Medical Market - Farmacie 2017 by Fin Watch

ORIGIN

Publicaţie adresată cadrelor medicale

Farmacie Revista profesioniștilor din Sănătate

2017 - 2018

Sumar

Evenimente Pharma Forum 2018 Sibiu 28 feb. - 1 mart. Tg. Mures 7 - 8 martie Oradea 14 - 15 martie Iasi 21 - 22 martie Pitesti 18 - 19 aprilie Craiova 24 - 25 aprilie Bucuresti 9 - 10 mai Galati 23 - 24 mai Constanta 13 - 14 iunie Timisoara 17 - 18 octombrie

Editor ISSN 2286 - 3443 Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti, Electromagnetica Business Park, Corp 60, et. 1, cam. 19 Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro

„Conferința Națională Interdisciplinară FarmacistMedic a ajuns anul acesta la cea de-a 10 a ediție - vor fi abordate subiecte importante analizate din perspectiva celor două profesii” Interviu realizat cu Profesor Doctor Farmacist Dumitru Lupuliasa

10 motive pentru care stresul este cea mai periculoasă toxină din viața ta

Cancerul cavității nazale și al sinusurilor paranazale Dr. Bogdan Mocanu

Propunere pentru EASD în vederea redefinirii şi reclasificării diabetului zaharat Prof. Dr. Constantin –Ionescu Tîrgovişte

Probleme digestive la bebeluşi Dr. Iurie Burlacu

Vaccine – Advocacy – fiecare pas contează! Dr. Emiliana Costiug

Mecanisme compensatorii neurohormonale în insuficienţa cardiacă pediatrică Conf. Dr. Angela Butnariu

Laringita acută: cauze, simptome, diagnostic, tratament Maria Petri, Medic specialist ORL

Managementul sarcinii multiple: provocări, așteptări, certitudini și controverse

Osteoporoza şi vârsta a treia Prof.dr. Ioana Dana Alexa

Hipertensiunea renovasculară Dr. Costică Baba

Poate fi şi somnul un factor de risc? Dr. Mihaela Oros, Prof. Dr. Florin Mihălțan

Senescenţa afectivităţii şi personalităţii Rozeta Drăghici

GAMA „POLYGEMMA RESPIRATOR” - complexe gemoterapice și fito-gemoterapice cu acțiune la nivel respirator și pentru creşterea rezistenţei organismului Dr. Monica Spînu

Farmacie 2017-2018

Articole de specialitate

„Conferința Națională Interdisciplinară Farmacist-Medic a ajuns anul acesta la cea de-a 10 a ediție - vor fi abordate subiecte importante analizate din perspectiva celor două profesii” Interviu realizat cu Profesor Doctor Farmacist Dumitru Lupuliasa bile ca preț, cu achiziționarea de cantitati mari de medicamente mai puțin utile. Considerați că această situație s-a schimbat? E adevărat că au existat tendințe ca unele firme de distribuție a medicamentelor să condiționeze aprovizionarea cu unele medicamente condiționând achiziționarea acestora de obligativitatea de a achiziționa de la aceeași firmă și medicamente mai greu vandabile datorită solicitării reduse din partea pacienților. Situația nu s-a schimbat, din păcate, în bine și suplimentar există anumite medicamente deficitare a căror lipsă se accentuează tot mai mult fie datorită unei politici de preț nesănătoasă, fie din alte rațiuni comerciale ale producătorilor.

Stimate domnule Profesor dr. Dumitru Lupuliasa, conferința de anul acesta este o editie aniversară, este a 10-a editie a Conferintei Nationale Interdisciplinare Farmacist – Medic. Ce tematici noi sunt abordate cu această ocazie? Conferința Națională Interdisciplinară Farmacist-Medic a ajuns anul acesta la cea de-a zecea ediție. Și anul acesta vor fi abordate subiecte importante analizate din perspectiva celor două profesii. Temele abordate sunt legate de subiecte fierbinți aflate în dezbaterea publică și aș aminti aici lucrări ce vor fi prezentate în legătură cu vaccinarea, medicamentele biologice și biosimilare, precum și noutăți apărute în alte arii terapeutice.

E cunoscut faptul că au existat firme de distribuție a produselor farmaceutice care condiționau aprovizionarea farmaciilor cu medicamente utile și convena-

Care sunt principalele provocări cărora trebuie să le facă față farmaciștii în actualul context? În acest context farmaciștii trebuie să investească un efort suplimentar în a găsi distribuitori sau modalități de aprovizionare care să-i ajute să poată pune la dispoziția pacienților întreaga gamă de medicamente solicitate.

Care sunt noutățile în modul de stabilire a prețului medicamentelor? În ceea ce privește stabilirea prețului medicamentelor dezbaterea este în derulare de aproximativ un an de zile fără a se ajunge până în acest moment la o metodologie clară și precisă privind găsirea unei strategii corespunzătoare.

Considerați că există un model în Uniunea Europeană care s-ar potrivi României în ceea ce privește stabilirea prețului la medicamente?

Farmacie 2017-2018

Deoarece în toate țările din UE stabilirea prețului este lăsată la nivel național există o diversitate de modele. Toți reprezentanții implicați în lanțul de distribuție de la producători până la farmacie sunt conștienți de importanța socială, dar și economică a acestei probleme. De aceea Colegiul Farmaciștilor din România alături de asociațiile producătorilor și ale distribuitorilor au propus Ministerului Sănătății modele de stabilire a prețului asemănătoare cu unele din UE. Urmează ca la începutul anului 2018 să se ia o decizie politică în acest sens.

Se cunoaște faptul ca farmacistul este din ce în ce mai solicitat în a oferi sfaturi medicale pacienților. Din acest punct de vedere considerați că este necesară o pregătire suplimentară a farmaciștilor pentru a avea asemenea competențe? Importanța socială a farmacistului are o pondere din ce în ce mai mare atât în ceea ce privește oferirea de sfaturi medicale, dar mai ales sfaturi legate de acțiunea medicamentelor, de interacțiuni între acestea sau între medicamente și suplimente alimentare. Din această perspectivă, farmaciștii participă în diverse programe de educație continuă aceasta fiind asigurată prin cursuri post-universitare de durată variabilă. Există și programe care conferă anumite competențe.

Care sunt principalele probleme actuale din industria medicamentelor, pe care le abordați în această conferință? Conferința Națională Interdisciplinară Farmacist-Medic nu are ca obiectiv dezbaterea problemelor actuale din industria medicamentelor, aceasta fiind o problemă secundară, dar totuși vor fi abordate probleme legate de rezolvarea unor cerințe terapeutice de către industria națională și internațională de medicamente.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

10 motive pentru care stresul este cea mai periculoasă toxină din viața ta STRES. Un cuvânt pe care îl auzim tot mai des. Însă nu tot ce înseamnă stres este rău. Fără stres nu am fi motivați să ne auto-protejăm sau să performăm. Un anumit nivel de stres ne împinge să ne adaptăm unor condiții schimbătoare, să ne auto-depășim

eea ce trebuie să ne preocupe este ca intensitatea sau durata stresului să nu depășească nivelul de toleranță a organismului. Viața modernă ne ține, din păcate, într-o constantă stare de stres, cu foarte puține ocazii de adevărată relaxare. Iată care sunt cele mai nocive efeste ale stresului prelungit asupra organismului: 1. Stresul cauzează leziuni ale creierului, inclusiv hipocampusul, aria responsabilă pentru memorie. Expunerea prelungită la stres inhibă neurogeneza (refacerea celulei nervoase). 2. Stresul alterează funcționarea sistemului imunitar, amplificând procesele inflamatorii. Persoanele stresate sunt mai susceptibile la răceli și viroze, dar și la alergii sau boli autoimune. 3. Stresul reduce abilitatea organismului de a metaboliza și de a se detoxifia. Activitatea a sute de gene responsabile pentru activitatea enzimelor care descompun grăsimile sau detoxifiază substanțele chimice ingerate, sunt influențate negativ de stres. 4. Stresul produce disfuncții serioase la nivelul sistemului digestiv. Periode prelungite de stres modifică secreția gastrică tulburând digestia, încetinesc sau accelerează motilitatea intestinală modificănd tranzitul, alterează vascularizarea mucoasei intestinale și mo-

difică permeabilitatea și funcția de barieră a mucoasei gastrice, făcîndu-ne vulnerabili la bacterii care induc boli. 5. Stresul alterează viața sexuală. 6. În perioade de stres

tensiunea arterială crește periculos, apărând riscul de boli cardiovasculare (infarct de miocard, accident vascular cerebral). De multe ori perioadele de stres sunt cele în care începem să fumăm, sau fumăm mai mult ca de obicei; ne mișcăm mai puțin și mâncăm haotic și nesănătos. 7. Stresul cronic deteriorează “fabrica de energie” a organismului: mitocondria. 8. Stresul modifică expresia genetică, alterând statusul de sănătate pe termen lung. 9. Stresul prelungit duce la insomnii, anxietate, stări depresive și alte afecțiuni psihice.

Farmacie 2017-2018

10. Stresul părinților se transmite genetic la copii. Studiile în domeniul epigeneticii arată faptul că stresul prelungit modifică expresia anumitor gene, care vor face parte apoi din bagajul genetic transmis ereditar. Acum că știm ce impact are stresul asupra organismului, întrebarea care se impune este: ce putem face? Obiectivul este îndepărtarea sursei de stres și revenirea la o stare de relaxare. Acest lucru însă este arareori posibil. Deci întrebarea devine: cum putem minimiza impactul stresului asupra organismului? Mindbalance REVIVA conține extract standardizat de Ashwadandha (Withania somnifera), cu efect de neutralizare a stresului. Principiul activ din Mindbalance REVIVA modulează reacția organismului la stres prin normalizarea secreției de cortizol (principalul hormon al stresului). Astfel, Mindbalance REVIVA reduce stările de nervozitate și anxietate, inducând calm, relaxare, echilibru emoțional și o stare pozitivă. Mindbalance REVIVA este un produs 100% natural, vegetal, lipsit de toxicitate, fără reacții adverse sau efecte secundare, chiar și la utilizarea pe termen lung. Mai multe puteți afla de pe pagina de facebook (Mindbalance REVIVA) și www.mindbalance.ro

www.revistamedicalmarket.ro

Soluţii inovatoare pentru reţete magistrale ORIGIN oferă farmaciștilor posibilitatea de a prepara și dezvolta rețete personalizate cu o gamă largă de substanțe farmaceutice de înaltă puritate, marca FAGRON.

ORIGIN

www.origin-pharma.ro • office@origin-pharma.ro • www.fagron.com

Articole de specialitate

Cancerul cavității nazale și al sinusurilor paranazale Cancerul rinosinusal este deseori descoperit când o persoană este tratată pentru patologii aparent benigne, boli inflamatorii, precum rinosinuzita. Simptomele prezentate mai jos pot fi totuși determinate și de o patologie noncanceroasă.

Dr. Bogdan Mocanu Medic Primar ORL, Asistent Universitar, Doctor in Stiinte Medicale

Simptome Persoanele diagnosticate cu cancer la nivelul cavității nazale sau la nivelul sinusurilor paranazale pot prezenta următoarele semne sau simptome: •• obstrucție nazală sau congestie nazală persistentă și senzație de blocaj; •• infecție cronică a sinusurilor non-responsivă la tratamentul antibiotic; •• episoade frecvente de cefalee sau durere în zona sinusurilor; •• durere sau umflatură la nivelul feței, ochilor sau urechilor; •• lăcrimare excesivă; •• protruzia unui glob ocular sau afectarea vederii; scăderea mirosului; •• durere sau amorțeală la nivelul dinților; •• pierderea dinților; •• apariția unei protuberanțe (nodul, excrescență) pe față, nas sau în interiorul cavității bucale; •• rinoree frecventă (nas care curge); •• epistaxisuri (sângerări nazale) frecvente; •• dificultăți în a deschide gura; •• o excrescență sau rană în interiorul nasului care nu se vindecă; •• oboseală; •• pierderea inexplicabilă a greutății; •• o umflătură la nivelul gâtului. Orice persoană care remarcă unul dintre aceste semne îngrijorătoare tre-

buie să se adreseze imediat unui doctor și să solicite un examen clinic, îndeosebi dacă simptomele persistă de mai multe săptămâni. Rata de succes în tratarea neoplaziilor rinosinusale este mult mai mare dacă acestea sunt descoperite devreme.În unele cazuri, persoanele cu cancer al cavității nazale sau al sinusurilor paranazale nu prezintă niciunul dintre aceste simptome. De fapt, aceste tipuri de cancer sunt, de regulă, diagnosticate în stadii avansate întrucât în stadiile incipiente nu prezintă nici o simptomatologie.Deoarece multe dintre aceste simptome pot fi cauzate și de alte patologii noncanceroase, este întotdeauna important să se efectueze controale medicale și stomatologice de rutină, în special de către persoanele care au consumat sau consumă în mod uzual alcool și tutun. Aceste persoane ar trebui să efectueze un examen clinic general cel puțin o dată pe an, chiar dacă nu prezintă niciun simptom. În decursul examenelor clinice, care se rezumă la o vizită scurtă la cabinet, medicul va inspecta cavitatea nazală, gura și gâtul și va palpa regiunea cervicală. Dacă descoperă ceva neobișnuit, medicul va recomanda un examen mai amănunțit, folosind una sau mai multe dintre procedurile diagnostice prezentate mai jos.

Diagnostic Medicii folosesc multe teste pentru a diagnostica cancerul și pentru a vedea extensia către altă parte a corpului, numită metastazare. Unele teste pot, de asemenea, determina care sunt cele mai eficiente tratamente. Pentru majoritatea tipurilor de cancer, biopsia este singurul mod de a pune un diagnostic de certitu-

Farmacie 2017-2018

dine. Dacă prelevarea biopsiei este imposibil de realizat, doctorul poate sugera alte teste care pot orienta diagnosticul. Investigațiile imagistice sunt absolut necesare pentru a stabili dacă neoplasmul s-a răspândit. Există mai multe opțiuni de diagnosticare a acestor tipuri de cancer, însă nu este necesar ca toate testele să fie folosite pentru a diagnostica boala. Atunci când va opta pentru o investigație cu scop diagnostic, medicul va lua în considerare o serie de factori precum: •• vârsta și starea medicală •• tipul de cancer suspicionat •• semne și simptome •• rezultatele testelor anterioare Pentru a stabili un diagnostic, sunt necesare istoricul medical complet și un examen fizic. Semnele cancerelor rinosinusale sunt deseori similare simptomelor unei sinuzite cronice sau alergice. Nu există teste sangvine sau din urină specifice care se pot efectua pentru a facilita din timp diagnosticul pentru niciunul dintre aceste tipuri de neoplasme.Examinarea clinică este importantă, doctorul putând efectua unul sau mai multe dintre următoarele teste pentru a diagnostica neoplaziile cavității nazale sau sinusale: Examenul obiectiv. Doctorul verifică (prin palpare) eventuale umflături la nivelul gâtului, buzelor, gingiilor și obrajilor. De asemenea, acesta inspectează cavitatea nazală, gura și limba, deseori folosind o sursă de lumină pentru o vizualizare mai bună. Endoscopia. Acest test îi permite doctorului să vizualizeze interiorul diferitelor cavități cu un tub subțire numit endoscop, rigid sau flexibil, care este prevăzut cu lumină în capăt. Pacientul poate fi sedat atunci când endoscopul

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate este introdus în gură sau nas. Sedarea presupune utilizarea unei medicații pentru a ajuta pacientul să fie mai relaxat, mai calm sau chiar adormit în timpul procedurii. Examinarea poartă diferite denumiri în funcție de zona care este vizualizată, de exemplu examinarea laringelul este numită laringoscopie, examinarea faringelui faringoscopie, iar nazofaringoscopia este examinarea cavității nazale și a rinofaringelui. Biopsia. Biopsia reprezintă prelevarea unei mici porțiuni din țesutul suspect și examinarea acesteia la microscop. Alte teste pot sugera prezența unui cancer, însă biopsia reprezintă certitudinea diagnostică. Proba recoltată în timpul biopsiei este analizată de anatomopatolog, medicul specializat în interpretarea probelor de laborator și evaluarea celulelor, țesuturilor și organelor pentru a diagnostica boala. În unele cazuri, diagnosticul unui neoplasm sinusal va fi făcut în cursul unei operații endoscopice efectuată pentru ceea ce se credea a fi o rinosinuzită cronică benignă. În cursul operației endoscopice este important pentru chirurg să identifice și să preleveze o mostră bioptică de la nivelul unui țesut aparent sănătos și să confirme diagnosticul printrun examen extemporaneu („la gheață”) înainte de a continua operația endoscopică pentru sinuzita cronică. Mai multe informații despre operație aflați în cadrul secțiunii „opțiuni de tratament”. Radiografia reprezintă o modalitate (destul de veche și din ce în ce mai puțin utilizată) de a crea o poză a structurilor din interiorul corpului, folosind o doză de raze X. O radiografie poate arăta dacă sinusurile paranazale sunt umplute cu altceva în afară de aer. În situația în care nu sunt aerate, de regulă nu avem neapărat o patologie neoplazică, putând fi vorba de o infecție. Dacă tratamentul nu este eficient în a elibera sinusurile, alte teste imagistice mai specifice pot fi efectuate pentru a identifica blocajul. Semnele neoplazice regăsite pe o radiografie trebuie să fie detaliate de tomografia computerizată (CT). Tomografia computerizată (CT) creează o imagine tridimensională a organelor din interiorul corpului cu ajutorul unui radiograf. Apoi, un computer prelucrează aceste imagini într-o vedere în secțiune transversală, sagitală sau axială detaliată, care arată anormalități sau tumori. Un CT poate fi folosit, de asemenea, pentru a măsura mărimea tumorii. Une-

ori, un colorant special, numit substanță de contrast, este administrat înainte de scanare pentru a crea o imagine mai clară. Acest colorant îi poate fi injectat pacientului în venă sau administrat sub forma unei pastile ce poate fi înghițită. Examinarea CT este foarte prețioasă în identificarea cancerului rinosinusal. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM). Un RMN folosește câmpuri magnetice în locul razelor X, pentru a produce imagini detaliate ale corpului, în special imagini ale țesuturilor moi, cum ar fi ochiul în orbită sau substanța cerebrală din vecinătatea sinusurilor. RMNul poate fi de asemenea utilizat pentru a măsura mărimea tumorilor. Un mediu de contrast poate fi injectat în venă unui pacient sau dat ca o pastilă de înghițit pentru a crea o imagine mai clară. Scintigrafia osoasă. Acest test se poate face pentru a vedea dacă cancerul s-a extins la oase. Un scintigraf osos folosește un trasor radioactiv pentru a vizualiza interiorul oaselor.Trasorul este injectat în vena unui pacient. Acesta este colectat în os și este detectat de o cameră specială. Osul sănătos apare gri la aparat, iar zonele afectate, cum ar fi cele prinse de cancer, apar întunecate. Tomografia cu emisie de pozitroni (PET). Scanarea PET este o modalitate de a crea imagini ale organelor și țesuturilor din interiorul corpului. O cantitate mică de substanță radioactivă este injectată în corpul pacientului. Această substanță este preluată de celulele care folosesc cea mai multă energie. Deoarece cancerul tinde să folosească energia în mod abuziv, absoarbe mai mult din substanța radioactivă. Atunci, un scanner detectează această substanță pentru a produce imagini. După ce testele diagnostice sunt efectuate, medicul va discuta toate rezultatele cu pacientul. Dacă diagnosticul este acela de cancer, aceste rezultate vor ajuta medicul să descrie cancerul, etapă care poartă denumirea de stadializare.

Noțiuni de bază de îngrijire a simptomelor și a efectelor adverse Cancerul și tratamentul acestuia provocă adesea efecte secundare. În plus față de tratamentul destinat încetinirii, stopării sau eliminării cancerului, o parte importantă

Farmacie 2017-2018

a îngrijirii o reprezintă ameliorarea simptomelor și a efectelor secundare. Această abordare se numește paliație sau susținere și include sprijinirea pacientului, punând accent pe nevoile sale fizice, emoționale și sociale. Îngrijirea paliativă poate ajuta o persoană în orice stadiu al bolii. Pacienții primesc adesea un tratament pentru cancer concomitent cu un tratament pentru efectele secundare. De fapt, pacienții care primesc ambele tipuri de tratament au, de multe ori, simptome mai puțin severe, o mai bună calitate a vieții și o complianță mai bună la tratament. Tratamentele paliative variază foarte mult și de multe ori includ medicamente, modificări nutriționale, tehnici de relaxare, precum și alte terapii. Pacienții pot primi, de asemenea, tratamente paliative similare cu cele menite să elimine cancerul, cum ar fi chimioterapie, chirurgie și radioterapie. Obiectivele fiecărui tratament în planul terapeutic trebuie discutate cu medicul curant. Înainte de începerea tratamentului, este bine ca pacienții să discute cu medicii despre posibilele efecte secundare ale planului terapeutic și despre opțiunile de îngrijire și susținere. Atât în timpul, cât și după tratament, pacientul trebuie să anunțe cât mai repede posibil medicul despre orice problemă pe care o poate întâmpina.

Tratament Modalitățile de tratament descrise în cadrul acestei secțiuni reprezintă standardul de îngrijire și cele mai bune tratamente disponibile pentru aceste tipuri specifice de cancer. Când se decide planul terapeutic, pacienții sunt încurajați să ia în considerare studiile clinice ca opțiune. Acestea sunt studii de cercetare care testează o nouă abordare a tratamentului pentru a evalua dacă este sigur, eficient, și, eventual, mai bun decât tratamentul standard. Studiile clinice pot testa medicamente noi, o nouă combinație de tratamente standard sau noi doze de terapii curente. Medicul dumneavoastră vă poate ajuta să revizuiți toate opțiunile de tratament. Prezentarea generală a tratamentului În tratarea cancerului, diferite tipuri de medici deseori lucrează împreună pentru a crea un plan comun de tratament, combinând diferite tipuri de tratamente și formând astfel o echipă

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate multidisciplinară. Pentru cancerul rinosinusal, echipa poate include oncologi și radioterapeuți (medici care se specializează în tratarea persoanelor cu cancer), chirurgi otolaringologi, stomatologi, chirurgi BMF, fizioterapeuți, logopezi, psihiatri, asistente și dieteticieni. Un neurochirurg (medic specializat în chirurgie pe creier și măduva spinării) ar trebui să facă parte, de asemenea, din această echipă atunci când o tumoră care pătrunde în neurocraniu trebuie eliminată. Cancerele cavității nazale și/sau ale sinusurilor paranazale pot fi adesea vindecate, mai ales dacă sunt descoperite devreme. Deși vindecarea cancerului este obiectivul principal al tratamentului, păstrarea funcției nervilor, organelor și țesuturilor învecinate este, de asemenea, foarte importantă. Când echipa medicală plănuiește schema de tratament, se ia în considerare modul în care tratamentul ar putea afecta calitatea vieții în aspecte ce țin de modul în care persoana se simte, arată, vorbește, mănâncă și respiră. Principalele trei opțiuni de tratament sunt chirurgia, radioterapia și chimioterapia, care pot fi utilizate individual sau combinate. Planul terapeutic poate include, de asemenea, un tratament pentru simptome și efecte secundare, parte importantă a îngrijirii pacienților neoplazici. Opțiunile de tratament și recomandările depind de mai mulți factori, inclusiv de tipul și stadiul cancerului, potențialele efecte secundare, precum și de preferințele pacientului și starea generală de sănătate a acestuia. Este recomandat ca, atât cât este posibil, pacienții să își aloce timpul necesar pentru a afla despre toate opțiunile de tratament, să adreseze întrebări și să discute cu medicul curant referitor la obiectivele fiecărui tratament, la rezultatele și posibilele efecte secundare ale acestuia.

Neoplasmele metastatice rinosinusale În cazul în care cancerul s-a extins în alte părți ale organismului, acesta devine cancer metastatic. Pacienții cu acest diagnostic sunt încurajați să discute cu medicii care au experiență în tratarea cancerelor aflate în acest stadiu, întrucât pot exista păreri diferite cu privire la cel

mai bun plan de tratament. Pacienții pot solicita o a doua opinie înainte de începerea tratamentului, pentru a se simți confortabil cu planul de tratament ales. Echipa medicală ar putea recomanda un plan terapeutic care constă în chimioterapie sau o combinație de chirurgie, radioterapie și chimioterapie. Tratamentele de suport vor fi, de asemenea, importante pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor și a efectelor secundare.

Remisia și recidiva Remisia este etapa în care cancerul nu poate fi detectat în organism și nu mai există simptome, fază cunoscută și sub denumirea de “fără restanță” sau “recidivă tumorală”. O remisie poate fi temporară sau permanentă, incertitudine care generează îngrijorare și anxietate în rândurile pacienților care au învins această boală, întrucât există posibilitatea ca neoplasmul să recidiveze. Deși multe remisii sunt permanente, este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea recidivei. Înțelegerea riscului de reapariție și a opțiunilor de tratament poate fi benefică, mai ales în situațiile în cazul în care cancerul reapare. Reapariția cancerului după tratamentul inițial poartă denumirea de “cancer recurent”. Aceasta poate apărea în același loc (recidivă locală), în apropiere (recurență regională) sau într-un alt loc (recurență îndepărtată). Atunci când se întâmplă acest lucru, o serie de teste vor fi reluate pentru a afla cât mai multe despre recidivă, inclusiv dacă stadiul neoplasmului s-a schimbat. După testare, împreună cu medicul curant se discută opțiunile de tratament. Adesea, planul terapeutic va include terapiile descrise mai sus (chirurgia, chimioterapia, radioterapia), acestea putând fi utilizate într-o combinație diferită sau administrate într-o doză diferită. Medicul dumneavoastră vă poate sugera, de asemenea, studiile clinice axate pe noi modalități de a trata acest tip de cancer recurent.

Dacă tratamentul eșuează Vindecarea cancerului nu este întotdeauna posibilă. Dacă tratamentul nu

Farmacie 2017-2018

are succes, se ajunge în stadiul de cancer avansat sau terminal. Acest diagnostic este deosebit de stresant, fiind în consecință un subiect extrem de dificil de abordat. În aceste condiții, este extrem de important ca echipa medicală să ofere pacienților sprijinul și deschiderea necesare pentru a discuta onest despre stările, îngrijorările și opțiunile pe care aceștia le au. Pacienții aflati în stadiu avansat de cancer, cu speranță de supraviețuire mai mică de șase luni, pot lua în considerare îngrijirea paliativă. Pacientul și familia acestuia sunt încurajați să se gândească dacă este mai confortabil să urmeze tratamentul acasă sau la spital. Îngrijirea medicală specială poate face întoarcerea la domiciliu o alternativă viabilă pentru multe familii.

După tratament Recidiva este mai frecventă în primii doi sau trei ani după diagnosticare, prin urmare vizitele de follow-up sau urmărire vor fi mai frecvente pe parcursul acestor ani. Investigații diagnostice, cum ar fi CT-ul, pot fi necesare pentru a sesiza orice semne de recurență sau pentru a monitoriza eficiența tratamentului actual. Persoanele care au beneficiat de tratament pentru neoplasmele rinosinusale pot să arate diferit, să se simtă obosite sau să se afle în imposibilitatea de a vorbi sau de a mânca așa cum obișnuiau înainte de tratament. Multe persoane devin depresive. Echipa care se ocupă de îngrijire poate ajuta pacienții să facă față acestor schimbări fizice și emoționale. Pacienții în curs de vindecare după neoplazii rinosinusale sunt încurajați să urmeze câteva principii stabilite pentru a avea o stare cât mai bună de sănătate: menținerea unei greutăți normale, evitarea fumatului, limitarea sau chiar eliminarea consumului de alcool, adoptarea unei alimentații echilibrate și efectuarea testelor de screening recomandate pentru cancer. Este important ca pacienții să discute cu medicul curant pentru a dezvolta un plan adaptat nevoilor lor. Activitatea fizică moderată poate ajuta la refacerea puterii și a nivelului de energie, iar medicul poate chiar sugera un plan de exerciții adecvate nevoilor, capacității și energiei pacientului.

www.revistamedicalmarket.ro

Bio Active MC, produs japonez de excepţie! Aşa cum v-am obişnuit, dorim să vă prezentăm două cazuri noi pentru care produsul Bio Active MC a dat rezultate. Cazul 1

Cazul 2

I.R. din jud. Arad, 62 ani, tumoră la vezică. Domnul a făcut chimioterapie și organismul a rezistat cu greu tratamentului. Luna trecută a aflat despre Bio Active MC și, la sfatul specialistului, a luat câte 2 pliculețe/zi, deoarece urma și tratamentul medicului în paralel. După o perioadă de 7 zile a observat că stările de rău s-au ameliorat, a reușit să se hrănească mai bine și să se odihnească noaptea. Starea generală a fost suficient de bună astfel încât să își poată relua activitățile zilnice. În acest moment continuă tratamentul cu Bio Active MC, acum ia câte 3 pliculețe/zi (a terminat chimioterapia) și urmează să ne informeze despre rezultatul obținut la investigațiile ulterioare.

M.A. din jud. Brasov, 37 ani, nodul la sân. Doamna a descoperit nodulul de 3 cm și a început un tratament intens cu Bio Active MC (3 pliculețe/zi) și ceai antitumoral „Farmacia naturii“, din cultură ecologică. După 4 luni, la investigații s-a constatat că nodulul are 1.8 cm, în acest moment doamna continuă administrarea de Bio Active MC și ne va informa asupra stării de sănătate. Pe parcusul administrării acestui supliment alimentar starea generală a fost bună, fără ca pacienta să resimtă dureri sau stări de rău. Vom reveni cu rezultate noi

Recomandăm achiziționarea din punctele de distribuție menționate pe site-ul nostru (farmacii sau magazine naturiste) și verificarea compatibilității produsului cu tratamentul dat de medicul curant.

De ce Bio Active MC?

•• Deoarece sănătatea este

mai bună decât toate şi meriţi să ai parte de ea! •• Deoarece conţine 100% extract din ciuperca Agaricus Blazei Murill, denumită „Ciuperca lui Dumnezeu”,

cunoscută pentru acţiunea anti-tumorală puternică. •• Deoarece ciuperca este cultivată în mediu natural, nu în seră, fără îngrăşăminte chimice. ••Deoarece Bio Active MC îţi

Notă: Bio Active MC este un supliment alimentar şi nu înlocuieşte tratamentul recomandat de medic sau un regim alimentar variat. Rezultatele diferă în funcţie de organismul fiecărei persoane, dar este întru totul natural şi ajută la buna funcţionare a organismului. De asemenea, prin bogatul conţinut de Beta-D-Glucan, luptă cu celulele canceroase. Vă recomandăm să îl achiziţionaţi din punctele autorizate de pe site-ul nostru, pentru a beneficia de sfat autorizat de administrare.

Daniela Cismaru Inescu SC Euro Japan Trading, Tel/Fax: 0368/ 452 849 Mobil: 0723.93.30.17 E-mail: office@ejtrading.eu Web: www.ejtrading.eu

oferă garanţia calităţii japoneze, prin mărcile primite de la asociaţii de Medicină Alternativă şi Complementară din Japonia. •• Deoarece îl achiziţionezi din farmacie sau plafar, cu indicaţii de administrare personalizate. ••Deoarece vezi minime

îmbunătăţiri ale stării de sănătate în 10-12 ZILE! •• Deoarece sănătatea este mai bună decat toate şi meriţi să ai parte de ea! •• Conţine 120 de elemente necesare organismului (minerale, aminoacizi, oligoelemente) şi este uşor de înghiţit şi uşor de asimilat!

Articole de specialitate

Propunere pentru EASD în vederea redefinirii şi reclasificării diabetului zaharat Cine a urmărit evoluţia destul de lungă şi sinuoasă a sindromului diabetic va putea constata că începând din 1965 până în prezent, în funcţie de progresele înregistrate în cunoaşterea etiopatogeniei acestui sindrom, au fost propuse patru alte modificări, uneori acestea fiind inspirate, alteori neinspirate. De la ultima clasificare a trecut o perioadă destul de lungă, perioada în care s-au acumulat o serie de noi cunoştinţe care se referă la etiopatogenia diabetului, unele de natură genetică, altele de natură biochimică sau hormonală. Analiza acestora ne-a condus la concluzia că, atât în definirea, cât şi în clasificarea diabetului, ar trebui operată o serie de modificări. Prof. Dr. Constantin – Ionescu Tîrgovişte INDNBM N. Paulescu

Material conceput în anul 2015 Hiperglicemia ca unic marker al prezenţei diabetului şi unic criteriu al definiri bolii, trebuie să fie detronată din poziţia pe care o deţine de aproape două secole. Ea trebuie să rămână numai marker-ul stadiului tardiv şi ireversivibil al bolii, care se înregistrează atunci când scăderea masei beta-celulare este drastică (peste 40-50%) şi ireversibilă. Definiţia corectă a diabetului zaharat ar trebui făcută în termeni de masă sau cel puţin funcţie beta-celulara. Deşi diabetogeneza debutează în momentul în care masa beta-celulara începe să scadă ca urmare a intervenţiei diferitelor mecanisme, operante în cele trei fenotipuri majore de diabet: cele două tipuri autoimune (T1DM clasic şi tipul intermediar de diabet - IDM) în care mecanismul este distrugerea autoimună a celulelor beta şi tipul non-autoimun (T2DM clasic) în care mecanismul este reprezentat de apoptoza celulelor beta indusă de oligomerii amiloidici, sau alte mecanisme, în prezent nu dispunem de metode practice de evaluare a ei, în ciuda eforturilor care se fac în această direcţie. În viitor asemenea metode ar putea fi disponibile, iar revizuirea actuală trebuie să aibă în vedere şi această perspectivă. În absenţa unei metode de apreciere a masei beta-celulare, putem folosi ca indicator al diabetului markerii disfuncţiei secretorii betacelulare. Alternativele pot fi, pentru T1DM, următoarele: determinarea raportului proinsulină/insulină sau numai a proinsulinei plasmatice. Pentru T2DM, raportul proinsulină/ adiponectină indică puternic predispoziţia pentru diabet. Menţionăm că dintr-o singură probă de sânge a jeun putem determina glicemia, proinsulina şi insulina (putând calcula şi indicii HOMA-IR sau HOMA-IS), dar şi adiponectina, acestea putând oferi argumente importante pentru a preciza diagnosticul de diabet zahărat în stadiul prehiperglicemic. Un contraargument la această propunere ar putea

veni din domeniul economic, nu din cel medical, şi ar putea invoca costul mare al acestor determinări. Costul mare al determinări proinsulinei sau al insulinei însă, se datorează numărului mic de determinări care se efectuează în prezent, dar care nu este mai mic decât numărul de glicemii efectuate cu 100 de ani în urmă. Costul acestor determinări ar putea scădea rapid către sume acceptabile, atunci când determinările vor fi mai numeroase. Există speranţa că o diagnosticare mult mai precoce a diabetului (cu 10 sau poate 20 de ani înaintea decompensării reglării glicemice) să permită menţinerea masei beta-celulare existente în acel moment şi eventual stoparea procesului de distrucţie beta-celulară. Scăderea sau dispariţia vârfului insulinosecretor precoce, identificat la persoanele aflate la risc pentru această boală ar putea reprezenta un alt marker al diabetogenezei active. Aceeaşi valoare ar putea avea şi calcularea ariei sub curba insulinei şi a glucozei, apreciată în primele 30 de minute ale testului oral de toleranţă la glucoză, sau calculat pe intervalele 0-30-60-120 min. O informaţie suplimentară poate fi oferită de suma celor 3 valori glicemice înregistrate în cursul unei hiperglicemii provocate orale clasice. Suma valorilor glicemice obţinute în cursul hiperglicemiei provocate orale (0+1h+2h), poate indica evoluţia către diabet în cazurile incerte. Ea este indicată atunci când HbA1c indica valori situate între 5,7-6,3 %. O sumă a celor 3 valori ale glicemiei >450 mg/dl este diagnostică pentru tipul 2 de diabet; o valoare între 400-450 mg/dl se afla în zona incertă, pacientul urmând să fie reevaluat după 3-6 luni; o valoare < 400 mg/dl exclude diagnosticul de diabet, dacă valoarea HbA1c este mai mică de 5,9 %; dacă valoarea este < 350 mg/ dl excluderea diagnosticului de diabet zaharat este sigură, în condiţiile în care şi reevaluarea de HbA1c indică o valoare mai mică de 5,9 %. Pentru cazul particular al diabetului autoimun (actualul fenotip 1A) metodele de diagnosticare trebuie să coboare până la etapa iniţială a declanşării procesului autoimun, atunci când celule dentriditice (denumite şi APC-Antigen Presenting Cells) generează primele clone autoreactive de limfocite T citotoxice (Teffs) în dauna limfocitelor T regulatorii (Tregs). În acest caz, identificarea prezenţei complexului genetic diabetogen, ar putea juca un rol impor-

Farmacie 2017-2018

tant în selectarea potenţialilor subiecţi aflaţi la mare risc pentru dezvoltarea acestei boli . Pentru tipul 2 de diabet, calculul scorului de risc genetic nu creşte cu mult predictibilitatea diabetului faţă de scorul de risc calculat pe baza indicatorilor clasici anamnestici, antropometrici sau biochimici, larg accesibili în prezent. Rolul insulinorezistenţei periferice ca mecanism primar nu are nicio susţinere, în afară defectelor prezente în ,,Sindroamele clasice ale insulinorezistenţei extreme în lipodistrofie sau alte condiţii rare”. Ceea ce se înţelege în prezent prin insulinorezistenţa decurge dintr-o gravă neînţelegere a unor tulburări biochimice prezente în adipocit, hepatocit sau miocit, care demonstrează un efect insulinic crescut în adipocit şi hepatocit, exprimat în însăşi depozitarea excesivă a carburanţilor în aceste celule ca expresie a efectului anabolizant al insulinei. Cât priveşte sediul utilizării glucozei în muşchiul periferic, care este în unele cazuri scăzută, ea se datorează scăderii activităţii fizice, care nu are legătură cu o eventuală insulinorezistenţa anterioară. Trebuie adăugat faptul că ,,standardul de aur” pentru determinarea insulinorezistenţei se referă numai la captarea şi utilizarea în ţesuturi a glucozei, nu şi asupra celorlati carburanţi: lipidici sau proteici. În plus, acest ,,standard de aur” utilizat în câteva centre reputate, a oferit rezultate atât de discordante, încât cu greu mai poate fi numit astfel. În ceea ce priveşte indicele HOMA, el este atât de relativ ca informaţie şi depinde atât de mult de defectul insulinosecretor (inclusiv de prezenţă în valoarea determinată a proinsulinei ), încât nu mai poate fi un argument pentru a susţine prezenta insulinorezistenţei şi implicare acestui mecanism în diabetogeneza primară. Faptul că până în prezent în diabet au fost identificate numeroase gene diabetogene care codifică proteine betacelulare, dar puţine bănuite a se corela cu insulinorezistenţa periferică, reprezintă un argument important în înlăturarea mis-concepţiei referitoare la rolul insulinorezistenţei ca mecanism diabetogenic primar. ÎN CONCLUZIE: Orice prevenţie trebuie să se bazeze pe o bună predicţie a proceselor patogene care operează înainte de apariţia hiperglicemiei, care, în prezent, reprezintă principalul criteriu de definire a diabetului.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Probleme digestive la bebeluşi Problemele digestive la bebeluşi nu sunt rare şi includ următoarele simptome: vărsături, reflux, dureri abdominale (colici abdominale), diaree şi constipaţie. Tratament

Dr. Iurie Burlacu Medic specialist pediatru

auzele problemelor digestive la bebeluşi sunt diverse cum ar fi: alimentare, infecţioase sau alergice. Diagnosticul clinic se face pe baza anamnezei din discuţia cu părinţii şi simptomele relatate de ei. Examenul clinic şi examenul de laborator, presupun excluderea unor cauze şi includerea altor cauze reale. Problemele cele mai frecvente ce determină părinţii să se adreseze medicului sunt vărsăturile şi refluxul, colicile abdominale apoi diareea şi constipaţia.

Tratarea vărsăturilor, a refluxului şi a diareii este considerată o urgenta majoră pentru bebeluşi. Dacă nu este luată în serios poate duce la deshidratarea organismului şi disfuncţii ale echilibrului hidro-electrolitice. Deshidratarea se tratează cu ceaiuri şi soluţii de rehidratare orală (în cazul formelor uşoare) şi perfuzarea de soluţii cu electroliţi (în cazul formelor medii şi grave). Regimul alimentar este la fel de important în diaree şi vărsături, ca şi tratamentul medicamentos. În cazul vărsăturilor şi a diareii de

Vărsăturile şi refluxul

Colicile abdominale Colicile abdominale destul de des întâlnite în primele luni de viaţă ale copiilor, pot fi încadrate şi ele ca probleme digestive la bebeluşi. Ele se manifestă prin dureri abdominale şi agitaţie. Aparent unor cauze inexplicabile, ele pot fi cauza unei alimentaţii inadecvate ale mamei care alăptează. Mamele care alăptează ar trebui să evite unele alimente precum: varza, fasole, castraveţii, pepenele, sucurile acidulate.

Erupţia dentară

În primele luni de viaţă, vărsăturile copilului sunt de cele mai multe ori datorate supraalimentaţiei, indigestiei sau unei alergii la proteinele din laptele matern care poate duce la deshidratare prin lipsa de aport.

Diareea Diareea acută se manifestă printr-un tranzit intestinal rapid cu scaune de consistenţă modificată care duce la deshidratarea copilului prin pierderea de apă şi electroliţi. Factorii determinanţi sunt de natură: infecţioasă (virală, microbiană sau parazitară), alimentară şi alergică (alergii la proteinele din laptele matern sau din laptele de vacă introdus prea devreme în alimentaţia copilului). Boala diareică debutează de obicei brutal, cu sau fără febră, dureri abdominale, uneori vărsături care preced cu 8-12 ore instalarea bolii.

solide în alimentaţia copilului. Tratarea constipaţiei se face în general printr-un regim alimentar adaptat vârstei copilului. Se vor introduce mai multe lichide în alimentaţie, iar dacă vârsta o permite se vor introduce alimente bogate în fibre, fructe şi legume.

origine alergică trebuie în primul rând depistate şi excluse alimentele care au dus la această stare, apoi continuat tratamentul cu rehidratarea orală şi dacă este nevoie şi cu cea perfuzabilă.

Constipaţia Constipaţia se manifestă prin: dureri abdominale, refuzul alimentaţiei, vărsături alimentare şi lipsa poftei de mâncare. Constipaţia la bebeluşi poate avea mai multe cauze. Una dintre cele mai comune cauze ale constipaţiei la bebeluşi este alimentaţia artificială: diferite formule de lapte praf sau introducerea alimentelor

Farmacie 2017-2018

Poate să constituie o cauză a problemelor digestive care se manifestă cel mai des prin scaune moi şi colici. Tratarea acestei probleme se face cu ajutorul unui regim alimentar adecvat şi a calmantelor. Unele afecţiuni respiratorii (pneumoniile, otitele) sau infecţii ale tactului urinar se pot manifesta prindiaree, vărsături şi apetit diminuat. Petru tratarea acestor cauze digestive se recomandă în primul rând tratarea infecţiilor, administrarea de medicamente antidiareice şi un regim alimentar adecvat vârstei. Alte boli care cauzează probleme digestive sunt parazitozele intestinale la bebeluşi care se manifesta prin dureri abdominale, greaţă, vărsături, poftă de mâncare diminuată sau absentă, scaune modificate, agitaţie. Ele pot fi luate de pe sânul mamei, jucăriile murdare sau alimentele contaminate. Se recomandă tratamentul parazitozelor, un regim alimentar şi administrarea simptomaticelor în funcţie de simptomele manifestate.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Vaccine – Advocacy – fiecare pas contează! Dacă în urmă cu 15 ani, vaccinarea copiilor era considerată o activitate preventivă obligatorie, cost eficiență, asimilată cu o normă socială, în prezent ea a devenit o adevărată provocare în practica medicului de familie. Echipa medicului de familie se confruntă astăzi cu numeroase probleme în activitatea de vaccinare, atât de natură administrativă (catagrafiere, aprovizionare, înregistrare și raportări stufoase) cât și cu probleme care țin de erorile generate de politicile de sănătate lipsite de coerență (schimbarea schemelor de vaccinare și aplicarea acestora în funcție de rațiuni economice, lipsa vaccinurilor, lipsa unei legislații adecvate în acest domeniu). Dr. Emiliana Costiug Medic de familie, Asist. Univ. Asociat UMF Cluj-Napoca

n plus, în contextul în care generația actuală de părinți nu are experiența bolilor infecțioase, care în urmă cu un secol curmau vieți și schimbau destine, tot mai mulți părinți ajung să refuze vaccinarea copiilor, dând credibilitate surselor mai vocale care consideră că vaccinurile stau la baza tuturor bolilor lumii moderne. În acest mod, s-a ajuns la cote alarmante ale acoperirii vaccinale ceea ce a făcut posibilă şi epidemia de rujeolă izbucnită în toamna anului 2016, care a înregistrat până la data de 17 martie 2017, 3799 cazuri de îmbolnăviri în rîndul copiilor nevaccinaţi. Cei mai afectaţi au fost copiii sub vârsta de 1 an, nevaccinaţi din cauza vîrstei prea mici, în rândul cărora s-au înregistrat majoritatea deceselor din cele 17 decese raportate. Acești copii ar fi fost protejaţi dacă trăiau într-o comunitate cu acoperire vaccinală optimă, prin efectul protecției de grup. În faţa acestei situaţii, avem nevoie de SCHIMBAREA ATITUDINII FAŢĂ DE VACCINARE prin acţiuni de vaccine-advocacy susținute de profesionişti în sănătate, asociații profesionale, mass media decidenți politici, întreaga societate civilă. Acest lucru poate fi facut pas cu pas prin educaţie, consilierea părinţilor, prin

campanii de conştientizare a importanţei vaccinării şi a riscurilor nevaccinării, prin programe de educaţie medicală continuă a profesioniştilor. Mesajele legate de beneficiile vaccinării și riscurile asumate prin nevaccinare trebuie transmise publicului larg într-o manieră transparentă, bazată pe argumente științifice, într-un limbaj neacademic, pentru a permite părinților să ia decizii corect informate. În această lume a declarațiilor pline de controverse, este importantă mediatizarea eforturilor și a investițiilor care se fac în cercetare la nivel mondial pentru a putea beneficia de vaccinuri mai sigure care să ofere protecție de lungă durată. Grupul Vaccine – Advocacy AREPMF a fost înfiinţat în luna aprilie 2015, în cadrul Asociaţiei Române de Educaţie Pediatrică în Medicina de Familie , cu ocazia Săptămânii Internaţionale a Vaccinării, având ca membri fondatori, medici de familie din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Sibiu, Brăila şi Târgu Mureş. În perioada 2016-2017, grupul a organizat ateliere de instruire în domeniul practicii vaccinării pentru medici de familie din cele 8 euroregiuni ale țării. La ateliere au participat 250 de medici de familie care au fost instruiți de 17 medici formatori. Analiza formularelor de evaluare finală a demonstrat utilitatea informațiilor

Farmacie 2017-2018

însușite de către participanți și a evidențiat cele mai apreciate tematici abordate: recuperarea vaccinală, tehnicile de comunicare în cazul refuzului vaccinării, bariere în procesul vaccinal, gestionarea reacților adverse post-vaccinale indezirabile (RAPI). Atelierul de vaccinologie organizat în cadrul Conferinţei Naţionale AREPMF, Sinaia 23-26 februarie 2017 a avut invitaţi speciali: Prof. Dr. Evelina Moraru – Spitalul Clinic de Copii „ Sfânta Maria” Iaşi, Prof Dr Alexandru Rafila – preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, Conf. Dr. Sorin Man – Spitalul Clinic de Copii Cluj, precum şi medici de familie din întreaga ţară, interesaţi de procesul vaccinării în România. Au fost abordate teme importante legate de practica vaccinării, analiza Programului Naţional de Vaccinare, cauzele scăderii acoperirii vaccinale şi soluţii de recuperare a restanţierilor, prezentându-se în paralel situaţia epidemiei de rujeolă din România, ca rezultat inevitabil al scăderii acoperirii vaccinale prin refuzul vaccinării ROR. Cu această ocazie, Grupul Vaccine Advocacy-AREPMF a lansat „Indreptarul de vaccinare în cabinetul medicului de familie”, ca instrument util în practica personalului vaccinator. Echipa AREPMF s-a străduit să sintetizeze informaţii accesibile, cuprinzătoare despre bolile prevenibile, vaccinuri, scheme de vaccinare, modalităţi de recuperare vaccinală, criterii de vaccinare în situaţii speciale, îmbinând informaţiile medicale cu noţiuni de comunicare şi vaccineadvocacy. Grupul „Vaccine Advocacy“ AREPMF este un promotor al campaniei de informare și conștientizare al importanței vaccinării, atât în rândul profesioniştilor în sănătate cât şi în rândul populaţiei, militând pentru acest drept fundamental la sănătate al tuturor copiilor și tinerilor din România. Succesul programului de imunizare din România presupune colaborarea și implicarea responsabilă a corpului medical, societății civile, mass mediei și a celor ce fac politici de sănătate . Educația medicală continuă a personalului medical este o condiție estențială pentru menținerea unui standard ridicat al serviciilor medicale şi o comunicare optimă pro-vaccinare.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Mecanisme compensatorii neurohormonale în insuficienţa cardiacă pediatrică Insuficienţa cardiacă (IC) la copil este distinctă de insuficienţa cardiacă a adultului, prin unele mecanisme fiziopatologice, dar mai ales, prin etiologie. În timp ce la adulţi, IC are cauză ischemică în 60-70% dintre cazuri, IC pediatrică este generată, în primul rând, de cardiomiopatii şi de malformaţii cardiace congenitale (MCC) neoperate, operate paliativ sau cu complicaţii postoperatorii. Notăm că incidenţa MCC este de 8/1000 nou-născuţi vii şi că, în România, se nasc anual între 800 şi 1300 copii cu MCC, dintre care, peste 50% dezvoltă, cel puțin o dată, tablou clinic insuficienţă cardiacă, în decursul micii copilării. Conf. Dr. Angela Butnariu Clinica Pediatrie 3, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Cluj-Napoca

Activarea sistemului renină-angiotensinăaldosteron Scăderea debitului cardiac presupune şi reducerea perfuziei renale cu producţie de renină care favorizează conversia angiotensinei I la angiotensină II. Ca răspuns la acţiunea angiotensinei II se secretă aldosteron. La nivel renal, acesta determină retenţie de sodiu şi apă cu creşterea subsecventă a volumului sanghin în scopul prezervării perfuziei renale. La nivel cardiac, aldosteronul stimulează apoptoza şi remodelarea adversă ventriculară. La nivel periferic, angiotensina II este un puternic vasoconstrictor crescând rezistenţa vasculară sistemică cu şuntarea sângelui din vasculatura cutanată spre organele vitale în scopul prezervării circulaţiei în aceste organe.

Activarea sistemului simpatico-adrenergic În afară de activarea sistemului

renină-angiotensină-aldosteron, debitul cardiac scăzut activează şi sistemul nervos simpatic (adrenergic) cu eliberare de catecolamine. Catecolaminele (epinefrina şi norepinefrina) cresc frecvenţa cardiacă, îmbunătăţesc contractilitatea miocardică, cresc tonusul vascular pentru menţinerea presiunii sanghine. Efectele pozitive iniţiale constau în creşterea debitului cardiac, dar sunt obţinute cu preţul reducerii duratei diastolei şi a creşterii consumului de oxigen la nivel miocardic cu predispoziţie la ectopie şi potenţarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Expunerea pe termen lung la stimulare simpaticoadrenergică (norepinefrină) contribuie la hipertrofia fibrei miocardice şi, de asemenea, la apoptoză. Stimularea adrenergică cronică conduce la desensibilizarea şi „down-regulation” beta-receptorilor cardiaci. Activarea sistemului nervos simpatic a fost descrisă ca fiind una dintre modificările fiziopatologice cardinale la pacienţii cu IC sau unul dintre cele mai importante mecanisme responsabile de progresia IC.

Producţia de peptide natriuretice Peptidele natriuretice reprezintă un grup de înrudit de molecule secretate de diferite organe, cu efecte

Farmacie 2017-2018

mediate de variate sisteme neuroumorale. ANP (atrial natriuretic peptide) este secretat în special de atrii ca răspuns la distensia acestora. BNP (brain natriuretic peptide) este secretat de creier, de atrii şi de ventricule. Ambii hormoni joacă un rol important în reglarea volumului intravascular şi a tonusului arterial. Concentraţii crescute ale acestor factori sunt constatate în insuficienţa cardiacă fiind consideraţi a avea un rol compensator datorită efectului lor diuretic, natriuretic, vasodilatator şi inhibitor al sintezei reninei şi a secreţiei de aldosteron. ANP şi BNP posedă şi funcţii cardioprotective nu doar ca hormoni circulanţi dar şi datorită acţiunii locale autocrine/paracrine. ANP şi BNP dependente de ciclicGMP joacă un rol de antagonist al hipertrofiei cardiace determinate de activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Peptidul natriuretic tip C este produs de celulele endoteliale şi acţionează local ca antagonist de endotelină şi vasodilatator. Spre deosebire da ANP şi BNP activitatea natriuretică este minoră iar cea de inhibare a sistemului renină-angiotensină-aldosteron este nesemnificativă.

Endotelinele Endotelinele reprezintă o familie de peptide (ET-1, ET-2, ET-3) cu acţiune puternic vasoconstrictoare. La adulţi, nivelul plasmatic al endotelinelor se corelează cu severitatea insuficienţei cardiace. Toate sistemele neurohormonale menţionate mai sus interacţionează în moduri complexe şi variate spre compensarea deficitului de pompă cardiacă.. Depăşirea acestor mecanisme compensatorii este urmată de scăderea activităţii de pompă şi imposibilitatea de a asigura cantitatea de sânge necesară periferiei.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Laringita acută: cauze, simptome, diagnostic, tratament Laringita acuta este o inflamație a mucoasei laringiene (localizată la nivelul gâtului), mai gravă la copil, având în vedere particularitățile anatomice ale laringelui copilului, cu etiologie polimorfă. Maria Petri Medic specialist ORL

Cauzele laringitei acute Consumul de alcool, fumatul, variatiile bruste de temperatura, inhalarea de aer poluat cu gaze iritante / fum sau refluxul gastroesofagian reprezinta factori favorizanți în apariția laringitelor. Cauzele declansatoare sunt de natura infecțioasă (virusuri, bacterii, mai rar fungi) sau alergică (alergeni respiratori, alimentari sau medicamentoși). La copii manifestările sunt mai grave decât la adult pentru ca cei mici au capacitatea redusă de a expulza secrețiile prin tuse. Factori ce predispun copilul tau la infectarea laringelui sunt infecțiile acute virale sau bacteriene respiratorii, traumatismele locale sau febrele eruptive.

Simptomele laringitei acute Boala are un debut brusc în plină sănătate, cu răgușeală, jenă în gât, dureri locale ușoare. Se asociază tusea, oboseala, semne generale de tipul febrei moderate. Leziunile sunt simetrice, afectind ambele corzi vocale, cu prezenta secretiilor. La copii, debutul este precedat de o simplă jenă în gât cu ușoară febra și tuse iritativă, care poate îmbracă însă și forme mai grave și poate produce lipsa de aer (dispnee). Diagnosticul laringitei acute se stabilește pe baza simptomatologiei și examenului clinic (endoscopia laringiană) de către medicul specialist ORL. Endoscopia laringiană este o procedură simpla prin care se vizualizează laringele cu ajutorul unui endoscop atașat la o sursă de lumină. Se efectuează de obicei fără anestezie, dar la pacienții mai sensibili

sau la copii se poate face anestezie locală cu xililna sau spray anestezic. Pe baza acestui examen se vizualizează în laringita acută mucoasa inflamată, roșie cu secreții aderente la nivelul corzilor vocale. Evoluția laringitei acute, de obicei scurtă, merge spre vindecare în câteva zile. Ragușeala dispare lent. Uneori pot însă să apară și complicații de tipul edemului laringian până la abces laringian de obicei la pacienții cu imunitate scazută sau multiple patologii asociate.

Tipuri de laringită acută Laringita acută îmbracă mai multe forme, cu tratament diferit, în funcție de vârstă: laringită acută catarală nespecifică, laringită acută specifică, laringitele edematoase la adult și laringitele acute ale copilului (subglotică, spastică, epiglotită, laringotraheită ). 1. Laringita acută simplă este o forma clinică ușoară, aproape în totalitate cauzată de virusuri. Laringitele acute dispneizante se manifestă prin dificultăti ale respirației (dispnee inspiratorie) datorată inflamației mucoasei laringelui și spasmului la acest nivel. 2. Laringita acută subglotică este întotdeauna de cauza virală, spre deosebire de cea supraglotica, considerată a fi de cauza bacteriană. Are o evoluție în general benigna și este întalnită în special la copilul mic, între 1 și 3 ani. Spre deosebire de laringita acută simplă, vocea rămâne clară, deși tusea este ragușită ca și în celelalte tipuri de laringită. 3. Laringita acută striduloasă (spastică) apare de obicei la vârsta cuprinsă 18 luni și 3 ani, mai rar la vârsta de peste 5 ani. Este data de infecții virale (virusurile amintite mai sus). În plus intervin în acest tip de laringita și factori favorizanți: vârsta mica, terenul atopic,

Farmacie 2017-2018

paratrofia (greutate peste normalul pentru varsta), copiii cu adenoidita cronică (polipi), copiii anxiosi. 4. Epiglotita si laringotraheita acuta “maligna” Chevallier-Jackson sunt forme severe de laringita, cu evolutie rapidă spre agravare și care sunt de fapt urgențe majore medicale si necesita internare și începerea unui tratament de specialitate cât mai repede, pentru ca în lipsa acestui tratament rapid instituit evoluția este spre deces.

Tratamentul laringitei acute Tratamentul local consta in repaus vocal absolut, îndepărtarea factorilor favorizanți (alcool, tutun, reflux gastroesofagian), aerosoli cu antiinflamatoare. Tratamentul general constă în repaus la pat, la temperatura adecvată (20 – 22 grade, hidratare corespunzătoare, administrarea de antibiotice sau antihistaminice (dacă se suspicionează alergii). În cazurile complicate cu lipsa de aer este necesară spitalizarea sub supraveghere de specialitate până la traheostomie (deschiderea traheei).

Când să vă adresați medicului ORL: 1. Răgușeala care persistă mai mult de 2 săptamâni. 2. Respirație grea, sau dacă se aude un zgomot ca un șuierat atunci cand trageți aer în piept ca sa respirați și totodată prezentați și febră, nu trebuie să așteptați, adresați-vă fără întarziere unui serviciu de urgență sau medicului specialist ORL. 3. Dacă starea copilului/adultului se agravează, dacă apare o colorație albastră în jurul buzelor. Acesta este semn că nu ajunge suficient oxigen în organism și este necesar un tratament de urgență.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Managementul sarcinii multiple: provocări, așteptări, certitudini și controverse În sarcina multiplă feţii nu sunt identici din punct de vedere genetic. Clasic, se considera că nu există diferenţe între materialul genetic al gemenilor monozigoţi. În studii recente s-a demonstrat că în cursul dezvoltarii apar numeroase diferenţe între materialul genetic şi/sau citoplasmatic al gemenilor monozigoţi determinate de: inactivarea sau expresia anumitor gene (expresie diferita a anumitor gene X linkate), anomalii ale fenomenelor de diviziune celulară (non-disjuncţii, crossing over), mutaţii spontane sau expresia fenotipică. Dr. Costin Berceanu Şef de lucrări Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova, Medic primar Obstetrică Ginecologie, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova

Dr. SIMONA VLĂDĂREANU

Şef de lucrări Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila Bucureşti Medic primar Neonatologie Spitalul Universitar de Urgenţă ELIAS Bucureşti

Dr. MONICA MIHAELA CÎRSTOIU

Profesor universitar Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila Bucureşti Medic primar Obstetrică Ginecologie Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti

Dr. ELVIRA BRĂTILĂ

Conferenţiar universitar Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila Bucureşti Medic primar Obstetrică Ginecologie Spitalul Clinic de Urgenţă Sfântul Pantelimon Bucureşti

Dr. SABINA BERCEANU

Profesor universitar Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova Medic primar Obstetrică Ginecologie Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova

ncidenţa sarcinii multiple a crescut semnificativ în secolul XX, cei mai importanţi factori contributivi fiind vârsta maternă avansată şi folosirea tehnicilor de reproducere umană asistată. Este recunoscut faptul că incidenţa sarcinii gemelare monozigote este relativ constantă – aproximativ 4/1000 de naşteri, diferenţele înregistrându-se la sarcinile multizigotice. Rata tripleţilor concepuţi natural fiind de 1/7000-10000 de naşteri iar cea a quadrupleţilor de 1/600.000 de naşteri. În ultimii ani, de la debutul erei reproducerii umane asistate, sarcina multiplă a cunoscut fluctuaţii ale incidenţei şi prevalenţei în funcţie de numărul de embrioni transferaţi. Începând cu 2004 a apărut un platou al sarcinilor multifetale iar în SUA statistica a arătat că prevalenţa naşterilor de gemeni a atins un platou de 32/1000 comparativ cu scăderea prevalenţei sarcinii multiple de ordin mai înalt. Este clar că tendinţa femeii de a amâna vârsta concepţiei duce la folosirea pe scară largă a tehnicilor de reproducere umană asistată. Majoritatea gemenilor concepuţi artificial sunt dizigotici. Gemenii monozigoți reprezintă un fenomen unic irepetabil care nu este determinat genetic. Incidenţa sarcinilor monozicotice este constantă, aproximativ 4/1000 de naşteri, în timp ce rata sarcinilor multizigotice

Farmacie 2017-2018

este variabilă depinzând de factori de mediu, factori genetici şi de tehnicile de reproducere umană asistată. Reducerea din ultimii ani a numărului de embrioni transferaţi în cursul FIV a dus la scăderea numărului de sarcini multiple care aveau ca efect o morbiditate perinatală crescută. Privită în ansamblul ei, sarcina multiplă este asociată cu multiple riscuri sau complicații. Aceste complicații sunt reprezentate pe de o parte de cele Obstetricale sau Materno-Fetale, așa cum sunt superfecundația şi superfetația, anomaliile genetice, placentația problematică sau patologia a anexelor fetale, sindromul de dispariţie embrio-fetală, sindromul transfuzor-transfuzat (STT), moartea in utero a unuia dintre feţi, gemenii monoamniotici, restricția de creștere intrauterină, secvenţa perfuziei arteriale inversate cu făt acardiac (TRAP/ TRAPs), secvenţa anemie-policitemie a gemenilor (TAPS), gemenii/tripleții conjuncți, iar pe de altă parte de cele Neonatale datorate în primul rând prematurității. Managementul materno-fetal în sarcina multiplă a evoluat spectaculos în ultimii ani, astfel încât principii terapeutice care în urmă cu zece ani păreau doar idei teoretice, astăzi sunt tehnici consacrate cu rezultate palpabile și prognostic impresionant.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate În lipsa tratamentului, peste 95% dintre sarcinile cu STT sever au prognostic fetal sumbru în trimestrul al IIlea de sarcină, iar cele cu STT uşor sau moderat au prognostic imprevizibil. Expectativa, supravegherea şi evaluarea seriată sunt recomandate doar în stadiile incipiente ale STT, cu cât sindromul debutează mai precoce cu atât prognosticul este mai sever. Opţiunea terapeutică depinde de vârsta gestaţională la momentul stabilirii diagnosticului. În sarcina multiplă cu STT cu debut precoce, există opţiunea fetoreducţiei selective, de obicei a fătului donator, sau întreruperea cursului sarcinii. Prima terapie pentru STT, care a încercat să trateze bazele anatomice şi fiziopatologice ale sindromului a fost raportată de către De Lia et al., care a descris fotocoagularea fetoscopică laser neselectivă a tuturor vaselor care traversează membrana interfetală. Medicina materono-fetală actuală are ca şi standard terapeutic pentru STT, între 18 şi 26 de săptămâni gestaţionale cu stadializare Quintero II sau mai mult, fotocoagularea laser selectivă numai a anastomozelor vasculare care traversează membrana interfetală. Moartea fetală in utero este mult mai frecventă în sarcina multiplă comparativ cu sarcina unică. Mai mult, moartea in utero a unuia dintre feţi ridică probleme legate de etiologie, interrelaţie materno-fetală şi feto-fetală. Moartea fetală in utero reprezintă un factor de risc unanim recunoscut pentru paralizia cerebrală la fătul supravieţuitor, însă există şi ipoteza conform căreia sindromul de dispariţie embrio-fetală ar putea fi impicat în etiologia acesteia la sarcinile unice la care a existat un asemenea sindrom (nediagnosticat) în primul trimestru de sarcină. Corionicitatea este indiscutabil cel mai important determinant al prognosticului fătului supravieţuitor în sarcina multiplă complicată cu moartea in utero a unui dintre feţi. În mod ideal corionicitatea şi amnionicitatea ar trebui cunoscute încă din primul trimestru de sarcină, dar dacă acest aspect nu este disponibil, atunci trebuie stabilit prin examinare minuţioasă cât mai rapid posibil. Managementul morţii in utero a unuia dintre feţi în sarcina multiplă este net diferenţiat prin pro-

blematica legată de corionicitate. Spre deosebire de STT, în TRAP transfuzorul este fătul pompă, iar transfuzatul este fătul perfuzat. Embrionul care deţiene avantajul hemodinamic devine fătul pompă. Punctele cheie ale intervenţiei prenatale invazive în TRAP sunt reprezentate de instalarea insuficienţei cardiace congestive a fătului pompă şi de modificarea raportului de greutate făt acardiac/făt pompă. Ablația prin radiofrecvență ghidată ultrasonografic este terapia invazivă cea mai practicată la ora actuală în TRAP. TAPS este o formă cronică de transfuzie fetofetală, caracterizată prin diferenţe mari ale hemoglobinelor fetale in absenţa discordanţei volumului lichidului amniotic, care apare exclusiv la gemenii monocorionici. TAPS este o entitate total diferită faţă de sindromul transfuzional acut. Pentru diagnosticul prenatal şi tratamentul cazurilor cu TAPS, este recomandată determinarea de rutină a MCA-PSV în cazul gemenilor monocorionici în mod regulat. Singurul tratament cauzal pentru TAPS este coagularea fetoscopică laser a anastomozelor vasculare. Transfuzia intrauterină este o opţiune temporară. Chirurgia laser în TAPS poate fi mai dificilă din punct de vedere tehnic. În sarcina multiplă IRM fetal ofeă o alternativă complementară ultrasonografiei pentru diagnostic, având indicații în diferite malformaţii congenitale asociate gestației multifetale, naşterea prematură, moartea fetală intrauterină, anomalii de creştere intrauterină, sindromul transfuzortransfuzat, sindromul de perfuzie arterială inversă și mai ales în cazul gemenilor conjuncţi. Imagistica prin rezonanţă magnetică fetală este o metodă imagistică complementară pentru evaluarea sarcinii, ecografia fiind modalitatea de screening pentru evaluarea anomaliilor fetale. Consilierea familială în timpul sarcinii multiple reprezintă a activitate complexă care trebuie desfăşurată în trei etape: antenatal, perinatal şi postnatal. Majoritatea familiilor nu sunt pregătite pentru venirea pe lumea a unui nou-născut. Vestea unei sarcini multiple poate să aibă un impact pozitiv sau negativ. Familiile cu sarcini multi-

Farmacie 2017-2018

ple trebuie să beneficieze de o consiliere adecvată pentru a putea face faţă cu succes unei asemenea provocări. În momentul în care naşterea înainte de termen este iminentă părinţii trebuie să fie consiliaţi. Medicul obstetrician şi medicul neonatolog trebuie să expună potenţialele riscuri şi impactul pe termen lung al feţilor născuţi prematur. După terminarea manevrelor de resuscitare şi stabilizarea nou-născuţilor medicul neonatolog trebuie să explice părinţilor prognosticul, tratamentul şi intervenţiile la care aceştia ar putea fi supuşi. Prognosticul neurologic pe termen lung al feţilor proveniţi din sarcini gemelare trebuie să ţină cont de mai mulţi factori. Complicaţiile asociate prematurităţii şi fenomenul de gemelaritate contribuie la prognosticul neurologic. Evaluarea prognosticului pe termen lung al feţilor prematuri proveniţi din sarcini multiple trebuie să ţină cont de zigozitate şi corionicitate. Gemenii proveniţi din sarcini monozigotice monocoriale sunt asociaţi cu o incidenţa crescută a mortalităţii şi morbidităţii din cauza anastomozelor vasculare. Gestația multifetală reprezintă prin ea însăși o condiție obstetricală și materno-fetală specială. Sarcina multiplă monocorionică crește semnificativ riscurile și rata complicațiilor. Corionicitatea reprezintă condiția esențială pentru prognosticul gestației multiple, fiind prioritară în acest context zigoticității. Managementul neonatal este de asemenea adaptat continuu acestor condiții specifice, mai ales prin prisma problematicii complexe a prematurității uneori extreme. Dezvoltarea permanentă a Medicinei Materno-Fetale sub toate aspectele ei (screening, diagnostic, management, terapii individualizate), a adus sarcinii multiple beneficii remarcabile. Managementul Neonatal și urmărirea pe termen mediu și lung a nou-născuților din sarcini multiple se bucură de asemenea de o evoluție importantă. Cu toate acestea, încă există așteptări din perspectiva terapiilor in utero, dar și certitudini, rezultate impresionante sau provocări permanente ale Obstetricii moderne având ca model integrat fătul pacient.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Osteoporoza şi vârsta a treia Osteoporoza este un fenomen legat intrinsec de vârsta a treia şi, odată cu îmbătrânirea populaţiei globului, devine unul din „giganţii” geriatriei, un adevărat sindrom geriatric. Osteoporoza senilă reprezintă îmbătrânirea osului prin înaintarea în vârstă „per se” şi, alături de sarcopenie şi malnutriţie, sunt elemente cheie ale fragilităţii fizice. Osteoporoza este un factor de prognostic negativ la pacientul vârstnic, atât prin ea însăşi cât şi, în asociere cu riscul mare de cădere al vârstnicilor, prin riscul apariţiei fracturilor de fragilitate, dificil de manageriat şi de recuperat. Prof.dr. Ioana Dana Alexa Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi

ierderea de masă osoasă la vârstnic este un fenomen continuu dar care se produce diferit în diferite oase şi variază de la un individ la altul. În principiu, densitatea minerală la vârstnic este rezultatul combinării a trei elemente: a. formarea osului în adolescenţa târzie, influenţată la rândul său de factori genetici, malnutriţie, existenţa afecţiunilor cronice şi a tratamentelor cu steroizi; b. menţinerii osului la adult, influenţată de funcţia endocrină normală (ovariană, testiculară, adrenală), aportul normal de calciu, exerciţiu fizic corespunzător, păstrarea unei greutăţi cât mai aproape de normal; c. pierderea osului în timp, dependentă de dereglările hormonale, malnutriţia protein-calorică, efortul fizic excesiv, bolile cronice, fumatul, consumul de alcool. Malnutriţia se regăseşte frecvent la persoana vârstnică datorită numeroşilor factori favorizanţi caracteristici acestei perioade din viaţă: pierderea şi alterarea gustului (fiziologică odată cu înaintarea în vârstă), igienă orală precară, boli concomitente ce alterează digestia şi calitatea vieţii în raport cu alimentaţia (reflux gastro-esofagian, gastrite, colopatii, constipaţie), polifarmacie (reţete laborioase ce conţin minim un medicament ce se asociază cu efecte secundare nedorite la nivelul aparatului digestiv – greţuri, vărsături, senzaţie de plenitudine gastrică), boli concomitente ce influenţează alimentaţia (depresie, demenţă), durerea cronică, spitalizările repetate. Din aceste motive vârstnicii sunt, în majoritatea cazurilor, malnutriţi sau la risc de malnutriţie. Depistarea şi corectarea malnutriţiei este unul din obiectivele principale ale echipei geriatrice deoarece este un factor de risc ne-

gativ pentru morbiditate şi mortalitate generale, pentru păstrarea abilităţilor funcţionale, capacităţilor fizice şi a gradului de independenţă, pentru dezvoltarea osteoporozei, sarcopeniei şi fragilităţii, cu accentuarea dizabilităţilor şi a evoluţiei bolilor concomitente. Efectele cele mai evidente se reflectă asupra integrităţii structurii osoase şi a păstrării masei musculare, ducând la scăderea vitezei de mers, a forței de prindere și a activității fizice, cu agravarea osteoporozei şi a sarcopeniei. Efortul fizic reprezintă un alt element esenţial în păstrarea integrităţii aparatului musculo-scheletal, prin prevenţia reducerii pierderii de masă osoasă şi musculară. Modul de practicare al efortului fizic reprezintă o alegere personală – efortul fizic, pentru a fi benefic, trebuie să facă plăcere. Aportul nutrițional combinat cu exercițiile fizice au un efect sinergic care ajută la combaterea malnutriției, osteopozei şi sarcopeniei și creșterea calității vieții. Trebuie însă recomandate activități fizice de diferite intensități și complexitate în funcție de vârstă și posibilitățile de deplasare, inclusiv mersul pe jos având beneficii nete. Pacienții trebuie evaluați de un fizioterapeut pentru a evalua gama de mișcare, forța și rezistența și pentru a determina necesitatea folosirii unor dispozitive de asistență, cum ar fi bastoane, bare de sprijin, scaune de duș. Osteoporoza vârstnicului evoluează în paralel cu sarcopenia, termen ce definește pierderea masei și a forței musculare ce apare odată cu înaintarea în vârstă. Se produce astfel o scădere progresivă a masei musculare de aproximativ 8% per deceniu între 40 și 70 de ani, dublîndu-se după vârsta de 80 de ani. Instalarea sarcopeniei determină scăderea forţei musculare, a puterii şi rezistenţei persoanei vârstnice la activităţile fizice cotidiene, ceea ce va duce la creşterea sedentarismului şi a gradului de dependenţă, ceea ce va agrava osteoporoza

Farmacie 2017-2018

şi sarcopenia şi va creşte semnificativ riscul de cădere şi apariţia fracturilor de fragilitate (cel mai des la nivelul coloanei şi şoldului). Fragilitatea osoasă şi “topirea” maselor musculare sunt principalii responsabili de gravitatea fracturilor şi de recuperarea dificilă post fractură caracteristice persoanelor vârstnice. În fiecare an, 30% dintre persoanele în vârstă suferă o cădere de la acelaşi nivel și dintre aceștia, mai mult de 50% cad de mai multe ori într-un an. Gravitatea leziunilor poate varia de la forme amenințătoare de viață (hemoragii subdurale, fracturi vertebrale), de gravitate medie (fractura de sold, fracturi ale membrelor) și ușoare (entorse, contuzii). Intensitatea traumatismelor şi mecanismele de producere a leziunilor vor depinde major de vârstă (cu cât vârsta este mai înaintată, cu atât intensitatea traumatismelor este mai mică, uneori trecerea de pe pat pe fotoliu putând produce o fractură de fragilitate, mai ales la nivelul bazinului) şi de gradul de osteoporoză şi sarcopenie al persoanei expune. Apariţia traumatismului, mai ales dacă se asociază şi cu fractură va determina o succesiune de evenimente (durere severă, imobilizare la pat cu dependenţă totală, spitalizare prelungită sau instituţionalizare) care vor favoriza progresia osteoporozei, malnutriţiei şi sarcopeniei şi vor agrava gradul de fragilitate.

Osteoporoza – sindrom geriatric Osteoporoza la persoana vârstnică este în strânsă asociere cu alterările importante induse de senescenţă asupra sistemului muscular şi a gradului de nutriţie. Împreună, aceste trei elemente se vor influenţa negativ, suferinţa unuia determinând suferinţa celorlalte, şi împreună determinând progresia fragilităţii. Osteoporoza, sarcopenia şi malnutriţia persoanei vârstnice au mecanisme de producere comune, se intercondiţionează negativ reciproc, au puncte terapeutice comune şi vor altera major calitatea vieţii vârstnicului. Depistarea activă, de rutină a osteoporozei alături de malnutriţie şi sarcopenie trebuie să intre ca element de bază al evaluării geriatrice datorită beneficiilor majore obţinute de prevenţia şi terapia promptă a acesteia.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Hipertensiunea renovasculară Hipertensiunea arterială renovasculară reflectă relaţia de cauzalitate dintre boala ocluzivă arterială renală şi tensiunea arterială crescută. Coexistenţa leziunilor arteriale renale şi hipertensiunea defineşte acest tip de hipertensiune secundară renovasculară. Diagnosticul mult mai specific este retrospectiv, atunci când hipertensiunea este îmbunătăţită după intervenţiile intravasculare. Hipertensiunea renovasculară este consecinţa clinică a activării sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA). Stenoza arterei renale creează ischemie, care declanşează eliberarea de renină şi secundar creşterea presiunii sanguine. Hiperrenine-mia promovează conversia angiotensinei I în angiotensina II, cauzând vasoconstricţie severă şi eliberarea de aldosteron.

ascada de evenimente variază în funcţie de prezenţa unei funcţionări bune a rinichiului contralateral. Activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron poate duce la compromiterea fluxului sanguin arterial la unul sau la ambii rinichi. În funcţie de gradul de afectare a rinichiului contralateral, stimulul ischemic poate determina creşterea de renină, favorizează retenţia de lichide, sau ambele. Pacienţii cu hipertensiune renovasculară sunt reprezentaţi de obicei de două subgrupuri clinice: cu displazie fibromusculară şi cu boală aterosclerotică. În timp ce 90% din leziunile arterelor renale sunt aterosclerotice, restul de 10% sunt de altă etiologie. Displazia fibromusculară este a doua cauză mai frecventă de stenoză a arterei renale şi determină îngroşarea fibroasă a straturilor din structura peretelui arterial. Displazia fibromusculară este mai frecventă în rândul femeilor cu vârste cuprinse între 15 şi 50 de ani. La fel ca ateroscleroza, boala poate apare la nivelul arterelor din întreg organismul. Leziunile sunt clasificate ca fiind la nivelul intimei, mediei sau adventiceal, marea majoritate a cazurilor fiind afectată media şi artera are o imagine caracteristică la angiografie, aspect de „mărgele”. Pacienţii cu displazie renală fibromusculară au de obicei o hipertensiune dependentă de renină, în timp ce pacienţii cu boală renală aterosclerotică, au hipertensiune care nu este dependentă de renină. Printre pacienţii cu displazie fibromusculară angioplastia percutanată este curativă până la 50% şi îmbunătăţeşte prognosticul la 42% dintre pacienţi.

Alte cauze mai puţin frecvente de afectare arterială renală includ traumatismele, disecţia, compresia externă a formaţiunilor tumorale, tromboemboli, anevrisme de arteră renală, neurofibromatoză, vasculită, fibroza retroperitoneală, şi stenoze induse de radiaţii. Stenoza aterosclerotică a arterei renale este cauza secundară cea mai frecventă de hipertensiune arterială. Lăsată netratată, aceasta poate progresa la insuficienţă renală. Prezenţa ei este raportată la 0,5%- 5% dintre toţi pacienţii hipertensivi şi la 45% dintre pacienţii cu hipertensiune severă sau malignă. Prevalenţa leziunilor aterosclerotice creşte odată cu vârsta, mai ales la pacienţii cu diabet zaharat, hipertensiune arterială, boli coronariene sau boală ocluzivă aorto-iliacă. Factorii de risc pentru dezvoltarea afectării renale aterosclerotice sunt similari cu cei ai bolii coronariene. Accidentul vascular cerebral şi boala arterială periferică sunt extrem de răspândite la pacienţii cu stadiul final al bolii renale trataţi prin hemodializă. Afectarea aterosclerotică a arterei renale este o boală progresivă, reprezentând aproximativ 90% din toată hipertensiunea renovasculară. Boala renală aterosclerotică evoluează în general în ani de zile fără a determina hipertensiune arterială sau creşterea creatininei serice. Alternativ, aceasta poate provoca hipertensiune progresivă cu edem pulmonar sau disfuncţie renală cronică până la nevoia de dializă. Indicii predictivi de stenoza semnificativă a arterei renale includ rezistenţa la medicamente antihipertensive, hipertensiunea cu debut brusc sau hipertensiunea accelerată, retenţia azotată inexplicabilă, azote-

Farmacie 2017-2018

mie indusă de inhibitori ai ECA sau blocanţi ai receptorilor de angiotensina II, atrofie renală unilaterală, şi insuficienţa cardiacă cu funcţie ventriculară normală. Afectarea parenchimatoasă renală joacă un rol important în prognostic: deşi anatomia arterelor renale nu se corelează cu funcţia renală de bază sau prognosticul funcţional, reducerea funcţiei renale şi proteinuria anticipează afectarea cardiovasculară şi insuficienţa renală. Nu există nici un test simplu şi de încredere pentru screening. Angiografia renala cu raze X rămâne investigaţia „gold standard“ pentru diagnosticarea leziunilor renale arteriale. Există şi teste mai puţin invazive ce includ ecografia Doppler color, angiografia prin tomografie computerizată, angiografia prin rezonanţă magnetică, scintigrafia renală cu captopril. Datorită costurilor reduse şi a disponibilităţii, ecografia este adesea prima modalitate de diag-nostic, cu sensibilitate de până la 95% şi o specificitate de 90% obţinută de operatorii cu experienţă mare. O investigare agresivă în căutarea stenozelor renale la pacienţii cu hipertensiune arterială rămâne un subiect de dezbatere, datorită faptului că un procent mic pot beneficia de intervenţiile de revascularizare. Testele care prezic care pacienţi vor răspunde la revascularizare nu sunt încă disponibile. Angiografia şi imagistica neinvazivă evaluează în prezent severitatea stenozei, dar nu semnificaţia funcţională sau presiunea diferenţială asociată produse de îngustarea arterei. Discuţiile continuă cu privire la posibilităţile de tratament prin intervenţie chirurgicală sau angioplastie şi stentare în leziunile aterosclerotice în scopul îmbunătăţirii controlului hipertensiunii,

www.revistamedicalmarket.ro

a păstra funcţia renală şi îmbunătăţirea morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare, comparativ cu tratamentul medical. Dintre pacienţii cu stenoză renală aterosclerotică, cei mai buni candidaţi pentru revascularizare sunt cei cu stenoze bilaterale, valoare iniţială a creatininemiei <2,0 mg/dl, indice de rezistenţă renală normal, fără proteinurie, şi cu semne de afectare a organelor ţintă, hipertensiune severă, refractară la tratamentul medicamentos, edem pulmonar recurent, agravarea insuficienţei renale. Angioplastia percutană cu stent „bare metal“ este tehnica de revascularizare preferată. Meta-analiza a trei studii randomizate au comparat terapia medicală cu angioplastia arătând că revascularizarea favorizează un control mai bun al tensiunii arteriale, dar nu favorizează conservarea funcţiei renale. Dintre pacienţii care au fost supuşi angioplastiei pentru hipertensiune renovasculară 81% au prezentat valori reduse ale tensiunii arteriale în primul an. Cu toate acestea, funcţia renală a fost stabilă sau mai depreciată, în aproximativ 75% dintre aceşti pacienţi. Managementul medical de stenoză renală aterosclerotică include inhibitor al ECA sau blocant al receptorilor de angiotensinei II (cu monitorizarea atentă a potasiului şi funcţiei renale), controlul

agresiv al tensiunii, scăderea colesterolului, şi evitarea medicamentelor nefrotoxice. Stenoza de arteră renală aterosclerotică, este asociată cu ischemie renală cronică precum şi creşterea morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare. Scopul principal al terapiilor de revascularizare renale este de a îmbunătăţi controlul tensiunii arteriale, salva funcţia renală, şi de a reduce riscul cardiovascular. Cu toate acestea, în timp ce progresele tehnice în tratamentul endovascular al stenozei renale s-au îmbunătăţit dramatic în ultimul deceniu, permiţând pacienţilor cu leziuni mai extinse să fie revascularizaţi, indicaţiile pentru tratarea acestor pacienţi rămân controversate şi scot în evidenţă divergenţele majore în practică, între medici în ceea ce priveşte tratamentul adecvat pentru pacienţii cu stenoză de arteră renală aterosclerotică. Studii clinice prospective randomizate, recente, nu au reuşit să demonstreze beneficiul clinic de revascularizare renală în reducerea evenimentelor cardio-vasculare şi/sau progresia bolii renale, comparativ cu tratamentul medical. Determinarea rolului esenţial al revascularizării renale şi selecţia adecvată a pacienţilor este acum subiectul în rândul medicilor, existând un consens în ceea ce priveşte aspec-

tele tehnice ale revascularizării renale prin stent, acceptat în rândul interventioniştilor. Apariţia recentă a procedurii percutanate de denervare simpatică renală ca o tehnologie sigură şi eficientă în tratamentul pacienţilor hipertensivi rezistenţi la medicamente a subliniat rolul important al sistemului nervos simpatic în hipertensiune. Studiile clinice mari aflate în curs de desfăşurare în tratamentul hipertensiunii şi insuficienţei renale la aceste grupe de pacienţi, cu şi fără stenoză arteră renală aterosclerotică, ne va asigura că tratamentul intervenţional renal pentru controlul hipertensiunii arteriale va rămâne un domeniu interesant de cercetare clinică. Dr. Costică Baba medic specialist cardiolog Bibliografie:

Braunwald E, et al: A Textbook of Cardiovascular Medicine. 2005; 37: 977-979. E. J. Topol, P. S. Teirstein. Textbook of Interventional Cardiology. 2012; 41: 538- 546. Rebeca J Schmidt. Renovascular Hypertension. Medscape; 2013 Textor SC, Lerman L. Renovascular hypertension and ischemic nephropathy. Am J Hypertens. Nov 2010;23(11):1159-69.

Farmacie 2017-2018

Articole de specialitate

Un nou orizont în abordarea patologiilor cardiovasculare şi neurologice AspiVita100 o formulă inovativă cu eliberare controlată conține Nattokinază, serin-proteaza care a revoluționat lumea medicală prin selectivitatea înaltă pentru acumulările proteice cu potențial patogenic și prin profilul de siguranță. AspiVita100 raspunde nevoilor profilactice și terapeutice din afecțiunile cronice vasculare cu potențial trombotic ridicat, în hipertensiunea arterială și în bolile neurodegenerative printr-un cumul deosebit de avantaje:

• Este singura enzimă fibrinolitică activă după administrare orală AspiVita100 conține nattokinază încapsulată într-o formă cu eliberare controlată, care asigură protecția sa împotriva degradării gastrice și eliberarea treptată la nivel intestinal, pentru un efect fibrinolitic prelungit.

• Mecanism fibrinolitic şi antiagregant plachetar cunoscut Nattokinaza are un mecanism fibrinolitic dual: atât direct (asupra fibrinei), cât și indirect (prin activarea plasminei).

• Siguranță la grupele de risc Studiile clinice au demonstrat siguranța administrarii, chiar și în doze de 6.000 UF, împreună cu: aspirină, clopidogrel, warfarină sau heparine injectabile la pacienții cu AVC1. De asemenea, administrarea este sigură la pacienții diabetici2 și dializați3

Motivele includerii cu succes a AspiVita100 în planul de prevenţie şi tratament al pacienţilor cu risc de tromboze şi accidente vasculare: • Eficacitate în dizolvarea trombilor: nivelul produşilor de degradare ai fibrinei (PDF) creşte treptat4 cu până la 21,2% după administrarea orală a 2000 UF (unităţi fibrinolitice) de nattokinază • Acţiune antihipertensivă demonstrată5 la pacienţii cu pre-HTA şi HTA stadiul 1 •P rotecţia sistemului nervos împotriva degradării funcţionale: poate dizolva componentele plăcii de amiloid, indicator precoce al bolii Alzheimer6 • Protecție împotriva aterosclerozei arterei carotide: reduce dimensiunile plăcii de aterom cu până la 36,6% la administrare timp de 6 luni7

Formula inovativă cu eliberare controlată AspiVita100 asigură: • Profil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică şi sinteza normală a fibrinei • Administrare uşoară şi efect prelungit: capsulele AspiVita100 cu eliberare controlată contribuie la menţinerea fluxului sanguin optim pe o perioadă de peste 12 ore Shah AB., An open clinical pilot study to evaluate the safety and efficacy of natto kinaseas as an add‐on; oral fibrinolytic agent to low molecular weight heparin & anti‐platelets in acute ischeamic stroke, 2004; 2Hitosugi M., Effects of bacillus natto products on blood pressure in patients with lifestyle diseases, 2014; 3Hsia CH., et al, Nattokinase decreases plasma levels of fibrinogen, factor VII and factor VII in human subjects, 2009; 4Kurosawa Y. et al., A single-dose of oral nattokinase potentiates thrombolysis and anticoagulation profiles, 20155Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 5Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 6Ruei-Lin Hsu et al., Amyloid-Degrading Ability of Nattokinase from Bacillus subtilis Natto, 2009; 7Ren NN. et al., A clinical study on the effect of nattokinase on carotid artery atherosclerosis and hyperlipidaemia, 2017

Farmacie 2017-2018

www.revistamedicalmarket.ro

SIGURANȚĂ ÎN PREVENȚIE

Peste 50 de studii ştiinţifice susţin eficacitatea şi siguranţa utilizării acesteia în menţinerea fluidităţii sângelui şi optimizarea circulaţiei. Nu produce sângerări și nu întârzie vindecarea rănilor. Acest material promoţional este destinat profesioniştilor din domeniul sănătăţii. Pentru informații suplimentare: www.aspivita.ro • info@sanience.ro

Articole de specialitate

Poate fi şi somnul un factor de risc? Rezultatele cercetărilor epidemiologice arată faptul că tulburările de respirație în timpul somnului (TRS) prezintă un grad înalt de prevalență, existând o asociere progresivă între severitatea tulburărilor de respirație în timpul somnului și afecțiunile cardiovasculare, metabolice și psihiatrice. Dr. Mihaela Oros Medic primar pediatrie, Doctor în medicină Clinica Băneasa Regina Maria, Bucureşti Prof. Dr. Florin Mihălțan Institutul de Pneumologie „Marius Nasta” Bucureşti

n timpul somnului tonusul căilor aeriene superioare poate fi scăzut, în special în stadiul de somn REM. Obstrucţia parţial sau totală a acestora va determina o microtrezire cu deschiderea consecutivă a căilor respiratorii. Astfel orice factor care determină îngustarea excesivă a faringelui sau crește complianța pereților acestuia poate predispune ulterior la apariția sindromului de apnee în timpul somnului de tip obstructiv (SASO).

Factorii care afectează dimensiunile faringelui La adulți, compromiterea căilor respiratorii pare să fie legată puternic de sexul masculin, instabilitatea ventilatorie și creşterea ponderală. S-a estimat că o modificare de 1% a indicelui de masă corporală (IMC) conduce la modificarea cu 3% a indicelui de apnee-hipopnee (AHI) iar o creștere de 10% a IMC determină o incidență a SASO de șase ori mai mare. Modificările ponderale par să influențeze mai puternic nivelul AHI la bărbați comparativ cu femeile, iar efectul de creștere a AHI în urma creșterii ponderale pare să fie mai puternic decât cel de scădere

a AHI ca urmare a scăderii ponderale. La copii dimensiunea anatomică a faringelui rezultă dintr-o combinație a structurii osoase și țesutului moale de la baza acestuia, incluzând amigdalele și vegetațiile adenoide. Poate fi de asemenea influențată de factori dinamici cum este obezitatea.

Structură osoasă Copiii care sforăie prezintă faringe mai îngust antero-posterior39. Volumul faringian redus este de obicei caracteristic tuturor membrilor familiei, astfel că factorii genetici, în special cei care controlează structura facială, pot determina apariția SASO chiar și la indivizi care nu prezintă alți factori de risc. Copiii cu anomalii craniofaciale pot prezenta în mod special risc de apariție a SASO. Micrognaţia este o marcă a sindromului Treacher Collins, iar secvența Robin și hipoplazia mediofacială apar la copiii cu sindrom Apert- Crouzon și acondroplazie. Țesutul moale poate de asemenea să determine îngustarea faringelui, în special în cazul hipertrofiei adenotonsilare. Dimensiunea tonsilară nu reprezintă un factor de risc independent pentru niciun prag al AHI utilizat în definirea TRS, ceea ce sugerează faptul că este posibil ca adenotonsilectomia să nu fie întotdeauna cel mai potrivit tratament de primă linie. Această concluzie nu presupune însă faptul că amigdalele sau vegetațiile adenoide nu reprezintă uneori mecanismul primar de apariție a TRS la copii. Ea trebuie privită ca un element important pentru luarea în considerare a terapiilor alternative. Pe de altă parte, anomaliile de la nivelul cavității nazale (ex., sinuzita/rinita cronică) reprezintă factori semnificativi de risc la copiii cu TRS ușor, ceea ce sugerează că evaluarea și tratamentul acestor anomalii se pot dovedi benefice pentru această categorie de pacienți.

Farmacie 2017-2018

Guilleminault și colab. au descris un grup de copii la care SASO a fost vindecat prin adenotonsilectomie, dar care au prezentat recurența afecțiunii în timpul adolescenței. Astfel, se pare că SASO manifestat în timpul copilăriei este un proces dinamic care rezultă nu doar din prezența unor anomalii structurale, ci din combinația anomaliilor structurale cu cele neuromotorii. Obezitatea la copii ca și în cazul adulților poate determina îngustarea faringelui, fiind asociată cu un risc crescut de apariție a TRS. Au fost raportate niveluri crescute ale țesutului adipos atât la nivelul uvulei cât și al vălului palatin. La copii circumferința taliei (nu și a gâtului) și IMC sunt factori de risc independenți constanți pentru toate pragurile de severitate a TRS . Aceasta presupune că la copii, ca și la adulți, factorii metabolici și cei inflamatori reprezintă un mecanism important în dezvoltarea TRS. La adulți, s-a demonstrat că factorii metabolici sunt asociați cu TRS, ceea ce poate constitui mecanismul pentru apariția riscului cardiovascular observat la acest tip de pacienți. Într-o manieră similară, la copiii cu TRS a fost raportat faptul că nivelul crescut al glicemiei à jeun independent de IMC este asociat cu gradul de severitate a TRS. Un argument suplimentar pentru mecanismul inflamator sistemic asociat cu TRS la copii provine din raportările cu privire la nivelurile ridicare ale proteinei C reactive și a moleculelor de adeziune plasmatică la acești pacienți.

Factorii care afectează complianța faringiană Femeile și copiii prezintă faringe de dimensiuni mai reduse decât bărbații, însă cu toate acestea, statistic, sunt la risc mai scăzut de apariție a SASO. Studiile acustice asupra căilor respiratorii superioare

www.revistamedicalmarket.ro

Formula cu o experienţă clinică de 25 de ani în Italia

Antitromboticul preferat pentru tratamentul de lungă durată al afecţiunilor cronice* vasculare. Profil farmacologic deosebit pentru prevenţia complicaţiilor diabetului* (angiopatii). COREFLUX - Formula bazată inclusiv pe studii clinice proprii: • Studii clinice proprii de bioechivalenţă • Studii de eficacitate pe grupe de pacienţi cu risc vascular • Documentaţie non-clinică completă cu peste 20 de studii proprii Coreflux 250 ULS capsule moi şi Coreflux 600 ULS / 2 ml soluţie inj. (i.v. / i.m.) sunt medicamente biologice pe bază de sulodexide pentru tratamentul afecţiunilor cu risc de tromboză. Preţ de referinţă pentru DCI Sulodexide pe lista B Criteriile* de includere în tratamentul specific cu Sulodexide sunt: • prevenţia şi stoparea complicaţiilor diabetului • tromboza venoasă profundă (TVP) • tratamentul insuficienţei cronice venoase (IVC) şi ulcerelor ale picioarelor

• afecţiunile vasculare asociate unui proces aterosclerotic • boala ocluzivă arterială periferică (BOAP) • tratamentul simptomatic al claudicaţiei intermitente

Articole de specialitate demonstrează că femeile au faringe relativ rigid în comparație cu bărbații. Copiii prezintă de asemenea caracteristici faringiene diferite în ceea ce privește presiunea și fluxul, fapt care sugerează prezența unor căi respiratorii mai rigide decât la adulți. Aceste date arată că factorii genetici și hormonali afectează în egală măsură complianța faringiană și, ca urmare, riscul de apariție a SASO. Studiile efectuate pe subiecți provenind din aceeași familie au arătat că SASO reprezintă o caracteristică comună la nivel familial iar dovezile cu privire la transmiterea de la o generație la alta sugerează că factorii genetici de risc se manifestă atât la indivizii tineri cât și la cei vârstnici. Cu toate acestea, există diferențe semnificative între adulți și copii în ceea ce privește apariția SASO și factorii de risc asociați. Spre deosebire de adulți la care SASO predomină în cazul bărbaților, la copiii aflați la prepubertate se estimează că SASO apare în proporție egală la băieți și fete. Copiii cu SASO au de obicei o predispoziție anatomică spre colapsul căilor respiratorii; îngustarea maximă a căilor respiratorii corespunde zonelor de suprapunere a amigdalelor, vegetațiilor adenoide și vălului palatin. SASO pediatric, poate chiar mai mult decât SASO manifestat la vârsta adultă, este asociat de asemenea cu alergiile respiratorii și cu astmul său simptomele astmului. Bazele acestor asocieri pot include următoarele: afecțiuni asociate la nivelul cavității nazale și rezistență nazală crescută care determină variații crescute de presiune negativă cauzând colapsul faringian; inflamația și îngustarea generalizată a căilor respiratorii (atât superioare cât și inferioare) și mecanisme genetice frecvent întâlnite. Alergiile alimentare se pot de asemenea manifesta prin apariția unei game variate de simptome la nivelul tractului respirator. Complianța faringiană poate fi modificată de multe stări patologice, în special cele care afectează tonusul neuromuscular. Copiii cu paralizie cerebrală sau alte afecțiuni neurologice prezintă risc ridicat pentru SASO. Copiii cu sindrom Down și sindrom Prader-Willi prezintă de asemenea risc crescut pentru apariția SASO atât din cauza tonusului neuromuscular scăzut cât și a prezenței factorilor anatomici. Diferite studii au evaluat de-a lungul anilor rolul minorităților, în special al celor afro-americane, care au fost aso-

ciate cu TRS atât la adulți cât și la copii. Statutul de minoritate a fost un factor de risc independent pentru sforăitul primar și TRS ușor. Nu este clar dacă acest risc suplimentar este determinat de o anumită caracteristică fiziologică sau de diferențele socio-culturale.

Există astfel un interes în continuă creștere în ceea ce privește impactul somnului și al tulburărilor asociate asupra reglării proceselor inflamatorii și a morbidităților legate de organele țintă, mai ales în contextul afecțiunilor neurocognitive, metabolice, cardiovasculare și al complicațiilor asociate.

Hipoxia şi Hipercapnia

BIBLIOGRAFIE

Pe lângă hipoxia intermitentă şi fragmentarea somnului, copiii care sforăie și prezintă sau nu SASO sunt un exemplu clasic de hipoventilație alveolară intermitentă determinată de rezistența crescută a căilor respiratorii superioare asociată cu mecanisme insuficiente compensatorii ale impulsului respirator în timpul somnului. Întrucât tendința de colapsibilitate a căilor respiratorii superioare în timpul somnului este mai mică la copii, în timpul nopții pot apărea mai mult perioade lungi de rezistență crescută a căilor respiratorii superioare și hipercapnie cu sau fără hipoxemie decât evenimente apneice obstructive frecvente și discrete, determinând apariția a ceea ce este cunoscut sub denumirea de “hipoventilație obstructivă”. Această trăsătură a SASO la copii a dus la apariția recomandării de monitorizare a nivelului de dioxid de carbon prin utilizarea, dacă este posibil, atât prin determinarea CO2 la sfârșitul expirului (end-tidal CO2) cât și CO2 transcutanat.

Inflamația în SASO Deși mecanismele care stau la baza apariției morbidităților determinate de SASO sunt probabil multifactoriale și încă neelucidate complet, activarea căilor inflamatorii de către SASO s-a dovedit a fi o componentă fiziopatologică importantă în lezarea organelor țintă asociată cu această afecțiune. Somnul este un factor homeostatic regulator al căilor inflamatorii, iar perturbările somnului sau ale inflamației sunt afectate unele de celelalte. Hipoxia intermitentă recrutează mecanismele TLR4 care propagă procesele inflamatorii atât la nivelul țesutului adipos visceral cât și al vaselor sanguine mari, determinând în final apariția rezistenței la insulină. Copiii cu obezitate asociată cu SASO prezintă un nivel ridicat în circulație al unei game selectate de biomarkeri inflamatori.

Farmacie 2017-2018

Mihaela Oros, Florin Mihălțan. Determinarea prevalenței tulburărilor respiratorii în somn la copiii din România, PhD research, 2015. Julie C. Lumeng, Ronald D. Chervin. Epidemiology of Pediatric Obstructive. Sleep Apnea Proc Am Thorac Şoc Vol 5. pp 242–252, 2008 Strohl KP, Cherniack NS, Gothe B. Physiologic basis of therapy for sleep apnea.Am Rev Respir Dis 1986;134:791–802 Carolyn E. Ievers-Landis, Susan Redline. Pediatric Sleep Apnea Implications of the Epidemic of Childhood Overweight Am J Respir Crit Care Med Vol 175. Pp 436–441, 2007 Tishler PV, Larkin EK, Schluchter MD, Redline S. Incidence of sleepdisordered breathing în an urban adult population: the relative importance of risk factors în the development of sleep-disordered breathing. JAMA 2003;289:2230–2237.103 Redline S, Schluchter MD, Larkin EK, Tishler PV. Predictors of longitudinal change în sleep-disordered breathing în a nonclinic population. Sleep 2003;26:703–709. Peppard PE, Young T, Palta M, Dempsey J, Skatrud J. Longitudinal study of moderate weight change and sleep-disordered breathing. JAMA 2000;284:3015–3021. Newman AB, Foster G, Givelber R, Nieto FJ, Redline S, Young T. Progression and regression of sleep-disordered breathing with changes în weight: the Sleep Heart Health Study. Arch Intern Med 2005;165: 2408–2413. Guilleminault C, Partinen M, Hollman K, et al. Families aggregates în obstructive sleep apnea syndrome. Chest 1995; 107:1545 – 1551 Brooks LJ. Genetic syndromes affecting breathing during sleep în children. În Lee-Chiong TL, Sateia MJ, Carskadon MĂ (eds): Sleep Medicine. Philadelphia, Hanley&Belfus, 2002, pp 305-314 Guilleminault C, Partinen M, Praud JP, et al. Morphometric facial changes and obstructive sleep apnea în adolescence. J Pediatr 1989; 114: 997-999 Stauffer JL, Buick MK, Bixler EO, et al. Morphology of the uvula în obstructive sleep apnea. Am Rev Respir Dis 1989;107:724-8 de la Eva RC, Baur LA, Donaghue KC, Waters KA. Metabolic correlates with obstructive sleep apnea în obese subjects. J Pediatr 2002;140:654-9. Li AM, Chan MHM, Chan DFY, et al. Insulin and obstructive sleep apnea în obese children. Pediatr Pulmonol 2006;41:1175- 81 Larkin EK, Rosen CL, Kirchner L, et al. Variation of c-reactive protein levels în adolescents association with sleep-disordered breathing and sleep duration. Circulation 2005;111:1978-84. 104 Taumen R, Ivanenko A, O’Brien LM, Gozal D. Plasma C-reactive protein levels among children with sleep-disordered breathing. Pediatrics 2004;113:e564-e569 John M. James. Respiratory manifestation of food allergy. Pediatrics 203;111;1625 Rosen CL, Larkin EK, Kirchner L, et al. Prevalence and risk factorsfor sleep disordered breathing în 8-11-year-old children: Association with race and prematurity. J Pediatr 2003;142:383-389 Serebrovskaya TV and Xi L. Intermittent hypoxia în childhood: the harmful consequences versus potenţial benefits of therapeutic uses. Front. Pediatr 2015. 3:44. doi: 10.3389/fped.2015.00044 Gozal D, Hakim F, Kheirandish-Gozal L. Chemoreceptors, baroreceptors, and autonomic deregulation în children with obstructive sleep apnea. Respir Physiol Neurobiol 2013. 185:177–85. doi:10.1016/j.resp.2012.08.019 Gozal D. CrossTalk proposal: the intermittent hypoxia attending severe obstructive sleep apnoea does lead to alterations în brain structurea nd function. J Physiol 2013. 591:379–81. doi:10.1113/jphysiol.2012.241216 Kim J, Bhattacharjee R, Kheirandish-Gozal L, Spruyt K,Gozal D. Circulating microparticles în children with sleep disordered breathing. Chest 2011. 140:408–17. doi:10.1378/chest.10-2161 Muzumdar H, Arens R. Physiological effects of obstructive sleep apnea syndrome în childhood. Respir Physiol Neurobiol 2013. 188:370–82. doi:10.1016/ j.resp.2013.05.006 Louis M, Punjabi NM. Effects of acute intermittent hypoxia on glucose metabolism în awake healthy volunteers. J ApplPhysiol 2009. 106:1538– 44. doi:10.1152/japplphysiol.91523.2008 Leila Kheirandish-Gozal, David Gozal, Jean-Louis Pépin. Editorial. Inflammation în Sleep Debt and Sleep Disorders. Mediators of Inflammation. Hindawi Publishing Corporation.Volume 2015, Article ID 343265, 2 pages, http://dx.doi. org/10.1155/2015/343265

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Senescenţa afectivităţii şi personalităţii

Senescenţa sau îmbătrânirea este un proces biologic general care se manifestă la toate nivelurile de integrare a organismului, constituind o parte normală a dezvoltării care se desfăşoară gradual. Îmbătrânirea reprezintă un proces evolutiv inevitabil, în funcţie de timpul cronologic. Rezultatul este o pierdere progresivă a capacităţilor de adaptare a organismului la fluctuaţiile şi agresiunile mediului înconjurător. Rozeta Drăghici Cercetător Științific II, Doctor în Psihologie, Psiholog principal Psihologie clinică, Consiliere psihologică, Psihoterapie, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie„Ana Aslan” București, Președinte Asociația Română de Psihologie Clinică

ntregul tablou al activităţii psihice poartă amprenta proceselor complexe de reechilibrare ce antrenează forţele compensatorii ale experienţei de viaţă parcurse şi cele funcţionale ale organismului. Procesul degradării funcţionalităţii creierului determină o scădere lentă

a capacităţii de adaptare a organismului, cât şi a funcţiilor de reglare. Referitor la aspectele psihologice normale ale îmbătrânirii pot fi surprinse: •• modificări ale funcţiilor senzoriale-perceptive (senescenţa percepţiei vizuale, auditive şi a celorlalte organe de simţ); •• modificări ale funcţiilor cognitive sau intelectuale (senescenţa memoriei, atenţiei, gândirii şi a inteligenţei); •• modificări ale funcţiilor conative, adică a afectivităţii şi a voinţei (senescenţa afectivităţii, senescenţa

Farmacie 2017-2018

comportamentelor instinctive, senescenţa activităţii şi a proceselor voliţionale); •• modificări ale conştiinţei şi personalităţii (senescenţa conştiinţei, senescenţa personalităţii). Ca şi în cazul altor procese psihice, senescenţa (îmbătrânirea normală) afectivităţii este diferită de la o persoană la alta. Tulburările afectivităţii determinate de involuţia fiziologică sau de „scleroza vasculară cerebrală” sunt frecvente la vârsta înaintată. Au fost descrise ca tipuri de modificări: •• depresia psihică şi apatia determinată de o scădere a capacităţii persoanelor vârstnice de a reacţiona la excitanţi afectivi slabi, fiind vorba uneori numai de o „aparentă blazare”; •• hiperemotivitatea şi impresionabilitatea vârstnicilor (explicată prin slăbirea controlului cortical); •• labilitatea emoţională, facilitatea cu care reacţiile negative afective apar la cel mai mic motiv ajungând în unele cazuri până la „incontinenţa emoţională” sau „afectivă”; •• inerţia afectivă (inerţia emoţiilor se asociază cu labilitatea afectivă), scăderea posibilităţilor de adaptare afectivă, pierderea nuanţării emoţionale; •• tulburarea echilibrului dintre excitaţie şi reacţie (nervozitate exagerată, iritabilitate crescută, irascibilitate, reacţii explozive frecvente survenind cu uşurinţă la incitaţii insignifiante); •• predominanţa emoţiilor negative asupra celor pozitive (mai multă lipsă de plăcere decât plăcere, mai multă tristeţe decât optimism, mai multă încordare decât relaxare, mai multă irascibilitate decât calm); •• modificarea sentimentelor pozitive (spre exemplu, „tocirea” sentimen-

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate telor familiale cu creşterea egocentrismului, persoana vârstnică evitând uneori orice emoţie). În sfera afectivităţii se observă, ca şi în aceea a motivaţiilor, modificări ce apar mai frecvent din decada a şaptea de viață. Aceste modificări constituie nucleul transformărilor suferite odată cu vârsta la nivelul personalităţii. În general trăsăturile de bază ale personalităţii din perioada adultă se păstrează, dar se amplifică uneori până la o caricaturizare a lor. Dacă această „reaşezare” a personalităţii este regula generală, dar nu totdeauna, peste ea se pot suprapune şi dimensiuni noi: •• tendinţa la egocentrism care domină din ce în ce mai mult comportamentul, •• tendinţele conservatoare care îi fac să accepte mai greu şi chiar să respingă noul, •• tendinţele interpretative care creează un clivaj din ce în ce mai pronunţat între persoana vârstnică şi anturajul său, pe care-l priveşte ca fiind animat de intenţii ostile. Toate acestea antrenează o izolare psihologică a persoanei vârstnice, o repliere a lui pe el însăşi şi o atitudine mai distantă, chiar agresivă uneori faţă de anturaj. Are loc o exacerbare a emoţionalităţii, a nervozităţii, a stărilor de irascibilitate, a fenomenelor de dominare şi refulare. Pe acest plan îmbătrânirea aduce după sine diminuarea mobilităţii, reactivităţii şi impresionabilităţii, conturând un temperament cu note mai colorat flegmatice. În general, emoţiile ajung la forme mai primitive, apărând şi tulburări ale unor funcţii psihice: slabă cooperare, anxietate, capricii, dependenţe de moment. Vârstnicul evită cheltuielile de energie, risipirile de afectivitate, riscurile de orice fel, chiar şi eforturile intelectuale şi fizice. El caută să beneficieze cât mai mult de perioada pe care o mai are de trăit fiind într-o criză de timp conştientizată. Modalităţile de trăire a timpului la vârsta înaintată, variază în funcţie de starea timică şi de trăsăturile personalităţii. Timpul apare ca cel mai deosebit duşman al omului vârstnic. Persoanele vârstnice active, trăind cu teama de a nu-şi termina proiectele, au impresia accelerării timpului. Per-

soanele cu tendințe depresive, izolate, cu activități reduse trăiesc, dimpotrivă, un sentiment de încetinire a timpului. Lupta contra scurgerii inutile a timpului rămâne cel mai eficace mod de combatere a anxietăţii existenţiale. Aspectul particular psihotraumatizant al statutului de vârstnic, este legat de faptul că în această perioadă a vieţii, fiecare eşec apare ca definitiv, fiecare renunţare ca irevocabilă, iar diminuarea sau încetarea unei funcţii (funcţia sexuală, de exemplu) duce cu gândul la oprirea tuturor funcţiilor, adică la sfârşitul destinului individual. Biologia morţii este strâns legată de biologia senescenţei, senescenţa şi moartea sunt fenomene ineluctabile. Sentimentul de teamă în faţa morţii este iminent naturii umane, însă acesta poate îmbrăca diferite aspecte, în funcţie de puterea şi maturitatea personalităţii şi de o serie de aspecte socio-culturale. Ca mijloc de apărare împotriva anxietăţii generate de teama de moarte vârstnicii sănătoşi folosesc intelectualizarea, iar cei care dezvoltă un model de îmbătrânire cu risc patogen crescut utilizează negarea. La o amplitudine redusă, teama de moarte se exprimă printr-o anxietate „aproape normală”. Anxietatea devine patologică când este „inadecvată” ducând la scăderea capacităţii de adaptare şi/ sau la dezorganizarea comportamentului. Înaintarea în vârstă reduce contactele sociale extrafamiliale (profesionale şi culturale) şi, prin urmare, relaţiile familiale ajung să ocupe locul cel mai însemnat. Relaţiile interpersonale din familie sunt deosebit de importante pentru echilibrul psihic al persoanelor vârstnice, chiar simpla apartenenţă la un mediu familial constituie un factor pozitiv în menţinerea sănătăţii mentale. Cercetările gerontologice au demonstrat influenţa favorabilă asupra îmbătrânirii, asupra prelungirii vieţii active, a diferitelor forme de activitate socială. Menirea pregătirii unei senescenţe active şi demne este una din direcțiile gerontopsihologice. Psihodiagnoza şi psihoterapia vizează în egală măsură particularităţile involuţiei psihice, printr-o atitudine relaţională de încredere în posibilităţile reale şi în eventualele capacităţi restante,

Farmacie 2017-2018

de încredere în ameliorarea suferinţelor clinice, în eficienţa tratamentului şi de reabilitare prin utilizarea mişcării fizice şi a unei vieţi sociale active. Involuţia psihologică trebuie înţeleasă ca un proces de scădere a energiei, intensităţii, eficienţei, complexităţii, flexibilităţii şi adaptabilităţii proceselor psihice. Acest proces de involuţie psihologică este inevitabil, debutând insidios de la o vârstă cronologică destul de timpurie. Involuţia psihologică nu este generată numai de involuţia organo-fiziologică cerebrală. În determinismul ei intervin o serie de factori psihologici şi sociali, care au acţionat asupra personalităţii de-a lungul existenţei individului, pentru că „fiecare îmbătrâneşte aşa cum a trăit” („On vieillit comme on a veçu” - Ajuriaguera). Menţinerea respectului de sine este o necesitate majoră a cestei vârste, putând fi promovată prin: •• securitate economică, ceea ce permite persoanei respective asigurarea necesităţilor bazale ale vieţii; •• persoanele de suport, care-l protejează împotriva izolării şi-i asigură acele necesităţi vitale; •• sănătatea psihologică, care permite adaptarea matură şi funcţionarea mecanismelor de apărare; •• sănătatea fizică ce-i permite continuarea activităţii productive sau distractive. Desigur, există destule persoane în vârstă care reuşesc să-şi conserve luciditatea şi echilibrul psihic general şi rămân active, cooperante, deschise la nou, se păstrează pe un palier de bună adaptare vreme îndelungată. Nu există oameni cu o absenţă a îmbătrânirii psihologice, se întâlnesc însă persoane care chiar la vârstele cele mai avansate păstrează o bună adaptabilitate a funcţiilor psihice. Îmbătrânirea nu se rezumă ca un proces de deteriorare. Politica de neputinţă „Ce vreţi, asta este vârsta...” nu poate fi decât nefastă. Îmbătrânirea înseamnă de asemenea înţelepciune, experienţă, în loc de randament şi „întotdeauna maximum”. Să îți accepți îmbătrânirea şi să o pozitivezi permite să reuşeşti mai bine şi este și de datoria persoanelor în vârstă de a schimba imaginea negativă pe care societatea o poate avea despre ele!

www.revistamedicalmarket.ro

www.biomaxima.ro • office@biomaxima.ro

Medii de cultură Medii în tuburi

Discuri antibiogramă

Medii în plăci

Plăci de contact BioCorp Medii de cultură preparate

Suplimente

Medii de cultură deshidratate

MYCO

Medii de cultură în sticlă

ORION

Sisteme pentru testul de identificare prezumtiv și testul de susceptibilitate: - antifungică a drojdiilor și agenților patogeni ai infecțiilor respiratorii acute - antimicrobiană a micoplasmelor urogenitale, a infecțiilor tractului genital, microorganisme în sepsisul neonatal, microorganisme patogene în tractul intestinal, agenți patogeni în meningoencefalitele bacteriene (incluzând drojdiile) precum și enterobacteriilor gram-negative, oxidase negative - antifungică a drojdiilor și agenților patogeni ai infecțiilor respiratorii acute.

Sânge defibrinat berbec sau cal Valabilitate: 50 zile

Teste rapide : latex, stripuri și casete

Sediul central: Str Constantin Nottara, Nr. 44D, Cluj-Napoca, Cluj, 400503, România, Tel +40.37.11.87.339 / Fax +40.37.28.71.792 Punct de lucru / service: Str Mohorului, Nr. 6, Bl. 17, Sc. 6, Et. 2, Ap. 88, Sector 6, 062154, România, Tel / Fax +40.21.43.42.042

Articole de specialitate

GAMA „POLYGEMMA RESPIRATOR” - complexe gemoterapice și fito-gemoterapice cu acțiune la nivel respirator și pentru creşterea rezistenţei organismului În anotimpul rece virozele respiratorii sunt frecvente, deseori complicate, apar noi epidemii, convalescențele sunt lungi. De multe ori rămân simptome restante (cum ar fi tusea), sau persoana rămâne după o boală, relativ ușoară, cu o oboseală cronică. Importanța prevenției, în aceste condiții, este foarte mare, fiind de datoria medicului și a farmacistului să o promoveze, dar și a pacientului să se informeze și să abordeze un stil de viață sănătos. Dr. Monica Spînu Medic specialist medicină de familie – Cluj-Napoca www.gemoterapie.ro

Din gama „Polygemma” vă prezint câteva produse naturale – gama „Polygemma respirator” - la care puteți apela pentru întărire imunitară, precum și pentru a interveni la primele semne de dezechilibre apărute la nivel respirator. POLYGEMMA 17 - IMUNITATE este o combinaţie de extracte gemoterapice de Cătină, Porumbar, Măceş şi suc de Echinacea purpurea are un efect deosebit de creştere a puterii de apărare a organismului, produsul fiind recomandat înainte şi în timpul perioadelor cu risc crescut de îmbolnăvire. Ajută și la ameliorarea simptomelor din răceli și stări gripale, la reducerea recidivelor și de asemenea susţine refacerea organismului în convalescenţă. Astfel, extractul din mlădiţe de Măceş din compoziția produsului are efect antiinflamator, antialergic şi vitaminizant, ajută la scăderea incidenţei și la ameliorarea simptomelor din infecţiile căilor respiratorii. Extractul din muguri de Cătină albă, prin aportul de vitamine şi minerale, creşte rezistenţa organismului, tonifică sistemul nervos. Porumbarul este tonic, stimulent în condiții de debilitate, scurtând perioada de convalescență, iar sucul de Echinacea purpurea este cunoscut pentru efectul imunostimulator, antibacterian, antiviral. De reținut faptul că dintre speciile de Echinacea, doar Echinacea purpurea conţine 4 clase de substanţe active cu acţiune imunosti-

mulatoare, iar metoda de fabricaţie care asigură extragerea celor 4 clase de compuşi activi este prelucrarea plantei proaspete ca suc obținut prin presare la rece. POLYGEMMA 5 - CAVITATE BUCALĂ, GÂT susţine sănătatea cavităţii bucale şi a gâtului prin stimularea apărării organismului, fiind o formulă fito-gemoterapică din extracte gemoterapice de Viţă de vie, Măceş, Afin și suc de Echinacea purpurea. „Roșu în gât” este unul dintre cele mai frecvente diagnostice din sezonul rece. Polygemma 5 realizează un triplu efect: antiinflamator, dezinfectant și antibiotic, eficient în majoritatea cazurilor de infecții la nivelul cavității bucale-gât (bacterii, inclusiv temutul Streptococ, viruși). La acestea se adaugă efectul vitaminizant și antioxidant realizând concomitent o creștere generală a capacității de apărare a organismului. Formula gemoterpică este completată cu sucul de Echinacea purpurea. POLYGEMMA 4 – SINUSURI combină efectele extractelor gemoterapice din Coacăz negru, Carpen, Arin negru şi Mesteacăn pufos, ce și-au dovedit eficiența asupra simptomelor neplăcute din răcelile care afectează sinusurile. Acțiunea produsului este multiplă: efect antiinflamator și cicatrizant la nivelul mucoasei nazale și sinusale; intervine atât asupra germenilor de la nivelul mucoaselor cât și asupra colecțiilor adunate în cavitatea sinusală, zonă unde antibioticele penetrează mai greu (e nevoie de antibiotice cu spectru larg, în doze mari); concomitent oferă acțiunea de drenaj ajutând organismul să se debaraseze de toxinele acumulate în timpul infecției și a tratamentului antibiotic; de asemenea are efect antialergic și de creştere a puterii de apărare a organismului.

Farmacie 2017-2018

Toate aceste calități recomandă produsul Polygemma 4 în majoritatea infecțiilor de căi respiratorii ca tratament de debut; dacă infecția este gravă și este într-adevăr nevoie de tratament antibiotic, asociați Polygemma 4 pentru completarea acțiunii antibioticului și combaterea efectelor adverse generate de acesta. POLYGEMMA 3 - TUSE este o combinație de extracte gemoterapice din Carpen, Călin și Caprifoi negru, ce ajută la ameliorarea tusei (seacă sau productivă). Produsul gemoterapic este eficient pe mai multe ”mecanisme” tusigene: scade inflamația la nivelul mucoaselor respiratorii (antiinflamator); repară zonele lezate de germeni (cicatrizant); reglează tonusul bronșic (efect bronhospastic); efect antialergic la nivelul căilor respiratorii; efect drenor favorizând eliminarea mucusului (expectorant, decongestionant bronșic, mucolitic); stimulează organismul pentru eliminarea toxinelor de la nivelul căilor respiratorii. Poate fi utilizat în toate afecțiunile respiratorii însoțite de tuse, sau când, după o infecție respiratorie, rămâne o tuse restantă, rebelă la alte tratamente. POLYGEMMA 16 – PLĂMÂNI este o formulă gemoterapică care susţine activitatea pulmonară, putând însoți tratamentul medicamentos în afecțiuni pulmonare. Combină extracte gemoterapice din Alun, Castan comestibil şi Mur, ajutând la refacerea elasticităţii ţesutului pulmonar, creşte capacitatea respiratorie, are efect antispastic, antiinflamator şi cicatrizant la nivel pulmonar și stimulează producerea de globule roșii. Produsul poate fi recomandat și pentru acţiunea de eliminare a cataboliţilor toxici la nivel respirator, pentru susţinerea pulmonară la fumători şi persoane expuse la noxe respiratorii profesionale. Sănătatea este o stare de echilibru care poate fi tulburată atât din exterior (condiții climatice, organisme patogene, stil de viață) cât și din interior (starea interioară, agitația, descurajarea etc...). De aceea este de dorit să sfătuim pacienții să își cunoască organismul, să îl fortifice când este nevoie, să îi cunoască limitele și să îl protejeze.

www.revistamedicalmarket.ro

InoCell™ - Pentru protecţia ficatului şi sănătatea celulelor! INOCELL™ este rezultatul unor cercetări științifice și studii clinice realizate pe parcursul a peste 20 de ani de către echipa de medici condusă de A.K. Shamsuddin (foto), doctor în medicină, profesor de patologie din cadrul University of Maryland School of Medicine, Baltimore, SUA. Preparatul natural INOCELL™ a atras atenția lumii medicale la cea de a 7-a Conferință Internațională pentru Lupta Împotriva Cancerului (Corfu, Grecia, 24-30 iunie 2004, peste 3.000 de medici oncologi participanți din întreaga lume). INOCELL™ e benefic pentru: • protecția și regenerarea ficatului; • normalizarea creșterii și diviziunii celulare; • activarea celulelor NK (natural killer) și creșterea mecanismelor de apărare ale organismului; • neutralizarea radicalilor liberi; • detoxiferea și eliminarea

• Conține InoCell™ - substanță activă unică, protejată de brevet • Extras din sursă naturală: tărâțe de orez • Poate acționa în 3 direcții principale: 1. Antioxidant și imunomodulator, acțiune antitumorală; 2. Protector și regenerator hepatic, reduce efectele toxice ale tratamen-

A.K. Shamsuddin

telor medicamentoase solicitante, care afectează ficatul; 3. Detoxifiant sangvin (curăță depunerile de pe vasele de sânge, reglează nivelul de colesterol, glicemie și trigliceride)

metalelor grele din organism (prin chelatare): plumb, fier, mercur, cadmiu, uraniu; • curățarea depunerilor de pe vasele sangvine;

• normalizarea presiunii sangvine; • normalizarea nivelurilor de colesterol, glicemiei și trigliceridelor din sânge; • în cazul persoanelor slăbite din cauza unor situații frecvente de stres, după o boală de lungă durată și după intervenții chirurgicale; • în cazul persoanelor cu disfuncții la nivelul sistemului nervos

central, manifestate prin iritabilitate, anxietate, depresie; • în cazul grupurilor de risc (fumători, persoanelor expuse substanțelor chimice, smogului, radiațiilor electromagnetice sau UV intense); • în cazul persoanelor cu tract digestiv iritabil și cu alergie la gluten. Pentru detalii și comenzi, sunați la numărul de telefon 0724.582.769 sau accesați www.good-days.ro.

Coenzima Q10 Dual - Aliatul dumneavoastră pentru o inimă puternică şi sănătoasă! • Simțiți dereglări ale bătăilor inimii și senzație de respirație grea la efort? • Suferiți cu inima și vreți să vă completați tratamentul medicamentos cu o soluție

naturală? Încercați Coenzima Q10 Dual - Aliatul dumneavoastră pentru o inimă puternică și sănătoasă! Sursă de energie și vitalitate!

De ce este Coenzima Q10 Dual un produs unic pe piaţa din România? 1. Este singura Coenzima Q10 din România care contine microparticule pentru absorbție rapidă, obținute prin tehnologia avansată NanoQ10™. Microparticulele ajută la o absorbție mai rapidă a Coenzimei și într-o cantitate mai mare. 2. Este produsă de Kaneka Corporation din Japonia, numărul 1 la nivel mondial, considerată cea mai pură formă de Coenzimă Q10 din lume. 3. Extrasă din sursă 100% naturală: drojdia de bere. Ştiați că drojdia de bere este o sursă din gama complexă a vitaminei B, necesare organismului?

Dacă vreţi un produs care să conţină toate aceste trei beneficii, aveţi nevoie de Coenzima Q10 Dual! Recomandări: • Tonic cardiac - oferă energie pentru funcționarea ritmică a mușchiului inimii și ajută la combaterea dereglărilor cardiovasculare; • Ajută la reglarea tensiunii arteriale, protejează arterele; • Antioxidant, împiedică îmbătrânirea rapidă; • Previne oboseala, conferă energie organismului; • Ajută la cresterea capacității de aparare a organismului;

Cel mai bun efect îl obținem când combinăm cele 2 produse!

20%

la pachetul ACTIV PLUS, protecție pentru ficat și inimă REDUCERE doar în farmaciile Produsele sunt disponibile și în alte magazine naturiste și farmacii partenere.

• În cazul persoanelor care au suferit un infarct, administrarea Coenzimei Q10 zilnic a sprijinit în mod semnificativ recuperarea și a redus apariția altor evenimente cardiace, cum ar fi infarctul, aritmia, angina etc. Pentru detalii și comenzi, sunați la numărul de telefon 0724.582.769 sau accesați pagina www.good-days.ro.

+ * Reducerea se acordă pentru produsele InoCellTM și Coenzima Q10 Dual în farmaciile Catena, în limita stocului disponibil, în perioada 1 septembrie - 31 decembrie 2017