IEEB5

IEEB5

[1]

5TH INTERNATIONAL BIENALA INTERNAŢIONALĂ EXPERIMENTAL DE GRAVURĂ ENGRAVING EXPERIMENTALĂ ediţia a 5-a BIENNIAL

[2]

IEEB5 Organizatori • Organizers

Directorul IEEB5 • Director of IEEB5 Ciprian Ciuclea Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti”, Mogoşoaia • “Brancovan Palaces” Cultural Center, Mogoşoaia Doina Mândru, directoare Curatori • Curators Richard Noyce [UK], Adrian Guţă [RO], Olivia Niţiş [RO], Cosmina Chituc & Alexandru Branişte [RO] Texte • Texts Richard Noyce, Adrian Guţă, Olivia Niţiş, Cosmina Chituc Manager de proiect • Project Manager Andreea Micu Traducere • Translation Andreea Micu Design Experimental Project Web http://www.experimentalproject.ro

Copyright ©, 2012, Experimental Project

ISBN 978-973-0-13772-9

IEEB5

6

[3]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION curator: Richard Noyce [UK] Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti”, Mogoşoaia “Brancovan Palaces” Cultural Center, Mogoşoaia [08.12.2012 - 28.02.2013]

46

GRAVURĂ EXPERIMENTALĂ ROMÂNEASCĂ ROMANIAN EXPERIMENTAL PRINTMAKING curator: Adrian Guţă [RO] Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti”, Mogoşoaia “Brancovan Palaces” Cultural Center, Mogoşoaia [08.12.2012 - 28.02.2013]

62

PAVILIOANE PAVILIONS Austria I Polonia [Poland] I Ungaria [Hungary] curatoare I curator: Olivia Niţiş [RO] Victoria Art Center, Bucureşti [Bucharest] [12.12.2012 - 18.01.2013]

86

ATELIER DE PRINT EXPERIMENTAL - LIMITA TEHNICII EXPERIMENTAL PRINT STUDIO - THE LIMIT OF TECHNIQUE curatori I curators: Cosmina Chituc & Alexandru Branişte [RO] Atelier 030202, Bucureşti [Bucharest] [16.01.2013 - 15.02.2013]

[4]

INTRODUCERE INTRODUCTION

IEEB s-a concentrat până acum asupra aspectelor generale ale experimentului în gravură, cu o viziune extinsă din punct de vedere geografic. Acest lucru a avut menirea să răspundă la necesitatea imperativă de a propune reacţii la starea actuală a gravurii în lume, văzută de departe ca o tehnică tradiţională şi marginalizată în mişcarea artei contemporane.

După 4 ediţii care au atras reacţii pozitive de la artişti, curatori şi teoreticieni, am decis ca a 5-a ediţie să fie mult mai concentrată, în termeni conceptuali, asupra unei zone geografice bine definite care ar putea oferi rezultate importante în analiza rolului experimentului în gravură într-un anumit context cultural şi socio-politic.

Prin urmare, editia a 5-a a IEEB se va concentra asupra gravurii contemporane din Europa Centrală şi de Est în relaţie cu Europa de Vest şi America de Nord.

IEEB5 va adresa câteva întrebări esenţiale: • Care sunt (dacă există) diferenţele conceptuale şi estetice, dar şi asemănările dintre aceste zone reflectate de paradigma EST-VEST? • Reflectă gravura contemporană trecutul ei socio-politic, iar occidentalizarea Europei de Est contribuie la definirea unei identităţi culturale noi, după căderea regimului comunist?

• Influenţează complexul societăţii ex-comuniste relaţia dintre artiştii din Est şi cei din Vest?

• Este gravura în Europa de Est încă legată de răspândirea informaţiilor în favoarea unui sistem politic sau împotriva lui?

• Este funcţia utilitară, prin tehnică, având în vedere mesajul subversiv, responsabilă pentru scoaterea gravurii din „mainstream”?

• Văzută doar în limitele tehnicii, este gravura mai puţin importantă decât celelalte forme ale artei contemporane?

IEEB5

[5]

IEEB chose to focus until now on the general aspects of experimental printmaking with an extended vision even from the geographic point of view. This was meant to answer to the imperative needs of making a statement as a reaction to the current status of printmaking around the world, seen by far as a traditional technique and unintegrated to the contemporary art movement. After 4 fulfilling editions, we have decided that a more focused edition in terms of concept and of a well-defined geographic area could provide important results on the analysis of the role of the experiment in printmaking within a certain cultural and socio-political context.

Therefore the 5th edition of IEEB will pay attention to Central and Eastern Europe contemporary printmaking faced with its Western counterpart (North America and Western Europe).

IEEB5 will address a few questions: • What are (if there are) the conceptual and aesthetic differences and similarities between these areas reflected through the East -West paradigm?

• Does contemporary printmaking reflect its socio-political past and does the westernization of Eastern Europe after the fall of the communist regime contribute to the definition of a new cultural identity?

• Does the complex of being a former communist society influence the relationship between Eastern and Western artists?

• How is printmaking in Eastern Europe still linked to its useful function of multiplying and spreading information in favor of a political system or against it?

• Is the utilitarian function through technique, even considering its subversive message, responsible for cutting off printmaking from the “mainstream”?

• Seen merely as a technique why is printmaking less important than the other techniques of contemporary art, which are in fact not regarded as such?

[6]

EXPOZIลขIA PRINCIPALฤ curator: RICHARD NOYCE

IEEB5

THE MAIN EXHIBITION Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti”, Mogoşoaia “Brancovan Palaces” Cultural Center, Mogoşoaia [08.12.2012 - 28.02.2013] Artişti • Artists Ana Soler Annu Vertanen Ardan Özmenoġlu Barbara Putnam Curtis Readel Eglė Kuckaitė Igor Benca Iwona Abrams Ksawery Kaliski Marcus Rees Roberts Moises Yagües Monika Wanyura-Kurosad Robert Baramov Valeriu Şchiau Xenophon Sachinis

[7]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

[8]

RICHARD NOYCE

Marea Britanie • United Kingdom

[

curatorul expoziţiei principale curator of the main exhibition

]

E ARTĂ, JIM, DAR NU AŞA CUM O ŞTIM NOI… Iertaţi referirea la seria Star Trek şi permiteţi-mi să elaborez… În perioada recentă s-a înregistrat o considerabilă expansiune în ceea ce este gravura şi cum poate fi interpretată.

Aceasta ediţie a Bienalei de Gravură Experimentală oferă o nouă oportunitate de a vedea şi de a lua în considerare unele moduri în care artiştii folosesc mediile de gravură pentru a face artă. Şi asta este şi a fost din totdeauna gravura – artă, nimic altceva care să fie guvernat de reguli diferite sau care să necesite o altfel de metodă de înţelegere. În timp ce este inevitabil ca arta realizată printr-o gamă foarte largă de tehnici de imprimare, atât meşteşugul tradiţional cât şi aptitudinile tehnologice complexe, să se numească „Gravură”, nu mai există niciun motiv pentru tradiţionalişti şi pedanţi, să insiste că ar trebui tratată şi văzută diferit de, hai să spunem pictură sau sculptură.

Din nefericire acest lucru s-a întâmplat prea des şi încă se întamplă în anumite medii, generând ca rezultat o breşă în care vizitatorii expoziţiilor şi iubitorii de artă sunt nevoiţi să întrebe „dar ce anume este gravura şi cum ar trebui să ne gândim la ea?” De aici titlul acestui scurt eseu…

Decizia asupra selecţiei de artişti şi lucrări pentru această expoziţie mi-a luat ceva timp. În decursul muncii mele de a scrie şi a promova artişti contemporani internaţionali, care au lucrat cu printul în ultimile două decenii sau mai mult, am călătorit în multe ţări şi am cunoscut un număr foarte mare de artişti, astfel încât deciziile nu au fost simple. În cele din urmă cu scopul unei expuneri echilibrate am selectat şapte femei şi opt bărbaţi, acest lucru este evident. Şapte dintre artişti trăiesc în ţări din Europa de Vest şi America de Nord şi opt în ţări din Europa de Est, dar cu un internaţionalism în creştere aceste separări devin mai puţin relevante decât au fost odată şi pe lângă asta, capriciile geografiei sunt de aşa natură încât definiţiile estului şi vestului nu pot fi stabilite cu exactitate. Amestecul de tehnici tradiţionale şi tehnici digitale este aproape jumătate-jumătate, dar sunt unele lucrări care le folosesc pe ambele, şi unele care ar putea să nu fie considerate „printuri” sau „gravură experimentală”. Cu certitudine toate lucrările sunt artă, toate sunt produse de artişti şi toate au potenţialul de a fi produse într-o formă multiplă. Scopul expoziţiei este să ofere o varietate largă de lucrări produse de artişti înzestraţi şi dedicaţi, care să ofere o gamă largă de opinii şi atitudini, şi cu speranţa că va ridica întrebări despre natura artei şi relevanţa sa în lumea contemporană internaţională.

Este relevant că o parte dintre artişti provin din ţări care trec printr-o perioadă dificilă de schimbare, în care formele tradiţionale de guvernământ şi societăţile tradiţionaliste intră sub o atentă supraveghere. Artiştii, în ciuda reputaţiei proaste cum că ar locui în turnuri de fildeş, sunt deseori adânc ancoraţi în lumea reală, iar opiniile şi preocupările lor se ivesc ca o parte a muncii lor. Unii dintre artiştii selectaţi realizează lucrări cu un puternic substrat politic, fapt binevenit, având în vedere că există o lungă tradiţie de artişti care folosesc tehnicile de imprimare pentru a lua o poziţie critică şi pentru a sublinia nedreptăţile sociale.

Richard Noyce este recunoscut ca scriitor şi promotor al artelor contemporane cu accent pe gravură. De peste treizeci de ani a scris cronici şi texte despre artişti şi expoziţii pentru publicaţii brianice şi europene şi în plus patru cărţi, incluzând două volume foarte bine receptate de public, Contemporary Painting in Poland (1995) şi Contemporary Graphic Art in Poland (1997), şi două cărţi de succes despre gravura contemporană internaţională Printmaking at the Edge (2006, retipărită în 2008) şi Critical Mass - Printmaking Beyond the Edge (2010), care alături prezintă lucrările a 95 de artişti internaţionali. În prezent lucrează la volumul Printmaking Off the Beaten Track spre publicare în toamna anului 2013.

Richard Noyce is well known as a writer and speaker on the contemporary arts with an emphasis on printmaking. He has over the past thirty or more years written reviews and features on artists and exhibitions for a number of British and European magazines, and in addition four books, including two well received books, Contemporary Painting in Poland (1995) and Contemporary Graphic Art in Poland (1997), and two successful books on international contemporary printmaking, Printmaking at the Edge (2006, reprinted in 2008) and Critical Mass - Printmaking Beyond the Edge (2010), which together feature the work of 95 international artists. He is currently working on Printmaking Off the Beaten Track for publication in Autumn 2013.

IEEB5

Aspectul final al expoziţiei depinde de alegerea lucrărilor; la momentul scrierii acestui text, unele dintre ele încă trebuie alese – cel puţin o piesă este o instalaţie site-specific realizată special pentru această expoziţie. În general expoziţia caută să stabilească legături şi contraste prin lucrări ale unor artişti ce provin din ţări foarte diferite, şi cu istorii diferite în domeniul gravurii. În acelaşi timp, expoziţia caută deasemenea să demonstreze că abordarile artiştilor din diferite părţi ale lumii în realizarea operei de artă prezintă mai multe similitudini decât diferenţe, deşi, în ciuda faptului că lumea se îndreaptă către un grad tot mai mare de internaţionalism, gradul în care arta locală reţine propriile identităţi culturale, este izbitor. Camerele pline de atmosferă din Palatele Brâncoveneşti prezintă propriile provocări, însă creează o serie de galerii în care varietatea largă de lucrări expuse şi-au găsit locul şi realizează o interacţiune fascinantă între arhitectură şi artă.

Unele dintre lucrările pe care le-am ales se pot dovedi controversate, şi unele pot provoca un oarecare discomfort, însă ambele categorii sunt binevenite în cazul în care rolul artei este de a pune întrebări şi a formula incertitudini mai degrabă decât să ofere răspunsuri facile. Richard Torchia, de la Universitatea Arcadia din Philadelphia, la conferinţa Southern Graphics Council International din acelaşi oraş în 2010, a spus: „Ne place arta pentru că nu se potoleşte”. Celebrul artist francez Christian Boltanski afirma „Arta nu este facută să ofere plăcere ci să pună întrebări şi să-i facă pe oameni să gândească”.

Ambele citate se aplică multora dintre lucrările realizate de artişti sensibili şi concentraţi din lumea în care trăim, dar şi lucrărilor din această expoziţie. Dar nu se pune problema doar de a fi dificil şi discutabil, ci de asemenea, şi mult mai important, de a stabili o formă de comunicare, de a deschide canale democratice pentru împărtăşirea ideilor şi dezbaterea problemelor. Faptul că lucrările din această expoziţie împlinesc acest lucru este binevenit, iar toate lucrările sunt bine realizate de artişti cu o reală preocupare pentru excelenţă şi inovaţie. Precum toţi artiştii care folosesc tehnicile de imprimare, aceştia aparţin unei comunităţi internaţionale unice în care colaborarea şi inovaţia tehnică duc la forme variate de interacţiune.

[9]

[10]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

IT’S ART, JIM, BUT NOT AS WE KNOW IT… Forgive the reference to the Star Trek series, and allow me to elaborate… In recent years there has been a considerable expansion in what printmaking is and how it can be interpreted. This edition of the International Experimental Engraving Biennial provides another opportunity to see and consider some of the ways in which artists are using printmaking mediums to make art. And that is what printmaking is, and always has been - art, not something other that is bound by different rules and requires a different way of understanding. While it is inevitable that art made using the increasingly wide range of printmaking techniques, both traditional craft, and complex technological, skills, will end up being called ‘Printmaking’, there is no longer any reason for traditionalists and pedants to insist that it should be treated and viewed differently from, say, painting or sculpture. Unfortunately, this has happened rather too often, and still does in some quarters, as a result of which a gap has been created in which exhibition visitors and art lovers have had to ask, ‘but what exactly is “printmaking” and how should we think about it?’ Hence the title of this brief essay…

Deciding which artists to select for this exhibition, and which of their works to choose, took some time. In the course of my work in writing about and promoting international contemporary artists working with print over the past two decades or more, I have travelled to many countries and met a very large number of artists, so the decisions were not simple. In the end, aiming at a balanced exhibition, I have selected seven women and eight men, that much is straightforward. Seven of the artists live in countries in Western Europe and North America, and eight in countries in Eastern Europe, but with increasing internationalism those separations are becoming less relevant than once they were, and, besides, the quirks of geography are such that the definitions of east and west can never be quite exact. The mix of traditional techniques and digital techniques is roughly half and half, but there are some works that use both, and some that might not be considered to be ‘printmaking’ or even ‘experimental engraving’. What is certain is that all the work is art, it is all produced by artists, and it all has the potential to be produced in a multiple form. The aim of the exhibition is to provide a wide variety of works of art, made by committed and skilful artists, offering a wide range of views and attitudes and, hopefully, also posing questions about the nature of art and its relevance in the international contemporary world. It is significant that a number of the artists come from countries that are going through difficult periods of change, in which the traditional forms of government and traditional societies are coming under close scrutiny. Artists, despite their ill-deserved reputation for occupying ivory towers, are often closely engaged in the real world, and their views and concerns emerge as part of their work. Some of the selected artists produce work that has strong political undertones, and that is to be welcomed, as there is a long tradition of artists using print techniques to take a critical position and to make work that highlights social injustice.

IEEB5

[11]

The final layout of the exhibition is dependent on the choice of works from the artists; at the time of writing some of that has yet to be made - at least one piece is a site-specific installation made especially for this exhibition. In general terms the exhibition seeks to establish links and contrasts through the work of the artists from countries that are very different, and with different histories of printmaking. At the same time, the exhibition also seeks to demonstrate that the approaches to the making of art taken by artists from different parts of the world present many more similarities between them than there are differences, although, despite the world moving towards an ever greater degree of internationalism, the degree to which the art produced in their home countries retains its own cultural identities is striking. The atmospheric rooms of the Brancovan Palace present their own challenges, but create a series of galleries in which the wide variety of works shown in the exhibition have found their place and present a fascinating interplay between the architecture and the art.

Some of the work I have selected may prove controversial, and some might cause some unease, but both of these are to be welcomed if art is to play its part in posing questions and uncertainties, rather than simply providing easy answers. Richard Torchia, of Arcadia University in Philadelphia, speaking at the Southern Graphics Council International conference in that city in 2010, said, ‘We like art, because it won’t settle down.’

The celebrated French artist, Christian Boltanski, has said, ‘Art is not meant to give pleasure but to ask questions and make people think.’ Both of these quotations apply to much of the work being made by sensitive and focussed artists in the world in which we live, and to the work shown in this exhibition. But it is not just about being difficult or contentious; it is also and most importantly about setting up a form of communication, of opening democratic channels for sharing ideas and debating problems. That the work in this exhibition does this is to be welcomed, and all of the work is well made by artists with a real concern for excellence and innovation. Like all artists using printmaking techniques, they belong to a unique international community, in which collaboration and technical innovation lead to various forms of interaction.

[12]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

ANA SOLER Spania • Spain Proiectul On/off. Cauză-Efect care cuprinde lucrarea Sfântul Valentin, este o reflecţie asupra celeilalte părţi a vieţii cotidiene, latura impenetrabilă, tăcerea albă care opreşte viaţa – viaţa aparentă – în timp. Picătură cu picătură, punct cu punct, fir cu fir; se adresează sensului, acea hartă este trasată în tridimensional, ceea ce uneori este absurd cât şi ireal.

On?/ Off? Eşti sau nu eşti? Pornit sau oprit? Cui îi pasă?

Răspunsul este un secret pe care nu-l vei vedea niciodată decât dacă ştii cum să-l priveşti. La graniţa dintre viaţă şi moarte, mici gene care te transportă fără să-ţi părăseşti casa, în propriul cerc, chiar acolo, în intimidate, în transferul către noapte sau zi. Călătorie temporală la nivelul memoriei, care rezonează cu reverberaţiile schimbului de mişcări ale surprinzătorului sau ale uitării. Ritmice scurgeri în tăcere, lumina şi umbra, stalactite invizibile în devenire, arhitectura cosmetică a secvenţei. Incizii şi instabilitate, de la cele mai mici detalii, ele ne spun poveşti diferite faţă de cele deja scrise.

Dihotomia şi opoziţia constructivă (sau distructivă) ale oponenţilor la graniţa cu contactul. Metaforă a unei violenţe tăcute, chimice, fizice, psihice care se referă la ipocriziile şi minciunile consolidate. Dialoguri de metal şi carne, între hard şi soft, între cel puternic şi cel fragil, poli contrastanţi străpungând fără milă într-o luptă pentru supravieţuire.

Contradicţii între natural şi artificial, între singular şi plural, care marchează locuri şi teritorii, care trasează linii subţiri şi forme neverosimile. Mâzgâleli şi habitate inospitaliere, unde ei împart ceea ce este oferit şi ceea ce este pierdut, ceea ce este stabilit şi ceea ce este furat. Vizibil şi ascuns. Unde concavul devine convex şi vice-versa, şi pozitivul relaţionează cu negativul cu scopul demarcării graniţelor.

Coduri ereditare, coduri genetice, care se confruntă cu aproprierea, cu cele sociale şi culturale înscrise în fiecare individ pentru a stabili un dialog asupra complexităţii de la marginea fiinţării şi stabilităţii. Dificultăţile intangibile ale vieţii cotidiene în relaţiile interumane care ne conduc către instabilitatea îndoielii, doar pentru a ne demonstra incapacitatea de a găsi o soluţie uşoară. A scăpa din abisul loviturilor nu este nici uşor de rezolvat aşa cum nu este nici găsirea unei soluţii în viaţa cotidiană. Şi deşi memoria noastră ne aminteşte permanent că zgomotul „neuitării”, şi în timp ce cheia ghicitorii trece printr-o privire colectivă a invizibilului, este îmbucurător de ştiut că există întotdeauna acest loc interior unde poţi merge, locul intangibil cunoscut numai de cineva care deţine cunoaşterea privirii.

The On / off. Cause-Effect project, where the Saint Valentin work is inscribed, reflects about the other side of the everyday life, the impenetrable side, the white silence that stops life the – apparent life – in time. Drop by drop, point to point, thread by thread; it addresses the meaning, that map is drawn in three dimensions that sometimes is as absurd as unreal.

On? / Off? Are you or are you not? Switched on or off? Who cares? The answer is a secret you’ll never see unless you know to look at it. On the border of life and death, small lashes that transport you without leaving your house, in your circle, right there, in private, to transfer to the night or day. Time travelling in memory that resonates with echo twists walks of the unexpected or forgotten. Fluid spilling beating in silence, light and shadow, growing invisible stalactites, the cosmetic architecture of the sequence. Incisions and instability, from the ultraminimum of details, they tell us different stories from the ones already written.

Dichotomy and constructive opposition (or destructive) of the opponents on the border of the contact. Metaphor of a silent violence, chemical, physical, psychical that refers to consolidated hypocrisies and lies. Dialogues of metal and flesh, between hard and soft, between the strong and the weak, opposite poles mercilessly piercing in a battle for survival. Contradictions between the natural and the artificial, between the singular and the plural, which mark places and territories, that draw soft lines and implausible shapes. Scribbles and inhospitable habitats where they share what is given and what is lost, what it is set on and what is stolen. What it is shown and what it is concealed. Where the concave becomes convex and vice-versa, and the positive relates the negative in order to demarcate their borders.

Innate Codes, genetic ones, that confront with the apprehended, with the socially and culturally embedded into every individual in order to set a dialogue, on the complexity on the edge of being and stay on. The Intangible difficulties of everyday life in human relationships that lead us to the instability of the doubt, just to show us, our incapacity of finding an easy solution. To escape from the abyss of the slashes is neither easy to solve nor finding a solution in the everyday life. And even though our memory permanently reminds us -that noise- of “not forgetting”, and while the clue to the riddle goes through a collective glance of the invisible, it is gratifying to know that there is always this inside place where you may go, the intangible place only known by somebody who has the knowledge of watching.

Sfântul Valentin • print digital şi vinilin • 50 x 50 cm fiecare • 2011-2012 San Valentin • digital print and vinyl • 50 x 50 cm each • 2011-2012

IEEB5 [13]

[14]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

ANNU VERTANEN Finlanda • Finland

Printurile mele fac parte dintr-o serie de diagrame sociale: ele portretizează interacţiuni între oameni, tendinţe reciproce, speranţe şi întâmplări. Ele cartografiază rute emoţionale şi povestesc despre încercări şi eşecuri.

Tehnica de imprimare pe care am folosit-o aici este o metodă veche japoneză, xilogravura pe bază de apă (ukyio-e).

My prints are part of a series of socio charts: they picture interactions between people, tendencies towards each other, hopes and happenings. They map emotional routes, also they tell of try-outs and failures.

The printing technique that I have used here is the ancient water based Japanese woodcut printing method (ukyio-e).

Diagrame de comunicare: asimilare • xilogravură, ediţie A.P. II/III • 92 x 61 cm • 2011 Communication charts: assimilation • woodcut, edition A.P. II/III • 92 x 61 cm • 2011

IEEB5

[15]

Diagrame de poziţie: afecţiuni • xilogravură, ediţie 5/6 • 92 x 61 cm • 2011 Position charts: affections • woodcut, edition 5/6 • 92 x 61 cm • 2011 Diagrame de poziţie: angajamente • xilogravură, ediţie A.P. II/III • 92 x 61 cm • 2011 Position charts: engagements • woodcut, edition A.P. II/III • 92 x 61 cm • 2011

[16]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

ARDAN ÖZMENOĠLU Turcia • Turkey

Această lucrare va fi o hartă a Uniunii Europene, serigrafiată pe Post-It-uri. Lipeşte o mie de Post-It-uri şi unele vor cădea, unele vor rezista, altele pur şi simplu vor cădea. Această lucrare reprezintă materialul delicat şi fragil care este Uniunea Europeană, cu fragilitatea şi puterea într-un război reciproc. Aceste ţări se agaţă de unitate, dar o unitate bazată pe speranţa că tot ceea ce este înţepenit va rezista, şi tot ceea ce rămâne va rămâne pentru totdeauna. În calitate de cetăţean al Turciei, o ţară non-membră a Uniunii Europene, am o perspectivă de observator din afară, capabil doar să extragă sens din bucăţile aruncate şi intacte pe care ştirile şi prietenii mi le prezintă. Prezenţa sa ca entitate completă este aceea de putere şi solidaritate, realitatea sa ca organism viu este aceea de fragilitate şi de comuniune disparată. În coerenţă cu traectoria mea artistică sunt interesată de deconstruirea noţiunii de entitate în părţile sale multiple – acest lucru îmi propun cu această lucrare prin obiectualizarea noţiunilor sugerate de Uniunea Europeană şi să trec peste aceste noţiuni ca să discern realitatea materială a tot ceea ce ele simbolizează.

The piece will be a map of the European Union, silk screened on Post-Its. Stick a thousand Post-Its and some will fall, some last and some simply do not. This work represents the delicate and fragile fabric that is the European Union, with fragility and strength at war with one another. These countries hang in unison, but a unison grounded on the hope that all that is stuck will stay, and all that stays will stay forever. As a citizen of Turkey, a country not in the European Union, my perspective is that of an observant outsider, only able to make sense of the fallen and intact pieces that news and friends present to me. It’s presence as a whole entity is that of power and solidarity, its reality as a living organism is that of fragility and disjointed togetherness. In coherence with my trajectory of work as an artist, I am interested in deconstructing the notion of an entity into its many parts- that is what I propose to do with this piece by bringing into physical presence the notions which the European Union suggests and breaking past those notions to discern the material reality of all that it symbolizes.

UE • serigrafie pe post-it • instalaţie, dimensiune variabilă • 2012 EU • screen printing on post-it • installation, variable size • 2012

IEEB5 [17]

[18]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

BARBARA PUTNAM S.U.A. • U.S.A. Oceanele acoperă peste 70% din suprafaţa planetei, organismele de apă dulce şi sărată prezintă acum o schimbare de necontestat şi, probabil, ireversibilă. Golful Maine, o fostă zonă de pescuit, dens populată şi diversificată, în apropierea frontierei de est a SUA cu Canada, s-a prăbuşit din cauza zecilor de ani de pescuit excesiv: populaţiile de cod, egrefin, şi cod negru sunt în proporţie de 90% epuizate şi nu este sigur că vor fi recuperate vreodată. Anterior, în luna septembrie, „... Departamentul de Comerţ din SUA a emis o declaraţie oficială de dezastru, pentru demersala de pescuit comercial din întreaga zona de nord est.”

(New York Times, 23 septembrie, 2012) Pentru a soluţiona această prăbuşire, comunităţile de pescuit de-a lungul Golfului Maine au lucrat pentru a stopa declinul pescăriilor cu scopul de a le readuce la o productivitate durabilă.

Refacerea habitatului şi a speciilor depinde de strategiile de management bazate pe comunitate care stabilesc limite rezonabile privind pescuitul, permiţând unor specii să se refacă şi, în acelaşi timp sprijinind comunităţile de pescari care depind de o recoltă continuă. Cercetarea peştilor şi a teritoriilor de depunere a icrelor, generează cunoştinţe vaste în ceea ce priveşte necesităţile nutriţionale şi efectele poluanţilor asupra diferitelor specii şi mediilor lor.

Evenimente neaşteptate fac ca răbdarea să fie o contribuţie umană dificilă, dar necesară, la gestionarea durabilă: de ce, de exemplu, au fost găsiţi heringii doar în ape adânci vara trecută, dincolo de raza de acţiune a majorităţii setcilor? Ce variaţii sezoniere suplimentare vor fi aduse la debarcările de peşte momeală şi la vieţile pescarilor, de temperatura apelor calde şi de vremea mai severă?

Presiuni suplimentare includ traficul în creştere în transportul maritim internaţional, bio-acumularea de poluanţi, şi sondarea marină pentru petrol şi minerale, în special în apele nordice, unde gheaţa se topeşte. Cum se corelează aceste presiuni cu căile migratoare ale ţestoaselor de mare, ale balenelor, sau încercarea de înţelegere a ecosistemului pelagic şi cu refacerea populaţiilor de peşte?

Lucrarea Bladderwrack arată îndeaproape o grădiniţă de alge, care ascunde şi protejează peşti tineri, melci, crabi, şi substanţe nutritive microscopice. Copepodele şi zooplanctonul susţin creşterea peştilor tineri şi a altor organisme în cadrul zonei delimitate de maree. În ciuda mişcării curenţilor de apă şi a distrugerilor provocate de

furtuni, unele frunze ale algei Bladderwrack (Fucus vesiculosus) cresc groase şi lungi în decursul anilor şi, deşi în aparenţă delicate, se ţin strâns de stânca lor gazdă.

Lucrarea, Golden Ratio: Ocean Traces analizează ciclul sezonier al acestei alge marine nordice, incluzând şi un grafic care afişează o creştere rapidă primăvara, urmată de un declin în timpul verii, când această algă marină devine o sursă principală de hrană pentru speciile pe care le adăposteşte, recâştigând stabilitate în toamnă. Acest ciclu sezonier demonstrează echilibrul dintre creştere şi recoltare, un echilibrul stabilit şi menţinut de către organism şi împrejurimile sale, dacă sunt lăsate netulburate. Algele marine sunt şi ele recoltate pentru ambalare şi pentru utilizări medicinale; ar fi înţelept din partea noastră să studiem organismul în contextul cererii de resurse şi să păstrăm relaţia dintre forţele echilibrate de opoziţie. La marginea oceanelor şi în apele adânci, am administrat prost acest ecosistem vast, în moduri încă necunoscute şi neînţelese pe deplin. Secţiunea de aur, cea care sugerează armonie, este extrem de dezechilibrată.

Bladderwrack • xilogravură pe hârtie Misu • 32 x 32 inch • 2011 Bladderwrack • woodcut on Misu paper • 32 x 32 inch • 2011

Zona C momeală de homari • xilogravură pe hârtie Misu • 48 x 36 inch • 2009 Zone C Lobster Bait • woodcut on Misu paper • 48 x 36 inch • 2009

IEEB5 [19]

[20]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

Oceans cover over 70% of the planet’s surface; fresh and salt-water bodies now exhibit unquestionable and perhaps irreversible change. The Gulf of Maine, formerly a densely populated, diverse fishing ground near the eastern US border with Canada, has collapsed from decades of overfishing: Cod, Haddock, and Pollock are 90% depleted and it is not certain they will ever recover. Earlier in September, “...the US Commerce Department issued a formal disaster declaration for the entire north eastern commercial groundfish fishery.” (New York Times, Sept. 23, 2012) To address this breakdown, fishing communities throughout the Gulf of Maine have been working to stem the decline of its fisheries with the goal of returning them to sustainable productivity. Habitat and species restoration depends on community-based management strategies that set reasonable limits on fishing, allowing some stocks to recover and at the same time supporting the fishing communities that depend on a continuing harvest. Research of fish and their spawning grounds is producing greater knowledge regarding nutritional needs and the effects of pollutants on different species and their surroundings.

Unexpected events make patience a difficult but necessary human contribution to sustainable management: why, for example, were herring found only in deeper water last summer, beyond the reach of most gill nets? What additional seasonal variations to landings of baitfish and the lives of fishermen will be brought on by warmer water temperatures and more severe weather? Additional pressures include increasing international shipping traffic, the bio-

accumulation of pollutants, and marine exploration for oil and minerals, particularly in northern waters where ice is melting. How do these pressures correlate with migratory pathways of sea turtles, whales, or attempts to understand the pelagic ecosystem and restock ground fish?

Bladderwrack looks closely at the algal nursery, which conceals and protects young fish, snails, crabs, and microscopic nutrients. Copepods and zooplankton support the growth of young fish and other organisms within the intertidal zone. Despite tidal movement and storm destruction, some bladderwrack seaweed fronds grow thick and long over years and though delicate in appearance, hold fast to their rock host. The quilt, Golden Ratio: Ocean Traces considers this northern seaweed’s seasonal cycle, including a graph displaying rapid spring growth followed by summer decline as the seaweed becomes a prime food source for the growing species they harbor, regaining stability in autumn. This seasonal cycle demonstrates the balance between growth and harvest, an equilibrium set and maintained by the organism and its surroundings if left undisturbed. Seaweed too is being harvested for packaging and for medicinal uses; we would be wise to study the organism in context with resource demand and preserve the relationship between balanced oppositional forces. At the edge of the oceans and in deeper waters, we have mismanaged this vast ecosystem in ways we have not yet acknowledged nor fully understand. The golden ratio, suggesting harmony, is wildly out of balance.

Secţiunea de aur, urmele oceanului xilogravură pe bumbac, pânză Shibori vopsită de către artist, piese mecanice şi cusătură 80 x 48 inch • 2012 Golden Ratio, Ocean Traces woodcut on cotton, Shibori dyed fabric by the artist, machine pieces and sewn • 80 x 48 inch • 2012

IEEB5 [21]

[22]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

CURTIS WILLIAM READEL S.U.A. • U.S.A.

Steag fals este un termen folosit pentru a descrie acţiunile ascunse care înşeală în aşa fel încât par a fi efectuate de către alte entităţi. Numele provine de la conceptul militar de a zbura sub culori false; a arbora steagul unei ţări, altul decât al propriei ţări.

Idealurile care au format această ţară au fost date la o parte în procesul de urmărire a bogăţiei şi puterii. Bancnotele americane, tocate, obţinute de la Rezerva Federală, au fost tăiate cu meticulozitate în bucăţi mai mici şi apoi lipite cu migală pentru a forma o imagine iconică a unui steag S.U.A. zdrenţuit, făcut din bani, reprezentând o naţiune condusă de lăcomia consumului.

False Flag is a term used to describe concealed actions that deceive in such a way that they appear to be carried out by other entities. The name originates from the military concept of flying false colors; flying the flag of a country other than one’s own. The ideals that formed this country have been set-aside in the pursuit of wealth and power. Shredded US currency obtained from the Federal Reserve was meticulously cut smaller and then painstakingly collaged to form an iconic image of a tattered US flag made out of money representing a nation ruled by consumptive greed.

Steag fals • colaj pixelat din bancnote S.U.A • 12 x 14 inch • 2011 False Flag • pixelated US currency collage • 12 x 14 inches • 2011

IEEB5 [23]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

Şi astfel, întotdeauna tirani • xilogravură • 44 x 30 inch • 2011 And Thus, Always Tyrants • woodcut • 44 x 30 inch • 2011

[24]

Titlul a fost invocat istoric în America, Europa şi în alte părţi ale lumii, ca un epitet sau slogan împotriva abuzului de putere. Este folosit aici, pe lângă imagine pentru a genera un comentariu la adresa deteriorării moralităţii, corupţiei şi degradării Americii. Însuşindu-şi ochiul atoatevăzător de pe reversul Marelui Sigiliu al Statelor Unite, Ochiul Providenţei este adesea văzut ca un simbol ezoteric folosit pentru a reprezenta călăuzirea divină, şi în contextul lucrării, fiind scos în afară şi lăsat să sângereze, face aluzie la consecinţele fatale la care duce corupţia în timpul nemulţumirii socio-politice.

The title phrase has been invoked historically in America, Europe and other parts of the world as an epithet or rallying cry against abuse of power. It is used here in addition to the image to form a commentary about the deteriorating morality, corruption and the debasing of America. Appropriating the all-seeing eye from the reverse of the Great Seal of the United States, The Eye of Providence is often seen as an esoteric symbol used to represent divine guidance and in the context of the piece it being gouged out and left bleeding, alludes to the fatal consequences that corruption leads to during socio-political discontent.

IEEB5

Vulturul pleşuv nord american a fost ales ca emblemă naţională datorită aspectului său maiestuos, de rezistenţă şi de durabilitate. Acesta este văzut ca un simbol al puterii şi autorităţii supreme şi este utilizat pe scară largă pe bancnota şi moneda S.U.A., precum şi pe alte sigilii şi ornamente guvernamentale. Benjamin Franklin nu a fost de acord cu această alegere pentru o emblemă naţională spunând că „este o pasăre cu un caracter moral prost, el nu îşi câştigă traiul cinstit”, care reflectă sentimentele multor oameni despre Statele Unite ale Americii. La fel ca SUA, marile civilizaţii din istorie s-au ridicat către supremaţie, au realizat un apogeu în industrie, tehnologie şi informaţie, şi au încheiat cu un colaps în ţesătura morală ce ţinea totul împreună, ceea ce a dus la distrugere sau extincţie. În această lucrare, moartea inexorabilă vine sub forma unei săgeţi lansată de o forţă nevăzută. Când atunci vor cădea marile State Unite ale Americii şi prin ce mijloace?

[25]

The North American Bald Eagle was chosen as a national emblem due to its majestic looks, strength and long life. It is seen as a symbol of supreme power and authority and used extensively on US currency and coins as well as other governmental seals and ornamentation. Benjamin Franklin disagreed with this choice in a national emblem by saying “he is a bird of bad moral character, he does not get his living honestly,” which reflects many people’s feelings about the United States. Much like the US, the great civilizations from history rose to supremacy, achieved a height of industry, technology, and intelligence, and ended with a collapse in the moral fabric that held everything together, leading to its destruction or demise. In this work, the inevitable demise comes in the form of an arrow from an unseen force. When then, will the great United States of America fall and by what means?

Ce urcă, trebuie să coboare • xilogravură cu laserul • 22 x 30 inch • 2011 What Goes Up, Must Come Down • laser–engraved woodcut • 22 x 30 inch • 2011

[26]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

EGLĖ KUCKAITĖ Lituania • Lithuania

Cinci lucrări „Fără titlu 1,2,3,4,5”. Cinci „secvenţe” ale subconştientului. Decupajele din paginile cărţii „Devoţiuni budiste zilnice“ (1993, Kuala Lumpur) sunt pla-sate stratificat. Iepurii de câmp umanizaţi codifică vizual subconştientul.

Subconştientul păstrează cadrele paranoide ale comportamentului uman. În spaţiul timpului, cadrele de paranoia se asamblează în secvenţele tematice ale dorinţelor. Filosofii francezi Gilles Deleuze şi Felix Guattari susţin că dorinţa are întotdeauna potenţialul unei revoluţii şi nu este niciodată izolată în spaţiul privat; dorinţa este întotdeauna problema câtorva persoane: „/ ... /dorinţa este revoluţionară în esenţa sa / ... / şi nicio societate nu poate tolera o poziţie de dorinţă reală, fără ca structurile sale de exploatare, servitute, şi ierarhie să fie compromise“. Astfel, noi nu deţinem dorinţa, chiar dacă suntem capabili să o controlăm. De aici derivă o paralelă: practica budismului conectează dorinţele colective, apoi „eliberează”, „retezând” una dintre ele în timpul meditaţiei. Şi în acest sens prezintă posibilitatea de a le controla.

Five works “Untitled 1, 2, 3, 4, 5”. Five “sequences” of subconscious. There is the cut-out from the pages of the book “Daily Buddhist Devotions” (1993, Kuala Lumpur) placed underneath each one. The hares in the human form are visually encoding the subconscious.

The subconscious is saving the paranoid frames of human behavior. In the space of time, the frames of paranoia assemble into the thematic sequences of desires. French philosophers Gilles Deleuze and Felix Guattari maintain that desire always has the potential of a revolution and is never isolated in the private space; the desire is always a few-persons’ business: “/... / desire is revolutionary in its essence /... / and no society can tolerate a position of real desire without its structures of exploitation, servitude, and hierarchy being compromised”. Thus, we do not own the desire, even though we are able to control it. I am deriving a parallel here: the practice of Buddhism is connecting the collective desires, then “liberating”, “severing” one from them during the meditation. And in doing so, is presenting the opportunity to control them.

Untitled 1 la 5 • aquaforte, grund moale, colaj, bandă transparentă pe hârtie 78 x 57 cm fiecare • 2011 Untitled 1 to 5 • etching, soft ground, collage, invisible tape on paper • 78 x 57 cm each • 2011

IEEB5 [27]

[28]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

IGOR BENCA Slovacia • Slovakia

Acesta este paradoxul vârstei mass-media. Cu cât obţinem mai multe informaţii prin intermediul digitalului, presa scrisă şi reţeaua socială, cu atât mai mult omul se simte izolat sau încearcă să se izoleze. Excesul de informaţii îl determină pe om să facă faţă unor informaţii care nu sunt inevitabile pentru viaţa lui şi pe care nu este destul de competent să le rezolve. Astfel este târât involuntar în spaţiul virtual ceea ce îi slăbeşte concentrarea pentru rezolvarea problemelor reale, posibil existenţiale.

Seria de printuri numite Dedesupt este o examinare existenţială a unui om care rezistă excesului de informaţie şi se scufundă „sub orizontul evenimentelor”, unde lumea lui este curăţată de smogul informaţional. Un bărbat scufundat care poartă ochelari de protecţie, sau o mască pe faţă, creează impresia de pericol fizic şi de linişte mentală, ceea ce poate părea paradoxal.

It is the paradox of the media age. The more information we obtain through the digital, print media and social network, the more a man feels isolated or tries to get isolated. The information overload makes a man deal with pieces of information which are not inevitable for his life and which he is not competent enough to solve.

Thus he is involuntarily dragged into virtual space which weakens his concentration for solving of real, possibly existential problems.

The collection of graphic prints named Under the surface is an existential probe into a man who resists the information overload and submerges under the surface, “under the horizon of events”, where his world is washed clean from information smog. A man submerged under the surface, wearing goggles, or with a mask on his face gives an impression of physical danger and of mental peace, which may act as a paradox.

Dedesupt I, II, III • inkjet print • 120 x 80 cm • 2012 Under the surface I, II, III • inkjet print • 120 x 80 cm • 2012

IEEB5 [29]

[30]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

IWONA ABRAMS Marea Britanie • United Kingdom

Corpul este în centrul preocupărilor mele ca artistă. În munca mea vreau să fiu nu numai autoarea, ci, de asemenea, subiectul şi obiectul, prin urmare, procesul de auto-fotografiere joacă un rol important. Noi ne identificăm prin fotografii. Ne arătam fotografiile noastre, fotografii cu familia noastră. Trăim prin fotografii. Procesul de auto-fotografiere îmi permite să explorez experienţele propriului meu corp. Procesul în sine are un aspect fermecător într-o manieră tip „Alice în ţara din oglindă”. Sunt Eu, dar în acelaşi timp, nu sunt Eu. Avem tendinţa de a trata fotografiile ca pe o dovadă a adevărului, însă nici zeci de fotografii nu spun întreaga poveste.

Ceea ce mă interesează cel mai mult este un corp prezentat într-o situaţie „atemporală”. Vreau să arăt lumea dublă a vieţii şi a morţii, lumea de la frontiera dintre conştient şi inconştient.

Munca mea este o călătorie prin timp, care are ca punct de pornire realizările propriei mele „continuităţi”. Intenţia lucrărilor Sosire şi Plecare, două serigrafii prezentate la IEEB5, a fost de a creea o atmosferă de „mers pe lună”. Lucrările au fost inspirate de poemul lui TS Eliot „Wasteland”: „Între idee şi realitate ... Cade Umbra”.

I find the body central to my concerns as an artist. In my work I want to be not only the author but also the subject and the object, therefore the process of photographing myself plays an important part in it. We identify ourselves through photographs. We show our pictures, pictures of our family. We live through photographs.

Taking photographs of myself allows me to explore the experiences of my own body. The process itself has an entrancing aspect in an “Alice Through the Looking Glass” sense. It is Me, but at the same time it is not Me. We tend to treat photographs as evidence of truth, but even dozens of photographs do not tell the whole story.

What interests me the most is the body shown in a “timeless” situation. I want to show the double world of life and death, the world at the border of consciousness and unconsciousness. My work is a journey through time, which starting point is a realisation of my own “continuity”. The intention of Coming and Going, two screen-prints presented at IEEB5, was to create an atmosphere of “walking on the moon”. The pieces were inspired by T.S. Elliot’s poem “Wasteland”: “Between the Idea and the Reality...Falls the Shadow”.

Sosire şi plecare - 2 • serigrafie • 120 x 91 cm • 2011 Coming and going - 2 • screen print • 120 x 91 cm • 2011

Sosire şi plecare - 1 • serigrafie • 120 x 91 cm • 2011 Coming and going - 1 • screen print • 120 x 91 cm • 2011

IEEB5 [31]

[32]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

KSAWERY KALISKI Polonia • Poland Lucrare interactivă. Lucrarea SCROLL a fost creată în 2012 ca reflecţie asupra relaţiilor dintre Est şi Vest. Lucrarea a fost inspirată din interacţiunile culturale, filozofice şi religioase, care au modelat graniţa Est-Vest de-alungul anilor. Scopul ei este să prezinte spaţiul care nu poate fi descris utilizând metodele tradiţionale. Acel spaţiu, care este martor al diferitelor evenimente şi ciocniri ale tendinţelor filozofice şi religioase precum şi al schimbărilor culturale în curs de desfăşurare, este axul principal al lucrării.

Subtile la începutul procesului, cu timpul, schimbările îşi dezvăluie ireversibil direcţiile şi pot face ca ambele culturi să-şi piardă caracteristicile specifice. Este mai degrabă un element de descriere simbolică şi vizuală, a ciocnirii între idei şi atitudini identificate cu EST-ul şi VEST-ul. Este deasemenea locul de căutare şi estompare a Adevărului.

La intrarea într-un spaţiu obscur putem vedea lucrarea SCROLL - o coală lungă de hârtie, cu partea din mijloc aşezată pe jos şi capetele atârnând vertical în ambele părţi. Forma seamănă cu un papirus ţinut de ambele părţi, cu partea din mijloc aşezată pe masă sau în poala cititorului. Dimensiunea instalaţiei este, totuşi, mai mare pentru a produce un efect asupra privitorului. Secţiunea orizontală reprezintă spaţiul cultural imprimat cu semne şi simboluri arhetipale care ne conduc la descoperirea Adevărului.

Putem găsi acolo forme şi litere, manuscrise şi texte biblice. Într-un sens ele reprezintă arhetipul înregistrat în cultură, reflexia Adevărului (făcând aluzie la un giulgiu), dar şi o imprimare grafică - o stampă permanentă a matricei grafice. Cele două capete verticale ale lucrării sunt alcătuite din elemente grafice tipice pentru culturile Est-ului şi Vestului, cu artefacte ale realităţii spirituale pe o parte şi elemente ale realităţii materiale pe cealaltă. Se poate vedea axul luptei şi al zbuciumului cu ajutorul unei tablete şi a Realităţii Augmentate (RA). Aplicaţia de interacţiune face posibilă contemplarea spaţiului gol al camerei dintre cele două benzi verticale de hârtie. Textele, semnele grafice, structurile şi simbolurile din filozofie, religiile şi ideologiile mondene, încearcă să fuzioneze şi să se influenţeze una pe cealaltă. Acest spaţiu invizibil este locul de întâlnire al luptei pentru Adevăr.

Interactive work. The Scroll was created in 2012 as a reflection on the relations between the East and the West.

The work was inspired by the cultural, philosophical and religious interactions that have been shaping the East-West border for ages. It aims at presenting the space which cannot be depicted by use of traditional methods. That space, which witnesses various events and clashes of philosophical and religious trends as well as the ongoing cultural changes, is the main axis of the work. Subtle in the beginning of the process, with time, the changes reveal irreversibly their directions and may make both cultures lose their specific characteristics. The work is obviously not intended to teach history or philosophy; neither does it provide ready-made solutions. It is rather an element of visual and symbolic depiction of the clash between ideas and attitudes identified with the East and West. It is also the place of searching for and blurring the Truth.

Upon entering a dim space we can see the Scroll – a long sheet of paper, with its middle part lying on the floor and its ends hanging vertically on both sides. The shape resembles a papyrus scroll held by the sides, with its middle part lying on a table or on the lap of the reading person.

The scale of the installation, however, is much bigger in order to make an effect on the viewer. The horizontal section represents cultural space printed with archetypical signs and symbols that bring us to the discovery of Truth. We can find there forms of letters, manuscripts and biblical texts. In a sense, they are the archetype recorded in the culture, the reflection of Truth (alluding to a shroud) but also a graphic impression – a permanent stamp of the graphic matrix.

Two vertical ends of the Scroll are made of graphic elements typical for the cultures of the East and the West, with artefacts of spiritual reality on one side and elements of material reality on the other. One can see the axis of fight and struggle with the use of a tablet and the Augmented Reality (AR). The application of interaction makes it possible to contemplate the empty space of the room between the vertical straps of paper. The texts, graphic signs, structures and symbols of philosophy, fashionable ideologies and religions attempt to merge and influence each other.

This invisible space is the venue for struggling for Truth.

IEEB5

[33]

Scroll • grafică digitală şi RA* (realitate augmentată) • 12 x 120 cm • 2012 Scroll • digital graphic and AR* (augmented reality) • 12 x 120 cm • 2012 * Realitate augmentată (AR) este o perspectivă live, directă sau indirectă asupra unei lumi fizice şi reale, augmentate de către un imput senzorial generat de computer, cum ar fi de sunet, video, grafică sau date GPS. *Augmented reality (AR) is a live, direct or indirect, view of a physical, real-world environment whose elements are augmented by computer-generated sensory input such as sound, video, graphics or GPS data.

[34]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

MARCUS REES ROBERTS Marea Britanie • United Kingdom Începînd cu anul 2006, Marcus Rees Roberts a realizat o serie de filme numită Călătoria de iarnă. Seria a început cu Cenuşa către Apa Întunecată, un ecou la primul Canto al lui Ezra Pound, care se bazează foarte vag pe Cartea a XI-a din Odiseea, călătoria pe mare către Infern. Odiseu întreabă un camarad mort, „Cum ai ajuns pe acest ţărm întunecat?”

Această întrebare este tema seriei. De fapt, întreaga abordare poetică a lui Ezra Pound a fost o sursă de inspiraţie pentru această serie de filme - o structură flexibilă de fragmente, juxtapuneri, tangente, schimbări bruşte de la poetic la lumesc şi, poate cel mai important, interpretări eliptice ale unui subiect, dar în spatele acestora, o călătorie - în cel mai larg, metaforic sens al cuvântului.

Nu există niciun fir narativ în aceste filme, nicio progresie logică, şi nicio obsesie pentru mimesis. Cu toate acestea, lipsa de naraţiune nu înseamnă că Rees Roberts vrea ca filmele să fie pur şi simplu afişe: screen-savere afabile, inofensive; nici nu vrea ca ele să fie doar explorări formale ale mediului. Mai mult decât orice altceva, el ar dori ca aceste filme să fie vizionate în modul în care s-ar putea citi un set de poeme scurte, enigmatice. În ciuda acestei dorinţe pentru concentrarea şi atenţia privitorului, vrea ca filmele să fie brute, tremurate şi pixelate: nimic care să semene cu montajul neted şi transparent de cinema, televiziune şi publicitate. El vrea ca ele să fie ciudate şi dificile, cu ritmurile în zigzag.

Partea 22 – Spaţiile golite. Acest film a început atunci când Rees Roberts a văzut scene cu civili ucişi în Bagdad, filmate dintr-un elicopter american. Imaginile şi vocile răzleţe ale soldaţilor îţi dau fiori. El a vrut să sublinieze indiferenţa prin juxtapunerea acestui material cu goliciu-nea lumească a televiziunii noastre de zi cu zi.

Partea 23 – Marea interioară. Acest film este o continuare a Spaţiilor golite; juxtapunerile sunt similare. Există, de asemenea, rezonanţe cu Tărâmul pustiu al lui Eliot: un portret al pustiirii vieţii noastre interioare în timp ce suferinţa de rutină continuă în depărtare.

Partea 24 – Vocile moarte. Aici sunt două ecouri: frumosul poem în proză, din mijlocul Aşteptându-l pe Godot, care începe cu „Toate vocile moarte ...” Celălalt este ultima melodie - numărul 24 - a lui Schubert „Călătorie de iarnă”. Călătoria este palpabilă, a trecut de graffiti din care emerg ororile, încheindu-se cu sosirea la o gară goală, puternic luminată, un nicăieri.

Since 2006, Marcus Rees Roberts has been making an ongoing series of films called The Winter Journey. The series began with Ash To Dark Water, an echo of Ezra Pound’s first Canto, which is based very loosely on Book XI of The Odyssey, the sea journey to the underworld. Odysseus asks a dead comrade, “How art thou come to this dark shore?” This question is the theme of the series. In fact, Ezra Pound’s whole approach to poetry was an inspiration for this series of films – a loose structure of fragments, juxtapositions, tangents, sudden shifts from the poetic to the mundane and, perhaps most importantly, elliptical interpretations of a subject; but underneath it all, a journey - in the widest, metaphorical sense of the word.

There is no narrative in these films, no logical progression, and no obsession with mimesis. However, the lack of narrative does not mean that Rees Roberts wants the films simply to be wallpaper: bland, inoffensive screen-savers; nor does he want them to be just formalist explorations of the medium. More than anything else, he would like these films to be viewed in the way one might read a set of brief, enigmatic poems.

Despite this desire for concentration and attention from the viewer, he wants the films to be rough and jittery and pixilated: nothing like the smooth and transparent footage of the cinema, television and advertising. He wants them to be odd and difficult, the rhythms jagged.

Part 22 – The Emptied Spaces. This film began when Rees Roberts saw footage of civilians being killed in Baghdad, shot from an American helicopter. The images and casual voices of the soldiers are chilling. He wanted to emphasise the indifference by juxtaposing this footage with the mundane emptiness of our everyday television.

Part 23 – The Inland Sea. This film is a continuation of The Emptied Spaces; the juxtapositions are similar. There are also resonances with Eliot’s ‘The Waste Land’: a portrait of the desolation of our inner lives while routine suffering continues far away.

Part 24 – The Dead Voices. There are two echoes here: the beautiful prose poem in the middle of ‘Waiting For Godot’ which begins “All the dead voices…” The other is the last song – number 24 – of Schubert’s ‘Winterreise’. The journey is palpable, past the graffiti from which horrors emerge, ending with the arrival at an empty, brightly lit railway station, a nowhere.

Vocile moarte • print digital, cretă • carte de artist • 2012 The dead voices • digital print, chalk • artist book • 2012

Călătoria de iarnă, părţile 22, 23, 24 • video • 31’ 02’’ • 2011-2012 The Winter Journey, parts 22, 23, 24 • video • 31’02’’ • 2011-2012

IEEB5 [35]

[36]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

MOISES YAGÜES Spania • Spain

Lucrările lui Moises Yagües reflectează asupra condiţiei umane, problemelor sociale şi asupra „stării lumii”. Pesimism artistic? E posibil ... intenţia lui Yagües de a stânjeni şi chiar de a face privitorul să se simtă ciudat, de a pune întrebări, este folosită ironic. Personajele sale sunt reprezentări ale disconfortului şi contradicţiei prezente în viaţa lor, un simbol al disperării care s-a instalat în societatea noastră şi care este tratată de către artist într-un mod simplu, dar fără compromisuri. Personaje care privesc către abis, corpuri în cădere liberă, personaje prinse pe o insulă, echilibrişti şi alpinişti care abia rămân în echilibru, oameni care caută alţi oameni şi se caută pe ei înşişi, oameni care şi-au pierdut orice speranţă. Moises Yagües spune povestioare prin imaginile şi lucrările sale, situaţii din viaţa lui sau din lumea sa interioară, care se dezvoltă, prin desenele sale într-o lume naivă şi curios de recreativă care conţine propriul limbaj de simboluri. Feţele pictate omogen arată subiecte cotidiene, dar, de asemenea, subiecte sociale sau politice într-o manieră proaspătă, nouă, şi în acelaşi timp ironică. Această ironie nu este niciodată amuzantă, dar serveşte ca un stimul critic. Lumi mici, pline de idei se deschid înaintea ochilor privitorului, binevoitoare în utilizarea culorii, şi, de asemenea, dorind să fie luate în serios. Pentru Yagües „lucrările nu vorbesc, dar invită către schimbul de emoţii. Înţeleg arta ca pe un mod de a gândi despre viaţă, despre ceea ce este în jurul nostru. Eu vorbesc despre ceea ce ştiu şi despre lucruri care mă îngrijorează.“ (Eva Poyato Aledo, artistă şi profesoară de

educaţie plastică şi vizuală)

Moises Yagües’s work reflects on the human condition, social problems and the “state of the world”. Artistic pessimism? It’s possible… The intent of Yagües to embarrass and even to make the viewer feel awkward, to ask questions, is used ironically. His characters are the representation of the discomfort and contradiction that they have to live with, a symbol of despair that has been installed in our society and that is treated by the artist in a simple but uncompromising way. Characters that look into the abyss,

bodies in free fall, characters trapped on an island, tightrope walkers and climbers who barely remain in balance, people who look for other people and look for themselves, people who have lost all hope. Moises Yagües tells little stories through his images and graphic works, situations in his life or his inner world that develop through his drawings in a naïve and curiously recreational world containing its own language of symbols. The smooth painted faces show everyday topics but also social or political topics in a fresh, new, and at the same time ironic, way. This irony is never funny, but serves as a critical stimulus. Small worlds full of ideas open before the eyes of the viewer, kind in their use of colour, and also wanting to be taken seriously. To Yagües “the works do not speak, but invite the sharing of emotions. I understand art as a way of thinking about life, about what is around us. I speak of that which I know and things that worry me.” (Eva Poyato Aledo, artist and teacher of Plastic and Visual Education)

IEEB5

[37]

Preşedintele • ac rece, creioane colorate pe bază de apă, pictură şi intervenţie pe perete • 38 x 38 cm • 2012 The president • dry point, watercolor pencil, painting and wall intervention • 38 x 38 cm • 2012 Căderea • ac rece, creioane colorate pe bază de apă, pictură şi intervenţie pe perete • 38 x 38 cm • 2012 The fall • dry point, watercolor pencil, painting and wall intervention • 38 x 38 cm • 2012

[38]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

MONIKA WANYURA-KUROSAD Polonia • Poland

Între idee Şi realitate Între mişcare Şi acţiune Cade Umbra

Between the idea And the reality Between the motion And the act Falls the Shadow

Între concepţie Şi creaţie Între emoţie Şi răspuns Cade Umbra

Between the conception And the creation Between the emotion And the response Falls the Shadow

Thomas Stearns Eliot, Cei goi pe dinăuntru

Thomas Stearns Eliot, The Hollow Men

A fi „între” este intenţia şi temelia ciclurilor mele de lucrări. Marginea – o linie subţire pe care este aproape imposibil să-ţi menţii echilibrul, precum şi divizarea clară între lumi separate – este o problemă fascinantă. De asemenea şi trecerea timpului, unicitatea momentului, estomparea prezentului în trecut. Structuri ale suprafeţelor, asprimea texturilor, penetrarea razelor de lumină, ritmul şi profunzimea culorii sunt baza compoziţiei şi atelierului meu. Ele îmi dau spaţiul vast al explorării şi sentimentul de libertate.

Being “between” is an intention and foundation of the cycles of my works. The verge – thin line on which is almost impossible to keep the balance, as well as the sharp division between separate worlds – is a fascinating problem.

Likewise falling of the time, uniqueness of the moment, blurring of the present in the past. Structures of the surfaces, roughness of the textures, penetration by rays of the light, rhythm and depth of the color are the core of composition and my workshop. They give me the vast space of exploration and the sense of freedom.

A rămâne pe margine, pe tărâmul nimănui este o stare permanentă. Încercări neîncetate de a găsi un echilibru, volatilitatea şi reîntoarcerile în „alte” locuri sunt captivante.

Neliniştea creativă a dat ciclului Margini o formă reală forma romboidală. Forma s-a cristalizat acum câţiva ani, şi este o procedură conştientă de dizlocare, o distorsionare a imaginii, o percepţie variabilă. Fluctuaţia şi ne/repetiţia, mişcarea şi calmul, legătura dintre emoţii profund ascunse şi imagistica lor în structuri este un proces nesfârşit de a-mi găsi propriul limbaj artistic şi sensul lucrărilor.

Remaining on the verge, at no one’s field is a permanent state. Incessantly attempts to strike a balance, volatility and returns in the “other” spaces are absorbing. Creative restlessness gave to the cycle of Verges a real form – rhombus shape. The form was crystallized a few years ago, and it is a conscious procedure of displacement, distortion of the image, variable perception. Fluctuation and un/repetition, movement and stillness, connection between deeply hidden emotions and imaging them in structures is a neverending process of finding own artistic language and the sense of my work.

IEEB5

[39]

Margini 22/23/24 • print digital • 41 x 200 cm • 2012 Verges 22/23/24 • digital print • 41 x 200 cm • 2012

[40]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

ROBERT BARAMOV Bulgaria Noul mileniu pune umanităţii întrebarea „Şi acum?”.

ArThitectura şi vehiculele multifuncţionale este o încercare de a prezenta o schimbare futuristă, însă foarte apropiată de realitate. De la ideea mea de maşină multifuncţională /litografii în serie 1998-2002 / similară cu modelele reale intrate în viaţa cotidiană nu au trecut decât zece ani.

Intrarea prin arhitectură şi ieşirea prin apă şi în aer va fi, probabil, o chestiune de o jumătate de secol. Deci, în definitiv, conceptul prezintă un proiect realist în raport cu viitorul apropiat. Evadarea din cutiile de beton şi stresul oraşului este transformată într-un nou tip de mediu artistic organizat arhitectural. Relaţia armonioasă a omului cu flora şi fauna unui nou tip de comunicare cu natura. În procesul de schimbare a artei mondiale a Lumii Noi şi, în special, al graficii, suntem în căutarea unor forme noi. În instalaţia pe care am realizat-o, încerc să recompun litografia în video. Astfel, procesele clasice de editare urmează noile tehnologii şi impactul ideii este complet în spaţiile expoziţionale contemporane.

The new millennium poses to humanity the question “Now what?”. ArTchitecture and multifunctional vehicles is an attempt to present a futuristic but very close real change.

Since my idea of multifunctional car / cycle lithographs 1998-2002 / similar to real models entered everyday life passed only ten years. Entering the architecture and exiting the water and in the air will probably be a matter of half a century. So in fact, the concept presents a realistic project relative to the near future. Escaping from the concrete boxes and stress of the city is transformed into a new type of artistic architecturally organized environment. The harmonious relationship between the man with the flora and fauna of a new type of communication with nature. In the process of changing global New World art and in particular the graphic we are also looking for new forms. In the installation, which I made, I am trying to rewrite lithography in video. Thus classical edition processes follow the new technologies and the impact of the idea is complete in contemporary exhibition spaces.

ArThitectură şi vehicul multifuncţional • video bazat pe gravură • 3’10’’ • 2011 ArTchitecture and multifunctional vehicle • video based on graphics 3’10’’ • 2011

ArThitectură • litografii • 60 x 80 cm fiecare • 2002 - 2011 ArTchitecture • lithographs • 60 x 80 cm each • 2002 - 2011

IEEB5 [41]

[42]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

VALERIU ŞCHIAU România • Romania

Experimentul este pentru mine unul dintre cele mai importante aspecte ale creaţiei artistice. Acesta este motorul din spatele evoluţiei artistice. Temele mele sunt legate de probleme personale şi de tot ceea ce reflectă mediul în care trăiesc. Imaginea copiilor din lucrările mele reprezintă o relaţie personală cu propria mea istorie ca persoană care a trăit într-un regim totalitar înainte de 1989 şi ca tată.

For me experimenting is one of the most important aspects of artistic creation. This is the engine behind artistic evolution. My themes are connected to personal issues and everything reflected by the enviroment I live in. The image of children in my work represents a personal relationship with my own history as a person living in a totalitarian regime before 1989 and as a father.

Visul • gips, polistiren, grenade imprimate, instalaţie • dimensiune variabilă • 2012 The dream • plaster, polystyrene, printed grenades • installation, variable size • 2012

IEEB5 [43]

[44]

EXPOZIŢIA PRINCIPALĂ THE MAIN EXHIBITION

XENOPHON SACHINIS Grecia • Greece

Prima etapă a cercetării mele s-a bazat pe utilizarea de materiale moderne, din care pot lua naştere plăcile analogice.

Unul dintre aceste materiale este plexiglasul. Este transparent şi inflexibil. Acestea sunt calităţile perfecte pentru a-l transforma într-un material de primă clasă din care o matrice analogică se poate naşte. Îl putem grava, încernelui şi imprima prin utilizarea acului rece. Transparenţa lui ne ajută să putem utiliza matricea ca pe un obiect autonom, care poate fi un factor către un obiect vizual combinat artistic. Dacă neam dori să evităm etapa de imprimare în procedura noastră, putem proiecta un fascicul vertical de lumină. Lumina va reproduce umbra liniilor gravate şi încerneluite ale plăcii pe o hârtie albă, care ar putea înlocui metoda tradiţională de imprimare. Astfel, avem prezenţa luminii (prezenţa unui fenomen fizic) în subiectul nostru artistic, care ne va conduce la crearea unei lucrări de artă bazată pe ideile tradiţionale de „imprimare”. Am putea-o numi „non imprimare”, deoarece foloseşte proceduri de gravură şi imprimare, dar rezultatele gravurii şi imprimării nu corespund în totalitate aşa cum se întâmplă în conceptul tradiţional de print.

Aceasta este prima axiomă pe care îmi bazez liniile de ghidare ale lucrărilor mele. M-am întrebat întotdeauna dacă putem găsi o legătură între gravura tradiţională (analog) şi printurile digitale. Folosind ca punct de plecare axioma menţionată mai sus, cred că putem crea o legătură care îşi păstrează partea tradiţională pentru gravură şi partea de imprimare pentru digital. Prin acest concept de gândire recentă aproape „eretică” mi-am încercat şansele ca artist vizual, propunând o cale nobilă şi periculoasă pentru arta pe care obişnuiam să o numim gravură. Dar cred cu tărie că, fără riscul încercării şi eşuării, viaţa umană ar fi fost insignifiantă. Ştim, de asemenea, faptul că o lucrare de artă se bazează pe utilizarea formei şi a ideilor care îl inspiră pe artist.

Jumătate din eficienţa operei de artă se bazează pe inspiraţia şi pe planul conceptual al lucrării, iar cealaltă jumătate se bazează pe modul de a face acest plan de idei, real. În rândurile de mai sus am explicat cum lucrez ca să-mi produc lucrările. Dar de unde provine inspiraţia din care se trage munca mea? În prezent membrele sudice ale UE şi mai mult de jumătate din lume se confruntă cu dificultăţi serioase, care se referă la viaţa de zi cu zi şi, desigur, şi la demnitatea fiinţelor umane. Grecia trece printr-o criză foarte gravă pe

The first stage of my research was based on the use of modern materials from which analogue plates could be born. One of these materials is the plexiglass. It is transparent and inflexible. These are perfect qualities to transform it in to a first class material from which an analogue matrix can be born. We can engrave it, ink it and print it by using the method of dry point technique. It’s transparency helps us to use the matrix as an autonomous object that can be a factor to a combined visual artistic object. If we would like to avoid the stage of printing in our procedure, we can project a vertical beam of light. The light will reproduce the shadow of the engraved and inked lines of the plate on a white paper that could replace the traditional print. Thus, we do have the presence of light (the presence of a physical phenomenon) in our artistic plot that will lead us to the creation of a piece of art based on the ideas of the traditional “printmaking”. We could name it “the non print“ because it uses the procedures of engraving and printing but the results of the engraving and the printing do not correspond completely as they do in the traditional concept of Printmaking.

This is the first axiom in which I am basing the guide lines of my work. I have always asked myself if we can find a link between the traditional-(analogue) printmaking and the digital prints. Using as a starting point the axiom I mentioned above, I do believe that we can create a link which reserves the traditional part for the engraving and the printing part for the digital. Through this concept of an up to date almost “heretic” thinking I took my chances as a visual artist, proposing a noble dangerous path for the art we used to call printmaking. But I strongly believe that without undertaking the risk of trial and failure human life would have been nothing important.

We know also, that a piece of Art is based on the use of the form and the concept of the ideas that are inspiring the artist. Half of the efficiency of the art work is based on the inspiration and the conceptual plot of the work and half is based on the way of making real this plot of ideas. In the lines above I explained how I work in order to produce my work.

But from where comes the inspiration from which my work is derived? In the present times the Southern members of the EU and more than the half world are having serious difficulties that concerns the everyday life and of course the dignity of human beings. Greece is under a very serious crisis that no one

IEEB5

care nimeni nu şi-ar fi putut-o imagina acum trei ani. Această criză atinge majoritatea societăţii greceşti. În calitate de artist, membru al acestei societăţi, sunt foarte preocupat de necazurile şi de încertitudinea resimţite în mod constant. Şomajul a cauzat o mulţime de sinucideri şi distrugerea structurii sociale.

Deci, încerc să observ şi să critic prin lucrările mele, patosul Greciei din ziua de azi. Efectul de oglindă este un factor bine cunoscut în tehnica tradiţională de gravură.

DAR, în plus oglinda captează imaginea observatorului care stă în faţa suprafeţei acesteia şi, în acelaşi timp transformă observatorul într-un personaj activ al mitului propus de subiectul artistic. Eu cred că, în zilele noastre, şi în Europa noastră, nimeni nu poate rămâne neutru şi inactiv faţă de pierderea demnităţii umane.

Sunt un cetăţean decent ac rece pe plexiglas, print digital pe oglindă • 110 x 66 cm • 2012 I am a decent citizen dry point on plexiglass, mirror digital print • 110 x 66 cm • 2012

Am fost un cetăţean decent ac rece pe plexiglas, print digital pe oglindă 110 x 66 cm • 2012 I was a decent citizen dry point on plexiglass, mirror digital print • 110 x 66 cm • 2012

[45]

could imagine three years ago. This crisis touches the majority of the Greek society. As an artist, member of this society, I am very much concerned with the troubles and the uncertainty that everybody constantly feels. Unemployment caused a lot of suicides and the destruction of the social structure. So, I try to observe and criticize with my work the pathos of present day Greece. The mirror effect is a well known factor in the procedure of the traditional printmaking.

BUT, moreover mirror captivates the idol of the observer who stands in front of it’s surface and at the same time transforms the observer to an active person of the myth proposed by the artistic plot. I believe that in our days, and in our Europe no one can stay neutral and inactive towards the loss of the human dignity.

[46]

GRAVURĂ EXPERIMENTALĂ ROMÂNEASCĂ curator: ADRIAN GUŢĂ

IEEB5

ROMANIAN EXPERIMENTAL PRINTMAKING Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti”, Mogoşoaia “Brancovan Palaces” Cultural Center, Mogoşoaia [08.12.2012 - 28.02.2013] Artişti • Artists Ion Grigorescu Christian Paraschiv Vlad Nancă

[47]

GRAVURĂ EXPERIMENTALĂ ROMÂNEASCĂ ROMANIAN EXPERIMENTAL PRINTMAKING

[48]

ADRIAN GUŢĂ România • Romania

[

curatorul expoziţiei de gravură experimentală românească the curator of the Romanian experimental printmaking exhibition

]

TREI PENTRU ROMÂNIA Ion Grigorescu, Christian Paraschiv, Vlad Nancă sunt artiştii pe care i-am ales pentru a structura, pornind de la opera lor, trei mici expoziţii personale care să reprezinte contribuţia curatorială locală privitoare la arta românească, găzduită de Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti”, Mogoşoaia, în cadrul actualei ediţii a Bienalei Internaţionale de Gravură Experimentală.

Opţiunile subsemnatului s-au conturat şi ca răspuns la enunţul conceptual şi la unele din întrebările lansate de IEEB5. Pe scurt spus, traseul de creaţie al autorilor este emblematic pentru condiţia artistului în România înainte de şi după Decembrie1989; pentru formele pe care le-a luat lipsa de compromis cu presiunea ideologică a sistemului comunist, de la realismul necosmetizat al lui Ion Grigorescu la stabilirea în Occident (Paris, 1986) a lui Christian Paraschiv; pentru libera mişcare între Est şi Vest a lui Vlad Nancă, membru al aşa-numitei generaţii culturale 2000 şi al cărui post-conceptualism este compatibil cu evoluţiile internaţionale ale acestei orientări, chiar dacă sursa lui principală de inspiraţie rămâne, deocamdată, realitatea românească.

Pe Ion Grigorescu şi Christian Paraschiv îi apropie o veche prietenie, fertile dezbateri de idei, proiecte colaborative. Înainte de a părăsi România (în care a revenit de mai multe ori după 1990, cu personale ori participări în expoziţii de grup), Paraschiv a contribuit la geneza – ca particulară redescoperire a naturii – profilului grupului Prolog, de substanţă artistică neoortodoxă, din care face parte, ca membru fondator, şi Ion Grigorescu. Pe de altă parte, Ion Grigorescu a constituit un model etic pentru generaţia artistică ’80 la începuturile ei, iar unul din exponenţii majori ai acesteia este Christian Paraschiv. În aceeaşi ordine de idei, tipologia realismului netrucat, nefiltrat de metafore, având în miezul său cotidianul urban, se regăseşte atât la Grigorescu, cât şi la optzecişti. Dacă ne referim la această ecuaţie a reprezentării, un rol important au avut raporturile între fotografie şi pictură/grafică, iar contribuţia lui Grigorescu, în pionieratul acestor raporturi, a fost majoră (anii ’70 ai secolului trecut). Interesant este că şi Vlad Nancă, reprezentant al promoţiilor care au apărut pe scena artistică în jurul anului 2000, îşi mărturiseşte afinitatea cu una din strategiile artistice ale lui Ion Grigorescu, aceea prin care un act artistic definibil ca performance, porneşte de la/constituie un gest, un fapt cotidian căruia i se conferă un nou statut, este recontextualizat şi „produs” ca atare – am putea să găsim aici convergenţe, într-o oarecare măsură, cu unele Fluxus events. Proiectul lui Nancă la care facem astfel trimitere este I Love Shopping (2007-2012), inclus în personala de la Palatul Mogoşoaia – mai precis, la cele două secvenţe fotografice ale sale.

Toţi cei trei artişti în discuţie sunt nu doar binecunoscuţi pe plan naţional, ci se numără, totodată, printre cei mai „vizibili” creatori români pe scena culturii vizuale internaţionale.

Ion Grigorescu este considerat unul dintre exponenţii de marcă ai neoavangardei în Europa Centrală şi de Est, ai artei alternative la cea oficială a regimului comunist.

Adrian Guţă este istoric şi critic de artă.

Este conferenţiar universitar, Decan al Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei în cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, România (din 2012). A fost redactor şef al revistei Arta (seria nouă), editată de Uniunea Artiştilor Plastici din România (2000-2001).

A fost co-curator al Pavilionului României la Bienala de la Veneţia (1997).

PhD Adrian Guţă is an art historian and critic. As associate professor, he is the Dean of the Faculty of Art History and Theory of the National University of Arts from Bucharest, Romania (since 2012). He was editor-in-chief of Arta (New Series), a review edited by the Fine Artists’ Union of Romania (2000–2001).

He was co-curator of the Romanian presence at the Venice Art Biennial (1997).

IEEB5

[49]

Dimensiunea experimentală, la nivelul limbajelor artistice folosite, al mixajelor acestora, este importantă în creaţia lui Grigorescu şi Paraschiv. În cazul lor, ca şi al lui Nancă, statutul la care aceştia aderă, al artistului contemporan, este acela care nu mai ţine neapărat cont de „teritorialitatea” tradiţională a modalităţilor de exprimare din zona vizualului, de „specializarea” într-un singur domeniu. Pictură, desen, print, sculptură, obiect, instalaţie, fotografie, video, infografie, alte variante de computer-based art, performance..., sunt opţiuni – singulare ori în combinaţii – la care pot apela unul sau altul din cei trei artişti, funcţie de premisele conceptuale şi miza efectelor vizuale, de felul cum îşi răspund mai bine etapele de pregătire şi finalizare a lucrărilor – unele pot urma paşii a ceea ce numim work in progress.

Ion Grigorescu prezintă în IEEB5 litografii realizate în anii ’70, rar sau deloc văzute în spaţiile expoziţionale în deceniile recente, şi care se bazează pe fotografii făcute, cele mai multe, de el însuşi. Contrapunctic, intervin fotografia pictată, cea simplă şi filmul.

Este perioada „realogramelor” (cum a numit scriitorul Ion Drăgănoiu o anume direcţie din creaţia lui Ion Grigorescu şi a unor colegi ai acestuia), adică a rezultatelor convieţuirii, eventual sintezei între fotografie şi pictură ori gravură, ca modalităţi de configurare a unui realism depărtat de realismul socialist şi de avatarurile sale în arta oficială, şi mai apropiat de interpretări ale hiperrealismului şi artei pop. În acea epocă, contaminarea cu vizualitatea şi tehnica fotografică se traducea şi printr-o structurare narativă a unui flux de imagini asemenea benzilor desenate, ce reconfirmă în acelaşi timp convergenţele cu arta pop.

Christian Paraschiv ilustrează consistent experimentele şi mixajele tehnice (de la scanarea corporală şi prelucrări digitale ale imaginii imprimate pe diferite suporturi, la film cu infografii animate, şi ready-made), cu aceeaşi complexitate pe care o vădeşte traseul său de la investigarea propriului eu la aceea a condiţiei umane. Identitatea şi memoria sunt pilonii tematici, iar pielea şi corpul – depozitul lor esenţial de ipostazieri existenţiale şi culturale. Fiinţa materială şi cea spirituală, sacrul şi profanul îşi dau întâlnire în reprezentările trupului şi performance-urile artistului care şi-a structurat de la un moment dat „discursul” pornind de la formularea: „Când eşti român, eşti francez, şi când eşti francez, eşti român”, ca expresie a conştientizării unei permanente pendulări între cultura de baştină şi cea de adopţie, plecând de la rana (auto)exilului.

Vlad Nancă se raportează la prezent dar şi la trecut, cultivându-şi o „stare de veghe” vizuală care-l ajută să „decupeze” fotografic situaţii aparte din peisajul urban, să colecteze obiecte ready-made cu „aură” – adesea, aceea a deceniului nouă al veacului trecut, anii copilăriei artistului. Fotografiile şi obiectele îşi pun astfel în valoare valenţele poetice sau potenţialul umoristic. Nancă lucrează în coordonatele (post)conceptualismului, cu o evidentă apetenţă pentru minimalism la nivelul repertoriului formal, uneori pentru serializare. Comentariul critic, semnalul ironic, mesajul în general se amplifică ori se nuanţează. În personala sa, tânărul artist avertizează cu privire la senzaţionalismul media, la presiunea psihologică exercitată de fluxul informaţional, ori ne oferă o perspectivă personală asupra consumismului local. Textul şi imaginea multiplicate au rolurile principale în aceste instalaţii simple, dar de efect.

Autorii ale căror profiluri de creaţie le-am schiţat mai sus, reprezentând trei generaţii ale artei contemporane româneşti, pun în lumină idei şi soluţii de expresie care fac opera lor atractivă atât pentru publicul local cât şi pentru cel internaţional.

[50]

GRAVURĂ EXPERIMENTALĂ ROMÂNEASCĂ ROMANIAN EXPERIMENTAL PRINTMAKING

THREE FOR ROMANIA Ion Grigorescu, Christian Paraschiv, Vlad Nancă are the artists that I have chosen to structure, based on their work, three small exhibitions representing local curatorial contribution regarding the Romanian art, hosted by Brancovan Palaces Cultural Center, Mogosoaia in the current edition of the International Experimental Engraving Biennial.

My options have emerged as a response to the conceptual statement and some of the questions launched by IEEB5. In brief, the authors’ creative journey is emblematic for the artists’ condition in Romania before and after December 1989; for the forms shaped by the lack of compromise with the ideological pressure of the communist system, from Ion Grigorescu’s unvarnished realism, to Christian Paraschiv’s settling in the West (Paris, 1986); for Vlad Nancă’s free movement between East and West, a member of the so-called cultural generation 2000 and whose post-conceptualism is compatible with the international developments of this orientation, even if his main source of inspiration remains, for now, the Romanian reality.

Ion Grigorescu and Christian Paraschiv have an old friendship, fertile debates, collaborative projects. Before leaving Romania (where he returned several times after 1990, with solo shows or participations in group exhibitions), Paraschiv contributed to the genesis – as a particular rediscovery of nature - of Prolog’s group profile, of neo-orthodox artistic substance of which Ion Grigorescu is also a founding member. On the other hand, Ion Grigorescu was an ethical model for the beginning of the artistic generation of the 80s and one of its major exponents is Christian Paraschiv. Also, the typology of the un-tricked realism, unfiltered by metaphors, having the urban quotidian in its core, can be found both in the works of Grigorescu and in the 80s generation. If we refer to this equation of representation the relationship between photography and painting / graphics played an important role and Grigorescu’s contribution in pioneering these relationships was major (70s of last century). Interestingly, Vlad Nancă, representative of the generation that emerged on the art scene around 2000, also declared his artistic affinity with one of Ion Grigorescu’s artistic strategies, the one through which an artistic act defined as performance starts from / is a gesture, a daily act with a new status, is re-contextualized and ‘produced’ as such - we may find convergence, to some extent, with some Fluxus events. Nancă’s project which we refer to is I Love Shopping (2007-2012), included in his Mogosoaia Palace solo show - specifically, to both his photographic sequences.

All three artists in question are well known not only nationally but are also among the most “visible” visual culture creators on the Romanian international scene. Ion Grigorescu is considered one of the major exponents of the neo avant-garde brand in Central and Eastern Europe, of the alternative art to the official one promoted by the communist regime.

The experimental dimension of the artistic language, of these mixes is important in the creation of Grigorescu and Paraschiv. In their case, as well as Nancă’s, the status to which they adhere, of the contemporary artist, is no longer taking account of the traditional “territoriality” of expression in the visual area, of “specialization” in one area.

Painting, drawing, prints, sculpture, object, installation, photography, video, computer

IEEB5

[51]

graphics, other types of computer-based art, performance ... are options - single or in combination - either of the three artists can call on, according to conceptual premises and the stake of visual effects, the way they respond better to the stages of preparation and completion of works - some may follow the steps of what we call work in progress.

Ion Grigorescu presents at IEEB5, lithographs made in the 70s, rarely or never seen in exhibitions in recent decades, and is based on photographs taken mostly by himself.

Plain painted photograpy and film intervene as a counterpoint. It is time for “realograms” (as the writer Ion Drăgănoiu called a certain direction in Ion Grigorescu’s and some of his colleagues’ creation), meaning the results of coexistence, possibly synthesis between photography and painting or engraving, as ways to set the realism away from socialist realism and its avatars from official art, and closer to hyperrealism and interpretations of pop art. At that time, the contamination with the photographic visuality and technique was also translated through a narrative structure of a stream of images like comic books, which reinforces both convergences with pop art.

Christian Paraschiv shows consistent technical experiments and mixes (from body scanning and digital processing of the image printed on different media, to film with animated infographs, and ready-made) with the same complexity that proves his route from the investigation of his self to that of the human condition. Identity and memory are fundamental themes, and the skin and body - their essential depository of existential and cultural hypostasis. The physical and spiritual being, the sacred and profane are joining in body representations and performances of the artist who has structured at a certain time his “discourse” from the phrase: “When you are Romanian, you are French, and when you are French, you are Romanian” as an expression of awareness of a permanent oscillation between home and adoption culture, based on the wound of (self) exile.

Vlad Nancă relates to present and past, cultivating a visual “ wakefulness” that helps him to photographically “cut out” special situations of the urban landscape, to collect ready-made objects with “aura” - often, that of the ninth decade of the last century, time of the artist’s childhood. Photos and objects reveal their poetic or humorous potential.

Nancă is working in post-conceptualism, with an obvious appetite for minimalism on the level of formal repertoire, sometimes for serialization. Criticism, ironic signal, and message generally amplifies or is nuanced. In his exhibition, the young artist warns of media sensationalism, of the psychological pressure exerted by the flow of information, or he gives us a personal perspective on local consumerism. Multiplied text and image play the main part in these simple yet effective installations.

The artists profiled above, representing three generations of Romanian contemporary art, highlight ideas and solutions of expresion that make their work attractive both for local and international public.

[52]

GRAVURĂ EXPERIMENTALĂ ROMÂNEASCĂ ROMANIAN EXPERIMENTAL PRINTMAKING

ION GRIGORESCU Litografiile lui Ion Grigorescu pornesc adesea de la fotografii realizate de artist cu diverse ocazii, inclusiv în vizitele de documentare organizate de către Uniunea Artiştilor Plastici. Lucra în Atelierul de Gravură bucureştean, pe o piatră litografică mare, în alb-negru sau în culori, parcurgea etapele tehnice, experimenta uneori. Sunt lucrări care datează din anii ’70, decada „realogramelor” (sintagmă brevetată de scriitorul Ion Drăgănoiu în 1976 la vernisajul unei expoziţii de grup, din care făcea parte şi Ion Grigo-rescu), a compoziţiilor – unele – structurate după principiul benzii desenate. În 1974, Ion Grigorescu a expus pentru prima dată, la Galeria Apollo (era o dublă personală, împreună cu Ion Condiescu), marea fotografie pictată Bucureşti. Dimensiunile apreciabile, intervenţia în culoare pe hârtia foto, erau parcă menite să se constituie în argumente favorabile acceptării fotografiei ca limbaj artistic cu drepturi depline între cele deja consacrate. Pe de altă parte, publicul asista la încă o demonstraţie a existenţei unui nou tip de realism în arta românească a epocii.

Scara socială este o linogravură creată prin decupaj, imprimată litografic, importantă şi pentru că a făcut parte din personala de debut a lui Ion Grigorescu (împreună cu Manuel Zelţer), din 1969, de la Ateneul Tineretului, Bucureşti. (Adrian Guţă) Ion Grigorescu’s lithographs often start from photographs taken by the artist on several occasions, including during documentary visits organized by the Union of Artists. He was working in the Engraving Studio in Bucharest on a large lithographic stone in black and white or in color, traversing technical steps, sometimes experimenting. There are works from the 70s, the decade of “realograms” (patented syntagm of writer Ion Drăgănoiu in 1976 in a group exhibition including Ion Grigorescu), of compositions some - structured following comics principle.

In 1974, Ion Grigorescu exhibited for the first time at Apollo Gallery (it was a double solo show with Ion Condiescu), his great painted photography, Bucharest. Considerable sizes, color intervention on photo paper seemed to constitute favorable arguments for accepting photography as artistic language with full rights among those already established. On the other hand, the public was attending to another demonstration of the existence of a new kind of realism in Romanian art of the era.

Social Ladder is a linocut created by cutting off, lithographic print, that is important also for being a part of the solo show debut of Ion Grigorescu (with Manuel Zelţer), in 1969, from the Youth Athenaeum, Bucharest. (Adrian Guţă)

Femeie aprinzându-şi ţigara • litografie • 70 x 50 cm • 1975 Woman lighting the cigarette • lithography • 70 x 50 cm • 1975

Box • litografie • 50 x 35,5 cm • 1977 Box • lithography • 50 x 35,5 cm • 1977 Box (Mersul) • litografie color • 70 x 50 cm • 1977 Box (The Walk) • color lithography • 70 x 50 cm • 1977

Inginerul agronom • litografie în două culori • 65 x 46 cm • 1972 The agronomist • lithography in two colors • 65 x 46 cm • 1972 Autoportret • litografie, tuş litografic • 65 x 45,5 cm • 1972 Selfportret • lithography, lithographic ink • 65 x 45,5 cm • 1972

IEEB5 [53]

[54]

Amintire din Piatra Neamţ • litografie • 70 x 50 cm • 1976 Memory from Piatra Neamţ • lithography • 70 x 50 cm • 1976

Triptic sentimental • litografie color • 70 x 153 cm • 1971 Sentimental triptych • color lithography • 70 x 153 cm • 1971

GRAVURĂ EXPERIMENTALĂ ROMÂNEASCĂ ROMANIAN EXPERIMENTAL PRINTMAKING

Bucureşti • fotografie pictată caserată pe lemn • 125 x 130 cm • 1974 Bucharest • painted photography laminated on wood • 125 x 130 cm • 1974

IEEB5 [55]

[56]

GRAVURĂ EXPERIMENTALĂ ROMÂNEASCĂ ROMANIAN EXPERIMENTAL PRINTMAKING

În optica lui Christian Paraschiv, „Creaţia trebuie să fie o credinţă...”. Autorul la care ne referim priveşte arta de pe poziţii enciclopedic-renascentiste, şi o astfel de atitudine ar explica recursul la o pluralitate impresionantă de limbaje pe care le utilizează, le mixează cu o fervoare greu egalabilă. Faptul că Omul, ca fiinţă materială şi spirituală, e în miezul operei lui Paraschiv, întăreşte ipoteza de lucru tocmai enunţată. Numai că, neignorând timpul în care vieţuieşte, artistul român care s-a stabilit cam de un sfert de secol la Paris îşi adaptează vocaţia renascentistă la coordonatele postmodernismului. Prin urmare, cultura este pentru el un organism viu, cu a ei comoară de citate cu tot, cu întâlnirile între spiritualitatea occidentală şi cea răsăritean-europeană. Corpul (propriu) – vezi variante de stratificări tehnice ale reprezentării, de la scanare la desen, imprimări pe diferite suporturi, după 2000 – este cea mai intimă întruchipare identitară, iar episoadele istoriei personale hrănesc şi stimulează memoria. Tulburător e felul cum Paraschiv edifică neobosit punţi între particular şi universal.

Memoria culturală îl include şi pe Wagner, 1992 (infografii colorate în sepia – semn cromatic al aducerii aminte). Memoria fiinţei şi a cuplului/frământările existenţei si tragismul morţii sunt concentrate poetic în filmul (infografii animate) Féminin-Masculin ou la mort, din1999. (Adrian Guţă)

Pielea, corpul • 36 piese scanate şi plastifiate • 377 x 116 cm • 2003 The skin, the body • 36 scanned and plasticized pieces • 377 x 116 cm • 2003

CHRISTIAN PARASCHIV

IEEB5

[57]

GRAVURĂ EXPERIMENTALĂ ROMÂNEASCĂ ROMANIAN EXPERIMENTAL PRINTMAKING

Wagner No. 53-e • print digital, silicon • 36 x 27 cm • 1994 Wagner No. 53-e • digital print, silicone • 36 x 27 cm • 1994

[58]

Mozaic • fotografie scanată, montaj • 44,5 x 44 cm • 1979-2005 Mozaic • scanned photography, montage • 44,5 x 44 cm • 1979-2005

In Christian Paraschiv’s point of view, “Creation must be a belief ...”. The artist we refer to regards art from encyclopedic - renaissance positions, and such an attitude could explain the impressive plurality of languages he uses and mixes with a hard to equal fervor. The fact that the Human, as a material and spiritual being, is at the core of Paraschiv’s work, reinforces the hypothesis just stated. Only that, not wanting to ignore the time which he lives in, the Romanian artist who settled in Paris about a quarter of a century ago, adapts his renaissance vocation to the postmodernism coordinates.

Culture, therefore, is for him a living organism, with her wealth of quotes and all, with encounters between the western spirituality and the eastern – European one. The Body (personal) - see variables of representation technical stratification, from scanning to drawing, printing on various media, after 2000 – is the most intimate embodiment of identity and personal history episodes nourish and stimulate memory. The way in which Paraschiv tirelessly builds bridges between particular and universal is exciting. The cultural memory includes also Wagner, 1992 (sepia colored infographics - a chromatic sign of remembrance). The memory of the being and the couple / the struggles of existence and the dramatism of death are poetically concentrated in the Féminin-Masculin ou la mort film (animated infographics) from 1999. (Adrian Guţă)

[59]

Wagner • inkjet print pe film transparent, foiţă de aur • 27 x 16 cm • 1992 Wagner • inkjet print on transparent film, gold sheet • 27 x 16 cm • 1992

IEEB5

Nomos • inkjet print pe film transparent, foiţă de argint, montaj • 100 x 100 cm • 2010 Nomos • nkjet print on transparent film, silver sheet, montage • 100 x 100 cm • 2010

Féminin masculin ou la mort infograme animate • 7’7’’ • 1999 Féminin masculin ou la mort animated infogrames • 7’7’’ • 1999

[60]

GRAVURĂ EXPERIMENTALĂ ROMÂNEASCĂ ROMANIAN EXPERIMENTAL PRINTMAKING

I LOVE SHOPPING, 2012 În cursul săptămânii 5 -12 noiembrie am fost zi de zi la magazinul Angst din Piaţa Amzei şi am cumpărat câte ceva. A fost un exerciţiu introspectiv, am cumpărat lucruri care au legătură directă cu copilăria mea din anii ‘80 şi cu probleme economice din perioada aceea, sub forma imediată a dificultăţii cumpărăturilor de zi cu zi. Cumpărăturile au decurs în felul următor: Luni: banane Marţi: un borcan de Nutella Miercuri: lapte Joi: seminţe de floarea soarelui, bere, pastramă de porc Vineri: Pepsi Sâmbătă: sare de lămâie Duminică: pâine

I LOVE SHOPPING, 2012 During the week 5th - 12th of November I was shopping every day from an Angst store in Amzei Square and bought something.

It was an introspective exercise, I bought things that are directly related to my childhood in the 80s and to the economic problems of that time, as immediate difficulty for everyday purchases. Purchases went as follows: Monday: bananas Tuesday: a jar of Nutella Wednesday: milk Thursday: sunflower seeds, beer, pork jerky Friday: Pepsi Saturday: lemon salt Sunday: bread

În expoziţie apar pe lângă cele două fotografii cu documentarea performance-ului „I LOVE SHOPPING” (2007), bonurile de casă şi de plată cu cardul VISA corespondente fiecărei zile.

E fascinantă posibilitatea pe care o am acum de a plăti cu un card VISA, faţă de anii ’80 când regăseam logo-ul VISA pe vitrinele shop-urilor din hoteluri care abundau de produse destinate exclusiv plăţilor „cu valută”.

In the exhibition next to the two photos documenting the performance “I LOVE SHOPPING” (2007), there are receipts and corresponding VISA card payment of each day. It’s fascinating that I can now pay with a VISA card, instead of the 80s when I was seeing the VISA logo in hotel shops windows that were abounding in products intended exclusively for “foreign currency” payment.

BALONUL TERORIST, 2005 Balonul terorist este răspunsul meu la problema terorismului. E ceva mic care trebuie să fie umflat şi se poate constitui ca un lucru de joacă cu scopul divertismentului. Când este umflat acesta trebuie să fie tratat cu atenţie astfel încât să nu pocnească.

The Terrorist Balloon is my answer to the question of terrorism. It’s something little that needs to be inflated and played with in order to have some fun. When inflated it needs to be treated carefully so it doesn’t pop.

I love shopping • performance, documentare fotografică • 31,5 x 21 cm fiecare • 2007 I love shopping • performance, photographic documentation • 31,5 x 21 cm each • 2007

VLAD NANCĂ

IEEB5

[61]

No news is good news • serigrafie pe hârtie Canson • 10 lucrări, 48,5 x 32,5 cm fiecare • 2012 No news is good news • screen printi on Canson paper • 10 pieces, 48,5 x 32,5 cm each • 2012

NO NEWS IS GOOD NEWS (vanishing edition), 2012 O încercare de a schimba sensul unei expresii populare într-un statement conform căruia evitarea urmăririi spectacolului mediatic oferit de ştirile din presă aduce cu sine o viaţă mai senină şi mai puţin angoasantă.

O invitaţie la o deconectare de realitate, aşa cum este ea ilustrată în emisiunile de ştiri... Mesajul scris clar cu alb pe negru se etompează uşor, uşor până când tinde să dispară definitiv, ilustrând la modul cel mai propriu noul sens al expresiei.

Balonul terorist • serigrafie pe baloane, instalaţie dimensiune variabilă • 2005 Terrorist Balloon • screen print on balloons, installation dimensions variable 2005

An attempt to change the meaning of a popular expression into a statement according to which the avoidance of the media spectacle offered by media reports brings a serene life and less anxiety. An invitation to disconnect from the reality as it is shown in the news... The clearly written message in white on black slowly fades away until finally tends to disappear, illustrating in the most proper manner the new meaning of the expression.

[62]

PAVILIOANE

AUSTRIA / POLONIA / UNGARIA curator: OLIVIA NIลขIล

IEEB5

PAVILIONS

AUSTRIA / POLAND / HUNGARY Victoria Art Center, Bucureşti [Bucharest] [12.12.2012 - 18.01.2013]

Artişti • Artists Pavilionul Austriei [Austrian Pavilion] Sigrid Langrehr Eva Möseneder Maruša Sagadin Janine Pölzl Ilse Haider Pavilionul Poloniei [Polish Pavilion] Izabela Gustowska Jarema Drogowski Pavilionul Ungariei [Hungarian Pavilion] Bianka Dobó Pál Csaba

[63]

[64]

PAVILIOANE PAVILIONS

Istoriile Bienalelor Internaţionale subliniază rolul identităţilor locale în contextul unei lumi globalizate. Un canon, un model de gândire a fost stabilit cumva, având în vedere că pavilioanele fiecărei ţări sunt de mare importanţă în politica economică şi culturală pentru o Bienală cum este Bienala de la Veneţia, steaua de pe cerul tuturor Bienalelor. Aceste pavilioane reflectă nu numai preocupări conceptuale şi artistice, dar, de asemenea, un joc de putere, în care valorile occidentale se află încă în centrul atenţiei.

Bienala Internaţională de Gravură Experimentală îşi asumă statutul marginal nu numai prin contextul său geo-politic, dar şi prin substanţa sa de bază referitoare la gravură, un instrument de exprimare artistică încă privit mai degrabă ca o tehnică, decât ca artă a imprimării. După mai mult de 20 de ani de la căderea Cortinei de Fier trăim într-o stare de tip „între”, în care gândirea tradiţională şi post-modernă sau post-post-modernă, viziunile globale şi locale, tendinţele marginale şi de masă, consumismul şi gândirea ecologică coexistă. De fapt, acestea sunt momente în care nu ne mai putem permite să trăim fără să ne uităm la „alteritate”, fără să admitem că geografia nu este doar o chestiune de distanţă, ci şi de proximitate.

Interesul tematic al celei de-a 5-a ediţii a IEEB se axează pe dimensiunile socio-politice contemporane pe care gravura le poate angaja în Europa Centrală şi de Est, precum şi în Vest (Europa de Vest şi Statele Unite ale Americii). Paradigma Vest / Est este folosită nu neapărat cu un scop comparativ, ci mai ales pentru a sublinia specificităţi şi pentru a înţelege mai bine prin această interacţiune, dinamicile culturale şi socio-politice modelate prin mijloace artistice de imprimare de către diverşi artişti. Curatorul principal al Bienalei, scriitorul britanic Richard Noyce, cu o experienţă solidă în critica gravurii contemporane din Europa de Est, a acceptat provocarea de a răspunde la câteva întrebări care ar trebui să clarifice statutul, identităţile şi conotaţiile complexe ale gravurii de azi, ca simptome sau consecinţe ale istoriilor generale şi specifice. În calitate de organizatoare a IEEB5 am profitat de ocazia de a construi pavilioane, nu aşa cum vi le-aţi putea imagina, sau poate chiar aşa. În spaţiile de la Victoria Art Center un flux artistic, conceptual şi al tehnicilor experimentale de gravură intersectează micro-expoziţii, iniţiative şi perspective personale referitoare la contextele socio-politice ale societăţilor noastre. Artistele austriece (Eva Möseneder, Janine Pölzl, Maruša Sagadin, Sigrid Langrehr şi Ilse Haider), artiştii polonezi (Jarema Drogowski şi Izabela Gustowska) şi cei maghiari (Pál Csaba şi Bianka Dobó) exprimă preocupări şi abordari tehnice diferite, de la printul digital la obiect, instalaţii şi intervenţii video.

Arta gravurii este la fel de incitantă ca orice alt tip de artă vizuală, iar utilizarea sa este la fel de naturală, deşi nu la fel de familiară, ca şi pictura spre exemplu. Gravura nu este un capitol separat în arta contemporană. Aceasta face parte din arta contemporană, iar toţi artiştii implicaţi o dovedesc într-un mod pertinent. Reacţia depresivă faţă de realităţile socio-politice contemporane, autoreproducerea mecanică şi obsesivă, interogarea socială şi căutarea identităţii, consecinţele obiectificatoare ale războiului, sau lucrările auto-referenţiale realizate ca un pretext pentru a explora prejudecăţile serialităţii sunt proiectate de către artişti pe pereţii Pavilioanelor. Ceea ce este şi mai interesant este faptul că interesele şi cercetările acestor artişti (şi, de asemenea, ale unora dintre artiştii expoziţiei principale a Bienalei) depăşesc uneori graniţele locale proprii, cu alte cuvinte, ei sunt în căutarea „alterităţii”, nu într-un sens de contemplare, ci într-unul de înţelegere şi empatie.

Fiecare pavilion se integrează secvenţial în spaţiul dat. A construi pavilioane înseamnă a construi procesul de conştientizare. Ceea ce predomină nu este identitatea unei ţări sau a unui artist, ci afişarea dinamică şi interactivă a conştientizării sociale şi politice, un exerciţiu preţios, de multe ori boicotat sau anihilat în istoria noastră recentă, pe care nu trebuie niciodată să-l irosim şi pe care ar trebui să începem să ni-l asumăm cu toată responsabilitatea.

OLIVIA NIŢIŞ România • Romania

[

curatoarea Pavilioanelor the curator of the Pavilions

]

Este curatoare, istoric şi critic de artă, doctor în arte vizuale. Este cercetătore la Institutul de Istoria Artei G. Oprescu al Academiei Române.

Membră a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă (AICA) din 2009, coordonatoare regională pentru The Feminist Art Project (Rutgers University, New Jersey) din 2008.

A curatat şi organizat primul proiect major de artă feministă internaţională din România, Perspective 2008. Are numeroase contribuţii cu texte pe tema artei feministe şi a artei contemporane în publicaţii internaţionale, cataloage şi volume colective.

Is a curator, art critic and historian, PhD in visual arts. She is a researcher at the Institute of Art History „G. Oprescu” of the Romanian Academy. She is a member of the International Art Critics Asociation since 2009, regional cordinator for The Feminist Art Project (Rutgers University, New Jersey) since 2008. She curated and organized the first major international feminist art project in Romania, Perspective 2008.

She has many contributions to international publications, catalogs and collective volumes.

CONSTRUIND PAVILIOANE • BUILDING PAVILIONS

IEEB5

[65]

International Biennial histories underline the role of local identities in the frame of a globalized world. Somehow a canon, a pattern of thinking has been established as the pavilions of each country are of great importance in the politics of economy and culture for a Biennial like Venice Biennial, the star of all Biennials sky. These pavilions reflect not only conceptual and artistic concerns, but also a game of power in which the Western values are still at the core of attention.

The International Experimental Engraving Biennial assumes its marginal status not only through its geo-political context, but also through its core substance related to printmaking, an instrument of artistic expression still regarded more like a technique rather than the art of print. After more than 20 years after the fall of the Iron Curtain we are living in a state of “in-betweenness”, where traditional and post-modern or post-post-modern thinking, global and local visions, marginal and mainstream trends, consumerism and ecological thinking coexist. In fact this are times we can no longer afford to live in without looking at “otherness”, without admitting that geography is not only a matter of distance but also of proximity.

The thematic interest of the 5th edition of IEEB focuses on the socio-political dimensions contemporary printmaking can engage in Central and Eastern Europe as well as in the West (Western Europe and USA). The West/East paradigm it is used not necessarily for comparative purposes but mainly to underline specificities and to better understand through this interaction the cultural and socio-political dynamics shaped through artistic means of printmaking by various artists. The main curator of the Biennial, the British writer Richard Noyce with a heavy background on Eastern Europe contemporary printmaking critical writing, took the challenge of answering a few questions that should set light on the status and complex identities and connotations of printmaking today, as symptoms or consequences of general and specific histories.

As organizer of IEEB5 I also took the opportunity of building pavilions, not as you might imagine them, or maybe so. In the spaces of Victoria Art Center a stream of art, concept and experimental printmaking techniques crosses micro-exhibitions and personal initiatives and perspectives on the socio-political contexts of our societies. The Austrian artists (Eva Möseneder, Janine Poltlz, Maruša Sagadin, Sigrid Langrehr and Ilse Haider), the Polish artists (Jarema Drogowski and Izabela Gustowska) and the Hungarian ones (Pál Czaba and Bianka Dobó) express various concerns and technical approaches from digital print to object, installation and video interventions. The art of printmaking is as exciting as any other visual art and its use is as natural, although not that familiar, as painting for instance. Printmaking is not a separate chapter in contemporary art. It is part of contemporary art and all the artists involved prove it pertinently. The depressive reaction towards contemporary social-political realities, the mechanical, obsessive self-reproduction, the social interrogation and identity quest, the objectifying consequences of war or the self-referential work as a pretext for exploring the prejudice of seriality are projected by artists on to the Pavilions walls. What is even more interesting is that the interests and research of these artists (and also of some of the artists of the Biennial main exhibition) sometimes exceed their own local borders, in other words they are looking, not in a sense of contemplation but in a sense of comprehension and empathy, to “otherness”.

Each pavilion integrates sequentially in the given space. Building pavilions is building awareness.

What prevails is not the identity of a country or of an artist, but the dynamic and interactive display of social and political awareness, a precious exercise, often boycotted or annihilated in our recent history, we should never waist and should start using with full responsibility.

[66]

PAVILIOANE PAVILIONS

AUSTRIA

Cu ocazia celei de-a 5-a ediţii a Bienalei Internaţionale de Gravură Experimentală, aş dori să aduc în atenţie o întâlnire artistică care a avut loc la începutul studenţiei mele. La momentul acela l-am întâlnit pe Sir Eduardo Paolozzi în timpul Academiei de Vară din Salzburg, cu care urma să studiez şi la Londra.

Eduardo Paolozzi a fost o personalitate fascinantă pentru mine.

El este unul dintre cei mai importanţi artişti ai artei pop. Am fost deosebit de impresionată de lejeritatea stilului său artistic, de reutilizarea obiectelor şi ideilor şi de realizarea lor grafică. Împreună cu Eva Möseneder, care i-a fost asistentă atunci, aş dori să mă întorc la această întâlnire biografică şi să abordez conceptele variate ale lui Paolozzi, care au legătură cu serialitatea în artă. Acest experiment implică imprimarea manuală a unui capac de canal.

On the occasion of the 5th edition of the International Experimental Engraving Biennial, I would like to draw on an artistic encounter that took place at the beginning of my student days. At the time I had met Sir Eduardo Paolozzi during the Salzburg International Summer Academy of Fine Arts with whom I was also going to study in London. Eduardo Paolozzi was a fascinating personality to me. He belongs to the most important artists of pop art. I was especially impressed by the lightness of his working style, the reusing of objects and ideas, and their graphic realization. Together with Eva Möseneder, who had been his assistant then, I would like to return to this biographic meeting point and approach Paolozzi’s varied concepts which all stand in connection to seriality in art.

This experiment involves a handmade imprint of a manhole cover.

Magyar Posta • imprimare manuală de capac de canal din Pecs, Ungaria • 83,5 x 117 cm • 2009 Magyar Posta • handmade imprint of manhole cover in Pecs, Hungary • 83,5 x 117 cm • 2009

ILSE HAIDER

IEEB5

[67]

[68]

PAVILIOANE PAVILIONS

AUSTRIA

SIGRID LANGREHR

Frânturi de imagini luate din filmul rusesc Po zakonu 1926 de Lev Kulesov (Colecţia Muzeului de Film din Viena), sunt combinate cu înregistrările şi animaţiile mele (mai multe printuri). Reacţiile actorilor din drama originală sunt proiectate pe o nouă dramă science fiction - încălzirea globală şi emoţiile parţial încălzite într-un moment de răcoare sofisticată. Reacţii virtuale, cum ar fi „udarea”, „suflarea pe o rană”, „a sufla într-o supă fierbinte” sau „a amesteca ceva“ par a fi sedative imaginare în lupta cu cerneala neagră. Protagoniştii plecaţi se regăsesc într-o situaţie fictivă. Ei trăiesc şi iubesc din nou, timp de 8 minute, sub ameninţarea unei supe negre care se rupe în miezul celulelor.

Scraps of images taken from the Russian film Po zakonu 1926 by Lev Kulesov (Collection Museum of Film Vienna) are combined with my recordings and animations (several prints). The reactions of the actors in the original drama are projected onto a new science fiction drama – global warming and medial heated emotions in a time of sophisticated coolness. Virtual reactions like „wetting“, „blowing on a wound“, „ to blow into a hot soup“ or „to spoon something“ seem to be imaginary anodynes in the fight with black ink.

The departed protagonists find themselves in a fictive situation. They live and love again for 8 minutes under the threat of a black soup breaking into the core of their cells.

+3° • video • 8’ • 2012 +3° • video • 8’ • 2012

IEEB5

[69]

+3° • serigrafie şi print cu apă murdară 70 x 70 cm fiecare • 2012 +3° • silkscreen and prints with dirty water 70 x 70 cm each • 2012

[70]

PAVILIOANE PAVILIONS

AUSTRIA

EVA MÖSENEDER

O problemă constantă în gravură este contradicţia dintre o copie unică ca fiind singurul original şi un print format dintr-o serie de obiecte mai mult sau mai puţin identice, tirajul. Ceea ce a fost odată considerat ca fiind unul dintre cele mai mari avantaje ale gravurii, posibilitatea de a imprima în tiraj, a devenit în zilele noastre din ce în ce mai mult una dintre devalorizările cheie ale gravurii pe scena artei contemporane. În seria mea vreau să subliniez acest subiect prin utilizarea plăcilor de sticlă gravate, care sunt în cele din urmă distruse de procesul de imprimare, ceea ce face imposibil de realizat un alt print identic. Prima placă din această serie este un autoportret, proiecţia autoarei fiind punctul de plecare. Este posibilă doar o singură imprimare fără fisuri. Dar aşa numita „distrugere” a matricei generează punctul de plecare al următoarei gravuri, fisurile fiind urmărite pe suprafaţa următoarei plăci de sticlă.

Procesul de imprimare distruge placa, doar pentru a provoca o repornire. În această serie este prezentată interacţiunea constantă dintre placă şi print. Placa care, de obicei, joacă doar un rol subsidiar în cadrul procesului de gravare câştigă influenţa majoră în cadrul acestei serii şi reacţia caracteristică a substanţei sale determină cursul creării acesteia.

An ongoing problem in printmaking is the contradiction between unique copy as being the single original and a print out of a series of more or less identical objects, the edition. What was once being regarded as one of the big advantages of printmaking, the possibility of printing an edition, has turned nowadays more and more into one of the key devaluations of printmaking within the contemporary art scene.

In my series I want to emphasize this topic by using engraved glassplates which are eventually destroyed by the printing process itself making it impossible to pull another identical print. The first plate in this series is a selfportrait, the projection of the author being the starting point.

There is only one print without cracks possible. But the so to say „destruction“ of the matrix generates the starting point of the next engraving, the cracks being traced through onto the next glass plate. The printing process destroys the plate, only to cause a restart again.

The constant interaction between plate and print is represented in this series. The plate that usually just plays a subsidiary role within the printmaking process gains major influence within this series and the characteristic reaction of its substance determines the course of creation of this series.

„Sticlă” („Fericirea este la fel de fragilă precum sticla“) serie de 8 exemplare unice, intaglio pe placă de sticlă spartă • 30 x 21 cm • 2012 “Glass” („Happiness is as brittle as glass“) series of 8 unique copies, intaglio print on broken engraved glass plate 30 x 21 cm • 2012

IEEB5

[71]

„Mama”. Serie de 6 printuri / fotografie de Eva Möseneder şi 3 fotografii de Karl Herber

„Mother“. Series of 6 prints/photograph by Eva Möseneder and 3 photographs by Karl Herber

Ca şi în lucrările anterioare punctul de plecare este matricea în sine prin folosirea obiectelor găsite, 12 plăci de aluminiu identice (fotografia de Eva Möseneder documentează locaţia în care plăcile au fost găsite în groapa de gunoi a unui şantier.) Aceste plăci (sau una dintre ele) sunt apoi utilizate pentru a fi punctul de pornire al explorării artistice extinse de către mine şi de Herber Karl un fotograf american, care, ca să spunem aşa, începe un „fir vizual”. În această serie se pune accentul pe matrice textuală „forma mamă” în sine. Placa de gravură conţine în mod normal toate eforturile unui artist; acesta este elementul care este fizic modelat conform viziunii artistului, cu scopul de a oferi imprimarea. Cu această serie vreau să ating opusul - acesta ar trebui să schimbe rolul plăcii de imprimare de la o parte inferioară la o parte principală în procesul de imprimare prin transformarea ei în subiectul central al seriei.

As in the previous work the starting point is the matrix itself by using found objects in form of 12 identical aluminium plates (the photograph by Eva Möseneder documents the location from where the plates were found on a building site dump.) These plates (or one of them) is then used to bet he starting point of extensive artistic exploration by myself and Karl Herber, an American photographer who, so to say, starts a „visual thread“ as well. In this series emphasis is put on the matrix - the literal „motherform“ itself.

The printing plate normally contains all the effort of the artist, it is the item that is physically shaped according to the artist’s vision in order to deliver the desired print. With this series I want to archieve the opposite - it should change the role of the printing plate from underpart to leading part in the printing process by turning it into the main visual content of this series.

Mamă • placă de aluminiu, obiect găsit 14,5 x 8 cm • 2012 Mother • aluminium plate, found object 14,5 x 8 cm • 2012

(Aceste două „fire”, ar trebui să se întretaie în viitorul acestei lucrări în curs, astfel încât interpretarea vizuală a lui Karl Herbers a acestor plăci să fie puctul de plecare pentru examinarea mea artistică şi vice versa.)

(These two „threads“ are supposed to intervene in the future of this work in progress, so that Karl Herbers visual interpretation of these plates is the starting point for my artistic examination and vice versa.)

[72]

PAVILIOANE PAVILIONS

AUSTRIA

JANINE PÖLZL

...îndreptat spre moloz... în spatele ei viitorul se acumulează...la ultimele anchete întreg teritoriul...

Ultimele zile devin evenimente estetice, oraşele fantomă îşi dezvoltă o viaţă proprie, structuri de descompunere se adoptă....

Alura se află în clădiri, dispariţia în arhitectură, sub influenţa forţelor naturale, devastărilor produse de om, natură şi timp. Se produce o stare de permanentă transformare – rezultă memoriale intenţionate (şi) neintenţionate.

Declinul este o experienţă deosebită a timpului, şi asediul din Bosnia-Herţegovina, a lăsat în urmă martori proprii.

Ei sunt omniprezenţi şi trăim în mijlocul lor, ruinele nu mai sunt markeri ai trecutului, ci simboluri ale prezentului, pline de degradare, entropie, ruină – au format etapele finale.

Ruina se referă la moarte şi dispariţie, şi astfel păstrează, în felul său aparte, viitorul deschis.

La fel cum un patolog utilizează indicii chimice şi fizice pentru a smulge secretele morţii de la un mort, tot aşa şi încercarea călătorului, care, confruntat cu rămăşiţele unei culturi dispărute, descoperă o capsulă a timpului, şi arhivând-o urmăreşte să o salveze de la deces.

Ciudăţenia războiului se transformă în ciudăţenia dispariţiei lui. Totul se transformă în ruină, războiul trece, şi ruina manifestă istorie, declin, violenţă şi pace, memorie şi prezent, într-un mod în care nicio clădire intactă sau operă de artă pot să o facă.

Sarajevo şi hinterlandul său prezintă scenariul ideal pentru dovada permanentă a puterii umane de distrugere, vizibilă în rămăşiţele arse. Războiul şi dezintegrarea definesc imaginea Bosniei.

Cum poate o imagine a distrugerii, absenţei, transformării şi a permanentei tranziţii să fie definită în mod corespunzător? În spatele arhitecturii neînsufleţite se află o istorie vie, şi ceea ce rămâne este pe o durată nedeterminată...

...pointed at rubble... behind her the future piling up... at last surveys the entire land...

The Last Days become aesthetic events, the ghost towns develop lives of their own, decaying structures enact themselves....

The allure lies in the buildings, the disappearance in the architecture, under the influence of natural forces, the devastations of man, nature and time. A state of permanent transformation occurs – intentional (and) unintentional memorials are the result. Decline is a particular experience of time, and the siege in Bosnia-Herzegovina left behind its own witnesses.

They are omnipresent and we live in the midst of them, the ruins are no longer markers of the past but symbols of the present, riddled with decay, entropy, ruin – they formulate the final stages. The ruin relates to the demise and the disappearance, and in so doing it keeps, in its peculiar way, the future open.

IEEB5

Just as a pathologist uses chemical and physical clues to wrest the secrets of death from a dead man, so also the attempt in the guise of the traveler, who, faced with the remnants of a vanished culture, discovers a timescape, and by archiving it seeks to save it from its demise.

The eeriness of war mutates into the eeriness of its disappearance. Everything goes to rack and ruin, the war passes, and the ruin manifests history, decline, violence and peace, memory and the present, in a way which no intact building or work of art can.

Sarajevo and its hinterland present the ideal scenario for the ever-present proof of human destructiveness, visible in its burnt-out remains. Its war and its disintegration define Bosnia’s image.

How can a picture of destruction, absence, transformation and permanent transition be adequately defined?

Behind lifeless architecture there lies a living history, and that which remains is openened...

Ruine-Sarajevo • serigrafie pe hârtie laminată pe lemn 10 x 15 cm fiecare • 2011 Ruin-Sarajevo • screen print on paper, laminated on wood 10 x 15 cm each • 2011

Ruine-Sarajevo • serigrafie pe carton • 4 lucrări 100 x 70 cm fiecare (100 x 280 cm) • 2012 Ruin-Sarajevo • screen print on cardboard • 4 works 100 x 70 cm each (100 x 280 cm) • 2012

[73]

[74]

PAVILIOANE PAVILIONS

AUSTRIA

MARUŠA SAGADIN

I-am întrebat pe oamenii de pe străzile din Novi Sad / Serbia cu ce personalitate europeană le-ar plăcea cel mai mult să se identifice. Respondenţii au scris numele acelei persoane pe o bucată de hârtie, în aşa fel încât să nu-l pot vedea şi au lipit-o pe fruntea mea. Începând cu întrebarea despre sexul acelei persoane, am încercat să cuprind caracteristicile lor diferite. Procedând astfel, identitatea persoanei a fost relevată din ce în ce mai precis.

De exemplu, mă întrebam dacă această personalitate atinge sau ar putea atinge oamenii – o întrebare care capătă o dimensiune nouă, având în vedere că într-unul dintre cazuri persoana s-a dovedit a fi Silvio Berlusconi.

Proiectul tratează în ce măsură conştiinţa pentru „idoli” din spaţiul european există şi modul în care realizările lor, profesiile şi apariţiile în mass-media relaţionează cu societatea sârbă. Acest aspect este, de asemenea, reflectat în video şi afişele tip gherilă expuse în oraş.

I asked people in the streets of Novi Sad/Serbia which European person they would most like to be. The respondents wrote down the name of that person on a piece of paper, in a way, that I couldn´t see it and stuck it onto my forehead. Starting with inquiring about that person’s sex, I tried to grasp their different characteristics. By doing so, the identity of the person was revealed more and more precisely.

For instance, I was wondering whether that personality touches or could touch people – a question which gets a new dimension, considering that in one case the person turned out to be Silvio Berlusconi.

The project deals with the question to what extent the awareness for “idols” from the European Region exists and how their achievements, professions and media presence relate to Serbian society. This issue is also reflected in the video and the guerilla-posters put up in the city.

IEEB5

posters layout by Christian Hoffelner

[75]

Sunt Motörhead sau Talking Heads?• postere şi video 7’16’’ • 2011 Am I Motörhead or Talking Heads?• posters and video 7’16’’ • 2011

[76]

PAVILIOANE PAVILIONS

POLONIA • POLAND

JAREMA DROGOWSKI The Bodybuilder picture presents a contemporary person.

A strong and healthy one, but devoid of the head, understood in that case as the awareness, and not a part of the body. A body builder is made of mass. His role as a unit boils down to performing mechanical activities at the lowest possible engagement of awareness. That work is to symbolize a vegetating man, living in vain unawareness.

Vegetation means reducing life only to a functioning organism and satisfying the empty needs, just like the empty calories which do not provide the organism with proper nutritional ingredients. A headless person is just a mass incapable of reflection.

Culturist • serigrafie • 84 x 124 cm • 2011 Bodybuilder • screen print • 84 x124 cm • 2011

Lucrarea Culturistul prezintă o persoană contemporană.

Una puternică şi sănătoasă, dar lipsită de cap, înţeles, în acest caz, în calitate de conştiinţă, şi nu ca o parte a corpului. Un culturist este făcut din masă musculară. Rolul său de unitate se reduce până la efectuarea activităţilor mecanice la cel mai mic posibil nivel de conştientizare. Munca este simbolul unui om vegetativ, care trăieşte într-o zadarnică necunoaştere. Starea vegetativă înseamnă reducerea vieţii numai la un organism funcţional şi satisfacerea nevoilor deşarte, la fel ca şi caloriile goale, care nu oferă organismului ingrediente nutriţionale adecvate. O persoană fără cap este doar o masă incapabilă de reflecţie.

IEEB5

[77]

Pentru a realiza fotografia pentru această lucrare am folosit un Mamiya RZ 67, aparat de fotografiat cu lentile cu distanţa focală de 65 mm. Imaginea a fost developată de pe o placă alb/negru. Eu folosesc fotografia analogică atunci când vreau ca informaţia să fie înregistrată pe un material fotosensibil printr-un proces fizic, fără utilizarea interpretării electronice ca şi în cazul camerelor foto digitale. Fotografia analogică oferă posibilitatea celui mai direct transfer. Cu o combinaţie dintre un proces fizic şi unul chimic, ajungem astfel, la mediul cel mai obiectiv.

Sensul real al lucrării Spaţiu deschis – spaţiu închis se referă la faptul că, dacă avem minţile deschise, atunci suntem capabili să ne depăşim capacităţile, în ciuda limitelor noastre. Iar această regulă, prezentă în jocul de squash, este universală şi funcţionează în toate lumile, la toate nivelurile. Mintea umană este capabilă să construiască un astfel de tunel. E ca şi cum ai face o gaură într-o altă gaură.

To take the picture for that graphic I used the Mamiya RZ 67 camera with the lens with 65 mm focal length. The picture was developed from a black and white plate. I use analogue photograph when I want the material to be recorded on a photosensitive material with a physical process, without the use of electronic interpretation like in the case of digital photo cameras. Analogue photograph provides the most direct transfer. With the combination of a physical and chemical process, we thus arrive at the most objective medium.

The actual sense of the Open space – closed space work refers to the fact that if we have open minds, then we’re able to exceed our capabilities despite our limitations. And that rule, presented with squash, is universal and functions in all worlds, at all levels. Human mind is able to construct such a tunnel. It’s like making a hole in a hole.

Spaţiu deschis - spaţiu închis • serigrafie •163 x 124 cm • 2012 Open space - closed space • screen print • 163 x 124 cm • 2012

[78]

PAVILIOANE PAVILIONS

POLONIA • POLAND

Heracles, semizeu mitic, iniţial ar fi trebuit să efectueze zece munci, dar apoi, ca urmare a două presupuse eşecuri, douăsprezece munci, pentru detestabilul rege micenian Eurystheus. Sarcina a zecea a fost furtul turmei din Gerion, protejată de un câine ciobănesc cu două capete numit Orthrus. Heracles merge să omoare „fiara” cu două capete, îmbrăcat în pielea luată de la Leul Nemean. Acea piele foarte rezistentă protejează eroul de toate tipurile de vătămare. De asemenea, Leul Nemean era descendent al lui Orthrus, aşa că Heracles ajunge îmbrăcat în trupul mort al descendentului adversarului său. Heracles efectuează sarcina cu ascultare şi fără reflectare. Dacă ne amintim, de asemenea, faptul că Heracle a decis să efectueze munca din cauza mustrării de conştiinţă ulterioară uciderii soţiei şi copiilor săi într-un acces de furie, rămânem cu imaginea unui erou mai degrabă negativ. În această lucrare am reînviat animalul mitic – „Orthrus”, chestionând dacă nu cumva lupta mitologică are loc chiar aici şi acum. Ce-ar fi dacă am presupune că un câine cu două capete devine simbol al ţărilor din Orientul Mijlociu iar turma o protejează este petrolul pentru care oamenii luptă. Heracle ar reprezenta atunci soldaţii americani. Pe de o parte, actele lor ar putea fi înţelese ca o încercare de stabilire a ordinii. Cu toate acestea, pe de altă parte, soldaţii nu desfăşoară misiunile din motive proprii, individuale, ci la ordinul şefului nepopular – regele din Micene. În acest caz, actele lor pot constitui o încercare de ispăşire a vinei. În lucrările mele, nu dau verdictul: hotărârea este lăsată la latitudinea privitorilor. Obiectivul meu este mai degrabă să indic referinţa mitologică, care ajută la înţelegerea feno-menului universal.

Atât în cazul conflictului din Afganistan, cât şi în povestea mitică, pentru un cetăţean european mediu e uşor să fie în favoarea lui Heracles. Semizeul mitic va stabili ordinea şi armonia prin victoria în faţa monstrului terifiant. Cu toate acestea, în cazul în care am avea şansa să analizăm subiectul mai profund, am putea observa un alt nivel al întregii poveşti: este o hotărâre care este foarte dificil de luat, deoarece informaţiile pe care le primim în calitate de civilizaţie europeană servesc pentru a face ca aliaţii noştri să arate ca nişte eroi. Dar, dacă am fi puţin mai critici, poate că ar trebui să admitem că mai întâi Heracle şi-a ucis toţi copiii (indienii din America), şi prin efectuarea muncilor sale ulterioare a fost primul care a lansat bombele de la Hiroshima şi Nagasaki.

Heracles, the mythical demigod, is initially supposed to perform ten labours, but then, as a result of two supposed failures - finally twelve labours, for the detestable Mycenaean king Eurystheus. The tenth task was stealing the flock from Gerion, protected by a two-headed sheepdog called Orthrus. Heracles leaves to kill that two-headed “beast” clad in the skin taken from the Nemean Lion. That very durable skin protects the hero from all kinds of damage.

Also, the Nemean Lion was the descendant of Orthrus, so Heracles arrives clad in the dead body of his opponent’s descendant. Heracles performs the task obediently and without reflection. If we also remember the fact that Heracles decided to perform the labours due to the qualms of conscience after he murdered his wife and all his children in a furious attack, we’re left with a picture of a rather negative hero.

In that work I resurrect the mythical animal – “Orthrus”, asking whether the mythological fight maybe takes place right here and now. What if we assume that a two-headed dog becomes the symbol of the Middle Eastern countries, and the flock he is protecting is petroleum for which people fight. Heracles would then be the American soldiers. On the one hand, their acts may be understood as an attempt at establishing order. However, on the other hand, the soldiers do not carry out the missions due to their own, individual reasons, but at the order of the unpopular chief – the king of Mycenae. In that case their acts may constitute an attempt at atoning for guilt. In my work, I do not deliver the verdict: the judgement is left up to the viewers. My aim is rather to indicate the mythological reference which helps to understand universal phenomena.

Both in the case of the conflict in Afghanistan, and in the mythical story, for an average European citizen it’s easy to be in favour of Heracles. The mythical demigod is to establish order and harmony by winning with the terrifying monster. However, if we had the chance to analyze the subject more deeply, we could notice another level of the whole story: it’s a judgment that’s very difficult because the information we receive as the European civilization serves to make our allies look like heroes. But, if we were a little more critical, maybe we should admit that at first Heracles had killed all his children (the Indians in America), and by performing its previous labours it was the first one to drop the bomb on Hiroshima and Nagasaki.

IEEB5

[79]

Orthrus • serigrafie •124 x 138 cm • 2012 Orthrus • screen print • 124 x138 cm • 2012

[80]

PAVILIOANE PAVILIONS

POLONIA • POLAND

Hibrizi ai Spaţiului – Timp este o lucrare inspirată de ştiinţă şi artă. Acest proiect a fost creat sub influenţa Teoriei Totului – TOE şi a Marelui Accelerator de Particule /LHC/ care generează / probabil / microparticule Higg. Este de asemenea confruntarea dintre adevăr şi ficţiune.

Este o viziune despre amalgamarea spaţiului – timp care încă nu a fost experimentată. Partea centrală a acestei instalaţii este un cerc negru înlăuntrul căruia, spaţiul ipotetic se învârte în direcţia acceleratorului.

Imaginea secţiunii transversale a acceleratorului îşi schimbă forma prin rotirea unor imagini diferite.

Sunt Munţii Stâncoşi, Oceanul Pacific, drumuri din Arizona, explozii în Desertul Mojave, sunt deasemenea oameni pe podul Brooklyn observaţi din Cosmos şi silueta mea alergând printr-un oraş mic din California sau din Polonia.

Lucrarea sugerează imersiunea în vârtejuri neprevăzute de sunet şi imagini. Noi – ca Recipienţi – ne determinăm propriile alegeri – propria continuitate spaţiu – timp.

Hybrids of Space – Time is a work inspired by science and art.

This project was created under the influence the Theory of Everything – TOE and Large Hadron Collider / LHC/ which generates /probably /Higg’s microelements.

It is also confrontation of truth and fiction. It is a vision of mixing space – time which has not been experienced yet. This central part of this installation is a black circle inside which hypothetical space is spinning by way of the accelerator. The picture of the accelerator’s cross-section changes its shape by rotating different images.

There are Rocky mountains, Pacific oceans, Arizona roads, explosion in Mojave desert, there are also people on the Brooklyn Bridge observed from cosmos and my silhouette running through a small town in California or in Poland.

This work suggests to immerse into unforeseeable whirls of sounds and images. We – as Recipients – determine our individual choices – our space – time continuum.

Hibrizi de spaţiu - timp II • desen generat de computer din Experimentul Atlas 2012 CERN şi sunet de la Universitatea Iowa ploaie aurorala de stele - 29’’, earthakr - 18’’ • video proiecţie 5’33’’ pe un cerc de 300 cm • 2012 Hybrids of space - time II • computer generated drawing from Atlas Experiment 2012 CERN and sound from University of Iowa auroral star wars 29’’, earthakr 18’’ • video-projection 5’33’’ on 300 cm circle • 2012

IZABELA GUSTOWSKA

IEEB5

[81]

[82]

PAVILIOANE PAVILIONS

UNGARIA • HUNGARY

BIANKA DOBÓ Seriile mele cele mai recente tratează fenomenul cauzat de problemele economice resimţite şi în Ungaria. În seria intitulată Migrare vizualizez numărul acelor maghiari care locuiesc în prezent, legal, în ţările europene învecinate. Aceştia sunt oameni din Ungaria stabiliţi în diverse zone care încă mai au documentele cu adresele permanente şi sunt trecuţi în diferite registre de populaţie.

Acestea nu sunt date exacte, ci doar estimări, pentru că nu deţinem niciun fel de informaţii din multe ţări. Datele sunt numai ale acelora care deţin adrese permanente oficiale şi nu ale celor ce locuiesc la rude sau în chirie. Este uimitor, însă există o mulţime de ţări în care astfel de date nu sunt înregistrate deloc. În ultimii ani aceste date arată un trend în creştere.

Iniţial cea mai mare parte dintre oamenii care au migrat era formată din cei care au vrut să rişte, însă în zilele noastre sunt forţaţi să-şi părăsească ţara din motive ce ţin de criza economică şi o comunicare internă proastă. Ei văd migrarea ca pe o posibilitate de revitalizare financiară. Mulţi dintre prietenii mei au plecat din Ungaria în ultimii ani. Pot să dau cu usurinţă o listă cu minimum zece nume ale prietenilor mei şi sunt destul de mulţi cei care

nu mai vor să se întoarcă. Emigranţii nu pot evita problemele de identitate. Dacă sunt acceptaţi în altă ţară? Care va fi atitudinea lor faţă de Ungaria, mai târziu?

Acest fenomen nu este cu siguranţă unic în ţara noastră. Ca şi noi, ţările cu o stare economică slabă se caracterizează prin aceleaşi fenomene de emigrare în creştere.

Cealaltă serie de lucrări reflectă una din declaraţiile guvernamentale: „Ţara are nevoie de mai mulţi muncitori necalificaţi.” Ei devin subiectul acestei serii. Cuvintele plasate în fundal – „responsabil”, „precis”, „persistent” – au fost împrumutate din anunţurile cu posturi vacante. Acestea sunt cuvinte cheie folosite în oferte de locuri de muncă.

Din cauza ratei crescute de şomaj nenumăraţi oameni sunt forţaţi să îşi părăsească profesiile de bază şi deseori practică munci fizice pentru salarii minime. Muncitorii devin iconuri în seria mea de lucrări, a caror identitate este incidentală. O parte dintre ei continuă să practice această muncă în timp ce alţii pot schimba locul de muncă îndată ce au această oportunitate. Acest lucru se evidenţiază prin gravarea portretului în plexiglas şi prin posibilitatea de a fi văzuţi prin lightbox-uri.

Muncitori I - III • plexiglas gravat cu margini luminate, pânză cusută • 35 x 45,5 cm • 2012 Workers I - III • edge lighted, engraved plexiglass, sewn canvas • 35 x 45,5 cm • 2012

[83]

Migraţie I - III • plexiglas gravat cu margini luminate şi hartă • 40 x 80 cm • 2012 Migration I - III • edge lighted, engraved plexiglass and map • 40 x 80 cm • 2012

IEEB5

My recent series deal with phenomena caused by economic problems felt in Hungary as well. In the series titled Migration I visualize the numbers of those Hungarians who stay abroad in neighbouring European countries legally at present. These are Hungarian people settled down in various areas, they also have got documents of their permanent addresses and they are noted in different population registers. These are not exact data, it is only estimated, because we do not have information from a lot of countries at all. These are only data of those who have permanent addresses officially and it does not show those people who stay at relatives or live in rented accommodation. It is a stunner but there are a lot of countries where these kind of data is not registered at all. In recent years, these data is clearly showing an increasing trend.

Initially the greatest proportion of the migrated people was who wanted to take a chance, but nowadays they are forced to leave their country by reasons of the economic crisis and the poor internal communication. They can see the migration as the only possibility to shake down financially. A lot of my friends went out from Hungary last years. I do not need to think hard to give a list of minimum ten

names of my friends and there are quite a number of them who do not want to return anymore. Emigrates cannot avoid to face identity issues. Whether they are accepted in another country? What will be their attitude towards Hungary later on? This phenomenon is certainly not unique in our country. Like us, the countries with weak economic conditions are also characterized by increasing emigration.

My other series reflects one of the Goverment’s communication: “The country needs more manual workers.” They became the subjects of this series. The words placed in the background – “responsible”, “accurate”, “persistent” – were borrowed from vacancies. These are the keywords typically used in job advertisements. Because of the rising unemployment a lot of people are forced to leave their original professions and often they can do public physical work for starvation wages. The workers became icons in my series whose identity is incidental. Some of them continue doing this work while the others may change job as soon as they can. This is visualized by etching the figures in the plexiglass and they can be seen through lit images.

[84]

PAVILIOANE PAVILIONS

UNGARIA • HUNGARY

PÁL CSABA

„Un stadiu intermediar, de obicei, în stare de veghe al unei insecte metamorfice (ca o albină, molie, sau gândac), care are loc între larvă şi imago, este de obicei închis într-un cocon sau înveliş de protecţie, şi suferă modificări interne prin care structurile larvare sunt înlocuite de cele tipice imago.” Cred că de aici, stadiul de pupă nu este un stadiu de dezvoltare organică. Imaginile se referă la emigrarea în interior. În lightbox-uri, putem vedea o formă umană a cărei faţă este acoperită, iar un balon îi înconjoară capul, ca un rezervor de oxigen, făcându-ne să ne gândim la hibernare.

Insectele nu reflectă emoţiile stadiului de pupă.

Aceste instalaţii avertizează că de cele mai multe ori căutarea fericirii şi a frumuseţii se face pe un drum greşit.

Sistemul general de valori este modificat în direcţia greşită.

Dacă mergem pe stradă, deschidem ziarul, deschidem calculatorul sau televizorul, o mulţime de lucruri negative vin către noi. De aceea credem că ar trebui să dormim pe timpul iernii şi să aşteptăm până ce aceste lucruri rele vor fi trecut. (Anna Bálványos, istoric de artă)

“An intermediate usually quiescent stage of a metamorphic insect (as a bee, moth, or beetle) that occurs between the larva and the imago, is usually enclosed in a cocoon or protective covering, and undergoes internal changes by which larval structures are replaced by those typical of the imago.” I think that from here, pupation is not state of an organic development. The pictures refer to the inside emigration. On the Light Boxes we can see a human shape whose face is covered, and a ballon sourrounds his head, as an oxygen tank, making us think about hibernation.

The insects do not reflect the pupation state emotions.

These installations warn us that we are often looking for happiness and beauty on a wrong way. The general system of values is changed in the wrong direction. If we go outside the street, open the news papper, switch on the computer or TV, a lot of negative things come to us. That’s why we think we should sleep during the whole winter, and wait when these bad things past. (Anna Bálványos, art historian)

Stadiul de pupă • c-print, light box, ramă digitală • 300 x 100 x 50 cm • 2010-2012 Puppation • c-print, light box, digital frame • 300 x 100 x 50 cm • 2010-2012

IEEB5 [85]

[86]

ATELIER DE PRINT EXPERIMENTAL LIMITA TEHNICII curatori/curators: COSMINA CHITUC ALEXANDRU BRANIŞTE

IEEB5

EXPERIMENTAL PRINT STUDIO THE LIMIT OF TECHNIQUE Atelier 030202, Bucureşti [Bucharest] [16.01.2013 - 15.02.2013]

Artişti • Artists Jan Eugen Nicu Ilfoveanu

[87]

[88]

ATELIER DE PRINT EXPERIMENTAL EXPERIMENTAL PRINT STUDIO

COSMINA CHITUC & ALEXANDRU BRANIŞTE România • Romania

[

curatorii expoziţiei the curators of the exhibition

]

ATELIER DE PRINT EXPERIMENTAL - LIMITA TEHNICII de Cosmina Chituc

Artişti: Jan Eugen, Nicu Ilfoveanu Nicu zice că atelier de print experimental este semnul deprofesionalizării pentru că s-a aplatizat prin multiple utilizări limitate. Jan este mult prea sensibil la materie şi proces ca să perceapă diferenţa. Amândoi au o poftă sănătoasă pentru imagine, poftă care, în mod necesar, este dublată şi de una pentru tehnică – altminteri (şi pentru mulţi alţii) aridă, lipsită de interes, un mijloc insuficient semnalat. Împreună pot spune o poveste.

Am început această poveste la invitaţia curatorilor ediţiei a 5-a a Bienalei Internaţionale de Gravură Experimentală, într-un atelier în care eu, Alexandru şi Jan ne întâlnim zilnic la muncă – Square Media. Întâlnirea cu Nicu se întâmplă în plin proces: atunci când vrea să-şi scaneze diapozitivele, atunci când pregăteşte un eveniment pentru care apelează la tehnologia digitală inkjet print sau atunci când pune la cale unele dintre cărţile sale. Pornesc proiecte noi, se remodelează idei mai vechi, se experimentează, se discută ideea multiplicării şi a serialităţii, a printului. Printul în sine vine abia la final, după ce se vor fi epuizat toate vorbele, adminstrarea imaginilor şi adaptarea profilului de culoare, probele de print, încercările noi. Nimic nu eşuează, totul poate porni un nou traseu de interpretare. Printul de artă este pentru noi o întâlnire. Iar această întâlnire este, aproape de fiecare dată, o încercare a rezistenţelor limită. Odată cu echipamentul de print primeşti un standard: există o procedură de lucru care, dacă se înscrie în parametrii specifici, trebuie să dea rezultatul intenţionat. Intenţia lucrării de artă iese însă, aproape întotdeauna, în afara standardului. Pentru că nu se limitează la cât poate maşina ci vrea permanent să ajungă la cum vrea imaginea. Forţarea limitei este factorul de tensiune – în cele din urmă, ceea ce individualizează un anume print ca fiind print de artă.

Poziţionarea ca statut a tehnicilor de multiplicare a imaginii în câmpul artistic este pentru noi o preocupare nu în sens teoretic ci în sunetul capului de imprimare pe rola de hârtie.

De aceea, atunci când Ciprian Ciuclea şi Olivia Niţiş ne-au invitat la tema prezentei ediţii a Bienalei, am înţeles această invitaţie ca pe o provocare – a argumentului şi a forţării limitelor. Evenimentul ce a anunţat participările româneşti şi internaţionale la IEEB5 a început cu afirmaţia curatorului Richard Noyce: I believe that printing is art!

Răspunsul nostru a fost: Square Media believes that there is an art of printing art! Aici începe experimentul. Aici se desface imaginea în puncte de cerneală în jet. Aici sunt şi barierele privirii. Şi tot aici încep ediţiile limitate.

Ideea de artă din print este puţin înţeleasă, şi mai puţin asumată, chiar de către autorul imaginii în România. Oricine poate face un print, după cum oricine poate face o fotografie şi după cum oricine poate face o pictură... sau nu?!? Când vine vorba de pictură atitudinea se schimbă, devine reverenţioasă, atentă. Ei, nu chiar oricine poate face o pictură! Nu e suficient să ai pensula, pigmentul şi suprafaţa prepararată şi gata! Iese

Cosmina Chituc este scriitoare de proiecte, curator de experimente şi istoric de artă. S-a lansat în propriile propuneri odată cu ataşarea la echipa Square Media. A participat la producţia sau conceptul unor expoziţii şi cărţi de artă. Publică frecvent articole despre printul de artă, artisti şi cărţi din portofoliul atelierului în mesaje trimise către propria bază de date.

Cosmina Chituc is a projects writer, curator of experiments and art historian. She launched herself in her own proposals together with attaching the Square Media team. She participated to the production or concept of some exhibitions or art books. She frequently publishes articles on print art, artists and books from the workshops portfolio, in messages sent to her own data base.

IEEB5

Alexandru Branişte este un pic mai mult decât un grafician şi ceva în plus faţă de un curator.

Are viziunea întregului atunci când porneşte de la detaliu şi pe aceea a producţiei atunci când începe o idee. Nu s-a decis încă dacă va continua doctoratul în fizică. Este omul sintezei atunci când toţi ceilalţi se fragmentează.

Atelierul Square Media este proiectul cel mai consecvent pe care îl desfăşoară de 12 ani alături de Jan Eugen.

Alexandru Braniste is a little more than a graphic designer and a little extra than a curator. He has the vision of the whole when he starts from detail and of the production when he develops an idea. He hasn’t decided yet if he is going to continue his PhD in physics. He is the man of synthesis when everybody else is fragmenting. Square Media workshop is the most consequent project that he has been developing in the last 12 years together with Jan Eugen.

[89]

pictura. Mai e ceva acolo! Oricine este de acord cu asta. Aşadar nu oricine poate face o fotografie şi nici un print! Iar printul nu se rezumă doar la faptul că iese. Reuşita tehnică nu-i este suficientă imaginii. Pentru că lucrează în timp. Atât tehnica cât şi imaginea.

Tehnica este în continuă mişcare. Acum noi lucrăm ultrachrome inkjet print. Altfel cunoscută şi sub numele de ultra giclee print. Altfel spus top quality print and media support. Cu alte cuvinte nu se-nţelege nimic! Când vezi sub o fotografie expusă pe la vreun târg de artă una dintre aceste denumiri ea trebuie să-şi spună: atenţie! aici tehnica s-a întâlnit cu ideea! aici e un fluid continuu între bucuria alegerii acelui proces prin care materia îşi exprimă cel mai bine conţinutul.

Acesta este subiectul pe care îl propunem în partea noastra de experiment la IEBB5 în spaţiul Atelier 030202. O provocare de imagine în imagine, de cadru şi sunet, de savoare a printului. Adica a acelui print în care imaginea vorbeşte prin tot ce o constituie: de la pigment şi suport la mesaj şi conţinut.

Iată de ce evenimentul nostru este un atelier de lucru pentru doi artişti. Unul dintre ei de imagine, celălalt neîncadrat, experimental în multe tehnici, dar mai ales permanent în producţie. Un atelier pentru o echipă. Cine expune? Cei mai ataşaţi experimentului, cei mai atenţi cu obiectul, cei mai dedicaţi întregului. Unul către atelier, celălat dinspre atelier. O întâlnire pe care o propunem într-o varietate de puncte de contact de la un perete la celălalt al galeriei – poate nu întâmplator, ea însăşi Atelier 030202 – şi într-o documentare continuă a acelui ceva ce depăşeşte printul, ce rămâne după print.

Le mulţumim partenerilor noştri de dialog, Epson România şi Mons Medius, cei care au sprijinit suportul experimentelor noastre de astăzi. Le mulţumim în primul rând curatorilor acestei Bienale şi Asociaţiei Experimental Project, care fac posibilă o nouă gândire asupra artei printului de artă.

EXPERIMENTAL PRINT STUDIO - THE LIMIT OF TECHNIQUE

by Cosmina Chituc

Artists: Jan Eugen, Nicu Ilfoveanu Nicu says that experimental print studio is the sign of de-professionalization because it has been flattened through multiple limited uses. Jan is much too sensitive to matter and process to perceive the difference. They both have a healthy appetite for image, appetite that is necessarily doubled by one for technique – otherwise (and for many others) arid, lacking of interest, an insufficiently pointed means. Together they can tell a story.

We started this story at the initiative of the 5th edition of International Experimental Engraving Biennial curators, in a workshop in which myself, Alexandru and Jan meet every day at work - Square Media. The encounter with Nicu is happening in full process: when he wants to scan his slides, when he is preparing an event for which he appeals to inkjet digital print or when he schemes one of his books. New projects emerge, old ideas are being remodeled, experiments are made and the idea of multiplication, seriality and print is being discussed. The actual print comes in the end, when all words, the work on images and the adjustment of color profile, the probes of print, and the new attempts are wasted. Nothing fails; everything can start a new way of intendment.

[90]

ATELIER DE PRINT EXPERIMENTAL EXPERIMENTAL PRINT STUDIO

The art print is for us an encounter. And this encounter, almost every time, is a test for the resistances’ limit. Along with the print equipment one receives a standard: there is a work procedure which, if registered in specific parameters, has to generate the intended result. The artwork`s intent is however, almost every time, outside the standard. Because it does not limit to how the machine can but it permanently wants to arrive at how the image wants. Pushing the limit is the tension factor – finally, which individualizes a certain print as an art print.

The status positioning of images multiplication techniques in the artistic field is for us a concern, not in a theoretical meaning but in the sound of the print head on the paper roll.

That is why, when Ciprian Ciuclea and Olivia Niţiş invited us to the present edition theme of the Biennial, we took this invitation as a challenge – of argument and pushing the limits. The event that announced the Romanian and international participation to IEEB5 started with the curators’ Richard Noyce statement: I believe that printmaking is art! Our answer was: Square Media believes that there is an art of printing art! It’s here where the experiment begins. It’s here where the image is opened in inkjet points. It’s here where the barriers of looking also exist. And it’s here also where limited editions begin.

In Romania, the idea of print art is little understood and less assumed, even by the author of the image. Anyone can make a print as anyone can take a photo and anyone can paint a picture… or not?!? When it comes to painting the attitude changes, it becomes respectful, attentive. Not just anyone can paint a picture! It’s not sufficient to have the paintbrush, the pigment and the prepared surface, and that’s it! The painting is done.

It’s still something there. Anyone agrees with this. So not just anyone can take a photo or make a print! And the printing is not all about succeeding. Technical success is not sufficient for the image. For it works in time. Both the technique and the image. The technique is in a continuous movement. We are working now with ultrachrome inkjet print.

Otherwise known as ultra giclee print. In other words top quality print and media support. In other words, it means nothing! When under a photo, exhibited in an art show, you see one of these naming, it should say to you: attention! over here the technique met the idea! Here it’s a continuous fluid between the joys of process selection through which matter expresses best its content.

This is the subject we propose in our part of experiment at IEEB5, in Atelier 030202 space. A challenge of image in image, frame and sound, print savor. Namely that print in which the image speaks through everything it consists of: from pigment and media to message and content.

Here’s why our event is a workshop for two artists. One of image, the other one not classified, experimental in many techniques, but especially in production. A workshop for a team. Who is exhibiting? Those most attached to experiment, most attentive with object, most dedicated to the whole. One towards the workshop, the other one from the workshop. An encounter which we propose in a variety of contact points from one wall to the other wall of the gallery – maybe not incidentally itself Atelier 030202 – and in a continuous research of that something which exceeds the print, which remains after the print.

We thank our dialog partners, Epson Romania and Mons Medius, those who supported our present experiments. We thank first of all the curators of this Biennial and Experimental Project Association, who make possible a new approach to the art of print art.

Fasteco • photografie imprimată în digigrafie • 100 x 100 cm • 2012 Fasteco • photography digigraphic printed • 100 x 100 cm • 2012

IEEB5 [91]

[92]

Ion Grigorescu lista lucrărilor expuse • the list of exhibited artworks

Christian Paraschiv lista lucrărilor expuse • the list of exhibited artworks

Mahala din Iaşi • litografie color • 50 x 70 cm • 1976 Slum in Iaşi • color lithography • 50 x 76 cm • 1976

Wagner • inkjet print pe film transparent, foiţă de aur • 27 x 16 cm • 1992 Wagner • inkjet print on transparent film, gold sheet • 27 x 16 cm • 1992

Alb/Negru • litografie • 70 x 50 cm • 1972 White/Black • lithography • 70 x 50 cm • 1972

Wagner • inkjet print pe film transparent, foiţă de aur • 27 x 16 cm • 1992 Wagner • inkjet print on transparent film, gold sheet • 27 x 16 cm • 1992

Culcarea • litografie (probă) • 45,5 x 65 cm • 1971 Bedtime • lithography (probe) • 45,5 x 65 cm • 1971

Nomos • print digital pe film transparent, acrilic • 20,5 x 20,5 cm • 2005-2010 Nomos • digital print on transparent film, acrylic • 20,5 x 20,5 cm • 2005-2010

Box • litografie • 50 x 35,5 cm • 1977 Box • lithography • 50 x 35,5 cm • 1977

Nomos • print digital pe film transparent, acrilic • 20,5 x 20,5 cm • 2005-2010 Nomos • digital print on transparent film, acrylic • 20,5 x 20,5 cm • 2005-2010

Fotografie - reportaj din Gorj • litografie color • 54,5 x 70 cm • 1972-1973 Photography - reportage from Gorj • color lithography • 54,5 x 70 cm • 1972-1973

Mozaic • fotografie scanată, montaj • 44,5 x 44 cm • 1979-2005 Mozaic • scanned photography, montage • 44,5 x 44 cm • 1979-2005

Box (Mersul) • litografie color • 70 x 50 cm • 1977 Box (The Walk) • color lithography • 70 x 50 cm • 1977

Gol • print digital pe film transparent, foto montaj • 11 x 8,5 cm • 1999 Empty • digital print on transparent film, photo-montage • 11 x 8,5 cm • 1999

Autoportret • litografie, tuş litografic • 65 x 45,5 cm • 1972 Selfportret • lithography, lithographic ink • 65 x 45,5 cm • 1972

Corsetul • print digital pe pânză • 16 x 16 cm • 2000 The corset • digital print canvas • 16 x 16 cm • 2000

Inginerul agronom • litografie în două culori • 65 x 46 cm • 1972 The agronomist • lithography in two colors • 65 x 46 cm • 1972

Autoportret • print digital pe pânză • 20,5 x 30,5 cm • 2009 Self portret • digital print canvas • 20,5 x 30,5 cm • 2009

Amintire din Piatra Neamţ • litografie color • 65 x 46 cm • 1976 Memory from Piatra Neamţ • color lithography • 65 x 46 cm • 1976

Ciclul Wagner • inkjet print pe film transparent, silicon • 36 x 27 cm • 1994 Self portret • inkjet print on transparent film, silicone • 36 x 27 cm • 1994

Florina (Realogramă) • litografie color • 65 x 46 cm • 1976 Florina (Realogram) • color lithography • 65 x 46 cm • 1976

Nomos • inkjet print pe film transparent, foiţă de argint, montaj • 100 x 100 cm • 2010 Nomos • nkjet print on transparent film, silver sheet, montage • 100 x 100 cm • 2010

Femeie aprinzându-şi ţigara • litografie • 70 x 50 cm • 1975 Woman lighting the cigarette • lithography • 70 x 50 cm • 1975

Féminin masculin ou la mort • infograme animate • 7’7’’ • 1999 Féminin masculin ou la mort • animated infogrames • 7’7’’ • 1999

Amintire din Piatra Neamţ • litografie • 70 x 50 cm • 1976 Memory from Piatra Neamţ • lithography • 70 x 50 cm • 1976

Pielea, corpul • 36 piese scanate şi plastifiate • 377 x 116 cm • 2003 The skin, the body • 36 scanned and plasticized pieces • 377 x 116 cm • 2003

Scara socială • linogravură • 100 x 69 cm • 1969 The social ladder • linocut • 100 x 69 cm • 1969

Pielea, corpul/corp pentru spaţiu • 26 piese scanate şi plastifiate • 377 x 58 cm • 2008 The skin, the body /body for space • 26 scanned and plasticized pieces • 377 x 58 cm • 2008

Matriţa pentru Scara socială • fragment • 1969 The matrix for the Social ladder • fragment • 1969 Triptic sentimental • litografie color • 70 x 153 cm • 1971 Sentimental triptych • color lithography • 70 x 153 cm • 1971 Box • fotografie după film peliculă 8 mm • 5 piese, 10 x 15 cm fiecare • 1977 Box • photo by 8mm film movie • 5 pieces, 10 x 15 cm each • 1977 Box • film peliculă 8 mm transferat pe DVD • 1977 Box • 8mm film movie transferred to DVD • 1977 Bucureşti • fotografie pictată caserată pe lemn • 125 x 130 cm • 1974 Bucharest • painted photo laminated on wood • 125 x 130 cm • 1974

Credite foto • Photo credits prin amabilitatea artiştilor • courtesy of the artists Mulţumiri • Thanks to Doina Mândru, Petru Lucaci, Mihai Zgondoiu, Carmen Lupuleţ, Tosca Purr, Barbara Baum, Elisabeth Ochsenfeld, Alexandru Şeremet, Johannes Aldrian, Maja Wawrzyk, Natalia Mosor, Csegedi Magdolna, Elizabeth Marinković Centrul Cultural „Palatele Brâncoveneşti” Instituţie finanţată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti The “Brancovan Palces” Cultural Center Institution supported by the City Council of Bucharest Municipality Asociaţia Experimental Project • Experimental Project Association www.experimentalproject.ro • E-mail: office@experimentalproject.ro