Mag_Semnele Timpului 45

SEMNELE

timpului

REVISTĂ DE ANALIZĂ ȘI OPINIE CREȘTINĂ MARTIE 2010 | 44,5 5 LEI

Flac`ra violet` − „o preten]ie bizar`“?

Ascun[i sub cerul liber O c`l`torie dinspre centrul p`mântului

Res`direa Lumii

SUMAR 1 Sfâr[itul uniunii monetare europene?

Editorial

ACTUALITATE

2 6 Avatar 2 − res`direa lumii Conexiuni

PAGINI REALIZATE DE ALEXA PLE{CAN

religie

„S` construim o moral` care s` con]in` suficient` religie pentru ca ac]iunile noastre s` aib` sens, dar nu prea mult`.“ (Jean-Claude Barreau) NOREL IACOB

14

economic

O radiografie a generozit`]ii

Ce determin` ]`ri precum Suedia, Norvegia, Danemarca sau Olanda s` ofere peste 0,8% din venitul na]ional brut ]`rilor în curs de dezvoltare?

CRISTINA MODORAN {I M~D~LINA TOADER

20 politic

Flac`ra violet`, „o preten]ie bizar`“?

Aspectul important este dac` aceast` chestiune va fi memorat`, pur [i simplu, ca „o preten]ie bizar`“ (Associated Press) sau dac` a fost „sc`pat`“ în mass-media o chestiune real`.

CHRISTIAN S~LCIANU

PERSPECTIVE

26 biblie

O c`l`torie dinspre centrul P`mântului

Augustin credea c` fiin]ele umane pot s` r`mân` vii în mijlocul „focului Iadului“, arzând f`r` s` se consume [i sim]ind durerea f`r` s` moar`.

FLORIN BIC~

32

cultur`

38

educa]ie

P`cat de cuvinte

Doi politicieni, o înjur`tur`, un blog de jurnalist [i scandalul e gata. Se ambaleaz` în fals` indignare [i se ofer` publicului spre dumicat.

ALINA KARTMAN

Sindromul deficien]ei de integritate

Asemenea înc`lzirii globale, pandemiei A(H1N1) [i recesiunii economice mondiale, criza moral` pune în pericol, la modul cel mai serios, stabilitatea vie]ii publice [i private.

ION BUCIUMAN

44 social

Ascun[i sub cerul liber

Unii cred c` în]eleg problemele oamenilor str`zii [i le dau bani. Al]ii cred c` au în]eles problema lor [i de aceea nu le dau bani. Ambele categorii demonstreaz` astfel o în]elegere precar` a fenomenului.

ECATERINA DIDI}EL

IMPRESSUM Director

TeodorHu]anu

Redactor−[ef NorelIacob

Colegiul de redac]ie

IonBuciuman, Ecaterina Didi]el, ElenaDobrescu, AlinaKartman, Florin L`iu, CristinaModoran, MariusNecula, Christian S`lcianu, M`d`lina Toader

Secretar de redac]ie FlorinBic`

Corectur`

Delia Gherman

Grafic` [i tehnoredactare C`t`linCiolca

Asistent produc]ie BogdanChirv`su]`

Volumul 21, nr. 144 Serie nou` ISSN 1453-7060 03/2010

Adresa redac]iei

Editura Via]` [i S`n`tate, Str.Labirint 116, Sector3, Bucure[ti, Telefon: +402 (1) 323 4895, Fax: + 402 (1) 323 0040

6(01(/(

WLPSXOXL L S O

REVISTĂ DE ANALIZĂ ȘI OPINIE CREȘTINĂ MARTIE 2010 | 4,5 4 LEI

)ODFCUD YLROHWC ³R SUHWHQ@LH EL]DUC¦" $VFXQ>L VXE FHUXO OLEHU 2 FCOCWRULH GLQVSUH FHQWUXO SCPkQWXOXL

Pcq^bgpc_ Jskgg

Revista R i t apare \n \ li limba b englez` din 1840. În limba român` a ap`rut \ntre 1908 [i 1942. Seria nou` a fost \nceput` \n 1990.

Textele biblice sunt redate din edi]ia NTR a Bibliei în limba român`

EDITORIAL

Sfâr[itul

uniunii monetare europene?

A

vând în vedere eterogenitatea zonei euro, precum și divergenţa intereselor agenţilor economici, vor exista întotdeauna voci care să conteste oportunitatea monedei unice. Exportatorii și ţările cu o creștere economică mai redusă vor o monedă slabă, importatorii și ţările aflate în expansiune vor o monedă puternică.

Situaţia economică a Greciei le-a oferit criticilor ocazia să reitereze dezbaterea cu privire la rolul și viitorul uniunii monetare europene. Martin Feldstein, profesor de economie la Harvard, a lansat ideea că Grecia ar trebui să părăsească pentru o vreme zona euro, pentru a-și restabili competitivitatea prin devalorizarea monedei naţionale. Alţi doi renumiţi profesori, Baldwin și Wyplosz, au indicat prompt impracticabilitatea ideii. Repunerea în circulaţie a drahmei grecești cere luni de zile, iar anunţul devalorizării va duce practic la diminuarea efectelor ei pozitive. În plus, în condiţiile în care Portugalia, Irlanda, Italia și Spania se află de asemenea într-o situaţie dificilă, o „vacanţă“ din zona euro dată Greciei ar crea un precedent periculos.

Nici soluţia garanţiilor financiare sau a împrumuturilor din partea statelor mai puternice nu e fezabilă. În primul rând, tratatele UE interzic acest lucru (tocmai pentru a susţine disciplina fiscală în cadrul uniunii monetare). În al doilea, rând, ce stat ar fi dispus să Dac` anul trecut au fost marile plătească derapajele Greciei, cu atât mai institu]ii financiare, anul acesta pare a mult cu cât circumstanţele în cazul acesfi rândul statelor s` ajung` în pragul tei ţări sunt agravante? Aderarea Greciei la moneda unică europeană a fost mai falimentului. Presiunea exercitat` de degrabă o decizie politică. Starea finandeficitele fiscale acumulate se resimte ţelor publice din Grecia a fost cosmetidin ce în ce mai acut. zată pentru a satisface cerinţele formale, iar după aderare nu au fost făcute eforturile necesare pentru eliminarea problemelor existente. Dimpotrivă, sub stimulul anilor de creștere economică mondială și datorită scăderii ratelor dobânzilor, datorate credibilităţii crescute a noii monede, s-a produs o creștere generală a salariilor și a preţurilor. Consecinţa a fost reducerea competitivităţii economiei grecești faţă de economiile altor ţări din zona euro. În aceeași perioadă însă, Germania alegea drumul cel greu – o politică salarială foarte restrictivă, asociată unor reforme structurale importante, dureroase pentru o parte a populaţiei.

Nu e de mirare deci că germanii nu vor să plătească derapajele și excesele altei ţări.

Cel mai probabil, Grecia va fi nevoită să apeleze la FMI. Ţările membre ale zonei euro vor contribui și ele financiar la pachetul de salvare a Greciei. Acest pachet va fi însă bine garnisit cu reforme – nu există o soluţie ușoară de ieșire din criză. Vor fi măsuri dure de reducere a cheltuielilor publice și reforme structurale pentru creșterea competitivităţii. Aceasta va însemna, din păcate, creșterea șomajului, scăderea veniturilor și punerea la încercare a răbdării populaţiei... Cât despre șansele uniunii monetare să reziste, sunt mari, pentru că nu există o alternativă practică. Costurile abandonării euro sunt mult prea mari pentru a fi asumate.

Doar o acţiune imprevizibilă, inoportună și improbabilă ar putea face ca lucrurile să o ia în altă direcţie.

2 | Actualitate

Scutul anti− SO CIA L

Știri de pe web NOI FOTOGRAFII AERIENE DE DUPĂ ATACURILE DE LA WTC O nouă serie de fotografii dramatice de la locul prăbușirii turnurilor World Trade Center a fost făcută publică de ABC News.

Televiziunea a intrat în posesia materialelor la un an după ce a depus o cerere în baza Actului pentru Libertatea Informaţiei către National Institute of Standards and Technology din SUA, organizaţia care a investigat prăbușirea turnurilor gemene.

Fotografiile, care nu au mai fost văzute până acum, au fost realizate de către Greg Semendinger.

PANDORA ESTE FANTEZIE... ȘI REALITATE! „Noi am privit filmul dumneavoastră – acum priviţi-l și dumneavoastră pe-al nostru.“ Așa sună un fragment dintr-o reclamă publicată de revista Variety, prin care organizaţia internaţională Survival i-a cerut regizorului filmului Avatar, James Cameron, să ajute un trib indian. După cum anunţă pe propriul site, organizaţia Survival îl roagă pe Cameron să ajute tribul Dogria Kondh din Orissa, India.

A DISPĂRUT UNA DINTRE POPULAŢIILE LUMII Tribul Bo, care, până anul acesta, era cea mai veche populaţie existentă încă în lume, și-a pierdut, la începutul lunii, ultimul membru.

Pe 4 februarie, organizaţia Survival International anunţa că Boa Sr, ultimul urmaș al tribului din insulele Andaman - Oceanul Indian, s-a stins din viaţă la vârsta de 85 de ani. Odată cu ea a dispărut și limba bo, una dintre cele mai vechi limbi vorbite pe Glob. Timp de trei sau patru decenii, Boa Sr a fost singurul vorbitor al limbii bo.

Puteţi citi mai multe știri pe site-ul nostru www.semneletimpului.ro

Semnele timpului | martie 2010

Prezicerile „apocaliptice“ despre un iminent sfâr[it al civiliza]iei umane ca urmare a cataclismelor naturale îi determin` pe mul]i americani s` ia lec]ii de supravie]uire.

P

e fondul sentimentului de insecuritate creat de atentatele din 11 septembrie 2001, de criza economică din ultimul an sau de cataclismele naturale tot mai frecvente, alimentat probabil și de producţiile hollywoodiene ale ultimului deceniu, tot mai mulţi americani se hotărăsc să ia măsuri de protecţie necesare supravieţuirii unui cataclism de dimensiuni globale, remarca The Guardian, în 14 februarie a.c. „Dacă ultimii zece ani au avut o trăsătură definitorie, atunci aceasta a fost că le-a permis oamenilor să dea o expresie deplină tânjirii lor după haos, una dintre cele mai întunecate dorinţe ale inconștientului. A fost deceniul în care apetitul lumii pentru distrugere a fost de nesăturat.“ (Toby Young, jurnalist) Mișcarea Preppers îi reunește pe cei care cred că e mai bine să fie pregătiţi pentru a face faţă unui dezastru de proporţii. Cărţi, magazine online, emisiuni radio, bloguri și cursuri vin în întâmpinarea celor care vor să supravieţu-

iască unei eventuale apocalipse. Site-ul Pioneer Living, unul dintre cele mai accesate forumuri din acest domeniu, îi învaţă pe cei interesaţi cum să economisească alimente sau cum se poate trăi asemenea pionierilor americani. Metode de a supravieţui izolat de civilizaţie, instrucţiuni privind procurarea și pregătirea hranei în sălbăticie sau „fabricarea“ unor medicamente din anumite plante – iată câteva dintre

Actualitate | 3

−apocalips` preocupările celor care aderă la astfel de mișcări. Membrii Mișcării Preppers sunt motivaţi și de ultimele producţii ale Hollywoodului care prezintă scenarii apocaliptice înspăimântătoare. Filme precum 2012, The Book of Eli (Cartea lui Eli), The Road (Drumul) și Legion (Legiunea) promovează ideea că lumea se apropie de un sfârșit care nu depinde de vreo divinitate și că vor supravieţui cei mai puternici.

Este cunoscut cazul belgianului Patrick Geryl, care, în urmă cu câţiva ani, a renunţat la locul de muncă și s-a retras din viaţa socială activă, în așteptarea sfârșitului lumii.

Geryl a fondat o grupare de supravieţuitori împreună cu care a început să pregătească lucrurile necesare supravieţuirii: seminţe de legume, măști de protecţie împotriva prafului sau gazelor etc. Conform siteului abcnews1, astfel de grupări de supravieţuitori există pe toate meridianele. Dennis McClung, proprietarul unui magazin care vinde unelte, obiecte și produse necesare pentru a supravieţui într-o lume devastată de catastrofe naturale, declara că a primit comenzi din India, Olanda și Statele Unite.

Presa a constatat că goana după extincţie a 1. Christine Browuer, „Will the World End in 2012?“, http://abcnews.go.com, 3 iulie 2008

Occidentului a crescut permanent. Academicianul rus Igor Panarin prezicea2, în 2008, distrugerea Statelor Unite ale Americii în anul 2010.

Prăbușirea economică ar urma să atragă după sine un lung șir de colapsuri care, într-un final, vor însemna distrugerea naţiunii americane. Fost analist al KGB, Panarin aprecia la momentul respectiv că șansele ca predicţiile lui să se împlinească sunt de 45-55%. Cele mai recente predicţii escatologice se leagă de calendarul vechii civilizaţii maya, conform cărora sfârșitul lumii va avea loc în decembrie 20123. O contribuţie importantă la creșterea apetitului pentru speculaţii escatologice o are avalanșa noilor tehnologii.

Internetul a constituit un real avantaj pentru comunicare în ultima decadă, însă a fost, de asemenea, evaluat cu scepticism de unele voci. Titluri panicarde de genul: „Cum crește Facebook-ul riscul de cancer“, „Cum pot dăuna computerele viitorului copiilor dumneavoastră... distrugândule creierul“ sau articole despre cum caută pedofilii victime pe internet se regăsesc destul de frecvent în paginile ziarelor.

2. Andrew Osborn, „As if Things Weren’t Bad Enough, Russian Professor Predicts End of U.S.“, http://online.wsj. com, 29 decembrie 2008 3. Mai multe informaţii pe acest subiect găsiți în articolul „Predicţiile unei civilizaţii dispărute“ din Semnele timpului, ianuarie 2010.

Comentarii de pe web SFÂRŞITUL LUMII, VARIANTA REDUCŢIONISTĂ Simptom al scenaritei, „teoria conspiraţiei“ a ajuns ceea ce se dorea de la bun început, o sintagmă peiorativă. d e Chris tian S `lcian u Cea mai mediatizată versiune a sfârşitului lumii a fost, în ultima vreme, chestiunea vaccinului antigripal. S-a văzut în ea instrumentul de decimare a populaţiei. Gripa porcină, soră bună cu gripa aviară, verişoară de-a doua cu boala vacii nebune, nu a vrut să devină pandemie, aşa cum avertizau la sigur meseriaşii în intoxicare. Motiv pentru care scenariul s-a închis.

A VĂZUT OBAMA FAŢA LUI DUMNEZEU? (despre discursul ţinut de Barack Obama, la Micul Dejun cu Rugăciune din Washington, D.C.) d e Norel Iac ob Mai puţin de 15 minute, înainte de toate, pastorale și motivatoare. Pentru cinici, rămâne desigur întrebarea (legitimă) legată de autenticitatea personajului. Pe mine însă, de data aceasta, nu mă interesează să discut omul, ci mesajul, pentru că în mesaj este prezentă o tipologie.

Miezul discursului a fost cel utilizat de Obama și anul trecut.

R EVOLUŢII ÎN OGLINDĂ Eram prea copil la data aceea, ca să-mi amintesc detalii semnificative din timpul Revoluţiei din ’89. d e Alina Kartman S-au împlinit 31 de ani de la Revoluţia din Iran, în urma căreia a fost înlăturat regimul monarhic şi a fost proclamată republica islamică. Ce au făcut iranienii cu libertatea lor? Unii spun că au ajuns în Rai (vezi declaraţiile preşedintelui iranian Ahmadinejad).

Alţii spun că li s-a promis Raiul, dar au primit Iadul (vezi afirmaţiile jurnalistului Akhbar Ganji, fost susţinător al revoluţiei islamice, declarat apoi dizident politic).

Puteţi citi mai multe comentarii pe site-ul nostru www.semneletimpului.ro/blog

Conexiuni

4 | Actualitate |

SOC IAL

„Depresia ([i sinuci− derea, care o urmeaz` de multe ori) este du[manul invizibil al Uniunii Eu− ropene, deoarece face mai multe victime decât ac− cidentele rutiere“, afirma Evangelia Tzampazi, membr` a Parlamentului European, la începutul lunii februarie a.c.

Depresia – inamicul invizibil al UE E

vangelia Tzampazi, reprezentantă a Greciei în Parlamentul European, a întocmit recent un raport privind sănătatea mentală a populaţiei europene. Concluzia este că 90% dintre cazurile de sinucidere din UE sunt efecte ale tulburărilor psihice, anual înregistrându-se circa 59.000 de sinucideri în ţările Uniunii.

Soluţiile oferite s-ar putea concretiza prin implementarea de către Uniunea Europeană a unor programe special create pentru cei afectaţi.

Un studiu publicat în februarie 2010 și realizat de psihologii de la Universitatea din Leeds a relevat interdependenţa dintre depresie și utilizarea internetului. „Utilizarea excesivă a internetului este asociată cu depresia, dar nu știm care este prima –

Semnele timpului | martie 2010

depresia duce către internet sau internetul favorizează depresia. Este clar că pentru un număr mic de persoane, utilizarea excesivă a internetului poate fi un semnal pentru tendinţe depresive“, declara pentru publicaţia Psychopathology, conducătorul cercetărilor, dr. Catriona Morrison.

Totodată, autoarea sublinia că „acest studiu întărește ideea din spatele speculaţiilor publice conform căreia utilizarea excesivă a website-urilor care înlocuiesc interacţiunile sociale normale conduce la apariţia unor tulburări psihologice, cum ar fi depresia sau adicţia.“ Și în România cifrele oferă motive de îngrijorare. Agerpres cita, la începutul lunii februarie a.c., un raport bazat pe statisticile Spitalului „Alexandru Obregia“, din care reieșea

o creștere a numărului de cazuri de depresie, de la 31% la 40% din totalul internărilor, în perioada 2001-2008.

Principala cauză a acestei creșteri este lipsa unui sistem adecvat de asistare și îngrijire a pacienţilor. Conform ziarului Gândul 1, unul din zece elevi români merge la psiholog.

Numai în ultimul an, aproape 25.000 de școlari bucureșteni, reprezentând 12% din numărul total al elevilor Capitalei, au apelat la psihologul școlar.

Problemele invocate cel mai adesea ca factori determinanţi ai depresiei sunt legate de dificultăţile alegerii unui drum în viaţă, mai ales la elevii claselor a VIII-a, care nu se simt în stare să decidă ce specializare să urmeze.

1. Gândul, ediţia din 15 februarie a.c.

S OCIAL

| Actualitate | 5

Rolul Bisericii în combaterea s`r`ciei În timp ce UE a intrat în „anul european pentru combaterea s`r`ciei [i a excluziunii sociale“, Bisericile din Africa [i din Europa caut` noi metode eficiente de a interveni vizibil în via]a oamenilor s`raci.

B

isericile din Danemarca au fost printre primele care au luat iniţiativa de a sprijini proiectul UE. Însă, „acesta nu este doar un trend specific danezilor, ci o realitate experimentată și în alte părţi ale Europei“1. Bisericile Metodistă, Baptistă și Reformistă din Marea Britanie au demarat, din 30 ianuarie a.c., un proiect care vizează combaterea sărăciei și ajutorarea persoanelor fără adăpost. „Problema sărăciei nu constă doar în faptul că unii oameni au prea puţin, ci și în acela că unii au prea mult“2, declara într-un interviu consilierul juridic al Bisericii Metodiste din Marea Britanie. Demarat sub mottoul: Este suficient pentru toată lumea (Enough for All), programul presupune încurajarea oamenilor de a le dărui săracilor mâncare și accesorii utile, organizarea de evenimente locale în care să se vorbească despre problema sărăciei și provocarea educatorilor și profesorilor de a le vorbi copiilor despre cauzele și soluţiile acestei realităţi. La rândul lor, bisericile locale și 1. „Churches against poverty“, www. kirkermodfattigdom.dk 2. www.methodist.org.uk

organizaţiile care luptă împotriva sărăciei sunt încurajate să-și unească eforturile pentru o acţiune mai eficientă în acest sens. De asemenea, s-a lansat calendarul Enough for All, în care fiecare filă aduce în atenţie un aspect legat de fenomenul sărăciei.

Un studiu dat publicităţii la începutul lunii februarie a.c. a relevat modalităţile în care Bisericile din Angola încearcă să combată sărăcia din această ţară. Contribuţia cea mai importantă din partea Bisericilor este cea din sistemul educaţional. De asemenea, există proiecte de înfiinţare de spitale, precum și programe de sănătate și nutriţie foarte necesare populaţiei angoleze, devastate de flagelul sărăciei.

Studiul citat, realizat de Chr. Michelsen Institute în colaborare cu Centrul de Studii și Cercetări Știinţifice (CEIC) și cu Universitatea Catolică din Angola (UCAN), arăta că multitudinea factorilor care declanșează și susţin sărăcia din Angola pot fi combătuţi prin trei categorii de acţiuni: (1) sprijin în caz de urgenţă (acordat în timp de război sau în cazul unor calamităţi naturale), (2) activităţi pentru dezvoltarea serviciilor sociale și educaţionale de

bază și (3) acţiuni politice cu scopul respectării drepturilor civile și al asigurării transparenţei politice, dar și în vederea consolidării responsabilităţii sociale.

Președintele Ugandei, Yoweri Museveni, a cerut, la începutul lunii trecute, sprijinul Bisericilor locale

pentru combaterea sărăciei.

El a subliniat îndeosebi rolul tinerilor în societate, sugerându-le instituţiilor religioase să se axeze pe problemele de nutriţie și de suport moral ale generaţiilor tinere.

Conform unui raport din 2009, citat de publicaţia Global Issues, aproape jumătate din populaţia globului trăiește cu mai puţin de 2,5 dolari pe zi, iar 25.000 de copii mor zilnic din cauza condiţiilor precare de viaţă.

Conexiuni

res`direa lumii Semnele timpului | martie 2010

RELIGIE

„S` construim o moral` care s` con]in` suficient` religie pentru ca ac]iunile noastre s` aib` sens, dar nu prea mult`.

Prea mult` religie aduce dup` sine rec`derea în lumea obscur` a vremurilor preistorice [i sfâr[itul ma[in`riei moderne.“ (Jean−Claude Barreau) de Norel Iacob

| Actualitate | 7

A

firmaţia lui Jean-Claude Barreau devine și mai interesantă în contextul în care Callum G. Brown anunţa, în 2001, moartea „Britaniei creștine“. În cartea cu același titlu, republicată în 2009 cu adăugiri, Brown nu face afirmaţii metaforice.

Când vorbește despre moartea creștinismului britanic, nu se referă doar la declin, ci anunţă argumentat dispariţia „esenţei naţionale religioase“. Tonul său nu este pătimaș, nici anticreștin, nici măcar rece sau indiferent1 și, conform finalului cărţii, analiza sa nu intenţionează să sugereze că restul lumii va urma exemplul britanic.

Dar, dacă teza lui Brown este adevărată, atunci „Marea Britanie arată lumii cum religia, așa cum o știm noi, poate să moară.“

Criza global` a cre[tinismului În Europa occidentală mai ales, dar şi în multe părţi ale Statelor Unite, religia creştină, atât catolicismul, cât şi protestantismul, experimentează un regres în ceea ce priveşte numărul de membri din registre şi participarea la slujbele religioase. Mai puţini oameni se căsătoresc în faţa altarului şi mai mulţi neglijează botezul copiilor. Prezenţa noilor generaţii la şcoala duminicală sau la cursurile de catehizare se reduce. Unele Biserici resimt lipsa personalului clerical, pentru că tot mai puţini tineri aleg să devină preoţi sau pastori.

Declinul este în cea mai mare parte recunoscut, dar explicaţiile sunt variate. La poli se află cei care cred că religia creştină trece printr-o perioadă dificilă, ce va fi însă urmată de o mare înviorare, şi cei care afirmă moartea inechivocă a creştinismului. Sunt şi teorii care fac distincţie între Biserici şi susţin că doar protestantismul liberal este pe moarte. Istoricul Thomas Reeves2 consideră că singura speranţă a protestantismului liberal este recuperarea doctrinei şi a credinţei biblice. Însă Wade Clark Roof şi William McKinney3,

1. Brown declară în introducerea cărţii că „nu este nicio plăcere în a proclama moartea Britaniei creștine“, Callum G. Brown, The Death of Christian Britain, NY, Routledge, p. 2 2. Thomas Reeves, The Empty Church: The Suicide of Liberal Christianity, Michigan, Free Press, 1996.

3. Wade Clark Roof și William McKinney, American Mainline Religion, Rutgers, 1988.

8 | Actualitate |

4. Diana Butler Bass, The Practicing Congregation: Imagining a New Old Church, Alban Institute, 2004 și colecția editată de Butler Bass și Joseph Stewart-Sicking, From Nomads to Pilgrims: Stories from Practicing Congregations, Alban Institute, 2005.

5. Scott Thumma, Dave Travis, Rick Warren, Beyond Megachurch Myths: What We Can Learn from America’s Largest Churches, John Wiley and Sons, 2007 6. Aceasta este o viziune conservatoare cu privire la transformarea creștinismului.

Există și versiuni liberale. Una dintre ele vede viitorul creștinismului într-o formă de cultură creștină subzistentă, fără instituţii.

R ELIGIE

doi sociologi ai religiei, prevăd continuarea declinului creştinismului libe-ral, chiar şi în condiţiile în care acesta îşi va redefini teologia. Ca răspuns dat criticilor liberalismului, cercetătorul Diana Butler Bass4 argumentează pe baza propriului studiu, că protestantismul moderat sau uşor liberal nu se mai află în declin, ci în post-declin, în prezent atrăgând din nou membri şi funcţionând sănătos.

Biserica reinventat` – o solu]ie?

Lumea creştină occidentală cunoaşte un nou fenomen: megabisericile5. Mediatizată deja ca un mare succes, The Community Church Movement pare răspunsul creştin potrivit într-o lume postmodernă, sugerând că religia creştină nu va dispărea, ci doar se va transforma6. Scott Thumma crede că „aceste forme au un potenţial extraordinar de a-i remodela pe membrii lor şi chipul religiei în Statele Unite. Dacă vor reuşi asta, şi probabil că vor reuşi..., vor remodela lumea“7. Megabisericile sunt biserici cu mii sau zeci de mii de membri, consolidate în zone suburbane.

Profilul este nonconfesional, de orientare conservatoare, dar cu o viziune identitară distinctă (vezi caseta) şi având ceva de oferit tuturor.

Un exemplu cunoscut este Willow Creek Community Church. Pastorul Bill Hybels a mers din uşă în uşă şi le-a cerut oamenilor să-i spună ce nu le place şi ce

şi-ar dori de la biserică. Din rezultatele obţinute, el a imaginat un tip de servicii de închinare user-friendly, orientate spre aspectele practice ale vieţii, fără apeluri pentru colecte, jargoane religioase sau mesaje care să trezească sentimente de vinovăţie. Thumma crede că astfel 7. Scott Thumma, „liturghia devine relaxată, dar mesajul „Exploring the rămâne unul solid conservator“. Totuşi, Megachurch Phenomena: Their concluziile unui sondaj autoevaluator characteristics and realizat în 2004 la Willow Creek arăta că cultural context“, Hartford Institute „biserica nu este chiar atât de eficientă for Religion Reprecum am crezut...“ (Bill Hybels). search, http://hirr. hartsem.edu Sondajul a arătat că aproape 25% dintre m membrii de la Willow C Creek se împotmoliseră Tipuri de invitaţii folosite de megabiserici îîn creşterea lor spirituală (textele reprezintă idei de invitaţii la biserică, oferite de revista Outreach) ssau erau nesatisfăcuţi ■ „Îţi amintești de biserica la care erai târât în copilărie? Acum e altfel... Biserica dde biserică. Mulţi luau este diferită – jeanși, muzică live, dialog real pentru oameni reali.“ îîn considerare varianta ■ „Un nou tip de biserică! Dacă scaunele tari, predicile plictisitoare, imnurile vechi ddespărţirii de congregaţie. ţi-au scăzut interesul pentru biserică, atunci ești așteptat la noi. Vei găsi muzică C Criticii megabisericilor electronică, dramatizări pasionante, predici puternice și programe high-voltage ss-au folosit de mărturisipentru toată lumea. Un nou tip de biserică – șocant, nu?“ rrea celor de la Willow ■ „Nu te vei simţi ca un condamnat la închisoare, în biserica noastră. La noi s-a renunţat la imaginea tradiţională a bisericii, dar nu la Dumnezeu. Suntem o biserică C Creek, dar există şi voci pentru cei care au renunţat la imaginea tradiţională a bisericii, dar nu la Dumnezeu. ccare consideră că studiul nnu e relevant.

Semnele timpului | martie 2010

RELIGIE

Willow Creek Community Church

Ce factori explic` secularizarea?

| Actualitate | 9

fantastică a importanţei religiei, din cauza lipsei propagării autentice din om în om, din mamă în fiu, a „discursurilor“ creştine. Indivizii, prin alegerea lor, sunt cei care au trimis creştinismul la periferia vieţii sociale.

Meritul tezei lui Brown e acela că personalizează fenomenul. Secularizarea, văzută până acum ca un proces de lungă durată care i-a afectat pe oameni treptat şi a dus, într-un mod impersonal, la devalorizarea religiei, capătă în cuvintele lui Brown accente personale şi credibile.

Explicaţia cea mai echilibrată însă ar trebui probabil să ţină cont de ambele aspecte. Pe de o parte, este clar că sinuciderea creştinismului înseamnă incapacitatea lui de a-şi transfera valorile către generaţiile următoare. Liberalismul are o parte semnificativă de vină aici, pentru că prin încercările de elibera creştinismul de „mituri“ a reuşit doar să se îndepărteze de esenţa viziunii şi doctrinei creştine. Dar şi conservatorismul se face vinovat – de rigiditate şi tradiţionalism. Pe de altă parte, este limpede că terenul a fost pregătit pentru această transformare de procesul, de secole, al schimbării la faţă a lumii prin influenţa filosofiei.

Callum Brown consideră că toate încercările de a explica declinul creştinismului sunt negări ale realităţii secularizării. În schimb, el prezintă în cartea sa o teză nouă şi interesantă. Nu vede secularizarea din Marea Britanie ca pe un proces care a durat secole, ci ca pe unul care a apărut Filosofia, care a fost dorit` de multe ori ca un brutal, la începutul auxiliar de pre] al teologiei (ancilla teologiae), anilor ’60. Din punca fost în realitate cea care a dominat [i influen]at tul de vedere al lui Brown, la mijlocul se- teologia, a[a cum se poate vedea din istorie. colului trecut, Marea Britanie s-a aflat în faza ultimei perioade Lungul drum al pietiste. Era vremea în care Billy Graham „emancip`rii“ ideilor aduna 100.000 de participanţi la o Modernismul a fost construit prin singură prezentare de-a sa. La scurtă influenţa Renaşterii, a umanismului vreme, a început dezastrul. Explicaţia lui secular, a ideilor filosofice ale lui DesBrown introduce un element de referinţă cartes, Rousseau şi Kant şi a însemnat, – creştinismul discursiv –, referindu-se în aceeaşi ordine, triumful individualisla circulaţia mesajului, a principiilor şi mului, laicizarea concepţiei despre lume viziunii creştine despre viaţă, care, după şi viaţă, nașterea raţiunii autonome (în 1963, scade dramatic. În numai cinci decenii, Marea Britanie a cunoscut o scădere locul ascultării de Dumnezeu), afirmarea Avatar 2 − res`direa lumii

10 | Actualitate |

8. Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, București, Humanitas, 1999

R ELIGIE

bunătăţii inerente a omului (în locul firii umane păcătoase) şi formularea imperativelor categorice kantiene (morala naturală în locul moralei revelate).

Postmodernismul a fost prevestit de Nietzsche, care a înfierat morala creştină, ridiculizând-o la extrem şi căutând din răsputeri să desfiinţeze „tablele legii“.

Idealul lui Nietzsche, supraomul, era antiteza omului moleşit şi efeminat, marcat de remuşcări şi procese de conştiinţă.

Sigmund Freud a eliberat omul de sub restricţiile moralei „civilizate“ şi a legitimat libertinismul sexual. Pentru el, conştiinţa era un produs care nu a existat de la început în om. Omul trebuie să-şi urmeze instinctele sexuale şi nicio tradiţie religioasă nu trebuie să-l oprească, pentru că periclitează „selecţia vitală“ – era părerea lui Freud.

Semnele timpului | martie 2010

Mai trebuie spus că relativismul moral, rezultant în postmodernism, este văzut de mulţi ca o adevărată realizare.

Brown, care nu aplaudă dezintegrarea creştinismului din Marea Britanie, vede în relativism un câştig de proporţii, în lipsa căruia democraţia, raţiunea şi toleranţa ar fi în pericol. Și Mircea Cărtărescu este convins că nihilismul lumii postmoderne este premisa necesară singurei abordări optimiste a lumii8. În opinia sa, oamenii văd azi în valorile absolute sursa prejudecăţilor, a discriminării şi a totalitarismului, care au apărut în istorie în numele acestor valori. În acest context, postmodernismul promite eliberarea finală, ceea ce Rainer Maria Rilke numea odihna în sabatul postdatoriei, fără nicio obligaţie morală, religioasă sau naturală, cu excepţia obligaţiei de a fi tolerant.

RELIGIE

Pandora, o istorie f`r` sfâr[it („re−fermecarea lumii“) Barreau trage concluziile cu privire la realizările umanităţii de la Renaştere şi până astăzi. Modernismul l-a demis pe Dumnezeu şi a întronat raţiunea; raţiunea a promis o „nouă etică naturală“ şi progresul, dar a adus două războaie mondiale, Holocaustul, inechităţi sociale şi economice. Rezultatul a produs dezamăgire şi recunoaşterea eşecului gândirii moderniste – adică postmodernism. Astfel, ceea ce a început ca o mult aşteptată emancipare a generat treptat plictis, dispreţ, neîncredere, cinism şi pesimism, din faţa cărora omul caută să se refugieze în... supranatural. Secularizarea lumii creştine, susţinută de progresul aparent infailibil al ştiinţei, a avut până la urmă, cel puţin în parte, un efect de bumerang – a dus la o creştere a interesului faţă de supranatural şi la o explozie a neopăgânismului în mijlocul civilizaţiilor creştine.

Cuvintele lui Jean-Claude Barreau, citate la începutul acestui articol şi care păreau o ironie la prima vedere, îşi dezvăluie în acest context mesajul profund. Deşi este împotriva valorilor absolute (a se citi creştinism), pe care le vede ca pe o întoarcere la preistorie, el realizează nevoia unei morale funcţionale, supuse perpetuu reinventării, care să ajute omenirea şi planeta să supravieţuiască.

Barreau propune crearea unor sensuri care să ne dea răspunsuri la întrebări precum: „De ce să trăim?“ şi „De ce să trăim împreună?“, răspunsuri capabile să ne dea vitalitatea de a merge mai departe. Nu degeaba spunea

| Actualitate | 11

nezeu a „Frica de Dum ă frică se o nou dispărut, dar ă, o frică nedefinit o t: on iz or la ă arat op frică generală“ chiva P

Paras

lei

ia mora

Regres

Malraux: „Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc.“ Avatarul lui James Cameron este o bună ilustrare a acestei căutări umane. Filmul prezintă o religie de esenţă orientală, dezvoltată într-un cadru idilic, paradisiac, o religie fără accente absolutiste, nici măcar raţionaliste, ci mai degrabă interesată de simpla convieţuire cu misterul (o temă extrem de postmodernistă). Religia Avatarului nu este coercitivă, ci mai degrabă o iniţiere înspre eliberare, o reconectare armonioasă cu originalul, cu natura. Este un vis cu suficient de multă religie cât să ne dea un sens şi vitalitate, dar cu suficient de puţină religie cât să nu pretindă nimic, să nu creeze conflicte raţionale sau morale. Nu este Dumnezeu, dar este metafizică. Nu este viaţă veşnică, dar este o memorie veşnică, o continuitate dincolo de moarte, neînţeleasă, dar candidă, neprihănită.

Terra, o istorie cu sfâr[it Incapacitatea creştinismului de a-şi transfera valorile către noile generaţii a fost provocată de propria îndoială, care a scos treptat creştinismul din sfera religiei şi l-a cantonat în sfera eticii. Conform lui George Knight, liberalismul protestant „deja pe la 1920 se debarasase de concepte ’primitive’ precum naşterea din fecioară, învierea lui Christos, ispăşirea substitutivă, minunile, a doua venire, creaţionismul şi inspiraţia divină a Bibliei.“ „Exact în acest punct au greşit liberalii anilor 1920. Iisus Christos, Avatar 2 − res`direa lumii

12 | Actualitate |

9. George Knight, The Apocalyptic Vision and the Neutering of Adventism, Review and Herald Pub Assoc, 2008, p. 19, 26-29

R ELIGIE

’Mielul lui Dumnezeu’ (alu-zie la jertfa Lui) şi ’Leul din Iuda’ (aluzie la judecata lui Dumnezeu), este elementul definitoriu al creştinismului. Au sterilizat Mielul şi, odată cu asta, s-au sterilizat pe ei înşişi.“ În acelaşi timp, mulţi creştini care doreau „nu un Tată ceresc, ci un bunic ceresc“, un soi de „bunăvoinţă senilă“, au extirpat concepţia biblică despre păcat şi au rămas „doar cu jumătate de evanghelie...“9.

Creştinismul fără o credinţă vie şi Christos, alături transformatoare în Iisus Christos, ţei e păcatului păc ă atuluii de o convingere a existenţei anet an e ei de et de a fi şi a nevoii omului şi a planetei tittat ate. e. recreaţi, nu mai are identitate. îngr în g oa gr o pă p Postmodernismul, care îngroapă năă şi şi morala morala mo deopotrivă morala creştină suc uccccees. naturală, e departe de a fi un succes. despr pree care car Aduşi într-un vid moral, despre unn lucru luc ucru ru ce ce ni n see unii spun că e cel mai bun peră că, căă, în ciuda ciudaa întâmplă, oamenii descoperă sau pe pe alte al căi, terapiei prin mass-media sau onnşt ştiiiiinţ iin ă. Și nu se pot imagina fără conştiinţă. re impulsuri re i aceasta pentru că omul are o ie oc imorale în natura sa, iar sociesă tatea postmodernă începee să totul recunoască deschis că nu totul (de poate fi explicat de ştiinţăă (de mecare unde şi nevoia de „re-fermecare xt, a lumii“). În acest context, nică creştinismul are ocazia unică ameni am de a le demonstra unor oameni dezamăgiţi de cultura dominantă că oferă o alternativă autentică. Nimeni nu are nevoie de un creştinism ezitant, de o carcasă culturală care înveleşte un miez de legende, ci oamenii au nevoie de un creştinism sigur pe el, care să le dea garanţia adevărului. Au nevoie să vadă trăirea autentică şi dovada vie a veridicităţii cuvintelor lui Iisus: „Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera“ (Ev. după Ioan 8:32).

Două rămân imperativele creştine în această epocă – pe de o parte, cel evanghelic: o viaţă trăită la înălţimea poruncii lui Iisus, „Să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii

Semnele timpului | martie 2010

pe alţii“, iar pe de altă parte, cel apocaliptic: revigorarea mesajului central al Apocalipsei, şi anume că singura soluţie reală şi definitivă pentru rezolvarea problemelor care confruntă lumea noastră este revenirea lui Iisus.

Istoria nu este deschisă. Și mai ales istoria fără morală nu e o premisă pentru inventarea lumii ideale, pentru că, după cum arată teza cărţii lui Jared Diamond, Collapse: How Societies Choose to Fail or

Succeed, egoismul este factorul decisiv în căderea civilizaţiilor de oriunde şi din totdeauna. Cei care speră că „din bube, mucigaiuri şi noroi“ se vor „isca frumuseţi şi preţuri noi“ sunt nevoiţi să creadă într-o veritabilă a doua creaţie – din nihilismul postmodernist să se nască o lume ideală, bazată pe libertatea deplină. Poate că în faţa acestei teze, şi în faţa confesiunii postmoderniste că e nevoie totuşi de o morală, fie ea şi tranzitorie şi deschisă, devine mai evident că Biblia are o poziţie care merită notată: istoria, aşa cum o ştim, va avea sfârşit.

Revenirea Fiului lui Dumnezeu va însemna a doua facere a lumii şi un nou început.

La depunerea banilor, vă rugăm să menţionaţi: „Pentru proiectul Aprinde o lumină“.

1144 | Actualitate |

EC ONOMIC

Ce determin` ]`ri precum Suedia, Norvegia, Danemarca sau Olanda s` ofere peste 0,8% din venitul na]ional brut ]`rilor în curs de dezvoltare, în timp ce ]`ri precum Grecia, Italia, Japonia [i Statele Unite ale Americii nu contribuie cu mai mult de 0,2% din venitul na]ional brut?

genero O radiografie a

de Cristina Modoran [i M`d`lina Toader

O

analiză sumară a contribuţiei pe care ţările industrializate o au la dezvoltarea ţărilor defavorizate dezvăluie o eterogenitate importantă. Ce se ascunde în spatele diferenţelor semnificative dintre ţări, pe care le înregistrează asistenţa oficială pentru dezvoltare (ODA) raportată la venitul naţional brut (VNB)?

Este general acceptat faptul că puterea financiară se află printre principalii factori care determină generozitatea şi filantropia.

O creştere a resurselor financiare, atât la nivel individual, cât şi la nivel agregat, macroeconomic, este o premisă a mobilizării

Semnele timpului | martie 2010

mai mari în vederea sprijinirii ţărilor vecine sau mai sărace. Reciproca este, de asemenea, valabilă. Perioadelor de dificultăţi economice şi de instabilitate financiară le corespund scăderi vizibile ale nivelului donaţiilor. O explicaţie de felul acesta nu este însă suficientă, mai ales ţinând cont că în partea de jos a clasamentului (vezi graficul) se află Statele Unite şi Japonia, marile puteri economice ale lumii.

Factori care influen]eaz` d`rnicia Economic – Disponibilitatea de a oferi ajutor altor state este influenţată de

E CONOMIC

| Actualitate | 15

ozit`]ii Ce ne motiveaz` s` oferim? percepţia oamenilor asupra situaţiei lor economice. Un studiu publicat recent1 de Richard Ball într-o prestigioasă revistă cu profil economic evidenţia, pe baza unei analize econometrice, rolul important pe care îl are percepţia agregată a gradului de stabilitate şi securitate economică în răspunsul respectivei societăţi faţă de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare. Ball a aşezat populaţiile din ţările studiate pe o scară care se întinde între polii „supravieţuire“ şi „exprimarea sinelui“. Indivizii din statele aflate la polul „supravieţuire“ sunt caracterizaţi de o preocupare preponderent pentru aspectele materiale. În schimb, populaţia

din ţările aflate la polul opus, care are asigurate nevoile de bază, caută împlinire în activităţi care nu se axează pe câştig sau profit. Societăţile în care exprimarea sinelui este mai accentuată sunt mai angajate în activism civic şi în luarea deciziilor politice, manifestând o toleranţă mai mare faţă de străini, grupuri etnice sau schimbare culturală. În astfel de societăţi, disponibilitatea de a oferi ajutor ţărilor defavorizate este mai mare, această disponibilitate exprimându-se şi dincolo de nivelul individual, în acţiuni ale guvernelor.

Politic – Un alt factor important care influenţează dimensiunea ajutorului

1. Richard Ball, „Cultural values and public policy: The case of international development aid“, The Quaterly Review of Economics and Finance, nr. 50, februarie 2010.

Cercetarea lui Ball analizează ajutorul financiar oferit ţărilor defavorizate de 22 de ţări donatoare, în perioada 19812007.

ca procent din VNB

1.0

0,98

Ajutorul oficial pentru dezvoltare 2008 0,92

0.8

0,88

0,82 0,80 }inta Na]iunilor Unite 0,7

0,30

Suedia Luxemburg Norvegia Danemarca Olanda Irlanda Belgia Spania Marea Britanie Finlanda Austria Elveția Franța Germania Australia Canada Noua Zeelandă Portugalia Grecia Italia Japonia Statele Unite TOTAL

0,43

0.6

0,58

0,47

0.4 0.2 0.0

Efortul mediu de ]ar` 0,47

0,43

0,43 0,42 0,41

0,39

0,38

0,34

0,27

0,32

0,20 0,20

0,30

Sursa: OECD, 30 martie 2009

2. Dustin Tingley, „Donors and domestic politics: Political influences on foreign aid“, The Quaterly Review of Economics and Finance, nr. 50, februarie 2010

pe care statul îl oferă ţărilor în curs de dezvoltare este sistemul politic existent în ţara donatoare. Dustin Tingley arată într-un studiu recent2 că o ideologie conservatoare la nivel politic este asociată cu donaţii/contribuţii mai scăzute către ţările sărace. Un set de concepţii conservatoare presupune o intervenţie mai mare a statului în economie şi în piaţă sau măsuri protecţioniste. Un guvern conservator preferă mai degrabă să ofere ajutor în funcţie de interesele geopolitice, fiind orientat de beneficiile directe pe care le poate obţine, pe când unul liberal este mai probabil să doneze potrivit principiilor sale egalitariste, conform cărora ajutorul extern este un factor care contribuie la dezvoltare.

Atunci când vorbim despre interesele geopolitice, cele mai stringente sunt cele legate de securitate. Cazuri cum sunt războiul din Kosovo sau foametea din Coreea de Nord din perioada 1998-2001 ilustrează cel mai bine astfel de condiţionări. Întrucât Kosovo se află în apropierea Uniunii Europene, exista riscul ca violenţa armată să se propage şi în alte ţări ale fostei Iugoslavii sau în Balcani. Astfel, ajutoarele oferite de Uniunea Europeană au fost o măsură de prevenire a escaladării conflictului. Un număr foarte mare de refugiaţi ar fi însemnat creşterea riscului de producere a unor dezechilibre economice în ţările care i-ar fi găzduit. În Coreea de Nord, cea mai importantă contribuţie a venit din partea Statelor

Semnele timpului | martie 2010

Unite. Dacă într-adevăr Coreea de Nord deţine arme nucleare, aceasta ar fi putut avea repercusiuni asupra statelor vecine, fie din punct de vedere militar, fie dacă un număr foarte mare de persoane ar fi părăsit ţara, pentru a se refugia.

Cultural – Dărnicia este modelată şi de factorii culturali. Viziunea unui individ cu privire la lucrurile importante în viaţă, cele care merită preţuirea lui, determină într-o măsură importantă maniera şi gradul în care acesta va contribui la schimbarea în bine a traiului celorlalţi.

De asemenea, valorile majorităţii sunt transpuse la o scară globală, prin votul cetăţenilor, în politici guvernamentale.

Richard Ball include în analiza sa un indicator al valorilor culturale ale statelor, referitor la autoritate şi norme, relaţii de familie şi/sau credinţe religioase,

E CONOMIC

| Actualitate | 17

măsurătoarea fiind făcută pe o scară de Cercetarea lui Ball indică faptul că secula „tradiţional“ la „raţional“. În deterlarismul reprezintă un factor care explică minarea poziţionării unei societăţi pe în mod semnificativ generozitatea unor această axă, au fost luate în considerare state faţă de ţările defavorizate. Acest factor rezultatele obţinute în sondajele World rămâne semnificativ chiar şi în prezenţa variValues, în perioada 1981-2007, cu privire abilelor de control pentru factorii economici la importanţa lui Dumnezeu în viziunea şi politici, sugerând că valorile culturale respondenţilor, concepţia despre avort, au un impact direct, dincolo de posibilele respectul pentru autoritate şi educarea implicaţii indirecte. Pare paradoxal şi este cu copiilor în spiritul credinţei şi ascultării. siguranţă un fenomen dificil de explicat.

Societăţile care au obţinut un scor apropiat de valoarea Viziunea unui individ cu privire la lucru− „tradiţional“ sunt cele în care religia şi autoritatea divină rile importante în via]` determin` într−o sunt importante şi familia m`sur` important` maniera [i gradul în este apreciată. S-a observat că oamenii din astfel de sisteme care acesta va contribui la schimbarea în au o pronunţată mândrie bine a traiului celorlal]i. naţională, sunt mai degrabă de acord cu măsurile protecţioniste în Unii autori subliniază că generozitatea comerţ şi nu consideră că problemele faţă de semeni este o valoare fundamende mediu pot fi soluţionate de entităţi tal creştină şi că generozitatea seculară se internaţionale. Ei discută foarte rar despre explică prin faptul că ţările considerate problemele politice şi promovează un con- astăzi secularizate sunt ţări cu o istorie formism social. Cei din ţările poziţionate creştină importantă3. Chiar dacă acest fapt poate explica, în parte, originea spre polul opus, cel „raţional“, sunt mai generozităţii ţărilor seculare, el nu explică puţin legaţi de propriile familii şi de îndeplinirea obligaţiilor consacrate, rezul- paradoxul ajutorului mai mic oferit de ţările „tradiţionaliste“. O altă explicaţie tate din astfel de relaţii. Ei sunt interesaţi ar fi faptul că studiul citat nu se ocupă de de politică, discută cu prietenii despre nivelul individual al implicării donatorilor politică şi au mai degrabă o orientare în eforturi caritabile, ci de hotărârile luate liberală. la nivelul statelor, puterea de influenţă a cetăţenilor în ceea ce priveşte deciziile de utilizare a fondurilor publice putând varia. În sprijinul acestei idei vin şi sondajele de opinie, precum cele efectuate de Gallup4 în perioada 2005-2009 în 145 de ţări.

3. Robert CampSondajele relevă faptul că persoanele care bell Roberts, William Jay participă în mod regulat la viaţa spirituală Wood, W. Jay a comunităţii din care fac parte, indifeWood, Intellecrent de religie, sunt mai înclinate să facă tual virtues: an essay in donaţii, spre deosebire de aparţinătorii regulative pasivi (34% faţă de 26%). Deosebirile epistemology, Oxford Unidintre cele două categorii sunt vizibile şi versity Press, în cazul disponibilităţii pentru voluntariat 2007 în cadrul unor organizaţii nonprofit (26% 4. http://gallup. faţă de 18%) sau pentru a ajuta persoane com O radiografie a generozit`]ii − ce ne motiveaz` s` oferim?

18 | Actualitate |

5. OECD, „Development Cooperation Report“, 2010 6. Ibidem 7. Francie Ostrower, Why the Wealthy Give. The Culture of Elite Philanthropy, Princeton University Press, 1995, p. 48 8. Gorm Rye Olsen et al., „Humanitarian Crises: What Determines the Level of Emergency Assistance?

Media Coverage, Donor Interests and the Aid Business“, Disasters, Blackwell Publishing, 2003, 27 (2)

EC ONOMIC

străine (50% faţă de 41%). Însă volumul global al filantropiei private nu reprezenta, la nivel mondial, în 2008, decât 16% din totalul ajutorului pentru dezvoltare oferit ţărilor defavorizate, 84% provenind din surse guvernamentale, potrivit datelor furnizate de OECD5. Chiar şi în ţări precum Statele Unite ale Americii, unde filantropia privată este un fenomen important, valoarea acesteia este estimată la 0,1% din venitul naţional brut, ceea ce nu modifică substanţial poziţia acestei ţări în topul mondial al donatorilor6.

Probabil că adevărata explicaţie a acestui fenomen trebuie mai degrabă căutată în rigiditatea tradiţionalismului religios, în ceea ce ar putea fi considerată autosuficienţa lumii creştine, care uneori este prea preocupată cu problemele proprii pentru a se interesa de cei care suferă în locuri îndepărtate. Generozitatea seculară se poate exprima prin flexibilitatea şi deschiderea mai mare a acestor societăţi faţă de problemele globale, printre care cele de mediu, de dezvoltare a ţărilor defavorizate.

Ar putea fi vorba, de asemenea, după cum arăta autoarea Francie Ostrower7, şi despre o filantropie a elitelor, a membrilor cu poziţii sociale superioare, care donează pentru a acumula „capital ce include prestigiu personal, bani, timp şi conexiuni“ sociale.

Sprijinul acordat în situa]ii de urgen]` Un caz aparte de ajutor este cel oferit în situaţii extraordinare, cum a fost cutremurul recent din Haiti. În asemenea ocazii, se adaugă şi alţi factori celor deja menţionaţi. Un studiu realizat în anul 20038 a evidenţiat raportul dintre rolul important pe care îl au mijloacele de comunicare în masă şi volumul ajutorului oferit. Autorii comparau mai multe cazuri în care, datorită accesului media în zonele afectate de cataclisme sau războaie, persoanele sinistrate sau afectate au beneficiat de un ajutor diferit din partea comunităţii internaţionale. O astfel de situaţie este

Semnele timpului | martie 2010

Cercetarea lui Ball indic` faptul c` secularismul reprezint` un factor care explic` în mod semnificativ generozitatea unor state fa]` de ]`rile defavorizate.

E CONOMIC

| Actualitate | 19

cea din anii 1999-2000, când India a fost lovită de un ciclon care a curmat peste 10.000 de vieţi omeneşti şi a rănit 12,6 milioane de oameni. După numai câteva luni, Mozambicul avea să se confrunte cu mari inundaţii, care au condus la moartea a 800 de persoane şi la rănirea altor 1,5 milioane. În cazul Indiei, impactul cataclismului a fost mai mare, dar situaţia din Mozambic a avut acoperire în media de cel puţin patru ori mai mare decât cea din India. În consecinţă, fondurile atrase de Mozambic au fost de şapte ori mai mari.

Ajutorul acordat nu depinde însă doar de accesul şi acoperirea media în astfel de circumstanţe, ci şi de reţeaua de organizaţii neguvernamentale prezente în ţara care trece printr-o situaţie de urgenţă. În ciuda difuzării slabe a unor astfel de cazuri în media, prezenţa unor agenţii ale Naţiunilor Unite sau a unor organizaţii neguvernamentale în ţări îndepărtate, în care uneori nu există interese politice, a favorizat dezvoltarea unor strategii de atragere a fondurilor. Ar putea fi amintite în acest sens cazurile Sudan şi Angola, care au primit donaţii considerabile în perioada 1997-2001.

Dincolo de cine pretindem c` suntem, conteaz` ce facem Ca naţiune creştină, probabil că ar trebui să ne punem întrebarea în ce măsură credinţa noastră se transpune în viaţa de zi cu zi, în disponibilitatea de a utiliza resursele noastre pentru a interveni în viaţa altor oameni, cu scopul de a le face existenţa mai uşoară sau chiar de a-i salva de la moarte. Pentru cei loviţi de cataclisme naturale, sinistraţi din cauza unor evenimente majore sau pentru cei cu nevoi de bază care necesită soluţii urgente, nu contează atât de mult din partea cui vine ajutorul – creştini sau seculari. Astfel de situaţii de urgenţă, precum este şi recentul cutremur din Haiti, reprezintă noi ocazii pentru a reflecta la modul în care putem şi vrem să acţionăm.

O radiografie a generozit`]ii − ce ne motiveaz` s` oferim?

20 | Actualitate |

POLITIC

Aspectul important este dac` aceast` chestiune va fi memorat`, pur [i simplu, ca „o preten]ie bizar`“ (Associated Press) sau dac` a fost „sc`pat`“ în mass− media o chestiune real` fa]` de care publicul nu e preg`tit s` reac]ioneze. de Christian S`lcianu

E

ene

des ucia

de L uț

Răd

st inutilă încercarea de a desste ccoperi dacă Mircea Geoană a ppierdut alegerile din pricina uunui atac bioenergetic sau nu. Nu se poate şti cu certitudine nici dacă T Traian Băsescu ori Aliodor Manolea au cceva de-a face cu acuzaţiile.

Ar fi interesan interesant de ştiut însă dacă este vorba de un ssubiect „ridicol“ – cum l-a respins PDL-u PDL-ul; dacă este o temă pentru „naivi şi need needucaţi“ – cum afirma, oarecum jenat, t Io Ion Iliescu – sau este o realitate care trebuie cu cunoscută. În ntrucât ezotericii ezo Întrucât îşi revendică aprins dre dreptul asupra flăcării şi culorii eei, iar Biserica nu vorbeşte oficcial despre acest lucru, evaluarea a fost lăsată pe mâna mass-mediei, a politicienilor şii a interpretărilor particulare aalee Bibl al blie lieei (c ((caa reper în cele metafizice).

Bibliei

Revista p presei Presa din ţa ţară a reflectat toată gama rea ale politicienilor faţă de posibile reacţii

Semnele timpului | martie 2010

P OL ITIC

| Actualitate | 21

„o preten]ie bizar`“? de subiect. Unii au întâmpinat acuzelee din anturajul lui Mircea Geoană prin ol. poziţii care le-au marginalizat în ridicol. Şeful cancelariei prezidenţiale afirma că se depăşesc „limitele credibilului“ şi căă ajungem să trăim într-un „regim al bufoneriei“. Purtătorul de cuvânt al preşedintelui în campania electorală spunea că, dacă ar fi să credem o asemenea idee, ar însemna că trăim ca în Africa medievală sau Burkina Faso, unde sunt la mare căutare „farmecele cu broască ţestoasă“.

Alţii i-au cerut şefului Senatului să demisioneze în urma „declaraţiilor halucinante“, catalogate ca „trăsnăi medievale“, din categoria celor „trei paşi înapoi în faţa pisicii negre“, idei nedemne de politi-cieni de rang înalt.

Presa i-a citat şi pe cei care au identificat la modul cel mai serios un atac bioenergetic de amploare. Desigur, la început s-a spus că e „posibil“ şi, prin urmare, acceptabil. Moderaţii au mărturisit că a existat un „nefiresc“ în timpul confruntării dintre cei doi candidaţi la preşedinţie. Unele voci au ale susţinut că în finalul campaniei electorale Violetul este culoarea care inspiră mintea în cultivarea adevăratei cunoașteri, a căutării pentru ceea ce este tainic, obscur, a adevăratului sens și a perfecţiunii în viaţă. Leonardo da Vinci spunea că puterea meditaţiei poate fi de 10 ori mai mare dacă te afli într-o biserică liniștită, sub o rază căzută prin vitraliul violet.

Richard Wagner a folosit această culoare în ambientul său în timp ce își compunea opera.

Sursa: http://www.trivia-library.com

22 | Actualitate |

POLITIC

a fost „un ceva“ inexplicabil, misterios. În cele din urmă, ţinând cont că astfel de acţiuni se consideră a fi practicate chiar şi în „ţările dezvoltate, în serviciile secrete“, s-a sugerat că subiectul nu ar trebui luat cu totul în râs.

Presa internaţională a scris despre flacăra violetă ca despre o bizarerie. Le Monde concluziona că episodul „flacăra violetă“ pare desprins din Dosarele X. În timp ce Associated Press prezenta informaţia ca pe „ultima ştire ciudată din România“, publicaţiile Washington Post, Forbes şi New York Times se întrebau dacă nu cumva poporul român a ajuns o victimă a ocultismului. Ca în derularea unei poveşti cu vampiri, CNN ne recomanda un plus la autohtonul „consum de usturoi“.

Dracula Land vs Land of Choice Din nefericire, se pare că România este un tărâm fertil pentru bizarerii – metafizice sau nu. Obiceiuri locale sau sezoniere, ghicitori, clarvăzători, prezicători de cutremure sau alte catastrofe se întrec în audienţe, poziţionate în grila televiziunilor ca fapt divers sau ca eveniment al zilei. Anunţurile de mică publicitate cu soluţii extra pentru probleme ordinare de vi viaţă, conferinţele şi ăra violetă, se „Folosind flac se tiri din trecut, pot şterge amin ari bucurii spirie şi m pot aduce iertar fiecare dată când îi De tului nostru. kiel şi Ametist, care ad , aduchemăm pe Z acăra violetă noi, fl ă z ea ip ch întru nt şi în ări pe Pămâ e cem schimb fuziunea cu Sinel e rea d ti ă m eg ie r p p o m la ne apr tă ju a i ş c ti de Aur. nostru cris irea Erei succesul n e v u r t n l, Lumii pe nghelul Zadkie nt total a h r pende După A i este de flăcării u l u r o t să ia Erei Văr rea de către no are a acesa c m o e v h de in ilion ură c u un m i o sing violete ş să echivaleze c te o teia poa iuni“. erism.srite) t o c s ă e g . u r w e d din ww intro si tul din

cat viole

ar (de rem

evenimentele ezoterice cu pretenţii sunt alţi indicatori ai faptului că subiectul „paranormalului“ nu este ceva nou pentru România. Oscilaţia fenomenului are, ca maxim, bioenergia observabilă şi, ca minim, superstiţia băbească.

Dacă ar fi vorba doar despre un exerciţiu de astrologie, prin care îţi afli compatibilitatea cu persoana iubită, printr-un SMS la cost suplimentar, s-ar putea trece cu vederea. Dacă ar fi o predicţie la o televiziune senzaţionalistă sau într-un tabloid, am marginaliza informaţia automat. Dacă ar fi doar o carte nemaipomenită despre conspiraţii, recomandată săptămânal de un lider de pe piaţa presei, ar fi best-sellerul de azi şi maculatura de mâine. Însă, când stafful unui candidat la prezidenţiale reclamă frauda electorală şi acuză adversarul de atac bioenergetic, iar soarta României pare că depinde de metafizicul obscur, discuţia iese din nişă.

Cu toate acestea, frauda electorală a dispărut din vizorul public şi se pare că „flacăra violetă“ va avea aceeaşi soartă.

Incidentul şi discuţiile provocate de el cer însă o evaluare. Şi pentru că suntem un popor creştin, iar politicienii noştri jură pe Biblie când îşi preiau mandatul, o evaluare a ceea ce spune Biblia despre incident este, de asemenea, de interes.

Ocultismul [i oamenii de stat Un aspect deosebit de interesant este că în Biblie ocultismul apare în special în legătură cu potentaţii pământului. Despre împăratul Babilonului şi practicile sale

P OL ITIC

| Actualitate | 23

oculte este scris: reginei Izabela, într-o confruntare cu „S-a oprit la Sfântul Ilie, profetul lui Dumnezeu, și-au răscrucea invocat zeităţile până la stadiul de pierdere celor două a minţii, fără să primească vreo confirdrumuri mare a puterii lor (1 Împăraţi 18:22-29). ca să afle Despre regele israelit Manase se ştie că prin ghicit „s-a îndeletnicit cu descântatul şi cu ce trebuie să ghicitul, a apelat la cei ce cheamă duhurile facă. El scutură morţilor şi la descântători. El a făcut mult săgeţile, întreabă terafimii rău în ochii Domnului, mâniindu-L“ (2 şi cercetează ficatul. (...) Împăraţi 21:6). Departe de a fi prezentate Dar cei care şi-au călcat în Biblie ca un subiect ridicol, activităţile jurămintele pe care i le-au oculte sunt asociate cu puterea demonilor. făcut vor crede că ceea ce s-a ghi- Iisus avertiza că „se vor ridica christoşi cit nu este decât deşertăciune“ (Ezechiel falşi şi profeţi falşi şi vor face semne mari 21:21,23). Când Nabucodonosor al II-lea şi minuni, pentru a-i înşela, dacă este poa avut un vis cu privire la viitorul lumii, sibil, chiar şi pe cei aleşi“ (Matei 24:24). consilierii lui şi-au demonstrat incapaciApostolul Pavel scria, la rândul său, despre tatea de a relata şi explica visul. Aceşti consilieri Un aspect deosebit de interesant este c` în erau oameni de stat cu aptitudini de magicieni, Biblie ocultismul apare în special în leg`tur` descântători, vrăjitori şi cu potenta]ii p`mântului. astrologi (Daniel 2:2). Într-un alt context, similar, Nabucodono- Antichristul care va ieşi la scenă deschisă sor s-a referit la incapacitatea acestor con- „cu lucrarea lui Satan, cu tot felul de silieri de a oferi o soluţie reală, spunând: puteri, semne şi miracole mincinoase“ „Am dat poruncă să fie aduşi înaintea mea (2 Tesaloniceni 2:9,10). În cuvintele toţi înţelepţii Babilonului, ca să-mi facă ultimei cărţi a Bibliei, Apocalipsa, viitorul cunoscută interpretarea visului. Atunci au va aduce în prim plan această intervenţie venit magicienii, descântătorii, astrologii spectaculoasă din supranatural, când oameşi ghicitorii, le-am spus visul, dar ei n-au nii vor fi uimiţi de „duhuri de demoni, care putut să-mi dea interpretarea“ (Daniel fac semne“ (Apocalipsa 16:14).

4:6,7). Istoria se repetă, pe coordonate Este ştiut că unii lideri de stat din uşor diferite, şi la căderea imperiului, lumea modernă au fost preocupaţi, mai relatată în Daniel, capitolul 5. mult sau mai puţin, de puterile oculte şi Primul împărat al poporului evreu, de avantajele pe care acestea le-ar putea Saul, a apelat la „autorităţi“ spiritiste asigura. Liderii Germaniei naziste – Hitcătre finalul vieţii sale (1 Samuel 28:6ler, Hess, Himler – nu au fost străini 8). Profeţii idolatri ai regelui Ahab şi ai de ocultism. Charles de Gaulle îl avea ca astrolog personal pe Maurice Vasset, pe care-l consulta înaintea luării deciziilor importante. François Mitterrand se consulta, la rândul său, cu Elizabeth Teissier. Nancy Reagan se baza pe previziunile „prietenei“ (deconspirate ca fiind „Saul și Joan Quigley), astrologul personal care o vrăjitoarea din sfătuia în privinţa deciziilor administraţiei Endor“, pictură de Matthias Stom, 1600.

Flac`ra violet` – „o preten]ie bizar`”?

24 | Actualitate |

POLITIC

ză mnezeu lucrea „Se ştie că Du u oameni, însă ntr prin oameni pe tot prin oameni, ă z ea cr şi Diavolul lu iul de minciuni care so inventând tot e partea binelui. În d e fi doar par să mente de doar instru t n su , te ta reali . diavolească manipulare l nostru, care este lu e r u a crez şi c Noi avem orăşte din Hristos v ul iz e t c ş e a min e. Cr in m u n a e r culoa mână nu are o tie că are la înde letă ş v ic ră io autent ă o flacă olos“. c i ş a e n f rugăciu e fi de niciun t a o p iociu i nu lorin C eşti

urmă, faţă de deciziile preşedintelui Paksas de a o include în cercul consilierilor pe Lena Lolishvili, aparent capabilă să vadă viitorul şi să vindece cu puteri psihice.

Este evident că asocierile ciudate dintre politicieni de cel mai înalt rang şi mistici, new-age-eri, ocultişti şi societăţi secrete sunt o realitate prezentă chiar şi în ţările cu un nivel de civilizaţie ridicat. De ce apelează liderii lumii la forţe de dincolo?

Probabil pentru că li se prezintă ceva măsurabil, credibil (de exemplu, Reagan a început să creadă mai abitir în special le F h ortodox, Buz e t n i după ce astrologul soţiei l-a avertizat că r ă P paro va fi ţinta unui atac ce s-a şi întâmplat). De ce biserica atât de mult? Pentru Este evident c` asocierile ciudate dintre tace că ar însemna să-i înfrunte politicieni de cel mai înalt rang [i mistici, pe cei mai mari oameni din new−age−eri, oculti[ti [i societ`]i secrete sunt stat şi să-i acuze cel puţin de înşelătorie, dacă nu de o realitate prezent` chiar [i în ]`rile cu un un pact cu Diavolul. De ce nivel de civiliza]ie ridicat. De ce apeleaz` se limitează presa la simple Probabil pentru liderii lumii la for]e de dincolo? observaţii? că ziariştii sunt neavizaţi, la fel de vulnerabili în faţa prezidenţiale conduse de soţul ei, Ronnecunoscutului ca şi liderii lor. ald Reagan. Indira Ghandi consulta de Presa internaţională a văzut în Româasemenea astrologi pentru a şti ce decizii nia electorală a anului 2009 un episod trebuia să ia. Alături de numele său, în modern, balcanic, din seriale cu vampiri lumea asiatică apar preşedinţii indonetransilvăneni. Dacă s-ar uita în propria zieni Sukarno şi Suharto. În Sri Lanka, ogradă, ar observa că, din perspectiva recent, situaţia a degenerat până acolo simpatiilor cu ocultismul, liderii lor sunt încât preşedintele l-a încarcerat pe astroorie Orr logul opoziţiei. Astrologul Marjorie pretinde că a fost consultată de cineva din anturajul „doamnei de fier“, Margaele ret Thacher, cu privire la pericolele din perioada tulburărilor teroriste din Irlanda. London Daily Telegraph amintea că, în Rusia, „una dintre sarcinile majore ale Charles de unui oficial senior din serviciul Gaulle de securitate al preşedintelui este să studieze astrologia şi să Ronald Indira pregătească horoscopuri“. În Reagan Gandhi Lituania, Biserica Catolică protesta vehement, cu ceva ani în Semnele timpului | martie 2010

Margaret Thacher

P OL ITIC

| Actualitate | 25

adevăraţi maeştri, pe lângă ai noştri. Asta, desigur, nu-i scuză pe ultimii. Cert este însă că şi unii, şi alţii păşesc pe un pământ mişcător, aşezându-se într-o poziţie în care controlul asupra rezultatelor propriilor gesturi este independent de voinţa lor. Fapt este că nimeni nu neagă forţele malefice din alte dimensiuni. Nici Biblia nu o face.

Biblia sufl` în flac`ra violet` Cel mai explicit text al Bibliei cu privire la imixtiunea paranormalului în cotidian acoperă întreg spectrul activităţilor din domeniu: „Să nu existe nimeni care să-şi Ion Iliescu (şi unii spun că acesta a fost treacă fiul sau fiica prin foc, care să se asul din mânecă) prin întrebarea dacă el îndeletnicească cu ghicirea, prezicerea, crede în Dumnezeu. Declarându-se „liber tălmăcirea semnelor, vrăjitoria, care să cugetător“, pentru că „ateu“ ar fi sunat arunce vrăji, care să cheme duhurile şi să prea dur în urechile unui popor creştin, descânte sau care să caute pe cei morţi“ Iliescu pierdea alegerile. Astăzi, domnia sa (Deuteronomul 18:10,11). Interdicţia se distanţează de „naivităţi“ precum flacăra are în vedere în mod esenţial cochetarea violetă, afirmând că în secolul al XXI-lea cu astfel de practici. Departe de a nega „nu ne putem întoarce la Nostradamus“. existenţa, efectele în viaţa reală sau chiar Tocmai aici devine bizară pretenţia validitatea unora dintre pretenţii, Biblia celorlalţi politicieni. Nu poţi să fii creştin le identifică detaliat, dezaprobându-le şi totuşi să crezi în superstiţii medievale. vehement. Deşi radicală, exclusivistă, Nu poţi să fii preşedinte sau candidat la poziţia Bibliei este coerentă, protectoare, principala funcţie în stat şi să cochetezi cu autoritară (desigur, cu totul diferită de ocultismul. Reîntoarcerea către Nostradavânătoarea de vrăjitoare a Evului Memus şi ezoterism ar însemna un eşec al diu). Practicate şi astăzi, activităţile din educaţiei şi civilizaţiei creştine. zona ocultă devin descalificante pentru Mult mai eficientă ar fi întoarcerea la orice creştin, fie el muritor de rând sau fundamentul religiei creştine – Biblia. Este d stat. România are nevoie de o şef de cartea care ne-ar putea rezolva şi cealaltă înto întoarcere reală, o „torna fratre“. Nu o dilemă morală a alegerilor româneşti: „să simp întoarcere la biserică, deoasimplă nu furi, să nu minţi, să nu pofteşti“. rece rămâne celebră mineriada nal finalizată printr-un pact semnat ptul aberant să m la mănăstire, de faţă cu părintele. „Este de-a dre ate să mişte po în O întoarcere nu doar la coperta crezi că un om ască o anumită se lo Bibl căci rămâne vie ultima Bibliei, fo să pte sau un ochi sau a determina fa conf confruntare televizată a candidaţilor culoare pentru e sau societate. Mă m pr la preşedinţie, care s-a terminat cu ne decizii din lu e culte creşti en lt la le ce jurăm jurămintele acestora cu mâna pe Bite a aştept ca to e împotriva acestui g blie. Ci o întoarcere la Dumnezeu. in să ia atitud În campania electorală din 1996, bu i“ r . tianBaAialMare de provocă s i r C Emi Constantinescu se distanţa de Emil e l nte lic de

Păriotopop greco-cato pr

Flac`ra violet` – „o preten]ie bizar`”?

26 | Per Perspective erspe spective tive |

BIBLIE BI BIBL IE

Semnele timpului | martie 2010

BIBL IE

| Perspective | 27

Augustin cre− dea c` fiin]ele umane pot s` r`mân` vii în mijlocul „focu− lui Iadului“, arzând f`r` s` se consume [i sim]ind dure− rea f`r` s` moar`, pentru c` Dumnezeu este omnipo− tent [i poate face posibil` o astfel de realitate.

Conceptul „Iadului ve[nic“ este îns` o provo− care nu pentru omnipoten]a lui Dumnezeu, ci pentru dra− gostea Lui. de Florin Bic`

28 | Perspective |

BIBLIE

Î

n orice tradiţie religioasă, inclusiv în capodopera italianului a fost devansată, cu toate tradiţiile creştine, credinţa în secole, de numeroasele „tururi ale Iadului“ existenţa Iadului este doar sensibil pe care le regăsim în literatura ebraică şi mai puţin prezentă decât credinţa a altor civilizaţii antice. Un exemplu este în existenţa Raiului“1, se afirmă într-un apocrifa 1 Enoh, în care patriarhul Enoh studiu publicat de Pew Forum on Reeste călăuzit de doi îngeri într-o călătorie ligion & Public Life, conform căruia prin Iad, unde îi întâlneşte pe cei care au 6 din 10 americani cred că există Iad – hulit numele lui Dumnezeu. Apocalipsa locul unde oamenii care au trăit o viaţă lui Ţefania se înscrie în acelaşi registru, păcătoasă sunt pedepsiţi etern. În schimb, înfăţişând situaţia paradoxală în care pro74% dintre americani cred că există Rai. fetul Ţefania şi patriarhii din Rai încearcă Nu doar creştinii, ci şi budiştii, hinduşii şi să-L îmbuneze pe Dumnezeu ca să îi ierte evreii cred în diverse forme de sancţionare pe cei schingiuiţi în Infern. Astfel, Dumdupă moarte. Însă, în lumea creştină, nezeul care, potrivit Bibliei, este dragoste discursul religios actual pare orientat mai în esenţa Sa (1 Ioan 4:8) pare mai puţin degrabă spre promisiunea vieţii eterne, în milostiv decât propriile creaturi. Acest Rai. Slujitorii amvoanelor vorbesc despre gen de literatură religioasă s-a dezvoltat în dragostea lui Dumnezeu pentru umanitate perioada intertestamentară. şi despre disponibilitatea de a-i primi la Preluând tradiţia scrierilor ebraice, în Sine pe toţi păcătoşii, amintind foarte rar creştinism au apărut, din primele secole, (sau deloc) despre „focul Iadului“. Robert scrieri apocrife în care personaje ilustre Schuller, un pastor american, mărturisea din istoria Bisericii sunt plimbate prin pentru Newsweek că, în 40 de ani de Iad, unde observă detaliile hidoase ale chiactivitate, nu nului veşnic. Apocalipsa le-a vorbit nilui Ezra, Viziunile lui „Istoricii spun că ameninţarea cu Iadul ca ciodată enoEzra şi Apocalipsa lui destinaţie finală începe să pălească printre riaşilor despre Petru sunt demonspredicatorii de azi. În schimb, accentul cade pe aspectele pozitive, pe cât de înaltă va fi Iad. Gândul trative în acest sens. poziţia pe care unul sau altul o vor ocupa în că un memceruri“. bru al famiDana K. Cassell, Robert C. Salinas și Peter A. liei sau un S. Winn, The Encyclopedia of Death and Dying prieten apropiat, care nu împărtăşeşte credinţa creştină, ar putea să ajungă în Iad le creează credincioşilor disconfort spiritual şi emoţional. Ar putea fi una dintre raţiunile pentru care subiectul Iadului veşnic a căzut în dizgraţia predicatorilor.

Infernul ante−Dante

1. „U.S. Religious Landscape Survey“, Pew Forum on Religion & Public Life, p. 11

„Tururile Iadului“ formează o serie lungă de scrieri apocrife şi creaţii literare ale căror autori, anonimi sau cunoscuţi, au descris Iadul şi chinurile la care sunt supuşi cei care ajung acolo. Exemplul cel mai de seamă rămâne, în literatura universală, Infernul lui Dante. Totuşi,

Semnele timpului | martie 2010

Dante Alighieri

e l a moştenit d „„Creştinismu zaţiile antevili a religiile şi ci mii de dincolo“. lla lu a e fi rioare o geogra ff

le Go Jacques f Purgatory The

Birth o

BIBL IE

| Perspective | 29

„Păcătoşii în mâinile unui Dumnezeu mânios“ este titlul unei predici rostite, în 16 iulie 1741, de pastorul Jonathan Edwards. Cu imagini înspăimântătoare despre mânia divină şi chinurile Iadului, desprinse parcă din Infernul lui Dante, Edwards i-a paralizat pe ascultătorii săi.

Tabloul unei lumi în flăcări, în care păcătoşilor le va curge magmă fierbinte prin vene, i-a speriat pe mulţi, Edwards însuşi recunoscând că unii dintre cei convertiţi ca urmare a predicilor sale au mărturisit ulterior că au luat decizia de teama „focului etern“. Iadul a fost chiar înainte de

Ezra îi vede pe unii cărora li se arunca foc în faţă, aceştia fiind cei care au curvit cu prostituate, iar din Apocalipsa lui Petru aflăm că „ucigaşii şi aceia care au făcut cauză comună cu ei sunt aruncaţi în foc, într-un loc plin de fiare veninoase, şi sunt chinuiţi fără încetare“. „Probabil cea mai cunoscută şi cea mai de impact scriere antică din genul Tururile Iadului a fost Apocalipsa lui Pavel. A avut un impact puternic asupra lui Dante, care a trebuit doar să adauge conversaţiile Într−o secven]` memorabil` din filmul cu cei damnaţi, pentru a-i adapta structura la propriul tur“2. Luther (2003), Tetzel – interpretat de

Divina imaginatio

Alfred Molina – î[i arde mâna înaintea ]`ranilor pentru a−i ajuta s` în]eleag` cum va fi s` ard`, o ve[nicie, în Iad.

Poemul Infernul – prima parte a trilogiei Commedia, pe care Boccaccio a numit-o, ulterior, Divina – reprezintă o sinteză a concepţiilor populare din vremea lui Dante despre chinurile eterne. Infernul lui Dante, populat cu personaje din istoria Florenţei, este alcătuit din nouă cercuri concentrice coborând spre centrul pământului, unde, într-un lac îngheţat, Satana este supus caznelor eterne. Detaliile biblice, îmbinate cu aluzii la miturile antice, formează un tablou întunecat, grotesc. Cu cât Dante se afundă mai în adânc spre centrul pământului, călăuzit de poetul Vergiliu, cu atât chinurile la care sunt supuşi cei osândiţi sunt mai cumplite şi mai greu de îndurat. Autorii T. J. Wray şi Gregory Mobley observau că, „deşi se află în afara canonului biblic, opera lui Dante a avut un impact extraordinar asupra gândirii creştine populare, mulţi creştini medievali (şi chiar moderni) presupunând fără umbră de îndoială că lucrarea lui Dante conţine adevărul Evangheliei“3. Altfel spus, numeroşi autori, predicatori şi cititori au confundat plăsmuirile dantiene cu realitatea biblică.

vremea lui Edwards un instrument util pentru o mai rapidă convertire a păcătoşilor. În Germania secolelor XV-XVI, prelaţii romano-catolici obţineau venituri importante din vânzarea indulgenţelor, adică a unor documente care îi absolveau pe păcătoşii creduli şi naivi de „pedeapsa temporală pentru păcat“4. A rămas notoriu numele călugărului dominican Johann Tetzel, însărcinat să se ocupe de vânzarea indulgenţelor, care i-a convins pe mulţi să-şi cumpere iertarea pentru păcatele cele mai josnice. Într-o secvenţă memorabilă din filmul Luther (2003), Tetzel – interpretat de Alfred Molina – îşi arde mâna înaintea ţăranilor pentru a-i ajuta să înţeleagă cum va fi să ardă, o veşnicie, în Iad. Conceptul chinului veşnic, înrădăcinat în imaginarul antic şi filtrat prin gândirea medievală şi interesul mercantil al clericilor, a avut un efect de bumerang. Ceea ce i-a speriat pe creştinii ingenui ai Evului Mediu este, pentru omul secolului al XXIlea, un basm greu de crezut.

2. Eldon Woodcock, „Images of Hell in the Tour of Hell: Are They True?“, Criswell Theological Review, Fall, 2005, p. 20 3. T. J. Wray, Gregory Mobley, The Birth of Satan.

Tracing the Devil’s Biblical Roots, Palgrave Macmillan, 2005, p. 156 4. Earle E. Cairns, Creștinismul de-a lungul secolelor, Oradea, Cartea Creștină, 2007, p. 276

O c`l`torie dinspre centrul P`mântului

30 | Perspective |

BIBLIE

Biblia, despre Iad Promisiunile despre darul vieţii eterne pe care Dumnezeu îl va oferi celor credincioşi stau în Biblie alături de anunţarea pedepsirii celor care nu recunosc autoritatea Creatorului.

Această pedeapsă este descrisă în termenii „focului Iadului“ (Matei 18:9). Mustrându-i pe cărturarii şi fariseii timpului Său, Iisus i-a întrebat: „Cum veţi scăpa de condamnarea la Iad?“ (Matei 23:33), iar în una dintre pildele Sale a descris judecata ca pe o segregare a omenirii în două categorii – cei care vor sta la dreapta şi la stânga Judecătorului divin. „Apoi le va zice celor din stânga: Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit pentru diavolul şi îngerii lui“ (Matei 25:41, subl. adăugită).

Aşadar, nu există nicio îndoială privind realitatea pedepsei şi a Iadului. Sunt însă numeroase interpretări despre caracterul fizic şi temporal al acestui loc.

extremismul său realitatea gradelor diferite ale bunătăţii sau răutăţii umane“5. Calvarul omului nu poate fi mai mare decât Calvarul Fiului omului. Iar Dumnezeul care pedepseşte – capital! – nu este un Dumnezeu care torturează la „Focul ve[nic“ înseamn`, de fapt, nesfârşit. Pedeapsa şi tortura sunt aparte, care nu ar trebui consecin]e eterne. Focul distruge, iar realităţi confundate. efectele sale dureaz` etern. După cum constata teologul Robert Odom, cuvântul „veşnic“ nu are întotdeauna, în Biblie, sens literal.

Iadul veşnic, unde „viermele nu moare Regele David spunea despre sine: „Domşi focul nu se stinge“ (Marcu 9:48) şi nul, Dumnezeul lui Israel, m-a ales pe unde Satan şi cei ce l-au ales pe el „vor mine din toată familia mea ca să fiu rege fi chinuiţi zi şi noapte, în vecii vecilor“ (Apocalipsa 20:10), este un subiect care îi peste Israel pe vecie“ (2 Cronici 28:4). O face pe mulţi să pună la îndoială dreptatea interpretare literală ar însemna ca David 5. Michael Stoeber, să fie astăzi în viaţă. Este şi mai relevant şi dragostea lui Dumnezeu. Indiferent Reclaiming Theodicy. Reflecexemplul cetăţilor Sodoma şi Gomora, cât de grave au fost greşelile şi păcatele tions on Suffering, nimicite prin foc de Dumnezeu. Câteva unui om, într-o viaţă destul de scurtă, o Compassion and Spiritual Transforsecole mai târziu, Iuda, unul dintre autorii pedeapsă care să dureze la nesfârşit, „în mation, Palgrave Noului Testament, îi amintea în scurta lui vecii vecilor“, ar fi o nedreptate în sine.

Macmillan, 2005, p. 85 epistolă pe „cei din Sodoma şi Gomora Conceptul Iadului etern „neglijează prin Semnele timpului | martie 2010

BIBL IE

şi cei din cetăţile dimprejur, care s-au dedat la perversităţi“ şi care „sunt arătaţi acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veşnic“ (Iuda 7, subl. adăugită).

Cetăţile respective au dispărut însă demult, iar focul care le-a nimicit s-a stins. „Focul veşnic“ înseamnă, de fapt, consecinţe eterne. Focul distruge, iar efectele sale durează etern. Acest mod de înţelegere a eternităţii Iadului concordă cu afirmaţia apostolului Pavel potrivit căreia „plata păcatului este moartea“ (Romani 6:23), nu tortura veşnică.

Cine pedepse[te?

Nikolaos Matsoukas, profesor de teologie dogmatică la Universitatea din Tesalonic, considera fundamentală „ideea – apărută la Augustin şi dezvoltată de teologia scolastică – conform căreia Satana este organul pedepsitor al dreptăţii jignite a lui Dumnezeu“6. Şi în concepţiile populare, diavolul apare ca o fiinţă răutăcioasă care îi chinuieşte în Iad pe păcătoşi. Altfel spus, doctrina Iadului veşnic a născut o nouă eroare, respectiv teoria că Satan este însărcinat de Dumnezeu să execute sentinţa împotriva păcătoşilor. Ideea este reflectată în poemul Paradisul pierdut, în care Satan zice despre Iad: „Aici, noi vom fi liberi cel puţin: / Nu-i place Atotputernicului locul, / Şi n-o să ne alunge, iar eu cred / Că face să domneşti şi-n iad: mai bine / Stăpân în iad, decât slugoi în rai...“7 Aceasta naşte însă o altă dificultate: Satan, care este sursa primară a răului, nu va fi pedepsit? Cartea Apocalipsei (20:10) anunţă pedepsirea lui viitoare – „Diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în lacul de

| Perspective | 31

foc şi pucioasă...“ Biblia nu spune nimic despre învestirea diavolului în funcţia de torţionar-şef al Iadului, ci anunţă aruncarea lui în acest loc.

Iadul nu este, ci va fi În prezent, Iadul nu există, Iisus Însuşi plasându-l într-un moment viitor, asociat cu a doua Sa venire. Răsplata şi pedeapsa – Raiul şi Iadul – vor fi acordate „când Fiul Omului va veni în slava Sa“ (Matei 25:31). Teologul Ekkehardt Mueller considera că „distrugerea eternă este un eveniment viitor, conexat cu a doua venire a lui Christos. De aceea, Iadul este deocamdată o realitate viitoare“8. O altă afirmaţie a lui Iisus care confirmă acest lucru poate fi găsită în Evanghelia lui Ioan: „Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară – cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au înfăptuit răul vor învia pentru judecată“ (5:28,29). Deci judecata nu a avut încă loc. Ca realitate viitoare, Iadul trebuie interpretat mai degrabă în termenii pedepsei divine. Dumnezeu va pedepsi, dar nu-Şi va găsi satisfacţia în torturarea eternă a unor creaturi care sunt, oricum, neînsemnate în raport cu măreţia Lui. Iadul va fi real în timp şi spaţiu, însă într-un timp limitat şi într-un spaţiu care va fi restaurat. La revenirea lui Christos pe pământ, potrivit profeţiei apocalipti-ce, păcătoşii se vor ridica „la orizontul pământului“ împotriva lui Dumnezeu. „Atunci a coborât foc din cer şi i-a mistuit“ (Apocalipsa 20:9). Executarea pedepsei se va face pe pământ, nu undeva în subteran, şi va însemna moartea celor ce L-au respins pe Dumnezeu. Nu Iadul aparţine deformărilor teologice din Evul Mediu, ci „veşnicia“ lui. Este cert că se pot găsi argumente raţionale şi pentru susţinerea caracterului etern al Iadului, însă dragostea lui Dumnezeu pentru om, relevată prin moartea pe cruce a Fiului, surprinde și contrazice logica înţelegerii umane. Cine se teme de Iad nu merită Raiul.

6. Nikolaos Matsoukas, Teologie Dogmatică și Simbolică. Demonologia, București, Editura Bizantină, 2002, p.

115, 116 7. John Milton, Scrieri alese, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1959, p. 76, 77 8. Ekkehardt Mueller, „Watch Out for Hell“, Biblical Research Institute

O c`l`torie dinspre centrul P`mântului

32 | Perspective |

CULTUR~

Doi politicieni, o ĂŽnjur`tur`, un blog de jurnalist [i scandalul e gata. Se ambaleaz` ĂŽn fals` indignare [i se ofer` publicului spre dumicat. de Alina Kartman

Semnele timpului | martie 2010

CUL TUR~

| Perspective | 33

34 | Perspective |

CULTUR~

D

upă ce președintele ţării „confiscă“ telefonul unei ziariste și își înregistrează accidental comentariile injurioase la adresa acesteia, iar înregistrarea lansează la cote maxime audienţele televiziunilor, s-ar putea spune că publicul român și-a luat porţia de mirare în faţa lipsei de diplomaţie a politicienilor. Însă mediatizarea generoasă a jignirilor aduse recent de liderul unei organizaţii de partid chiar președintelui partidului confirmă faptul că românilor le place să exploateze verbalizarea licenţioasă a frustrării, care, de altfel, nu le este deloc străină.

Patim` veche – sudalma

1. Simion Mehedinţi, Altă creștere. Școala muncii, ed.

I, București, 1919 2. Antim Ivireanul (c. 1660-1716), „La Duminica Vameșului, cuvânt de învăţătură“, în Opere, ed.

G. Ștrempel, București, Minerva, 1972, p. 25, 26 3. Adrian Majuru, „Originea înjurăturii“, ZF, 10 aprilie 2009

Acasă, la televizor, la volan, la coadă la poştă, românii îşi exprimă fără oprelişti nemulţumirile. Folosirea unui ton revendicativ – căruia unii îi spun „tupeu“ – şi a cuvintelor jignitoare – pe care unii le numesc „înjurături“ – constituie, aparent, reţeta românească pentru obţinerea succesului în varii domenii.

Această reţetă nu este nicidecum nouă.

Aşa se face că observaţiile lui Simion Mehedinţi, la început de secol XX, încă au o puternică notă de actualitate. Academicianul scria1 că „poporul românesc înjură azi cu o adevărată pornire. Pentru un lucru de nimic, înjurătura e gata. Ce auzi la munca câmpului, în piaţă, prin fabrici, la cazărmi şi chiar în preajma şcolilor şi a bisericilor te înmărmureşte. Până şi în împrejurări grele, când ai crede că fiecare cuvânt trebuie să fie cântărit, românul tot n-a isprăvit cu înjurătura şi cu vorbele rele.“ Sudalma este o patimă veche a românului. Acum mai bine de patru secole, mitropolitul Antim Ivireanul se revolta faţă de acest obicei, într-o didahie2: „Ce neam înjură ca noi, de lége, de cruce, de cuminecătură, de morţi, de comândare, de lumânare, de suflet, de mormânt, de colivă, de prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie şi de toate tainele sfintei

Semnele timpului | martie 2010

bisérici şi ne ocărâm şi ne batjocorim noi înşine légia?! Cine din păgâni face aceasta sau cine-ş măscăréşte légia ca noi? Oare nu înjurăm cu acéstia toate pre Dumnezeu?

Oare nu ocărâm cu acéstia poruncile lui?“

Blestemul de ieri Derulând şi mai în urmă istoria, s-ar părea că, la origine, înjurătura avea o semnificaţie diferită de cea pe care o are astăzi. Cel puţin aşa susţine istoricul Adrian Majuru, care scria într-un articol că „a înjura“ are ca rădăcină cuvântul „’a jura’, de la ’juro, jurare’, care înseamnă ’a te ţine de cuvânt’, ’a fi cinstit’. Prefixul negativ ’in’ dă verbul ’injuro, injurare’, care înseamnă ’a ocărî’, ’a fi nedrept’, ’a nu te ţine de cuvânt’“3. Așadar, o interpretare a cuvântului „a înjura“ ar fi demascarea unui comportament lipsit de onoare. Cel care înjura declara public necinstea interlocutorului şi îi aplica o sancţiune.

Uneori, această sancţiune presupunea redirecţionarea interlocutorului la propriile origini.

Istoricul crede că o posibilă explicaţie a

CUL TUR~

| Perspective | 35

Cine înjură mai mult?

O cercetare efectuată într-o universitate din Suedia a arătat existenţa unor diferenţe semnificative între limbajul injurios al femeilor și cel al bărbaţilor. Annika Svensson, autoarea studiului, a observat că femeile înjură mai puţin decât bărbaţii, și folosesc cuvinte mai puţin agresive decât cele folosite de reprezentanţii sexului tarea. Svensson a încercat să găsească și o explicaţie plauzibilă pentru diferenţierea aceasta, semnificativă și prin prisma faptului că Suedia este cunoscută pentru promovarea principiilor societăţii egalitare, în care bărbaţii și femeile au aceleași drepturi și obligaţii. Concluzia la care a ajuns cercetătoarea a fost aceea că femeile înjură mai puţin, datorită așteptărilor cu privire la rolul lor social. Mai exact, deoarece femeile sunt acelea care au grijă de copii, societatea se așteaptă ca ele să nu folosească vulgarităţi, pentru a nu le transmite mai departe copiilor.

4. Ibidem.

a. Annika Svensson, Gender Differences in Swearing: Who the **** Cares?, Universitatea din Stockholm, 2004

genezei acestui tip de înjurătură este faptul că „individul cu pricina este într-atât de nereuşit, încât ar trebui să se mai nască o dată, pentru a mai trece prin ciclul naturii. Să aibă astfel o a doua şansă de îndreptare“4.

Alteori, înjurătura lua forma unui blestem, care proiecta întâmplări nefericite asupra viitorului interlocutorului. Blestemul era înconjurat de o aură mistică, iar utilizarea unor cuvinte interzise din pricina uzului lor sacru contribuia la întărirea sentimentului de teamă indus de imprecaţie.

Înjur`tura de azi

Potrivit lui Magnus Ljung6, profesor emerit în cadrul Universităţii din Stockholm, există două tipuri de înjurături: sociale – cele rostite cu scopul integrării într-un grup de referinţă – şi agresive – cele exprimate în condiţii de adversitate. Înjurăturile, deci, sunt determinate uneori și de motive identitare, deși forma la care ne gândim instinctiv atunci când vorbim de înjurături este cea motivată de impulsul de a ne exprima sentimentele negative.

Impulsul „spune tot“ „Exprimarea emoţiilor, mai ales a furiei şi a frustrării, este“, conform lingviştilor Timothy Jay şi Kristin Janschewitz, „principalul scop al înjurăturii“7, iar acest lucru este evident din faptul că înjurăturile

5. Conform Legii 202/2002 privind egalitatea de șanse pentru femei și bărbaţi, hărţuirea sexuală este „situaţia în care se manifestă un comportament nedorit cu conotaţie sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor“.

6. Magnus Ljung, Om SVORDOMAR. Stockholm, Akademilitteratur, 1984 7. Timothy Jay și Kristin Janschewitz, „The Pragmatics of Swearing“, Journal of Politeness Research, 4, 2008, p. 267-288

Astăzi, înjurătura păstrează ideea blestemului, prescurtat la câteva cuvinte care şi-au îngropat semnificaţia în colbul istoriei.

Totuşi, deşi pentru cei mai mulţi dintre uti- Dorin]a de a domina prin agresivitate verbal` lizatorii lor, cuvintele murdare nu mai au este o dovad` de sl`biciune a spiritului, de sens în sine, pentru fric` sau la[itate. Oamenii înjur` de team` c` toţi este clar că ele au o încărcătură morală argumentele lor ra]ionale nu ar fi suficient de negativă. Sunt cuvinte conving`toare. interzise, cuvinte tabu. sunt alcătuite din cuvinte încărcate de Literatura de specialitate face distincţie semnificaţie afectivă. între folosirea cuvintelor tabu şi folosirea 8. Charles Berger Exteriorizarea sentimentelor este o unui limbaj ofensator, separare utilă mai și Richard cheie a socializării, cu atât mai mult cu ales în procesele judecătoreşti, unde limCalabrese, „Some Exploration in Inicât, spun unii teoreticieni, acumularea bajul ofensator poate costa foarte scump. tial Interaction and de informaţii despre celălalt, cu scopul De exemplu, potrivit articolului 2031 Beyond: Toward a Developmental de a reduce incertitudinea, este esenţa din Codul Penal, hărţuirea sexuală – care Theory of Commu8 comunicării . Privind înjurătura ca pe o include şi aluziile verbale cu conotaţie nication“, Human Communication exprimare a sentimentelor celui care o sexuală5 – se pedepseşte cu închisoare de Research, 1, 1975, la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. foloseşte, s-ar putea concluziona că acest p. 99–112 P`cat de cuvinte

36 | Perspective |

9. Andrew S. Rancer,Theodore A. Avtgis, Argumentative and Aggressive Communication: Theory, Research, and Application, Sage Publications, 2006, p. 107 10. Timothy Jay, The utility and ubiquity of taboo words.

Perspectives on Psychological Science, 4(2), 2009, p. 153-161

CULTUR~

tip de vorbire este o manifestare naturală, normală și chiar utilă a comunicării. Însă trei caracteristici specifice înjurăturilor arată că ele nu sunt manifestări legitime ale comunicării, ci au un impact distructiv asupra acesteia.

Agresivitatea. Înjuratul hrăneşte agresivitatea. Cercetătorul în comunicare Andrew Rancer consideră că lipsa abilităţii de a argumenta eficient un punct de vedere este direct proporţională cu agresivitatea în exprimare9. În cartea sa, Rancer evidenţiază faptul că violenţa verbală este adesea un punct de pornire pentru violenţa fizică.

Existenţa unei conexiuni între agresivitatea verbală şi cea fizică este dovedită şi de un studiu publicat recent de jurnalul ştiinţific NeuroReport. Lucrarea a relevat că voluntarii care înjurau suportau durerea cu până la un minut mai mult faţă de cei care se abţineau de la a vorbi urât.

Cercetarea a avut la bază un experiment în care s-a comparat rezistenţa la durere a unor voluntari care şi-au scufundat mâna într-o cadă cu gheaţă. Richard Stephens, unul dintre autorii cercetării, declara pentru Reuters că „este clar că înjurăturile nu activează doar un răspuns emoţional, ci şi unul fizic, ce ar putea explica de ce practica veche de secole persistă şi astăzi“.

Stephens bănuieşte că motivul pentru care voluntarii care înjurau rezistau mai mult la durere ar fi acela că înjuratul creşte nivelul de agresivitate.

Atacul la persoană. Înjurătura nu are ca scop doar exprimarea de sine, ci şi dobândirea unui statut de superioritate.

Adrian Majuru susţine acest punct de vedere atunci când afirmă că, în trecut, oamenii credeau că blestemele pe care le rosteau aveau puterea să „îl anihileze“ pe cel împotriva căruia era îndreptată imprecaţia. Pentru contemporanul care nu crede în puterea blestemelor rămâne totuși cert că înjurătura are puterea de a-l răni pe interlocutor și poate prejudicia grav comunicarea.

Semnele timpului | martie 2010

Autolimitarea. Utilizarea unui limbaj obscen limitează vorbitorul la o paletă restrânsă de cuvinte, îngrădindu-i exprimarea de sine. Acest lucru transpare şi din observaţia lui Timothy Jay10, care nota că, în ultimii 20 de ani, un set de 10 cuvinte a rămas constant în preferinţele pentru înjurături ale americanilor. Simultan, acest set constituie 80% din masa obscenităţilor în cultura americană. În felul acesta, înjuratul perpetuează incapacitatea de comunicare.

Dincolo de mine nu se termin` lumea Dintr-o perspectivă umanistă, înjurătura este o deraiere justificată, dar neacceptabilă, de la codul bunelor maniere, o sfidare a unui set de convenţii care a fost gândit ca lubrifiant social.

Absenţa unei motivaţii mai puternice decât conformismul sau coerciţia (să nu înjuri pentru că nu e potrivit și vei suporta consecinţele!) face ca această perspectivă să fie destul de îngustă. Cu alte cuvinte, deşi individului i se pare firesc să reclame impostura interlocutorului, reală sau imaginară, să îşi descarce mânia, să lovească pentru a se ridica deasupra celuilalt, societatea îl sancţionează dacă

CUL TUR~

recurge la astfel de acţiuni, însă nu îi oferă o motivaţie convingătoare pentru a se comporta altfel.

Atunci când valoarea supremă a omului este omul, e numai normal ca, odată confruntat cu o alegere, bunăstarea propriei persoane să primeze în faţa bunăstării celuilalt. Atunci când are de ales între sine şi celălalt – doi egali –, omul se va alege pe sine, pentru că autoconservarea exercită natural o atracţie mai mare decât empatia.

Biblia oferă o altă perspectivă. Deşi face observaţii care sunt evidente şi din perspectivă umanistă – „Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul“11, „Cel cu inimă

| Perspective | 37

prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire“12 –, perspectiva biblică aduce în plus un principiu la care logica antropocentrică nu poate ajunge decât prin abdicare: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia“13.

Motivaţiei coercitive, Scriptura îi contrapune libertatea, ca miză a iubirii: „Voi aţi fost chemaţi la libertate, fraţilor, dar nu folosiţi libertatea pentru fire, ci, în dragoste, slujiţi-vă unul pe altul“14. Iar pentru ca aportul Bibliei să fie substanţial, ea invită la o restaurare a esenţei: „Să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul“15.

Stăpânește-ţi vorbirea!

1. Recunoaște că înjuratul face rău. Limbajul trivial nu lovește doar în celălalt, ci și în reputaţia ta. Îţi creează o imagine de persoană imatură, incapabilă de a-și exprima constructiv și inofensiv sentimentele negative.

2. Începe prin a elimina înjurăturile ocazionale. Vorbește ca și când lângă tine s-ar afla permanent fiica ta de 5 ani.

3. Gândește pozitiv. Nu-ţi agrava problemele văitându-te. Concentrează-ţi energia pe a găsi soluţii.

4. Exersează răbdarea.

5. Folosește expresii alternative. Atunci când vrei să exprimi ce te nemulţumește, folosește cuvinte care nu îl desconsideră pe celălalt.

6. Gândește-te la sensul cuvintelor pe care le spui.

7. Perseverează.

Adaptare după Cuss Control Academy – Ten tips for taming your tongue

11. Proverbele lui Solomon 15:4, traducerea D. Cornilescu 12. Idem, 17:20 13. Epistola lui Pavel către Romani 12:10, traducerea D. Cornilescu 14. Epistola lui Pavel către Galateni 5:13 15. Prima Epistolă a lui Ioan, 3:18, traducerea D. Cornilescu

P`cat de cuvinte

38 | Perspective |

EDUC A}IE

Sindromul deficien]ei de

F

iecare epocă are pierderile ei.

Noi pierdem calota de gheaţă de la poli, faimoşii gheţari din Anzi şi Himalaya, dar şi interesul pentru menţinerea şi respectarea unor principii considerate valabile în secolele şi generaţiile anterioare. Integritatea a fost socotită de-a lungul timpului una dintre trăsăturile importante de caracter ale fiinţei umane, o trăsătură necesară pentru

Semnele timpului | martie 2010

crearea şi menţinerea unui climat de bună înţelegere şi convieţuire între indivizi şi grupuri. Lucrurile par să se schimbe. Integritatea se scufundă sub zoaiele mizeriei şi ale tragediei umane. Trivialitatea şi corupţia ocupă, tot mai mult, spaţiul public şi pe cel privat. Analizele şi evaluările indică o suferinţă sistemică profundă şi complexă, care se generalizează – sindromul deficienţei de integritate.

EDUCA}IE

e fără cunoaşter „Integritatea r ia , utilă este slabă şi in gritate este te in ră cunoaşterea fă mplită“.. cu periculoasă şi

l Samue

Johnson

eficienţă şi profit îi face pe producători să treacă fără scrupule peste această „scăpare“.

Exagerările, afirmaţiile tendenţioase şi adevărurile trunchiate sunt parte din arsenalul folosit în lupta pentru supravieţuire mediatică şi pentru audienţă fidelă.

Telespectatorul este copleşit zilnic cu ştiri despre fapte, întâmplări şi evenimente care implică atât personalităţi publice, cât şi oameni de rând. Pe de o parte, ştirile „bombă“ sunt cerute de curiozitatea şi de nevoia de senzaţional ale Asemenea înc`lzirii globale, pandemiei publicului, care A(H1N1) [i recesiunii economice mondia− creează premisele de le, criza moral` pune în pericol, la modul exagerărilor presă. Pe de altă cel mai serios, stabilitatea vie]ii publice parte, publicul s-a obişnuit cu [i private. Se poate trata sindromul veştile proaste în deficien]ei de integritate g ? aşa măsură, încât ce ar trebui de Ion Buciuman ceea să şocheze nu mai sperie pe nimeni.

De aceea presa care vânează ratingul trebuie să ofere mereu mai mult. Efectul pe termen lung este acela că răul prezentat ca o curiozitate malefică devine din ce în ce mai apropiat şi mai familiar consumatorilor de ştiri. Pasul următor obişnuinţei cu detaliile negative din cotidian este extinderea obiceiurilor rele în rândul audienţei. În mod regretabil, presa a devenit un Ve[tile rele mediu de propagare a comportamentelor Prezentatorii de ştiri accentuează violente şi imorale şi de abolire a deprinpartea cea mai rea şi mai provocatoare derilor corecte de viaţă şi de comunicare a întâmplărilor cotidiene, cu scopul decentă şi pozitivă. evident al creşterii audienţei şi a ratinUn jurnalist din redacţia de ştiri a posgului. Redacţiile de ştiri sunt conştiente tului ProTV a fost întrebat, recent, de ce că, alături de fapte şi întâmplări reale, ele nu se difuzează pe post şi lucruri pozitive. transmit şi neadevăruri sau, cel puţin, Răspunsul a fost simplu şi convingător: informaţii nesigure. Dar goana după astfel de poveşti nu se vând, iar clientul

| Perspective | 39

40 | Perspective |

EDUC A}IE

schimbă canalul şi televiziunea îşi pierde telespectatorii fideli. Beneficiarul cere lucruri senzaţionale, plăteşte ca să le aibă, iar media răspunde cererii. Aceasta este regula după care funcţionează comerţul modern cu informaţii, a conchis ziaristul. În timp ce presa expune, în mod ostentativ şi adesea manipulativ, dezordinile din viaţa publică şi privată a personalităţilor,

Belarus, Cambodgia, China, Georgia, Irak, Muntenegru, Nicaragua, Serbia, Somalia şi Yemen, se constată o scădere a indicatorilor de integritate. Curios este faptul că Europa Centrală şi de Răsărit reuşeşte să se menţină în zona medie de integritate, în ciuda discuţiilor exagerate şi a scandalurilor din presă. O constatare îngrijorătoare a raportului este înrăutăţirea situaţiei integrităţii administrative, publiCorupţie versus integritate ce şi private, în ţările Corupţia este definităa ca deteriorare a integrităţii, ca slăbire a principiilor moradin Cornul Africii. le, ca instigare la săvârșirea răului prin folosirea mijloacelor improprii sau ilegale Explicaţia oferită de (mita, de exemplu), ca îndepărtare de ceea ce este corect și curat în scopuri și experţi este că starea intenţii. Integritatea este identificată ca un comportament în conformitate cu de nelinişte socială, standardele morale convenite sau acceptate de societate, implicând demonstrade nesiguranţă şi rea acestui atașament prin asumarea responsabilităţii faptelor. Totodată, integritatea este o afirmare a poziţiei faţă de adevăr, precum și exprimarea acestui instabilitate din zonă adevăr, mai ales atunci când oamenii nu sunt dispuși să-l audă. Integritatea este constituie principala parţial sinonimă cu cinstea, corectitudinea, fidelitatea și onoarea. cauză a corupţiei. a. Merriam Webster Dictionary În ciuda tuturor zvonurilor şi a percepţiei generale fenomenul corupţiei se adânceşte atât la privind nivelul de integritate publică nivel guvernamental, cât şi la nivel local şi din România, Raportul Global indică individual. Avem nevoie de un diagnostic, zone de redresare vizibilă a coeficientului dar mai ales de un sistem de tratament al de ţară. Am primit calificativul strong maladiei morale.

(84%) pentru domeniile: societate civilă, informaţie publică şi media. Pe acelaşi La nivel înalt palier, se află legislaţia anticorupţie şi Recent a luat fiinţă un organism neguAgenţia Naţională de Integritate. Ultimele vernamental care monitorizează starea de alegeri prezidenţiale au obţinut calificatiintegritate şi corupţie în aproape toate vul very strong (94%) pentru procesul de statele lumii. Autorii Raportului Global votare şi participarea cetăţenilor la vot. de Integritate se plâng că, în ultimii trei ani, cea mai gravă ameninţare din perspectiva corupţiei o constituie administraţia guvernamentală1. În ciuda dificultăţilor de a culege informaţii de la cercurile guvernamentale din lumea arabă, acest proiect ambiţios şi necesar face paşi importanţi pe calea identificării şi clasificării stării de anormalitate a cercurilor înalte ale lumii. În atenţia ziariştilor, experţilor financiari şi a cercetătorilor din domeniu, se află în primul rând legile care reglementează modul de finanţare a activităţilor politice.

1. http://report. globalintegrity.org Într-un număr de ţări, între care Angola, Semnele timpului | martie 2010

EDUCA}IE

Mai sunt însă multe de făcut în domeniul transparenţei şi corectitudinii finanţării partidelor politice, în administrarea firmelor de stat, precum şi în domeniul aplicării legislaţiei anticorupţie.

Agen]iile de integritate Oamenii politici nu pot sta cu mâinile în sân, având în vedere că sunt primii vizaţi şi responsabili de anormalitatea situaţiei. Tocmai de aceea s-au născut comisiile şi agenţiile de integritate. Cum, între timp, meseria de „lobby-ist“ a devenit foarte căutată şi bine plătită, trebuia ca imaginaţia şi metodele folosite de cei specializaţi în influenţarea legilor şi a legiuitorilor să fie supuse unui control foarte strict. Aceste foruri au misiunea să vegheze la integritatea operaţiunilor politice, a procesului legislativ şi a vieţii publice.

Comisia de Integritate Publică a Statului New York2 a fost organizată, în 2007, printr-o lege specială, cu misiunea de a produce o reformare morală şi etică a aparatului administrativ şi a funcţionarilor

| Perspective | 41

publici. Această comisie continuă activitatea unor organisme anterioare şi este acreditată să ia orice măsură legală necesară pentru îmbunătăţirea încrederii cetăţeanului plătitor de taxe şi impozite, în direcţia acţiunilor guvernului şi a instituţiilor publice. După acelaşi model funcţionează, în alte state ale Americii şi pe alte continente, comisiile guvernamentale care au ca scop menţinerea nivelului de integritate şi promovarea standardelor etice pe care trebuie să le respecte orice reprezentant al statului sau angajat al firmelor de lobby. În acelaşi an (2007) a fost înfiinţată şi Agenţia Naţională de Integritate din România3. ANI este o instituţie independentă din punct de vedere operaţional şi misiunea ei este să verifice declaraţiile de avere ale demnitarilor, să constate şi să elimine conflictele de interese, precum şi stările de incompatibilitate ale persoanelor care ocupă poziţii de conducere în aparatul de stat sau în instituţiile publice.

Fiecare persoană vizată de acest program este obligată să depună declaraţii de avere la preluarea funcţiei publice şi pe parcursul îndeplinirii acesteia, pentru a oferi posibilitatea evaluării transparente a modului în care sunt dobândite proprietăţile demnitarilor. În timpul scurs de la înfiinţare, ANI a procesat peste o jumătate de milion de declaraţii de avere. Uneori, agenţia a sesizat organele de cercetare penală pentru a face verificări şi pentru clarificarea neregulilor constatate. În unele cazuri, persoanele cercetate au ajuns cu dosare penale în instanţă. Rămâne de văzut câte dintre ele se vor finaliza printr-o decizie definitivă şi o condamnare efectivă a celor în cauză.

Cu mic, cu mare Integritatea nu este doar o cerinţă pentru demnitarii a căror avere ajunge să fie obiectul de investigare a structurilor de stat.

Definită ca mulţimea acţiunilor şi

2. www.nyintegrity. org 3. www.integritate.eu

Sindromul S Si in nd dro dro romul mul de mu d defi efi fici fi cien]ei cien cien ci e ]e ]eii de de integritate int n eeg grriittaate atee

42 | Perspective |

EDUC A}IE

atitudinilor corecte generate de motive corecte, integritatea ar trebui să fie o preocupare generală şi profundă a fiecărui om.

Chiar dacă unele condiţii sociopolitice şi culturalee influenţează nivelul şi calitatea vieţiii morale private, integritatea rămânee în ultimă instanţă o problemă de opţiune şi alegere personală4.

Psihologul Barbara Killinger (foto) apreciază că individul poate alege să privească viaţa, oamenii şi comportamentul lor din perspectiva căutărilor pline de înţelegere şi respect faţă de fiinţa umană sau poate recurge la o judecată rece şi necruţătoare, bazată doar pe logică şi aşteptări perfecţioniste. Un observator care se aşază pe o poziţie de superioritate

ad prejudicii serioase listei ad aduc d valori personale. Unul de ddii dintre cei mai activi agenţi de degradare a integrităţii de es s abuzul în muncă. Pereste so soanele care muncesc peste m măsură ajung să-şi ruineze ttr r treptat nu numai sănătatea ş relaţiile personale, dar şi m mai ales capacitatea de a pprivi echilibrat şi corect llumea şi semenii. Alţi ffactori incriminaţi în ppierderea credinţei în pprincipiul integrităţii ar fi nesiguranţa personală şi publică, dar şi lipsa respectului şi a demnităţii personale. Toate aceste dimensiuni ale vieţii se întrepătrund şi se intercondiţionează.

Pentru mai bine

Perspectiva de însănătoşire morală a societăţii şi a vieţii personale nu trebuie privită cu scepticism sau ca o luptă pierdută din start. Orice individ are la dispoziţie opţiuni practice, concrete şi simple care pot contribui la vindecarea morală şi la redobândirea personale. O atenţie Definit` ca mul]imea ac]iunilor [i integrităţii mai mare acordată celor de lângă atitudinilor corecte generate de noi şi, în special, copiilor, ar promotive corecte, integritatea ar trebui s` duce o adevărată revoluţie morală.

Copiii sunt încă în stare să distingă fie o preocupare general` [i profund` a şi să practice regulile de vieţuire şi fiec`rui om. convieţuire corectă. Inocenţa lor ne poate molipsi şi pe noi. La rândul arogantă va deveni curând prea sigur ei, societatea ar avea de câştigat mâine de sine şi mândru de propriile realizări. dacă azi copiii ar avea de unde alege, în O asemenea atitudine va conduce mai imediata lor apropiere, eroi ai integrităţii. devreme sau mai târziu la neîncredere Barbara Killinger sugerează un mic ghid în ceilalţi şi pesimism, lipsă de răbdare de procedură a părinţilor şi educatorilor, şi de înţelegere. Un astfel de caracter va pentru a integra valorile morale în viaţa 4. Barbara Killinger, INTEGRITY – dezvolta deficienţe grave de integritate, în copiilor (p. 184, Op. cit.): doing the right ciuda convingerilor personale ferme, de 1. Exprimaţi-vă simplu şi clar convingerile thing for the right reason, etalon al binelui şi al corectitudinii. Analmorale în faţa copiilor şi explicaţi McQueen’s iza Barbarei Killinger scoate în evidenţă, mecanismele logice care stau în spatele University Press, şi la baza afirmaţiilor voastre. Nu faceţi 2007, p. 158 de asemenea, o serie de factori de risc ce Semnele timpului | martie 2010

EDUCA}IE

digresiuni, pentruu cconfuzie onf n uzziiee că acestea producc co lor.r. lo în mintea micuţilor. ptu tull că c m innteea co copi opi p illoorr 2. Ţineţi cont de faptul mintea copiilor nnoţiuni oţi ţiun iunni ab bssttra ract ctee nu poate opera cuu no abstracte niire reaa vâ ârsste t i dee 77–8 ––88 aani. nnii. înainte de împlinirea vârstei lus ustraţ trraţţiiii ppee mă m suura r Folosiţi cuvinte şii iililustraţii măsura lor de înţelegere. xpllic ice înn ccuvintele uuvvin inte tele le le 3. Cereţi-le copiilorr ssăă ex explice uu--i în ntr t er erup upeţţii.. lor ce au înţeles şii nnu-i întrerupeţi. eţi ac eţ eţi aacorda cor orda da ssee va da va Respectul pe caree îlîl vveţi reeaa vvoastră. oassttră oa ră. întoarce în favoarea res esă fa ffapte p e şşii pt 4. Atunci când aparr îînn pr presă nota no t ţi ta ţie mo mora raalăă, ce ereeţi ţiîntâmplări cu conotaţie morală, cereţimen ente nte teze ze lucrurile luucccru ruri ru rile le pe pe le copiilor să comenteze esppre re ccare are se ar s vvorbeşte. orbe or beşt be ş ee.. care le văd sau despre feriţi fe riiţii oocazia cazzziia să ca ă-şi -şi -ş Pe această cale le ooferiţi să-şi rrme mee at aataşamentul aşşam aş amen am enttuul fa ffaţă aţă ţăă formeze şi să-şi afifirm ne, fr ne, ne ffrumos frum ruum mos şşii co ccorect. oreectt. de ceea ce este bine, ste t cconsiderată onssiide on d ra ratăă o Când integritatea ees este sursă de bucurie şi împlinire personală,

| Perspective | 43

câ ândd eest sstte te ur rmări măări m r tăă şşii de ddezvoltată z olta zv olltaattăă când este urmărită înn m odd iintenţionat, ntten enţiioonnat at,, at tât ât sstarea tare ta rea de de bbine ine in mod atât ppersonal, pe rsson o al all,, câ ccât ât şi şi iint ntteggri rita ita t te tea na naţi aţi ţ onnal alăă ssa au integritatea naţională sau glob gl lob obal ală vo or pr pprimi im mi o şşa annssă dee ssupravieţuire uppraavi v eţ eţui uuiire şşii globală vor şansă re refa efa face cere ree. re. refacere.

Atitudini și comportamente care favorizează dezvoltarea integrităţii personale: 1. Acordă importanţă oamenilor și relaţiilor.

2. Acceptă în mod realist limitele umane.

3. Adoptă atitudini cinstite, deschise și flexibile.

4. Privește oamenii cu simpatie, compasiune și bunăvoinţă.

5. Asumă-ţi responsabilitatea și fii demn de încredere.

6. Cultivă modestia, răbdarea și respectul de sine.

7. Arată generozitate, iertare și prietenie.

Sindromul deficien]ei de integritate

44 | Perspective |

SOCIAL

Unii cred c` în]eleg problemele oamenilor str`zii [i le dau acestora bani. Al]ii cred c` au în]eles problema cu oamenii str`zii [i de aceea nu le dau bani. Ambele categorii demonstreaz` astfel o în]elegere precar` a fenomenului, a cauzelor [i a solu]iilor lui. de Ecaterina Didi]el

Î

Ascunsi

i observăm zilnic la gurile de metrou, în gări, pieţe, parcuri, sub poduri sau hoinărind pur și simplu pe stradă, implorând mila trecătorilor grăbiţi și deranjând prin simpla lor prezenţă. Când temperatura ajunge la -10oC, presa începe să scrie despre decesul unora dintre ei. Unii au ales să trăiască astfel, în timp ce alţii au fost obligaţi de

Semnele timpului | martie 2010

împrejurări să „aleagă“ acest mod de viaţă. Și pentru unii, și pentru ceilalţi, strada este locul căruia îi spun acasă. Deși autorităţile și diversele organizaţii neguvernamentale depun eforturi pentru ajutorarea acestei categorii defavorizate, rezultatele sunt prea puţin vizibile. Iar aceasta nu este o problemă a statelor sărace sau a lumii a treia, întrucât oamenii străzii sunt întâlniţi

S OCIAL

| Perspective | 45

sub cerul liber chiar și în El Dorado-ul occidental. Criza economică globală a acutizat și a dat amploare fenomenului.

Indezirabilii oameni ai str`zii Stigmatizaţi adesea, numiţi „boschetari“, oamenii străzii sunt uşor de identificat după aspectul fizic deplorabil – murdari,

zdrenţăroşi, mirosind urât. Comportamentul lor este, de multe ori, antisocial: cerşesc, fură, devin agresivi, consumă alcool şi dorm pe unde apucă. Expresia „persoane fără adăpost“ se referă la două categorii de oameni: persoane fără un acoperiş deasupra capului – nivelul primar – şi persoane fără o locuinţă legală, stabilă – nivelul secundar. Persoanele care nu au

46 | Perspective |

SOCIAL

ăt sezonul sărb „Ştii că a sosi îi redescoperă, edia torilor când m răzii...“ st ii en anual, pe oam ichter

ert L

S. Rob

un acoperiş deasupra capului sunt cele care trăiesc pe stradă, în parcuri, în canale, pe lângă gropile de gunoi, în scări de bloc etc. Persoanele fără o locuinţă legală au un loc unde să stea, chiar dacă nu există un titlu legal de deţinere a acestuia, sau locuiesc temporar la rude, la prieteni, în adăposturi şi în instituţii ce oferă găzduire pentru perioade scurte de timp.

Cauzele care l-au condus pe individ la dobândirea statutului de om al străzii se împart în două categorii. Mai întâi sunt cei care rămân fără adăpost din cauza eşecului personal şi a neadaptării la condiţiile sociale existente – blamul cade asupra victimei. Sociologii vorbesc în acest caz despre cauzele endogene ale fenomenului, care ţin de anumite patologii comportamentale. Este vorba, în primul rând, de adolescenţii care pleacă de acasă pentru că nu vor să se supună regulilor impuse de părinţi (să înveţe, să aibă un program limitat de acces la internet sau programe TV, să se întoarcă acasă la ore stabilite etc.). Nu este însă o problemă specifică adolescenţei, pentru că sunt şi adulţi care decid că strada este mult mai uşor de suportat. Unii ajung aici pentru că nu se pot

adapta mediului familial, în mare măsură din cauza tulburărilor de comportament.

Sunt imprevizibili, generează teamă şi au un potenţial agresiv sporit.

Apoi, sunt situaţiile în care cauzele nu ţin de individ, când vina nu îi poate fi atribuită doar individului, ci contextului social şi economic ce favorizează marginalizarea unora. Acestea sunt cauzele exogene, când societatea eşuează în a-i asigura omului un anumit nivel de bunăstare şi oportunităţi egale. Pierderea locului de muncă atrage după sine lipsa unui venit stabil şi, în unele cazuri, se ajunge la evacuarea din locuinţă. Alţii ajung în stradă în urma divorţului, când, din cauza venitului mic, nu îşi permit închirierea unei locuinţe. În România, retrocedarea caselor naţionalizate a lăsat în stradă multe familii cu copii. Unele dintre aceste familii locuiesc în adăposturi improvizate, în condiţii improprii.

Oricum, nu toate persoanele lipsite de adăpost sunt complet lipsite de legături.

Pe lângă faptul că între oamenii străzii se leagă prietenii şi relaţii strânse, unii dintre ei păstrează legătura cu rudele sau cu alte persoane.

Problema insuficien]ei ad`posturilor La ultimul recensământ (2002), fenomenul era puţin cunoscut, motiv pentru care nu s-a obţinut decât o estimare la

Organizaţii în România Două ONG-uri se ocupă cu precădere de această categorie defavorizată la nivelul Capitalei, în parteneriat cu autorităţile locale: Casa Ioana (1995) și Samusocial România (2004). Serviciile funcţionează zi și noapte, având drept scop ajutorarea oamenilor străzii în vederea îmbunătăţirii nivelului de trai. Există două centre care asigură găzduire temporară pentru cei 90 de beneficiari ai Casei Ioana: în sectorul 4, destinat femeilor (sediul Asociaţiei Casa Tara, Șos. Olteniţei), și în sectorul 1, destinat bărbaţilor (Bucureștii Noi). Samusocial are parteneriat cu sectorul 2 (Șos. Pantelimon, lângă Piaţa Odobești) și sectorul 3 (Bd. 1 Decembrie 1918), iar în prezent există un proiect de deschidere a unui centru de noapte în parteneriat cu Primăria Generală a Municipiului București, cu o capacitate de 30 de locuri. În ţară, există 29 de centre destinate persoanelor fără adăpost (copii, adulţi și bătrâni), patru în Cluj și câte unu în Alba Iulia, Arad, Botoșani, Brașov, Constanţa, Cluj, Focșani, Galaţi, Hunedoara, Iași, Mediaș, Oradea, Piatra-Neamţ, Ploiești, Rădăuţi, Râmnicu-Vâlcea, Satu Mare, Sibiu, Siret, Slobozia, Târgoviște, Târgu-Jiu, Târgul Secuiesc, Timișoara, Zalău. Fiecare centru ajunge, în medie, la aproximativ 30-35 de locuri.

Semnele timpului | martie 2010

S OCIAL

| Perspective | 47

reeu reuşită.

Mulţi preferă să nu lucreze, aş aşteptând ajutorul venit din partea s statului sau a ONG-urilor. Atitud dinea lor nu trebuie să ne inducă o ppooozi zi defensivă, de renunţare. Este zi poziţie uuşşor să să dai verdictul „nu merită“, dar uşor esstee o provocare p este şi o dovadă de raţiune şi nobl no b eţ eţee sufletească să înţelegi că un om al nobleţe sttrăăzi ziii şi-a ş epuizat resursele de a crede în străzii scchi himb mbaa în mai bine. mb schimbare,

De unde vine ajutorul? nivelul Bucureştiului: aproximativ 5.000 de persoane fără adăpost. În prezent, numărul celor fără adăpost din România este de aproximativ 15.000, conform unui studiu realizat de Samusocial. Oricum, datele sunt mai degrabă orientative, pentru că nu există o înregistrare completă şi actualizată a celor care locuiesc pe stradă. În fiecare an, câteva sute dintre aceştia mor din cauza frigului, foamei sau lipsei de asistenţă medicală. Conform Institutului Medico-Legal, pe străzile Bucureştiului au decedat, în perioada 1997-2007, în medie 300 de persoane anual. Majoritatea au fost adulţi fără adăpost.

Nu există o statistică privind numărul de locuri din adăposturile destinate oamenilor străzii, la nivel de ţară. Se ştie însă că acestea sunt insuficiente şi nu satisfac solicitările. În Bucureşti există doar 300 de locuri care le revin celor 5.000 de oameni ai străzii şi este lesne de presupus că, în ţară, situaţia nu este cu nimic mai bună.

Supravie]uirea ca e[ec Persoanele care locuiesc de multă vreme în stradă îşi formează o mentalitate de supravieţuitori. Pentru ele, este important să găsească resurse pentru azi. Nu-şi fac planuri de viitor, iar reintegrarea socială fie nu şi-o mai doresc, fie nu mai speră la ea.

Trăind într-un mediu tensionat, caracterizat de agresivitate, îşi pierd abilităţile de comunicare şi socializare, iar încercările de a-i reintegra în familie sau de a le oferi un loc de muncă au şanse mici de

Sunt organizaţii care, pe cont propriu sau în parteneriat cu autorităţile locale, le oferă persoanelor lipsite de adăpost servicii de igienizare, cazare pe timpul nopţii sau pe o perioadă de până la 3 luni, una sau două mese calde pe zi etc. Samusocial are echipe mobile care ies pe stradă pentru a le oferi servicii medicale, pentru a-i ajuta să îşi obţină actele de identitate de care au nevoie pentru a beneficia de cantină sau unt n şi şi echipe eecchhiipee mobile mobbille ca are de ajutor social. Sunt care tra rataame ment nte ps siihhia i trric ice, e, e, oferă consultaţii şi tratamente psihiatrice, onniito ito toriiza zat cu reg rregularitate. eggullar egul arit itat it atte. ate. e fiecare caz fiind monitorizat ervvic i iii pentru pen e tr t u oame oa am meeni niii „Cele mai multe servicii oamenii urroppa au au fost foosst as aasigurate igguurratte fără adăpost din Europa uvver erna name menttalle. e. P Per er er de organizaţii neguvernamentale. ttrreeiim mii dintre dinntr t e ac ces este sttee total, aproape douăă treimi aceste de voluntari vvol oluunntaarrii ssau ol auu servicii sunt oferitee de neele ţări ţărri procenp oocceennn-pr de ONG-uri, în unele %. Lucrul L crrul Lu ul acesta aceestta tul trecând de 90%. iaal înn ţările ţărriille cu este valabil în special llan a ttrropic an opic op ică, ă ă, o puternică tradiţiee filantropică, addiţ iţie i dar şi în cele cu tradiţie jut utor o ull or religioasă“1. Însă, ajutorul nii nnuu tr ttreree epentru aceşti oameni in pa ppartea part art rtea eaa buie să vină doar din G-u -urriilo iloor.r. statului sau a ONG-urilor. mppliica c ree Este nevoie de o implicare ntter erve venţ ve n ia nţ i socială mai largă. Intervenţia resi re siunnile ille de la nivel politic, ppresiunile s-med -m med edia ia şşii ia exercitate prin mass-media rga gani niza ni izaaţi ţi campaniile unor organizaţii rebu re ebbuuie ie neguvernamentale ttrebuie caree m care ca aaii dublate de o implicare mai div ivid id. id. amplă a fiecărui individ.

Prevenirea unor

1. Pa 1.

P Patricia atri tricia tri ccia ia Ke K Kennet, nneet, t Alex Ale lex M ars arsh rssh ((edied edi dMarsh ttori), to tor i) H i), Hom om mele el sss ss Homelessness. nes s. Exploring s.

Exp Ex xp plor o ing or inng the h ne he w tterrain, err err r ain ain, i , new Thhe The he Po P olic licyy P ree s, rres Policy Press, 11999, 199 999, p.

99 p 269 699

Ascun[i As A sccu sc un[ n[i sub cerul liber

48 | Perspective |

SOCIAL

astfel de situaţii este cea mai bună soluţie. „Rareori se întâmplă ca oamenii să ajungă fără locuinţă şi fără acoperiş deasupra capului în acelaşi timp. De obicei, există un timp de un an sau doi între cele două“2. Se pot înfiinţa centre de suport, unde persoanele care sunt în pericol să ajungă pe stradă pot beneficia de sfatul unui specialist, care să le îndrume.

Simplele liste cu adăposturi sau cantine pentru săraci sunt insuficiente. Este nevoie de oameni care să se intereseze constant de situaţia celui aflat în pericolul de a ajunge la marginea societăţii şi care să îl sfătuiască, pas cu pas, în sensul rezolvării dificultăţilor. De asemenea, este necesară suplimentarea numărului de locuri în adăposturi. Ar fi utile şi lecţii pentru elevi, care, la ora de dirigenţie, ar putea învăţa despre cauzele acestui fenomen şi despre evitarea unor astfel de situaţii.

De prea multe ori serviciile sociale sunt prinse în tiparele birocratice, în timp ce cazurile sunt foarte diverse. Flexibilitatea şi abordarea fiecărui caz ţinându-se cont de specificul său pot conduce la rezultate mai bune. Prevenire, asigurarea nevoilor de bază, reintegrare socială – acestea sunt cuvintele-cheie.

Indiferenţa şi lipsa de implicare îi costă mult pe aceia care ar putea beneficia de sprijinul nostru. Banii, îmbrăcămintea, sacii de dormit, păturile, medicamentele şi alimentele pe care le oferim sunt rezolvările problemelor imediate, urgente.

Oamenii străzii au nevoie însă şi de înţelegere, de o mână întinsă cu prietenie.

Prinşi în alergarea pentru asigurarea unui trai decent şi în multitudinea activităţilor sociale, oamenii care au un loc unde să se retragă, o locuinţă care poate să nu fie proprietate personală, dar care le asigură confortul minim, găsesc puterea fizică şi psihică de a o lua de la capăt. Acasă nu este un simplu concept, la nivelul abstract, ci este locul de refugiu, de stabilitate şi linişte, de intimitate şi siguranţă. Chiar dacă te simţi ca acasă la rude sau la prieteni, acasă înseamnă un loc anume, un loc ce face parte din ceea ce îţi oferă, ca individ, o identitate socială.

2. Megan Ravenhill, Este dreptul fiecărui individ la demnitatea The Culture of Homelessness, Ash„unui acoperiş“ şi este datoria morală gate Publishing, a fiecăruia dintre noi să nu trecem mai 2008, p. 224 departe cu privirea întoarsă.

De pe stradă, la Harvard Nu ar trebui să îngăduim prin ignoranţa noastră unui număr Oamenii străzii nu sunt „un caz pierdut“ sau o resursă dispensabilă. Valoarea atât de mare de oameni să se lor este egală cu a oricărui om obișnuit, cu familie, casă și un loc de muncă. O „ascundă“ de viaţa normală, dovedește impresionanta istorie de viaţă a lui Liz Murray, care, la vârsta de de societate... pe stradă şi sub 15 ani, și-a pierdut mama (bolnavă de SIDA) și a ajuns să trăiască pe străzi. Cu sprijinul unor persoane binevoitoare, s-a înscris la liceu la vârsta la care alţii cerul liber. Segregarea socială îl terminau și, datorită perseverenţei și ajutorului primit, a obţinut rezultate în funcţie de locuinţă, bani foarte bune, ajungând să studieze la Harvard. Astăzi, la vârsta de 30 de ani, sau statut este la fel de injustă Liz este licenţiată în psihologie și o vorbitoare recunoscută, care se străduieșşi nocivă ca segregarea rasială te să-i motiveze pe alţii să privească viaţa ca pe o provocare. sau religioasă.

Semnele timpului | martie 2010

lui zarea concVertu u if d , lă sa în l re accesu difuza pe Speranţa T rmaţii desple fo in vor e lt u m i a Pentru m ele, urmăriţi promouri ce se și alt

Cu ocazia sărbătorilor pascale

revista

SEMNELE

timpului

Luni 29.03.2010, ora 18

vă oferă un

CONCERT EXTRAORDINAR

susţinut de corurile reunite AMiCUS București și AMiCUS Cluj (peste 100 de coriști), Orchestra de cameră Pro Nobile și solista Gabriela Pepelea Vor fi interpretate lucrări de: J. S. Bach, G. F. Händel, Johann Pachelbel, F. M. Bartholdy, Horst Gehann, Antonio Vivaldi, Cesar Frank, Valeriu Burciu și alţii.

Cu această ocazie, va fi lansat numărul special din luna aprilie al revistei Semnele timpului – „Ultimele zile ale lui Iisus“ Concertul se va desfășura în Palatul Parlamentului, Camera Deputaţilor, sala „C.A. Rosetti“.

În luna aprilie, revista Semnele timpului \]i ofer` 100 de pagini numai despre ultimele zile din via]a lui Iisus.

6 (01(/(

L X O X S P L W REVISTĂ DE ANALIZ APRILIE 2010

Ă ȘI OPINIE CREȘTINĂ

8OWLPHOH ]LOH DOH OXL