Momentum 2 by Experimental Project

MOMENTUM

2014

MOMENTUM

ISBN: 978-606-8642-00-0

SUMAR/CONTENTS CONCEPT

TEXTE/TEXTS Olivia Nițiș Oana Băluță

8 14

ARTIŞTI/ARTISTS 22 24 26 28 30 32 34 36 38 40 42

MOMENTUM 1

Michele Bressan Irina Botea Irina Broboană Cătălin Burcea Mario Ionescu Flavia Lupu Delia Popa Marilena Preda Sânc Valeriu Șchiau Roxana Trestioreanu Mihai Zgondoiu

2 MOMENTUM

concept2

Conceptul Momentum a pornit de la teoria matematicianului englez John Wallis „Dacă forța este mai mare decât rezistența, mișcare este ceea ce va rezulta.”

(Mechanica sive De Motu, Tractatus Geometricus, 1670)

Momentum invită la reflexie, la deconstrucție și resemnificare.

Momentum înseamnă recuperarea unui time frame și implicațiile simptomatice ale acestui proces. Momentum face trimitere la un sistem închis, dar și la impulsul care îl poate reconfigura.

Momentum concept was influenced by the English mathematician John Wallisâ&#x20AC;&#x2122; theory: â&#x20AC;&#x153;If the force is greater than the resistance movement is what will result.â&#x20AC;? (Mechanica sive De Motu, Tractatus Geometricus, 1670) Momentum invites to reflection, deconstruction and resignification. Momentum is the recovery of a time frame and the symptomatic implications of this process. Momentum refers to a closed system, but also to its reconfiguring impulse.

MOMENTUM

Mariana Diaconescu Președinte ASIROM President of ASIROM

Atât angajații din compania pe care o conduc, cât și eu personal, credem în egalitatea de șanse, în valoarea individuală a fiecarui om indiferent de gen. În acest sens, cred că noi, femeile din România suntem norocoase că trăim în această perioada aici, unde s-au făcut și se fac progrese constant în acest sens. Dar ritmul acestui progres nu este întotdeauna unul accelerat. Tot în acest spațiu există și femei ale căror drepturi sunt constant încălcate și care suferă abuzuri atât fizice, cât și emoționale. Un studiu arată că una din trei femei din întreaga lume trece prin abuzuri fizice sau/și sexuale din cauza partenerului lor sau din cauza unui non-partener. Nu putem închide ochii la aceste statistici îngrijorătoare. Consider că este datoria noastră să prevenim și să combatem violența în familie, să luptăm pentru egalitatea de șanse, mai ales că atât în mediul corporate, cât și în mediul voluntar femeile cu funcții de conducere sunt puține. Pentru noi, pentru angajatele noastre, pentru fiicele noastre cărora trebuie să le transmitem mesaje puternice încă de la vârste mici. Prin implicarea în acest proiect, cred că ASIROM devine un partener în această luptă de a deschide ochii oamenilor pentru a privi ce este în jurul lor, uneori mai aproape decât ar crede. Iar în ceea ce mă privește, cred că arta are un impact puternic asupra privitorilor, cărora nu trebuie neapărat să le placă ceea ce văd, ci să simtă ceva pentru a putea să înțeleagă mesajul transmis.

Both employees from the company I am managing, as well as myself, we believe in equal opportunities, in the individual value of every person no matter their gender. I believe that we, the women in Romania, are very lucky to be living in this period here, where progress has been made and is still being made in this matter. But the rhythm of this progress is not always as accelerated as we would like it to be. In the same space I was mentioning earlier we find women whose rights are constantly broken and who suffer both physical as well as emotional abuse. A study shows that one of three women worldwide goes through physical and/or sexual abuse because of their partner or because of a non-partner. We cannot close our eyes to these alarming statistics. I believe that it is our duty to prevent and fight domestic violence, to fight for chance equality, especially considering that in the corporate environment as well as the voluntary one, women with leading positions are few. For us, for our employees, for our daughters to whom we have to send strong messages starting from a young age. By getting involved in this project, I believe that ASIROM is becoming a partner in this struggle to open peopleâ&#x20AC;&#x2122;s eyes to look around them and see what is sometimes closer than they might think. As far as I am concerned, I believe that art has a strong impact on viewers, who donâ&#x20AC;&#x2122;t necessarily have to like what they see, they just have to feel something about the art piece so that they understand the message.

MOMENTUM

Olivia Nițiș

Momentum 2 a luat ființă din dorința de a determina introducerea unui segment tematic în rândul practicilor artistice din România: formele de violență și abuz asupra femeilor, un subiect ocolit în arta contemporană autohtonă din diverse rațiuni. Una dintre ele pare a fi legată de gravitatea și disconfortul pe care astfel de problematici îl ridică într-o cultură care îmbină prejudecăți legate de relațiile dintre genuri în care violența devine normă, cu mecanismele culturii de consum în care violența servește politicilor de marketing. Pe de o parte violența și abuzul sunt receptate ca fenomene private, iar pe de alta sunt subiecte de tip spectacol pe care publicul le consumă ca atare. Acestea sunt de fapt fenomene sociale cu implicații morale, fizice și psihice care trebuie reglate la nivel legislativ, prin politici de stat care să combată astfel de abateri comportamentale. Presiunile externe, cât și cele ale organizațiilor nonguvernamentale din țară au determinat ca abia în 2012 să fie promulgată o lege împotriva violenței domestice. Însă dificultățile aparatului de implementare și limitele de mentalitate mențin fenomenul violenței asupra femeilor la cote ridicate. La nivel internațional una din trei femei este victimă a violenței sau unei forme de abuz. Artistele și artiștii implicați în acest proiect s-au raportat la subiect în moduri diferite, unele aluzive, altele directe. Lucrările reflectă atitudini, povești personale extinse către povești colective, forme de critică socială extrem de necesare în societatea actuală. Waiting for the Drama, fotografia lui Michele Bressan aleasă ca identitate vizuală a proiectului, reflectă poate cel mai bine relația dintre trecut și actualitatea post-comunistă, între comunism și capitalism, două sfere ideologice care sunt legate prin intermediul membrilor și membrelor unei societăți încă pasive față de formele de violență și abuz. În prezent consumăm actele de violență în fața televizoarelor sau în sălile de cinema, cultura media reflectând și încurajând o realitate dezamăgitoare. Societatea civilă reacționează timid în fața violenței și abuzurilor din stradă sau din vecinătăți. Violența (drama) ca spectacol face parte din identitatea culturală a civilizațiilor, amendabilă în ciuda argumentelor antropologice, genetice și culturale. În Declarația Drepturilor Omului primele trei articole selectate și de către Cătălin Burcea pentru instalația sa cu Lese, menționează: 8

Art. 1 TOATE FIINŢELE UMANE SE NASC LIBERE ŞI EGALE ÎN DEMNITATE ŞI ÎN DREPTURI; Art. 2 ORICE FIINŢĂ UMANĂ ARE DREPTUL LA VIAŢĂ, LA LIBERTATE ŞI LA SECURITATEA PERSOANEI SALE; Art. 3 NIMENI NU VA FI SUPUS LA TORTURI, NICI LA PEDEPSE SAU TRATAMENTE CRUDE, INUMANE SAU DEGRADANTE.

Egalitatea în drepturi și demnitate rămâne provocarea fundamentală a umanității. În instalația video a Irinei Botea (Felicia și Felicia Says) urmărim povestea unei emigrante românce în Franța, care a parcurs un traseu de abuzuri fizice și verbale, dintr-o dublă perspectivă: aceea a dialogului direct dintre protagonistă și autoarea filmului și cea masculină prin intermediul unui grup de actori români emigranți care preiau și interpretează replicile Feliciei ca într-o audiție pentru rolul acesteia. Astfel povestea spusă devine și punere în scenă la granița dintre dubla perspectivă de gen, adevăr și adevăr jucat, artificialitate și asumare. O altă piesă video din expoziție, Teritoriul fricii semnată de Delia Popa nu propune altceva decât o subtilă schimbare de paradigmă: meditația asupra actului de violență indiferent de specie pe fondul relației dintre victimă și agresor. Irina Broboană alături de Valeriu Șchiau și Mihai Zgondoiu care ocupă una dintre încăperile de la subsol ale galeriei au construit individual câte un discurs care conturează un traseu fluid despre impactul psihologic și emoțional al formelor de abuz. Broboană rememorează în desene scene din anii de școală acolo unde o poveste personală devine o poveste colectivă depre fete agresate de profesori, în vreme ce Șchiau plasează o capacană în formă de inimă în mijlocul căreia stă scris Love Me Tender/Love Me Sweet, un cometariu subtil la adresa capcanelor sociale si private pe care le pot implica relațiile de cuplu, iar Zgondoiu intervine pe suprafața unei fotografii vechi reprezentând un protret de femeie, cu un cuțit cu lama înfășurată în tifon, o trimitere la relația dintre munca domestică și violența domestică. Roxana Trestioreanu vine cu un exemplu concret de violență domestică: un certificat medico-legal la dimensiune de print. Marilena Preda Sânc întoarce cărțile de joc, popii, valeții și din când în când damele pentru a comenta asupra jocurilor 9

abuzive din politică, mult mai agresive și cu conotații diferite atunci când este vorba despre o femeie. Pusă în cutie, o sculptură vie, „prințesa lu’ tata”, Flavia Lupu a realizat un performance de anduranță, lăsându-se privită într-o cutie de păpuși (ea însăși transformată în păpușă) pe durata întregului vernisaj, reluând acțiunea la finisaj.

MOMENTUM

Un segment diferit în structura expoziției, însă binevenit, îl constituie fotografiile lui Mario Ionescu în care sunt documentate momente de la diverse proteste care acoperă atitudinea civică și discursurile publice ale unor ONG-uri față de diverse problematici sociale grave: violența domestică, drepturile sexuale și reproductive, abuzurile din poliție ș.a.m.d. Violența ca normă socială, determinism genetic, violența ca spectacol sau ca formă de refulare, abuzurile directe sau mai subtile sunt realități care formează în continuare mentalități și comportamente sociale, iar în absența unui aparat legislativ ferm, a unei implementări eficiente și a unui cadru educațional care să mizeze pe respectul la demnitatea umană și pe respectul dreptului la viață dincolo de specie, în afara unui cadru etic de funcționare a civilizațiilor, umanitatea va fi mereu grevată de echilibru.

Momentum 2 emerged from a desire to determine the insertion of a thematic segment within art practices in Romania: forms of violence and abuse against women, a topic avoided in local contemporary art for various reasons. One of them seems to be related to the severity and discomfort such issues raise in a culture that combines prejudices concerning gender relations in which violence becomes the norm with the mechanisms of consumer culture in which violence serves marketing policies. On one hand, violence and abuse are perceived as private phenomena, and on the other they are show type subjects consumed by the public as such. They are in fact social phenomena with moral, physical and mental implications to be regulated at the legislative level, through state policies that combat such behavioral deviations. External pressures and those of non-governmental organizations in the country have determined that only in 2012 to be promulgated a law against domestic violence. However, implementation difficulties and mentality limitations keep violence against women at high levels. Internationally one in three women is a victim of violence or of a form of abuse. Women artists and male artists involved in this project have related to the subject in different ways, some allusive other more direct. The works reflect attitudes, personal stories extended to collective ones, forms of social criticism extremely necessary in todayâ&#x20AC;&#x2122;s society. Waiting for the drama, the photography by Michele Bressan chosen as the visual identity of the project perhaps best reflects the relationship between the past and the postcommunist present, between communism and capitalism, two ideological spheres which are connected through the members of a society that is still passive in front of various forms of violence and abuse. We currently consume violence in front of the TV or at the cinema, the media culture reflecting and encouraging a disappointing reality. The civil society reacts timidly to violence and abuse on streets or in the neighborhood. Violence (drama) as a show is part of the cultural identity of civilizations, amendable despite the eventual anthropological, genetic and cultural arguments. In The Bill of Rights the first three articles selected by CÄ&#x192;tÄ&#x192;lin Burcea for his installation with leashes states: 11

ARTICLE 1. ALL HUMAN BEINGS ARE BORN FREE AND EQUAL IN DIGNITY AND RIGHTS; ARTICLE 2. EVERYONE HAS THE RIGHT TO LIFE, LIBERTY AND SECURITY; ARTICLE 3. NO ONE SHALL BE SUBJECTED TO TORTURE OR TO PUNISHMENT OR TO CRUEL, INHUMAN OR DEGRADING TREATMENTS.

MOMENTUM

The equality of rights and dignity remains the fundamental challenge for humanity. The video installation by Irina Botea (Felicia and Felicia Says) follows the story of a Romanian woman immigrant in France who has traveled a path of physical and verbal abuse, from a dual perspective: that of direct dialogue between the protagonist and the author of the film and a masculine group of actors, emigrants themselves, who take and interpret Felicia’s lines like in an audition for her role. Thus the story told becomes staging at the border between the double gender perspective, truth and role-play, artificiality and accountability. Another video piece in the exhibition Territory of fear by Delia Popa reveals a subtle paradigm shift: the meditation on the act of violence regardless of species amid the relationship between victim and perpetrator. Irina Broboană with Valeriu Șchiau and Mihai Zgondoiu occupying one of the rooms in the gallery basement have individually constructed a discourse outlining a fluid route on the psychological and emotional impact of different types of abuse. Broboană remembers in her drawings the school years, a space where a personal story becomes collective, about girls abused by teachers, while Șchiau placed a heart-shaped trap in the middle of which it’s written Love Me Tender / Love Me Sweet, a subtle comment on social traps that may involve private couple relationships, and Zgondoiu made an intervention on the surface of an old photography which portrays a woman, with a knife blade wrapped in gauze, a link on the relationship between domestic labor and domestic violence. Roxana Trestioreanu comes with a tangible example of domestic violence: a medical certificate enlarged on a printed surface. Marilena Preda-Sânc turns up playing cards, the kings, the jacks and occasionally the queens in order to comment on the abusive games of politics more aggressive and with different connotations when it comes to women. 12

Placed in a box, a living sculpture â&#x20AC;&#x153;daddyâ&#x20AC;&#x2122;s princessâ&#x20AC;? Flavia Lupu has created a performance of endurance, allowing herself to be seen in a doll box (herself transformed into a doll) throughout the exhibition opening, repeating the performance at the finissage. A different yet welcomed segment in the exhibition structure is represented by the photos of Mario Ionescu in which he documented various protests covering civic attitudes and public discourses of some NGOs against various serious social issues: domestic violence, sexual and reproductive rights, abuses within the police system and so on. Violence as social norm, genetic determinism, violence as entertainment or as a form of repression, direct or subtle abuses are still realities shaping mentalities and social behaviors and in the absence of a strong legislative apparatus, of an efficient implementation and of an educational framework to rely on respect and human dignity and on the respect for the right to life beyond species, outside an ethical framework for the functioning of civilization, humanity shall always remain unbalanced.

MOMENTUM

Oana Băluță

MOMENTUM 1 ȘI MOMENTUM 2: DECUPAJE ȘI INTEGRĂRI POLITICO-ESTETICE ALE FEMINITĂȚII, FEMEIESCULUI ȘI FEMINISMULUI

Maternitatea, violența, îngrijirea, avortul, anorexia, dubla zi de muncă, mariajul, histerectomia și multe alte experiențe sunt ori pot fi ‚decupaje’ din viața femeilor. Modul în care acestea sunt conturate politic și socio-cultural așează femininul și femeiescul vieții femeilor în anumite scenarii, care de această dată nu sunt mize cinematografice, ci situări existențiale în cotidianul vieții de zi cu zi, însoțite de „indicații tehnice” despre cum trebuie trăite și reglementate politic. Feminismul însă contestă, deconstruiește, resemnifică, aduce în spațiul public și politizează aceste experiențe. Feminismul aduce femeile, purtătoarele acestor experiențe, în atenția ochilor publici și politici, în calitatea lor de cetățene, respectiv de posesoare ale unor drepturi. Aceste experiențe pot fi ale unor femei tinere, mature sau vârstnice, ale unor femei heterosexuale sau lesbiene, ale unor femei rome, cu dizabilități, ale unor femei din mediul rural ori urban, ale unor muncitoare ori corporatiste, ale unor emigrante, ale mamelor noastre, bunicelor, iubitelor, soțiilor, prietenelor. Aceste apartenențe au potențial transformator și odată așezate pe drumul cetățeniei, ele pot să-i influențeze șerpuirea înspre recunoaștere și exercitare a drepturilor de către femei ori nu. Potențialul acesta transformator este modelat prin decizii politice în cadrul cărora apartenențele identitare au un rol care trebuie recunoscut. Reîncadrarea experiențelor femeilor și reconsiderarea lor politică ne spun că drepturile trebuie monitorizate constant. Evoluția drepturilor femeilor trebuie privită cu atenție pentru că nu există garanții că femeile vor beneficia mereu de acestea ori că le vor fi respectate drepturile câștigate treptat de-a lungul secolelor prin mobilizarea femeilor, a organizațiilor de femei și a asociațiilor feministe. Acțiuni recente ale membrilor clasei politice (precum inițiativa legislativă menită să introducă o perioadă de consiliere psihologică obligatorie înainte de întreruperea de sarcină) susținute de intervenții publice ale unor grupuri religioase atrag atenția asupra întăririi conservatorismului politico-religios și asupra unei apropieri nefirești între partidele de la putere și cele din opoziție în raport cu încadrarea și normarea unor experiențe ale femeilor. Artele vizuale au marele potențial de a traduce într-un 14

altfel de limbaj revendicări și resemnificări ale feminismului politic. În același timp artele vizuale deconstruiesc la rândul lor înțelesuri și reprezentări ale femininului și femeiescului odată ce își asumă un limbaj politic. Atât cuvintele, cât și imaginile surprinse prin fotografie, video sunt vehicule de comunicare complementare care pot situa în spațiul public experiențele femeilor și sensibiliza cetățenii ori publicul receptor. Pentru Momentum 1 din 2013, ziua de 8 martie și recuperarea semnificației originare a acesteia, respectiv Ziua Drepturilor Femeilor, au fost pentru noi un ‚portal’ civic, artistic și politic căruia i-am asociat, prin intermediul limbajului artelor vizuale, experiențe ale femeilor precum dubla zi de muncă, maternitatea, violența, anorexia, histerectomia ș.a. Momentum 1 a fost un prilej de reflecție critică și estetică deopotrivă asupra identității și rolului acesteia, asupra mecanicizării, ritualizării și festivismului zilei de 8 martie. DE CE MOMENTUM 2? DESPRE CONTEXT: CE ȘTIM?

Avem de foarte multe ori impresia că femeilor le este mai bine. Social, economic, politic și cultural. Însă o privire mai puțin superficială asupra vieții cotidiene, mai multă atenție în jurul nostru când suntem pe stradă, la muncă, acasă, când ne uităm la televizor o să ne spună că, în fapt, femeilor nu le este așa de bine. Diferite forme de abuz există în aceste spații despre care scriam. Abuz îndreptat asupra lor pentru că sunt femei, pentru că fac parte dintr-un grup etnic, pentru că au o altă orientare sexuală decât a majorității, pentru că nu sunt „așa de fit” și nu respectă acele standarde asociate frumuseții normative conturată de industria de beauty care, apoi, să permită reificarea lor, pentru că au o formă de dizabilitate, pentru că.... Pentru că sunt și altfel, femeile în raport cu bărbații ori femeile între ele. Însă ele și ei nu sunt numai altfel, ci au și numeroase elemente de convergență. Mă voi reîntoarce la forme de abuz așa cum le știm noi din cercetări recente. Dacă avem senzația că numai anumite tipuri de femei suferă în urma violenței, ne înșelăm. Violența afectează și femeile mai educate și pe cele cu mai puțină educație, pe cele cu resurse financiare și pe cele care se zbat pentru supraviețuire, pe femeile din urban și rural, pe... Diferențele importante își au rădăcinile în instrumentele de acțiune pe care le pot utiliza aceste femei. Diferențe regăsim și în tipul de violență cu care se cofruntă ele: violență fizică, verbală, psihologică, sexuală, economică, socială, culturală. 15

2 MOMENTUM

Violența se petrece în spațiul public și în cel privat. În raport cu violența există intervenții în zona prevenirii, a combaterii și acțiuni de suport care să vină în sprijinul victimelor. Momentum 2 poate fi înclus în prima categorie pentru că face vizibil acest fenomen folosind mijloace artistice de exprimare. Potrivit statisticilor realizate de Agenția Națională pentru Protecția Familiei până în anul 2009 și apoi de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în perioada 2004-2011 au fost înregistrate un număr de aproximativ 82.000 de cazuri și 800 decese. Victimele sunt majoritar femei. Pentru exemplificare, dacă ne raportăm la perioada 2004 – 2008, au fost înregistrate peste 47.000 cazuri de violență în familie la nivel național și au fost raportate 677 de decese. Din totalul victimelor, 71,34% sunt femei. Din totalul victimelor bărbași, 72% sunt minori1. Adică victimele adulte, sunt preponderent femei. În 2008, la nivelul întregii țări existau 56 adăposturi, 40 de centre de consiliere, 6 centre destinate agresorilor2. În 2012 a fost introdus ordinul de protecție în legislația din România atunci când a fost adoptată, în urma presiunii organizațiilor nonguvernamentale, Legea 25/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. În intervalul 12 mai 2012 – 30 septembrie 2013 au fost înregistrate 2.453 de cereri de emitere a ordinului de protecție. Femeile sunt cele care solicită preponderent emiterea unui ordin de protecție: 94%. Au fost admise 1.070 de cereri. Durează 33,1 de zile pentru soluționarea unei cereri, deși ordinul de protecție ar trebui eliberat în situație de urgență3. Din cele 291 de cereri retrase, 273 au fost retrase de femei, adică aproximativ 11%. Există situații care ridică semne de întrebare privind conținutul ordinului de protecție: de pildă, au fost identificate ordine de protecție în care distanța impusă între victimă și agresor este de 1,5; 2, 3 și 5 metri. Cum pot oare reprezentanții Poliției să supravegheze respectarea acestei măsuri?4 Concluzia organizațiilor nonguvernamentale este că „deși ordinul de protecție a fost conceput ca o alternativă la intrarea de urgență a victimelor violenței în familie în adăposturi, acesta nu își atinge deocamdată scopul”5. Când vezi aceste date, iar vălul se ridică de pe mințile și privirile noastre, parcă indiferența nu mai este un mod de viață, iar toleranța nu își mai găsește locul în aceste contexte pentru că și indiferența și toleranța nu fac decât să hrănească diverse forme de abuz și să asigure reproducerea lor în medii diferite. 16

Momentum 16 și Momentum 27 provoacă, așadar, la dialog, gândire critică și deconstrucție, la resemnificare, la integrarea politico-estetică a acestor experiențe în spațiul public și politic. Momentum 1 și Momentum 2 reprezintă un scenariu cu actori numeroși și diverși din zone diferite, un scenariu care a adus laolaltă artiste, artiști, tematici, public variat din zona artelor vizuale contemporane, a activismului civic feminist.

http://www.centrulfilia.ro/index.php/example-pages/112-25-noiembrie-protest-stop-violentei-asupra-femeilor 2 http://www.centrulfilia.ro/images/PDF/studiu%20la%20nivel%20national%20servicii%20 sociale%20violenta%20in%20familie%20decembrie%202013.pdf 3 Vezi „Studiu la nivel național cu privire la implementarea ordinului de protecție – Legea 25 din 2012 (Legea 217/2003 republicată pentru prevenirea și combaterea violenței în familie)” http://www.centrulfilia.ro/index.php/example-pages/impotriva-violentei-asupra-femeilor 4 Vezi „Studiu la nivel național cu privire la implementarea ordinului de protecție – Legea 25 din 2012 (Legea 217/2003 republicată pentru prevenirea și combaterea violenței în familie)” http://www.centrulfilia.ro/index.php/example-pages/impotriva-violentei-asupra-femeilor 5 http://www.centrulfilia.ro/index.php/documente/comunicate-de-presa 6 Momentum 1 a avut loc în intervalul 14 martie - 30 aprilie 2013, organizatori au fost Asociația Experimental Project, Centrul FILIA în parteneriat cu Aiurart. Proiectul a fost coordonat de Oana Băluță și Olivia Nițiș. Artiștii care au expus: Carmen Acsinte, Matei Bejenaru, Simona Dobrescu, Mario Ionescu, Dan Pierșinaru, Renee Renard, Valeriu Șchiau, Marilena Preda Sânc, Patricia Teodorescu. Curatoare: Olivia Nițiș 7 Momentum 2 a avut loc în perioada 24 aprilie - 14 mai 2014, iar organizatori au fost Asociația Experimental Project în parteneriat cu Aiurart Oana Băluță și Olivia Nițiș au fost coordonatoarele proiectului. Artiștii invitați: Mario Ionescu, Flavia Lupu, Irina Broboană, Marilena Preda-Sânc, Roxana Trestioreanu, Michele Bressan, Mihai Zgondoiu, Delia Popa, Cătălin Burcea, Irina Botea, Valeriu Șchiau. Curatoare: Olivia Nițiș. Asirom a fost sponsorul evenimentului. Pentru mai multe date, se poate accesa pagina proiectului Momentum 2: https://www.facebook.com/pages/Momentum/6664 16460092907?ref=hl 1

MOMENTUM

MOMENTUM 1 AND MOMENTUM 2: FRAMES AND ESTHETICAL-POLITICAL INTEGRATIONS OF FEMININITY, FEMALENESS AND FEMINISM

Maternity, violence, abortion, double burden, marriage, hysterectomy and many other experiences are or may be “frames” of women’s lives. The political and socio-cultural framing situates both the feminine and femaleness of women’s lives in specific scenarios that are not cinematographic outcomes, but daily life loci accompanied by “technical” recommendations on how they ought to be lived and political regulated. However feminism disputes, deconstructs, re-signifies, introduces them into the public sphere and attaches political meanings to these experiences. Feminism reveals women as citizens to the public and political eyes as they are both bearers of these experiences and possessor of rights. Young, mature and elderly women, heterosexual or lesbian women, Roma women, able-bodied women, from rural or urban settings, corporate or working class women, migrant women, our mothers, grandmothers, lovers, wives or friends have or may have these experiences. All these belongings may be have a transformative core and once guided to the road of citizenship, they may all shape its winding towards recognition and exerting of rights by women. This transformative potential is shaped by political decisions that ought to acknowledge different belongings of people. The process of reframing of women’s experiences and their political reconsideration emphasize that rights must be constantly monitored. The evolution of women’s rights must be carefully scrutinized as there are no guaranties that women will always be able to exercise their rights gradually gained across centuries because of women’s, women’s organizations and feminist mobilization. Recent attempts of politicians (consider for instance a legislative initiative aiming to introduce mandatory psychological counseling for women before having an abortion) publicly supported by religious groups draw attention to the strengthening of religious and political conservatism and to an unnatural friendship of right and left parties in regards to framing and regulating specific experiences women have. Visual arts have the great potential to translate into a different kind of language demands and reframings of political feminism. In the same time, visual arts deconstruct meanings and repre18

sentations of femininity and femaleness once they assume a political language. Both words and images captured through photography, video are complementary communication vehicles that may shape and situate women’s experiences into the public sphere and they may also sensitize citizens or the audience. For the 2013 Momentum 1, the 8th of March and the process of regaining its original significance as The International Day of Women’s Rights was our civic, artistic and political “portal” to which we associated, through the means of visual arts, several experiences women may have: double burden, maternity, violence, anorexia, hysterectomy and so on. Momentum 1 was a space opened to esthetical and critical reflection on identity and its role, on how the 8th of March has become more and more ritualistic and mechanical in its festival and consumerist like celebration. WHY MOMENTUM 2? ON THE CONTEXT: WHAT DO WE KNOW?

We too often believe that women are doing too well socially, economically, politically and culturally. Nevertheless a slightly less shallow glimpse at the daily life, a more careful look around us while we are on the street, at work, at home, while we are watching television will actually tell us that women are not doing that well. In those places mentioned above we encounter different forms of abuse. Women are abused because they are women, because they are members of an ethnic minority group, because they are not heterosexual, because they may not be “that fit” and may not embrace those normative standards of beauty imposed by the beauty industry, standards that further on open the doors for women’s reification, women are abused because they expose a certain disability …, because.. Women are abused because they may be different in comparison with men and different among them in the larger ‘group’ of women. However women and men are not only and always different, there are also many convergent roads that they travel. Further on, I shall introduce different forms of abuse as they have been captured by recent researches. If one believes only specific types of women suffer of abuse, he or she is deeply wrong. Violence affects women who are more educated or less educated those that have more than decent financial resources or that struggle for survival, women in rural and urban places, women… Nevertheless, important differences reside in the 19

2 MOMENTUM

instruments these women have in order to react. There are also differences concerning the types of violence women face as they may suffer from physical violence, verbal, psychological, sexual, economical, social and cultural violence. There is violence both in the public and private sphere. Interventions may focus on prevention, combating and support for victims. Momentum 2 may be included in the first category because it makes violence visible through the means of artistic expression. According to data collected by The National Agency for Family’s Protection (Agenția Națională pentru Protecția Familiei) until 2009 and then by The Ministry of Labor, Family and Social Protection (Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale), between 2004-2011, 82.000 cases of violence were registered and 800 demises. Most of the victims were women. For instance, if we consider the years between 2004-2008, 47.000 cases of domestic violence were registered at the national level and 677 demises. 71,34% of the victims were women and 72% of the male victims were minors1. We may conclude that, most of the victims who are adults are women. In 2008, there were 56 shelters, 40 counseling centers and 6 centers working with aggressors2. In 2012 after constant pressures of NGOs the order of protection was included in the Romanian legislation when MPs adopted Law no 25/2012 that amended Law no 217/2003 for prevention and combating family violence. Between 12th of May 2012 and 30th of September 2013, institutions registered 2.453 requests for issuing the order of protection. Those that request the order of protection are predominantly women: 94%. 1.070 requests were positively answered. It takes 33,1 days to receive an answer, despite the fact the order of protection ought to be issued as an emergency measure3. Out of 291 requests withdrawn, 273 belonged to women, that is almost 11%. Several provisions of various issued orders of protection raise questions: for instance, the court decided that between the aggressor and its victim 1,5; 2,3 and 5 meters were enough to ensure protection. In these particular cases how can representatives of Police oversee that the measure is respected?4 NGOs reached a conclusion: “even if the order of protection was conceived as an alternative measure to emergency shelters, it does not reach its objective yet”5. When one sees the data, the veil fades away both from his or her minds and eyes and he or she barely considers indifference a way of life; further on, tolerance hardly finds its 20

place in this scenario because in the end indifference as well as tolerance only feed different forms of abuse and support its reproduction in various environments. Momentum 16 and Momentum 27 open the doors for dialogue, for critical thinking and deconstruction, for renaming, for esthetical and political integration of these experiences into the public and political world. Momentum 1 and Momentum 2 represent one scenario with numerous and diverse actors coming from different environments, one scenario bringing together artists (women and men), themes, various audience from contemporary visual arts and feminist civic activism.

http://www.centrulfilia.ro/index.php/example-pages/112-25-noiembrie-protest-stop-violentei-asupra-femeilor 2 http://www.centrulfilia.ro/images/PDF/studiu%20la%20nivel%20national%20servicii%20 sociale%20violenta%20in%20familie%20decembrie%202013.pdf 3 See „Study on the implementation of the order of protection- Law no 25 from 2012 (Law 2017/2003 republished – Law no 25 for prevention and combating family violence („Studiu la nivel național cu privire la implementarea ordinului de protecție – Legea 25 din 2012 (Legea 217/2003 republicată pentru prevenirea și combaterea violenței în familie)”. 4 Momentum 1 was opened between 14th of March and 30th of Aprili 2013 and it was organized by Experimental Project Association, FILIA Center and Aiurart. The project was coordinated by Oana Băluță and Olivia Nițiș. The artists invited to expose were: Carmen Acsinte, Matei Bejenaru, Simona Dobrescu, Mario Ionescu, Dan Pierșinaru, Renee Renard, Valeriu Șchiau, Marilena Preda Sânc, Patricia Teodorescu. Curator: Olivia Nițiș 5 Momentum 2 was opened between 24th of Aprili and 14th of May 2014 and it was organized by Experimental Project Association and Aiurart. The project was coordinated by Oana Băluță and Olivia Nițiș. The artists invited to expose were: Mario Ionescu, Flavia Lupu, Irina Broboană, Marilena Preda-Sânc, Roxana Trestioreanu, Michele Bressan, Mihai Zgondoiu, Delia Popa, Cătălin Burcea, Irina Botea, Valeriu Șchiau. Curator: Olivia Nițiș. Asirom financially supported Momentum2. Also see the Facebook Page of Momentum 2: https://www. facebook.com/pages/Momentum/666416460092907?ref=hl 1

MOMENTUM

MICHELE BRESSAN

Cinematografele sunt făcute pentru a privi dincolo de ele, pentru a rămâne neremarcate în timp ce dezvăluie spectacolul. Precum nonlocurile lui Marc Auge, ele conțin, ritmice și automatizate ca formă și activitate. Folosind timpul între două proiecții pentru a crea un nou scenariu, seria urmărește povestea acestor spații de tranziție în tranziția lor proprie ca urme ale trecutului și în același timp ca repere curente ale identității vizuale românești. Din cele 290 de săli de cinema de stat din România, doar 29 funcționează în prezent celelalte fiind vândute, transformate în holuri, cluburi, locuri de parcare, centre comerciale sau lăsate în paragină. Lucrarea este recontextualizată în această expoziție făcând referire la spectacolul dramatic al violenței și abuzului ce urmează a fi dezvăluit. O referință subtilă la “the gaze”-“privirea contemplativă”, în jurul consecințelor trecutului comunist și al realităților consumiste din prezent. Cinemas are made to be looked past them, stay unnoticed to the viewer while they reveal the spectacle. Like Marc Auge’s non places, they are containers, rhythmic and automated in form and activity. Using the time between two screenings to create a new scenario, the series regards the story of these transition spaces in their own transition as past traces and in the same time as present landmarks of the Romania’s visual identity. Out of the 290 state cinema halls in Romania, only 29 function at present, the remaining have been sold, converted into bingo halls, clubs, parking spaces, commercial centers or left to decay. The work is recontextualized in this exhibiton referring to the soon to be revealed drama spectacle of violence and abuse. A subtle reference to social expectation in relation to “the gaze”, around the consequences of our communist past and the consumist realities of our present.

Waiting for the Drama ultrachrome print 100 x 130 cm 2011 23

MOMENTUM

IRINA BOTEA

Felicia este o instalație video pe două canale bazată pe povestea spusă de o emigrantă din România pe care am întâlnit-o la Paris pe malurile Senei. Întâlnirea și conversația despre dorul de casă și limbă au fost transformate într-o poveste despre evenimente dramatice din viața protagonistei. În Felicia spune, povestea este redată chiar de pe buzele Feliciei. Impresia puternică determinată de povestea autoreferențială și de către personalitatea personajului rezultate din structura filmului au condus la realizarea celei de-a doua părți a proiectului. De această dată povestea Feliciei este interpretată de patru actori bărbați, emigranți români ca și ea. Cei patru actori participă la audițiile pentru rolul Feliciei, iar filmul îi prezintă din momentul acordării rolului trecând prin diversele stadii ale procesului de internalizare a personajului. Toți cei patru actori s-au educat în România cu precădere prin metoda Stanislavsky care implică înțelegerea unui personaj prin abordarea psihico-fizică, care explorează personajul și acțiunea atât din interior către exterior, cât și invers. Felicia is a two channel video installation based on the story told by a Romanian emigrant that we met in Paris on the banks of Seine. The chance meeting and the conversation about homesickness for one’s own country and language were transformed into a tale of dramatic events from the protagonist’s life. In Felicia Says, the story comes from Felicia’s own lips. The powerful impression made by the central character’s account of herself and by her character as it emerged within the film’s structure led to the filming of the second part of the project, Felicia. This time, Felicia’s story is played by four male actors, Romanian emigrants like herself. The four actors are auditioning for interpreting Felicia, and the video presents them from the moment they were given the role through different stages of their process of internalizing the character. All the four actors were trained in Romania mainly through Stanislavsky’s method which implies understanding a character from a psychophysical approach, which explores character and action both from the ‘inside out’ and the ‘outside in’.

Felicia Performeri/Performers: Alexandru Foamete, Constantin Nicolae, Ioan Marcu, Mihai Brădean 14’45’’ 2009 25

Felicia says Voci/Voices: Felicia, Delia, Irina 12’48’’ 2008

IRINA BROBOANĂ

2001-2005, Clasa IX-XII B, Liceul de Artă, Râmnicu Vâlcea. Cod poștal 240173. Un grup banal de adolescenți cu probleme specifice. Nimic ieșit din comun.

MOMENTUM

La o privire mai atentă lucrurile arată altfel: trei cazuri de prostituție (2F,1B), trei de abandon școlar (2F, 1B), unul de furt calificat și distribuție de droguri (B), unul de furturi mărunte (B), alte câteva de hărțuire sexuală în școală. Eu am fost unul dintre copiii norocoși. “Problema” mea avea un nume și o adresă și, mai ales, un cabinet care putea fi uneori evitat. Dl “problemă” era întotdeauna galant, extrem de galant chiar, darnic peste măsură cu complimentele și cu propunerile. Nu își pierdea niciodată răbdarea sau încrederea, indiferent de violența răspunsurilor mele. Avea prieteni care îl susțineau și îl respectau. Și mai avea o grămadă de prietene eleve. Au trecut aproape 10 ani, liceul este tot acolo, profesorii la fel. Fotografiile generațiilor prezente de elevi sunt practic re-editări ale fotografiilor noastre. 2001-2005, Class IX-XII B, School of Art, Râmnicu Vâlcea. Postal code 240173. A common group of teenagers with usual problems. Nothing out of the ordinary. At a closer look things look different: three cases of prostitution (2F, 1M), three of dropout (2F,1M), one of thievery and drug distribution (M), one of larceny (B), several other cases of sexual harassment in school. I was one of the lucky ones. My “problem” had a name and an address and, particularly, a classroom that sometimes could be avoided. Mr. “problem” was always courteous, extremely gallant, generous beyond measure with compliments and suggestions. He would never lose patience or confidence, regardless of the violence of my responses. He had friends that supported and respected him. And hen he had lots of student girlfriends. It’s been almost 10 years, the school is still there, so are the teachers. The photos of present students are basically re-makes of our own. 26

240173 cărbune și creion pe hârtie, instalație dimensiuni variabile chalk and pencil on paper, installation variable dimensions 2014 27

CĂTĂLIN BURCEA

Vom fi vreodată altceva decat niște căței Pudel care se vor învârti în aceeași curte, pentru că atât îi ține lanțul? Paradoxal, avem drepturi, avem formule frumoase, decretate de instanțe internaționale. Dar, indiferent cum ar fi aplicate, ele rămân până la urmă o unitate de măsură a neputinței noastre.

MOMENTUM

Marius Tănăsescu, Fragment din intro „Expansibilitatea Domeniului Luptei” Spațiul Intact (Fabrica de Pensule - Cluj-Napoca), 2013.

Can we be something else than Poodle-dogs who roam around the same courtyard, just as far as their leash would allow them? Paradoxically, we have rights, we have nicely-formulated statements issued by international authorities. But, regardless the ways in which they would be applied, they still remain a unit of measurement for our own powerlessness. Marius Tănăsescu, Excerpt from intro “The expansibility of the field of struggle” Spațiul Intact Gallery (Brush Factory - Cluj-Napoca), 2013.

Lesa #01, #02, #03/Leash #01, #02, #03 Obiect (piele sintetică, metal, plastic, strip - textil sintetic) Object (Synthetic leather, metal, plastic, strip - synthetic textile) 214 x 21 x 5 cm 2013 28

MARIO IONESCU

MOMENTUM

În România post-comunistă, presa, aservită intereselor patronale și politice, a uitat că rolul său este de „câine de pază” al societății. Acest rol a fost preluat de societatea civilă activă, care a fost nevoită să scoată la lumină abuzurile, atât din societate, cât și din sistem, lipsurile și aberațiile legislative, îngrădirea libertății femeilor și lipsa de egalitate de șanse. Activismul a aprins reflectorul și a concentrat atenția către instituții, mai ales către Parlament, care este responsabil să ... Spotlights surprinde „blitzuri” ale unor astfel de manifestari activiste unde fotograful a fost parte activă având în vedere atașamentul față de anumite valori etice și politice. In post-communist Romania, media, subordinated itself to patronages’ and political interests forgot its main role of watch dog. Active civil society became the watch dog as NGOs were rather forced to reveal different types of abuse both within society and the system as a whole, both legislative misfortunate decisions and gaps, restrictions imposed on women’s liberty and lack of equal opportunities. It is activism that turned on the flashlight and focused on institutions, especially on Parliament, an institution deeply responsible with.. Spotlights captures flashlights of several activist interventions where the photograph himself became an active actor due to his ethical and political convictions.

Spotlights ultrachrome print 21 x 30 cm 2014 31

MOMENTUM

FLAVIA LUPU

O femeie la cutie sau feminitatea ca normă impusă, o „prințesă”, o păpușă, al cărei unic scop este să existe și să fie utilizată ca un obiect, asimilată celorlaltor bunuri alese, generatoare de prestigiu aparținătorilor lor. Falsa realitate spectaculară se construiește în jurul unui scop central – femeia trebuie să fie de tipul baby doll: un trofeu, o valoare cuantificabilă, a cărei strălucire depinde de existența unui public care să-l aplaude pe cel/ cea care o are „în posesie”. „Tăticul” e necesitate mentală, e cel care îi vrea binele, care știe, care ordonează, care îi rezolvă toate problemele, care o face fericită, și care, evident, este și responsabil pentru fericirea ei, iar ea are îndatorirea să fie fericită. Neîndeplinirea obligațiilor de către ambele părți strică jocul! A woman in a box or femininity as a rule, a “princess”, a doll, whose purpose is to exist and to be used like an object, assimilated to other selected goods that generates reputation to their possessors. False dramatic reality is built around a central purpose - the woman should be a baby doll type: a trophy, a quantifiable value, whose glamour depends on the presence of an audience to applaud the one who has it in “possession “. “The Daddy” is a mentally required necessity, he is the one who means well, who knows better, that gives orders, the one that solves all problems, and makes her happy. Obviously, he is responsible for her happiness, and she has the duty to be happy. Failure of either of the sides breaks the game!

Prințesa lu’ tata – la cutie/Daddy’s Little Princess – In a Box Live Performance rochie, cutie de lemn și plexiglas dress, wooden box and Plexiglass 183 x 50 x 50 cm 2014 32

MOMENTUM

DELIA POPA

Teritoriul fricii documentează tăierea mieilor de Paște, un ritual contemporan care repetă în mod simbolic, prin mielul de sacrificiu, (auto) sacrificarea lui Isus. Pentru că eram familiarizată cu acest obicei foarte violent, dar prea puțin cunoscut în detaliile sale viscerale, am documentat câteva astfel de ”tăieri” într-un sat lângă București, unde au locuit toată viața lor bunicii mei. Video-ul este filmat cu camera de mână, filmat într-un stil amatoricesc, capturând surprinderea mea și a camerei în fața durității imaginilor. Apoi am juxtapus documentul cu imaginea unor mâini de femeie care construiesc mici cocori-origami din hârtie. În cultura japoneză cocorii sunt simbolul sănătății și al vieții lungi, cum apare și în povestea despre Hiroshima ”Sadako și cei o mie de cocori”. Video-ul se încheie cu o bibliografie vizuală cu artiști care au abordat subiecte similare în istoria artei. A fost o parte din teza de Master la UNARTE, numită ”Teritoriul fricii” și cuprinzând cărți de artist, fotografii și un performance cu public, toate vorbind despre relația dintre agresor și victimă. The Territory of Fear documents the slaughter of lambs for Easter, a contemporary ritual that symbolically repeats, via the sacrificial lamb, the (self)sacrificing of Jesus. As I had been familiar with this very violent, but not very well known -in all its visceral details- custom, I documented several such Easter time slaughters in a village near Bucharest, where my grandparents had lived all their lives. The video is shot with a hand-held camera, filmed in an amateur, shaky fashion, capturing my, as well as the camera’s surprise at the roughness of the ritual. The document was then juxtaposed with the image of a woman’s hands constructing origami paper cranes. In Japanese culture cranes are the symbol of health and long life, as it appears for example in the Hiroshima story of Sadako and the Thousand Paper Cranes. The video ends with a visual bibliography of artists who have dealt with similar subject matter in art history, and was part of my Master Thesis work at UNARTE, comprising artist books, photography and a performance with the public, called „The Territory of Fear” on the subject of the relationship between victims and aggressors.

Teritoriul Fricii / The Territory of Fear video analog digitalizat analog video digitized 7â&#x20AC;&#x2122; 2003 35

MARILENA PREDA SÂNC

Trăim într-o societate dominată de puterea masculină. În acest sens există un control continuu, al unei complexe mașinării patriarhale, asupra societății prin educație, familie, instituții și religie - un construct politic tradițional stabilit să promoveze privilegii ale bărbaților.

MOMENTUM

We are living in a society dominated by male power. In that respect there is a continuous control over the society through education, family, institutions, and religion through complex patriarchic machinery - a traditional political construct established to promote male privilege.

Politica locală Patriarhat / Local Policy Patriarchy video editare și procesare / video editing Răzvan Mihalache 3’ 2014 36

Politica localÄ&#x192; Patriarhat / Local Policy Patriarchy ultrachrome print 70 x 40 cm fiecare / each 2014 37

MOMENTUM

VALERIU ȘCHIAU

Relația de cuplu impusă ca normă socială, căsătoria poate fi o capcană cu consecințe psihice și fizice iremediabile. Sentimentele dispar, iar ceea ce rămân sunt ironia de metal și rănile deschise. The relationship of a couple imposed as social norm, marriage can be a trap with both physical and psychological irreparable consequences. Feelings disappear, and what remains are the metal irony and the open wounds.

CapcanÄ&#x192;/Trap obiect / object dimensiuni variabile / variable size 2014 39

ROXANA TRESTIOREANU

“Ne naștem slabi și avem nevoie să fim întăriți; neputincioși fiind avem nevoie de ajutor; fără rațiune fiind avem nevoie de judecată. Tot ceea ce ne lipsește când venim pe lume, tot ceea ce avem nevoie atunci când ajungem la statusul de bărbat, este darul educației.” Jean-Jaques Rousseau, Émile 1762

“Învață și dezvoltă-ți mintea, fă orice pentru a-ți câștiga independența financiară! Nu depinde de altcineva!”

MOMENTUM

sfatul bunicii

În familia fiecăruia dintre noi pot fi istorii secrete, bine ascunse. Este de ajuns o întâmplare pentru ca ele sa fie aduse la lumină. Istorii nerostite, dar transmise prin atitudini și stări modelează viitoarea generație. Agresiunea fizică produce traumă pe viață, afectează atât victimele cât și copii lor, traumă care de multe ori se află în spatele unor decizii definitorii de viață. Am ales ca imagine pentru expoziție un act oficial, iar parcurgerea notelor medicului legal produce o explozie vizuală și emoțională în mintea cititorului. Evenimentul la care face referire print-ul mi-a fost revelat în martie 2014, odată cu descoperirea respectivului act. “We are born weak, we need strength; helpless, we need aid; foolish, we need reason. All that we lack at birth, all that we need when we come to man’s estate, is the gift of education.” Rousseau, Jean-Jacques, Emile 1762

“Learn and develop your mind, do anything is in your power to conquest your financial independence! Do not depend on anybody!” my Grandmother’s advice

In any family secret tells could exist well hidden. A happy hazard may be enough and the histories are dragged into straight light. Unsaid stories, guessed through attitudes and morbidity, are modeling the future generation. Physical aggression is producing a life trauma, both on victims and their children, trauma behind which significant decisions are taken. I’ve decided to use for the exhibition an official paper. The up a down of the text is producing a visual and emotional explosion in the mind of a reader. The event which the print refers to was revealed in March 2014, when I discovered the paper.

1954 ultrachrome print 50 x 70 cm 2014 41

MOMENTUM

MIHAI ZGONDOIU

Portretul unei femei din mediul rural decupat dintr-un tablou de familie poate face referință la violența domestică. Surâsul blând-enigmatic te face să crezi că ea ar putea ascunde o taină sau premoniția unui viitor încărcat de violență. Suprapunerea unui cuțit ornamental de lemn (un fel de coup-papier) deasupra portretului femeii potrivește perfect ovalul mânerului său în jurul ochiului. Aluzia la ochiul învinețit e clară, așa cum lama acoperită cu tifon potențează o triplă ambiguitate: obiectul domestic banal poate fi o armă a violentei cauzatoare de răni (tifonpansament); lama înfășurată e un semn al disconfortului acoperit, al suferinței ascunse, într-o comunitate care le știe și le află imediat pe toate; ovalul din jurul ochiului drept e un pandant al privirii enigmatice precum în zicala “un ochi plânge, un ochi râde”. The portrait of a rural woman cut out from a family picture can refer to domestic violence. The gentle, enigmatic smile makes you think that she may be hiding a secret or a premonition of a future loaded with violence. Overlapping an ornamental wooden knife (a kind of couppapier) over the woman’s portrait fits perfectly the oval handle around her eye. The allusion to the black eye is clear, as the blade covered with gauze enhances a triple ambiguity: the banal domestic object may be a weapon of violence causing injuries (gauze-dressing); the wrapped blade is a sign of covered discomfort, of indoor suffering in a community that knows and finds out everything; the oval around her right eye is a counterpart of the enigmatic gaze as in the saying “an eye crying, while the other is laughing.”

Memento fotografie veche cu intervenție, ramă, cuțit și tifon old photography with intervention, frame, knife and gauze 24 x 32 cm 2014 42

MOMENTUM Aiurart - Contemporary Art Space 14.03 - 30.04 2013

Artists: Carmen Acsinte, Matei Bejenaru, Simona Dobrescu Mario Ionescu, Dan Pierșinaru, Renée Renard Valeriu Șchiau, Marilena Preda Sânc, Patricia Teodorescu Curator: Olivia Nițiș

MOMENTUM

Momentum project brings together the work of nine contemporary Romanian artists around a topic that has a significant history with classicized consequences in the public consciousness: March 8th, International Women’s Day and the general association of the month of March with femininity and all its conformist baggage. Artists observe and deconstruct social realities, relate to issues based on personal experiences to build a different vision of how society should relate not only to the 8th of March, but especially to a half of human population bearing on her shoulders political, economic and cultural prejudices and despite the dramatic changes in women’s lives for some decades now within developed societies, the transition to “something else” turns out to be a slow process, with syncopes and contrasts. Carmen Acsinte cuts out a contemporary “genre scene” recreating a room in the private space where a couple consumes a reality influenced by social norms, Dan Pierșinaru remembers through an installation a memory from childhood related to the significance of March 8th and social pressure, while Renée Renard relies on the experience of selftherapy by processing her own video hysterectomy. The situation of women who are forced to work in another country to earn a living is the subject of photographic documentation signed by Matei Bejenaru, social realities and their multiple facets being also addressed by Marilena Preda Sânc in her video about the normative roles women, by Patricia Teodorescu who video-documented interviews with various human categories in order to capture attitudes about gender roles in contemporary Romanian society, by Simona Dobrescu with a memorable photo that focuses on the artificiality of women in the corporate area, by Mario Ionescu in a series of identity photographs and by Valeriu Șchiau in an objectual story about reproductive rights. The conceptual dimension is assumed by Paricia Teodorescu whose video installation traces through a symbol the process of transition and the fragility of memory in parallel with human violence in a kind of cause and effect relationship. Momentum is a project that reflects social reality and emotional intimacy, calling for a critical gesture at the same time and the invitation to identify changing solutions by understanding our altered consciousness and long-term consequences determined by socio-cultural limitations.

Olivia Niţiş You Are Still Breathing / photography / 60x40cm / 2013

Valeriu Șchiau The invisible child / object / 2013

Patricia Teodorescu Roses and beens / double channel video / 2013

Renée Renard Like a poppy petal / video, 1’53’’ / 2013

Carmen Acsinte Couple / installation / 2013

Simona Dobrescu Decorative para-site / photography / 100 x 70 cm / 2013

Mario Ionescu Stills / photography / 60 x 40 cm each / 2013

MOMENTUM

Marilena Preda Sânc The Fist / video, 1’12” / 2012

Matei Bejenaru Strawberry Fields Forever Performance foto documentation / 30 x 45 cm each / 2002

Dan PierĹ&#x;inaru For the Dearest of the Dearestâ&#x20AC;Ś installation, photography black and white, soaps / 9 x 15 cm / 2013

Editor Experimental Project

MOMENTUM

www.experimentalproject.ro

Texte de/Texts by Olivia Nițiș, Oana Băluță Credite foto/Photo credits Dan Pierșinaru Studio Alex Radu, Aiurart Ciprian Ciuclea Design Ciprian Ciuclea Parteneri/Partners Aiurart Contemporary Art Space www.aiurart.ro

Vellant www.vellant.ro

MOMENTUM

2014