6 inrudite care i-au schimbat in decursul diferitelor epoci, fie cd privim la gele care s-au schimbat dupd ce au migrat in regiuni indeprartate, constatdm cd in ambele cazuri ele sint legate prin obignuitul lan! al generaliilor; in ambele cazuri,_.legile variaiiei au fost aceleagi, iar modificdrile au fost acumulate prin aceleagi mijloace ale selec{iei naturale.

CAPITOLUL

AFINITATILE RECIPROCE DINTRE ORGANISME; MORFOLOGIE, EMBRIOLOGIE; ORGANE RUDIMENTARE Clasificarea, grupe subordonate altor grupe - Sistemul natural - Reguli ,ti diJlcultdgi in clasificare, explicate prin teoria descenden{ei cu modificdri - Clasificarea varietdlilor * Descendenya este totdearma folositti tn clasifcare - Caractere dnaloge sau de adaptare Afnitdti generale, complexe Si radiante - Extincyia separd Si de.fineSte grupele - Morfologia, compara(ie intre reprezentan{ii aceleia;i clase, intre pdr{ile aceluiasi individ - Embriologia, Iegile ei explicate prin variayii care nu survin Ia o vtrstri timpurie Si care sint moStenite la o virstd corespurtzdtonre ' Organele rudimentare, explicarea originii lor- Rezumat

CLASIFICAREA Se gtie cd din cele mai indepartate perioade ale istoriei lumii organismele seamind intre ele in grade descrescinde, astfel incit se pot clasifica in grupe subordonate altor grupe. Aceastd clasificare nu este arbitrar[ cum e de pildi gruparea stelelor in constela(ii. Existen{a E'upelor ar fi avui o semnifica{ie simpl6, dacd un

grup ar fi fost adaptat exclusiv viefii terestre, iar un altul vie{ii acvatice ; unul adaptat la hrana animal6, cel5lalt la hrana vegetala ;. a.m.d.; dar in realitate lucrurile stau cu totul altfel, clci se gtie bine cit de des se deosebesc prin modul lor de via(5 chiar reprezentan{ii unui aceluiagi subgrup. in capitolele Ii gi IV, consacrate variafiei gi selecliei naturale, am incercat sd ardt c[ in fiecare regiune variazd, cel mai mult tocmai specia dominant[, care are rlspindirea cea mai largd",.este cea mai frecventd gi mai comunA ;i apar{ine genului celui mai cuprinz[tor din fiecare clas6. Varietalile sau speciile incipiente, produse astfel, se transformd in cele din urmd in specii noi gi deosebite; iar acestea, pe baza principiului ereclit6{ii,. tind.sd prodlrce alte specii noi ;i dominante. Prin urmare, grupele care sint astdzi man gi care cuprind in general rnulte specii dominante, tind sd se ciezvolte crescind tot mai mult in volum. Am incercat sd ardt, mai departe, c6, deoarece descendenfii variabili ai fiecirei specii incearcd sd ocupe locuri cit mai multe gi mai diferite cu putinla in economia naturii ei tind in mod constant sd formeze caractere divergente. Aceasti din trrmf, concluzie se intemeiazd atit pe observarea unei mari diversitd{i de forme care, in orice regiune restrinsd, intrd in cea mai aprigd concurenld, cit ;i pe anumite fapte privitoare la aclimatizare.

ORI

GINIlA SI,I'(.I ILOIT

Am incercat de asemenea sd ardt cd la formele care crese numeric gi diverg irr privin!a caracterelor, existd o tendin{5 constantd de a inlocui extermina formele ;i precedente, mai pufin divergente gi rnai pufin perfec{ionate. Rog pe cititor sd priteasci .diagrama explicatd mai inainte gi care ilustreazd acliunei acestor diferite principii; el va constata ca pe un rezultat inevitabil faptul cd descenden{ii mociifica{i, nrovenind dintr-un singur strdmog, se despart in grupe subordonate altor grupe. ln ciiagr?*u fiecare literd din linii ..u *ui de sus "poate reprezenta un g.n .irprinzind mai multe specii; iar totalitatea genului de-a lungul acestei liniilituata cel mai sus formeazd impreund o clasd, deoarece tofi descind dintr-un singur pdrilte inilial 9i, in cons-ecin{d, _au mostenit ceva in comun. Dar cele trei genuridin stinga

cliagramei posed5, conforrn aceluia;i principiu, rnai multe trdslturi comune -gi tbnneazd. o subfamilie, deosebitd de cea urmdtcare situatd rnai la dreapta, care cuprinde doud genuri gi.este divergentd dintr-un pdrinte comun, ia a cincei tr:eaptl cJe descendenfd. Aceste cinci genuri au de asemenea trdsituri comune, degi mai puline decit atunci cind sint grupate in subfamilii; ele formeaz[ o familie disfinctd ^de'ceu clre con{ine cele .trei genuri situate gi mai departe spre dreapta gi care au cotit divergent la o perioad[ mai timpurie. Iar toate aceste genuri, care descind din (A), formeazd, un ordin deosebit de genurile care descind din (I). Asadar, avem aici mai multe specii care descind dintr-un singur str[mog, grupate in genuri ; iar genurile sint grupate in subfamilii, familii gi ordine, toate cupiinse inti-o singurd mare clasd. Astfel se explicd, dupd mine, grandiosul fapt al suborclondrii naturile a organismelor in grupe subordonate altor grupe, fapt care din cau zd, cd este obignttit nu ne impresioneazTa intotdeauna suficient. Fdr[ indoialir ch organismele, ca ;i alte obiecte, pot fi clasificate in mai multe f'eluri: fie in mocl artificial, pe baza unor caractere izolate, fie mai natural pe baza unui numf,r de caractere. $tim de exemplu, cd mineralele 9i sr-rbstanfele elementare pot fi clasificate astfel. ln acest ,?t, desigur, nu existd nici o legdturd intre clasificare gi succesiunea genealogicl gi nu se poate atribui nici unei cauze ci ele se agazd, in grupe . La organisme insd lucrurile stau altfel: pirerea expusd mai slls concordS. cu imp[rfirea lor naturald in grupe subordonate altor grupe, gi niciodatd nu s-a incercat sd se dea o altd, explicalie acestui fapt. DupI cum am vdzut, naturaligtii incearcd s[ aranjeze speciile, genurile ;i familiile din fiecare clasd dupd ceea ce se numegte Sisternul Natural. Darle se in{elege pril.acest sistem ? Unii autori il considerd drept o simpld schemd pentru gruparca obiectelor vii care se aseamS.nd cel mai mult intre ele gi pentru separarea celor cate sint cel mai diferite ; sau drept o metodd artificialS, pentrll enun tarea, cit mai concis[ cu putintd, a unor propozi{ii generale -adicd redarea intr-o singurl propozi{iune a caracterelor comune de pild[ tuturor mamiferelor, in altd propozitri-si une a celor comune tuturor carnivorelor, in alta a celor comune genului Ciine apoi, addugind o singurd propoziliune, redarea descrierii complete a fiecdrei forme de ciine. Ingeniozitatea;i utilitatea acestui sistem sint indiscutabile. I\{ul{i naturaIigti cred insd cd Sistemul Natural inseamn[ ceva mai mult ; ei cred cd'dezvdluie planul Creatorului ; dar atit timp cit nu se specific[ dacd este vorba de o ordine in timp sau in spaliu sau in ambele, sau ce anume se infelege prin planul Creato1ului, mi se pare c[ prin aceasta nu se adaug[ nimic cunogtinlelor noastre. Expresii ca faimosul dicton al lui Linnaeus, atit de adesea repetat sub o formd mai mult sau mai pu{in ascunsS, si anume cd nu caracterele fac genul, ci genul dd caracterele,

^I.'INTTATILE

N F:CIP11(-}(]!]

DIN'IHF)

implici, pare-se, faptul cd in clasificdrile noastre

(,TI (iANISM14

este cuprinsd o

337

leg[turi mai adincl

decit simpla asemdnare. Cred cd aga gi este, iar comunitatea descendenfei - singura cauzd cunoscutd a asemdndrii dintre organisme - constituie tocmai legdtura care, tlegi obselvatd prin intelmeciiul unor grade variate de modificare, ni se dezvdluie par!ial in clasificdrile ncastre. ,'',ciac[ Sd exatnindm acum regulile urmate in clasificare cit 9i dificultdlile intilnite, se admite c[ prin clasificare se d5 sau un plan de creafie necunoscut sau o simpla schemd pentru enunfarea de propozifiuni generale gi de a$ezare impreund a formelo/celor mai asemdndtoare intre ele. S-ar fi putut crede (gi s-a crezut in trecut) cil acele p[r!i ale structurii care determind modurile de viald cit gi locul general al fiecdrei fiinle in economia naturii, ar fi de foarte mare importan{d in clasificare. Nimic mai fais - nimeni nu considerd c[ asemdnarea extern[ dintre un goarece. gi un chilcan, dintre un dugong .$i o. balen5, dintre baleni gi pegte, ar avea vreo importanld. Aceste asemdndri, Cegi atit de intim legate cu intregul mod

organismului, sint considerate ca simple << caractere adaptive sau analoge )), si vom reveni asupra examinlrii acestor aserndndri. Se poate enunla chiar ca o reguld generald faptul cd o parte oarecare a organizdrii este cu atit mai importantd pentru clasificare cu cit are mai pu{ine iegdturi cu particularitdliie modului de via\d. A$a de pildd, vorbind despre dugong Cwen spune : Am considerat totieauna organele ge neratcare cele mai inde p drlat le gate ce rncdul de via{6 ;i de hrana unui animal, ca prezentinci cele rnai clare inciicalii asupra aflnitdlilor sale adevdrate. Mcdificdrile acestcr argane ne cl'erd o ;ans6 mai micd de a lua in mod gregit un caracter pur gi simplu adaptiv drept unui esenlial>. Cit de remarcabil este faptul cd la plante organele vegetative, de care Cepinde nutrilia ,si viala 1or, eLl c micd importan![ pentru clasilicare, in timp ce siminta $i embrionul sint de o importan{d covirgitcare ! Acelagi lucru l-am vdznt cu privire la anumite caractere morfologice care nu sint importante func{ional, dar care au adesea cea mai mare utilitate pentru clasificare. Aceasta ciepincie de constanfa lor la multe grupe inrudite; iar constan\a lor, la rindul ei, Cepincle rnai ales de faplul cd selecfia natural[ nu le pl,streazd, gi nu le acumuleazd variafiiie, deoarece ea nu aclioneazd decit asupra caracterelor care pot prezenta vreo utilitate. Un fapt care dovedegte c6 sirnpla importanlb fiziologicd, a unui organ nu-i determind ;i valoarea pe care o poate avea din punctul de vedere al clasificdrii este c[, in grllpe inrudite, unde acelagi organ are - dupi toate aparen{ele - aproape aceea;i valoare fiziologicS, valoarea sa din punctul de vedere al clasificdrii este toarte ciiferitd. Nu existd naturalist care sd fi lucrat mult timp cu un grup ;i sd nu fi fost izbit de acest fapt ; aproape toli autorii l-au confirmat intru totul in scrierile Ior. Este suficient sd ne referim la cuvintele unui mare specialist in materie, Robert Brown, caile vorbind ciespre antrmite clrgane ale Proteaceelor, spune cd impofianla lcir genericd << ca ;i aceea a tuturor pdrlilor lor, gi, dupd cum bdnuiesc nu numai iri aceast[ familie, ci in orice familie natural[, este foarte neegald gi in unele cazuri pare a fi disp6rut cu cesaviisire >. in alta luciare, el sFune ciJasemenea c[ genurile Connaraceelor < clifera prin orezenla mai multor ovare, prin existenla sau lipsa albumenului, prin estiva{ia 1) imbricetS sau valvatl,. Oricare din aceste caractere, luat izolat, es're adesea de o iniportan{5 mai muit decit genericd, de;i luate toate

de via\d

1) E:s'rivaliu a$czarea frunzc!<;r -

Noia tracl. :;CJ

mugurele

fioral, linindu-se

searna de raportul dintre fmnze (foliole)

I (i IN T.],A SPN('II1,O R

laolaltd ele apar ca fiind insuficiente pentru a deosebi genul Cnestis de genul ColnarLts r). SA dIm un exemplu de insecte. Dupd cunl a rernarcat Westwood,la una din marile diviziuni ale Hymenopterelor', antenele au o structurd din cele mai constante : la aitd diviziune, antenele se deosebesc mult gi diferenlele au o valoare cu totul secundar5. pentru ciasificare ; totugi nimeni nu va spune cd in aceste doud diviziuni ale aceluiagi ordin antenele au o importanld, fiziologica neegald. Se pot cita nenumlrate exemple despre importanfa variabil5 pentiu clasificare a unui aceluiasi organ_important \a un acelagi grup de fiin{e. De asemenea, nimeni nu va susfine ci organele rudimentare sau atrofiate au o mare importanfd. fiziologic5 sau vitald; totugi nu existd indoial5 cd organele in aceastd stare au adeseori mare valoare pentru clasificare. Nimeni nu va contesta faptul ca dinlii rudimentari ai maxilarelor superioare ale rumegdtoarelor tinere cit ;i anumite oase ru Cimentare ale picioarelor lor sint foarte utile pentru a ardta strinsa afinitate dintre rumeg[toare gi Pachyderme. Robert Erown a insistat mult asupra faptului cd' pozitria florilor rudimentare este de cea mai mare importanfd in clasificarea gramineelor. . Se pot_ cita numeroase exemple de caractere derivate cJin par{i care trebuie

ccnsidetate de cea mai micl importan[d, fiziologicd.,dar care sint universal admise ca foarte utile in definirea unor grupe intregi. Asifel sint: prezenla sau absenfa unui orificiu Ce cornunicare intre ndri gi cavitatea bucald, singuiul caracter care deosebeqte in mod absolut, dupl Olven, pe;tii de reptile; deschiderea unghiului manclibular'la marsupiale; modul de_ piiere a aripilor la insecte; culoarea la anumite alge: pubescen{a anumitor pdrfi florale la graminee; natura inveligului dermei -- pai sai pene la vertebrate. I)acd Ornithorh.l;ncltus ar fi fost acoperit cu pene in loc cie pir, acest caracter erterior ;i neinsemnat ar fi fbst considerat de naturaligti ca un ajutor important in determinarea gra<lului de afinitate cu pisdrile al o..rt.i stranii nin1.. Impcrtalta trrentru clasificare a caracterelor neinsemnate depinde mai afes de faptul coreldrii lor cu multe alte caractere mai mult sau mai puiln importante. Intr-adevlr vaicarea unui agregat de caractere este foarte evidentd i" istoria naturalS. De acee.a, {tpa cllll1 s-a remarcat adesea, o specie poate sd se depdrteze de rudele sale prin diferite caractere, toate avind o mare importan{d fiziologica gi avind o predominare aproape general5 gi totugi si nu ne lase nici o indoiald asupra locului unde urmeaz[ a fi clasificat5. De aceea s-a constatat cd o clasificarebazatdpe un singur caracter, oricit de irnportant ar fi el, a dat intotdeauna gre$; deoarece nici o parte a arganiza{iei nu este invariabil constanti. Importania unui agregat de caractere, chiar cind nici unul din ele nu este esenlial,-explicd aforismulenunlat cle Linnaeus, ;i anume cd nu carActerele dau genul, ci genul de caracterele; deoarece aceast6 afirmafie pare intemeiatd pe aprecierea multor puncte neinsemnate de asemdnare, pre? mici pentrti a putea fi definite. Unele plante aparlinind Malpighiaceelor au _flori ccrnplete gi flori rudimentarc; ia aceitea din urmd, dupa cum a remarcat A. de Jussieu, ((cea mai mare parte din caracterele proprii speciei, genului, iamiliei, clasei, dispar ;i ili r?d astfel de clasificarea noaltrd >. De;i Aipicarpa a produs in Franta, timp de mai mulli ani, numai asemenea flori iudimentare. depdrtindri-se ln mod uimitor intr-o serie din cele mai importante particul aritdg"i ale structurii cie tipul propriu al ordinului, totugi d-l Richard aafirmat in mocl judi.iol, ciupa cum obser"v5Jussieu, cd acest gen trebuie totu;i menlinut printre lvtalpighiacee. Acest exernplu ilustreazd bine spiritul clasificarilor noastre.

I.'

I'I'i

TI t,

(;

I Pn

( ) (;

Nt'lt E o li r..\

-r*

I S Il U

;JBf,

In practicd, atunci cind

natr.rraligtii lucreazd, ei nu se preocupd de valoarea fiziologicd a caracterelor pe care le folosesc pentru a defini un grup sau pentru a localiza vreo specie particular[. Dacd g[sesc un caracter aproape uniform si comun unui mare numdr de forme si care nu este insd comun altor forme, ei il folosesc ca avind o mare valoare ; daca este comun unui numdr mai mic, il consideri ca avind o valoare secundarS" Acest principiu a fost recunoscut fdti$ de cdtre unii naturaligti ca fiind cel just; nimeni n-a exprimat aceasta mai clar dec?t excelentul botanist. Aug. St. Hilaire. Atunci c?nd caractere diferite dar neimportante se gdsesc intotcleauna irnbinate degi nu se poate descoperi vreo leg5.turd aparentd intre ele, li se acord[ totugi o valoare deosebite. Deoarece in majoritatea grupelor de animale se gisesc organe importante -_ ca acelea servind pentru punerea in circulalie a singelui, pentru aerisirea lui sau cele servind pentru propagarea speciei -- cu caractere aproape uniforme, ele sint privite ca fiind de mare utilitate pentru clasificare: dar in unele grupe, toate aceste organe de cea mai mare importanld vitald, ofera caractere de valoare cu totul subordonatA. Astfel, dupd cum a remarcat recent Fritz Miiller, in acelagi grup de Crustacei, genul Cypridina are inimd, in timp ce dou[ genuri indeaproape inrr-rdite - Cypris gi Clytheree, rru posedd acest organ : o specie de Cy,pridina are branhii bine dezvoltate, iar altd, specie este lipsita de branhii. Deoarece clasificarea cuprinde, desigur, toate virstele, se in{elege de ce caracterele embrionului vor trebui s5 prezinte aceeasi importanld cu ale adr-rltului. Dar prin prisma punctului de vedere obi;nuit nu este de loc clar de ce structura embrionului ar fi mai importanti decit aceea a adultului, care joacd un rol deplin in economia naturii. Naturaligti cu renurne, ca Milne-Edwards gi Agassiz, au subliniat insd cu tdrie c[ tris[turile embriologice s;int cele mai importante, iar aceastd teorie a fost admisa tn general ca fiind adevdratd. Totugi, importanla caracterelcr embrion are a fost uneori exageratir, datorit[ f aptului cri nu au fost excluse caracterele adaptive ale larvei; pentru a dovedi acest lucru, Fritz Mtiller a aranjat marea clasl a Crustaceelor numai pe baza caracterelor ernbrionare, iar rezultatul nu s-a dovedit a fi natural. Dar este neindoielnic cd trdsdturile embrionare, excluzind caracterele larvare, prezintd cea mai mare importanld pentru clasificare, nu numai la animale dar gi la plante. Astfel, principalele lmpar{iri ale plantelor cu flori se bazeazd pe deosebiri in embrion - numdrul gi pozilia cotiledoanelor;i rnodul de dezvoltare a plumulei gi radiculei. Vom vedea indatd de ce aceste caractere au o asemeneir importanli pentru clasificare, dacd se line seamd cf, sistemul natural e construit genealogic.

Clasific[rile noastre sint adeseori nuternic influentate de siruri de afinitdti. Nu este nrmic mai ugor decit sd definim o serie de caractere comune tuturor p[sririlor: dar la crustacei, orice definire asem[ndtoare a fost pina in prezent imposibila. F.xistd crustacei, ageza{i la capetele opuse ale seriei, care nu all nici un caracter comun: totugi, speciile situate la amhele capete, fiind vddit inrudite cu altele, iar acestea cu altele, 9i a;a mai departe, pot fi reclrnoscute ca dparlinind fira echivoc acestei clase de Articulate. Rispindirea geograficd a fost folcsitd adesea in clasificare, degi poate nu intru totul logic, in special la grupe foarte mari de forme indeaproape inrudite. Temminck insistd asupra utiliffitii sau chiar necesitd{ii acestei metode pentru annmite srripe de pdsdri; el a fost urmat de o serie de entomologi ;i botani;ti.

0RIGINIIA SPI]CIILOR

o+u A

In sfirgit, valoarea comparativd a diferitelor grupe de specii, ca ordinele, subordinele, familiile, subfamiliile ;i genurile, pare sd fie, cel pulin pind in prezent, arbitrard in cea mai mare parte. O serie dintre cei mai buni bolani,sti, ca d-l Bentham 9_.a. au insistat.mult asupra acestei valori arbitrare. Pentru plante si insecte pot fi date exentple de grupe.,clasificate de naturali;ti cu experienla mai-intii ca simple genuri, apoi ca subfamilii sau familii ; acest lucru a fost posibil nu pentru cd cerietdri ulterioare au descoperit decsebiri structuraie importante, trecufe la inceput cu v.ed9rgl ci pentru cd au fost descoperite ulterior numeroase specii inrudite, prezentind diferite grade de deosebiri mici. Toate regulile de mai sus cit gi ajutoarele gi greutdlile in clasificare se pot explica, dac[ nu mi. il;.t prea mult, admilind cd Sistemtil Natural este bazat pe descendgnta cu modificdri ; admilind cd, diferitele caractere pe care naturali;tii le considerd ca vddind afinitdli reale intre doud sau mai multe specii, sint tocmai ce.le mogtenite de la un pdrinte comun, orice clasificare adevd ratd fiina genealogicd ; admilind de asemenea cd, legdtura ascunsi pe care naturaligtii au cdutat-o inhod incongtient, constd in comunitatea descenden{ei ;i nu in vreun plan de crea{ie necunoscut sau in enun{area unor propozifii generale ori in simpla punere laolaltd ;i separare a unor obiecte mai mult sau mai pulin asemindtoare. Trebuie si explic ins[ mai pe Iarg ce inleleg prin cuvintele de mai sus. Cred cd aran.iamentul grupelor in fiecare clasd, in subordondri ;i relalii reciproce reale, pentru a fi natural, trebuie si fie strict genealogic ; dar cd cuantumlzl deosebirilor in diferitele ramuri ;i grupe cAre, degi sint in acelagi grad de rudenie fa![ cle strimogul lor comun, poate diferi mult, datoriti feluritelor grade de modificare pe care ele le-au suferit. Acest lucru este exprimat prin clasiflcarea formelor in genuii, familii, secliuni sau ordine diferite. Cititorul va in{elege mai bine cele spuse, daci se va referi la diagrarna din capitolul al patrulea. Sd presupLlnem ca literile A-L reprezinti genuri inruCite care au existat ln epoca siluriand gi care descind dintr-o formi gi rnai veche inc6. La trei din aceste genuri (A, ^F gi /) o specie a transmis descendenli modificafi pin[ in ziua de astdzi, reprezenta{i prin cele cincisprezece genuri (oto lu zla) de pe linia orizontald cea mai de sus. ln prezent, to{i acegti dEscendenli modific ali ai unei singure specii sint inrudili prin singe sau descendenld la aceiats.i graq ; ei pot fi denumili metaforic veri in aceeagi milioninre de grad ; totugi ei se deosebesc mult ,si in grade diferite intre ei. Formele care descind din A, in prezent divizate in dou6 sau trei familii, constituie un ordin distinct fa{a de cele care descind din I de asemenea divizat in doud familii. Speciile existente care descind din A nu pot fi clasificate in acelagi gen cu pdrintele lor, A, dupd, cum nici cele care descind din / cu pdrintele lor 1. Dar genul existent .Fla poate fi presupus cd s-a modificat pufini d. aceea va fi clasificat irirpreund cu genul parental F; aga dupd cum un mic numdr de organisme inc5 in via!6 aparlin unor genuri siluriene. Astfel, irnportanfa comparativd a deosebirilor dintre aceste organisme, care posed6 aceeagi inrudire de singe, a ajuns sd fie foarte diferit5. Cq toate acestea, aranjarnentul lor genealogic rdrnine riguros adevdrat, nu numai pentru prezent, dar gi pentru fi:care perioadd succesivd de descenclen!6. To{i descendenlii modificafi ai lui A au rno$tenit desiEur cite ceva ccmun de la pdrintele lor comun, dupd cum vor fi mo;tenit gi toli descenden{ii lui /; la fel va fi gi cu fiecare ramurd subordonatl de descenden{i, la fiecare stadiu succesiv. Dacd, totu,si, presupunem ci vreun descendent din A sau din .f s-a modificatalit de mult incit gi-a pierdut orice urmd de

AFINTTATILE nECIPnOCE DINTRE On(}ANTSME

341

inrudire, in acest caz igi va pierde locul din sistemul natural, dupd cum se pare ci s-a intimplat cu unele, pu{ine, organisme existente. Toli descenden{ii genului F, de-a lungul intregii sale linii de descenden{d, se presupun a nu se fi modificat decit pu{in gi formeazd un singur gen. Dar acest gefl, degi foarte izolat, va mai ocupa incd pozilia lui intermediard proprie. Reprezentarea grupelor, a;a cum ne-o redd aici diagrama, intr-un singur plan, este mult prea simpld. Ramurile ar fi trebuit sd se resfire in toate direcfiile. Dacd numele grupelor ar fi fost scrise simplu intr-o serie liniard, reprezentarea lor ar fi fost gi mai pulin naturald, si este bine cunoscut faptul cd, afinitdlile pe care le descoperim in naturd prin^tre organism:le aceluiagi grup nu se pot reprezenta intr-o serie, pe un singur plan. In orinduirea sa, sistemul natural este genealogic, ca un pedigriu, dar cuantumul de modificare pe care l-au suferit diferitele grupe se exprimd clasificindu-le in diferite a$a numite genuri, subfamilii, familii, secfiuni, ordine gi clase. Ar fi poate util sd ilustrdm acest punct de vedere asupra clasificlrii prin exemplul limbilor. Dacd am poseda un arbore genealogic perfect al omenirii, orinduirea genealogicd a raselor umane ar oferi cea mai bund clasificare a diferitelor limbi vorbite astdzi in lume; gi dacd ar fi incluse toate limbile care au dispdrut, precum ;i toate dialectele intermediare ;i care se modificd cu incetul, acest aranjament ar fi singurul posibil. Se poateo totugi, ca unele limbi antice sd se fi alterat foarte pu{in gi si fi dat nastere la puline limbi noi, in timp ce altele s-au alterat mult datoriti rdspindirii, izoldrii ,si stadiului de civiliza\ie al diferitelor rase care descind din aceeagi origine, dind astfel nastere multor dialecte ;i limbi noi. Diferitele grade de deosebire dintre limbile aceluiagi grup vor trebui sd fie exprimate prin grupe subordonate altor grupe; dar aranjamentul propriu sau chiar singurul aranjament posibil va fi +ot cel genealogic ; si acesta va fi cu totul natural, deoarece va lega intre ele toate limbrle, dispdrute sau recente, prin cele mai strinse afinitali gi va exprima filialiunea gi originea fiecdrei limbi. Pentru confirmarea acestui punct de vedere, sd privim clasificarea varietdfilor, despre care se qtie sau se crede cd au descins dintr-o singurd specie. Aceste varietd{i sint grupate subordonindu-se speciei, iar subvarietdfile subordonindu-se variet5{ilor; in unele cazuri, ca la porunrbelul domestic, se disting gi diferite alte grade de deosebiri. in acest caz, se urmeazd, aproape aceleagi reguli, ca gi la clasificarea speciilor. Autorii au insistat asupra necesitdlii de a aranja varietdlile intr-un sistem natural in locul unuia artificial; de pildd, si nu clasificdm impreund doud varietdli de ananas numai pentru c[ fructele lor, adicd partea cea mai importantd,, se intimpld sd fie aproape identice ; nimeni nu pune napii suedezi la un loc cu cei obi;nui1i, degi tulpinile lor cdrnoase gi ingrogate sint atit de asemdndtoare. Orice parte care se constatdcd este cea mai constantd, e folositi pentru clasificarea varietd{ilor; astfel, marele agronom Marshall spune cd pentru clasificarea cornutelor sint foarte utiie coarnele, deoarece ele sint mai pulin variabile decit forma sau coloritul corpului etc. ; in schimb, la oi, coarnele sint mult mai pufin utile, fiind mai pufin constante. Cred cd in clasificarea varietdfilor, dacd am avea un pedigriu real, toatd lumea ar prefera o clasificare genealogicd ; ea a;i fost incercatd in unele cazuri. Putem fi siguri, indiferent dacd au avut loc mai multe sau mai pu{ine modificlri, cd principiul ereditSlii va reuni formele inrudite in cel mai mare numdr de puncte. Porumbeii jucdtori, degi unele subvarietdli diferd in privinla importantului caracter al lungimii ciocului, sint totugi grupali impreund,

{o t+_

(iINE:L SPnf,llI.()

deoarece au obiceiul comun de a face tumbe in aer; rasa cu ciocul mic 1) a pierdut aproape sau chiar complet acest obicei. Aceasta nu impiedica totugi ca ace;ti porumbei jucitori sd fie pdstrali in acela;i grup, deoarece sint inrudili prin singe gi se pseamdni pi sub alte aspecte. In ceea ce privegte speciile in stare naturalS, toii naturaligtii au introdus de fapt in clasiflcare descendenta, deoarece pe treapta cea mai inferioard a clasific[rii speciilor sint cuprinse ambele sexe, gi orice naturalist qtie cit de enornr pot s[ difere sexele in privinla celor mai importante caractere; cu mare greutate

se poate gasi vreun caracter comun masculilor adulli gi hermafrodililor unor anumili Cirripezi, ;i totugi nimeni nu se gindeste sd-i despartd,. De indat5 ce s-a aflat cI cele trei forme de orchidee Monachttnthus, lViyanthus qi Ceta,seturn, care rnai inainte au fost clasificate drept trei genuri distincte, apar uneori pe aceeagi plant[, ele au fost considerate imediat varietrili ; in prezent, bm fost in misur[ sI ar6t c[ sint formele mascule, feme]e gi hermafrodite ale aceleiagi specii. Naturaligtii includ intr-o singur5 specie diferitele stadii larvare ale aceluiagi individ, oricit de mult s-ar deosebi acestea atit intre ele cit gi fatlt de adult, gi tot astfel procedeazd ;i cu asa-numitele genera{ii alternante ale lui Steenstrup, care nu pot n considerate decit in mod teoretic ca formind un acelagi individ. Natr-rralistul mai include in specie formele monstruoase gi variet6{ile, nu fiindcd seamdnd parfial cu forma parentald,, ci fiindcd descind din ea. Deoarece descenden{a a fost universal utihzat[ pentru a clasifica impreund indivizii aceleiagi specii, de;i masculii,, femelele gi larvele sint adesea extrem de deosebili; deoarece descenden{a a fost utilizatd pentru a clasificii variet[{i care au suferit un anumit grad de modificare, uneori chiar considerabil, nu s-ar putea oare ca acelagi element al descendentii sa fi fost trtilizat in mod' incongtient pentru a grupa speciile in genuri, genurile in grupe superioare, iar totul in aga-numitul Sistem Natural ? Eu cred cd acest element a fost folosit in mod incongtient; gi numai astfel pot inlelege diversele reguli gi procedee urmate de cei mai buni sistematicieni. I)ecarece nu poseddm pedigrie scrise, sintem nevoili sd schil[m pe baza asemindrilor de orice fel comunitatea de descendenld. De aceea, alegem acele caractere care au cea mai micd posibilitate de a se fi modificat in funcfie de condiliile de via{d cdrora a fost expusi recent fiecare specie. Potrivit acestui punct de vedere, structurile rudimentare sint la fel de bune, sau chiar mai bune uneori, decit alte pirli ale organizaliei. Nu ne intereseazl, cit de ne?nsemnat poate n un caracter * fie el simpla inflexiune 'd unghiului unui maxilar, felul in care este pliatd arrpa unei insecte, dacd pielea este acoperitd de pdr sau de pene, daci se pdstreazd, la multe 9i deosebite specii, in special la acele care au un mod de trai foarte diferit, caracterul capdtd o mare valoare, deoarece nu putem explica prezenfa lui la atit de multe forme decit prin mogtenire de la un pirinte comLrn. In aceastd privin![ ne putem insela asupra unor puncte de structurd izolate, dar cind mai multe caractere, fie ele cit de neinsemnate, existd impreun[ intr-un grup mare de organisme cu obiceiuri diferite, putem n aproape siguri, bazali pe teoria .descendenlei, cd aceste caractere aLl fost mogtenite _ de la Lln strdmog comun ; si noi gtim cE asemenea caractere agregate au o valoare deosebitd in clasificare. I In

englezd

short face >>. - Notu trael.

FI NIT,\

TII,Ii

R E CIPN

T]E DI NTN E T'N G .\ NT

}TI

Putem infelege, aqadar, de ce o specie sau un grup de specii se poate dep[rta de rudele sale prin citeva caracteristici din cele mai importante qi totugi poate fi clasificat in mod just impreund cu acele specii. Acest lucru poate fi fdcut cu toati siguranfa, atit timp cit un numir suficient de caractere, oricit de neimportante. exprimd legdtura ascunsd a comunitalii de descenden{i. DouI forme pot sd nu aiba nici un caracter comun, dar daci sint totugi legate intre ele printr-un gir de grupe intermediare, putem imediat deduce comunitatea lor de descendeni5, ;i le putem pune pe toate in aceeagi clasd. Deoarece constatim cE organele de mare importanfd fiziologic[ - acelea care servesc la pdstrarea vie{ii in cele mai diferite condilii de existenJdL - sint in generai cele mai constante, le acorddm o deosebitd valoare ; dar dacd aceste organe, in alt grup sau secliune a unui grup, se deosebesc mult, le acorddm imediat o valoare mai redusd in clasificarea noastrd. Vom vedea mai departe de ce caracterele embriologice au o atit de mare importan{d pentru clasificare. Rdspindirea geograficd poate fi uneori folositi util pentru clasificarea genurilor mari, deoarece toate speciile aceluiagi gen, locuind o regiune distinctl .si izolat6, descind probabil din aceiagi p[rinfi. Asemdrtdri qnaloge. Pe baza celor expuse mai sus putem in{elege deosebirea foarte importantS dintre afinitafile reale gi asemdn[rile analcge sau Ce adeptare. Primul care a atras atenlia asupra acestui subiect a fost Lamarck, fiind urmat in mod constructiv de Macleay si al1ii. Asemdnarea in privinfa formei corpului 9i a membrelor anterioare in form[ de inotdtoare la dugong gi balenE, precum gi intre aceste doud ordine de mamifere gi pegti, este analogd. Tot astfel este asemdnarea d.intre un goarece;i un Sorex,care apar(in la doud ordine diferite;ca ;i asemdnarea, qi mai apropiatd inc5, asupra c[reia a insistat d-l Mivart, intre gcarece gi un mic animal marsurpial (Antechinus) din Australia. Toate aceste din urmd asemdndri cred ci pot fi explicate prin adaptare in urma migcdrilor active similare prin desi;uri ;i ierburi, cit gi ca adaptdri pentru ascunderea de du;mani. Printre insecte existd nenumdrate exemple similare; asl.fel Linnaeus, inselat de aparenlele externe, a clasat o iniecti homopterd ca molie. Ceva asemdnltor vedem chiar la varietAtile noastre domestice, ca de pildd la forma corpului izbitor de asemdndtoare a raselor ameliorate de porci chinezegti ,si comuni, care descind totugi din specii deosebite ; de asemenea in tulpinile ingrogate in mod similar ale napului comun gi ale celui suedez, degi sint forme specifice deosebite. Asemdnarea intre ogar (greyhound) gi calul de curse nu este mai extraorCinard decit analogiile care au fost expuse de unii autori 9i privesc animale foarte diferite. Pebaza punctului de vedere ci numai in mdsura in care dezvdluie descenden{a, caracterele au o importan[d reald pentru clasificare, putem in{ele-ue in mod clar de ce caracterele analoge sau de adaptare, degi de cea mai mare importan(i pentru buna stare a organismului, sint in cea mai mare parte fara valoare pentru sistematician. Animale apar{inind la doud linii de descendenld cu totul distincte au putut si se adapteze Llnor condiiii similare qi astfel au dobindit o strinsd asemdnare externd ; dar o astfel de asem5nare nu va dezvdlui inrudirea lor de singe, ci va tinde mai curind sd o ascundd. Putem in{elege astfel paradoxul aparent , cd aceleagi caractere sint analoge cind un grup este comparat cu altul, dar exprim[ afinitalile adevdrate numai cind sint comparali intre ei membrii aceluiaqi grup : astfel, forma corpului gi membrele in chip de inotdtoare sint analoge numai cind balenele sint comparate cu pegtii, fiind adaptdri pentru inotul in apd la ambele clase ; dar intre

:i { .rt1

{

()Il

lN E-.\ Sl'fiC I Il,o l{

diferili reprezentan{i ai familiei balenelor, forma corpului gi membrele lor in chip de inotdtoare prezintd caractere care exprimd afinitd1i reale, deoarece aceste pdrfi sint atit de asemindtoare in toat[ famiiia, incit nu ne putem indoi ci au fost mogtenite de la un strdmo; comun. Acelagi lucru gi cu pegtii. Se pot da numeroase exemple de asemilndri izbitoare la fiin{e foarte deosebite, intre par{i izalate sau organe care au fcst adaptate pentru aceleagi func{iuni. Un bun exempin il oferd strinsa aseminare dintre maxilarele ciinelui gi cele ale luptrlui din Tasmania sau Thylacirrus - anirnale care sint foarte deosebite in sistemul natural. Dar aceastd asemlnare este limitatd ia aspecte generale, cum ar fi proeminen{a caninilor gi forma incisivd a molarelor. in reafitate dinlii se cieosebesc mult : ciinele posedd pe maxilarele superioare cite patru premolari gi numai doi molari, pe cind Thylacinl{s are trei premolari gi patru molari. Molarii celor doud animale diferd de asemenea mult gi in ceea ce priveqte mf,rimea relativd gi structura. Denti{ia adultd este precedatd de o dentilie de lapte foarte deosebitS. Se poate desigur nega cd in ambele cazuri, pentru a sfigia carnea, dinlii au fost adaptatri prin selec{ia naturald a varia{iilor succesive ; dar mi se pare imposibil sd admit acest lucru intr-un caz gi sd-l neg in celdlalt. Sint mullumit cd o autoritate atit de mare ca profesorul Flower a ajuns la aceeagi concluzie. Cazurrle extraordinare ardtate intr-un capitol anterior, cu privire la unii pegti foarte diferili, posedind organe electrice) a unor insecte foarte diferite, posedind organe luminoase, qi a unor Orchidee qi Asclepiadacee avind mase polinice cu discuri lipicioase, itrtri in acelagi grup al asemlnlrilor analoge. Dar aceste cazuri sint atit de uimitoare incit au fost folosite ca dificult[1i sau ca obieclii impotriva teoriei noastre. In toate aceste cazurt pot fi descoperite unele deosebiri fundamentale ln cregterea sau dezvoltarea pdr{ilor gi in general in structura lor, tn stare de maturitate. Sfirgitul este acela;i, dar mijloacele, de,si par in mod superficial cd sint aceleagi, sint totugi esenlial deosebite. In aceste cazLtri a intrat adesea in joc principiul la care am fdcut aluzie mai sus prin termenul de variafie analog5; adicd faptul cd reprezentan{ii aceleiagi clase, deqi inmdili numai de departe, &u mogtenit atit de multe trisdturi comune in constitufia lor, incit sint apli sd varieze intr-un mod asemdndtor sub influen{a unor cauze excitante asemdn5toare ; iar acest lucru ii va ajuta in mod v6dit pentru dobindirea prin selec{ie naturald a unor pdrfi sau organe izbitor de asemdndtoare intre ele, indepenCent de mo;tenirea directd de la un strdmo; comun. Deoarece speciile aparlinind unor clase deosebite au fost adesea adaptate prin modificdri mici succesive la o via{d in condilii apiorpe similare, de exemplu, sd populeze cele trei elemente: uscatul, aerul gi apa - putem inlelege poate cum se face cd s-a observat uneori un paralelism numeric intre subgrupele unor clase deosebite. Un naturalist, impresionat de un peraielism de aceastl naturd, ridicind sau coborind in mod arbitrar valoarea grupelor in Ciferitele clase (gi toatd experienfa noastrd arutd, cd aprecierea lor este arbitrard), ar putea extinde cu ugurinla paralelismul pe o scari largd,; a$a au luat probabil na;tere clasificEritre septenare, cvinare, cvaternare gi ternare. Existd gi o altd categorie curioasi de cazuri in care marea asemdnare externd n-u depinde de adaptarea Ia un mod de viala asemdndtor, ci a fost dobinditd din motive de apdrare. MA refer la modul admirabil in care unii fluturi imitd alte specii cu totul deosebite, dup[ cum a ardtat pentru prima oard d-l Bates.

AFINITATIT,E NECIPiTOCB DIN'IItI] OIT(i,\NISITN

345

Acest excelent observator a ardtat c[ in unele regiuni din America de Sud unde abundd, de pildd, rciuri mari ale unei specii de lthomia, de multe ori se g[segte amestecat in acelagi roi un alt fluture, gi anume o specie de Leptalis; iar aceasta din urmd seamdnd, atit de mult cu lthontia la toate nuanfele qi dungile de culoare gi .chiar la forma aripilor,. incit d-l Bates, degi mergu 1te1t ;i .cu ochiul format prin unsprezece ani de colectare, se ingela mereu. Cind sint prinse gi comparate formele care imitd si cele care sint imitate, se constatd. cra ele se deosebesc in par{i esenliale ale structurii lcr gi cd aparfin nu numai unor genuri deosebite, dar adesea chiar unor familii deosebite. Daci acest mirnetism s-ar fi intimplat numai in unul sau doud" cazuri, s-ar fi putut trece peste el considerindri-l ca o coincidenld ciudatd. Dar dacd ne indepirtim de regiunea in care un Leptalis imttd un lthomia, putem gdsi altd, specie care imitd gi altd, specie care este imitat5, apar(inind aceloragi doud gcnuii, gi fiind la fel de asemdndtoare. in total sint enumeraie nu mai pulin de zece genuri, care includ specii care imitd al{i fluturi. Forma care imitd ;i forma care este imitatd, locuiesc intotdeauna in aceeagi regiune ; nu gdsim niciodatd un imitator care sd trdiascd departe de forma pe care o imitd. Forma cie il.sectd care imitd este in mod invariabil rard : cea imitatd trdieste de cele mai inultc ori in roiuri mari. in aceeagi regiune unde o specie de Leptalis imitd in mod des6virgit o lthomict, existd uneori alte Lepidoptere care imit[ aceeagi lthonlia^: prin urmare, in acela,si loc se constatd cd specii aparlinind la trei genuri de fluturi, ;i chiar o molie, seamdn6 foarte mult cu un fluture aparlinind unui al patr:rlea gen. IV[eritd o deosebita atenlie faptul cd multe din formele mimetice de Leptalis, ca gi formele imitate, se prezint6 intr-o serie gradatd de simple varietaf ale aceleiagi specii ; in timp ce alte forme sint neindoielnic specii deosebite. Dar se poate pune intrebarea de ce unele fcrme sint privite ca imitate, iar altele ca imitatoare ? D-l Bates, rdspunde in mod satisfdcdtor, ar[tind cd forma iniitatd pdstreazd, habitusul obi;nuit al grupului cdruia ii apar{ine, in timp ce ingel5torii ;i-au schimbat habitusul gi nu se mai aseamdnd cu rudele lor cele mai apropiate. De aici ajungem s[ cercetdm care este explicatia faptului cd unii fluturi gi molii imbracd atit de des habitusul unei alte forme cLl totul deosebite ; de ce spre nedumerirea naturaliqtilor s-a pretat oare natura la asemellea trucuri de teatru ? D-l Bates a gdsit, fdrd, indoiald, adevdrata expiica{ie. Fcrmele iniitate, care intotdeauna abundd ca num6r, scap[ de obicei in ma.re mdsur[ de exterminare, altfel nu ar putea exista in asemenea roiuri ; iar in prezent, s-au adunat un mare numdr de dovezi carc aratd, cd sint nepldcute la gust pentru pdsdri gi aite animale insectivore. Pe de altd parte, formele imitatoare, care locuiesc in aceeasi regiune, slnt comparativ rare ;i aparfin unor grupe rare, de aceea sint expuse pr-obabil, de obicei, vreuner primeldir, cbir a)tle), \rrhnd seama be m;rn'arril u-uia\ut \tp'ust de tofi fluturii, in trei sau patru generalii ei ar miguna in toaLd, lara. Or, dacd un reprezentant al uneia oin aceste grupe persecutate ,si rare imbracS un habitus atit de asemdndtor cu cel al unei specii atit de bine apdrate incit ingeald totdeauna ochii exersali ai unui entomolog, va putea inqela adesea ;i pdsirile rdpitoare ca gi insectele pr[ddtoare, scdpind astfel de la pieire. Se poate spune cd d-l Bates a surprins chiar procesul prin care imi'r"atorii au ajuns si semene atlt de mult cu cei imitali, deoarece a gdsit cd unele forme de Leptalis, care imitd atit de mulli alli fluturi, variazd, intr-un grad excep{ional de mare. Intr-un district existau mai multe varietdfi, dar dintre acestea numai una singurd semina, intr-o anumitd

'16

()NIGINEA SPECII],(}N

mdsurd, cu specia ccmun[ de ltltomia din acelagi district. in alt district se gdseau doud sau trei varietd.fi, dintre care una era mult mai comuni decit celelalte, imitlnd foarte mult o altd formi de lthomia. Pe baza unor asemenea fapte, d-l Bates conchide c[ Leptulis sint acelea care variazd, mai intii; gi dacd se intimpl5 ca o varietate s[ semene intr-un oare care grad cu oricare fluture comun locuind acelagi ciistrict, datorit5 asemdnlrii sale cu o specie infloritoare ;i nu prea persecutatS, aceastd varietate are o gansd mai mare de a scdpa de distrugerea de pe urma pEsdrilor rdpitoare gi a insectelor prdddtoare, fiind astfel mai adeseori apdratd; < gradele de asemdnare mai pulin perfecte sint eliminate la fiecare genera{ie si numai celelalte sint ldsate pentru a-gi perpetua specia >. in acest fel avem aici o admirabila ilustrare a selecliei naturale. D-nii Walla.ce gi Trimen au descris de asemenea mai multe cazuri la fel de irnpresionante privind imita[ia Ia lepidopterele arhipelagului malaiez gi din Africa gi la alte citeva insecte. D-l Wallace a gdsit de asemenea un caz asemindtor la pds5ri, dar nu avem nici un exempiu la patrupedele mari. Frecvenfa mult mai mare a imitaliei la insecte, fald de alte animale, este probabil consecin{a dimensiunilor lor mici; exceptind formele prevdzute cu un ac, insectele nu se pot apdra singure, gi nu am auzit sd existe vreun exemplu in care aceste specii sd imite alte ins-ecte, degi ele sint imitate; prin zbor insectele nu pot scdpa de animalele mai mari care le rninincd ; de aceea,, vorbind metaforic, ele sint silite sd recur gd, ca majoritatea creaturilor slabe, la ingelitorie ;i prefdcdtorie. Trebuie observat cd procesul de imitalie nu a inceput probabil niciodatir la forme foarte neasemlndtoare in privinf a coloritului. Dar incepind cu specii intrucitva asemlndtoare, se poate dobindi cea mai mare asemdnare, daci ea este de folos, prin mijloacele ardtate mai sus; iar dacd forma imitat[ a fost ulterior mcdificata treptat, indiferent prin ce factor, forma care imitd se va dezvolta ?n acela;i sens, si se va modifica aproape atit de mult, incit in cele din urmd va dobindi un aspect salr colorit intru totul asemindtor cu cel al celorlalli reprezentanfii farniliei cireia ii apar{ine. Cu toate acestea existd greut5li in aceastd privin{5, deoarece in unele cazuri este necesar si se presupund cd inainte de n fi aiuns la. actuala lor stare divergent5, reprezentanfii vechi, apar{inind unor diferite grllpe distincte, &u semdnat in mod lntimplStor cll un reprezentant al altui grup protejat, intr-o mdsurd suficientd ca si dobindeascd o protec{ie oarecare; aceasta a oferit baza pentru dobindirea ulterioarS. a celei mai perfecte asemdnIri.

Despre natura afinitalilor core leagd organismele tntre ele. Deoarece descenden{ii modificali ai speciilor dominante, aparfinind genurilor mai mari, tind si mogteneascd avantajele care au f[cut ca grupele lor sd fie mari gi p[rin{ii lor si domine, e aproape sigur cd ei se vor rdspindi in mod larg si ca vor ocupa tot mai multe locuri in economia naturii. Grupele mai mari si'mai dominante din fiecare clasd tind astfel sd creascd mereu in amploare: in c-onsecin{[ ele inlocuiesc multe grupe mai mici gi mai slabe. Putem astfel explica faptul c[ toate organismele, actuale gi dispdrute, sint cuprinse intr-un numdr mic cle 'ordine gi ?n si mai pufine clase. Un fapt impresionant pentru a ilustra cit de pu{ine sint grupele mari gi cit Ce larg sint ele rdspindite in lume, este constatarea cd descoperirea Australiei nu a addugat nici m[car o singurd insectd apar{inind unui

.\FINIT.lTll,ti

ITECIITROCE DINTIiIT ()n r;,\NtStlt1.1

34?-

nou grLlp mare ; iar in regnul vegetal, dup6 cum aflu de la dr. Hooker, a addugat numaiO dou[., sau trei familii mici. t r In capitolul despre < Succesiunea geologicd >> am incercat , bazat pe principiul c[ fiecare grup a ptezentat in general o divergen![ importantd, a caracterelor in decursul indelungatului proces de modificare, sd ardt cum se explici faptul cir formele de via[d. mai vechi preztntd adesea caractere in oarecare mdsurd intermediare intre grupele existente. Deoarece doar un numdr mic de forme vechi ;i intermediare au transmis pind in zilele noastre descendenli pufin modificali, acegtia constituie aga-numitele noastre specii aberante. Cu cit o formi este mai aberant5, cu atit mai mare trebuie sI fie numdrul formelor de legdtur[ care alt fost exterminate gi au dispdrut complet. intr-adevdr, existd our.iur. clovezi cb unele grupe aberante au fost greu incercate, pierind in parte, deoarece sint aproape totdeauna reprezentate prin specii extrem de puline ; iar aceste specii sint in general foarte diferite unele de altele, ceea ce implicd din nou extinclie. Genurile Ornithorhynchus qi Lepidosiren, de exemplu, nu ar fi fost mai pulin aberante, dacd fiecare ar fi fost reprezentat printr-o duzind de specii, in loc de a fi reprezentate printr-una singurl, ca astd,zi, sau prin doui sau trei. Cred cd putem explica acest fapt numai dac[ privim grupele aberante ca forme care au fost invinse de concurenli mai inzestrafi, pdstrindu-gi totugi incd un mic numdr de reprezentanfi, datoritd unor condilii neobi;nuit de favorabile. D-l Waterhouse a remarcat cd dac[ un reprezentant aparlinind unui grup de animale arati o afinitate tatd de un grup cn totul deosebit, ?n cele mai multe cazuri aceastd afinitate este.general5 gi nu speciald; astfel, dupd d-l Waterhouse, dintre toate Rozdtoarele Bizcacha 1) este cel mai aproape inrudit cu Marsupialele : dar in punctele in care se apropie de acest ordin, relaliile sale sint generale, adicd nu se apropie de nici o specie de Marsupial mai mult decit de alta. Cum aceste trds[turi de afinitate se considerd reale gi nu numai adaptive, ele trebuie sd concorde cu punctul nostru de vedere. al mogtenirii dintr-un strimog comun. De aceea, trebuie sd presupunem fie cd toate Roz[toarele, inclusiv Bizcacha, se trag dintr-un Marsupial strdvechi, care trebuie, fire;te, s[ fi fost mai mult sau mai pulin intermediar intre toate Marsupialele existente, fie c[ atit Rozltoarele cit gi Marsupialele se trag dintr-un str6mo; comun gi c[ de atunci ambele grupe ar"r suferit multe modificdri in direc(ii divergente. Din ambele puncte de vedere trebuie si presupunem cd Bizcacha a pdstrat, prin ereditate, mai mnlte din caracterele vechiului sdu strdmog decit celelalte Rozftoare gi de aceea, etr nu se inrudegte in mod special cu nici unul din Marsupialele existente, ci indirect cu toate sau aproape toate Marsupialele, pdstrind parfial. caracterul str6mo;ului lor comun sau al vreunui reprezentant vechi al grupr"rlui. Pe de altd parte, dintre toate IV{arsupialele, dupa cum a remarcat d-l Waterhouse, Phascolornys seamdnd cel mai mult, nu cu vreo specie anume, ci in general cu ordinul Rozdtoarelor. Totugi, in acest caz se poate banui in mod serios cd asemdnarea este numai analo gd, datoriti faptului cd Phascolomys s-a adaptat unui mod de viald asemdndtor cu cel al unui roz,'/ator. De Candolle senior 2) a facut observalii aproape asemdndtoare asupra naturii generale a afinitdlilor intre diferite familii de plante. r

L) Lagostontus. --' Nota trad. ') A. P, de Candolle. - Nota trad.

ORIGINEA SPECIII,ON

Pe baza principiului multiplicdrii gi divergenlei gradate a caracterelor speciilor care descind dintr-un strdmog comun, impreund cu pistrarea prin mogfenire

a unor caractere comune, putem inlelege afinit5{ile excesiv de complexe 9i multilaterale care leagd,- impreun[ toli membrii aceleiagi familii sau aceluiagi grup superior. Strdmogul comun al unei familii intregi, a.stdzi fardmilatd prin extiiclie in grupe _;i -sgbgrupe distincte, trebuie sd fi tranimis tuturor speliilof unele dintre caracterele iui, modificate in diferite feluri gi grade ; gi prin urmare ele vor fi inrudite intre ele prin linii de afinitate ocolite, avind diferite lungimi (dupa cum se po?.te vedea din. diagrama atit de des citatd), urcind in trecul de-a lungul unei serii de numerogi .inaintagi. .Tot aga cum este greu sd se arate inrudirea le singe dintre numerogii d_escendenfi ai vreunei familii vechi gi nobile chiar cu ajutorill unui arbore genealogic, ;i e aproape cu neputinld fard acest ajutor, putem inlelege extraordinara greutate pe care au intilnit-o naturaligtii cind au deicris, fdrd ajutorul unei diagrame, numeroasele afinit61i pe care le sezisau intre numerogii repiezentan\i vii qi dispdruli ai aceleiagi mari clase naturale. dup6. cum am vdzut in capitolul al patrulea, ajucat un rol impor^Extinclia, tant in conttlrarea gi ldrgirea intervalelor intre diferitele grup-e din fiecare ciasd. Putem astfel explica diferen{ierea unor clase intregi fatd, de altele : de exemplu a pdsdrilor fald de toate celelalte vertebrate - prin pdrerea cd multe forme veihi d.e viald au fost definitiv pierdute, forme prin care itrdmogii indep drta\i ai pasd-indep rilor au fost odinioard lega{i cu strdmogii drtafi ai ceiorlalte^ clase de vertebrate in acea vreme mai pulin diferenfiate. Foimele de viafd care au legat odinioatd, pe;tii cu batracienii au suferit mult mai pu{in de pe urma extincliei. Pieirea a afectat mai pu{in chiar unele clase intregi, de exemplu Crustaceii,' unde cele mai uimitor de diverse forme mai sint incd legate intre ele printr-un lan{ lung de afinit61i numai in parte intrerupt. Extinc{ia n-a fdcut decit sE contureze grupele : in nici un caz nu le-a creat ; c[ci dacd" fiecare formd care a trdit cindva pe acest pdmint ar reapare brusc, si ar fi cu totul imposibil sd se dea definilii care sd permitd deosebirea grupelor, totusi o clasificare naturalS sau cel pulin un aranjament natural ar fi posibil. Acest lucru se poate vedea dacd privim la diagramd ; literele de la A la L ar putea reprezenta unsprezece genuri siluiiene, din carE unele au produs grupe mari de descendenli modificafi, ale cdror verigi de legdturd pe fiecare ramurd principald ;i secundar6 sint inci in viafd ; iar aceite verigi (grup:e) nu sint mai mari decit cele intre varietdiiie existente. ln acest caz ar n cu- toiui imposibil sd se dea definilii prin care sd poatd fi deosebili diferilii membri ai diverselor grypg de rudele lor cele mai apropiate gi de descendenfii lor. Totugi, aranjamentnl din diagramd va fi incd valabil gi natural, deoarece, 'pe baza principiului ereditilii, toate formele care descind, de exemplu din A, vor avea unele trdiituri comllne . La un arbore putem deosebi cutare sau cutare ramurd, degi la punctul lor de bifurcalie ele se unesc gi se contopesc. Dupd cum am spus, ou putem defini diferitele grupe ; dar putem scoate in eviden(d tipuri sau forme reprezentind cele mai multe din caracterele fiecdrui grup, mare sau mic, 9i sd dAm astfel o idee generald despre valoarea deosebirilor dintre ele. Am putea ajunge la aceasta dacd am reu$i vreodatd si adundm toate formele unei clase care au trdit in timp ,si spafiu" Desigur cd nu vom reugi nicicind sd facem o coleclie atit de perfeCtl: cu toate acestea, in unele clase, tindem spre acest fel ; iar recent, Ivtilne-Edwards a insistat, intr-o interesantd lucrare, asupra marei importanfe a cunoagterii tipu-

A I.-I N I

1'A

TILE

r'c

rilor, indiferent daci putem sau nu

I t) Ir ( )(:

E Il I s- 1'11 l.:

()

Ir (i

A N I S 11

separa gi defini grupele cdrora aceste tipuri

apar{in.

In sfirsit, am vdzut cd seleclia naturald, care rezultd, din lupta pentru existenl6 gi care'aduce aproape inevitabil extinclia formelor gi divergenta taracterelor la descendenlii oric[rei specii parentale, explici aceastS trdsaturf mare ;i universala a afinitblilor tuturor organismelor ;i anume reunirea lor in grupe subordonate. Noi folosim elementul descendenlei pentru a clasifica intr-o singurl specie indivizi de ambele sexe gi de toate virstele, degi ei s-ar putea sI nu albd, decit puline caraetere comune ; noi folosim de asemenea descendenfa pentru clasificarea varietd{ilor recunoscute, oricit de rnult s-ar deosebi ele de pdrinfii lor; gi cred cd descendenfa este tocmai acea legdturd ascunsi pe care naturaligtii o in{eleg prin denumirea de Sistem Natural. Pe baza ideii cd sistemul natural este, in mdsura in care a fost perfectat, genealogic in privin{a aranjamentului sdu, cu gradele de deosebiri exprimate prin termenii de genuri, familii, ordine etc., putem inlelege regulile pe care trebuie si le urm[m in clasificare. Putem de asemenea infelege de ce apreciem unele asemdndri mai mult decit altele ; de ce folosim organe rudimentare gi inutile, sau altele de importanli fiziologici neinsemnatd ; de ce, cind gdsim relaliile dintre doud grupe, respingem deindatd caracterele analogice sau adaptive gi totugi folosim aceleagi caractere in limitele aceluia;i grup. Putem vedea in mod clar cum se face cI toate fcrmele vii ;i dispdrute pot fi grupate impreund in interiorul citorva clase mari ; de asemenea, putem vedea cum diferili reprezentan{i ai fiecdrei clase sint lega{i intre ei prin cele mai complexe gi mai multilaterale linii de afinitd1i. Refeaua inextricabili a afinitdlilor dintre reprezentanfii fiecdrei clase, probabil cd nll vom izbuti niciodatd sd o descurcSm; dar cind avem in vedere un obiect precis gi nu recurgem pentru explicafii la vreun plan de creafie necunoscnt, putem spera sd facem progrese sigure, degi lente. Recent, prof. Haeckel in a sa (( Genereile M orphologie )>, ca gi in alte lucrdri, vastele cunogtinle ;i talentul studiului a ceea ce el numeste filoconsacrat $i-a genie, adicd liniilor de descenden{[ a tuturor organismelor. In schilarea diferitelor serii, el se bazeazd, mai ales pe caracterele embriologice, fiind ajutat insd gi de organele omoloage gi rudimentare ca gi de caracterul succesiv al perioadelor in decursul cdrora, dupd cum se crede, au apirut pentru prima oard diferitele forme ale vie{ii, in diferite formaliuni geologice. El a facut astfel, cu indrd,zneald., un inceput mare gi ne-a ardtat cum va fi tratati in viitor clasificarea. MORFOLOGIE

Am vdzut cd mernbrii aceleiasi clase, independent de modul ior de viafi, se aseamdnd intre ei in privinla planului general al organizirii lor. Aceast[ asem6nare se exprimd adeseori prin termenul < unitate de tip > sau spunind cd diversele parfi ;i organe ale diferitelor specii ale clasei sint omoloage. Intregul subiect este cuprins in termenul general de morfologie. Morfologia este una dintre cele mai interesante pirli ale istoriei naturale 9i poate fi considerat[ aproape ca adevbratul ei suflet. Ce poate fi mai curios decit taptul cd mina unui offi, fdcutd pentru a apuca, laba unei cirtife, fdcuti pentru a sipa, piciortrl unui cal, paleta unui delfin gi aripa unui liliiic, sint toate construite dupd acela;i model ;i cuprind oase similare, in acelea;i pozilii relative ? Cit

()it

(;INlr.\ SPE(:IILOtt

curioase sint unele fapte, mai pu{in importante, dar totu;i impresionante, ca de pilda faptul cd picioarele posterioare ale cangurului sint atit de adaptate pentru salturi in cimp deschis; ci la koala, animal cdldrdtor care se hrdneqte cu frunze, picioarele sint la fel de bine adaptate pentru apucarea ramurilor ; ci la P eratneles, animale terestre care se hrdnesc cu insecte si cu rdddcini, picioarele ;i - ca picioarele altor marsupiale australiene -- sint toate construite pe baza unui aceluria,si tip neobignuit, avlnd oasele extrem de alungite la degetele al doilea;i al treiiea si invelite in aceeagi piele, astfel incit apar ca un singur deget prevd,zut cu doua ,,+ gheare. In ciuda acestei asemdndri de structuri este evident cd picioarele posterioare ale tuturor acestor animale diferite sint folosite in scopuriie cele mai deosebite cur putin!5. Exemplul devine ;i mai impresionant dac[ privim oposumii americani, care au aproape acelagi mod de viafa ca gi unele dintre rudele lor australienen avind insi picioarele construite in mod obignuit. Profesorul Flower, de la care am extras aceste date, observd in incheiere: <Putem considera acest lucru ca fiind in conformitate cu tipul, fdrd, sd intrlm intr-o explicare mai adincitd a fenomenului> gi apoi adaugd:<dar acest fenomen nu sugereazd, oare cu tdrie inrudirea reald, mo$tenirea de la un str[mo$ comun ?>>. Geoffroy St. Hilaire a insistat foarte mult asupra marii importan{e a poziliei relative sall a conexiunii plrfilor omoloage : ele pot fi diferite oricit de mult ca formd ;i dimensiuni gi sd r5.mind totugi legate intre ele in aceeagi ordine invariabild. De exemplu, nu gdsim niciodatd oasele bra{ului gi ale antebra{ului, sau ale coapsei;i pulpei, agezate in alt fel. De aceea, se pot da aceleagi denumiri oaselor omoloage la animale foarte diferite. Aceeasi mare lege o vedem in construcfia par{ilor bucale ale insectelor: ce poate fi mai diferit decit trompa spirala imens de lungd a unui sphingid, trompa atit de curios rdsfrintd a unei albine sau a unei plognige gi f5lcile puternice ale unui coleopter ? Totugi, toate aceste organe, servind unor scopuri atit de diferite, sint forrnate prin modificdri infinit de numeroase ale unei buze superioare, ale mandibulelor ;i a doui perechi de maxile. Aceeagi lege gu\ erne azd, construclia gurii ;i membrelor crustaceilor. La fel se petrec lucrurile cu florile plantelor. Nimic nu poate fi mai lipsit de orice perspectivS. decit incercarea de a explica aceastd asemdnare de structurd, la reprezentan{ii aceleiagi clase prin utilitate sau prin doctrina cauzelor finale. Caracterul disperat al unei asemenea incerc[ri a fost pt deplin recunoscut de Owen, in lucrarea sa extrem de interesantd despre <<N'aturct Membrelor>>. Dup[ teoria obignuritd a crea{iei independente a flec6rei fiin{e, nu putem spune decit c[ a;a este : cd i-a plScut Creatorurlui sd construiasci toate animalele gi plantele, din fiecare mare clasd, dup[ un plan uniform, dar aceasta nu este o exp^licafie gtiinlificd. In schimb, explica{ia este foarte simpla prin teoria selecliei modificdrilor mici succbsive - fiecare modificare fiind folositoare intr-un anumit fel formei modificate, dar afectind adesea, prin corelalie, alte pdrli ale organiza\iei. in schimbarile de aceastd natur6, nu va exista deloc sau va exista numai o slabd tendinfa de a schimba modelul original, sall de a schimba asezarea pdr(ilor. Oasele rinui membrtr pot fi scurtate gi turtite oricit de mult, invelindu-se in acelagi timp intr-o membrand groasd, servind astfel drept inotdtoare ; sau o mind cu palmuri poate sd prezinte toate oasele ei sau numai unele, alungite oricit de mult, cu membrana interdigita15 mai dezvoltat/a, servind astfel drept aripS; totugi toate aceste modificiri nu vor tinde sd schimbe orciinea a$ezdrii initiale a oaseior sall conexiunea relativd .a n[rcie

,jir I

{ilor. Dacd presupunem cd la un strf,mo; indepdrtat - la ariretipul, cum ar putea fi numit - al tuturor mamiferelor, pdsirilor gi reptilelor, membrele erau

construite dupi modelul general existent, indiferent la ce serveau aceste membre vom inlelege usor intregul sens al stri;cturii omoloa ge a rnembrelor la toate clasele. Astfel, dacd privim gura insectelor, este suficient sd presupunem cd strdmogul lor comun a avut o buzd superioard, mandibule si doud perechi de maxile, aceste parli avind poate o for mi foarte simpld ; selec{ia naturall va explica apoi infinita diversitate a structurii gi a func{iunilor gurii insectelor. Cu toate acestea, se poate inlelege ci planul de bazd al structurii unui organ poate sd devind atit de ascuns incit in cele din urmd si dispard prin reducere gi prin degenerarea completi a anumitor pdrfi, prin fuzionarea altor pdr{i gi prin Cublarea saLr multiplicareaaltora, varialii care gtim cd sint in limitele posibilului. Astfel, modelul general pare sd fi devenit parfial indistinct la inotdtoarele giganticelor;opirle de mare, dispdrute gi la gurile unor anumili crustacei cu aparat bucal pentru supt. Exist[ gi o altd laturd, la fel de ciudatd,, a problemei noastre si anume aceea privind omologiile in serie, adicd compararca diferitelor p[r{i sau organe la acelagi individ gi nu a aceloragi parfi sau organe la membri diferi{i ai aceleiagi clase. Mulli fiziolo.gi cred cd oasele craniului s?nt ornoloage - adicd corespund numeric gi in conexlunea relativd _- cu p5rlile elementare ale unui anurnit numdr de vertebre. La toate clasele de vertebrate supericare, membrele anterior gi posterior sint intru totul omoloage. La fel este 9i cu maxilarele gi picioarele minunat de complexe ale crustaceilor. Aproape oricine gtie cd pozilia relativTa a sepalelor, petalelor, starninelor Si pistilelor intr-o floare, ca gi structura lor internd, pot fi infelese nuniai privirdu-le ca fiind de fapt frunze metamcrfazate, agezate in spiral5. La plantele monstruoase, constatdm de muite ori dovada evidentd a posibilit5tii ca un crgan sa fie transformat intr-altul; gi putem vedea in decursul stadiilor tirnpurii sau embricnare ale dezvoltdrii florilor, precum;i ale crustaceilor si ale multor alte aninrale. cum organe care in stare de maturitate devin extrern de diferite, sint la incepr-rt ;erfect asc mdn[toare. Cit sint de inexplicabile ornologiile in serie din punctul de vedere obisnuit al creatiei ! De .ce este creierul inchis intr-o cutie compus[ din piese osoase atit de numeroase gi atit de extraordinar conformate, reprezentind, dr"ipd cit se pare, vertebre ? Dupa cum a observat Owen, avantajul decurgind din posibilitatea de Ceplasare a pieselor osoase separate in actul nagterii la mamifere, nu explicd in nici ul-l caz aceeagi construc{ie a craniilor la pasari ;i reptile. De ce au fost create oase asemdnltoare pentru a forma aflpa si piciorul unui liliac, acestea frind folosite in scopuri atit de diferite, si anume pentru zbor si mers ? De ce un crustaceu care posedf, o gurd extrem de complexd, formati din multe pdr{i, posedd totodatd mai puline picioare; sall invers, cei cu multe picioare de ce au griri mai simpie ? De ce sepalele, petalele. staminele gi pistilele unei flori, deqi adaptate pentru scopuri atit cie diferite, sint totuqi construite toate dupd aceleagi rnodel ? Cu ajutorul teoriei selecfiei naturale, pind la un anurnit punct, putem rirspunde acestor intrebdri. Nu este nevoie sd cercetdm in ce fel corpurile uror animale s-au divizat mai ?ntii intr-o serie de segmente sau cum s-au format la ele ptir'lile drepte ;i stingi, clr organe corespunzdtoare, deoarece asemenea probieme depdgesc de cele mai mulie ori posibilitd{ile de cercetale. Totugi este probabil, c[ unele structuri in serie sint rezultatul multiplicarii prin cliviziune a celulelor, fapt care, la rindul sdu

.i;i2

OIII GINF]A SPF]CTII,OR

determini multiplicarea pdr{ilor dezvoltate din asemenea celule. Este suficient doar sd avem in minte c5 repetarea nelimitatd a aceleia;i pdrli sau organ constituie caracteristica obi;nuitd a tuturor formelor inferioare sau pu{in specializate, dupd cum a remarcat Olven ; de aceea, strdmogul necunoscut al Vertebratelor a avut probabil nrulte vertebre ; strdmosul necunoscut al Articulatelor a avut multe segmente ; iar strinrogul necunoscut al plantelor cu flori a avut multe frunze a;ezate intr-una sau mai multe spirale. De asemenea, am vdzut mai inainte cd par{ile repetate de nrulte ori sint extrem de susceptibile la variafii, nu numai ca numlr, dar gi ca formd. in consecin{d, asemenea par{i fiind prezente in numdr considerabil gi fiind foarte variabile, vor oferi in mod natural materialele pentru adaptare la cele mai diferite scopuri ; totugi vor pdstra in general, prin for{a ereditdlii, urme depline ale asemdndrilor lor iniliale sau fundamentale. Ele vor pdstra cu atit mai mult aceastd asemdnare, cu cit varialiile care oferd o bazd pentru modificarea lor ulterioard prin selecfie natural52 vor tinde de la inceput sd fie similare, pdr{ile fiind asemdndtoare Ia un stadiu timpuriu de cregtere gi fiind de asemenea supuse aproape aceloragi condilii. Asemenea pdrfi, fie cd sint mai mult sau mai pufin modificate, vor fl serial omoloage, in afard de cazul cind originea lor comun[ nu va cleveni cu totul obscurd. Degi la specii distincte se poate demonstra cd p[r{ile sint omoloage, in marea clasi a molu;telor nu pot fi indicate decit pu{ine omologii seriale, cum ar fi valvele de Chitoni ; cu alte cuvinte, rareori sintem indreptd{i{i s[ spunem cd la acelagi individ o parte este omoloagd cu alta. Aceasta e de in{eles, deoarece la molugte, chiar la reprezentan{ii cei mai inferiori ai clasei, nu gdsim o atit de frecventd repetare indefinil/a a vreunei par{i cum gasim la celelalte clase mari ale regnelor animal ,si vegetal. Dar problemele morfologiei sint mult mai ccmplexe decit apar la prirna vedere, tlupl cum a aritat recent, intr-o remarcabilS lucrare, d-l E. Ray Lankester, care a schilat o irnportantl deosebire intre anumite categorii de cazuri care au fost toate clasificate ca omoloage de citre naturaligti. El propune s[ denumim omogene acele structuri care degi aparfin unor animale deosebite seamdnd intre ele, datoritd descenden{ei dintr-un strdmo; comun cu modificdri ulterioare; iar asemdndrile care nu pot fi explicate in acest fel, propune sd fie denumite homoplastice.I)e exemplu, el crede cd inima pds[rilor gi mamiferelor este in ansamblu omogend - adicd provine de la un str6mo$ cclnlln ; dar ceie patru cavitd{i ale inimii, la cele doub clase, sint homoplastice - a<iicd s-au dezvoltat independent. D-l Lankester clA ca exemplu strinsa inrudire dintre partea dreaptd ;i cea stingi a ccrpului, precum gi dintre segmentele succesive ale aceluiagi individ anirnal ; avem aici pdrfi denumite in rnod obignuit cmolcage, care nu au nici o relalie cu provenienla unor specii distincte cintr-un strdmog cornun. Structuriie homoplastice sint identice cu cele pe care le-am clasat, ?n mcd foarte imperfect, ca modiflcdri analoge sau aserndndri. Forrnareat lor poate fi atribuitd in parte faptrrlui c[ organisme distincte sau pdrli clistincte aie aceluiagi organism au variat in nrod analog; iar in parte, poate fi atribuitd Llnor modificiri similare, care au fost pdstrate in acelagi scop sau funclie genein care sens s-au dat rnai multe exemple. ral[ ' -Naturaligtii vorbe-qc adesea despre faptui c[ craniul este format din vertebre riretamorfozate ; maxilarele crabilor din picioare metamorfozate; staminele gi p,istilui florilor din frunze metamorfoeate; dar in majoritatea cazurilor ar fi mai

AFTNIT.f,T'ILE lrt.trtlt,H()CE DINTnE oRGANIsME

corect, dupd cum a observat profesorul Huxley, si vorbim despre craniu gi vertebre, maxilare ;i picioare etc., ca fiind metamorfozate nu una din cealaltd in tbrma in care existd ele ast[zi, ci din vreun element comun, mai simplu. Cu toate acestea,''majoritatea naturali;tilor folosesc acest limbaj numai intr-un sens metaforic; ei sint departe de a spune cd in cursul unui indelung proces de descenden{d, vreun organ primordial oarecare vertebrele intr-un caz gi picioarele in c'elilalt au fost in realitate transformate in cranii sau maxilare. Dar asemdn area cu un astfel de proces este atit de mare, incit naturaligtii aproape cd, nu pot evita folosirea unui limbaj care inseamnd tocmai acest lucru. Potrivit plrerilor susfinute aici, uo asemenea limbaj poate fi folosit in sens literar; in acest fel se explic6, de pild6, faptul remarcabil ca mandibulele unui crab igi pdstreazd, numeroasele particularitdi',i, men{inute probabil pe calea ereditdlii, dacd aceste organe s-au dezvoltat intr-

adev[r din picioare adevdrate, de;i foarte simple. DEZVOLTARE

$I EMBRIOLOGIE

lati unul dintre cele mai importante subiecte ale intregii istorii naturale. Metamorfozele insecteloro cunoscute tuturor, se realizeazd in general in mod brusc in citeva stadii, dar in realitate transformdrile sint numeroase gi treptate degi ascunse. Dup[ cum a ardtat Sir J. Lubbock, o anumiti efemerd (ChloAon) ndpirlegte in cursul dezvoltdrii de peste doudzeci de ori gi de fiecare datd suferd o anumitd schimbare' in acest e*empiu vedem actul metamo rfozei realizatintr-un mod primitiv gi grudutl Numeroase insecte 9i in special unii crustacei ne aratd ce schimbiri uimitoare ale structurii se pot produce in decursul dezvoltirii. Asemenea schimbiri insd ating apogeul in aga-numitele generafii alternante ale unora dintre animalele inferioare. De pildd, este uimitor faptul cd un coralier delicat, ramificat, plin de polipi 9i fixat pe o stincl submarind, poate produce mai intii prin inmugurire gi apoi prin diviziune transversali o sumedenie de meduze mari plutitoare;cd acestea produc oud, din care eclazeazd animalcule inotdtoare, care se fixeazd, de stinci si se dezvoit5 in coralieri ramificafi; gi aga mai departe intr-un ciclu nesfirgit. Ideia identitdlii esenliale dintre procesul generaliei alternante ;i al metamorfozei obignuite a fost mult intiritd prin descoperirea de cdtre Wagner a unei mugte, anume Cecidomyia, care produce asexuat alte larve, iar acestea, dezvoltlndu-se ca masculi ;i femele mature, se reproduc in felul obignuit, prin ou6. Este cazul s[ semnaldm ci atunci cind Wagner qi-a anun{at remarcabila sa descoperire, am fost intrebat cum se poate explica faptul cd larvele acestei mupte au dobindit capacitatea de reproducere asexuatd. Atita vreme cit cazul a rdmqs unic, nu s-a putut da nici un rdspuns. Dar Grimm a ardtat cI un alt dipter, un Chironomus, se reproduce aproape in acela;i fel, ;i el crede c[ in cadrul ordinului,Dipterelor acest lucru se intimpli adesea. Aceastd capacitate o posedd pupa gi nu larva de Chirononlus, iar Grimm arati mai departe cd exemplul de mai sus, intr-o oarecare mdsurd <<reune;te cazul citat la Cecidomyia cu partenogeneza Coccidelor>; termenul de partenogenezi implica faptul cd femelele mature de Coccide sint capabile s5 producd oud lertile faraparticip areamasculului. ln prezent se gtie cd anumite animale, aparfinind diferitelor clase, au in mod obignuit capacitatea de a se reproduce la o virstd extrem de timpurie ; e de ajuns sd grabim reproducerea partenogenetici, prin trepte gradate, la virste tot mai timpurii - Chironomus ne aratl un 33 - c. ltti3

ONIGINEA SPECIILON

stadiu aproape inte_rmediar,. respectiv cel al pupei-gi probabil ci vom putea explica minunatul caz al Cecidomiei. S-a mai. spuf cd diversele pdrfi ale aceluia;i individ , care sint perfect identice in cursul unei perioade embrionare timpurii, in.stadiul adult devin foarte diferite gi s.erve_sc unor s_copuri foarte deosebite. De asemenea, s-a ardtatc[ in general embrionii celor mai distincte specii apar{inind aceleiagi clase sint foarte ase-*dndtori, dar devin, dimpotrivd, foarte neasemdndtori cind se dezvoltd complet. Cea mai buni dovadi a acestui din urmd fapt sint afirmaliile lui von Baer cd <iembrionii mamiferelor, pdsdrilor, gopirlelor, gerpilor gi probabil gi ai chelonienilor sint extrem de asemdndtori in stadiile lor cele mai timpurii, atit in ansamblu cit ,si in modul de dezvoltare al pi.rfilor; atit de mult chiar, incit adeseori nu putem deosebi embrionii intre ei decit dupd dimensiunile lor. PSs trez in alcool doi embrioni mici, ale cdror nume am uitat sd le anexez, gi in momentul de fa[d nu pot sd spun in nici un chip cdrei clase apar{in. Poate cd sint gopirle sau pd'sdri mici sau mamifere foarte tinere, intr-atit este de completd asemdnarea in modul de alcdtuire a capului gi trunchiului la aceste animale. La acegti embrioni extremitalile lipsesc inia. Dar chiar dacd ar fi existat in cel mai timpuriu stadiu al dezvoltdiii tor, tr.r am cigtiga nimic, deoarece_ picioarele ;opirlelor ;i mamiferelor, aripile gi picioarele pdsdrildr, precum gi miinile gi picioarele omului, se dezvoltl toate din aieeasi form[ fundamentald>>. Larvele majoritl{ii crustaceilor, in stadii de dezvoltat. .bt.r punzdtoarc, seamdnd indeaproape intre ele, oricit de deosebili devin apoi adullii; gi tot astfel se intimpla 9i cu multe alte animale. O urmd a legii asemdnfrii embrionare dureazd uneori pind la o virstd destul de tirzie: astfel, pdsdrile din acelagi gen;i din genuri inrudite seam[nd adesea intre ele in privinla penajului lor juvenil ;' acest lucru se vede in .p.enele pdtate ale puilor din grupui sturzilor. in grupul Felinelor, majoritatea speciilor sint vdrgate sau p6tate in dungi cind sint adulli ; iar dungile sau petele se Fo! distinge perfect la puii de leu sau de puma. IJneori, degi mai rar, se poate vedea un lucru asemdndtor gi Ia plante; primele frunze l; (Ilex gi la acaciile cu phyllodii sint penate sau compuse ca frun zele obi;nuite ale

leguminoaselor. Elementele de structur5, prin care se aseamdnd embrionii diferitelor animale din interiorul aceleiagi clase, de multe ori nu au legdturi directe cu condiliile lor de existenfS. De exemplu nu putem presupune cd la embrionii vertebratelor forma speciald, in lat a .arterelor din fantele branhiale este legatd de condilii asemdndtoare, la mamiferul tindr hrdnit in corpul mamei, la oul pdsdrii clocit intr-un cuib, ,si la oudle broagtei depuse in ap6. Nu avem motivb sd credem intr-o asemenea relafie, mai mult decit in presupunerea ci oasele similare ale miinii unui offi, ale _a-ripii de liliac gi ale paletei unui delfin sint legate de condifii de v-iald'.similare. Nimeni nu presupune ci dungile puiului de leu s-au petele unui pui de mierl5 le sint de vreun folos acestor animale. _ .Situalia se schimbd insd dacd animalul este activ in vreo perioadd a vielii sale embrionare gi trebuie sI se intrelind singur. Perioada de activitate poate surveni mai devreme sau mai tirziu in decursul vie{ii, dar oricind ar surveni-ea, adaptarea larvei la condiliile de viafd, este tot atit de perfecti gi de frumoasd ca ;i la animalul adult. Sir J. Lubbock a ardtat recent cit de important a ac{ionat aceastd adaptare remarcind strinsa asemdnare dintre larvele unor insecte facind parte din oidine toarte diferite gi neasemdnarea dintre alte larve ale unui aceluiagi-ordin, in func{ie

AFINITATILE RECIPROCE DINTNE ORGANIS}tE

356

de condiliile lor de viafd. Datoritd unor asemenea adaptdri, asemdnarea dintre larvele animalelor inrudite este uneori mult intunecatd; aceasta se intimpld in special atunci cind existi o diviziune a muncii in diferitele stadii de dezvoltare, ca gi cind o aceea$i larvd ar trebui in timpul unui stadiu sd caute hrand, iar in timpul altui stadiu sd caute loc de fixare. Se pot da chiar exemple de larve ale unor specii inrudite, sau ale unor grupe de specii, care diferd mai mult intre ele decit difera adullii intre ei. Cu toate acestea, in majoritatea cazurilor larvele, de;i active, urmeazd, incl mai mult sau mai pufin indeaproape legea generald aasemsn5rii embrionare. Cirripezii reprezintd un bun exemplu in acest sens; chiar ilustrul Cuvier nu a sezisat ci un Lepas este un crustaceu ; dar o simpld privire asupra larvei ne aratd in mod neindoielnic acest lucru. De asemenea, cele doud mari diviziuni ale cirripezilor - pedunculali gi sesili - degi diferd mult ca aspect exterior, totugi larvele lor din orice stadiu se pot deosebi numai cu greu. In cursul dezvolt-irii, embrionul cdpdtf in general o organiza[ie superioard; folosesc aceastd expresie degi imi dau seamd c[ este aproape imposibil sa se defineascd in mod clar ce se infelege prin expresia c[ o organrzalie este superioard sau inferioard. Totu;i, probabil, nimeni nu va contesta cd flutureie este superior omizii. Cu toate acestea, in unele cazuri, animalul matur trebuie considerat ca inferior in scara animald fa\d de larva sa, aga cum este cazul la unii crustaceiparazitrt. S5 revenim incd o datd la Cirripezi : in primul stadiu, larvele posedd trei perechi de organe de locomo{ie, un singur ochi simplu ;i o gurd in formd de trompd cu ajutorul cdreia se hr[nesc din abunden{d, deoarece cresc mult in dimensiuni. In stadiulal doilea corespunzdtor cu stadiul de crisalidd al fluturilor, cirripezii posedd gase perechi de picioare inotdtoare, minunat construite, o pereche splendidd de ochi compugi gi antene extrem de complexe ; au insi o gur[ inchisi ;i imperfecti, gi nu se pot hrSni : funcliunea lor in acest stadiu este sI caute, cu organele lor de sim{ bine dezvoltate, gi sd ajungd, prin capacitatea lor activi de inot, la un loc corespunzdtor pe care sd se fixeze pentru a-gi desivirgi acolo metamofioza final5. Dupa ce s-a completat aceastd metamorfozd, cirripezii sint fixa1i pentru tcatd viala; picioarele le sint transformate acun in organe prehensile; ei dobindesc din nou o gurd bine construitd ; dar nu au antene, iar ambii lor ochi sint acum reconvertili intr-o pati oculari micd, unici ;i simpl5. ln acest stadiu ultim gi complet, cirripezii pot fi considerali fie ca organrzati superior, fie ca orgafirzali inf'erior fald de starea lor larvard. Dar la unele genuri larvele se dezvoltS ca hermafrodi{i cu structura obi;nuitd, sau, devin ceea ce am numit masculi complementari ; la acegtia din urmd dezvoltarea a fost desigur retrogradd, deoarece un asemenea mascul este un simplu sac, trdind pufin, fiind lipsit de gurd 9i de orice organ important, cu excep(ia organelor de reproducere. Sintem atit de obignuili sd vedem deosebirea de structurd dintre embrion ;i adult, incit sintem ispitili sd privim aceasti deosebire ca fiind intr-o anumitd mbsur[ legatd de cregtere. Dar nu existi nici un motiv pentruca, de pi1d5, aripa unui liliac sau inotdtoarea unui delfin sd nu fi fost schilate cu toate pdrlile lor in proporfia cuveniti, de indat[ ce oricare parte devenea vizibila. La unele grupe intregi de animale ;i la anumili reprezentanli ai altor grupe, situalia este aceeagi, Lar embrionul nu diferd prea mult de adult in nici o perioadd ; astfel, cu privire la caracatild, Owen a remarcat cd nu exist[ metamofiozl: (caracterul de cefalopod se manifestl cu mult inainte ca 23r

,-)ct)

ORIGINEA SPECIILOR

s[ fie completate>>. Molugtele terestre gi crustaceii dulcicoli avind formele lor proprii, in timp ce repre zentantui marini ai acelora,si doud mari clase trec prin schimbari destul de importante sau adeseori chiar mari in timpul dezvoltdrii 1or. Dimpotrivd, pdianjenii abia sufer[ vreo metamo rfozd. Larvele majoritdlii insectelor trec printr-un stadiu de tip vermiform, fie ci sint active si adaptate la. moduri de viafd. diversificate, fie cd iint inactive fiind aqezate in -ijlocul hranei corespunzdtoare sau hrdnite de plrinfii lor; dar in unele cazuri,6a la Aphis, dac[ privim admirabilele desene fdcute de profesorul Huxley reprezentind dezvoltarea acestei insecte, nu vedem aproape nici o urmd a stadiului vermiform. Uneori lipsesc numai stadiile de dezvoltare mai timpurii. Astfel, Fritz Miiller a fdcut remarcabila descoperire cd unii crustacei de tip crevetd (inrudite cu Penaeus) apar mai intii sub forma simpld de l{auplius ;i dupd ce trec prin doul sau mai multe stadii de Zoda, i?, apoi prin stadiul de Mysrs, igi dobindesc in cele din urmd structura lor maturS. In tot marele ordin al Malacostraceelor, in care acegti Crustacei sint cupringi, nu se cunoagte pind in prezent nici un repr ezentant care sd se dezvolte mai intii in formi de Nauplius, degi mulli apar ca ZoEa; cu toate acestea, Viiitrler igi motiveazd pdrerea cd dacd nu ar fi existat o supriniare a dezvoltarii toli acegti crustacei ar fi apdrut ca Nauplii. Dar cum putem oare explica aceste diferite fapte in domeniul embriologiei, ,si anume : deosebirea de structurd, foarte general5, de;i nu universald, intre embiion gi adult; diferitele parfi ale aceluiagi embrion individual, care in cele din urm6 devin foarte diferite si servesc in diferite scopuri, fiind identice la o perioadd timpurie de cregtere ; asemdnarea obignuit5, dar nu invariabild, intre embrionii sau larvele celor mai diferite specii din aceeagi clas6; faptul ca embrionul pdstreazd, adeseori in interiorul oului sau corpului structuri care nu-i sint de nici un folos, fie in aceasti perioadd de viatd,, fie intr-una mai tirzie; pe de altd parte, faptul c5 larvele, care trebuie s[-gi satisfacl singure nevoile lor, sint perfect adaptate condi{iilor inconjurdtoare; gi in sfir,sit, faptul cd anumite larve ocupd in scara animali o pozilie superi oard. animalului matur, in care se dezvoltd in cele din urmi ? Cred cd toate aceste fapte pot fi explicate in modul urmdtor. De obicei, se afirmd poate pebaza monstruozitdlilor care afecteazd embrionul intr-o perioadd foarte timpurie, cd varialiile mici sau diferen(ele individuale apar in mod n^ecesar la o perioad d la fel de timpurie. in acest ,.nr avem pu{ine dbvezi, dar cele pe care le avem duc in mod sigur la o concluzie contrard ; este binecunoscut faptul ci crescdtorii de cornute mari, de cai gi de diferite animale domestice, nu pot spune in mod sigur decit la un oarecare timp dup6 nastere care vor fi calitalile sau defectele animalelor lor tinere. Acelagi lucru il vedem la copiii nogtri, c[ci nu putem spune dacd un copil va fi inalt sau scund, sau care ii voi fi trisdturile precise ale fe{ei. Problema nu este in ce perioadd de viafd a putut fi cauzatd fiecare variafie, ci in ce perioadd se manifestd efectele ei. Cauza poate sd fi acfionat, ,si cred ci de multe ori chiar a ac{ionat, asupra unuia sau a ambilor p[rin{i inainte de actul generdrii. Trebuie amintit c[ pentru un animal foarte tindr, atit timp cit rdmine in corpul mamei sau in ou, sau atit timp cit este hrdnit gi apdrat de pdrinlii sdi, nu are nici un fel de importanfi dacd majoritatea caracterelor sint dobindite ceva mai devreme sau mai tlrziu in viaf5. Aga de pildd, nu are nici o importan![ pentru o pasdre care se hrdnegte cu ajutorul unui cioc foarte recurbat, dacd pe cind era tindr[ avea un cioc cu aceastd formd, atit timp cit era hrdnit6 de plrintii ei.

pdrfile embrionului se nasc

AFINTTATILE RECIPROCE DI}{TRE ONC,\NISI{E

ardtat

in primul capitol,

cd,

36?

la orice virstl ar apdrea prima varialie la

parinli, ea tinde sd reapard,la o virstd corespunzdtoare la descenden{i. Unele variatii pot s[ apard numai la virste corespunzdtoare, ca de pild5, particularitali la omidd, la cocon, sau la stadiile de imago ale fluturelui de mdtase, sau de asemenea Ia coarnele pe deplin dezvoltate ale cornutelor mari. Dar variafiile care - pe cit putem vedea au putut apdrea mai devreme sau mai tirziu in via{d, tind de asemenea sd reapard la o virstd corespunzdtoare la descenden{i gi la pirinfi. Departe de

mine gindul c[ a,sa se intimplS intotdeauna $i ag putea cita mai multe cazurr excep{ionale de variafii (folosind acest cuvint in sensul cel mai larg) care la copil au survenit la o virstd mai timpurie decit la pdrinte. Aceste doui principii, gi anumecd varialii mici apar in generalla o perioadd nu prea timpurie de viafd gi cd sint mo;tenite la o perioadd corespunzdtoare destul de tirzie, explic6, dupd cit cred, toate faptele principale din embriologie ardtate mai sus. Dar mai intii sd examindm citeva cazuri analoge la varietdlile noastre domestice. Unii autori, care au scris despre ciini, susfin cd greyhound (ogarul englez) qi buldogul, degi atit de deosebili, sint in realitate varietdli indeaproape inrudite, care descind din aceeagi tulpind sdlbaticd,; de aceea, amfost curios sd vdd cit de mult se deosebesc intre ei cdlelugii: crescdtorii mi-au spus ci se deosebesc tot atit de mult cagip[rinliilor,giacest lucru, la primavedere,pdrea sdfie adevdrat; dar mdsurind ciinii adul1i gi cdlelugii lor in virstd de gase zlle, am constatat cd puii nu atinseserd nici pe departe intregul lor cuantum de deosebiri proporlionale. Tot astfel, mi s-a spus cd rninjii cailor de trac{iune gi de curse - rase formate aproape in intregime prin seiec{ie in stare domesticd - se deosebesc tot atit de mult pe cit se deosebesc animalele deplin dezvoltate ; dar f Scind mdsurdtori atente asupra iepelor gi minjilor in virstd de trei zile la cai de curse gi la cai de tracfiune, am constatat cd o asemenea deosebire nu existd. Deoarece avem dovada concludentd cd rasele de porumbei descind dintr-o singurd specie salbaticd.,amcomparat puii Ia 12 ore dupd eclozare: am m[surat cu grljd ciocul, lalimea gurii, lungimea ndrii ;i a pleoapelor, mdrimea labelor 9i lungimea piciorului la specia parentald sdlbaticd, la porumbeii gugafi, la cei rotali,la strimo;ul porumbelului roman, la cei gulerafi, dragoni, carieri gi juc[tori (dar nu voi da aici amdnuntele). Unele din aceste pdsdri in stare matur[ diferd atit de mult in privinfa lungimii gi formei ciocuh"ri gi in privinla altor caractere, incit ar fi fost cu siguran{i clasificate ca genuri clistincte dacd ar fl fbst gisite in stare sSlbaticd. Dar cind amaqezat puii acestor diferite rase intr-un gir, degi majoritatea lor puteau fi deosebili, deosebirile propor{ionale cu privire la punctele _ specificate mai sus erau incomparabil mai rnici decit la pdsdrile pe deplin dezvoltate. Unele puncte de deosebire Caracteristice, ca de exemplu l5limea gurii nu puteau fi observate la pui. A existat insd gi o excep{ie vdditd de la aceastd reguld: ptlii. porumbelului jucdior Short-face se.deosebeau mult, atit de puii porumbelului de stincd sdlbatic, cit ;i de celelalte rase, in aproape exact aceleagi propor{ii pe cit se deosebeau in stare adultd. Aceste fapte se explic[ prin cele doud principii expuse mai sus. Crescdtorii , iqi selec{ion eazA, ciinii, caii, porumbeii etc., pentru a-i inmulli, cind sint aproape adul1i; este indiferent pentru-ei dac[ insugirile dorite se dobindesc mai devreme sau mai tirziu in via!6, dinmoment ce animalul pe Ceplin dezvoltat le are. nSi_exemplele date mai sus, in special cel al porumbeilor, demonstreazd, cd deosebirile caracte-

353

ORIGINEA SIIECIILOR

ristice care au fost acumulate prin selec{ie de cdtre om gi care dau valoare raselor sale, nu apar in generalla o perioadd prea timpurie a vie(ii 9i sint mogtenite la o perioadi corespunzdtoare nu prea timpurie. Dar cazul porumbelului jucdtor de rasd Short-face, care i;i are caracterele proprii dupi 12 ore de via{d, dovedegte cd aceastd reguld nu este universald, deoarece,in acest caz deosebirile caracteristice fie cI au apirut mai devreme decit de obicei, fie cd, in caz contrar, deosebirile s-au transmis nu la o virsti corespunzdtoate, ci la una mai timpurie. Si aplicdm acum aceste doud principii speciilor in stare naturali. SA ludm, de pild[, un grup de pds[ri provenind dintr-o formd veche gi modificati prin seleclie naturald pentru adaptarea la condilii de via!6 diferite. Deoarece numeroasele modificdri mici gi succesive au apdrut la diferite specii la o virstd nu prea timpurie gi s-au transmis la virsta corespunzdtoare, puii se pot modifica doar pufin gi trebuie sd semene intre ei mult mai mult decit seamdni adullii intre ei exact cum am vdzut la rasele de porumbei. Putem extinde acest fel de a vedea la structuri foarte deosebite gi la clase intregi. De exemFlu, membrele anterioare care au servit odinioard ca picioare unui strdmog indepdrtal, au putut sd se adapteze printr-un lung proces de modificare, la un descendent pentru a ac{iona ca miini, la altul ca palete, lar la altul ca aripi ; dar pe baza celor doud principii ardtate mai sus, membrele anterioare nu s-au modificat mult la embrionii acestor diferite forme, de,si la fiecare formd membrul anterior se va deosebi rnult in stare adult[. Oricare ar fi fost influenla folosirii 9i nefolosirii indelungate asupra modificdrii membrelor sau altor pdrfi a oricdrei specii, acest lucru ar fi infiuenlat mai ales, sau exclusiv, cind era aproape in stare adultd, cind organismul era silit s6-;i foloseascd toate forlele pentru a se menfine in via![; ;i efectele astfel produse trebuie sd se fi transmis descenden{ilor la o virstd corespunzdtoarc, adici atunci cind era aproape in stare adult6. Astfel puiul nu va fi modificat, sau va fi modificat numai intr-o micd mdsurd prin efectele folosirii sau nefolosirii sporite a pdrlilor. La unele animale varialiile succesive au survenit poate la o perioadd foarte timpurie a vie{ii, sau treptele au fost poate morstenite la o virstd mai timpurie decit aceea la care au apirut pentru prima datd. In ambele aceste cazuri, puiul sau embrionul va semina indeaproape cu forma parentald matur6, a$a cum am vd,zut la porumbelul jucdtor de rasd Short-face. Aceasta este regula dezvoltdrii la anumite grupe intregi, sau numai Ia anumite subgrupe, ca la caracati\d,, mo-

lugte terestre, crustacei dulcicoli, pdianjeni gi unii reprezentan{i ai marii clase a insectelor. in r..u ce privegte caui a acievdratd pentru^care puii din aceste grupe nu trec prin nici un fel de metamorfozd, se poate vedea cd ea decurge din contingenlele urmdtoare, gi anume din faptul cd puii trebuie sd se intre{ind de la o virstd foarte timpurie gi s[ urmeze acelagi mod de viald ca gi pdrin{ii lor; in acest caz le este absolut necesar, pentru a exista, ca sd fie modificafi in acelaqi mod ca gi pdrinlii tror. De asemenea,in ceea ce privegte ciudatul fapt cd multe animale terestre fi dg apd dulce nu suferd nici un fel de metarnorfozd,, in timp _c9 Ieprezentan{ii rnarini ar aceloragi grupe trec prin transformdri variate, Frttz Miiller a sugerat ideea ci procesul lent al modificdrii gi adaptdrii unui animal pentru viafa terestrd sau dulcicold, in locul celei marine, ya fi mult simplificatd prin faptul c[ nu va mai parcurge nici un stadiu larvar, deoarece ar fi fbst cu totul improbabil ca locurile potrivite atit pentru stadiul larvar cit ;i pentru sl adiul adult, finind seamE de modul lor de via!6 nou gi rnult schimbat, sd fie de obicei neocupate sau imperfect

AFINITATTLE nECIPROCn DINTRE oRC/tNlSllE

359

ocupate de alte organisme. ln acest caz, dobindirea treptatd a structurii adulte la virstd tot mai timpurie va fi favorizatd, de seleclia naturald,; gi orice urme ale metamorfozelor anterioare se vor pierde pin[ la urmd. Dacd,, pe de aItd, parte, este in folosul unui pui de animal sd urmeze moduri de viafd pulin diferite de acele ale formei parentale ;i prin urmare sI fie construit dupa un plan intrucitva deosebit sau dacd este in folosul larvei, deja deosebitd de pdrin{ii ei, sd se modifice ;i mai departe, atunci, pe baza principiului mogtenirii la virstele corespunzdtoare, puii sau larvele pot sd devin6, prin selecfie naturald, tot mai diferili de parinlii lor ;i acest lucru in orice mdsurl imaginabild. La larvd diferenlele pot de asemenea s[ fie corelate cu stadiile succesive ale dezvoltdrii lor, astfel incit larva, in primul stadiu, poate sd ajungd sd difere mult de larva din stadiul al doilea, aqa cum se intimpli la multe animale. Adultul poate de asemenea sd se adapteze unor locuri sau moduri de via[d pentru care organele de locomofie sau de sim! etc., ar fi inutile ; in acest caz metamorfoza va fi retrogrudd. Din observafiile de mai sus putem vedea cum, prin schimbdrile de structurd ale puilor, in conformitate cu obiceiurile de viatd, schimbate, gi impreund cu mo;tenirea la virstele corespunzdtoare, animalele pot ajunge s6 tteacd, prin stadii de dezvoltare cu totul deosebite de starea primordiald a strdmogilor lor adul1i. Majorit atea specialigtilor cu autoritate s-au convins acum cd diversele stadii larvare gi de pup6 ale insectelor au fost dobindite astfel prin adaptare gi nu prin mogtenire de la vreo form[ mai veche. Curiosul caz al coleopterului Sitaris care trece prin anumite stadii de dezvoltare neobignuite, ilustreazi bine modul cum se petrece acest lucru. D-l Fabre descrie prima formd laward ca pe o insectd mic6, activ6, cu gase picioare, cu doud antene lungi ;i cu patru

oclri. Aceste larve eclozeaz1, in cuiburile de albine ; iar cind trintorii ies primivara din galeriile lor, ceea ce fac inaintea femelelor, larvele sar pe acegti masculi , iar mai tirziu trec pe femele in timpul imperecherii lor cu masculii. De lnlatd ce albina femeld iqi depune ouile pe suprafala mierei adunatd- in celtile, larvele de Sitaris se reped la ou[ gi le devoreazL. Apoi, sufer[ o schirnbare totald ; le dispar ochii, picioarele qi antenele le devin rudimentare, ;i larvele se hrdnesc cu miere, asemdn?ndu-se mai mult cu larvele obignuite ale insectelor; in cele din urmd ele suferd o noud transforrnare din care ies in stare de coleopter perfect. Este clar cd dacl o insectd suferind transformdri de felul celor ale coleopterului Sitaris, ar deveni strdmo,sul unei noi clase intregi de insecte, cursul dezvoltarii noii clase ar fi foarte deosebit de cel al insectelor existente, iar primul stadiu larvar desigur cd nu ar reprezenta starea anterioard a nici unei forme adulte gi vechi. Pe de altd, parte, este foarte probabil cd stadiile embrionare sau larvare ale multor animale ne aratd,, mai mult sau mai pulin complet, starea strdmogului intregului grup in stadiul sdu adult. In marea clasd a Crustaceilor, forme uimitor de distincte una de alta, cum sint parazilii sugdtori, Cirripezii, Entomostracii gi chiar Malacostracii, apar la inceput, ca larve, sub forma de l{auplius ; ;i deoarece aceste larve trdiesc gi se hrdnesc in marea liberi qi nu sint adaptate la nici un mod parlicular de via!d,, precum gi din alte cauze ardtate de Fitz Miiller, este proba'bil cd intr-o perioadd foarte indepdrtatd, un animal adult independent, semdnind cu un lr{auplius, a existat gi a produs ulterior, de-a lungul rnultor linii de descen-

ORIGINEA SPECIILON

den{5 divergente, marile grupe de Crustacei citate mai sus. Este de asemenea probabil, clin ceea ce cunoagtem despre embricnii mamiferelor, pdsdrilor, pegtilor ;i reptilelor, cd aceste animale slnt descendenlii modific ali ai unui strlmo$ vechio care era inzestrat in stadiul sdu adult cu branhii, cu o bagicd inotdtoare, patru membre in formd de inotdtoare si o coadi lungd, toate adaptate pentru via{a '

acvaticd. Cum toate organismele care au existat vreodati, displrute sau actuale, pot fi aranjate in cadrul citorva clase mari, qi cum in interiorul fiecdrei clase toate

organismele sint legate intre ele, in conformitate cu teoria noastr[, prin grada{ii fine, cel mai bun aranjament iar dacd colecfiile noastre ar fi aproape p-erfecte, singurul aranjament posibil ar fi cel genealogic descenden{a comun-i reprezintd tocmai legdtura ascunsi pe care o cautd naturaligtii desemnind-o prin 1ermenul de Sistem Natural. Din acest punct de vedere putem lnlelege de ce pentru mulli naturaligti structura embrionului este mai importantd pentru clasificare chiar decit structura adultului. Doud sau mai multe grupe de animale, oricit de mult ar diferi intre ele in stare adultd in privinfa structurii gi modului de viald, dacd, parcurg stadii embrionare foarte asemdndtoare, putem fi siguri ci descind toate dintr-o singurd formd parentald qi in consecin{d sint indeaproape inrudite. Astfel, comunitatea structurii embrionare dezvdluie comunitatea de descenden{a: dar neasemdnarea dezvolt[rii embrionare nu dovedegte o descenden(d diferiti, deoarece in unul din cele doud grupe stadiile de dezvoltare au fost poate suprimate, sau au fost poate atit de mult modificate prin adaptarea la moduri noi de viald,, incit nu mai pot fi recunoscute. Chiar in grupele in care adullii au fost modificali intr-un grad extrem de mare, comunitatea de origine este adeseori dezvdluit[ prin structura larvei; am vdzut de exemplu ci Cirripezii, de;i seamdnd la exterior atit de mult cu un rnolusc, totugi larvele lor dovedesc imediat cd aparfin marii clase a Crustaceilor. Deoarece adesea embrionul ne aratd. mai mult sau mai pufin structura vechiului strdmog mai pufin modificat al grupului, putem in{elege de ce forme vechi 9i dispdrute searndn[ atit de des in stare adultd cu embrionii speciilor actuale ale aceleiagi clase. Agassiz crede cd, acest lucru reprezintd o lege universald" a naturii; gi putem spera sI vedem ulterior confirmarea ca adevdraid a acestei legi. Ea nu poate fi totugi doveditd, ca adevdratd decit in acele cazuri in care starea anterioard a strlmogului grupului nu a fost complet ;tearsd, fie prin variafii succesive care au survenit la o perioad[ foarte timpurie a cre$terii, fie prin faptul cd asemenea varia{ii au fost mogtenite la o virsti mai timpurie decit aceea la care au apdrut pentru prima oard,. Trebuie de asemenea linut seami ed, degi legea ar putea fi adevdratd, totu;i, datoritd cronicii geologice care nu se extinde destul de departe in trecut, ea poate sd rdmind pentru o lungd perioadd, sau chiar pentru totdeauna, lipsitd de posibilitatea unei demonstr[ri. Legea nu se va verifica in mod strict la cazurile in care forma veche s-a adaptat in stadiul ei larvar la o direc{ie speciald de viald gi a transmis acelagi stadiu larvar unui intreg grup de descendenli, deoarece asemenea forme larvare nu vor semdna cu nici un fel de formi mai veche in stadiu adult. Acestea sint, dupd cit mi se pare, faptele principale din embriologie care au o importan![ primordiald gi care se aplicd pe baza principiului varia{iilor numerogilor. descenden{i dintr-un strdmog comun, apdrute infr-o perioadd nu prea timpurie a vie(ii gi mogtenite in perioada corespunzdtoare, Interesul embriologiei

;

ATINIT.tr.TILD NECIPROCE DINTRE ORGANISME

_----3_ql

spore;te considerabil daci privim embrionul ca pe o imagine mai mult sau mai pulin intunecatd, a strdmogului, in stare adultd sau larvard", a tuturor reprezentan-

tilor

aceleiasi clase mari. OR.GANE RUDIMENTARE, ATROFIATE SAU ABORTIVE

ln naturi sint extrem de comune sau chiar generale, organe sau pdrli ale organismului in aceastd ciudatd stare, purtind pecetea deplind a inutilitilii lor. Ar fi imposibil sa gdsim vreun animal superior la care vreo parte sau alta sd nu se afle intr-o stare rudimentard. De exemplu, la mamifere, masculii au mamele rudimentare,la gerpi un lob al pldminilor este rudimentar, la pdsdri< aripa hibrid[>> poate fi consideratd in mod sigur ca un deget rudimentar,iar la unele specii intreaga arip[ este atit de rudimentard incit nu poate fi folositd pentru zbor. Ce poate fi mai curios decit prezenla dinlilor la fetugii de balene, care in stare adultd nu posedb nici un dinte in gurd; sau dinlii care nu strdpung niciodati gingiile de pe maxilarele superioare ale vileilor inainte de nagtere ? Organele rudimentare i;i aratd, pe deplin originea gi insemnitatea lor in diverse feluri. Astfel, existd coleoptere apar{inind unor specii indeaproape inrudite sau chiar aceloraqi specii identice, care posedl fie aripi perfecte, deplin dezvoltate, fie simple rudimente membranoase aflate adesea sub elitrele solid contopite intre ele, gi in aceste cazuri este imposibilS orice indoiald cd rudimentele reprezintd aripi. Organele rudimentare igi pdstreazd, uneori potenlialitatea func{ionald: acest lucru se intimpld uneori cu mamelele mamiferelor mascule, care se gtie cd se pot dezvolta bine ;i pot secreta lapte. De asemenea, ugerul genului .Bos posedd in mod normal patru mameloane dezvoltate gi doud rudimentare ; acestea din urmd se dezvoltd uneori bine la vacile noastre domestice gi dau lapte. In ceea ce privegte plantele, la indivizii aceleiaqi specii petalele sint uneori rudimen tare, iar alteori bine dezvoltate. Koireuter a gdsit la unele plante cu sexe separate cd atunci cind se incrucig eazd, o specie la care florile masculine cuprind un rudiment de pistil, cu o specie hermafroditd avind firegte un pistil bine dezvoltat, rudimentul Cescendentului hibrid spore;te mult in dimensiuni. Acest lucru aratd limpede cd pistilele rudimentare ,si cele normale sint in esen{d identice prin natura 1or. Un animal poate avea diferite pdrfi in stare perfectd;i totu;i ele pot fi intr-un sens rudimentare, deoarece sint inutile : astfel, larva Salamandrei cornune ;i a Tritonului, dupd cum remarcd d-l G.H. Lewes, ( are branhii gi trdiegte in ap6., dar Sslentandra atra, care triie;te in munli la mare altitudine, nagte puii pe deplin forma{i. Acest animal nu trdieqte niciodati in apd. Dar dacd deschidern o femeld gravid6, gdsim in ea larve cu branhii extrem de fin ramificate, iar dacd le punem in apd, ele inoatd ca gi larvele Salamandrei obignuite. Este evident cd aceastd organiza[ie adaptatd la via{a acvatic[ nu are nici o legdturd cu viafa viitoare a animalului, neavind nici o adaptare la starea lui embrionard; ea poate fi pusi in legdturd cu adaptlri ancestrale, deoarece repetd o fazd din dezvoltarea strdmogilor >. Un organ care servegte pentru dou[ scopuri poate deveni rudimentar sau total atrofiat pentru unul din ele si chiar pentru scopul cel mai important, rdminind totodat[ perfect activ pentru cealdlalt scop. Astfel,-la plante, funcfiunea pistilului este si permitd tuburilor polinice sd ajungd la ovule, in interiorul ovarului. Pistilul const[ dintr-un stigmat prevdzut cu un stil, dar ia unele Compositae, florile

362

ORIGI]\EA SPPf:TII,ON

masculine, care desigur cd nu pot fi fecundate, au un pistil rudimentar, deoarece nu este incoronat cu un stigmat, stilul insd rdmine bine dezvoltat gi este acoperit in mod obignuit cu peri, care servesc la periatul polenului de pe anterele inconjurdtoare gi unite. De asemenea, un organ poate deveni rudimentar in ceeace prive,ste fr-rncfiunea sa gi poate fi folosit intr-un alt scop : la unii pegti bdgica inotdtoare pare a fi rudimentard in ceea ce privegte funcliunea ei proprie de a realiza plutirea, dar a fost transformatl intr-un organ respirator incipient sau plSmin. Se pot da multe asemenea exemple. Organele folositoare, oricit de pufin ar fi ele dezvoltate, nu trebuie considerate ca fiind rudimentare, atit timp cit nu avem motive sd presupunem cd au fost odinioar[ superior dezvoltate. Ele pot fi in stare ndscindi gi in progres spre o dezvoltare ulterioard. Pe de altd parte, organele rudimentare sint sau cu totul inutile, ca, de pild5, din{ii care nu strdpung niciodata gingiile, sau aproape inutile, c&, de pildd, aripile unui struf, care servesc de fapt la ceea ce servesc pinzele unei cordbii. Deoarece organele in starea lor anterioar5, cind erau gi mai pu{in dezvoltate, erau mai pulin folosite decit in prezent, nu au putut fi produse in trecut prin variatie gi seleclie naturalS care aclioneazd,numai prin pdstrarea modifcdrilor folositoare. Ele au fost parfial pdstrate prin forla mogtenirii gi se leagd de o stare de lucruri mai veche. Totugi, de multe ori e greu de fdcut deosebire intre organele rudimentare gi cele in stare ndscindd ; deoarece putem judeca numai prin analogie dacd un organ este capabil de dezvoltare ulterioard, gi numai in acest caz el meriti sd fie considerat ca fiind in stare ndscindd. Organe in aceastd stare se intilnesc destul de rar, deoarece organismele care le posedd, probabil au fost in mod obi;nuit inlocuite de succesorii lor care posedau acela;i organ intr-o stare mai perfectd gi, prin urmare, pe semne cd au dispdrut de mult. Aripa pinguinului este extrem de utild, funclionind ca inotdtoare, prin urmare ea ar putea reprezenta gi o stare ndscindd a aripei ; degi eu nu cred c[ lucrurile stau astfel: este mai probabil un organ rudimentar modificat pentru vreo noud func{iune; pe de altd, parte, aripa Apterix-ului este cu totul inutild gi este intr-adevdr rudimentarL. Owen considerd membrele simple filiforme ale peqtelui Lepidosiren ca <<inceputurile unor organe care ating deplina dezvoltare funcliona.ld la vertebratele superioareD; dar, conform pdrerii suslinute recent de dr. Giinther, ele sint probabil rdm6$ile, constind din axul persistent al unei inotdtoare, ale cdrei radii sau ramuri laterale s-au atrofiat. Glandele mamare ale ornitorincului pot fi considerate, in compara{ie cu ugerul unei vaci, ca fiind intr-o stare ndscindd. Frenele ovigere ale anunritor cirrip.ezi, care au incetat de a rnai re{ine oulle ;i sint slab dezvoltate, sint branhii nlscinde. Organele rudimentare ale iridivizilor aceleiagi specii sint foarte susceptibile de a varia in privin{a gradului lor de dezvoltare cit gi in alte privinle. De asemenea, la speciile lndeaproape inruciite, gradul la care acela;i organ a fost redus diferl uneori mult. Acest din urma fapt este bine exemplificat prin starea aripilor rlgliilor femele aparfinind aceleiagi familii. Organele rudimentare pot fi cornplet avoriatb, ;i aceasta ne explicd faptul cd la anumite animale -sau plante, lipsesc cu desdvir;ire pdrti pe care prin analogie ne-am fi agteptat sd le gdsim la ele gi care se gbsesc uneori la indivizi monstruo;i. Astfel, la majoritatea Scrophulariaceelor a cincea stamind este total avortatd, totusi putem conchide c[ a existat cindva o a cincea stamind, cleoarece la multe specii ale familiei se gdsegte un rudiment al ei; acest rudiment se

aFrNrT.{TII,E nRCIPROCE DINTRE ONGANISME

363

dezvolt[ uneori perfect, dupd cum se poate vedea citeodatd la florile de gura leului obignuite. Pentru ichilirea omologiilor oricdrei pirli la diferilii reprezentan{i ai aceleiugi .lor., nimic ttu .ste mai obignuit sau mai util pentru ia{elegerea relaliilor dintre pdr\i, decit descoperirea rudimentelor. Acest lucru se vede bine din desenele lui Owbn infaligind oasele piciorului de cal, de bou gi de rinocer. Este important faptul ca organele rudimentare, ca de pild[ dinlii d.-p9 malilarele superioire ale bal^enelor gi rimegdtoarelor, pot fi adesea gisite la embrion, dar ulterior iirpu. cu totul. Socoteic de as6mene a ca o reguld universall cd, la embrion o parte rudimentardare dimensiuni relativ mai mari fa\d de pdr{ile invecinate, decit le are la adult ; astfel cd un asemenea organ, la virstele timpurii de dezvoltare este mai pulin rudimentar gi poate chiar nu meritd deloc aceastd denumire. De aceea, se rp,rti. adesea cd, oiginele rudimentare ale adultului gi-au pdstrat starea lor embrionar6. Am expus agadar faptele principale cu privire 7a organele rudimentare. Reflectind asupra l,ot, oii.ine tr^ebuie'si resimtd uimire, cdci acelagi ralionament convingdtor caie ne arat[ c[ majo ritateapdrlilor gi organelor sint admirabil adaptate pentru inumite scopuri ne aratd, cu acega;i eviden\d, c'|a aceste organe rudimentate sau atrofiate sint imperfecte gi inutile. it't.,.rdrile de istorie naiirrald, se spune despre-organeie rudimentare ia au fost create <<pentru simetrie> sau pentru <<a completa Jchema naturib. Dar aceasta nu este o explic a\ie, ci o sirnpl[ repetare a faptului. Ba mai mult, ea cuprinde chiar o inconr..u'en1d: astfel, BoaVonstriclor pose dd rudimente ale membrelor posterioare gi ale bazinului, qi dacd se spune cd" aceste oase au fost pdstrate <pentru a completa schema naturii>> atunci de ce, dupd cum intreabd profesoiul Weismann,nu au fost pdstrate qi de alli gerpi, care nu au nrci mdcar o urmd din aceste oase ? Ce s-ar spune despre un astronom care ar susJine c6 satelilii graviteazd, in orbite eliptice in jurul planetelor lorcpentru simetrie>, deoarece planeIele graviteazd. gi ele asifel in jurul ioarelui ? Un eminent fiziolog explicd prezen!.a orgaielor rudimentare presupunind cd ele servesc la elimin area excesului de materie rui a materiei ddundtoare organismului, dar putem oare presupune-cd papila.minusculd care reprezinti adesea pistilul in florile masculine gi care este f,ormat[ din {esut celular simplu, poate acliona astfel ? Putem oare admite ca dinlii rudimentari, ulterior resorbili, sint folositori pentru cregterea rapidd, a vilelului embrionar, prin scoaterea unei substanle atit de prelioase ca fosfatul de calciu ? Dupa amputarea clegetelor unui om, se gtie cd uneori apar unghii imperfecte pe cioate, 9i avem tot at{tea motive sd credem cd aceste vestigii ale unghiilor se dezvoltd pentru a excreta materie cornoasd, pecit am putea crede cd unghiile rudimentarc de pe inotdtoarea unui lamantin s-au dezvoltat in acelagi scop. Din punctul de vedere al teoriei descendenlei pe calea modific[rilor, originea organelor iudimentare este relativ simpld, gi putem infelege in mare mdsurd legile care guverne azd, dezvoltarea lor imperfectd. Avem o mullime de cazuti de organe rudimentare la organismele noastre dornestice, ca de pilda rudimente de coadd la rasele farfl coad6, urme de urechi la rase de oi fdrd, urechi, reaparilia unor coarne minuscule atirnind in jos la rasele de cornute mari fdrd' coarne, mai ales dupl Youatt, la animalele tinere, ;i in sfirgit, starea intregii flori la conopida. De multe ori gdsim lamongtri rudimente ale diferitelor organe, dar m5 indoiesc dacd vreunril din aceste cazuri poate arunca altd, lumind asupra originii organelor rudimentare in stare naturald, decit ardtind cd.pot fi produse rudimente, deoarece evidenla

t64

ORIGINEA SPECIILON

ne aratA in mod clar cd speciile in stare naturald nu sint supuse unor schimbiri mari ;i brugte. Dar din studiul organismelor noastre domestice, invdldm cd nefolosirea pdr{ilor duce la micgorarealor gi cd,rezultatul nefolosirii se mogtenegte. Pare probabil cI nefolosirea este factorul principal in producerea organelor rudimentare. Se ajunge mai intii prin trepte mici la tot mai completa reducere a unui organ, pind cind, in cele din urmd el devine rudimentar aga ca de pilda in cazul ochilor animalelor locuind in pegteri intunecate sau in cazul aripilor pdsdrilor de pe insulele oceanice, pe care animalele de pradd le-au silit atit de rar s[-,si ia zborul, incit in cele din urrni gi-au pierdut capacitatea de a zbura. De asemenea, un organ util in anumite condilii poate deveni ddundtor in alte condilii, ca de pildd aripile coleopterelor care trdiesc pe insule mici ,si expuse; in acest caz seleclia naturald a ajutat la reducerea organului, pind ce a ajuns neddundtor gi rudimentar. Orice schimbare in structur[ gi func{iune, care poate fi efectuatl treptat se afld in cimpul de acfiune al selecfiei naturale, astfel incit un organ devenit inutil sau diundtor pentru un scop datoritd unor moduri de via([ schimbate, poate fi modificat gi foloiit in alt..op. Un organ poate fi de u..*.n'.a pistrat numai pentru una dintre funcliunile sale anterioare. Organe formate inilial cu ajutorul selecliei naturale, atunci cind devin inutile pot deveni foarte variabile, deoarece variafiile lor nu mai pot fi oprite de selecfia naturuld. Toate acestea concordd perfect ctr ceea ce veciem in stare naturald. Mai mult, in orice perioaci5 a vie{ii ar fi redus un organ prirr nefolosire sau selecfie, gi acest lucru se ;i intimpld in general cind organismul a aiuns la maturitate ;i trebtiie sd-gi exercite toatd capacitatea lui de acfiune, principiul mogtenirii la virste corespllnzdtoare va tinde sd reproduc[ organul in starea sa redusd la aceea;i virstd maturl, dar ii va afecta rareori in embrion. Putem astfel in{elege ciimensiunea mai mare a organelor rudimentare ale embrionului in comparalie cu pdr{ile invecinate, gi dimensiunea lor relativ mai micd la adult. Dac6, de exemplu, degetul unui animal adult a fost folosit mai pulin, timp Ce multe generalii, <jatoriti unor schimbdri ale modului de via{d, sau dac[ un organ sau glandd au fost tot mai pu{in fclosite funcfional, putem trage concluzia cd se vor reduce ca dimensiuni la descendenfii adulli ai acestui animal, dar i9i vor p[stra in embrion aproape gradul lor inilial de dezvoltare. Mai r[mine insi urmdtoarea dificultate : dupi ce un organ a incetat sd fie folosit;i in consecin,Ia a fost mult redus, cum mai poate fi el iedus in continuare p?n6 ce nLl rimin decit simple urme, ;i cum poate in cele din urmd sd dispari cu totul ? E greu de acimis cd nefolosirea va mai provoca vreo schimbare dupd ce organul a devenit nefuncfional. Aici ar fi necesare unele explicafii suplimentare, dar nu le pot da. Dac[, de exemplu, s-ar putea dovedi c[ fiecare parte a organizaliei tinde si varieze intr-un grad mai mare in direcJia reducerii declt in cea a sporirii sale, atunci am putea in{elege de ce un organ care a devenit inutil va deveni independent fald, de efectele nefolosirii, va deveni rudimentar ;i in cele din urmd va dispare cu totul, deoarece varialiile in sensul reducerii dimensiunilor nu vor mai fi oprite prin selec{ia naturali. Principiul economiei de crestere, explicat intr-un capitol anterior ;i datoritd c[ruia, dacd rnaterialele care formeaz[ oricare parte nu sint utile posesorului lor sint economisite cit de mult, va intra poate in joc pentru a face iudimentard, o parte inutilS. Dar acest principiu va fi limitat in mod aproape necesar la stadiile mai timpurii ale procesului de reducere, deoarece nu putem, presupune, ci o papild minusculd, de exemplu reprezentind in floarea masculind pistilul florii

AFINIT,I.TILE RECIPROCE DINTRE ORGANISME

36b

femele gi format numai din fesut celular, ar putea fi redus mai departe sau absorbit 'pentru economisirea hranei. ln sfirgit, deoarece organele rudimentare, indiferent de treptele prin care au fost degradate pin[ la smrla lor actualS inutil6, sint o amintire a unei stdri de lucruri anterioare, gi au fost p[strate numai prin for{a mogtenirii -- putem inlelege cum se face ci sistematicienii au considerat adesea parli rudimentare drept tot atit de folositoare sau uneori chiar gi mai folositoare pentru clasificarea genealogicd, decit alte par{i de mare importanlI fiziologicS. Organele rudimentare pot fi comparate cu literele dintr-un cuvint, pdstrate incd in scriere, dar devenite inutile pentiu pronunfare, servind insd ca o indica{ie pentru originea cuvintului. Din punctul de vedere al descendenlei pe calea modificdrilor, putem conchide cd existenla unor organe in stare rudimentard, imperfectd ;i inutil5 sau chiar complet atrofiatI, departe de a constitui o greutate neobignuitd, dupd cum apate, desigur, in vechea teorie a crea{iei, ar fi putut, dimpotrivd, sd fie prevdzutd ca o urmare a teoriilor expuse in lucrarea de fald. REZUMAT

In acest capitol am incercat s[ ardt cd a;ezarea tuturor organismelor, in toate timpurile, in grupe subordonate altor grupe - cd natura relaliilor prin care toate organismele in viala sau dispirute sint legate prin linii de afinitafi cornplexe, multilaterale gi indirecte, in citeva mari clase - cd regulile urmate gi dificultalile intilnite de naturali;ti in clasificdrile lor - cd valoarea acordatd unor caractere, dacd sint constante gi predominante, indiferent dacd sint de mare importan{d sau neinsemnate sau, ca in cazul organelor rudimentare, neimportante - cd marea deosebire din punctul de vedere al importanfei lor intre caracterele analoge sau adaptive .si alte asemenea fapte - toate ;i caracterele de adevdratd afinitate - precum acestea decurg in mod firesc din admiterea originii comune a formelor apropiate, impreund cu modific area lor prin varia{ie gi seleclie natural5, legata de condiliile exiincliei ;i divergen{ei caracterelor. Dacd cercetdm aceast[ concepfie asupra clasificdrii, trebuie sd ne gindim ci elementul descendenlei a fost folosit in mod universal pentru a clasifica impreund sexele, virstele, formele dimorfe ;i varietAtile recunoscute ale aceleia,si specii, oricit de mult ar diferi unele de altele in structura lor. Dacd extindem folosirea acestui element al descenden{ei, care reprezintd singura cauzd. cunoscutd cu certitudine a semdndrii dintre organisme -_vom inlelege ce semnifica{ie are Sistemul Natural : este incercarea de alezarc genealogica in care gradele de deosebire dobindite se exprimd prin termenii: varietdli, specii, genuri, familii, ordine gi clase. Prin prisma aceluiagi punct de vedere al descenden{ei pe calea modificirilor, majoritatea datelor importante din morfologie devin de infeles - fie cd' privim planul comunl) care ne apare in organele omoloage ale diferitelor specii din aceeagi llasd, fie cd privim omologiile in serie ;i laterale 2) a fiecdrui individ animal Si vegetal.

t) in original: ?) Omologia in

Pattern

>>.

- Nota

trad.

serie cuprinde organele corespunzitoare la indivizii seriilor descendente (bunic, tatd, nepot, strinepot etc.) omologia latcrald cuprinde organele corespunzatoare la indivizii unei generafii, aspect care poltte fi privit gi intr-un sens mai larg. - Nota redacgiei ruse, trad. Timiriazev (1937), p. 540.

ORIGINEA SPRIiIII,OR

Pe baza principiului varia{iilor mici succesive, care nu survin in mod necesar sau general intr-o perioadl prea timpurie a viefii ,si sint mogtenite la o perioadd corespunzdtoare, putem in{elege faptele conducdtoare in embriologie : strinsa asemdnare la embrion intre par{ile omoloage care cind devin mature dobindesc structuri gi funcliuni foarte diferite; de asemenea, asemdnarea dintre pdrfile sau organele omoloage la specii inrudite dar distincte gi adaptate in stare adultd pentru moduri de viafd cit mai diferite cu putinld. Larvele sint embrioni activi, mai mult sau mai pu{in modifica{i in legdturd cu modul lor de viafd, gi cu modificdrile mogtenite la o virstd timpurie corespunzdtoare. Pe baza acelorasi principii ;i avind in vedere cd in general tocmai in acea perioadl a vie{ii cind organele sint reduse ca mlrime, fie prin nefolosire, fie prin seleclie naturald, vieluitorul trebuie s[-gi satisfacd trebuin{ele gi dacd ne gindim cit de puternicb este for(a ereditdlii -- aparrtra unor organe rudimentare era chiar un fapt de prevdzut. Importan{a pentru clasificalie a caracterelor embriologice gi a organelor rudimentare devine inteli$bil[ in lumina concepfiei cI un aranjament natural trebuie sd fie genealogic. In sfirgit, diversele categorii de fapte examinate in acest capitol par a stabili pe deplin, cd nenumdratele siecii, g.ttuii gi familii care populeaia tr*.a, descind toate - fiecare in clasa sau grupa sa proprie pirin{i comuni gi s-au modi-'din ficat toate de-a lungul generafiilor incit adopta fdrd, ezitare acest punct a; astfel de vedere, chiar dacd n-ar fi lntemeiat pe alte fapte gi argumente.

CAPITOLUL XV

RECAPITULARE $I CONCLUZU Recapitularea obiecyiilor impotiva teoriei Selec1iei Naturale - Recapitularea circumstanlelor generale Si speciale in sprijinul ei - Cauzele care determind credinla generald in imua-

bititatea speciitor

::::;:::ti:;ff,";::';::,":;"'!3';::I;:I:"-

Elbctete adoptdrii ei

Deoarece intreg volumul de fald este de fapt o succesiune a aceloragi largi argumenta[I| recapitularea pe scurt a principalelor fapte 9i rafionamente poate fi de folos cititorului. Nu neg cd se pot ridica multe gi serioase obieclii in contra teoriei descendenfei pe calea modificdrilor prin variafie gi seleclie naturale. M-am strdduit s[ le redau in toat6 puterea 1or. Nimic nu poate sd pard la inceput mai greu de crezut decit faptul ci organele ;i instinctele cele mai complexe au fost perfecfionate, nu prin mijloace superioare ra{iunii umane, degi analoge cu ea, ci prin acumularea a nenumdrate variafii mici, fiecare din ele util6 fiecdrui posesor in parte. Cu toate acestea, dificultatea de mai sus, degi ii apare imaginaliei noastre ca de neinvins, nu poate fi considerui6 drept real6 dacd admitem tezele urmitoare: toate pdr(ile organizaliei cit gi instinctele prezintd, cel pufin, deosebiri individuale; existd o luptd pentru existen{[ ducind la plstrarea devierilor folositoare ale structurii sau instinctului; gi, in sfirgit, &u putut si existe gradalii ale stdrii de perfeclie a fiecdrui organ, fiecare gradafie folosind in felul ei. Adevdrul acestor teze cred cE nu poate fi pus in disculie. Fara indoiald cd este foarte greu m[car de presupus prin ce trepte au putut trece numeroase structuri pe calea perfecfiondrii, in special la grupele incomplete de organisme, avind lacune mari ;i care au de suferit mult de pe urma extinc{iei ; dar in naturd vedem atit de multe gradafii ciudate, incit trebuie s5 fim extrem de precauti atunci cind spunâ&#x201A;Źm cd vreun organ, instinct, sau vreun organism in intregime nu au putut ajunge la starea lor prezentd prin multe trepte gradate. Trebuie sd admitem c[ existd cazuri deosebit de grele care par potrivnice teoriei selecfiei naturale ; unul din cele mai curioase dintre ele este existenla in aceea;i comunitate de furnici a doud sau trei caste definite de lucrdtori sau femele sterile; dar am incercat sI ardt cum pot fi biruite asemenea dificultiti.

UHIfiINEA SPECIILON

in privinfa sterilitifii aproape universale a speciilor cind se incru ci;eazd pentru prima oard, fapt care contrasteazd. atit de puternic cu fertilitatea aproape universald a varietdlilor cind sint incrucisate, trebuie s5-1 trimit pe cititor la recapitularea faptelor expuse la flnele capitolului al noudlea. Ea aratd, pe cit cred, in mod convingitor cd aceasti sterilitate nu este o insu;ire mai special[ decit incapacitatea a doud specii deosebite de pomi de a fi altoili unul pe altul; sterilitatea depinde de deosebirile limitate la sistemele reproducltoare ale speciilor incrucigate. Adevdrul acestei concluzii reiese din rnarea deosebire dintre rczultatele oblinute in incrucig area reciprocd a dou6 specii, adicd atunci cind o specie este folositd mai intii ca tatd ,si apoi ca mamd. Prin analogie cu cercetarea plantelor dimorfe gi trimorfe se ajunge in mod limpede la aceeagi concluzie, deoarece cind formele sint impreunate in mod neligitim, ele produc pu{ine seminle sau nu produc deloc, iar descendenfii lor sint mai mult sau mai pulin sterili; totugi, aceste forme aparfin indiscutabil aceleiagi specii, nedeosebindu-se intre ele prin nimic altceva decit prin organele ;i funcfiile lor reproducdtoare. Degi fertilitatea varietdlilor care s-au incrucigat gi a descendenlilor lor metigi a proclamatd de atit de mulli autori ca fiind universald, acest lucru insd nu poate fost fi considerat ca fiind intru totul exact dupd faptele expuse pe baza inaltei autoritdli a lui G[rtner gi Kolreuter. Majoritatea varietdfilor experimentate au fost produse in stare domesticd, ,si cum domesticirea (prin acest termen nu inleleg simpla captivitate) tinde aproape sigur si elimine aceastd sterilitate care, judecind prin analogie, ar fi afectat speciile parentale dacd s-ar fi incrucigat, nu trebuie sd ne agteptdm ca domesticirea s5 provoace tot sterilitate la descenden{ii lor modificali, cind sint incrucigafi. Aceastd eliminare a sterilitalii se datoreazd, in mod aparent aceleiagi cauze care le permite animalelor noastre domestice sd se inmulleascd liber in conditii diferite, iar aceasta se datore;te,la rindul sdu, faptului cd ele au fost obignuite treptat la dese schimbdri ale condiliilor lor de viald. O serie dubla ;i paralel6 de fapte pare sd arunce multd lumind asupra sterilitdtii speciilor ;i a descenden{ilor lor hibrizi atunci cind ei se incruci;eazd. prima oar6. Pe de o parte existd rnotive intemeiate pentru a crede cI schimbdrile mici in condiliile de vrald dau vigoare gi fertilitate tuturor organismelor. $tim de asemenea cd o incrucigare intre indivizii deosebili ai aceleiagi varietlfi gi intre varietdfi distincte, sporegte numirul descendenfilor lor ,si le dd, desigur, dimensiuni ;i vigoare sporite. Acest lucru se datoreazd, mai ales faptului ci formele care se incrucigeazd au fost expuse unor condilii de viatd intrucitva deosebite, cdci printr-o serie de experienfe laborioase am stabilit ca dacd tofi indivizii aceleiagi varietdli sint supugi timp de mai multe generafii acelora;i condilii, avantajul decurgind din incruci;are este adesea mult redus sau dispare cu totul. Acesta este un aspect al problemei. Pe de altd, parte, gtim cd speciile care au fost mult timp expuse unor condilii aproape uniforme, atunci cind in captivitate sint supuse unor condilii noi ;i mult schimbate sau pier sau, dacd, supraviefuiesc, devin sterile, de;i rdmin perfect sdndtoase. Acest lucru nu se intimpld, sau se intimpld numai in micd mdsuri, cu organismele noastre domestice, care au fost expuse mult timp unor condilii schimbdtoare. De aceea, cind constatim ci hibrizii produgi prin incrucigare intre doud specii distincte sint pufin numerogi, fie pentru cd pier curind dupd conceperea lor, fle la o virstl foarte timpurie, fie pentru cd supravie{uind ei se aratd, a fi devenit mai mult sau mai pufin sterili - pare extrem de probabil cd acest rezultat se datoregte faptului cl

RECAPI'IULAIIE $I CONCLI]ZIT

369

in realitate au fost supugi unei profunde schimbdri a condifiilor de via{d, decurgind din contopirea intr-o singurd fiinfi a doud organiza[ri cu totul deosebite. Acela care va explica precis de ce un elefant sau o vulpe nu se reproduc in captivitate chiar in lara lor, in timp ce porcul domestic sau ciinele se reproduc liber in cele mai diverse condilii, v& fi in acelagi timp in mdsurd sd dea un rdspuns precis intrebdrii de ce dou[ specii deosebite, ca;i descendenfii lor hibrizi, sint in general rrriri mult sau mai pu{in sterili cind se incrucigeazd, in timp ce doud varietd{i domestice gi descendenlii lor metigi sint perfect fertili cind sint incruciga{i. Dacd privim rdspindirea geograficS, dificultilile intilnite de teoria descendenlii pe calea modificdrilor sint destul de serioase. To{i indivizii de aceeagi specie ;i toate speciile aceluiagi gen, sau chiar ale unui grup superior, descind ciin parinfi comuni gi de aceea, in oricit de distante qi de izolate pdr{i ale lumii i-am gasi astd.zi, ei trebuie s[ fi cdldtorit in cursul generafiilor succesive, din vreun punct oarecare inspre toate celelaite. De multe ori ne este cu totul imposibil sd presupunem mdcar cum s-a putut efectua acest lucru. Totugi, pentru ci avem motive sd credem c[ unele specii au pdstrat aceeagi formd specificl timp de perioade foarte indelungi, imense dacd le m[surdm in ani, nu trebuie sd ddm prea mare importanlTa cazurilor de raspindire largd, a unei aceleiagi specii, deoarece in decursul unor perioade atit de indelungate s-au putut gSsi imprejurdri favorizind migra(ia pe o cale sau alta. O arie de rdspindire discontinub sau intreruptd poate fi adeseori explicatd prin extinclia speciei in regiunile intermediare. Nu se poate nega c[ deocamdatd sintem foarte ignoran{i in ceea ce prive;te intreaga desfdgurare a variatelor schimbiri climatice gi geograflce care au afectat pimintul in decursul perioadelor recente, ;i astfel de schimbiri au ugurat probabil de multe ori migrafiile. Ca sd dau un exemplu, &ffi incercat sd ardt cit de puternicd a fost influen{a perioadei glaciare as Lrpra rdsplndirii aceloragi specii sau speciilor inrudite, in intreaga lume. Incd nu stim nimic despre numeroasele mijloace de transport intimpldtoare. In ceea ce prive;te speciile distincte ale aceluiagi gen care populeazd regiuni depdrtate gi rzolate, clrnl procesLll de modificare a fost in mod necesar lent, toate mijloacele de migralie trebr.rie sd fi fost posibile in decursul unei perioade foarte lungi; prin urmare, dificultatea erplicdrii rdspindirii largi a speciilor aceluiagi gen este in oarecare mdsurd redusir.

Deoarece in conformitate cu teoria selecliei naturale trebuie sd fi existat ul1 numdr nesfirgit de forme intermediare, legind impreund toate speciile din fiecare grup prin gradafii atit de fine cum sint varietdf ile noastre actuale, s-ar putea intreba cineva de ce nu vedem aceste forme de legdturd pretutindeni in jurul nostrri ? De ce nu sint amestecate toate organismele intr-un haos inextricabil ? in prir inga formelor existente trebuie s[ amintim cd nu avem dreptul si ne agteptdm (cu ercep{ta unor rare cazurl) sd descoperim verigi de legdturd directe intre forme, ci numai intre fiecare din ele gi unele forme dispdrute ;i inlocuite. Chiar pe un spa{iu larg, care a rdmas continuu in timpul unei perioade lungi ;i ale cirui condilii climatice ;i alte condilii de via{[ se schimbd pe nesim{ite, dacd trecem dintr-un district locuit de o specie intr-alt district ocupat de o specie indeaproape inruditd, nu avem dreptul sa ne a;teptdm deseori la gdsirea unor varietdli intermediare in zonele intermediare. Intr-adev[r, avem motive sd credem cd numai puline specii ale unui gen suferi schimbari ; celelalte specii pier cu totul gi nu lasd descendenfi modificafi. Dintre speciile care se schimb6, numai pufine se modil'\ -

r:. 362

cau

(

)It I(; INTi.T SPIJ(,IJJ,(' II

ficd in acelagi timp in interiorul aceleiagi regiuni gi toate modificdrile se efectu eazd, lent. Am ardtat de asemenea cd, varietdfile intermediare care probabil cd au existat inilial in zonele intermediare, sint susceptibile de a fi inlocuite prin forme inrudite; deoarece acestea din urm5, existind in numdr mai mare, vor fi in general modificate gi perfeclionate cu o vrtezd, mai mare decit varietd{ile intermediare, care existau in numdr mai mic ; astfel incit, cu timpul, varietd{ile intermediare vor fi inlocuite gi exterminate. Dacd, admitem aceastd teorie a extermindrii unei serii infinite de verigi de legiturd intre locuitorii in vrald, gi cei disp[ru{i ai lumii, iar la fiecare perioadd succesivd dacd admitem verigi de leg[turi intre speciile dispdrute gi cele gi mai vechi, de ce oare fiecare formaliune geologicd nu este plina cu asemenea verigi ? De ce fiscare coleclie de fosile nu oferd o dovadd deplin d a grada{iei 9i schimbarii 1) formelor de viala ? Degi cercetirile geologice au dezvdluit in mod sigur existenla anterioard, a multor verigi, situind numeroase forme de viafd mult mai aproape unele de altele, ele nu redau infinit de numeroasele grada{ii fine dintre speciile din trecut gi cele actuale, asa cum ar cere teoria noastr6; ,si aceasta este cea mai evidentd dintre numeroasele obiecfii care ar putea fi ridicate impotriva ei. De ce, apoi, grupe intregi de specii inrudite intre ele par sd fi apdrut deodatd in etajele succesive geologice, degi aceastd aparen[d. este adeseori falsd ? Degi gtim acum cd organismele au apdrut pe glob la o perioadd incalculabil de indepdrtatd, cu mult inainte ca straturile cele mai vechi ale sistemului cambrian sd se fi depus, de ce nu gdsim sub acest sistem mari masive de straturi pline cu rdmdgilele strdmogilcr fosilelor cambriene ? intr-adevdr, potrivit teoriei noastre, as3menea straturi trebuie sa se fi depus undeva in decursul acestor epoci str[vechi gi complet necunoscute ale istoriei lumii. Nu pot rdspunde la aceste intrebdri gi obieclii decit prin presupunerea cd cronica geologici este cu mult mai pufin perfectd decit cred mulli geologi. Numdrul exemplarelor din toate muzeele noastre nu reprezintd. absolut nimic in comparalie cu nenumdratele generalii ale nenumdratelor specii care cu sigur an!d, c/a art existat. Forma parentali a oriciror doud sau mai multe specii nu va fi direct intermediard intre descendenlii ei modifica{i, in privin{a tuturor caracterelor sale, d"q? cym nici porumbelul s5lbatic de stinci nu este direct intermediar in privinfa gugii gi cozii, intre descendenfii sii, porumbeii gugafi gi cei rota{i. Nu vom putea recunoagte ci o specie este inruditd cu alta modificatb, oricit de indeaproape le-am examina, pin5. ce nu vom cunoagte majoritatea verigilor intermediare ; gi {inlnd seamd de imperfec{iunea cronicii geologice, nu avem nici un drept justificat sd ne a;tept6m la gdsirea unui numdr atit de mare de verigi. Dacd s-ar descoperi dou[ sau trei forme de legaturd, mulli naturaligti le-ar clasifica drept specii noi, mai ales dacd, ar fi gdsite in subetaje geologice diferite, chiar dacd, deosebirile ar fi cit de mici. Ar putea fi citate numeroase forme actuale indoielnice care probabil sint varietdfi, dar cine pretinde cd vor fi descoperite atit de multe verigi fosile in viitor, incit naturaligtii sd fie in mdsurd sd hotdrascd dacd, aceste forme trebuie sau nu denumite varietd{i ? Din punct de vedere geologic, a fost exploratd, abra o micd parte a lumii. in staie fosila, nu pot fi pdstraie, cel"pulin intr-fn numdr maimare, decit organismele unor anumite clase. O datd formate, multe specii nu mai suferd 1)

ln original.:

mutation>>.

Azi termenul de mutalie are un alt continut. -- Nota trad.

RECAPITI]r,nnE $r CONCLlr'ZIl

g7L

nici o schimbare ulterioari, ci dispar fdrd, a l[sa descendenfi modificali; tar perioadele in decursul cdrora speciile au suferit modificdri, degi sint lungi, dacd, le miisurim in ani, au fost probabil scurte in compara[ie cu perioadele in decursul carora speciile au pdstrat aceeagi form6. Speciile dominante ;i cu rispindire largd, i ariaza cel mai rnult ;i cel mai des, iar varietdfile la inceput sint adeseori locale - anrbele cavze facind ca descopeirea verigilor intermediare in vreo formafie geologica sd fie gi mai pulin probabild. Varietalile locale nu se vor rdspindi in alte re_siuni depdrtate pind ce nu vor fi. mult modificate ,si perfec{ionate, iar cind s-au raspindit gi sint descoperite intr-o formafiune geologic[, ele apar ca ;i cind ar fi fost create brusc acolo gi sint clasificate drept specii noi. Majoritatea forma{iunilor s-au acumulat in mod intermitent ; iar durata lor a fost probabil mai scurtd decit durata medie a speciilor. ln majoritateacazurilor, formaliunile succesive sint separate intre ele prin foarte indelungate intervale goale de timp, deoarece forma{iuni

fosilifere destul de groase pentru a rezista degraddrii viitoare nu pot fi, de reguld, acumulate decit acolo unde se depun multe sedimente pe fundul scufund at aI mdrii. +. In timpul perioadelor alternative de ridicare gi de nivel sta{ionar, cronica geolo gicd, va fl in general mut6. in decursul acestor din urmd perioade, variabilitatea formelor de viafd va fi probabil mai mare ; iar in decursul perioadelor de scufundare, probabil va predomina extincfia. In privinla lipsei de straturi bogate in fosile sub forma{iunea cambrianS, nu pot recurge decit la ipoteza expusf, in capitolul aI zecelea gi anume ci degi continentele ;i oceanele noastre au ddinuit o perioad[ enormd aproape in aceleagi pozilii relative ca gi cele actuale, nu avem nici un motiv sd presupunem ci ele au fost intotdeauna aceleagi; prin urmare, formaliuni mult mai^vechi decit oricare din cele cunoscute astdzi zac ingropate sub marile oceane. In ceea ce privegte obieclia ca timpul scurs de la consolidarea planetei noastre nu a fost suficient pentru a perrnite suma de schimbdri organice presupuse, obiec{ie ridicatd de Sir William Thompson gi probabil una din cele mai grave care s-au adus, nu pot rdspunde decit, in primul rind, cd nu putem gti cu ce rapidttate, mdsuratd in ani, se schimbi speciile, gi in al doilea rind, cd mul1i filozofi nu vor incd sd admit6, c5, ;tim destul despre constitulia universului si a interiorului globului nostru pentru a putea trage concluzii sigure asupra duratei sale trecute. Toatd lumea va admite cd cronica geologicd este imperfectf"; dar pu{ini vor fi dispugi si admitd. cd, ea este imperfect[ tocmar atit cit cere teoria noastr[. Dacd cercet[m intervale de timp suficient de lungi, geologia ne aratd, clar cd toate speciile s-au schimbat, ;i ele s-au schimbat tocmai aga cum cere teoria noastrd, adicl lent gi treptat. Acest lucru se vede limpede din faptul cd fosilele din formaliile consecutive sint invariabil mult mai indeaproape inrudite intre ele decit fosilele din forma{iunile separate prin intervale mari. Acesta este bilanlul obiec{iilor celor mai importante gi al greutd{ilor care pot fi ridicate pe drept cuvint impotriva teoriei noastre ; am recapitulat pe scurt gi rdspunsurile gi explicaliile care, dupd pdrerea mea, pot fi date. Personal am simlit aceste dificultali mult prea greu timp de mul1i ani pentru amd. indoi de impor'tan{a 1or. Dar trebuie menlionat in mod special ci obiecliile cele mai importante se referd la probleme in privin{a cdrora trebuie sd ne recunoa$tem ignoranla; Lar profunzimea acestei ignoran{e nici n-o putem banui m5car. Nu cunoastem toate gradafiile de tranzilie posibile intre cele mai simple gi cele mai perfecte organe ;

OIiIGINUA SPECIILOR

nu se poate pretinde cd am cunoaste toate mijloacele variate de rdspindire in decursul indelungilor perioade de timp, sau ci gtim cit este de imperfectd cronica geolo-eici. Oricit de serioase sint aceste obiecfii dupd pdrerea mea nu sint suficiente pentru a r[sturna teoria descenden{ei pe calea modificdrilor succesive. Sd ne ocupdm acum de celilalt aspect al problemei. in stare domesticd, constatdm o mare variabilitate cauzatd sau cel pu{in provocatd, prin condilii de viald schimbate, dar de multe ori ea apare intr-un fel atit de obscur, incit sintem tentali sd consider[m varialiile ca fiind spontane. Variabilitatea este guvernati de multe legi complexe - cresterea corelativ5, compensafia, sporirea folosirii gi nefolosirii par{ilor gi acliunea definitd, a condiliilor inconjurdtoare. Este foarte greu de stabilit cit de mult au fost modificate organismele noastre domestice, dar putem conchide in mod sigur cd suma modificdrilor a fost mare ;i cd modificdrile se pot transmite timp de perioade indelungi. Cit timp condi{iile de viafd. rdmin aceleagi, avem motive sd credem cd o modificare, deja mogtenitd in decurs de rnulte genera{ii, poate continua sd fie mogtenitd de un numir aproape infinit de genera\ri. Pe de alti parte, avem dovezi cd in stare domesticd variabilitatea, o datd intratd in acliune, nu inceteazd, timp indelungat, ;i nici nu gtim mdcar dacd ea inceteazd, vreodatd,, cd,ct cele mai vechi organisme domestice ale noastre inc[ genereazd uneori variet6fi noi. Variabilitatea nu este produsd direct de cdtre om; el expune numai neintenlionat organismele unor noi conditii de viafd , 7ar natura ac[ioneazd, apoi aslrpra organrza{iei lor ;i o face s[ varieze. Dar omul poate selecliona ;i cliiar selec{ioneazd, variaqiile pe care i le dA natura gi in felul acesta le acumuleaz[ in orice direclie dorita. El adapteazd. astfel animale si plante la nevoile gi pldcerile sale. El poate face acest lucru fie metodic fie incongtient, pdstrind in acest din urmia caz indivizii cei mai folositori sau care ii plac cel mai mult, fdrd nici o inten{ie de a schimba rasa. Fir[ indoiald c[ poate influenla mult caracterul unei rase, seleclionind in fiecare generalie succesivd diferen{e individuale atit de mici incit sint insensibile, necesitind, pentru a fi deosebite, un ochi specializat. Acest proces de seleclie inconstientd a fost marele factor in formareacelor mai deosebite gi mai folositoare rase domestice. Indoielile foarte serioase cu privire la faptul dacd multe dintre speciile produse de om sint varietili sau specii cu origini diferite, dovedesc cd multe din speciile produse de om au in mare mdsurd caracterul unor specii naturale. Nu existi nici un motiv pentru ca principiile care au aclionat atit de eficient in stare domestic[ si nu fi ac{ionat gi in stare naturald. Noi considerdm supravieluirea unor indivizi gi rase fiavoizate, in cursul permanentei lupte pentru existen{d, drept o formd puternicd gi mereu activd a selecfiei. Lupta pentru existen{d decurge inevitabil din ra[ia mare a progresiei geometrice. Aceast[ vttezd, mare de inmullire este dovedit[ prin calcul - prin inmullirea rapidd a multor animale si plante in cazul succesiunii unor anotimpuri favorabile gi cind sint aclimattzate in {[ri noi. Se nasc mai mulfi indivizi decit pot supravie{ui. Un grdunte in balan{d poate hotdri care indivizi sd trdiascd ,si care s[ moar5, poate hotdri care varietate sau specie sd sporeascl numeric gi care sd descreascd sau, in cele din urmd, si piard. Deoarece indivizii aceleiagi specii intrd in cea mai strinsd concurenld din toate punctele de vedere, lupta intre ei va fi in general cea mai aspri ; ea va fi aproape la fel de asprd intre varietd[ile aceleiagi specii ;i ceva mai pu{in asprd

RIiCAPITIiLARE SI CONCT,I]-ZII

o-o o/o

intre speciile aceluiagi gen. Pe de altd parte, lupta va fi de multe ori asprd gi intre organismele indepdrtate pe scara naturald. Cel mai mic avanlaj dobindit de anunriti indir izi la orice virsti sau in decursul oricirui anotimp, asupra acelora crr care intrd in concurenti.l, sau o mai bund adaptare la condi{iile fizice inconjtrruitoare, irrtr-o mdsurd oricit de mic6, va inclina in cele din urmd, balanfa in far oarea lor. La animalele cu sexe separate exist6, in majoritatea cazurTlor, o luptd intre masculi pentru posedarea femelelor. Masculii cei mai vigurogi, sau cei care au avut cel mai mult succes in lupta cu condi{iile lor de via\d, lasd in general cea mai numeroasd progeniturd. Dar succesul depinde adeseori de faptul dacd masctrlii au arme speciale, sau mijloace de apdrare, sau dacd, prezrntd, o atrac{ie deosebita; gi chiar un avantaj cit de mic va duce la victorie. Cum geologia proclamd hotdrit cd fiecare uscat a suferit mari schimbdri fizice. ne putem agtepta.ca organismele s[ fi variat in naturi in acelagi mod in care au \lanat in stare domestic[. Iar dacd a existat vreo variabilitate in natur[. ar fi un fapt inexplicabil ca seleclia naturald sd nu fi intrat in joc. S-a afirmat de multe ori, desi aceastl afirmalie nu este capabila sd aducd dovezi, cd suma varialiilor in naturd este strict limitatd cantitativ. Omul, de;i ac{ioneazd numai asupra caracterelor externe gi adeseori in mod capricios, poate produce intr-o perioadd scurt[ un rezultat important acumulind simple deosebiri individuale la organismele sale domestice; ;i nimeni nu va nega cd speciile prezintd deosebiri individuale. Dar pe linga asemenea deosebiri, toli naturaligtii admit cd existd varietdfi naturale, considerate ca suficient de deosebite pentru a fi demne de semnalat in lucriri de sistematicd. Nimeni nu a trasat vreo diferenfd, clard intre deosebiri individuale gi varietdli mici sau intre varietifi pronunlate gi subspecii ;i specii. in continente diferite gi in diferite parli ale aceluiagi continent cind sint separate de bariere de orice fel, ca ;i in insule indepdrtate, cit sint de numeroase formele existente pe care unii naturaligti cu experienld le clasific[ drept varietdli, al1ii drept rase geografice sau subspecii, iar al1ii drept specii deosebite, degi indeaproape inrudite ! Dacd insi animalele qi plantele variazd,, fie cit de pu{in gi oricit de incet, de ce nu s-ar pistra gi acumula prin selec(ie naturald sau prin supravieluirea celor mai apti, r'aria{iile sau deosebirile individuale, care sint utile in vreun fel oarecare ? DacS omul, prin rdbdare, poate selecliona varia\iile care ii sint folositoare, de ce nu s-ar ivi adeseori in condilii de via!5 schimb[toare Ei complexe, varialii utile produselor vii ale naturii gi n-ar fi pdstrate sau seleclionate ? Ce limitd poate fi pusd acestei forfe, ac{ionind timp de perioade indelungate ;i supunind la incercdri severe intrea-ea constitutie. structura si modul de via{d al fiecirei fiin{e, pentru a le favoriza pe ceie bune si a le respin-ee pe cele imperfecte ? Nu vdd vreo limitd pentru aceastS for{d, in acliunea ei de adaptare lent[ qi minunatd a fiecdrei forme la cele mai complexe relafii de via1a. Chiar dac[ nu privim mai departe, teoria selec{iei naturale pare sd fie cit se poate mai probabila. Am recapitulat deja, cit mai con;tiincios cu putin{d, greutd{ile gi obiecliile ridicate impotriva teoriei : sa ne ocupam acum de faptele speciale gi de argllmentele in favoarea teoriei.

Potrivit punctului de vedere cd speciile nu sint decit varietili puternic pronunlate gi permanente, iar fiecare specie a existat mai intii ca varietate, putem inlelege de ce nu se poate trage o linie de demarcalie intre specii despre care

Dl+

ORI

(;INEA SPF](]IIL()It

obicei cd au fost produse prin acte speciale de crea{ie, 9i varietS{i, despre care se admite cd au fost produse prin legi secundare. Potrivit aceluia;i punct de vedere putem in{elege de ce intr-o regiune unde au fost produse multe specii ale unui gen gi unde in prezent ele prosper5, speciile vor prezenta multe varietdfi, c[ci acolo unde producerea de specii a fost activd, ne putem agtepla, ca reguld generald, Sd o mai gisim incd in acfiune; gi aga se gi intimpl5 atunci cind. varietdlile sint specii incipiente. Mai mult, speciile aparfinind unor . genuri mari, care prezintd, un num[r mai mare de variet[fi sau de specii incipiente, pdstreazd intr-o anumit[ mdsurd caracterul de varietdli, deoarece ele ciifer5 una de alta printr-o sum[ mai micd de diferen{e decit diferi speciile unor genuri mai sdrace. De asemenea, speciile indeaproape inrudite ale genurilor mai bogate au in mod evident arii de rdspindire mai restrinse , iar pe baza afinitalilor lor sint adunate in grupe mici, in jurul altor specii, semdnind sub ambele aspecte cu varieta{ile. Aceste relafii foarte ciudate din punctul de vedere al crealiei independente a fiecdrei specii pot fi in{elese dacd fiecare din ele a existat mai intii ca varietate. Deoarece fiecare specie tinde, prin proporfia ei geometric[ de reproducere, s6-gi sporeascd numdrul la nesfirgit, ;i currf descendenfii modificafi ai fiecdrei specii vor fi capabili s[ sporeascd numeric pe mdsur[ ce devin mai diversificali ca mod de viald gi structurd, aga incit sd fie capabili sd ocupe numeroase gi foarte diferite locuri din economia naturii, va exista o tendin!6 constantd ca seleclia naturald sd-i pdstreze pe cei mai diveigen{i descenden{i ai oricdrei specii. De aceea, ln decursul unui proces indelungat de modificdri, micile diferenle caracteristice varietdlilor aceleiagi specii tind si sporeascd spre diferen[ele mai mari caracteristice speciilor aceluiagi gen. Varietdli noi gi perfeclionate vor inlocui ;i extermina in mod inevitabil varietdfile mai vechi, intermediare ;i mai pu{in perfec{ionate ; in felul acesta speciile devin in mare m[surd obiecte definite gi distincte. Speciile dominante, aparfinind grupelor mai mari din fiecare clasd, tind sd dea nagtere unor forme noi gi dominante; in acest fel flecare grup mare tinde sd devini gi mai mare gi in acelagi timp mai divergent in privin{a caracterelor sale. Dar cum nu toate grupele pot spori astfel mereu in numdr, deoarece globul nu le-ar putea hrini, grupele mai dominante le inving pe cele mai pulin dorninante. Aceastd tendin![ a grupelor mari de a spori mereu gi de a accentua divergen{a caracterelor, impreund cu extinc{ia inevitabila gi puternicd, explicd, aranjamentul tuturor formelor de viafd in grupe subordonate altor grupe, toate cuprinse in citeva clase, arcnjament care a predominat in toate timpurile. Acest mare fapt al grupdrii tuturor organismelor in ceea ce se numegte Sistemul Natural este absolut inexplicabil prin teoria crealiei. Deoarece seleclia naturald. ac\roneazd numai prin acumularea varia{iilor mici, succesive ;i favorabile, ea nu poate produce modificdri mari sau brugte; ea poate lucra numai prin pagi scur{i ;i ince{i. De aceea, regula Natura non Jctcit saltum pe care orice nou adaos la cuno;tin{ele noastre tinde sd o confirme, se poate inlelege pe baza teoriei noastre. Putem vedea de ce in intreaga naturd acela;i 1el general este realizat printr-o diversitate de mijloace aproape infinitd, deoarece fiecare particularitate o datd dobinditd se mogtenegte timp indelun gat, iar structurile deja modificate ln multe direcfii diferite trebuie sd se adapteze la acelagi scop general. Pe scurt, putem vedea de ce natura este darnicd in varia{ii, degi e zgircitd in inose presupune de

NNCAPITIILARll SI CONCT,T'IZII

5tD

vafii. Dar dacd fiecare specie ar fi fost creatd, in mod independent nimeni nu ar putea si explice de ce ar exista o asemenea lege a naturii. Dupi cum mi se pare, multe alte fapte se pot de asemenea explica pe baza teoriei noastre. Astfel, cit de ciudat este faptul c[, de pi1d6, o pasdre cu aspect de ciocdnitoare se hr[negte cu insecte pe sol; cd gigtele de munte care lnoatd rareori sau niciodat[ au totugi picioare palmate; cd o pasdre cu aspect de sturz se scufundd sub apd gi se hrdnegte cu insecte acuatice ; $i cd un petrel are modul de viafd 9i structura care-l fac adaptat pentru viala unui pinguin ! Asemenea exemple pot fi date la infinit. Dar ele inceteazd de a mai fl ciudate sau ar putea fi chiar anticipate dacd le privim din punctul de vedere, dupi care orice specie tinde in mod constant sd sporeascd numeric , iar selec{ia naturald este intotdeauna gata sd adapteze descendenfii u$or variabili ai fiecdrei specii pentru orice loc neocupat sau slab ocupat din natur6. Putem s5 infelegem intr-o oarecare mdsurd, cum se explicd faptul cd existd in naturi atit de multd frumuse{e, deoarece ea poate fi in mare parte atribuitd acliunii selecliei. CA frumuselea, apreciatd in sensul nostru, nu este universali, rezultd. limpede dacd privim la unii gerpi veninogi, la unii pe$ti gi la anumili lilieci hido;i care au o asem[nare caricaturald cu figura omeneascd. Seleclia sexuald a dat culorile cele mai strilucitoare, desenele elegante gi alte ornamente, masculilor si uneori ambelor sexe, la multe pdsdri, fluturi ;i alte animale. La pdsdri, selecfia sexuald a facut ca vocea masculului sd fie muzicalra pentru femel5, ca 9i pentru urechile noastre. Florile gi fructele au devenit atrdgdtoare prin strilucirea culorilor in contrast cu frunzigul, pentru ca florile s[ poatd fi ugor vdzute, vizitate gi fecundate de insecte, iar seminfele impr[;tiate de pdsiri. De ce anumite culori, sunete si forme l-ac pl5cere omului gi animalelor inferioare _. cu alte cuvinte cum a apdrut pentru prima oarl. sim{ul frumosului in forma lui cea mai simpld - constituie o problem[ tot atit de pulin cunoscutd ca ,si problema cum de au devenit pentru prima datd, plicute anumite mirosuri sau gusturi. Deoarece seleclia naturald, aclioneazd prin concurentd, ea adapteazd, gi perfeclioneazd, locuitorii fiecdrei regiuni numai in legdturd cu conlocuitorii lor; astfel incit nu trebuie sd fim surprinqi de faptul cd speciile dintr-o regiune, degi dupd punctul de vedere obignuit sint considerate ca fiind create gi adaptate in mod special pentru aceast[ regiune, au f,ost invinse qi inlocuite de organismele aclimatizate, originare din alte 15ri. De asemenea, nu trebuie sI ne mire dacd, toate

adaptdrile 1) din naturd nu sint, in mlsura in care putem aprecia, absolut perfecte, &g& cLrm e cazul chiar cu ochiul omenesc, sau dacd unele din ele conttazic ideile noastre despre adaptare. Nu trebuie sd ne mire nici cd acul albinei, atunci cind este folosit impotriva unui inamic, provoacd moartea albinei insdgi ; nu trebuie sd ne mire cd trintorii sint produ;i in cantitdli atit de mari pentru un singur act gi cd sint apoi mdcel[riti de surorile lor sterile; cd pinii nogtri fac o risipd atit de uimitoare de polen; cd matca are o ur[ instinctivd impotriva propriilor ei fiice fertile; cd ichrleumonidele se hrS.nesc cll trupuri vii de omizi; si nu trebuie sd ne mire nici alte cazuri asemindtoare. IVIai curind pare uimitor, pe baza teoriei selecliei naturale, cd nu s-a descoperit un num[r gi mai mare de asemenea exemple ale lipsei perfecliei absolute. 1)

In original: <<contrivances). - Nota trad.

()]1 I (i INE.A"

SPIJ(]IIL()R

Legile complexe gi pulin cunoscute care guverneazd producerea varietdlilor sint aceleagi, pqcit ne putem da seama, ca gi legile care au guvernatproducerea de specii deosebite. In ambele cazuri, condiliile fizice par si fi produs oarecari efecte directe gi definite, dar nu putem spune in ce mdsur[. Astfel, cind vaietd[ile pitrund intr-o nou6 stafiune, ele preiau uneori unele din caracterele proprii speciilor din acea sta{iune. Folosirea ,si nefolosirea par sd fi produs un efect considerabil atit asupra varietSlilor cit gi asupra speciilor: intr-adevdr, este imposibil s5 evitdm aceastd concluziedacd privim de exemplu la ra[afulicropterus ale cdrei aripi sint incapabile de zbor,

aproape tot atit cit gi la ra[a domesticd; sau dacd ne uit[m la tucu-tucu, animal sdp6tor, care uneori este orb, gi apoi la anumite cirtile, care sint de obicei oarbe gi au ochii acoperili cu piele; sau cind privim la animalele oarbe care locuiesc in pegterile intunecoase din America si Europa. Se pare cd varia-fia corelativi a jucat un rol insemnat la variet[li gi specii, astfel incit atunci cind o parte a fost modifrcatd,, au fost modificate in mod necesar ;i alte pdr{i. Atit la variet[fi cit gi la specii se intimpld uneori reveniri la caractere pierdute de mult. Cit de inexpli-

cabili pare prin prisma teoriei crealiei apartlia intimpldtoare a dungilor de pe spatele gi picioarele diferitelor specii ale genului Equus, qi ale hibrizilor lor ! $i cit de simplu se explicd acest fapt daci presupllnem cd toate aceste specii descind dintr-un strdmog vdrgat, dupd cum diferitele rase domestice ale porumbeh,rlui descind din porumbelul de stinc[ albastru gi vdrgat ! Dup[ punctul de vedere comun, potrivit clruia fiecare specie a fost creatd in mod independent, de ce sint mai variabile caracterele de specie sau cele prirr care speciile aceluiagi gen diferl intre ele, decit caracterele de gen comune pentrtr toate ? De ce, de exemplu, culoarea unei flori varrazd. mai mult intr-o specie dintr-un gotr, dacd celelalte specii posed[ flori diferit colorate, decit dacd toate ar poseda flori de aceeagi culoare ? Daci speciile sint numai varietdfi bine pronunfate, ale cdror caractere au devenit in mare mdsurd permanente, putem inlelege acest fapt ; intr-adevdr, aceste specii au variat prin anumite caractere incd de cind s-aLl desprins dintr-un strdmog comun, iar varialiile le-au f[cut sd se deosebeasci intre ele ca specii ; de aceea, aceste caractere vor varia mai lesne decit caracterele de gen care au fost mogtenite fdrl s[ se fi schimbat timp de perioade imense. Este inexplicabil de asemenea din punctul de vedere al teoriei creafiei, de ce o parte care s-a dezvoltat in mod cu totul neobi;nuit numai la o singuri specie a unui gen gi de aceea, cum putem deduce in mod Iiresc, prezintd o mare importanld pentru aceastl specie, este foarte susceptibild s[ varieze; dar, din punctul nostru de vedere, aceastd parte a trecut printr-un cuantum neobignuit de variabilitate gi de modificare, de cind s-a desprins dintr-un str[mog comun, ;i deci trebuie sd ne a;teptim ca in general partea sd mai fie inc[ variabil[. Dar o parte poate si fie dezvoltatd, in modul cel mai neobignuit, ca de pild[ arrpa unui liliac, gi totugi sd nrr fie mai variabili decit oricare alt organ, daci partea este comund la mai multe forme subordonate, adicd dacd a fost mo;tenitd timp indelungat, deoarece in acest. caz ea a devenit constantd prin selecfie naturald continuati timp indelungat. Examinind instinctele, oricit de uimitoare ar fi unele dintre ele, explicarea lor nu prezintd greutdli mai mari decit aceea a structurilor corporale, dacd ne bazdm pe teoria selecliei naturale a modificdrilor succesive, mici, dar utile. Putem astfel in{elege de ce natura inainteazd numai prin trepte gradate ln procesul de inzestrare cu diferite instincte a diferitelor animale dintr-o aceeasi clasd. Am incercat

.tl

cit de multd lumin[ aduce principiul grada]iei in problema admirabilelor capacitiili arhitectonice ale albinei de stup. FarS indoiald cd adeseori in modificarea instinctelor intr[ in joc obiceiul ; dar desigur cd el nu este absolut necesar sri :,r'irt

clrrlra cum vedem in cazul insectelor neutre, care nu las[ descenden{i in stare de ; nrosteni efectele obiceiului indelungat. Pornind de la punctul de vedere dupd care toate speciile aceluiaqi gen se trag dintr-un strdmog comun gi au mogtenit multe caractere comune, putem infelege de ce specii inrudite, puse.in condilii de via{d fbarte diferite, se conduc totuqi aproape dupd aceleaqi instincte ; putem inlelege, de pilcla, de ce speciile de sturzi din America de Sud tropicald gi temperata igi lipesc cuibul cu noroi ca si speciile noastre britanice. Din perspectiva punctului cle vedere ci instinctele au fost dobindite in mod lent prin selec{ie naturald, nu trebuie sd ne mir[m cd unele instincte nu sint perfecte gi sint susceptibile de erori, gi cI alte instincte pot pricinui suferinle altor animale. Dac[ speciile n-ar fi decit varietd{i bine pronun{ate gi permanente am putea in{elege irnediat de ce descendenlii lor incrucigafi urmeazd. aceleagi legi complexe in gradr-rl asemdndrii lor cu pdrinfii, ca qi produsele incrucisdrii dintre varietdli dinainte cunoscLlte - adicd se absorb reciproc in cursul incrucigdrilor succesive. Aceasti asemdnare ar fi ciudata daci speciile ar fi fost create independent, iar varietd{ile produse prin legi secundare. f)aci admitem cd cronica geologicd este extrem de imperfectl, atunci faptele date de ea confirm[ cu tirie teoria descendenlei pe calea modificdrilor. Speciile noi au apdrut pe sceni incet gi la intervale succesive, iar cuantumul de modific are la intervale de timp egale este foarte diferit la grupe diferite. Extinc{ia speciilor 9i a

unor grupe intregi de specii, care a jucat un rol atit de evident in istoria lumii organice, decurge aproape inevitabil din principiul selecliei naturale, deoarece formele vechi sint inlocuite de forme noi gi perfeclionate. O datd ce girul genera{iilor obi;nuite s-a- intrerupt, nu mai reapar nici specii izolate, nici grupe de specii. Raspindirea treptatd, a formelor dominante, cu modificarea lentd a descenden{ilor lor, face ca, dupi lungi intervale de timp, formele de viald sd apard, ca,si cind s-ar fi schimbat simultan pe toatd suprafala pdmintului. Faptul cd fosilele din fiecare formaliune sint intr-o oarecare misurd intermediare intre fosilele din formaliunile superioare gi inferioare in ceea ce privegte caracterele 1or, se explicd in mod simplu prin pozitria lor intermediar[ in girul de descenden{i. Faptul important cd toate vie{uitoarele care au pierit pot fi clasificate impreuni cu toate vieluitoarele actuale, provine in mod firesc din aceea c[ vie{uitoarele in viali gi cele care au pierit sint descenden{i ai unor parinli comuni. Deoarece ln general speciile aLr prezentat o divergenta a caracterelor in decursul lungului lor proces de descenden!5 ;i modificare, putenr in{elege de ce formele mai vechi sau strdmogii vechi ai fieclrui grup ocupi atit de des o pozilie intr-o oarecare mdsurd intermediard intre grupele existente. Formele actnale sint considerate in general ca fiind situate mai sus pe scara organizdrit decit lormele mai vechi; qi ele chiar trebuie si fie superioare, intrucit formele mai noi gi mai perfec{ionate au invins in lupta pentru existen{5 formele mai vechi ;i mai pu{in perfec{ionate ; ele au avut de asemenea, in general, organe mai spe cializate pentru diferite funcfiuni. Acest fapt este perfect compatibil cu existenla multor vieluitoare care gi-au pdstrat inc[ structuri simple gi pu{in perfec{ionate, adaptate pentru condilii de viatd, simple; el este de asemenea compatibil cu unele forme a cdror organiza{ie a regresat, devenind la fiecare stadiu de des-

C)ItI

J 1)

GINEA SPF]CIILOR

cendentd mai bine adaptate pentru obiceiuri de via!6 noi gi simplificate t). In sfirgit, minunata lege a indelungatei persisten{e pe acela;i continent a formelor inrudite a marsupialelor in Australia, a edentatelor in America gi a altor cazuri asemipoate fi infeleas5, deoarece, intr-o aceeagi regiune, gi formele existente n[toare gi cele dispirute sint indeaproape inrr-rdite prin descendenfd. Examinind rdspindirea geograficd, dacd admitem cd au avut loc in decursul indelungatelor perioade de timp multe migra{ii dintr-un col1 al lumii in altul, datoritd unor schimbdri climatice gi geografice precedente cit gi numeroaselor mijloace de rdspindire intimpldtoare gi necunoscute, putem inlelege , pe baza teoriei descenden{ei pe calea modificirilor, majoritatea principalelor mari trdsdturi ale rdspindirii geografice. Putem inlelege de ce existd un paralelism atit de izbitor in rdspindirea organismelor in spafiu gi in succesiunea lor geologicd in timp, deoarece in ambele cazuri viefuitoarele au fost legate prin generarea obignuitS, iar mijloacele de modificare au fost aceleagi. Vedem inlelesul deplin al uimitorului fapt care i-a impresionat pe to{i caldtorii, gi anume cd pe un acelagi continent, in cele mai diferite condilii, la c[ldurd 9i frig, pe munte sau la ges, in pustiuri gi mlagtini, majoritatea locuitorilor din" fiecare clasi mare slnt intru totul inrudili, deoarece ei sint descendenfii acelorasi str6rry;i colonigti strivechi. Pe baza aceluiagi principiu aI migrafiei anterioare, combinatd in majoritatea cazurilor cu modificdri, putem infelege, cu ajutorul perioadei glaciare, identitatea citorva plante gi strinsa inrudire dintre multe altele, pe munlii cei mai indepdrta{i intre ei, atit in zonele temperate de la nord cit gi in cele de la sud ; de asemenea putem in(elege gi strinsa inrudire dintre unii locuitori ai mdrii din latitudinile temperate de la nord gi de la sud, de;i ei sint separali prin intregul ocean intertropical. Cu toate cd, doud regiuni pot prezenta condilii fizice atit de aseminitoare pe cit ar fi necesare unei aceleiagi specii, nu trebuie sd fim surpringi dacd locuitorii lor sint foarte deosebili, numai dacd regiunile au fost complet despdrlite o perioadd indelungatd; deoarece relalia dintre organism gi organism este cea mai importanti dintre toate relafiile, si cum cele doud regiuni au primit coloni;ti in perioade diferite ;i in proporlii deosebite, din vreo altd, regiune sau in mod reciproc, procesul modificdrilor in cele dou[

regiuni a fost in mod inevitabil diferit. Din acest punct de vedere asupra migra{iei urmatd de modificdri ulterioare,

in{elegem de ce insulele oceanice sint locuite numai de pu{ine specii, gi de ce multe dintre acestea sint forme particulare sau endemice. Vedem clar, de ce speciile aparlinind acelor grupe de animale care nu pot stribate spalii largi peste ocean, cum sint broagtele qi mamiferele terestre, nu locuiesc in insule oceanice, gi de ce, pe de altd parte, specii noi gi particulare de lilieci, animale care pot traversa oceanul, se gdsesc adeseori in insule foarte depdrtate de orice continent. Asemenea cazuri, ca de pildd prezenla unor specii endemice de lilieci in insulele oceanice gi

lipsa tuturor celorlalte mamifere terestre, sint fapte complet inexplicabile prin teoria actelor de crea{ie independente. Existenla in dou[ regiuni oarecare a bpeciilor indeaproape inrudite sau reprezentative implic6, pe baza teoriei descendenlei pe calea modificdrilor, faptul c[ aceleagi forme parentale au locuit odinioard in ambele regiuni; gi constatim in mod aproape invariabil cd ori de cite ori locuiesc in dou[ regiuni multe specii 1)

ln original:

degradate.

Nota trad.

IIEC

{PITI,L.\ITL,\I I]i)N(]LIIZII

37:)

indeaproape inrudite, mai existi incd gi unele specii identice gi comune ambelor regiuni. Ori de cite ori apar multe specii indeaproape inrudite, degi deosebite, apar de asemenea forme gi varietdli indoielnice, aparlinind acelora;i grupe. O reguld extrem de general[ este faptul c[ locuitorii oricdrei regiuni sint inrudili cu locuitorii celui mai apropiat centru de unde ar fi putut proveni imigranli. Acest lucru e vddit in legitura dintre aproape toate plantele gi animalele din arhipelagul Galapagos, din Juan Fernandez qi din celelalte insule americane, gi plantele gi animalele de pe continentul american invecinat, acela;i lucru e vddit gi in inrudirea dintre plantele gi animalele arhipelagului Capului Verde qi cele de pe continentul african. Trebuie sd admitem cd aceste fapte nu pot fi explicate in nici un fel prin teoria creafiei. Pe baza teoriei selecliei naturale, cu consecinlele ei privitoare la extinc{ie la divergen\a caracterelor, capdtd, inleles faptul semnalat mai sus, cd toate orga;i nismele din trecut, ca si cele actuale, pot fi agezate in citeva clase mari, in grupe subordonate altor grupe, grupele dispbrute situindu-se adesea printre grupele actuale. Datoritd aceloragi principii in{elegem de ce afinitdlile reciproce dintre forme, in cadrul fiecdrei clase, sint atit de complexe qi ocolite. Vedem de ce anumite caractere sint mult mai mult utile decit altele - pentru clasificare - de ce caracterele adaptative, de;i de importanfd, covirgitoare pentru vie{uitoare, nu au aproape nici un fel de importanld in clasificare; de ce caracterele derivate din pdr{ile rudimentare, deqi nu folosesc deloc vie{uitoarelor, au adesea o mare valoare pentru clasificare ; qi de ce caracterele embriologice au adesea, dintre toate, cea mai mare valoare. Afinit[lile reale dintre toate organismele, spre deosebire de asemdndrile lor adaptative, se datoresc ereditAtii sau descendenlei comune. Sistemul Natural este un aranjament genealogic cu gradele de deosebire exprimate prin termenii : varietdli, specii, genuri. familii etc. ; si trebuie sd descoperim liniile de descendenld cu ajutorul caracterelor celor mai permanente, oricare ar fi ele gi ori cit de micd ar fi importan{a lor vitald. Acelagi plan al scheletului la mina omului, la aripa unui liliac, la inotdtoarea unui delfin;i la piciorul unui cal, acelagi numdr de vertebre formind gitulunei girafe gi gltul elefantului, ca qi nenumdrate alte asemene a fapte, se explicd u;or prin teoria descendenlei pe calea modificlrilor mici, lente gi succesive. Asemdnarea planului de structurb a aripei gi piciorului liliacului, degi folosite in scopuri atit de deosebite, a picioarelor gi maxilarelor unui crab, a petalelor, staminelor 9i pistilelor unei flori, capdtd, de asemenea, in mare mdsurd, un in{eles datoritd concepliei modificirii treptate a unor p[r1i gi organe, care inilial erau identice la strdmogul primitiv aI fiecdreia dintre clasele respective. Datoritd principiului varia{iilor succesive care nu survin intotdeauna la o virstd timpurie gi sint mogtenite la o perioadd corespunzdtoare de via{6 nu tocmai timpurie, in{elegem clar de ce mamiferele, pdsdrile, reptilele gi peqtii sint atit de asemdn[tori ca embrioni gi atit de neasemdndtori ca forme adulte. Astfel nu vom fi surpringi de faptul cd embrionul unui mamifer cu respiralia aeriand. sau al unei pdsdri,-are fante branhiale gi artere in arc, ca ale unui pegte care respird aerul dizolvat in apd cu ajutorul unor branhii bine dezvoltate. Nefolosirea, ajutatd, uneori de seleclia naturald,, trebuie sd fi redus de multe ori organele, atunci cind deveniserd inutile in condilii de via!6 schimbate, gi datorit[ acestei concepfii putem inlelege sensul organelor rudimentare. Dar nefolosirea gi selec{ia vor ac{iona in general asupra fiecdrei fiin{e ajunse la maturitate gi avlnd de jucat intregul ei rol in lupta pentru existen{d, $i vor avea astfel o micd influen{d

ORIGINEA SPECIILOR

asupra unui organ in cursul primei par{i a vie{ii;de aceea, organul nu va fi redus sau nu va deveni rudimentar la aceast[ virstd timpurie. Aga de pild5, vilelul a mogtenit dinli 1), care nu strdpung niciodatd gingiile maxilarului superior, de la un strdmog primitiv care poseda dinli bine dezvoltati; ;i putem fi convingi ci dintii animalului matur au fost redugi odinioard prin nefolosire, datoritd limbii si cerului gurii sau buzelor, care au devenit perfect adaptate prin seleclie naturald la pdscut fdrd, ajutorul dinlilor 1). Totodatd insd, la vilel dinlii au rdmas neinfluen{a{i, gi datoritd principiului mogtenirii la virsta corespunzdtoare au fost mogtenifi dintr-o perioadd indep[rtatd, pind in ziua de astdzi. In schimb, cit de inexplicabil este, prin prisma concepfiei dupi care fiecare organism a fost creat special cu toate pdrfile sale separate, faptul cd, apar atit de frecvent organe purtind deplina pecete a inutilit6tii, ca dinfii vilelului embrionar de vacd sau aripile inchircite sub elitrele concrescute ale multor coleoptere. Se poate spune ci natura s-a strdduit sd ne dezviluie schema ei de modificdri, prin intermediul organelor rudimentare, al structurilor embriologice ;i omoloage, dar noi sintem prea orbi pentru a-i prinde in{elesul. Am recapitulat faptele gi rationamentele care m-au convins pe deplin cd speciile s-au modificat in decursul unui indelungat proces de descendenfi. Acest lucru a fost efectuat in special prin selec{ia naturald a numeroase variafii succesive, mici gi utile, ajutatd in mod principai de efectele mo;tenite ale folosirii gi nefolosirii pirlilor si intr-un mod neimportant, adicd, in leg[turd cu structurile adaptative, trecute sau prezente, de ac{iunea directd a condi{iilor externe ,si prin varialii care, in ignoran\a noastr6, ni se par cd se ivesc spontan. Se pare cd am subestimat frecvenfa gi valoarea acestor din urmd forme de varia{ie, care duc la modificdri de structurd permanente, independent de selec{ia naturald. Dar cum concluziile mele au fost in ultimul timp foarte gre;it inlelese gi s-a spus cd atribui modificarea speciilor exclusiv selecliei naturale, imi permit sd observ cd in prima edilie a acestei h-rcrdri, cit ;i in cele urmdtoare, am agezat in pozilia cea mai evidentd - gi anume la sfirgitul introducerii urm[toarele cuvinte : < Sint convins cd seleclia naturald" a fost mijlocul principal dar nu exclusiv de modificare )). Totu;i, acest lucru nu a folosit la nimic. Mare este puterea unei denaturiri inddrdtnice a gindurilor altuia; dar istoria gtiin{elor ne aratd, c6, din fericire, aceastd putere nu dure azd, mult. E greu de presupus ci o teorie falsd ar putea explica intr-un fel atit de satisfdcdtor ca teoria selec{iei naturale diferitele categorii mari de fapte specificate mai sus. S-a obiectat de curind cd aceasta constituie o metodd nesigurd de argumentare, dar ea este o metodd folositi mereu pentru aprecierea evenimentelor obilrruite ale vie{ii, gi a fost adeseori folositd de ce^i mai miri filozofl ai naturii. in acest fel s-a ajuns la teoria ondulatorie a luminii; iar credinJa in miscarea de rota{ie a pdmintului in jurul axei sale nu era intemeiati pind de curind pe nici o dovadS direct6. Faptul c[ gtiinla nu explicd incd problema mult mai inaltd, a esen{ei originii vie{ii nu constituie o obieclie valabila. Cine poate explica ce este esenla for{ei de atraclie a gravitdlii ? Nimeni nu se ridicd astdzi impotriva rezultatelor decurgind din acest element necunoscut al atrac{iei ; in ciuda faptului cd Leibnitz il acuza cindva pe Newton c[ introduce < calitili oculte gi miracole in filozofie >. Nu exist[ nici un motiv intemeiat ca ideile expuse in acest volum sa jigneascd sentimentele religioase ale cuiva. Este suficient, pentru a ardta cit de trecltoare r) Incisivii.

Nota trad.

ttl.;{,,\,,1'l'til,.\Itl.] $l rl()N(lLllzlI

381

sint asemenea impresii, si reamintim cd descoperirea cea mai mare a omenirii, gi anume legea atracliei universale, a fost de asemenea atacald, de Leibnitz <<ca subminind religia naturald gi in con^secin!6 gi religia revelatd>. Un autor celebru gi in acelagi timp preot, imi scria: <<Incetul cu incetul m-am invi{at sd vdd cd este o concep{ie la fel de justd gi de nobilS a Divinidtii atit credin{a cd, Ea a creat citeva forme originare capabile prin autodezvoltare si dea nastere altor forme, necesare, cit gi credinla cd, Ea a avut nevoie de acte noi de creafie pentru a umple golurile cauzate de acliunea legilor Ei D. Se poate pune insi intrebarea de ce pind nu de mult, aproape tofi naturaliqtii gi geologii cei mai eminenli respingeau concepfia transform6rii speciilor ? Nu se poate afirma cd organismele in stare naturald nu sint susceptibile de varialie ; nu se poate dovedi cd suma varia{iilor in decursul unei perioade indelungate este doar o mdrime limitatd ; nu s-a putut sau nu se poate trage o linie clard de demarcalie intre specii gi varietdti bine pronunlate. Nu se poate afirma cd speciile, atunci cind se incruciseazd, sint invariabil sterile, iar varietSlile invariabil fertile; sau cd sterilitatea este o insugire special hdrdzitd, gi un semn al crealiei. Credinla cd speciile sint producfii imuabile a fost aproape inevitabil[ atit timp cit istoria lumii a fost consideratd, ca fiind de scurtd duratd. Dar acum, cind ne-am format oarecare idei despre intervalul de timp scurs, sintem inclina{i sd afirmdm, fdrd dovezi, cd" cronica geologicd este atit de perfect5, incit ne-ar fi oferit dovada deplinl a trans-

formdrii speciilor, daci ele at fi suferit efectiv transform[ri. Dar principala cauzd, a reticenlei noastre naturaie in a admite ci o specie a

dat nagtere unor alte specii diferite, este faptul cd admitem totdeauna cu greu existen{a marilor schimbdri, ale cdror trepte intermediare nu le-am vdzut. Dificultatea este la fel cu aceea resimfitd de ati\ta geologi, cind Lyell a insistat pentru prima datd asupra faptului cd mari por{iuni de creste din interiorul continentului 9i vai adinci au fost formate gi sdpate de aceia;i factori, pe care-i vedem gi astdzi in ac{iune. Mintea nu poate cuprinde chiar sensul deplin al termenului ( un milion de ani > ' ea nu poate aduna gi p.r..pe efectele depiine ale multor varialii mici, acumulatJ in decursul unui numdr aproape infinit de generafii. Degi sint pe deplin convins de adevirul ideilor expuse in forma unui rezumat in acest volum, nu md a,stept in nici un caz sd-i conving pe naturali;tii cu experienfd a cdror minte este imbicsitd de o mullime de fapte, toate interpretate ani indelungali dintr-un punct de vedere direct opus teoriei mele. Este foarte usor sd ne ascundem ignoranla sub expresii ca <planul creafiei>, <unitatea de inten{ie>> etc., gi sd credem cd am dat o explicalie cind nu am f[cut decit sd repetdm un fapt. Orice om care este inclinat si puna mai mult accent pe greutalile neexplicate incd decit pe un anumit numdr de fapte explicate satisfdcdtor, va respinge in mod cert teoria noastrd. Vor putea fi influen{a{i de acest volum numai acei pulini naturali;ti, inzestrali cu o mare flexibilitate a minfii, gi care au inceput de acum sd se indoiasca de imuabilitatea speciilor. Dar privesc cu incredere in viitor, spre naturaligtii tineri gi in curs de formare, care vor fi in mdsuri sd examineze in mod imparfial ambele laturi ale problemei. Acela care va ajunge la convingerea cd speciile sint transformabile, va aduce un bun serviciu exprimindu-gi in mod congtiincios convingerea, deoarece numai astfel poate fi indepdrtat balastul de prejudecdfi care covirgegte aceasti problemi. Unii naturaligti eminen{i gi-au exprimat de curind in scris convingerea, cd o mullime de specii, bine cunoscute ca atare, din fiecare gen, nu sint specii adev6-

OITIGINEA SPECIIL()R

rate, dar

cd,, in schimb, alte specii sint adevdrate, adicd, au fost create in mod independent. Aceastd concluzie, la care au ajuns, ni se pare ciudatd. Ei admit cd o mullime de form9, pe care pind de curind le-au considerat ei ingigi ca flind creafii speciale, care mai sint incd astfel privite de cdtre majoritatea naturaligtilor au prin urmare toate trdsdturile externe caracteristice ale speciilor adevdrate, au;ifost produse prin varia{ie, dar rcfuzd, sd extindd aceeagi conceplie la alte forme pu{in deosebite. Cu toate acestea, ei nu pretind c5. pot defini sau-mdcar presupune, care anume sint formele de vrald, create gi care sint produse de legi secundare. pi admit vatialra ca uero causa intr-un caz2 dar o resping arbitrar in celdlalt, fdrd, a stabili vreo deosebire intre cele doud" cazuri. Va veni ziua cind acest caz va fi citat ca un exemplu curios al orbirii rezultate din pireri preconcepute. Ace;ti autori nu par s[ fie mai mirali de un act de crealie miraculos decit de o nagtere obignuit5. Dar cred ei oare intr-adevdr cd in nenumdrate perioade ale istoriei pdmintului anumili atomi elementari au fost trimigi deodatd sd pdtrundd in lesuiurile vii ? Cred .ii oare c[ la fiecare act de crealie presupus, a fost produs numai un singur individ sau mai mulli ? Infinit de numeroasele feluri de animale gi plante au fost oare create tl chip de oud saLl seminfe, sau ca adulli deplin formali ? Iar in cazul mamiferelor, au fost oare ele create purtind urmel-e ingel[toare ale hranirii in corpul mamei ? Indiscutabil cd unele din aceste intrebdri nu-pot fi rezolvate de cei care cied in apSri{ia sau crea{ia numai a citorva forme de via{5 sau a vreunei singure forme. Mulfi autori au sus{inut cd este tot atit de u$or sd crezi in crealia unui milion de vie{uitoare pe cit este sd crezi in crea{ia uneia singure, clar axio ma filozofic[ a lui Maupertuis < a minimuiui de ac{iune > inclina mintea sd adrnita mai curind un numir mai mic, ;i desigur nu trebuie sd credem cd nenumdratele vieluitoare din fiecare clasd mare, au fost create cu urme depline dar in,selitoare ale descendenfei dintr-un singur pdrinte. In paragrafele precedente, ca gi in alte locuri,uam pdstr at ca document al unei st[ri .de fapt'anterioare mai multe expresii care impliCa credinla naturaligtilor in creafia separatd a fiecdrei specii; am fost foarte mult criticat peniru cd m-am exprimat astfel, degi aceasta a fost in mod neindoielnic pdrerea generald cind a apdrut prima edi{ie a acestei lucrdri. Am vorbit mai inainte cu foarte mulli natuialigti despre problema evoluliei gi n-am lntilnit niciodatd vreo prirnire favorabill. S-ar putea ca unii naturaligti sd fi crezut ;i pe atunci in evolulie, dar fie cd ticeau, fie cd se exprimau atit de indoielnic, incit nu era ugor de inleles ceea ce voiau sd spund. Acum lucrurile s-au schimbat cu totul ;i aproape orice naturalist admite marele principiu al evoluliei. Mai existd totugi unii care mai cred cd speciile au dat brusc nagtere, prin mijloace cu totul inexplicabile, unor forme noi 9i total diferite ; dar, dupd _cum am incercat sd ardt, se pot aduce dovezi grele impotriva admiterii de modificdri mari gi brugte. Din punct de vedere gtiinlifiC ;i ca material pentru cercetdri ulterioare, nu existd prea multd deosebire intre- credinfa cd formele noi s-au dezvoltat brusc intr-un mod inexplicabil din forme vechi gi foarte diferite gi vechea credinld asupra crea{iei speciilor din pulberea pdmintului. Se poate pune intrebarea cit de departe extind teoria modificdrii speciilor. _ La aceastd intrebare este greu de rdspuns, deoarece cu cit formele pe care le examindm sint mai deosebite, cu atit argumentele in favo arca comunitatii de descenden!5 devin mai pu{ine numeric gi mai slabe ca forf6. Dar unele argumente de cea mai mare importan\d, se extind pina foarte departe. Toli reprezentan{ii unor clase

RDCi\PI'IIII,ARE SI CONCLUZII

383

intregi sint legali intre ei printr-un lanf de afinitdfi gi pot fi clasificali cu to{ii dupd acelagi principiu, in grupe subordonate altor grupe. Fosilele tind uneori si umple intervale foarte mari intre ordinele actuale. Organele in stare rudimentard aratd in mod vddit cd un strimoq vechi a posedat or-eanul respectiv intr-o stare pe deplin dezvoltatdgi in unele cazuri acest lucru implici la descendenfi un enorm cuantum de modificiri. Clase intregi au structuri variate formate dupa acelagi model, iar la o virstd foarte timpurie embrionii seamdnd foarte mult intre ei. De aceea, nu pot sd nu fiu sigur cd teoria descendenlei pe calea modificdrilor ii cuprinde pe toli reprezentanlii aceleiagi clase mari sau chiar a unui regn. Cred c[ animalele descind din cel mult patru sau cinci str[mo,si, iar plantele dintr-un numir egal sau chiar mai mic de strdmo,si. Analogiamd conduce cu un pas mai departe, ,si anume la convingerea cd toate animalele gi plantele descind dintr-un singur prototip. Dar analogia poate fi o cdlduzd" ingeldtoare. Cu toate acestea toate vieluitoarele au multe caractere comune, in privinfa comp ozitrier lor chimice, a structurii lor celulare, legilor lor de cregtere ;i a susceptibilitatii la influenle ddundtoare. Aceasta se poate vedea chiar intr-un exemplu atit de neinsemnat cum este faptul cd aceeagi otrav[ afecteaza de multe ori in mod asemdnltor plantele gi animalele, sau cd otrava secretatd de Cinipide produce excrescente monstruoase pe mdcieg sau pe stejar. La toate organismele, exceptind poate pe cele mai inferioare, reproducerea sexuatd pare a fl asemlndtoare in esen(a. In mdsura in care lucrurile sint cunoscute astd"zi,vezicula germinalA t) este identic[ la toate, astfel incit toate organismele pornesc dintr-o origine comund. Dacd privim cele doui diviziuni principale, gi anume regnul animal gi regnul vegetal, vedem cd anumite forme inferioare sint atit de intermediare in privinfa caracterelor lor, incit naturaligtii sint in controversd cu privire la regnul in care sd le situeze. Dupa cLlm a remarcat profesorul Asa Gray < sporii gi alte organe reproducitoare ale multor alge inferioare pot pretinde la inceput cd au o existen{d caracteristic animald, urmati apoi de o existen{d neindoielnic vegetald >. De aceea, conform principiului selecliei naturale cu divergenla caracterelor, nu pare de necrezutcd, atit animalele cit gi plantele s-au putut dezvolta din astfel de forme inferioare gi intermediare ; iar dac[ admitem aceasta, trebuie sd admitem de asemenea cd toate organismele care au trdit vreodatd pe acest pdmint au descins poate din vreo singurd formd primordiald,. Dar acest rafionament este intemeiat mai ales pe analogie gi e indiferent dacd va fi sau nu acceptat. Dup[ cum a ardtat d-l G. H. Lewes, este posibil fdrd indoiala cd la aparilia iniliala a vielii s-au ivit multe forme diferite ' daca insd lucrurile s-au petrecui urtf.1, put.* conchide cd numai foarte pufine dintrJ ele au l[sat descendenfi modifica{i. Intr-adevdr, dupd cum am remarcat de curind cu privire la reprezentanfii fiecdrui mare regn 2), ca Vertebratele, Articulatele etc., in structurile lor embrionare, omoloage gi rudimentare avem dovada evidentd ci in cadrul fiecarui regn toli reprezentanlii sdi descind dintr-un singur strdmo;. Cind vor fi in -eeneral adnise concep{iile expuse de mine in acest volum, ca gi cele ale d-lui Wallace, sau cind vor fi admise concepJii analo,ee asupra originii speciilor, putem prevedea intrucin'a c[ se \ a produce o considerabil[ revolu{ie in istoria naturald. Sistematicienii vor fi in mdsurd sa-gi continue lucrdrile ca gi 1) Termen vechi prin care se inlelegea nucleul gametului femel. 2) Tn original < kingdom )). * Nota trad.

Nota trad.

0ltl

Nl.l.\ Sl'lt(l IIL()It

in prezent, dar nu vor mai fi obseda{i fard incetare de dubiul intunecat dacd cutare sau cutare formi este o specie adevdratd,. Acest lucru va fi o mare ugurare, sint sigur de aceasta, gi vorbesc din experienfd proprie. Discu{iile interminabiie dacd vreo cincizeci de specii de mur (Rubus) britanice sint sau nu specii adevdrate, vcr lua sfir;it. Sistematicienii vor avea numai de hotSrit ($i nici acest lucru nu-i tocmai ugor) daca formele respective sint suficient de constante gi de deosebite de alte forme pentru a putea fl definite ; iar in cazul c[ pot fi definite, dacta deosebirile sint suficient de importante pentru a merita un nume de specie. Acest din urmd punct ria deveni o preocupare mult mai esential[ decit este in prezent, deoarece deosebirile dintre doud forme oarecare, oricit de mici, dacd aceste forme nu sint legate prin gradalii intermediare, sint considerate de majoritatea naturaligtilor ca suflciente pentru a ridica ambele forme la rangul de specie. Prin urmare, vom fi constringi sd admitem cd singura deosebire dintre specii gi variet5li bine exprimate este faptul cd varietdfile sint legate in prezent sau presupuse a fi legate intre ele prin grada{ii intermediare, pe cind speciile au fost cindva legate astfel. De aceea, fdr[. a respinge luarea in considerare a existenlei actuale a grada{iilor intermediare intre doud forme oarecare, sintem impingi sd cintirim mai atent gi sI apreciem mai mult suma actuald, a deosebirilor dintre cele doud forrne. Este intru totul posibil ca forme astdzi general acceptate ca fiind simple varietflti, sd fie considerate ulterior ca meritind denumirea de specii ; ;i, in acest caz,limbajul gtiinlific gi cel comun vor fi mai de acord. Pe scurt, va trebui s[ tratdm speciile in aceiagi fel in care trateazd, genurile acei naturali;ti care admit cii geni-rrile r-rtr s?nt decit simple combinalii artificiale ficute din comoclitate. Aceastir perspeciir n poate nu este incintdtoare, dar in cele din urmd vom fi eliberafi cie cercetarea zadamic[ a esentei nedescoperite gi de nedescoperit a termenului de specie. Va cre;te mult interesul pentru alte diviziuni mai generale ale istoriei naturale. Termenii folosifi de naturali;ti, ca de pilda, afinitate, inrudire, comunitate de tip 1), paternitate, morfologie, caractere adaptative, organe rudimentare gi abortive etc., vor lnceta sd mai fie metaforice gi vor cdpdta un inleles deplin. Cind nu vorn mai privi un organism a;a cum privegte un s[lbatic o corabie, ca pe ceva dincolo de puterea lui de in{elegere, cind vom privi fiecare produc{ie a naturii ca avind o lungS istorie, cind vom considera fiece structurd complexd gi fiecare instinct ca pe o sumd a unor numeroase dispozitive, fiecare dintre ele folositoare posesorului ei, tot a;a cum fiecare mare inven{ie mecanicd este rezultatul combinat al muncii, experien{ei, inteligenfei gi chiar gregelilor a numerogi lucrdtori, cind vom privi astfel fiecare organism- gi vorbesc din experientFL-- cit de interesant va deveni atunci studiul istoriei naturale ! in fala noastri se va deschide un cimp de cercetdri mare si aproape neumblat, cu privire la cauzele ,si legile varialiei, corelalia, efectele folosirii ;i nefolosirii, ac{iunea directi a condiliilor externe, gi aga mai departe. Studiul organismelor domestice va cdpdla o insemnltate imensd. O noud varietate realizati de om va fi un subiect de studiu mai important gi mai interesant decit o noud specie aciaugatd numirului infinit de specii cunoscute. Clasificarea noastri va deveni genealogic[ in mdsura posibilului, gi va reda atunci cu adevdrat ceea ce se poate numi planut de creafie. Regulile de clasificare vor deveni, fdri indoiald, mai simple cind vom 1)

In original Community of type>>. - Nota <<

trad.

RF](IAPITULAR I.,

!\I Ci)N(.LI;ZII

un obiect definit. Nu avem pedigrie sau tabele heraldice, ;i r,a trebui si descoperim gi sd trasdm numeroasele linii divergente de descenCen![ avea

vedere

din genealogiile noastre naturale, pe baza caracterelor de orice fel, care au fost indelungat mo,stenite. Organele rudimentare vor vorbi in mod infailibil Cespre natura structurilor de mult pierdute. Speciiie ,si grupele de specii denumite aberante gi care metaforic pot fi numite fosile vii, ne vor ajuta sd ne facem o imagine despre i echile forme ale vie(ii. Embriologia ne va dezvdlui adeseori structnra) oarecum intunecatd, a prototipurilor fiecdrei mari clase" Cind vom fi siguri cd to(i indivizii aceleiagi specii si toate speciile indeaproape inrudite ale majorit[tii genurilor au descins in decursul unei perioade nu prea indeplrtate, dintr-un singur pdrinte ;i au migrat dintr-un singur loc de nastere, atunci in lumina pe care o aruncd astdzi geologia gi va continuafdrd indoial[ s[ o arunce intemeindu-ne pe schimb[rile aiterio-are' de climi ;i de nivel aI uscatului, vom fi cu siguran{a in mlsurd sd schildm intr-un chip admirabil migra(iile anterioare ale locuitorilor intregului glob. Chiar in prezent, comparind deosebirile dintre locuitorii marilor din p[rlile opuse ale unui continent gi natura diferililor locuitori ai acestui continent in leg[turd cu mijloacele lor vddite de irnigrafie, se poate arunca o oarecare lumind asupra geografiei strdvechi. Nobila gtiin!6 a geologiei pierde din gloria ei din eauza extremei imperf-ecfiuni a documentelor. Scoarla pdmintuluri, cu resturile ei ingropate, nu trebuie consideratd ca un muzeu bogat, ci ca o colecfie sdr6cicioas6, facr-ltd la intimplare gi la intervale rare. Se va recunoa;te cd acumularea fiecdrei mari forma{ii fosilifere e rezultatul unor intilniri neobignuite de imprejurdri favorabile, gi c[ intervalele goale dintre etajele succesive reprezintd o imensd duratd de timp. Dar vom fi in stare sd calculim cu oarecare siguranli durata acestor intervale, prin compararea formelor organice precedente si urmdtoare. Trebuie si fim precaufi cind incercdm sd coreldm dou[ formaliuni pe baza succesiunii generale a formelor de viafd, considerindu-le strict contemporane, dacd nu cuprind multe specii identice. Speciile sint produse gi exterminate datorit[ unor cauze care aclroneazia lent gi care sint incl actuale, gi nu datoritd unor acte de crea{ie miraculoase. Cea mai important[ dintre toate cauzele schimbdrilor organice este una aproape independent[ de modificarea - gi poate chiar brusca modificare - a condi{iilor fizice, gi anume relalia reciprocd dela organism la organism, perfec{ionarea unui organism avind ca urmare perfec{ionarea sau exterminatea celorlalte organisme. De aici rezultd, cd suma modificiriior organice la fosilele din forma{iunile consecutive poate servi ca mdsurd corectd, a timpului relativ, de;i nu real, care s-a scurs. Totugi, unele specii existind laolaltd pot rdmine neschimbate pentru o perioada indelungat5, in timp ce in aceeagi perioadd, unele dintre ele, migrind ?n regiuni noi ;i intrind in concuren{i cu organisme strdine, se pot modifica; de aceea nu trebuie sI supraapreciem schimbdrile organice ca mdsurd exactd a timpului scurs. Vad in viitor deschizindu-se domenii de cercetare cu mult mai importante. Psihologia va fi intemeiatd in mod sigur pe fundamentul de-acum bine stabilit de cltre d-l Herbert Spencer, si anume pe necesitatea dobindirii fiecdrei puteri sau capacit5lii mintale, in mod treptat. Se va aduce multd lumind in prcblemele originii gi istoriei omului. Auiorii deosebit de eminenfi par sd fie pe deplin satisfaculi cu concep{ia, cd fiecare specie a fost creatd in mod independent. In mintea mea faptul c[ produc.

3,1i|

":1_ cerea

(

)ItI (iINl),\ SP-LieIlL() ii

;i extinclia locuitorilor trecu{i gi actuali ai lumii se datoresc unor

cauze secun-

dare, asemenea celor eare determind nagterea gi moartea individului, se acordd mai bine cu ceea ce gtim despre legile imprimate materiei de Creator. Cind privesc toate vieluitoarele, considerindu-le nu ca pe nigte crea{ii speciale cicape descenden{ii in linie direct[ ai unor fiinfe, pufine, care au triit cu mult inainte de depunerea celui mai vechi strat cambrian, ele mi se par innobilate. Judecind dupa trecut, putem trage concluzia sigurd cd intr-un viitor indepdrtat, nici o specie nu-gi va transmite caracterele identice gi nealterate. Iar dintre speciile actuale, foarte pu{ine vor transmite, intr-un viitor indepdrtat, progenituri de orice fel, deoarece modul in care sint grupate toate organismele aratd cd cel mai mare numdr de specii dintr-un gen ca ;i toate speciile multor genuri, nu au l6sat descenden(i, ci au pierit cu desdvir;ire. Putem arunca o privire profeticd in viitor numai in ceea ce privegte prevrziunea c[ speciile obi,snuite ,si larg rdspindite, aparlinind grupelor mai mari gi dominante, in fiecare clas[, vor prevala in cele din urmd gi vor procrea noi specii dominante. Cum toate formele de via{a actuald slnt descendenlii in linie directd ai formelor care au trdit cu mult inainte de epoca cambrrand, putem f, siguri cd succesiunea obiqnuitd, prin generare, nu a fost niciodatd intreruptd gi cd nici un cataclism n-a pustiit intreaga lume. De aceea, putem privi cu oarecare incredere intr-un viitor linigtit, de lung6 durat6. $i cum selecfia naturali lucreazd numai prin gi pentru binele fiecdrei viefuito are, toate insugirile corporale gi mintale vor tinde sd progreseze spre perfec{iune. Este interesant sd privim malul unei &pe, acoperit cu numeroase plante de diferite specii, cu pdsdri, cintind in tufiguri, cu numeroase insecte zburind prin aer ;i cu viermi tirindu-se pe pSmintul umed ;i sa ne gindim cd toate aceste forme, atit de admirabil construite, atit de diferite intre ele, ;i depinzind intr-un mod atit de complex unele de altele, au fost toate produse de legi ac{ionind in jurul nostru. Aceste legi, luate in cel mai larg infeles, sint Cregterea gi Reproducerea ; Ereditatea care decurge in cea mai mare parte din reproducere ; Variabilitatea, datoritd ac!iunii indirecte gi directe a condiliilor de viald ,si a folosirii gi nefolosirii : o vitezi de inmul(ire atlt de mare incit duce la Lupta pentru Existenf d., iar ca urmare, la Selectra Naturald, avind ca efect Divergen{a Caracterelor gi Extincfia formelor mai pulin perfecfionate. Astfel, din bdtaliile naturii, din foamete gi moarte decurge tn mod direct cel mai important obiect pe care-l putem concepe, ,si anume producerea animalelor superioare. Existd o mdre{ie in concep{ia aceasta a viefii, cu numeroasele ei forfe, insuflefite inilial de Creator in citeva forme sau numai intr-una singurd qi in timp ce planeta noastrl igi continui rotalia dupd legea imuabild" a gravitAili,

nenumdrate forme dintre cele mai frumoase gi mai minunate, apdrute dintr-un inceput atit de simplu, s-au dezvoltat gi continul incd sd se dezvolte.

INDEX A

347

Abcrantc, gtupe, Abisirria, plante din, 315 Ac, la tibind,, 777 Aclimatizate,

^''^":l;:'i#:^'XT Amphioxus, 725 ochii,

1.36

Adoxa, 185 '* -.\hrritngi intrc specii dispirute, 285

intre organisme, 346 Agassiz, despre Anblaopsis,

America de Sud, ,ipsa. dc fomratri rnodernc pe coasta

135

rot

brusc,i,28:

163

Anagallis, sterilitate, 234 Analogia intre variatii, l1i .4nc1/ur, 321 Andamane, insulc populate de

o broasci riioasi,

Anghinar de Jerusalem, 137 Anglia, mamiferele din Anglia, 326 Animale, nedomesticite sint variabile, 55 domesticite, coborind din difetite tulpini,

324

brusc, 276 ^p^r 286 despre succesiunea embriologicd,zg2 56 dcspre pcrioada glaciar'i, !08 domestice, aclimatizarc, 136 , din Australia, 117 despre caractcrele ernbriologice, 339 despre ultimele forme tertiare, 268 cu bland mai deasa in clime rcci, 732 despre paralelismul dintre d,ezvoltarea ernbri<-loarbe din pesreri, 135 logici 9i succesiunea geologici, 360 dispirute din Austraha, 292 Alex, despre pedicelarii, 198 ,4nlmma, furnici, 229 Agris, akoiuti, 247 Antarctice, insule, flora lor striveche, 328 Albina, ac, t77 Anlechinus, 343 regina ucigind rivalele, 1,77 Apa de mate, misura in care dduneazd, semintelor, 304 australiand, exterminarea ei, L)2 nu distruge molugtele tetestre, 327 Albinc, fcrtilizarea florilor de cdtre, 97 Aphide, ingtijite de furnici, 211 - imposibilitatea de a suge nectarul trifoiului rogu, '4pbiq dezvoltarca Ia, 356 1U5 Apterlx, 158 italiana (Liguria), 105 Arabi, cai, 65 instinctul cladirii de celule, 220 Aralo-Caspicd,, marca, 293 Atbori, de pe insule, qin unor ordine diferite, 324 vaia,tia obiceiurilor, 211 ^p Arbori cu sexg separate, parazite, 271 108 Arcbepoteryx| 272 Alge din Noua Zeelande, 314 '.Archiac, Dl. d;, despre succesiunea speciilor, 284 Alligatori, masculi, lupte inrre, 1U1 i Aripi, reducerea dimcnsiunilor, 733 Aiternate, generafii, 353 dc insecte omolo-rge branhiilor, 165 Altoire, capacitate, 2!, 22 I t--_' rudimerrcare Ia irrsecte, 36I Alune, 304 ' Anbfuopszi, pegte orb, 135 -\scerrsion, planrele din, 323 Asclepiai, polen de, 167 America de Nord, organisme inrudite cLr cele din Asernanale de protecgie Ia insecte, 191 Europa,311 cu pnrinlii la metigi gi hrbrizt, 252 de Nord, blocuri ;i ghelari, 312 dcspre grupe de speCii cate

desprc fortnc prot'eticc,

2:o

Ili l)t,,X \se xuatc, (ncutre), insccte, 229 ,lsparagt.;, 301 lspicarpa, 338 .'llettchtts, 733 .\ucapitaine, dcsprc molustc terestfe, 327 .\udul;on, dcsprc obiceiurile pisdrii fregata, 1.61, despte variatic la cuiburilc de pisiri, 211 desprc stircul cenusiu carc sc hrincstc cu seminlc,

321

Branhii,

1(r5

Branhii, dc crustaceu, 168 Braun, Prof., despre semintele Fumariaceelor, lfli Brent, D1., dcspre porumbeii rotafi dc casi, 21.J Broaste insulare, 324 Broagtc riioase pc insulc, 324 Broca, Prof., desprc Selectia Naturald, 183 Bronn, Prof., clespre durata f<rrnrclor spccificc, 2(16

diferite obiecqii ale,

.\.ustrzrlia, animalele

clin, 177

ciinii din, 214 animalele dispirute din, plantc curopenc in, 374

183

Brou.n Robert, dcsprc clasilicare,

337

Brown S6quard, despre mutiliri mostcnitc, 133 Busk, D1., despre Polyzoarc, 200 Buzareingues, clespre sterilitatea varictdtilor, 251

292

ghelarii din, 312 .\zara, despre rnustele carc distrug vitcie,

'\zore, ilora din'

9()

307

cai, ,cu dungi, 14g,

14g

de curse, atabi,

.-'

tsabbington, Dl., dcspre plarrtele din Anglia, 74 t3acr, Von, criteriu dc superioritate, 724 conrparatic intrc albind gi pcgtc, 291 - aseminarca cn-rbrionari a Vertebratelor, 354 tsakcr S., Sir, despre gital:a, lB9 fJaleni (fanoanc), 192 i3alenc, 1'92 Ptzriere, irnportanta lor, 298 I)a.rranclc, Dl., clcspre colonii siluricrtc, 2iiJ clcspre succesiunea speciilor, 281

(r5

cnglezi, 302 distrusi de muste in Paraguay,

Cal, fosil din La Plata, 280

proporliile minzului, 357 Ca/ceolaria, 236

Cimpic, modificari ale vegctaqiei, ti9 Caoari, sterilitatea hibrizilor, 236, 237 Capul Bunei SperanEc, plantele de la, 127, 322

Capului \rerdc, insulclc,

or:ganisnre

lc din,

325

plantelc alpint. clin, 3i3 Carrcr.rc de ad:rprrrre sati r.rrralr>g., -i-1-3 Caracrcrelor, divergcnla, 774 Caractcrelor sexualc, variabilitatca, 142, 145 Carpenter, Dr., desprc foraminifere, 290

- despre paralclisrnul formatiilor palr:ozr.ricc, 285 despre afinitigile speciilor, 286 Basica inotitoarc, la pcgti, 765 Carthamu.r, 185 Bates, Dl., despre mimetismul fluturilor, 344, 345, 346 .Cataselum,I70,342 Battacieni pe insulc, 324 Catiri, cu dungi, 149 Bcntham, I)1., despre plantele din Anglia, 74 Cecidomlia, 353 desprc clasificare, 340 Cefalopodc, structurilc ochilor, 1,67 l3erkeley, DJ., despre scminlele in api sdrata, 304 - dezvoltarca, 355 * Celfii, dovedind vechirnca trrrului, 5(r Bertnuda, pdsirile din, 323 L)izcacha, 299 Centrc de crcalie, 30() afrnitdti, 347 Cercopitbecas, coada la, 7()i [3lani, nrai deasl in climc rcci, 1.32 Cerox.,y/al /aceratus, 192 IJlatta, 92 Cerua/us, 237 lllocuri etatice, din Azore, 307 Cetacea, dingii 9i pdtul, 13ti Blvth, Dl., desprc dcr-rscbirea vitelor indiene, 5(r dezvoltarca fanoanelor, 192 desprc vn Hentionm s,d.rgat, 748 Cetacec, 192 desprc incrucisarca giste lor, 237 Ceylon, plantele din, 314 tsombicidc, hibrizi, 237 Chelicerclc, crustaceilor, 200 Bondari, celulcle dc, 221 Cltironomus, reproducerea lui asexuatd, 35.1 llotrow, D., despre pointerul spaniol, (r5 Chigoran, 343 Borv St. Vinccnt, despre batracieni, 324 Chtamalinae, 262 Bosquet, Dl., despre ChNharualus fosil, 273 Cblhamalus, specii cretacicc dc, 273 Bovine, distrug pini, 90 Ciinc, ascminarea maxilarului cu ccl de '1 h.ylacinm, 341 distrusc de muste in Paraguay, 90 Ciini, civilizaEic mostcniti, 213 rase c re au pierit in uncle locuri, 114 fertilitatea incrucisarilor dintre rase, 237 - f-ertilitatea dintre rascle indiene gi europene, 237 fcrtilitatea incrucisirilor, 249 ' indiene, 56, 23i goJasi, cu dinli irnperfecli, 52

INDEX

Ciini,

instinctcr domcstice, 213

. proporliile

corpulr,ri

la puii

difcritcl<-rr rase, 357

provenind rlin mai nrukc tulpini srilbaticr:, 5i Ciocinitoarc, coloritul l'erde, 172 obicciuri,

in insulc,

seminqc,

fosili. 272 ttenclc lot ovigerc,

despre virsta cckrr mai vcchi fbrmalii,21

Cttiger, Dr., <lcspre 1(X)

I (r5

CfenontS,t,

Prof., dcsprc clestii cle apucrir firelc de

par

169

(.iarkc W. ts. Rcv., dcsprc vechii ghelari ai Australiei, 312 (.lasificare, 335 Clift, Dl., cicsprc succcsiunea tioutilor, 292 Climi, adaptarca la, a organismelor, 13(;

Ciimi, cfccte dc, in liinarea innrultirii or:ganisnrelor, Coaci.z. altoire, 242

iltJ

Coadd, cle animalc acvaticc. 172 <1c

girafe,

Cor1,anlhe.r.

17O

orb,

1.34

Cuc, instinctul, 209, 214 Cuiburi, vaiatii, 217, 227, 237 Culoarea, influcnlati de clirni, 132 in legiturri cu atacul mu;tclor, 17.3 Cunningham, Dl., desprc zborul raqci Ailesburv, l-i3 Curcan, mascul, srnoc de pin pc picpt. 102 piele nudi pe cap, 1,73 puiul instinctiv silbatec, 21.4

Curenli marini, vitcza, 304 (luvier, dcspre condigiilc dc existenge, 209

- dcspte maim,:tc los1\e, 272 . I;rcd., desprc instinct, 209

772

prchensili, 196,

2-57

(lrustacci. chelicere, 20[) cu respiralie: acriani, 16tl Crrrstaccii din Noua Tcelancld,, 314 Crustacei, orbi, 134 Ctyploceras, 228

324

larvc dc, 355 (-.irtitc, oarbc, 134

ai Acaricnilor,

sud, 312 Cronica geologica impertcctir",

Cirripezi capabili de incrucisarc, car^pacc avort^ta, 74(l

Clapardcle,

(Jristei, 1.67 Croll, Dl., desprc dcnudagia co-liand., 259, 261 despre perioadc glaciarc alternative la uord si

16()

(iircci, ciczr.oltarea I<>r, 202 ( irlige, la palmicri, '1,72. 173

:lE:'

197

Cvclostoma, rezistenla Ia saiinitate,

rudimentarl, 363

32.7

Coarne, rudimcnt'are, 363 C'ohili.;, intestinul

la,

164

Colcctiilc: paleontologicc, sd.racc, 262 (.rrlcopterc aptere, din N{aclcira, 733 Coleoptere coprofage, cu tarsc deficienrr:. l3-l Colcoptere, cu tarsc dcticiente, I33 Cc/trittba /iuia, strarnr.tsul porurnbeilor donrcsrici, 59 Co/1,mbelcs, 321

Con-:pcnsarca crc:;tcrii, 14i)

Conrposee,

flori si semintc dc,

139

- flr.ri marginalc si ccntrale, 185 - ilori masculinc clc, 3(t7.3(t2 Lonclnzic g::ncrafti, 3[l() (l<>nditii favorabilc sc|:ctici naturalc, 1()9 organismclor domesticc, (rB (.onditii, usoare schir,beri in, tivorabit: tc,rtilitalii, 24(t Convcrgenta gcnurilor, 126 Copc, Prof., dcsprc accclcrarca sarr ir-rtir.zicrca perioa.dci clc rcproducerc, 76(t

(lorali, insule de, scrnintc transpr)rrari.. pe, 305 recifuri de. indicind miscirile pimintuJui, 2i6 Corcodel, 160 (Jotelative, variatii,

organisrrrcle domesticc, 52

Cotofani, blinda, in Norvegia, 212 Craniile marniFerelor tirlcrc, 1,i3, 351 ,Crea1ic, centre unice dc, 3(X) 14{)

Cretacicc, fcrrmatii, 282

Crituu,

235

Darra, Prot-., dcsprc aninrale caverllicolc oarbe, 135 despre crustaccii din Noua Zcelandd, 314 - despre inrudirile crustaccilor din Japonia, 311

l)au'son Dr., despre Eo7.oon, 275 f)c Candolle, Aug. Pvr., clersprc atinitati generale, -j.47 dcspre lupta pcrlti.u existenti, 84 despre urnbelifcre, 139 Dc- Candolle, Alph., despre natrtralizarc, l1(t - desprc plantcle de apd dulcc, 321 - desprc plantelc inferioarc, larg r:aspinditc, 331 despre plantcle insulare, 322, - despre rdspindirea plantclor cu scminte mari, 305

dcsprc seminte aripate, 739 dcspre specii alpinc (--arc devio deodatd, we, 1.55 desprc variabilitatea plantelor cu risplndire largh, 79 dcs;rrc variahi.litatea stejailor, 76

. desDle vcLcratia Ar-rstralici, 315 I)egradarea rocilor, 259 Denudarea rocclor cclor rnai vechi, 275

()orJan17gt,170

Cregterc, compensatic,

I)cnudarea suprafegelor granitice, 265 I)cnrrdare, vtieza de, 26A Devoniarr, sisternul, 288 Dezvoitzrrca fi>rmclor vcchi, 2!XI Dianf hus, fertiiitatea incnrcisi.rilot, 239

Dimorfismul plantelor, 73, 246 Dingi rudimentari la ernbrionui dc vaca. 36i. Dinti si pir, corelatic, 138

3uu

390

INDEX

Divergenga catacterelor, 774 Diversificarea mijloacelor pentru acelasi scop general, 169 Diviziunea fiziologicd, a muncii, 117 Domesticd, vaiagie in stare, 49

Dovleac, incrucisat, 251 Downing, Dl., despre arbotii de piine din America, Dracila, flori, 107 Drepneaua (Apus), cttibuti, 227 Duble, flori, 288 Dugong, afinitdgi, 337 Dulcicole, organisme, rispindire, 319 Dungi, la cai, 748, 749 Dltitcas, 321

Edwards, Milne, despre catactetele embriologice, 33g despre diviziunea fiziologicd a muncii, 117 despre gradagiile de structurd,, 17! Egipt, organismele din, nemodifrcatc, lB2 Electrice, otgane,766 Elefant, din perioada glaciara, 137 viteza de inmulqire, 85 Elvetia, locuinge lacustre, 56

gi ale

lui

Tfutlacinus,344

dcspre Halitberium, 2B(t despre laringe, 198 despre omologia picioarelor anumiior marsupiale,

Forbes, D. Dl., despre actiunea glaciagiunei in Anzi, 312 E., despre culoarea scoicilor, 132 despre extensiunile continental e, 303 despre paralelism in timp si spagiu, 333 despre rispindirea abruptd in adincime a scoicilor,155 despre rispindirea in timpul perioadei glaciare,309 despre sdrd,cia colecliilor paleontologice, 262 despre succesiunea continui. a genurilor , 279 Irorme, cw organizagie inferioard, rczistd. mult, 125

Formalie, cambriani, 274 devoniani, 288 FormaEii, grosimea 1or in Marea Btitanie, 260 intetmitente, 267 Formica flaua, lucrdtor dc, 229

Embriologie, 353 Eoqoon Canadenrc, 275

rafescens, 278 sanguinea, 278 Ftegat6, pasdrea, \67

Epilepsia mostenitd, 133 gg

Frene ovigere, la cktipezi, 765

Frumusefe, cum a fost

Existengi, condiEii de, 779 "

lupta pefltru,

duble (bitute), 228 frumuseEe, 775 structura in relagie cu incrucigarea, 104 Flower. Prof., despre asem;narea dintre maxilarele ciinelui

Fluturi, mimetism, 344, 345

Economia organizagiei, 740 Edentata, dingi gi pir, 138 specii fosile de, 378

legile,

Flori, de composee gi umbelife re, 739, IB5

350

Earl, lW. Dl., despre arhipelagul malaez, 326 Echilibrarea cresterii, 140 Echinodermata, pedicelarii, 19g Eciton, 228

Ereditate, la virste corespunzdtoare, 53,

Fertilitatea hibtizilo+ 235 mici schimbiri ale condiliilor, 246 varietdgilor incrucisate, 249 Fettilizarc, efectuati in mod y^riat, 169, 170, l7S Fries, despre speciile genurilor mari indeaproape inrudite cu alte specii, 81

dobinditl, 174,

375

Fucus. incrucisiri, 240, 244 Frrtnici, lngrijind afide, 217 instinctul de a face sclavi, 218

Extinclia formelor apropiate, IZI Extincgie, 280

structufa asexuatelor.

actiune asupra selecliei naturale, 723

228

G F

Fabre,

Giinugd-de-apd, 161

Dl.,

despre luptele dintre himenoDterc. despre sphexul parazit, 217

101

despre Sitaris, 359

Falconer, Dr., despre elefanii si mastodon+i, 289 despre naturalizarea plantelor

si Cautley,

din India,

despre mamiferele

hymalaiene, 293

Falii, 250 Falkland, insulele, lupul din, 325 Fasole, aclimatizarc, 737 Fazan sdlbatec, p:ui, 274

Faunc marine. 298

Caleopithecus, 758

Gdrtner, despre comparaqia intre hibrizi si rnctisi, 252,253

din stratelc

Galapagos, arhipelagul, pisirile din, 323 organismele din, 327, 328 Calaxias, rdspindire mare, 379

sub_

despre incrucisarea porumbului

I'erbascum-wlui,

250,251 despre incrucisiri rcciproce, 240 despre sterilitatea hibrizilor, 234, Z3B Gaudry, Prof., despre genuri intermediare de mamifcrc,

fosile din Attica,

286

Geikie, D1., despre degradarca aetiand,, 259

INDEX Genealogia, importanla in clasificarc, 340, 341 Generagii alternante, 353 Gcoffrov St. Hilaire, Isidorc, desprc corelalic, 138 despre corelagie la monsttuozititi, 52 despre echilibru, 140 despre ofgane omoloage, 350 despre plrqi variabile, adesea monstfuoase, 144

despre vadabilitatea pd.tEilot cate se rcpetl, 741

distribugie, 297 Geografie, strdveche, 385 Geologie, progresul viitor, 385 imperfeclia documentelor, 385 Gervais, Prof., despre Tlpotherium, 286 G eografrch,

Ghelari, transporti seminge, Gkafd, coada,712

7'76

vdrgat,

150

despre sterilitatea hib rizllor, 235 Hermafrodiqi, incrucisare, 106 Heron R., Sir, despre piuni, 101

Herrsinger, despre animalele albe ottivite de anurnitc plante, 52 Heu'itt, Dl., despre sterilitatea primelor incrucigdri, 244

160

Hlbridatc,

233

Hibrizi, si metisi, contpatagie,

despre rispindirea genurilor de pisiri, 330 G<ruid Aug. A., Dr., despre molugte terestre, 326 Graba, despre Uria /acrTtttars, 703

252

Hildebrand, Prof., despre autosterilitate la Corydalh, 236 Hilgendorf, despre varietigile intermediare, 266 Himalaya, ghelarii din, 312 plantele din, 313

Hirnenopter acvatic,

1(r0

Hippeastrum, 236

Hippocanpus, 197 Hofmeister, Prof., desprc miqcirile plantelor, 203 Hooker, Dr., despre aclimatizarca unor atbori din Hirna-

laya,

736

din Noua Zeelandd,374 despte atbodi din Noua Zeelandd, 108 despre flora ginuturilor antarctice, 316, 328 despte florile umbeliferelor, 139 despte ghelarii din Himalaya, 372 despre ghegarii din Liban, 312 despre plantele de pe mungii din Fernando Po, 313 despre plantele din Australia, 314, 328 despre plantele din Galapagos, 324, 327 despre plantele din Tietra del Fuego, 313 despre poziEia ovulelor, 184 despre relaliile dintre flon Americii, 315, 316 despre variabilitatea neprovocatd, de citre om, 95 despre algele

Statele

Unite,

108

despre estivatie, 786

Statele Unitc,

despre mitatea varietdtilor intermediare,

155

despre sexele la IIex, 705 despre vatiabilitatea steiariiot, 77 omul nu provoacd. variabilitatea, 95 Gny J., E., Dr., despre catirul vdrgat, 748 Grimm, despre reproducerea asexuati, 353 776

Grupe, abennte, 347 Gtinther, Dr., despre cozi prehensile,

rezisti la apd, sdtati, 327 Ilelmholtz, Dl., despre imperfe4ia ochiului uman,

Dr., despre ochii Cefalopodelor, 168 Herbert \7., despre lupta pentru existengi, 84

Godwin-Austen, Dl., despre arhipelagul malaiez, 270 Goethe, despre compensagia cregterii, 140 Gompbia, 186 Gotrld, Dl., despre coloritul pdsd,rilo4 732 dcspre instinctele cucului, 216

Griu, varietiti,

Helix, pomatia, 327

Heznionas,

Glaciard, perioada, 308 afectind nordul qi sudul, 312 Glande, mamare, 197 Gmelin, despre distribugie, 308

despre plante alpine, 308 despre plantele naturalizate

Helianthemum, 186

Hensen,

307

(iranit, suprafelc denudate, 265 ()rav, Asa Dr., despte atborii din

Hartung, Dl., despre blocutile eratice din Azore, 307 Hearne, despre obiceiurile urgilot, 159 Hector, Dr., despre gheEarii din Noua Zeelandd, 372 Heer, Oswald, despre plantele cultivate din antichitate, 56 despre plantele din Madeira, 172

Helosciadium, 304

structura, 188 Giste, fertilitatea incrucigdrilot, 237

Giste de munte,

391

despre vegetatia de

197

poalele

Himalaya, 314

despre membre Ia Lepidosiren, 362 . despre pegtii din Panama, 298

Hopkins, Dl., despre degradarc, 265

despre Pleuronectide, 796 despre tispindirea pegtilor dulcicoli, 320

l-Itrber, despre celulele albinelor, 223 despre furnicile cate fac sclavi, 218 despre fuIelipona dontestica, 22I despre provenienfa instinctelor din obiceiuti, 270

(iutui, altoiti,

Horticultori, selecgia aplicatd, de horticultori,

247

despre faliune amestecati cu instinct, 209

Htrdson, Dl., despre ciocdnitoarea terestri dinLa Plata, 160

Ilaast, f)r., despre ghegarii din Noua Zeelandl, FIiickel, Prof., despre clasificare

312

liniile de descendenld,34g

Ila/itherium, 286 llarcourt E., V., Dl.,despre pisirile din Madeita,

323

despre fuIololbras, 217

Iluntcr f., despre

catacterele sexuale secundafe, 142

Hutton, Cdpitanul, despre gigte incrucigate, 237 Huxley, Prof., despre afinitilile dintre Sirenierii, 286

I_NDn

IIuxicv. Prof. clc-"pre dezvoltarca Ia Apltit, 356 - dcsprc formele cate lcagi pdsirile si reptilele,

I Kirlreuter, despre Dracila, despre incrucisarea

286

c{espre organelc omoioge, 352

frodite,

hermafroditilor,

dcrsprc structura

109

Fl1'lrr,, structura, 1(t4

I{r'mcnoptera, lupte, I

ltrtv,'is.

lepuri, comportamentul puilor, 273 Ierburi. varietdli, 776 I /tx, sexcle, 104 IncruciEiri, anirnale domesticc, impoftanla Dentfu modifrcarea nsei, 57 avanta;ie, 106, 107

dcfavorabile selectici,

1{)9

r:ccilrrocc, 239

clinrlt: indivizi, avantaie, 730, 246

Indivizi, numirr favorabil pentfu selectie, 109 rrumcrosi, daci zru fost crcali simultan, 302 lnfcrioritatea de structurd legatd, clc variabilitate, infcrioritatc dc structur:i legati <1c rispindirc laryA,

innrullire numerici, vitez-a, 85 inurultirca spcciiior nu cstc indefiniti,

141

331

127

lnser:tc, aserndnirrea lor cu an.ulr^rite obiccte, 'l 9l Ascxuate, 228, 229 culoarea, corespL!nzat()arc statiurrilor lor, 98 1,32

despre incrucisarea dintre indivizi, despre incrucisiri reciproce, 239

106

Lagopus, colorit, 98, 9() Lagopus ro;u, specie indoielnicd, i5 [,amarck, despre caractere adaptative, 344

[,amantin, unghii rudimentare, 363 Landois. dcspre dezvoltarca aripilor insectelor, 1(r5 Lankester E. Ray, Dl., despre longevitate, 181

despre omologii, 352 Larve, 354,355 l,aur, nectaf sccretat de frunzele dc, 103, 104 Laurengiand,, fotma;ie, 27 5 Licuste transportind seminlc, 30(r Legile vatiagiei, 737 [,eguminoase, nectaf secretat de catre glanclc:, 103, Leibnitz, atac in-rpotriva lui Newton, 380 Lemne plutitoare, 305 L,epidosiren, 172, 287 membrc in start: nascindd, 3(,2

104

coamd de, 101 pui de, vargagi,354 l,cwes G. IL, Dl., desprc specii care nu s-alr schimbat in Le

Eqipt,

oafbe, cayernicc)le, Insuie oceanicc, 322

182

despre Salanandra atra, 367 dcspre rnulte formc de viali evoltrate de la inceput,

135

383

Tnstinct, 209 'lnstincte,

clomcsticc. 212 Irrstinct" nv varazd. simukan cu structura, 228 Jrrtervai fiiarc: dc timp, 259 12l>jarea, thr, rtrabild sr:lectie i, 111, 112

Libclule, intestinc, 164 Lilieci, cum si-au dobindit structuta,

Lipitori, varietlgi,

din Japonia, 377

ava, plante din, 313 ()r'tcs, J. l\{. Di., desprc pisdrilc din Bermuda,323 .lourclain, Dl., dcsprc petele ocelare ale stelelor de marc,l(r2 trcdtoti, prrrunrbei, obiceiuri ercditarc, 273 _f

.f .l

pui,

357

l.isi1a,

337

161

I.i.,hc/ia J'ulgens,

90,

107

sterilitatea incrucisirilor, 236 I-<rckwood, DI., desprc ouilc de Hippocrtrrtpus, 1()7 [-t)\f,'â&#x201A;Ź, Rev. R. T., dcspre licustele care viz.iteazi Nfadeira, 306

J'rrkes, l?roi-., clesore degradarea aerian,;i, 259

\Y., Sir, despre fcrrrnagia Laureugiani. 275 Lubbock J. Sir, dcspre nervii la Coccus,72 I-ogan

.|ussit'u, dt.spre clasificare, 338

despre caracterele sexuale secunciart'. 145 despre un himenopter acvatic, 1(r(l

l'.cnti;cky, pc;';er:iic din, 135 i\ergriclcn, flora clirr, 376, 328 ,-,ins Charlcs, ras.; dc ciini (6pagneui;, (r5 rrr.br', <iespre tarsc deficic,nte ia colcopterc,

\rr:shr, -\ndrcrv, clespre cauza

lui, 336,

Lingula, din Silurian, 274 I-intigd, 320

.[aponia, organisnrc

158

rispindirea, 325 l-imbi, clasificare, 341 Linnaeus, aforismul

porLrnrbei,

hernia.

140

litorale, cl>lorit, lutninoasc, 167

despre sterilitatea hlbrizilor, 234 desprc varietifi incrucigate de Nirotianrt, 251

101

185

lricrucisiri,

rnasculine

361

Ibla,

707

florilor

variagiei, 49

desprc afrnitdgi,269 despre rnetamtrrfozc, 353, .154 Lucas P., l)r., desprc ercditate, 53 despre ascmiinarca dintrc copil si pirintc, 253 l-urrrca, specii care sc modifi.ci simultan in toatd. 2fl2

INDE

Lund

din Brazrlia,

Clauscn, despre tbsilelc

Lrp, incrucisat cu

llelipona douestica, 22I

292

llcrnbrani intcrdigitall la pisiriie acvaticc,

ciine, 2I3

1tl2

I,upta pentru cxistenta, {J3 [,vell C., Sir, despre lupta pcntru cxistenqa, 84 - desprc schimbdrile actuale ale pitnitrtului. clesprc animale tefestrc care

insulc.

190

despre,

106

nu s-atr dczr-oltat

molusca terestrd carbonitcra, 262, 263

283

307

despre mari modificdri alc clirnei, 317 despre rispindirea molugtclor dc apd dulce, 320,321 despre molu;telc terestre din Madeira, 329, 330

Lycll gi Dawson, despre arborii fbsili din Nova Scotia,268 [-ythram .crtlicaria, trimorfic, 247, 248

Macleay, despre caractereJc analoge, 343 .\[acraucltenia, 286

\{adcira, colcoptere aptere dirr, 133 molu;te terestrc fosile din, 293 pis[ri din, 323 plantelc din, 1.72 M'Donnel, Dr., despre organclc clectricc, 766

210

-125

Nlahn, despre Pleuronectidc, i95 I'talpighiaceae, 338

flori rnici irnperfi'ctc, 1fl4 rr'lamele, dezvoltare, I97

mdimentare,

361

272

35()

Mil, seminye in, 327 Modiliciri brustc la plantc (sports), 51 Modificarea speciilor riu cste bruscd, 382 fifololltrus, obicciuri, 21(r 1\foluste, color\t, 1,32 dulcicole, pistrcazd timp in<lcltrngat aceleasi fonnc 290

(r2

Monstrr.iozitdqi, 7l Nfoquin

-'Iandon,

plante litorale, 732

191

Nforfologie, 349 Mcrrrcn, despre frunzelc de Oxalir, 203 Mozart, capacitdgi muzicale, 210 )lurchison R., Sit, despre cxtincgie, 280 despte formaqiile azoice, 274 formaliile din llusia, 263 Mu$e, Dr., modifiureu uurriului lu b'ltrintlt, 1((r Murray A. Dl., desprc insectc cavcrnicole, 135 Mugtar, 92 -\lutlela uisun. l5l Miiller, Adoli desprc instinctelc cucului, 215

1C)1

i\[asters, Dr., desprc .\'uponuria, 186 Matteucci, otganeie clcctr:ice \a Raja, 234

incrucisiri reciprclce,

cicsprc

.lntfoxut,

125

despre crustacei dimorfi, 73

NIartens, Dl.. c.rpe ricnli cu sentinlc., .3114 Mar:rin \X'. C.. f)1., despre catiri cltingati, 14.)

,\/[aurtttdia, 203

187

139

,\ttiller Ferdinand, Dr., despre plante alpine australicne, 3i Fritz, autosterilitatea orhideelo,:, 236

insulare, 325 Marsupiale, specii fosile, 293

structura picioarelor, din Australia, 7\7

dintre pdr si din1i,

;\Ionacbanta.r. 342

cu Europa,

\[amifere, fosile, in fornratiilc: secunrlarc,

relaqia

tilina, 169

(r9

)Iainule fosilc, 272 lfaimule, nu au dobindit capacitiEi inrclcctualc, manrifcrc tlirr.

'- despre modiliciri bru;te, 20(r - despre ochii ceialopode lor, 168 '- diverse obiectii impotriva Selecgici Naturalc,

Mons, Van, origina pomilor fructiferi,

dungagi, 148

)/:alacz, arhipclagul, comparat

224

dulcicole, rispindirea, 320 litorale, t^reori ingropate irt strate, 262 terestre, din l{adeira, 323, 324 rdspindirc, 324 Molu.ste tefestfe, rezistd la apa sdrata, 327

\.{igari, ameliorati prin seleclic,

302

Nliller, Prof-., desprc cclulclc aJbirrelor, 221,

cbinus, 343

despre paraleiismul formagiilor rcr(iare, 285 desprc transportul seminlelor pe ghctarii plutitoti,

,\Iatt hiola,

N{ierla clc apd, 160

Itirabilit, incruci;iti, 239, 240 ,\[ivart, Dl.. despre asctr-rdnarca dintte ;oarece ;i 4nte-

despre coloniile lui Barrande, 278 desprc formatii tertiare din Europa si Amsrica tlc

l\Iasculi, luptc,

Nletiqi ,si hibrizi, comparctie. 252 Micropferut, Rala lui Evton, 158

r\{iiloacc, dc tdspindirc.

dcspre strate sub sistcmul Silurian,274 despre impert'ecliunea cronicei geologice, Zi(t despre aparilia dc specii, 276

Nord,

1(r1

NIerrell, Dr., despre cucul ametican, 275 l\Ictamorfismul celor mai vechi roce, 275 Meti;i, fertilitatc si sterilitate, 249

din insulele Falkland, 325

Lupi, varictiti,

393

240

clcspre crustacei cr.r respiraqie aeriand, 1(rtl

despre plante acraldttoarc, 203 cmbriologia in legdturd cu clasifica,tia, 339 rnetaurorfozele crustaceilor, 356, 359

orgarrisnrc tercstfc fozd. 358 :Vyantbrrs. 342

si clulcicolt- farit, lnctanror.-

INDEX

394

.\ I.l'rm

clst

us,

Orchir, polen, 167

229

ochii, 229 \lunlii Alpi (Vhite Mountains), flora,

Organe de micd insemnitate, 771 Organe electrice la pegti, 166 extrem de perfeclionate, 767 rudimente de, Ei in state niscindl,

.\[.1,rmica,

308

Niigeli, despre

car^ctereTe modologice, Nathusius, Von, despre potci, 773

Natutal, sistem, 336 Naturali, Istorie, ptogresul viitor,

183

384

selecgie, 95 Naturalizatea formelor deosebite de spcciilc inciigenc, Naturalizarea in Noua Zeelandd, 776

Naudin, despre dovleci hibrizi,

116

251

despre reversibilitate, 253 vadagii analoge la dovleci, 146

Nautilus, din Silutian, 274

Napi ;i varzd,, vadagii analoge,

746

Nectarii, cum s-au format, 704 Nectar la plantc, 104 Nefolosire, efecte in stare naturald, 732 Nelumbium luteum, 327 Newman, Col. despre bondari, 91 Newton J., Sir, acuzat de impietate, 380, 381 Newton, Prof. despre noroi fixat de piciorul unci potir-

nichi,

307

Nicoliana, unele specii foarte sterile, 239 varietdgi incrucisate, 251

Nitsche, Dr., despre Polyzoare, 200 Noblc, Dl., fertilitatea la Rbododendron,

Noduli fosfatici, in roce azoice,

361

omologe, 350 Organisme, dulcicole, 319 Orgailzagie, tendinli de ptogres, 724 Orhidee, dezvoltarez flotilor, 201 fecundarea, 170 forme de,342 Ornitborfutncbus, 772, 338 n;.,arr..ele, t97 OftavE, efecte similare asupra animalelor gi plantelor, 383 nu afecteazi unele animale cu anumiti culoare, 52 Oui, eclozarea puilor de pasire, 100 Owen, Prof., despre afinitdgile dugongului, 337 despre calul fosil din La Plata, 280 despre forma generalizatd, 286 despre metamorfoza cefalopodelor, 355, 356

clespre

ochii pegtilor,

763

despre org ne omologe, 350 despte pisiri care nu zboard', 133 despre pisitile fosile din Noua Zeelandd, 293 despte relayia dintre rumegitoare si pahiderme, 286 despre repetilia vegetativd,, 741 despre succesiunea tipurilor, 292 despre variabilitate a pdrlilor dezvoltate neobignu it, 747

despre vezica inotdtoare

236

a pe$tilor,

165

274

Noroi prins de picioateJe pdsirilor, 306, 307 Noua Zeelandd, alge, 374

crustacei, 314

Paci6c, far.rnele oceanului, 298

flora,

Pacini, organele electrice, 167 Pdduri, schimbXri, in America, L)1' Paiey, niciun organ nu este formar perltru producere dc

328

ghegar| 372 imperfeclia organismelor

numirul plantelor,

din,

776

dureri,

322

organisme natanlizate pdsdri fosile, 293

din,

776

Piianieni, dezvoTtatea, 356 Pallas, fertilitatea descendenflor domesticiii 9i tulpinelot

292

sdlbatice, 237

Palmier cu cirlige, 172 Pimint cu seminfe, 306,

o Obiceiuri, diversificatc ale aceleiaEi specii, cfecte in naturi, 133 efecte in stare domesticS, 52

Ochi, redugi la cirtile, 734 Ochiu, cotectatea abetayiei,

Oi,

776

sttuctura, 762 doud subrase produse neintenlionat, 66 merinos, selecqia Ior, 63 varietdgi de munte, 92

Om, originea,

385

Onites appelles, 733

flori mici, imperfecte, de, 184 Orbirc, animale cavernicole, 134

Ononis,

159

307

Pimint, seminle in ridicinile copacilor,

305

Papaaer bracteatum, 185

Pdr, altoi de, 241 Pdr gi dingi, corelalie, 138 Paragway, vitele distruse de muEte, 90

Panzigi,

276

Pi4ile foafte dezvoltate vaiazd,,

747

Pctrus major, 159 Pzisiri aptere, 733, 158 cintecul masculului, 101 coloritul pe continente, 132 -- cum invald teama, 272 din Madeira, Rermude qi Galapagos, 323

Qor ut.)

Pisdri fosile di'r peqterile braziliene,

otrivitoare, nu diuneazi unor animale cu un anumit

293

colorit,

frumusctea, 175

limicole, 321 Pisiri-rinocer, instinct remuc^bil, 231 Pisiri, transporti seminte, 306, 307 trec anual peste Atlantic, 308 urme de pa;i gi resturi in roce secundate, 272 Passiflora,236 Pedicellarii, 798 P largo ni arz, fr.ori, e

131)

139

Pelvis, la femci, 138 Penajul, legile schimblrii dupi sex, la

pe litoral,

132 195

Pointer, obiceiuri,273

Pomi fructifeii, ameliorare ttept^td.,

pisiri,

Statele Unite, 99 Pomi fructiferi, vadetilti aclimatizate in Statelc Unitc, Poole, Col., despre un Hentilltus ctt dungi, 150 Porci, modificagi prin lipsa de exercitiu, 173 negri, nu sint afectagi de Lachnantes, 52

Pegteri, locuitorii din, orbi, 134 Pesti, apariqia bruscX a teleosteenilor, 273 dulcicoli, rdspindire, 319

emisferei sudice, 314 ganoizi, restrinsi in prezent la apele dulci, ganoizt, triiesc in apele dulci,282

din

101

Perioada glaciard., 308

112

mi.nir'rcd seminle, 306, 327

pui,

rase de, curn au fost produse, 6'7, 69

166

ltasianus,

357

rase descrise gi originea lor, 57 fevenire la coloritul albastm, 147, L48

fertiiitatea hibizilor, 237

Pictet, Prof., despre succesiunea continui

genurilor,

iucitori, nu pot iegi din

279

Polamogelon, 321

despre primele verigi cle trecere, 272 grupe de specii carc apar brusc, 271 schimbarile ultimelor fotme te4rare, 268 strinsa inrudire dintre tosilele formatiiiol consc-

Potirniche,

cutive, 289

Proclotrupes, 160

viteza schimbutilor organice, Picioarele

pisirilor,

278

molugte iuvenile aderi de, 320

Picdici, impotriva inmullirii, mutuale, 89

l)icrce, Dl., despre varietdgile de lupi, 102 Piersici in Statele Unite, 99

Pini distrusi de bovine,

urr bulgdr de pimint prins pe piciot, 307

285

Progresia geometrici

a inmulgirii, B5

Proleolepas, 740

Proleus, 735

Pfune, in Statele Unite, 99 Psihologia, progresul ei viitor, 385

Pufinii (furtunarii), obiceiuti, 160 Pui de gdind, blindele instinctivd,

gisit in

Plrgoma,

Pistil rudimentar.

puagga, cu dungi, 148, 149

362

Plante acvatice, rlspindire,

^glldtoue,

159

321

gaoace, 100

Pouchet, coloritul Pleuronectidelor, 196 Prcstrvich, Dl., formagiile eocene din Anglia si din Franla,

Pini, polen, 177 Pisici, cu ochi albastri, surditate, 52 rotirea cozii inainte de salt, 176 variatii in obiceiuri, 272

Piligoiul mare (Parus najor),

137

Porunrb, incrucisat, 250, 257 Porunbei cu pene la piciozre si membrand interdigitall, 52 instinctul de a se da peste cap, 273

orgrnc elcctricc, zburdtori,159 P

suculente,

Plantule, distruse de insecte, 87 Pleuronectide, structura lor, 794,

originea, 65 Polenul pinilor, 177 transportat pdn diferite miiloacc, 769, 170, 175 Polinii, dezvoltarca 1or, 207 Polyzoarc, aviculariile lor, 199

sterilitate, 236

Peloria,

selecfia aplicatd la, 66

214

cretacic, 273

0 Quatrefages, Dl., despre ptrcr r tt.r, vaiabil\tate, 77

fluturi hibrizi,

231

1,64

dezvoltare, 202 situate in mijlocul ariei luptat cu alte piante, 93

lor de rispindirc au dc

dimorfice, 73, 246 distruse de insecte, 87 inferioare, larg rispindite, 331 imbundtS.lirea gradat6", 66 neameliorate

nectar, 103,

in girile 104

neciviliz.ate, 66

Radcliffe, Dr., organele electrice ale pegtelui-torpili., Rdgace, lupte, i01

Ramond, plantele din Pirinei, 309 Prof., degradarea aetianl, 259

-Ramsay,

despre falii, 260 despre grosimea formaliilor britanice:, Ranrsav, Dl., instinctele cucuiui, 276

26()

1(;1

INNEX

:ll l{l

in guqa gi intestinul pdsirilor, in mil, 321

i{asc clornestice, caractcrc, 54 Raspindire geograficd, 297 Respindirea in perioada glacian, 30fi

Seminqe,

miiloacc de rdspindire, 16(), 175, 3()5 9i 306 mincate de pesti, 306, 321 valoare nutritivi, 93

Rltii, cioc, 192 ltata, domestici, rcducerca aripilcr, Ragiunc si instinct, 209 Rccapitulare gencrali, 3(r7 Rcciprocitatca inctucis futlor, 239

Sexe,

101

Sexuale, caractere, variabilc.

proclucete, vitezi, 85 Rcversibilitatc, lege a ercditigii, 53, 54 porumbcilor ia coloritul albastru, 14fl

323

neftrtilitatea incrucigirilor, 239 Silliman, Ptof-." clcsprc ;obolani orhi, 134 Sirenia, aEnititi, 286 Sistcm natural, 336 Sitar de pidurc, cu pimint prins de picior,

Silene,

Rinichi, la pisdri, 138 Robinia, altoiuri, 242 Rogers, Prof., harta Ameticei dc Nord,

145

Sf. Elena, organismele din,

Sir, pe;tii ernisferei sudicc, 314 - structura vevcriqilor, 757 Rindunici, inlocuirca unci spccii de citre alta, 92 Richardson,

relalii,

Sexuali, selectia, 100

iiengget, despre mu;te distrugind vite, 'R lndode ndro n, stetilitate, 236 Richard, Prof. despre A.rpicarpd, 338

3()5

ifari.r, metamorfozi,, 359 Smith Hamilton, Col., dcspre cai cu dungi,

306

1,1()

Frcd, Dl., dcspre furnicilc asexuate, 229 despre furnicile catc fac sclavi, 21tl Snritt, I)r., dcspre Polyzoarc, 200 $oarcci, aclintatiz.are, 737 cozi. 797

2(r5

Rozitoare oarbc, 134 Rudimentarc, organe, 361 Rudimente importantc pentru clasificare, 338 Rtitimcver, despre vitelc indiene, 56, 23'7

distrug albinc, $

obolani, aclimatizarc 137

orbi din pegteri,

734

unii pe algti, 92 Somoni, lupta dirttre masc'.rli si trasilarc curh:tt,.', Sornervillc, I-orcl, de sl.tre se lcctirr , tilor'. 63 se inlocuiesc

Sagerct, despre altoiuri, |alamandra

afra.

361,

Saliva fblositd la curbn:ri, 227 Salter, Dl., moartea prematutd" a embrionil or de hibrizi,2l4 Salvin, Dl., ciocuriie ratelor, 193 Sdrat6, api, misura in care dduneazd. seminlelor, 3()4 rru distruge tnolustelc terestte, 327 $arpe cu clopolci, 176 $arpc cu dirrte pcntru strdpuns coaja oului, 216 I aurophagws .r ulp hural us, 759 Schacht, Prof., despre Phyllotaxie, 185 Schiodte, dcspre insc:ctc oarbe, 135

despte Pleuroncctide, 195 Schlcgel, despre Eerpi, 138 Schobl, Dr., despre urcchile poarecilor.

Sclavi, institrctul dc a *tce, 278 Scott J., Dl., desprc autosicriiitatea orhideelc-tr, 236 despre inctuci;area dc varictiti de Verbascaru, 251 Sebright J., Sir., dcsDrc anima,ic ir-rcruci;ate, 57 Sccigwick, Prof., grupe de spccii care apxr bnrsc, 27 I Se

leclia, incoustienti, 65 naturali, 95 nu a provocat steriiitatea", obiecfii privir-rcl termenul,

capacitatc de rezisterrta

crr cirlige,

polimorfi,

Spccii, cate apar trrasc5il', 277 ' care se modificd simultan

in t()ate lumea,

282

Specii, cori.ru11c, r'ariabile, 78 Spcciile gcnurilor mati sint lariabile, 80 Specii, grupe clc, apat btusc, 277,274 strb fbrmaliile siluriene, 274 Spenccr, Hcrbert, D1., de spre tcnclirrta unui echilihrtr 246

prinrele trcpt(: dc clitttenlierc, 1.26 Spencer, Lord, despte' creitetea dimerrsiunilrr la l,ite, .\-plte:t, parazit, 217 Sptengel C. C., despre florile marginale,

desptc incrucigare,

(.5

139

10(r

.\'qua/odon, 286

dc vegctalie, 89

St. Hilairc Atg., variabilitatca anumitor plantcr, l8('

- ilcspre clasilicarc,

242

339

St. John, Dl., despre obicciurilc pisicilor. 2 t2 Ste jari, r'ariabilitate, 76, 77 Stele de nrzrre, pedicelarii, 199 cichi, 16'2

96 (r5

la apa saratd,

insule, 324

Specializarea organclor, 124 Spccie, dominantd, 79

Staflordshirc, schirnberi

organismelor domestice, 62 ,lielcclia, principiu de origini mai vcche, \.rlecfia sexuald, 100 irrnintu, ariparc, 139

forbtts, ahoiri, 212 .\'orex, 343

al tutlrfor fortclor, 184

1()1

304

Stcrilitate, <latoritd concliqiilor cle viaga schimbate, 50' Stcrilitatea, cauzcle, 242 <latoriti conditiiloi' cletar',rrabilc, 245

3t);

IN LII, X

Sterilitatea hibrizilor,

'l'ulpini aborigcne de animale donrcsticc,

234

'futun, varictili incrucisate,

legile, 238

'l'1,polherium, 286

neprovocati prin scleclia naturala. 243 Stirc cenugiu, maninci seminte, 321 Strate, grosimea lor ill Marea Btitanic, 2(r0

Structuri, gradc de utilitate, 174 Strut, nu are capacitatc dc zbor, 19() obiceiul de a oua irnPreuni' 217

american,

doui sPccii,

cuibul,

Ugcr mdrit prin folcisire, Uget, rudimentar, 3(r1

frunze tinerc,

329

354

spccie acYaticd,

1(r0

Ljnghii tudimentare, tipului, 179

Sturzul de visc, 92 Succesiunea

geologici,

tipurilor pc Swavsland,

5(r

363

L)nitatea

277

aceleagi suprat-e1e, 292

Dl., piinintul

354

flori si

seminle, 139 flori marginalc 9i centralc, 185 Uneltc de crcmene, dovedind vechimea omurlui'

Itnbe//i.ferae,

231

- puii sint pitagi,

LT/ex, 354

299

Sturzi, batjocoritor, din Galapagos,

5(r

25L

care aderd dc picioarele

pisirilor

mtgta\orte,\\\r,\s

Urechi plcostite la anitnalele dotrtestice, rudimcntarc, 363 Liria lacrluans, 703 Urs, prinde insecte acvaticc,

15!)

Utilitate, importanfa in construcfia fiecirei pdrqi,

174

T '

[' a nai.s',

dinrorfisnr. 73

'['arsc, lipsd, 133 'I'ausch, Dr, urnhelliterc,

Valencicnncs, dcspre pe;tii dulcicoli, 32() Variabilitatea, metisilot ;i a hibrizilor, 251 \raliagia, corelativd, 52, 738, 773

185

'f'carni, instinctivi, Ia pdsari, 214 'l'cmminck, dcsprc ajutorul pc care-l aduce raspindirca

- in starc domesticl, ' in stare naturald., 71

geograhcd clasi{ica1iei, 339 'l'hornpson W. Sir, consolidarca scoarlei pimintului, 37 I

'I'egetmeier, I)1., celule dc albine, 222,225

virsta lumii locuibile, 274 'I'houin, desprc altoiuri, 242 'l'hurct, Dl., incrucigarea la Fucus,240,244 'l'hwaitcs, Dl., despre aclimatiz.arc, 136

lcgilc,

\rarictili

'l'ierla dcl Fuegt-r, ciini, 214 plante, 316

'Iip,

cauzeazd

perioadi de,

prin cl insu;i uroditjca.ri,

'frifoi, vizitat de albine, 'l'rifolium incarnalam,

105

'I"rifolium pralense, 91, 105 'l'rigonia, 2Bz 'frilobites, 274 extincfia brusci, 282 'l'rinren, Dl., clcspre insectc imitatriarc, 34(r 'frimotllsm la plante, 73, 246 'l'rintoti, omoriti dc ccle laltc albine, 17i 'l'roglodltes,

231,

cuiburi, 231 'l'uco-tuco, orb, 134

2{t6

dotnestice, extincqia

cle ttanzilie, raritatea

lor,

I 1'+

154

tertilitatea incrucigirilor dintrc clc, 249 lupta intrc, 92 natufalc, 70 sterilitatca incrucigitilor dintre ele, 250, 251

110

259

urritatc dc, 179 'I'ipuri, succesiuni dc tipuri irt acelea;i rcgiLrni, 292 '['omes, Dl., desprc rispindirea liliecilor, 325 'l raquair, Dr., dcsprc Pleuroncctidc, i96

'l'rautschold, (lcsprc varietili intcrnrccliirrc, 'l'reccri, la r.atietiti sint rare, 1.54

131

pr()v()cati dc influenga condiliilor de viagi asupra sistcn-rului de reproducere, 50, 51 Variatiilc, analogc la specii distirrcte, 145 apar Ia vlrste corespunzitoarc, 53, 99

Varictdli, clasihcarea, 347

'l'bylacinus, 344

'finrp, care nu

arzd., incrucisarea

I/erbas

variet5lilot,

curt, sterilitatea acestuia,

varietiti incrucisate,

108

23(t

251

Virchow', clcsprc structura lcntilei cristalinc, 1(r.l Verlot, Dl., desprc o mixandri dubll', 228 Verneuil, Dl., clc, ciespre succcsiunca spcciilt-rr,284 Vest-indienc, insule, mamifercle, 326 Veverite:, gradagli in structurd, 757, 15u Vibracuia, la Polyzoare, 200 \/idra, obiceiuri, cunl au fost dobindite, Vinat, irrmullirea frinatd de parazigi, 89

I/iola, I1ori mici impcrfectc, /ricolor.91 Virginia, porci de,

184

Visc, relatii complexe,

Vulcanice, insule, erodarca, 260 \/ulturi, pielea gola;a a capului,

173

157

L\DIrX

i9E

'$?'estwood,

w \\ agner, Dr., despre Cecidomlia, 353 \\ agner Moritz, despre importanfa izoldrii, 711 \\ allace, Dl., despre animale mimetice, 34(r

\Wollaston,

despre arhipelagul Malaiez, 326 despre Ceroxllus laceratas, 792

despre originea speciilor,

732

mitatea varietigilor intermediare, 155 vaietdgi de insecte, 75 vaietLgi de molugte fosile din Madeira, Woodward, Dl., despre Pyrgoma, 273

Dl., celulele albinelor, 221

despre afrnitdgiLe generale, 34'7 marsupialele australiene, 717 pirgile foafte dezvokate sint variabile, 747, 142 Watson H. C., Dl., despre aclimatizare, 736 despre convergenfi,, 726

despre multiplicarea indefiniti

DI., coleopterc apterc, 133 coloritul insectelor de pe litonl,

insecte inswlate,322 $7<rllaston, Dl., moluste taturalizate din Nladeira, 329,330

despre perfec;ionarea ochiului, 163 legile rispindirii geogrufrce, 302 lepidoptere dimorfe, 73, 23A limitele variagiei in stare domestici, 69 rasele din arhipelagul Malaiez, '75 Valsh, B. D., Dl. despre formele fitofage,75 variabilitatea uniformd,, 146 \Waterhouse,

tarsele la Engidae, 145

Whitaker, Dl., liniile de erodare, 260 \Wichura Max, despre hibrizi, 244, 245, 253

a speciilor,

727

despre plantele alpine, 309

despre raritatea varietdgilor intermediare, 155 flora din Azore,307 rdspindirea varietiflor plantelor din Marea Bri-

despre succesiunea continui a genurilor, 279 despre succesiunea tipurilor, 293 durata formelor specifr,ce, 266 \Wtight, Dl., Chauncey, despre girafl., 789 despre modificirile brugte, 207 Wyman, Prof., celulele albinelor, 222 corelagia dintre colorit si efectele oudvii, 52

Youatt, DI., coarne rudimentare la bovine tinere, despre sele4ie, 63 despre sub-rase Ia

oi, 65, 66

tanie, 74, 82 Dl., licuste tfansportind seminle, 306 \fleismann, Prof., cauzele variabilitilii, 50

Zanthoxllon,

Westwood, antenele Hymenopterelor, 338

Zbot, cum se dobindegte

Wealc,

186

speciile aparfinind genurilor mari sint apropiat

Zebrz, dungi,

inrudite, 8t

Zeug;odon, 286

148

capacitatea

de,

158

3(r3

t" ,"tr,. zi. o7:1gi. B";A

tt** oii. tssrJt,.j'

osn

39' satinatd, 65 gmz. Format: 8161x86. CoIi editoriale '.. Coli de tipar 60rlr+l pl.anpe. A.0651711957.Inditcle de clasificare pentru biblioteci nari: 575.i1. Ind,icele de cl'asificare perilru biblioteci mi'ci: 5f .

Hirtie wtind 'l'iprrr"ul

e\ecullt sub com. nr'. 363 la Intreprinderea Poligrtriici rir. ('zrlea $erban Vodi nr. 133-135, Bucureqti, n,.P.R.