ÎNFRUNTAREA 7 SEPTEMBRIE 1990-10 IANUARIE 1991 Ţara asta este ţara voastră, ţara asta este ţara mea. Din California şi până la insula din New York, de la pădurile de sequoia, până la apele Golfului, ţara asta a fost făcută pentru tine şi pentru mine. Woody Guthrie Hei, Trash, cc-a zis bătrâna doamnă Semple când i-ai dat foc la cecul de pensie? Carley Yates Când va veni noaptea Şi pământul se va întuneca Şi doar lumina lunii o vom mai vedea Teamă nu voi simţi Cât timp alături de mine vei fi Ben E. King
CARTEA A TREIA
CAPITOLUL 61 OMUL ÎNTUNECAT îşi postase gardienii de-a lungul graniţei răsăritene a Oregonului. Cel mai mare post se găsea la Ontario, acolo unde 1-80 venea dinspre Idaho. În cabina unui enorm camion Peterbilt se adăposteau şase bărbaţi. Se aflau aici de mai bine de o săptămână, jucând pocher cu bancnote de douăzeci şi de cincizeci, acum la fel de inutile ca şi fisele de Monopoly. Unul dintre bărbaţi câştigă aproape şaizeci de mii de dolari, în timp ce altul ― un tip care câştiga înainte de epidemie circa zece mii de dolari pe an ― era acum în găleată cu peste patruzeci de mii. Plouase aproape întreaga săptămână, iar bărbaţii din trailer ajunseseră la capătul nervilor. Veneau din Portland, şi-şi doreau să se întoarcă tot acolo. La Portland erau femei. De un cârlig atârna un aparat de radio emisie-recepţie puternic, din care se revărsa doar pârâitul continuu al paraziţilor. Ei nu aşteptau decât două cuvinte simple: Veniţi acasă. Ceea ce ar fi însemnat că omul pe care-l pândeau ei fusese capturat într-altă parte. Acesta avea aproximativ şaptezeci de ani, era solid şi pe cale să chelească. Purta ochelari şi conducea un autoturism alb-albastru cu tracţiune integrală, fie jeep, fie InternationalHarvester. Potrivit instrucţiunilor, trebuia omorât pe loc. Erau iritaţi şi plictisiţi ― noutatea jocului pe sume mari de bani si cu bani adevăraţi se răsuflase cu două zile în urmă, chiar şi pentru cei mai prostănaci dintre ei ― însă nu destul de plictisiţi ca s-o pornească spre Portland de capul lor. Primiseră ordinele de la Momâia Ambulantă în persoană şi, chiar şi după instalarea febrei claustrofobice induse de ploaia de afară, spaima de el rămăsese la fel de mare. Dacă ratau afacerea şi el prindea de veste, doar Dumnezeu îi mai putea salva. Prin urmare stăteau şi jucau pocher şi făceau de veghe pe rând în dreptul fantelor pe care le practicaseră în peretele de oţel al trailerului. 1-80 rămânea pustie sub ploaia constantă şi monotonă. ― E un spion din partea cealaltă, le spusese Momâia Ambulantă, cu zâmbetul acela oribil luminându-i fălcile. De ce era oribil nimeni n-ar fi putut spune exact, dar când ţi-era adresat te simţeai ca şi cum tot sângele din vine ţi s-ar fi transformat în supă fierbinte de roşii. E un spion pe care am putea să-l primim cu braţele deschise, să-i arătăm tot ce vrea să vadă şi să-l trimitem înapoi fără să-i facem nimic, le explicase în continuare Momâia. Dar eu ţin neapărat să pun mâna pe el. Să pun mâna pe amândoi. Fiindcă vor fi doi. Şi le vom trimite căpăţânile peste munte, înainte să cadă zăpada. Ca să aibă la ce se gândi toată iarna. Şi începuse să râdă dement înaintea oamenilor adunaţi într-una dintre camerele de conferinţă de la Portland Civic Center. Îi răspunseră şi ei cu zâmbete, nişte rânjete reci şi neliniştite. Chiar dacă se felicitau unii pe alţii că fuseseră aleşi pentru o asemenea răspundere, în sinea lor şi-ar fi dorit ca ochii aceia neastâmpăraţi, infernali, de nevăstuică, să se fixeze pe oricine altcineva, numai pe ei nu. Departe, la sud de Ontario, la Sheaville, mai era un alt post mare de gardă. Acolo fuseseră plasaţi patru bărbaţi într-o căsuţă de lângă autostrada 1-95, a cărei panglică şerpuia spre Alvord Desert, cu formaţiunile lui stâncoase stranii şi cursurile de apă întunecate. În celelalte posturi fuseseră instalaţi câte doi bărbaţi; existau în total douăsprezece asemenea puncte, începând de la orăşelul Flora, chiar lângă US 3, la mai puţin de o sută de kilometri de graniţa cu Washington, şi până jos, la McDermitt, pe frontiera dintre Oregon şi Nevada. Un bătrân într-un autoturism alb-albastru cu tracţiune integrală. Instrucţiunile pe care le primiseră toate santinelele sunau identic: Omorâţi-l, dar nu-l loviţi la cap. Deasupra mărului lui Adam nu trebuia să se vadă nici o urmă de sânge sau vânătaie. ― Nu vreau să le expediez înapoi bunuri depreciate, le spusese Randy Flagg, izbucnind în