Triunghiul uman. Putina filozofie 3 (demonstratie) de Felix Constantinescu Daca omul este intradevar condamnat la ceva este condamnat la limita. Nu voi da citate, insa Biblia spune ca uneori Dumnezeu vrea sa vedem ca nu suntem nimic altceva decat niste animale. Una dintre erorile fundamentale ale omului este aceea a autojustificarii. In crestinism avem tendinta de – pentru simplul fapt ca credem in Isus – sa ne intretinem mentalitatea ca si noi am fi ca Isus. Fals. Isus este Dumnezeu iar noi suntem doar niste animale, sau daca nu va place cuvantul, niste fapturi alcatuite din carne si oase, sange si nervi. Personal consider ca e timpul sa-mi privesc limitele. Nu sunt bun, nu sunt bland, nu sunt intelept, nu sunt frumos, nu cunosc lucrurile nici pe departe. Daca tot ce am scris pana acum ar fi mistuit de flacari si mi-as pierde judecata incat sa nu mai pot scrie nimic aceasta nu ar fi nici o pierdere pentru nimeni. Adevarul e manifest nu depinde de nici unul dintre noi. E timpul umilintei. Omul a fost facut din tarana pentru ca locul lui e in tarana. Dupa noi nu ramane decat cenusa pentru ca cenusa e ceea ce ar trebui sa ne punem in cap in fiecare zi. Cenusa e ceea ce ar trebui sa-mi pun in cap astazi si in fiecare zi. Daca nu ar fi Dumnezeu de cealalta parte a rugaciunilor am fi prizonierii instinctelor noastre, ne-am afla intr-o capcana fara iesire. Dr puterea invizibila din rugaciune schimba toate lucrurile intr-un mod invizibil. Pentru o privire de ansamblu si un sfarsit al filozofiei voi spune ca intelepciunea poate distinge dar nu poate schimba. Pentru o privire de ansamblu si un sfarsit al filozofiei voi spune ca filozofia poate sintetiza dar nu poate crea. Pentru o privire spre orizontul nostru de dincolo de munte voi spune ca rugaciunea e mai inalta decat gandirea inalta. Sufletul care se roaga ajunge la un nivel mai inalt decat mintea are grandeste. Rugaciunea se afla deasupra meditatiei. Pentru o privire spre tara noastra promisa voi face o chemare la rugaciune fiecarui om. Un animal care cheama celelalte animale la inchinare in fata lui Dumnezeu, Adevaratul, Viul, Cel care iubeste, Cel care tace, Cel care vorbeste.
Cand ne vom pleca fruntea in pamant asemeni boilor in fata ieslei din grajdul din Betleem, atunci vom ajunge la o expresie incandescenta a harului, harul ce ne va invia iarasi, insufletind niste dobitoace, animalele numite oameni, noi ce pana in ziua de azi am fost niste fapturi cu sufletul mort, niste trupuri vii cu sufletul mort. Ma chem pe mine la rugaciune si chem Pamantul la rugaciune. Piatra sufletului meu mort pana azi e altarul lui Dumnezeu, iar locul acesta e Mecca. Aforisme aditionale. Judecata omului e worthless in schimb judecata lui Dumnezeu e inspaimantatoare. Orice om care se indreptateste pe sine, sau care face din sine un punct de referinta predica un adevar falsificat. Toti suntem fiinte umane, oameni, nimeni nu poate fi exclus din nici un motiv de alt om din familia omului. E ciudat ca Dumnezeu care e lumina ne iubeste pe noi care suntem doar niste fapturi gri, dar Dumnezeu e Dumnezeul care face ce vrea. Dumnezeu nu ne iubeste pentru ca am merita, probabil ca ne iubeste tocamai pentru ca nu meritam; daca am merita poate ca nu ar mai fii nevoie sa ne iubeasca. Flacarile rugaciunii sa ne cuprinda inimile si nu vom muri, nu vom muri niciodata. Daca nu, suntem deja morti. Pace, Rugaciune si Lumina. Lumina din Lumina. Acest text constituie o demonstratie la elementul al treilea din triunghiul uman, credinta, rugaciunea si dumnezeirea care face echilibru in fiintele umane.