Mag_Semnele Timpului 48

SEMNELE

timpului IUNIE 2010 | 4,5 LEI

REVISTĂ DE ANALIZĂ ȘI OPINIE CREȘTINĂ

Umbra Celui Preaînalt Tangoul nuclear Profe ii care cer un verdict

Viitorul ÎL SCRIEM SINGURI

Aceea[i foame, alt meniu ...[i alt` not` de plat`

a a vizibilă a vie ii religioase este marcată în ultimul timp de scăderea numărului de practicanți în aproape fiecare biserică. Explicațiile nu sunt greu de găsit. În primul rând, știința promite răspunsuri pentru toate întrebările, chiar dacă nu le are deocamdată. În al doilea rând, publicul care are contact cu știrea religioasă reține din actualitate frânturi dezamăgitoare: în Techirghiol a mai murit o membră a sectei din „casa foamei“; în Marea Britanie, se contestă cu mare aplomb afi ele de pe autobuzele londoneze prin care se afirmă existența lui Dumnezeu; Biserica Catolică are preoți pedofili și organizează, pare-se, o campanie de imagine în care iartă tot ce mișcă și mai ales ce nu mișcă (vezi cazurile Galileo, Beatles, Copernic). În aceste condiții, un om normal, presat oricum de agenda publică anticreștină, își disimulează orice căutare sau interes religios. În al treilea rând, un creștinism rece, ideatic, își pierde sensul trăirii spirituale concrete. O teologie creștină intelectuală, dogmatică, nedevoțională și, în consecință, de multe ori plictisitoare și irelevantă îndeplinește rolul nedorit de a-i îndepărta pe oameni tocmai de ceea ce ar trebui Oamenii își pot pierde interesul să fie esen a cre tinismului – via a spirituală. În realitate, nu există religie fără devoțiune, nu pentru religia tradițională, dar nu există nicio călătorie spre Dumnezeu, ci doar o renunță la dorința de a intra în călătorie împreună cu Dumnezeu. contact cu puterile supranaturale.

Paradoxal într-un asemenea context, Jon Dybdahl1 crede că „foamea umană de Dumnezeu este intensă și universală.“ Opinia lui, aparent anacronică, este de fapt foarte recentă (2007) și apare în debutul cărții Hunger: Satisfying the Longing of Your Soul (Foamea: Alinarea dorului tău sufletesc). „Chiar dacă este reprimată sau negată,“ consideră Dybdahl, foamea umană de Dumnezeu „strigă tăcut din adâncuri.

O astfel de foame nu este o dorin ă de a cunoa te despre Dumnezeu, ci, mai degrabă, o căutare pentru a-L întâlni.“ Afirma iile lui Dybdahl sunt sus inute de cealaltă fa ă a vie ii religioase. În timp ce în biserici se consumă mai mult decât înainte literatură despre rugăciune, meditație și devoțiune, în societatea secularizată crește popularitatea religiilor orientale sau a curentelor Noii Ere și se înmulțesc personajele de tip guru. Televiziunile, filmele și cărțile abundă fie de îngeri, demoni, spirite, vrăji, fie de entități energetice superioare, oculte. Naivii sau neinstruiții, deopotrivă cu liderii politici, intelectualii sau artiștii momentului cochetează cu avantajele ocultismului. Există un meniu supranatural pe măsura fiecăruia – de la păcăleli ale prestidigitatorilor la mediumuri spiritiste sau teorii ezoterice care inspiră respect i teamă. Și dacă uneori această realitate nu este foarte vizibilă, se întâmplă așa din pricină că tot mai mulți oameni învață să-și păstreze imaginea publică neafectată de viața și opțiunile private. În cele din urmă, este vorba despre ce formă de spiritualitate decide omul să aleagă. Foamea rămâne aceea i. Aproape jumătate dintre paginile revistei pe care o ine i în mână vă oferă o analiză a câtorva dimensiuni ale supranaturalului.

F

1. Profesor de teologie și membru în comitetul de planuri al Consiliului Mondial al Bisericilor

1

Po ta redac iei SEMNELE NELE

timpului

gânde te mai departe d

Director Teodor Hu anu Redactor- ef Norel Iacob c ie Secretar de redac ie Florin Bică c ie Colegiul de redac ie rius Cre a, Ion Buciuman, Marius lena Dobrescu, re Ecaterina Didi el, Elena rin Lăiu, Alina Kartman, Florin c Cristina Modoran, Marius Necula, Christian Sălcianu Corectură Delia Gherman actare Grafică i tehnoredactare Cătălin Ciolca

Reac ii revistă ✍ Am găsit publica ia Semnele timpului în incinta unui service auto. Vreau sincer să vă mărturisesc că am fost foarte încântat de ceea ce am găsit scris în ea. Sunt un căutător de Via ă. Pot afirma clar i direct că în această publica ie se spun lucruri foarte importante, puternice, de via ă, de cuno tin ă, de adevăr. Mesajul meu nu vreau să fie de laudă ci de apreciere în munca pe care o depune i. tiu sigur că nu este u or ceea ce face i.

Marian Vlăsceanu ✍ Găsesc răspuns în paginile revistei pe care o edita i la multe dintre întrebările existen ialiste. Avem nevoie de a a ceva.

Mul umesc. Ion Ciochină ✍ Sunt total dezorientat în privin a alegerii unei credin e, dar m-a atras directia pe care merge i i vă admir. Păcat că audien ele apar in unei „categorii“ diametral opusă vouă! Cătălin Adami ă

Editor web Alina Kartman

✍ În urma citirii unui volum al Semnele timpului, a fi interesată să tiu cum mă pot abona la revista dumneavoastră? Mul umesc anticipat. Carmen Matei

Brand manager Christian Sălcianu

Redac ia: În caseta redac ională sau pe site găsi i datele de contact i informa iile pentru abonare.

Contact: ele timpului timp p l i pului Revista Semnele Str. Labirint Nr. 116, Bucure ti 16, Buc cure tti Tel: 021 323 4895/Fax: 5/Fax: 323 00 0040 redactie@semneletimpului.ro letimpului.ro o www.semneletimpului.ro mpului.rro ce oricând câ Abonamente se pot face entru 6 luni în cursul anului pentru (24 lei) sau 12 luni (48 lei).

07 Tel: 021 323 0020 (interior 107) mul 21, nr. 147 1 Nr. 6/2010 | Volumul 0 Serie nouă | ISSN 1453-7060 Revista apare în limba engleză din n 1840. rut între 1908 08 i În limba română a apărut n 1990.

1 1942. Seria nouă a fost începută în

6(01(/((

WLPSXOXL L SXOXL O L IUNIE 2010 | 4,5 LEI

REVISTĂ DE ANALIZĂ ȘI OPINIE CREȘTINĂ

Umbra mbra Celui Preaînalt Tangoul g nuclear ofe ii care Profe ii n verdict cer un

Viitorul ul ÎL SCRIEM SINGURI

Semnele nele timpului, 2010 ia Textele biblice sunt redate din edi edi ia ână.

NTR a Bibliei în limba română.

2

Reac ii site ✍ Un site excelent, face i o treabă bună. Este unul din pu inele site-uri care merg cu brio pentru a fi puse într-un status de mess, atunci când ai prieteni multidenomina ionali!

Felicitări. Cătălin T. ✍ Nu pot să spun decât tot a a înainte, succes i multe satisfac ii în a aduce cultura adevărată mai aproape de noi, românii, care o perioadă am fost priva i de asemenea informa ii pre ioase i captivante.

Domi ✍ Am văzut revista Semnele timpului – edi ia specială – pe un stand... am cumpărat-o, am citit câteva rânduri i... am rămas surprins plăcut de calitatea lucrării: calitatea hârtiei, editorialele interesante. Cât despre site, ce să zic? Este super! Când ve i mai completa i arhiva? Valeriu ✍ Vă respect i vă stimez pentru că încă edita i o revistă cu un istoric mai mult decât vast. Am însă o sugestie. Nu mi se pare foarte bună solu ia aleasă pentru arhivare, adică doar posibilitatea de vizualizare online. Vă recomand ca în paralel să oferi i i posibilitatea de download. Mul umesc! Robert Dima Redac ia: Dorim să producem în curând un disc ce va con ine arhiva revistei din anii 2008-2009.

Sumar 08 Relig Religie

Marius Necula

Umbra U mbra Celui C Preaînalt În data În data atta de d 26 26 martie 2010, a avut loc în cadrul B Bi seri se rici ri ciii Catolice ci C to Ca t Bisericii prima întâlnire a Comisiei In nteern rnaț ațio aț țio i na nale l de Investigare a fenomenului le Internaționale Me edjjug gor orje j . Conform je C Medjugorje. informațiilor oferite de Va attiica can, n lucrările n, luc u răă Vatican, acestei comisii vor rămâne se secr ecr cret etee până et pâână la p l finalul cercetărilor. secrete

15 Economie Econo

Cristina Modoran

AC T UA L I TAT E

04 Cone Conexiuni

iunie 2010

15 08

Pasul P asul iireversibil rev ccătre ătre o aaltfel ltf de Europă Data Da ta de de 9 mai m i 2010 ma 2 va rămâne în istorie fie ca mo ome ment n ul decisiv nt dec ecii pentru salvarea monedei momentul un nic icee europene, euro eu ro ope p nee fie ca începutul prăbu irii ei. unice

20 Politic

20

Christian Sălcianu

Tangoul T angoul nuclear nu

26 Religie Relig gie

Florin Bică

Profe ii P rofe ii ccare are cer un verdict Profeția, Prof Pr P ofeț of feț e ia ia,, ssa sau au prezicerea, face parte din cotidian di a . În an n ciuda cciu iu uda apelului la rațiune, milioane de dian. oame oa meni me n se ni se lasă lass prinși în goana după cunoașla oameni tere te r a vi re vviitorului. ittor o ullu terea

32 Biblie

Florin Lăiu

Viitorul V iitorul îîll scriem singuri Biblia B Bi bllia este eest stee interpretată st in nte adeseori greșit, proffețiile fe feți eți ț il ilee sale sale căpătând căp ăpăă nuanțe fataliste sau atribu uți ț i de sperietoare. sspe p ri pe riet et buții Înțelese corect, profețiile Bibl Bi ibl blie iei,i,, m ie mai ai m u decât a desluși viitorul, îi pot Bibliei, mult of fer erii ci citi tito ti to toru oru rulu luii Bibliei și perspective mai clare lu oferi cititorului aasupra as upra up ra prezentului. preeze zent nu nt

40 Social

Elena Dobrescu

Ofrandă O frandă pe pe altarul minciunii

PERSPECTIVE

Riscul R Ri scul sc ull n nuc nuclear u le uc lear ar ccu cunoaște u noi dimensiuni după ce SUA SUA și și Rusia Rusi Ru siaa și-au si ș prezentat, pe rând, noua d do ctri ct rriină militară. millit itar a ă. ar ă În timp ce unii critică și desdoctrină cura cu raje ra jeaz je a ă înarmarea, az înar în a ma ar marr alții reclamă tocmai curajează p pe eri rrico colu co lul lu ul dezarmării deza de z rm mă nucleare. Jucători și pericolul aarbitri ar bitr bi trii fa tr ac ap pel llaa sschimbarea lumii. fac apel

26 32

Pe 29 29 martie m rt ma rtie iee 2010, 201 2 011 două tinere femei din Dage Da g st ge stan a s-au an ss-a -au -a u ar aru u Dagestan aruncat în aer la metroul din M Mo scov sc ova, ov a, provocând pro ovo v câ moartea a cel puțin 38 de Moscova, oame oa m ni șșii ră me ăni nire reea altor 60. oameni rănirea

44 Ecologie

Andrei Eugen Lakatos

Arhitectura A rhitectura d durabilă între e cologie i i teologie te ecologie Arhitectura A rhit rh itteecctura tu ura p practicată ract ra c ica ct icca de creștini trebuie să refl re flec fl eccte te preocupări prreeoc ocup up păr ări serioase pentru conserreflecte vare va reea me m d ul di ului u. ui varea mediului.

44 3

Semnele timpului | Conexiuni

Tehnologie

RĂZBOIUL

tiri de pe web PRIMA BACTERIE SINTETICĂ FĂCUTĂ DE OM

Îngenuncherea Americii în 15 minute

Câțiva oameni de știință din Statele Unite au reușit să dezvolte prima celulă sintetică vie.

Cercetătorii au construit software-ul genetic al unei bacterii și l-au transplantat într-o celulă gazdă, scrie BBC. Microbul care a rezultat arată și funcționează în conformitate cu regulile „dictate“ de ADN-ul sintetic. Oamenii de știință spun că descoperirea ar putea avea un impact extraordinar pentru dezvoltarea științifică ulterioară.

Războiul cibernetic ar putea paraliza America într-un sfert de oră, fără soldați sau teroriști, fără vreun foc de armă. Online și de pe alt continent, cu câteva click-uri s-ar putea declanșa un „Pearl Harbour electronic“.

O ANOMALIE A ULTIMELOR DOUĂ SECOLE Anul 2010 a adus cele mai ridicate temperaturi consemnate vreodată de oamenii de ştiinţă, pentru luna aprilie.

Este anunţul Administraţiei Naţionale a Oceanelor şi Atmosferei (NOAA), din SUA, care înregistrează temperaturile globale de 130 de ani. Recordul depăşeşte cu 0,8 grade cea mai crescută temperatură medie globală pentru luna aprilie, înregistrată anterior. În plus, temperatura record înregistrată în aprilie se încadrează în tendinţa generală de încălzire.

CUM MAI OMOARĂ FUMATUL ROMÂNII...

La fiecare 15 minute un român este răpus de tutun, în timp ce incidența cancerului determinat de fumat crește la cote îngrijorătoare.

Conform statisticilor oferite de Societatea Română de Pneumologie, 70% dintre persoanele care decedează din cauza fumatului au vârste cuprinse între 35 și 69 de ani. Aproximativ 33.000 de decese au loc anual în România din pricina fumatului, indică Eurobarometrul Comisiei Europene.

Pute i citi mai multe tiri pe www.semneletimpului.ro

4

C

artea Războiul cibernetic, următoarea ameninţare la adresa securităţii naţionale, publicată recent de Richard Clarke şi Robert Knake, sugerează un astfel de scenariu apocaliptic. Prima etapă ar fi căderea reţelelor Pentagonului, urmată de anihilarea motoarelor de căutare, explozii ale unor rafinării, centrale electrice şi uzine chimice, haos în traficul aerian şi subteran, dispariţia datelor financiare. „America trebuie să se pregătească pentru un atac cibernetic total, care ar putea aduce moarte şi distrugere

peste întreaga ţară în mai puţin de 15 minute,“ avertizează autorii, experţi în securitate naţională.

De la clasicii viruşi la bug-uri, troieni, programe malware, aglomerare a serverelor cu mesaje junk şi mesaje e-mail de propagandă și până la neutralizarea nodurilor de informaţii sau de comandă a sateliţilor, prin spionaj şi sabotaj – toate pot fi parte a unui atac cibernetic. „Este America ţara cea mai vulnerabilă în faţa unui atac cibernetic?“ se întrebau cei de la Business Week.

iunie 2010

CIBERNETIC În viziunea administraţiei Obama, accentul este pus în special pe infracţiunile online şi spionaj. Generalul Kevin P. Chilton, şeful american al Strategic Command, confirmă că reţelele de computere militare sunt atacate constant din exterior, uneori de mii de ori pe zi. De cele mai multe ori, se urmăreşte accesarea unor date, sustragerea de informaţii, dar există şi temerea blocării sau chiar controlării serverelor din rețelele Pentagonului. Punctul sensibil pare a fi sectorul privat, pentru că marile companii americane se apără singure cu softuri americane realizate peste hotare (China). „Nu există război cibernetic. Cred că este o metaforă nefericită şi un concept teribil,“ declara Howard Schmidt, expertul în cibernetică de la Casa Albă. Nedefinit exact, conceptul de război cibernetic naşte îndoieli. „Există o diferenţă netă între spionajul cibernetic şi tentativele de degradare şi perturbare a reţelelor noastre sau de introducere de date false“ în sistemele informatice ale administraţiei americane, este de părere James Miller, subsecretar-adjunct pentru Apărare. „Nu tot ce se întâmplă în spaţiul cibernetic este neapărat un act de război,“ a apreciat el, iar noţiunea de „act de război“ în spaţiul cibernetic urmează să fie definită. Conform lui Duncan Hollis, fost avocat al Ministerului de Externe american pe probleme de tratate, zona de atacuri cibernetice

sau de război cibernetic este prea avansată pentru a fi discutată acum.

Pentru alte ţări însă, termenii sunt bine definiţi de mulţi ani. „A folosi computerul în spionaj este tot atât de important în războiul zilelor noastre precum a fost apariţia forţelor aeriene în războiul secolului trecut,“ afirmă generalul Amos Yadlin, şeful spionajului militar israelian. Yadlin confirmă că atât colectarea de informaţii, cât şi lansarea de atacuri cibernetice le dau ţărilor mai mici, grupărilor teroriste sau indivizilor capacitatea de a aduce serioase pierderi altor ţări. Generalul confirmă că Israelul are soldaţi şi ofiţeri specializaţi în războiul cibernetic. Încă din 2006, atacurile împotriva grupării Hezbollah au inclus dimensiunea cibernetică. Ziarul Ha’aretz raporta că programe malware neconectate la internet sunt inserate în echipamentul vândut iranienilor. În ultimii ani, Rusia a fost acuzată explicit de Estonia şi de Georgia de atacuri cibernetice. În ultimele luni, în plan civil, compania Google s-a luptat cu China. La rândul ei, Google este acuzată de cenzurare şi parţialitate în relaţiile cu terţii. În timp ce administraţia Obama vedea în atacul cibernetic o metaforă nefericită, Michael McConnell, fostul director al Agenţiei Naţionale de Securitate americane (NSA), mărturisea în faţa Congresului că ţara sa este în mijlocul unui război cibernetic şi că îl pierde.

Comentarii de pe web FUDULIE FĂRĂ TEMELIE Dacă ne uităm la Grecia, parcă vedem un caz de manual. Privind, însă, în ograda noastră, constatăm cu stupoare că de fiecare dată ne încăpățânăm să nu recunoaștem criza și să nu trecem d e Cris tin a Modoran cu niciun chip la etapa de căutare a soluțiilor reale și la aplicarea acestora.

Am servit gogoși de fiecare dată delegațiilor FMI și UE și nici n-au părăsit bine plaiurile mioritice, că a și dat amnezia peste noi. Criză?

Care criză? FMI-ul a venit doar să ne facă o vizită de curtoazie. Pe scurt, un alt episod din seria „prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul“...

BISERICA CATOLICĂ IARTĂ TOT CE (NU) MIȘCĂ L-au reînhumat pe Copernic, nu înainte de a-l stropi bine cu apă sfinţită.

d e Florin Bic `

Evenimentul a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute, la jumătate de mileniu după ce Biserica Catolică îl condamnase pentru teoria lui heliocentrică. Reveniţi, se pare, la gânduri mai bune, prelaţii i-au acordat iertarea. Gestul reiterează „iertarea“ similară, din urmă cu aproape două decenii, când Vaticanul îl absolvea de orice vină pe Galileo Galilei.

E CONTAGIOS. CE BINE! Mark Lewis este unul dintre cei aproximativ cincizeci de milioane de fumători americani. Dar înainte de asta, Mark este tatăl a trei copii, cu d e Clarisa G\dea vârste între doi și nouă ani.

Acum aproape o lună și jumătate, cei trei, împreună cu mama lor, i-au smuls o promisiune: să renunțe la fumat dacă vor convinge 20.000 de oameni să susțină această cauză pe Facebook.

După numai șase zile, 10.000 de oameni erau fanii promisiunii lui Mark. Când am verificat ultima dată, erau deja 16.448 de susținători. Dacă bulgărele de zăpadă va continua să se rostogolească în același ritm, peste patru zile Mark va avea o datorie morală serioasă.

Pute i citi mai multe comentarii pe www.semneletimpului.ro/blog

5

Semnele timpului | Conexiuni

Social

Traficul cu suflete aduce profituri de miliarde „Bine ascuns, dar funcționând chiar sub nasul nostru, traficul de ființe umane din Irlanda de Nord se dezvoltă treptat,“ avertiza BBC, în data de 18 mai a.c.

V

ictimele sunt ademenite cu promisiunea unei vieţi mai bune, răpite, intimidate, torturate, bătute şi trafificate cate pentru muncă forţată sau pentru exploatare sexuală.

Problema traficului de persoane este relativ nouă în Irlanda de Nord, conform BBC. În 2007, în urma Operaţiunii Pentameter 2, autorităţile raportau că nu există dovezi clare privind traficul de fiinţe umane în Irlanda.

Totuşi, 35 de case de toleranţă le ofereau clienţilor fete minore, ni,, unele în vârstă de 15 ani, aduse din ţările Africii sau Americii de Sud cu promisiunea că vor munci pentru salarii frumoase şi obligate, apoi, „prin teamă şi ritualuri voodoo“, să se prostitueze.

Patrick Corrigan, directorul de programe al filialei Amnesty International din Irlanda, atrage atenţia că nu există încă o infrastructură de protecţie a victimelor. Dacă nu sunt sprijinite, acestea vor avea mari ezitări în a colabora cu poliţia pentru a oferi dovezile şi mărturiile necesare condamnării abuzatorilor.

Se estimează că, în Statele Unite, între 100.000 şi

6

300.000 de copii sunt supuşi riscurilor traficării în scopul exploatării sexuale. În

cele mai multe cazuri, este vorba despre fetiţe cu vârste cuprinse între 11 şi 14 ani, declara Malika Saada Saar, cofondatoare a Proiectului Rebeca pentru Drepturile Omului, o organizaţie naţională care luptă pentru prevenirea traficului de persoane.

Tot ea atrăgea atenţia că internetul a devenit un mijloc exploatat de traficanţi.

Numărul celor traficaţi anual este de 2,5 milioane, potrivit unui raport din 2007 al Organizaţiei Internaţionale a Muncii. A cincea parte dintre

aceste persoane provin din Europa, în special din estul continentului, unde traficul de fem fe m şi copii s-a intensificat femei dra dr ra dramatic în ultimul timp, conn co conform evaluării Europol ppentru pe n anul 2009.

România este atât o ţar ţţa ar ţară-sursă, cât şi o ţară de tr ra tranzit pentru victime. „În R Ro România, victimele sunt rracolate ra a cu predilecţie din rrândul fetelor şi tinerelor râ fe femei cu vârste cuprinse îîntre 13 şi 33 de ani (un în ssfert sf f sunt minore, peste ju jumătate având 18-23 de aani),“ informează Poliţia R Română. Profilul victim melor din România incclude provenienţa din familii dezorganizate şi din medii în care au suferit diferite forme de abuz, nivel scăzut de educaţie, situaţie materială precară şi lipsa unor perspective de viitor. „Schimbarea mentalităţii se poate realiza numai prin politici şi strategii coerente ale legislativului şi executivului, în parteneriat cu Biserica, organizaţiile neguvernamentale, societatea civilă şi mass-media,“ a declarat Mihaela Popa, vicepreşedintă a Comisiei pentru Egalitatea de Şanse, din Senat, cu prilejul unui seminar organizat în februarie a.c. pe teme legate de traficul de fiinţe umane.

iunie 2010

Sănătate

Generația obeză, pusă la regim O coaliție a marilor producători alimentari, printre care Campbell Soup, Coca-Cola, Kellogg, Kraft Food și PepsiCo, și-a luat angajamentul de a introduce pe piață variante de alimente sănătoase și de a reduce numărul caloriilor furnizate prin produsele oferite consumatorilor în prezent.

}

inta asociaţiei Healthy Weight Commitment Foundation (HWCF), o alianţă a producătorilor de alimente care deţin aproximativ 25% din piaţa alimentară americană, este să micşoreze cu un trilion caloriile puse pe piaţă, până în 2010, şi cu 1,5 trilioane calorii, până la finele anului 2015.

Producătorii s-au alăturat astfel campaniei de combatere a obezităţii infantile lansate în urmă cu două luni de Prima Doamnă a Statelor Unite, Michelle Obama. Potrivit AFP, Michelle Obama a salutat, la rândul ei, angajamentul

producătorilor, notând că acesta reprezintă „o etapă majoră în furnizarea de variante nutriţionale mai sănătoase pentru americani, care i-ar putea ajuta să ducă o viaţă mai sănătoasă.“ Prima Doamnă a precizat că producătorii îşi vor atinge obiectivele „reformulând reţetele în diverse moduri, inclusiv ocupându-se de conţinutul de grăsimi şi zahăr, prin introducerea meniurilor cu mai puţine calorii şi prin redimensionarea porţiilor.“ Campania demarată de soţia preşedintelui american nu a rămas fără ecou, astfel că şi autorităţile federale au luat

măsuri. Una dintre acestea este cea propusă de oficialii districtului american Santa Clara, care au votat în favoarea unei legi pentru interzicerea vânzării de jucării împreună cu alimentele hipercalorice. „Ordonanţa îi împiedică pe proprietarii de restaurante să atragă copiii folosindu-se de jucării,“ a declarat Ken Yeager, unul dintre iniţiatorii legii.

Michelle Obama a subliniat urgenţa acţiunii în vederea reducerii numărului de persoane obeze și supraponderale, în condiţiile în care, la ora actuală, în Statele Unite există de trei ori mai mulţi copii obezi decât în urmă cu trei decenii.

Mai mult, din cauza obezităţii şi a bolilor pe care le cauzează aceasta, experţii în sănătate prevăd că generaţia actuală de copii americani ar putea fi prima a cărei speranţă de viaţă va fi mai scăzută decât a părinţilor.

Problema obezităţii nu este una exclusiv americană. Potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 20% dintre copiii şi adolescenţii europeni sunt supraponderali, o treime dintre aceştia fiind obezi. Şi românii se regăsesc în topul supraponderalilor din UE, susţin endocrinologii de la Institutul Naţional „C. I. Parhon“. Un sfert dintre români sunt obezi, ceea ce ne plasează pe una dintre primele 10 poziţii ale statisticilor europene.

7

Semnele timpului | Religie

În data de 26 martie 2010, a avut loc în cadrul Bisericii Catolice prima întâlnire a Comisiei Internaționale de Investigare a fenomenului Medjugorje.

Conform informațiilor oferite de Vatican, lucrările acestei comisii vor rămâne secrete până la finalul cercetărilor. dee Marius Necula enomenul Medjugorje este subiect de dispută între catolici încă din 1981, când şase tineri din acest orăşel (aflat în BosniaHerţegovina) au pretins că au primit mesaje de la Fecioara Maria. Au urmat relatări similare, vizionarii susţinând că apariţiile au loc după un anumit program. În 1991, o comisie înfiinţată de episcopii Iugoslaviei concluziona că nu există dovezi clare despre fenomene extraordinare la Medjugorje, afirmând că studiul „nu a putut confirma caracterul supranatural“ al pretinselor apariţii. Cu toate acestea, au continuat să apară martori ai manifestărilor supranaturale, totodată estimându-se că 30 de milioane de credincioşi s-au perindat prin zonă, în pelerinaj, unii raportând experienţe spirituale deosebite. Popularitatea fenomenului şi pelerinajul constant la Medjugorje au obligat Vaticanul să constituie o comisie specială pentru cercetarea şi evaluarea apariţiilor.

Autorităţile ecleziastice locale nu au dat niciodată un verdict oficial asupra presupuselor apariţii de la Medjugorje, ba chiar au încercat să prevină entuziasmul exagerat. În schimb, călugării franciscani au promovat

F

8

Umbra

iunie 2010

Cultul MARIEI – între apariții misterioase și dogme bisericești „Numărul presupuselor apariții ajunge la peste 40.000; mesajele legate de ele sunt extrem de numeroase și dau naștere unor întrebări critice. În ce privește credibilitatea vizionarilor, în unele cazuri avem de-a face cu înșelăciune, fiind vorba de minciuni dovedite; nu există vreo minune recunoscută de Biserică, iar semnele miraculoase vestite de vizionari pentru confirmarea aparițiilor de la Medjugorje nu s-au produs până acum.“ Manfred Haukea a. Manfred Hauke este profesor de dogmatică și patrologie la Lugano, Elveția, și ocupă poziția de președinte al Societății Germane de Mariologie.

energic pelerinajele către acest loc. Pentru diminuarea tensiunilor interne generate de fenomenul Medjugorje, actuala Comisie Internaţională de Investigare este însărcinată să caute răspunsuri la întrebări esenţiale.

S-a arătat Maica Domnului la Medjugorje? Sau sunt doar efecte parapsihologice, ori detalii provenind din subconştientul vizionarilor?

Aparițiile Mariei – un fenomen global

Celui

Cultul Fecioarei Maria a cunoscut în ultima vreme o revigorare deosebită. Apariţiile de la Fátima (Portugalia) de la începutul secolului trecut au marcat debutul acestui fenomen. În secolul al XX-lea s-au raportat peste 400 de apariţii pe aproape 1. Kenneth L. fiecare continent, mai mult decât în Woodward, „Hail, Mary,“ Newsweek, ultimele trei secole la un loc.1 Apariţiile 25 august 1997, nu sunt limitate geografic, nici religios, p. 50 fiind consemnate în Japonia, ţările 2. Jan Connell, Africii, Australia, Irak, Israel, Egipt ori Queen of the Brewster, Siria. Persoane din India mărturiseau că Cosmos, MA, Paraclete au fost vizitate de o femeie plină de slavă Press, 1990, p. 4. francez care se numea pe sine Maria sau Regina Periodicul Le Monde estima Cerului, sau Maica Domnului.

21.000 de apariții doar în decursul Niciodată în istoria creştinătăţii nu unui deceniu (1976au avut loc atât de multe apariţii ale 1986) la nivel mondial. Vezi Michael Fecioarei şi unui număr aşa de mare H. Brown, The 2 de persoane. Într-un articol dedicat Last Secret, Ann Mi, Servant fenomenului, de revista Time, în decem- Arbor, Publications, 1998, brie 1991, se afirma: „O redeşteptare a p. 281.

9

Semnele timpului | Religie

Biserica Catolică aplică, din 1972, o serie de proceduri standard în investigarea autenticității unor evenimente extraordinare, precum pretinsele apariții ale Fecioarei Maria. Sunt examinate trei aspecte. În primul rând, oficialii Bisericii trebuie să evalueze fenomenul și oamenii care îl raportează, căutând dovezi ale

autenticității. Apoi trebuie studiat orice mesaj care este asociat cu evenimentele extraordinare, pentru a se asigura conformitatea lor cu învățătura Bisericii Catolice. Cel de-al treilea aspect vizează implicațiile pastorale ale fenomenului, studiindu-se „roadele“ aparițiilor în viața celor care sunt martori.

credinţei în Sfânta Fecioară (…) are loc la nivel mondial.

Milioane de închinători se îngrămădesc la altarele închinate ei, mulţi dintre aceştia fiind tineri.“ Altarul dedicat Fecioarei din Guadalupe (Mexic) este vizitat anual de 15-20 de milioane de închinători. Fenomenul depăşeşte aşteptările nu doar prin intensitatea lui, ci şi prin aria de răspândire, fiind deja unul interconfesional.

dintre aceste mesaje, Maria ar fi pretins că Diavolul este doar în mintea oamenilor. Biserica Catolică nu recunoaşte autenticitatea acestei apariţii tocmai pentru că mesajul neagă existenţa personală a Diavolului, o învăţătură de bază în cadrul catolicismului.

„Pentru Diavol nu este nicio problemă, de exemplu, să facă statui să plângă, să provoace extaz și stigmate, să manipuleze aparate fotografice, să determine vorbirea în limbi sau să producă miresme minunate. Datorită cunoștințelor excepționale privind lumea naturală, el poate face, în măsură limitată, și afirmații despre viitor, concepute pe baza factorilor cunoscuți în prezent.“

Fátima

Manfred Hauke Deşi Bisericile afirmă că apariţiile, oricât de miraculoase, nu au dreptul să altereze conţinutul crezului acceptat de Biserica Catolică nu se grăbeşte să recunoască orice apariţie, deoarece miraculosul nu poartă în sine o garan- Biserică pe baza revelaţiei Bibliei, totuşi, ţie a autenticităţii. Este semnificativ un caz celebru din în urma studierii cultului Fecioarei Statele Unite. În 1987, un spirit a contactat-o pe Annie din perspectivă istorică, se trage o conKirkwood, o asistentă medicală evreică. Potrivit mărtu- cluzie tulburătoare: experienţa a ajuns să dicteze dogma. riei lui Annie, spiritul pretindea că este însăşi Maria, mama lui Iisus, care a decis să i se arate datorită rugăDin mitologie în teologie ciunilor, meditaţiilor şi căutării sincere a adevărului.

Ulterior, între 1987 şi 1991, Annie Kirkwood a primit Adorarea mamei şi a copilului a fost mai multe mesaje care anunţau dezastre, precum furcomună multor religii, mai ales religiilor tuni, uragane, cutremure sau erupţii vulcanice. În unul Orientului Antic şi, din acest motiv, unii

Între apariții și dogme

10

iunie 2010

istorici văd o strânsă legătură între vechiul cult al fertilității, care avea în centru figura zeiţei-mamă, şi cultul marian.

Cultul matern a jucat un rol important în lumea antică, babilonienii având-o ca principală zeitate feminină pe Astarteea, numită şi Iştar. Egiptenii i se închinau zeiţei Isis, populaţiile Asiei Mici o venerau pe Cibele, în timp ce grecii le aduceau ofrande zeițelor Afrodita şi Artemis.

Biserica a fost reticentă, la început, în privinţa tendinţelor de a-i acorda un loc special Maicii Domnului. Ulterior, lucrurile aveau să ia o altă direcţie. În Efes, cetate renumită pentru cultul Dianei3 (Faptele apostolilor 19:27, 28), Guadalupe

existau reminiscenţe ale închinării la zeiţa-mamă sub forma unui cult marian incipient. Conform lui Epifanius de Salamina († 403), episcop mitropolit al Ciprului, puternic apărător al ortodoxiei, se pare că în Efes exista o sectă a coliridianilor, care îi ofereau prăjituri-ofrande4 Mariei. Dar Epifanius afirma clar: „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt să fie adoraţi, dar Mariei să nu-i aducem adorare... ei trebuie să i se aducă cinste, dar nimeni să nu i se închine.“ Ceva mai târziu, pe fundalul unor dispute teologice privind natura divino-umană a lui Christos, Conciliul bisericesc din Efes (431 d.Ch.) a recunoscut rolul unic al Maicii Domnului, atribuindu-i titlul de teotokos (născătoare de Dumnezeu). Acest titlu acordat Mariei era însă doar o încercare de a sublinia divinitatea lui Iisus, ca reacţie la un curent eretic al vremii.

Medjugorje

3. Ziua de 15 august, dedicată zeiței Artemis (Diana), a devenit zi de sărbătoare închinată Mariei.

În perioada Evului Mediu, circula o povestire care descria o scenă imaginară: un păcătos între două scări ce duceau până la cer; Christos în vârful uneia, iar Maria la capătul celeilalte. Când a încercat să urce pe prima scară, păcătosul a văzut fața mânioasă a lui Christos, dar când a urcat pe a doua, păcătosul a fost primit cu brațele deschise de Maria, care l-a prezentat Fiului lui Dumnezeu.

Sinodul a permis producerea de imagini reprezentând Mama cu Pruncul. În perioada Evului Mediu, cultul Mariei a cunoscut o dezvoltare deosebită, una dintre explicaţii fiind aceea că, în timpul epidemiilor de ciumă, Maria era văzută ca o mijlocitoare în favoarea omenirii chinuite, dornică să-i ferească pe păcătoşi de mânia lui Dumnezeu.

Alfonsus Liguori (1696-1787) afirma că rugăciunile adresate Mariei sunt infinit mai eficiente decât cele adresate lui Christos.

4. Denumirea sectei provine de la cuvântul grecesc κολλυρις (kollyris), care înseamnă „colac“, și a fost tradus din LXX cu „prăjitură“ sau „turtă“ (vezi 2 Samuel 13:6). De remarcat obiceiul precreștin de a aduce turte/colaci ca jertfă reginei cerului. „Copiii strâng lemne, părinții aprind focul, femeile frământă aluatul ca să facă turte împărătesei cerului. Ei toarnă jertfe de băutură altor dumnezei ca să Mă mânie.“ (Ieremia 7:18)

Umbra Celui Preaînalt. Cultul Mariei – între apariții misterioase și dogme bisericești

11

Semnele timpului | Religie

5. Jean Calvin, reformator din a doua generație, a avut o atitudine foarte tranșantă, acuzându-i pe catolici de mariolatrie, adică o flagrantă încălcare a primei porunci din Decalog.

6. Holweck Frederick. „The Feast of the Assumption“, The Catholic Encyclopedia, vol. II, New York, Robert Appleton Company, 1907, www.newadvent.org 7. Imaculata concepție este sărbătorită de catolici în data de 8 decembrie.

12

Odată cu Reforma iniţiată în secolul al XVI-lea, ramura protestantă a creştinismului a respins viziunea catolică medievală, cea a unui Christos mânios, văzând în El un Mântuitor animat de dragoste. Considerându-L pe Christos un mijlocitor în favoarea păcătosului, protestanţii au abandonat închinarea la sfinţi şi, implicit, cultul Mariei.5 Ca argument s-a invocat învăţătura apostolică potrivit căreia „este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Christos Iisus“ (1 Timotei 2:5).

Inovații teologice Timp de 20 de secole, creştinismul nu s-a pronunţat oficial cu privire la starea Mariei dincolo de viaţa pământească.

Pentru mulţi creştini, prezenţa Mariei în cer era de la sine înţeleasă, pentru că altfel nu ar fi putut mijloci în favoarea păcătosului. Abia la 1 noiembrie 1950 papa Pius al XII-lea proclama, ex cathedra, înălţarea la cer a Mariei ca doctrină oficială în catolicism. Conciliul Vatican II avea să confirme doctrina înălţării, subliniind că trupul Mariei nu a cunoscut putrezirea, ci a fost luat la cer.6 Credincioşii ortodocşi sărbătoresc, în data de 15 august, ridicarea la cer a Fecioarei, în „deplinătatea vieții sufletești și trupești“. „Abaterile“, în sensul inovaţiilor dogmatice în context mariologic, nu sunt străine de teologia catolică. În 1854, prin papa Pius al IX-lea, Biserica Catolică afirma oficial doctrina imaculatei concepţii7, conform căreia Maria, mama Domnului, a fost concepută fără pata păcatului originar, în felul acesta fiind capabilă să Îl nască pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu. „Preabinecuvântata Fecioară Maria, din primul moment al concepţiei, printr-un act unic de har şi privilegiu al Dumnezeului Atotputernic şi prin virtutea meritelor lui Iisus Christos, Mântuitorul neamului omenesc, a fost păstrată imună faţă de orice pată

iunie 2010

a păcatului originar.“8 Dogma a fost criticată pentru raţionamentul său circular: dacă Iisus a avut nevoie de o naştere dintr-o persoană neafectată de păcatul originar, în urma unei concepții imaculate, atunci ar fi trebuit ca şi mama Mariei (Ana, după tradiţia creştină) să fi avut parte de o concepţie imaculată. Învăţătura catolică nu este lacunară doar în privinţa logicii folosite, ci şi

îndeosebi în contextul relaţiilor interconfesionale. Este de remarcat interesul deosebit al teologilor protestanţi faţă de persoana Mariei, pe care, fără a o transforma într-un obiect al veneraţiei, o prezintă publicului protestant ca model al devoţiunii, recunoscându-i rolul unic în istoria mântuirii. Charles Dickson, teolog luteran, propune „o înţelegere iluminată din partea comunităţii protestante (care) va contribui la reconcentrarea atenţiei întregii lumi creştine asupra Mariei, nu ca un măr al discordiei, ci ca un adevărat pod al unităţii pentru noi

a argumentării biblice. Enciclopedia Catolică recunoaşte că „nu se poate aduce din Scriptură nicio dovadă categorică şi strictă pentru susţinerea acestei dogme,“9 argumentele fiind preluate din scrieri apocrife târzii.

toţi.“ La Conciliul Vatican II, în documentul Lumen Gentium, Biserica Catolică îşi exprima convingerea că Maria „este un potenţial pod ecumenic, un izvor al viitoarei unităţi a tuturor 8. Catechism of the Catholic Church, creştinilor.“ Mahwah, NJ, Poate cea mai sensibilă chestiune ce Paulist Press, 1994, p. 124 ar putea fi luată în discuţie este calitatea Fecioarei Maria de mijlocitor în 9. Holweck Frederick. „Immaculate favoarea păcătoşilor, dogmă fără spriConception“, jin explicit în Biblie sau în tradiţia apos- The Catholic tolică, ci doar într-o tradiţie târzie, con- Encyclopedia.

Vol. VII, New York, siderată iniţial eretică. Protestanţii Robert Appleton Company, 1910, sunt încă foarte reţinuţi, considerând www.newadcă odată deschisă Mariei, poarta va vent.org

Subiect de controversă sau punct comun?

Timp de secole, subiectul cultului Mariei a fost unul sensibil, abordările fiind, uneori, total opuse. În ultimii ani însă, în lumea teologică se observă o revitalizare a studiilor privind mariologia,

Umbra Celui Preaînalt. Cultul Mariei – între apariții misterioase și dogme bisericești

13

Semnele timpului | Religie

fi închisă meritelor lui Christos. În privinţa aceasta, Robert Jenson, teolog luteran proecumenic, subliniază că „nu sfinţii sunt calea noastră spre Christos, ci El este calea noastră spre sfinţi.“10 În orice caz, probabil că orice credincios creştin va recunoaşte în Maria un model sau, după cum spunea recent Papa Benedict al XVI-lea, „un ucenic perfect al lui Iisus“, „o slujitoare umilă şi supusă“, care ne învaţă prin cuvintele spuse odinioară: „Să faceţi orice vă va zice (Iisus)“ (Ioan 2:5). Recunoaşterea Fecioarei ca model de credinţă şi virtute nu poate fi confundată însă cu închinarea. Dumnezeul care a murit pe cruce pentru neamul omenesc nu este mai puţin iubitor sau îndurător decât cea care L-a purtat în pântec. În lumina Sfintelor Evanghelii şi a scrierilor apostolice, nu 10. Robert Jenson, Systematic avem nici cel mai mic indiciu că, datorită Theology, vol. II, Oxford University mijlocirii Mariei, Dumnezeu îi primeşte Press, 1999, p. 269 la Sine pe păcătoşii care Îl caută.

14

Cu siguranţă că apariţiile Mariei nu pot fi considerate un criteriu al credinţei ori bază a dogmelor Bisericii. Niciun creştin nu crede în persoana lui Iisus pe baza apariţiilor Sale – care, până la urmă, sunt clamate extrem de rar în comparaţie cu cele ale Mariei. Fundamentul credinţei creştine constă în persoana şi învăţătura lui Christos transmisă prin intermediul apostolilor, experienţa religioasă fiind nimic altceva decât rezultatul dogmei şi nicidecum generatoarea acesteia. În contextul apariţiilor, angelice, christice sau mariane, rămâne de actualitate avertizarea sfântului apostol Pavel: „Însă, chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti o altă Evanghelie decât cea pe care v-am vestit-o, să fie blestemat!“ (Galateni 1:8)

Economie | iunie 2010

Data de 9 mai 2010 nu a marcat doar Ziua Europei, aniversarea Declara iei lui Robert Schuman1, ci i adoptarea Mecanismului European de Stabilitate. Ziua aceasta va rămâne în istorie fie ca momentul decisiv pentru salvarea monedei unice europene, fie ca începutul prăbu irii ei. de Cristina Modoran uma alocată Mecanismului, 750 de miliarde de euro, a depășit așteptările tuturor.

Pe bună dreptate, dacă te gândești că suma reprezintă de șase ori PIB-ul României.

Ce presupune, de fapt, această decizie și la ce putem să ne așteptăm în viitor?

S

din cazul Greciei. Pachetul aprobat include 60 de miliarde de euro ajutor financiar + 440 de miliarde de euro ca fond de garantare a creditelor, din partea țărilor membre UE.3 FMI s-a angajat să contribuie cu o sumă egală cu jumătate din contribuția europeană.4

Ce presupune pachetul?

Să în elegem ce se întâmplă

Reglementarea adoptată de miniștrii de finanțe din UE2 prevede că, în situații excepționale, cum ar fi deteriorarea contextului economic și financiar internațional, țările membre ale Uniunii care sunt în dificultate pot solicita asistență financiară. Mecanismul de Stabilitate Financiară va permite Uniunii Europene să intervină mai rapid, într-o manieră coordonată, evitând bâlbâiala

Pentru a putea analiza pertinența soluției, trebuie înțelese bine cauzele problemei. În primul rând, toată lumea este de acord că problema actuală este una a datoriei. O serie de țări au acumulat datorii importante în perioadele bune, de creștere economică, fără să se gândească la posibilitatea ca vremurile să se schimbe. Criza economică și financiară a surprins aceste țări în stadii

1. Robert Schumann, ministru de externe francez, a prezentat pe 9 mai 1950 o declara ie care a marcat na terea a ceea ce este acum Uniunea Europeană.

2. http://register.consilium.europa.eu, 10 mai 2010 3. Vezi concluziile Consiliului UE, în urma întâlnirii extraordinare a Consiliului pentru Afaceri Economice și Financiare, Bruxelles, mai 2010, www.consilium.europa.eu 4. Vezi sondajul FMI privind încrederea euopenilor în mecanismul pentru stabilizarea economică în zona euro, www.imf.org, 11 mai 2010

15

Semnele timpului | Economie

de îndatorare istorică, iar sustenabilitatea datoriilor este din ce în ce mai nesigură.

Atunci când statele suverane acumulează datorii mari, investitorii, cei care de fapt creditează statul, încep să se îngrijoreze că statul nu va mai fi în măsură să ramburseze creditele luate. Calculele sunt relativ simple. Rambursarea datoriilor viitoare este condiționată de realizarea de venituri superioare cheltuielilor și, când această perspectivă nu este evidentă (competitivitatea unei țări este redusă, există probleme structurale care vor împiedica pe viitor creșterea economică), investitorii cer dobânzi mai mari ca recompensă pentru riscul mai mare pe care și-l asumă.

Astfel, se intră foarte ușor într-un cerc vicios. Creșterea ratei dobânzii înseamnă o creștere a costului de finanțare pentru stat, deci o înrăutățire a situației fiscale, care, la rândul ei, crește riscul insolvenței.

Grecia se află deja în acest cerc vicios.

Costul de finanțare a datoriei a devenit din ce în ce mai greu de suportat pentru guvernul grec, care a fost forțat să găsească soluții rapide.

La un moment dat, insolvența poate deveni atât de previzibilă, încât investitorii refuză să mai achiziționeze datoria țării respective. Aceasta este o situație de criză fiscală, sau criză a datoriei, ce are două posibile soluții. Fie țara respectivă declară insolvența și renegociază datoria cu principalii creditori (cazul Argentinei), fie datoria este monetizată, adică banca centrală cumpără datoria și finanțează direct statul tipărind bani. Prima soluție implică o pierdere a credibilității statului și este de obicei urmată de o perioadă lungă în care statul nu mai este capabil să se împrumute pe piețele financiare. Soluția monetizării datoriei are drept consecințe inflația și deprecierea ratei de schimb.

Având în vedere că Grecia aparține zonei euro, monetizarea datoriei nu este o opțiune. Cel puțin nu una directă.

16

iunie 2010

Guvernul grec nu are putere directă asupra Băncii Centrale Europene pentru a o determina să îi finanțeze datoria. Singura posibilitate de a evita renegocierea datoriei (prima alternativă) rămâne găsirea unei surse de finanțare, în afara pieței, de la statele membre ale zonei euro, la o rată a dobânzii sub cea a pieței. Propunerea actualului pachet de măsuri, inclusiv a creării Mecanismului European de Stabilitate, are în vedere această soluție.

Nici soluția aceasta nu e perfectă, având marele dezavantaj că este foarte costisitoare pentru țările membre ale zonei euro.

Pachetul de măsuri aprobat – ambi ios, dar incomplet

a comparat crash-ul piețelor financiare din ziua de vineri, 6 mai a.c., cu cel declanșat de falimentul Lehman Brothers. Cu o zi mai devreme, tot el declarase cotidianului economic german Handelsblatt că „țările industrializate sunt toate în aceeași barcă.“ Problema sustenabilității fiscale nu este una pur europeană, într-adevăr. În al doilea rând, pachetul adoptat are menirea să descurajeze speculațiile. Un pariu contra euro devine mai dificil. Decizia din 9 mai arată hotărârea țărilor membre ale zonei euro de a apăra moneda comună.

Ce rămâne nerezolvat? După cum spune un bine cunoscut proverb, „Necuratul se ascunde în detalii.“ După euforia inițială determinată de suma colosală promisă, din ce în ce mai multe voci se grăbesc să arate dificultățile planului. Decizia de pe 9 mai nu rezolvă cauzele actualei probleme, ci vizează consecințele ei.

Actualul plan cumpără timp, dar munca adevărată de restructurare fiscală europeană abia acum urmează.

Promisiunile nu sunt de ajuns. Piețele au reacționat bine la primirea veștii, dar după două zile au revenit la nivelurile anterioare. Banii sunt anunțați, dar nu sunt

Ce rezolvă pachetul aprobat? În primul rând, arată că decidenții europeni au avut în sfârșit un moment de conștientizare a riscurilor enorme nu numai pentru zona euro, ci și pentru Decizia de pe 9 mai a uimit întreaga lume. economia globală. Scăparea de sub control a situației în Grecia Euforiei inițiale i-a urmat însă o destul de ar însemna nu numai o contabruscă trezire la realitate. giune a altor țări îndatorate din zona euro, precum Portugalia, Spania sau Italia, ci riscul unei contagidisponibili. Iar obținerea lor poate crea alte probleme. uni globale. Președintele Băncii Centrale Planului îi lipsesc detalii de funcționare. Există un Europene, Jean-Claude Mecanism de Garantare a Creditelor, dar cum va Trichet, într-un interfuncționa acesta? FMI participă în cadrul Mecanismuviu acordat revislui. Rămâne însă de văzut cum. S-a anunțat tei germane că accesul la cei 60 de miliarde de euro Der Spiegel, va fi condiționat. Care vor fi însă condițiile, cine le va evalua?

De asemenea, actualul plan reprezintă o povară fiscală suplimentară pentru statele membre UE. Situația este complicată și, caricaturizând, s-ar putea spune că țările se împrumută ca să se ajute între ele, pentru că s-au împrumutat prea mult. Faptul de a le oferi unor guverne slabe refugiul din calea acțiunilor disciplinare ale pieței poate reduce apetitul pentru reformă.

Pasul ireversibil către o altfel de Europă

17

Semnele timpului | Economie

Pachetul actual ridică, de asemenea, problema hazardului moral. The Economist atrăgea atenția asupra faptului că, „optând pentru o asigurare colectivă, Europa trebuie să dezvolte acum disciplina colectivă pentru a împiedica abuzurile.“5

Schimbări fundamentale Crearea euro s-a făcut pornindu-se de la premisa că țările membre își păstrează suveranitatea absolută asupra politicii fiscale. O serie de măsuri de precauție au fost incluse cu scopul de a garanta disciplina fiscală: clauza de non-salvare, interdicția cumpărării de titluri de stat de către BCE și procedura de deficit excesiv, din cadrul Pactului de Stabilitate și Creștere Economică. Astăzi este mai clar ca niciodată că Pactul n-a funcționat. Celelalte două măsuri de precauție tocmai au fost ignorate de pachetul de măsuri adoptate. De o importanță vitală este cu ce vor fi ele înlocuite.

Decizia din 9 mai a.c. deschide calea unor schimbări fundamentale. Principiile de bază ale uniunii monetare, precum și instrumentele disciplinei fiscale în Europa au fost distruse.

Reconstrucția nu va fi ușoară.

Clauza de non-salvare (no bail-out) prevedea că niciun stat nu poate salva de la insolvență un alt stat. Cât de lipsită de conținut este clauza a devenit evident în contextul actualei crize. Pentru că a nu face nimic în cazul Greciei ar fi însemnat 5. „The Euro and the future of Europe. sinucidere curată pentru membrii zonei No Going Back“, euro. Chiar dacă actualii decidenți par The Economist, www.economist. a se felicita pentru găselnița legislativă com, 13 mai 2010 ce a permis aprobarea Mecanismului 6. David Oakley, European de Stabilitate fără abrogaPeter Garnham și rea clauzei de non-salvare, aceasta este Ralph Atkins, „ECB reveals €16.5bn oricum defunctă. Lipsa unei strategii bond purchases“, clare de ieșire din uniunea monetară The Financial Times, www.ft.com, face ca opțiunea salvării țărilor cu 17 mai 2010 probleme să fie alternativa cea mai 7. Maturarea puțin costisitoare și cea mai logică. lichidită ii create În ceea ce privește a doua măsură prin vânzarea altor titluri, în cazul de de siguranță, independența BCE este fa ă depozite cu pusă la îndoială după ce a anunțat că maturitatea de o săptămână. o să cumpere cantități necunoscute 18

de titluri de stat aparţinând țărilor membre ale zonei euro aflate în dificultate pentru a calma piețele considerate „disfuncționale“. Deja în prima săptămână ce a urmat anunțului, BCE a cumpărat titluri de stat în valoare de cel puțin 16,5 miliarde de euro și probabil că acesta este doar începutul.6 Deși Trichet promite sterilizarea intervenției,7 până la proba contrară, monetizarea datoriei publice nu oferă perspective prea roz în ceea ce privește inflația și valoarea euro.

După ce, timp de 11 ani, BCE a fost extrem de critică la adresa derapajelor fiscale și nu a pierdut nicio ocazie de a sublinia că nu va cumpăra niciodată datoria publică (practică obişnuită a băncilor centrale din SUA sau Marea Britanie), această schimbare bruscă de politică ridică multe semne de întrebare. BCE va trebui să demonstreze că această măsură este într-adevăr una excepțională, pentru a nu-și pierde total credibilitatea.

O provocare Din moment ce actualului cadru instituțional, care a dat greș, i s-a pus oficial cruce, un nou mecanism de coordonare și disciplină fiscală trebuie pus pe picioare. Economistul Charles Wyplosz

iunie 2010

sublinia într-un articol că pachetul adop- administrația europeană deja cere puteri întărite de tat implică dreptul de „a angaja plătitorii control. Se propune, de exemplu, o validare a bugetelor europeni de taxe să finanțeze datoria naționale înainte de adoptarea acestora în parlamenpublică europeană. Problema este că nu tele naționale. Un „semestru european“ ar urma să fie există o datorie publică europeană și un înființat, astfel plătitor de taxe european. Aceasta În numele supraviețuirii uniunii monetare, înseamnă că va trebui să construim o instituție care să le creeze administrația europeană deja cere puteri pe ambele.“8 Cu siguranță, nu va fi întărite de control. Se propune, de exemo sarcină ușoară.

Spre o uniune politică?

plu, o validare a bugetelor naționale înainte de adoptarea acestora în parlamentele naționale.

În această perioadă de căutare de noi soluții, propunerile abundă.

Se vorbește de un rol crescut al Germaniei, în postura „câinelui de pază“ în domeniul fiscal, şi de introducerea unor mecanisme automate de limitare a îndatorării, în special în perioadele de creștere economică (modelul german al „frânei îndatorării“).

Propunerea Comisiei Europene este interesantă. În numele supraviețuirii uniunii monetare,

încât în fiecare primăvară la nivelul UE să fie cunoscute principalele linii ale bugetelor naționale pentru anul care urmează.9 Rezistența la această măsură, care mai știrbește o iotă din suveranitatea națională, nu pare a fi nici foarte puternică, nici extrem de 8. Charles Wyplosz, vocală. O accentuare a crizei actuale „European ar putea liniști criticii acestei măsuri și Stabilisation Mechanism: chiar ar putea conduce la măsuri și mai Promises, realities îndrăznețe în acest sens. Schimbările and principles“, www.voxeu.org, 12 mari se fac întotdeauna în momente de mai 2010 criză. Europa cu siguranță nu va mai fi la fel după actuala criză. Rămâne de 9. Comunicat de presă al CE, văzut cât de departe se va merge. „Mastering economic interdependence: Commission proposes reinforced economic governance in the EU“, http://europa.eu, 12 mai 2010

Pasul ireversibil către o altfel de Europă

19

Semnele timpului | Politic

Riscul nuclear cunoaște noi dimensiuni după ce SUA și Rusia și-au prezentat, pe rând, noua doctrină militară. În timp ce unii critică și descurajează înarmarea, alții reclamă tocmai pericolul dezarmării nucleare. Jucători și arbitri fac apel la schimbarea lumii. Cine și cât e dispus să-și sacrifice securitatea pentru o lume mai sigură?

de Christian Sălcianu 20

iunie 2010

itlul nu e nou, sintagma „tango nuclear“ apare adesea în analiza evenimentelor de pe scena puterilor nucleare. Primăvara aceasta, însă, ne-a făcut martorii unui tango de peliculă hollywoodiană cu agenţi secreţi. În astfel de scenarii, revolverul rece, din coastă, şi o şoaptă scurtă, fără inflexiuni, obligă la o prestaţie fără greşeală pe ringul de dans. În lumina reflectoarelor, totul este impecabil, deşi încordat. Cu un sărut, se smulge admiraţia publicului. În culise, au loc descătuşările, negocierea la sânge sau vărsarea lui. În ultimele luni, s-au făcut în ring paşi fără precedent, mişcări aproape şocante, simetrii şi contraste perfecte.

Perechile sunt alese de mulţi ani. SUA şi Rusia încă se monitorizează reciproc, alături de ele fiind China, Marea Britanie şi Franţa. Replicile dintre primele două încearcă să influenţeze, în acelaşi timp, şi pretendenţii de pe margine, Pakistanul, India şi, în special, Iranul şi Coreea de Nord.

T

Ianuarie-februarie: Noua doctrină militară a Rusiei La începutul lunii februarie (5.02 a.c.), preşedintele Dmitri Medvedev semna noua doctrină militară a Rusiei. Conform anunţului făcut de Consiliul de Securitate de la Moscova, „ajustarea doctrinei militare a Rusiei a fost impusă de ameninţările reale şi de provocările întâmpinate de ţara noastră.“ Rusia îşi rezervă dreptul de a folosi puterea nucleară în cazul în care este atacată.1 Vicepremierul Sergei Ivanov afirma că noua doctrină militară a Rusiei nu este diferită în ceea ce priveşte folosirea potenţialului său nuclear. Recurgerea la armamentul nuclear se face cu atât mai mult cu cât trupele convenţionale duc lipsă de echipament modern şi forţele armate trec printr-o reformă de profesionalizare a efectivelor. În acest context, dependenţa de armamentul nuclear este nedisimulată. În ceea ce priveşte dezarmarea, Rusia a afirmat, prin vocea premierului Vladimir Putin, că va renunţa la armamentul nuclear doar dacă şi Statele Unite – care au creat şi folosit aceste arme – vor face acelaşi lucru.

Martie-aprilie: Pasul similar al Americii SUA au cheltuit în jumătate de secol (1940-1998) suma de 5,5 trilioane de dolari pe armamentul nuclear şi, de aceea, pare greu de crezut că se va ajunge

1. „Russia-NATO Council to discuss Russian military doctrine by videoconference“, ITAR-TASS, 19 aprilie 2010

21

Semnele timpului | Politic

vreodată la desfiinţarea completă a arsenalului nuclear.

Totuşi, s-au făcut paşi clari spre dezarmare. Barack Obama a anunţat încă din septembrie 2009, în cadrul discursului său de la tribuna ONU, că unul dintre stâlpii fundamentali pentru viitorul lumii este „neproliferarea armelor nucleare şi dezarmarea“.

Ca o confirmare a noii politici americane, la începutul lunii aprilie (6.04 a.c.), administraţia Obama a prezentat noua doctrină militară a SUA. În cadrul documentului dat publicităţii se afirmă: „SUA nu vor dezvolta noi focoase nucleare, […] nu vor susţine noi misiuni militare şi nici nu vor furniza mijloace pentru noi stabilimente militare.“2 Documentul stipulează că America nu va ataca, dar va folosi armele nucleare pentru a răspunde sau pentru a preveni (descuraja) atacuri nucleare asupra obiectivelor sale. Un alt aspect care a atras atenţia drept o schimbare decisivă în politica americană a fost faptul că, pentru prima oară, SUA au declarat explicit că nu vor folosi arme nucleare împotriva unui stat fără capacitate nucleară și aflat în acord cu TNN3, 2. „Excerpts from chiar dacă acesta ar lansa un atac bioObama’s New logic, chimic sau cibernetic. Obama Nuclear Strategy“, New York Times, a precizat că de la această regulă fac 5 aprilie 2010 excepţie state „mincinoase“, ca Iranul şi 3. TNN – Tratatul Coreea de Nord. de Neproliferare Doar 48 de ore mai târziu (8.04 a.c.)

Nucleară (engl. NPT sau NNPT – Nuclear s-a semnat, la Praga, START II, traNon-Proliferation tatul bilateral al SUA şi Rusiei privind Treaty) 08.04.2010 Semnarea la Praga a tratatului bilateral al SUA și Rusiei privind utilizarea armelor nucleare

22

utilizarea armelor nucleare (Strategic Arms Reduction Treaty). Între prevederile noului tratat se găsesc limitarea numărului de focoase nucleare la 1.550 pentru ambele ţări, cu 75% mai puţin decât prevedea precedentul tratat START (1991) şi cu o treime mai puţin decât acordul SORT (2002).

Aprilie: Summit și conferință Administraţia Obama a organizat la Washington, în 12-13 aprilie a.c., un summit privind securitatea nucleară. În faţa reprezentanţilor a 50 de state, preşedintele american observa că „la 25 de ani de la Războiul Rece, riscul unei confruntări nucleare între naţiuni a scăzut, dar riscul unui atac nuclear a crescut.

Aceasta este o crudă ironie a istoriei.“ Atenţia tuturor este îndreptată spre ţările şi organizaţiile teroriste care nu se supun tratatelor sau organizaţiilor internaţionale de raportare şi monitorizare.

Fără „nicio polemică“, după cum preciza Medvedev, summitul s-a încheiat în consens deplin: reiterarea pericolului terorismului nuclear şi cooperarea în

12.04.2010 Pre edintele Barack Obama discută cu Sebastián Piñera, pre edintele chilian, la Summitul de la Washington

iunie 2010

obstrucţionarea acelor state care doresc să obţină capacităţi nucleare prin mijloace ilegale. Iranul nu a fost invitat la acest summit, nici Siria sau Coreea de Nord.

Fără a se considera în vreun fel subordonat de decizia summitului american, preşedintele iranian a organizat, la rândul lui, o conferinţă internaţională la Teheran (17-18 aprilie a.c.), cu titlul „Energie nucleară pentru toţi. Arme nucleare pentru niciunul.“ Intenţia Iranului a fost întotdeauna aceea de a demonstra că dezvoltă capacităţi nucleare în interese domestice: producerea de energie.

Un alt scop al conferinţei iraniene a fost acela de a atrage atenţia asupra unui precedent – Israelul. Uimit de tăcerea vestică asupra situaţiei Israelului, Iranul cere explicit un Israel dezarmat (este cunoscut că Israelul nu a confirmat şi nici nu a infirmat vreodată deţinerea armei nucleare). În acelaşi timp, fără a participa la summitul american sau la conferinţa iraniană, premierul Netanyahu a avertizat statele occidentale să nu permită ascensiunea Iranului asemenea Germaniei naziste.

Mai: Conferința TNN La începutul lunii mai (3-4.05 a.c.), la New York, a avut loc Conferinţa Tratatului de Neproliferare Nucleară. Prezent la conferinţă şi susţinându-şi discursul înaintea americanilor, preşedintele iranian a acuzat statele care au deja putere nucleară, apreciind că acestea le ameninţă pe cele mai mici care doresc să-şi dezvolte 17.04.2010 Conferin a interna ională de la Teheran: „Energie nucleară pentru toți.

Arme nucleare pentru niciunul.“

tehnologie nucleară paşnică. Ahmadinejad a criticat eşecul procesului de dezarmare a marilor puteri, afirmând că „producţia, stocarea şi îmbunătăţirea calitativă a armamentului nuclear slujesc drept justificare pentru ca şi alţii să îşi dezvolte [tehnologii asemănătoare].“ „Bomba nucleară este mai degrabă un foc împotriva umanităţii, decât o armă de apărare. Deţinerea bombelor nucleare nu este o ocazie de mândrie.

Deţinerea lor este dezgustătoare şi ruşinoasă,“ a declarat Ahmadinejad. „Trebuie să abandonăm ideea neconstructivă conform căreia este reprobabil moral ca unele țări să caute să dezvolte arme de distrugere în masă, și totuși să fie acceptabil moral ca altele să se bazeze pe aceste arme pentru securitate, mai mult decât atât, să continue îmbunătățirea capacităților și să schițeze planuri pentru a le folosi.“ Mohamed ElBaradei, fost director al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (IAEA), 1997-2009, laureat al Premiului Nobel pentru Pace

La rândul ei, Hillary Clinton a prezentat Iranul în faţa delegaţilor ca pe un stat ce şi-a violat obligaţiile asumate şi care nu se supune sancţiunilor impuse de consiliul de securitate al ONU. Punctele forte ale discursului secretarului de stat american au fost semnarea actului START II şi dezvăluirea arsenalului nuclear american.

Pentru a doua oară în istorie, America a făcut publice o 3.05.2010 Conferința Tratatului de Neproliferare Nucleară, de la New York

Tangoul nuclear

23

Semnele timpului | Politic

serie de informaţii clasificate. Arsenalul nuclear american este de 5.113 focoase nucleare, alături de multe alte mii care au fost scoase din uz, urmând a fi deza5. www.global fectate. În 1967, America deţinea recorzero.org dul, cu 31.255 de focoase. În cele 4 6. Fizician polonez, decenii trecute de atunci, efectivele naturalizat britanic, deținător al s-au diminuat cu circa 84%.

Premiului Nobel Hillary Clinton a subliniat că gespentru Pace (1995) în semn de aprecitul SUA are în vedere îmbunătăţirea ere pentru efortupoliticii de transparenţă în ceea ce rile sale în procesul de dezarmare priveşte regimul dezarmărilor şi încuranucleară. jarea altor state de a se conforma. „Aşadar, pentru cei care se îndoiesc că SUA şi-ar face partea în procesul dezarmării, acesta este inventarul nostru, acestea sunt promisiunile noastre şi astfel trimitem un semnal clar, fără echivoc,“ concluziona Clinton.

4. „The Treaty of the non-proliferation of nuclear weapons“, www.un.org

Viitorul, între ambiții și principii În TNN se specifică încă din preambul că „proliferarea armelor nucleare creşte pericolul unui război nuclear,“ iar un astfel de conflict „ar devasta omenirea.“4 America este singura ţară din lume care a folosit ofensiv bombe atomice în cadrul unui conflict armat (august 1945, Hiroshima şi Nagasaki, Japonia). De atunci şi alte ţări au detonat un număr de peste 2.000 de bombe atomice, însă doar în cadrul unor teste. Şahul marilor puteri domină agenda discuţiilor pe teme nucleare de decenii întregi. Riscul cel mai pregnant, consideră Obama, vine din partea organizaţiilor teroriste şi a statelor care acţionează în afara cadrului regulamentar.

pacifiste. „Prin harul lui Allah, Iranul a intrat în clubul mondial al ţărilor nucleare,“ a afirmat Ahmad Khatami într-o predică transmisă de postul naţional de radio. Adresându-se puterilor care iau în calcul noi sancţiuni împotriva Iranului, acesta a avertizat: „Dacă vă veţi ridica împotriva acestui sistem religios (islamic), veţi sta împotriva religiei lui Allah, iar dacă vă veţi ridica împotriva religiei noastre, vom pune în pericol întreaga lume.“

„Vă aduc la cunoștință o realitate terifiantă: odată cu dezvoltarea armelor nucleare, Omul Pericolul dezarmării a ajuns, pentru prima oară în istorie, să Soluţia este, bineînţeles, dețină mijloacele tehnice prin care să distru- dezarmarea. Colin Powell îşi speranţa că vom trăi gă întreaga civilizație printr-un singur act.“ declara o vreme în care arsenalul Sir Joseph Rotblat

Pentru eliminarea pericolului nuclear, „ca singura putere nucleară care a folosit arma nucleară, Statele Unite au o responsabilitate morală să acţioneze,“ afirmă preşedintele american.

Recent, un cleric iranian a făcut din nou dovada că ţara sa are o dispoziţie beligerantă, în ciuda mesajelor 24

nuclear să fie redus la zero.5 În discursul de primire a Premiului Nobel pentru Pace, Joseph Rotblat6 puncta etapizarea: „Toate puterile nucleare ar trebui acum să recunoască şi să declare – în forma unui tratat – că nu vor fi primele care să folosească armele nucleare. Astfel s-ar deschide calea unei

iunie 2010

reduceri graduale, mutuale, a arsenalelor nucleare, până la zero.“7 Până la un arsenal nuclear cu stoc zero, singura funcţie a armelor pare cea de sperietoare, prin care ţii în şah şi împiedici un conflict.

Sergei Karaganov, decanul Facultății de Economie Globală şi Afaceri Externe, din cadrul Universităţii de Stat din Moscova, identifică inedita moralitate a armelor nucleare: „Armele nucleare au şi o semnificaţie morală distinctă. Spre deosebire de alte arme, ele sunt mijloace sigure de prevenire a unor războaie majore, a distrugerilor în masă ale populaţiei, ale proprietăţii şi culturii, războaie care au fost o plagă asupra umanităţii de-a lungul istoriei.“8 Dublul caracter de armă legitimă şi armă totală este deplâns de ElBaradei: „E nevoie să delegitimăm armele nucleare, iar prin această delegitimare înţeleg încercarea de a dezvolta un sistem de securitate care să nu fie dependent de războiul nuclear.“9 Există, evident, şi un pericol al dezarmării. Cu ani în urmă, Doamna de Fier a Marii Britanii afirma explicit că „o lume fără arme nucleare ar fi mult mai instabilă şi mai periculoasă pentru noi toţi.“ Evident, pentru o putere deţinătoare de armă nucleară, dezarmarea înseamnă vulnerabilitate.

O schimbare sigură a lumii Tangoul este parcă predestinat. Rusia e dependentă major de arma nucleară.

America a investit prea mult şi nu-şi permite să greşească. Iranul sau Coreea de

Nord simt că le aşteaptă soarta Irakului. În faţa acestor poziţionări internaţionale, nu doar cetăţeanul de rând, ci ţări întregi sunt tăcute, pe holuri. Peste capul omului de rând, se poate hotărî orice – peste noapte, printr-o semnătură, printr-o apăsare de buton.

Va fi vreodată folosită arma nucleară? Herman Kahn10 prezice că armele nucleare vor fi folosite undeva în următoarea sută de ani, dar uzitarea lor va fi mai degrabă mică şi limitată, 7. Discursul la priPremiului decât la scară largă. Şi totuşi, nimeni nu mirea Nobel, www.pugpoate exclude posibilitatea ca, oricând, wash.org un atac nuclear să trezească sau să 8. „The Dangers adoarmă o ţară. Riscul ca metropole of Nuclear Disarmament“, The ale lumii civilizate să ajungă precum Moscow Times, Prypiat, oraşul abandonat în urma 30 aprilie 2010 dezastrului de la Cernobîl, nu este 9. Mohamed eliminat.

ElBaradei, „Nobel Lecture“, http:// Între psihoza nucleară şi „amorţeala nobelprize.org, 10 11 nucleară“ , creştinii ştiu din Scriptură decembrie 2005 că va veni un timp în care „oamenii vor 10.Eminent futurist, leşina de frică în aşteptarea lucrurilor care a prezis ridicarea Japoniei ca care urmează să vină asupra omenirii, putere mondicăci puterile cerurilor vor fi clătinate“ ală. Teoriile sale au contribuit la (Luca 21:26). Istoria ne atrage atenţia dezvoltarea stracă sunt momente de la care întoarcerea tegiei nucleare americane. este imposibilă. Nimeni nu poate, spre exemplu, dez-inventa bomba atomică. 11. Nuclear numbness, sintagmă introNimeni nu poate anula precedentul dusă de psihiatrul Hiroshima. Riscul nuclear este un dat Robert J. Lifton, care a studiat caupentru restul timpului. Certitudinea zele și efectele psitextului biblic este aceea că va veni o hologice ale războiului. Suprasaturat vreme în care lumea va fi convinsă de prin mediatizarea propria incapacitate de a schimba cursul excesivă, omul s-a cu armele major al istoriei planetei. De altfel, dacă obișnuit nucleare și actiar fi posibilă schimbarea omenirii prin vează un mecanism de insenea însăşi, nu ar mai fi nevoie de a doua sibilitate în fața venire a lui Christos. riscului. „A respinge armele nucleare și a lupta pentru eliminarea lor este, fără îndoială, o țintă morală, cel puțin în abstract. Dar este fezabilă numai dacă omenirea se schimbă.“ Sergei Karaganov

Tangoul nuclear

25

Semnele timpului | Religie

PROFE II care cer un verdict Profeția, sau prezicerea, face parte din cotidian. În ciuda apelului la rațiune, milioane de oameni se lasă prinși în goana după cunoașterea viitorului. În timp ce unii îi iau în derâdere pe „profeții“ de toate soiurile, alții își leagă viața și speranțele de zodiace și oracole. de Florin Bică

Procesiune la Maglavit.

Petrache Lupu este al treilea din stânga

26

iunie 2010

esiguranţa cu privire la viitor este una dintre cauzele interesului major pentru preziceri. Înmulţirea cataclismelor naturale, crizele politice şi economice acute, conflictele militare, decadenţa şi grija pentru descendenţi măresc, de asemenea, interesul faţă de cunoaşterea viitorului.

Fie că e vorba de profeţii din Biblie sau din alte surse, recente, orice profeţie reuşeşte să adune un public interesat.

Jurnalişti, politicieni, economişti şi oameni de ştiinţă elaborează hărţi ale viitorului pe baza indicatorilor observaţi, înregistraţi şi măsuraţi. Aceste predicţii nu sunt însă profeţii, pentru că profeţia nu este o anticipare bazată pe inteligenţa umană, nici una izvorâtă din cunoaşterea trecutului, respectiv din înţelegerea faptului că istoria se repetă în spirală sau altfel. Profetul, antic sau contemporan, poate fi un individ oarecare, cu un IQ mai mare sau mai mic, acest fapt însă neavând prea mare importanţă în condiţiile în care el pare un simplu instrument în mâna divinităţilor locale, a altor entităţi supranaturale sau a lui Dumnezeu.

N

La nord și la sud de Dunăre Poporul român, cu apetit pentru misticism şi cunoaşterea realităţilor tainice, şi-a avut de-a lungul vremii profeţii săi mai mult sau mai puţin celebri. Rămâne de notorietate cazul ciobanului Petrache Lupu (1907-1994), numit şi „Sfântul de la Maglavit“, care a pretins că L-a văzut pe Dumnezeu. În jurul persoanei lui

Nostradamus 1503 - 1566

s-a conturat, după cum observa într-un articol Cătălin Manole, „unul din cele mai faimoase fenomene religioase din România, care a adunat mulţimi de sute de mii de oameni, veniţi din toate judeţele ţării, deopotrivă intelectuali, preoţi, politicieni şi ţărani.“ Chiar regele Carol al II-lea a trimis o limuzină care să îl aducă pe vizionar la Peleş, unde Petrache a zăbovit mai multe zile în preajma Majestăţii Sale. Se povesteşte despre minuni care s-au întâmplat la Maglavit şi despre oameni care au fost vindecaţi de boli. Petrache a fost un caz mediatizat în presa vremii. Unii îl adulau, în timp ce alţii se arătau sceptici. El povestea că Dumnezeu i-a poruncit să le propovăduiască oamenilor pocăinţa şi întoarcerea la Dumnezeu. În caz contrar, dureri şi munci cumplite aveau să se abată asupra lor. Mesajul lui semăna prin formă şi conţinut cu acela al profeţilor biblici. Al Doilea Război Mondial şi grozăviile regimului comunist au putut fi interpretate, desigur, ca împliniri ale predicţiilor sale.

Poate şi mai celebră a fost Vanga Dimitrova (19111996), cunoscută ca „Baba Vanga“, considerată o

27

Semnele timpului | Religie

personalitate spirituală importantă în Baruh scriind istoria vecinilor bulgari. Printre evenimentele profetiprofe iile lui zate de ea, apar ziua exactă a începerii celui de-al Doilea Ieremia Război Mondial, dezastrul de la Cernobîl, destrămarea URSS-ului şi moartea echipajului submarinului Kursk.

Clarvăzătoarea s-a referit în profeţiile ei şi la poporul român: „În bucuria acestei lumi, în România îşi va începe lucrarea cel promis. (…) Acest popor [român] va deveni prin îndreptarea sa o adevărată pildă vie pentru toate popoarele pământului.“ Institutul Pedagogic din Sofia a înfiinţat încă din 1967 un laborator special, care a încercat să descifreze prezicerile sale. Oamenii de ştiinţă bulgari „Teamă, teamă! Frații susţin că acestea s-au împlinit în americani cad de la proporţie de 70-80%.1 Cert este că românii nu sunt încă o pildă vie penînălțime, ciupiți de tru naţiuni.

scrise care s-au păstrat.

Totuşi, din diferite moarte, cu ciocul, de colţuri ale Semilunii Profeție în metru antic Fertile, au fost colecpăsări de oțel,“ informaţii despre Rolul profeţilor a depăşit graspunea Baba Vanga, în tate profeţia antică, întrucât niţele religiilor iudaică, islamică şi creştină. După cum scria Martti 1989. Unii au spus că pro- fenomenul nu a fost Nissinen, „ca fenomen, profeţia este feția s-a împlinit la WTC, unul local, ci a existat o în 11 septembrie 2001. practică larg răspâninterculturală, putând fi întâlnită dită. În secolul al în diferite contexte culturale de-a XVIII-lea, odată cu descoperirea vestigilungul istoriei omenirii.“2 Chiar Biblia, care îi ilor arheologice ale cetăţii Mari (în zona menţionează pe vechii profeţi ai evreilor, vorbeşte Eufratului), au ieşit la lumină documente şi despre profeţi păgâni, care se închinau zeităţilor antice care conţineau astfel de texte. Pe Orientului Apropiat. Profesorul Nissinen observa baza scrisorilor de la Mari, s-a ajuns la că rolul profetului antic trebuie înţeles în contextul concluzia că profeţii jucau un rol semnifiaşezărilor urbane ale vremii. Oraşele cativ la curtea regală. „Ca portavoci ale sau cetăţile antice erau aşezate sub 1. „Urmașa lui Nostradamus“, zeilor, profeţii erau în primul rând slujitoprotecţia unor divinităţi, iar profetul se www.monitorulexrii zeilor ale căror cuvinte le proclamau.“3 pres.ro, 9 septem- distingea în acest peisaj ca voce umană a brie 2006 puterilor transcendente. În cele mai multe cazuri, mesajele Iniţial, profeţia a fost un fenomen aveau legătură cu regele şi bunăstarea lui, 2. Martti Nissinen, Prophets and oral, cei care îşi asumau rolul de profeţi cu viitorul cetăţii şi cu războaiele purtate Prophecy in the prezentându-şi mesajele în locuri publi- cu alţi monarhi. Profeţii îl asigurau Ancient Near East, Atlanta, Society of ce – pe străzi sau în pieţele cetăţilor. pe rege că zeii sunt de partea lui şi că va Biblical Literature, Comunicările profetice erau scrise mai obţine victoria împotriva duşmanilor. Pe 2003, p. 2 rar, dovadă fi ind numărul redus al texlângă profeţiile despre viaţa politică şi 3. Martti Nissinen, Op. telor profetice despre activitatea militară, erau şi profeţii cit., p. 16 cu privire la viaţa cultică a templelor sau,

28

iunie 2010

mai rar, profeţii despre diverse proiecte (de exemplu, construirea unei noi porţi a cetăţii sau găsirea unui nume pentru un copil din familia regală).

Renumit în Grecia antică a fost oracolul din Delfi. Dacă la început oracolul putea fi consultat într-o singură zi a anului, respectiv ziua naşterii lui Apolo, ulterior consultările au devenit mai frecvente. Evident, cei care îi puneau întrebări oracolului plăteau taxe substanţiale.

Preoteasa Pitia asculta întrebarea şi oferea un răspuns neinteligibil, ale cărui semnificaţii erau traduse de preoţii oracolului. Răspunsurile oferite de preoţi erau suficient de evazive încât să poată fi interpretate astfel încât profeţiile să pară reale.

Evul predicțiilor În sânul creştinismului, profeţiile nu au dispărut după perioada Noului Testament sau a Bisericii primare. În perioada medievală, s-a profetizat venirea unui papă care va reforma Biserica, alungându-i pe clericii corupţi şi cucerind întreaga lume prin bunătate şi un caracter drept. În 1294, când Pietro di Morrone devenea, prin alegere, Papa Celestin al V-lea, mulţimile l-au întâmpinat cu entuziasm, crezând că el este salvatorul care trebuia să vină. Incapabil să împlinească rolul destinat lui prin profeţie, Celestin avea să „demisioneze“ destul de repede. Un oarecare Fra Bonaventura avea să pretindă mai târziu, în 1516, că el este acel papă din profeţie şi nu a fost singurul aspirant la acest rol. În fapt, profeţia pare să fi fost mai degrabă o

reflexie a dorinţei maselor după o Biserică mai bună, slujită de oameni cu înaltă ţinută morală.

Evul Mediu nu a dus lipsă de voci care să proclame, în numele Cerului, mesaje dintre cele mai diverse. Cronicile au reţinut numele lui Elizabeth Barton (15061534), călugăriţă din Anglia lui Henric al VIII-lea. În contextul conflictului dintre rege şi Biserica Romei, Anglia a cunoscut o escaladare a fenomenului profetic. Prezicători obscuri şi profetese răsărite de niciunde anunţau prăbuşirea regelui Henric, dar şi războaie sau boli care aveau să lovească ţara. O tânără servitoare din Kent, Elizabeth Barton, a stârnit vâlvă la data aceea, fiind mulţi cei convinşi că fata primeşte mesaje din partea Fecioarei Maria. Uneori intra în transă. Alteori rostea cuvinte neinteligibile. Unele dintre aceste mesaje erau notate de martori. Cert este că mesajele erau îndreptate împotriva regelui anticatolic. Elizabeth a fost spânzurată pentru că i-a scris papei o epistolă profetică în care anunţa finalul domniei lui Henric al VIII-lea.

Un caz aparte este cel al lui Nostradamus, ale cărui profeţii au stârnit nu doar interesul contemporanilor săi, ci şi pe cel al interesaţilor de acest gen de scrieri din secolele următoare. Născut într-o familie de evrei convertiţi la catolicism, Nostradamus a avut contact cu astrologi şi alchimişti din Franţa şi Italia, devenind renumit prin catrenele pe care le-a compus şi prin care, într-un limbaj codat, a lansat o serie de presupuse Templul din Delfi

Profeții care cer un verdict

29

Semnele timpului | Religie

profeţii. Cele 942 de catrene, publicate sub titlul Centurii (1555), i-au atras numele de profet din partea poetului Ronsard, însăşi Caterina de Medici fiind interesată de acestea. Cum moartea regelui Henric al II-lea a părut că se regăseşte în câteva dintre versurile lui Nostradamus, curând alţi regi, prinţi, contese, generali şi prelaţi şi-au regăsit viaţa în predicţiile sale. Nostradamus a susţinut originea divină a acestor profeţii. Una dintre posibilităţile enunţate de autorul Edgar Leoni4 este aceea că Nostradamus, un om educat, a scris un fel de satire la adresa lumii ignorante în

fapt ce ar putea să provoace întrebarea: Este posibil ca profeţia israelită să fie doar un segment dintr-un fenomen mai larg? Multe dintre textele profetice ale popoarelor şi triburilor păgâne sunt similare în formă şi conţinut cu profeţiile biblice. Profeţii idolatri, asemenea celor evrei, invocau o divinitate ca sursă a mesajului lor, atenţionau mulţimile cu privire la probleme şi realităţi ne, prevesteau „Va fi așa, va fi altfel, / Tot turuie mereu, profeții. contempora evenimente viitoare sau / Și ei sunt robii gurii, bieții! / Eu stau în rând cu dădeau indicaţii despre ce nătăfleții, / Nu mă mai satur să mă-nșel.“ ar trebui făcut în anumite Prin urmare, există Marin Sorescu, Profeții mincinoși situaţii. vreun ascendent al profeţiei biblice în faţa altor profeţii? care trăia, profitând de naivitate pentru a obţine faimă O importantă notă distinctă apare pe şi bani. Interpretările forţate şi numeroasele detalii paginile Bibliei. Profetul lui Dumnezeu care nu şi-au găsit împlinirea ridică semne de întrebare nu era în primul rând un prezicător al asupra originii „divine“ şi a veridicităţii profeţiilor lui evenimentelor viitoare. Deşi vestea uneNostradamus. ori şi ceea ce urma să se întâmple, aceasta Chiar şi pe vremea lui Nostradamus a existat, însă, era doar o parte din activitatea lui. scepticism faţă de profeţii. Omul de stat şi eseistul Profetul ştia viitorul doar când şi dacă Francis Bacon (1561-1626) a analizat problema profeDumnezeu i-l descoperea. Profetul ţiilor. Într-unul dintre eseurile sale, Bacon se referă la o evreu Daniel, care i-a spus împăratului pretinsă profeţie a lui Seneca, potrivit căreia aveau să fie Nabucodonosor al II-lea semnificaţia rupte lanţurile oceanului şi urmau să fie descoperite visului său, a indicat foarte clar că sursa lumi noi. Evident, pentru contemporanii lui Bacon, anul cunoaşterii lui este Dumnezeu: „Este un 1492 marcase împlinirea acestei profeţii. Eseistul i-a con- Dumnezeu în ceruri Care dezvăluie missiderat însă creduli. Profeţiile, în opinia sa, trebuiau terele şi El i-a făcut cunoscut împăratului dispreţuite, dar nu ignorate, pentru că Nebucadneţar ce se va întâmpla în zilele impactul asupra maselor era major. El de apoi“ (Daniel 2:28). „Profeţia creştină 4. Edgar Leoni, Nostradamus and a sugerat chiar nevoia unei cenzuri din are puţin de-a face cu simpla prezicere His Prophecies, a evenimentelor viitoare, iar puterea sa Dover Publications, partea autorităţilor asupra unor astfel de 2000 predicţii. nu este niciodată fixată spre viitor. Ea ţinteşte întotdeauna prezentul.“5 Profeţii 5. Niels Christian Profetul biblic Hvidt, Christian trimişi de Dumnezeu erau preocupaţi de Prophecy. The PostChiar din paginile Vechiului cele mai multe ori de realităţile contemBiblical Tradition, Oxford University Testament reiese că profeţia nu a fost porane lor. Denunţau păcatele şi metehPress, 2007, limitată la aria geografică a Israelului, nele societăţii, îndemnându-i pe oameni p. 308, 309 să redescopere principiile morale.

30

iunie 2010

Evaluarea calităţii de profet, în condiţiile în care toţi profeţii pretind că spun adevărul, implică, într-un anumit sens, împlinirea predicţiilor. Ieremia spunea că „profetul care profeţeşte pacea va fi recunoscut ca fiind trimis de Domnul doar dacă se vor împlini cuvintele profeţiei lui“ (Ieremia 28:9). În acelaşi registru se înscrie afirmaţia din Deuteronomul 18:22 – „Dacă cuvântul pe care-l va rosti profetul în Numele Domnului nu se va adeveri sau nu se va împlini, acel cuvânt nu a fost rostit de Domnul. Profetul a vorbit din îngâmfare; să nu vă fie teamă de el.“

Pe patul lui Procust Niels Christian Hvdit observa corect că „profeţia nu a murit niciodată, ci mai degrabă şi-a dovedit dinamismul prin schimbările sale în armonie cu noile condiţii ale dezvoltării istorice.“6 Evident, în foarte multe cazuri a fost vorba de simple înşelătorii, unii „profeţi“ profitând de naivitatea oamenilor pentru a-şi umple buzunarele sau pentru a dobândi faimă. Alţii au fost animaţi de fervoare religioasă. Nu s-ar putea spune că în toate cazurile a fost rea-voinţă.

Stabilirea unui verdict rămâne o problemă dificilă.

Istoria omenirii a fost şi o istorie a profeţiilor, iar veridicitatea acestora nu poate fi evaluată în funcţie de impactul pe care l-au avut şi nici după detaliile care s-au împlinit parţial. Din perspectiva credinţei creştine, profetul trebuie aşezat pe patul lui Procust – adică Biblia – şi testat. Ca sursă a profeţiilor, Dumnezeul omniscient şi omnipotent nu poate greşi. Mesajele comunicate de El, prin profeţi, nu se pot împlini parţial, doar în proporţie de 70-80%. Pot exista oameni trimişi de Dumnezeu să vorbească lumii. Însă niciuna dintre noile profeţii nu pot fi antagonice cu mesajele anterioare ale Divinităţii.

Sunt două situaţii extreme care trebuie şi pot fi evitate. Mai întâi, respingerea oricărei profeţii, pe motiv că nu se poate şti care este adevărată şi care nu, înseamnă riscul ignorării mesajului lui Dumnezeu.

Iar a doua situaţie de preîntâmpinat este aceea în care orice mesaj „de dincolo“ este îmbrăţişat ca veridic. Profetul trebuie să treacă testul Bibliei, iar omul de rând are nevoie să înţeleagă că mai importantă decât cunoaşterea viitorului este pregătirea prezentă pentru acest viitor, fără a uita avertizarea lui Christos, potrivit căreia „se vor ridica mulţi profeţi falşi şi-i vor 6. Niels Christian înşela pe mulţi“ Hvidt, Op. cit., p. 303 (Matei 24:11).

Profeții care cer un verdict

31

Semnele timpului | Biblie

Viitor îl scriem singuri VEDERE DE ANSAMBLU ASUPRA PROFEȚIEI BIBLICE

32

iunie 2010

ul

Carte profetic profetică că prin excelență, interpretată Biblia este inter rpretată adeseori profețiile greșit, profeții ile sale căpătând fataliste nuanțe fatalist te sau atribuții de sperietoare.. Înțelese corect, sperietoare profețiile Biblie Bibliei,i, mai mult decât a desluși viitorul, viitoru ul, îi pot oferi cititorului Bibliei șii perspective mai asupra clare asu upra prezentului. de Florin Lăiu rrofetul ofetuul este o per persoană rsoană care vorbeşte din ppartea arteaa lui Dumnezeu, Dumnnezeu, afirmând experienţe revelaţii supranaturale. ş reve şi elaţii supran naturale. Aceste experiadevărate eenţe nţe ppot ot fi adevă ărate sau înşelătoare. Profeţii ffalşi alşi ppretind retind că aau descoperiri dumnezeieşti, ieşt ie ş i, ddar ar sursa inspiraţiei innspiraţiei lor este alta decât Dumnezeu. descoperiri Du umn mnez ezeu zeeuu. Unii U ii pprimesc Un rimesc de escoperiri de la spirite lumitrimişii nate tee ccare are pre ar are ppretind retind inn ccăă sunt trim mişii lui Dumnezeu, de morţilor.r. Există aşadar un lanţ al la ssfifinţ la nnţi ţi sa sauu sp sspiritele pirritelle morţilor îînşelăciunii: în şelă şe lăăciiun unii niiii:: profetul profettul înşelător pro înşelătoor este mai întâi un înşelat rândul pe alţii. şii laa rrân şi, ându dull lui, înşală î alţiii. Istoria religiilor, inclusiv istoria ilustrează isto is tori ria creştinismului, creş cr eşşti t ni n sm mul u ui, ilustre ează din plin acest fenomen.

P

Profeți și „profeți““ A existat Au exi xisttaatt şi există exis istă încă mulţi muulţi profeţi falşi care nu au ex xpe p riennţe pparanormale araanorrmale aute entice. Sursa inspiraţiei lor experienţe autentice. eeste es tee m istticăă şi ş constă consstă în interpretări interrpretări secrete ale fenomemistică nnelor nelo e or ps psih hicee şi ş fizic ce în care ei sunt iniţiaţi şi experţi: psihice zice vvise, vi see, cărţi, cărţţi,i astre, că asttrree, numere, nuumere, litere liteere şi alte „semne“. Cuvântul „„mistic“ „m issti tic“ c“ include iinnclu luude de aanumite nuumite atit atitudini tudini şi experienţe de traddiţie diţi di iţi ţiee cr ccreştină, reşşti reş tină năă, av aavând vânnd şi un sen sens ns pozitiv, pentru că descrie tr trăirea răi ă re reaa celui celu ce elu l i care re crede lucruri lucruuri de necrezut, are experienţe ccuu Du ţe D Dumnezeu, umn mnez e eu, eu, ssee roagă lu eu lui ui Dumnezeu şi înţelege vvoia vo oia ia Lui L i în în experienţele exxperienţele vieţi vieţiiii – fără a fi profet. Există mi mistic mistică i că iu iiudaică, udaiică, ccreştină reştină sau pseudocreştină. Mistica nnecreştină ecr c eşti tiină este esste numită numită ocultă oculttă sau ezoterică, termenii avâ av având ând nd practic practiic acelaşi pra acelaş el şi sens: mistic, m secret, tainic, iniţiatic.

Ambele A mbele categorii caateggorii de profeţ profeţii – cei care au experienţe pa paranormale ara rannor normalee sa sau au parapsihologice parapsiholoogice şi cei care ştiu să „c „citească“ citea iteasc ascăă“ ssemne em mne îînn diverse fen fenomene nomene – se încadrează su sub ub termenul term te menul ggeneral enneraal de ocult. ocullt. Se mai foloseşte în acest se sens ens n şi şi cuvântul cuvvânntuul de de origine origine greacă greacă ezotericc (tainic, mistic, in iniţ iniţiatic), niţiţia ia c), ia iatic iiar ar co controlul ontrolul person personal nal inexplicabil pe care unii 33

Semnele timpului | Biblie

„Îngerul apărându-i lui Balaam“, gravură de Gustave Doré

dintre aceştia îl au (sau îl pretind) asupra lumii înconjurătoare este numit magie (vrăjitorie).

Un caz biblic interesant este acela al lui Balaam, un sirian folosit de Dumnezeu ca profet, silit să binecuvânteze poporul Israel, în ciuda faptului că, la nivel individual, decăzuse moral, prin corupţie. Magia pretinde că blestemul şi binecuvântarea sunt rostiri cu putere ascunsă care se împlinesc automat, inexplicabil, dacă ştii reţeta descântecului – gesturile şi cuvintele prestabilite.

Chiar dacă nu credea în puterea p blestemului magic, pentru că el Îl cunoştea pe adevăratul Dumnezeu, Balaam adoptase un soi de magie1 prin care spera să manipuleze voinţa divină. Astfel, serviciul divin al lui Balaam devenise o incantaţie magică, iar cazul său este o avertizare pentru toţi cei care promovează astăzi o Realitatea pe teren, în liturgică vecină cu magia – istorie și în n actualitate ne albă, neagră sau albă-neagră. nu există granițe Asemenea mistere sunt învață că nu numite, în Sfânta Scrip- precise între înttre categoriile tură, „aşa-zisa gnoză“ falsului pro profetism. ofetism. Falsul („cunoaştere“), „filosofie autenticul, cul, ocultismul și deşartă, tradiţională, după și autentic elementele (stihiile) lumii.“2 prostia, cre credința edința și șmecheEle sunt adevărate minuni Atât cei care au combina, în reali- experienţe autentice cu şi taine pentru cei care nu ria se pot combina cunosc adevărul desco- tate, în procente diverse. spiritele înşelătoare, cât perit în Biblie. Sub diferite şi cei care cred că pot forme, acestea au fost întotdeauna o plagă pentru religia citi sau manipula elementele lumii sunt, revelată, atât pentru iudaism, cât şi pentru creştinism. de obicei, oameni sinceri, dar înşelaţi.

De la Kabbala iudaică până la mistica discutabilă a unor Mulţi se complac în autoînşelare, refuză tradiţii şi secte creştine, misticismul a creat în mintea să vadă dincolo de simţuri şi păreri. multora confuzii între revelaţia divină şi celelalte surse. Există însă şi o categorie de falşi profeţi Există şi falşi profeţi care sunt simple care practică şarlatania, escrocheria victime ale propriei credinţe, mai prereligioasă. Sursa inspiraţiei lor nu este 1. O combinație de cis ale ignoranţei şi autosugestiei.

Nu nici spiritismul, nici apariţiile neinvitate, liturgică sacră nici magia, nici tenebrele psihicului, unde (jertfe legitime) și o puţini dintre aceştia trăiesc la limita numerologie ocultă imprecisă dintre normalitate şi psihiaimaginaţia se confundă cu realitatea. Ea – 7 altare, 7 viței, 7 trie. O imaginaţie mistică foarte activă, se găseşte la asfinţitul conştiinţei morale. berbeci (Numeri 23:1,4,14,29,30; halucinaţii, o stare de permanentă Aceşti experţi se folosesc de isteţimea lor, 24:1) excitaţie psihică şi exaltare „spirituală“, cu care-i înşală pe creduli. Se joacă de-a 2. 1 Timotei 6:20; o gândire obsesivă, vise şi multe magia, ca manipulatori iluzionişti, care Coloseni 2:8 altele au creat „profeţi“. Aceştia nu se fac prestidigitaţie şi alte năzbâtii penTraducerile versetelor din acest încadrea încadrează e ză sub genericul ocult, ci sunt tru gură-cască, iar ca profeţi sunt simpli articol îi apar in fenome fenomene meene m e pur psihice. născocitori de experienţe supranaturale, autoru r lui. autorului.

34

iunie 2010

pe care le menţionează pentru a-şi spori creditul şi veniturile ilicite.

Deşi am feliat până acum câteva categorii distincte, realitatea pe teren, în istorie şi în actualitate ne învaţă că nu există graniţe precise între categoriile falsului profetism. Falsul şi autenticul, ocultismul şi prostia, credinţa şi şmecheria se pot combina, în realitate, în procente diverse.

Din acest motiv, pentru cel care este interesat să fugă de orice fals periculos, nu este suficient să verifice dacă experienţa ppretinsului pprofet este autentică şşi neinventată. Întrebarea este dacă această experienţă reprezintă o descoperire de la Dumnezeu sau vine din alte surse. În cazul mamei Eva, nu conta dacă spiritul care a vorbit cu ea era însuşi Satan sau un drac mai mărunţel, un înger căzut mai demult sau mai recent, un şarpe prefăcut sau cineva prefăcut şarpe, dacă avea domiciliul în Rai sau în afara Raiului, dacă era o halucinaţie de vis sau de coşmar. ş Un singur g lucru conta, şi anume că Dumnezeu Îşi descoperise voinţa expresă, clară şi simplă, ca omul să nu se atingă de ceea ce nu-i aparţinea, p ţ chiar dacă ispititorul p s-ar fi dat drept Dumnezeu Însuşi. Prin urmare, interesează mai puţin sursele exacte ale falşilor profeţi, întrucât mesajele lor, chiar atunci când par spirituale sau inofensive (până câştigă creditul şi dependenţa noastră!), poartă în ele primejdii de pierzare veşnică. Dimpotrivă, cunoaşterea adevăraţilor profeţi, pe lângă certitudinile de care avem nevoie astăzi, ne aduce „un viitor şi o speranţă“ (Ieremia 29:11).

Începând cu Moise, toți autorii Bibliei au u fost p profeți: ț „Toată Scriptura p este divin inspirată...“ p at (2 Timotei 3:16). În sens popular, profetul, n numit în trecut și proroc, este un prezicător, un vestitor it al viitorului. Dar în realitate, profeția este darul suprau natural prin care Dumnezeu le vorbește oamenilor, en în modul cel mai expresiv, cu privire la cunoașterea șt de Dumnezeu, calea mântuirii și datoria noastră ră față de El și față de semeni. Profetul este omul care e vorbește în numele lui Dumnezeu, ca trimis special ci al lui Dumnezeu.

Preotul care slujea la altar și învățătorul biseribi cesc ce explică Scriptura sunt, de asemenea, a, oameni ai lui Dumnezeu, dar profetul are o autoritate or mai mare decât aceștia, deoarece sursa mesajului a său este supranaturală. Unii dintre preoți au fo fost și profeți (Ieremia, Ezechiel, Zaharia etc.), unii dintre d învățătorii Bisericii și dintre apostoli au fost șii profeți, așa cum au fost toți autorii Noului Testament, m dar nu orice episcop, pastor, învățător sau sfânt nt oarecare a fost profet. Apostolul Pavel arată că darul d de a fi profet este cel mai mare și este posibil ca toți apostolii să fi avut acest dar.

Profetul este mesagerul lui Dumnezeu care a îi cheamă pe oameni înapoi la calea mântuirii șii a ascultării de Dumnezeu, descoperind adesea lucruri u ascunse din prezent, din trecut și chiar din vviitor.

Prezicerea, profeția despre viitor, este doar o parte, p uneori mică, a mesajului profeților. Au existat chiar c mari profeți care nu au făcut nicio profeție despre e viitor, de exemplu, Ilie și Ioan Botezătorul. „Moise“, statuia lui Michelangelo din biserica San Pietro, Vincoli, Roma

Biblia și viitorul Deşi profeţia despre viitor este doar o parte, uneori mică, a mesajului profeţilor, în sensul popular al termenului, profeţia este anunţarea unor evenimente viitoare, ca predicţie. Acest aspect al descoperirii profetice este şi astăzi o dovadă incontestabilă a originii şi autorităţii divine a Bibliei.

Viitorul îl scriem singuri - vedere de ansamblu asupra profeției biblice

35

Semnele timpului | Biblie

Cei mai mulţi profeţi au trăit înainte de Christos.

Dintre aceştia, ş mulţi ţ au rostit şşi scris profeţii p ţ ppredictive pe termen mai scurt sau mai lung. În general, aceste profeţii se ocupă de soarta lui Israel şi a altor popoare până la Christos. Unele dintre acestea trec chiar dincolo, în era mesianică. Profeţii Noului Testament, în majoritate evrei, au prezis atât viitorul poporului evreu, cât şi pe cel al Bisericii, pe termen scurt, dar şi schiţe ale viitorului până la a doua venire a lui Christos şi chiar dincolo de aceasta.

O clasificare simplă a profeţiilor despre viitor este necesară deoarece, la nivel popular, există confuzii mari. Se crede că o descriere a viitorului din partea unui profet adevărat al lui Dumnezeu nu poate eşua.

Dar Biblia ne învaţă că, în principiu, profeţiile despre viitor sunt planuri sau promisiuni ale lui Dumnezeu, condiţionate, şi că aceste promisiuni, fie că sunt optimiste (binecuvântări, făgăduinţe bune), fie pesimiste (ameninţări, blesteme), pot fi zădărnicite de atitudinea celor implicaţi (cf. Ieremia 18:7-10; Luca 7:30).

Totuşi, există multe predicţii biblice necondiţionate.

Dumnezeu a făcut promisiuni condiţionate, dar în acelaşi timp, le-a dezvăluit profeţilor şi viitorul real, aşa cum doar El îl putea cunoaşte mai dinainte, din afara timpului.

Profeție sau ghicire?

Falşii profeţi pot „ghici“ uneori viitorul sau îl pot prevedea asemenea meteorologilor şi viitorologilor, ca „Ilie hrănit de un înger“, pictură de Ferdinand Bol

36

„Moise cu cele 10 porunci“, pictură de Philippe de Champaigne

în cazul unui calcul de probabilitate.

Pe asemenea temeiuri se fac speculaţii financiare şi politice. Toţi obişnuim să anticipăm viitorul, cu puterile noastre, unii fiind mai „norocoşi“ pentru simplul fapt p că sunt mai informaţi. ţ Îngerii rebeli sunt spirite inteligente şi informate, care ppot face ppreviziuni mult mai precise decât oamenii de ştiinţă. În plus, inteligenţele malefice ştiu că însăşi credinţa în asemenea „dezvăluiri“ poate determina uneori împlinirea „profeţiei“. Şocul psihologic al unei ştiri o poate transforma în profeţie. Când spiritul înşelător, care furase identitatea profetului Samuel, i-a „dezvăluit“ regelui Saul, venit să-l consulte, că a doua zi va muri în război, nefericitul rege a devenit victima psihologică a diavolului care i se arătase vrăjitoarei. Având încredere în cuvintele lui Samuel, care întotdeauna se împliniseră, convingerea că era sortit să moară i-a slăbit toate energiile. Auzirea „profeţiei“ l-a doborât din picioare.

Cum putea el să mai lupte? Demonul a împlinit profeţia prin simpla ei rostire.

Asemenea manipulări psihologice s-au practicat întotdeauna şi se practică şi astăzi. Dacă oameni cu autoritate vor să determine o criză, o pot produce

iunie 2010

chiar prin anunţarea ei. Manipularea psihologică şi previziunea ştiinţifică sunt moduri de descriere a viitorului care nu au în ele nimic miraculos.

Unii citesc versurile ermetice ale lui Nostradamus, magician şi astrolog francez din secolul al XVI-lea, căutând în ele sensuri actuale. După un eveniment important, fanii lui Nostradamus „descoperă“ imediat în stihurile lui încurcate că Nostradamus prevăzuse faptul respectiv p de multă vreme. În acelaşi mod, unii „descoperă“ în literele ebraice ale Bibliei, ordonate prin metode cabalistice aplicate pe calculator, că de multă vreme se prevăzuse apariţia lui Hitler şşi a lui Saddam Hussein, manipulând astfel Scriptura. În loc să citească mesajul Scripturilor, aceştia transformă textul ebraic într-un rebus, în care, cu totul întâmplător sau cu puţină isteţime, pot citi „viitorul“ devenit prezent între timp. Incomparabil mai interesante şi mai spectaculoase sunt profeţiile Bibliei.

Profeții biblice împlinite

3. Cronologia aceasta

făcută cu puţin timp înainte de cuceri(alcătuită de Edwin Thiele) se sprijină rea Canaanului de către evrei (c. 1405 pe data întemeierii î.Ch.). Ea prevedea că din Israel se va Templului de către Solomon ridica o „stea“ sau un „sceptru“ (o dinas- regele (968-928 î.Ch.), în tie regală), ceea ce s-a şi întâmplat după al patrulea an al domniei lui, adică aproape patru secole. Regii evrei aveau în 965 î.Ch, care era să îngenuncheze pe moabiţi şi edomiţi şi al 480-lea an de la Exod (1 Regi 6:1). să extermine pe amaleciţi, ceea ce s-a şi împlinit începând cu domniile lui Saul şi David (Deuteronomul 25:19; 1 Samuel 15). Asirienii, care erau slabi pe atunci, aveau să devină atât de puternici, după mult timp, încât aveau să se întindă mult spre sud şi să-i cucerească şi pe cheniţi chiar (tribul madianit al socrului lui Moise). Prezicerea s-a împlinit după 700 de ani de la rostirea ei, în timpul marilor cuceriri asiriene.

Dar miracolul profeţiei nu se opreşte aici. Dumnezeu anunţa mai departe, prin Balaam, că şi asirienii aveau să fie îngenuncheaţi. De departe, din misterioasa ţară a kittimilor, urmau să vină pe corăbii noii cuceritori, care la rândul lor erau şi ei sortiţi pieirii. De pe mare au venit mai întâi grecii, la peste 1.000 de ani după previziunea lui Balaam (cf. 1 Macabei 1:1,2), şi în acelaşi fel au venit, mai târziu, romanii (cf. Daniel 11:30), al căror imperiu este demult apus.

Moise a prevăzut că Dumnezeu avea să-i lase pe israeliţi în mâinile duşmanilor, ca să fie flagelaţi cu războaie şi robie, cu ţara în paragină, vânaţi şi abandonați propriilor temeri (Leviticul 26:17-38).

Cu peste 2.000 de ani înainte de Christos, Dumnezeu i-a destăinuit lui Avraam viitorul (Geneza 15:13-16). Cu sute de ani înainte de robia egipteană, Avraam a fost Cu peste 2.000 de ani înainte de Christos, anunţat că urmaşii lui (evreii) vor fi robi într-o ţară străină, Dumnezeu i-a destăinuit lui Avraam viitorul timp de 400 de ani, după care (Geneza 15:13-16). Cu sute de ani înainte de vor ieşi de acolo, nu pe fugă, robia egipteană, Avraam a fost anunțat că ci „cu mari bogăţii“. Geneza (cap. 37-50) ne povesteşte cum urmașii lui (evreii) vor fi robi într-o țară străau intrat israeliţii în Egipt ină, timp de 400 de ani, după care vor ieși de (c. 1875 î.Ch.), iar Exodul (cap.

3-15) ne arată cum mai târziu acolo, nu pe fugă, ci „cu mari bogății“. au ajuns robii egiptenilor şi cum Dumnezeu, prin Moise, l-a eliberat Dar aceste previziuni, care s-au împlinit la literă prin pe Israel din robie, cu mari minuni, exact deportările asiriene şi babiloniene din secolele VIII-VI în ziua în care se împlineau 430 de ani de î.Ch., nu reprezintă ultima profeţie a lui Moise. El mai la intrarea în Egipt (Exodul 12:40-42), spune că, în exil, evreii urmau să se pocăiască, iar Dumadică în anul 1445 î.Ch.3 nezeu avea să le înnoiască vechiul legământ şi să-i aducă O altă veche prezicere împlinită este în ţara demult părăsită (Leviticul 26:39-45). Profeţia profeţia lui Balaam (Numeri 24:15-24), s-a împlinit, în mare măsură, prin repatrierea evreilor Viitorul îl scriem singuri - vedere de ansamblu asupra profeției biblice

37

Semnele timpului | Biblie

şi prinn restaurarea din timpul marilor împăraţi persani, începând cu Cirus al II-lea, în secolele VI-V î.Ch. Profeţia Proofeţia i-a fost repetată mai târziu unei noi generaţii de evr evrei rei (Deuteronomul 28) și frapează împlinirea ei punctuală punct tuală pe toată durata istoriei evreilor. Aceste profeții sunt rostite rostite sub forma unor binecuvântări și blesteme condi iționate. S-au împlinit și unele, și celelalte la vremea condiționate. potriv vită. S-au moştenit adesea blestemele împreună cu potrivită. binecu uvântările – ca şi la celelalte popoare, dar mult mai binecuvântările pregn nant, pe măsura responsabilităţii încredinţate. pregnant, Mooise a prevăzut că Israel avea să se distingă prin Moise mari bbinecuvântări inecuvântări climaterice, materiale, trupeşti, sociale, le, politice, militare. Avea să ajungă atât de bogat, încât să-i împrumute pe mulţi şi să fie totdeauna în fruntee (Deuteronomul 28:12,13). Cum asemenea binecuvântări s-au împlinit cu ei chiar şi în exil, până în zilele noastre, probabil faptul dovedeşte că evreii nu au total fost to otal neascultători, aşa cum îi zugrăvesc de obicei creştinii. creşti inii. Dar acelaşi Israel a fost ameninţat de Moise blesteme cu ble esteme teribile, care ocupă în Biblie de trei ori mai mult spaţiu textual decât binecuvântările.

Profetul Proofetul repetă ameninţarea exilului (Deuteronomul 28:36), 28:36 6), în care Israel avea să fie dispreţuit printre neamuri (v. 37). Un popor de departe, „de la capătul pământului“,“, cu limbă neînţeleasă şi feţe nemiloase, avea să tului“ vină „„în în zbor de vultur“ (v. 49-50), să asedieze toate cetăţi ile evreieşti, până îi va aduce pe locuitori într-o cetăţile stare de mizerie şi dezumanizare, descrisă cu lux de amănunte amăn nunte oribile (v. 52-57). Să se fi referit, oare, profetul, în mod exclusiv la captivitatea asiro-babiloniană?

Sau a prevăzut, cumva, şi lovitura „de graţie“ pe care aveauu s-o dea legiunile romane, venind sub semnul acvilei, acvile ei, în repetate expediţii de pedepsire, ca acelea de împăraţii sub îm mpăraţii Titus (70 d.Ch.) şi Hadrian (135 d.Ch.)?

Moise Mooise a prevăzut apoi diminuarea populaţiei israelite (v. (v. 62), a descris deportările (v. 63-67), cu atâteaa secole înainte. Scenele de coşmar ale profeţiei culminează culmi inează cu precizarea că israeliţii neascultători aveauu să se întoarcă în Egipt, de unde fuseseră scoşi.

Vor aajunge junge dispuşi să se vândă sclavi egiptenilor, şi nimeni nimen ni nu-i va cumpăra (v. 68). Aici Moise nu mai prevede preve ede o pocăinţă explicită a poporului. Anumiţi

38

in interpreţi nterp te preţi reţi prevăd pre revă vvăăd o ultimă ultti ul timă tim mă restaurare res e ta t ur urar aree ar a iudeilor iudeeilor il r în în ţara ţaara ra lui ui Israel, Israel,l, pe pe temeiul teme te meeiu iul pr profeţiei rofeţţie iei lui lui Pavel Paavel P vel (Romani (Roman om ni 11). om 11). Să Să fie şii ac aceasta ceastta o îm împlinire mplinir iniree a ccelor elo l r pr pprevăzute prev revăz ăzzut ute ddee M Moise? oisee?

Dacă Dacăă nnuu to toate oat atee de deta detaliile taaliiilile pr pprofeţiei rof ofeţ of eţie eţ eţie i i se se ppootriivesc vescc cu ve cu realitatea reallittat re a eaa istorică iisstorrică iccă sau sau actuală, acttuual ac uallă,, să ne ne amintim aam minti innti t m totuşi totu to otuşii ccăă es este tee o pprofeţie rofe ro ofe feţi ţţiie condiţ ţioona n tă t . Bl B e te es teme meele m le oocupă cupă cu upă pă aic aaici ici m ic ma ai condiţionată.

Blestemele mai mult spaţi ţiuu decât decâ de cât â bi bbinecuvântările, necu ne cuvâ cu vânt ntăr tăr ărililille, e, iar e, iar a spaţiu istoria dovedeşte dovedeşt ştee că aace cest stea ea ss-au -auu îm -a plin pl iniitit acestea împlinit mai frecvent, ceeaa ce ce arată ar că, de cele ccel ele le mai mi ma multe ori, poporul ul ales aale less nu n a ascultat..

Israel nu este îînsă nsăă singurul ns sing si n ur u ul neam m tos.

Karl Barth Israel păcătos s. Ka rll B Bar arth th a vvăzut ăzut ăz u în Is Isra rael ra ell o oglindă ales oglind dă a ce ceeaa ccee înse îînseamnă ns am amnă nă a fi al less de de Dumnezeu, Dumnez ezeu, dar ddaar şi judecat jjud udecat de Dumnezeu.

Duumn m ez ezeu eu.. eu Antisemitismul, clasică „genAntisemi iti tism mul ul, ostilitatea osti os t litaate teaa cl cla asic iccă a „g gen entililor“, vine vinne tocmai toc occmai ma dinn această acea eastăă privire pprriivvirre înn oglindă. Ce Ce auu prevăzut pre revăzu z t apostolii apos ap osto tollilii în în drepdre repptul celor care, caare r , prin prin pr in Christos, Chr hris isto is toos, s, au au devenit deve de veni niit noul popor ales? allees? s Răspunsul Răs ăspuns n ull îlîl găsim găăsi sim m conconcentrat în Romani Rom mani 11:11-22 11:11111 1 222 şi, şi, asemease sem meme promisiunilor neaa pr prom omis om isi siu iuni n lor şi aameninţărilor m niinţ me nţărillorr llui nţăr u Moise, M oisse,, prezintă prezi zinntă două zi douăă opţiuni, oopţiu iuuni ni, pentru pent pe nttru r că că adevăratul ad devvăraatul viitor viiiitor este este totdeauna totdeeau auna n aacela na ceela pe pe ca aree ni-l nni-i-l alegem alleg egem în în prezent. prez prez ezennt.t care Rezumând, Rezuumâând, profetismul Re proofet pr ofettis ismu muul de de origine origi rigi gine ne ne di divină iviinnăă sstă tă llaa tem temelia meliaa aau meli autorităţii utoori r tăţi ţiii B Bibliei ibl b ie i i şi îîii conferă credibilitate co onf nferră cr redibililititiat atee prin prinn multiple mul ulti ul tipl plee dovezi. ddooveezi zi..

Biblia ocupă Bi ibl bliia se se ooc cuppă de de ttainele ainneele ai ele le ttrecutului recu re ecutu cuutulu tulu tu luii şi ş aale le le prezentului, viitor.

Biblia pr rezenntu tuluui,i şşii nnuu ddoar oar de de vii iiittoor.r. B ibllilia ib respinge re espinnge falsul fal alsuul profetism pprrofet offetism m şii depăşeşte deppăş ăşeş eştee eş eşte incomparabil in ncompparab abill previziunile pre revi v zi vi ziun unille ştiinţifi un şşttiiinţ nţiifificce. e. Ea Ea descrie de escri sc ie viitorul viittorull sub sub ub forma forrm maa unor uno norr promip oom pr misiuni ameninţări condiţionate si iuni sa sauu amen am mennin inţă ţăări ţări r ccon ondi on diţi iţion ţion ţi onat ate at te ve vverieri rschiţează fificcabile. cabile ca le.. Totodată, Toto Tot To toda dată tăă, ssc tă, chi hiţe ţeaz ţe ază vi ază vviitorul iittor orul ul ssub ul uubb forma form fo rm ma unor unorr predicţii ppre redi d cţţiii necondiţionate, di nnec econ ec ondi diţţiiioonat ate,, care caarre sunt asemenea su unt n ddee as sem emen eennea ea vverifi erifi er ifificcabile, abille,, deşi abil deşşi scrise sccri rise rise se într-un mai în ntr tr-u - n limbaj -u lilim mbajj m mb a acoperit ai acoope peri rit – ase a eme as menea neaa pildelor Iisus, pi ild l elor orr llui uii IIis isus is us, rostite rossttitte doar ro rost dooar ppentru enntr entr tru ce ccei ei care „urechi (Luca ca are aauu „u „ure r ch re chii de de aauzit“ uzzitt“ (L Lucca 8:10 88:10).

8: :10 10).).

iunie 2010

Aceste profeții sunt rostite sub forma unor binecuvântări și blesteme condiționate.

Frapează împlinirea și a unora, și a celorlalte în mod punctual, la vremea potrivită, dar și de-a lungul istoriei, în mod separat.

Viitorul îl scriem singuri - vedere de ansamblu asupra profeției biblice

39

Semnele timpului | Social

Garnitura metroului moscovit afectată de deflagra ie

Rănit în urma evenimentelor de la metrou

Pe 29 martie 2010, două tinere femei din Dagestan, văduve ale unor rebeli ceceni, s-au aruncat în aer la metroul din Moscova, provocând moartea a cel puțin 38 de oameni și rănirea altor 60.

Atentatele au fost revendicate de gruparea liderului cecen Doku Umarov, care, la începutul anului 2010, declara că atentatele de acest gen se vor înmulți în marile orașe rusești, Moscova și St. Petersburg. de Elena Dobrescu 40

ânge nu va mai exista doar în oraşele noastre (din Caucaz)“, avertiza liderul cecen Doku Umarov, conducător al autointitulatului Emirat Caucazian, care a revendicat atentatele de la metroul din Moscova. Un an însângerat pentru Rusia a fost şi 2004, când, pe lângă asediul şcolii din Beslan, „văduvele negre“ au aruncat în aer două avioane decolate de pe aeroportul moscovit şi au detonat două bombe la metroul din capitala rusească. Femeile-kamikaze, văduvele combatanţilor ucişi, sunt o marcă a militanţilor ceceni, este de părere Will Geddes, expert în contraterorism.

Tinerele care, pe 29 martie 2010, şi-au dat viaţa pentru a ucide aveau 28, respectiv 17 ani. Prima era profesoară de informatică şi a fost identificată de părinţii

S

iunie 2010

Flori în amintirea victimelor

Ruinele colii din Beslan

ei, cărora nu le venea să creadă că fiica lor fusese teroristă, iar cea de-a doua era văduva unui tânăr rebel, ucis în decembrie 2009.

Origini ale atentatelor de tip kamikaze La origini, „kamikaze“ a fost termenul folosit pentru a-i desemna pe piloţii japonezi care, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în luptele pentru controlul Pacificului, aveau misiunea să scufunde cu preţul propriei vieţi navele de război inamice. A fost o strategie adoptată de armata japoneză la limita disperării, în faţa unei flote americane care le reducea japonezilor speranţele de dominare a Pacificului. Au fost recrutaţi voluntari, bărbaţi tineri care erau antrenaţi să lupte şi să moară. „Adesea, aceştia erau trimişi

cu combustibil suficient doar pentru o singură călătorie fără întoarcere, şi nici măcar nu erau instruiţi pentru aterizare.“1 După cel de-al Doilea Război Mondial, semantica termenului „kamikaze“ a fost extinsă, vizând orice persoană ce renunţă benevol la viaţa sa într-un atentat sinucigaş, indiferent dacă este vorba despre un atentat individual sau de unul pus la cale de grupări sau organizaţii teroriste. Începând cu anii 1980, apar în Liban primele manifestări ale terorismului modern, urmate de cazurile în care a fost implicată gruparea Tamil Tigers (iulie 1990) și de atentatele din Israel (1994), Golful Persic (1995), Turcia (1996), Cecenia (2000) şi SUA (2001). În ultimele trei decenii 1. „Incredibila supraa unui (până în 2003), în întreaga lume au avut viețuire Kamikaze“, www.

2 descopera.ro, loc 315 atacuri sinucigaşe.

12 februarie 2007 Anul acesta, în data de 30 ianuarie, a avut loc la Bagdad un atentat în care un 2. Teoria relațiilor internaționale, singur sinucigaş cu bombă a curmat http://www.scribd. com viaţa a 46 de oameni, rănind alţi 122.

41

Semnele timpului | Social

La începutul lunii martie, în Irak, s-a produs un triplu atentat, soldat cu moartea a 29 de persoane. Estul Pakistanului a fost, de asemenea, lovit de o acţiune similară, tot în martie 2010. Sunt puţine exemple dintr-un lung şir de atentate sinucigaşe, al căror impact mediatic s-a diminuat din pricina frecvenţei crescute a prezentării lor pe canalele media.

cu precădere în Orient, şi este alimentată de concepţiile religioase populare, dar şi de mass-media. În realitate, nici chiar autorităţile religioase nu pot şi nu au dreptul să spună dacă un gest sacrificial este mântuitor sau nu, care om va fi prezent în ceruri şi care nu.

Sinucidere sau martiraj?

Între legitimitate și damnare

Gestul sinuciderii în numele unei cauze sau idei a fost îmbrăcat în diverse semnificaţii. Mulţi au încununat cu lauri o astfel de moarte. Alţii i-au înfierat pe sinucigaşi ca terorişti şi criminali. Atentatorii sinucigaşi, potrivit specialiştilor, sunt determinaţi fie de motivaţii personale, fie de motivaţii care se pot suprapune cu acelea ale grupului care i-a instruit: dorinţă de a transmite un mesaj, răzbunare şi pedepsire, fanatism religios, submi-

Legitimizarea sinuciderii ca martiraj, în numele unei cauze naţionaliste sau religioase, poate fi făcută şi prin intermediul unei retorici speciale. Un exemplu este dat de Tariq Ramadan, expert în islam de origine arabă şi militant pentru integrismul universal, care afirmă că „în

„În islam, războiul împotriva necredincioșilor este un imperativ divin, pentru că această religie se adresează tuturor oamenilor și trebuie adoptată, de bunăvoie sau cu forța. (…) Celelalte religii nu se adresează oamenilor în totalitatea lor, motiv pentru care nu este necesară impunerea datoriei de a duce un război împotriva necredincioșilor. Aceste religii se luptă doar pentru propria lor apărare.“ Tariq Ramadan, expert în islam nare a autorităţii de stat, luptă pentru eliberare, emancipare sau obţinerea puterii politice. „În optica lumii fundamentaliste islamice, cei care iau parte într-un mod direct la atentatele teroriste sunt consideraţi martiri, nu sinucigaşi,“ afirma, într-un interviu din 2003, Massimo Intovigne, director al Centrului de Studiu asupra Noii Religii, autor al multor cărţi despre mişcarea Hamas. „Hamas afirmă că sunt mai mulţi tineri palestinieni de sex masculin care solicită să devină martiri decât ar putea primi organizaţia,“ conchidea Intovigne. În diferite regiuni şi culturi ale lumii, în contextul unor conflicte (para)militare prelungite, indivizii sunt puşi frecvent în faţa martirajului instituţionalizat sub forma acestor atentate sinucigaşe. Atentatorii kamikaze sau văduvele negre sunt 3. Tariq Ramadan, consideraţi martiri, cel puţin de aceia Western Muslims în al căror nume se sacrifică. and the Future of Islam, New York, Ideea că martirajul sanctifică este Oxford University prezentă şi în lumea occidentală, dar Press, 2004, p. 26 42

islam, războiul împotriva necredincioşilor este un imperativ divin, pentru că această religie se adresează tuturor oamenilor şi trebuie adoptată, de bunăvoie sau cu forţa. (…) Celelalte religii nu se adresează oamenilor în totalitatea lor, motiv pentru care nu este necesară impunerea datoriei de a duce un război împotriva necredincioşilor. Aceste religii se luptă doar pentru propria lor apărare.“3 O altă opţiune interpretativă este ilustrată de jurnaliştii şi de oamenii de cultură occidentali care analizează gesturile sinucigaşe dintr-o perspectivă pur emoţională. Adesea, comentariile acestora nu lasă să se vadă limpede dacă gestul sinucigaş este apreciat sau condamnat. Rob Rieman recenza, în cartea Nobleţea spiritului, o sumă de astfel de

iunie 2010

poziţii.4 De pildă, dramaturgul italian Dario Fo, referindu-se la atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, aprecia că „această violenţă este fiica legitimă a culturii foamei şi a exploatării inumane,“ iar scriitorul Norman Mailer nota că „tot ce e rău în America a culminat cu înălţarea unui asemenea turn al lui Babel, care în cele din urmă trebuia să fie distrus. (…)

Atentatul trebuie văzut ca o critică, iar o adevărată ţară mare trebuie să suporte critica.“ Contrar percepţiilor de mai sus, actele de terorism sunt în realitate „opera unor bărbaţi cu o condiţie materială bună, educaţi, îndoctrinaţi cu o ideologie identică idealului teocratic medieval. Viziunea talibanilor – secta din care au fost recrutaţi teroriştii – asupra lumii este una totalitară, fascistă, de data aceasta purtând chipul islamului. (…) Nu este tolerată nicio libertate. Nu există decât supunere oarbă faţă de atotputernicii lideri religioşi, care, conform ideologiei lor, trebuie să purifice lumea de tot ce poate duce la pierzanie sufletul Robb Rieman Riem Ri man a nu nu scuză s uzză nimic sc n mi ni mc adevărat.5“ Ro din ceea ce ce înseamnă înse în s amnă se amnă am n atenatenteenn tat terorist. stt. În ceea cceee eea ce ce priveşte pprofi rofififilu ro lu lul ul te tteroro-ro Mass Ma ssim imoo ristului, Massimo nee face ffac acee un ac u porppor or-or Introvigne ănă nătto tor me tor m emm mtret asemănător membrilor mişcării şcăări r i Hamas: H ma Ha m s: „Poate fi ne nepl neplăcut pllăc ăcut utt să spui căă tteroriseroris er is-tul sinucigaş gaşş di ga dinn mişcarea Hamas Ham amas as este impulsionat ulsi ul sion si onat on at de de religie. Dar ar eest este stte aş aşa. a.

A-i considera der eraa doar d arr do manipulaţi aţii ssau au ppereerrsoane caree ascund asc scun und motive economice coono n mi micee este est stee o greşeală. ă. O analiză annal anal aliz liizză a profilului ui socio-ecossoc occio-e io-eeco io co-nomic al acelora aceelo lora ra care carre au ales martiriul iri riul u nnee sp ul spune punne că

nivelul lor, fie al puterii de cumpărare 4. Rob Rieman, Nobleţea spiritufie de educaţie, este superior mediei lui, Curtea veche, palestinienilor. Mai mult, o parte din 2008 terorişti alcătuiau cea mai înaltă bur5. Rob Rieman, ghezie. Ideologia, sau mai bine religia Op. cit. este cea care îi impulsionează, şi nu doar 6. „Religia inspiră disperarea.“6 atacurile sinucigașe ale membrilor În cazul acţiunilor sinucigaşe ale (II), www. văduvelor negre, este foarte greu de pre- Hamas“ catholica.ro cizat în ce măsură contează disperarea Security şi în ce măsură contează îndoctrinarea. 7. Human Report 2005: Există mărturii care evocă şi alte motive War and Peace in the 21st Century, care duc la săvârşirea gesturilor sinuciNew York, Oxford University Press, gaşe, precum încercarea de a scăpa de 2005 plata unor datorii.

Un raport privind securitatea umană, intitulat „Război şi pace în secolul al XXI-lea“, afirmă că „terorismului nu trebuie să i se permită a-şi găsi pretexte pentru acţiunile sale. (...) Terorismul se bazează pe negarea umanităţii victimelor sale.“ 7 Pe de o parte, liderii politici ar putea contribui la sublinierea inacceptabilităţii atacurilor teroriste, indiferent de cauzele care le-au determinat, dacă s-ar asigura că vocea tuturor celor afectaţi de pe urma atentatelor este luată în seamă. Pe de altă parte, politicile educaţionale ar trebui să vizeze implementarea unui mod de gândire care să privească să ppri r ve ri v as ască căă atacul aata tacu ta c l terorist cu tteero rori r stt ca ca pe p un un atentat atten enta tatt la demnita ttatea ta ate teaa fiin iinţei ţeii uman ţe um umane man anee şi şi la la dreptul drep dr drep eptu tuul la tul la viaţă, via iaţă ţăă, atât attât al ţintelor, câtt şi câ şi aall sinucigaşului. sinu si nuci nu ciga ci iggaaşşuuluui.i. Sacrifi Saacccri r ficiul ri ciiul rrăm rămâne ămân ăm ânee înn acest caz ân un ggest un e t fă es fără ră autoritate aut u orit orrititat atee morală, at mora mo rală ra lă, devenind lă, lă deveenniind redundant, de in nut utilill, situându-se situ si tuân tu ându du-s du -se incomparabil -s inco in c mppar co a abil abbilil mai maaii prejos p inutil, faţă de sacr sa c ifificciul cr iul pă iu pări riintel nttel elui ui ccare ui aarre lu upt p ă zi zi ddee zzi pentru a sacrifi părintelui luptă asig as iggur uraa existenţa exxis i te tenţ nţaa familiei nţ fami fa miililiei eii sale. ssal alle. ale. e. asigura Creş Cr Creştinismul eştiinniism eş s ull îîncurajează ncur nc urrajjeeaază uraj ază ssacrifi aaccri acri rifificiul c de sine, ci înţelegând înnţeeleegâ g ndd prin pri rin acesta rin acceessta ta nu nu autodetonări auto au toddeeto to în spaţii spaţ sp aţii aţ ţiiii ppublice ublilicee ppentru ubli ub enntr t a face cât mai mai m mu multe ultlte te vvictime, ci ci o renunţare ren enu la dorinţele doriinnţţel egoiste, la do ambiţiile ambi am b ţiiili efemere şi bi la nepăsarea neppăssa faţă de semeni. seemeennii. U Un astfel de sacrifi sacr sa crifi ificiu ciu iu înseamnă respect reesp spec eecct faţă ffaa de viaţa umană uum mannă şii un efort conştient conş co nşti tien ien ent şi bine-venit ent pentru p nt pe ntruu promovarea pro r valorilor vvaalooriilor lor au lo autentice. u Ofrandă pe altaru altarul minciunii

43

Semnele timpului | Ecologie

Creștinismul este o religie care amprentează viața umană de la cele mai personale și minore detalii ale ei până la nivelul de ansamblu. Nu este de mirare că arhitectura practicată de creștini trebuie să reflecte preocupări serioase pentru conservarea mediului. Nu este o opțiune. Este parte a filosofiei creștine de viață. de Andrei Eugen Lakatos

ARHITECTUR aportul Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare1, prezentat în anul 1987 în cadrul Adunării Generale a Naţiunilor Unite, a luat forma unei „agende globale pentru schimbare“2. Raportul propunea strategii de mediu pe termen lung pentru realizarea unei dezvoltări durabile până în anul 2000, dar şi mai departe. Definiţia conceptului de „dezvoltare durabilă“, conturată în cadrul raportului, susţinea ideea că împlinirea nevoilor generaţiilor prezente trebuie să se facă fără a compromite posibilitatea de dezvoltare a generaţiilor viitoare. Dezvoltarea durabilă este un proces de schimbare în care exploatarea resurselor, direcţia investiţiilor şi ori1. „Our Common Future“, www. entarea dezvoltării tehnologice sunt în un-documents.net armonie, contribuind la susţinerea nevo2. www.unilor şi aspiraţiilor umane actuale şi viidocuments.net/ toare. În esenţă, strategia pentru dezocf-cf.htm voltare durabilă presupune o utilizare 3. www.home-2009. a resurselor naturale ale Pământului în com

R 44

scopul satisfacerii nevoilor umane fără a pierde din vedere conservarea mediului. De asemenea, strategia promovează armonia în acţiunile omenirii, precum şi între om şi natură.

Cu toate acestea, la mai bine de 20 de ani de la momentul în care a fost lansată această provocare a unei dezvoltări durabile, Planeta Albastră se află la o răscruce, departe de împlinirea ţintei. Filmul documentar Home3, regizat de Yann Arthus-Bertrand şi lansat în data de 5 iunie 2009, prezintă o serie de statistici deloc încurajatoare: 20% din populaţia lumii consumă 80% din resursele planetei; omenirea cheltuieşte de 12 ori mai

între ec

iunie 2010

A DURABILĂ mult pe arme decât pe ajutorarea ţărilor în curs de dezvoltare; un miliard de oameni nu au acces la apă potabilă curată, iar 5.000 de persoane mor în fiecare zi din cauza consumului de apă poluată; un miliard de oameni suferă de foame, în timp ce peste 50% din grânele comercializate în jurul globului sunt folosite ca hrană pentru animale sau pentru biocarburanţi; 40% din terenul arabil este degradat şi, în fiecare an, 13 milioane de hectare de pădure dispar. Producătorii documentarului avertizează că omenirea mai are la dispoziţie doar 10 ani pentru a putea remedia această situaţie înainte ca ea să devină irevocabilă. Pământul nu

mai trebuie privit „ca un supermarket, ci ca un cămin.“4

La început, Dumnezeu…

Societatea contemporană se află astăzi într-un mare impas: nu îşi mai cunoaşte geneza. Aparent, omul modern a uitat de unde a plecat şi nu îşi mai aduce aminte de natura sa. În zilele noastre, cei mai mulţi dintre oameni trăiesc într-o lume artificială, în care lucrurile anormale creează normalitatea. În faţa acţiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetaţiei, climei şi resurselor, mediul natural al planetei noastre se degradează din ce în ce mai mult şi din 4. Yann ArthusBertrand, A Hymn ce în ce mai repede. Raportul dintre to the Planet and zonele verzi, naturale, şi spaţiile antroHumanity, Abrams, New York, 2009 pice (create sau modificate de om) se

ologie și teologie 45

Semnele timpului | Ecologie

inversează acum în favoarea celor din urmă, contrastul dintre cele două zone devenind evident şi izbitor.

Dar la început nu a fost aşa. „La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul… Atunci Dumnezeu a zis: ’Să dea pământul vegetaţie: plante care să facă sămânţă şi pomi fructiferi care să dea rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor.’ Şi aşa a şi fost. (…) Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său. (…) Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: ’Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; domniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate vieţuitoarele care mişună pe pământ! (…) Dumnezeu S-a uitat la tot ce a făcut şi toate erau foarte bune. Domnul Dumnezeu l-a luat pe Adam şi l-a aşezat în grădina Eden ca să o lucreze şi să o păzească.“ (Geneza 1:1 – 2:15) Aşadar, conform Bibliei, la începutul existenţei vieţii pe această planetă, normalitatea era viaţa în armonie cu natura şi cu Dumnezeu, prezenţa umană fiind una punctuală, insulară, în mijlocul vastului peisaj natural.

Apoi, de-a lungul istoriei, aşezările omeneşti aflate în Omul consumă, ca o lăcustă, tot ce îi iese în continuă înmulţire au rămas totuşi pentru multă vreme cale, pentru a-și satisface confortul și nevoirisipite în cadrul lumii natu- le, aflate în continuă creștere, însă fără a se rale. Astăzi, lucrurile stau cu gândi și la ce rămâne în urma sa, fără a se totul altfel, pentru că densitatea actuală a populaţiei Globului gândi și la generațiile viitoare. schimbă în mod radical datele problemei. Luând ca referinţă zonele ce prezintă asemenea, că existenţa sa depinde de o mare densitate umană, şi în acelaşi timp urbană, legătura cu celelalte organisme, există o devine evident că spaţiile verzi au rămas doar nişte preocupare contemporană pentru coninsule, oaze în mijlocul vastului peisaj cucerit acum de servarea şi ameliorarea stării mediului om şi de construcţiile sale. Prezenţa şi acţiunile oamenatural. Ecologismul poate fi definit ca nilor, cantonaţi şi concentraţi în câteva mari zone de pe o filosofie şi ca o mişcare socială care glob, afectează din păcate şi restul zonelor, rămase încă încearcă să influenţeze, prin activism şi în stare naturală, nepopulate şi nepoluate. educaţie, procesele politice şi economice în vederea protejării resurselor naturale şi Teoecologia a ecosistemelor.

Termenul de „ecologie“ provine din cuvintele greceşti În ciuda degradării ei faţă de originaecos, care înseamnă „casă“, şi logos, ce se traduce prin lul creaţiei, natura încă joacă un rol excep„ştiinţă“. Cu alte cuvinte, ecologia înseamnă „ştiinţa ţional în educaţia şi viaţa spirituală a creşstudierii habitatului“. Zoologul Ernst Haeckel a fost tinilor, fiind o formă a revelaţiei de Sine a primul care, în anul 1866, a formulat şi definit terlui Dumnezeu. Întrucât creştinii aşteaptă menul de ecologie, ca ştiinţă care se ocupă cu studiul a doua venire a lui Iisus Christos şi o plainteracţiunii dintre organisme şi mediul înconjurător. netă refăcută în absenţa răului, această Pornind de la ideea că omul este şi el un particisperanţă nu poate conduce la nepăsare pant la menţinerea echilibrului fin dintre diferitele faţă de mediul înconjurător. Dumneecosisteme ce formează mediul nostru ambiant şi, de zeu i-a încredinţat omului, încă de la 46

iunie 2010

întemeierea lumii, responsabilitatea îngrijirii Pământului şi a tot ce se află pe el. În consecinţă, este necesară o perspectivă care să analizeze împreună provocarea creată de problemele de mediu, resursele teologiei, morala şi practica socială a comunităţilor de credincioşi.

Teologia creştină ar trebui să aibă un rol important în reinterpretarea habitatului uman, a modului în care omul există pe Pământ, acest lucru fiind cerut atât de imperativele durabilităţii ecologice, cât şi de reconfigurarea contemporană a vieţii sociale umane.

presupune o moştenire a trecutului, dar şi a da mai departe, generaţiilor ce vin, o viaţă şi un mediu mai bune decât cele actuale. Construcţiile sunt responsabile pentru aproximativ 40% din consumul de energie al Europei şi pentru un procent semnificativ al emisiei de gaze cu efect de seră. Aceste lucruri pot fi evitate însă prin proiectarea unor clădiri al căror consum de energie să fie atât de mic, încât să se poată baza în întregime pe sursele de energie regenerabilă. „Arhitectura durabilă“ este o sintagmă generală care descrie tehnici de proiectare din domeniul arhitecturii care sunt ecologic-conştiente. În sens larg, arhitectura durabilă îşi propune să micşoreze impactul negativ al clădirilor asupra mediului, prin creşterea eficienţei şi moderaţiei în utilizarea de materiale, energie şi spaţiu ocupat. Practica designului ecologic este o modalitate de aplicare a principiilor dezvoltării durabile, astfel încât acţiunile şi deciziile de astăzi să nu inhibe oportunităţile de dezvoltare ale generaţiilor viitoare. Principalele direcţii din arhitectura durabilă sunt micşorarea consumului de resurse, precum energia convenţională, apa şi materialele de construcţie, şi reducerea impactului construcţiilor asupra mediului înconjurător, printr-o proiectare şi exploatare mai bune.

Principiile de proiectare caracteristice unei case ecologice presupun o serie de măsuri ce au ca scop eficientizarea funcţionării clădirii. Un lucru de care trebuie ţinut cont este că toate clădirile sunt asemenea unor organisme vii, care au mereu alte nevoi. Clădirile „nu sunt la fel pe timp de zi sau noapte, pe timp de vară sau iarnă. Ele trebuie să respire, să transpire, să se Clădire ecologică în Santiago de Chile

Euro Tower, prima clădire „verde“ din Bucure ti

Arhitectura durabilă – o atitudine creștină Clădirile joacă un rol important în contextul general al conservării mediului înconjurător, pentru că arhitectura Arhitectura durabilă – între ecologie și teologie

47

Semnele timpului | Ecologie

dezbrace sau să se îmbrace, să comunice cu ceea ce le înconjoară.“5 Orientarea corectă a clădirii pe terenul unde urmează sa fie construită, ţinându-se cont de punctele cardinale şi de vânturile dominante din zonă, dublată de limitarea pierderilor de căldură, printr-o termoizolare eficientă a pereţilor exteriori, conduce la un consum redus de energie convenţională, atât pentru încălzirea, cât şi pentru răcirea spaţiilor. De asemenea, limitarea golurilor din faţadele de nord şi deschiderea vitrajelor spre sud permit utilizarea energiei solare pentru încălzirea naturală a spaţiilor interioare. Energia solară mai poate fi utilizată prin captarea şi acumularea ei, la încălzirea apei menajere şi la producerea de energie electrică, prin intermediul panourilor solare şi a panourilor fotovoltaice. În esenţă, arhitectura durabilă presupune reducerea cantităţii de energie consumată pentru a construi o clădire şi reducerea cantităţii de energie consumată pentru întreţinerea clădirii.

A construi înseamnă, în general, a face rău planetei, dar a construi ecologic este un mod de a respecta natura şi de a-L respecta pe Dumnezeu. Bisericile pot avea un impact pozitiv în protejarea naturii, prin aplicarea principiilor creştine, dată fiind 5. Alexandros N. strânsa legătură dintre credinţa creştină Tombazis, Scrisoare şi preocupările legate de problemele de către un tânăr arhitect, Libro, Atena, mediu.

2008 În luna februarie a anului curent, 6. „Biserică eco, pre- parohia prezbiteriană South Leith, din miată pentru eforEdinburgh, Scoţia, a primit Premiul turile de protecție a mediului“, www. Eco-Congregation ca urmare a camsemneletimpupaniei de educare privind protecţia lui.ro, 22 februarie 2010 mediului, desfăşurată de biserică în

48

Parohia prezbiteriană South Leith, Edinburgh, Scoția

comunitatea locală. Parohia a aplicat diverse principii ecologice, precum acţiuni practice de eficientizare a consumului energetic al locaşului de închinare, folosirea de materiale ecologice pentru întreţinere şi amenajarea unei grădini a bisericii.6 În condiţiile în care creaţia omului tinde să înlocuiască creaţia lui Dumnezeu, atitudinea omului faţă de natură vorbeşte despre respectul pe care îl are faţă de Creator. O relaţie apropiată a creştinilor cu Dumnezeu ar trebui să se reflecte şi în relaţia acestora cu natura, adică în raport cu toată creaţia Sa. Fiecare om este chemat să lucreze în vederea restaurării creaţiei lui Dumnezeu. Grija faţă de mediul înconjurător depinde de eforturile colective, dar şi de cele personale, iar pentru creştini aceasta este o datorie.

Practicarea unei arhitecturi durabile ar trebui privită ca o atitudine profund creştină, pentru că o astfel de arhitectură arată respect faţă de creaţia lui Dumnezeu – Pământul, despre care psalmistul David scria: „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi locuitorii ei!“ (Psalmii 24:1).