Reabilitare 2015

2015

Recuperare, medicină fizică și balneologie Revista profesioniștilor din Sănătate

4 Societatea Română de Reabilitare Medicală în context european și internațional

x Tratmentul cu Coxibi la pacienții cu leziuni vertebromedulare

Publicaţie adresată cadrelor medicale

x

TEHNO INDUSTRIAL S.A.

Sumar

10

12

30

Societatea Română de Reabilitare Medicală în context european și internațional

6

Terapia ocupațională azi, în România şi în lume

10

Terapia ocupaţională în asistenţa medicală a pacientului cu patologie reumatismală a genunchiului

12

Reumabloc® – Anti-inflamatorii naturale și sigure

14

Tratmentul cu Coxibi la pacienții cu leziuni vertebromedulare

24

Managementul osteoartritei – antiinflamatoare naturale sau chimice?

26

Recuperare posttraumatică la Călimaneşti – Căciulata

30

Artroza - o problemă de sănătate publică

32

Citeşte revista în format digital Editor Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti, Electromagnetica Business Park, Corp 60, et. 1, cam. 19 Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro

www.revistamedicalmarket.ro 4

Articole de specialitate

Societatea Română de Reabilitare Medicală în context european și internațional În calitatea sa de reprezentantă oficială a comunităţii medicilor specialişti din România, Societatea Română de Reabilitare Medicală este membră, cu drepturi depline în organisme internaţionale şi europene ce promovează specialitatea şi trasează direcţiile de dezvoltare pentru practica profesională, educaţia academică şi cercetarea ştiinţifică din domeniu. Dintre acestea aș menționa, Societatea Europeană de Medicină Fizică şi Reabilitare (ESPRM), Societatea Internațională de Medicină Fizică și Reabilitare (ISPRM) şi Uniunea Europeană a Medicilor Specialişti (UEMS), cea mai mare şi cea mai veche organizatie medicală din Europa, ce reprezintă asociațiile profesionale ale medicilor specialiști din 37 de țări din Uniunea Europeană şi ţările asociate, adică peste 1,6 milioane de medici din toate specialităţile medicale. Activităţile de promovare şi dezvoltare a specialităţii desfăşurate de cele 3 organizaţii se suprapun şi confluează în mare parte, fapt consfințit de angajamente anuale de colaborare, având la bază obiective şi principii comune.

U

Dr. Daiana Popa

Conf. dr. Adrian Bighea

Secretar General SRRM

Președinte SRRM

EMS este strâns legată de institutiile europene (Comisia Europeană, Parlamentul European) precum şi de alte organizații relevante, cum este Organizația Mondială a Sănătății, implicate in conștientizarea nevoilor şi aşteptărilor profesioniştilor din sănătate, în special a medicilor din diferite specialități, inclusiv speci-

6

alitatea de Reabilitare Medicală. Prin documentele oficiale adoptate, UEMS stabileste standarde deînaltă calitate in practica ingrijirilor de sănătate, care sunt apoi transmise autorităților si institutiilor UE, precum și asociațiilor medicale naționale, încurajând și stimulând implementarea recomandările sale. Unul dintre obiectivele principal

al UEMS este apararea si promovarea intereselor profesionale ale medicilor specialisti la nivel european.

Cercetare științifică și educația au fost în mod tradițional, strâns legate de Societatea Europeană de Medicină Fizică și Reabilitare, ESPRM (European Society of Physical and Rehabilitation Medicine), care face parte din Federația Europeană a Societatilor științifice naționale și ISPRM (International Society of Physical and Rehabilitation Medicine) organizație umbrelă, care funcționează ca agenție globală de promovarea a Reabilitării Medicale la nivel mondial, în strânsă colaborare cu OMS și ONU. ESPRM este responsabilă de organizarea și găzduirea congreselor europene anuale, dar și de dezvoltarea într-un mod cât mai unitar a specialității la nivel european., trasând direcțiile de dezvoltare ale practicii, educației și cercetării de specialitate In Europa, fiecare stat membru este responsabil pentru organizarea formării profesionale a medicilor. In acest scop există programe nationale de formare, centre de formare şi de evaluare natională a competenţelor medicale, cu scopul de a oferi medicilor posibilitatea unei instruiri adecvate, atât teoretică cât și practică, ceea ce va asigura calitatea îngrijirilor de sănătate pentru toți cetătenii europeni. De aceea UEMS s-a angajat sa contribuie la imbunatatirea și uniformizarea pregatirii medicilor specialiști la nivel european prin dezvoltarea de standarde europene în diferite discipline medicale. Responsabil cu aceste activități este Consiliul secțiunii de Reabilitare Medicală din cadrul UEMS, ale cărui principale responsabilități sunt: armonizarea formării specialiștilor de RM in Europa prin elaborare unor standarde europe-

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate ne de pregatire și redactarea unor ghiduri de curiculă, atât la nivel de licență cât și la nivel postuniversitar, certificarea specialiştilor prin examinare si echivalarea diplomelor, certificarea formatorilor in domeniul RM, certificare/ recertificarea centrelor de formare in domeniul RM, acreditarea Congreselor Europene și a programelor de Educație Medicală Continuă Ambele organisme europene, UEMS și ESPRM, își aduc contribuția la elaborarea unor standarde paneuropene in sfera serviciilor de reabilitare cu ajutorul unor autorități specializate, cum este Comisia de Acreditare a Serviciilor de Reabilitare (CARF – Commission on Accreditation of Rehabilitation Facilities). Diferite documente au fost create pentru a reflecta practica clinică de reabilitare din diferitele state membre UEMS, in prezent fiind în curs de finalizare două studii pilot privind stadardele de practică in asistența ambulatorie și spitalicească din domeniul reabilitării medicale.

Un alt punct important al activității UEMS, în care SRRM este implicată activ, îl reprezintă colaborarea cu organisme internaționale implicate în politicile pentru sănătate, cum este Organizația Mondială a Sănătății. In cele mai recente documente OMS se statuează faptul că Reabilitarea este una dintre cele patru strategii principale de sănătate. Raportul Mondial al Dizabilității identifică deficitele din cadrul serviciilor de reabilitare ca fiind o barieră importantă în calea incluziunii depline a persoanelor cu dizabilități în societate. Pentru a depăși aceste deficite din sistemele naționale și / sau regionale de reabilitare și de a construi servicii de reabilitare medicală de calitate, este esențial să se definească criterii uniforme și un limbaj larg acceptat pentru descrierea și clasificarea acestor servicii. Actualmente, un grup de experți UEMS, ESPRM și ISPRM sunt implicați în crearea unui sistem unitar de clasificare a serviciilor de reabilitare medicală, în raport cu nevoile pacienților și gradul de complexitate a dizabilității (International classification system for service organisations for health related rehabilitation - ICSO-R), sistem care va permite o mai judicioasă

8

alocare a resurselor financiare, echipamentelor și resursei umane, în vederea creșterii calității și eficienței serviciilor de reabilitare medicală.

Tot în cadrul UEMS funcționează și un Comitet de Afaceri Clinice care are în centru activității calitatea îngrijilor medicale din domeniul reabilitării.

Acest comitet a a emis mai multe documente de poziție pentru a promova îmbunătățirea calității serviciilor în specialitatea noastră. În 2004, Secțiune de Reabilitare Medicală din cadrul UEMS a decis să instituie un sistem european de acreditare a programelor de îngrijire in reabiltare. După o fază preliminară de studiu, mai multe programe de reabilitare pentru diferite condiții medicale au fost acreditate de către un juriu european de experți. In cadrul ficărui program sunt descrise problemele medicale specifice pentru fiecare tip de patologie abordat, metodele specifice de reabilitare, serviciile conexe, resursele umane necesare în echipa multidisciplinară si rolul specific al specialiștilor de RM. Redactarea unui program de îngrijiri de reabilitare înseamnă descrierea practicii de specialitate de zi cu zi întrun cadru structurat, care va permite o mai bună înțelegere a obiectivelor și naturii fiecărei intervenții terapeutice.

Programele de îngrijiri din domeniul RM pot acomoda principiile generale din ghiduri și protocoale la nevoile și specificul local din fiecare țară. Același comitet lucrează în prezent la documentul de poziție care definește drepturile pacienților aflați în servicii de reabilitare medicală.

La nivelul structurilor UEMS funcționează și un Comitet de Practică Profesională al cărui scop este acela de a asigura cele mai bune standarde în practica profesională de Reabilitare Medicală în întreaga Europă. Acestea includ accesul echitabil al persoanelor cu dizabilități și boli cronice la servicii de RM, precum și descrierea unor standarde profesionale comparabile în UE, o condiție prealabilă pentru libera circulație a medicilor specialiști. Principalul obiectiv al Comitetului de Practică Profesională este descrierea și dezvoltarea domeniilor de competență ale specialiștilor de

RM din Europa. Noțiunea de domeniu de competență (Field of Competence) este un termen generic care descrie expertiza, aptitudinile și profesionalismul specialiștilor RM, precum și modul de cooperare și interacțiune cu alte specialități si alte categorii de cadre medicale. Pentru a îndeplini planul de acțiune, Comitetul de Practică Profesională pregătește o serie de lucrari care descriu domeniile de competență pentru diferite condiții medicale dizabilitante, lucrări ce vor fi publicate in Revista Europeană de Reabilitare Medicală și vor fi parte a unui nou Ebook ce va putea fi consultat pe site-ul SRRM. Comitetul de Practica Profesionala a contribuit la Cartea albă a Medicinii Fizice si Reabilitării în Europa care a fost publicat in 2007 și care se află în prezent în curs de actualizare și reeditare. Aceasta carte descrie nevoia de reabilitare în Europa, rolul și competențele specialistului în medicina fizica si reabilitare.

Dintre cele mai recente proiecte de pe agenda UEMS, în care sunt implicați nemijlocit și delegații SRRM aș menționa un nou proiect de colaborare cu OMS, coordonat de prof. Cristoph Gutenbrunner și prof. Gerold Stucki, care își propune descrierea conceptuală a strategiei de reabilitare în acord cu clasificarea ICF, bazată pe activitate și participare, precum și proiectul „Medicina Bazată pe Dovezi in Reabilitarea Medicală”, coordonat de prof. Stefano Negrini de la Universitatea din Brescia.

ESPRM împreună cu European Journal of Physical and Rehabilitation Medicine și UEMS, în colaborare cu Baza de Date Cochrane, o rețea globală independentă de cercetători, profesioniști și pacienți din peste 130 de țări, au creat, în Martie 2014, un Comitet științific de Medicină Bazată pe Dovezi în Reabilitarea Medicală. Scopul ei este acela de a pune la dispoziție informație credibilă despre sănătate și reabilitare, liberă de orice conflict de interese, bazată, mai ales pe recenzii sistematice. Obiectivul acestui comitet este realizarea unui domeniu Cochrane in Reabilitarea Medicală cară să creeze premizele unei baze de date cu recenzii sistematice de interes în domeniul reabilitării medicale.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Terapia ocupațională azi, în România şi în lume La scurt timp după anul 1990 terapia ocupațională a câștigat o mare simpatie și apreciere în cadrul serviciilor de protecție și asistență socială, ca urmare a procesului de transformare a orfelinatelor din țară și a dezinstituționalizării,proces sprijinit de numeroși terapeuți ocupaționali internaționali veniți prin organizații caritabile sau umanitare din întreaga lume, pentru a susține procesul de reintegrare a copiilor cu dizabiliăți.

Mirela Burllau, preşedinte APTOR

Daiana Popa, preşedinte onorific APTOR

A

cești specialiști încep să promoveze terapia ocupaționalăîn țara noastră, punînd-o în aplicareîn diversele sectoare ce abordează persoanele “cu handicap”. Ca urmare, îi găsim în școli speciale, spitale și centre de reabilitare, ONG-uri, centre de plasament și instituții de îngrijire socială.

Rezultatul muncii lor se regăsește în prezent în ONG-uri și instituțiile / centrele medico-sociale pentru persoanele cu dizabilități, ce includ terapia ocupatională printre serviciile lor.

Contextul internaţional Terapia Ocupaţională este o profesie reglementată în aproape 90% din Statele Membre ale Uniunii Europene (www.cotec-europe.org/eng/627) şi în majoritatea ţărilor din

10

întreaga lume. În aceste ţări, asociaţiile profesionale au un caracter liberal şi non-guvernamental, fiind investite de către guvernele naţionale cu autoritatea de reglementare, reprezentare şi juridiscţie profesională.

Profesia de «Terapeut Ocupaţional / Occupational Therapist» s-a dezvoltat la începutul anilor 1900 în America de Nord.

Dispunând de o fundamentare unică de cunoştinţe medicale, ştiinţe ocupaţionale şi angajament social, profesia a evoluat în toată această perioadă de timp, contribuind permanent la promovarea sănătăţii şi susţinerii bunăstării persoanelor cu dizabilităţi, a vârstnicilor, a celor cu tulburări de comunicare, precum şi a celor dependente de un sistem de sprijin sau protecţie socială.

Această ocupaţie există şi este poziţionată legal, încă din anul 1958, în grupa „Specialiştilor din domeniul profesiilor aliate Sănătăţii”, potrivit ISCO-88 (O.N.U.) şi ISCO-88-COM (ComunitateaEconomicăEuropeană), la codul2269.

Organizaţiile internaţionale, stabilite să reprezinte şi să dezvolte profesia de terapie ocupaţională, sunt: 1) A.O.T.A. - «American Occupational Therapy Association», (www.aota. org), constituită în 1917 şi C.A.O.T. «Canadian Association of Occupational Therapists», (www.caot.ca), constituită în 1926, pe continental american.

2) W.F.O.T. - «World Federation of Occupational Therapists» (www.wfot.org),

constituită în 1952. Reprezintă acum vocea a peste 73 de organizaţii profesionale membre, conectate internaţional, printre care şi România, şi are statutul de Organizaţie NonGuvernamentală în cadrul O.M.S. de peste 50 de ani. WFOT promovează ştiinţa terapiei ocupaţionale prin: elaborarea Codului Etic; stabilirea şi aprobarea standardelor minime pentru educaţie, a programelor educaţionale de dezvoltare profesională continuă şi dezvoltare profesională internaţională; elaborarea ghidurilor de practică profesională şi a strategiei community-based rehabilitation, în colaborare cu OMS şi Naţiunile Unite.

3) C.O.T.E.C. - «Consiliul Terapeuţilor Ocupaţionali din Ţările Europene» (www. cotec-europe.org), constituit în 1986. Numără 29 de asociaţii profesionale membre, printer obiectivele sale principale fiind: colectarea şi diseminarea informaţiilor, statisticilor cu privire la numărul absolvenţilor, al locurilor de muncă ocupate, nivelul de pregătire educaţională şi emergenţa sferelor de practică în Europa.

4) E.N.O.T.H.E. - «Reţeaua Europeană de Terapie Ocupaţională în Învăţământul Superior», fondată în 1995 la iniţiativa COTEC. Are 190 de asociaţii membre din 46 de ţări, printre care şi România. (www.enothe. eu). Scopul său principal constă în unificarea programelor educaţionale în terapie ocupaţională la nivel european, în strînsă legătură cu procesul de la Bologna, contribuind la: implementarea competenţelor la nivel curricular şi ciclu de studii, folosirea sistemului de credite europene transferabile, utilizarea sistemului de asigurare şi monitorizare a calităţii.

Profesia dispune de un mecanism de audit la nivel internaţional, standardele minime pentru educaţie fiind elaborate şi aprobate de către World Federation of Occupational Therapists (WFOT). Stabilirea noilor programe educaţionale în terapie ocupaţională în ţări fără tradiţie academică în acest domeniu precum şi sprijinirea că-

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate tre un nivel superior a programelor existente reprezintă principala responsabilitate a W.F.O.T., recunoscută atât de către OMS cât şi de Naţiunile Unite. În Europa există la momentul actual şi lucrează 124 723 de terapeuţi ocupaţionali, ceea ce reprezintă o medie de 30 de terapeuţi ocupaţionali la 100 000 de locuitori.

Aceştia studiază în cele aproximativ 400 de instituţii de învăţământ, care oferă programe de licenţă în terapia ocupaţională.

Dintre aceste instituţii, 278 au un program educaţional de licenţă conform „standardelor minime pentru educaţie”, stability şi aprobat de W.F.O.T. Standardele profesionale stabilite de WFOT sînt acceptate de 13 guverne din cele 27 de ţări membre UE. 12 State Membre UE recunosc în mod official şi au o lege ce reglementează profesia de terapeut ocupaţional. În ţările dezvoltate şi cu tradiţie, terapia ocupaţională este o profesie distinctă, care necesită studii superioare, ghidată fiind de standarde internaţionale pentru educaţie şi practică, valori etice şi creşterea calităţii, elaborate şi coordonate de către Federaţia Mondială a Terapeuţilor Ocupaţionali (World Federation of Occupational Therapists, WFOT). Cele mai multe dintre facultăţile de terapie ocupaţională din universităţi sînt incluse în domeniile Sănătate şi Ştiinţe / Studii Sociale. În general, studiile academice de terapie ocupaţională fac parte din domeniul „Allied Health Professions”, domeniu care în România nu există, deşi este prevăzut în declaraţia de la Bologna.

Contextul naţional După anul 2000, când tot mai mulți clinicieni (medici, psihologi, asistenți sociali, fizio-kinetoterapeuți) sunt chemați și implicați în reabilitarea și integrarea persoanelor cu dizabilități, necesitatea profesiei de terapeut ocupațional, similară ca educație țărilor europene cu tradiție, devine, sau ar trebui să devină o preocupare şi pentru universitățile din România.

La aproximativ 70 de ani de la prima şcoală de terapie ocupaţională din Europa (1930 – UK. Dorset House School of Occupational Therapy în Bristol) şi la 80 ani de la prima şcoală legitimată medical în SUA (1920 - Philadelphia School), Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Sociologie şi Psihologie, departamentul de Asis-

tenţă Socială, în parteneriat cu ENOTHE începe în anul 2003 primul şi singurul program post-universitar de specializare în terapie ocupaţională, derulat prin programul CE «Socrates, Leonardo da Vinci and Youth», care implementează primul curriculum înTerapie Ocupaţională, la nivel de studii post-universitare. Contractat de Universitatea Hogeschool van Amsterdam, Olanda, proiectul se derulează și se finalizează cu ajutorul universităților partenere: Universitatea din Oradea, Universitatea “VasileAlecsandri” din Bacău, Universitatea ″Angel Kanchev″ din Ruse (BG) și Universitatea de Științe din Pécs (HU).Rezultatul proiectului constă în apariția primei generații de terapeuți ocupaționali cu pregătire academică în România, Bulgaria și Ungaria (www. ri.uvt.ro/programe/programe-europene/alte-programe europene/enothe).

Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău, Facultatea de Ştiinţe ale Mişcării, Sportului şi Sănătăţii, departamentul de Kinetoterapie şi Terapie Ocupaţională începe în anul 2010 primul program de licenţă în terapie ocupaţională în cadrul unui proiect strategic finanţat prin programul POSDRU 2007 – 2013. (www.teoro.ub.ro). Proiectul implică încă două spaţii academice româneşti şi anume Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale, Departamentul de Ştiinţe Sociale şi Universitatea din Piteşti, Facultatea de Ştiinţe, Departamentul de Psihologie.

Introducerea specializării de „Terapie ocupaţională”, în domeniul „Psihologie” în oferta de studii de licenţă a acestor facultăţi de Ştiinte/Studii sociale, respectiv de Ştiinţe ale Mişcării şi Sportului are loc în baza unor acte normative, modificate sau înlocuite succesiv (de la HG nr. 635/ 2008, până la HG nr.

493/ 2013), programul de studii fiind inclus în tabelul celor autorizate sau acreditate provizoriu.Ca urmare, primii terapeuţi ocupaţionali din România cu pregătire academică, dornici să profeseze există, profesia de terapeut ocupaţional fiind consacrată legal, indirect, prin introducerea şi poziţionarea acestei ocupaţii, în anul 2011, în cadrul Clasificării Ocupaţiilor din România – C.O.R., în grupa de bază aparţinând „Specialiştilor în domeniul juridic, social şi cultural”. La aceştia se adăugă cetăţeni străini din alte state care, avînd diplomă de studii în terapie ocupaţională, ar dori să profeseze în România, în contextual libertăţii de stabilire şi al siste-

mului general de recunoaştere al calificărilor profesionale.

Asociația Profesională a Terapeuților Ocupaționali din România /APTOR Se constituie în anul 2010, la inițiativa a 6 membrii, participanți în cadrul proiectului FPYPDEE. După racordareasa la organizațiile profesionale internaţionale, ENOTHE (2011) şi WFOT (2012), Asociația devine vocea oficială a profesiei de terapie ocupațională în cadrul acestor organizații.

Anii 2013 – 2014 ne permit Dezvoltarea pe plan intern a unei comunități profesionale inter/-naționale, prin conectarea spațiului academic cu activitatea de pionierat a terapeuților ocupaționali internaționali, ce încă activează în cadrul ONG-urilor și instituțiilor publice pentru persoanele cu dizabilități din țară. Acestă comunitate inter/-națională ne sprijină în demararea «programului de educație continuă», începînd cu acest an 2015, destinat noii generații de terapeuți ocupaționali aflați pe piața de muncă a serviciilor sociale din țară.

Concluzie Protecţia publică a consumatorului de servicii de terapie ocupaţională precum şi egalitatea de şanse pe piaţa muncii prin recunoaşterea mutuală a profesiei de terapeut ocupaţional în cadrul profesiilor şi ocupaţiilor din domeniul de îngrijire a sănătăţii, este o necessitate stringentă pentru România secolului XXI, întrucât reglementarea legislativă serveşte drept standard al profesionalismului şi responsabilităţii terapeuţilor ocupaţionali faţă de societate. În ciuda persistenței confuziilor, divergenţelor şi decalajelor cu privire la ce este terapia ocupaţională și rolul terapeutului ocupațional în echipa multidisciplinară, existența în universitățile românești a programelor de licență în terapie ocupațională, precum şi constituirea unei asociaţii profesionale partenere la organismele internaţionale de profil, reprezintă un pas important pentru dezvoltarea profesiei, a serviciilor de sănătate și asistență socială din țara noastră, concomitent cu racordarea la standardele profesionale şi educaționale din țările cu tradiție.

1. www.terapieocupationala.ro 2. www.wfot.org/Membership/ CountryandOrganisationProfiles.aspx

Reumatologie 11

Articole de specialitate

Terapia ocupaţională în asistenţa medicală a pacientului cu patologie reumatismală a genunchiului Articulaţie intermediară a membrului inferior, genunchiul deţine un rol important atât în statică şi mers cât şi în diferitele activităţi zilnice ale oricărui individ (profesionale, recreaţionale, de tip ADL, transferurile etc.) indiferent de vârsta acestuia.

Rodica Trăistaru, UMF din Craiova

Î

ntreaga asistenţă medicală, multidisciplinară, a pacientului cu un genunchi disfuncţional are ca scop final independenţa fizică a acestuia, posibilă doar în contextul obţinerii celor trei deziderate ale oricărei patologii a genunchiului: indoloritatea, stabilitatea şi mobilitatea, cu creşterea indicelui de calitate a vieţii sale. Asistenţa medicală este complexă, cuprinzând: măsuri educaţionale şi igieno-dietetice, măsuri farmacologice şi nonfarmacologice.

Acestea din urmă sunt grupate în nonchirurgicale şi chirurgicale. Din categoria măsurilor nonchirurgicale, majoritatea aparţine recuperării medicale şi aspectelor conexe, respectiv terapia ocupaţională şi ortezarea – protezarea. „Terapia ocupaţională este o profesie de îngrijire a sănătăţii centratăpe-client, preocupată de promovarea sănătăţii şi bunăstării oamenilor prin intermediul ocupaţiei şi a activităţilor zilnice” (Definiţia Federaţiei

12

Mondiale a Terapeuţilor Ocupaţionali/ WFOT, 2010), în timp ce AOTA (American Occupational Therapy Association) defineşte terapia ocupaţională ca fiind „forma de tratament care foloseşte activităţi şi metode specifice pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfăşura activităţile necesare vieţii individului, de a compensa disfuncţii şi de a limita deficienţe fizice ”.

Conceptele cu care „operează” terapia ocupaţională, indiferent tipul de patologie, sunt: •• ocupaţiile - activităţi practice de tipul autoîngrijirea, munca, educaţia, activităţile derulate în timpul liber (jocuri, sporturi, activităţi sociale), activităţi care dau sens vieţii pacientului •• modelul (componenta) de performanţă ocupaţională caracterizat prin două categorii de scheme - comportamentale învăţate şi de mişcare. Dezvoltarea performanţei ocupaţionale este condiţionată de dezvoltarea neuropsihică şi de funcţiile integrative (psihosociale, senzorimotorii, cognitive). Oricare dintre aceste funcţii poate fi perturbată la pacientul cu afecţiune a genunchiului, având impact negativ direct asupra performanţei ocu-

paţionale care va trebui refăcută / readaptată.

•• Au fost descrise trei aspecte corelate cu noţiunea de performanţă ocupaţională: •• ariile (domeniile) de performanţă activităţi practice, recreaţionale, lucrative şi ocupaţii care presupun activităţi de tip ADL-uri, I-ADL-uri; •• componentele de performanţă: ▶▶ o senzori-motorie - senzorială (stereognozia, kinestezia, răspunsul la durere), neuro-musculoscheletală (amplitudinea de mişcare, forţa şi rezistenţa musculară, diferenţierea stânga – dreapta, controlul postural) şi motorie (controlul motor, praxia, coordonarea motorie fină, dexteritatea, integrarea vizual-motorie), ▶▶ o cognitivă (memoria, secvenţialitate, operaţiile spaţiale), ▶▶ o abilităţi psihosociale şi psihologice (interesele, succesul lucrativ); contextul de realizare a performanţei - factorii de mediu, socioculturali în care se formează, definitivează, derulează viaţa pacientului, statusul prezent cu disfuncţionalitate, variate condiţii existenţiale corelate cu starea de sănătate, inclusiv aspectele temporare.

Abordarea pacientului cu suferinţa genunchiului, în terapia ocupaţională, se face din punct de vedere al modelului de performanţă, apreciat la patru categorii de pacienţi, indiferent tipul de patologie, şi anume: pacientul cu disfuncţie fizică , pacientul copil, pacientul vârstnic şi pacientul

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate cu boală mintală.

Terapia ocupaţională se încadrează în modalităţile terapeutice nonchirurgicale şi nonfarmacologice performate la pacientul cu suferinţa genunchiului, alături de celelalte modalităţi din această categorie: măsuri educaţionale, dietoterapie, modalităţi fizicale (electroterapie, termoterapie, kinetoterapie, masaj), terapie ocupaţională şi terapii alternative.

La pacientul cu suferinţă reumatismală a genunchiului, programul de terapie ocupaţională nu depinde de tipul de afecţiune ci de consecinţele clinico-funcţionale, mai exact de disfuncţia generată. Rol deosebit în alcătuirea programului îl deţin aspectele generale ale pacientului: greutatea, profesiunea exercitată, prezenta automatismelor gestuale nefavorabile şi abordarea completă: biomecanică (mecanismele deformării articulare, studiul în lanţ cinematic), senzorial motorie (etapele educaţiei gestuale) şi aprecierea ADL şi I-ADL-uri.

Programul de terapie ocupaţională, aplicat după stabilirea „scopului final” şi a ariilor de performanţă la pacientul respectiv, este structurat în mai multe stadii: •• stadiul 1 – sunt alese şi performate metodele adjuvante, premergătoare activităţilor practice (exerciţiile fizice, tehnicile de facilitare şi inhibiţie, posturările, stimularea senzorială, proceduri de electroterapie şi / sau termoterapie şi masaj); terapeutul ocupaţional va realiza evaluarea funcţională a pacientului, cu aprecierea componentelor performanţei ocupaţionale; •• stadiul 2 – alegerea şi performarea metodelor, instalaţiilor facilitatoare, a echipamentelor speciale care pregătesc şi stimulează derularea activităţilor practice; la pacientul cu suferinţă a genunchiului sunt deosebit de utile skating boards, simulatoare de activităţi profesionale, scaunul cu rotile, ajutoare pentru mers, îmbrăcăminte specială, alte sisteme de asistare;

•• stadiul 3 – alegerea şi performarea activităţilor practice, derulate în contextul performanţei ocupaţionale; pacientul va derula activităţi cotidiene (igiena, îmbrăcatul, transferurile, comunicarea), diferite meserii, jocuri, sporturi, activităţi profesionale, activităţi educaţionale; terapeutul ocupaţional va trebui să cunoască condiţiile necesare a fi îndeplinite de oricare activitate practică (terapeutică); •• stadiul 4 – realizarea / exprimarea performanţei ocupaţionale, avându-se în vedere obţinerea unui nivel maxim de independenţă pentru pacientul cu suferinţă a genunchiului. Abordarea de revenire a pacientului la „abilitate” (reabilitare), la maximul posibil al capacităţii fizice, intelectuale, sociale, profesionale şi economică este bazată pe activităţi practice (terapeutice) şi măsuri prin care pacientul este deprins să trăiască cu disfuncţiile sale, disfuncţii reziduale compensate, cât mai independent.

Prin activităţile cuprinse în programul de terapie ocupaţională se urmăreşte asigurarea stabilităţii articulaţiei genunchiului în condiţii de indoloritate şi compensarea deficitului funcţional cu / fără mijloacele ajutătoare de mers, în condiţiile promovării motivaţiei pozitive a pacientului.

Sunt recomandate: •• ortezele de stabilitate şi de corecţie; •• activităţi lucrative, artizanale cu pacientul poziţionat în şezând (împletitul, ţesutul, cusutul la maşina de cusut clasică, olăritul - pedalare la roata olarului), ulterior cu pacientul în ortostatism (tâmplăria - dulgheria la banc de lucru cu pedală, în cursul căreia este promovată stabilitatea tuturor articulaţiilor membrului inferior, în diferitele planuri de mişcare – folosirea rindelei solicită grupele musculare din plan sagital, iar fierăstrăului pe cele din plan frontal); •• activităţi de tip ADL pentru educaţia

gestuală, antrenamentul activităţilor vieţii cotidiene, adoptarea poziţiilor corecte şezând şi decubit pentru repausul funcţional (sunt indicate scaunele reglabile, adaptabile care permit unghiuri funcţionale la nivelul articulaţiilor membrului inferior, repausul periodic în cursul zilei în decubit ventral), acceptarea şi folosirea corectă a mijloacelor ajutătoare de mers (scaun, cadru, baston, cârjă).

Când pacientul prezintă un deficit de flexie, cu impact negativ asupra derulării activităţilor cotidiene, sunt necesare compensări de tipul bare de susţinere, adaptări ale mijloacelor din gospodărie (mătura flexibilă, mijloace casnice flexibile).

Se recomandă şi adaptarea obiectelor de îmbrăcăminte precum şi „motorizarea” diferitelor obiecte de mobilier pentru a reduce efortul deplasării lor (masa pe rotile, găleata rulantă). Trebuie să-i explice pacientului importanţa deprinderii principiilor de protecţie articulară, aspecte obligatorii pentru educaţia gestuală: •• evitarea activităţilor care nu pot fi oprite brusc şi care necesită un efort deosebit pentru reluarea corectă, •• folosirea celei mai corecte / antialgice posturi, cu evitarea poziţiilor care favorizează deformările articulare şi a celor care menţin articulaţiile în poziţii fixe, •• controlul greutăţii pentru stresul articular, •• folosirea articulaţiei în planul său anatomic cel mai stabil şi cel mai funcţional, •• “respectarea durerii” - activitate algogenă se opreşte şi se va alege alternativa optimă.

Prin programul de terapie ocupaţională la pacientul cu disfuncţie a genunchiului se asigură o independenţă a pacientului cu disponibilitatea optimă de derulare a activităţilor cotidiene. Totdeauna, programul de terapie ocupaţională va fi structurat, cu obiective bine stabilite şi individualizate, adaptate mediului de viaţă şi muncă pentru pacientul respectiv.

Reumatologie 13

Articole de specialitate

Reumabloc® – Anti-inflamatorii naturale și sigure Gama completă ce gestionează eficient durerea Formula naturală şi sigură pentru ameliorarea durerii articulare și musculare

American Foundation of Pain estimează că aproximativ 70% din populaţia globului suferă de dureri cronice, toate „tratate”cu o multitudine de medicamente, în special din categoria numită AINS. Aceste medicamente sunt concepute pentru a inhiba activitatea a ceea ce este cunoscut ca enzima COX2, un factor major în durere. Această enzimă este responsabilă pentru producerea de prostaglandine, care induc durere și inflamație.

D

in nefericire, odată cu stoparea durerii, administrarea de anti-inflamatorii nesteroidiene impactează asupra stomacului, a ficatului şi a rinichilor şi poate creşte riscul de atac de cord şi accident vascular cerebral.

„Lasă hrana să-ţi fie medicament.” – Hipocrates Una dintre cele mai eficiente și cu efect foarte puternic anti-inflamator natural este curcumina, compusul bioactiv extras din rădăcina de Turmeric. Curcumina s-a dovedit științific a fi extrem de eficientă în ameliorarea durerii. Ca și AINS, Curcumina inhibă COX2 dar spre deosebire de AINS, aceasta nu face acest lucru în mod selectiv.

Curcumina impactează activitatea altor factori cheie în inflamație, incluzând NF-kappaB, factori de transcripție PPAR gamma, și 5-LOX. Prin inhibarea activității tuturor acestor aspecte ale inflamaţiei, Curcumina oferă activitate mult superioară anti-inflamatoriilor nesteroidiene.

Rădăcina de ghimbir conține un număr semnificativ de compuşi bioactivi în ceea ce priveşte reducerea durerii. Ghimbirul conține o proteină numită zingibain, care calmează durerea din artrită prin reducerea inflamaţiei. Rădăcina de ghimbir conţine şi alţi compuşi, cu rol puternic antioxidant, compuşi activi - agenți anti-inflamatorii - ce contribuie la reducerea radicalilor liberi. Având în vedere că oxidarea şi inflamaţia sunt două procese comune tuturor bolilor cronice degenerative, ghimbirul poate juca un rol-cheie în reducerea riscului de îmbolnăvire.

Extractul de Boswellia Serrata - studiu dubluorb, placebo controlat demonstrează administrarea extractului de Boswellia în combinație cu Turmeric (Curcuma Longa) pentru o durată de 3 luni, duce la reducerea semnificativă a scorului de durere (p<0.01) și a scorului de dizabilitate (p<0.05). Administrarea de Boswellia în reumatismul articular contribuie la reducerea dozei de antiinflamatoare nesteroidiene la administrarea pe termen lung.

Extractul de Vitex Negundo - puternic antiinflamator și analgezic natural. Studiile clinice atestă faptul că acționează asupra tuturor etapelor procesului inflamator, blocând metabolismul acidului

14

arahidonic prin inhibarea activității lipooxigenazei și antagonizează efectul radicalilor liberi produși în urma metabolismului acidului arahidonic. Extractul de Vitex inhibă ciclooxigenaza la nivelul țesuturilor periferice, intervenind în mecanismul de transducție de la nivelul nociceptorilor aferenți primari.

Ulei de Wintergreen (Gaultheria Fragrantissima)- Salcie de Himalaya are proprietăţi antiinflamatoare şi antialgice, calmarea durerilor articulare; Uleiul esenţial de Wintergreen este compus în proporţie de 99% din salicilat de metil, având aceleaşi proprietăţi ca şi aspirina. Acest compus natural special face din uleiul esenţial de salcie de Himalaya un ulei foarte apreciat în aromaterapie şi medicina sportivă- tendinită, muşchi obosiţi, crampe, dureri reumatice; în prepararea uleiurilor de masaj destinate pregătirii musculaturii pentru efort şi pentru calmarea durerilor şi eliminarea acidului lactic acumulat în ţesutul muscular după efort;

Extractul de Capsicum oleoresin Compoziţie: Caroteni (β-caroten, capsorubină, capsantină, zeaxantină, luteină, criptoxantină), capsaicină lipide, vitamine liposolubile,enzime, uleiuri eterice, capsaicina, minerale.

Proprietăţi: Extractul din ardei iute se utilizează ca principiu activ în preparate dermo-cosmetice cu rol revulsiv și analgezic.

COMPOZIŢIA REUMABLOC CAPSULE: Extracte de: •• Boswellia Serrata 200 mg •• Curcuma Longa 100 mg •• Vitex Negundo 50 mg •• Zingiber Officinalis 25 m COMPOZIŢIA REUMABLOC GEL: •• ulei de Gaultheria Fragrantissima 8% •• ulei de Cedrus Deodara 4% •• extract de Cinnamomum Camphora 4%

•• extract de Mentha Piperita 2% •• ulei de Eucalyptus Globulus 1% •• ulei de Boswellia Serrata 0,5% •• extract de Capsicum Oleoresin 0,1 % COMPOZIŢIA REUMABLOC Liniment Galangal oil (Alpinia Galanga) 2% Cassia/Cinnamon oil (Cinnamomum zeylanicum) 5% Wintergreen oil (Gaultheria fragrantissima) 15% Boswellia oil (Frankincenseoil) (Boswellia serrata) 12% Cajuput oil (Melaleuca leucadendron.) 3% Clove oil (Syzygium aromaticum) 2% Menthol (Mentha piperita) 3% Ginger oil (Zingiber officinale) 1% Camphor (Cinnamomum camphora ) 3%

Indicaţii: •• •• •• ••

boli reumatismale dureri musculare recuperare medicală medicina sportivă ( menţinerea condiţiei fizice sau situaţii patologice: afecţiuni ale ţesuturilor moi periferice, leziuni musculare şi tendinoase, accidente osteoarticulare, afecţiuni ale nervilor periferici) REUMABLOC - INDICAŢII TERAPEUTICE •• Reumatism articular acut •• Osteoartrită, artroză •• Sinovite, spondilite anchilozante •• Dureri musculare POSOLOGIE REUMABLOC® CAPSULE •• 1-2 capsule de 2 ori pe zi. Capsulele se înghit întregi, cu o cantitate suficientă de apă. Reumabloc® capsule nu prezintă efecte adverse.

POSOLOGIE REUMABLOC®GEL •• Gelul se aplică de două ori pe zi pe suprafeţele cutanate corespunzătoare articulaţiilor inflamate.

POSOLOGIE REUMABLOC®Liniment ulei •• Reumabloc Liniment se aplică extern, în strat subțire (aproximativ 1 ml ulei) de 2-3 ori pe zi, la nivelul zonelor afectate.

•• Pentru a favoriza absorbția cutanată a uleiului se efectuează un masaj ușor și prelungit.

www.revistamedicalmarket.ro

Declarația Declarația ESA ESA privind privind noua noua recomandare recomandare de de siguranță siguranță emisă emisă de de Declarația ESA privind noua recomandare de siguranță emisă de Agenția Europeană pentru Medicamente Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA; Declarația PRACEuropeană din iunie 2013 și Declarația CMDh din iunie 2013) Agenția pentru Medicamente (EMA; Declarația PRAC din iunie 2013 și Declarația CMDh din iunie 2013)

(EMA; Declarația dinnoua iunierecomandare 2013emisă și Declarația CMDh din iuniede 2013) rația ESA privind Declarația noua recomandare ESAPRAC privind de siguranță dede siguranță emisă Agenția Europeană Agenția Medicamente Europeană pentru Medicamente Bruxelles, 9 decembrie 2013 pentru

Bruxelles, 9 decembrie 2013 ; Declarația PRAC din (EMA; iunie Declarația 2013 și Declarația PRAC dinCMDh iunie 2013 din iunie și Declarația 2013) CMDh din iunie 2013) Bruxelles, 9 decembrie 2013

Diclofenacul este unul dintre cele mai utilizate medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) din Europa. În unele țări, aceste două alerte Diclofenacul este dintre multă cele mai utilizateînmedicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)odin Europa. privind În uneleutilizarea țări, aceste două alerte privind siguranța auunul provocat confuzie rândul medicilor, iar în unele instituții s-a introdus interdicție diclofenacului.

Diclofenacul este cele utilizateînmedicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)odin Europa. În unele țări,cardiovasculare aceste două alerte privind siguranța auunul provocat confuzie rândul medicilor, în unele interdicție privind utilizarea diclofenacului.

Volumul considerabil dedintre datemultă și omai metaanaliză desfășurată în iar prezent au instituții conduss-a la introdus declarații clare privind riscurile ale privindBruxelles, siguranța au naproxenului). provocat multă în rândul medicilor, iar în privind unele interdicție privind utilizarea diclofenacului.

Volumul considerabil de date și oÎnconfuzie metaanaliză desfășurată prezent au instituții conduss-a laÎnintrodus declarații clare privind riscurile cardiovasculare e 2013 decembrie 2013 diclofenacului (și9 ale consecință, EMA a emis oînalertă siguranța. schimb,odatele privind efectele secundare grave ale ale Volumul considerabil de date și oÎnmetaanaliză desfășurată prezent au siguranța. condus laÎnavertismente declarații clare privind riscurile cardiovasculare ale diclofenacului (și prea ale naproxenului). consecință, EMA a emis oînalertă privind schimb, datele privind efectele grave altor AINS sunt puțin convingătoare sau prea puțin numeroase pentru a permite individuale.

Pentrusecundare toți inhibitorii COX, ul dintre cele mai utilizate Diclofenacul medicamente unul antiinflamatoare dintre cele mai nesteroidiene utilizate medicamente (AINS) din antiinflamatoare Europa. unele nesteroidiene țări, aceste două (AINS) alerte dindeclarațiile Europa. Înprivind unele țări, aceste două alerte diclofenacului (șinivel aleeste naproxenului). Înde consecință, EMA a emis o alertăÎnprivind siguranța. Înavertismente schimb, datele efectele secundare grave ale altor AINS sunt prea puțin convingătoare sau puțin numeroase pentru arecomandările permite individuale.

Pentru toți ză inhibitorii COX, avertismentul la de clasă emis EMA se prea aplică încă nemodificat.

Toate și actuale se bazeape observații rovocat multă confuzie privindîn siguranța rândul medicilor, au provocat iar emis în multă unele confuzie instituții înprea rândul introdus medicilor, o numeroase interdicție iar în privind unele instituții utilizarea s-a diclofenacului. introdus oșiinterdicție privind utilizarea diclofenacului. altor AINS prea puțin sau puțin pentru arecomandările permite avertismente individuale.

Pentru toți ză inhibitorii COX, avertismentul la nivel de clasă EMA ses-a încă nemodificat.

Toate declarațiile actuale se bazeape observații rezultate în sunt urma utilizării de convingătoare AINS în de doze mari șiaplică pentru perioade lungi de timp. de date și rezultate o metaanaliză Volumul considerabil desfășurată de în AINS prezent date și de au o metaanaliză condus laaplică declarații desfășurată clare în privind prezent au condus cardiovasculare la declarații și ale clare privind riscurile ale observații avertismentul la nivel de clasă emis EMA seși încă nemodificat.

Toate recomandările declarațiile actualecardiovasculare se bazea- ză pe în urma utilizării de în doze mari pentru perioade lungi riscurile de timp. aproxenului). În consecință, diclofenacului EMA (și a emis ale naproxenului). o alertă privind În siguranța. consecință, În EMA schimb, a emis datele o alertă privind privind efectele siguranța. secundare În schimb, grave ale datele privind efectele secundare grave ale rezultate în urma utilizării de AINS în doze mari și pentru perioade lungi de timp.

puțin convingătoare altor sau AINS preasunt puțin prea numeroase puțin convingătoare pentru a permite sau prea avertismente puțin numeroase individuale. pentru Pentru a permite toți inhibitorii avertismente COX, individuale. Pentru toți inhibitorii COX, Pentru practica noastră zilnică: Context: de clasă emis de EMA avertismentul se aplică la încă nivel nemodificat. de clasă emis Toate derecomandările EMA se aplicășiîncă declarațiile nemodificat. actuale Toate se bazearecomandările ză pe observații și declarațiile actuale se bazea- ză pe observații Pentru practica noastră zilnică: Context: • Înainte de a prescrie diclofenac (sau orice alt AINS), trebuie să fie • EMA a emis un avertisment la nivel de clasă de medicamente pentru ării de AINS în doze rezultate mari și în pentru urmaperioade utilizării de lungi AINS de în timp. doze mari și pentru perioade lungi de timp.

Pentru noastră zilnică: Context: • Înainte de a prescrie diclofenac (sau orice alt AINS), trebuie să fie • EMA emis un avertisment la nivel de clasă de medicamente pentru luate înpractica considerare următoarele contraindicații: AINS adin cauza unei ușoare creșteri a numărului de evenimente • Înainte a prescrie următoarele diclofenac (sau orice alt AINS), trebuie să fie • EMA adin emis un avertisment la EMA nivel de clasă de medicamente pentru luate înde considerare contraindicații: AINS cauza unei ușoare creșteri a numărului tromboembolice (EMA 2005, 2006, EMA 2012)dela evenimente pacienții cu factoricontraindicații: de risc de dezvoltare a unor • luate La practica pacienții care prezintă în considerare următoarele AINS din cauza unei ușoare creșteri a numărului de evenimente Pentru practica noastră zilnică: Pentru noastră zilnică: Context: tromboembolice (EMA 2005, EMA 2006, EMA 2012) la pacienții cu boli cardiace sau circulatorii preexistente sau la cei cu factori pre•alt LaAINS), pacienții care factori de riscfumatul, de dezvoltare evenimente vasculare majore (precum hipertensiunea •deÎnainte a cei prescrie diclofenac • Înainte de a trebuie prescrie sădiclofenac fieprezintă (sau orice alt AINS), trebuie să fie a unor sment la nivel de clasă •cardiace EMA de medicamente emis uncirculatorii avertisment pentru preexistente la nivel clasă medicamente pentru tromboembolice (EMA 2005, EMA 2006, EMA lacreier, pacienții cu (sau orice boli sau saudela2012) cu factori preexistenți dearisc de evenimente vasculare majore (inimă, vase).

• arterială, Laînpacienții care prezintă factori de riscfumatul, de dezvoltare a unor evenimente vasculare majore (precum hipertensiunea hipercolesterolemie, diabet zaharat), prescrierea luate în considerare următoarele contraindicații: luate considerare următoarele contraindicații: ei ușoare creșteri a numărului AINS din cauza de evenimente unei ușoare creșteri a numărului de evenimente boli cardiace sau preexistente saude la(inimă, cei cucreier, factori preexistenți de risc decirculatorii evenimente vasculare majore Aceste evenimente au apărut la 8 din2006, 1000 utilizatori de vase).

AINS. evenimentehipercolesterolemie, vasculare majore (precum fumatul, hipertensiunea arterială, diabet să zaharat), prescrierea A 2005, EMA existenți 2006, EMA tromboembolice 2012) la pacienții (EMA 2005, cu EMA EMA 2012) la pacienții cu diclofenacului (sau a altui AINS) trebuie înceapă doar după o de risc de evenimente vasculare majore vase).

• este La pacienții care creier, prezintă factori de •risc Laarterială, de pacienții dezvoltare care aprezintă unor factori de risc de dezvoltare a unor Aceste evenimente apărut la 8 din 1000 de (inimă, utilizatori de AINS. Acest boli avertisment laaunivel deja versiunile hipercolesterolemie, diabet zaharat), prescrierea culatorii preexistente sau cardiace la cei cu sau factori circulatorii pre-de clasă preexistente sau lainclus cei cu în factori prediclofenacului (saumajore a altui(precum AINS) trebuie săhipertensiunea înceapă doar după o analiză atentă. evenimente vasculare majore (precum evenimente fumatul, hipertensiunea vasculare fumatul, Aceste evenimente au apărut la 8 din 1000 de utilizatori de AINS. Acest avertisment la nivel de clasă este deja inclus în versiunile actuale ale informațiilor referitoare la produsmajore pentru(inimă, diferite AINS. venimente vasculare majore existenți (inimă, de risc creier, de evenimente vase). vasculare creier, vase). diclofenacului (sau a altui AINS) trebuie să înceapă doar după o analiză hipercolesterolemie, atentă. arterială, diabet arterială, prescrierea zaharat), Acest avertisment ladenivel de clasă este dejadehipercolesterolemie, inclus în AINS. versiunile ale referitoare la pentru diferite Administrarea diclofenaculuidiabet (la fel ca în cazulprescrierea tuturor inhibitorilor • zaharat), au apărut la 8 actuale din 1000 Aceste deinformațiilor utilizatori evenimente AINS. au apărut la produs 8 din 1000 utilizatori de AINS. analiză atentă.

• actuale În funcție raportul referitoare dintre inhibiția COX 1 și diferite inhibiția COX 2, trebuie diclofenacului diclofenacului (sau aAINS. altui AINS) să înceapă doar (sau după a altui o AINS) trebuie săca înceapă doar după o ale de informațiilor laclasă produs pentru • Administrarea diclofenacului (lalafelcea în cazul tuturor inhibitorilor COX) trebuie să fie începută mai scăzută doză posibilă a nivel de clasă este Acest deja avertisment inclus în versiunile la nivel de este deja inclus în versiunile • fiecare În funcție de are raportul dintre inhibițiaanaliză COXnumeroase 1 și inhibiția COX 2, atentă. analiză AINS efecte secundare mai fie la nivel • Administrarea diclofenacului (lalafel ca în posibilă. cazul tuturor inhibitorilor COX)atentă. trebuie să fie începută cea mai scăzută doză posibilă or referitoare•laÎn produs actuale pentru ale diferite informațiilor AINS. referitoare la produs pentru diferite AINS. pentru cea mai scurtă perioadă de timp funcție de raportul dintre inhibiția COX 1 și inhibiția COX 2, fiecare AINS are efecte secundare mai numeroase fie la nivel cardio-/cerebrovascular, fie la nivel •gastrointestinal.

COX) trebuie săscurtă fie începută cea mai scăzută doză posibilă Administrarea diclofenacului (la fel ca în • Administrarea cazul tuturor inhibitorilor diclofenacului (la fel calaînde cazul tuturor inhibitorilor pentru cea mai perioadă timp posibilă. tul dintre inhibiția COX • În AINS funcție 1 și inhibiția de efecte raportul COXfie 2, dintre inhibiția 1 și inhibiția 2, fiecare are secundare maiCOX numeroase fie COX la nivel cardio-/cerebrovascular, la nivel gastrointestinal. în mod regulat • scăzută Tratamentul tuturor pacienților COX) trebuie să fie începută la cea mai COX) trebuie doză sămai posibilă fie începută la cea mai scăzută doză posibilă pentru cea scurtă perioadă decare timpprimesc posibilă.

• Utilizarea naproxenului lanivel cealasecundare mai zilnică fie (și exclusiv ecte secundare maifiecare numeroase AINS are fie laefecte maidoză numeroase la nivel cardio-/cerebrovascular, fie nivelridicată gastrointestinal.

• diclofenac Tratamentul tuturor pacienților care primesc în mod regulat trebuie să fie analizat cu atenție la următoarea vizită pentru cea mai scurtă perioadă de timp pentru posibilă. cea mai scurtă perioadă de timp posibilă.

• Utilizarea naproxenului la ceafieun mai ridicată cular, fie la nivel cardio-/cerebrovascular, la nivel gastrointestinal. lagastrointestinal. această doză) determină risc ușordoză mai zilnică scăzut(șideexclusiv eveni• programată.

Tratamentul tuturor primesc în mod regulat diclofenac trebuie să pacienților fie analizat care cu atenție la următoarea vizită • Utilizarea naproxenului la cea mai ridicată doză zilnică (și exclusiv • Tratamentul tuturor pacienților care • primesc Tratamentul în mod tuturor regulat pacienților care primesc în mod regulat la această doză) determină un risc ușor mai scăzut de evenicardiovasculare tromboembolice, unzilnică risc crescut de diclofenac trebuie să fie analizat cu atenție la următoarea vizită programată. ului la cea mai mente ridicată • Utilizarea doză zilnică naproxenului (și exclusiv la cea mai ridicatădar doză (și exclusiv trebuie analizat diclofenac la următoarea trebuie să vizită fie analizat cu atenție la următoarea vizită la această doză) gastrointestinale. determină un risc diclofenac ușordar maiun scăzut defie evenimente cardiovasculare tromboembolice, risc să crescut de cu atenție efecte programată. etermină un risc ușor lasecundare această mai scăzut doză) de determină eveniun risc ușor mai scăzut de eveniprogramată. programată. mente cardiovasculare crescutde de efectemente secundare are tromboembolice, dar uncardiovasculare risc gastrointestinale. crescuttromboembolice, detromboembolice,dar dar un un risc risc crescut Diclofenac: efecteefecte secundare gastrointestinale.

Acest avertisment se aplică în cazul diclofenacului aplicat sisteastrointestinale. secundare gastrointestinale.

Diclofenac: • ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DICLOFENACUL, BENEFICIUL ESTE Acest se aplică în cazul diclofenacului aplicat sistemic, nu șiavertisment aplicațiilor topice, precum unguentele.

Diclofenac: Diclofenac: • ÎN ÎN MOD CEEA CE PRIVEȘTE DICLOFENACUL, BENEFICIUL ESTE Acest se aplică în diclofenacului cazul diclofenacului aplicat sisteavertisment se aplică în cazul diclofenacului Acest avertisment aplicat se sisteaplică în cazul aplicat sisteCLAR MAI MARE DECÂT Acest RISCURILE. NICIO AUTOmic, nu șiavertisment aplicațiilor topice, precum unguentele.

EȘTE DICLOFENACUL, • ÎN PUBLICĂ CEEA BENEFICIUL CE PRIVEȘTE ESTE DICLOFENACUL, BENEFICIUL ESTE • ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DICLOFENACUL, BENEFICIUL ESTE MOD CLAR MAI MARE DECÂT RISCURILE. AUTOmic, nu și aplicațiilor topice, precum unguentele. mic, nu și topice, precum unguentele. mic, nuaplicațiilor și aplicațiilor topice, precum unguentele. PREDOMINANT RITATE SAU GUVERNAMENTALĂ NUNICIO A SOLICITAT ÎN REZUMAT, ESA SUBLINIAZĂ BENEFICIUL I MARE DECÂT RISCURILE. ÎN PUBLICĂ MOD CLAR NICIO MAI AUTOMARE DECÂT RISCURILE. NICIO AUTOÎN MOD CLAR MAI MARE DECÂT RISCURILE. AUTORITATE SAU GUVERNAMENTALĂ NUNICIO A SOLICITAT O INTERDICȚIE ASUPRA DICLOFENACULUI. REZUMAT, ESA SUBLINIAZĂ BENEFICIUL PREDOMINANT ALÎN DICLOFENACULUI SAU BENEFICIUL AL INHIBITORILOR COX, ÎN SPESAU GUVERNAMENTALĂ RITATE NU PUBLICĂ A SOLICITAT GUVERNAMENTALĂ NUESA A SOLICITAT ÎN REZUMAT, SUBLINIAZĂ BENEFICIUL ÎN ÎN REZUMAT, PREDOMINANT ESA ESA SUBLINIAZĂ PREDOMINANT RITATE PUBLICĂ SAUSAU GUVERNAMENTALĂ NU A SOLICITAT O INTERDICȚIE ASUPRA DICLOFENACULUI. REZUMAT, SUBLINIAZĂ BENEFICIUL PREDOMINANT AL DICLOFENACULUI SAU AL INHIBITORILOR COX, ÎN SPECIAL ÎN CADRUL UNUI REGIM TERAPEUTIC ANALGEZIC SUPRA DICLOFENACULUI. O INTERDICȚIE ASUPRA DICLOFENACULUI. • Diclofenacul are un raport COX 1: COX 2 (1:50) similar inhibitorilor AL DICLOFENACULUI SAU AL INHIBITORILOR AL DICLOFENACULUI COX, ÎN SPESAU AL INHIBITORILOR COX, ÎN SPEO INTERDICȚIE ASUPRA DICLOFENACULUI. AL DICLOFENACULUI SAUREGIM ALniciodată INHIBITORILOR COX, ÎN SPECIAL ÎN CADRUL UNUI TERAPEUTIC ANALGEZIC MULTIMODAL. Nu s-a solicitat o interdicție generală cu • Diclofenacul are un raport COX 1: COX 2 (1:50) similar inhibitorilor CIAL ÎN CADRUL UNUI REGIM TERAPEUTIC CIAL ÎN CADRUL ANALGEZIC UNUI REGIM TERAPEUTIC ANALGEZIC COX 2 precum Celecoxib; prin urmare determină un risc de aport COX 1: COX•2Diclofenacul (1:50) similarare inhibitorilor un raport COX 1: COX 2 (1:50) similar inhibitorilor CIAL ÎN CADRUL UNUI REGIM TERAPEUTIC ANALGEZIC MULTIMODAL. Nu s-a solicitat niciodată o interdicție generală cu • Diclofenacul are un raport COX 1: COX 2 (1:50) similar inhibitorilor privire la diclofenac.

Totuși, o metaanaliză a confirmat contraindiCOX 2 determină precum Celecoxib; prinprinurmare determină un risc de deniciodată MULTIMODAL. Nu s-a solicitat MULTIMODAL. o interdicție generală Nu s-a cu solicitat niciodată o interdicție generală cu care este similar inhibitorilor elecoxib; prin evenimente urmareCOX 2cardiovasculare precum un risc Celecoxib; de majore urmare determină un risc MULTIMODAL. Nu s-a solicitat niciodată oainterdicție generală cu privire la diclofenac.

Totuși, o metaanaliză confirmat contraindiCOX 2 precum Celecoxib; prin urmare determină un risc de privire la diclofenac.

Totuși, o metaanaliză privire a confirmat la diclofenac. contraindiTotuși, o metaanaliză a confirmat contraindicațiile deja binecunoscute și recomandarea de siguranță, acestea evenimente cardiovasculare majore care este similar inhibitorilor asculare majore care evenimente este similar cardiovasculare inhibitorilor majore care este similar inhibitorilor COX 2 (plus 3 evenimente, ceea ce înseamnă în total 11 privire la diclofenac.

Totuși, o metaanaliză a confirmat contraindicațiile deja binecunoscute și recomandarea de siguranță, acestea cațiile deja binecunoscute și recomandarea cațiile de deja siguranță, binecunoscute acestea și recomandarea de siguranță, acestea evenimente cardiovasculare majore care este similar inhibitorilor fiind deja prezente în versiunile actuale ale informațiilor referitoare la venimente, ceea ceCOX 2la(plus 3total evenimente, 11 ceea înseamnă total COX 2înseamnă (plus 3 înevenimente, ceea cece înseamnă în traditional total 11 11 evenimente 1000 de utilizatori de AINS; Coxib andîn cațiile deja binecunoscute și recomandarea de siguranță, fiind dejaînseamnă prezente înînversiunile actuale ale fiind informațiilor dejadeja prezente referitoare în versiunile actuale ale informațiilor referitoare la acestea fiind prezente înlaversiunile actuale ale informațiilor referitoare la de utilizatori evenimente de AINS; evenimente Coxib and laevenimente, 1000 traditional de utilizatori deAINS; AINS; Coxib and and traditional COX 2Trialists’ (plus 3Collaboration, ceea ce total 11 produs pentru AINS, în special diclofenac: la 1000 de utilizatori de Coxib traditional NSAID Lancet, 2013). produs pentru AINS, în special diclofenac: produs pentru AINS, în special diclofenac: fiind deja prezente în versiunile actuale ale informațiilor referitoare la aboration, Lancet, 2013).

NSAID Trialists’ Collaboration, Lancet, 2013). produs pentru AINS, în special diclofenac: evenimente la 1000 de utilizatori de AINS; Coxib and traditional NSAID Trialists’ Collaboration, Lancet, 2013).

• NSAID AceastăTrialists’ observație a determinatLancet, EMA să2013). publice actuala recomanprodus pentru AINS, în special diclofenac: Collaboration, atent Fiecare prescriere a medicamentului trebuie să fie analizată a determinat EMA să • Această publice actuala observație a determinat EMA publice actuala recomanFiecare prescriere aurmătoarele medicamentului trebuie Fiecare să fie prescriere analizatăaatent medicamentului trebuie să fie analizată atent • dare Această observație arecomandeterminat EMA săsăpublice actuala recomande siguranță privind utilizarea diclofenacului pentru Fiecare prescriere a medicamentului trebuieale săacesteia fie analizată atent pentru fiecare și riscurile personale vind utilizarea diclofenacului dare depentru siguranță următoarele privind utilizarea diclofenacului pentru următoarele pentru fiecarepentru persoană și riscurile personale pentru alefiecare acesteia persoană șipersoană trebuie și riscurile personale ale acesteia și trebuie și trebuie • dare Această observație a determinat EMA să publice actuala recomande siguranță privind utilizarea diclofenacului următoarele sau efecte secundare deja binecunoscute: insuficiență Fiecare prescriere a medicamentului trebuie săacesteia fie analizată atent pentru fiecare persoană și riscurile personale ale trebuie ecte secundarecontraindicații deja binecunoscute: contraindicații sau insuficiență efecte secundare deja binecunoscute: insuficiență să înceapă de la cea mai scăzută doză posibilă șicelpentru mai să înceapă de la cea mai scăzută doză să posibilă înceapă și de pentru la cea cel mai mai scăzută doză posibilă și pentru mai și cel dare de siguranță privind utilizarea diclofenacului pentru următoarele sau efecte secundare deja binecunoscute: insuficiență cardiacă stabilită (clasa NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, boală Nu sescurt pentru fiecare șiposibil. riscurile personale aleprescrierea acesteia și cel trebuie sa NYHA II-IV),contraindicații boală cardiacă ischemică, stabilită (clasa boală NYHA II-IV), boală cardiacăde ischemică, boală să înceapă depersoană la cea mai scăzută doză posibilă și pentru mai scurt interval de timp Nu se încurajează prescrierea scurt interval timp posibil. încurajează interval de prescrierea timp posibil.

Nu se încurajează contraindicații sau efecte secundare deja binecunoscute: insuficiență cardiacă stabilită (clasa NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, boală u boală cerebrovasculară. arterială periferică boală cerebrovasculară. arterială periferică sau sau boală cerebrovasculară. să înceapă de la maiCOX scăzută doză posibilă șidurere. pentru cel mai scurt interval decea timp posibil.

Nu selegate încurajează prescrierea automată a inhibitorilor COX pentru probleme automată legate a inhibitorilor de durere.

COX pentru probleme delegate automată a inhibitorilor pentru probleme de durere. cardiacăperiferică stabilită (clasa NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, boală arterială sau boală cerebrovasculară. scurt interval de timp posibil.

Nu se încurajează prescrierea automată a inhibitorilor COX pentru probleme legate de durere.

Prescripțiile actuale trebuie să fie reevaluate Prescripțiile la următoarea actuale trebuie vizită să fie reevaluate la următoarea vizită diu de cohortă la • nivel Doar național un singur a examinat studiu de cohortă la nivel național a examinat Prescripțiile actuale trebuie să fie reevaluate la următoarea vizită • arterială Doar unperiferică singur studiu de cerebrovasculară. cohortă la nivel național a examinat sau boală automată a actuale inhibitorilor COXsăpentru probleme de durere. programată. programată.

Prescripțiile trebuie fie reevaluate la legate următoarea vizită scurt a diclofenacului. pe studiu termen cu utilizascurt a diclofenacului.

Comparativ utiliza• utilizarea Doar utilizarea unComparativ singur dea cohortă la nivelComparativ național a cu examinat programată. pe termen scurt diclofenacului. cu utilizaPrescripțiile actuale trebuie să fie reevaluate la următoarea vizită , acest studiu indicărea unpe pe risctermen inițial chiar lung, mai acest studiu la indică unnațional risc inițiala chiar mai programată.

• utilizarea Doar un singur studiu de cohortă nivel examinat termen scurt a diclofenacului.

Comparativ cu utilizarea pe termen lung, acest studiu indică un risc inițial chiar mai ente vasculare grave în delung, evenimente utilizării pe vasculare grave în cazul pe programată. utilizarea pecazul termen scurt a studiu diclofenacului.

Comparativ cu utilizarea pecrescut termen acest indică un inițialutilizării chiar mai crescut de evenimente vasculare grave înrisc cazul utilizării pe fenacului (Olson AM, termen Circulation, scurt 2012). a diclofenacului (Olson AM,un Circulation, 2012). rea pe termen lung, acest studiu indică risc inițial chiar mai crescut de evenimente vasculare graveCirculation, în cazul 2012). utilizării pe termen scurt a diclofenacului (Olson AM, crescut scurt de evenimente vasculare graveCirculation, în cazul 2012). utilizării pe termen a diclofenacului (Olson AM, termen scurt a diclofenacului (Olson AM, Circulation, 2012).

Univ.Prof.Dr. Andreas Sandner-Kiesling Univ.Prof.Dr. Univ.Prof.Dr. AndreasEberhard Sandner-Kiesling Kochs Univ.Prof.Dr. Eberhard Kochs Membru al Consiliului ESA

Prof. Dr. Markus W. Hollmann

Președintele Subcomitetului științific Farmacologie

Membru al Fostul Consiliului președinte ESA alSandner-Kiesling ESA Fostul Univ.Prof.Dr. președinte al ESA Univ.Prof.Dr. Andreas Eberhard Kochs Univ.Prof.Dr. Andreas Sandner-Kiesling Univ.Prof.Dr. Eberhard Membru al Consiliului ESA Fostul președinte al ESA Kochs Prof. Dr.Prof Markus Jan W. vanHollmann Zundert vanpreședinte ZundertEberhard Membru al Consiliului ESA Fostul al ESA Kochs Univ.Prof.Dr. Andreas Sandner-Kiesling Prof Jan Univ.Prof.Dr. Președintele Președintele Subcomitetului Subcomitetului științific - științific – Președintele Subcomitetului Membru alMarkus Consiliului Fostul președinte al științific ESA – Prof.

Dr.Abordarea W. ESA Hollmann Profterapeutică Jan van aZundert Farmacologie terapeutică a durerii acute și cronice Abordarea durerii acute și cronice Prof. Dr. Markus W. Hollmann Prof Jan van Zundert științific – Președintele Subcomitetului științific Președintele Subcomitetului Președintele Subcomitetului științific Președintele Subcomitetului științific Prof. Dr. Markus W. Hollmann Prof Jan van Zunderta durerii Farmacologie Abordarea terapeutică acute– și cronice

Farmacologie Președintele Subcomitetului științific Farmacologie

Abordarea a durerii acute– și cronice Președinteleterapeutică Subcomitetului științific Abordarea terapeutică a durerii acute și cronice

Articole de specialitate

Reabilitarea pulmonară în România Reabilitarea Pulmonară (RP) este parte componentă a Reabilitării Medicale, specialitate clinică independentă, care este responsabilă de prevenirea, diagnosticarea, tratarea și managementul reabilitării persoanelor cu afecțiuni dizabilitante și comorbidități pentru promovarea capacităților și performanțelor fizice și cognitive și creșterea calității vieții acestora (Ordinele MS Nr. 360 și 361/2013).

Conf. Univ. Dr. Paraschiva Postolache, MD, PhD, FCCP Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, Iași: Departamentul Medicale I

C

onceptul reabilitării medicale a pătruns în Romania în perioada anilor 1922, iar în 1970 conducerile Direcțiilor Sanitare din Iași (Prof. Dr. V. Rugină) și Cluj au abordat această problemă la Ministerul Sănătății, carea aprobat construirea Spitalelor de Recuperare din aceste orașe în 1973.

Spitalul Clinic de Recuperare(SCR) din Iași,la a cărui înființare și-au adus contribuția Dr. A. Socol, Prof. Asoc. Dr. O.Petrescu, Dr. V. Bejan etc., și-a păstrat până în prezent profilul inițial. Clinica de Recuperare Cardio-Pulmonari din cadrul spitalului, înființată la ințiativa Prof. Dr. I. Lungu, a avut o pondere

20

importantă de la începutul activității spitalului, având alocate inițial 144 de paturi din cele 500, număr care s-a redus semnificativ, din 2006 clinica fiind separată în cele două componente existente în prezent: Secția Clinică Recuperare Medicală Respiratorie (SCRMR) și, respectiv,Cardiovasculară. În ultimii ani, expertiza științifică și experiența clinică internațională au oferit o creștere considerabilă a informațiilor privind RP și eficacitatea ei pentru pacientul pulmonar cronic.

Aplicabilitatea și importanța RP este susținută de dovezi științifice considerabile, studii randomizate controlate, meta-analize, ghiduri elaborate de societățile științifice internaționale (American College of Chest Physicians – ACCP/CHEST, American Association for Cardiovascular and Pulmonary Rehabilitation-AACVPR, American Thoracic Society-ATS, Canadian Thoracic Society-CTS, European Respi-

ratory Societ-ERS etc.) și consensuri/ declarații elaborate inițial în anul 2006, pe baza documentelor științifice existente anterior elaborate de ACCP și AACVPR, ultima actualizare fiind publicată în anul 2013.

Declarația ATS/ERS din 2013 are ca scop actualizarea documentului de referință de RP elaborat în anul 2005 și publicat în 2006 pe baza ghidurilor bazate pe evidențe ale ACCP și AACVPR, prin valorizarea expertizei științifice internationale și a experienței clinice, pentru a oferi ghiduri de bune practici privind modul și momentul aplicării RP, enunțarea definiției actuale modificate, evidențierea conceptelor cheie și a progreselor majore din acest domeniu.

Activitatea de RP în România se desfășoară după ghidurile și standardele internaționale, centrul Iași organizând cursuri, simpozioane, conferinţe naționale, unele cu participare internațională sau sub patronaj internațional, fiind centru de referință în acest domeniu, promovând RP și în celelalte centre universitare (București, Timișoara, Craiova, Constanța, Oradea, Sibiu, Târgu Jiu etc.) și în unele spitale judetene, unde s-au și înființat departamente de RP. Ghidurile internaţionale, care se aplică și în țara noastră, prevăd și recomandă ca în programele de RP să fie incluse următoarele intervenții terapeutice: antrenamentul fizic, strategiile respiratorii, suportul psiho-social şi nutriţional, tehnicile de conservare ale energiei, şi educaţia, acestea presupunând reantrenarea respiraţiei şi a tusei, antrenamentul fizic pentru musculatura respiratorie şi a extremităţilor, drenajul bronşic şi tehnicile de relaxare.

Programele de RR au rolul de a îmbunătăţi calitatea vieţii prin creşterea gradului de independenţă, de a reduce numărul exacerbărilor și a spitalizărilor datorate acutizărilor, precum şi durata acestora, cu reducerea semnificativă a costurilor, de a ameliora semnificativ simptomele, în special, dispneea, şi complicaţiile, de a reduce decondiţionarea musculară şi de a creşte capacitatea de exerciţiu și abilitatea de

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate a realiza activități cotidiene, de a reduce anxietatea şi depresia şi de a îmbunătăţi starea de bine emoţională, precum și reinserția profesională a unor pacienți.

RP reprezintă standardul de îngrijire pentru pacienţii cu boli pulmonare cronice motivaţi să participe la programul de reabilitare pentru a deveni mai activi fizic şi mai independenți, făcând parte integrantă din managementul clinic şi de menţinere a stării de sănătate a acestor pacienţi, care rămân simptomatici şi cu afectarea semnificativă a calităţii vieţii şi a activităţilor zilnice după aplicarea tratamentului medical standard și a măsurilor igieno-dietetice.

Această intervenție terapeutică implică o abordare multidisciplinară a pacienţilor cu funcţia respiratorie compromisă din cauza bolilor pulmonare obstructive (astm bronşic, bronşiectazii, bronşite cronice, emfizem, BPOC, fibroză chistică, sarcoidoză), restrictive (boli interstiţiale, ale peretelui toracic, neuromusculare, sindroame postpoliomielită și post-tuberculoase şi anomalii ale cutiei toracice), mixte sau a cancerului bronho-pulmonar stabil. RP este parte integrantă şi a tratamentelor preși postoperatorii pentru transplant pulmonar, reducerea volumului pulmonar, sau pentru orice intervenţie chirurgicală toracică ori abdominală etc.

Programele de RP se aplică şi afecţiunilor pulmonare în stadii avansate sau ireversibile, cât mai precoce în exacerbările bolilor pulmonare, pe termen lung, în spital, în ambulatoriu şi la domiciliu, sunt individualizate şi realizate de o echipă de specialişti în îngrijiri de sănătate (medici speciliști în reabilitare medicală și pneumologie, exploraţionişti, asistenți medicali, balneo-fiziokineto-terapeuţi, nutriţionişti, psihologi şi asistenţi sociali) în parteneriat cu medicul de familie și farmacistul, RP fiind o intervenţie multidisciplinară şi cuprinzătoare. În anul 2006, când a fost publicată prima Declarație comună ATS/ERS asupra RP, a fost înființat și Grupul de Lucru de Reabilitare Respiratorie (GLRR) al Societății Române de Pneu-

22

mologie (SRP), ca urmare a necesității dezvoltării RP în România și aplicării ei după standardele internaționale, la inițiativa Conf. Univ. Dr. Paraschiva Postolache de la Spitalul Clinic de Recuperare din Iași, actualmente coordonator, și cu sprijinul conducerii SRP (Prof. Dr. P. Stoicescu, Prof. Dr. Fl. Mihălțan), care din 2012 are secretar pe Conf. Univ. Dr. Mimi Nițu de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova.

GLRR are o activitate intensă și permanentă care s-a concretizat în această perioadă prin creșterea numărului de membri și a numărului de centre în care s-au înființat departamente de RP (Iași, București, Timișoara, Craiova, Constanța, Târgu Jiu etc.).

Dintre activitățile științifice organizate de GLRR remarcabile sunt cele 2 manifestări naționale cu participare internațională, sub patronaj internațional (ACCP), la Iași, în 2010 și 2012 (Conf. Dr. Paraschiva Postolache, Iași), cursul de testare la efort la București în 2012 cu participare internațională (Dr. Diana Ioniță, București) și cursurile, simpozioanele, conferințele organizate anual în țară și cu ocazia Congreselor SRP de la Constanța, București, Poiana Brașov, Sibiu, etc. pentru specialiști dar și întâlnirile cu pacienții cu afecțiuni respiratorii cronice și/sau fumători.

Membrii GLRR al SRP au editat unTratat de RP (coordonator Prof. Dr. Voicu Tudorache, Timișoara), o Monografie și unGhid operațional de RP (coordonator Conf. Dr. Paraschiva Postolache) și sunt coordonatori sau colaboratori la Proiecte naționale și/sau internaționale de RP. GLRR al SRP în parteneriat cu SRP, UMF „Grigore T. Popa” Iași, SCR și SCRMR Iași, Fundația ”Flacăra Speranței – Flame of Hope” Iași, a organizat în martie, la Iași, un proiect educaţional cu tema „REABILITAREA PULMONARĂ: PROVOCĂRI ȘI SOLUȚII”, care s-a adresat pacienților cu afecţiuni pulmonare cronice și medicilor specialiști și rezidenți,

asistenților medicali și sociali, psihologilor, nutriționistilor și balneofizio-kinetoterapeuților implicați în activitățile de RP, un concept extrem de actual și de important pentru un management corect al pacienților cu afecțiuni pulmonare cronice obstructive, restrictive și mixte.

Interesul pentru domeniul RP și importanța acestuia pentru viața pacientului, a colegilor medici, dar și a celorlalte categorii de personal care îngrijesc pacienții, ne-a stimulat în a crește numărul proiectelor educative pe această temă în întreaga țară, proiectul din acest an, ca și cele anterioare, având ca scop pregătirea specialiștilor în domeniul RP pentru înființarea de departamente, secții și clinici de RP în toată țara, proiectul fiind continuat în luna mai la Craiova, în iunie la Brașov și în septembrie la Constanța.

Conf. Univ. Dr. Paraschiva POSTOLACHE, MD, PhD, FCCP Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, Iași: Departamentul Medicale I Spitalul Clinic de Recuperare, Iași: Șef Secție Clinică Recuperare Medicală Respiratorie, Coordonator al Centrului de Consiliere pentru Renunțare la Fumat; Medic primar Medicină internă; Medic primar Farmacologie clinică; Medic primar Pneumologie; Medic specialist Reabilitare medicală; Consilier Antifumat Societatea Română de Pneumologie (SRP): Fondator și Coordonator al Grupului de Lucru de Reabilitare Respiratorie și Membru al Comitetului Director al SRP Ministerul Sănătății: Membru al Programului Național „STOP FUMAT” Board-ul Regenților American College of Chest Physicians (ACCP)/CHEST: Imediat Fost Președinte al Consiliului Guvernatorilor Mondiali; Membru al Comitetului Director al Pulmonary Physiology, Function, and Rehabilitation NetWork al ACCP/CHEST; Guvernator ACCP/CHEST pentru Romania și Fellow ACCP (FCCP) European Respiratory Society: Lider Național GOLD pentru România

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Tratmentul cu Coxibi la pacienții cu leziuni vertebromedulare O situație mai rar intâlnită in practica medicală din alte specialități și oarecum “rezervată” specialiștilor din domeniul Reabilitării Medicale o reprezintă durerea acută și cronică, la pacienții cu leziuni medulare. Durerea din leziunile medulare este o manifestare comună, întâlnită atât în faza acută cât și în faza cronică, în general prin mecanisme de producere diferite. Durerea din leziunile medulare este implicată în generarea unor complicații și condiții asociate și are, alături de deficitul funcțional, un impact devastator asupra calității vieții acestei categorii de pacienți. Pe lângă durerea neuropată datorată afectării măduvei spinării și rădăcinilor nervoase, în leziunile medulare se înâlnește frecvent durerea musculoscheletală, cu mecanism „nociceptiv”, localizată deasupra nivelului leziunii medulare și datorată fie suprasolicitării structurilor musculoscheletale din segmentele cu inervație păstrată, fie osteoporozei sau instabilității coloanei vertebrale. Durerea musculoscheletală apare și se accentuează în fazele în care pacientul dobândește noi deprinderi pentru mobilitate și autoîngrijire.

Dr. Daiana Popa

D

Medic primar Reabilitare Medicală, Medic specialist Management și Sănătate Publică, Spitalul Clinic de Recuperare Medicală Băile-Felix Secretar General al SRRM

acă durerea neuropată este încă incompletă înțeleasă și cel mai adesea greu de tratat, nu la fel stau lucrurile cu durerea musculoscheletală al cărui mecanism este cunoscut și care poate fi tratată cu succes. Managemen-

24

tul durerii cronice în astfel de cazuri impune o abordare multidisciplinară coordonată de medicul specialist de reabilitare și include pe lângă mijloacele nonfarmacologice ca exercițiul fizic și fizioterapia, terapia medicamentoasă cu agenți din clasa AINS. Între aceștia, coxibii se remarcă prin eficacitate cel puțin comparabilă cu a AINS nonselective, dar cu un profil de tolerabilitate digestivă superioară, ceea ce îi recomandă ca pe niște agenți terapeutici de elecție la pacienții cu risc gastro-intestinal

crescut. Chiar dacă cei mai mulți dintre pacienții cu leziuni medulare sunt persoane tinere, victime ale unor accidente rutiere sau de altă natură, aceștia prezintă un risc sporit de sângerare datorat tratamentului anticoagulant pe termen mediu și lung, necesar pentru profilaxia trombembolismului pulmonar. Dozele recomandate variază în funcție de severitatea manifestărilor algice și de substratul antomopatologic presupus. Constatarea pe care am făcut-o în practica mea clinică corespunde cu datele din literatură; efectul antialgic se instalează din prima zi, iar după două săptămâni de administare a tratamentului se constată o ameliorare semnificativă a capacității de a performa activități funcționale care au fost limitate din cauza durerii. O altă constatare particulară la această categorie de pacienți, la care durerea musculoscheletală se însoțește, de cele mai multe ori, de o componentă neuropată, este aceea că terapia combinată cu opioide, în special cu tramadol, are o eficacitate și o tolerabilitate remarcabilă, pe termen lung.

Aflată încă în fază de experiment, se conturează o nouă indicație a coxibilor, la această categorie de pacienți; este vorba despre osificările heterotopice, o complicație de temut, localizată mai ales la nivelul șoldului și genunchiului, a carui substrat îl reprezintă procese inflamatorii la nivelul tesuturilor moi pariarticulare. Se mizează pe efectul AINS pe temen lung pentru profilaxia acestor complicații, iar dintre acestea coxibii și-au demonstrat deja eficacitatea, în studii de laborator.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Managementul osteoartritei – antiinflamatoare naturale sau chimice?

Când este vorba de artritele cronice, un antiinflamator natural cu eficienţă dovedită va fi de preferat întotdeauna unui antiinflamator de sinteză, care aduce cu sine şi riscul unor reacţii adverse deloc neglijabile.

Dr. Luminiţa Paraschiv, Product Manager Prisum - Himalaya

E

ste bine cunoscut riscul reacţiilor adverse gastro-intestinale sau cardio-circulatorii reprezentat de antiinflamatoarele nesteroidine, iar unele ipoteze susţin chiar implicarea acestor medicamente în degradarea cartilajului articular şi în agravarea osteoartritei.

Osteoartrita este cea mai comună formă de artrită şi principala cauză de dizabilitate a persoanelor în vârstă. OMS estimează că, odată cu creşterea speranţei de viaţă, această afecţiune va reprezenta până în anul 2020 a patra cauză principală de dizabilitate în populaţia generală din întreaga lume (1). Conform unui raport prezentat de “American College of Rheumatology” riscul de a dezvolta, de-a lungul vieţii, osteoartrita genunchiului este de 46%, iar pentru osteoartrita şoldului de 25%.

Deşi nu există niciun tratament eficient care să stopeze evoluţia acestei boli, pentru ameliorarea simptomelor se folosesc o serie de medicamente, cele mai utilizate fiind acetaminofenul şi antiinflamatoarele nesteroidiene. Însă, unele studii au dovedit că antiinflamatoarele nesteroidiene alterează metabolismul cartilajului articular, inhibând sinteza proteoglicanilor, a colagenului şi a glucazaminoglicanilor, precum şi proliferarea condrocitelor (2). Antiinflamatoarele nesteroidine neselective sau COX-2

26

selective blochează ciclooxigenaza, responsabilă de producerea prostaglandinelor, dar nu intervin asupra lipooxigenazei, astfel că acidul arahidonic este deviat exclusiv pe calea 5-LOX. Creşterea producţiei de leukotriene şi de tromboxani a fost asociată cu o serie de reacții adverse cum ar fi gastrotoxicitatea şi riscul de tromboză, dar şi cu creşterea nivelului de TNFalfa şi IL-1 beta, citokine care joacă un rol major în inflamaţie şi în degradarea cartilajului articular (3,4, 5). Se pune întrebarea dacă nu cumva efectul, pe termen scurt, de ameliorare a durerii al antiinflamatoarelor nesteroidine are drept preţ, pe termen lung, daunele exercitate de aceste citokine proinflamatorii.

În 2014 a fost publicat în “Internaţional Journal of Clinical Rheumatology” un articol intitulat “Future directions for the management of pain în osteoarthritis” care atrage atenţia asupra posibilităţii creşterii incidenţei OA în ultimii 30 de ani odată cu creşterea incidentei obezităţii, dar şi cu şi utilizarea pe scară largă a antiinflamatoarelor nesteroidiene. Articolul subliniază recomandările FDA de a se utiliza antiinflamatoarele nesteroidiene în doze cât mai mici şi pe termen cât mai scurt posibil tocmai datorită riscului crescut al reacţiilor adverse. Un studiu inițiat în Marea Britanie pe 812 pacienţi cu osteoartrită a arătat că, după un an, 47% din pacienţii aflaţi sub tratament cu un antiinflamator nesteroidian au prezentat radiografic progresia modificărilor OA faţă de 22% din pacienţii cu placebo (6,7).

Antiinflamatorul ideal pentru artritele cronice este, aşadar, cel care blochează deopotrivă prostaglandinele, tromboxanii, leukotrienele, TNF-alfa, IL-1beta.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate bo controlat, ce a inclus 100 de pacienţi cu osteoartrita genunchiului s-a dovedit că grupul care a folosit Rumalaya forte a prezentat îmbunătăţiri clinice şi radiologice semnificative faţă de grupul cu placebo, fără să determine reacţii adverse (8).

Până la descoperirea unor tratamente eficiente care să stopeze osteoartrita şi remedieze daunele produse, Rumalaya forte reprezintă alternativa ideală pentru combaterea simptomatologiei, protejarea cartilajului articular şi încetinirea evoluţiei acestei boli.

Bibliografie

Rumalaya forte reprezintă combinaţia de plante care exercită efect antiinflamator complex, prin blocarea ambelor căi de transformare a acidului arachidonic-COX şi LOX, astfel că exclude riscul dezechilibrului între diferiți mediatori chimici ai inflamației şi apariţia reacţiilor adverse.

Astfel, Alpinia galanga, Zingiber officilale şi Tribulus terrestris inhibă ciclooxi-

28

genaza, Boswellia serrata şi Zingiber officinalis blochează 5-lipooxigenaza, iar Glycyrrhiza glabra inhibă fosfolipaza A2.

Efectul condroprotector al produsului Rumalaya forte este dat atât de inhibarea mediatorilor proinflamatori, de acţiunea imunomodulatoare, dar şi de prezenţa antioxidanţilor în cantitate crescută. Într-un studiu clinic dublu-orb, place-

1. Burden of major musculoskeletal conditions Anthony D. Woolf1 & Bruce Pfleger2-Osteoarthritis: Diagnosis and Medical/surgical Management- Roland W. Moskowitz)- Special Theme – Bone and Joint Decade 2000 –2010 2. The Acceleration of Articular Cartilage Degeneration în Osteoarthritis by Nonsteroidal Anti inflammatory Drugs Ross A. Hauser, MD -Journal of Prolotherapy. 2010;(2)1:305-322.

Rheumatology 2004;43(Suppl. 1):i16–i20 doi:10.1093/rheumatology/keh104 3. Safety of anti-inflammatory treatment—new ways of thinking -K. Brune-Rheumatology 2004;43 (Suppl. 1):i16–i20 4. Penglis PS, et al. Differential regulation of prostaglandin E2 and thromboxane A2 production în human monocytes: implications for the use of cyclooxygenase inhibitors. J Immunol. 2000 Aug 1; 165(3): 1605-11 5. Blood Synovial Membrane Cultures and Whole Increase TNF Production în Rheumatoid Nonsteroidal Anti-Inflammatory Drugs -M. J. Foxwell, Keith P. Ray and Marc FeldmannEmma M. Timms, Julia J. Ingliş, Fionula M. Brennan, BrianTheresa H. Page, Jeremy J. O. Turner, Anthony C. Brown, J Immunol 2010 6. Future directions for the management of pain în osteoarthritis “Internaţional Journal of Clinical Rheumatology “Nidhi Şofat*,1 & AnasuyaKuttapitiya11Institute of Infection & Immunity, St George’s, University of London,Cranmer Terrace, London, SW17 ORE, UK 7. Effects of antiinflammatory drugs on the progression of osteoarthritis of the knee. LINK Study Group. Longitudinal Investigation of Nonsteroidal Antiinflammatory Drugs în Knee Osteoarthritis. Huskisson EC1, Berry H, Gishen P, Jubb RW, Whitehead J.- J Rheumatol. 1995 Oct;22(10):1941-6. Evaluation and Comparative Clinical Efficacy and Safety of Rumalaya Forţe în Patients Suffering from Osteoarthritis of the Knee”- Nirbhay Srivastava*, R Sadh**, BK Jain**, SĂ Kolhapure***Indian Journal of Clinical Practice July 2005.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Recuperare posttraumatică la Călimaneşti – Căciulata Sechelele posttraumatice ale membrului inferior şi în special ale şoldului constituie una din multiplele cauze ale incapacităţii temporare sau definitive de muncă pentru că această articulaţie deţine un rol important pentru static şi locomoţie. Abordarea metodologică în recuperarea acestor afecţiuni constituie tema lucrării de faţă, obiectivul principal al terapiei complexe recuperatorii fiind integrarea socio-profesională a pacientului.

Dr. Carmen Enescu Medic Primar Reabilitare Medicală Director Medical SC CĂLIMANEŞTICĂCIULATA SA

Prof. Pr. CFM. Furtuna Gheorghe

V

om prezenta pentru exemplificare cazul unui tânăr de 23 ani care a suferit un politraumatism prin accident aviatic (accidental aviatic din munţii Apuseni – ianuarie 2014) soldat cu: •• Fractură transversă şi perete posterior a cetabul drept, cu deplasare; •• Fractură cu segment intermediar 1/3 distală, diafizara de femur stâng deschisă; •• Fractură transversă 1/3 proximal a peroneu stâng, fără deplasare; •• Luxaţie posterioară şold drept; •• Fractură de claviculă stânga 1/3 medie cu deplasare; •• Fractură arc costal II,III,IV anterioare în stânga cu deplasare şi încălecare, fractură arc costal V anterior stâng cu disjuncţie condro-costală; •• Fractură multifragmentară cu înfundare oase proprii nazale.

Pacientul a beneficiat în faza posttraumatică de tratament ortopedico- chirurgical şi anume: •• Reducere închisă şi osteosinteză cu tijă centromedulară blocată femur stg; •• Reducere pe focar deschis, osteosinteză cu placă de reconstrucţie şi şuruburi acetabul drept

30

•• Reducere fractură oase nazale; •• Fractura de claviculă s-a imobilizat în orteză tip Orliman.

Se externează cu recomandarea de a efectua kinetoterapie pt. Mobilizare articulară şi refacerea tonusului muscular şi cu interdicţie de a se sprijini pe membrele inferioare minim 2 luni postoperator.

Se începe prima etapă în cadrul programului de recuperare (la 3 săptămâni de la intervenţiile ortopedico-chirurgicale) având ca obiective: •• Combaterea durerii şi reducerea inflamaţiei; •• Refacerea capacităţii de a respire correct şi reeducarea musculaturii costale; •• Prevenirea edemelor şi a stazei venoase; •• Menţinerea mobilităţii articulare şi a tonusului muscular.

Pentru combaterea durerii s-a utilizat antialgic de tip Paracetamol. Nu s-a putut aplica tratament electroterapic datorită materialului de osteosinteză prezent pe ambele membre inferioare.

tiţii pt toată musculatura membrelor inferioare, inclusiv a muşchilor fesieri.

Aprecierea mobilităţii articulare s-a făcut prin goniometrie iar testarea musculară s-a făcut după metoda obişnuită notând tonusul muscular cu valori de la 1 la 5.

Având în vedere obiectivele terapiei recuperatorii, am consemnat evoluţia pacientului într-o fişă pe care o prezentăm în Fig 1.

Timp de 30 zile s-au efectuat aceste seturi de exerciţii crescând numărul de repetări şi dificultatea lor în funcţie de starea generală a pacientului.

Programul de kinetoterapie a constat în: Bilanţul funcţional şi •• Exerciţii de respiraţie pt redobândirea totală a mişcărilor costale şi creşterea forţei musculaturii inspiratorii şi expiratorii; •• Mobilizări pasive ale gleznelor prin exerciţii de flexie, extensie, inversii şi eversii, circumducţii cu amplitudini mici şi ritm lent, fără a accentua durerile (10-15 repetări pt fiecare mişcare); •• Flexii şi extensii din articulaţia genunchilor (genunchi dr=60 gr, genunchi stg = 90 gr) •• Contracţii izometrice, 3 serii a 8 – 10 repe-

controlul radiologic arată:

•• O creştere a capacităţii de efort; •• Îmbunătăţire a mobilităţii şoldului dr.; •• Fenomenele inflamatorii de la nivelul genunchiului dr. au dispărut; •• Controlul RGF la nivelul claviculei stg. arată calus în curs de formare; •• Slabă calusare la nivelul diafizei femurului stg. pt că distanţa între segmentul intermediar şi femur este mare la ambele capete de fractură.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Articulaţii

Coxo Femural

Mişcare Flexie Extensie Abducţie Adducţie Ri Re Flexie

Genunchi

Extensie

BILANŢ ARTICULAR După a doua interv.

Iniţial chirurgicală 30°dr./imposibil pe stg.

90°dr/90°stg.

10°dr./imposibil pe stg.

20°dr./10°stg.

20°dr./imposibil pe stg.

40°dr./30°stg.

Interzisă din poziţia 0, 25°dr./15°stg. numai din abd. pe dr.

5°dr./imposibil pe stg.

35°/imposibil pe stg.

5°dr./imposibil pe stg.

35°/imposilil pe stg / 30°stg.

120°dr./25°stg.

Complete dr. /incomplete /20° stg. stg.(flexum10°)

Final 90°dr./125°stg.

20°dr./30°stg.

43°dr./45°stg.

25°dr./27°stg.

35°dr./35°stg.

35°dr./ 30°stg.

120°dr./ 120°stg.

Completa / completa

TESTING MUSCULAR Articulaţie

Mişcare

Muşchi

Coxo Femural

Flexie

Psoas-Iliac

Extensie

Marele fesier

Abducţie

Fesier mic, mijlociu TFL

Adducţie

Muşchii adductori

Flexie

Ischiogambieri cvadriceps

Genunchi

Iniţial 2 Dr./Imposib.de Testat Pe Stg 1 dr./imposib. de testat pe stg 1 dr. /imposib. de testat pe stg 1 dr./imposib.de testat pe stg -/2 stg.

-/2 stg.

Pe baza acestor informaţii medicale medical ortoped decide că pacientul se poate sprijini pe membru inf. dr. cu ajutorul cârjelor (cadrului de mers), interdicţia rămânând doar pt membrul inf. Stg. Din acest moment începe a II-a etapă de recuperare când i se permite şi efectuarea hidrokinetoterapiei.

În această etapă ne-am propus ca obiective: •• Menţinerea şi consolidarea stabilităţii şoldului; •• Menţinerea şi cresterea mobilităţii articulare; •• Reeducarea mersului.

Menţinerea şi consolidarea stabilităţii articulare s-a făcut prin utilizarea tratamentului postural liber şi fixat a mişcărilor passive şi active şi cel mai important fapt, tonifierea musculaturii şi anume – abductorii, pelvito-hanterieni, marele fesier, cvadriceps, ischiogambieri, adductorii şi flexorii şoldului.

După a doua interv. chirurgicală

Final

4 Dr. /2 Stg.

5 Dr./4 Stg.

4 dr. / 2 stg.

5 dr./5 stg.

4 dr./2 stg.

5 dr./4 stg.

4 dr./2 stg.

5 dr./4 stg.

4 dr./2 stg.

5 dr./1 stg.

5 dr./4 stg.

5 dr./4 stg.

Menţinerea şi creşterea mobilităţii a fost realizată utilizând programul complex de kinetoterapie care a constat în mobilizări pasive, activo-pasive, pasivo-active şi active libere, în care s-a căutat să se antreneze articulaţia în toate formele de mişcare permise.

S-a introdus în program hidrokinetoterapia individuală în bazin cu apă termală, CONCLUZII: După 7 luni de tratament recuperator putem spune că: Pacientul a beneficiat de tratament complex în staţiunea CălimăneştiCăciulata (kineoterapeutic şi balneoclimatic).

Acţiunea benefică a sursei de apă termo-minerală s-a datorat atât factorului termic cât şic ompoziţiei chimice (clorosodică, iodurată, sulfuroasă) constituind o verigă importantă în bunul management al simptomatologiei articulare.

Pacientul şi-a reluat activitatea după 9 luni de zile de la accidentul aviatic, cu un indice de recuperare de 95 %, indicele de

procedură care prezintă unele avantaje prin reducerea stresului gravitaţional, reducerea durerilor, a contracturilor şi suprasolicitării musculare. S-au practicat aceleaşi exerciţii ca şi la sala de gimnastică: flexii, extensii, rotaţii, circumducţii, pedalaj, mers în faţă-spate, lateral, cu menţiunea că abducţia din articulaţia CF dr. nu s-a făcut mai mult de 25 gr, iar adducţia s-a făcut de la 25 gr abducţie, cu şoldul dr. încărcat la apă adancă ( 1,70 m ).

Nu s-au neglijat exerciţiile pt member superioare, trunchi şi coloana lombară.

O atenţie deosebită s-a acordat şi genunchiului stg., cautând să se evite redoarea secundară şi hipotrofia cvadricepsului.

Această etapă de recuperare a durat 4 luni. Bilanţul funcţional este favorabil prin creşterea mobilităţii articulare şi a forţei musculare de la nivelul membrelor inf. Mersul a fost reluat treptat fără a se sprijinii cu cârja (cadru de mers).

Controlul Radiologic arată în continuare o întârziere în consolidarea fracturii de diafiză femurală stg. De altfel, şi la examenul obiectiv s-a constatat o instabilitate moderată la nivelul şoldului şi genunchiului stg,, motiv pt. care se ia decizia să se intervină chirurgical prin debridarea ţesutului fibrosinterfragmentar, practicându-se autogrefonosos din creasta iliacă. Postoperator se recomandă sprijin parţial pe membrul inf stg.

(30- 40 kg) pt. încă 4 săptămâni, cu ajutorul unor cârje (cadru de mers).

Revine în staţiune pt. continuarea programului de recuperare timp de 30 zile, moment în care începe etapa a III–a de recuperare, urmărind aceleaşi obiective ca şi în etapa a II-a şi practicând aceleaşi exerciţii în sala de gimnastică şi la bazin, diferenţa constând în gradul de dificultate şi numărul de repetări. reluare a activităţii normale fiind un real succes, ţinând cont că este o persoana de varstă activă, 24 ani.

Este esenţial rolul unei echipe multidisciplinare formată din medic recuperaţionist, ortoped, kinetoterapeut pt ameliorarea prognosticului funcţional al pacientului şi reinserţia lui profesională.

Prin prezentarea acestui caz, am reuşit să dovedim că tratamentul recuperator în afecţiunile traumatice ale şoldului este foarte important şi rezultatele sunt foarte bune dacă este aplicat corect, respectând toate etapele recuperării şi urmărind etapă cu etapă obiectivele propuse pt el.

Reumatologie 31

Articole de specialitate

Artroza - o problemă de sănătate publică Artroza este cea mai frecventă dintre afecţiunile sistemului musculoscheletal, reprezintă a doua cauză de invaliditate după afecţiunile cardiovasculare şi este o adevarată problemă de sănătate publică prin implicaţiile socio-economice. Reprezintă cea mai frecventă cauză de durere cronică la populaţia vârstnică. La pacienţii din SUA, artroza determină peste 440.000 de protezări de genunchi şi 200.000 de protezări de şold pe an, ceea ce înseamnă costuri medicale şi economice ridicate.

S

e caracterizează printr-o degradare progresivă a cartilajului articular, o reacţie hipertrofică la nivelul osului subcondral, însoţită de modificări la nivelul întregii articulaţii-capsula articulară, sinovială, meniscuri.

Până la vârsta de 55 de ani artroza apare în aceeaşi măsură la bărbaţi şi la femei, după această vârstă este mult mai frecventă la femei, odată cu instalarea menopauzei, cu excepţia coxartrozei, care apare mai frecvent la bărbaţi, indiferent de vârstă.

Există o serie de factori favorizanţi ai artrozei. Ereditatea, se consideră că există o predispoziţie genetică, o agregare familială a bolii, mai ales pentru formele poliarticulare, coxartroză şi artroza digitală. Vârsta, incidenţa bolii creşte odată cu înaintarea în vârstă.

Sexul, femeile după menopauză au o incidenţă crescută a bolii, scade dacă iau tratament de substituţie hormonală. Obezitatea este un factor de risc major, mai evident la femei şi în formele de artroză localizată la nivelul genunchiului. Studiile arată că o scădere ponderală cu 5 kilograme scade riscul de apariţie a gonartrozei cu 50%.

32

De asemenea, artroza se corelează cu o serie de afecţiuni, cum sunt hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, dislipidemia, hiperuricemia. Suprasolicitările articulare sunt implicate în apariţia precoce a unor forme severe de artroză. Eforturile fizice excesive, din cadrul unor activităţi sportive, activităţile profesionale, microtraumatismele şi traumatismele repetate, tulburările de statică, entorsele repetate, luxaţiile, fracturile şi intervenţiile chirurgicale ortopedice predispun la apariţia artrozei de la vârste relativ tinere. Patologia artrozică poate să apara şi pe fondul unor cauze anatomice - tulburări de statică şi boli congenitale musculoarticulare, boli infecţioase, endocrine, metabolice, neurologice etc.

Frecvent există mai mulţi factori favorizanţi implicaţi în etiopatogenia artrozei.

La nivelul cartilajului articular apar o serie de modificări din punct de vedere calitativ şi cantitativ la nivelul condrocitelor, alterări la nivelul matricei extracelulare, care vor duce la scăderea elasticităţii şi rezistenţei.

Concomitent, apar modificări la nive-

lul osului subcondral, apare o hiperplazie osoasă cu formare de osteofite marginale şi, în final, modificări la nivelul întregii articulaţii. Acest proces poate să apară la nivelul oricăror articulaţii, dar cu precădere la nivelul articulaţiilor cu mobilitate crescută.

Debutul bolii este lent, asimptomatic mult timp. Tabloul clinic se caracterizează prin durere, care se accentuează la suprasolicitările articulare, la expunerea la frig, intemperii şi curenţi de aer. O caracteristică a durerii este meteorosensibilitatea, adică accentuarea durerii la schimbarea frontului atmosferic, a presiunii atmosferice. Este o durere care la început are un caracter mecanic, se ameliorează la repausul postural, ulterior capată un caracter mixt, devine permanentă, atât în repaus cât şi pe parcursul nopţii, apare redoarea articulară, reducerea mobilităţii articulare, impotenţa funcţională marcată în stadiile avansate.

Cauzele durerii sunt multiple şi provin atât de la nivelul structurii articulare cat şi de la nivel osos, ligamentar, capsular, sinovial, muscular, medular sau radicular prin compresie.

La examenul obiectiv apare sensibilitate la palparea interliniului articular sau la percutie, cracmente şi crepitaţii, contractură musculară însoţitoare, limitarea mobilităţii, tumefiere articulară sau noduli osoşiHebereden şi Bouchard la nivelul mâinii, în stadiile avansate.

Diagnosticul bolii artrozice este relativ simplu, se bazează pe simptomatologia pacientului, pe examenul obiectiv. Analizele de laborator sunt în limite normale în general, poate să apară un discret sindrom inflamator din punct de vedere biologic pe baza

www.revistamedicalmarket.ro

►

►

► ► ► ► ► ►

ATUMED NETWORK SRL - 21 Constructorilor Bd. 060504 Bucharest – Romania Tel 0722.82.02.49 • 021.224.80.44 • Fax 031.105.58.90 • www.sistememedicale.ro • www.atumed.ro

Articole de specialitate

xxxxxxxxxxxxx

procesului inflamator de intensitate mică sau moderată la nivelul sinovialei. Examenul lichidului sinovial, atunci când genunchiul este tumefiat ajută la susţinerea diagnosticului şi la diagnosticul diferenţial cu alte afecţiuni. Dintre investigaţiile imagistice, cea mai importantă explorare este cea radiologică, alte investigaţii cum ar fi tomografia computerizată, rezonanţa magnetică nucleară, scintigrafia etc nu se justifică decât atunci când sunt probleme de diagnostic diferenţial. O investigaţie valoroasă, mult mai ieftină şi accesibilă este ultrasonografia musculoscheletală, care permite atât vizualizarea cartilajului articular dar şi a structurilor periarticulare afectate - muşchi, ligamente, tendoane, meniscuri, capsula articulară.

Boala artrozică poate afecta oricare dintre articulaţii, cel mai frecvent coloana vertebrală şi articulatiile cu mare mobilitate. La nivelul coloanei vertebrale, cel mai frecvent sunt afectate coloana cervicală şi lombară, care au o mobilitate mai mare, la nivelul coloanei dorsale frecvenţa este mai redusă, aici durerile sunt cauzate în primul rând din cauza osteoporozei aparută la pacientele aflate în menopauză, deşi corelaţia osteoporozei cu artroza este în sens negativ, adică osteoporoza nu este un factor de risc pentru apariţia artrozei. Simptomatologia pacientului cu patologie artrozică localizată la nivelul coloanei vertebrale, mai ales cervical, poate fi polimorfă, ducând la tulburări de sensibilitate, scăderea forţei musculare, modificări ale reflexelor, cefalee, ameţeli, tulburări de vedere, greţuri, vărsături, sindroame anxioase şi depresive, mai ales atunci când durerea se cronicizează.

La nivelul mâinilor frecvenţa artrozei este mai mare la femei, afectează articulaţiile mici: metacarpofalangian I-rizartroza policelui, intrefalangian proximal şi distal, unde apar frecvent nodulii artrozici Bouchard şi Heberden, pentru ultima formă predipoziţia genetică este importantă.

34

Formele de artroză localizate la nivelul şoldurilor-coxartroză şi la nivelul genunchilor-gonartroză, dau dureri la mersul şi ortostastismul prelungit, la urcatul, respectiv coborâtul scărilor. Pot fi forme idiopatice, cele mai frecvente, sau secundare pe fondul unor tulburări de statică, osteonecroza aseptică sau traumatice.

Tratamentul artrozei constă din asocierea terapiei medicamentoase cu cea nonfarmacologică şi are ca şi obiective ameliorarea calităţii vieţii pacientului, a durerii şi mobilităţii articulare, a procesului inflamator care apare în perioadele de decompensare a bolii. Tratamentul nonfarmacologic are în vedere educaţia pacientului, reducerea sau înlăturarea factorilor de risc. Este foarte importantă reducerea greutăţii ponderale pentru articulaţiile portane, a mersului pe teren denivelat, a urcării şi coborârii scărilor pentru articulaţiile membrelor inferioare, a mersului şi ortostatismului prelungit, a poziţiilor monotone prelungite, a ridicatului de greutăţi şi a mişcărilor de torsiune, a expunerii la frig, curenţi de aer şi intemperii. Un rol central în cadrul tratamentului nonfarmacologic îl are tratamentul de recuperare.

Tratamentul de recuperare vizează un program de kinetoterapie individualizat, adaptat patologiei pacientului, pe care acesta să şi-l însuşească şi să îl continue la domiciliu. Un rol important în ameliorarea durerii şi creşterea mobilităţii articulare îl are hidrokinetoterapia, tratamentul de electroterapie, axat pe curenţi de joasă, medie şi înaltă frecvenţă, fototerapia, băile galvanice generale, Stanger mai ales pentru formele generalizate de artroză sau băile galvanice patru celulare pentru formele periferice.

Un rol important de asemenea în patologia artrozică îl are şi masajul medical, termoterapia rece în fazele acute ale bolii sau căldura în formele cronice. Tratamentul balnear, axat pe factori naturali de cură - împachetări sau băi cu nămol, oncţiuni cu nămol, băi sărate, carbogazoase, sulfuroase,

este recomandat pacienţilor diagnosticaţi cu artroză de cel puţin două ori pe an. Terapia ocupaţională, mijloacele ajutătoare pentru mers şi ortezele de asemenea sunt recomandate pacienţilor cu artroză.

Tratamentul farmacologic presupune un tratament simptomatic de ameliorare a durerii, care constă din paracetamol până în doze de 3-4 g/ zi, opioide slabe, asociere de paracetamol cu tramadol, ulterior, dacă nu se ameliorează simptomatologia, se administrează antiinflamatoare nesteroidiene. Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene trebuie făcută însă cu precauţie, ţinând cont de efectele nedorite asupra cartilajului, efectele secundare la nivelul tubului digestiv, medular, renal, hepatic, riscurile cardiovasculare şi trombembolice. Tratamentul condroprotector pe bază de condroitin sulfat, sulfat de glucozamină, diacerein, avocado, ulei de soia, acid hialuronic au un efect simptomatic, necesită însă o administrare prelungită 1-2 ani.

Terapia intraarticulară - vascosuplimentarea cu acid hialuronic şi preparatele cortizonice sunt recomandate la cei fără răspuns la tratamentul nonfarmacologic şi farmacologic.

Infiltraţiie cu Diprofos se recomandă însă să nu depăşească 3-4 administrări pe an şi să se ţină cont de afecţiunile asociate ale pacientului, datorită efectelor sistemice pe care le au. În stadiile avansate, cu durere şi dizabilitate persistentă se recomandă intervenţia chirurgicală ortopedică, care constă din tehnici cu caracter paleativ, osteotomii şi endoproteze.

Este foarte important un diagnostic precoce al artrozei şi instituirea unui tratament corespunzator.

Dr. Szasz Simona Medic primar Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie, Specialist Reumatologie Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, Clinica Reumatologie UMF Târgu-Mureş

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Tonus cardiorespirator cu 30 de minute de gimnastică Un element care ne interesează atunci când recomandăm desfăşurarea unui program de activitate fizică este acela al efectului doză-răspuns.

Î

n unele ţări, forurile interesate consideră că fiecare adult trebuie să practice zilnic, timp de 30 de minute sau mai mult, exerciţii fizice de intensitate moderată. În plus, se face menţiunea că aceste 30 de minute de activitate fizică pot fi împărţite în reprize de câte 8-10 minute, distribuite de-a lungul zilei. În vederea ameliorării şi menţinerii tonusului cardiorespirator, forurile de specialitate au decis că sunt necesare 20-60 de minute de activitate aerobică neîntreruptă, la o frecvenţă cardiacă de

60%-90% din valoarea maximă, practicate regulat de 3-5 ori pe săptămână.

Specialiştii din domeniu fac recomandări şi anumitor categorii de populaţie, astfel: •• oricare persoană, indiferent de vârstă, ar trebui să practice în mod sistematic exerciţii fizice de intensitate moderată, timp de 30 de minute pe zi, dacă se poate chiar în toate zilele săptămânii.

De menţionat este faptul că efortul moderat se defineşte printr-un consum energetic de 4-7 kcal/minut sau prin orice activitate fizică similară cu mersul rapid al unui individ sănătos: dansul, înotul, mersul pe bicicletă pe teren plat; •• indivizii anterior inactivi ar trebui să înceapă cu exerciţii scurte şi de intensitate moderată şi să crească treptat durata sau intensitatea acestora, până la atingerea obiectivului dorit;

•• bolnavii cronici, bărbaţii cu vârste de peste 40 de ani şi femeile peste 50 de ani trebuie să fie evaluaţi complet înainte de a fi sfătuiţi să înceapă o activitate fizică. Dacă activitatea fizică nu are contraindicaţii absolute precum HTA necontrolată, aritmii, sindrom metabolic dezechilibrat, bloc atrioventricular de grad înalt, angină instabilă, stenoză aortică severă, modificări electrocardiografice sau evenimente cardiace recente, miocardită sau pericardită acută -, se vor respecta indicaţiile de la punctul precedent; •• pe lângă exerciţiile aerobice, cele izometrice, de creştere a forţei musculare, ar trebui să fie efectuate de cel puţin două ori pe săptămână, în ideea menţinerii integrităţii sistemului musculoscheletal, a capacităţii de autoîngrijire şi pentru a preveni riscul accidentărilor prin cădere.

Profesiunea de kinetoterapeut Pentru a fi kinetoterapeut nu este suficient a avea pregătire în centrele şi facultăţile de profil, a avea doar cunoştinţe teoretice, ci în permanenţă trebuie să se simtă setea de cunoaştere, de autodepăşire, prin confruntarea în practică cu situaţii deosebite, cazuri dificile care la prima vedere sunt fără vindecare.

Nu oricine este făcut pentru această meserie, deoarece kinetoterapia cere asimilarea permanentă de cunoştinţe practice, însuşirea a ceea ce este nou, specializarea continuă prin masterate, doctorte, întuniri ştiinţifice, congrese etc.

Pentru realizarea celor enumerate este nevoie şi de „sacrificii” pe toate planurile şi nu oricine este dispus să le accepte deşi nu există satisfacţie mai mare şi o împăcare cu sine ca atunci când un caz aparent

38

irecuperabil are un diagnostic favorabl şi în ultimă instanţă este rezolvat prin kinetoterapie.

Integrarea în Uniunea Europeană ar trebui să conducă la formarea unei echipe multidisciplinare, indispensabile în recuperarea, readaparea şi reintegrarea psihosocială a individului, echipă formată din medici şi paramedici, adică colaborarea dintre medicul de familie, medicul specialist (ortoped, neurolog, pediatru etc) şi kinetoterapeut. În majoritatea afecţiunilor neuromotorii şi ortopedico-traumatice, înainte de a se recomanda intervenţia chirugicală, care în multe situaţii se dă cu uşurinţă sau după o intervenţie chirurgicală se uită recomandarea tratamentului kinetoterapeut, lucru pe care îl considerăm în defavoa-

rea pacientului.

Reuşita unui caz abordat prin kinetoterapie este cu atât mai mare cu cât intervenţia se realizează precoce, de la depistarea primelor semne de dizabilitate şi profilactic după stările de convalescenţă.

Rezultatele deosebite s-au înregistrat în mai multe tipuri de afecţiuni şi anume: • afecţiuni neuro-pediatrice • afecţiuni cardio-vasculare • afecţiuni obstetrico-ginecologice • afecţiuni ortopedico-traumatice. În speranţa unei colaborări aprofundate cu colegii noştri medici şi că acestui domeniu i se va acorda importanţa cuvenită.

Anişoara Drăghici, Kinetoterapeut principal Tel: 0740 96 33 61

www.revistamedicalmarket.ro