Medical Market - ORL 2018

ORL Dr. Gheorghe Iovănescu Președintele Societății Române de ORL Pediatrie

Revista profesioniștilor din Sănătate

Dr. Gheorghe Mühlfay Președintele Conferinței Naționale ORL Pediatrie

Soluția naturală pentru prevenirea și tratamentul infecțiilor ORL GAMA Adulți și Copii

Dr. Mihaela Oros Medic primar pediatrie, Doctor în medicină, Clinica Băneasa Regina Maria, Bucureşti

Prof. Dr. Florin Mihălțan Institutul de Pneumologie „Marius Nasta” Bucureşti

GAMA Baby Dr. Toader Mioriţa Medic primar O.R.L. Doctor în ştiinţe medicale

Dr. Bogdan Mocanu Medic Primar ORL, Asistent Universitar, Doctor in Stiinte Medicale

Publicaţie adresată cadrelor medicale

Produsele Marimer sunt dispozitive medicale cu marcaj CE.

2018

DOTARE COMPLETฤ PENTRU CABINETUL ORL

Simรณ Tamรกs

Director vanzari - Divizia ORL Tel.:0752240523 E-mail: tamas@elmed.ro

Videoendoscopie ORL inovativă Gama de videoendoscoape ORL Sinutronic: •• ENTviewer – videospatulă pentru examinarea şi evaluarea nazofaringelui inclusiv a vegetaţiilor adenoide şi a laringelui în videolaringoscopie sau videolaringostroboscopie •• OTOviewer – videootoscop pentru examinarea şi evaluarea canalului auditiv extern şi a timpanului •• DUOviewer – set cu ENTviewer şi OTOviewer

Atât de simplu!

• Medicul destinde atmosfera, • plaseazà videoendoscopul • evalueazà cazul Avantajele videoendoscoapelor ORL Sinutronic: •• timp de examinare minim, suficient 3 secunde

•• nu necesită sterilizare, ceea ce permite un număr mare de examinări într-un interval scurt de timp •• fără risc de contaminare datorită folosirii unor protecţii transparente de unica folosinţă şi extrem de ieftine •• confort excepţional pentru medic datorită vizualizării imaginii în timp real cu interfaţă prietenoasă, a mobilităţii pe care o conferă şi a funcţiilor automate EndoMaster – software pentru videoendoscoape ORL Sinutronic: •• creează baza de date a pacienţilor •• salvează înregistrările video şi imaginile •• permite examinarea unei imagini în stop-cadru •• editează şi gestionează înregistrările •• oferă un şablon de raport medical •• salvează examinările

Distribuitor: LOGARITM srl, Str. Pridvorului 13, Bl. 13, Ap. 3, 041202, Bucureşti, Tel: +40 21 330 50 69, +40 726 67 10 10, log@logaritm.ro • www.sinutronic.eu

see the endo-sheen

Videoendoscoape flexibile CMOS CHIP-ON-TIP Convenabile şi accesibile

Durabile

Fară fibre optice Flexibilitate Robuste

• rinolarinoscop portabil pentru utilizare zilnică în ambulator; • tehnologie video Chip-on-Tip video; • sursă iluminare LED integrată; • deflexie sus/jos 130° • Înregistrare filme și imagini;

Subţiri

Diametrul tubului de inserţie de 3,8 şi 4,8mm

Portabile Pot fi folosite realmente oriunde şi oricând

Compacte Sursa de lumină, monitorul, procesorul de imagine şi unitatea de memorare integrate

120°

Lungime de lucru Lărgimea câmpului vizual Diametrul exterior al tubului de inserţie Diam. canal de operare Deflexie Înregistrare filme şi imagini Afişare

EV-339 EV-349 320 mm 365 mm 120° 3,9 mm 4,9 mm 2,2 mm 180°/130° 160°/130° Hard disk 16 GB, şi/sau extern, pe card de memorie sau USB Monitor 3”şi/sau 8” cu memorie internă de 16GB şi card

Rinolaringoscopia flexibilă este una dintre cele mai utilizate tehnici pentru vizualizarea cavităţii nazale, a sinusurilor, faringelui şi laringelui.

Rinolaringoscopul video flexibil Seesheen EV-349 cu canalul de operare de 2.2mm poate fi utilizat pentru: polipectomie nazală şi a corzilor vocale, îndepartare vegetaţii adenoide, examinarea şi îndepărtarea chisturilor faringiene

Distribuitor: LOGARITM srl, Str. Pridvorului 13, Bl. 13, Ap. 3, 041202, Bucureşti, Tel: +40 21 330 50 69, +40 726 67 10 10, log@logaritm.ro • www.seesheen.com

Sumar

Stimați colegi, Avem plăcerea de a vă anunța că Al 5-lea Congres al Societății Române de Rinologie se va desfășura în perioada 4 - 6 Septembrie 2019 la Centrul Internațional de Conferințe Ana Hotels Europa - Eforie Nord.

Președinte: Șef Lucrări Dr. Vlad Budu

Organizator

Telefon: 004021 230 42 82 Fax: 004021 230 50 42 e-mail: rotp@rotravelplus.com ioana.lazarescu@rotravelplus.com Editor ISSN 2286 - 3443 Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti, Electromagnetica Business Park, Corp 60, et. 1, cam. 19 Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro

4

ORL 2018

Otorinolaringologia - o specialitate în plină dezvoltare Dr. Gheorghe Iovănescu, Dr. Gheorghe Mühlfay

6

Despre amigdale și polipi - vegetații adenoide pe înțelesul tuturor – scurt ghid pentru un consimțământ cu adevărat informat Dr Gabriel Lostun

8

„Trebuie să perfecționăm tehnicile de exerciții motorii care pot să îmbunătățească deglutiția și calitatea vieții” Dr. Daniela Vrânceanu

14

Zgomotele în urechi – afecțiune banală/ periculoasă? (Acufena/ Tinitus) Dr. Ioana Alexandra Voda

20

laringotraheomalacia sau stridorul congenital Dr. Toader Mioriţa

24

Rinoplastia funcţională Dr. George Mincu

26

Cancerul cavității nazale și al sinusurilor paranazale Dr. Bogdan Mocanu

28

Poate fi şi somnul un factor de risc?

Dr. Mihaela Oros, Prof. Dr. Florin Mihălțan

34

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Otorinolaringologia

- o specialitate în plină dezvoltare Sunt bine cunoscute tendințele actuale din dinamica acestei specialități considerate de „mică chirurgie”, transformări la care specialiștii români își aduc din plin contribuția. Nu numai pe plan național înregistrăm o firească diversificare pe făgașul manifestărilor tradiționale, dar și o creștere numerică a diferitelor întâlniri profesionale din toate statele lumii la care suntem din ce în ce mai des martori activi. Putem afirma fără exagerare că „O.R.L. libere ale oreliștilor” sunt din ce în ce mai puține și specialitatea ne ocupă aproape tot timpul, atât în ceea ce privesc valențele ei pediatrice cât și cele de adulți.

Iată de ce este nu numai normal dar și necesar ca din când în când să trecem în revistă aspectele actuale și să încercăm să deslușim direcțiile principale ale unor astfel de evoluții, mai ales când este vorba de implicațiilor internaționale.

Dr. Gheorghe Iovănescu Președintele Societății Române de ORL Pediatrie

Dr. Gheorghe Mühlfay Președintele Conferinței Naționale ORL Pediatrie

A

n de an suntem din ce în ce mai des puși în situația de a analiza și în final a decide în ce direcții ne luăm zborul sau care plecări și deci participări reprezintă mai ales interese profesionale și obligații, în detrimentul celora prietenești, respectiv turistice. Și anul 2018 face parte dintre cele cu probleme în repartizarea judicioasă a deplasărilor interne și externe în cadrul celor cinci zile de EMC (Educație Medicală Continuă), care consider că la ora actuală nu mai poate fi corelată cu tot ceea ce dorim să obținem în vederea „upgradării” noastre profesionale și științifice. Aceasta deja în condițiile unor criterii tot mai exigente referitoare la standardele de îndeplinit în cadrul carierelor universitare. Iată de ce într-o viziune generală căștigă o importanță tot mai mare, alături de cele ale societăților interneționale, organizarea de manifestări științifice naționale cu participare internațională.

Conferințele Societății de ORL și Chirurgie cervico-facială din 6-9 iunie de la Arad și cea de a VI-a conferință a Societății Române de ORL pediatrie din 25-28 septembrie de la Sovata reprezintă evenimentele cele mai importante ale anului curent. Dacă prima are o

6

vârstă de 110 ani, fiind fondată în 1908, cea de a doua mult mai tânără având doar 11 ani. Bucurându-se de tradiții progresiste de bună vecinătate, de colaborare constructivă și relații intercolegiale bazate pe un respect reciproc, participarea nu mai reprezintă o problemă deoarece ele s-au dovedit a fi foruri de dezbatere științifică onestă într-o atmosferă academică. Tematica lor a fost și este preocupată de prelucrarea problemelor stringente ale activității de fiecare zi, respectiv implementarea celor mai noi și bune metode nu numai pentru tratarea dar mai ales pentru vindecarea patologiilor de nas, gât și urechi.

Toate acestea într-un context calitativ legat de estetic și funcțional, respectiv de aceea calitate a vieții pacienților atât aduți cât mai ales copii.

Pentru că reprezentăm latura pediatrică dorim să facem precizări în primul rând referitoare la întâlnirea de la Sovata. Se știe că Societatea Română de ORL Pediatrie este o organizație medicală profesională, autonomă, cu caracter științific și educațional, non-guvernamental și non-profit, care a fost înființată în anul 2007 la Timișoara. Înființarea ei a devenit o necesitate deoarece s-a constatat o dezvoltarea și diversificarea tot mai impetuoasă a metodelor de investigație și de tratament în cadrul domeniului ORL în general și al celui pediatric în special.

Patologia ORL a copilului pune de multe ori cu totul alte probleme, decât cea a adultului, ea nefiind o miniatură al acesteia. Ținând cont de faptul că există o societate europeană cu acest profil (Societatea Europeana de ORL Pediatrie - ESPO), că nu există o subspecializare de otorinolaringolog pediatru, și că de multe ori aproape jumătate din consultațiile în ambulatorul de specialitate sunt acordate copiilor, era necesară crearea și în România a unei societăți, în care să fie discutate temele de interes major sau cele cu impact practic din activitatea cotidiană a medicului ORL-ist.

ORL 2018

Deși tânără, încă de la înființare, a primit girul științific și profesional al unor cunoscute personalități științifice din țară și străinăte.

Este afiliată ESPO, România beneficiind de doi membri în Consiliul Director al acesteia.

Obiective Societății Române de ORL Pediatrie sunt generoase: •• Creșterea nivelului profesional și știintific al activității comunității din domeniul ORL pediatriei pentru îmbunătățirea permanentă a calității asistenței chirurgicale; •• Colaborarea și actualizarea permanentă a programelor privind formarea ORL-istului pediatru și urmărirea aplicării acestora, împreună cu celelalte organisme implicate în acest proces; •• Educația medicală continuă a specialiștilor prin programe corespunzătoare precum și elaborarea de criterii pentru acreditarea periodică a acestora, împreună cu alte organisme implicate în acest scop; •• Organizarea de manifestări științifice medicale naționale și internaționale, în scopul afirmării ORL pediatriei din România pe plan mondial; •• Colaborarea cu instituții medicale de învățământ superior, institute de cercetare și alte organizații profesionale și științifice, din țară și străinatate, pentru realizarea obiectivelor menționate; •• Sensibilizarea autorităților legislative, a factorilor decizionali din Administrația publică centrală și locală precum și massmediei, pentru sprijinirea Societății Române de ORL Pediatrie, în realizarea obiectivelor sale. În contextul celor afirmate mai sus nu putem încheia fără a adresa și o călduroasă invitație tuturor colegilor interesați în problemă, de a participa și la această întâlnire tradițională de la Sovata, o renumită stațiune bolneo-climaterică cu condiții deosebite de cazare în Complexul Danubius și de desfășurare a reuniunii în Centrul de Conferințe.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Despre amigdale și polipi - vegetații adenoide pe înțelesul tuturor – scurt ghid pentru un consimțământ cu adevărat informat În aceste rînduri de mai jos îmi propun să expun modalitatea proprie de a discuta cu pacienții în legătură cu patologia amigdalelor și vegetațiilor adenoide. Consider că abordarea pe care o veți citi în continuarea este de un real folos rezidenților și tinerilor specialiști pe de o parte dar mai ales pacienților. Totodată actul chirurgical va fi grevat de un consimțămînt corect obținut și va aduce o siguranță și așteptări corecte de ambele părți.

A

migdalele și vegetațiile adenoide (polipii copilului) sunt părți ale inelului Waldeyer, nume atribuit grupurilor de țesut limfoid cu rol de apărare care înconjoară partea din spatele nasului și a limbii la intrarea în gât. Inelul este poziționat ideal pentru a păzi sistemul respirator de invazia bacteriilor și virușilor prin capturarea acestora și producerea de anticorpi împotriva lor. La majoritatea persoanelor amigdalele se observă ușor de o parte și de alta a gâtului, în spatele și deasupra limbii, dar vegetațiile adenoide, din cauza poziției lor în spatele nasului și deasupra palatului moale, se pot vedea efectiv folosind o oglindă, un endoscop special introdus pe cale nazală ori se pot palpa cu degetul protejat de o mănușă. Rolul amigdalelor și vegetațiilor adenoide este de a atrage și oferi microorganismelor un loc temporar de creștere și înmulțire, în timp ce produc anticorpi împotriva acelorași ,,musafiri”. Într-o SITUAȚIE IDEALĂ acești anticorpi duc la eliminarea microorganismelor din gât.

Dacă microorganismele reapar anticorpii odată produși se vor reactiva pentru a proteja gâtul, plămânii și restul corpului de infecție.

Această funcție de protecție este importantă în prima parte a vieții individului. DAR, cu trecerea timpului, acest rol scade în însemnătate tot mai mult deoarece acești anticorpi

8

Fig. 1 Inelul Waldeyer (studyblue.com) Legenda: Adenoid = vegetații adenoide, polipii copilului

Tubal tonsil = amigdala peritubară (din jurul orificiului trompei Eustachio, orificiul intern al urechii, din spatele nasului)

Palatine tonsil = amigdala palatină, amigdala clasică

Lingual tonsil = amigdala linguală

se mai produc și în alte părți ale inelului lui Waldeyer sau ale sistemului limfatic situate la distanță în organism. În concluzie, AMIGDALELE ȘI VEGETAȚIILE ADENOIDE SUNT ÎN TOTALITATE ELIMINABILE și individul, respectiv corpul , în nici un fel, nu va fi mai rău din cauza exciziei lor sau a încetării funcției.

Pe de altă parte, AMIGDALELE ȘI VEGETAȚIILE ADENOIDE POT DEVENI PRIMEJDIOASE! Aceste organe se pot transforma în REZERVOARE de organisme patogene (producătoare de boli) și mai degrabă decât să protejeze devin SURSE de infecții recurente. Totodată, unul sau ambele

ORL 2018

organe pot fi într-atât mărite încât să dea simptome obstructive semnificative. Deși amigdalele respectiv vegetațiile adenoide mari sunt de obicei cele ce au suferit infecții repetate, chiar și organele sanatoase pot fi prea mari și cu efect obstructiv.

Amigdalele și vegetațiile adenoide nu se îndepărtează întotdeauna în același timp! La copii este aproape standard îndepărtarea vegetațiilor adenoide în cazul unei operații de amigdalectomie, dar nu este cazul întotdeauna la adulți.

Vegetațiile adenoide se pot îndepărta ca procedură separată destul de frecvent. La adult este rară necesitatea unei adenoidectomii, dar ocazional se pot întâlni situații în care acest țesut nu s-a micșorat odată cu cresterea. La orice vârstă amigdalele nu se îndepărtează dacă nu sunt indicații specifice pentru această procedură. Uneori se întâmplă ca un pacient operat pentru hipertrofia vegetațiilor adenoide să dezvolte la un moment dat in timp noi simptome care sa indice amigdalectomia la un moment ulterior.

Cele mai frecvente indicații ale amigdalectomiei 1. Episoade repetate de infecție streptococică amigdaliană și/sau faringiană(minim 3 pe parcursul unui an de zile)

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

2. Statusul de purtător de Streptococ 3. Infecții faringiene și/sau amigdaliene cu alte bacterii decât Streptococul 4. Abces/flegmon periamigdalian în antecedente 5. Schimbarea calității vocii – ca și cum pacientul ar avea un cartof fierbinte în gură 6. Greutate la înghițit însoțită sau nu de episoade de înec și/sau vomă 7. Scurgerea salivei din gură fără alte cauze cunoscute 8. Intoleranța și/sau alergie medicamentoasă la preparate folosite pentru a trata cele de mai sus 9. Depozite amigdaliene – acestea sunt pete albe - uneori galbui, urât mirositoare, pe suprafața amigdalelor 10. Sforăitul și/sau apneea obstructivă de somn. Aceasta a devenit actualmente una din cele mai comune indicații ale amigdalectomiei cu adenoidectomie la copii. Sforăitorii copii întotdeauna se consideră a avea APNEE OBSTRUCTIVĂ DE SOMN! Aceasta poate da oprirea sau stagnarea creșterii la copii, somnolență diurnă, probleme comportamentale, deficit de învățare, micțiuni nocturne incontrolabile. La adulți și alte probleme anatomice pot da obstrucția pe lângă amigdale și vegetații hipertrofice. La copii apneea este cauzată aproape exclusiv de hipertrofia amigdalelor și a vegetațiilor adenoide de aceea se indică îndepartarea lor în vederea eliminării sforăitului și creșterii calității vieții. În foarte puține cazuri sforăitul poate persista datorită altor cauze anatomice dar acestea din urmă nu se pot evidenția decât ulterior îndepărtării amigdalelor și vegetațiilor adenoide. Polisomnografia este de un real ajutor și obligatorie pentru diagnostic la adulți însă la copii este rareori ajutătoare sau necesară.

Cele mai frecvente indicații ale adenoidectomiei 1. obstrucție nazală cu sau fără respirație predominant orală

10

2. Hipernazalitatea vocii 3. Uscarea buzelor, eroziunea dinților frontali și probleme de ocluzie dentară 4. Facies adenoidian 5. Nasul curge pe perioade lungi, cu sau fără infecții - răceli asociate frecvent sau infecții sinusale 6. Pacientul urmează să poarte aparat dentar 7. Otita medie seroasă cu sau fara recăderi și însoțită sau nu de scăderea auzului respectiv întârzierea vorbirii și dezvoltării intelectului 8. Intoleranța sau alergia medicamentoasă la preparate utilizate pentru tratarea afecțiunilor enumerate mai sus

Noutăți în domeniul chirurgiei vegetațiilor adenoide și amigdalelor în ultimii ani au apărut și gesturi chirurgicale conexe în chirurgia acestor organe. În primul rind a apărut posibilitatea înregistrării video a intervențiilor ceea ce chirurgul poate folosi în primul rind în scop demonstrative pentru o mai bună înțelegere din partea pacienților a acestei patologii. Pe de altă parte folosirea opticilor transnazal sau retrovelar permite un mai bun control al eventualelor resturi de vegetații adenoide rămase la nivelul părții superioare a coanelor sau în spatele orificiului tubar.

Tehnici precum laserul, radiofrecvența și coblația pot fi folosite cu succes în reducerea în volum a amigdalelor palatine. Dacă laserul și coblația se pretează doar la abordul în anestezie generală, radiofrecvența se poate folosi și în anestezie locală.

Tehnica prin radiofrecvență poartă numele de criptoliză și mai mult decît o reducere în volum a amigdalelor poate ajuta și la ameliorarea sau chiar suprimarea patologiei de tip tonsil stones. Aceste depozite de cazeum apărute pe suprafața amigdalelor pot fi generatorul unei stări neplăcute prin aspectul esthetic si halena de însoțire.

Pînă la apariția acestei metode pacientul trebuia supus unei anestezii generale și amigdalectomii la fel ca în cazul asanării unui focar de tip infecțios.

ORL 2018

Posibile părți neplăcute ale amigdalectomiei/ adenoidectomiei Nici un tratament, atât medical cât și chirurgical, nu este fără risc. Operațiile din titlu sunt frecvente și ușor de efectuat tehnic, sunt puține efecte secundare. Același lucru se poate spune despre anestezie. Cu toate acestea decese, afecțiuni ale sistemului nervos central, probleme cardiace și pulmonare au fost descrise. Ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale doctorii și pacienții împreuna trebuie să fie pregătiți pentru absolut orice. Iată în continuare câteva posibile și mai frecvente complicații: 1. Datorită progreselor anesteziei și tehnicii sângerările mari imediat după operație sunt foarte rare, iar în cazul în care apar acestea pot necesita o reintervenție în sala de operații.

2. Sângerarea tardivă apare de obicei între ziua 4 și 12 postoperator. S-au menționat și cazuri de sângerare chiar și la 18 zile însă foarte rare.

Procentul acestor sângerări este de aproximativ 5% la amigdalectomii.

Aceste sângerări apar de obicei datorită căderii crustelor din loje și îngrijirii precare a plăgii postoperatorii.

Chiar dacă apare, de obicei această hemoragie nu este gravă și uneori se poate rezolva și de la sine, însă destul de rar. În cazul adulților se poate rezolva de obicei ambulator la camera de gardă, anestezia generala fiind rezervată de obicei copiilor.

3. După intervenție rezultatele sunt cele așteptate în explicațiile de mai sus însa în medicina nimic nu este absolut! Pacientul nu va mai face amigdalite, nici infecții streptococice însă nu se poate spune că nu va mai răci niciodată din cauza infecțiilor virale comune la care suntem cu toții expusi.

4. Modificări sau dificultăți ale vorbirii precum și greutățile la înghițire pot apărea postoperator în ciuda eforturilor depuse de noi intraoperator.

5. În cazul adulților în special nu există o garanție că sforăitul și apneea obstructivă de somn vor dispărea. Nu uitați că rezolvarea acestei probleme în principiu poate depinde de mai mulți factori anatomici.

www.revistamedicalmarket.ro

Str, Vlad Județul, Nr. 52-54, Et. 2, Ap. 203, Sector 3, București 031305 vanzari@mgromitalia.ro DISPOZITIVE MEDICALE COMPENSATE

LATEST STUDY BY SOUTHAMPTON UNIVERSITY FINDS OTOVENT® TO BE AN EFFECTIVE ALTERNATIVE TO UNNECESSARY AND INEFFECTIVE USE OF ANTIBIOTICS IN CHILDREN WITH GLUE EAR.

Read more on www.gluear.co.uk

Articole de specialitate

6. Întotdeauna vor fi pacienți care vor avea acuze de simptome neplăcute și discomfort cervical chiar când totul pare să fi decurs normal.

7. Cântăreții, actorii, naratorii, preoții și alți profesioniști ai vocii, cântăreții la instrumente de suflat trebuie să ia în considerare modificarea abilităților lor artistice postoperator și post-intubație endo traheală. La fel pot apărea modificări ale pronunției la vorbitorii de limbi în care pronunțarea literei R presupune vibrația palatului.

8. Riscul de sângerare după scoaterea polipilor este foarte mic, motiv pentru care în general pacienții sunt învoiți la domiciliu chiar din ziua intervenției.

9. Unii pacienți pot dezvolta o rigiditate a mușchilor gâtului după adenoidectomie.

10. Durerea și greutatea la înghițit pot fi mai accentuate la unii pacienți și pot duce la deshidratare destul de severă.

11. Reacțiile la medicamentele administrate postoperator pot apărea chiar în cazul celor testate inițial cum sunt antibioticele.

Mesaje de reținut

tate simplu prin interveție chirurgicală!

Scăderea auzului prin otite repetate la copiii mici duce la o întârziere a dezvoltării acestora din punct de vedere al inteligenței preșcolare și școlare!

Scăderea capacității de efort, nasul care curge mult și frecvent în față, sforăitul, apatia, scăderea capacității de concentrare, paloara feței pot fi semne ale prezenței polipilor la copii!

Polipii și amigdalele mari duc la o falsă senzație de ,,sătul”prin oboseala mai rapidă a mușchilor ce ajută la înghițit – de aici o dezvoltare mai precară a copiilor cu polipi!

Respirația predominant pe gură a copiilor duce frecvent la faringite, amigdalite sau laringite deoarece aerul nu se încălzește suficient ca atunci când trece normal prin nas!

Respirația pe gură pentru a compensa blocajul nazal duce frecvent la defecte de implantare a dinților (atât cei de lapte cât și cei definitivi) care pot necesita aparate dentare sau tratmente stomatologice variate, cu costuri semnificative!

O persoană nu ar trebui să sufere de amigdalită mai mult de 2 ori pe an indiferent că este vorba de adult sau copil!

Calitatea vieții unui pacient scade direct proporțional cu numărul de tratamente medicamentoase administrate respectiv cu numărul de episoade infecțioase prin discomfortul creat de regimul igieno dietetic impus și de regulile pe care și le impune chiar pacientul pentru a evita reapariția simptomelor!

Copilăria, și nu doar ea, ca perioadă a vieții individului tebuie să se traducă prin amintiri frumoase legate inclusiv de consumarea unei înghețate sau a unui sirop preparat cu apă minerală și nu prin vizite repetate la medic, litri de siropuri antibiotice administrate și interzicerea pe anumite perioade a ieșirilor din casă, respectiv a consumului unor alimente!

Bolile grave precum reumatismul articular, boli reanale, cardiace date de infecțiile vechi cu streptococ pot fi evi-

12

Deci, cum ne decidem asupra necesității și momentului intervenției?

1. Când e clar că antibioticele, decongestionantele, antihistaminicele, antialergicele, dieta, tratamentele neconventionale, mutarea în zonă cu altă climă nu rezolvă problemele 2. Când ajungeți la concluzia că se poate îmbunătăți calitatea vieții dumneavoastră respectiv a copilului dumneavoastră 3. Când ajungeți la concluzia că infecția din organism , netratată, se poate disemina la sinusuri, urechi, plămâni, inimă 4. Când recunoașteți că boala cronică nu este un lucru bun pentru dvs sau copilul dvs și următoarea acutizare va avea consecințe probabil mai grave

ORL 2018

5. Când recunoașteți că tratamentele repetate cu antibiotice și alte medicamente nu sunt benefice 6. Când vă hoărâți să acceptați durerea, câteva restricții postoperatorii și rarele dar totuși posibilele complicații postoperatorii în schimbul sfârșitului dramatic și rapid al bolii dvs cronice 7. Când pur și simplu ați ajuns la concluzia că ați suferit destul și doriți un remediu imediat și aproape 100% previzibil pentru afecțiunea dvs 8. Când ajungeți la concluzia că sforăitul și apneea de somn interferă prea mult cu o calitate satisfăcătoare a vieții 9. Dacă doriți confirmarea că intervenția chirurgicală în acest moment este cea mai bună alegere nu ezitați să cereți o a doua opinie.

Dacă doriți puteți căuta singur un alt doctor sau vă pot ajuta îndreptându-vă către un coleg specialist a cărui parere o consider pertinentă.

Polipii nu se vindecă prin tratamente medicamentoase fiind practic o bucată de țesut crescută și de obicei mărită în volum!

Polipii scoși corect, eventual sub control endoscopic nu se refac!

Dacă se scot polipii, cu sau fără amigdale, pacientul nu va răci mai repede, nu va face pneumonie – acesta este un mit!

Copii operați de polipi vor respira mai bine, vor respira corect pe nas și nu pe gură, vor auzi mai bine, vor putea sufla nasul mai bine, vor mânca mai bine, vor avea un zâmbet frumos, nu vor mai răci des iar răcelile nu vor mai dura mult sau nu vor mai necesita de fiecare dată administrare de antibiotice.

Orice problemă sau nelămurire aveți întrebați un medic specialist O.R.L. – este dreptul dumneavoastră să știți și obligația noastră să explicăm!

Dr Gabriel Lostun Medic specialist O.R.L. și Chirurgie Cervico-facială

www.revistamedicalmarket.ro

www.medfarmshop.ro www.instrumentemedicale.ro MEDFARM TRADING s.r.l.

Bucureşti, Str. Zefirului 21 Tel/Fax: (021) 320 19 20 • (021) 320 78 77 www.medfarm-trading.ro contact@medfarm-trading.ro sales@medfarm-trading.ro companie certificată ISO 9001:2015 ISO 14001:2015

CONSULTANŢĂ DOTĂRI LA CHEIE PROFESIONALISM ÎNCREDERE FIDELITATE PARTENERIAT

DOTARE ORL APARATURĂ •• Video Endoscopie ORL •• Endoscoape flexibile •• Videonistamografe digitale •• Sisteme stroboscopice ORL •• Laringoscoape •• Bronhoscoape •• Sinuscoape •• Radiocautere •• Electrocautere •• Audiometre de triaj •• Audiometre de diagnostic •• Timpanometre •• Aspiratoare chirurgicale •• Aparate terapie aerosoli •• Otoscoape •• Lămpi frontale CLAR

Endoscopie flexibilă / rigidă

◆◆ Endoscoape flexibile ◆◆ Video bronhoscoape / procesoare semnal / surse de lumină

INSTRUMENTAR •• Truse complete instrumentar ORL, inclusiv instrumentar Endoscopie •• Diapazoane •• Seringi spălături auriculare •• Speculi auriculari şi nazali •• Polipotoame auriculare şi nazale •• Amigdalotoame •• Oglinzi laringiene •• Laringoscoape •• Cutii şi casolete sterilizare

CONSUMABILE •• Speculi auriculari pentru adulţi şi pentru copii MOBILIER MEDICAL •• Măsuţe instrumentar •• Mese aparate •• Dulapuri instrumentar •• Fotolii ORL •• Paravane mobile •• Taburete mobile

◆◆ Fibro bronhoscoape / surse de lumină ◆◆ Bronhoscoape rigide / camere endoscopice cu surse de lumină ◆◆ Instrumentar specific endoscopic ◆◆ Accesorii şi piese de schimb

FINANŢARE PENTRU ACHIZIŢII: AVANS ZERO 6-12 RATE FĂRĂ DOBÂNDĂ, FĂRĂ GARANŢIE (pentru valori până la 50.000 lei). GARANŢIE PE ECHIPAMENTUL CUMPĂRAT (pentru valori 50.000 – 120.000 lei) Oferim contract de service dispozitive medicale, necesar în obţinerea contractului de colaborare între cabinetul dvs. şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate conform prevederilor Ordinului MS nr.1211/2006 modificat şi completat de Ordinul MS nr.1170/2013

Magazin de aparatură medicală Instrumentar / Mobilier medical Consumabile / Produse pacienţi Bucureşti, Str. Traian nr. 3 (021) 320 78 76

Articole de specialitate

„Trebuie să perfecționăm tehnicile de exerciții motorii care pot să îmbunătățească deglutiția și calitatea vieții” Dr. Daniela Vrânceanu, medic primar ORL, medic coordonator din cadrul Compartimentului ORL al Spitalului Universitar București. „Am prezentat la Simpozionul Național ”Vocea Ta Contează” o lucrare la prima secțiune legată de tulburările de deglutiție în patologia tumorală cervicofacială, strategie diagnostică și terapeutică. Tulburările de deglutiție reprezintă o patologie de care ne izbim frecvent dar pe care în mod paradoxal o ignorăm, lăsând pe prim plan managementul tulburărilor respiratorii. A fost o secțiune foarte interesantă pentru că în afară de problemele pe care le-am ridicat noi am găsit și niște răspunsuri concrete în prezentările doamnei Frances Ascott de pildă și cred că acest lucru va fi benefic pentru pacienții noștri. În cea de-a doua secțiune, în care am fost moderator, s-au desfășurat discuții despre laringoplastie, istoricul laringoplastiei, aflată la limita dintre artă și știință și între știință și science-fiction. Foarte interesant.

Noutățile aduse în prezentarea noastră au fost legate poate de abor-

14

darea puțin autocritică a patologiei tulburărilor de deglutiție pentru că noi ca și chirurgi ne referim de cele mai multe ori la tratamentul chirurgical, la refacerea structurilor implicate în deglutiție, fără să ne gândim și la componentele care țin de partea funcțională a deglutiției și din acest punct de vedere trebuie să perfecționăm tehnicile de exerciții motorii care să îmbunătățească deglutiția și calitatea vieții.

A fost prezentarea unei serii de cazuri, un studiu retrospectiv pentru că studiul îndeplinește anumite criterii, și cred că reprezintă și rolul experienței mele de aproape 25 de ani în chirurgia ORL și de aproape 20 de ani în cadrul Spitalului Universitar de Urgență București. Aici am întâlnit o patologie extraordinar de diversă și complexă, pentru că este un spital în care găsim toate specialitățile medicale și toate lucrurile pe care într-un manual le gă-

ORL 2018

sim la alte cazuri sau într-un procent foarte redus, noi le-am întâlnit aici și dacă vreți am învățat și din eșecuri astfel încât în puținele cazuri din anumite patologii mai rare să găsim o soluție pentru pacienții noștri.

Eu cred că ecoul în rândul auditoriului a fost foarte bun pentru că după prezentare, colegi și dragi prieteni cu care mă întâlnesc de ani buni la această manifestare asta mi-au transmis și mă bucur că scopul a fost atins, acela de penetrare în audiență.

Prezentările invitaților străini au fost absolut de excepție. Este de remarcat nu numai nivelul științific extrem de înalt dar și stăpânirea unor tehnici chirurgicale deosebite, maniera foarte didactică de prezentare, caracterul foarte prietenos și foarte deschis al discuțiilor. Cred că absolut toți, chirurgi sau nonchirurgi am învățat foarte mult din aceste sesiuni”.

www.revistamedicalmarket.ro

Echipamente Medicale Specializate Mobilier & Sisteme de Gaze Management Spitalicesc

EYECON MEDICAL, distribuitor exlusiv în România al produselor Dotare completă pentru cabinet ORL

Vestibulogie & Endoscopie Echipament pentru diagnosticare

Sistem video & software

Sursă dublă de lumină cu LED

Camera FULL HD EVS ED 1400 3.2 Mpixeli, conexiune UBS 3.0

Unituri şi fotolii ORL •• Unit compact şi ergonomic, cu mobilitate sporită datorată roţilor pivotante, independent de orice sursă de lumină; •• structură metalică solidă, vopsită în câmp electrostatic, rezistentă la zgârieturi; •• braţ articulat cu consolă susţinere cu până la 4 piese de mână şi display electronic; •• sistem de aspiraţie cu compresor şi cu recipient pentru colectare; •• sistem de insuflaţie, cu posibilitate de acţionare la pedală; •• modul de spălături auriculare, cu funcţie de încălzire a apei şi rezervor; •• poate fi echipat cu suport microscop examinări şi suport monitor LCD pentru vizualizare imagini cameră videoendoscopie; •• surse de lumină încorporate, cu bec halogen sau LED.

Sistem video-endoscopie integrat

••Fotoliu cu structură solidă, acoperită cu forme din plastic termoformat, pentru un aspect plăcut; ••capacitate mare de susținere, asigurând stabilitate și confort; ••model performant ce asigură şi poziţia Trendelenburg, utilă în mici intervenţii chirurgicale; ••înălţimea şi toate segmentele sunt reglabile printr-un panou de comandă; ••topul şi braţele sunt capitonate şi acoperite cu scai lavabil, disponibil în 34 de de culori (10 metalizate)

București Str. Giuseppe Garibaldi nr. 8-10 sector 2, 020223 București, România Tel.: +40 21 311 91 61/62 Fax: +40 21 311 91 63 office@eyeconmedical.ro

Timișoara Str. Coriolan Brediceanu nr. 31b Timișoara, 300402 Județul Timiș, România Tel.: +40 72 039 32 69 Fax: +40 356 11 02 33 office@eyeconmedical.ro

Chișinău Bv. Renașterii Naționale nr. 12 Oficiul 305, Chișinău Republica Moldova Tel.: +37 32 299 60 10 Fax: +37 32 299 60 11 office@eyeconmedical.md

www.eyeconmedical.ro • www.eyeconmedical.md

Articole de specialitate

Zgomotele în urechi – afecțiune banală/ periculoasă? (Acufena/ Tinitus) Sunt zgomote percepute de om în ureche, sau în tot capul, ca o țiuiala, vajâială, fluierături. Unele sunt permanente, indiferent de zgomotul exterior- deși multe sunt mascate de zgomotul de fond (acufena există- dar nu o mai percepem când vorbim, ascultăm radio sau TV) iar alte acufene sunt intermitente– se declanșează la efort, în poziția culcat, la mișcarea capului, etc.

Dr. Ioana Alexandra Voda Doctor în științe medicale, medic primar ORL Clinica Nova Explorari ORL www.clinicanova.ro

U

nele acufene sunt pe frecven-țele înalte – ca o țiuială- frec-vențe după traumă sonoră- ascultat muzică tare, nuntă, discotecă,tras cu pușca, altele sunt pe frecvențe joaseca o oală sub presiune, mira de la TV. Intensitatea acestor acufene este foarte importantă, deoarece dacă devin foarte putenice, sunt extreme de obositoare, supăratoare, disperând pacientul care nu mai poate să se odihnească, să-și desfășoare activitatea normal, devenind anxios, depresiv, disperat. În alte situații, acufena este mascabilă de zgomotul ambiental și pacientul se obișnuiește cu ea, nu o mai bagă în seamă, estompându- se.

Cine poate avea acufene?

Toată lumea poate avea la un moment dat- mai ales după ce ne supărăm, ne oscilează tensiunea, suntem mai obosiți, stresați. Aceste acufene sunt de obicei în cap, în ambele urechi, ca un țiuit, sunt permanente, sunt datorate tensiunii oscilante- fie prea

20

mica( deshidratati) fie prea mare, dar și pe fond hipoglicemic-când suntem nemâncați și obosiți. Aceste tipuri de acufene ne trec de obicei singure, doar remediind situația, dupa un somn bun, o masă sănatoasă. Dacă însă persistă mai multe săptămâni, trebuie investigate și tratate de la început corect pentru a nu se permanentiza.

Tinerii care merg frecvent la discoteci, cei care lucrează acolo( în discotecă muzica poate ajunge la 100 dB), cei care ascultă muzică foarte tare și multe ore în căști- iPod-uri, cei care lucrează în zgomot- peste 70-80 dB zilnic- țesătoare, croitorese, mecanici- în hale industrial- unde ar trebui să poarte caști de protecție, să lucreze mai puține ore, precum și cei care trag cu arme de foc- fac frecvent trageri și nu poartă caști- toți aceștia pot face trauma sonoră- ce înseamnă lezarea nervului auditiv definitiv, iremediabil, întâi pe frecvențe înalte- 4-6 KHz, apoi tot nervul devenind afectat.

Afecțiunea este frecvent bilaterală, este însoțită de hipoacuzie selectivă- nu au claritatea cuvintelor și au acufene. Testarea acestor pesoane trebuie să se facă corect, în camera insonoră, după repaus de 24 ore, după somn, nu imediat după servici, sau chiar la servici( medicina muncii este un screening).

Există persoane cu o sensibilitate a nervului auditiv mostenită, genetică, frecvent bilaterală, cu hipoacuzii

ORL 2018

de diferite grade, care au și acufene, care nu suportă zgomote puternicese cheamă recruitment și care trebuie să se investigheze și să se testeze anual, pentru a observa evolutivitatea hipoacuziei, să facă tratamente de susținere a nervului, să evite situatiile cu medii zgomotoase.

Există hipoacuzii de nerv- neurosenzoriale bilaterale datorate medicamentelor precum administrări masive de gentamicină, streptomicină, kanamicină, furosemidul, chinine, etc., care duc la aceeasi simptomatologie și trebuie să urmeze aceeași cale.

Hipoacuziile unilaterale, cu acufene unilaterale( doar o ureche este afectată) sunt cele neurosenzoriale- datorate unor mici accidente vasculare locale- ictus cohlear, sau tumorilor nervului acustic sau vestibular- neurinomul de nerv acustic, sau boala Meniere.

Ictusul cohlear, sau hipoacuzia brusc instalată este o urgență medicală, deoarece dacă este tratată corect, imediat duce la recuperarea în totalitate a nervului fie cu spitalizare și perfuzii, fie la domiciliu cu tratamente intensive.

Neurinomul de acustiv este o tumoră benignă, cu creștere lentă, dar invazivă, ce se manifestă la început cu acufene unilaterale, mici amețeli și târziu cu hipoacuzie. Se poate opera clasic sau interveni cu gamma Knife, sau se ține sub observație, însă

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

necesită investigații speciale și nu necesită tratamente orale.

Boala Meniere afectează frecvent o ureche, dar există și bilateral, are o etiologie controversată , asociată cu stresul, sindroamele anxioase și are o triadă celebra- acufene mari, fluctuante, hipoacuzie pe frecvențele grave și amețeli. Aceste manifestări clinice nu sunt obligatorii la debut toate, ci se pot asocia diferit, însă evoluția fluctuantă, cu zile bune, zile rele, și testele specifice atât de nerv auditiv- audiograme, teste supraliminare, timpanometrie, cât și cele de vestibul- echilibru, cu videonistagmografie/scopie în criză- ne arată nistagmus, posturografia dinamică computerizată, și mai ales scaunul rotator ne pun un diagnostic corect și ne conduc la o conduită terapeutică stabilă. Din nefericire boala Meniere este evolutivă, cu fiecare criza auzul se poate deteriora, acufena este cea care anunță criza și cea mai suparătoare din manifestări, amețelile nu sunt atât de puternice, cât dau senzația de greață și instabilitate, nu vertij rotator clasic.

Există tumori de ureche medie cu fâsâit pulsator, tumori de glomus jugular, cu diagnostic pus cu ajutorul timpanometriei, audiometriei și imagistic.

Există boli genetice ca otoscleroza– fixare de lanț osicular, frecventă la femei, care de asemenea merge cu hipoacuzie de transmisie și acufene supăratoare- însă aceasta se operează , necesitând înlocuirea scăriței fixate cu un piston, sau alt tip de dispozitiv, sau se protezează auditiv, pentru menținerea nervului auditiv, ce este normal. Și bolile simple, ușor rezolvabile pot da acufene deranjante. Chiar un dop de ceara ne dă senzația de ureche înfundată, fără durere, cu zgomot, fâsaâala… Și o simplă extragere de dop poate rezolva situația.

Otita externă, de ștrand, de bețișoare, chiar și otita medie, pot da acufene, însă durerea și senzația de înfundare, în puseu acut ne trimite la medic urgent și acesta poate rezolva afecțiunea, rezolvându-se și acufena însoțitoare.

22

Traumatismul extern– o minge, un val, o palmă peste ureche, poate duce la o durere de moment, însă persistența unui țiuit, cu jenă, înfundare, trebuie să ne ducă urgent la ORL, fiindcă sunt frecvente situațiile în care există perforație timpanală și chiar afectare de nerv- hipoacuzie neurosenzoriala brusc instalată – ambele fiind urgente medicale. Tratamentul administrat imediat, general, mai ales, dar si local duc la recuperare totală- perforația se închide, chiar fără cicatrice, auzul iși revine total, acufena dispare. Dar este necesar un diagnostic corect, rapid, cu otoscopie, timpanometrie- măsurarea timpanului și audiograma tonală- măsurarea auzului și a acufenei.

Simpla îmbătrânire a nervilor auditivi– prebiacuzia, o hipoacuzie neurosenzorială, bilaterală, lent evolutivă, simetrică se poate însoți de acufene, iar acestea pot fi mascate de o protezare auditivă corectă, neavând un tratament specific pentru ele , ci doar un tratament de sustinere a nervului auditiv. În afara bolilor ORL există spodiloza cervicală, afectarea circulației sangvine în arterele vertebrale, celebra insuficiență vertebrobazilară care toate dau țiuieli, mici amețeli, nu vertij . În aceste cazuri rotirea capului, aplecarea accentuează acufenele si o simpla ecografie Doppler, precum

ORL 2018

si o radiografie a coloanei cervicale duce la un diagnostic corect.

Ateroamele (depuneri de placi colesterolice pe vase sangvine) de vase mari- carotidele comune, interne, externe, prin fluxul sangvin blocat/ micșorat de partea afectată pot da și ele acufene și amețeli prin tulburările circulatorii craniene unilaterale- tot ecografia Dopple pune diagnosticul. Patologia vasculară se investighează cu ecograful Doppler si cu angio RMN, nu computerul tomograf face diagnosticul.

Ce trebuie să facă un pacient cu acufene?

Să ajungă la un ORList,neurolog să se caute cauza.

Noi efectuăm o serie de teste care în final vor avea ca rezultat descoperirea etiologiei: audiograme tonale, audiograme vocale, acufenometrie cu mascare, teste supraliminare, impedansmetrie, căutarea reflexelor stapediene, precum și teste de echilibru și ameteli- de tipul videonistagmografiei, posturografie dinamică computerizată, verticală subiectivă, teste optokinetice, scaun rotator- în funcție de acuzele pacienților, până la descoperirea etiologiei.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

LARINGOTRAHEOMALACIA SAU STRIDORUL CONGENITAL Stridorul laringian congenital este cea mai des intâlnită cauză de stridor cronic la copil şi este datorat unei anomalii laringiene. Laringotraheomalacia (stridorul congenital) este o malformaţie ce constă în flacciditatea scheletului cartilaginos laringian şi traheal, ceea ce determină colabarea pereţilor conductului aerian, respirator.

Dr. Toader Mioriţa Medic primar O.R.L. Doctor în ştiinţe medicale

Etiopatogenie Din punct de vedere etiopatogenic sunt încă multe controverse. Mult timp se credea că sugarul cu stridor laringian congenital prezintă o hipocalcemie generată de o insuficienţă paratiroidiană atât a mamei cât şi a copilului sau de o alimentaţie cu lapte prelungită şi exclusivă sau generată de condiţiile de mediu precare. Indiscutabil această carenţă joacă un rol important în etiopatogenia stridorului, dar nu exclusiv. Aşadar din punct de vedere etiologic sunt încă foarte multe necunoscute.

Tabloul clinic Manifestările clinice sunt dominate de prezenţa aproape în permanenţă a stridorului, un zgomot cronic de cornaj, ce se manifestă de la naştere sau din primele zile sau săptămâni de viaţă.

Stridorul este cel mai frecvent inspirator, de tonalitate diferită, adesea gavă, şi este asemuit cu diverse sunete din lumea păsărilor şi a animalelor. Thomson, de exemplu, l-a comparat cu cotcodăcitul unui cocoş înfuriat. Acesta se poate manifesta în permanenţă sau doar intermitent. Accesele intermitente sunt favorizate de perioadele de agitaţie ale sugarului. Vocea copilului este clară, fără nici un fel de modificare, sugarul nu prezintă tiraj, nu prezintă cianoză, iar deglutiţia este în limite normale.

24

Stridorul se poate accentua deci după supt sau după plâns iar în timpul somnului diminuează foarte mult sau este chiar inexistent. Poate creşte în intensitate în primele 3-6 luni de viaţă şi dispare de la sine, definitiv spre vârsta de 1-1,6 sau 2 ani, fără a fi nevoie de administarea vreunui tratament.

Diagnosticul Diagnosticul stridorului este oarecum uşor de pus, datorită zgomotului caracteristic care însoţeşte fiecare inspir. Dificil de stabilit este doar originea stridorului. În vederea stabilirii diagnosticului este necesar a se efectua o laringoscopie directă, sub anestezie generală. Laringoscopia trebuie făcută cu multă îndemânare şi delicateţe. Aceasta stabileşte diagnosticul de laringotraheomalacie sau stridor, precum şi tipul malformaţiei.

Laringoscopia directă stabileşte malformaţia de la nivelul laringelui, care de obicei este bilaterală şi care după localizarea maximă a malaciei se distinge tipul anterior, tipul posterior sau tipul difuz.

Cel mai frecvent este tipul anterior, în care laringomalacia se manifestă prin anomalii de formă şi de mărime la nivelul epiglotei şi cutelor aritenoepiglotice.

Flacciditatea acestora face ca epiglota şi cutele aritenoepiglotice să fie pur şi simplu telescopate la nivelul comisurii anterioare glotice. În tipul posterior cartilajele aritenoide şi articulaţiile cricoaritenoidiene sunt cu o flacciditate crescută ceea ce face ca în timpul fiecărui inspir, comisura posterioară basculează spre endolaringe, către înainte.

Extrem de rar se întâlneşte şi tipul difuz, care cumulează practic anomaliile

ORL 2018

din tipul posterior şi anterior. Lejeune în 1963 a descris o variantă deosebită, sub denumirea ,,cri du chat,, însoţită de un plâns specific, ce apare în expiraţie cu o intensitate de 70db şi cu o frecvenţă de 630Hz. Aceşti copii mai prezintă pe lângă malformaţia laringiană şi deficit ponderal, deficienţe mintale şi malformaţii craniofaciale.

Evoluţia Evoluţia laringotraheomalaciei este în general benignă. În evoluţia sa probleme pun complicaţiile grave care pot surveni în urma infecţiilor acute de căi respiratorii, nu stridorul în sine.

Diagnosticul pozitiv Diagnosticul de stridor este facil de stabilit, datorită zgomotului caracteristic în fiecare inspir. Dificil este de stabilit originea stridorului. Astfel, stridorul congenital din laringomalacie poate să fie confundat cu respiraţia zgomotoasă dată de obstrucţia nazală sau cu stridorul produs de comprimarea arborelui respirator de către o adenopatie hilară, de o hemoragie meningocerebrală obstetricală sau de către un timus.

Anamneza foarte atentă şi examenul corect şi complet al pacientului duce la stabilirea diagnosticului.

Tratamentul Tratamentul laringomalaciei congenitale constă în evitarea contactului pacientului cu copii sau adulţi cu infecţii ale căilor aeriene respiratorii, şi în asigurarea unor condiţii de viaţă igienice.

www.revistamedicalmarket.ro

medic Durere în gât? Ești răgușit?

Tuse seacă? Voce răgușită? Te doare gâtul? Tușești?

Isla Junior este Alege cu încredere tabletele ajutorul nostru de nădejde de supt Isla Medic Hydro+

Hidrog el c o

ronic ialu dh

Aci

lex mp

medic hydro+ formulă Ex

tra

c t de

m u ș c h i i sl a n

de z

Adulții și copiii cu vârsta de peste 4 ani: până la 6 tablete de supt pe zi, la nevoie

Formula inovatoare a Isla Medic Hydro+ te va ajuta datorită:

Vitamina С

Zinc

...Protecției eficiente a mucoasei bucale și orofaringiene Vitamina B5

Prietenos cu dinții

...Umidificării intense a membranelor mucoase, datorită acidului hialuronic și a extractului de mușchi islandez, precum și stimularea suplimentară a activității glandelor salivare

Un gât sănătos pentru întreaga familie!

...Regenerării durabile a mucoasei orofaringiene

Articole de specialitate

Rinoplastia funcţională Primele atestări istorice despre chirurgia estetică sunt cele despre rinoplastie, operația de corectare estetică a nasului, practicată încă din Antichitate în India și Egipt. Această intervenție era necesară în acele vremuri ca urmare a mutilărilor la care erau supuși prizonierii de război. Fiind considerat atunci un simbol al respectului şi al reputaţiei, probabil din cauza poziţiei sale centrale pe faţă, mutilarea nasului echivala cu o umilinţă ce se cerea neapărat îndreptată. În zilele noastre, rinoplastia ocupă locul al treilea, după numărul solicitărilor, în „topul” intervențiilor chirurgicale din lume.

Dr. George Mincu

R

Medic primar ORL Doctor în ştiinţe medicale Şef department ORL Spitalul Clinic Sanador

inoplastia este intervenția chirurgicală prin care se corectează aspectul nasului, armonizându-l cu celelalte trăsături faciale. Prin poziția sa în mijlocul feței, nasul este un element determinant al fizionomiei noastre, prin urmare un aspect în distonanță cu celelalte elemente ale feței va compromite imaginea de ansamblu. Dincolo de partea pur estetică, nasul este ”poarta” prin care aerul pătrunde în corpul nostru, iar disfuncționalitățile lui pot afecta modul în care respirăm, cu repercursiuni asupra stării de sănătate (insuficienţa respiratorie nazală obstructivă cu tulburări de oxigenare la efort sau repaus, tulburări de dezvoltare somatică, dificultăţi în practicarea unor sporturi de performanţă, cefalee rinogenă, epistaxisuri recidivante, rinoree posterioară, sforăit şi apnee de somn, infecţii loco-regionale, etc.)

Așadar, rinoplastia poate aduce un dublu beneficiu: estetic, pentru că ne dă posibilitatea să îmbunătățim aspectul nasului și funcțional, pentru că poate corecta anumite vicii de structură cu impact asupra sănătății și confortului nostru. In acest context putem vorbi despre doua tipuri de rinoplastie: rinoplastia cosmetică şi rinoplastia funcţională.

26

Rinoplastia cosmetică are ca deziderate principale: •• Corecția dimensiunii nasului •• Modificarea lățimii nasului la nivelul rădăcinii •• Ajustarea profilului nasului (bombări sau denivelări ale dorsului nazal) •• Corectarea vârfului nasului (îngustare, ridicare sau coborâre) •• Remodelarea nărilor.

Rinoplastia funcţională, în plus faţă de cea cosmetică, urmăreşte asigurarea unei permeabilităţi nazale corespunzătoare care să permită realizarea principalelor funcţii ale nasului: respiratorie (prin care nasul purifică, încălzeşte şi umezeşte aerul inspirat), de apărare (mecanică – reflexul de strănut, activitatea „covorului” mucociliar; imunologică şi bacteriologică), olfactivă, fonatorie. În vederea efectuării unei rinoplastii funcționale este necesară o analiză amănunțită a cazului. Aceasta va cuprinde: •• doleanţele pacientului •• cauzele afecţiunii: ▶▶ ereditară / constituţională (ex. o „cocoaşă” proeminentă”, caracteristici etnice sau genetice) ▶▶ post-traumatică (accidente rutiere, de sport, etc.) ▶▶ iatrogenă (rezultate nefavorabile dupa o rinoplastie anterioară) ▶▶ congenitale (ex. despicături labiopalatine) •• evaluarea anatomiei nazale •• analiza fotografică •• examenul endoscopic nazal •• evaluarea fiziopatologiei nazale: tulburări de permeabilitate cauzate de mal-

ORL 2018

formaţiile congenitale, deviaţia de sept, hipertrofia cornetelor nazale, insuficienţa valvei nazale, polipoza nazală, tumori; tulburări secretorii; tulburări ale mirosului, gustului, vocii; tulburări ale reflexelor nazale.

N.B.: de menţionat ca o corectă evaluare anatomică şi funcţională a nasului poate fi efectuată doar de specialistul ORL, atât prin metodele clasice (inspecţie, palpare, rinoscopie anterioară, posterioară) cât mai ales prin metode moderne de investigaţie: endoscopice, imagistice (CT, RMN), rinomanometrie, rinometrie acustică, olfactometrie, etc. În urma acestei evaluări vor fi stabilite indicaţiile şi contraindicaţiile intervenţiei chirurgicale. Aceasta poate fi efectuată sub anestezie locală sau generală folosind ca procedeu de abord o tehnică “închisă” (inciziile se efectuează în interiorul foselor nazale) – rinoplastia închisă, sau o tehnica “deschisă” (cand inciziile intranazale se unesc cu o incizie externă la nivelul columelei) – rinoplastia deschisă.

Având în vedere faptul ca orice rinoplastie are tendinţa de a micşora calibrul foselor nazale, rinoplastia funcţională modernă a dezvoltat o serie de tehnici şi proceduri chirurgicale care să permită realizarea într-un singur act chirurgical a ambelor deziderate (estetic şi fiziologic) precum şi preîntâmpinarea eventualelor complicaţii evolutive. În acest scop se recomandă: •• efectuarea intervenţiei sub anestezie generală, •• folosirea unei tehnici deschise, •• utilizarea grefelor cartilaginoase (au-

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

•• •• •• ••

••

••

CT1: deviatie anterioara obstruanta a septului

CT2: hipertrofie cornet nazal inferior

tologe din cartilaj – septal, auricular, costal); osoase; fascii şi a lambourilor de expandare şi stabilizare, utilizarea unor tehnici speciale de sutură, ancorare chirurgia valvei nazale, tehnici de “camuflaj”( la pacienţi cu pielea subtire, în rinoplastii secundare) realizarea în acelaşi timp operator a dezobstrucţiei nazale (septoplastie, turbinoreducţie, polipectomie nazală, alte proceduri de chirurgie endoscopică nazală) întrebuinţarea atât a “instrumentelor reci” (bisturiu, foarfeci, dălţi, pile) cât şi a dispozitivelor moderne (laser, radiofrecvenţă, coblaţie, endoscopie nazală, shaver, chirurgie piezo cu ultrasunete, instrumente cu acţionare electrică/mecanică /pneumatică) urmărirea şi conduita terapeutică post operatorie. Rinoplastia este un procedeu relativ sigur, dar în anumite cazuri pot apărea diferite accidente şi incidente intra şi/sau postoperatorii printre care: sângerări, infecţii, sinechii, perforaţii septale, deformări nazale (nas în “cioc de papagal”, “în şa”, “pensat”, în “V” inversat, în “clepsidră”), sindromul de “nas gol”.

Rinoplastia este o intervenţie relativ uşoară pentru pacient dar dificilă pentru chirurg. Medicul care o realizează trebuie să aibă nu numai îndemânare şi simţ artistic dar şi o înţelegere corectă şi completă a structurii anatomice a nasului şi a sistemului respirator, de aceea este de preferat ca rinoplastia funcţională să fie efectuată de specialistul ORL. Chirurgul trebuie să folosească o gamă variată de tehnici în funcţie de dorinţele şi aşteptările pacientului, dar şi de propriile preferinţe astfel încât rezultatul să fie cât mai natural cu putinţă.

Voi exemplifica cu un caz clinic. Un pacient de 29 ani se prezintă pentru o dismorfie nazală severă asociată unei deviaţii complexe obstruante a septului nazal şi unei hipertrofii turbinale (confirmate endoscopic şi imagistic – CT). În acest caz am folosit o tehnică deschisă, septoplastie extracorporeală, grefe cartilaginoase de expandare dorsală, stabilizarea tripodei şi ranforsarea valvei nazale prin rabaterea şi suturarea porţiunii cefalice a alarelor sub cea caudală, grefa columelară cartilaginoasă, suturi de egalizare domală, turbinoreducţie prin radiofrecvenţă. Sunt prezentate rezultatele la 7 zile şi respectiv 1 an postoperator.

ORL 2018

27

Articole de specialitate

Cancerul cavității nazale și al sinusurilor paranazale Cancerul rinosinusal este deseori descoperit când o persoană este tratată pentru patologii aparent benigne, boli inflamatorii, precum rinosinuzita. Simptomele prezentate mai jos pot fi totuși determinate și de o patologie noncanceroasă.

Dr. Bogdan Mocanu Medic Primar ORL, Asistent Universitar, Doctor in Stiinte Medicale

Simptome Persoanele diagnosticate cu cancer la nivelul cavității nazale sau la nivelul sinusurilor paranazale pot prezenta următoarele semne sau simptome: •• obstrucție nazală sau congestie nazală persistentă și senzație de blocaj; •• infecție cronică a sinusurilor non-responsivă la tratamentul antibiotic; •• episoade frecvente de cefalee sau durere în zona sinusurilor; •• durere sau umflatură la nivelul feței, ochilor sau urechilor; •• lăcrimare excesivă; •• protruzia unui glob ocular sau afectarea vederii; scăderea mirosului; •• durere sau amorțeală la nivelul dinților; •• pierderea dinților; •• apariția unei protuberanțe (nodul, excrescență) pe față, nas sau în interiorul cavității bucale; •• rinoree frecventă (nas care curge); •• epistaxisuri (sângerări nazale) frecvente; •• dificultăți în a deschide gura; •• o excrescență sau rană în interiorul nasului care nu se vindecă; •• oboseală; •• pierderea inexplicabilă a greutății; •• o umflătură la nivelul gâtului.

Orice persoană care remarcă unul

28

dintre aceste semne îngrijorătoare trebuie să se adreseze imediat unui doctor și să solicite un examen clinic, îndeosebi dacă simptomele persistă de mai multe săptămâni. Rata de succes în tratarea neoplaziilor rinosinusale este mult mai mare dacă acestea sunt descoperite devreme.În unele cazuri, persoanele cu cancer al cavității nazale sau al sinusurilor paranazale nu prezintă niciunul dintre aceste simptome. De fapt, aceste tipuri de cancer sunt, de regulă, diagnosticate în stadii avansate întrucât în stadiile incipiente nu prezintă nici o simptomatologie.Deoarece multe dintre aceste simptome pot fi cauzate și de alte patologii noncanceroase, este întotdeauna important să se efectueze controale medicale și stomatologice de rutină, în special de către persoanele care au consumat sau consumă în mod uzual alcool și tutun. Aceste persoane ar trebui să efectueze un examen clinic general cel puțin o dată pe an, chiar dacă nu prezintă niciun simptom. În decursul examenelor clinice, care se rezumă la o vizită scurtă la cabinet, medicul va inspecta cavitatea nazală, gura și gâtul și va palpa regiunea cervicală. Dacă descoperă ceva neobișnuit, medicul va recomanda un examen mai amănunțit, folosind una sau mai multe dintre procedurile diagnostice prezentate mai jos.

Diagnostic Medicii folosesc multe teste pentru a diagnostica cancerul și pentru a vedea extensia către altă parte a corpului, numită metastazare. Unele teste pot, de asemenea, determina care sunt cele mai eficiente tratamente. Pentru majoritatea tipurilor de cancer, biopsia este singurul mod de a pune un diagnostic de certitudine. Dacă preleva-

ORL 2018

rea biopsiei este imposibil de realizat, doctorul poate sugera alte teste care pot orienta diagnosticul. Investigațiile imagistice sunt absolut necesare pentru a stabili dacă neoplasmul s-a răspândit. Există mai multe opțiuni de diagnosticare a acestor tipuri de cancer, însă nu este necesar ca toate testele să fie folosite pentru a diagnostica boala.

Atunci când va opta pentru o investigație cu scop diagnostic, medicul va lua în considerare o serie de factori precum: •• vârsta și starea medicală •• tipul de cancer suspicionat •• semne și simptome •• rezultatele testelor anterioare Pentru a stabili un diagnostic, sunt necesare istoricul medical complet și un examen fizic. Semnele cancerelor rinosinusale sunt deseori similare simptomelor unei sinuzite cronice sau alergice. Nu există teste sangvine sau din urină specifice care se pot efectua pentru a facilita din timp diagnosticul pentru niciunul dintre aceste tipuri de neoplasme.Examinarea clinică este importantă, doctorul putând efectua unul sau mai multe dintre următoarele teste pentru a diagnostica neoplaziile cavității nazale sau sinusale: Examenul obiectiv. Doctorul verifică (prin palpare) eventuale umflături la nivelul gâtului, buzelor, gingiilor și obrajilor. De asemenea, acesta inspectează cavitatea nazală, gura și limba, deseori folosind o sursă de lumină pentru o vizualizare mai bună.

Endoscopia. Acest test îi permite doctorului să vizualizeze interiorul diferitelor cavități cu un tub subțire numit endoscop, rigid sau flexibil, care este prevăzut cu lumină în capăt. Pacientul poate fi sedat atunci când endoscopul este introdus în gură sau nas. Sedarea

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate presupune utilizarea unei medicații pentru a ajuta pacientul să fie mai relaxat, mai calm sau chiar adormit în timpul procedurii. Examinarea poartă diferite denumiri în funcție de zona care este vizualizată, de exemplu examinarea laringelul este numită laringoscopie, examinarea faringelui faringoscopie, iar nazofaringoscopia este examinarea cavității nazale și a rinofaringelui.

Biopsia. Biopsia reprezintă prelevarea unei mici porțiuni din țesutul suspect și examinarea acesteia la microscop. Alte teste pot sugera prezența unui cancer, însă biopsia reprezintă certitudinea diagnostică. Proba recoltată în timpul biopsiei este analizată de anatomopatolog, medicul specializat în interpretarea probelor de laborator și evaluarea celulelor, țesuturilor și organelor pentru a diagnostica boala. În unele cazuri, diagnosticul unui neoplasm sinusal va fi făcut în cursul unei operații endoscopice efectuată pentru ceea ce se credea a fi o rinosinuzită cronică benignă. În cursul operației endoscopice este important pentru chirurg să identifice și să preleveze o mostră bioptică de la nivelul unui țesut aparent sănătos și să confirme diagnosticul printrun examen extemporaneu („la gheață”) înainte de a continua operația endoscopică pentru sinuzita cronică. Mai multe informații despre operație aflați în cadrul secțiunii „opțiuni de tratament”.

Radiografia reprezintă o modalitate (destul de veche și din ce în ce mai puțin utilizată) de a crea o poză a structurilor din interiorul corpului, folosind o doză de raze X. O radiografie poate arăta dacă sinusurile paranazale sunt umplute cu altceva în afară de aer. În situația în care nu sunt aerate, de regulă nu avem neapărat o patologie neoplazică, putând fi vorba de o infecție. Dacă tratamentul nu este eficient în a elibera sinusurile, alte teste imagistice mai specifice pot fi efectuate pentru a identifica blocajul. Semnele neoplazice regăsite pe o radiografie trebuie să fie detaliate de tomografia computerizată (CT).

Tomografia computerizată (CT) creează o imagine tridimensională a organelor din interiorul corpului cu ajutorul unui radiograf. Apoi, un computer prelucrează aceste imagini într-o vedere în secțiune transversală, sagitală sau axială detaliată, care arată anormalități sau tumori. Un CT poate fi folosit, de asemenea, pentru a măsura mărimea tumorii. Uneori, un colorant special, numit substanță

30

de contrast, este administrat înainte de scanare pentru a crea o imagine mai clară.

Acest colorant îi poate fi injectat pacientului în venă sau administrat sub forma unei pastile ce poate fi înghițită. Examinarea CT este foarte prețioasă în identificarea cancerului rinosinusal.

Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM). Un RMN folosește câmpuri magnetice în locul razelor X, pentru a produce imagini detaliate ale corpului, în special imagini ale țesuturilor moi, cum ar fi ochiul în orbită sau substanța cerebrală din vecinătatea sinusurilor. RMNul poate fi de asemenea utilizat pentru a măsura mărimea tumorilor. Un mediu de contrast poate fi injectat în venă unui pacient sau dat ca o pastilă de înghițit pentru a crea o imagine mai clară.

Scintigrafia osoasă. Acest test se poate face pentru a vedea dacă cancerul s-a extins la oase. Un scintigraf osos folosește un trasor radioactiv pentru a vizualiza interiorul oaselor.Trasorul este injectat în vena unui pacient. Acesta este colectat în os și este detectat de o cameră specială. Osul sănătos apare gri la aparat, iar zonele afectate, cum ar fi cele prinse de cancer, apar întunecate.

Tomografia cu emisie de pozitroni (PET). Scanarea PET este o modalitate de a crea imagini ale organelor și țesuturilor din interiorul corpului. O cantitate mică de substanță radioactivă este injectată în corpul pacientului. Această substanță este preluată de celulele care folosesc cea mai multă energie. Deoarece cancerul tinde să folosească energia în mod abuziv, absoarbe mai mult din substanța radioactivă. Atunci, un scanner detectează această substanță pentru a produce imagini.

După ce testele diagnostice sunt efectuate, medicul va discuta toate rezultatele cu pacientul. Dacă diagnosticul este acela de cancer, aceste rezultate vor ajuta medicul să descrie cancerul, etapă care poartă denumirea de stadializare.

Noțiuni de bază de îngrijire a simptomelor și a efectelor adverse Cancerul și tratamentul acestuia provocă adesea efecte secundare. În plus față de tratamentul destinat încetinirii, stopării sau eliminării cancerului, o parte importantă

ORL 2018

a îngrijirii o reprezintă ameliorarea simptomelor și a efectelor secundare. Această abordare se numește paliație sau susținere și include sprijinirea pacientului, punând accent pe nevoile sale fizice, emoționale și sociale. Îngrijirea paliativă poate ajuta o persoană în orice stadiu al bolii. Pacienții primesc adesea un tratament pentru cancer concomitent cu un tratament pentru efectele secundare. De fapt, pacienții care primesc ambele tipuri de tratament au, de multe ori, simptome mai puțin severe, o mai bună calitate a vieții și o complianță mai bună la tratament.

Tratamentele paliative variază foarte mult și de multe ori includ medicamente, modificări nutriționale, tehnici de relaxare, precum și alte terapii. Pacienții pot primi, de asemenea, tratamente paliative similare cu cele menite să elimine cancerul, cum ar fi chimioterapie, chirurgie și radioterapie. Obiectivele fiecărui tratament în planul terapeutic trebuie discutate cu medicul curant. Înainte de începerea tratamentului, este bine ca pacienții să discute cu medicii despre posibilele efecte secundare ale planului terapeutic și despre opțiunile de îngrijire și susținere. Atât în timpul, cât și după tratament, pacientul trebuie să anunțe cât mai repede posibil medicul despre orice problemă pe care o poate întâmpina.

Tratament Modalitățile de tratament descrise în cadrul acestei secțiuni reprezintă standardul de îngrijire și cele mai bune tratamente disponibile pentru aceste tipuri specifice de cancer. Când se decide planul terapeutic, pacienții sunt încurajați să ia în considerare studiile clinice ca opțiune. Acestea sunt studii de cercetare care testează o nouă abordare a tratamentului pentru a evalua dacă este sigur, eficient, și, eventual, mai bun decât tratamentul standard. Studiile clinice pot testa medicamente noi, o nouă combinație de tratamente standard sau noi doze de terapii curente.

Medicul dumneavoastră vă poate ajuta să revizuiți toate opțiunile de tratament.

Prezentarea generală a tratamentului În tratarea cancerului, diferite tipuri de medici deseori lucrează împreună pentru a crea un plan comun de tratament, combinând diferite tipuri de tratamente și formând astfel o echipă

www.revistamedicalmarket.ro

Peste 3000 de articole medicale de Ia o singură sursă

Pensa otica Lucae

Audiometru de screening 9910

Otoscop Heine mini 3000 FO LED

Pensa Otica Troeltsch-Wilde

Set diapazoane KaWe

Sinuscan

Timpanometru Amplivox Otowave 102-1

Video Otoscop MD Scope

Telefon: 0265.211.411 • 0756.204.914 0751.173.145 • 0770.220.908 • Fax:+40.265.211.412

Articole de specialitate multidisciplinară. Pentru cancerul rinosinusal, echipa poate include oncologi și radioterapeuți (medici care se specializează în tratarea persoanelor cu cancer), chirurgi otolaringologi, stomatologi, chirurgi BMF, fizioterapeuți, logopezi, psihiatri, asistente și dieteticieni. Un neurochirurg (medic specializat în chirurgie pe creier și măduva spinării) ar trebui să facă parte, de asemenea, din această echipă atunci când o tumoră care pătrunde în neurocraniu trebuie eliminată.

Cancerele cavității nazale și/sau ale sinusurilor paranazale pot fi adesea vindecate, mai ales dacă sunt descoperite devreme. Deși vindecarea cancerului este obiectivul principal al tratamentului, păstrarea funcției nervilor, organelor și țesuturilor învecinate este, de asemenea, foarte importantă. Când echipa medicală plănuiește schema de tratament, se ia în considerare modul în care tratamentul ar putea afecta calitatea vieții în aspecte ce țin de modul în care persoana se simte, arată, vorbește, mănâncă și respiră.

Principalele trei opțiuni de tratament sunt chirurgia, radioterapia și chimioterapia, care pot fi utilizate individual sau combinate. Planul terapeutic poate include, de asemenea, un tratament pentru simptome și efecte secundare, parte importantă a îngrijirii pacienților neoplazici. Opțiunile de tratament și recomandările depind de mai mulți factori, inclusiv de tipul și stadiul cancerului, potențialele efecte secundare, precum și de preferințele pacientului și starea generală de sănătate a acestuia.

Este recomandat ca, atât cât este posibil, pacienții să își aloce timpul necesar pentru a afla despre toate opțiunile de tratament, să adreseze întrebări și să discute cu medicul curant referitor la obiectivele fiecărui tratament, la rezultatele și posibilele efecte secundare ale acestuia.

Neoplasmele metastatice rinosinusale În cazul în care cancerul s-a extins în alte părți ale organismului, acesta devine cancer metastatic. Pacienții cu acest diagnostic sunt încurajați să discute cu medicii care au experiență în tratarea cancerelor aflate în acest stadiu, întrucât pot exista păreri diferite cu privire la cel

32

mai bun plan de tratament. Pacienții pot solicita o a doua opinie înainte de începerea tratamentului, pentru a se simți confortabil cu planul de tratament ales.

Echipa medicală ar putea recomanda un plan terapeutic care constă în chimioterapie sau o combinație de chirurgie, radioterapie și chimioterapie. Tratamentele de suport vor fi, de asemenea, importante pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor și a efectelor secundare.

Remisia și recidiva Remisia este etapa în care cancerul nu poate fi detectat în organism și nu mai există simptome, fază cunoscută și sub denumirea de “fără restanță” sau “recidivă tumorală”.

O remisie poate fi temporară sau permanentă, incertitudine care generează îngrijorare și anxietate în rândurile pacienților care au învins această boală, întrucât există posibilitatea ca neoplasmul să recidiveze. Deși multe remisii sunt permanente, este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea recidivei. Înțelegerea riscului de reapariție și a opțiunilor de tratament poate fi benefică, mai ales în situațiile în cazul în care cancerul reapare.

Reapariția cancerului după tratamentul inițial poartă denumirea de “cancer recurent”. Aceasta poate apărea în același loc (recidivă locală), în apropiere (recurență regională) sau într-un alt loc (recurență îndepărtată). Atunci când se întâmplă acest lucru, o serie de teste vor fi reluate pentru a afla cât mai multe despre recidivă, inclusiv dacă stadiul neoplasmului s-a schimbat. După testare, împreună cu medicul curant se discută opțiunile de tratament. Adesea, planul terapeutic va include terapiile descrise mai sus (chirurgia, chimioterapia, radioterapia), acestea putând fi utilizate într-o combinație diferită sau administrate într-o doză diferită. Medicul dumneavoastră vă poate sugera, de asemenea, studiile clinice axate pe noi modalități de a trata acest tip de cancer recurent.

Dacă tratamentul eșuează Vindecarea cancerului nu este întotdeauna posibilă. Dacă tratamentul nu

ORL 2018

are succes, se ajunge în stadiul de cancer avansat sau terminal.

Acest diagnostic este deosebit de stresant, fiind în consecință un subiect extrem de dificil de abordat. În aceste condiții, este extrem de important ca echipa medicală să ofere pacienților sprijinul și deschiderea necesare pentru a discuta onest despre stările, îngrijorările și opțiunile pe care aceștia le au.

Pacienții aflati în stadiu avansat de cancer, cu speranță de supraviețuire mai mică de șase luni, pot lua în considerare îngrijirea paliativă. Pacientul și familia acestuia sunt încurajați să se gândească dacă este mai confortabil să urmeze tratamentul acasă sau la spital. Îngrijirea medicală specială poate face întoarcerea la domiciliu o alternativă viabilă pentru multe familii.

După tratament Recidiva este mai frecventă în primii doi sau trei ani după diagnosticare, prin urmare vizitele de follow-up sau urmărire vor fi mai frecvente pe parcursul acestor ani. Investigații diagnostice, cum ar fi CT-ul, pot fi necesare pentru a sesiza orice semne de recurență sau pentru a monitoriza eficiența tratamentului actual.

Persoanele care au beneficiat de tratament pentru neoplasmele rinosinusale pot să arate diferit, să se simtă obosite sau să se afle în imposibilitatea de a vorbi sau de a mânca așa cum obișnuiau înainte de tratament. Multe persoane devin depresive. Echipa care se ocupă de îngrijire poate ajuta pacienții să facă față acestor schimbări fizice și emoționale.

Pacienții în curs de vindecare după neoplazii rinosinusale sunt încurajați să urmeze câteva principii stabilite pentru a avea o stare cât mai bună de sănătate: menținerea unei greutăți normale, evitarea fumatului, limitarea sau chiar eliminarea consumului de alcool, adoptarea unei alimentații echilibrate și efectuarea testelor de screening recomandate pentru cancer.

Este important ca pacienții să discute cu medicul curant pentru a dezvolta un plan adaptat nevoilor lor. Activitatea fizică moderată poate ajuta la refacerea puterii și a nivelului de energie, iar medicul poate chiar sugera un plan de exerciții adecvate nevoilor, capacității și energiei pacientului.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Poate fi şi somnul un factor de risc?

Rezultatele cercetărilor epidemiologice arată faptul că tulburările de respirație în timpul somnului (TRS) prezintă un grad înalt de prevalență, existând o asociere progresivă între severitatea tulburărilor de respirație în timpul somnului și afecțiunile cardiovasculare, metabolice și psihiatrice.

Dr. Mihaela Oros Medic primar pediatrie, Doctor în medicină Clinica Băneasa Regina Maria, Bucureşti Prof. Dr. Florin Mihălțan Institutul de Pneumologie „Marius Nasta” Bucureşti

Î

n timpul somnului tonusul căilor aeriene superioare poate fi scăzut, în special în stadiul de somn REM. Obstrucţia parţial sau totală a acestora va determina o microtrezire cu deschiderea consecutivă a căilor respiratorii.

Astfel orice factor care determină îngustarea excesivă a faringelui sau crește complianța pereților acestuia poate predispune ulterior la apariția sindromului de apnee în timpul somnului de tip obstructiv (SASO).

Factorii care afectează dimensiunile faringelui La adulți, compromiterea căilor respiratorii pare să fie legată puternic de sexul masculin, instabilitatea ventilatorie și creşterea ponderală.

S-a estimat că o modificare de 1% a indicelui de masă corporală (IMC) conduce la modificarea cu 3% a indicelui de apnee-hipopnee (AHI) iar o creștere de 10% a IMC determină o incidență a SASO de șase ori mai mare.

Modificările ponderale par să influențeze mai puternic nivelul AHI la bărbați comparativ cu femeile, iar efectul de creștere a AHI în urma creșterii ponderale pare să fie mai puternic decât cel de scădere

34

a AHI ca urmare a scăderii ponderale.

La copii dimensiunea anatomică a faringelui rezultă dintr-o combinație a structurii osoase și țesutului moale de la baza acestuia, incluzând amigdalele și vegetațiile adenoide. Poate fi de asemenea influențată de factori dinamici cum este obezitatea.

Structură osoasă Copiii care sforăie prezintă faringe mai îngust antero-posterior39. Volumul faringian redus este de obicei caracteristic tuturor membrilor familiei, astfel că factorii genetici, în special cei care controlează structura facială, pot determina apariția SASO chiar și la indivizi care nu prezintă alți factori de risc.

Copiii cu anomalii craniofaciale pot prezenta în mod special risc de apariție a SASO. Micrognaţia este o marcă a sindromului Treacher Collins, iar secvența Robin și hipoplazia mediofacială apar la copiii cu sindrom Apert- Crouzon și acondroplazie. Țesutul moale poate de asemenea să determine îngustarea faringelui, în special în cazul hipertrofiei adenotonsilare.

Dimensiunea tonsilară nu reprezintă un factor de risc independent pentru niciun prag al AHI utilizat în definirea TRS, ceea ce sugerează faptul că este posibil ca adenotonsilectomia să nu fie întotdeauna cel mai potrivit tratament de primă linie.

Această concluzie nu presupune însă faptul că amigdalele sau vegetațiile adenoide nu reprezintă uneori mecanismul primar de apariție a TRS la copii. Ea trebuie privită ca un element important pentru luarea în considerare a terapiilor alternative.

Pe de altă parte, anomaliile de la nivelul cavității nazale (ex., sinuzita/rinita cronică) reprezintă factori semnificativi de risc la copiii cu TRS ușor, ceea ce sugerează că evaluarea și tratamentul acestor anomalii se pot dovedi benefice pentru această categorie de pacienți.

ORL 2018

Guilleminault și colab. au descris un grup de copii la care SASO a fost vindecat prin adenotonsilectomie, dar care au prezentat recurența afecțiunii în timpul adolescenței. Astfel, se pare că SASO manifestat în timpul copilăriei este un proces dinamic care rezultă nu doar din prezența unor anomalii structurale, ci din combinația anomaliilor structurale cu cele neuromotorii.

Obezitatea la copii ca și în cazul adulților poate determina îngustarea faringelui, fiind asociată cu un risc crescut de apariție a TRS. Au fost raportate niveluri crescute ale țesutului adipos atât la nivelul uvulei cât și al vălului palatin.

La copii circumferința taliei (nu și a gâtului) și IMC sunt factori de risc independenți constanți pentru toate pragurile de severitate a TRS . Aceasta presupune că la copii, ca și la adulți, factorii metabolici și cei inflamatori reprezintă un mecanism important în dezvoltarea TRS. La adulți, s-a demonstrat că factorii metabolici sunt asociați cu TRS, ceea ce poate constitui mecanismul pentru apariția riscului cardiovascular observat la acest tip de pacienți. Într-o manieră similară, la copiii cu TRS a fost raportat faptul că nivelul crescut al glicemiei à jeun independent de IMC este asociat cu gradul de severitate a TRS. Un argument suplimentar pentru mecanismul inflamator sistemic asociat cu TRS la copii provine din raportările cu privire la nivelurile ridicare ale proteinei C reactive și a moleculelor de adeziune plasmatică la acești pacienți.

Factorii care afectează complianța faringiană Femeile și copiii prezintă faringe de dimensiuni mai reduse decât bărbații, însă cu toate acestea, statistic, sunt la risc mai scăzut de apariție a SASO. Studiile acustice asupra căilor respiratorii superioare

www.revistamedicalmarket.ro

Str. Nisipari, nr. 27, sector 1, BucureĹ&#x;ti; tel/fax 021.317.91.88/89, e-mail: office@vavian.ro

Articole de specialitate demonstrează că femeile au faringe relativ rigid în comparație cu bărbații. Copiii prezintă de asemenea caracteristici faringiene diferite în ceea ce privește presiunea și fluxul, fapt care sugerează prezența unor căi respiratorii mai rigide decât la adulți. Aceste date arată că factorii genetici și hormonali afectează în egală măsură complianța faringiană și, ca urmare, riscul de apariție a SASO. Studiile efectuate pe subiecți provenind din aceeași familie au arătat că SASO reprezintă o caracteristică comună la nivel familial iar dovezile cu privire la transmiterea de la o generație la alta sugerează că factorii genetici de risc se manifestă atât la indivizii tineri cât și la cei vârstnici.

Cu toate acestea, există diferențe semnificative între adulți și copii în ceea ce privește apariția SASO și factorii de risc asociați.

Spre deosebire de adulți la care SASO predomină în cazul bărbaților, la copiii aflați la prepubertate se estimează că SASO apare în proporție egală la băieți și fete.

Copiii cu SASO au de obicei o predispoziție anatomică spre colapsul căilor respiratorii; îngustarea maximă a căilor respiratorii corespunde zonelor de suprapunere a amigdalelor, vegetațiilor adenoide și vălului palatin.

SASO pediatric, poate chiar mai mult decât SASO manifestat la vârsta adultă, este asociat de asemenea cu alergiile respiratorii și cu astmul său simptomele astmului. Bazele acestor asocieri pot include următoarele: afecțiuni asociate la nivelul cavității nazale și rezistență nazală crescută care determină variații crescute de presiune negativă cauzând colapsul faringian; inflamația și îngustarea generalizată a căilor respiratorii (atât superioare cât și inferioare) și mecanisme genetice frecvent întâlnite.

Alergiile alimentare se pot de asemenea manifesta prin apariția unei game variate de simptome la nivelul tractului respirator.

Complianța faringiană poate fi modificată de multe stări patologice, în special cele care afectează tonusul neuromuscular. Copiii cu paralizie cerebrală sau alte afecțiuni neurologice prezintă risc ridicat pentru SASO. Copiii cu sindrom Down și sindrom Prader-Willi prezintă de asemenea risc crescut pentru apariția SASO atât din cauza tonusului neuromuscular scăzut cât și a prezenței factorilor anatomici.

Diferite studii au evaluat de-a lungul anilor rolul minorităților, în special al celor afro-americane, care au fost aso-

36

ciate cu TRS atât la adulți cât și la copii.

Statutul de minoritate a fost un factor de risc independent pentru sforăitul primar și TRS ușor. Nu este clar dacă acest risc suplimentar este determinat de o anumită caracteristică fiziologică sau de diferențele socio-culturale.

Există astfel un interes în continuă creștere în ceea ce privește impactul somnului și al tulburărilor asociate asupra reglării proceselor inflamatorii și a morbidităților legate de organele țintă, mai ales în contextul afecțiunilor neurocognitive, metabolice, cardiovasculare și al complicațiilor asociate.

Hipoxia şi Hipercapnia

BIBLIOGRAFIE

Pe lângă hipoxia intermitentă şi fragmentarea somnului, copiii care sforăie și prezintă sau nu SASO sunt un exemplu clasic de hipoventilație alveolară intermitentă determinată de rezistența crescută a căilor respiratorii superioare asociată cu mecanisme insuficiente compensatorii ale impulsului respirator în timpul somnului. Întrucât tendința de colapsibilitate a căilor respiratorii superioare în timpul somnului este mai mică la copii, în timpul nopții pot apărea mai mult perioade lungi de rezistență crescută a căilor respiratorii superioare și hipercapnie cu sau fără hipoxemie decât evenimente apneice obstructive frecvente și discrete, determinând apariția a ceea ce este cunoscut sub denumirea de “hipoventilație obstructivă”. Această trăsătură a SASO la copii a dus la apariția recomandării de monitorizare a nivelului de dioxid de carbon prin utilizarea, dacă este posibil, atât prin determinarea CO2 la sfârșitul expirului (end-tidal CO2) cât și CO2 transcutanat.

Inflamația în SASO Deși mecanismele care stau la baza apariției morbidităților determinate de SASO sunt probabil multifactoriale și încă neelucidate complet, activarea căilor inflamatorii de către SASO s-a dovedit a fi o componentă fiziopatologică importantă în lezarea organelor țintă asociată cu această afecțiune.

Somnul este un factor homeostatic regulator al căilor inflamatorii, iar perturbările somnului sau ale inflamației sunt afectate unele de celelalte.

Hipoxia intermitentă recrutează mecanismele TLR4 care propagă procesele inflamatorii atât la nivelul țesutului adipos visceral cât și al vaselor sanguine mari, determinând în final apariția rezistenței la insulină.

Copiii cu obezitate asociată cu SASO prezintă un nivel ridicat în circulație al unei game selectate de biomarkeri inflamatori.

ORL 2018

Mihaela Oros, Florin Mihălțan. Determinarea prevalenței tulburărilor respiratorii în somn la copiii din România, PhD research, 2015.

Julie C. Lumeng, Ronald D. Chervin. Epidemiology of Pediatric Obstructive. Sleep Apnea Proc Am Thorac Şoc Vol 5. pp 242–252, 2008 Strohl KP, Cherniack NS, Gothe B. Physiologic basis of therapy for sleep apnea.Am Rev Respir Dis 1986;134:791–802 Carolyn E. Ievers-Landis, Susan Redline. Pediatric Sleep Apnea Implications of the Epidemic of Childhood Overweight Am J Respir Crit Care Med Vol 175. Pp 436–441, 2007 Tishler PV, Larkin EK, Schluchter MD, Redline S. Incidence of sleepdisordered breathing în an urban adult population: the relative importance of risk factors în the development of sleep-disordered breathing. JAMA 2003;289:2230–2237.103 Redline S, Schluchter MD, Larkin EK, Tishler PV. Predictors of longitudinal change în sleep-disordered breathing în a nonclinic population. Sleep 2003;26:703–709.

Peppard PE, Young T, Palta M, Dempsey J, Skatrud J. Longitudinal study of moderate weight change and sleep-disordered breathing. JAMA 2000;284:3015–3021.

Newman AB, Foster G, Givelber R, Nieto FJ, Redline S, Young T. Progression and regression of sleep-disordered breathing with changes în weight: the Sleep Heart Health Study. Arch Intern Med 2005;165: 2408–2413.

Guilleminault C, Partinen M, Hollman K, et al. Families aggregates în obstructive sleep apnea syndrome. Chest 1995; 107:1545 – 1551 Brooks LJ. Genetic syndromes affecting breathing during sleep în children. În Lee-Chiong TL, Sateia MJ, Carskadon MĂ (eds): Sleep Medicine.

Philadelphia, Hanley&Belfus, 2002, pp 305-314 Guilleminault C, Partinen M, Praud JP, et al. Morphometric facial changes and obstructive sleep apnea în adolescence. J Pediatr 1989; 114: 997-999 Stauffer JL, Buick MK, Bixler EO, et al. Morphology of the uvula în obstructive sleep apnea. Am Rev Respir Dis 1989;107:724-8 de la Eva RC, Baur LA, Donaghue KC, Waters KA. Metabolic correlates with obstructive sleep apnea în obese subjects. J Pediatr 2002;140:654-9.

Li AM, Chan MHM, Chan DFY, et al. Insulin and obstructive sleep apnea în obese children. Pediatr Pulmonol 2006;41:1175- 81 Larkin EK, Rosen CL, Kirchner L, et al. Variation of c-reactive protein levels în adolescents association with sleep-disordered breathing and sleep duration. Circulation 2005;111:1978-84. 104 Taumen R, Ivanenko A, O’Brien LM, Gozal D. Plasma C-reactive protein levels among children with sleep-disordered breathing. Pediatrics 2004;113:e564-e569 John M. James. Respiratory manifestation of food allergy. Pediatrics 203;111;1625 Rosen CL, Larkin EK, Kirchner L, et al. Prevalence and risk factorsfor sleep disordered breathing în 8-11-year-old children: Association with race and prematurity. J Pediatr 2003;142:383-389 Serebrovskaya TV and Xi L. Intermittent hypoxia în childhood: the harmful consequences versus potenţial benefits of therapeutic uses. Front.

Pediatr 2015. 3:44. doi: 10.3389/fped.2015.00044 Gozal D, Hakim F, Kheirandish-Gozal L. Chemoreceptors, baroreceptors, and autonomic deregulation în children with obstructive sleep apnea. Respir Physiol Neurobiol 2013. 185:177–85. doi:10.1016/j.resp.2012.08.019 Gozal D. CrossTalk proposal: the intermittent hypoxia attending severe obstructive sleep apnoea does lead to alterations în brain structurea nd function. J Physiol 2013. 591:379–81. doi:10.1113/jphysiol.2012.241216 Kim J, Bhattacharjee R, Kheirandish-Gozal L, Spruyt K,Gozal D. Circulating microparticles în children with sleep disordered breathing. Chest 2011.

140:408–17. doi:10.1378/chest.10-2161 Muzumdar H, Arens R. Physiological effects of obstructive sleep apnea syndrome în childhood. Respir Physiol Neurobiol 2013. 188:370–82. doi:10.1016/ j.resp.2013.05.006 Louis M, Punjabi NM. Effects of acute intermittent hypoxia on glucose metabolism în awake healthy volunteers. J ApplPhysiol 2009. 106:1538– 44. doi:10.1152/japplphysiol.91523.2008 Leila Kheirandish-Gozal, David Gozal, Jean-Louis Pépin. Editorial. Inflammation în Sleep Debt and Sleep Disorders. Mediators of Inflammation.

Hindawi Publishing Corporation.Volume 2015, Article ID 343265, 2 pages, http://dx.doi. org/10.1155/2015/343265

www.revistamedicalmarket.ro

OR-to-OR communication

OR1 43 4.0 05/2018/A-RO

ADAPTOR1™ – insert and start

KARL STORZ OR1 FUSION® The integrated operating room for ergonomic and efficient work

KARL STORZ SE & Co. KG, Dr.-Karl-Storz-Straße 34, 78532 Tuttlingen/Germany KARL STORZ Endoscopia Romania srl, Str. Prof. Dr. Anton Colorian, nr. 74, Sector 4, Bucuresti/Romania www.karlstorz.com

Flexible support for image sources