Psihologia sportului Psiholog Alina Gherghișan

Psihologia sportului

Sports psychology

Sport psychology is a complex domain of psychology and sports that has its own specific characteristics in terms of processes, mechanisms and interventions. Among the most important, we mention: athletic development, periodization of the sports psychology, differences on sport psychology assistance according to the type of sport practiced and the need of action-centered -methods in prevention and intervention sport psychology assistance.

Psiholog Alina Gherghișan COSR, Psiholog clinician, Dr. Științele Sportului, Psiholog Sportiv SASP-Certified FEPSAC, Membru ISSP

Ce este psihologia sportului?

Conform FEPSAC (Federația Europeană a Psihologiei Sportului) termenul de psihologie sportivă se referă la aspectele psihologice ale sportului, mișcării și educației fizice.

Conform APA (Asociația Americană a Psihologilor) psihologia sportului este un domeniu care utilizează cunoștințele și abilitățile psihologice pentru a aborda performanța sportivă, bunăstarea și funcționalitatea optimă a sportivilor, aspectele de dezvoltare și sociale ale participării la sport și problemele sistemice asociate cu organizațiile și instituțiile sportive. Intervențiile Psihologiei Sportului sunt concepute pentru a acorda suport și asistență pentru sportivii și alți participanți la sport (de exemplu, antrenori, părinți, rețea de suport, colective tehnice) pe o gamă largă de dimensiuni.

Atât APA, cât și FEPSAC recunosc psihologia sportului ca o competență dobândită după o diplomă de doctorat într-una dintre domeniile primare ale psihologiei sau sportului și licența ca psiholog, cu obligativitatea de a avea expertiză și în domeniul educației fizice și a sportului. Această competență nu îi include pe cei care au obținut un doctorat în psihologia sportului, dar nu sunt psihologi autorizați.

Astfel, psihologia sportului reprezintă unul dintre domeniile în care interdisciplinaritatea și interdependenţa informațiilor, fenomenelor și proceselor reprezintă elemente fundamentale pentru funcționalitatea minte-corp. În mediul sportiv, soma nu poate fi contrastantă faţă de psyche, decât în situații de excepție și generatoare de consecințe negative pentru fiecare individ. Dacă în alte medii oamenii își “permit” anumite dezechilibre pe anumite dimensiuni în scopul de a face faţă anumitor cerinţe specifice, în sport, fiecare dezechilibru funcţional vizează direct integritatea organismului, evoluţia peformanţială individuală și nu numai. În sport, mintea și corpul se antrenează întotdeauna împreună și generează efecte în dublu sens.

Deși la nivel internațional, psihologia sportului este un domeniu al psihologiei clar definit, în România este asimilat, la momentul prezent psihologiei serviciilor.

Psihologia sportului este un domeniu complex, de sine stătător, care implică o bază de cunoaștere specializată și care include cel puțin următoarele:

Teorie şi cercetare în fundamentele sociale, istorice, culturale şi de dezvoltare ale psihologiei sportului. Probleme şi tehnici de evaluare psihologică specifică sportului. Antrenamentul abilităților mentale de bază şi specifice pentru creşterea performanței sportive şi pentru satisfacția participării în activitățile fizice. Aspecte clinice şi de consiliere cu sportivii. Aspecte legate de sănătatea mentală a sportivilor. Aspecte organizaționale şi sistemice ale consultanței sportive. Aspecte legate de dezvoltarea carierei sportive. Aspecte legate de implicațiile sociale legate de participarea la sport. Bazele biocomportamentale ale sportului şi exercițiului (de exemplu, fiziologia exercițiilor, învățarea motrică, medicina sportivă). Noțiuni elementare ale teoriei antrenamentului sportiv. Periodizarea antrenamentului sportiv.

Caracteristici ale pregătirii psihologice

1Performanța începe cu creierul sportivului, însă nu se se rezumă la acesta! Celulele sistemului nervos

specializate în transmiterea mesajului prin intermediul unui proces electrochimic, se regăsesc la nivelul creierul uman în număr de aproximativ 100 de miliarde, însă neuronii se regăsesc în număr mult mai mare la nivelul întregului corp. Tocmai de aceea, psihologia sportului nu este o psihologie a cuvântului, ci este o psihologie a acțiunii.

Pentru a putea performa mai bine, un sportiv va înțelege mai bine în act motric decât în condiții de laborator sau în condiții nespecifice. Sportivul simte, sportivul are toate organele senzoriale activate pentru a putea performa. Astfel, elementele de optimizare la nivel psihologic se realizează prin act motric, prin ceea ce le este specific sportivilor. Spre deosebire de abordările psihoterapeutice sau psihodinamice, psihologia sportului nu intervine la nivelul formulei pulsionale a sportivilor, ci dinamizează procesele la nivel conştient-preconştient. Practic utilizează toată resursa manifestă şi latentă a sportivului în scopul creşterii capacităţilor funcţionale. Experienţa preponderent senzorială determină formarea de repere senzoriale în memoria de lungă durată.

Alinierea și comunicarea între aspectele corporale, emoţionale și integrarea în sensul creșterii funcţionalităţii organismului, în prima fază, apoi a dezvoltării pe trepte tot mai înalte a potenţialului funcţional general, se realizează prin transformarea modelelor vechi în unele noi, augmentate de ancore care se pot structura în răspunsuri eficiente la acţiunea stimulilor din mediu. Psihologia sportului vizează facilitarea antrenamentul psiho-neuro-motor într-un limbaj comun sportivului, un limbaj primar, ușor accesibil și facil de interiorizat, conștientizarea fluxurilor interne și procesele senzoriale. Elementele de ancorare îi ajută pe sportivi să simtă și să conștientizeze lanţul cinematic și contracţia musculaturii implicate în fiecare mișcare și, astfel, feedbackul interoceptiv va crește exponenţial în activitatea sportivă specifică.

Cerebelul îndeplinește cu precădere un rol de reglare motorie și este implicat în coordonarea activităţii motorii, vizând: • Mecanismele care menţin și influenţează echilibrul • Controlul tonusului muscular și al mișcării, și corecţia (adică controlul feedback al acestora) • Mișcarea complexă și abilitatea de a realiza rapid mișcări alternative.

Potrivit cercetărilor neurocibernetice, cerebelul reprezintă o verigă esenţială a feedbackului kinestezico-motor constituindu-se ca un centru integrativ important, fiind intercalat între zona receptoare și cea motorie. În acest sens, el are un rol important în menţinerea tonusului muscular și a poziţiei corpului, asigurând interacţiunea mușchilor sinergici și relaxarea necesară mușchilor antagoniști. Funcţia lui normală asigură simetria, sinergia, atât în miostatica, cât și în miodinamica.

Se pare că la nivelul cerebelului se elaborează mesaje de evaluare a amplitudinii, a ritmicităţii, a vitezei, a direcţiei și a preciziei mișcărilor voluntare, în raport cu obiectivul atins: apucarea și manipularea adecvată a obiectelor, astfel că psihologia sportului vizează creșterea funcționalității în zona optimă specifică sportului de performanță.

Mintea va fi antrenată în consonanţă cu corpul, realizându-se eficient conexiunea psyche-soma, esenţială în eficienţă sportivă.

2Pregătirea psihologică are obiective diferite raportate la etapa asociată dezvoltării sportive (inițiere, specializare/dezvoltare, perfecționare/dezvoltare, performanță, înaltă performanță, discontinuitate).

La nivel de inițiere, accentul pregătirii psihologice se va pune: pe dezvoltare multilaterală, pe joc/joacă, pe dezvoltarea plăcerii asociată practicării activităților fizice și sportive și pe psihoeducație în raport cu beneficiile asociate mișcării.

La nivel de specializare, accentul se va pune pe psihoeducația rețelei de suport (părinți, antrenori, etc.), pe menținerea plăcerii asociate mișcării și pe formarea și dezvoltarea identității sportive.

În etapa de perfecționare, psihologia sportului va viza dezvoltarea abilităților mentale de bază și specifice, pe consolidarea resurselor psihice raportate la sportul ales și pe facilitarea descărcării pulsiunilor inconștiente dezadaptative funcţional și pe transformarea acestor energii primare în energie motrică. Astfel, pulsiunea nu mai ajunge să fie tensionată și nici blocată în inconștient. Ea își găsește calea optimă de descărcare astfel încât dinamica pulsională să se plaseze într-o zonă optimă pentru ca sportivul să poată face faţă stimulilor și situaţiilor de mediu fără a se produce dezechilibrare disfuncţională. Practic, elementele de blocaj din competiţii și elementele de reacţii emoţionale necontrolate care contravin valorilor și principiilor din sport se diminuează sau dispar prin asistență psihologică specifică sportului. Principalul obiectiv este sănătatea mentală a sportivului.

La nivel de performanță şi înaltă performanță, în antrenament şi competiție, corpul trebuie să-şi depăşească propriile limite fizice de anduranță, forță, viteză, putere. Simultan, mintea trebuie să împingă limitele mentale. Astfel, intervențiile psihologiei sportului facilitează nivelul optim de activare mentală prevenind supra - sau hiper - activarea specifice senzaţiilor pe care, uneori, sportivii le resimt în competiţie: blocare în greşeală, stres, hiper-reacție la presiune socială, blocaj la nivelul membrelor, nerăbdare, distorsiuni perceptive sau cognitive, etc. Conceptele de flow şi mindfulness vor avea o formă de antrenament palpabilă şi adaptată specificului de sport de înalt nivel prin activarea inteligenţei corporale subconştiente (pilotul automat) care preia controlul, percepe şi interpretează informaţia în rezonanţă cu dinamica infoenergetică internă şi externă dintre organism şi mediu. Psihologia sportului la acest nivel va viza menținerea psihismului sportivului într-un dezechilibru optim şi funcțional pentru împlinirea destinului propriu atingerii excelenței în sport.

Principalele provocări ale psihologiei sportului:

Presiunea este un privilegiu. Toate intervențiile vizează un rezultat principal sau secundar aici şi acum, un efect palpabil care să întărească încrederea un proces;

Credibilitate într-un număr de mare de grupuri şi în relație cu multi indivizi concomitent (de exemplu, sportivi, antrenori, colectiv tehnic, rețeaua de suport sau alți specialişti, management – club, federație, etc.);

Provocările de ordin etic şi raportate la confidențialitate (lucrează cu mai mulți clienți în relații strânse, cu care trebuie să împărtăşească informația necesară optimizării performanței);

Comunicarea interdepartamentală şi gestionarea conflictelor cu caracter ciclic:

Înțelegerea şi asimilarea culturii sportive care deseori este volatilă şi imprevizibilă.

În etapa de discontinuitate, psihologia sportului se centrează asupra reechilibrării mentale a sportivului, facilitând o tranziție eficientă de la viața sportivă la viața nesportivă și facilitând dezvoltării plăcerii asociate stării de confort.

3Pregătirea psihologică este diferită în funcție de tipul de sport. Pregătirea psihologică va fi diferită la sporturi ciclice (de prestatie), față de sporturile aciclice (de situație), de sporturile artistice (tehnico-combinative) sau de sporturile la țintă fixă sau mobilă sau sporturile de risc. În functie de efectul lor fiziologic, fiecare tip de sport va revendica alte nevoi și cerințe pentru pregătirea psihologică. Psihologia sportului este de fapt o combinație de psihologie organizațională, educațională, clinică, militară și a artelor. Scopul său este de a maximiza performanța sportivului sau a echipei prin îmbunătățirea motivației, a răspunsului la stres și a echilibrului emoțional, în raport cu specificul disciplinei sportive pe care și-a ales-o.

4Pregătirea psihologică este componentă a antrenamentului și respectă aceleași principii ale pregătirii sportive. În acest sens, psihologia sportivă respectă etapele prevăzute de periodizarea pregătirii sportive (pregătire fizică generală, pregătire fizică specifică, precompetițional, competițional, postcompetițional și tranziție) pentru că sportivii au nevoi diferite in momente diferite, cu solicitări diferite. În acest sens, în fiecare etapă de pregătire, pregătirea psihologică va avea un alt conținut și forme distincte de intervenție. Psihologia sportului, de asemenea, vizează îndeplinirea unor obiective specifice fiecărei etape de pregătire de la dezvoltarea abilităților mentale de bază și specific prin acumularea de informație la dinamizarea, redinamizarea, consolidarea și crearea de noi structuri psiho-neuronale adaptate funcţional și operativ sportului de performanță și înaltă performanţă.

Imprevizibilitatea situaţiilor competiţionale, în sporturile cu oponent, precum și imprevizibilitatea reacţiilor individuale în procesele informaţional decizionale și particularităţile de mobilizare a rezervelor compensatorii ale organismului constituie un element esenţial în etapele de transformare a stresului emoţional dintr-un proces fiziologic cu rol de adaptare, într-un proces patologic, manifestat prin eșec sau prăbușire/clacare emoţională și diverse afecţiuni, în prim plan fiind cele psihologice, cele cerebrale și cardiovasculare. Starea de hipervigilenta și hiperactivare determină, de cele mai multe ori, comportamente disfuncţionale în situaţiile competiţionale majore. Pregătirea psihologică periodizată în acord cu pregătirea sportivă deschide noi posibilităţi în profilaxia și tratamentul consecinţelor negative a stresului în cazul sportivilor de înaltă performanţă. Pentru ca un sportiv să poată face față unei competiții de obiectiv din punct de vedere psihologic, pregătirea psihologică trebuie să aibă un caracter continuu, sistematizat, planificat, iar mecanismele funcționale pentru de a face față efiecient situațiilor competiționale trebuie antrenate.

5Psihologia sportului se desfășoară în spațiul de antrenament, acolo unde persoana este în rolul de sportiv și întodeauna se face în relație de parteneriat cu antrenorul, obiectivele de pregătire psihologice fiind în consens cu obiectivele pregătirii sportive în fiecare etapă de pregătire.

Din teorie și practică

84% dintre medaliații olimpici la 2 ediții ale Jocurilor Olimpice au colaborat cu un psiholog sportiv;

De obicei, la nivel de performanță şi înaltă performanță, psihologul sportiv este parte din colectivul tehnic, parte din mecanismul complex al performanței;

Experiența pozitivă este atât la nivelul sportivilor, cât şi a antrenorilor;

De obicei sportivii ți antrenorii care lucrează cu un psiholog sportiv sunt mai adaptabili şi mai rezilienți.

1. http://www.qudal.com/ROMANIA-346JX35 2. Rezumatul Caracteristicilor produsului Fastum Gel, Septembrie 2020 * În cercetarea de piață “QUDAL - QUality meDAL Romania Health 2020-2021” din Apr. 1*