aventurare in marele refuz de Raul Constantinescu by felix gelu konstantinescu

RAUL CONSTANTINESCU

AVENTURARE ÎN MARELE REFUZ

Colecţia POEŢI DE AZI Coordonator Al. Cistelecan Coperta de Liliana BOLBOACĂ Grafica copertei şi interiorului este realizată de DORINA ITUL-CRÂNG

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale CONSTANTINESCU RAUL Aventurare în marele refuz / Raul Constantinescu, Cluj-Napoca: Dacia 2001 p. 88, 20,5 cm (Poeţi de azi) ISBN 973-35-1215-X 821.135.1.1

© Editura Dacia Cluj-Napoca, 3400, str. Ospătăriei nr. 4 tel./fax: 064/42 96 75 e-mail: edituradacia@hotmail.com www.edituradacia.ro Bucureşti, of. poştal 16, sector 6 str. General Medic Emanoil Severin nr. 14 tel. 01/315 89 84, fax: 01/315 89 85 Satu Mare, 3600, B-dul Lalelei R13 et. VI ap. 18 tel. 061/76 91 11; fax: 061/76 91 12 Căsuţa poştală 509; Piaţa 25 octombrie nr. 12 www.multiarea.ro Baia Mare, 4800, str. Victoriei nr. 146 tel./fax: 062/21 89 23 Redactor: Monica Maria CREMENE

RAUL CONSTANTINESCU

AVENTURARE ÎN MARELE REFUZ (111 poeme)

EDITURA DACIA CLUJ-NAPOCA - 2001

Motto: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, fiindcă în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!! (Geneza, cap. 2., V. 16-17) „Iată că omul s-a făcut ca unul dintre noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum, nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci!...” (Geneza, cap. 3., V. 22) „Astfel el a izgonit pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus heruvimii şi sabia învăpăiată care se îndrepta în toate direcţiile, ca să păzească drumul spre pomul vieţii.” (Geneza, cap. 3., V. 24)

AVENTURARE ÎN MARELE REFUZ

EON În miez de noapte învăluit în străfundul peşterii tale, furat de jocul de umbre şi lumini, uitat, părăsit, târziu te redescoperi singur în sacră autoosândă, în gând adâncul descifrând în tutelarul eon nenumărate faţete rotind orbitor – caleidoscopic mozaic în care măştile absolutului ţi se pare că zăreşti, ghiceşti … merele din eden

AVENTURARE ÎN MARELE REFUZ Cu inima în dinţi aventurat în marele refuz, prin demente sorburi înfruntând ororile unui timp involut, brigand printr-un complot al tăcerii, explorezi somnambulice spaţii, unde într-o continuă înşurubare între nadir şi zenit, din paradisiace aparenţe ale nefiinţei, euri – bumerang în sine se întorc prin ploaia de ochi . Scări de stronţiu scânteiază-n abis evantaie de fulgere, trombe de sânge – nesăbuire a regnurilor, foame de viaţă în expansiune spre tutelare matrice în aorgică trecere, polipieri în transă spasmodic proliferează atavice umbre,

în oceanul de mume avide sexuri erup valuri-valuri noi generaţii, histerizând plase de nervi, aţâţate vâlvori palpită în sămânţa ce visează infiniţi turgescenţi supraexistenţe depăşind sfera lumii paradis deflorat plonjează în muzicale vâltori . În desfrâu de alchimii înfloresc năvalnice universuri, în tornada totală – etern maelström din rădăcini la apex, prin gâturi miriade în distorsiune, răbufneşte Firea săgetând neantul cu puncte gravide, în eterna comedie ...

VIAŢA ÎNTRE DINŢI Abnegaţia morţii ar putea fi admirată … viaţa între dinţi în conjuraţia golurilor inspiră verbiajul sibilelor la festinul sinistrului în drum spre nici o ţintă sucombând amalgamul fluctuant de himere, vivantelor penurii interioare sechestrează magi – abandon în negativul existenţei – legea neşansei proclamă violuri din oficiu …Conjuncturale creiere cubice ar aplatiza buturi, prin trape cor de dogme-tabú emană retractili avortoni … vacarmul nechemaţilor, vermina, vampirii „ sine die “ amână erate peste simulacre subite laşitatea de bonton alăptează puii teroarei … în rezervaţii în zone – tampon viitorul îngheaţă speranţe pe buzele unui fiasco de osanale homunculi gri vor sufoca scena plină de măşti ; într-un babel secret hazardul iresponsabil îşi ţese tentacularu-i focar – nod gordian pecetluind visul singurătăţii …

aburi de smoală, cenuşă, smârc, osuare, capcane hecatombe de orbosurdomuţi visează exorcizorul … Pe buze în aluviuni hrănind viitoare geneze , brusc desfrâul cuvintelor naşte himere …

SECESIUNE Sterili munţi de obiecte hidrocefali , genii prin vămile hazardului tentaculare goluri fremătând sânge luminos pulsează singurătatea Cuvântului de foc vizionar smulge oceanului îngheţat nemaivăzute forme şi culori, pe propriul risc sculptând canceroase focare, ciorchini de tumori din preistorie din păduri de sub mare bule de aer din eden otrăvit fruct oprit, dihonia dintre cetele îngerilor şi azi continuă marea luptă secesiunea nopţii de zi, a omului de zeu, a fiului de tată a vieţii de moarte … unite prin banda lui Möbius ca un steag al învinşilor şi învingătorilor care nu se mai ştiu înşişi ce sunt în acest răsucit vierme – tăvălug comprimând lumi peste lumi într-un ou, într-o nucă uitată în gol, prin vămile hazardului alveole de infern şi paradis în agonie, cenuşi, pulberi, nisip, scrum în marea clepsidră ciclice geneze zămislesc viitorul …

SINERGIE Viaţa în suspensie peste camuflatele trape, peste groapa cu lei a istoriei, 9

peste stânca sirenelor, sibilinic levitând în cânt, lira lui Orfeu nestins vibrează – izvor de nevăzute sinergii a eliberării din temniţa trupului a visului veşnic în linişti polare – nflorind, renăscând, iluminând … împotriva tuturor refuzurilor existând, durând !

CEL CE ALEGE CUVINTELE Cel care nu doarme nopţile, precum Argus cu o sută de ochi priveghind la nesfârşit alege cuvintele unul câte unul . Cuvântul –lumină de la începuturi cuvântul – herald şi pecete, aproape uitat, rostind o rară minune prin fanta clipei eterne, îl trezeşte dintr-o limbă azi nemaiştiută cuvântul –izvor răsfrângând fulgerele memoriei cuvântul imun incandescent cuvântul – săgeată, cuvântul- năvod , totul ţintind, totul prinzând Logosul prim nemuritor clepsidră măsurând cele ce au fost ce sunt, ce vor fi ….

ÎN SPATELE SONURILOR De după cuvinte, silabe, sunete şarpele aerului prelins printre plinuri şi goluri 10

din sine smulgându-se şuieră … Şuierul aerului sfidând vidul, ca-n gâlgâinde peşteri în vânt reverbera izvorul rostirii vocale, consoane deschise, vibrante în cuvinte, în grai dincolo de secrete vibraţii în care ne înalţă muzica sferelor, abia ghicit, bănuit se întrezăreşte un silf în ascunse risipiri de iubire pe sine căutându-se .

ALTCEVA … … Altceva decât crocodili împresurând piramide, decât lacrimile de nisip ale timpului, altceva decât exod de furnici prevestind furtuna, decât balene eşuând pe plaja inofensivă, decât telepatia elefanţilor înaintea morţii, decât renunţările Rafflesiei în junglă, decât meditaţia marelui canion în adâncire, decât gangrena blindată a imperiilor, decât babilonice universuri, señor, decât noroaie peste noapte înflorind, decât nevisatul vid diurn, decât o lungime de undă şperaclu în inimi, decât un bisturiu luminând în rană, decât cheia privirilor ce se caută, decât cancerul prejudecăţilor, decât gânditoare minţi împietrind, decât umbre rânjind sub paravanul teoriilor 11

decât panem et circenses, decât mitralii într-o sferă, decât o privighetoare cu ochii plesniţi, decât singurătatea marelui Unu în lupta eternă tăcând, decât insomnia ploilor peste munţi de cenuşă … … altceva decât … altceva … altceva!

ALERTA Sfidând absurdul speranţei şi al disperării, peste malaxoare de negre abisuri, în dans şerpi de flăcări ţâşnind din perla gurii rotundă înmugurite săgeţi crepusculare lumi în cochilii trezind buzele sibilei în aburi şi fum cu ochii întredeschişi în rictus amar şi bolboroseli de vâltori în limba muritorilor tălmăcind perpetua naştere a unui iregular cosmoid într-un continuu război al nervilor se macină piramide de monştri rechini în autodevorare . Peşti – spada sfâşie fante în colapsul materiei prin migratoare răni, năvală a golurilor, coloane de tubullaria spasmodic fremătând, înalţă spre stele sâmburi de iad . Păduri de orgi intonează un cântec al nimănui, în metalice vibrări deflorând timpane de vis, haite de alveole în alertă diluviu în avanposturi, în moarte unghiuri sfinctere imunde surpă în eclipse aţâţate fiare pe caduce orbite buimac gravitând .

CAMUFLAJELE DE RIGOARE În lucrativul sistem binar, ireproşabil programat, numerele toate sunt unu sau zero … zilele săptămânii, nopţile se numesc luni sau duminică ; toţi oamenii păşesc indiferent constant unu, zero, unu, zero … gândurile vin, pleacă unu spre zero … toate visele sunt unu cu unu fac zero … culorile curg în alb sau în negru … Cuvintele se împart în „ da “ sau „ nu “ … obiectele sunt puncte ori sfere în rut … Oamenii sunt o mască sub mască, pentru alte măşti privind în vid vernisajul lui unu acuplându-se cu zero .

TURNUL BABEL De peste tot, din toate timpurile, rătăciţi prin labirintul de sonore oglinzi veghează, cad, albesc, ard ruguri noaptea meşterii Turnului Babel de cuvinte, mereu început asaltat, sfârşit nicicând … Turnul vorbitor de capete vii gigantic trup cu mii de guri deodată grăind înfricoşătoare simfonie urcă la cer, lanţuri încarnate rupând, lepădând . Prin viforul clipelor ochii Înaltul prind, cuprind, alegând din semne oraculara rostire când Cuvântul logos divin, avea acoperire în fapte, în aur... de atunci, neîncetat urcă-n origini spirala turnului de cuvinte -

autoamăgiri într-Unu plângând – râzând printre cerberii de serviciu, gorgone de la un cuvânt la altul … O ! de pe creasta de capete în hăul din tine poţi să cazi, să recazi, de să nu-ţi mai recunoşti chipul, să nu-ţi mai ştii numele, locul sub soare pierdut între forme, culori, arome, sonuri să te întorci pe dos singur, să te naşti murind, să mori înviind – să renaşti la totul renunţând ca la o piele de şarpe … În străvechi tipare eterne să te regăseşti, asaltând scara spirală spre cer aventuroase explorări genezice vârtej al cuvintelor gonind unul după altul, fiecare spre vârf ţintind să-şi implanteze propriul cap, pe care tu l-ai uitat printre stele preţ de o viaţă contemplând devenirea lumii prin lumi, când cuvântul Demiurg atotputernic, răbdător, pe propriul risc se preschimbă în toate cele ce sunt .

VIZIUNE ( I ) Păduri de tentacule uneltesc în priviri … din străfundurile cărnii, prin întuneric de guri pâlpâie lama dimineţii de I…O…E… Din temple de fum şi goluri, picioare de mamuţi coboară trepte zdrobind, 14

turmă de rinoceri curge bezna steag fâlfâind peste artificial paradis, enormi păianjeni purpurii voiajează liber, în vitrine manechine mimează extaze, prin nori de opiu, orologii în transă veghează timpul în derivă … Întinderea se face ghem ; tot universul e un nod gordian pulsând histerii de mişcări browniene … vei fi un silf survolând larvare lumi, într-un continuu zbor prin jocuri de fulgere, vei sparge norii entropiei în expansiune

VIZIUNE ( II ) În zig-zag umbre haotic orizontul împânzesc, lumina fâşii – fâşii sângera … într-o continuă încleştare, caracatiţele beznei înghit pleiade, lebede, vise , prin franjurii nopţii indigo ochii întunericului hipnotic fixează focarul gândurilor . Din spasmodice cratere – ventuze vei plonja în ochiul bulboanei inspirat te vor devora peştii în dans luminos, vei fi o dâră de scintilaţii în oglinda interioară a unei bule – monadă în extaz urcând – grăind din abis ; De hazardul de conjuncturi liber, în visarea suitoare a bulei, negre boturi căscate de rechini, pentru totdeauna în urmă lăsând .

VIZIUNE ( III ) Poduri de umbre în somn încremenesc ; bezna aiurează în propriu-i infern, egolatri ciclopi oarbe turme devoră … femele programate nasc roboţi în serie ; nori de smog încoronează evul vitezei peste jungla de fier – beton asaltând curioase dimensiuni … de după infatuate purpurii draperii un sardanapalic festin pe mese de disecţie electrizează miriapozi, păianjeni, guzgani … din scumpe cristale, cameleoni, vampiri cu sânge proaspăt se îmbată . Cu bici de foc, marele regizor călare pe-o pală himeră, măşti din colbuite ere, homunculi, implanturi de-a-ndoaselea scoate-n avanscenă ; spectacolul real se joacă-n culise … la rampă trec doar jocuri vagi de umbre şi lumini ucise … Figuranţi cu ochi lipiţi şi lacăte la gură bat pasul step, încântaţi turnându-şi ceară în urechi, prin timpi automate măşti mimează aceeaşi farsă şi-n ploi de aplauze bisând, pe gâturi de lebede joacă … Precum în cămaşa de forţă un osândit, bezna aiurează în propria-i oglindă – infern .

SUBLIMUL JOC Din marea, mirabila mână cu degete gânditoare explorând migrena clepsidrei, din când în când scapă avalanşe de zaruri ademenitoare numere, secrete priviri avide crânguri de braţe ţâşnesc prin crusta alunecoasei monade … … şuier de laţuri, scrâşnet de zale, sfâşieri de cârlige, şerpuiri de tentacule sarabande de stânci scăpărând, geamăt de gheţuri, ţipăt de rădăcini cutremur dintâi miriapod uriaş în rostogolire jupuind pământul imperialei năruiri tot închinând în sublimul joc al creaţiei pe guri de abisuri în rânjet necontenit în muzica sferelor urcă prin ale luminii săgeţi, sfâşiind negre văluri, avide aripi în nehotare .

FLASH În şterse, ciuruite ziduri de găunoase vocabule izbesc silabele revolute imagini valuri – valuri, continente de mucegai subminând, laserul blănii de aur pe creste brizante, temeliile beznei sonore neant peste neant prăbuşind .

VISUL CONTINUU Visul continuu – iluminata smulgere ciclon de oglinzi în colapsul imaginarei scoici dintâi – cer şi pământ în imemoriale nuntire săgeată prin tunelul timpului, oceanul vietăţilor îngheţate în somn survolează visul continuu, intrând în carnea zariştei primare, în carambolaj de anarhice goluri spânzurate ugere sfârtecând în lactee zig-zag-uri .

UN FRAGMENT DIN INTERIOR … Vis în sfera genezelor aleatoriu reimaginând clipa eternă de la început, acolo unde goluri baricadate invocă babiloane … printre fire şi noduri aripi arse-n spasmodic zig-zag … nebănuit deasupra sferelor tronează neadormitul ochi – clepsidră devorând realităţi suprapuse, proteicul fragment din interior, printre dinţi, printre falii de beznă vizând unghiul de vedere al sibilei spionând cuvintele, bolborosind silabele ghicind tâlcurile, scormonind noimele, rostind oracole tremură buzele în delir în vertijul sinapselor

AMOC Prin obtuze, secrete goluri evadând din jungla cucutelor mov impotenţi homunculi

în etanşate containere de lux propulsează maelströmuri de tuş – artificial confort unde arborescente sepii vinete vibrează în omniprezentul, nestinsul amoc .

LA CAPĂTUL DRUMULUI La capătul drumului începe dansul piramidelor în seism, dansul salamandrelor în flăcări, dansul în cap al lipitorilor între hemoragii, dansul picioarelor de rinocer, dansul cobrei înaintea muşcăturii, dansul păianjenilor pe fir, dansul struţilor cu capul vârât în nisip, dansul struţocămilei într-un picior, dansul cailor pe viori, dansul orbilor pe buza prăpastiei, dansul saltimbancilor pe funie, dansul fachirilor de vârfuri de cuţite lungi, dansul somnambulilor pe marginea acoperişului, dansul literelor pe inscripţii mortuare, dansul lumilor în găurile negre, dansul cangurilor din marsupiu, dansul diavolilor crescuţi la sân, dansul mirajelor pe vârful piramidelor, dansul peştelui în undiţă, dansul şchiopilor cu surzii, dansul nimicului cu totul, invers, începe drumul la capăt dansul seismului în piramide, dansul flăcărilor pe salamandre, dansul hemoragiilor în lipitori, dansul totului cu nimic …

CIUDATA CORABIE Încotro se îndreaptă acest echipaj crescendo reparând corabia în derivă, în toate părţile crăpată, reparând corabia în derivă cu propriul lor trup, aşteptând cu nerăbdare o nouă spărtură, pentru a se aşeza în locul ei . Câte unul devorat de rechinii albaştri, albaştri, cedează locul altuia, care imediat se aşează chiar pe boturile lor intacte, căscate … În urmă, purpurii, lichide flori destramă valul …

BRUSC În teatrul pustiu, brusc, pereţii virgini deschid ochi sfredelitori ! Aurore ascunse-n priviri, prin secrete aorte şerpuind , brusc inundă absenţa .

VISUL – ŞARJĂ Singur prin virajele abisului visul – şarjă smulge euthanasice, imaginare imperii avalanşe de zgură în canioanele unui halucinant fiasco detronează sterile dinastii de alibiuri insondabile compromisuri … În neîntrerupta secesiune visul- şarjă pulsul oţelului fierbând în matricea - clopot alb de egrete în flăcări sfâşie robele dogmelor în expansiune .

MASCARADA Rânjesc fardate măşti pe scena lumii … în vacarm de striptis gelationoase babiloane revarsă dihănii ; ciclopi solemni etalează tatuaje la modă ; pe atolul – capcană monştri cleioşi peste masa de tortură aclamă umbra mortului . Sub bagheta comandorului marele şuţ scamator celebrează involuţii …

În cor de afoni se hlizesc spoite, roase măşti în sus, în jos … în centru … în stânga, în dreapta … în centru …

TRAGEDIA LIMITELOR Of ! oarba neşansă de a fi mereu mărginit, interzis atavic limitat între maţ, sex şi neuroni, între ţipăt şi melancolie, între minciună şi cuvântul cuvânt, între speranţă şi cutia neagră, între rădăcini şi seminţe, între gol şi plin, între geniu şi noroc ; între limite superioare şi inferioare a fi mereu monoton în sus sau în jos barat, plafonat, încătuşat într-un timp denaturat, înstrăinat într-un spaţiu al autodistrugerii să tinzi mereu, să tinzi, să tinzi, cu viteza melcului să înaintezi spre un punct mort – ochi de gorgonă , spre o margine - fata morgana să tinzi mereu la nesfârşit în sfâşiere, să tânjeşti să dai de zid pentru a te zidi în temelii ; însuşi zidul să fii, cutremure înfruntând între a fi şi a nu fi, la bine , la rău oriunde şi oricând sfidând cadavre vii limita vieţii şi a morţii în alertă să fii al nimănui şi al tuturor … totul sau nimic …

JOC E totul ca şi cum nu am fi decât pe partea cealaltă a umbrei, în timp ce pe partea cu soare, doar absenţele ar vorbi … E totul ca şi cum nu am fi decât departe, târziu, pentru un ţărm apus sub umbrele noastre, în tăcere subţiate de zi .

PENDULOBARBUL Între tic şi tac, între tac şi tic, între bing şi bang, între bang şi dong, nedefinit, îşi înfoaie pseudoeul pendul tentaculara – i barbă vălurind : o mătură de sargase, o coadă de peşte, un cancer de licheni luxură de vinete anaerobe vegetaţii cu sânge alb îndulcindu-şi veninul zilnic într-un bine regizat paradis al cameleonilor confortabil camuflaţi … … un pendul de vază în fond, cu barbă , dar totuşi un simplu pendul, mereu dator faţă de un timp abstract imperfect, în marele orologiu, fără noimă, încâlcit în preistorica-i barbă … … nu-l mai înfioară maratonul secundelor, alibiuri aproape perfecte, de-o viaţă într-o clipă ratând, dă în primire zerourile la putere

EXPLORĂRI ÎN VID Prin fundăturile vidului perfect disimulat, - hăuri aţâţate - pândesc caracatiţe mov, evul hemofil înghiţind, înglobând ; se înmulţesc polipii tentacular în sălile de aşteptare ale vidului ireproşabil mobilat, unde crispate, ţipător tatuate, cu vâscuri de întuneric pe faţă, blazonate cadavre oglindesc apuse orgii . Pompaduri în exces apretaţi în cadastrele vidului, supurânde arogante piramide cu baze sterile invocă ; într-un ritual al orbirii, lumânări fumigene se împăunează pe culmi peste avanposturile ultimei şanse, preistorici monştri revarsă, revarsă… Prin şarje de gangrene, superbe crahuri sorb stâlpii puterii ; în faţa fantei colcăind de speranţe simoniace clepsidre înfloresc indulgenţe de tranziţie ouată sinecură a papagameleonilor . Caduce imperii gem de nisipul crimelor turgescente ventuze se sfâşie, acuplându-se cu arici ; pe un kamikazé în derivă, prin fundăturile vidului perfect disimulat… tămâiat, încoronat … mesiat … de mulţimi oarbe urmat …

OMĂT În fanta intrării în pământ, în cădere ultim sosit ; prin grâul arzându-mă la tâmple, înspre mine , cu iarna oază în somn, de departe vin, al altor vârste împăcat omăt târziu, topindu-mă-n lumina verii ce o să se-ntâmple …

CUVÂNTUL Cu fremătânde aripi deschise, condor deasupra vârtejului se înalţă eonul - zbor zvâcnit din furtuna de creiere . Aerul auie încorsetat îngheţat, rămas doar un schelet de aer cu o garoafă la butonieră ; un aer nuntit în rostire . Aripi de sunet în aer de zbor aerul arderii plutind tot mai sus ; în întunericul gurii Cuvântul răsare aureolând viu cristalul tăcerii .

URMELE CIRCUMVOLUŢIILOR PE CRANIU Un craniu gălbui lustruit de timp ; abia se mai ţin suturile … pe bolta sferei anonime neştiuţi munţi şi văi în miniatură, ferestruite minicircuri glaciare … în dulce uitare în goluri stau urmele circumvoluţiilor -

prin canioanele gândirii şerpuitoare urme trecute Speriate găvanele ochilor golul scrutează ; prin găurile urechilor aerul se leapădă de sonuri ; cochilia minţii ascultă ţărâna , ca într-o nouă geneză pământul primind, cu seminţe, larve, rădăcini devenirea urmându-şi cursul acolo pe unde vise şi gânduri au fost ca şi cum nimic nu ar fi fost …

FRUMOASA – DE - AER Singură, învăluindu-se-n vis, Frumoasa - de – aer, zămislită în iluminate linişti de sus, lin curge din taine în taine în nemăsurate, nemaivăzute splendori cu tandre chei pe buze, cu iarba fiarelor pecetea zidurilor deschide ; nimic nu o poate opri ; să o urmeze nimic nu poate … Dacă ar fi trup, o flacără ar fi, o floare cu ochi neadormit, oglindă de sânge prin lumi ciudat plutitoare, din oază în oază, apoteoză descifrând - încifrând , o fragilă cupă de aur retrăind spumegarea lumilor toate . 26

NOUL EON Din pierdute, uitate frânturi rămăşiţe de la ospăţul zeilor, din eterne seminţe, din ochii lui Oedip, prin irizate circuri glaciare din uitare şi cutremure se naşte noul eon peste piramide şi sfincşi, peste un aer de cenuşă, de fosfor, floare de colţ pe munţi de silabe înfloreşte noul eon schelete de cuvinte , înviind din sarea nopţilor de dragoste explorând mutaţii genetice, cu pecetea tainei pe buze se rosteşte rar noul eon, din gura lui Cronos intact scăpând singura zeitate – cuvânt .

SOMN Ramuri cândva sonore în umbră ascunse prin păienjeniş de frunze, cern în surdină înaripate seminţe, grele de somnul nimfei, din inima trunchiului cu pletele-i - fremătânde nervuri aurind verde tăcerea visului în singurătatea visului aerian . ce înfloreşte în aer roşu singuratic ţipătul alb al rădăcinii din adânc cu forma de om .

RISCANTUL FESTIN Un nesfârşit festin al ochilor ficşi în oţelit survolant refuz, hipnotizează mascate ciclopice lumi, în oarbe hăuri roşii haite de nulităţi asmuţind … în negre găuri - caracatiţe în expansiune cad lumi după lumi peste lumi între măselele timpului amorfe aluviuni, cu zbateri de crini negri pe buze sub ciocuri de raze bolborosesc ventuzele morţii lehuze

GLADIATORI Gladiatori în arenă ; cu sângerii reflexe amurgul scaldă albul imaculat al ochilor ; pe înzăpezitele piscuri zeiţa desferecată joacă ; albastră păleşte lumina ; un semn ! În nisipul fierbinte, o singură vietate învaţă să zboare Azur !

CAPTIV În centrul corolei cu dinţi, captiv aromelor, cel care a văzut ochii Meduzei

îngheţat stâlp de sare albastră susţine bolta înstelată ; în jurul capului său, în halouri tot mai largi tăcerea aparentă din bezne se reculege ; aur verde – luna târzie, în ochii orbi ai privighetorii, răsfrânge aurore .

SEMĂNÂND ROZE ÎN STYX Ospăţul continuă, luminile se subţiază albastru şi dor ; din resturi, câinii se-nfruptă de-a valma cu sclavii ; pe buzele convivilor, vinul din cupe s-a eterizat ; printre colonadele în fum, rarii meseni întârziind au împietrit în vis statui . Retras în barca lui Caron, cu braţul drept la vene tăiat, neîncetat, Petronius Arbiter în ritmul morţii lente, punctează roze în Styx .

FOAME Noaptea - orhidee în ferestre visul tău sub ape a-nflorit, la sânul de izvoare verzi luceferi germinând

ochii păsării măiestre de lumini avizi pe toate arterele universului în expansiune sferice oglinzi se înalţă în gând .

DINCOLO DE JOCUL APARENŢEI ŞI ÎNTÂMPLĂRII Petrecu-se prin faţa peşterii, se trec cârduri, stoluri, gloate visând, zburând, cântând şi o clipă nimic nu stă din toate ; ritmul esenţelor pulsează-n Întreg . Prin ochiurile timpului roiuri de gene-şi încearcă menirea pe treptele templului spiral rescriind de pe secrete palimpseste hieroglifa vieţii prin labirintul hazardului se naşte Prezentul visul continuu al ochilor întredeschişi dincolo de jocul aparenţei şi întâmplării retrăind în sfârşituri un nou început .

CORABIA SCUFUNDATĂ Prin straturile apei verzi-albăstrii, un drum în abis, necunoscut furtunii, descifrează corabia scufundată în visul ei imponderabil … Pe bord, un echipaj de sirene, cu priviri reculese acompaniază un transparent clopot de meduză convulsivă oglindă în dulce tremur plutind …

Cu faţa spre proră, ţintuit de catarg, prin nori de vietăţi luminânde, coborând înaintează Ulysse spre nemaivăzut ascuns liman, unde pe aşternut de stele şi crini, în netulburată, adâncă tăcere, pe nisip scriind hieroglife, penelopa se adânceşte în vis …

REVELAŢIA SCRIBULUI De bunăvoie şi nesilit de nimeni retras în priviri, în semne, în amiaza vieţii plonjezi în embrionul care ai fost explorându-ţi codul genetic, citindu-te ca pe un papirus viu până la al şaptelea neam cu strămoşi, cu probabili urmaşi combinări de „n” luate câte „k” aranjamente, permutări, pe tine însuţi ridicându-te precum piatra lui Sisif, să ai curajul în tine şi mai departe să mergi în pădurea seminţelor viitoare, pe o coloană a infinitului urcând până la cer, să-l descoperi pe cel de sub tine, pe cel de sub el, de sub el, şi împovărat cu toţi îmbinându-i înveşnicindu-i, prin cuvânt, dincolo de cuvânt să te salvezi născând, murind renăscând, înviind …

CINE SUNT EU ? Pe galbene frunze în vânt mă risipesc; iuţi seve în mine se zbat; când învins şi când învingător în flăcări reci trec punţi şi-n ruguri mă înalţ arzând, umbrei imun şi neatins . Spulber dogma stogului de fân, nechemaţii din templu izgonesc; înspre izvoare liber curg – o amiază răsfrântă-n nadir, un susur, o şoaptă în ale vetrei voci, o privire de ape de vis înaintând, un drum în mine însumi nesfârşit, o voce a miezului nevăzut, un gând căutându-se în râu, un râu gândindu-se pe sine, o fugă de valuri spre un ţărm, o stâncă sub valuri sperând, norul peste câmpuri căzând; sunt însuşi câmpul de germinaţii plin . Sunt trezirea celui de somnul veşnic ademenit, Cuvântul sunt ce-n taină se naşte pe buzele îndrăgostiţilor, sunt tăcerea ce se caută în noi şi singurătatea spărgând ziduri concentrice; sunt speranţa celui din urmă şi bucuria dintâi de a trăi; sunt o aripă în căutarea unui trup, sunt clipa când zborul te fură din trup . 1984

ÎNVĂLUIRI 32

Nesperată , de-a pururi trezire din somn – plăsmuire de taină a mumei fără trup – Mnemosyne – în continuă, înfiorată naştere nimicitoare, se sfâşie diafana, inefabila vietate în ispititoare trecere – sepie în tării prin nouri ademenitori şi trombe sublime, peste marea de sirene alunecând în căutarea ciudată … … Sub rare respiraţii de silfi, visate rotunjimi ivesc trupul Fecioarei de azur, prin vânăt omăt fulgurant în lină plutire – straniu joc de umbroase limbi pâlpâind în străveziu, unduios văl de sepale ascuns – lotus în deschidere, fără stăpân pecete a văzduhului – nimb invitând pe înzăpezite piscuri de raze . în candidă, împăcată înălţare, nestinsa, frageda floare a tăriilor, din slavă oarbe goluri sfidează, prospeţime şi har, pe culmi radiind . Cu divină voie peste munţii ce se bat în capete, precum păstrăvii în aer, privirilor pure efemer se dăruie – vaporos nenufar în tremur uşor adumbrit de carnale calicii, din izvorul cântecului în zori ivindu-se, peste sudoarea de iubire a pământului cu luna în ceţuri, sub neîntrecute, învăluitoare ploi de înaripate seminţe, înalţă-se Poiesia – în singurătate ultimul Phoenix .

TRANZIŢIA În dimineţi de plumb, de scrum aprinse lame azurii în priviri un timp mult prea confuz pulsează inima lumilor negre . Lumina ca-n peşteri joacă săgeţi purpurii  se frâng zale pe ring eliberând dansul mov al inimii  vei mai trăi o zi de geneze în flux decolând dintre cadavre vii, 33

sfidând imposibilul tranziţiei în roza vânturilor minciuna cu solzi şi colţi de crocodil se umflă rânced în lume … dintr-un ceas fără limbi, un timp mult prea confuz . ca un zeu orb, surd şi mut joacă zaruri cu vieţile noastre …

POEMUL Poemul - suflare a nemărginitului, înflorire a nemuritoarei, ritmicei zbateri a sevelor, în tâmple fragile, în urne de fosfor, necontenită spumegare clocotind din adâncuri – aprins ochi nesecat din marea de la început – în veşnicii privind furaţi, cum se trec prin evi de fum, fuioare de lumi albind, înnegrind, goană de răsărituri şi apusuri fără popas, desişuri de raze – strune – toate deodată vibrând sub atingerea de nedescris a unei fascinante priviri pătrunzătoare în care se răsfrâng nopţile până la albire .

DINCOLO Înveşmântat în straiul zorilor, străluminat, străluminat revăd ca-n vis un tărâm uitat … răvaşe scriu pe cursuri de ape … Adânc din tot mă smulg tornadă de gânduri şi vis sfidând legea gravitaţiei, vei rupe colţii veninoşi, izbucnind din gura leviathanului dincolo de nimburi şi sunete, dincolo de aur şi plumb, dincolo de a învinge şi a fi învins … 34

PREA FERICITA SITUAŢIE DE A FI FURNICĂ Urşilor, în bârlogul vostru singuri v-aţi condamnat la întuneric; înrobiţi puterii oarbe, mereu veţi fi frustraţi de fericirea de a fi furnică, de aleasa bucurie de a fi albină; plini de voi ne spargeţi cuiburile, înfulecaţi mierea şi larvele fără apărare, care doar datorită vouă pot contempla cerul gurii de urs; viaţa v-o treceţi între somn şi orgie … necunoscând izvorul mierii, neputând să escaladaţi un bob de grâu; iarna vă sugeţi labele în somn; visând ospeţe grele, căscaţi prelung . Cât sunteţi de compătimit v-ar putea spune doar infimele gâze, dar printr-o ciudată întâmplare ele nu au grai pentru voi … şi aşa mai departe în evoluţia poftelor … speciilor, fără nici o urmă de emoţie, urşilor !

SCUZABIL Desigur, o scuză s-ar putea găsi pentru toate … s-ar putea clădi exordiuri pe vânt, s-ar putea reabilita bastilii, s-ar putea … s-ar putea iubi vipere în mări

de venin; o scuză este la îndemână în orice sinistru … se pot zdrobi cranii sub şenile, se pot cultiva tumori pe creiere de copii, se pot dresa şobolani ciumaţi într-o crescândă piramidă, se pot inventa maşini de găurit caşcavalul … Desigur, cu oarecare voinţă , se pot aprofunda cărţi de telefon, se pot număra îngerii de pe vârful unui ac, se pot traduce răgete preistorice, se pot proiecta roze utopii, bineînţeles, pentru a face o bună impresie, se pot da anunţuri la mica publicitate, se poate claxona pe Olimp, s-ar putea diviniza fumul … dar să nu insistăm … ASUPRA NOASTRĂ pentru unii totul este scuzabil …?!

EUL Cu pielea jupuită eul – urzeală de şerpi din văi spre izvoarele din pisc cascade, peşteri străbătând, unic şarpe se-nşira … Prin canioane, pe poteci, în faţa grotei prin aburi de sânge părăsite goale teci de săbii vii – năpârlite zac piei cenuşii, 36

din abis spre culmi înşirate pleoape intacte prin care golul pândeşte absenţe după absenţe născând – un nou zeu avid – indiferent înghiţind totul în oarbă tăcere prin scrum mistuie-n vârf spaţii şi timpi cu limbi arzând de fulgere …

MIRAJ pătrund într-o lume ciudată o sete cu o haită de capete bântuie pustiuri visând mii de inflorescenţe-n miraje – valuri de pulpe dansează pe zare o pădure de mâini imploră linişti ploi de ochi împresoară păduri rădăcini de fulgere seacă izvoare oglinzi prind curcubee peste oceane de sânge de peste tot se deschid peşteri sub viituri de lumină descătuşate pe dinlăuntru fecioare visează în ţipăt de lebede ninse în zbor

VIAŢA FĂRĂ DE MOARTE mereu urcă drumul meu printre stele viaţa fără de moarte urmând arpentorul măsura tuturor lucrurilor dragostea pe piscuri topeşte zăpezi … se ghicesc numere se trec mări şi munţi … avortoni ori genii în nupţial dans de efemere se smulg din ciclonul marelui ochi vălurind braţe miriade fiinţa – privire prin capilarele memoriei monade după monade trec se trec curg hieroglife după hieroglife la nesfârşit –

oglindă rotitoare între oglinzi ce joc straniu, ce joc fără sfârşit războiul cuvintelor cu moartea viaţa fără de moarte visând, împlinind …

FLOAREA DE LOTUS arar pe întinse vălurinde câmpii prin apa morţilor jucând spre izvoare uşor pâlpâind în aer peste pajişti spre lunci verzi floarea de lotus tainic apare vioriu – siniliu în aburi de cenuşii-vineţii ca-n vis ghiceam, o zăream pe zare ivindu-se în uşoară plutire deschisă-închisă, în convulsii pulsând –scăpărând vagi de taină chemări, ca din guri de peşteri vaste spre ceea ce se visează a fi spre ceea ce nu-i şi se visează a fi ...

TURNUL BABEL (II) O, cum strecurându-se câte unul, poeţii cuvinte necunoscute bolborosind căutând, de vii se autozideau în turn de la încurcarea limbilor cu poeţii înşişi trup şi suflet turnul se înalţă mereu, ei fiind singurii, ultimii care mai ştiu limba de la începuturi ca pe o tăinuită comoară păstrând-o, şlefuind o rămăşiţă originară preţios diamant purtat ca propria suferinţă, 38

nevăzută perla crescând în scoică şi-n vârful turnului cu preţul vieţii ca pe un steag al spiritului neînvins înălţându-l

SOLO PENTRU MÂNA STÂNGĂ pierdute sunt toate singur umbra măsurată ţi-o vei strecura în zid pe piatra din unghi fără umbră singur te vei exila privind înapoi cu propriul cap în mâna stângă nepreţuit trofeu celui ce luptă cu sine, explorând timpul continuu vei urma canioanele memoriei în gând

NETEMĂTOR Urc pre Cuvânt cum pe un munte – mă caţăr din stâncă în stâncă; ceaţă, hăuri, hăuri, potop, avalanşe – la tot pasul înfrunt … însetat de visul din pisc – netemător.

CHEIA Pentru o clipă cât viaţa toată necunoscutul 39

îţi vei întâlni răsărind îndepărtatul în adânc, cu iarba fiarelor hrănit, în rouă scăldat, adăpat vei înţelege rostirea unică între lumi cea fără de moarte a tainei tainelor în miezul lucrurilor pătrunzând cu un cuvânt pe drumul spre cele nespuse iată cheia nevăzută înghite-o …

PE PARTEA CEALALTĂ pe partea cealaltă e o simetrie perfectă paralelă a văzutelor şi a nevăzutelor a vrutelor şi a nevrutelor a relelor şi a bunelor a stângii cu dreapta a luminii şi a umbrei a tăcerii şi a rostirii a vieţii şi a morţii a plinului şi a golului a ta şi a mea cititorule, semenul meu, aproapele şi departele meu alter ego floare de păpădie plutind în roza vânturilor

UN PUF DE PĂPĂDIE Uşor, abia zărit, un puf de păpădie – sămânţă-n stea de raze – în tăcere zboară – 40

umbră-n adiere mut stăpân pe taina vieţii nepăsător peste hău trece infimul punct spre noua vieţii poartă singur neştiut vis în zbor neţărmurit – strop de infinit .

NARCIS INTERIOR să-ţi brodezi viaţa pe o margine de cerc trecând cu o verde rază pe buza prăpastiei uşor ca un fulg alb priveşti hăul negru din tine prin toate culorile spectrului împătimit Narcis căutând privirea unică eternă când dincolo şi aici se ating efemer când eul e totul tot este eu nimic şi pe nimeni nu mai aştepţi dincolo de bine şi de rău pe interioarele concentrice sferice oglinzi răsare conturul tremurat al chipului tău răsfrânt în al umbrelor vis orbitor …

LA ANI CINCIZECI ŞI … La ani cincizeci şi…infern viaţa între avalanşă , vârtej a tot ce aruncat e sub soare uluitor se desfăşoară o spirală de bolgii, un babel invers în care limbile toate o iau îndărăt către limba uitată de la început - muzica sferelor 41

coloană sonoră susţinând universul .

AURUL VIU Nu stă aurul viu în văzul tuturor, nu se lasă topit şi turnat în monede ori în podoabe false; hoţii mai ales, deşi nepăzit, nicicând nu-l pot fura si nici avarii – caracatiţe în pândă – în abis nu-l pot îngropa; în groapă nu-l pot avea – curtezanele nu-l au pe degete, în temple nu stă captiv, nici munţii sterili nu-l tăinuie . Aurul viu nu se lasă bătut în patere, nici închis în seifuri ori pus în paratrăznete nenumărat, neînseriat, nemonitorizat, el numai taină şi fulger este peste tot pătrunzând nu are preţ nici suprapreţ, în dobânzi nu se lasă amanetat, calculat; nu se poate cumpăra ori vinde aurul viu, nu-l ispiteşte nici sexul, gloria ori puterea, el fiind mai mult decât toate acestea coroanele regilor, marile piramide nu-l cunosc, Aurul viu nu iese din sine şi, deşi este pretutindeni, Nu poate fi văzut, mirosit, pipăit; dar dacă El nu e, nimic nu e !

UMBRA AMINTIRII doar scrum şi fum, praf şi vânt … ecou de paşi, joc de umbre-n peşteri sfere de păpădii, cranii levitând, bule de neant 42

o gâtuire de goluri bolborosind în istmul răsucit al clepsidrei, urme pe nisip, fante în cremene cercuri de copac, cercuri pe apă, vântoase, în axa lumii etern reîntoarse în neştiutul izvor de extaz… eternul nestins ochi-izvor preaplinul rodnicei linişti o floare pe un mormânt – o piatră tombală cu o inscripţie neînţeleasă o sfârşeală augustă, o liberă odihnă dinaintea genezei o suverană odihnă dinaintea gropii albind luminând …

SPIRITUL IZVOARELOR mă caut din piatră în piatră din cascadă în cascadă curg imprevizibil continuu prin valea cuvintelor Vârteje cu peşti oglinzi în adânc în jurul pietrei tabú sfinxul izvoarelor – Cuvântul prim – lumină de sunete ochi divin misterios din neaprinsul dinlăuntru adânc în toate părţile deodată privind întrebând, răspunzând

ARMATA DE CUVINTE Sub văl de tăcere ascunse cuvintele pândesc ca nişte soldaţi în linia întâi a vieţii prin pânza de foc continuu a metaforelor textul durează mai mult de o veşnicie urme de arme albe, dâre de fum sub licărul lumii . din toate părţile ne împresoară sensurile vocale asmuţite spre centru adâncul nu zgomotul vulnerabil în istorii precare se poartă statul în cap parşivenie a fotoliilor cheflii purpurii durutul în cot liliputanii din codul penal cuvinte-mormânt în piramide, în turn zăbovind pe ultimul drum, deşi moarte, aceleaşi moaşte nemuritoare .

CUVÂNTUL Cu fremătânde aripi deschise condor deasupra vârtejului se-nalţă eonul-sămânţa zbucnită din furtuna de creiere … aerul auie încorsetat îngheţat … rămâne doar un schelet de aer un fragment din interiorul blindat un aer nuntit mireasmă din abis ce se mai vrea şi altceva şi altceva în văzduhul din noi e un aer de zbor cu ochi pe aripi de sunet aerul arderii înflorindă garoafă în întunericul gurii Cuvântul răsare

aureolând cristalul tăcerii tot mai sus în lină plutire

POETUL Înveşmântat în raze, la apa Styxului, în umbră, din a nu fi coboară poetul eternă întrebare de tranziţie din nehotare în lumini de izvoare În toate acelaşi în veghe dintâi – Poetul – măsura tuturor lucrurilor – suitoare, nestinsă limbă de foc în sublimă împreunare cu inima lumii vuind, singur înălţat sub bolţile timpului, de neclintit cariatidă, fir cu fir decantând firea, continuu susţine întreg universul în veşnică luptă în armonii.

EL Singur, el este numai ochi şi urechi, numai miros; o, el este marele iubit nenuntit, nedescoperit nicicând un cap pe tavă oferit istoriei - târfă, ochilor orbi anonimi … o floare între spini este el, o zi fastă fără sfârşit; în alambicurile nervilor săi

formele, cuvintele, seminţele devin zeieşti fiinţe mai departe lupta ducând sus şi jos, aici şi acum, azi şi mâine în măselele canionului …

HEMORAGIA CENTURILOR DE SIGURANŢĂ din toate unghiurile îmbulzindu-se dense spaţii ţâşnesc spre Turnul Babel formula unu într-un fără întoarcere raliu spre zidul morţii din vârf piloţii de încercare cu priviri aţâţate în jeep-uri fără frâu plonjează în raliul infinit … rând pe rând semănaţi unii în hău sincopând alţii în goluri de aer pe verticală virând în vertij iată-i tot mai puţini nemaiauzind nemaivăzând hipnotic ţintesc zidul abominabil în forţă pe o privire –drum într-un gând urcând fiecare peste cel dinainte în vârf câţiva ajunşi în delir proiectaţi pe muchea zidului morţii amuţesc topiţi în hemoragia centurilor de siguranţă din toate părţile ochiul turnului cade în reculegere dincolo de bine şi de rău …

A FI SOARE Din veşnic nesecat izvor durerii a fi soare, a fi soare, a fi soare – vârtej al dragostei, sămânţă a numelui, 46

amprenta voinţei oarbe de a fi, a fi cu orice preţ dintru inerta nebuloasă primară pentru totdeauna smulgere şi salt – Punctum-saliens al căderilor unui timp invers cu înfiorate raze mâloase bezne pătrunzând, în toate cele ce sunt bucuria vieţii trezeşti – soare – inimă-floare, ochi al universului arzând mereu, visând, dorind, zămislind înzăpezite culmi să-ncoronezi în răsărit; singur în pofida hăului de beznă, prin guri miriade lumină caldă să te dărui, să îmbrăţişezi cu braţe de lumină totul, să nu fii nicicând în repaos, să arzi la milioane de grade, să arzi necontenit ! Prin deşerturi, prin jungle, prin unghere şi abisuri cu orbirea convenţională mereu să lupţi; peste ingenui şi măşti, peste piscuri şi gropi, deopotrivă să te prefiri la nesfârşit; singur rămânând, să luminezi eşafoadele memoriei şi mereu schimbându-te tu însuţi să fii , când petele te-or înnegri … redând lumina orbilor, ochi al tuturora să fii şi-n toate să fii ca şi cum n-ai fi; când umbre te-or huli în cor, totale eclipse tăcut să depăşeşti; mai mult, mai fecund în risipă să te dărui tuturor şi în iubirea-ţi fără margini, mereu răsărind să cauţi ceea ce mult iubeşti, singur, în sfâşiere să apui niciodată găsind.

CAMERA FĂRĂ PEREŢI Pereţii acestei odăi, plafonul, podeaua dizlocate demult în stare de stress, în delir, împrăştiate se îndepărtează în toate părţile, 47

căutând cu înfrigurare ferestre, visând imense vitralii … în rest toate sunt la locul lor într-o ciudată imponderabilitate … Nu cade nimic afară, când afară e înlăuntrul nostru … totul e în cadenţa ploii de ochi, nu merge nimeni mai repede decât e nevoie; sus, jos, înainte, înapoi sunt golite de miez; nu se ascunde nimic fără să fie descoperit; nu fură nimeni ursa de pe cer şi în camera aceasta tot mai încăpătoare paturile stau la loc de cinste de neclintit … ca pe vremea babilonienilor viaţa începe şi sfârşeşte în pat … mândre stau scaunele la locul lor şi în jurul mesei încoronate nebunii au loc rezervat … piticii sunt egali în picioare cu ceilalţi iar musafirii trec pe bandă rulantă … în toate o mută îngheţare se arată … nu se mai aude un cuvânt de la unii la alţii, nimic nu urcă, nu coboară, nu curge, ci totul stă îngheţat , încremenit … Cine ar mai putea crede că e o cameră care gândeşte, care tânjeşte să fie mai ea decât altele, să fie mereu alta, să fie pretutindeni alta, să fie propriul ei invitat privind-visând prin ferestre largi iluminate .

ALEATORIU Aleatoriu între a fi şi a nu fi într-un inconştient, dulce provizorat mereu mâine, acel mâine etern peste trape milenare viaţa pe scări, prin ganguri, la demisol … la nivelul simţurilor, dragoste oarbă, fericirea pe acoperiş, pe sub poduri, prin canale … 48

Cu mult mai mult, în inima lumii, să trăieşti într-un butoi şi să fii . Diogene, în gând să prefiri tot universul şi să nu publici nici o carte … să-ţi porţi ca pe o coroană de spini cărţile pârguite în cap … aparentă rătăcire de unul singur … O îmbrăţişare cât un regat ţine; un sărut e totul cuantificat într-o clipă … Fiinţele noastre lichide-aeriene pe cont propriu de unde vin, încotro merg în codul genetic  O dorinţă mai puternică decât noi ne mână în delir peste întuneric de trape netrădate … Cad cei mai mulţi ... prea puţini rămaşi înaintează mereu printre crocodili, printre rechini sfâşiind, sfidând bezna prin lungi, interminabile coridoare, prin galerii suprapuse – în abis în labirint pâlpâie pe nici o hartă însemnate trasee subterane aleatoriu între a fi şi a nu fi .

PLONJORII Cu ameninţătoare trambulină, un singur trup, din miezul înaltului cabrându-se, dezmăţ de mişcări zvâcnesc plonjorii în salturi mortale, golul – insaţiabila iubită mereu îmbrăţişând prin toţi nervii electrici fiori – 49

joc de oglinzi fulgeră în adâncuri încordat corpul lor – arc în vâltori.

ÎNTR-UN TERARIUM BINE TEMPERAT Incognito trece –voi singur, târziu, prin furnicar de euri-şarpe; în bine temperatul terarium arhiblindatele reptile linii browniene urmând, simulacrul unui uman progres pedant vor înscena, vor etala … Deasupra gropii comune, sub floarea de cenuşă a exploziilor în transparente alibiuri, din reciprocă deferenţă, se vor poza, se vor pietrifica … Domnule Laokoon, mai doriţi cumva să încercaţi 

NUFĂRUL Un punct luminos – o infimă tremurătoare floare albă pe tăcute negre ape lucind abia deschis nufăr înrourat – fragedă corolă în lacrimi bob de apă vie în mijloc pulsând Zenitul plâns răsfrânge – lupta inimii cu golul şi plinul – arzânda taină de a fi în fiorul eternei dimineţi liber de infernul şerpăriei foşgăind, 50

netulburat, cerul cu stele nufărul tandru visează…

ÎN ÎMPĂRĂŢIA MUMELOR La nemuritoarele, în veşnică tinereţe Mume, jos, de mult purces-am dintre semeni, spre Început întru veşnică Întoarcere, printre Arhetipi pierdut puterile-mi încerc pătrunzând înscrisul cu semne de foc al unor vârste de haruri, de arhaica, necreata lor lumină mă pătrund . Pe un vast, adânc tărâm de vis şi împliniri, deasupra de timpi vieţuiesc, de trebuinţe libere foarte, în inima lumii domnind, pe întinderi stăpâne, în spaţii oriunde durează Nevătămatele măiestre iviri . Apă, aer, foc, pământ, ether voinţei lor plăsmuitoare se supun pretutindeni, prin ale haosului sure genuni, întru veghea iubirii înalte, cu mult tainice, nesecate puteri de aprige sorţi, Cele ce sunt  zămislesc ele în fecunde tăceri şi-n divină neodihnă, străluminate de râuri – sudori, în pofida morţii, voluptuoase braţe-momeli întinzând, noi fiinţe, noi salturi smulg Atotputernicele din nefiinţă şi ceţuri, în lupta dură a vieţii azvârlindu-se în vâltori, precum efemerele din nimfe ieşind, roiuri, roiuri ţâşnesc în nepătrunsul abis şi în infinitul vârtej zborul suitor îşi înscriu – spre roşu pâlpâiri de spectre, înălţătoare muzici, pure forme, înfloriri şi doruri – vis al Firii în neant aventurându-se la nesfârşit …

POETUL La ora zero a fiinţei sale, în aleasa 51

Clipă veşnică, unică, de pe toate fronturile retras în sine însuşi, mereu pe baricadele cele mai adânci, grăind limba preafericitelor fără de număr iluminate lăuntrice dimensiuni, cu privirile sale toate ţintind un punct, punctele toate strângând într-un punct, Poetul singur leapădă podoabe şi umbre, lauri şi spini şi întru tăceri, în dimineaţa fără sfârşit, prin ceaţă şi ploi, prin valuri şi fum, urmează poetul chemarea ţării, printre oseminte dâre de seminţe lăsând în brazdele reavăn-negre – ale noilor adevăruri blazon şi puteri viitoare, Sub râuri de sudoare, fruntea poetului în soare de-amiază iradiază ţara urmând-o, în inima inimii – izvor al nemuritoarelor cuvinte, în matca limbii la nesfârşit germinează, tot mai înalte înfloriri spre cer arcuind .

ARS POETICA Cu toată fiinţa inflorescenţă de ochi străpung spiralele timpului, prin mine însumi în toate sferele vibrând  52

o, printre lacome, apucătoare ziduri de mâini, să atingi nadirul maelströmului, din ameţitoarele, şerpuitoarele zerouri – din gâturile miilor de dragoni – brusc să te smulgi şi, imun, într-o unică privire, într-o privire-testament, să cuprinzi halucinant universul, lui însuşi redându-l înmiit, precum în roi de fulgere, întru întuneric potop de fecunde săgeţi . erup norii neostenite ploi fără sfârşit .

ÎNFLORIREA MONADEI Târziu suspendat în cerul monadei alfa şi omega, albnegru sfinx neştiut să existe cutează înstrăinându-se în ritmul de flamenco zvâcneşte silful momeală de sub cuvinte, de sub silabe, de sub sunete ochi sub ploi de flăcări şi aripi peste noaptea crisalidei în care în lanţuri spiritul plânge sub grile şi gratii de sânge de carne aprinşi adânci spinii coroanei de pe fruntea alesului cu ochii în transă fără încetare scrutând matricea neantului în care ne inventăm reciproc cum în vaste catedrale de sunete pătrund eclipse pe ochii ursitoarei amintiri trezind arome, forme, culori joc de oglinzi chemând rechemând pe cel care eşti ai fost cel mai ascuns care eşti înflorind … 53

FRUCTUL INTERZIS Cât de greu creşte fructul oprit – chin de o viaţă în umbră ... deşi pârguit pare, copt nu e … în sine însuşi se zbat seve, erup în marmoree rotunduri şlefuite în taină necunoscutul înflorind în dăruire tuturor risipindu-se înainte de a fi totul visat după ce nu mai e decât amintire umbră de nori peste ape puf de păpădie în zbor vis nebănuit prim şi ultim dor nesfârşit arzând de aici şi pretutindeni ţie care singur te naşti din nou dăruit .

MAREA LUPTĂ În pacea piscului sihastru luptăm de-un dor nimicitor fără întoarcere seduşi sub clopotul cerului de plumb unul de altul pătrundem pe-un dulce prag de moarte înalt ameţitor prin anotimpuri cumpăniţi de soartă Tu cu lebede pe umeri, fără răgaz mă dai căderii … eu, prin nori ghicindu-ţi faţa, cu sângerânde braţe te cuprind avid, printre capcane mii în pândă, să te ridic deasupra nimb . În lupta fără de sfârşit, învins şi învingător – un singur trup incandescent,

până-n zorii de cenuşă, unul prin celălalt trăim; tu, din corpu-mi neîncăpător spre sori avânţi imense aripi; eu, pe stâncă, de moarte sfâşiat, mă smulg dintre căderi în zbor mă zbat între căderi şi zbor ...

PREAFERICITĂ, RĂTĂCIND PRINTRE SPLENDORI Prin acerbe hăţişuri de cuvinte de nimic oprită Ea-şi urmează cărarea … preafericită, rătăcind printre splendori … aurore străbate făcând din noapte zi; miresme şi nerostite triluri o împânzesc şi întreaga Ei fiinţă se desăvârşeşte un ochi mereu deschis, un timpan mereu treaz, un radar în plexul solar în adâncă ascultare a Totului, pe toate coordonatele un ochi multiplicat, o vie oglindă în expansiune prin goluri şi ninsori nesăţios căutând visul virgin neîntrerupt, aproape invizibil, patinat în memorie – lotus – cupă sidefie în deschidere – inimă a lumii pulsând de neatins alunecă Ea peste hăuri, în sine adâncul sondând, înaltul captând .

PE PISC VAGI VEŞTI ADUSE DE VÂNT… Pe pisc în aerul tare iluminat de albastre zăpezi; de nicăieri nici o umbră-n amiază; soarele singur punctează înaltul . Pe pisc doar aerul sacru 55

liber cântă-n timpane; pradă visului cu ochii deschişi trezesc iniţiatice gânduri uitate sub rădăcina lumilor toate, citind fulgurante umbre şi lumini – roi deasupra abisului … aud pe pisc vagi veşti pe aripi de vânt .

II. GAURA NEAGRĂ

GAURA NEAGRĂ Sub văluri peste văluri în veşnica pândă, încolăcita viperă cu mii de capete în gură-şi cloceşte veninul, visând lumi după lumi să înghită … gaura neagră, caracatiţă şerpuind, gol în expansiune – Voinţa oarbă de a fi a unui vid –sex nesătul în care totul este inversul totului  scorbura preistorică, nimic fiind, tânjeşte a fi totul … Floare de carne fosilă – sorb infinit, oceane de lumi devorând, în ea totul cade, se rarefiază dispărând precum intr-o femeie stearpă fremătând sămânţa bărbătească . Gaura-neagră – coşciug orb rătăcind – floare sterilă, cimitir de speranţe – holocaust al luminii şi viselor – infern-clepsidră de bezne –îngheţate în sine se-neacă şi pier, fotonii, secundele, timpurile căzând, mereu căzând, îngheţând precum o pădure de coarne de melc cu bobul de ochi vag implorând ploi de lumini, de lumini .

CEL CARE ESTE Cel care este mereu totul şi mai mult decât totul, Cel care întruna gândind, cântărind, măsurând, are totul în cap şi plăsmuieşte lumi după lumi pe sine se dăruieşte neîncetat tuturor, prin El fiind toate cele sunt El – Logosul – Cuvântul prim nemuritor dintru începuturi veghează a eonilor curgere, El, de nimeni nicicând înţeles, toate înţelegând, iubind luminii sporind, mereu dăruindu-se la nesfârşit .

VALEA CUVINTELOR Doamne, singur părăsit în valea cuvintelor, din toate părţile străpuns de ochi neadormiţi de laserul ideii disecat cu mâini nevăzute pipăit, de rădăcini-ventuze devorat până la os, sub cascada silabelor de fulgere semănat clepsidră vie sunt seminţele timpului strecurând în floare de foc în care ard fără fum, efemeră zbatere –n vânt … N-ai vrea să-mi dai un autograf pe aer, iubite cititorule de sub vremi, 61

n-ai vrea s-o luăm puţin razna prin valea cuvintelor prin jungla sensurilor, să ne îmbătăm cu puţin haos, să ne smulgem din păienjenişul comodei alinieri comune şi să trecem pe contrasens spre izvorul interzis al celor ce sunt, măcar pentru un vis de o secundă 

DESTIN Astru, cosmos, zeu – luminoasă nirvana  parabolă – friabil drum de-o viaţă – un minut … nimeni, nimic, zero … abrupt suiş ascuns  desigur ceva trebuie ce pătrunde şi singur durează unde nimic nu a mai fost … cum doar singur poetul visează luptă pe toate fronturile o viaţă de om treaz, fără să cedezi somnului cândva sub întreita aură peste valuri şi stânci, depăşind labirinturi din maelström ţâşneşti drept cu cheia universului în mâini singur, uitat, neştiut, hulit .

HIATUS nume, nervi, iarbă mai pâlpâie … risipa acefalilor, a crabilor în pândă, sterile alchimii în derivă argonauţi căutând cheia de aur a elementelor prin bizanţ după bizanţ, babel postmodern 62

amalgam de aşteptare şi speranţă, bacara fum de ţigări, cafea, un pocheraş, ruletă viaţa noastră jucată la licitaţie codul eratelor monitorizat, manelele un hocus-pocus al agramaţilor maree de aplatizări, faliţii noştri la 2000 + trecute fix minorităţile handicapaţii, homosexualii, lesbienele, câinii, aurolacii, şuţii, mahării, hahalerele se împing, se îmbulzesc, se pipăie, răcnesc dansează din buric, se ling, se giugiulesc sex în grup, limbaj porcos în ziare, pe toate canalele abatoarele crimei, lapidarea creierelor presarea multilateral încorsetată până vei vedea doar dunga lucrurilor, doar puncte, puncte, stele verzi vei trăi unidimensional, te vei ascunde într-o paranteză, vei fi un semn de întrebare –mirare sub tăvălug un strat de cenuşă, o făină de oase o amintire a cuielor în capul cui proclamă vidul visul absolut …

ORBIREA De purpură, de plumb, de gheaţă orbirea se proclamă autoritar de sus … de jur-împrejur valuri de întuneric … se lăfăie sub odăjdii avortoni; indivizi de pâslă prin mute lumi de pâslă tronează; vermina se ridică peste creiere pânditor – ne vor asurzi ventrilocii … timpul se închide în cochilii mov; piramida vampirilor visează hecatombe, morţi vii blindaje imperiale sfidător îşi potrivesc reciproc aureole oficial pretind totul pentru nimic … 63

sub faldurile democraţiei cioc, ventuze, sorb de caracatiţă sub cameleonice robe continuu plouă ochelari de cal peste piramide şi regi un cap chel cu ochi goi, cu gură de vid încoronat rânjeşte de sus peste munţi de cenuşă …

TEROAREA ALBULUI Albul se revarsă totalitar de sus … de sus, se poartă-n toate momentele, de toate vârstele, sexele albe manipulările, ascunzând hăuri grele de întuneric …

GOANA DUPĂ VÂNT Timpul în meandre se înfundă mereu secundele băltesc tulburi şi anii cercuri straturi mişcă din marii stâlpi ai podului peste neant tot mai jos răsfrânt în canioanele sufletului tău – aburita pierduta oglindă în care se priveşte timpul sfâşiat în jungla de lumi paralele într-o perpetuă goană din sine în sine .

ABSENŢA locuiesc în inima absenţei golul în hiatul istoriei sunt neantul desăvârşit vidul nestăvilit nu cer nimic, nimic şi totul primesc, reprimesc nimic neavând nu am ce da nu am ce lua, dar totul mi se dă se predă pentru a se face nimic nevrând nimic mi se oferă totuşi totul pe tavă o gaură neagră, un sorb sunt în mine toate cad, recad universul întreg se retrage în mine, fugind de sine prin mine

GAURA NEAGRĂ( II) sub oarbe flasce văluri prin nori de cerneală în creştere peste valea plângerii tronează caracatiţa cu plete mov – gaura neagră cu lungi şerpi vălurind gurii-zgău enorm căscate prăzi peste prăzi în convulsii înhaţă haite de ventuze înhăţând în adânc mereu nesătui, neadormiţi infernalii ochi pândesc visând vârtej de lumi peste lumi în sorbul fără fund să-nghită caracatiţa cu plete mov

OARBA Dintotdeauna ea nu vede, nu vede nicicând … nicicând oarba n-a văzut nimic; niciodată n-a ştiut şi nu ştie cine este … O! nu se ştie de unde ea vine, nu se ştie … merge în toate direcţiile pe bâjbâite, neştiind unde, fără a şti unde se află … Ea nu are ochi, nici loc pentru ochi, dar are mulţi dinţi şi multe gâturi lascive, din care urlă nevorbind, neauzind … surdă şi mută este, dar are mii de nări şi papile gustative pe tot corpul în neoprită rostogolire; are nenumărate mâini, născând alte mâini; este o vermină de mâini; ramificând noi apucătoare mâini. Ea o caracatiţă este cu întuneric de tentacule cu mii de ventuze, toate servind acelaşi cioc al unui sac fără fund în expansiune, fără ochi însă, fără ochi… Ea cu hydra din Lerna ar semăna, cu charybda, cu o uriaşă tarantulă fără ochi, cu haita de lupi turbaţi, cu un furnicar, cu un babilon, cu milioane de cizme în cadenţă cu legiuni de şenile scrâşnind, cu un parlament fără cvorum, cu un cancer progresiv pe ai lumii ochi … Ea ar fi de parte femeiască dacă ar fi ca noi, dar nu e ca noi, ea pândeşte în noi, creşte în noi; piatra din miezul pustiei ar fi de care ne-ar zălogi … ea numai sexuri, numai poftele întru îngălată neruşinare, cu toate dorind, cu toate chemând … Un punct focal prin care trece tot universul 66

ar fi, dar ea nu poate trece … o sferă de sfere, o lume într-un punct, o cădere din vârf a sorilor în hău este ea straturi – straturi în derivă … o ispită cât viaţa, o zbatere în gol … somnul cleios de asfalt este ea cu capul în nisip cu lacrimi de nisip … Ea are cocoaşă, oglinzi, mlaştini şi turbe, are rezerve de aur, de arme secrete, de seminţe, are pământuri şi ape şi văitându-se că nimic are nimic, nu dă nimănui nimic … Ea merge prin deşert şi prin junglă, pe sub pământ şi prin cer, prin neuroni şi prin codul genetic prin spectru e un cameleon trădând orice culoare … Ea naşte continuu fii şi fiice, nimic nu o poate opri; naşte pietre şi nebuloase, naşte monştri gri O! ea calcă peste sine cu ură, se sfâşie, se autodevoră fără oprire; ea peste tot renaşte la nesfârşit … şi vai – nu poate muri, nicidecum nu poate muri …

ÎN CAP … Pe nesimţite, micelii de beznă hăuie în seci capete; împânzindu-se din gură în gură vâscoşi, păroşi păianjeni ţes plase de aur şi diamante …

LUMINA De unde irumpe oare lumina tot mai tânără peste faţa cealaltă a deltei înfiorată de peşti împietriţi printre munţii din vis, brăzdată în toate direcţiile de umbrele păsărilor răstignite în aer  Cu pleoapele dezlipite De marginea nopţii vei primi lumina în sufletul întredeschis – concentrice mareea în creştere – în jurul soarelui treaz, fecundând imensa pupilă neagră care ne naşte .

DERIVA Se inelau plete, se închideau ochi în zornăitul ploii de arginţi  pieţele se căscau până în inimi  părea că totul tinde spre ambalaj … iar tu citeai jurnalul de seară cu litere docile … Cu limbi de foc te încolţeau pantofii pesemne, căci ai început să stai în cap, în capul tot mai greu, într-un perfect echilibru, în timp ce despre picioarele tale arzând se vorbea gâtuit în zornăitul ploii de arginţi, cei fără văz spunând şi ei că văd, desigur, fără să-i contrazică nimeni .

CINEVA Cineva huleşte soarele  cineva zideşte ferestrele  cineva sparge în linişte lampa  cineva se spală cu întuneric, se înveşmântează cu întuneric, mănâncă, bea, respiră întuneric … cineva se scaldă în întuneric, cineva se şterge cu întuneric … cineva priveşte cu ochi de întuneric, cineva vorbeşte a întuneric, cineva mănâncă pe cineva în întuneric … cineva conservă întuneric pentru eternitate, cineva întronează un etalon al întunericului, … cineva fiind întuneric, se vrea întuneric … cineva emană întuneric … cineva  … cine va …cine v-a ……

ÎN PROGRESIE GAURA NEAGRĂ în progresie gaura neagră … aproape departe jurnal intim al zeului tronând pe golul omnifag nesătul vis al deşerturilor din clepsidre beţie a flăcărilor dansând peste scrum şi cenuşă trăindu-şi zilnic viaţa moartea nevăzuta mireasă un mod de a fi paralel argonauţilor mereu în pierdere mistuiţi de lâna de aur sub tăvălugul istoriei presate stoarse ca în ierbar zac popoarele ca în insectar ţintuite schelete exterioare 69

găunoase piramide de cranii prin care vântul şerpuie auind – o floare neagră cât cerul căzutului în extaz care calea îngustă ales-a semne peste semne în cădere citind joacă alba neagra cu moartea în jungla de simboluri concentrând totul într-un punct ispită a Absurdului tentacular

ÎN CATARG ÎN TINE O NECUNOSCUTĂ În catarg în tine o necunoscută clepsidră stăpână pe liniştea timpului din Cuvânt istm între nadir şi zenit nepiezându-ţi verticala nicicând prefiri azur prin neguri de timp

CU MOARTEA VENI-VEI ŞI TU cu moartea veni-vei şi tu, năsărâmbă, odată cu seara de toamnă la judecata din urmă a înşelaţilor lepră din babilon cacealma boita barată cu lanţuri şi lacăte muscă a nimănui moft plin de ifose un zero peste tot tatuat cu texte despre nimic o speluncă fără ferestre o bulă a nimănui premiată 70

o absenţă lăbărţată pompos în ziare un avorton la modă un kitsch gratuit un lobby al handicapaţilor un cameleon imparţial oportunist un gol ţâfnos dogit hectare de maculatură hodorogind duhnind crăpând, măscăriciule !

CARACATIŢA CU TENTACULE MOV Sub oarbe flasce văluri verzui prin nori de cerneală în creştere, peste valea plângerii tronează caracatiţa cu plete mov – avidă gaură neagră cu lungi şerpuinde braţe vălurind în al cărei zgău haite de ventuze victime convulsive revarsă sub infernalii ochi neadormiţi visând vârtej de lumi peste lumi la nesfârşit să înghită de peste tot avalanşe de vietăţi în sorbu-i fără fund să înghită ea – ascunsă-n abisuri caracatiţa devorându-şi în sânge amanţii în spasme, în spasme …

III CONGESTIA CLEPSIDRELOR

CONGESTIA CLEPSIDRELOR A trăi într-un iluzoriu halo invizibil străbătând congestia clepsidrelor pe fraiul golurilor îţi vor rânji impudice coapse de tubullaria asaltând vii cadavre de lux; prin fantele netimpului răbufnesc apoplexiile viitorului încercănat de insomnii umbre sucombă în scorbura nimbului lauri seci ascund vidul gloriei peste babel de troglodiţi veni-va ziua cea mare din urmă ispitind în paradisul nonvorbelor cu cele mai bune intenţii ieşind ca şarpele în drum cu obrazul tăbăcit de stigmate de urmele măştilor năpârlite veni-va ziua ninsorilor de cenuşă peste ochi şi timpane în labirintul genetic nimeni nu scapă una câte una ca fructele coapte făpturile cad desprinse sufletele în iluminate mâinile zeului înălţate pentru marea lucrare

EV HEMOFAG Prin fundăturile evului hemofag aţâţat, în vâscuri de beznă învăluite, 74

mereu treze pândesc caracatiţe gri … la un festin gratuit pompaduri, apretaţi protocolar şlefuiesc piramide … la răspântii fumigene lumânări inaugurează un ritual al iubirii oarbe; prin şarje de fum brontozauri adulmecă îndelung rădăcinile puterii; plase de păianjeni peste plase de păianjeni stau în faţa fantei uitate , în caduce imperii de sorburi, ventuze, şobolani albi, albi huzuresc în lege blindând blindaje … oul ipotenuzei înghite ouăle catetelor … prin pierdute nisipuri tabú sclerozaţi avortoni în derivă nasc alibiuri fosile …

CEL CARE NUMĂRĂ cel care numără, numără obiecte, bani, suflete în cuburi de gheaţă închide vieţi după vieţi; o ! în oraşele furnicare numără blocuri mortuare morminte vii tentaculare numărând suflete monade; o! calpe ciudate monede el numără totul în cuburi, presându-le în cuburi de cuburi la mii de atmosfere, inerte, resemnate cuburi din nou presate, claie peste grămadă strivite, călcate, cubul mai mic înghiţindu-l pe cubul mai mare într-un infern de cuburi de cuburi în acuplare care atotdevoratoare la infinit ar cubifica totul cu neruşinare, cetăţene rob al cărnii oarbe pre sine schimbându-se într-o orbenie la cub fără hotare văzute şi nevăzute, dorindu-se un cub în căscare, cu neruşinare înghiţind totul în armate de cuburi mascate în sfere beton numărat numărate

PIRAMIDA ORBOSURDOMUŢILOR Fără oprire din toate părţile orbosurdomuţii în hoarde năvălesc în piramidă manipulaţi cimentaţi întru gloria faraonului în ruga lor zilnică: „Tatăl nostru din vârful piramidei, facă-se manipularea ta în piramidă şi în afara ei … Piramida-casa noastră dă-ne-o nouă în spate şi nu ne scoate de sub ea pentru liniştea orbosurdomuţeniei noastre manipulează-ne mereu şi ne fereşte pe noi de gândire căci noi muncim nu gândim acum şi în vecii manipulărilor ! Amin !”

SALVAŢI SUFLETELE NOASTRE ! gem plânse lumi sub albe negre lumi … zac sub plase, lanţuri, grele năvoduri prin filtre, radare, vămi şi reţele lucrurile, zidurile au ochi şi urechi în marea vânătoare de suflete, de spirituale euri, cineva mereu nevăzut spionează unde, când şi cine; nimeni şi nimic nu scapă … umil roagă-te, păcătosule, cu buze vinete, cu ochi pierduţi, cu mâini tremurând înghiţit de marea corolă vei trece prin liniile spectrului renăscând în toate culorile 76

pe flăcări vei dansa veşnic neadormit, neştiut uitat mort a doua, a noua a nouăzeci şi noua oară Fără scăpare gem plânse lumi sub albe negre lumi … salvaţi sufletele noastre s.o.s. s.o.s. voi care ne auziţi, care puteţi … cu lacrimi de sânge ne rugăm salvaţi sufletele noastre, salvaţi …

EU DIN HYPERBOREEA VIN … Eu din Hyperboreea vin, din ţara astrală, cu măiestrul Abaris pe săgeata de aur, din tărâm fără noapte – mereu numai zi, numai vară … sunetele, silabele, cuvintele toate, prin aer de-azur străpur, unele altora îşi răspund, sonore oglinzi în visate oglinzi, în târzii răsfrângeri ivindu-se, iubindu-se sonuri, forme, culori în ochiul spiralei – de neuitat sinestezie în duruta, zvâcninda lumină înfloreşte adâncă aură neasfinţitul eon dulce prelung – eonul de aur sub aură .

EROICA Pe această mare de miasme, numai eu îmi sunt neaburită oglindă; în această noapte-caracatiţă, numai eu voi rămâne până la capăt stâlp de albă lumină; în acest aer cu urechi, numai eu nu mă voi trăda 77

până în ultima zi; în gura acestui monstru nesătul, numai eu voi rămâne cu nimic sau totul; pe acest nisip mişcător, numai eu voi fi neclintită stâncă în toiul furtunii; în această gaură neagră, numai eu voi preschimba căderile în zbor; pe această planetă în alertă, numai eu voi sta drept sub fulgere, luptând pentru Viaţă până la ultimul strop de sânge, luptând pentru Adevărul meu ţâşnit din durerea lumii.

REVELAŢIA OBIECTULUI

nimeni nu ştie când vine obiectul de unde nimeni nu-l aşteaptă nimic nu-l trădează nici un câmp nici un radar nu-l vede nu-l aude nimeni brusc din neant apare în toată grozăvia cu damf de vintre de haos născut emanat de ochiul hazardului ca o tortură a privirii asurzitor înţeapă supliciu al gândului infern printre noi vine obiectul în zig-zag plasmă cu ace antene tatonând preajma cu incizii pe banda lui möbius alunecă nevăzut tace priveşte absolutul pleacă fulger cu mii de senzori spionând realul posibil nepăsător prin inima lumii trece fractal în derivă prin arterele universului ne sfidează ambiguu ochi de surprize survolând ziua şi noaptea imperiul cu absoluta libertate de a fi contrar firii 78

ia orice formă scormonind cele ce sunt şoc sublimând chintesenţa eului de nerecunoscut de la o clipă la alta inexplicabil apare dispare în fereastra memoriei ca şi cum nimic nu ar fi

SPIRITUL ARHEULUI (EXOD) de la început singur la braţ cu viaţa moartea aventurat în marele refuz prin fractalia în gaura neagră de căderi apocalips dirijat de sus în congestia clepsidrelor oarbă oglindă din care liber nemuritor în veşnică tinereţe se înalţă spiritul fără de corp arheul învingător

POSTFAŢĂ

Iubite Cititorule, Am considerat că se cuvine să precizez câteva date importante referitoare la poeziile cuprinse în acest volum, atât în ceea ce priveşte geneza acestora, cât şi în ceea ce are în vedere structurarea lor în cuprinsul cărţii. Majoritatea poeziilor din acest volum sunt rezultatul trăirilor şi experienţelor existenţiale şi estetice personale din jurul anilor 1978 - 1980 din Ţara Haţegului, unde am fost repartizat ca profesor de limba şi literatura română, după deschisa şi constructiva perioadă de formare în atmosfera iluminată prerafaelită şi modernă existentă în Cluj în jurul revistelor literare „Steaua”, în care am debutat în anul 1966, şi „Echinox”, din timpul studiilor filologice la Universitatea clujeană. În anul 1982 volumul în manuscris, cu acelaşi titlu păstrat şi în prezent: „Aventurare în marele refuz”, era deja cristalizat şi considerat ca bun de tipar de către poeţii Virgil Teodorescu, Cezar Ivănescu şi alţii, dar din cauza cenzurii şi închistării acelor timpuri tulburi, nu a putut fi publicat editorial. Între timp unele poezii au fost publicate în diverse reviste literare, graţie înţelegerii şi deschiderii spirituale a unor literaţi şi redactori curajoşi şi generoşi, cărora le aducem pe această cale cele mai vii şi calde mulţumiri, distinşilor domni: Ştefan Augustin Doinaş, Geo Dumitrescu, Cezar

Ivănescu, Ion Mircea, Iv Martinovici, Ion Arieşanu, Daniel Drăgan, Ion Itu, Eugen Evu, Dumitru Hurubă şi alţii, care au crezut în ele şi le-au promovat, în ciuda conţinutului lor „negru”, care nu era „pe linie”. De asemenea unele poeme au fost incluse în grupajul de debut „Aleatoriu” din volumul antologic „Alfa ‘85”, apărut în anul 1985 la Editura Dacia din Cluj - Napoca. Structurate în trei cicluri: I. „Aventurare în marele refuz”, II. „Gaura neagră”, III. „Congestia clepsidrelor”, cele 111 poeme ale volumului se succed ca o insolită aventură a Spiritului care se descoperă singur în încercarea de a cunoaşte poetic lumea, aventurându-se în acel veşnic şi „mare refuz” care-l întâmpină peste tot, începând chiar cu biblica geneză. Acestea fiind spuse, iubite cititorule, „semen şi frate”, îţi propun să te aventurezi avizat prin arcanele cuvântului în „marele refuz” cât se poate ..., dincolo de mode, de timp şi de spaţiu, de bine şi de rău, de plin şi de gol, de început şi de sfârşit, în eternă reîntoarcere spirală întru mister de geneze ale „obiectului” – fruct interzis, pentru a te regăsi în apeiron chiar pe tine, cel adânc, neştiut. Ave! Haţeg, 3 septembrie 2001 Raul Constantinescu

CUPRINS I. AVENTURARE ÎN MARELE REFUZ EON.........................................................................................7 AVENTURARE ÎN MARELE REFUZ..................................7 VIAŢA ÎNTRE DINŢI..........................................................8 SECESIUNE............................................................................9 SINERGIE...............................................................................9 CEL CE ALEGE CUVINTELE............................................10 ÎN SPATELE SONURILOR..................................................10 ALTCEVA ….........................................................................11 ALERTA................................................................................12 CAMUFLAJELE DE RIGOARE.........................................13 TURNUL BABEL.................................................................13 VIZIUNE ( I )........................................................................14 VIZIUNE ( II ).......................................................................15 VIZIUNE ( III ).....................................................................16 SUBLIMUL JOC...................................................................17 FLASH..................................................................................17 VISUL CONTINUU..............................................................18 UN FRAGMENT DIN INTERIOR …..................................18 AMOC...................................................................................18 LA CAPĂTUL DRUMULUI................................................19 CIUDATA CORABIE............................................................20 BRUSC..................................................................................20 VISUL – ŞARJĂ...................................................................21 MASCARADA......................................................................21 TRAGEDIA LIMITELOR....................................................22 JOC........................................................................................23 PENDULOBARBUL............................................................23 EXPLORĂRI ÎN VID.........................................................24

OMĂT...................................................................................25 CUVÂNTUL.........................................................................25 URMELE CIRCUMVOLUŢIILOR PE CRANIU................25 FRUMOASA – DE - AER....................................................26 NOUL EON...........................................................................27 SOMN....................................................................................27 RISCANTUL FESTIN..........................................................28 GLADIATORI.......................................................................28 CAPTIV.................................................................................28 SEMĂNÂND ROZE ÎN STYX..........................................29 FOAME.................................................................................29 DINCOLO DE JOCUL APARENŢEI ŞI ÎNTÂMPLĂRII...30 CORABIA SCUFUNDATĂ..................................................30 REVELAŢIA SCRIBULUI..................................................31 CINE SUNT EU ?.................................................................32 ÎNVĂLUIRI..........................................................................32 TRANZIŢIA..........................................................................33 POEMUL...............................................................................34 DINCOLO.............................................................................34 PREA FERICITA SITUAŢIE DE A FI FURNICĂ...............35 SCUZABIL............................................................................35 EUL.......................................................................................36 MIRAJ...................................................................................37 VIAŢA FĂRĂ DE MOARTE...............................................37 FLOAREA DE LOTUS.........................................................38 TURNUL BABEL (II)...........................................................38 SOLO PENTRU MÂNA STÂNGĂ......................................39 NETEMĂTOR.......................................................................39 CHEIA...................................................................................39 PE PARTEA CEALALTĂ.....................................................40 UN PUF DE PĂPĂDIE.........................................................40 NARCIS INTERIOR.............................................................41

LA ANI CINCIZECI ŞI …...................................................41 AURUL VIU.........................................................................42 UMBRA AMINTIRII............................................................42 SPIRITUL IZVOARELOR...................................................43 ARMATA DE CUVINTE......................................................43 CUVÂNTUL.........................................................................44 POETUL................................................................................44 EL..........................................................................................45 HEMORAGIA CENTURILOR DE SIGURANŢĂ..............46 A FI SOARE..........................................................................46 CAMERA FĂRĂ PEREŢI....................................................47 ALEATORIU.........................................................................48 PLONJORII...........................................................................49 ÎNTR-UN TERARIUM BINE TEMPERAT.........................50 NUFĂRUL............................................................................50 ÎN ÎMPĂRĂŢIA MUMELOR..............................................50 POETUL................................................................................51 ARS POETICA.....................................................................52 ÎNFLORIREA MONADEI....................................................53 FRUCTUL INTERZIS..........................................................53 MAREA LUPTĂ...................................................................54 PREAFERICITĂ, RĂTĂCIND PRINTRE SPLENDORI....55 PE PISC VAGI VEŞTI ADUSE DE VÂNT…......................55 II. GAURA NEAGRĂ GAURA NEAGRĂ...............................................................59 CEL CARE ESTE.................................................................60 VALEA CUVINTELOR........................................................60 DESTIN.................................................................................61 HIATUS.................................................................................61 ORBIREA..............................................................................62 TEROAREA ALBULUI........................................................63 GOANA DUPĂ VÂNT.........................................................63

ABSENŢA.............................................................................64 GAURA NEAGRĂ( II).........................................................64 OARBA.................................................................................65 ÎN CAP ….............................................................................66 LUMINA...............................................................................67 DERIVA.................................................................................67 CINEVA.................................................................................68 ÎN PROGRESIE GAURA NEAGRĂ...................................68 ÎN CATARG ÎN TINE O NECUNOSCUTĂ........................69 CU MOARTEA VENI-VEI ŞI TU........................................69 CARACATIŢA CU TENTACULE MOV.............................70 III. CONGESTIA CLEPSIDRELOR CONGESTIA CLEPSIDRELOR..........................................73 EV HEMOFAG.....................................................................73 CEL CARE NUMĂRĂ.........................................................74 PIRAMIDA ORBOSURDOMUŢILOR................................75 SALVAŢI SUFLETELE NOASTRE !..................................75 EU DIN HYPERBOREEA VIN ….......................................76 EROICA................................................................................76 REVELAŢIA OBIECTULUI ...............................................77 SPIRITUL ARHEULUI (EXOD)..........................................78 POSTFAŢĂ...........................................................................79