Președintele Societății Române de Geriatrie-Gerontologie
Prof. Univ.
Dr. Ioana Dana Alexa
Medicină internă, Nefrologie și Geriatrie-Gerontologie, UMF ”Grigore T. Popa, Iași
Prof. Univ.
Dr. Cătălina Tudose
Președintele Societății Române de Alzheimer
Conf. Univ.
Dr. Ana Capisizu
Director Medical Spital de boli cronice
Sf. „Luca“, București
Conf. Univ.
Dr. Valeriu Ioan Donca
UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj Napoca
As. Univ. Dr. Cătălina Raluca Nuță
UMF „Carol Davila“, Catedra Geriatrie-Gerontologie a INGG „Ana Aslan“
Asist. Univ. Dr. Ovidiu-Lucian Băjenaru
UMF „Carol Davila“, Catedra Geriatrie-Gerontologie a INGG „Ana Aslan“
Dr. Burșova Mihaela
Medic primar Geriatrie - Gerontologie, doctor în științe medicale
Conf. Univ. Psiholog
Ovidiu Gavrilovici
Univ. „Alexandru Ioan Cuza” Iași, Facultatea de Psihologie și Ştiinţe ale Educaţiei
Citește mai mult
Gerontologie Geriatrie
Revista profesioniștilor din Sănătate • 2024 - 2025 • Publicație creditată B+ conform
Strălucește în orice rol și la orice vârstă
Cu o formulă special concepută din aminoacizi esenţiali și vitamina B12, TONOTIL-N susţine concentrarea și rezistenţa la stres, crește tonusul și grăbește recuperarea la copii, adulţi activi și vârstnici!
Strălucește în orice rol și la orice vârstă
Cu o formulă special concepută din aminoacizi esenţiali și vitamina B12, TONOTIL-N susţine concentrarea și rezistenţa la stres, crește tonusul și grăbește recuperarea la copii, adulţi activi și vârstnici!
Pulbere și soluție pentru soluție orală
L-fosfotreonină, L-glutamină, clorură de hidroxocobalamină, L-fosfoserină, clorhidrat de arginină
DENUMIREA COMERCIALĂ
A MEDICAMENTULUI
Indicat în stări de convalescenţă1:
• După inter venţii chirurgicale
• Ca tonic în stări de slăbiciune, anorexie, anemie, surmenaj fizic și intelectual (fenomen de Burnout)
• După evenimente vasculare acute
• În dereglări metabolice și ca adjuvant în terapia angiovasculară
Asigură supor tul organismului în boli cronice1:
• Reglează metabolismul celular (toate maladiile sunt cauzate de disfuncţii ale metabolismului celular)
• În boli neurologice
• În boli cardiovasculare
• Determină sinteza mediatorilor chimici
SINGURA COMBINAȚIE DE AMINOACIZI ȘI VITAMINA B12 ÎNREGISTRATĂ CA MEDICAMENT
Chirurgie:
TONOTIL-N pulbere şi soluţie pentru soluţie orală
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Pulbere pentru soluţie orală (conţinută în dop)
170 mg pulbere pentru soluţie orală conţin
L-fosfotreonină 20 mg,
Este un tonic pentru organism; se recomandă în convalescenţă după intervenţii chirurgicale
Oftalmologie:
Acest medicament se poate elibera fără prescripție medicală. Se recomandă citirea cu atenție a prospectului sau a informațiilor de pe ambalaj. Dacă apar manifestări neplăcute, adresați-vă medicului sau farmacistului. Medicamentele expirate și/sau neutilizate se consideră deșeuri periculoase.
L-glutamină 75 mg, clorură de hidroxocobalamină 0,5 mg
Soluţie orală (conţinută în flacon)
10 ml soluţie orală conţin L-fosfoserină 60 mg, clorhidrat de arginină 150 mg
Excipient cu efect cunoscut: sorbitol (E 420)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi prospectul FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere şi soluţie pentru soluţie orală
Soluţie: limpede, de culoare roşu-cireaşă, cu miros plăcut, caracteristic de vişine şi gust dulce
Pulbere: granulată, de culoare albă
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice Tonotil N este indicat în stări patologice, de exemplu: boli somatice şi psihice, demenţă senilă, boli în care intervine o disfuncţie în metabolismul neuronal Tonotil N stimulează activitatea cerebrală, producerea de energie şi posibilităţile de utilizare a oxigenului la nivel celular Tonotil N completează componentele biologice celulare deficitare fără să genereze produşi de degradare Tonotil N este folosit ca tonic în stări de slăbiciune, anorexie şi în convalescenţă Datorită indicaţiilor de mai sus Tonotil N poate fi administrat în următoarele "Specialităţi Medicale":
Pediatrie:
Retardare psihosomatică, convalescenţă, anorexie, oboseală în urma unui efort intelectual prelungit Medicină internă: Surmenaj fizic şi intelectual, convalescenţă, stări de slăbiciune (anemie, anorexie)
Geriatrie:
Depresie senilă sau demenţă senilă, dereglări psihosomatice ale vârstei a III-a, în pierderea memoriei la persoane vârstnice, în scăderea performanţelor intelectuale, în dereglări metabolice şi ca adjuvant în terapia angiovasculară
Neurologie:
Tensiuni nervoase, oboseală asociată cu administrarea de medicam
Oboseală oculară, miopie progresivă, boli ale retinei datorate dereglărilor metabolice, irigare sangvină deficitară la nivel ocular, ambliopie datorată fumatului, atrofia nervului optic, şi ca
aditiv în tratamentul combinat cu medicaţie anticataractă, pentru a preveni cataracta senilă (datorită efectelor asupra reglării metabolismului celular şi aprovizionării organismului cu aminoacizi esenţiali)
Se îndepărtează sigiliul de metal al flaconului, prin extragere Apoi se împinge dopul roşu în aşa fel încât să se golească conţinutul acestuia în partea lichidă din flacon Se agită bine flaconul
Se înlătură dopul şi se transvazează conţinutul
flaconului într-un pahar
Tonotil N este uşor de administrat şi are gust plăcut
Se poate dilua cu apă
Tonotil N poate fi administrat şi la diabetici, deoarece
nu conţine zahăr Soluţia se administrează imediat după constituire
Adul ţi: doza recomandată este de 1-2
flacoane dimineaţa, înainte de micul dejun
Copii: doza recomandată este de 1 flacon dimineaţa, înainte de micul dejun
CONTRAINDICAŢII Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţi Tumori maligne, stări neoplazice datorită prezenţei hidroxocobalaminei Pentru mai multe amănunte, citiţi cu
NŢIONĂRI
insuficienţă renală sau hepatică severă sau cu acidoză metabolică sau la pacienţii cu tulburări ale metabolismului aminoacizilor. Deoarece conţine sorbitol, pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la f ructoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament
Interacţiuni cu al te medicamente şi al te forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Tonotil N poate fi administrat în timpul sarcinii și în perioada de alăptare.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Tonotil N nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Reacţii adverse
Reacţii alergice în cazul hipersensibilităţii la unul dintre componenţii produsului.
Raportarea reacțiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul
Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http: //www anm.ro/ Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament Supradozaj
Distribuitor/Reprezentant: S C. IMEDICA S A Șoseaua București – Ploiești nr. 141 D, sector 1, București
Tel: 021 301 70 10; 20; 30 / Fax: 021 319 77.51 office@imedica.ro / www.imedica.ro NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE
PE PIAȚĂ: 9360/2016/01
VIZĂ DE PUBLICITATE: 6351/02 04 2024 Acest material promoțional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății.
„Acad. Prof. Dr. Ana Aslan - un model de dăruire şi de pasiune dedicat stării de bine a oamenilor în vârstă“
Interviu cu Prof. Univ. Dr. Gabriel-Ioan Prada
Relația între geriatrie şi îngrijirea paliativă la vârstnicul cu boli cronice
Prof. Univ. Dr. Ioana Dana Alexa, As. Univ. Dr. Ramona Ștefăniu
Vaccinarea antigripală a adultului vârstnic
Dr. Ileana Brînză, Farmacist Smărăndița Ileana Ștefan 14
Dieta - o problemă veche. NutriVi – o soluție nouă
Dr. Maria Stratan, Dr. Radu Truică, Dr. Biol. Andreea Țuțulan-Cuniță, Dr. Biol. Danae Stambouli 19
Mesaj Preşedinte Conferință Prof. Dr. Cătălina Tudose
Medicina Longevității– câteva noțiuni de actualitate Conf. Univ. Dr. Ana Capisizu
Asistență Medicală la Domiciliu prin Telemedicină Integrată Martin Bikfalvi
Evaluarea geriatrică – piatra de temelie pentru o îmbătrânire sănătoasă Conf. Univ. Dr. Valeriu Ioan Donca
Riscul complicațiilor osteoporozei la pacienți cu tulburări neurocognitive Asist. Univ. Dr. Cătălina Raluca Nuță
Tulburări neurocognitive acute la vârstnici Asist. Univ. Dr. Ovidiu-Lucian Băjenaru
Restricția calorică şi îmbătrânirea cardiovasculară Dr. Mihaela Burșova
Abordarea „capabilităţilor“ a lui Amartya Sen O alternativă la perspectivele tradiționale ale îngrijirii (medicale, psihologice, sociale) la intersecție cu terapia narativă Conf. Univ. Dr. Ovidiu Gavrilovici
Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii.
Trimite email pe adresa redactie@finwatch.ro, solicită un abonament la revista Medical Market și primești 10 puncte EMC.
LA CLARFON PRIMEȘTI MAI MULT DECÂT AUZI.
Testarea auzului GRATUITĂ
50% REDUCERE
la al doilea aparat auditiv Rexton, la protezarea bilaterală.
Rexton este un brand de aparate auditive care utilizează doar tehnologie de ultimă generație și calitate germană.
Sună acum la 031 9111 sau intră pe www.clarfon.ro.
Beneficiile protezării bilaterale, pentru persoanele care au nevoie de 2 aparate auditive:
• Localizarea precisă a sunetelor;
• Înțelegerea mai clară a vorbirii în medii zgomotoase;
• Experiența auditivă mai naturală și echilibrată;
• Reducerea efortului de ascultare și a oboselii auditive;
• Îmbunătățirea calității vieții și a interacțiunilor sociale.
„Acad. Prof. Dr. Ana Aslan - un model de dăruire şi de pasiune dedicat stării de bine a oamenilor în vârstă“
Cu ocazia Congresului Național de Geriatrie și Gerontologie 2024, domnul Prof. Univ. Dr. Gabriel-Ioan Prada, Președinte SRGG, a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu.
Ce aduce nou Congresul Naţional de Geriatrie și Gerontologie de anul acesta? Ne puteţi spune câteva cuvinte despre principalele teme abordate anul acesta?
Anul acesta, 2024, dedicăm manifestarea ştiinţifică de geriatrie şi gerontologie, devenită deja o tradiţie în România, aniversării a 50 de ani de la primirea Doamnei Profesor Dr.Ana Aslan în rândurile Academiei Române. Este un moment foarte important deoarece, pe de o parte, reprezintă o recunoaştere naţională a contribuţiilor aduse de Doamna Academician Ana Aslan la dezvoltarea unui nou domeniu al medicinei în ţara noastră, iar pe de altă parte constituie un model demn de urmat pentru tânara generaţie de medici, un model de dăruire şi de pasiune dedicat stării de bine a oamenilor în vârstă, dar şi a celor pre-senescenţi. Doamna Academician Aslan şi-a dedicat întreaga activitate ameliorării calităţii vieţii vârstnicilor din ţara sa, dezvoltând a abordare multidimensională a problematicii acestei categorii populaţionale. Pe de o parte, a investigat mecanismele intime care conduc la procesul de îmbă-
trânire, apoi efectele la nivel de microorganism, precum şi impactul fenomenului de îmbătrânire la nivel de grupuri mari de persoane. Anul acesta avem ca invitaţi specialişti de marcă dintr-o serie de ţări europene. Profesor Mario Barbagallo, preşedintele secţiunii europene a International Association of Gerontology and Geriatrics, profesor de geriatrie din Italia care va susţine o temă legată de actualităţi privind vaccinarea la vârstnici. Profesor Suresh Rattan din Danemarca va avea o intervenţie legată de noutăţi şi provocări ale biogerontologiei. Profesor Timo Strandberg din Finlanda va expune rezultatele studiului EUROSAF reprezentând diverse aspect ale fibrilaţiei atriale la vârstnici în Europa. Profesor Giovanni Lamura va supune atenţiei principiile unei reforme recente a sistemului Italian de îngrijire pe termen lung a vârstnicilor fragili. Profesor Katarzyna Szczerbinska din Polonia va prezenta modelul polonez de gestionare a vârstnicilor cu afecţiuni oncologice. Profesor Nicolae Bodrug şi Conferenţiar Adriana Botezatu din Republica Moldova vor prezenta particularităţi ale abordării patologiei vârstnicilor. Profesor Dan Dumitraşcu, profesor de gastroenterologie din Cluj-Napoca, va expune o lucrare privind prevenţia cancerului digestiv la vârstnici, iar Profesor Dan Rădulescu, professor de cardiologie din Cluj-Napoca, va prezenta noutăţi privind terapia intervenţională a stenozei aortice la vârstnici. Va susţine o lucrare legată de actualităţi în gestionarea osteoporozei Doamna Prorector a UMF Carol Davila, preşedinte a Colegiului Medicilor Bucureşti şi renumit profesor de endocrinologie, Doamna Profesor Cătălina Poiană. De asemenea, Doamna Profesor Camelia Diaconu, preşedinte a Uniunii Me-
dicale Balcanice şi profesor de medicină internă şi cardiologie, va prezenta deficite vitaminice la pacienţii cu diabet zaharat. Vor fi prezenţi cei mai importanţi reprezentanţi ai Geriatriei şi Gerontologiei din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi.
Depresia este un subiect des întâlnit în ziua de azi. Consideraţi că este în mare parte subdiagnosticată în cazul vârstnicilor? Care sunt efectele pe care le are asupra stării de sănătate a acestora, mai ales a sănătăţii neurocognitive?
Depresia la vârstnici este dificil de diagnosticat deoarece se manifestă atipic, mai ales prin somatizări. Vârstnicul nu va relata că este trist, ci va afirma fie că prezintă cefalee, fie artralgii difuze, fie alte simptome care nu vor avea corespondent în examenul fizic. Din aceste motive diagnosticul depresiei este adesea întârziat şi tabloul clinic este pus pe seama unor afecţiuni somatice. Totuşi, este foarte important ca afecţiunea să fie identificată cât mai repede deoarece are un impact puternic asupra organismului vârstnicului. Depresia este factor de risc pentru boala Alzheimer şi alte tulburări neurocognitive, vârstnicii cu depresie dezvoltând afecţiuni degenerative neurocognitive într-o proporţie mai mare şi mai repede comparativ cu subiecţii de peste 65 de ani care nu au tulburări ale dispoziţiei. Mai mult, vârstnicii cu depresie prezintă infarct miocardic cu o frecvenţă mai mare comparativ cu subiecţii fără această tulburare de dispoziţie.
Cât de des întâlnite sunt tulburările cognitive în rândul persoanelor de vârsta a treia și se poate
controla evoluţia acestora prin terapie (medicamentoasă și comportamentală)?
Prevalenţa tulburărilor neurocognitive creşte odată cu înaintarea în vârstă, atât în cazul bolii Alzheimer, cât şi în cazul altor demenţe. Dacă la 65 de ani circa 1 din 10 persoane prezintă o formă de tulburare neurocognitivă, la 85 de ani aproape jumătate au o astfel de afecţiune. Actualmente tratamentul acestor tulburări este complex, inclusiv medicamentos, şi există posibilitatea încetinirii evoluţiei lor. Deocamdată nu este disponibilă o terapie care să modifice evoluţia lor.
Care sunt cele mai mari provocări cu care vă confruntaţi ca medic geriatru? Şi care sunt provocările cu care se confruntă în general un medic geriatru la noi în ţară?
Cele mai mari provocări ale unui medic geriatru sunt reprezentate, pe de o parte, de complexitatea patologiei pacienţilor vârstnici, coexistenţa mai multor afecţiuni, de multe ori cu impact semnificativ asupra calităţii vieţii, fiind o regulă la această grupă populaţională. Pe de altă parte, la vârstnici există o serie de particulariţăti de manifestare a bolilor. Adesea, manifestarea este atipică şi silenţioasă, boli grave putând avea un tablou clinic foarte redus care de multe ori întârzie diagnosticarea. Acesta este un paradox deoarece ne-am aştepta ca vârstnicii, fiind fragili, să poată fi diagnosticaţi rapid. Mai există şi o serie de prejudecăţi, întâlnite la membrii de familie, dar şi la vârstnicii înşişi, conform cărora manifestările unor
boli ar fi de fapt componente ale unei îmbătrâniri aşa-zis “normale”. O altă caracteristică este legată de faptul că patru sindroame, numite de Isaacs “giganţii geriatriei”, pot fi manifestarea aproape oricărei boli la vârstnici, ceea ce face dificil diagnosticul diferenţial. Cele patru sindroame descrise de Isaacs în anii ’60 sunt: sindromul de imobilizare, sindromul de instabilitate, sindromul de incontinenţă şi sindromul de afectare neurocognitivă.
Congresul EuGMS de la Valencia de anul acesta a avut ca temă “From Healthy Ageing to Complex Needs in Older Adults”. Credeţi că îmbătrânirea sănătoasă și nevoile vârstnicului sunt un subiect tabu în România?
Îmbătrânirea sănătoasă şi nevoile vârstnicilor reprezintă o preocupare importantă atât a serviciilor medicale, cât şi a celor sociale din ţara noastră. Deocamdată ele sunt într-o continuă dezvoltare, cu restricţiile impuse de o serie de probleme, inclusiv financiare, o serie de studii demonstrând că persoanele de peste 65 de ani sunt principalele consumatoare de servicii medicale. Situaţia este explicabilă având în vedere complexitatea patologiei vârstnicilor.
Cum vedeţi abordarea “medicinei longevităţii” în România, un subiect des abordat în studiile de specialitate?
Un aspect foarte important al medicinei longevităţii este prevenţia. Se pune întrebarea: mai este posibilă profilaxia, prevenţia, la vârste înaintate? Răspun-
sul este pozitiv. Este necesară profilaxia evoluţiei bolilor cronice spre stadii mai avansate. Mai mult, este necesară prevenirea apariţiei complicaţiilor bolilor deja existente la vârstnici, precum şi profilaxia instalării unor afecţiuni noi. În acest context se impune refacerea reţelei de geriatrie la nivelul întregii ţări, a reţelei create în urmă cu aproximativ 50 de ani de către Doamna Academician Ana Aslan, o reţea care să ofere servicii medicale dedicate persoanelor vârstnice, un grup populational vulnerabil, cu nevoi specifice.
Ce proiecte are Societatea Română de Gerontologie și Geriatrie în perspectivă?
Societatea Română de Gerontologie şi Geriatrie îşi propune în continuare să sprijine schimbul de informaţii în domeniul oferirii de servicii medico-sociale adaptate nevoilor persoanelor vârstnice, să disemineze cele mai bune practici identificate la nivel naţional şi internaţional. Una dintre modalităţi este reprezentată de sprijinirea organizării de manifestări ştiinţifice naţionale cu participare internaţională care să facă accesibile experienţele valoroase, medicilor şi cercetătorilor din ţara noastră. În acest context dorim să menţionăm că Societatea Română de Gerontologie şi Geriatrie va organiza, în perioada 26-28 Iunie 2025, Al 6-lea Congres European al International Association of Gerontology and Geriatrics – European Region la Bucureşti, România. Pe această cale dorim să transmitem o invitaţie de a participa tuturor medicilor şi cercetătorilor care sunt preocupaţi de problematica persoanelor vârstnice.
M O DU L N OST R U CEL MAI RAPID
DE A LUPTA ÎMPOTRIVA ANEMIEI FERIPRIVE
Fe + Mn + Cu.5
Asorbabil imediat + Bine tolerat.1, 4
Până în ziua 30, normalizarea nivelului de hemoglobină la toate tipurile de pacienți.1, 2, 3
2 S.Y Anmouth, O.B. Saneeva and A.V Tchouprova. Les nouveautés dans le traitement de l’anémie sidéropénique chez les enfants. Le journal des « Maladies des Nouveaux Nés et des Enfants ». 2001. 1 : 68-70
3with other liquid or solid formultaions containing bivalent or trivalent iron. Minerva ginecologica. 1996. 48 : 511-518
4 Raport ul din anul 2017 privind siguranța, actualizat periodic (1 Iulie 2010 - 30 Iunie 2017)
5 Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Tot’héma®. Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Tot’héma® este disponibil la stand la cerere.
Relația între geriatrie şi îngrijirea paliativă la vârstnicul cu boli cronice
Creșterea speranței de viață a condus la o frecvență și incidență mai mare a bolilor cronice, cu evoluție ireversibilă și incapacitate[1]. Dovezile arată că persoanele de 65 de ani și peste au, în medie, cel puțin trei boli cronice concomitente; evoluția acestora este variabilă dar pacienții pierd, cu fiecare puseu de acutizare, din capacitatea funcțională, ceea ce duce la creșterea gradului de dependență și handicap. Internările frecvente, datorate simptomelor severe și persistente, cu răspuns modest la medicația uzuală afectează calitatea vieții acestor pacienți[2] și necesită inițierea îngrijirilor paliative.
În România, trendul demografic reflectă fenomenul de îmbătrânire a populației întâlnit la nivel mondial dar cu predilecție în țările dezvoltate. Deşi speranța de viață se aliniază mediei europene, OMS indică pentru România o medie de aproximativ 11,2 ani de viață marcată de dizabilitate, comparativ cu 9,9 ani în Europa.
Modernizarea şi tehnologizarea spitalelor, alături de formarea personalului medical cu accent pe tratamentele curative, neglijează adesea îngrijirile necesare pacienților în fază terminală. Aceasta a dus fie la abandonarea pacienților fie la o intervenție terapeutică agresivă, care are mai degrabă scopul de a asigura medicul şi familia că s-au epuizat toate opțiunile, indiferent de ineficiența acestora decât de a alina suferința bătrînului aflat la sfârşit de drum.
Un subiect de actualitate în cercetare este determinarea momentului oportun de includere a îngrijirilor paliative în managementul acestor pacienți.
La pacientul vârstnic cu insuficiență cardiacă, ghidurile de practică clinică europene şi americane în cardiologie recomandă integrarea îngrijirilor paliative, însă momentul optim pentru inițierea acestora rămâne neclar. Deşi îngrijirile paliative sunt frecvent implementate în stadiile terminale ale insuficienței cardiace, dovezile sugerează că intervențiile timpurii, realizate în stadii incipiente ale bolii sau chiar la momentul diagnosticului, pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții, controlul simptomelor şi evoluția generală a bolii. Pacienții cu insuficiență cardiacă prezintă adesea dureri severe, iar contribuția echipei multidisciplinare de îngrijiri paliative este esențială în gestionarea acestora. Durerea este, din păcate, frecvent ignorată şi subestimată, în special în contextul simptomelor asociate, cum ar fi dispneea şi fatigabilitatea.[3] Evoluția bolii se caracterizează prin fluctuații, iar capacitatea pacienților de a se adapta la schimbările psihologice, fizice şi sociale este considerabil îmbunătățită prin intervențiile paliative. De asemenea, datele sugerează că pacienții care beneficiază de îngrijiri paliative au o incidență mai redusă a spitalizărilor, precum şi o frecvență mai scăzută a evenimentelor acute şi a decompensărilor[4, 5]
O altă patologie cronică frecvent întâlnită la vârstnic este bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC). BPOC şi cancerul pulmonar au simptomatologie asemănătoare. Dispneea importantă şi durerea se întâlnesc în ambele patologii. Deşi cu simptome asemănătoare, cu impact negativ major asupra calității vieții, adresarea pacienților cu BPOC îngrijiri-
lor paliative este adesea tardivă sau inexistentă, deşi evoluția la aceşti pacienți este mai îndelungată. Totodată, pacienții cu BPOC primesc arareori medicație opioidă pentru controlul dispneei, încrâncenarea terapeutică este mai frecventă şi controlul simptomelor la aceştia este mai slab, influențând negativ calitatea vieții[6] Și în ghidurile GOLD este menționat rolul îngrijirilor paliative. Totuşi faptul ca la cei cu boli cronice îngrijirile paliative sunt adresate doar ultimelor luni de viață, face pacientul cu BPOC să aibă o prevalență mai crescută a dispneei şi anxietății decât cei cu cancer pulmonar[7].
Prevalența demenței este crescută în rândul vârstnicilor, iar pacienții şi familiile lor suferă pe parcursul evoluției bolii numeroase intervenții, tratamente şi schimbări cu impact psihoemoțional şi social important. Alt aspect la aceşti pacienți este necesitatea întocmirii unui plan de îngrijire conform dorințelor, aşteptărilor şi valorilor acestora în momentul în care este capabil să îl formuleze şi să îl comunice. Este încă controversată stabilirea momentului optim de introducere a echipei de îngrijiri paliative în managementul acestor pacienți şi este considerată a fi inoportună dacă este facută prea devreme. Astfel, medicul geriatru care urmăreşte pacientul poate stabili când îngijirile paliative de bază nu mai sunt suficiente şi pacientul şi familia acestuia necesită mai mult[8][9]
O altă patologie cu prevalență crescută la pacientul vârstnic este boala renală cronică. Accesul pacienților cu vârsta de peste 75 de ani la un program cronic de
Prof. Univ. Dr. Ioana Dana Alexa
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași
As. Univ. Dr. Ramona Ștefăniu
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași
dializă poate fi limitat de prezența comorbidităților şi de o speranță de viață scăzută. Un element important este ca aspectele logistice, inclusiv transportul şi riscurile asociate procedurii de dializă, să fie discutate în detaliu cu pacienții în cadrul evaluării oportunității acestui tratament. Recuperarea postdializă la această grupă de vârstă este adesea complicată, iar prevalența simptomatologiei depresive este frecvent observată. De asemenea, asocierea sindromului de fragilitate creşte semnificativ riscurile de mortalitate şi morbiditate în decurs de un an de la inițierea programului de substituție renală. [10]
Există numeroase studii care evaluează experința pacienților peste 65 de ani cu boală renală cronică în stadiul final. Experința acestora este marcată de pregătirea pentru starea terminală, depăşirea limitărilor date de dializă, evoluția bolii şi deteriorarea fizică, suferința dată de boală şi menținerea statusului emoțional, aspecte ce pot fi controlate optim cu ajutorul îngrijirilor paliative.[11]
De multe ori, tratamentele aplicate sunt insistente, invazive şi se concentrează pe curativ, fără a ține cont de calitatea vieții pacientului şi/sau de dorințele acestuia. Într-un studiu calitativ realizat în Suedia, vârstnicii îşi exprimă îngrijorarea față de simptomele asociate, dar privesc moartea cu o anumită seninătate, dintr-un sentiment de împlinire sau dorința de a scăpa de inutilitate. Studiul subliniază importanța calității vieții vârstnicilor, bazată pe menținerea independenței şi controlului[12].
Abordarea problemelor legate de vârstnicul muribund trebuie să pornească de la faptul că moartea geriatrică nu poate fi evitată sau prevenită, ea trebuie asumată. Sfărşitul de drum al persoanei vârstnice cumulează efectele îmbătrânirii, existența bolilor cronice şi factorii psiho-sociali asociați înaintării în vârstă – pensionarea, pierderea partenerului de viață, dezinserția față de comunitate etc.
În ultimele decade se remarcă tendința de a refuza bătrânului petrecerea ultimelor zile de viață în familie sau în mediul său familiar pentru a-l încredința instituțiilor medicale sau medico-so-
ciale din dorința de a se asigura că s-a făcut totul pentru a împiedica decesul. Raportul dintre familiile care îşi aduc bătrânii să moară în spital sau în instituțiile de îngrijire şi familiile care acceptă ca bătrânul să moară acasă este de 10/1. La aceasta se adaugă o lipsă de pregătire a personalului medical în gestionarea ultimei perioade de viață a vârstnicilor. Tratamentul adecvat al simptomelor principale – durere, dispnee, probleme digestive, depresie – este, adesea, neglijat sau subdozat, ceea ce subliniază necesitatea unei echipe de îngrijiri paliative sau a unei pregătiri în acest domeniu.
În ultimii ani se insistă tot mai mult asupra integrării precoce a îngrijirilor paliative în evaluarea geriatrică a persoanei vârstnice cu probleme medicale cronice deoarece poate aduce o contribuție esențială la controlul corect al simptomelor (durerea în primul rând) şi la evaluarea şi rezolvarea problemelor de ordin fizic, psiho-social şi spiritual, atât pentru persoana vârstnică cât şi pentru persoanele din familie direct afectate de îngrijirea acestuia. Geriatria şi îngrijirile paliative împărtăşesc caracteristici comune, precum abordarea holistică a pacientului, orientarea către o calitate înaltă a vieții şi menținerea independenței cât mai mult timp posibil. Ambele echipe privesc familia nu doar ca pe nişte îngrijitori, ci ca parte integrantă a vieții vârstnicului şi beneficiari la rândul lor de suport şi sprijin din partea echipei de îngrijire.
Dezvoltarea unui cadru educațional destinat ambelor specialități şi care să aibă drept scop realizarea unui plan comun de îngrijire a vârstnicilor cu boli cronice este necesară pentru a face față provocarilor cu care societatea noastră se va confrunta în viitor[13]. În acest fel ambele echipe vor căştiga experiență prețioasă în abordarea mai eficient-umană a pacientului vârstnic complex, cu rezultate superioare în rezolvarea necesităților acestora şi în ameliorarea calității vieții în apropierea morții. În plus, asocierea îngrijirilor paliative la planul de tratament pe termen lung al acestor pacienți poate oferi accesul acestora la o serie de resurse financiare şi sociale ce pot contribui major la ameliorarea calității vieții şi la scăderea costurilor serviciilor de asistență medicală şi socială.
Bibliografie
1. Macia E, Chevé D, Montepare JM (2019) Demographic aging and biopower. J Aging Stud 51:100820. https://doi.org/10.1016/j.jaging.2019.100820
2. Boyd CM, Darer J, Boult C, et al (2005) Clinical practice guidelines and quality of care for older patients with multiple comorbid diseases: Implications for pay for performance. J. Am. Med. Assoc. 294:716–724
3. Alemzadeh-Ansari MJ, Ansari-Ramandi MM, Naderi N (2017) Chronic Pain in Chronic Heart Failure: A Review Article. J Tehran Heart Cent 12:49–56
4. Okumura T, Sawamura A, Murohara T (2018) Palliative and end-of-life care for heart failure patients in an aging society. Korean J Intern Med 33:1039–1049. https://doi.org/10.3904/kjim.2018.106
5. Bekelman DB, Havranek EP, Becker DM, et al (2007) Symptoms, Depression, and Quality of Life in Patients With Heart Failure. J Card Fail 13:643–648. https://doi.org/https://doi.org/10.1016/j. cardfail.2007.05.005
6. Butler SJ, Ellerton L, Gershon AS, et al (2020) Comparison of end-of-life care in people with chronic obstructive pulmonary disease or lung cancer: A systematic review. Palliat Med 34:1030–1043. https://doi.org/10.1177/0269216320929556
7. Kelley AS, Morrison RS (2015) Palliative Care for the Seriously Ill. N Engl J Med 373:747–755. https://doi.org/10.1056/NEJMra1404684
8. Wang L, Sha L, Lakin JR, et al (2019) Development and Validation of a Deep Learning Algorithm for Mortality Prediction in Selecting Patients With Dementia for Earlier Palliative Care Interventions. JAMA Netw open 2:e196972. https://doi. org/10.1001/jamanetworkopen.2019.6972
9. van der Steen JT, Radbruch L, de Boer ME, et al (2016) Achieving consensus and controversy around applicability of palliative care to dementia. Int psychogeriatrics 28:133–145. https://doi. org/10.1017/S1041610215000824
10. Moss AH (2010) Revised dialysis clinical practice guideline promotes more informed decision-making. Clin J Am Soc Nephrol 5:2380–2383. https:// doi.org/10.2215/CJN.07170810
11. Imamah NF, Lin H-R (2021) Palliative Care in Patients with End-Stage Renal Disease: A Meta Synthesis. Int J Environ Res Public Health 18:. https:// doi.org/10.3390/ijerph182010651
12. Lewis ET, Harrison R, Hanly L, et al (2019) End-oflife priorities of older adults with terminal illness and caregivers: A qualitative consultation. Heal Expect an Int J public Particip Heal care Heal policy 22:405–414. https://doi.org/10.1111/ hex.12860
13. Rajabalee NBMH, Joseph A, Tapper CX (2023) Global Geriatric Palliative Care. Clin Geriatr Med 39:465–473. https://doi.org/10.1016/j. cger.2023.05.002
Vaccinarea antigripală a adultului vârstnic
Vaccinarea antigripală este recomandată de OMS să acopere 75% din populația peste 65 de ani. Vaccinurile cu doză mare de antigen (HD) sunt noul standard în vaccinarea antigripală a adultului vârstnic, demonstrând protecție dincolo de gripă.
Dr. Ileana Brînză
Medic primar MF, Vicepreședinte AREPMF
Președinte de Onoare APMF Brăila
Farmacist
Smărăndița Ileana Ștefan
Formator, Institutul de Dezvoltare și Cercetare Medico-Militară „Cantacuzino”, Afiliere AREPMF
Adultul vârstnic (peste 65 de ani) conform ECHI (European Community Health Indicators) va reprezenta 30% din populația UE până în 2050, an în care România se va plasa pe locul 9, ținând cont de scăderea şi îmbătrânirea dramatică a populaţiei. a) Îmbătrânirea globală este în atenția OMS şi a ONU pentru că efectele medico-sociale sunt multiple.
Știm că îmbătrânirea este echivalentă cu erodarea cumulativă a organelor şi sistemelor, ceea ce duce la:
• mai multe boli cronice la adultul vârstnic;(11,12)
• fragilitate: noțiune multidimensională care cuprinde elemente fizice, psihologice, sociale, emoţionale, spirituale care au abordări terapeutice diferite şi prognosticul diferit pe termen lung;(13,14,15)
• imunosenescența: duce la scăderea capacități acestuia de a răspunde la infecții şi de a dezvolta memorie imună de durată.(16)
b) Îmbunătățirea stării de sănătate a adultului vârstnic
Creşterea capacității imune pentru încetinirea procesului de imunosenescență se face prin:
• Optimizarea stilului de viață
• Vaccinare „Includerea vaccinării antigripale în profilaxia de rutină a BCV necesită o schimbare de paradigmă a practicii clinice” spunea încă din 2016 MacIntyre,(17) arătând că vaccinarea antigripală contează la fel de mult ca renunțarea la fumat în prevenția secundară a infarctului miocardic acut!
c) Vaccinarea antigripală este recomandată de OMS să acopere 75% din populația peste 65 de ani! În România, în ultimi cinci ani, rata de vaccinare antigripală a fost doar între 21 şi 35%!(18) Vaccinarea antigripală a persoanelor peste 65 de ani scade:
• riscul de spitalizare pentru decompensări/acutizări,
• mortalitatea de orice cauză,
• riscul de dependență post-convalescență.
Concluzie de etapă: vaccinurile cu doză mare de antigen (HD) sunt noul standard în vaccinarea antigripală a adultului vârstnic, demonstrând protecție dincolo de gripă.
3. Vaccinul gripal cu doză mare de antigene (HD) - Vaccin gripal tetravalent (virion fragmentat, inactivat) 60 micrograme HA/tulpină
a) Generarea datelor pentru
vaccinurile cu doză mare de antigene (HD) a început încă din 2001. Până în prezent s-au desfăşurat numeroase trialuri de imunogenicitate, pre şi post autorizare, studii randomizate şi observaționale care au confirmat că vaccinul HD este indicat pentru prevenirea gripei la persoane cu vârsta de minimum 60 de ani. Formula tetravalentă (0,7 ml) a fost autorizată în SUA (noiembrie 2019), Canada (2020), Europa (aprilie 2020), inclusiv România (mai 2020), Australia, Elveția, Argentina & Israel (2021).
Un studiu randomizat efectuat pe 31989 de pacienți în 126 de centre de studii a demonstrat că eficacitatea relativă a vaccinării cu HD, comparativ cu SD este cu 24% mai mare. La o eficacitate absolută pentru SD la vârstnici de 30%, la care adăugăm 24% eficacitate relativă pentru HD vs SD, eficacitatea absolută a HD este estimată la 47%.(20)
Importanța eficacității absolute este confirmată şi de studiul efectuat de STIKO (German Standing Committee on Vaccinations) care arată că o creştere de doar 15% a eficacității absolute a vaccinului HD duce la scăderea numărului de consultații medicale cu peste 42.000, a spitalizărilor cu peste 580 şi a deceselor cu peste 280 într-un sezon gripal.(21)
Eficiență și eficacitate
O meta-analiză (2023) care a realizat revizuirea sistematică a 12 sezoane gripale, 45 de milioane de persoane peste 65 de ani vaccinate astfel: 29 milioane cu vaccin HD şi 16 milioane cu vaccin SD, a arătat o scădere a spitalizărilor la cei cu HD, astfel:
• 8,2% - pentru toate cauzele
• 11,2% - pentru gripă
• 27,8% - pentru pneumonii
• 14,4% - pentru gripă şi pneumonii
• 12,8% - pentru evenimente cardio-vasculare.(22)
Profilul de siguranță evidențiat în studiile clinice a fost demonstrat şi după pu-
nerea pe piață a peste 243 millioane de doze.
ECDC (European Centre for Disease Prevention and Control) şi CDC (Centers for Disease Control and Prevention) ca furnizori independenți de date au arătat că vaccinurile HD sunt asociate cu o frecvență mai mare a reacțiilor locale şi sistemice, dar aceste simptome sunt de obicei uşoare şi tranzitorii.
Studiile efectuate folosind VAERS (Vaccine Adverse Event Reporting System) nu au înregistrat modificări în profilul de siguranță la persoanele ≥65 de ani.(23)
Evaluări GRADE au fost publicate de Autorități Sanitare Independente, astfel: 2018 – NACI (National Advisory Committee on Immunisation in Canada)
2020 – ECDC (European Centre for Disease Prevention and Control)
2021 – STIKO (German Standing Committee on Vaccinations)
2022 – US CDC (Centers for Disease Control and Prevention)
2022 NCIRS (National Center of Immunization Research and Surveillance Australia) toate subliniind eficacitatea şi protecția crescută a vaccinului HD comparativ cu SD.
b) Argumente pro vaccinarea cu vaccinul antigripal HD sunt prezentate de mai multe specialități medicale. Studiile efectuate stau la baza recomandărilor apărute în revistele de specialitate şi prezentate la congresele societăților profesionale.
The Journal of Infectious Diseases
Comparative Immunogenicity of Enhanced Seasonal Influenza Vaccines in Older Adults: A Systematic Review and Meta-analysis. Tiffany W Y Ng, Benjamin J Cowling, Hui Zhi Gao, Mark G Thompson(24)
Société Française de Gériatrie et Gérontologie (SFGG) The DRIVEN Study: quaDRivalent Influenza Vaccines patient description and Efluelda® relative vaccine effectiveNess – 2021/22 season in France. H. Bricout, M.C. Levant, O. Launay, A. Mosnier, L. Watier, B. Grenier, N. Assi, J. Gaillat, P. Crépey, G. Gavazzi, A. Chit(25,26)
European Society of Cardiology (ESC), American Heart Association (AHA), American College of Cardiology (ACC)
DANFLU-1: High-Dose vs. Standard-Dose Influenza Vaccine in Elderly Adults.
Dr. Niklas Dyrby Johansen, Centre for Translational Cardiology and Prag-
matic Randomised Trials, University of Copenhagen, Denmark.(27)
High-dose influenza vaccine in older adults by age and seasonal characteristics: Systematic review and meta-analysis update. Jason K.H. Lee, Gary K.L. Lam, J. Kevin Yin, Matthew M. Loiacono, Sandrine I. Samson(22)
Influenza vaccination in older adults and patients with chronic disorders: A position paper from the Portuguese Society of Pulmonology, the Portuguese Society of Diabetology, the Portuguese Society of Cardiology, the Portuguese Society of Geriatrics and Gerontology, the Study Group of Geriatrics of the Portuguese Society of Internal Medicine, and the Portuguese Society of Infectious Diseases and Clinical Microbiology
Portugalia a atins rata de vaccinare de 75%, pentru pacienții peste 65 de ani, recomandată de OMS!
Vaccinarea antigripală cu HD la persoanele peste 65 de ani are o eficacitate crescută. Recomandările medicilor, supravegherea epidemiologică, campaniile naționale de conştientizare şi alfabetizarea în domeniul sănătății alături de accesibilitatea vaccinării antigripale contribuie la creşterea acoperirii vaccinale.
c) Prescrierea și efectuarea vaccinării
ORDIN nr. 3.987/1.156/2023 permite tuturor specialităților medicale să prescrie vaccinul. Este un avantaj important atât pentru medic cât şi pentru pacientul aflat în grija acestuia.
Vaccinarea o pot face medicii de familie, epidemiologii, infecționiştii, pediatrii dar şi medicii din orice altă specialitate care au un atestat de vaccinologie.
Vaccinul antigripal HD se administrează cu prioritate la persoanele care îndeplinesc cumulativ următoarele criterii:
1. vârsta peste 65 de ani,
2. cel puțin 2 boli cronice distincte care fac parte din cele menționate la criterii de eligibilitate.
• boli cardio-vasculare cronice; boli respiratorii cronice; boli renale cronice; boli hepatice cronice; boli neurologice cronice; boli metabolice; boli oncologice; boli autoimune; malformații congenitale; obezitate; asplenie; persoane cu infecţie HIV/SIDA; terapie imunosupresoare;
transplant; imunosupresia congenitală. Concluzie de etapă: recomandarea medicului este factor important în vaccinare şi a fost cuantificat încă din 1988!(29) Ratele de vaccinare sunt diferite în lume. Un studiu efectuat în 16 țări a arătat că principalul promotor al vaccinări este încrederea populației în sistemul medical!(30) Concluzii
1. Triada FRAGILITATE, IMUNOSENESCENȚĂ şi COMORBIDITĂȚI face ca adulții vârstnici să fie o grupă popu-
lațională vulnerabilă, cu un risc crescut de a dezvolta gripă severă şi complicații asociate gripei.
2. Aceşti pacienți au nevoie de un vaccin gripal dedicat, cu doză mare de antigene (HD).
3. Eficacitatea vaccinului cu doză mare de antigene (HD) a fost recunoscută de autorități sanitare internaționale pe baza studiilor făcute de numeroase societăți profesionale.
Bibliografie
1. Fișă informativă despre gripa sezonieră https:// www.ecdc.europa.eu/en/seasonal-influenza/ facts/factsheet?etrans=ro
2. Frequently Asked Questions about Estimated Flu Burden www.cdc.gov/flu/about/burden/faq.htm
3. 2023-2024 U.S. Flu Season: Preliminary In-Season Burden Estimates www.cdc.gov/flu/about/burden/preliminary-in-season-estimates.htm
7. Kubale J, Kuan G, Gresh L, et al. Individual-level association of influenza infection with subsequent pneumonia: a case-control and prospective cohort study. Clin Infect Dis. 2021;73(11):e4288-e4295. doi:10.1093/cid/ciaa1053
8. Samson SI, Konty K, Lee W-N, et al. Quantifying the impact of influenza among persons with type 2 diabetes mellitus: a new approach
Articole de specialitate
to determine medical and physical activity impact. J Diabetes Sci Technol. 2021;15(1):44-52. doi:10.1177/1932296819883340
9. Warren-Gash C, Blackburn R, Whitaker H, McMenamin J, Hayward AC. Laboratory-confirmed respiratory infections as triggers for acute myocardial infarction and stroke: a self-controlled case series analysis of national linked datasets from Scotland. Eur Respir J. 2018;51(3):1701794. doi:10.1183/13993003.01794-2017
10. Andrew MK, MacDonald S, Godin J, et al. Persistent functional decline following hospitalization with influenza or acute respiratory illness. J Am Geriatr Soc. 2021;69:696-703
11. The impact of influenza on functional decline Pedro L. Gozalo, PhD, Assistant Professor of Health Services Policy and Practice, Aurora Pop-Vicas, MD, Assistant Professor of Medicine,† Zhanlian Feng, PhD, Assistant Professor of Health Services Policy and Practice, Stefan Gravenstein, MD, Professor of Medicine,‡ and Vincent Mor, PhD, Professor of
Medical Science https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pmc/articles/PMC3526071/
12. Romania in figures https://insse.ro/cms/sites/ default/files/field/publicatii/romania_in_figures_2023.pdf
13. Geriatrie și gerontologie, Note de curs, Ioana Dana Alexa (coordonator) Ed. Gr. T. Popa, UMF Iași 2021
14. Inflammageing: chronic inflammation in ageing, cardiovascular disease, and frailty Luigi Ferrucci, and Elisa Fabbri https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pmc/articles/PMC6146930/
15. The Role of Inflammation in Age-Related Sarcopenia Sebastiaan Dalle, Lenka Rossmeislova, and Katrien Koppo https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pmc/articles/PMC5733049/
16. Medical News Today - Immune aging and how to combat it https://www.medicalnewstoday.com/ articles/immune-aging-and-how-to-combat-it
17. IMI infarct miocardic, BCV boli cardiovasculare, MacIntyre CR, et al. Heart. 2016;102(24):1953
18. România Profilul de țară din 2021 în ceea ce pri-
19. A vision for use of real-world evidence in EU medicines regulation https://www.ema.europa.eu/ en/news/vision-use-real-world-evidence-eu-medicines-regulation
20. Diaz Granados CA et al. N Engl J Med 2014;371(7):635-645. https://pubmed.ncbi.nlm. nih.gov/25119609/
21. STIKO: Aktualisierung der Influenza-Impfempfehlung für Personen im Alter von ≥60 Jahren Epidemiologisches Bulletin 7Januar 2021, Robert Koch Institut https://www.rki.de/DE/Content/ Infekt/EpidBull/Archiv/2021/Ausgaben/01_21. pdf?__blob=publicationFile
22. High-dose influenza vaccine in older adults by age and seasonal characteristics: Systematic review and meta-analysis update. Jason K.H. Lee, Gary K.L. Lam, J. Kevin Yin, Matthew M. Loiacono, Sandrine I. Samson https://pubmed.ncbi.nlm.nih. gov/37333054/ https://www.sciencedirect.com/ science/article/pii/S2590136223000682
23. Systematic review of the efficacy, effectiveness and safety of newerand enhanced seasonal influenzavaccines for the prevention of laboratory-confirmed influenza in individuals aged 18 years and over https://www.ecdc.europa.eu/sites/default/ files/documents/seasonal-influenza-vaccines-systematic-review-efficacy.pdf
29. Adult Immunization: Knowledge, Attitudes and Practice, DeKalb and Fulton, 1988 (cdc.gov) Haugh M, Expert Review of vaccines, 2017
30. Understanding the Barriers and Attitudes toward Influenza Vaccine Uptake in the Adult General Population: A Rapid Review. Verna L. Welch, Tom Metcalf, Richard Macey, Kristen Markus, Amy J. Sears, Ashley Enstone, Jakob Langer, Amit Srivastava, Alejandro Cane, Timothy L. Wiemken www. mdpi.com/search?q=Understanding+the+Barriers+and+Attitudes+toward+Influenza+Va ccine+Uptake+in+the+Adult+General+Population%3A+A+Rapid+Review&journal=vaccines
Dieta - o problemă veche.
NutriVi – o soluție nouă
Evoluţia umană a fost puternic influenţată de schimbările de mediu, inclusiv de cele de dietă, iar înţelegerea patologiilor moderne poate fi ajutată de analiza schimbărilor nutriţionale din perspectivă evoluţionistă. Primele hominide sunt presupuse a fi avut o dietă bazată pe fructe. Cândva, în Miocenul târziu, a apărut o mutaţie în gena pentru uricază, enzimă a cărei funcţie este de a degrada acidul uric; mutaţia a avut drept consecinţă inactivarea uricazei și creșterea nivelului de acid uric plasmatic, finalmente, creșterea capacității de a stoca grăsimi și glicogen, în contextul dietei frugivore. Stocurile mai mari de grăsimi și glicogen au reprezentat un avantaj în supravieţuirea în habitatul sezonier, mai rece, din Europa. În zilele noastre, însă, aportul de fructoză nu mai provine exclusiv din fructe, ci a crescut semnificativ prin introducerea zahărului rafinat (sucroza) și a altor îndulcitori; ca urmare a acestui aport, ca și a consumului ridicat de carne, nivelul de acid uric plasmatic a crescut de cca. 4 ori comparativ cu perioada dietei frugivore preistorice, ceea ce se reflectă în riscul crescut de afecţiuni precum diabetul de tip 2, obezitatea, ficatul gras și alte boli hepatice, hipertensiunea, guta.
Dr. Maria Stratan
Medic specialist Genetică medicală
Dr. Radu Truică
Medic rezident Genetică medicală
Andreea Țuțulan-Cuniță Dr. Biol.
Danae Stambouli Dr. Biol.
Astfel, se reliefează faptul că răspândirea alimentelor înalt procesate şi modificările substanţiale ale stilului de viaţă, în timp, au contribuit la o dietă nesănătoasă, cu conţinut caloric excesiv, bogată în grăsimi saturate, glucide şi sare, respectiv la o creştere rapidă a obezităţii, şi implicit a patologiilor asociate. Pe plan global, conform unui studiu recent publicat de NCD Risk Factor Collaboration (The Lancet, 29.02.2024, DOI: https://doi.org/10.1016/S0140-6736(23)027502), între 1990 şi 2022, rata de obezitate la copii şi adolescenți a crescut de 4 ori, iar la adulți s-a dublat, urmarea fiind scăderea ca-
lităţii vieţii şi creşterea costurilor serviciilor medicale implicite. Astfel, se estimează că, în 2022, erau aproximativ 878 milioane de adulți cu obezitate, respectiv aproximativ 159 milioane de copii şi adolescenți, depăşind în total un miliard de persoane. Aprecierea OMS că 2030 va fi anul în care vom atinge un miliard de persoane ce suferă de obezitate este deja depăşită.
Obezitatea este cauzată de interacţiunea dintre factorii genetici şi de mediu: (in)activitatea fizică, aportul caloric excesiv, micromediul intrauterin, posibil - microbiomul intestinal, calitatea şi durata insuficientă a somnului, medicamentele, compuşii chimici care perturbă mecanismele de reglare endocrine. Proporţia de variaţie atribuită factorilor genetici, altfel spus heritabilitatea indicelui de masă corporală este estimată a fi de 40-70%. Prin urmare, numeroase studii
s-au concentrat pe identificarea acelor variante genice care sunt asociate cu răspunsul organismului la dietă si la anumiți factori de mediu ce pot influența greutatea corporală.
Testul NutriVi este o abordare inovativă, diferită de alte teste nutrigenetice de pe piaţă prin combinaţia de parametri incluşi în analiză: 109 variante de secvență unice (SNP – single nucleotide polymorphism) asociate cu obezitatea, nivelul colesterolului şi al trigliceridelor, diabetul de tip 2, rezistența la insulină, supraalimentarea emoţională, răspunsul la dieta săracă în grăsimi sau bogată în carbohidraţi, nivelurile scăzute de leptină şi grelină, pierderea de ţesut adipos prin exerciţii fizice, riscul de recâştigare a greutăţii pierdute, rata metabolică de repaus scăzută, hemocromatoza, hipertensiunea sensibilă la aportul de sare, nivelurile hormonale, inflamaţia, alergiile şi intoleranțele alimentare, boala celiacă, nivelurile de minerale circulante (calciu, fier, magneziu, seleniu, sodiu), capacitatea de detoxificare, metabolizarea alcoolului şi a cafeinei ş.a. Aceste SNP au fost atent selectate pe baza studiilor de asociere şi sunt localizate în gene semnificative pentru influența dietei asupra stării de sănătate. În comparaţie cu alte teste disponibile pe piaţă, NutriVi foloseşte, însă, în algoritmul de analiză nu doar constituţia genetică a pacientului, ci şi date privind starea sa de sănătate.
Recomandările nutriţionale incluse în raportul NutriVi au fost elaborate de o echipă de medici, nutriţionişti şi farmacişti, iar interpretarea lor de către clinician în contextul personalizat al pacientului asigura optimizarea managementului dietei. NutriVi nu este gândit ca un test direcţionat de-a dreptul către consumator, ci ca un instrument pe baza căruia clinicianul sau nutriţionistul să poată lua decizii de îngrijire a sănătăţii şi de nutriţie personalizate pentru fiecare pacient în parte. În acest sens, NutriVi oferă un raport pentru clinician/nutriţionist, creat pentru a-l ajuta în interpretarea rezultatelor pacientului, şi, separat, un raport pentru acesta din urmă. Dedicat excelenței, CytoGenomic Medical Laboratory oferă o paletă largă de analize genetice şi genomice, de screening şi de diagnostic prenatal şi postnatal (www. cytogenomic.ro).
Dragi colegi,
Avem plăcerea de a vă invita la o întâlnire aniversară, cu ocazia celei de a 15-a ediții a Conferinței Naționale Alzheimer cu participare internațională, care se va desfășura în perioada 03 - 06 iunie 2025, la World Trade Center București, în format hibrid.
În condițiile deficitului major de servicii comunitare destinate îngrijirilor de lungă durată, ca și a absenței instituțiilor specializate și a sprijinului insuficient oferit familiilor și îngrijitorilor suferinzilor de demență, o atenție deosebită va fi acordată dezbaterilor cu privire la urgența adoptarii Strategiei Naționale pentru Demență, domeniu în care Societatea Română Alzheimer a avut preocupări susținute încă din 2017.
De asemenea, această nouă ediție va cuprinde, conform tradiției, atât programe educaționale, cât și dezbateri în cadrul sesiunilor plenare, simpozioanelor, workshopurilor și sesiunilor de e-Postere cu tematici din domeniile: neuroștiințe, neuroimagistică, psihiatrie clinică și neuropsihologie, strategii de diagnostic și îngrijire.
Vă invit să vă alăturați misiunii noastre de promovare a îmbătrânirii sănătoase și de creștere a calității vieții persoanelor suferinde de demență și a familiilor acestora.
Vă aștept cu drag la Conferință!
Prof. Dr. Cătălina Tudose
Președinte Conferință CNAlz 2025
Președinte Societatea Română Alzheimer
Vitamina B12 din Cefavit– energie pură, fără gluten!
Dizolvarea lentă a Cefavit ® B12 în gură poate creşte absorbția vitaminei B12 în organism.
Vitamina B12 contribuie la reducerea oboselii şi extenuării, susține un metabolism energetic normal şi funcționarea normală a sistemului nervos şi contribuie la menţinerea sănătăţii psihice.
Cefavit ® B12 este 100% vegan, are un gust fructat de zmeură şi trebuie administrat între două mese, direct, fără lichid.
Pentru un aport optim zilnic 1 stick este suficient.
Seleniu din Cefasel - 100% viață, 100% natural, 100% vegan!
Cefasel ® 200 nutri Stix este un produs de înaltă calitate pentru aprovizionarea zilnică cu seleniu.
Selen-Stix-ul cu aromă naturală de afine-lavandă conține seleniu sub formă de selenit de sodiu, cel mai uşor utilizabil de organism şi caracterizat printr-o absorbţie şi metabolizare specifică în sistemele de protecție.
Administrare directă orală, fără lichid.
Supliment alimentar cu 200 μg seleniu.
Produsele noastre le găsiţi în farmacii sau, la preţ de importator, cu un singur click, pe farmaciile3f.ro
Medicina Longevității – câteva noțiuni de actualitate
Cercetătorii au încercat în ultimii 25 de ani să afle răspunsuri despre longevitate, despre cum să trăiești o viață lungă dar și sănătoasă, având în verdere perspectivele demografice prezente care sunt destul de sumbre. Numărul persoanelor de peste 60 de ani este în creștere, cu o prognoză până în 2030 de 1.4 miliarde de persoane iar până în 2050 de 2.1 miliarde de persoane, ceea ce ar reprezenta 20% din populația globală.
Medic primar geriatrie și gerontologie, Coordonator al Centrului Longevității
Regina - Maria Floreasca, UMF „Carol Davila”
Și în România, creşterea populației vârstnice este prezentă, iar evoluția crescendo de la 16,3% la 16,5% este o dovadă că societatea trebuie să se pregătească pentru acest moment care va veni mai repede decât ne dorim.
Ca medici geriatri am constatat că ultimii 40 de ani de existență individuală (14.600 de zile) poate aduce numeroase probleme de sănătate de la dureri, tulburări de mobilitate, până la dependență fizică sau şi cognitivă. Odată cu înaintarea în vârstă ne întâlnim cu afecțiuni a căror prevalență este în creştere pentru acest grup populațional - boala Alzheimer (în prezent sunt diagnosticate aproximativ 50 de milioane de persoane în întreaga lume), cancerul (aprox. 50% din persoanele de 80 de ani au cancer) sau alte afcțiuni cum sunt bolile neurodegenerative, cardio-cerebro-vasculare, metabolice, fragilitatea, sarcopenia, artroze etc.
Inversarea îmbătrânirii este ceva ce a fost mult timp considerat Science-Fiction dar, după cele mai noi descoperiri putem să înțelegem mult mai multe despre procesul de îmbătrânire, să găsim cauzele, dar mai ales metodele de a încetini, sau chiar inversa acest proces. Aceste noi descoperiri şi cercetări fac obiectul unei noi discipline medicale care se dezvoltă cu rapiditatea caracteristică perioadei actuale.
Termenul utilizat până de curând de Medicină Anti-aging este termen incorect prin traducerea ad litteram, iar oamenii de stiință (American Medical
Association/AMA) îl consideră un termen neştiințific. Pentru această etapă de viață inevitabilă şi ireversibilă s-au sugerat termeni precum: Medicina de management a vârstei (Age management), Medicina preventivă avansată, Biogerontologie intervențională.
Consider că termenul de Medicina Longevității este cel mai firesc, arătând scopul acestei discipline care este o ramură în evoluție a ştiinței medicale şi a medicinei aplicate. Această medicină se bazează pe evaluarea cauzelor care stau la baza îmbătrânirii şi urmăreşte atenuarea oricărei afecțiuni legate de vârstă, având drept scop prelungirea duratei de viață sănătoasă a oamenilor. Totodată are o abordare integrată, holistică, pentru a obține cel mai bun rezultat posibil pentru pacient.
Îmbătrânirea individuală nu este o boală, ea începe încă din momentul naşterii, reprezentând un proces natural, firesc, fiziologic, care afectează toate structurile organismului (molecule, țesuturi, organe) fără a deteriora homeostazia acestora şi a organismului în întregul lui. O definiție geriatrică a îmbătrânirii este scăderea capacităților de adaptare ale organismului şi de a face față mediului înconjurător, caracterizate de modificări sistemice care conduc la scăderea funcționalității şi la creşterea riscului de boli legate de vârstă. Procesul de îmbătrânire se manifestă printr-o rețea de cascade biologice extrem de interconectată şi are ca rezultat degradarea şi descompunerea în timp a fiecărui organism viu, ceea ce afectează atât cantitatea (durata de viață - o măsură a timpului în viață) cât şi calitatea vieții (durata sănătății - durata vieții prin care un individ poate funcționa pe deplin fără boli). Îmbătrânirea are o variabilitate interindividuală şi intraindividuală care depinde de modificările biologice la nivel
cellular - diferite de la persoană la persoană şi chiar la nivel de sisteme şi aparate la aceeaşi persoană.
Teoriile actuale ale îmbătrânirii sunt bazate pe modificările biologice celulare descoperite recent, considerate a fi legate de îmbătrânire şi care le transformă în biomarkeri de îmbătrânire, cum sunt: modificările legate de ADN, scurtarea telomerilor, epuizarea celulelor stem, epuizarea nutrienților, acumularea de radicali liberi, deteriorarea proteinelor, procesul de inflamație cronică. Enunțarea noilor teorii ale îmbătrânirii se referă la modificările genetice (Instabilitate genomică cauzată de deteriorarea ADN-ului; Uzura terminațiilor cromozomiale protectoare a telomerilor; Modificările epigenomului), la modificările metabolice intracelulare (Pierderea mentenanței proteinelor sănătoase (proteostazie); Dereglarea detectării nutrienților prin modificări metabolice; Disfuncția mitocondrială) sau la modificările legate de celule (Acumularea de celule senescente (celule zombie), asociate cu sindrom inflamator; Epuizarea celulelor stem; Modificarea comunicării intercelulare şi producerea de celule inflamatorii). Cunoscând aceste modificări biologice, se pot descoperi metode şi intervenții care să ducă la creşterea duratei de viață dar şi la menținerea stării de sănătate pe o perioadă cât mai lungă, astfel încât longevitatea dorită să fie încununată şi de vitalitate. Prof.genetician American David Sinclair a publicat în 2020 Teoria informațională a îmbătrânirii care susține că îmbătrânirea este o pierdere de informații ale ADN-ului celular pe măsură ce diviziunea celulară se repetă. În Romania, Prof. Mărgărit Pavelescu a emis aşa numita Lege a Entropiei organismului uman în Principiul Copernican şi Longevitatea Rasei Umane, publicat de AOSR în 2018.
Conf. Univ. Dr. Ana Capisizu
Autorul arată că omul este în sine un sistem guvernat de legea entropiei (măsură a dezordinii), care evoluează de la naştere, când entropia era egală cu zero, urmată de o creştere şi stagnare timp de 20 de ani în perioada copilăriei şi a maturității, până când la bătrânețe entropia creşte accentuat, devenind maximă la deces. Faptul că sistemul uman este un sistem deschis care poate suporta influențe din exterior ar putea face ca diverse intervenții sau alte metode de introducere de entropie negativă să anihileze entropia proprie organismului. Cantitatea de entropie negativă introdusă poate fi atât de mare, ajungând ca entropia sistemului uman să descrească, tinzând spre zero.
Mecanismele biologice ale îmbătrânirii – senescența celulară, stresul oxidativ şi epuizarea celulelor stem - sunt ținte ale cercetărilor actuale privind pentru intervențiile terapeutice pentru longevitate şi stare de sănătate.
• Senescența celulară apare când funcția de replicare este oprită, ciclul celular este redus şi produce caracteristica celulă senescentă. Totuşi, celula îşi menține viabilitatea şi rezistența la apoptoză, astfel că celulele devin celule reprogramate, aşa numitele celule zombi / senescente. Acestea sunt celule care deşi ar trebui să fie moarte, de la un anumit moment, refuză s-o facă, creind o inflamație generală ce conduce la o îmbătrânire accelerată.
• Producția de specii reactive de oxigen (ROS) se caracterizează de prezența radicalilor liberi, molecule instabile,
ce pot deteriora celulele, proteinele şi ADN-ul celular. Stresul oxidativ se dezvoltă când apare un dezechilibru între producția de radicali liberi (edogeni sau exogeni) prezenți în organism şi capacitatea organismului de a neutraliza sau detoxifia efectele lor dăunătoare (prin metode antioxidante). Expresia ROS este indusă prin surse multiple, cum sunt disfuncția mitocondrială, procesele inflamatorii, factorii de stres exogeni (lumina UV), influențând fenotipul de îmbătrânire legat de boli (CV, DZ, cancer).
• Epuizarea celulelor stem reprezintă un alt mecanism biologic foarte important în procesul de îmbătrânire. Celulele stem sunt celule de susținere ale organismului care ocupă anumite “nişe” în țesuturi pentru întreținerea regulată a țesuturilor, sau ca răspuns la leziuni. Rolul celulelor stem este cel de replicare când ele trec de la o stare de repaus la una proliferativă, pentru a înlocui celulele deteriorate sau pierdute, atunci când au indicii de stimulare. Dereglarea micromediului (a nişelor) pentru populațiile de celule stem duce la scăderea până la pierderea funcției de replicare a acestora, specifice țesutului. Epuizarea celulelor stem şi acumularea de ADN deteriorat contribuie astfel la dezvoltarea fenotipului de îmbătrânire prin factori, cum sunt inflamația, deteriorarea mediată de ROS perturbațiile metabolice.
Strategii ale medicinei longevității sunt deja în plină dezvoltare prin concep-
te diverse, dar având un singur scop - cel al longevității sănătoase şi active. Motto-ul Anei Aslan Să dăm viață anilor este de actualitate în continuare, devenind unul avangardist, prin noile descoperiri ştiințifice. Medicina longevității este un succes al medicinei moderne, a condițiilor de trai mai bune alături de nişte gene favorabile. Putem spune că această nouă specialitate este o prelungire a medicinei preventive prin oferta de servicii medicale de tip integrativ, recomandată tuturor persoanelor începând cu vârste de 30 de ani şi peste. Este o medicină necesară pentru prevenirea, depistarea precoce şi inversarea tulburărilor şi bolilor legate de vârstă, care utilizează diverse strategii şi metode gero-profilactice.
Strategiile terapeutice actuale se concentrează pe prevenirea daunelor în timp (Geroprotecție), restabilirea trăsăturilor tinereşti (Reprogramare celulară) sau pe regenerare, capacitatea de a înlocui țesutul după leziuni (Modularea de celulelor stem). Viitorul medicinei longevității are în vedere noi metode şi strategii pentru manipularea genelor, creşterea utilizării celulelor stem (embrionare şi adulte), livrarea direcționată a nutrienților şi a medicamentelor folosind nano-tehnologie.
Aşadar, lumea intră într-o revoluție care va schimba absolut totul. Cercetarea biotehnologică privind îmbătrânirea şi longevitatea cunoaşte o epocă de aur, iar noi medicii practicieni trebuie să o cunoaştem şi să o aplicam, astfel încât longevitatea sănătoasă să poate deveni o realitate!
ARTEROPROTECT COLESTEROL
1 capsulă /zi
EFECT DE 5 ORI ASIGURAT
PENTRU UN COLESTEROL ECHILIBRAT
coagulării normale a sângelui Ajută la menţinerea:
echilibrului colesterolului HDL/LDL
tensiunii arteriale normale
nivelului normal de colesterol
Asistență Medicală la Domiciliu
prin Telemedicină
Integrată
În ultimii ani, cererea pentru serviciile medicale la domiciliu a crescut semnificativ la nivel global, fiind alimentată de schimbările socio-economice, avansurile tehnologice și adoptarea sistemelor informatice de telemedicină. Această creștere a fost accelerată și amplificată de pandemia de COVID-19, care a determinat pacienții și furnizorii de servicii medicale să caute soluții alternative pentru a evita expunerea la riscuri.
Spirocco Digital Hospital
Sistem Informatic de Telemedicină Integrată www.digitalhospital.ro
Factori care Contribuie
la Creșterea Cererii:
1. Pandemia de COVID-19: Răspândirea virusului a generat o creştere exponențială a cererii pentru serviciile medicale la domiciliu, deoarece pacienții au căutat soluții alternative pentru a evita expunerea la riscuri în spațiile medicale tradiționale.
2. Tehnologia şi Telemedicina: Avansurile tehnologice au transformat modul în care accesăm serviciile medicale. Consultațiile online, monitorizarea la domiciliu şi accesul rapid la informații medicale au devenit posibile datorită progreselor în domeniul telemedicinii.
3. Tehnologii de Monitorizare şi Dispozitive Inovatoare: Utilizarea tot mai extinsă a dispozitivelor de monitorizare la domiciliu permite pacienților cronici să fie monitorizați în timp real, iar datele să fie transmise instantaneu medicilor pentru evaluare şi intervenție promptă.
4. Îmbătrânirea Populației: Creşterea numărului de persoane în vârstă conduce la o cerere crescută pentru serviciile medicale la domiciliu, unde aceşti pacienți pot beneficia de îngrijire personalizată şi de asistență constantă, fără a fi nevoiți să se deplaseze la unitățile sanitare.
5. Focus pe Prevenție şi Gestionarea Bolilor Cronice: Conştientizarea crescută a importanței prevenirii şi gestionării bolilor cronice a determinat o cerere sporită pentru serviciile medicale la domiciliu, care pot contribui la monitorizarea şi gestionarea eficientă a acestor condiții.
6. Confort şi Conveniență: Pacienții apreciază comoditatea oferită de serviciile medicale la domiciliu, evitând aşteptările lungi din sălile de aşteptare şi deplasările în trafic.
7. Urbanizare şi Stil de Viață Aglomerat: În zonele urbanizate, ritmul alert al vie-
ții face ca serviciile medicale la domiciliu să fie o soluție eficientă şi flexibilă pentru nevoile medicale ale locuitorilor. 8. Parteneriate cu Companiile de Asigurări de Sănătate: Colaborarea dintre furnizorii de servicii medicale la domiciliu şi companiile de asigurări de sănătate facilitează accesul pacienților la aceste servicii şi poate reduce costurile asociate. Creşterea cererii pentru serviciile medicale la domiciliu este un indicator al schimbărilor semnificative din industria sănătății. Cu toate acestea, este important să recunoaştem că nu toate tipurile de servicii medicale pot fi eficient furnizate la domiciliu, iar consultațiile fizice şi intervențiile medicale rămân esențiale în anumite situații, iar adaptarea la nevoile emergente ale societății este esențială pentru modelarea acestei piețe în viitor. Consultații Medicale la Domiciliu prin Telemedicina Integrată
Telemedicina Integrată reprezintă o soluție inovatoare şi eficientă pentru furnizarea de consultații medicale la domiciliu, utilizând tehnologii moderne de comunicație şi platformă online securizate. Aceste consultații acoperă o gamă diversificată de specialități medicale şi se adresează diferitelor probleme de sănătate, oferind pacienților acces convenabil la îngrijiri medicale de calitate.
Tipurile de consultații oferite, pe lângă medicina familiei sau medicina muncii: Consultații cu Diverse Specialități:
Telemedicina permite accesul la consultații online cu specialişti din diferite domenii medicale, inclusiv:
• Cardiologie pentru evaluarea şi gestionarea problemelor cardiace.
• Endocrinologie pentru tratamentul tulburărilor sistemului endocrin.
• Gastroenterologie pentru gestionarea problemelor digestive.
• Dermatologie pentru diagnosticarea şi tratamentul afecțiunilor pielii.
• Pneumologie pentru evaluarea problemelor respiratorii.
• Nefrologie pentru managementul afecțiunilor renale.
• Evaluarea funcției hepatice.
• Monitorizarea nivelului glucozei în sânge.
• Evaluarea funcției vizuale şi auditive.
• Determinarea şi monitorizarea densității osoase.
Consultații de Urgență Online:
• Pacienții pot beneficia de consultații de urgență online pentru probleme non-vitale care necesită evaluare medicală urgentă, precum febră, dureri abdominale sau alte simptome care nu sunt severe.
Consultații de Control și Monitorizare a Afecțiunilor Cronice:
• Pentru pacienții cu boli cronice, telemedicina permite monitorizarea regulată a stării de sănătate şi ajustarea tratamentului în funcție de evoluție.
Consultații pentru
Sănătatea Copiilor:
• Pentru evaluarea şi gestionarea problemelor de sănătate ale copiilor, inclusiv vaccinări, creştere şi dezvoltare, afecțiuni pediatrice comune.
Consultații pentru
Nutriție și Fizioterapie:
• Pacienții pot beneficia de consultații cu nutriționişti pentru evaluarea dietei şi recomandări legate de alimentație sănătoasă, precum şi de sesiuni de fizioterapie online pentru reabilitare şi recuperare. Această varietate de consultații medicale la domiciliu oferite prin telemedicină reprezintă o modalitate eficientă de a accesa îngrijirea medicală în confortul propriei locuințe, reducând necesitatea deplasărilor la clinicile medicale şi facilitând gestionarea sănătății într-un mod convenabil şi accesibil.
Servicii Medicale Acoperite la Domiciliu Prin Sistemul Informatic de Telemedicină Integrată
Spirocco Digital Hospital
Telemedicina reprezintă o componentă esențială a serviciilor moderne de îngrijire medicală la domiciliu, oferind o gamă extinsă de beneficii atât pentru pacienți, cât şi pentru profesioniştii din domeniul sănătății. Prin intermediul tehnologiei şi comunicațiilor digitale avansate, telemedicina permite accesul la îngrijiri medicale de calitate în confortul propriului cămin.
Martin Bikfalvi
Iată câteva aspecte cheie ale rolului telemedicinii integrate în acest context:
1. Accesibilitate Extinsă:
• Telemedicina elimină barierele geografice şi facilitează accesul la servicii medicale pentru persoanele care trăiesc în zone izolate sau au dificultăți de deplasare. Astfel, pacienții pot beneficia de consultații medicale, monitorizare şi tratament fără a fi necesară deplasarea la o unitate medicală tradițională.
2. Consultații Medicale la Distanță:
• Prin intermediul telemedicinii, medicii pot oferi consultații online în timp real, utilizând platforme de videoconferință. Acest lucru facilitează comunicarea directă între pacient şi specialist, permitând evaluarea simptomelor şi furnizarea de recomandări medicale fără necesitatea prezenței fizice în cabinetul medical.
• Platformele de videoconferință permit pacienților să consulte medici specialişti din diverse domenii, cum ar fi medicina generală, cardiologia, dermatologia sau psihiatria, pentru evaluarea simptomelor şi obținerea recomandărilor adecvate.
3. Testare și Diagnosticare la Domiciliu:
• Kit-uri de testare pot fi livrate la domiciliu pentru auto-colectarea de probe, iar rezultatele pot fi raportate online pentru diagnosticare şi evaluare medicală.
4. Servicii de Urgență și Triaj Online:
• Telemedicina oferă posibilitatea de a efectua triajul online pentru situații de urgență non-vitale, reducând aglomerația în unitățile de urgență şi facilitând orientarea pacienților către tratamentul potrivit în funcție de severitatea simptomelor.
5. Asistență Medicală Generală:
• Pacienții cu dificultăți de mobilitate sau din zone izolate pot beneficia de asistență medical generală la domiciliu, inclusiv evaluări periodice şi îngrijire adecvată.
6. Monitorizare Continuă la Domiciliu:
• Dispozitivele de monitorizare la do-
miciliu permit colectarea constantă a datelor vitale ale pacienților, precum tensiunea arterială, ritmul cardiac sau nivelurile de glucoză, etc.. Aceste informații sunt transmise medicilor pentru evaluare şi pot contribui la gestionarea eficientă a afecțiunilor cronice sau a perioadelor de recuperare postoperatorie.
7. Managementul Bolilor Cronice:
• Telemedicina facilitează gestionarea şi monitorizarea continuă a pacienților cu afecțiuni cronice, precum diabetul sau hipertensiunea arterială, insuficință respiratorie. Medicii pot ajusta tratamentele în funcție de evoluția stării de sănătate a pacienților, contribuind astfel la menținerea unei calități optime a vieții.
• Pacienții pot primi informații educaționale personalizate şi suport în gestionarea afecțiunilor cronice pentru menținerea unei sănătăți optime la domiciliu.
8. Educație Medicală la Domiciliu:
• Profesioniştii din domeniul sănătății pot oferi informații educaționale personalizate pacienților referitoare la afecțiunile lor şi la măsurile de auto-îngrijire necesare pentru menținerea sănătății.
9. Prescrierea Medicamentelor:
• Telemedicina permite prescrierea online a tratamentelor şi facilitarea livrării de medicamente la domiciliu, oferind astfel pacienților acces mai facil la medicamentele necesare, asigurându-se astfel continuitatea tratamentului şi confortul pacienților.
10. Colaborare Eficientă între Specialiști:
• Prin intermediul telemedicinii, specialiştii din diferite domenii medicale pot colabora în gestionarea cazurilor complexe, facilitând schimbul de informații şi planificarea tratamentului optim pentru fiecare pacient.
11. Optimizarea Timpului și a Costurilor:
• Reducerea timpului pierdut în deplasări către clinicile medicale şi optimi-
zarea proceselor de îngrijire medicală conduc la eficientizarea sistemului de sănătate şi la reducerea costurilor asociate cu asistența medicală tradițională.
12. Fizioterapie
și Recuperare la Domiciliu:
• Terapeuții specializați pot oferi sesiuni de fizioterapie online sau la domiciliu pentru recuperarea funcționalității fizice după intervenții chirurgicale sau accidente.
13. Consultații pentru
Sănătate Mentală:
• Terapeuții şi psihologii pot oferi servicii de consiliere şi terapie online pentru gestionarea problemelor de sănătate mentală şi a tulburărilor emoționale.
14. Servicii de Asistență pentru Copii și Vârstnici:
• Copiii şi vârstnicii pot beneficia de îngrijire medicală şi supraveghere la domiciliu, adaptată nevoilor specifice ale acestor categorii de pacienți.
15. Servicii de Radiologie și Imagistică la Domiciliu:
• Echipamente portabile permit efectuarea de radiografii sau ecografii la domiciliu, cu interpretarea rezultatelor de către specialişti radiologi.
16. Asistență pentru
Boli Terminale:
• Pacienții cu boli terminale pot beneficia de îngrijire paliativă şi asistență specializată la domiciliu, asigurându-li-se confort şi sprijin în ultimele etape ale vieții.
17. Siguranța și Confidențialitatea
Datelor:
• Telemedicina implementează standarde ridicate de securitate pentru protejarea datelor pacienților şi asigură respectarea confidențialității în transmiterea informațiilor medicale.
Prin integrarea telemedicinii în serviciile medicale asigurate la domiciliu, se promovează o abordare modernă, flexibilă şi eficientă a îngrijirii sănătății, contribuind la îmbunătățirea calității vieții şi la optimizarea sistemului medical în beneficiul tuturor.
Aceste servicii nu numai că aduc confort şi accesibilitate pacienților, dar şi optimizează resursele medicale prin reducerea presiunii asupra unităților spitaliceşti şi a timpului necesar deplasării către clinici. Este important de subliniat că, în ciuda beneficiilor, nu toate afecțiunile pot fi tratate complet la domiciliu, iar consultațiile fizice sau investigațiile suplimentare pot fi necesare pentru evaluarea corectă şi tratarea eficientă a anumitor condiții medicale.
Evaluarea geriatrică – piatra de temelie pentru o îmbătrânire sănătoasă
Creșterea populației, îmbătrânirea demografică (și implicit raportul de dependenţă demografică), urbanizarea și migrația internațională sunt patru tendințe demografice majore care modelează lumea în prezent; dar îmbătrânirea demografică este un fenomen modern: niciodată până acum nu a existat o societate atât de îmbătrânită, deși în decursul vremurilor existau și indivizi bătrâni.
ÎSecţia Clinică Geriatrie, Spitalul Clinic Municipal Cluj Napoca, România
mbătrânirea demografică înseamnă că proporția persoanelor în vârstă de sub 15 ani se micşorează, în timp ce numărul persoanelor în vârstă este în creştere (în România, în 2022 erau 123,6 persoane vârstnice la 100 de tineri sub 15 ani, iar raportul de dependenţă demografică a crescut de la 54,0 la 54,4 persoane tinere şi vârstnice la 100 persoane adulte); acest tipar va continua în următoarele două decenii, pe măsură ce generația baby-boom de după al II-lea război mondial va înainta în vârstă.
Una dintre cauzele îmbătrânirii demografice este creşterea speranţei de viaţă, atât la naştere, cât şi la 65 ani. Dar speranța de viață, un indicator care măsoară timpul mediu estimat să-l trăiască o populație în condițiile predominante de mortalitate, cel mai cunoscut şi utilizat indicator care permite comparații între populații şi perioade de timp, a fost mult timp considerată cea mai puternică dovadă a îmbunătățirii sănătății. În ciuda popularității sale, speranța de viață are un dezavantaj important deoarece este doar o măsură a mortalității (ignorând starea de sănătate a celor care rămân în viață) şi nu poate oferi informații dacă rata de scădere a mortalității este egală cu rata îmbunătățirii sănătății. Speranța de viaţă sănătoasă însă, estimează anii de viață ai unei populații trăiți într-o stare de „sănătate bună”, în condițiile date de mortalitate şi morbiditate.
Astfel, deşi speranţa de viaţă la 65 de ani a crescut, speranţa de viaţă sănătoasă la 65 ani nu s-a schimbat semnificativ. Dacă din 1995 până în 2012, speranța de viață la 65 de ani a crescut la femei şi la bărbați cu 13%, şi respectiv 20%, pentru a ajunge la 21,8 şi respectiv 18,1 ani (în Romania 17,7 respectiv 13,4), speranţa de viaţă sănătoasă a rămas aproape neschimbată pe toată perioada, stagnând în jurul valorilor de 9,6 ani, şi respectiv 8,8 ani pentru femei şi bărbați (în România 6, respectiv 5,7 ani), adică aproape jumătate din viaţa trăită după 65 de ani este trăită în suferinţă (în Romania două treimi). Implicațiile acestor schimbări demografice sunt de amploare. Pe de o parte sistemul de sănătate, aşa cum este structurat în prezent, nu este pregătit pentru avalanşul cererilor pe care această populație îmbătrânită le va impune. Unul dintre principalii factori ai creşterii cererii şi utilizării asistenței medicale în rândul persoanelor în vârstă este prevalența ridicată a afecțiunilor cronice multiple (MCC), care sunt definite ca având două sau mai multe boli cronice care durează cel puțin un an şi necesită asistență medicală continuă sau limită. activități din viața de zi cu zi: 88% dintre adulții în vârstă au cel puțin un MCC, iar 60% au cel puțin două.
Pe de altă parte pacientul poate avea de suferit. Modelul tradițional al practicii medicale orientat în principal spre boală se concentrează pe ideea că afectarea organelor sau sistemelor cauzează bolile, şi astfel tratamentul se adresează în principal îndepărtării patologiei subjacente. Din păcate, acest model de practică medicală nu ține cont de complexitatea pacienților care sunt din ce în ce mai des întâlniți în practica curentă, şi anume bă-
trânii. Accentul principal pe boală, având în vedere nevoile de sănătate schimbate ale pacienților, conferă îngrijirii medicale care este centrată în primul rând pe boală, în cel mai bun caz un caracter învechit, şi în cel mai rău caz, dăunător.
De altfe, în februarie 1963, în mesajul către Congres despre nevoile cetăţenilor în vârstă ai naţiunii, Preşedintele John Fitzgerald Kennedy, parafrazandu-l pe Edward J. Stieglitz, care în cartea sa „The second forty years”, apărută în 1946, afirma: „La sfârşit, nu anii vieţii tale contează, ci viaţa acestor ani”, a statuat: „Nu este suficient ca o națiune să fi adăugat ani noi vieții – obiectivul nostru trebuie să fie, de asemenea, să adăugăm o viață nouă acelor ani”.
Având în vedere toate acestea, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a lansat în 2015 Raportul mondial privind îmbătrânirea şi sănătatea, care conturează un cadru de acțiune pentru promovarea îmbătrânirii sănătoase, construit în jurul noului concept de abilitate funcțională. Imbătrânirea sănătoasă depăşeşte conceptul de „absenţă a bolilor”, fiind definită ca „procesul de dezvoltare şi menținere a abilităţii funcționale care face posibilă starea de bine la bătrânețe”.
Abilitatea funcțională cuprinde atributele legate de sănătate care le permit oamenilor să trăiască aşa cum doresc şi să facă activităţile pe care le doresc: gestionarea şi satisfacerea nevoile imediate şi viitoare, mobiliatea, capacitatea de a se dezvolta, de a lua decizii, de a construi şi întreţine relaţii sociale.
Dar oamenii nu îmbătrânesc la fel. În 1947, Harry Benjamin făcea observaţia: „ONE MAN MAY BE SIXTY YEARS OLD, ANOTHER MAY BE SIXTY YEARS YOUNG”. Cu alte cuvinte, dacă
Conf. Univ. Dr. Valeriu Ioan Donca
Un nou orizont în abordarea patologiilor cardiovasculare ș i neurologice
AspiVita100 o formulă inovativă cu eliberare controlată conține Nattokinază, serin-proteaza care a revoluționat lumea medicală prin selectivitatea înaltă pentru acumulările proteice cu potențial patogenic şi prin profilul de siguranță.
AspiVita100 raspunde nevoilor profilactice şi terapeutice din afecțiunile cronice vasculare cu potențial trombotic ridicat, în hipertensiunea arterială şi în bolile neurodegenerative printr-un cumul deosebit de avantaje:
• Este singura enzimă fibrinolitică activă după administrare orală
AspiVita100 conține nattokinază încapsulată într-o formă cu eliberare controlată, care asigură protecția sa împotriva degradării gastrice şi eliberarea treptată la nivel intestinal, pentru un efect fibrinolitic prelungit.
• Mecanism fibrinolitic și antiagregant plachetar cunoscut
Nattokinaza are un mecanism fibrinolitic dual: atât direct (asupra fibrinei), cât şi indirect (prin activarea plasminei).
Profil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică şi sinteza normală a fibrinei
• Siguranță la grupele de risc
Studiile clinice au demonstrat siguranța administrarii, chiar şi în doze de 6.000 UF, împreună cu: aspirină, clopidogrel, warfarină sau heparine injectabile la pacienții cu AVC1. De asemenea, administrarea este sigură la pacienții diabetici2 şi dializați3
Motivele includerii cu succes a Aspi Vita 100 în planul de prevenţie
ș
i tratament al pacienţilor cu risc de tromboze ș i accidente vasculare:
• Eficacitate în dizolvarea trombilor: nivelul produşilor de degradare ai fibrinei (PDF) creşte treptat4 cu până la 21,2% după administrarea orală a 2000 UF (unităţi fibrinolitice) de nattokinază
• Protecție împotriva aterosclerozei arterei carotide: reduce dimensiunile plăcii de aterom cu până la 36,6% la administrare timp de 6 luni7
• Protecţia sistemului nervos împotriva degradării funcţionale: poate dizolva componentele plăcii de amiloid, indicator precoce al bolii Alzheimer6
• Acţiune antihipertensivă demonstrată5 la pacienţii cu pre-HTA şi HTA stadiul 1
Formula inovativă cu eliberare controlată Aspi Vita 100 asigură:
• Profil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică şi sinteza normală a fibrinei
• Administrare uşoară şi efect prelungit: capsulele AspiVita100 cu eliberare controlată contribuie la menţinerea fluxului sanguin optim pe o perioadă de peste 12 ore
• Produs fabricat sub licență elvețiană exclusiv în Europa sub condiții farmaceutice GMP
1Shah AB., An open clinical pilot study to evaluate the safety and efficacy of natto kinaseas as an add‐on; oral fibrinolytic agent to low molecular weight heparin & anti‐platelets în acute ischeamic stroke, 2004; 2Hitosugi M., Effects of bacillus natto products on blood pressure în patients with lifestyle diseases, 2014; 3Hsia CH., et al, Nattokinase decreases plasma levels of fibrinogen, factor VII and factor VII în human subjects, 2009; 4Kurosawa Y. et al., A single-dose of oral nattokinase potentiates thrombolysis and anticoagulation profiles, 20155Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 5Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 6Ruei-Lin Hsu et al., Amyloid-Degrading Ability of Nattokinase from Bacillus subtilis Natto, 2009; 7Ren NN. et al., A clinical study on the effect of nattokinase on carotid artery atherosclerosis and hyperlipidaemia, 2017
vârsta cronologică este clară, vârsta biologică variază şi este greu de stabilit cu precizie.
Identificarea persoanelor în vârstă care sunt fragile sau expuse riscului de rezultate precare în sănătate, urmată de o evaluare şi intervenție ulterioară adecvată, constituie o piatră de temelie a medicinei geriatrice şi a calității îngrijirii pentru populația în vârstă în continuă creştere. În populația geriatrică, luarea deciziilor clinice, inclusiv diagnosticul, tratamentul şi selecția rezultatelor, poate fi deosebit de dificilă. Iar acest proces poate şi este realizat prin evaluarea geriatrică.
Evaluarea geriatrică, o „mantra” în geriatrie, este procesul multimodal şi multidisciplinar care identifică problemele medicale: comorbidități, polifarmacie, tulburări cognitive, depresie, sindroame geriatrice (între care aş sublinia sindromul de fragilitate), probleme nutriționale, capacitățile funcționale: dependenţa în activitățile vieții de zi cu zi, şi respectiv nevoile sociale şi cele legate de mediul ambiental: îngrijitori, cercul social, resurse financiare, adecvarea şi siguranța mediului ambiental.
Evaluarea geriatrică este un proces complex şi cronofag. Dar este esenţială în personalizarea îngrijirii pacientului (preventiv sau după spitalizări, prezentări în serviciile de urgență sau consulturi ambulatorii), în asigurarea de servicii de
îngrijire tranzitorie (cum ar fi spitalele virtuale la domiciliu), clinicile specializate şi alte intervenții non-farmacologice adjuvante în modul cel mai potrivit pentru pacienții cu cel mai mare risc.
„Medicii sunt oarecum iritaţi de geriatrie, pentru că este greu să te descurci cu o mârţoagă bătrână. Mârţoaga bătrână e surdă. Mârţoaga bătrână vede prost. Memoria îi poate juca feste mârţoagei bătrâne. Cu mârţoaga bătrână trebuie sa o iei încet, pentru că îţi cere să-i repeţi ce ai spus, ce ai întrebat. Iar mârţoaga bătrână nu are numai o plângere majoră de făcut. Suntem buni la rezolvarea problemelor specifice, individuale: cancer de colon, hipertensiune arterială... Daţi-ne o boală, şi ne descurcăm cu ea. Daţi-ne în schimb, o bătrână cu tensiune arterială prea mare, cu artroză la genunchi, şi numeroase alte boli pe lângă acestea, o bătrână care riscă să piardă viaţa care-i place ei, şi mai că nu vom şti ce să facem şi adeseori nu vom face decât să înrăuţăţim lucrurile. Pentru că bătrâneţea nu este un diagnostic; este o prăbuşire cumulată a aparatelor şi sistemelor organismului; practic ne năruim. Cum naiba să te descurci cu toate? Eşti copleşit. Nu-i nimic spectaculos în a îngriji astfel de chestii. Dar asta fac medicii geriatri. Consolidează rezistenţa când ajungem la vârste înaintate şi capacitatea de a ne adapta la ce ne aşteaptă. Și da, este dificil.” (Atul Gawande; Suntem muritori)
Bibliografie selectiva
• United Nations Department of Economic and Social Affairs, Population Division (2024). World Population Prospects 2024: Summary of Results (UN DESA/ POP/2024/TR/NO. 9).
• Sara J. McLaughlin, Alan M. Jette, Cathleen M Connell, An Examination of Healthy Aging Across a Conceptual Continuum: Prevalence Estimates, Demographic Patterns, and Validity, The Journals of Gerontology: Series A, Volume 67, Issue 7, July 2012, Pages 783–789
• Solé-Auró A, Deeg DJH. New thinking about health expectancy: introduction to the special section. Eur J Ageing. 2021 May 28;18(4):439-441. doi: 10.1007/s10433021-00630-w. PMID: 34790083; PMCID: PMC8563872.
• Jones, C.H., Dolsten, M. Healthcare on the brink: navigating the challenges of an aging society in the United States. npj Aging 10, 22 (2024). https://doi. org/10.1038/s41514-024-00148-2
• John F. Kennedy, Special Message to the Congress on the Needs of the Nation’s Senior Citizens. Online by Gerhard Peters and John T. Woolley, The American Presidency Project https://www.presidency.ucsb. edu/node/236986
• World Health Organization. (2015). World report on ageing and health. World Health Organization. https://iris.who.int/handle/10665/186463
• Roller-Wirnsberger R, Thurner B, Pucher C, Lindner S, Wirnsberger GH. The clinical and therapeutic challenge of treating older patients in clinical practice. Br J Clin Pharmacol. 2020 Oct;86(10):1904-1911. doi: 10.1111/bcp.14074. Epub 2019 Aug 6. PMID: 31321798; PMCID: PMC7495268.
• Populaţia rezidentă la 1 ianuarie 2022 și migraţia internaţională în anul 2021. [Online] 2022 [cited 2024]; Available from: URL: https://insse.ro/cms/ sites/default/files/com_presa/com_pdf/poprez_ ian2022r_0.pdf
Riscul complicațiilor osteoporozei
la
pacienți
cu tulburări neurocognitive
Osteoporoza este o afecțiune comună care fragilizează oasele, crescând riscul de fracturi chiar și în cazul unor traume minore. Această problemă afectează în special persoanele vârstnice, iar cei cu tulburări neurocognitive, cum ar fi demența, sunt și mai expuși complicațiilor osteoporozei. Limitările cognitive și motorii îi fac pe acești pacienți mai susceptibili la căderi și fracturi, iar recuperarea este mai dificilă și de durată, afectând grav calitatea vieții și necesitănd o atenție și o monitorizare suplimentară.
Asist. Univ.
Dr. Cătălina Raluca Nuță
UMF „Carol Davila” București, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan” București
Demența şi impactul asupra osteoporozei
Demența, în special boala Alzheimer, este asociată cu un declin progresiv al funcțiilor cognitive şi motorii, ceea ce creşte semnificativ riscul de căderi, una dintre principalele cauze ale fracturilor osteoporotice. Din păcate, pacienții cu demență sunt adesea subevaluați pentru riscul de osteoporoză, ceea ce înseamnă că primesc mai rar tratamente profilactice adecvate. În plus, după ce o fractură apare, aceşti pacienți au o rată de mortalitate mai ridicată şi o perioadă de recuperare mai lungă, ceea ce accelerează deteriorarea generală a stării lor de sănătate.
Clasificarea fazelor demenței oferă o înțelegere detaliată a progresiei bolii, evidențiind etapele cheie ale afectării cognitive şi impactul asupra capacității funcționale a pacientului.
Faza Inițială Faza Medie
• Memorie de scurtă durată
• Folosirea banilor
• Învățare de lucruri noi
• Găsirea cuvintelor
• Scăderea duratei de atenție
• Tulburări de somn
• Rătăcire
• Dezinhibarea
• Agitaţie
• Izolare social
Osteoporoza – definiție şi factori de risc
Osteoporoza este definită prin scăderea densității osoase şi deteriorarea structurii oaselor, ceea ce le face mai fragile şi mai predispuse la fracturi, chiar şi în urma unor traumatisme minore. Factorii de risc majori pentru osteoporoză includ vârsta înaintată, deoarece oasele îşi pierd densitatea şi capacitatea de regenerare odată cu trecerea anilor. Persoanele cu un indice de masă corporală scăzut sunt, de asemenea, mai predispuse la osteoporoză, deoarece o masă osoasă redusă înseamnă o structură osoasă mai slabă şi mai vulnerabilă.
Imobilitatea prelungită reprezintă un alt factor important, deoarece lipsa activității fizice reduce rezistența oaselor, slăbindu-le în timp. Tratamentul cronic cu glucocorticoizi contribuie, de asemenea, la pierderea masei osoase, deoarece aceste medicamente afectează procesul de remodelare osoasă. În plus, obiceiuri nesănătoase precum fumatul şi consumul excesiv de alcool au un impact negativ asupra sănătății oaselor, accelerând degradarea lor şi amplificând riscul de frac-
Faza Târzie
• Nerecunoașterea sinelui sau a altora
• Comunicarea profund afectată
• Este necesară îngrijire 24 de ore
• Incontinent
• Scăderea competențelor lingvistice
• Paranoia
• Halucinații
• Rezistenţă
turi. Toți aceşti factori combinate cresc semnificativ vulnerabilitatea persoanelor la osteoporoză şi complicațiile acesteia.
Evaluarea riscului de fractură
pentru a evalua riscul de fracturi osteoporotice la pacienți, sunt folosite metode precise, precum DXA (Absorbția Duală cu raze X) şi FRAX. DXA este o tehnică imagistică utilizată pentru măsurarea densității osoase, identificând persoanele cu oase fragile şi un risc crescut de fracturi. FRAX, pe de altă parte, este un instrument care calculează probabilitatea unei fracturi osteoporotice majore în următorii 10 ani, bazându-se pe factori precum vârsta, istoricul familial, densitatea osoasă şi alte afecțiuni medicale. Aceste evaluări sunt esențiale în cazul pacienților cu demență şi osteoporoză, deoarece permit intervenții precoce, prevenind fracturile, mai ales cele vertebrale, care au un impact semnificativ asupra calității vieții.
Strategii de prevenire şi tratament
pentru pacienții care suferă atât de demență, cât şi de osteoporoză, prevenirea fracturilor este o prioritate majoră. Exercițiul fizic regulat este una dintre cele mai eficiente metode de prevenție. Activități precum mersul pe jos şi exercițiile pentru îmbunătățirea echilibrului şi forței musculare reduc riscul de căderi, principalele cauze ale fracturilor osteoporotice. Exercițiile trebuie adaptate capacităților fiecărui pacient, astfel încât să ofere beneficii maxime.
Articole de specialitate
Un alt factor esențial pentru sănătatea oaselor este aportul corespunzător de calciu şi vitamina D. Calciul ajută la menținerea densității osoase, în timp ce vitamina D îmbunătățeşte absorbția calciului în organism. Pentru pacienții vârstnici şi, în special, pentru cei cu demență, asigurarea unui aport suficient de calciu şi vitamina D este vitală, deoarece deficiențele acestora pot accelera pierderea masei osoase.
Prevenirea căderilor este la fel de importantă în gestionarea riscului de fracturi. Adaptarea mediului în care trăiesc pacienții este o măsură eficientă: instalarea barelor de sprijin în băi, eliminarea obstacolelor din casă şi asigurarea unei bune iluminări sunt măsuri simple care pot preveni accidentele. Pentru pacienții cu demență, crearea unui mediu sigur şi previzibil poate reduce considerabil riscul de căderi.
Concluzii
Pacienții cu tulburări neurocognitive, precum demența, prezintă un risc semnificativ mai mare de complicații osteoporotice din cauza declinului lor cognitiv şi
motor. Evaluarea periodică a riscului de fractură, împreună cu măsuri eficiente de prevenție, este esențială pentru menținerea calității vieții acestor pacienți. Implementarea strategiilor preventive, cum ar fi exercițiile fizice regulate, un aport adecvat de calciu şi vitamina D, şi adaptarea mediului de viață, poate reduce semnificativ incidența fracturilor şi poate ajuta pacienții să-şi păstreze independența pentru cât mai mult timp.
Bibliografie selectivă
1. Wright, N. C., Looker, A. C., Saag, K. G., Curtis, J. R., Delzell, E. S., Randall, S., et al. (2014). The recent prevalence of osteoporosis and low bone mass in the United States based on bone mineral density at the femoral neck or lumbar spine. J Bone Miner Res, 29, 2520-2526.
2. NIH Consensus Development Panel on Osteoporosis Prevention, Diagnosis, and Therapy. (2001). Osteoporosis prevention, diagnosis, and therapy. JAMA, 285, 785-795.
3. Kanis, J. A. on behalf of the World Health Organization Scientific Group. (2007). Assessment of osteoporosis at the primary health-care level. Technical Report. World Health Organization Collaborating Centre for Metabolic Bone Diseases, University of Sheffield, UK.
4. Compston, J., Bowring, C., Cooper, A., Cooper, C., Davies, C., Francis, R., et al. (2013). Diagnosis and management of osteoporosis in postmenopausal women and older men in the UK: National Osteoporosis Guideline Group (NOGG) update 2013. Maturitas, 75, 392-396.
5. Cooper, C., & Melton, L. J. 3rd. (1992). Epidemiology of osteoporosis. Trends Endocrinol Metab, 3, 224-229.
6. Fried, L. P., Tangen, C. M., Walston, J., Newman, A. B., Hirsch, C., Gottdiener, J., Seeman, T., Tracy, R., Kop, W. J., Burke, G., et al. (2001). Frailty in older adults: evidence for a phenotype. J Gerontol A Biol Sci Med Sci, 56(3), M146-156.
7. Rockwood, K., Song, X., MacKnight, C., Bergman, H., Hogan, D. B., McDowell, I., & Mitnitski, A. (2005). A global clinical measure of fitness and frailty in elderly people. CMAJ, 173(5), 489-495.
8. Ensrud, K. E., Ewing, S. K., Taylor, B. C., Fink, H. A., Stone, K. L., Cauley, J. A., et al. (2007). Frailty and risk of falls, fracture, and mortality in older women: the study of osteoporotic fractures. J Gerontol A Biol Sci Med Sci, 62(7), 744-751.
9. Kennedy, C., Ioannidis, G., Rockwood, K., Thabane, L., Adachi, J., Kirkland, S., et al. (2014). A frailty index predicts 10-year fracture risk in adults age 25 years and older: results from the Canadian multicentre osteoporosis study (CaMos). Osteoporos Int, 25(12), 2825-2832.
10. Li, G., Thabane, L., Papaioannou, A., Ioannidis, G., Levine, M. A., & Adachi, J. D. (2017). An overview of osteoporosis and frailty in the elderly. BMC Musculoskelet Disord, 18(1), 46.
Tulburări neurocognitive acute la vârstnici
Tulburările neurocognitive acute la vârstnici reprezintă o provocare importantă pentru medici, deoarece au un impact puternic atât asupra sănătății fizice, cât și mentale a pacienților. Aceste afecțiuni pot face ca persoanele în vârstă să devină mai dependente și mai vulnerabile, crescând riscul de complicații grave. Printre cele mai întâlnite probleme de acest tip se numără deliriumul, demența și depresia, care nu afectează doar mintea, ci și starea fizică generală a celor în vârstă.
ÎAsist. Univ. Dr.
Ovidiu-Lucian Băjenaru
UMF „Carol Davila“ București
Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan“ București
n cazul în care aceste tulburări nu sunt identificate şi tratate la timp, starea de sănătate a pacienților se poate înrăutăți rapid, iar riscul de mortalitate şi complicații creşte. De aceea, prevenția, diagnosticarea timpurie şi gestionarea corectă a acestor afecțiuni sunt cruciale pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor afectate şi pentru a reduce impactul lor asupra sănătății generale.
Delirium
Deliriumul este o tulburare neurocognitivă acută care afectează grav atenția şi starea de conştiență, apărând brusc şi având manifestări care pot varia de la un moment la altul pe parcursul zilei. Această fluctuație face ca diagnosticarea să fie uneori dificilă. Deliriumul este frecvent întâlnit la vârstnici, mai ales la cei care se află în spital, fiind legat de o gamă largă de cauze medicale şi fiziologice.
La pacienții vârstnici internați, între 11% şi 42% suferă de delirium, iar riscul este mai mare la cei care au şi alte boli sau un istoric de probleme neurocognitive. Această afecțiune nu doar complică recuperarea, ci şi creşte semnificativ riscul de mortalitate, ceea ce face ca un tratament rapid şi bine organizat să fie esențial pentru îmbunătățirea şanselor de recuperare.
Criterii DSM-5 pentru Delirium
Conform DSM-5, deliriumul este definit prin câteva criterii clinice clare, care ajută la stabilirea unui diagnostic corect. Primul criteriu important este apariția unei tulburări de atenție, ceea ce înseamnă că pacientul are dificultăți în a-şi concentra sau menține atenția. În acelaşi timp, starea de conştiență este afectată, ceea ce duce la o dezorientare față de mediul înconjurător.
Aceste schimbări cognitive apar rapid, de obicei în câteva ore sau zile, şi se manifestă prin fluctuații ale severității pe parcursul unei zile, ceea ce face ca deliriumul să fie greu de recunoscut fără o evaluare clinică constantă. Un alt criteriu esențial pentru diagnostic este prezența unor dovezi clare care indică faptul că deliriumul este provocat direct de o afecțiune medicală, o intoxicație, sevrajul unei substanțe sau expunerea la toxine. Acest lucru subliniază importanța unei evaluări atente a fiecărui pacient pentru a identifica cu exactitate cauza şi a interveni adecvat.
Epidemiologie
şi Factori de Risc
Deliriumul este o problemă comună la pacienții vârstnici, mai ales în secțiile de terapie intensivă şi în perioada de recuperare postoperatorie. Aceasta este una dintre cele mai frecvente tulburări neurocognitive acute la persoanele în vârstă, apărând adesea după intervenții chirurgicale majore sau în cazul unor comorbidități multiple.
Vârsta înaintată este unul dintre principalii factori de risc, fiind asociată cu un declin natural al funcțiilor cognitive şi o capacitate redusă de a se recupera. Pacienții cu afecțiuni cognitive preexistente, cum ar fi demența, sunt deosebit de vulnerabili la dezvoltarea deliriumului. Alte probleme medicale, cum ar fi dezechilibrele metabolice, endocrine, sau deficiențele de vedere şi auz, cresc şi ele riscul acestei afecțiuni.
Aceşti factori subliniază importanța monitorizării atente a pacienților vârstnici în spital, pentru a preveni şi a interveni eficient în cazurile de delirium, menținând astfel o mai bună calitate a vieții şi un prognostic favorabil.
Caracteristici
Clinice
Deliriumul se poate manifesta printr-o varietate de simptome, de la stări de agitație şi iritabilitate până la letargie şi apatie. Pacienții afectați de delirium pot avea dificultăți de concentrare, confuzie, dezorientare în timp şi spațiu, iar în formele severe pot experimenta halucinații vizuale sau auditive. Un alt simptom frecvent este perturbarea ciclului somn-veghe, cu somnolență în timpul zilei şi insomnie pe timpul nopții.
Deliriumul poate apărea sub două forme principale: deliriumul hiperactiv, care se caracterizează prin agitație şi nelinişte, şi deliriumul hipoactiv, marcat de letargie, apatie şi un răspuns scăzut la stimuli. În unele cazuri, pacienții pot alterna între aceste două tipuri de manifestări, ceea ce face monitorizarea şi gestionarea afecțiunii şi mai dificilă.
Diagnostic şi Screening
Deliriumul poate fi uşor confundat cu alte tulburări neurocognitive, cum ar fi demența sau depresia, din cauza suprapunerii unor simptome precum confuzia, dezorientarea şi schimbările de comportament. Pentru a evita aceste confuzii şi a facilita un diagnostic corect, sunt folosite metode de screening specializate, cum ar fi Confusion Assessment Method (CAM) şi testul 4AT. Aceste instrumente permit identificarea rapidă a simptomelor caracteristice deliriumului şi ajută la diferențierea acestuia de alte afecțiuni cognitive, oferind un ghid esențial pentru un tratament adecvat şi prompt.
Management şi Tratament
Tratamentul deliriumului începe prin identificarea şi corectarea cauzelor care l-au declanşat. Dezechilibrele hidro-electrolitice, infecțiile şi utilizarea necorespunzătoare a medicamentelor sunt frecvent factori care contribuie la apariția deliriumului şi trebuie tratate prompt. În plus, intervențiile non-farmacologice sunt esențiale pentru
managementul eficient al acestei afecțiuni. Aceste măsuri includ îmbunătățirea mediului pacientului, oferind un spațiu liniştit, bine iluminat şi familiar, şi asigurarea unei hidratări şi alimentații corespunzătoare, factori cheie pentru recuperare.
În cazurile mai severe, tratamentul farmacologic poate fi necesar. Antipsihoticele precum risperidona, olanzapina sau haloperidolul sunt uneori utilizate pentru a controla simptomele, însă acest tip de medicamente trebuie administrat cu mare prudență, în special la vârstnici, din cauza riscului de efecte adverse.
Concluzii
Deliriumul este o tulburare frecventă în rândul vârstnicilor şi are un impact profund asupra sănătății şi prognosticului acestora. Monitorizarea atentă şi prevenirea factorilor de risc sunt cruciale pentru a minimiza efectele negative asupra calității vieții şi pentru a reduce rata mortalității asociate. În viitor, cercetările ar trebui să se axeze pe dezvoltarea unor strategii de tratament mai personalizate şi pe perfecționarea instrumentelor de diagnostic, pentru a asigura o identificare timpurie şi o gestionare mai eficientă a deliriumului.
Bibliografie selectivă
1. Inouye, S., Westendorp, R., & Saczynski, J. (2014). Delirium in elderly people. The Lancet, 383, 911-922.
2. Kukreja, D., Günther, U., & Popp, J. (2015). Delirium in the elderly: current problems with increasing geriatric age. The Indian Journal of Medical Research, 142, 655-662.
3. Wilson, J., Mart, M., Cunningham, C., Shehabi, Y., Girard, T., MacLullich, A., Slooter, A., & Ely, E. (2020). Delirium. Nature Reviews Disease Primers, 6, 1-26.
4. Maldonado, J. (2018). Delirium pathophysiology: An updated hypothesis of the etiology of acute brain failure. International Journal of Geriatric Psychiatry, 33, 1428-1457.
5. Martins, S., & Fernandes, L. (2012). Delirium in Elderly People: A Review. Frontiers in Neurology, 3.
6. Saxena, S., & Lawley, D. (2009). Delirium in the elderly: a clinical review. Postgrad Med J, 85(1006), 405-413.
7. Cerejeira, J., Firmino, H., Vaz-Serra, A., & Mukaetova-Ladinska, E. (2010). The neuroinflammatory hypothesis of delirium. Acta Neuropathologica, 119, 737-754.
8. Joosten, E., Lemiengre, J., Nelis, T., Verbeke, G., & Milisen, K. (2006). Is Anaemia a Risk Factor for Delirium in an Acute Geriatric Population?. Gerontology, 52, 382-385.
9. Tune, L. (1999). Delirium. Hazzard et al., 12291237.
10. Inouye, S. (1999). Predisposing and Precipitating Factors for Delirium in Hospitalized Older Patients. Dementia and Geriatric Cognitive Disorders, 10, 393-400.
11. Brown, T. M., & Boyle, M. F. (2002). Delirium. BMJ, 325(7365), 644-647.
12. Fong, T. G., Tulebaev, S. R., & Inouye, S. K. (2009). Delirium in elderly adults: diagnosis prevention and treatment. Nature Reviews Neurology, 5(4), 210-220.
13. Grassi, L., Caraceni, A., Mitchell, A. J., Nanni, M. G., Berardi, M. A., Caruso, R., & Riba, M. (2015). Management of Delirium in Palliative Care: a Review. Current Psychiatry Reports, 17(1), 1-9.
14. Bush, S. H., Kanji, S., Pereira, J. L., Davis, D. H., Currow, D. C., Meagher, D. J., & Lawlor, P. G. (2014). Treating an established episode of delirium in palliative care: expert opinion and review of the current evidence base with recommendations for future development. Journal of Pain and Symptom Management, 48(2), 231-248.
15. Jackson, J., Gordon, S., Hart, R., Hopkins, R., & Ely, E. (2004). The Association Between Delirium and Cognitive Decline: A Review of the Empirical Literature. Neuropsychology Review, 14, 87-98.
Acest material promoţional este destinat profesioniştilor din domeniul sănătăţii. Pentru informaţii suplimentare vă rugăm să consultaţi Rezumatul caracteristicilor produsului complet. Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală-PRF Administrare orală. Profesioniștii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să rapor teze orice reacţie adversă suspectată sau reclamaţie cu privire la acest medicament la adresa de e -mail: Drugsafety.alfasigma@addenda.ro sau la Agenţia Naţională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România https://adr.anm.ro/ DAPP Alfasigma S.p.A.
Alfasigma România S.R.L. str. Cluceru Udricani, nr. 18, parter și etaj 1, sector 3, București tel.: 031.805.35.26, 031.805.35.27; fax: 031.805.35.28. e-mail: info.ro@alfasigma.com
Restricția calorică şi îmbătrânirea cardiovasculară
Procesul de îmbătrânire se caracterizează prin schimbări deteriorative, regenerative și compensatorii ce se dezvoltă în timp și au ca rezultat diminuarea rezervei fiziologice și a capacității de supraviețuire. Vulnerabilitatea crescută la provocările interne și externe apărută odată cu vârsta este una dintre particularitățile geriatriei și gerontologiei și se numește homeostenoză.
ÎMedic Primar
Geriatrie-Gerontologie, centrul de diagnostic și tratament Elio
mbătrânirea este un proces extrem de eterogen, iar deteriorarea funcției organelor, inclusiv a inimii, nu se corelează totdeauna bine cu vârsta cronologică. Îmbătrânirea intrinsecă poate fi definită ca schimbările structurale şi funcționale progresive dezvoltate odată cu înaintarea în vârstă. Separarea efectelor îmbătrânirii intrinseci de bolile subclinice este o adevărată provocare, iar implicarea contribuțiilor suplimentare ale expunerii la mediu şi stilul de viață (fumat, exerciții fizice, dieta) face acest lucru şi mai dificil. Important este că îmbătrânirea în sine nu duce la boală, dar scade pragul de apariție a bolii şi poate intensifica şi accelera efectele bolii, odată inițiate.
Au fost definite câteva trăsături ale îmbătrânirii cardiovasculare intrinseci, şi anume: să lipsească la tineri, dar să fie prezentă în mod obligatoriu la persoanele vârstnice, să se accentueze odată cu vârsta şi să nu aibă legătura cu o altă boală definibilă. Ateroscleroza coronariană şi hipertensiunea arterială sunt două tulburări foarte frecvente ce afectează semnificativ funcția cardiacă, motiv pentru care este prudent să se separe îmbătrânirea de boală.
Senescența este caracterizată de disponibilitatea redusă a oxidului nitric (NO), precum şi de: proliferarea intimală, rigiditatea arterială crescută, apariția unei inflamații cronice uşoare.
La nivelul cordului, îmbătrânirea se manifestă prin hipertrofie ventriculară stângă, fibroză cardiacă, non-complianță ventriculară, remodelare progresivă a
miocardului şi deteriorarea rezervei cardiace. Scăderea mecanismelor defensive duce la o sensibilitate crescută la stres, avand ca efect predispozitia mai mare la leziuni. Numărul de cardiomiocite scade în paralel cu declinul progresiv al capacității de regenerare a inimii
Restricția calorică (RC) se referă la un regim alimentar care limitează aportul energetic fără a provoca deficiențe de nutrienți esențiali şi vitamine. Aceasta prelungeşte durata medie şi maximă de viață la toate speciile de animale testate, chiar şi la primate non-umane, precum maimuțele rhesus, realizând o legătură între metabolism şi îmbătrânire.
Este larg acceptat că reducerea aportului energetic întârzie îmbătrânirea sistemului cardiovascular, datorită efectelor sale multiple asupra inimii şi vaselor de sânge. RC protejează arterele împotriva stresului oxidativ şi fibrozării previne îngroşarea foiței intimă-medie şi inhibă formarea plăcilor aterosclerotice . În plus, RC îmbunătățeşte funcția endotelială vasculară prin creşterea biodisponibilității oxidului nitric.
Efectul benefic al restricției calorice (RC) asupra sistemului cardiovascular se datorează, în mare parte, influenței sale asupra principalilor factori de risc cardiovascular. La persoanele cu aport caloric redus, se observă scăderi semnificative ale colesterolului seric total, colesterolului LDL, raportului colesterol total/ HDL şi trigliceridelor; în plus, tensiunea arterială, nivelul de glucoză în repaus alimentar şi concentrațiile de proteină C reactivă (PCR) sunt extrem de scăzute, comparativ cu grupurile de control de aceeaşi vârstă şi sex.
Interesant este că RC reduce colagenul din structura miocardului şi conținutul matricei extracelulare.
La nivel molecular, legătura dintre
aportul limitat de energie şi longevitate este complexă, ipoteza cea mai plauzibilă fiind aceea ce reglează expunerea celulei la stress oxidativ datorită întârzierii deteriorării mitocondriilor, cu limitarea creşterii producției de ROS. Răspunsul longevității la RC pare a fi reglat de multiple căi de semnalizare sensibile la nutrienti, precum mTOR, insulina/IGF-1, sirtuine (SIRT). Astfel, prin RC, inhibarea mTOR stimulează autofagia şi mitofagia, îmbunătățind funcția mitocondrială, iar scăderea nivelului şi activității IGF-1 inhibă apoptoza, stimulează autofagia. Totuşi, deficitul accentuat de IGF-1 se asociază cu ateroscleroza prematură şi cu mortalitate crescută prin boli cardiovasculare, sugerând că activitatea IGF-1, mai degrabă decât concentrația sa serică, ar conta pentru sănătatea şi mortalitatea cardiovasculară.
În acest sens, cercetările privind restricția calorică pot deschide o nouă cale pentru o metodă eficace şi la îndemană de prevenție cardiovasculară.
Bibliografie
1. Avolio AP, Clyde KM, Beard TC, et al. Improved arterial distensibility in normoten- sive subjects on a low salt diet. Arteriosclerosis. 1986;6:166–169.
2. Bharati S, Lev M. The pathologic changes in the conduction system beyond the age of ninety. Am Heart J. 1992;124(2):487–496.
3. WC. Morphological features of the elderly heart. In: DD Tresh, WS Aronow (eds), Cardiovascular Disease in the Elderly Patient, Marcel Dekker, New York, 1993.
4. Schroeder TE, Hawkins SA, Hyslop D et al. Longitudinal change in coronary heart disease risk factors in older runners. Age and Ageing 2007;36:57–62.
5. Bernhard D, Laufer G. The ageing cardiomyocyte: a mini- review. Gerontology 2008;54:24–31.
6. Cornwell GG, Westermark P. Senile amyloidosis: a pro- tean manifestation of the ageing process. J Clin Pathol 1980;138:146–52.
7. Judge S, Leeuwenburgh C. Cardiac mitochondrial bioenergetics, oxidative stress and ageing. Am j Physiol 2007ș292Ş1983-92
Dr. Mihaela Burșova
Special dezvoltat pentru colonoscopia de calitate superioară!
Gust de lime a a a a
Volum redus (2L)
1,2
Curăţare excelentă 1,2
Mai puţine bule
2
1
Clensia® 1-3 conţine Macrogol 4000, sulfat de sodiu anhidru, simeticonă și electroliţi.
este indicat în golirea intestinului înaintea oricăror proceduri clinice care Clensia® necesită un intestin curat, de exemplu endoscopie intestinală sau examen radiologic. este indicat la adulţi. Clensia®
Acest material promoţional este destinat profesioniştilor din domeniul sănătăţii. Pentru informaţii suplimentare vă rugăm să co nsultaţi R ezumatul carac te r isticilor produsului co mplet. M edicament eliberat pe bază de prescr ipţie medicală-PRF. Administrare orală. Profesioniștii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să rapor teze orice reac ţie adversă suspec tată sau reclamaţie c u p r i v
Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România https://adr.anm.ro/ DAPP Addenda Pharmaceuticals S.R.L.
Adaptat după: 1. Spada C. et al. Dig Liver Dis. 2017; 49(6): 651-656. 2. Rezumatul carac teristicilor produsului.
Alfasigma România S.R.L.
str. Cluceru Udricani, nr. 18, parter și etaj 1, sector 3, București tel.: 031.805.35.26, 031.805.35.27; fax: 031.805.35.28.
e-mail: info.ro@alfasigma.com
Abordarea „capabilităților“ a lui Amartya Sen
O alternativă la perspectivele tradiționale ale îngrijirii (medicale, psihologice, sociale) la intersecție cu terapia narativă
În cele ce urmează vor fi prezentate sintetic două modele – unul conceptual și unul aplicativ – care se pot vedea în conexiune, deși sunt emergente din areale diferite ale activității umane – din sfera economiei dezvoltării și, respectiv, din aria terapeutică (medicală, psihologică, socială și comunitară). Este vorba de modelul capabilităților al lui Amartya Sen (1998), pe de o parte, și modelul narativ (care fundamentează terapia narativă) promovat de Michael White (2007).
AConf. Univ. Dr. Ovidiu Gavrilovici
Dep. de Psihologie al Facultății de Psihologie și Ştiințe ale Educației, Univ. „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
martya Sen, indian de origine, a trăit cea mai mare parte a vieţii sale în Marea Britanie şi SUA, însă nu a fost înafara Indiei mai mult de şase luni consecutiv este sigur ca problemele şi rezultatele Indiei independente au rămas principala preocupare a vieţii sale. Sen a primit premiul Nobel pentru economie în 1998 şi cartea lui influenta „Democrația ca libertate“ a fost tradusă şi în limba română. După influența sa în aria economiei dezvoltării, concepția sa a găsit rezonanțe în arii conexe, în zona psiho-socială şi medicală.
El a propus termenul de „funcţionalităţi“ [functionings] care însă nu surprind o dimensiune importantă a bunăstării, şi anume libertatea. Când Gandhi a ales să țină post, spune Sen, el nu a suferit acelaşi nivel al deprivării precum o persoană care suferea de foame din cauza sărăciei, pentru că, spre deosebire de acesta, Gandhi avea oportunitatea să mănânce, însă şi-a folosit libertatea de a nu mânca. De asemenea, conceptul de capabilități al lui Sen ia în considerare libertatea de a alege dintre comportamente alternative, în timp ce „deținutul“ care trăieşte în penitenciar, „instituția totală“ a lui Goffman (1984) este caracterizat de o lipsă a capabilității. Sen a realizat şi comparaţii similare între India şi China: deşi, la modul global, China prereformistă depăşise cu mult India în rezultatele sale în arii precum lupta contra analfabetismului, situaţia sănătăţii populaţiei, China reuşise acest lucru doar prin costuri mari în aria capacităţii de a alege. Astfel, adevărata măsură a bunăstării nu ar trebui să fie funcţionalităţile actuale
exercitate de o persoană ci capabilităţile acesteia – setul de funcţionalităţi din care poate să aleagă cineva. De exemplu, absolventul de universitate care serveşte la mese are un avantaj asupra colegului care are doar liceul pentru că cel cu educaţie universitară a facut o alegere (dintre mai multe opţiuni posibile)
Pentru a ajunge la conştientizarea alegerilor avem nevoie de o cultură a alegerilor/deciziilor; e nevoie de interiorizarea „libertăţii de a alege“ care se cultivă în situaţii de „alegere“; de asemenea, e nevoie de gândire critică, pentru a putea aprecia cât mai obiectiv, variatele rezultate probabile ale alegerilor care ar urma să fie în discuţie. De exemplu, un alpinist poate să sufere degerături în căţărarea pe un vârf foarte înalt are un avantaj faţă de cerşetorul care îngheaţă pe stradă din necesitate.
Critica centrala a utilitarianismului adusă de către Sen se referă la reducerea motivaţiei umane prin maximalizarea utilităţii persoanei; astfel, utilitarianismul practic elimină capacitatea de a acţiona. În această direcție, persoana foloseşte un criteriu exterior pentru justificarea alegerilor sale ceea ce în lumina abordării capabilităților conduce la alienare, micşorarea ocaziilor de a-şi oferi oportunităţi rezonante cu propriul sistem de valori, micşorarea ocaziilor de a-şi exercita libertatea de a alege între „funcţionalităţi“ reducţionist, aceasta făcându-se doar pe baza unui criteriu al utilităţii (adesea, material sau financiar). Această capacitate a unei persoane de a alege să facă un anumit lucru şi nu altul este văzut de Sen ca fiind principalul ingredient al bunăstării. Însă atâta timp cât alegerile sunt limitate doar la selectarea dintre opţiunile oferite de alţii (atâta timp cât setul de capabilităţi al cuiva este determinat de aranjamentele sociale faţă de care persoana nu are nici un control sau influenţă), nu există nici un fel de libertate reală.
În cartea sa pentru care a primit premiul Nobel pentru economie în 1998, Dezvoltarea ca libertate, Sen a făcut trecerea de la includerea libertăţii ca fiind instrumentală pentru bunăstare, şi de la percepţia libertăţii ca ingredientul esenţial al bunăstării, la înţelegerea bunăstării ca libertate. Libertatea de a avea o viaţă care are o raţiune în a fi valorizată de cineva include atât libertăţi pozitive (adevărate oportunităţi) cât şi negative (libertate vis-a-vis de constrângeri şi interferenţe), actualizate ca şi realizări.
Sen descrie un al patrulea concept din seria celor care determină nevoile umane:
• bogăţia (sau opulenţa) – resursele materiale de care cineva dispune (fie şi latent – acţiuni, proprietăţi, pe lângă lichidităţi),
• funcţionările sau funcţionalităţile (sau standardele reale de viaţă), - ceea ce realizează, în efect, persoana
• capabilităţile (sau adevăratele oportunităţi) – arealul din care persoana alege, în efect, ceea ce rezultă ca şi funcţionalităţi, şi
• vocea — ce are cineva de spus cu privire la determinarea aranjamentelor sociale în care ei sunt subiecţi
Recunoaşterea ca participant egal la viaţa socială şi politică a societăţii lasă totuşi persoana prinsă în obiceiurile, credinţele şi modelele de viaţă dominante. Pentru a completa imaginea unei persoane reale din societate, care deţine o anumită bunăstare, anumite funcţionări, capabilităţi şi o „voce“, aceasta are nevoie să atingă nivelul exprimării plenare de sine prin „vocea critică“ – capacitatea unei persoane de a trăi în societate şi de a-şi forma o perspectivă personală (bazată pe cultura şi istoria sa specifică) care poate fi exprimată deschis astfel încât capacitatea finală de a acţiona critic nu este doar acţiunea pe cont propriu, ci şi libertatea de a chestiona şi a reevalua ce se întâmplă în societate.
Sunt două aspecte ale unei persoane, spune Sen:
• capacitatea de acţiune (persoana ca şi „actor“),
• bunăstarea (persoana ca „pacient“)
Utilitarianismul simplifică aceasta concepţie presupunând că această capacitate a unei persoane este pur si simplu legată de maximalizarea bunăstării (sau „utilităţii“) până la eludarea maximalizării autenticităţii, valorii de sine, şi sensului de a exista a cuiva; astfel, capacitatea de a acţiona şi utilitatea sunt reduse la acelaşi lucru, de vreme ce persoana este „obligată“ să facă ceea ce este necesar în mod obiectiv pentru a maximaliza utilitatea lor. Din această perspectivă, utilitarianismul eşuează în încercarea de a distinge între „aspectul bunăstării“ şi „aspectul capacităţii de acţiune“, folosind o concepţie învechită despre persoană, lipsindu-i subiectivitatea şi orice capacitate pentru conflict moral, astfel riscând devenirea ca persoană neetică sau postarea în situaţii în care alegerile se pot vădi neetice prin nerespectarea drepturilor altora prin rezultatele acţiunilor (alegerilor) sale.
Exersarea umanităţii din noi are la bază, în perspectiva lui Sen trăirea libertății fundamentale de a ne bucura de exercitarea responsabilităţii. Dezvoltarea ca libertate – necesită îndepărtarea surselor majore care duc la privaţiuni de libertate sau la ne-exercitarea libertăţii. Concluzia şi recomandarea, totodată, pentru implementatori: dorim dezvoltare (reală, sustenabilă)? Extinde libertăţile!
Această perspectivă contra dependenței şi alienării generabile în cadrul unei practici a „îngrijirii“, în sens tradițional, intră în acord cu prescripții precum „Nu avuţia, ci libertatea este cea cu ajutorul căreia trebuie măsurată calitatea vieţilor noastre“ (Kofi Annan, Secretar General al Naţiunilor Unite) şi „Dezvoltarea economică reprezintă, în esenţa sa, o creştere a libertăţii (...). Dezvoltarea, concepută cuprinzător şi corect, nu poate fi un concept antagonic libertăţii, ci constă exact în creşterea acesteia“ (Kenneth J. Arrow, Laureat al Premiului Nobel şi Profesor Emerit de Știinţe Economice, Universitatea Stanford). Intersecții ale perspectivei capabilităților cu terapia narativă În zona sudică a lumii, în Australiaterapeutul sistemic Michael White – şi în Noua Zeelandă – antropologul sistemic David Epston – au colaborat în anii 1980 în a descrie noi practici terapeutice, pornind de la experiențe clinice lucrând cu
copii cu suferințe mintale din aria tulburărilor alimentare.
În abordarea narativă ne situăm pe o paradigmă social construcționistă şi identitatea este văzută ca fiind un construct în devenire, în spațiul narativ – identitatea intențională ar fi ceea ce se poate spune despre cineva, ce poate spune (pune în cuvinte) acel cineva despre el sau ea, ce este descris în artefacte, texte, sau în producțiile narative sau artistice, inclusiv cele digitale. Identitatea non-structuralistă este diferită de înțelesurile tradiționale, din abordările pozitiviste, ale „sinelui adevărat“, văzut ca o structură internă a psihicului, care ajunge în timp să fie „revelat“, descoperit, cunoscut. Dimpotrivă, în perspectiva devenirii, identitatea intențională este fluidă, este la intersecția cunoaşterii de sine şi ce se poate cunoaşte din experiența altora şi din cultură despre cineva, este negociat şi este supus remanierilor continue. Între descrierile identității intenționale se pot enumera intențiile, speranțele, dezideratele, visele, aspirațiile, valorile, principiile, angajamentele cuiva – sunt categorii apreciative ale identității care sunt emergente şi care structurează orientarea unei persoane in relațiile sale cu sine, cu ceilalți, şi în raport cu procesele culturale, simbolice. (În complementaritate, identitatea structuralistă ar fi definită de aspectele „interne“ ale psihismului, oferite de teoriile din psihologia pozitivistă, precum inconştientul, motivele, personalitatea, reprezentările, gândirea, etc.).
Legătura între modelul conceptual al capabilităților şi cel al identității intenționale din terapia narativă rezidă din posibilitatea agentică a angajării celui invitat şi susținut prin facilitare narativă să descrie aspectele definitorii nonstructuraliste menționate mai sus: din aria intenții-speranțe-deziderate-vise-valori... care se constituie în ceea ce Amartya Sen promovează drept „voce“. În plan narativ, Vocea este puterea persoanei de a descrie preferințele sale în fața cuiva sau a unui public, unei audiențe a vieții sale. De asemenea, în plan narativ, Vocea critică ar putea fi descrisă de expresia preferințelor cuiva (elemente ale identității intenționale) care ar putea sa se dovedească a fi în conflict, sau în contrast, alternative cu cele normative, ale altora, sau cele vehiculate predominant, în relații, în discursuri, în cultură.
Din această perspectivă am putea lectura terapia narativă drept un vehicul ghidat, facilitat, de către terapeutul narativ, cu efecte de dezvoltare a capabilităților
expandând Vocea şi chiar a Vocii critice a persoanei-povestitor, a persoanei care devine un agent narativ promotor al criteriilor şi standardelor convenabile, dezirabile – poziționând astfel ansamblul colaborativ „facilitator-persoană“ drept o alianță activă pentru o viață mai bună.
Modelul lui Sen aplicat în practica narativă ar putea fi sintetizat astfel: dacă dezvoltarea ca libertate – necesită îndepărtarea surselor majore care duc la privațiuni de libertate sau la ne-exercitarea libertății, Michael White recomandă acompanierea cuiva întru contexte care dezvoltă treptat povestiri (narațiuni) mai bogate, mai rafinate, mai complexe (care surprind nuanțele variate ale experiențelor relevante şi includ aspectele preferate, dezirabile la care ajung persoanele implicate).
Dacă la Amartya Sen, concluzia şi recomandarea, totodată, pentru implementatori era: Dorim dezvoltare (reală, sustenabilă)? Extinde libertățile! – pentru terapia narativă este asigurarea unei „libertăți narative“, extinderea posibilităților de a descrie experiențele vieții şi ordinea „firii“, ordinea axiologică la care a ajuns cineva care este invitat în centru pentru a (re)deveni autor al unor narațiuni inspirate şi inspiraționale despre sine, relații şi viață, care pot deveni adevărate scenarii demne de a fi urmate, aplicate în practică.
Aşadar, bazat pe o înțelegere a modelului capabilităților, pentru o societate democratică în care putem conviețui şi progresa, ar fi necesar să asigurăm dreptul (narativ) al fiecăruia de a-şi spune povestea, în felul lui, chiar dacă aceasta ar putea fi exotică, diferită, alternativă la cele care îl înconjură.
Terapia narativă aşadar, ar permite explorări şi apoi exprimări care expandează descrierile experiențelor şi, corelat, al identităților protagoniştilor, al celor care sunt „pe scena“ acestor povestiri, onorând ceea ce am putea numi procese „dignifiante“ (de redare sau de redobândire a demnității cuiva) sau procese reumanizatorii (de repunere în drepturi narative a cuiva, permițându-i să propună propriile narațiuni definitorii).
Bibliografie
• Goffman, E. (1984) „Characteristics of Total Institutions„ (pp. 464-477) in Kelly Delos. Deviant Behavior, New York: St. Martin’s Press.
• Sen, A. (2004). Dezvoltarea ca libertate. București: Editura Economică.
• White, M. (2007). Maps of narrative practice (1st ed.). New York: W.W. Norton & Co.
SC AVENA MEDICA SRL
Niță Elinescu nr 56-58, Sector 3, București, cod 031871
pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 521/2023 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1857/441/2023
La Anexa nr. 17, Lista investigaţiilor paraclinice - analize de laborator , Imunologie şi imunochimie
A fost introdusa analiza de laborator:
Test imunologic cantitativ pentru depistarea hemoragiilor oculte în materiile fecale*1) ;
Puteti efectua analiza de laborator utilizand:
1
Sistem special de imunologie
Analizor iChroma II
metoda de detectie: IFA, imunofluorescenta
Producator: Boditech
Tara de origine: Korea de Sud
Standarde: ISO 13485, DOC, Aviz de Functionare
2 ichroma™ iFOB Neo (testul immunologic cantitativ) um = kit x 25 teste
IMUNOLOGIE
Sisteme speciale Sisteme speciale semiautomate
Punctaj: 25 puncte
Tarif decontat de casa de asigurări de sănătate
31.53 lei
ichroma™ iFOB Neo este un imunotest cu fluorescență (FIA) pentru determinarea cantitativă a hemoglobinei în fecalele umane. Este util ca ajutor în managementul și monitorizarea cancerului colorectal. Numai pentru diagnostic in vitro.
Forma de prezentare: cartus ambalat individual
Conditii de stocare: 2-30° Termen de valabilitate: 20 luni
3 Boditech iFOB Neo Control (control pe 2 nivele)Boditech iFOB Neo Control Box (2 vials)
Boditech iFOB Neo Control level L (200 μL) 1
Boditech iFOB Neo Control level H (200 μL) 1
Instruction For Use 1
Control value & Barcode Sheet 1
PREZENTARE ECHIPAMENT
SISTEM SPECIAL DE IMUNOLOGIE iChroma II
metoda de detectie: IFA, imunofluorescenta
Control de calitate si verificarea sistemului; Actionat de la baterie si curent alternativ; Conectivitate LIS/HIS; Functie multi-cronometru; USB/LAN/Wifi si bluetooth (optional). Echipamentul are inclus CITITOR CODURI DE BARE util pentru inregistrarea pacientilor pe listele de lucru; Echipamentul transmite rezultatele catre softul laboratorului.
SPECIFICATII
QC/calibrare:
- Cartus de verificare a sistemului (ID CHIP)
- Controale interne si externe
Interfata:
- Ecran tactil de 7”
- Imprimanta termica incorporata
- Port USB
- Internet si slot pentru card SD
- Wifi si Bluetooth (optional)
Memorie:
- 1000 rezultate pacienti
- 1000 rezultate controale
- 100 ID-uri utilizatori
Analizor:
- 276x220x91 mm
- 1.3 kg
- 100-240V AC, 50-60Hz
- Baterie (AAx4).
INDICAȚII TERAPEUTICE
Profilaxia și tratamentul afecțiunilor circulatorii și trofice
ADMINISTRARE ACTOVEGIN®
Cerebrale:
AVC ischemic, Tulburări circulatorii și trofice cerebrale, Traumatisme cranio-cerebrale
În perfuzie, 20 - 50 ml/zi (4 - 10 fiole/zi), 2-4 săptămâni (Soluția perfuzabilă: numai ser fiziologic sau glucoză !NU SOLUȚIE RINGER; Ritm de administrare: 2 ml/min)
Tratamentul se continuă cu drajeuri: 1-2 x 3 drajeuri/zi, înainte de masă.
Acest material este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Actovegin 200mg/5ml soluție injectabilă, www.anm.ro/_/_RCP/RCP_7336_30.01.15.pdf
Acest medicament se eliberează pe bază de prescripție medicală restrictivă: PR. Actovegin 200mg drajeuri, www.anm.ro/_/_RCP/RCP_7335_30.01.15.pdf
Acest medicament se eliberează pe bază de prescripție medicală P6L. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă
