Medical Market - Neurologie 2024

Prof. Univ.

Dr. Cristina Tiu

Președinte Societatea de Neurologie din România

Conf. Univ.

Dr. Ana Giurgiuca

Președinte A.R.P.P.

Neurologie Psihiatrie

Prof. Univ.

Dr. Cristina Bredicean

Președintele Conferinței Naționale de Psihiatrie 2024

Dr. Cosofret Emilia

Medic primar neurologie, doctor în științe medicale

Dr. Cozmin Mihai

Ș.L. Universitatea „Apollonia” Iași, medic primar psihiatru Inst. de Psihiatrie „Socola” Iași

Asist. Univ.

Dr. Adriana Cojocaru

UMF “Victor Babeș”Timișioara, Președinte SNPCAR

Dr. Josan Jennifer

Secretar general SNPCAR

Citește mai mult

Dr. Casandra Munteanu

Medic specialist Neurologie Pediatrică

Dr. Dana Sichitiu

Medic primar psihiatru, medic MF, psihoterapeut, Rețeaua Privată Regina Maria, București

Dr. Cristian Erdei

Medic specialist psihiatru și psihoterapeut

Psiholog Ramona Schenker

Doctor în Științe Medicale, Psiholog Clinician, Psihoterapeut cognitivcomportamental, Psiho-Oncolog

Dr. Alexandra Tătaru

Medic rezident psihiatru

Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași

Dr. Gina Isabela Constandache

Medic rezident psihiatru Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași

Telemedicina Integrată în Terapia Durerii Martin Bikfalvi

Polineuropatie senzitivo - motorie în cadrul vascularitelor asociate ANCA –prezentare a două cazuri clinice Dr. Emilia Cosofret, Dr. Oana Ailioaie

copilului, dincolo de criza convulsivă

Casandra Munteanu

Tulburări ale dispoziției – anxietatea și depresia la copiii cu boli inflamatorii intestinale

Asist. Univ. Dr. Adriana Cojocaru, Dr. Josan Jennifer

Demența digitală Dr. Cozmin Mihai, Dr. Alexandra Tătaru, Dr. Gina Isabela Constandache

la feminin

Este genetica un passe-partout? Dr. Ina Ofelia Focșa, Dr. Maria Stratan, Dr. Radu Truică, Dr. Biol. Andreea Țuțulan-Cuniță, Dr. Biol. Danae Stambouli

demenței și tulburările hidro-electrolitice - cum să evităm o eroare de diagnostic - prezentare de caz Dr. Emilia Cosofret, Dr. Oana Ailioaie

psihologice la copiii cu părinți bolnavi de cancer

Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii.

Vă mulțumesc pentru încrederea acordată în organizarea ediției din 2023 a Conferinței Naționale de Psihiatrie, desfășurată la București, și pentru prezența dumneavoastră într-un număr de peste 900 de participanți. Prin eforturile noastre colective putem aduce schimbări pozitive în practica noastră și putem avea un impact de durată asupra vieții persoanelor care suferă de probleme de sănătate mintală din România.

În anul 2024, Conferința Asociației Române de Psihiatrie și Psihoterapie se va desfășura în perioada 22-25 mai, la Hotel Timișoara, Timișoara. Oraș cunoscut pentru bogatul său patrimoniu cultural și tradiție în psihiatrie, acesta va oferi cadrul perfect pentru întâlnirea anuală a profesioniștilor în sănătate mintală din țară.

Sub distinsa conducere a Prof. Univ. Habil. Dr. Cristina Bredicean, Președintele celei de a XVI-a ediții a Conferinței Naționale de Psihiatrie, anticipăm nu doar un eveniment științific de prestigiu, ci și o călătorie culturală și multidisciplinară în domeniul psihiatriei. Evenimentul promite să ofere un cadru unic pentru schimbul de cunoștințe, experiențe și idei, reunind experți, clinicieni, cercetători și lideri de opinie atât din domeniul psihiatriei, cât și din disciplinele conexe, având ca temă “Psihiatria: spațiu cultural și multidisciplinar”.

Ne vom reuni cu un angajament comun de a avansa domeniul psihiatriei, de a îmbunătăți îngrijirile asociate sănătății mintale și de a avea un impact pozitiv asupra vieții persoanelor care se luptă cu tulburări psihice în România.

Vă așteptăm cu drag la Timișoara!

Conf. Univ. dr. Ana Giurgiuca, Președinte A.R.P.P.

Dragi colegi, Dragi colegi,

Este o mare bucurie și onoare să vă invităm în Timișoara, oraș cosmopolit dar numit și “Orașul florilor”, în perioada 22-25 mai 2024 pentru

Conferința Națională de Psihiatrie.

Timișoara, centru istoric înființat în urmă cu peste 700 de ani, are o viață culturală și socială intensă fiind în anul 2023 nominalizat Capitală Culturală Europeană, moment de incitare și bucurie pentru noi cei de aici. Spiritul orașului nostru este diversitatea care schimbă și apropie generații, profesii, tradiții și cultura etniilor conlocuitoare. Avem de asemenea o școală de psihiatrie cu tradiţie, purtată în prezent cu mândrie de noi, generaţia prezentului.

Tema conferintei aleasă pentru anul 2024 este legată de multidisciplinaritate: “Psihiatria: spațiu cultural și multidisciplinar”. Urmând tradiția noastră, conferinţa este concepută ca un loc de întâlnire interdisciplinar cu prezenţa unor invitați de renume, atât din țară, cât și din străinătate, aceste aspecte constituind premizele unei manifestări științifice de succes. Am speranța că participarea dumneavoastră la Timișoara va fi una benefică atât profesional, cât și plăcută social.

Vă așteptăm cu nerăbdare în Timișoara la Conferința Națională de Psihiatrie 2024!

Prof. Univ. dr. Cristina Bredicean, Președintele Conferinței Naționale de Psihiatrie 2024

Revoluția Tehnologică în Neurologie

și Psihiatrie: Beneficiile Telemedicinii

În era digitală, tehnologia a devenit un aliat indispensabil în domeniul medical. Pentru neurologi și psihiatri, inovațiile tehnologice aduc numeroase beneficii, îmbunătățind diagnosticarea, tratamentul și monitorizarea pacienților. Printre acestea, telemedicina ocupă un loc deosebit, oferind soluții eficiente și accesibile pentru îngrijirea pacienților.

Telemedicina:

O Nouă Dimensiune în îngrijirea Pacienților

Telemedicina permite consultarea și monitorizarea pacienților de la distanță, folosind platforme digitale sigure. Această abordare reduce necesitatea deplasărilor frecvente la cabinet, ceea ce este deosebit de benefic pentru pacienții cu mobilitate redusă sau cei din zonele rurale, unde accesul la specialități este limitat.

1. Accesibilitate și Flexibilitate: Telemedicina extinde accesul la îngrijiri medicale de specialitate, permițând pacienților să se consulte cu neurologi și psihiatri fără a fi nevoie să călătorească pe distanțe lungi. Aceasta este esențială în cazul afecțiunilor care necesită intervenții rapide sau monitorizare constantă, precum epilepsia sau tulburările de anxietate severă.

2. Monitorizare Continuă: Dispozitivele portabile și aplicațiile mobile permit monitorizarea în timp real a parametrilor de sănătate ai pacienților. De exemplu, pacienții cu epilepsie pot purta

brățări inteligente care detectează convulsiile, trimițând date direct către medic pentru evaluare rapidă și ajustarea tratamentului.

3. Eficiență și Economie de Timp: Telemedicina reduce timpul de așteptare și optimizează programările, permițând medicilor să gestioneze mai eficient numărul mare de pacienți. Platformele de telemedicină oferă funcții de programare automată, memento-uri pentru pacienți și acces rapid la dosarele medicale.

Inovații Tehnologice în Diagnostic și Tratament

Tehnologiile avansate, cum ar fi inteligența artificială (IA) și realitatea virtuală (RV), revoluționează modul în care sunt diagnosticate și tratate afecțiunile neurologice și psihice.

1. Inteligența Artificială: Algoritmii de IA pot analiza imagini de rezonanță magnetică (RMN) sau tomografie computerizată (CT) pentru a detecta anomalii

subtile, îmbunătățind precizia diagnosticării. De asemenea, IA poate ajuta la dezvoltarea unor planuri de tratament personalizate, bazate pe datele colectate despre pacienți.

2. Realitatea Virtuală: în psihiatrie, RV este utilizată pentru terapia expunerii în cazurile de fobii sau PTSD. Pacienții sunt expuși treptat la situațiile care le provoacă anxietate într-un mediu controlat și sigur, sub supravegherea medicului.

3. Aplicații Mobile și Wearables: Aplicațiile de sănătate mentală și dispozitivele portabile ajută la monitorizarea stării de sănătate psihică a pacienților. Acestea pot urmări simptomele depresiei, anxietății sau altor tulburări și pot trimite rapoarte periodice medicului, facilitând ajustarea tratamentului.

Concluzie: cum puteți folosi tehnologia în beneficiul dumneavoastră și al pacienților? Implementarea tehnologiei în neurologie și psihiatrie nu doar că îmbunătățește calitatea îngrijirilor oferite, dar și extinde accesul la tratamente eficiente pentru un număr mai mare de pacienți. Telemedicina, în mod special, reprezintă un pas înainte către o practică medicală mai accesibilă, eficientă și personalizată. În România, cea mai avansată platformă de telemedicină în care medicii pot efectua consultații medicale acoperite de malpraxis, conform legii, este numită Ringdoc. Aici puteți să aveți, practic propriul cabinet medical virtual unde să faceți consultațiile de control pentru pacienții care au deja un diagnostic sau să oferiți consultații pentru pacienți români din întreaga lume. Platforma nu necesită plata de abonament lunar, este gratuită pentru medicii cu drept de practică în România, iar utilizarea acesteia este extrem de ușoară.

Stimați colegi,

Am încheiat un an care s-a desfășurat într-un ritm trepidant, un an care ne-a solicitat, dar ne-a și răsplătit.

Societatea de Neurologie din România se afirmă tot mai mult atât pe plan național cât și internațional ca o comunitate științifică puternică și unită. Excelenta colaborare și comunicare între centrele universitare din țară, între generațiile cu experiență și tinerii neurologi, purtători ai speranțelor noastre într-un viitor mai bun, a permis organizarea unor evenimente științifice de înaltă ținută pe tot cuprinsul țării.

Lansarea strategiei naționale de combatere a bolilor cardio și cerebrovasculare, organizarea primului Forum Național de Neurologie, crearea unei competențe de neuroradiologie intervențională deschisă și medicilor neurologi, înființarea unei acțiuni prioritare destinată neuroreabilitării precoce și prevenirii dizabilității la pacienții cu AVC acut, sau deschiderea de noi centre apte să efectueze tratament endovascular, reorganizarea registrului de scleroză multiplă sunt alte câteva realizări care au la bază pe lângă foarte multă muncă și o viziune unitară a membrilor conducerii SNR pentru dezvoltarea profesiei noastre.

Anul 2024 are astfel toate premisele pentru a fi un an cu și mai multe realizări, între care, cu siguranță, se va înscrie și al XXII-lea Congres SNR. Vă așteptăm!

Cu deosebită considerație, Prof. Dr. Cristina Tiu, Președinte SNR

Cel de al XXII–lea Congres al SNR 2024 este onorat de o prestigioasă participare naţională și internaţională. Vor fi abordate subiecte de actualitate din principalele domenii de patologie neurologică, ținând cont de dinamica specialității noastre în care am asistat în ultimii ani la descoperiri remarcabile cu un impact semnificativ asupra practicii clinice.

Programul va include secțiuni dedicate patologiei vasculare cerebrale, tulburărilor de mișcare, sclerozei multiple, afecțiunilor autoimune neurologice, cefaleei, sistemului nervos periferic și bolilor rare.

Vom continua să organizăm sesiuni practice sub formă de workshop, pe teme de interes general cum ar fi patologia neuro-oftalmologică, evaluarea multimodală a stenozelor carotidiene, patologia somnului etc.

Fundația Societății de Neurologie este ca în fiecare an co- organizator al congresului, acțiune ce completează activitatea educațională desfășurată constant, materializată prin cursurile educaționale distribuite gratuit prin platforma MedicHub.

Pe adresa site-ului web al SNR (www.neurology.ro) veți găsi informaţii actualizate periodic despre Al XXII- lea Congres Naţional al Societăţii de Neurologie din România care se va desfășura în perioada 05-07 iunie 2024 la Casino Sinaia.

Secretar General S.N.R.

Dr. Mihai Vasile, e-mail: mtvasile@yahoo.com

Primul Holter Doppler transcranian

Monitorizare de lungă durată pentru detectarea emboliei cu o sondă robotizata și un înregistrator / recorder portabil.

Producător: Atys Medical, Franța

TCDx, UN SISTEM UNIC ȘI INOVATIV

• Fixarea sondei este ușoară și confortabilă.

• Sonda este robotizată și cu auto-reglare.

• Recorderul TCDx este mic, ușor și funcţionează pe bază de baterie cu un timp de înregistrare mai mare de 5 ore.

• Pacientul nu mai este atașat de un TCD. Acesta își poate desfășura activităţile zilnice și chiar să practice sport.

• Post-procesarea semnalului TCD pentru detectarea emboliei este automată și rapidă.

Fiecare eveniment embolic este etichetat, iar operatorul are acces atât la semnătura spectrală cât și la caracteristicile acu

FUNCŢII AUTOMATE PENTRU O MAI BUNĂ EFICIENŢĂ

• La montarea sondei pe capul pacientului, TCDx este conectat la computerul echipat cu software-ul pentru Doppler.

• Sonda robotizată este plasată pe fereastra acustică.

• Semnalul Doppler este optimizat prin modului software de auto-căutare si stocat pe un card de memorie.

• Sistem de calitate: certificare ISO 13485

WAKIe Doppler transcranian portabil din clasa premium care oferă software avansat atât pentru diagnostic cât și pentru aplicații de monitorizare.

WAKIe este disponibil în diferite configurații:

WAKIe TCD: Doppler transcranian unilateral cu modul de diagnosticare

WAKIe 1TC: Doppler transcranian unilateral cu module de diagnostic si de monitorizare

WAKIe 2TC: Doppler transcranian bilateral cu module de diagnostic si de monitorizare

• Afișaj M-mode reduce timpul necesar pentru a localiza fereastra transcraniană. De asemenea, permite o identificare mai ușoară a vaselor de sânge şi a redus timpul de instruire.

• PORTABIL ŞI ROBUST

• AFIŞAJ CLAR

• UŞOR DE UTILIZAT

• RAPORT CULOARE CARACTERISTICĂ COMPLET

• MODUL DE MONITORIZARE AVANSATĂ

• DETECTARE EMBOLIEI

• TESTE FUNCŢIONALE

• DEBITUL CARDIAC

WAKIe Doppler transcranian este unic pe piaţă: poate fi echipat cu un monitor cardiac non-invaziv. Această caracteristică este extrem de utilă în terapie intensivă și OR.

Strălucește în orice rol și la orice vârstă

Cu o formulă special concepută din aminoacizi esenţiali și vitamina B12, TONOTIL-N susţine concentrarea și rezistenţa la stres, crește tonusul și grăbește recuperarea la copii, adulţi activi și vârstnici!

Pulbere și soluție pentru soluție orală L-fosfotreonină, L-glutamină, clorură de hidroxocobalamină, L-fosfoserină, clorhidrat de arginină

SINGURA COMBINAȚIE DE AMINOACIZI ȘI VITAMINA B12 ÎNREGISTRATĂ CA MEDICAMENT

Referinţă: 1. Rezumatul Caracteristicilor Produsului

Acest medicament se poate elibera fără prescripție medicală. Se recomandă citirea cu atenție a prospectului sau a informațiilor de pe ambalaj. Dacă apar manifestări neplăcute, adresați-vă medicului sau farmacistului. Medicamentele expirate și/sau neutilizate se consideră deșeuri periculoase.

Strălucește în orice rol și la orice vârstă

Cu o formulă special concepută din aminoacizi esenţiali și vitamina B12, TONOTIL-N susţine concentrarea și rezistenţa la stres, crește tonusul și grăbește recuperarea la copii, adulţi activi și vârstnici!

Pulbere și soluție pentru soluție orală

L-fosfotreonină, L-glutamină, clorură de hidroxocobalamină, L-fosfoserină, clorhidrat de arginină

DENUMIREA COMERCIALĂ

A MEDICAMENTULUI

Indicat în stări de convalescenţă1:

• După inter venţii chirurgicale

• Ca tonic în stări de slăbiciune, anorexie, anemie, surmenaj fizic și intelectual (fenomen de Burnout)

• După evenimente vasculare acute

• În dereglări metabolice și ca adjuvant în terapia angiovasculară

Asigură supor tul organismului în boli cronice1:

• Reglează metabolismul celular (toate maladiile sunt cauzate de disfuncţii ale metabolismului celular)

• În boli neurologice

• În boli cardiovasculare

• Determină sinteza mediatorilor chimici

SINGURA COMBINAȚIE DE AMINOACIZI ȘI VITAMINA B12 ÎNREGISTRATĂ CA MEDICAMENT

Chirurgie:

TONOTIL-N pulbere şi soluţie pentru soluţie orală

COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Pulbere pentru soluţie orală (conţinută în dop)

170 mg pulbere pentru soluţie orală conţin

L-fosfotreonină 20 mg,

Este un tonic pentru organism; se recomandă în convalescenţă după intervenţii chirurgicale

Oftalmologie:

Acest medicament se poate elibera fără prescripție medicală. Se recomandă citirea cu atenție a prospectului sau a informațiilor de pe ambalaj. Dacă apar manifestări neplăcute, adresați-vă medicului sau farmacistului. Medicamentele expirate și/sau neutilizate se consideră deșeuri periculoase.

L-glutamină 75 mg, clorură de hidroxocobalamină 0,5 mg

Soluţie orală (conţinută în flacon)

10 ml soluţie orală conţin L-fosfoserină 60 mg, clorhidrat de arginină 150 mg

Excipient cu efect cunoscut: sorbitol (E 420)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi prospectul FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere şi soluţie pentru soluţie orală

Soluţie: limpede, de culoare roşu-cireaşă, cu miros plăcut, caracteristic de vişine şi gust dulce

Pulbere: granulată, de culoare albă

DATE CLINICE

Indicaţii terapeutice Tonotil N este indicat în stări patologice, de exemplu: boli somatice şi psihice, demenţă senilă, boli în care intervine o disfuncţie în metabolismul neuronal Tonotil N stimulează activitatea cerebrală, producerea de energie şi posibilităţile de utilizare a oxigenului la nivel celular Tonotil N completează componentele biologice celulare deficitare fără să genereze produşi de degradare Tonotil N este folosit ca tonic în stări de slăbiciune, anorexie şi în convalescenţă Datorită indicaţiilor de mai sus Tonotil N poate fi administrat în următoarele "Specialităţi Medicale":

Pediatrie:

Retardare psihosomatică, convalescenţă, anorexie, oboseală în urma unui efort intelectual prelungit Medicină internă: Surmenaj fizic şi intelectual, convalescenţă, stări de slăbiciune (anemie, anorexie)

Geriatrie:

Depresie senilă sau demenţă senilă, dereglări psihosomatice ale vârstei a III-a, în pierderea memoriei la persoane vârstnice, în scăderea performanţelor intelectuale, în dereglări metabolice şi ca adjuvant în terapia angiovasculară

Neurologie:

Tensiuni nervoase, oboseală asociată cu administrarea de medicam

Oboseală oculară, miopie progresivă, boli ale retinei datorate dereglărilor metabolice, irigare sangvină deficitară la nivel ocular, ambliopie datorată fumatului, atrofia nervului optic, şi ca

aditiv în tratamentul combinat cu medicaţie anticataractă, pentru a preveni cataracta senilă (datorită efectelor asupra reglării metabolismului celular şi aprovizionării organismului cu aminoacizi esenţiali)

Obstetrică-ginecologie:

Convalescenţă, tensiune nervoasă, slăbiciune, climacteriu

Ortopedie-traumatologie:

Ca un tonic al organismului şi ca un tonic pentru pacienţii ce urmează a fi operaţi Convalescenţă

(după intervenţii chirurgicale, traumatisme, etc )

Medicină sportivă

Recuperarea psihosomatică a atleţilor

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Se îndepărtează sigiliul de metal al flaconului, prin extragere Apoi se împinge dopul roşu în aşa fel încât să se golească conţinutul acestuia în partea lichidă din flacon Se agită bine flaconul

Se înlătură dopul şi se transvazează conţinutul

flaconului într-un pahar

Tonotil N este uşor de administrat şi are gust plăcut

Se poate dilua cu apă

Tonotil N poate fi administrat şi la diabetici, deoarece

nu conţine zahăr Soluţia se administrează imediat după constituire

Adul ţi: doza recomandată este de 1-2

flacoane dimineaţa, înainte de micul dejun

Copii: doza recomandată este de 1 flacon dimineaţa, înainte de micul dejun

CONTRAINDICAŢII Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţi Tumori maligne, stări neoplazice datorită prezenţei hidroxocobalaminei Pentru mai multe amănunte, citiţi cu

NŢIONĂRI

insuficienţă renală sau hepatică severă sau cu acidoză metabolică sau la pacienţii cu tulburări ale metabolismului aminoacizilor. Deoarece conţine sorbitol, pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la f ructoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament

Interacţiuni cu al te medicamente şi al te forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Tonotil N poate fi administrat în timpul sarcinii și în perioada de alăptare.

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Tonotil N nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Reacţii adverse

Reacţii alergice în cazul hipersensibilităţii la unul dintre componenţii produsului.

Raportarea reacțiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul

Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http: //www anm.ro/ Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament Supradozaj

Nu au fost raportate cazuri de supradozaj.

DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI

DE PUNERE PE PIAŢĂ: VIANEX S.A

8, Varibobi street, Nea Erythraia, 146 71 Kifisia, Greece

Distribuitor/Reprezentant: S C. IMEDICA S A Șoseaua București – Ploiești nr. 141 D, sector 1, București

Tel: 021 301 70 10; 20; 30 / Fax: 021 319 77.51 office@imedica.ro / www.imedica.ro NUMĂRUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE

PE PIAȚĂ: 9360/2016/01

VIZĂ DE PUBLICITATE: 6351/02 04 2024 Acest material promoțional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății.

Telemedicina Integrată în Terapia Durerii

Terapia durerii este o disciplină medicală specializată în diagnosticarea și tratarea durerii cronice sau a altor tipuri de disconfort. Scopul principal al terapiei durerii este de a reduce sau controla senzațiile dureroase, îmbunătățind astfel calitatea vieții pacientului. Aceasta implică o abordare multidisciplinară, unde diferiți profesioniști din domeniul sănătății colaborează pentru a dezvolta un plan de tratament eficient.

Martin Bikfalvi

Spirocco Digital Hospital

Sistem Informatic de Telemedicină Integrată www.digitalhospital.ro

Principalele componente ale terapiei durerii includ:

1. Evaluare: În prima fază a terapiei durerii, se efectuează o evaluare detaliată a pacientului. Aceasta implică stabilirea cauzelor durerii, identificarea factorilor declanșatori și determinarea intensității și tipului de durere.

1. Diagnostic: După evaluare, se efectuează un diagnostic precis pentru a înțelege mai bine natura și cauzele durerii. Acest pas este esențial pentru a dezvolta un plan de tratament adecvat.

1. Planificare a tratamentului: Bazat pe evaluare și diagnostic, se dezvoltă un plan de tratament personalizat. Acest plan poate include diverse modalități de tratament, cum ar fi terapia medicamentoasă, terapia fizică, terapia cognitiv-comportamentală, proceduri intervenționale, și altele.

1. Managementul medicamentos: Unele planuri de tratament pentru terapia durerii implică utilizarea medicamentelor pentru a controla durerea. Acestea pot include analgezice, antiinflamatoare, relaxante musculare, și alte tipuri de medicamente, în funcție de cauza și tipul de durere.

1. Proceduri intervenționale: Pentru anumite condiții, pot fi efectuate proceduri intervenționale, cum ar fi injecții cu corticosteroizi, blocuri nervoase sau alte proceduri minim invazive pentru a ameliora durerea.

1. Terapie fizică și de reabilitare: Exercițiile fizice și terapia fizică pot fi parte integrantă a terapiei durerii, contribuind la îmbunătățirea funcției și reducerea durerii asociate cu anumite afecțiuni.

1. Terapie cognitiv-comportamentală: Pentru durerile cronice, terapia cognitiv-comportamentală poate fi benefică pentru a aborda aspectele psihologice ale durerii și pentru a învăța tehnici de gestionare a durerii.

1. Intervenții alternative: Unii pacienți aleg să exploreze intervenții alternative, cum ar fi acupunctura, masajul terapeutic, meditația sau alte terapii complementare pentru a ajuta la gestionarea durerii.

Terapia durerii urmărește să ofere o abordare comprehensivă care să abordeze aspectele fizice, psihologice și sociale ale durerii. Este important de subliniat că fiecare plan de tratament este individualizat, ținând cont de specificul fiecărui pacient și de natura durerii pe care o experimentează. Terapeuții durerii, anesteziștii, neurologii și alți specialiști sunt implicați în gestionarea durerii, lucrând împreună pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacienților afectați de dureri cronice sau persistente.

Telemedicina integrată în terapia durerii joacă un rol semnificativ în optimizarea gestionării durerii, oferind soluții inovatoare și acces mai facil la îngrijirea medicală, oferă numeroase avantaje prin combinarea tehnologiilor informaționale cu serviciile medicale pentru gestionarea și tratarea eficientă a durerii, are potențialul de a îmbunătăți accesul la servicii, de a optimiza gestionarea simptomelor și de a crește calitatea vieții pentru pacienții cu dureri cronice.

Telemedicina integrată în terapia durerii se referă la integrarea tehnologiei și a serviciilor de telemedicină întrun sistem pentru a oferi o abordare mai cuprinzătoare și coordonată a îngrijirii pacienților. Aceasta implică folosirea tehnologiilor informatice pentru conectarea, coordonarea și facilitarea schimbului de informații între diferite componente ale sistemului medical, inclusiv între furnizorii de servicii medicale și pacienți.

Câteva dintre rolurile-cheie ale telemedicii în terapia durerii:

1. Acces la consultații la distanță: Telemedicina permite pacienților să beneficieze de consultații la distanță cu specialiști în terapia durerii, fără a fi nevoie să se deplaseze. Acest lucru este deosebit de util pentru pacienții care trăiesc în zone geografice îndepărtate sau care au dificultăți în a se deplasa din cauza durerilor sau altor afecțiuni.

2. Monitorizare continuă la distanță a simptomelor: Dispozitivele medicale conectate pot fi utilizate pentru a monitoriza simptomele

pacienților la distanță. Dispozitivele medicale conectate pot fi folosite pentru monitorizarea continuă a parametrilor relevanți, cum ar fi tensiunea arterială, frecvența cardiacă, frecvența respiratorie, saturația, glicemia, temperatura, funcția renală, funcția pulmonară, analiza sângelui, evaluarea funcției hepatice, EKG, densitate osoasă și nivelul de activitate. Aceasta oferă medicilor informații în timp real despre evoluția durerii și a altor factori relevanți, permițând ajustarea rapidă a planului de tratament.

3. Conectivitate și interoperabilitate: Sistemele de telemedicină integrată sunt proiectate să permită conectarea și interoperabilitatea diferitelor platforme și dispozitive medicale. Aceasta asigură schimbul fluent de informații între diversele componente ale sistemului de sănătate.

4. Individualizarea tratamentului:

Telemedicina permite adaptarea tratamentului în funcție de nevoile individuale ale pacienților. Specialiștii pot face ajustări în terapie, precum modificarea dozelor de medicamente sau recomandarea unor tehnici specifice de gestionare a durerii, ținând cont de informațiile colectate la distanță.

5. Platforme de auto-management: Telemedicina poate integra platforme de auto-management a durerii, oferind pacienților resurse și instrumente pentru a-și gestiona mai bine simptomele. Acestea pot include exerciții recomandate, tehnici de re-

laxare, jurnale pentru monitorizarea durerilor, și alte resurse educative.

6. Teleconsiliere și suport psihologic: Durerile cronice pot avea un impact semnificativ asupra stării de sănătate mentală. Telemedicina poate furniza servicii de teleconsiliere și suport psihologic pentru a aborda aspectele psihologice și emoționale asociate cu durerea cronică. Terapia durerii nu implică doar gestionarea aspectelor fizice, ci și a celor emoționale. Telemedicina facilitează furnizarea de consiliere și suport psihologic la distanță, ajutând pacienții să facă față aspectelor psihologice asociate cu durerea cronică.

7. Gestionarea medicamentelor: Telemedicina poate facilita gestionarea medicamentelor, inclusiv prescripția și monitorizarea efectelor secundare ale tratamentelor medicamentoase. Aceasta contribuie la asigurarea unei administrări corecte și sigure a medicamentelor.

8. Cooperare între specialiști: Telemedicina facilitează colaborarea între diferiți specialiști, cum ar fi medici, fizioterapeuți, psihiatri și alți profesioniști implicați în îngrijirea pacienților cu dureri cronice. Această abordare interdisciplinară poate duce la un plan de tratament mai eficient.

9. Acces la specialiști: Pacienții pot beneficia de acces la specialiști în terapia durerii chiar și în zone geografice izolate sau cu resurse medicale limitate. Aceasta îmbunătățește

disponibilitatea serviciilor și reduce timpul de așteptare pentru consultații și tratamente.

10. Planificarea îngrijirii: Telemedicina poate fi utilizată pentru discuții și planificare anticipată a îngrijirii, abordând aspecte cum ar fi opțiunile de tratament și dorințele pacientului în privința îngrijirii.

11. Educarea pacienților: Platformele de telemedicină pot oferi resurse educaționale pacienților, ajutându-i să înțeleagă mai bine cauzele și managementul, opțiunile de tratament și tehnici de auto-gestionare, să fie mai implicați în propriul proces de îngrijire. Educația pacienților poate contribui la îmbunătățirea compliance-ului și a rezultatelor terapeutice.

Prin utilizarea unui sistem informatic de telemedicină integrată, se pot obține beneficii semnificative în optimizarea gestionării cazurilor clinice și creșterea eficienței sistemului de sănătate.

Este important ca această integrare să fie realizată cu respect pentru nevoile individuale ale pacienților și să respecte standardele de securitate și confidențialitate ale datelor medicale.

Polineuropatie senzitivo - motorie în cadrul vascularitelor asociate ANCA – prezentare a două cazuri clinice

Sensory-motor polyneuropathy in ANCA-associated vasculitis – presentation of two clinical cases

Abstract: ANCA-associated vasculitis (AAV) are rare multisystemic diseases with renal, pulmonary, cardiac, musculo - articular and neurologic involvement, that may be associated with a severe clinical picture, with significant morbidity and mortality. The aim of this article is to present two cases of severe AAV, manifested clinically with acute renal failure, alveolar hemorrhage and associated with neurological symptoms (paresthesia and peripheral motor deficit). The patients were treated with an intensive regimen of immunosuppression, dialysis and plasmapheresis. The response was favorable în both cases, with recovery of the renal function. Electromyogram (EMG) was performed early în the course of the disease and disclosed peripheral neuropathy with sensitive and motor deficit, that guided an intensive regimen of kinetotherapy. Repeated EMG after 3 months showed improvement of the functional parameters. Early screening by EMG for peripheral neuropathy în AAV patients is important to guide the need for kinetotherapy în these severe patients and improving the functional prognostic.

Medic primar neurologie, doctor în științe medicale, Policlinica SanMed, București

Vasculitele asociate ANCA (VAA) sunt boli multisistemice rare, cu afectare renală, pulmonară, cardiacă, musculo-articulară și neurologică, ce pot prezenta un tablou clinic sever, cu morbiditate și mortalitate importantă. Scopul acestui articol este să prezinte două cazuri de VAA severe, manifestate prin insuficiență renală acută și hemoragie alveolară, la care s-au adăugat simptome neurologice (parestezii și deficit motor periferic). Pacienții au fost tratați cu un regim intensiv de imunosupresie, dializă și plasmafereză. Răspunsul a fost favorabil în ambele cazuri, cu recuperarea funcției renale. Electromiograma (EMG) a fost realizată precoce în cursul bolii și a arătat neuropatie periferică senzitivo-motorie, ghidând un regim intensiv de kinetoterapie. Repetarea EMG la 3 luni a arătat ameliorarea parametrilor funcționali. Depistarea precoce prin EMG a neuropatiei periferice la pacienții cu VAA este importantă pentru a indica kinetoterapia la acești pacienți severi și a le îmbunătăți prognosticul funcțional. Introducere

Vasculitele asociate ANCA (VAA) sunt boli autoimnune cu tablou clinic polimorf, caracterizate prin inflamația vase-

lor de sânge. Conform clasificării Chapel Hill, VAA sunt vasculite de vase mici.1. Sunt boli rare, cu o prevalență de 50-200 cazuri la 1 million de persoane și afectează predominant persoanele vârstnice.2

Din punct de vedere anatomo-patologic, caracteristica principală a VAA este inflamația vaselor mici de sânge (capilare, venule, arteriole), cu sau fără necroză, cu sau fără granuloame, dar în general fără depozite imune în imunofluorescență.

Anticorpii ANCA sunt implicați în patogenia bolii, având rol de activare a neutrofilelor, care prin agregare și degranulare, produc inflamație și necroză în vasele mici. Activarea căii alterne a complementului generează factori proinflamatori și chemoatractanți, care amplifică răspunsul imun, activează și mai mult neutrofilele, cât și cascada coagulării, cu formare de tromboze și necroze. Limfocitele B și T disfuncționale sunt implicate în perpetuarea producției de autoanticorpi ANCA.

Anticorpii ANCA sunt de 2 tipuri: PR3 și MPO, dar pot fi și cazuri de vasculite ANCA negative, diagnosticate pe baza tabloului clinic și anatomo –patologic. Titrul ANCA este predictiv pentru evoluția bolii, titrul crescut fiind corelat cu riscul de recurență, iar negativarea ANCA fiind asociată în general cu remisiunea bolii. Totuși, în unele cazuri, anticorpii ANCA pot persista, deși clinic boala este în remisiune, fiind un semn de persistența infraclinică a activității autoinflamatorii.3,4

Din punct de vedere clinic, VAA sunt boli multisistemice, care pot afecta orice organ, printre care plamânii și tractul respirator, rinichii, pielea, mușchii, articulațiile, miocardul, nervii periferici etc. Gravitatea clinică este variabilă, de la afectare

cutanată și musculo-articulară ușoară, la tablou clinic amenințător de viață, cu hemoragie alveolară și glomerulonefrită rapid progresivă, ce necesită rapid dializă. Se cunosc trei tipuri de VAA:

• Granulomatoza cu poliangeită (granulomatosis with polyangeiitis- GPA) sau boala Wegener), caracterizată prin inflamație necrotizantă și granuloma toasă a vaselor mici de sânge. Teritoriile afectate sunt în general tractul respira tor, unde poate produce inflamație și necroza sau hemoragie alveolară, rini chiul, cu afectare tip glomerulonefrită rapid progresivă ce se prezintă la biopsie ca o glomerulonefrită pauciimună cu croissante, pielea, mușchii, articulațiile etc. Anticorpii asociați cu GPA sunt în general ANCA PR3 sau mai rar MPO, dar există și cazuri ANCA negative.

• Poliangeita microscopică (Microsco pic poliangeiitis- MPA): inflamație necrotizantă dar non granulomatoasă a vaselor mici, cu afectare renală tip glomerulonefrită cu croissante. Poate fi prezentă și afectarea pulmonară, tip hemoragie alveolară (sindrom pneu mo- renal) sau a altor organe. Anticor pii sunt în general tip MPO dar pot fi și PR3 sau absenți.

• Granulomatoza eozinofilică cu poli angeită (eosinophylic granulomatosis with poliangeiitis-EGPA sau sindro mul Churg Strauss): este o boală mult mai rară, caracterizată prin infiltrate cu eozinofile, granuloame și inflamație necrotizantă a vaselor mici. Clinic se manifestă prin astm și eozinofilie, dar poate avea toate manifestările tipice vasculitelor VAA: afectare renală, he moragie alveolară etc.

Afectarea neurologică în VAA cu prinde manifestări centrale și periferice,

Dr. Emilia Cosofret

Dr. Oana Ailioaie

MD, PhD, UMF Carol Davila, București

Co E1 îmbunătățește regenerarea celulară a sistemului nervos

Crește producția de energie celulară (ATP)

Contribuie la funcția de reparare ADN

Neurologie

ce pot fi prezente în toate tipurile de VAA (atât în GPA, cât și MPA sau EGPA). Manifestările periferice sunt mai frecvente, tip mononevrita multiplex sau polineuropatie periferică. Manifestările centrale variază în gravitate, de la hipoacuzie acută la meningită aseptică sau vasculită cerebrală cu manifestări tip stroke recurent.5

Mecanismul patogenic al afectării neurologice este constituit în principal de inflamația autoimună a vaselor de sânge din epinerv. Neutrofilele aderă de celulele endoteliale și produc leziuni autoinflamatorii, care reduc ischemia nervului și manifestări senzitive sau motorii. Natura focală a leziunilor inflamatorii explică simptomatologia clinică, ce poate fi asimetrică.6,7

Tratamentul VAA se bazează pe cortizon și imunosupresoare. Tratamentul de inducție cuprinde bolusuri de metilprednisolon intravenos, urmat de corticoterapie orală în doze descrescătoare. La aceasta se adaugă în general ciclofosfamidă sau rituximab. Dacă pacientul prezintă afectare sistemică, cum ar fi insuficiență renală acută rapid progresivă sau sindromul pneumo-renal, pot fi necesare dializă sau plasmafereză. Tratamentul de întreținere se realizează cu rituximab, micofenolat mofetil sau azatioprină. Pentru cazurile mai ușoare și fără insuficiență renală se poate folosi metotrexat.8,9

Avacopanul este un medicament nou, ce acționează prin blocarea activării complementului pe calea alternă, fiind un antagonist al receptorului pentru fracțiunea c5a. Avacopanul poate fi utilizat ca o alternativă la cortizon în tratamentul de inducție al VAA, alături de imunosupresoarele clasice, cum ar fi ciclofosfamida sau rituximab.10

Prezentare de caz clinic

Cazul 1

Pacient de 65 ani, fumător 20 ani –pachete, dar sevrat în urmă cu 10 ani și neconsumator de alcool, fără antecedente personale și heredo-colaterale notabile, a fost spitalizat pentru o insuficiență renală acută, acompaniată de hematurie microscopică și proteinurie glomerulară. Pacientul prezenta de asemenea alterarea stării generale, artralgii și mialgii, apărute în decurs de 3 săptămâni înaintea internării. Din punct de vedere neurologic, pacientul prezenta parestezii de membre inferioare, simetrice bilateral.

Biologie: Funcția renală anterioară era normală, cu o creatinină de 0,8 mg/dl. În decurs de 3 săptămâni, funcția renală s-a degradat rapid, apărând insuficiența renală acută cu o creatinină de 2,5 mg/ dl, apoi 4,6 mg/dl. Dozarea ANCA PR3 a fost pozitivă. Puncția biopsie renală a arătat glomerulonefrită acută cu croisante. EMG a evidențiat o neuropatie senzitivo - motorie compatibilă cu vascularita. S-a inițiat tratament cu ciclofosfamidă intravenos și cortizon inițial intravenos, apoi oral, în doze descrescătoare. Tratamentul de inducție a fost urmat de un tratament de întreținere cu Rituximab. Tratamentul a fost în general bine tolerat, fără complicații infecțioase, dar au apărut complicații metabolice, ca obezitate și diabet insulino - dependent post corticoterapie. Din punct de vedere renal și sistemic, evoluția a fost favorabilă. Starea generală s-a ameliorat, artralgiile și mialgiile au dispărut, pacientul fiind capabil să facă eforturi fizice moderate. Pe plan neurologic, evoluția a fost de asemenea spre ameliorare, cu dispariția paresteziilor. Din punct de vedere biologic, evoluția a fost bună: creatinina la 6 luni de la începutul tratamentului a fost de 2 mg/dl. Anticorpii ANCA au rămas însă pozitivi, fiind un martor al unei activități autoinflamatorii subclinice persistente.

Cazul 2

Pacient de 56 de ani, nefumător, fără antecedente personale și familiale importante, prezintă în urmă cu 3 luni apariția brutală de dispnee acută, hemoptizie și insuficiență renală acută, cu creatinina 6 mg/dl. Din punct de vedere neurologic, pacientul prezenta parestezii mb inferioare și ușor deficit motor de membre inferioare. Bilanțul autoimun extensiv a fost negativ (FAN, Factor reumatoid, Anticorpi anti ADN, Anticorpi anti ENA). Doar dozarea ANCA a fost pozitivă, cu specificitate MPO.

Tomografia computerizată pulmonară a evidențiat hemoragie alveolară bilaterală. Pacientul a fost spitalizat în reanimare cu diagnosticul de sd pneumo-renal. S-au realizat de urgență hemodializă și plasmafereză, concomitent cu un tratament imunosupresor intensiv, cu 3 bolusuri de metiprednisolon intravenos și ciclofosfamida intravenos. Ulterior s-a realizat o puncție biopsie renală care a arătat o glomerulonefrită extracapilară pauciimună cu croisante. Evoluția a fost

favorabilă, cu ameliorarea funcției renale și a simptomatologiei pulmonare și pacientul a fost transferat pe secție. S-a realizat electromiograma care a pus în evidență o neuropatie senzitivo - motorie compatibilă cu vascularita, cu deficit motor al membrelor inferioare. Tratamentul imunosupresor a fost continuat cu cortizon oral, urmat de tratament de întreținere cu rituximab. Pacientul a urmat de asemenea kinetoterapie intensivă pentru recuperearea deficitului motor. Funcția renală s-a ameliorat semnificativ, hemodializa a fost întreruptă. La 3 luni de la internare pacientul prezenta o creatinină de 1 mg/dl. Anticorpii ANCA s-au negativat. Repetarea EMG dupa 3 luni a arătat o ameliorare semnificativă a polineuropatiei periferice.

Discuții

Cele două cazuri de vascularită asociată ANCA (VAA) au survenit la pacienți de vârstă medie și sunt caracterizate prin tablou clinic sever, cu afectare multisistemică. Organele cele mai intens afectate sunt rinichiul și plămânul, ceea ce a determinat și prognosticul vital. Tratamentul imunosupresor a fost intensiv în ambele cazuri, ceea ce a permis o bună recuperare generală, pulmonară și renală.

Din punct de vedere neurologic, ambii pacienți au prezentat polineuropatie secundară vascularitei, dovedită prin EMG. Simptomele neurologice au contribuit la tabloul clinic, iar urmările au fost funcționale (dureri, parestezii, deficit motor). EMG realizat precoce în evoluția bolii a permis depistarea cu acuratețe a afectării neurologice și ghidarea tratamentului prin kinetoterapie și recuperare medicală.

Particularitatea acestor două cazuri o reprezintă gravitatea tabloului clinic și răspunsul favorabil la un tratament imunosupresor intensiv. Evoluția neurologică favorabilă se datorează în parte tratamentului imunosupresor și pe de altă parte activităților de kinetoterapie și recuperare medicală.

Concluzie:

Cele două cazuri arată importanța depistării prin electromiogramă a afectării neurologice la pacienții cu afectare renală în cadrul vascularitei ANCA positive și rezultatul favorabil prin tratamentul imunosupresor al bolii autoimune, cât și rolul recuperării medicale și al kinetoterapiei în recuperarea simptomelor motorii. Referinţe ştiinţifice pe: revistamedicalmarket.ro

DIAGNOSTICUL PRECOCE ȘI URMĂRIREA

EVOLUȚIEI NEUROPATIEI AUTONOME PERIFERICE

Preven ia i controlul complica iilor Diabetului Zaharat

Identificarea altor neuropatii

REZULTATE CLARE

RAPID

SIMPLU

CANTITATIV

SIMETRIE

NEUROPATIA CARDIACĂ

NEFROPATIE

Determinarea dureaza 3 minute. Raportul este generat imediat după terminarea determinării.

Graficele detaliate permit evaluarea vizuală a rezultatelor.

Valori reale ale răspunsului galvanic al pielii la nivelul palmelor și tălpilor indică severitatea neuropatiei. Această determinare poate fi comparată cu rezultatele testelor ulterioare pentru a evalua răspunsul pacientului la tratament sau alte intervenții prescrise.

Eventualele asimetrii între partea dreaptă și stângă ajută la identificarea tipului de Neuropatie periferică.

Evaluarea riscului Neuropatiei Cardiace.

Evaluarea scorului de aparitie a nefropatiei

Epilepsia copilului, dincolo de criza convulsivă

Epilepsia este o boală neurologică cronică, una dintre cele mai comune tulburări neurologice în rândul copiilor, afectând aproximativ 1 din 100 de copii în întreaga lume, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății. Afecṭiunea poate debuta la orice vârstă, încă din prima zi de viață și până la perioada de adult sau vârstnic. Această afecțiune se caracterizează prin crize epileptice recurente, care sunt rezultatul unei activități neuronale anormale în creier. Astfel, se estimează că 0,5-1% dintre copii și tinerii din întreaga lume au epilepsie. Epilepsia poate avea efecte și implicații pe termen scurt și lung atât pentru copii, cât și pentru familiile acestora.

Dr. Casandra Munteanu

Medic

specialist Neurologie Pediatrică

Cauzele epilepsiei sunt variate: structurale, genetice, infecțioase, metabolice, imune sau necunoscute:

• Leziuni ale creierului secundare unor cauze prenatale sau perinatale (de exemplu, o privare de oxigen sau traumatisme în timpul nașterii, greutate mică la naștere);

• Anomalii congenitale sau afecțiuni genetice cu malformații cerebrale asociate;

• Traumatism cerebral sever;

• Accidentul vascular cerebral care restricționează cantitatea de sânge și oxigen la creier;

• O infecție a creierului, cum ar fi meningita, encefalita sau neurocisticercoza ;

• Sindroame genetice;

• Tumori.

Criza convulsivă este epilepsie?

De reținut: o criza convulsivă nu înseamnă stabilirea de la bun început a diagnosticului de epilepsie.

Criza epileptică este un episod caracterizat prin semne clinice apărute brusc datorita unei descărcări anormale excesive sau sincrone a activității neuronale din creier, putând avea sau nu corespondent electric (modificări pe traseul EEG).

Epilepsia este o boală caracterizată prin predispoziția durabilă de a genera crize epileptice În cazul sugarilor și copiilor, epilepsia poate îmbrăca foarte multe forme de manifestare din punct de vedere al prezentării clinice. Ea se poate manifesta prin episoade scurte de mișcări involuntare, cu debut și sfârșit brusc, ce pot apărea atât din somn, cât și din stare de veghe, care pot implica o parte a corpului (crize cu aspect focal) sau întregul corp (crize cu aspect generalizat). Uneori, crizele pot fi însoțite de

pierderea stării de conștienta sau alte fenomene vegetative (emisie sfincteriană, paloare, transpirație, tahicardie), precum și prin episoade cu aspect de spasmele infantile, ce pot fi des confundate cu colicile sau crizele de tip absență, diagnosticate greșit ca deficit de atenție sau tulburare de comportament. Stabilirea diagnosticului de epilepsie

În prezent, considerăm epilepsie:

1. Cel puțin două crize neprovocate (sau reflexe) separate de mai mult de 24 de ore;

2. O criza neprovocată (sau reflexă) și o probabilitate de a repeta criza egală cel puțin cu riscul de recurență după 2 crize neprovocate (cel puțin 60%) în următorii 10 ani;

3. Diagnosticarea unui sindrom epileptic. În practica clinică este obișnuită stabilirea diagnosticului de epilepsie după apariția a două crize la mai mult de 24 ore una de alta. De cele mai multe ori, o criză epileptică este declanșată de anumite situații sau factori externi, precum:

• Privarea/lipsa somnului

• Febra sau în contextul unei boli acute

• Luminile strălucitoare și cele intermitente (flash, stroboscop)

• Consumul excesiv de cafea, alcool, medicamente sau droguri

Pentru a stabili un diagnostic de epilepsie la un copil, este necesară evaluarea mai multor criterii:

1. Istoricul Medical: Evaluarea detaliată a istoricului medical al copilului, inclusiv orice antecedente familiale de epilepsie sau alte tulburări neurologice;

2. Descrierea Crizelor: Informații despre caracteristicile crizelor epileptice, cum ar fi durata, frecvența și simptomele asociate;

3. Examinarea Neurologică: Examinarea fizică și neurologică a copilului pentru a identifica semnele fizice ale epilepsiei sau ale altor afecțiuni associate;

4. Teste de Diagnostic: Utilizarea diferite-

lor teste și proceduri de diagnostic, cum ar fi electroencefalografia (EEG), imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și teste de sânge, pentru a evalua activitatea electrică a creierului și pentru a identifica eventualele anomalii structurale.

Metode de Investigare a epilepsiei

• Electroencefalografia (EEG): Este una dintre cele mai importante metode de investigare în diagnosticul epilepsiei. EEG-ul măsoară activitatea electrică a creierului și poate detecta modele anormale asociate cu epilepsia;

• Imagistica prin Rezonanță Magnetică (IRM): IRM-ul oferă imagini detaliate ale creierului și poate fi folosit pentru a identifica anomalii structurale, cum ar fi tumori sau leziuni, care ar putea fi asociate cu epilepsia;

• Analize de Sânge: Anumite analize de sânge pot fi efectuate pentru a identifica eventualele dezechilibre chimice sau afecțiuni medicale genetice care ar putea fi implicate în apariția crizelor epileptice; Crizele convulsive non-epileptice la copii

• Convulsii febrile;

• Convulsiile hipocalcemice;

• Convulsiile hipoglicemice;

• Convulsiile din sindromul de deshidratare acută;

• Convulsiile din intoxicațiile acute;

• Convulsiile din carența de piridoxină Convulsiile febrile

Un loc aparte în patologia pediatrică îl reprezintă convulsiile febrile, ele reprezentând cel mai comun tip de criză în perioada copilăriei. În cazul sugarilor sau a copiilor mici, până în vârsta de 5-6 ani, în situația unui episod febril înalt, există riscul convulsiilor febrile, o patologie înspăimântătoare pentru părinți și din nefericire, extrem de frecventă. Ele au transmitere genetică, sunt dependente de vârstă, prezența lor nu semnifică diagnostic de epilepsie și se împart în 2 categorii: convulsii febrile simple și complexe.

Tulburări ale dispoziției – anxietatea și depresia

la copiii cu boli inflamatorii intestinale

„Toate bolile încep în intestine.”- Hipocrate, sec. III î.Hr.

Chiar dacă acum câțiva ani ar fi fost mai dificil de crezut că există o corelație între microbiota intestinală și creier, acum se vorbește tot mai des despre acest lucru și se fac tot mai multe studii care evidențiază necesitatea alegerii unei alimentații, în concordanță cu coabitarea bacteriilor microbiene bune de la nivelul intestinului, pentru a combate tulburările afective (1, 3) .

Asist. Univ. Dr. Adriana Cojocaru

UMF „Victor Babeș” Timișioara, Clinica de Psihiatrie Copii și Adolescenţi, Timișoara, Președinte al Societății de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din România

Dr. Josan Jennifer

Clinica de Psihiatrie Copii și Adolescenţi, Timișoara

Secretar General al Societății de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din România

Etiologia bolii Crohn și a colitei ulcerative nu este bine delimitată, dar în prezent se înțelege că se referă la interacțiunea complexă dintre variabilele genetice și de mediu, care rezultă într-un răspuns inflamator intestinal inadecvat și exagerat la indivizii vulnerabili (1, 2)

Microbiota cuprinde microorganisme simbiotice comensale și patogene, cu rol principal în reglarea imunității. Astfel, toate acestea depind de factori precum nașterea, alăptarea, predispoziție genetică, factori de mediu, utilizarea antibioticelor, stresul emoțional și fiziologic etc. (2,4). Microbiota intestinală comunică cu Sistemul Nervos Central (SNC) prin căile neuroimune, neuroendocrine și căile neuronale formând acest supranumit ax de reglaj. Sistemul nervos enteric și sistemul nervos central iau naștere din același

țesut embrionar. Studiile recente au constatat rolul important al microbiotei în neuroplasticitate, atât la nivelul SNC cât și la nivelul SNE. Pentru fiecare 1 mesaj transmis prin nervul vag, de la SNC către intestin, există 6 mesaje de la intestin către SNC. Mai mult microbiota poate modifica echilibrul triptofanului cu formarea de serotonină (2, 4, 5, 7)

Serotonina, o moleculă de semnalizare critică în axa intestin-mircobiotă-creier, este produsă majoritar de celulele enterocromatofine din intestin.S-a demonstrat că unele componente ale microbiotei intestinale au efecte benefice în tulburările psihice prin secreția deneurotransmițători(7).Astfel tot mai multe sudii susțin că prezența unei afecțiuni medicale cronice, precum bolile inflamatorii intestinale, este adesea asociată cu rate mai mari de anxietate și depresie în comparație cu populația generală, mai mult, simptomele acestor afecțiuni sunt mai severe în perioadele de boală activă cu evoluție mai gravă la pacienții depresivi(6, 8, 9, 10) .

La pacienții cu Boala Chron (BC), anxietatea sau depresia apare de 5 ori mai frecvent decât în populația generală, iar la pacienții cu Colită ulcerativă (CU), anxietatea apare de aproape 4 ori mai des și depresia de 2 ori mai des decât la lotul de control.Alte studii au arată că două treimi dintre cei cu o tulburare de anxietate (65%) și peste jumătate dintre cei cu o tulburare de dispoziție (54%) au avut primul debut cu 2 ani sau mai mult înainte de diagnosticul Boală inflamtorie intestinală (BII) (11,12, 17, 25)

Experienţa BII este suficient de stresantă pentru a declanșa sau intensifica starea psihică, dar, totodată anxietatea sau depresia pot fi suficiente pentru a declanșa sau exacerba BII(12, 13)

Mecanismele din spatele relației BII – depresie/anxietate includ creșterea ci-

tokinelor proinflamatorii, semnalizarea nervului vag, disbioza intestinală și modificările funcționării și morfologiei creierului(14)

La copil și adolescent bolile inflamatorii intestinale pot perturba dezvoltarea psihomotorie și fizică. În plusmedicamentele administrate pentru controlul afecţiunii sau intervenţiile chirurgicalepot afecta dezvoltarea fizică și pot conduce la dezechilibre psihologice și scăderea performanţelor școlare. Este importantă alianța terapeutică, colaborarea dintre gastroenterolog-familie-psiholog-psihiatru-școală și alte specialități (15)

Un studiu calitativ care evaluează utilizarea medicamentelor antidepresive pentru pacienții cu BII în cabinetele de gastroenterologie a constatat că majoritatea specialiștilor gastroenterologi (78%) și-au tratat pacienții cu antidepresive ca terapie adjuvantă, în special pentru durere sau dificultăți de somn. Jumătate au tratat în mod specific depresia sau anxietatea la pacienții lor, în timp ce restul, au trimis pacienții cu depresie la un specialist în sănătate mintală sau la medicul de familie. Majoritatea nu credeau că medicamentele antidepresive au influențat în mod direct BII, dar au observat că tratamentul tulburării comorbide a îmbunătățit calitatea vieții pacientului și a îmbunătățit capacitatea acestora de a gestiona BII(15, 16, 17)

Literatura clinică despre antidepresive sugerează că acestea sunt sigure și sunt la fel de eficiente atât pentru tulburările de anxietate, cât și pentru tulburările depresive. Mulți dintre pacienți, întrerup tratamentul în primele săptămâni sau luni, adesea din cauza efectelor secundare, limitând eficacitatea tratamentului, în special având în vedere recomandările ca tratamentul medicamentos să continue cel puțin un an(15, 16, 17) .

Demența digitală

Impactul tehnologiei și deteriorarea funcțiilor cognitive

Abstract: Demența digitală este un termen folosit pentru a descrie deteriorarea cognitivă și problemele de memorie care rezultă din utilizarea excesivă a dispozitivelor media, cum ar fi smartphone-urile, computerele și tabletele. Este indiscutabil că utilizarea rețelelor sociale și a aplicațiilor poate fi o activitate plăcută pentru persoanele de toate vârstele. Cu toate acestea, riscul asociat cu utilizarea excesivă sau problematică a acestor platforme poate duce la consecințe negative asupra sănătății și a vieții sociale, inclusiv a dezvoltării unei deteriorări cognitive semnificative. nectivity, and Mental Health Problems in Early Adolescence” în revista Brain Science. Studiul a cuprins 4619 participanți din SUA cu vârste cuprinse între 9-10 ani, care au raportat numărul de ore pe care îl petrec zilnic în fața ecranelor, folosind diverse dispozitive media, acestea din urmă fiind împărțite în trei categorii principale: media pasivă (show-uri/filme de televiziune/filme online), rețele de socializare și jocuri video. În medie, timpul petrecut de participanți în fața ecranelor este de aproximativ 4-7 ore pe zi. Aceștia au fost evaluați imagistic prin RMN pentru a afla dacă există modificări ale structurile subcorticale și în ce măsură acestea afectează sănătatea mintală a participanților. Rezultatele arată că utilizarea pasivă a dispozitivelor media (TV, filme online) a fost asociată cu o creștere a frecvenței comportamentelor care implică nerespectarea normelor și regulilor, în timp ce utilizarea jocurilor video a fost asociată cu o creștere a simptomelor de tip depresiv. În plus, utilizarea frecventă a platformelor de social media a fost corelată cu o reducere a volumului hipocampului (implicat în procesele de învățare și memorare, în reglarea emoțiilor și navigarea spațială), nucleului caudat (implicat în controlul atenției și procesele cognitive, cum ar fi planificarea și luarea deciziilor) și talamusului (rol important în reglarea ritmului circadian).

Dr. Cozmin Mihai

Ș.L. Universitatea ,,Apollonia” Iași/ medic primar psihiatru Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași/ Medic specialist Medicina Muncii

Dr. Alexandra Tătaru

Medic rezident psihiatru Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași

Dr. Gina Isabela Constandache

Medic rezident psihiatru Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași

Introducere În decursul ultimelor trei decenii, tehnologia digitală a produs o transformare profundă în viața cotidiană a tuturor indivizilor. Persoanele din toate grupele de vârstă beneficiază de acces la o gamă largă de informații online și la o multitudine de platforme de comunicare care facilitează conexiunile interpersonale. Tehnologia ne permite să generăm, să stocăm și să gestionăm cantități exorbitante de date, facilitând interacțiunea rapidă și eficientă. Cu o proporție semnificativă dintre adulți folosind internetul zilnic și aproape un sfert petrecând majoritatea timpului online, caracterul omniprezent al conectivității digitale este evident. Demența digitală, un termen introdus de Manfred Spitzer în 2012, este utilizat pentru a descrie modul în care utilizarea excesivă a tehnologiei digitale poate deteriora funcția cerebrală. Acest concept sugerează că dependența de dispozitive poate duce la scăderea capacității cognitive, cu tulburări de memorie și atenție. M. Spitzer a evidențiat că utilizarea excesivă a tehnologiei poate avea efecte negative semnificative asupra sănătății noastre mintale, subliniind importanța de a găsi un echilibru în utilizarea acestor dispozitive. Așa cum sugerează numele, demența digitală poate prezenta simptome similare cu cele ale demenței tradiționale, cum ar fi dificultăți în memoria pe termen scurt, uitarea sau pierderea frecventă a obiectelor, dificultăți în găsirea cuvintelor potrivite sau probleme în cazul multitasking-ului.

În plus, timpul excesiv petrecut în fața ecranelor poate duce la tulburări de somn sau schimbări frecvente de dispoziție, care pot, de asemnea afecta semnificativ funcția cerebrală.

Rezultatele cercetărilor biopsihosociale efectuate atât la oameni, cât și la animale concluzionează că stimularea senzorială cronică (în special prin expunerea excesivă la ecrane) afectează dezvoltarea creierului, crescând riscul de apariție a tulburărilor cognitive, emoționale și comportamentale la adolescenți și tineri adulți. Dovezi recente sugerează că unele dintre aceste efecte seamănă cu cele observate la adulții cu simptome de deteriorare cognitivă ușoară (MCI), o etapă premergătoare demenței, incluzând dificultăți de concentrare, orientare, formarea de noi amintiri (amnezie anterogradă), amintirea evenimentelor trecute (amnezie retrogradă), dificultăți în interacțiunea socială și de îngrijire personală. Suprastimularea senzorială cronică amplifică probabilitatea de accelerare a neurodegenerării în viața adultă, putând duce la condiții precum amnezie și demență cu debut timpuriu. Studiul efectuat de Manwell și colaboratorii, lansează ipoteza conform căreia în cazul indivizilor născuți după 1975, efectele expunerii excesive la ecrane în perioadele critice de dezvoltare a creierului în asociere cu declinul global al IQ-ului se vor cumula în timp, ducând la scăderi semnificative ale funcțiilor cognitive, cu implicații importante la nivel comportamental. Astfel, va rezulta o prevalență mai mare a declinului cognitiv ușor în perioada adultă timpurie și mijlocie, care va conduce ulterior la creșteri semnificative ale ratelor de demență în viața adultă târzie. Studiul prognozează că între 26,7 și 48,0 milioane de americani cu vârsta de 65 de ani și peste ar putea prezenta simptomatologie observată în demență între anii 2060 și 2100. Mai mult, se estimează că o creștere de patru până la șase ori a ratei demenței după 2060 va avea consecințe devastatoare asupra societății și economiei, contribuind la o presiune semnificativă asupra sistemelor de sănătate deja foarte solicitate în țările dezvoltate.

În acest context, este imperativ să se adopte măsuri preventive imediate, care să includă investiții și intervenții în domenii precum educația publică, politica socială, legislația și sănătatea.

S-au efectuat numerose studii în care au fost investigate efecte ale utilizării excesive a dispozitelor media asupra funcției cognitive. Impactul expunerii în fața ecranelor asupra sănătății mintale

Xu He și colaboratorii au publicat în anul 2023 studiul „Screen Media Use Affects Subcortical Structures, Resting-State Functional Con-

Studiu transversal efectuat de Sina și colaboratorii, din anul 2023 a prelucat date de la copii si adolescenti europeni, arătând că durata expunerii la dispozitive media (DM), precum si multitasking-ul media (MMT) (definit ca utilizarea simultană a calculatoarelor cu alte activități digitale sau non-digitale), sunt asociate pozitiv cu impulsivitatea bazată pe emoții si inflexibilitatea cognitivă, independent de starea generală, durata somnului si greutatea participanților. La studiu au participat 8673 copiii cu vârste între 8-18 ani, care au furnizat informații despre trei măsurători distincte ale functiei cognitive: (i) impulsivitatea bazate pe emotii, (ii) abilitatea de luare a deciziilor si (iii) inflexibilitatea cognitiva. Participantii au raportat durata utilizarii dispozitivelor media separat pentru zilele lucratoare si zilele de weekend, incluzand televizor/DVD/ video, calculator/consola de jocuri si utilizarea internetului. Expunerea mai lunga la smartphone-uri, internet si MMT a fost asociata cu un scor mai mare de impulsivitate la copiii si adolescentii din studiul prezent. Aceste constatari sugerează ca fluxul perpetuu de informație din mediul online, cum ar fi e-mailurile, notificările si postările pe rețelele de socializare, ar putea acționa ca factori de stres. Se presupune că aceste

expuneri depașesc capacitatea cognitivă a tinerilor de a gestiona si procesa aceasta informatie, conducand astfel la „stres digital”. Influența utilizării excesive a internetului asupra cogniției În studiul efectuat de Takeuchi și colaboratorii, a fost formulată ipoteza că utilizarea frecventă a internetului în cazul copiilor este asociată cu o scădere a inteligenței verbale și o subdezvoltare a volumului unor regiuni ale creierului. În acest scop, au fost efectuate analize transversale pentru a identifica asociațiile dintre frecvența utilizării internetului și volumul regional al substantei cenusii (rGMV) /volumul regional al substantei albe (rWMV), iar prin utilizarea unui design longitudinal, au fost analizate asociațiile dintre frecvența utilizării internetului și schimbările în rGMV, rWMV și inteligența verbală după câțiva ani. Analizele de imagistică transversală au fost efectuate la 284 de subiecți (138 băieți și 146 fete), iar analizele de imagistică longitudinală au fost efectuate la 223 de subiecți (115 băieți și 108 fete). Rezultatele obținute au demonstrat că o frecvență mai mare a utilizării internetului a fost asociată cu o inteligență verbală redusă și cu creșteri mai mici în volum în zonele extinse ale creierului după câțiva ani. Aceste zone ale creierului sunt legate de procesarea limbajului, atenție și funcțiile executive, emoție și recompensă, iar corelațiile longitudinale nu ar putea fi cauzate de vârstă, această fiind corectată în cadrul studiului. Regiunile perisilviene stângi, hipocampul, regiunile prefrontale laterale și cerebelul sunt afectate, putând determina o scădere a inteligenței verbale. Mecanismele propuse care stau la baza acestor rezultate includ scăderea numarului de neuroni și scăderea activității creierului în timpul utilizării internetului.

Un studiu publicat în anul 2023 de Arato A. și colaboratorii în revista Scientific Reports a analizat impactul utilizării excesive a internetului și a smartphone-ului asupra cogniției sociale. În acest studiu au participat 65 de studenți cu vârsta cuprinsă între 18-30 ani. Au fost folosite chestionare standard de evaluare a dependenței de internet (Problematic Internet Use Questionnaire) și de smartphone (SABAS - Smartphone application-based addiction scale), precum și un test de recunoaștere a expresiilor faciale, pe parcursul căruia participanți au fost examinați prin RMN. Rezultatele indică o alterare a rețelei de control cognitiv, care este implicată în atenția selectivă, memoria de scurtă durată și corelarea memoriei cu atenția. De asemenea, s-a observat și o conectivitate funcțională scăzută între amigdală și girusul cingular anterior, girusul cingular posterior, girusul temporal mijlociu și girusul supramarginal, ceea ce implică o afectare a funcțiilor cognitive sociale (reprezentare mintală și recunoaștere a emoțiilor faciale).

Rolul jocurilor video

în declinul cognitiv

Studiul „Cortical thickness and volume abnormalities in Internet gaming disorder: Evidence from comparison of recreational Internet game users” publicat în anul 2018 în European Journal of Neuroscience a analizat efectele utilizării excesive a jocurilor video asupra creierului. În acest studiu au fost preluate și comparate rezultatele imagisti-

ce în urma evaluării RMN a 104 persoane: 38 de persoane cu IGD-internet gaming disorder (scor IAT-Internet addiction test = 64) și 66 (scor IAT = 39) de persoane care utilizează în limite normale jocurile video. Participanții au fost aleși astfel încât să fie similari ca vârstă (aproximativ 20 de ani) și nivel educațional. Au fost analizate diferențele dintre cele două grupuri în ceea ce privește grosimea corticală și volumul cortical, folosind evaluarea RMN și software-ul FreeSurfer. De asemenea, au fost evaluate corelațiile dintre modificările corticale și severitatea adicției în ambele grupuri de participanți. Comparativ cu utilizatorii normali de jocuri video, cei care le utilizează în mod excesiv au prezentat o diminuare semnificativă a grosimii corticale la nivelul cortexului orbitofrontal lateral stâng, lobului parietal inferior, cuneusului bilateral, girusului precentral și girusului temporal mijlociu drept. În plus, s-a obiectivat o reducere semnificativă a volumului cortical la nivelul girusului temporal superior stâmg și a girusului supramarginal drept în grupul de persoane care utilizează excesiv jocurile video. Regiunile cerebrale la nivelul cărora s-au înregistrat diferențe semnificative între cele două grupuri sunt considerate a fi implicate în controlul cognitiv, luarea deciziilor și procesarea pierderilor/recompenselor. Utilizarea excesivă a smartphone-ului și modificările cerebrale

Studiul “Answering the missed call: Initial exploration of cognitive and electrophysiological changes associated with smartphone use and abuse” realizat în 2017 de Hadar A. și colaboratorii a inclus 35 de persoane (vârsta medie fiind 25 de ani) care nu au avut niciodată un smartphone –grup 1 și 16 persoane care dețin un smartphone și îl folosesc în mod frecvent – grup 2. Grupul 2 a fost alcătuit în urma efectuării chestionarelor Smartphone Addiction Scale și Mobile phone involvement questionnaire (MPIQ). În prima etapă aceștia au efectuat teste de memorie, de procesare numerică, de măsurare a timpilor de reacție, apoi a fost aplicat un protocol specific ce îmbină electroencefalografia cu stimularea magnetică transcraniană la nivelul cortexului prefrontal drept (utilizarea în timp real a stimulării magnetice transcraniene cu electroencefalografia oferă informații prețioase despre activitatea corticală locală și dinamică). În a doua etapă au fost selectați aleator câțiva participanți din grupul celor care nu au avut niciodată un smartphone și i s-a dat fiecăruia câte unul pentru a-l folosi în următoarele trei luni, în timp ce restul non-utilizatorilor au fost folosiți drept grup de control. Rezultatele obținute în urma primei etape a studiului indică faptul că persoanele care utilizează intens smartphone-ul prezintă impulsivitate crescută, hiperactivitate și o reducere a cogniției sociale. Investigațiile de tipul electroencefalogramei în asociere cu stimularea transcraniană au relevat o diminuare a excitabilității la nivelul cortexului prefrontal drept. De asemenea, aceștia au obținut punctaje mai mici la exercițiile de procesare numerică și de concentrare și menținere a atenției, comparativ cu non-utilizatorii. Rezultatele obținute în urma celei de-a doua etape a studiului arată faptul că utilizarea de novo a unui smartphone, chiar și pentru o perioa-

dă scurtă de timp, reduce capacitatea de procesare numerică și produce modificări la nivelul cogniției sociale. În studiul efectuat de Skowronek și colaboratorii, s-a propus ipoteza că simpla prezență a smartphone-ului afectează atenția, ceea ce ar putea duce la o performanță cognitivă mai slabă. În studiu au participat 21 femei și 21 barbati, în cadrul a 12 videoconferințe online. S-a demonstrat că functiile cognitive sunt afectate doar de simpla prezență a unui smartphone, chiar dacă nu există posibilitatea de a primi notificări. Aceste rezultate implică faptul că doar separarea spațială completă de propriul smartphone ar putea contracara o influență negativă a acestuia asupra abilității de concentre a atenției.

Impactul altor dispozitive media asupra funcției cognitive În studiul transversal efectuat de Dahmani et al. pe un lot de 60 de particiapanți cu vârste cuprinse între 19-35 ani, s-a analizat modul în care GPS-ul afectează memoria. Concluziile studiului sugerează că persoanele care apelează frecvent la GPS pentru navigare prezintă o utilizare redusă a memoriei spațiale, abilități reduse de cartografiere cognitivă, codificare redusă a punctelor de reper și au mai multe dificultăți în învățarea informațiilor de navigare.

Studiile efectuat de Henkel și colaboratorii au examinat modul în care memoria pe termen scurt este influențată de realizarea fotografiilor. Participanții au fost conduși într-un tur ghidat al unui muzeu de artă, în primul studiu fiind incluși de 27 participanți, iar în cel de-al doilea studiu, 46 participanți. Ambele studii au avut ca și cerință fie fotografierea obiectelor, intergrală sau parțială, utilzând funcția zoom pe o regiune specificată, fie observarea obiectelor, fără fotografiere. Când participanții au fotografiat obiectele în întregime au reținut mai puține obiecte și mai puține detalii despre obiecte și locațiile acestora decât atunci când doar au observat obiectele, fără să le fotografieze. În ciuda timpului sau atenției suplimentare necesare pentru a poziționa camera și a ajusta lentila pentru a surprinde cel mai bun cadru al obiectului, actul de fotografiere a obiectului pare să permită oamenilor să îl elimine din memorie, astfel bazându-se pe dispozitivul extern al camerei pentru a „memora” în locul lor.

Concluzii

Pe măsură ce oamenii petrec din ce în ce mai mult timp în fața ecranelor, timpul alocat activităților care stimulează creierul, cum ar fi lectura, socializarea față în față și exercițiile fizice, este într-o continuă scădere. Acest dezechilibru poate avea consecințe grave asupra sănătății mintale, crescând riscul de a dezvolta tulburări mintale și chiar un declin cognitiv prematur.

Pentru a preveni demența digitală, este esențial să adoptăm o utilizare echilibrată și conștientă a tehnologiei, să ne alocăm timp pentru activități care promovează sănătatea mintală și fizică și să fim atenți la semnalele de avertizare ale utilizării excesive. Conștientizarea și educația privind riscurile asociate consumului excesiv de media digitală sunt pași cruciali în protejarea sănătății noastre cognitive pe termen lung. Bibliografie pe: revistamedicalmarket.ro

Provocări în relația dintre aparținători

și pacienții cu demență

Mi-e drag, dar și greu să vorbesc despre acest subiect…mă atinge aici și o poveste legată de mama, care suferă de peste 7 ani de o demență mixtă. Dificultățile în relația dintre aparținători și pacienți sunt redutabile de ambele părți, deseori cu activarea unor conflicte care aduc la suprafață sentimente vechi și dureroase de abandon, respingere, nedreptate, trădare etc.

Medic specialist psihiatru și psihoterapeut

În aceste relații complicate, apar câteva întrebări esențiale:

Cât din ceea ce se întâmplă cu pacienții poate fi explicat prin boală și cât e personalitatea lor? Cât din tulburările psihice comorbide, cum ar fi depresia și anxietatea, sunt datorate demenței în sine și cât este vorba de reacțiile emoționale ale unor oameni confruntați cu realitatea dură a scăderii calității vieții?

La nivel de personalitate, lucrurile se complică și mai mult, pentru că vorbim despre o personalitate anterioară debutului bolii și una pe care boala a transformat-o uneori dramatic.

Răspunsurile sunt importante pentru direcții terapeutice diferite, între psihofarmacologie, psihoterapie, psihoeducație, stimulare senzorială etc.

Depresia și anxietatea pot complica teribil nu doar evoluția demenței în sine, ci și relația dintre aparținători și pacienți.

Depresia se hrănește din verbul “a pierde”, iar pentru pacienți asta se referă uneori chiar și la rolurile familiale și profesionale.

La rândul lor, aparținătorii simt că-și pierd viața în ani de îngrijire epuizantă, în care cel mai bun rezultat nu e decât un declin mai lent al bolii. Dar cel mai dureros, simt că-și pierd părinții transformați de boală, care parcă nu mai sunt ei, ci umbrele lor. E ca o reacție de doliu la un deces care nu a avut loc formal.

Uneori apar de ambele părți dorințe interzise și secrete de a se termina totul, chiar prin decesul pacientului, care induc sentimente atroce de vinovăție. E esential ca aceste dorințe să fie înțelese ca nefiind

gândurile unor oameni răi și ticăloși, ci ca mecanisme de apărare prin imageria unei evadări mentale dintr-un disconfort masiv. La risc pentru depresie sunt cei cu trăsături de personalitate legate de perfectionism și hiper-responsabilitate, derivate din deficite de iubire de sine, acolo unde “jocul de-a Dumnezeu” și iluzia controlului total sunt rapid spulberate de realitate.

Când ne supraimplicăm până la epuizare pentru a scăpa de vinovății cronice, pentru a ne justifica utilitatea și valoarea în fața propriilor comisii critice și mai ales pentru a-i mitui pe ceilalți să ne iubească prin serviciile pe care le oferim, comitem nu doar un act de autoabuz, ci impactăm și viața celor îngrijiți, cărora le inducem sentimente de a ne fi datori cu dobândă și de la care așteptăm recompense imposibile, a căror absență e sancționată prin reproșuri mocnite.

Dezamăgirile create de aceste expectanțe rigide se vindecă prin corectarea amăgirilor care le crează și flexibilizarea așteptărilor pe care le avem de la noi înșine și de la ceilalți.

Anxietatea este frecventă, cu temeri legate de eșec, necunoscut, singurătate, rușine, agresivitate etc.

Sentimentele de vulnerabilitate și nesiguranță pot genera la pacienți idei delirante paranoice. De câtiva ani buni, mama a început să pună în fiecare noapte un scaun în fața ușii, care să o “protejeze” de intruși. Furia derivă din frică, cu care împarte aceeași etiologie catecolaminică, ceea ce ne invită să descoperim și să tratăm cauza anxietății subsidiare.

Acum o vreme, când lipseam de acasa câteva ore și mama rămânea singură, deveneam iritat și critic când nu răspundea la telefon, iar efectul moralei pe care i-o țineam ulterior nu era decât că mă epuiza de resurse emoționale. Mama nu-și amintea că am sunat-o, iar eu nu puteam să-mi explic de ce mă turez atât de tare, chiar dacă mă simțeam vinovat și îmi ceream scuze de fiecare dată. Până la urmă, mi-am dat seama că eram de fapt speriat că pățește ceva și nu doar că o pierd, dar port responsabilitatea de a-i face rău prin faptul că am lăsat-o nesupravegheată.

Este nevoie, atât pentru pacienți în stadiile inițiale ale bolii, cât și pentru aparținători, de sedințe individuale și de grup, de psihoeducație, consiliere psihologică, psihoterapie, precum și grupuri de suport, care să creeze comunități primitoare.

Atunci cînd îngrijim oameni care prin natura bolii sau prin particularitățile personalității lor nu reușesc să ne aprecieze sau să ne valideze eforturile, suntem obligați să ne schimbăm mentalități adânci legate de felul cum ne raportăm la relațiile interpersonale.

M-aș bucura să putem vedea toate aceste provocări ca pe o posibilitate de a ne dezvolta o capacitate rară și neprețuită: iubirea necondiționată.

Aceeași iubire care trece dincolo de boală și mă face să știu că mama a simțit mereu că sunt aici pentru ea, până la capăt.

Dr. Cristian Erdei

Un nou orizont în abordarea patologiilor cardiovasculare ș i neurologice

AspiVita100 o formulă inovativă cu eliberare controlată conține Nattokinază, serin-proteaza care a revoluționat lumea medicală prin selectivitatea înaltă pentru acumulările proteice cu potențial patogenic și prin profilul de siguranță.

AspiVita100 raspunde nevoilor profilactice și terapeutice din afecțiunile cronice vasculare cu potențial trombotic ridicat, în hipertensiunea arterială și în bolile neurodegenerative printr-un cumul deosebit de avantaje:

• Este singura enzimă fibrinolitică activă după administrare orală

AspiVita100 conține nattokinază încapsulată într-o formă cu eliberare controlată, care asigură protecția sa împotriva degradării gastrice și eliberarea treptată la nivel intestinal, pentru un efect fibrinolitic prelungit.

• Mecanism fibrinolitic şi antiagregant plachetar cunoscut

Nattokinaza are un mecanism fibrinolitic dual: atât direct (asupra fibrinei), cât și indirect (prin activarea plasminei).

Profil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică și sinteza normală a fibrinei

• Siguranță la grupele de risc

Studiile clinice au demonstrat siguranța administrarii, chiar și în doze de 6.000 UF, împreună cu: aspirină, clopidogrel, warfarină sau heparine injectabile la pacienții cu AVC1. De asemenea, administrarea este sigură la pacienții diabetici2 și dializați3

Motivele includerii cu succes a Aspi Vita 100 în planul de prevenţie

ș

i tratament al pacienţilor cu risc de tromboze ș i accidente vasculare:

• Eficacitate în dizolvarea trombilor: nivelul produșilor de degradare ai fibrinei (PDF) crește treptat4 cu până la 21,2% după administrarea orală a 2000 UF (unităţi fibrinolitice) de nattokinază

• Protecție împotriva aterosclerozei arterei carotide: reduce dimensiunile plăcii de aterom cu până la 36,6% la administrare timp de 6 luni7

• Protecţia sistemului nervos împotriva degradării funcţionale: poate dizolva componentele plăcii de amiloid, indicator precoce al bolii Alzheimer6

• Acţiune antihipertensivă demonstrată5 la pacienţii cu pre-HTA și HTA stadiul 1

Formula inovativă cu eliberare controlată Aspi Vita 100 asigură:

• Profil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică și sinteza normală a fibrinei

• Administrare uşoară şi efect prelungit: capsulele AspiVita100 cu eliberare controlată contribuie la menţinerea fluxului sanguin optim pe o perioadă de peste 12 ore

• Produs fabricat sub licență elvețiană exclusiv în Europa sub condiții farmaceutice GMP

1Shah AB., An open clinical pilot study to evaluate the safety and efficacy of natto kinaseas as an add‐on; oral fibrinolytic agent to low molecular weight heparin & anti‐platelets în acute ischeamic stroke, 2004; 2Hitosugi M., Effects of bacillus natto products on blood pressure în patients with lifestyle diseases, 2014; 3Hsia CH., et al, Nattokinase decreases plasma levels of fibrinogen, factor VII and factor VII în human subjects, 2009; 4Kurosawa Y. et al., A single-dose of oral nattokinase potentiates thrombolysis and anticoagulation profiles, 20155Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 5Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 6Ruei-Lin Hsu et al., Amyloid-Degrading Ability of Nattokinase from Bacillus subtilis Natto, 2009; 7Ren NN. et al., A clinical study on the effect of nattokinase on carotid artery atherosclerosis and hyperlipidaemia, 2017

Depresia… la feminin

Perspective

actuale asupra factorilor care favorizează apariția tulburărilor depresive la femei

Sănătatea femeii este un subiect de actualitate și legat de aceasta, statusul psihic al femeii în diferitele etape ale vieții, ca și factorii care favorizează instalarea tulburării depresive, sunt în atenția specialiștilor. Tulburările depresive au anumite particularități la femei care încep să devină subiectul multor studii de specialitate. Metaanalizele evidențiază că depresia este mai frecventă la femei. Când sunt căutate explicații, ele pot fi legate de mai multe aspecte, începând de la cele hormonale, până la cele psiho-sociale.

Medic primar psihiatru, medic MF, psihoterapeut, Rețeaua Privată

Regina Maria, București

Lancet Psychiatry Women’s Mental Health Series a publicat în ianuarie 2017 o serie de studii legate de tulburările psihice corelate cu sexul [1]. Prevalența mai mare a depresiei la femei a fost atribuită mai multor factori de risc, cum ar fi influența hormonilor sexuali, răspunsul la stres prin axa hipotalamo-hipofizo-gonadală, stima de sine mai scăzută la femei, tendința mai crescută de a rumina pe tema aspectului corpului, alături de procente mai mari ale stresorilor interpersonali, violența și abuzurile sexuale din copilărie, lipsa echității sexuale sau discriminarea (Christine Kuehner). O diferență similară există în prevalența anxietății, tulburărilor legate de traumă sau de stres. Li și colaboratorii au căutat să explice diferențele în prevalența mai mare a depresiei, anxietății și a tulburarilor legate de traumă sau de stress, focusându-se pe rolul hormonilor estrogeni și progesteron. Ei au emis ipoteza conform căreia femeile sunt mai vulnerabile în a dezvolta aceste afecțiuni din cauza variațiilor hormonale lunare, dar și a variațiilor hormonale de-a lungul vieții, care pot modifica nu doar neurotransmițătorii și neurosteroizii, ci pot influența atât cogniția cât și comportamentul. Femeile experimentează mai frecvent decât barbații diferite forme de violență, ceea ce crește prevalența anxietății, PTSD și a depresiei. Oram și colaboratorii au studiat aspectele psihosociale și au identificat ca factori care pot influența starea sănătății psihice a femeilor: abuzurile (violența domestică sau

violența sexuală asupra femeilor), traficul de persoane, unele aspecte culturale (mutilarea genitală, căsătoria forțată sau făcută prea devreme), inegalitatea de putere între barbați și femei, hărțuirea și discriminarea în carieră sau la locul de muncă. Howard și colaboratorii au analizat multiple cohorte de pacienți, reprezentative populațional, căutând mecanisme fiziopatologice diferite sau răspunsuri la tratament diferite în functie de sex, fără a le putea identifica, ceea ce arată că studiile legate de sănătatea mintală ignoră adesea diferențele legate de gen și de sex, ca și factorii de risc sau protectori, atât la femei cât și la barbati.Ca o concluzie a acestor studii, diferențele între sexe legate de sănătatea psihică pot fi explicate prin hormonii sexuali, dereglările axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale (mai ales în cazul tulburărilor corelate cu stresul), aspecte psihologice legate de stima de sine, interacțiunea dintre sex și gen - rol important în sănătatea mintală (sex, fiind eticheta atașată la naștere conform organelor de reproducere cu care se naște o persoană, care împarte societatea în două grupe: bărbați și femei, iar gen, concept care, dincolo de caracteristicile fizice, se bazează pe cum se identifică o persoană, implicând percepția, înțelegerea și experimentarea de către aceasta a rolului în societate), factori socio-economici, culturali și familiali (educația, nivelul de activitate- lucreaza sau e casnică, prezența sau absența copiilor). Sexul și genul pot influența dezvoltarea tulburărilor depresive și a strategiilor de coping. Asocierea dintre sexul biologic și sănătatea mintală în Europa este dată de factori socio-economici și familiali, care pot explica 20% dintre diferențele în sănătatea mintală între femei și barbați (serviciul, educația, îngrijirea copiilor, veniturile (gender pay gap) sau pensiile mai mici corelate cu lucrul part time și cu perioadele de creștere a copiilor).

Diferențele de sex și gen pot varia în funcție de țară sau regiune. Într-un studiu care a inclus 48 de țări [2], barbații au raportat stima de sine mai înaltă decât femeile. Diferențele culturale pot explica diferențele. Într-un studiu care a urmărit universalitatea emoțiilor, efectuat pe grupuri populaționale din 37 de țări, în toate țările incluse în studiu au fost raportate emoții cu exprimare exterioară la barbați – furie, și emoții cu exprimare interiorizată la femei - frică sau tristețe. Într-o metaanaliză care a evaluat date din studii ce s-au focusat pe similaritățile și diferențele în trei domenii psihologice – cognitiv, social și de personalitate și stare de bine, au fost identificate diferențe mici între bărbați și femei, dar aceste diferențe au fost prezente în toate țările ale căror populații au fost studiate. Standardele de viață și condițiile de lucru pot afecta diferit femeile și bărbații. În examinarea și evaluarea sănătății mintale este important să fie luate în considerare diferențele culturale și cele dintre țări sau regiuni ale globului.

Dintre toți factorii care predispun la apariția depresiei în viața femeii, se remarcă două perioade în particular: depresia postpartum și depresia care acompaniaza menopauza. În ambele situații se regăsesc variații hormonale și mecanisme psihologice legate de capacitatea de adaptare la schimbare menționate în toate studiile prezentate mai sus.

Depresia postpartum este o formă de depresie majoră care debutează în primele patru săptămâni după travaliu și se presupune că se datorează prăbușirii nivelurilor serice ale hormonilor de tip estrogeni și progesteron după travaliu. Depresia postpartum este cea mai frecventă condiție psihopatologică ce poate apărea după ce femeia naște și are un impact negativ asupra sănătății tuturor membrilor familiei-mamă, copil, partener de viață.

Dr. Dana Sichitiu

Este genetica un passe-partout?

Mendel – Watson – Crick... genetica de pe băncile școlii, o poveste frumoasă despre curiozitate, logică, puţin noroc și o nouă cale deschisă, despre căutare, încercare, eroare, colaborare, competiţie mai mult sau mai puţin loială. O poveste repetată în istoria omenirii. Mai puţin cunoscut, poate, laureatul Nobel, Kary Mullis este o altă personalitate care și-a pus amprenta – colorată! – asupra știinţei geneticii, inventând cea mai versatilă tehnologie, cea PCR (reacţie de polimerizare în lanţ), graţie căreia au devenit posibile nemaipomenitele progrese din ultimii 20 de ani. Fiecare dintre aceste personalităţi, alături de mulţi alţii, a creat câte o „cheie” care să descuie „cufărul geneticii”.

Dr. Ina Ofelia Focşa

Dr. Maria Stratan

Dr. Radu Truică

Andreea Țuțulan-Cuniță Dr. Biol.

Danae Stambouli Dr. Biol.

Urmând în mod natural înţelegerii mai bune a patomecanismelor genetice, în 2011, Food and Drug Administration (FDA) a aprobat utilizarea secvențierii de generaţie următoare în diagnosticul clinic. În zilele noastre, asistăm la noi pași în diagnosticul genetic, la căutarea continuă de noi asemenea “chei”. Astfel, se desfășoară o competiţie pentru a crea un instrument analitic care să realizeze simultan secvențierea materialului genetic și identificarea variantelor structurale, așa-numitele copy number variants (CNVs - variaţii cantitative de felul duplicațiilor și delețiilor) ori variante echilibrate precum inversiile ori unele translocaţii. Pe de altă parte, este ţintită integrarea diverselor tehnologii omice, în special genomica, transcriptomica și metabolomica, pentru a maximiza cantitatea și tipul de informaţii ce pot fi obţinute din proba biologică. Este din ce în ce mai evident că, în timp ce unele variante patogene, fie ele punctiforme sau ale numă-

rului de copii sunt cauzative pentru boli, alteori alterările materialului genetic sunt mult mai subtile însă au, de asemenea, repercusiuni multiple și complexe asupra sănătăţii umane.

Progresul realizat în diagnosticul genetic permite, în prezent, identificarea de variante (mutaţii) responsabile pentru apariţia diverselor afecţiuni de linie germinală sau somatică. Deși (încă) se consideră că majoritatea variantelor cauzative sunt localizate în regiunile codificatoare ale genomului, sunt în creștere studiile descriind variante din regiunile necodificatoare, care alterează situsuri reglatoare ale genelor învecinate sau aflate la distanţă, cu consecinţe patologice. Cu alte cuvinte, “cufărul geneticii” se deschide din ce în ce mai larg. Suntem în punctul în care ne întrebăm dacă nu cumva informaţia genetică ar putea funcţiona precum un passe-partout pentru toate porţile, uneori încuiate, întâlnite pe drumul de căutare a diagnosticului, pe care mulţi pacienţi cu boli rare, cu tablouri clinice complexe, sunt nevoiţi să îl străbată. Dacă nu cumva putem începe a priori cu investigaţia genetică.

Acest lucru este pe deplin posibil pentru multe boli cu transmitere mendeliana (o genă – un tablou clinic bine definit, transmisibil de la o generaţie la alta). Însă, în cazul tablourilor clinice complexe, rămâne de văzut dacă passe-partout-ul reprezentat de instrumentele de diagnostic în prezent disponibile laboratoarelor clinice este suficient. Un exemplu încurajator, simbolic, este dat chiar de secvențierea a însuși genomului lui Gregor Johann Mendel, o închidere a cercului geneticii, dacă se poate spune așa. Cercetătorii de la Universitatea Masaryk (Brno, Rep. Cehă) au realizat un studiu amplu cu ocazia a 200 de ani de la nașterea lui Mendel, deshumându-l

din Cimitirul Augustinilor și confirmând identitatea osemintelor prin compararea anumitor markeri genetici cu cei proveniţi din ADN-ul izolat din fire de păr prelevate din cărţile sale și de pe obiecte personale. La momentul decesului, Mendel avea glomerulonefrită cu proteinurie, sindrom nefrotic și hipertrofie cardiacă, acestea adăugându-se la problemele neurologice de care a suferit întreaga sa viaţă, pe lângă tendinţa spre obezitate și faptul că fuma cca. 20 de ţigări pe zi. Secvențierea întregului genom a identificat variante potenţial relevante pentru fenotipul său clinic, posibil prin efecte cumulative, în genele MYH7, asociată cu hipertrofia cardiacă, TGFB1, CASR și CACNA1H asociate cu fibroză renală, echilibrul ionic al organismului și, respectiv, cu hiperaldosteronismul și cu anumite tulburări neurologice, precum și în KCNJ5 și SNTA1 asociate cu sindromul QT-lung.

Astfel, folosind o metaforă, passe-partout-ul geneticii pare a fi foarte aproape de a fi dobândit: genetica poate confirma un diagnostic clinic, poate aduce noi informaţii în cazul prezentărilor clinice atipice sau chiar, câteodată, poate dezvălui întâmplător noi mecanisme patogene fără legătură cu motivul clinic al investigației; pe măsura translatării descoperirilor din cercetarea fundamentală în practică, contribuţia sa la elucidarea cauzelor patologiilor investigate promite a crește semnificativ.

Dedicat excelentei, CytoGenomic Medical Laboratory oferă o paletă largă de analize genetice și genomice, de screening și de diagnostic prenatal și postnatal (www.cytogenomic.ro).

Debutul demenței și tulburările hidro-electrolitice - cum să evităm

o eroare de diagnostic - prezentare de caz

Initial presentation of dementia and hydro-electrolytic disorders - how to avoid a diagnostic error- case presentation

Abstract: Introduction: în order to establish a dementia diagnosis, the patient needs adequate biological tests în order to exclude eventual organic causes of cognitive deficit. Case presentation: A 62-year old female without notable medical history presents for several months a persistent cognitive deficit, confusion, episodes of temporo-spatial disorientation and altered behavior, especially outside her home, memory alterations and cognitive deficit. Usual lab results were normal: no anemia, normal renal function, slightly elevated cholesterol. Neuro- psychologic tests were moderately altered. Cerebral MRI was equally normal. The patient was evaluated by the general practitioner and secondary by a psychiatrist that confirmed the diagnosis of dementia. After 2 months, the patient presented herself to the Emergency Department for major asthenia, hypotension and dehydration. Lab results showed a major hypercalcemia. The patient received treatment with hydro-electrolytes and iv bisphosphonate. Secondary evaluation disclosed primary hyperparathyroidism confirmed by parathyroid echography. The patient received chronic treatment with calcimimetic medication (cinacalcet) that alleviated the cognitive deficit. Three months after discharge, the patient completely recovered. Discussion: hypercalcemia and other hydro-electrolytic disorders may induce alterations in cognitive function, disorientation, behavioral alterations, hallucinations or even coma. Chronic hypercalcemia secondary to primary hyperparathyroidism may induce cognitive dysfunction that may mimic early dementia. Case particularity: this case highlights the importance of screening for hydro electrolytic disorders by laboratory tests as initial evaluation of any dementia diagnosis, în order to avoid medical errors.

Înainte de a diagnostica un pacient cu demență sunt necesare analize de laborator adecvate care să excludă eventuale cauze organice ale tulburărilor cognitive.

Prezentare de caz

O pacientă de 62 de ani fără antecedente notabile prezintă de câteva luni tulburări cognitive persistente și recurente: confuzie, episoade de dezorientare temporo-spațială, în special în afara casei, tulburări de memorie, tulburări de comportament, deficit cognitiv. Analizele uzuale au fost normale: fără anemie,

funcție renală normală, cholesterol ușor crescut. Testele neuropsihologice au fost moderat alterate. IRM cerebral normal. Pacienta a fost evaluată de medicul de familie și ulterior de un medic psihiatru, care a confirmat diagnosticul de demență debutantă. După 2 luni de la diagnostic, pacienta a prezentat o astenie fizică marcată, deshidratare și hipotensiune arterială și s-a prezentat de urgență la spital. Bilanțul biologic a arătat o hipercalcemie majoră. Pacienta a primit tratament de reechilibrare hidro-electrolitică și bifosfonat intravenos. Evaluarea ulterioară a arătat o hiperparatiroidie primară, confirmată de ecografia paratiroidiană. Pacienta a primit tratament cronic cu calcimimetic (cinacalcet) cu normalizarea calcemiei și ameliorarea simptomatologiei cognitive. La 3 luni după externare pacienta și-a revenit complet.

Discuție

Hipercalcemia și alte tulburări hidroelectrolitice acute și cronice pot produce afectarea funcției cognitive, dezorientare, tulburări de comportament, halucinații sau chiar comă. Hipercalcemia cronică indusă de hiperparatiroidismul primar poate induce tulburări cognitive și mima debutul demenței.

Particularitatea cazului

Acest caz arată importanța depistării tulburărilor hidroelectrolitice și metabolice prin analize de laborator în cadrul bilanțului inițial al oricărui diagnostic de demență, pentru a evita erorile diagnostice.

Bibiografie:

1. Tonon CR, Silva TAAL, Pereira FWL, et al A Review of Current Clinical Concepts în the Pathophysiology, Etiology, Diagnosis, and Management of Hypercalcemia. Med Sci Monit. 2022 Feb 26;28:e935821

2. Bilezikian JP, Bandeira L, Khan A, Cusano NE. Hyperparathyroidism. Lancet Lond Engl. 2018;391(10116):168–78

3. Mc Donald A, Bruce DG, Smith DJ. Primary hyperparathyroidism în an elderly woman: surgical reversibility of profound mental state problems due to mild hypercalcemia. Int J Geriatr Psychyatry 2002; 17: 601-603.

4. Papageorgiou S, Christou Y, Kontakis T, et al. Dementia as presenting symptom of primary hyperparathyroidism: favourable outcome following surgery. Clin Neurol Neurosurg. 2008; 110 (10): 1038-1040.

5. Roman SA, Sosa JA, Mayes L, et al. Parathyroidectomy improves neurocognitive deficits în patients with primary hyperparathyroidism. Surgery 2005; 138 (6): 1121-1129.

Dr. Emilia Cosofret

MD, PhD, SanMed SRL, Bucuresti

Dr. Oana Ailioaie

MD, PhD, UMF Carol Davila, București

Implicațiile psihologice la copiii cu părinți bolnavi de cancer

The psychological implications in children with parents with cancer

Children with parents with cancer can experience various psychological implications due to the stress and emotional impact. Anxiety about the parent’s health and uncertainty about the future can manifest as restlessness, difficulty concentrating, and physical symptoms. Stress can arise from additional responsibilities and emotional strain in the family. Depression can manifest as deep sadness, irritability, social withdrawal, changes in appetite and sleep, decreased interest in activities, and difficulty concentrating. To help children, emotional support, open communication, psychological counseling and maintaining a normal routine are essential.

CDoctor în Științe Medicale, Psiholog Clinician, Psihoterapeut cognitivcomportamental, Psiho-Oncolog, Centrul de Oncologie Sf. Nectarie Craiova

opiii care au părinți bolnavi de cancer pot experimenta o gamă largă de implicații psihologice, datorită impactului emoțional și stresului asociat cu boala. Aceste implicații pot varia în funcție de vârsta copilului, nivelul de maturitate emoțională, suportul social disponibil și natura relației cu părintele bolnav.

Cele mai comune implicații psihologice cu care copiii se pot confrunta sunt: Anxietatea si stresul:

Copiii pot dezvolta anxietate în legătură cu sănătatea părintelui și incertitudinea viitorului. Ei pot fi preocupați de posibilitatea pierderii părintelui sau de schimbările din viața lor de zi cu zi. Această anxietate poate manifesta diverse simptome, cum ar fi neliniștea constantă, dificultatea de concentrare, iritabilitatea și chiar simptome fizice precum durerile de cap sau problemele digestive.

Stresul poate apărea din responsabilitățile suplimentare pe care copiii le pot prelua în gospodărie sau din tensiunea emoțională resimțită în familie. Pe măsură ce părintele bolnav nu mai poate îndeplini anumite sarcini zilnice, copiii pot fi nevoiți să-și asume mai multe responsabilități, cum ar fi îngrijirea fraților mai mici, ajutorul la treburile casnice sau chiar asistarea părintelui bolnav. Aceste

responsabilități pot fi copleșitoare și pot adăuga un nivel suplimentar de stres la cel deja existent.

În familie, tensiunea emoțională poate fi crescută din cauza preocupărilor legate de tratamentul și evoluția bolii, incertitudinea financiară și schimbările dinamice ale relațiilor interpersonale. Copiii pot resimți această tensiune și, neavând întotdeauna abilitățile emoționale necesare pentru a o gestiona, pot deveni mai retrași, mai sensibili sau mai predispuși la izbucniri emoționale.

Pentru a ajuta copiii să facă față acestor provocări, este important ca părinții și alți adulți responsabili să mențină o comunicare deschisă și sinceră, să ofere sprijin emoțional constant și să îi încurajeze pe copii să își exprime sentimentele. De asemenea, implicarea unui psiholog sau a unui consilier poate fi extrem de benefică pentru a ajuta copiii să înțeleagă și să gestioneze mai bine anxietatea și stresul. Participarea la activități recreative și menținerea unei rutine cât mai normale sunt, de asemenea, esențiale pentru a oferi copiilor un sentiment de stabilitate și siguranță. Depresia:

Sentimentele de tristețe și neputință pot duce la depresie, mai ales dacă copilul simte că nu există suficiente resurse emoționale sau suport pentru a face față situației. Copiii pot resimți o adâncă tristețe legată de starea de sănătate a părintelui și de schimbările pe care boala le aduce în viața lor. Neputința se poate manifesta prin sentimentul că nu pot influența sau schimba situația, ceea ce poate amplifica sentimentul de vulnerabilitate.

Depresia la copii se poate manifesta diferit față de adulți și poate include simptome cum ar fi: Irascibilitate crescută: Copiii pot deveni ușor iritabili sau frustrați, reacționând exagerat la situații minore.

Retragere socială: Aceștia pot evita prietenii și activitățile pe care le găseau plăcute anterior.

Schimbări ale apetitului și somnului: Pot apărea modificări semnificative în obiceiurile alimentare și de somn, cum ar fi lipsa apetitului sau dificultăți de a adormi.

Scăderea interesului pentru diverse activități: Activitățile care înainte aduceau bucurie și satisfacție pot să nu mai fie de interes.

Sentimente de vinovăție și lipsă de valoare: Copiii pot simți că sunt o povară pentru ceilalți sau că nu sunt suficient de buni.

Dificultăți de concentrare: Performanța școlară poate avea de suferit din cauza dificultății de a se concentra și de a menține atenția.

Lipsa resurselor emoționale sau a suportului adecvat poate agrava aceste simptome. Este esențial ca familia și cei din jur să recunoască semnele de depresie și să ia măsuri pentru a oferi sprijin. Iată câteva strategii pentru a ajuta copiii să facă față depresiei: Izolarea sociala:

Copiii pot începe să se retragă social, evitând activitățile obișnuite și contactele cu prietenii, fie din cauza rușinii, fie din dorința de a petrece mai mult timp cu părintele bolnav. Această retragere socială poate fi cauzată de mai mulți factori emoționali și circumstanțiali.

Psiholog

Ramona Schenker

INDICAȚII TERAPEUTICE

Profilaxia și tratamentul afecțiunilor circulatorii și trofice

ADMINISTRARE ACTOVEGIN®

Cerebrale:

AVC ischemic, Tulburări circulatorii și trofice cerebrale, Traumatisme cranio-cerebrale

Periferice:

Boală Vasculară Periferică (BVP), Angiopatii arteriale

În perfuzie, 20 - 50 ml/zi (4 - 10 fiole/zi), 2-4 săptămâni (Soluția perfuzabilă: numai ser fiziologic sau glucoză !NU SOLUȚIE RINGER; Ritm de administrare: 2 ml/min)

Tratamentul se continuă cu drajeuri: 1-2 x 3 drajeuri/zi, înainte de masă.

Acest material este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Actovegin 200mg/5ml soluție injectabilă, www.anm.ro/_/_RCP/RCP_7336_30.01.15.pdf

Acest medicament se eliberează pe bază de prescripție medicală restrictivă: PR. Actovegin 200mg drajeuri, www.anm.ro/_/_RCP/RCP_7335_30.01.15.pdf

Acest medicament se eliberează pe bază de prescripție medicală P6L. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă