Osteopatia – sora vitregă a medicinei alopate? Dr. Adriana Jicman

Osteopatia – sora vitregă a medicinei alopate?

The osteopathy - The Stepsister of the Allopathic Medicine?

Andrew Taylor Still (1828-1917), medic american care a trăit la sfârșitul secolului XIX, a descoperit și a inițiat aplicarea osteopatiei, după cum mărturisește în „Autobiografie”: „Nu pretind că sunt autorul științei osteopatiei: legile acesteia nu sunt formulate de mintea omenească. Nu îmi atribui decât meritul de a fi descoperit-o.”

Dr. Adriana Jicman

Medic primar Medicină Sportivă, Medic specialist Medicină Fizică, Recuperare Medicală şi Balneologie, INMS

Fiul unui medic, A.T.Still a învățat medicina încă de timpuriu, alături de părintele său. Într-o epocă în care traiul cotidian era asigurat și din activități agricole, tânărul Still a avut o strânsă legătură cu natura, ceea ce i-a permis atât să îi observe legile, cât și să învețe noțiuni de anatomie prin disecțiile făcute pe animale moarte.

Din 1850, vreme de un deceniu, a practicat itinerant medicina. Împreună cu tatăl său, în Kansas, a ajuns în regiunea indienilor Shawnee, tratându-i de febră, hemoragii, holeră conform principiilor medicinei cunoscute, dar observând și tratamentele naturiste indiene.

Din dorința de se perfecționa profesional, în 1860 s-a înscris la Kansas College of Medicine and Surgery, dar izbucnirea Războiului de Secesiune (1861-1865), i-a modificat fundamental viața. S-a înrolat și a activat în armata Confederată, dar nu se știe exact dacă a practicat doar medicina sau a fost și combatant. În anul 1864 i-au murit trei dintre copii într-o epidemie de meningită cerebrospinală, iar la un interval de două săptămâni îi moare și un al patrulea copil de pneumonie. Profund afectat de neputința sa ca medic în fața bolii, Still pune sub semnul întrebării medicina epocii sale, renunță la studii și începe să caute metode complementare de vindecare.

Activitatea sa, bazată pe temeinice cunoștințe de anatomie îmbinate cu principii de alimentație naturală deprinse încă din copilărie și cu reguli de igienă corectă, a culminat în 1874 cu o experiență de excepție: în timpul unei epidemii de dizenterie, vindecarea unui copil prin practica osteopatiei. La fel s-a întâmplat cu toți ceilalți 17 pacienți copii. A denumit noua metodă de vindecare osteopatie și a hotărât să o practice.

Vă întrebaţi ce este osteopatia? Dacă vă uitaţi în dicţionarul medical veţi găsi definiţia de ,,boală a oaselor”. Aceasta este o greșeala gravă. Cuvântul se compune din două rădăcini ,,osteon” – însemnând os și ,,pathos-pathine” – a suferi. Dicţionarul Grecesc spune că este știinţa bazată pe cunoașterea oaselor. Așadar, în loc de ,,boală a oaselor” înseamnă, de fapt ,,utilizarea oaselor”.

Vindecarea unor boli considerate incurabile „cu mâinile goale’’ i-a adus, deopotrivă, oprobiul colegilor săi şi al reprezentanților Bisericii. În pofida dificultăților şi-a continuat munca şi progresiv a renunțat la medicație în tratamentele sale. A început să fie foarte căutat de pacienți, ceea ce l-a determinat să fondeze în 1892 ,,American School of Osteopathy’’ în Kirksville (Missouri) şi să înceapă instruirea temeinică în această metodă, a celor doritori.

În Europa, osteopatia a fost adusă, la începutul secolului XX de către unul dintre elevii săi, J.M. Littlejohn, care a fondat în Londra ,,The British School of Osteopathy’’.

Altul dintre elevii doctorului Still, William Garner Sutherland (18731954) a dezvoltat conceptul de osteopatie craniană.

De profesie jurnalist, inițial Sutherland a descoperit osteopatia în 1897 în povestirea unui prieten, apoi într-o conferință susținută de doi osteopați, dintre care unul a fost Charles Still, chiar fiul lui A.T.Still. Discrepanța dintre calitatea lectorilor și remarcile zeflemitoare la adresa osteopatiei, i-au stârnit curiozitatea și tânărul Sutherland a hotărît să meargă la școală, în Kirksville, pentru a afla mai multe.

Încântat de ce a descoperit, în 1898 s-a înscris la cursuri, a absolvit în 1900 primind diploma de osteopat chiar de la doctorul Still.

Pe durata studiilor, la un moment dat, a avut o străfulgerare de mirare legată de eventuala mobilitate a oaselor craniene, pe care a ignorat-o. După absolvire și după practicarea timp de 20 de ani a osteopatiei, doctoral Sutherland s-a hotărât să dea curs ipotezei sale privind mobilitatea oaselor craniului. Foarte bun cunoscător al anatomiei, el a decis că singura modalitate de a afla răspunsurile pe care le căuta este experimentarea. Și-a confecționat și a folosit un sistem diversificat de elemente (cască de baseball, curelușe de piele, catarame, bucăți de lemn sau cauciuc) pentru a simula diverse modificări mecanice ale mecanismului cranian, în prezența și cu ajutorul soției sale.

Numai așa a putut evidenția efectele, uneori chiar comportamentale, ale

Ergospirometru PISTON PRE-101

Testul de efort cardiopulmonar asigură o evaluare globală a răspunsurilor la exercițiul integrativ ce implică sistemele pulmonar și cardiovascular.

Controlul bicicletei și al bandei de alergat:

• Protocoale de testare a efortului ce pot fi definite şi selectate de utilizator • Protocoale de exercițiu pe bicicletă cu creştere progresivă, Step şi Ramp (la pas şi în rampă) • Protocoale cu creştere maximă pentru banda de alergat • Protocol de intensitate constantă a activității • Protocol de exercițiu în mai multe stadii cu un pseudo-stadiu fix la fiecare nivel • Protocol de creştere discontinuă

Opţiuni:

• PRE-101/c – analizor chimic ultra rapid cu celulă de oxigen • PRE-101/pm – analizor de oxigen paramagnetic ne-epuizant • PRE-101/ew – tensiometru şi ECG wireless • PPC-1250 – cărucior pentru PC cu suport dublu pentru monitor, electrod pentru braț, suport balon de gaz şi transformator de separație

Pletismograf complet PISTON PDT-111/p

Dispozitivul asigură măsurarea parametrilor mecanici ai sistemului respirator.

• Accesibil pentru pacienții aflați în scaun cu rotile (opțional) • Constanta de timp dublă a cabinei asigură efectuarea de teste la frecvență normală de respirat şi de asemenea cu respirație îngreunată • Optional: Cabină spațioasă cu patru pereți transparenți şi acoperiş din sticlă securizată • Închidere electromagnetică • Metronom audiovizual programabil • Corecție BTPS automatică bazată pe temperatura, umiditatea şi presiunea măsurate în cabină • Test complet de calibrare automată şi de scurgere • Sistem de comunicare cu microfon şi difuzor incorporat • Optional: Test de capacitate pulmonară difuză: metode de masurare Single Breath, Intra Breath

Modalități de măsurare: Volumul de gaz toracic, toate componentele rezistenței aeriene, complianța dinamică și statică (opțional), test de capacitate pulmonară difuză (opțional), presiunea de ocluzie maximă, inspirație și expirație forțată, capacitate vitală statică, ventilare voluntară maximă.

Spirometru PISTON PDD-301/sh

Spirometrul este dispozitivul de bază în diagnosticarea bolilor pulmonare. Este inevitabil în detectarea problemelor timpurii ale sistemului respirator: COPD, astm, bronșită cronică, tulburare obstructivă a ventilației, emfizem.

• Modalități de măsurare: Inspirare şi expirare forțată, Capacitate vitală statică, Ventilație voluntară maximă • Design aerodinamic de prindere în mână cu debitmetru PinkFlow*. Interfața USB când este conectată la un laptop conferă portabilitate completă. • Debitmetrul PinkFlow utilizat, inovația companiei PISTON, îndeplineşte în totalitate specificațiile şi cerințele Standardizării Testării Funcției Pulmonare ATS/ ERS (European Respiratory Journal 2005). Este insensibil la condens şi vapori şi nu necesită recalibrare după schimbare.

afectării mobilității craniene, respectiv a mecanismului cranian, ca urmare a traumatizării acestora.

Identificarea mecanismului de lezare, i-a permis doctorului Sutherland să elaboreze şi metoda de corecție. Pasul următor l-a reprezentat tratarea unor leziuni similare celor identificate de el, la diverşi pacienți. Într-o primă etapă au fost rude, apoi, deoarece rezultatele au fost favorabile, cunoscuți, cărora li s-a precizat că este o metodă experimentală, dar rezultatele au fost, de asemenea, foarte bune. Treptat, aplicarea osteopatiei craniene a evidențiat cât de puțin sunt cunoscute urmările restricțiilor craniene şi beneficiile majore ale acestei metode de tratament.

În 1929, doctorul Sutherland a făcut publică metoda sa colegilor săi osteopați, dar rezultatele au fost de ostilitate și lipsă de înțelegere.

Treptat, continuarea cercetărilor a subliniat și mai mult avantajele aplicării osteopatiei craniene pentru copiii cu traumatisme ale craniului în perioada intrauterină sau la naștere.

În timp, în 1940 publicarea materialelor despre această nouă metodă de tratament, conferințele susținute au făcut osteopatia craniană înțeleasă și, chiar, folosită în practică de unii osteopați.

Recunoașterea definitivă, ca metodă separată de tratament, a avut loc în 1946, odată cu înființarea Asociației de Osteopatie Craniană, ca filială a Academiei de Ostepatie Aplicată.

Principiile de bază din osteopatie se referă la relația dintre structură și funcția acesteia, la unitatea funcțională reprezentată de corpul uman, precum și la capacitatea acestuia de corecție și autovindecare, atunci când legea cauzei și a efectului sunt corect aplicate, când sistemul circulator funcționează fără restricții și organismul este hrănit adecvat.

De exemplu: acumularea de produși toxici din cauza unui sistem limfatic blocat, conduce la dezordine și alterare funcțională, care în cele din urmă se generalizează. Identificarea și îndepărtarea eficientă a blocajului limfatic, permite oxigenarea corectă a țesuturilor, cu restabilirea unei funcționări optime.

O cefalee poate la fel de bine să fie expresia unui traumatism lombosacrat, al afectării vezicii biliare sau al unei modificări intracraniene. Abordarea din perspectivă osteopatică, va conduce prin eliminarea cauzei la dispariția efectului. În timp ce eliminarea efectului, fără îndepărtarea cauzei, este premisa unei posibile viitoare crize de cefalee.

Osteopatia are la bază aceleaşi noțiuni de anatomie ale corpului uman, aplică aceleaşi principii de fiziologie şi fiziopatologie, de aceea indicațiile şi contraindicațiile tratamentului osteopatic sunt clar stabilite. Acesta nu concurează medicina alopată, nu îi neagă valoarea, domeniile de aplicare şi rezultatele indubitabile.

În ceea ce priveşte medicina sportivă, osteopatia prezintă avantajul de a putea fi folosită repede, eficient şi cu rezultate favorabile în tratare şi recuperare, cu condiția respectării criteriilor de excludere pentru intervenția osteopatului. Un prim ajutor de calitate, care nu presupune decât prezența unui osteopat calificat, contribuie major, alături de toate celelalte metode utilizate, la îmbunătățirea şi recuperarea în cel mai scurt timp posibil a stării de sănătate a sportivului, cu impact minim asupra capacității de performanță.

În concluzie, eficacitatea metodei ca și multitudinea aspectelor patologice pe care le poate aborda, o indică ca pe o posibilă alegere versus medicație sau polipragmazie.

Medicina alopată și osteopatia se pot completa în mod fericit, cu rezultate sigure și în timp optim, atât pentru beneficiul pacienților, inclusiv al familiilor acestora – oameni pe deplin sănătoși, cât și pentru beneficiul societății – oameni mai fericiți.

În România, astăzi, profesia de osteopat nu este pe lista profesiilor liberale. Există o lege privind terapiile complementare, dar inoperantă (legea 2007). Exercitarea osteopatiei este asociată cu studii de specialitate în domeniul medical și practică medicală. Se fac demersuri pentru promovarea și dezvoltarea osteopatiei ca profesie independentă, complet integrată în sistemul de sănătate și în țara noastră. Aceste activități se desfășoară ca urmare a inițiativei Asociației OsteoRe, care în 2013 a înființat Institutul Român de Osteopatie, cu o durată de școlarizare de 6 ani și în 2017, Colegiul Osteopaților din România.

Protecţia mucoasei nazale cu produse sigure pentru sportivi

Infecția cu Coronavirus se transmite pe cale aeriană și virusul se multiplică în mucoasa nazală și faringiană, de aceea este important pentru noi să înțelegem să respectăm și să tratăm cu mai multă seriozitate probleme minore ale nasului și gâtului pe care poate le-am ignorat până acum, sau nu ni s-au părut importante.

Cum ne protejăm

În primul rând, o mucoasă nazală cu o suferință cronică, chiar și minoră (rinită cronică, deviație de sept nazal, rinosinuzita cronică) este mai puțin capabilă să se apere de agresiunea virală. Astfel devine foarte important să păstrăm mucoasa nazala cât mai sănătoasă. Trebuie să folosim produse blânde care mențin funcția normală de purificare și apărare a mucoasei nazale. Dacă suntem obișnuiți să folosim frecvent dezobstruante nazale, să luăm în calcul produse blânde care au grijă și de funcția de barieră, de apărare a mucoasei nazale și să le combinăm cu protectoare și regeneratoare.

Alergia, factor favorizant

Persoanele alergice sunt mult mai sensibile agresiunilor virale deoarece au permanent o stare de inflamație a mucoasei nazale. Acum, mai atent decât niciodată trebuie să combatem inflamația mucoasei nazale, să spălăm mucoasa cu ser fiziologic, apoi să aplicăm sprayurile cu efect antialergic și cele protectoare. Fumătorii sunt expuși infecțiilor virale prin modificările cronice de la nivelul mucoasei nazale, dar și prin inflamația de la nivelul arborelui traheobronsic. GRIPSTOP, picături sau spray, cu efect protector pentru mucoasa nazală, datorită în principal lactoferinei din compoziție, foarte eficient pentru cei care poartă masca de protecție NARIVENT: reduce edemul, congestia nazala si alte simptome semnificative în cazul rinitei alergice. RINOPANTEINĂ sub formă de spray în rinita, rinita alergică, în rinita cronică dependentă de spray-uri cu efect vasoconstrictor sau ca unguent poate fi folosita după o intervenție chirurgicală, în cazul mucoasei nazale uscate, după sângerare nazală. Toate aceste produse sunt NU influenţează teste ANTI-DOPING!