Sunt sigure operațiile laser care te scapă de ochelari?
Gestionarea menopauzei Patologii cutanate la copii
Deficitul de progesteron Testarea
Aș menționa două noutăți de pe piața medicală și obstetricală din România din prima jumătate a acestui an. Prima noutate o reprezintă un vaccin care trebuie făcut la femeia gravidă și anume vaccinul Abrysvo împotriva virusului sincițial respirator (RSV). Acest vaccin este nou, este pus pe piața românească recent și previne infectarea nou născutului încă din momentul nașterii, protejându-l în primele 6 luni de viață de această boală dată de virusul sincițial respirator, care poate să fie o boală fatală pentru că pruncul nu are anticorpi împotriva acestei boli, decât dacă mama se vaccinează în trimestrul 3 de sarcină. Deci, vorbim de un vaccin care trebuie făcut femeii gravide în a 2-a parte a sarcinii și care va proteja nou născutul. Este un mare pas înainte în sfera vaccinologiei, trebuie să știm de el și trebuie să-l promovăm, cu tot curentul antivaccinist din România. Al 2-lea lucru important care se întâmplă în această primăvară în România este lansarea unui dispozitiv de contracepție pe termen îndelungat, care se introduce subcutanat și care realizează contracepția pentru cel puțin 3 ani. Implantul contraceptiv este reprezentat de o mică tijă flexibilă, care se plasează subcutanat, în partea superioara a bratului și care elibereaza un progestativ similar cu progesteronul natural pe care femeile îl produc la nivel ovarian. Implantul contraceptiv este o forma de prevenire a sarcinilor nedorite, foarte eficientă, convenabilă și sigură. Este nevoie de o intervenție chirurgicală simplă, sub anestezie locală, pentru a introduce implantul sub piele.
EMA a recomandat acordarea unei autorizații de punere pe piață în Uniunea Europeană (UE) pentru Abrysvo, un vaccin de protecție împotriva bolilor cauzate de virusul respirator sincițial (RSV). Abrysvo este primul vaccin RSV indicat pentru imunizarea pasivă a sugarilor de la naștere până la vârsta de 6 luni, după administrarea vaccinului mamei în timpul sarcinii. Acest vaccin este, de asemenea, indicat pentru imunizarea activă a adulților cu vârsta de 60 de ani și peste.
Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii. Prof. Univ. Dr. Radu Vlădăreanu, Medic primar Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Universitar de Urgență Elias, București
Coordonator medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie
Editor: Fin Watch
Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti,* Electromagnetica Business Park, Corp 1, et. 1, cam. 04 Tel: 021.321.61.23
e-mail: redactie@finwatch.ro
Tiraj: 15.000 ex.
ISSN 2067-0508
Sunt sigure operațiile laser care te scapă de ochelari?
Operațiile pentru reducerea dioptriilor sunt sigure, mai sigure decât o călătorie cu mașina pe autostradă! Se practică în toată lumea de peste 30 de ani, cu o rată foarte mare de succes.
Andrei Filip, Medic primar specialist oftalmolog, Doctor în Științe Medicale, FEBO, FWCRS, Clinica de oftalmologie Ama Optimex www.amaoptimex.ro www.scapadeochelari.ro www.cataracta.ro
Cine poate scăpa de ochelari cu laser?
Oricine își dorește și întrunește condițiile necesare pentru a face o astfel de intervenție. Primul pas este o evaluare,
care constă într-o consultație și un set specific de investigații, care ne oferă informații extrem de precise despre particularitățile anatomice ale ochilor. La finalul evaluării, medicul oftalmolog va putea recomanda tehnica potrivită pentru fiecare pacient, care depinde de mai multe aspecte: afecțiunea (miopie, hipermetropie, astigmatism, prezbiopie), numărul de dioptrii,
Cum ne informăm corect?
vârsta, diversele structuri ale ochiului.
Care sunt tehnicile laser?
Încep cu SMILE PRO care este cea mai modernă tehnică, cu care putem reduce -10 dioptrii miopie, -5 dioptrii astigmatism, -15 dioptrii combinate miopie și astigmatism miopic, un număr atât de mare de dioptrii nu putem reduce
Atunci când discutăm despre chirurgia refractivă, accesul la informații corecte și relevante este esențial pentru a lua decizii informate:
Discutați cu un specialist: este extrem de important să consultați un medic oftalmolog specializat în chirurgie refractivă. Acesta va putea să vă ofere informații personalizate și să vă explice detaliile tehnice și riscurile procedurii. Fiecare pacient are nevoi și caracteristici unice care trebuie luate în considerare atunci când se decide asupra unei intervenții chirurgicale. Medicul trebuie să evalueze atent istoricul medical, starea actuală a ochilor și așteptările pacientului pentru a face o recomandare personalizată;
Surse de încredere: este important să căutăm informații în surse de încredere, cum ar fi site-urile web ale instituțiilor medicale care au în sfera de activitate chirurgia refractivă și revistele științifice consacrate.
Trebuie să existe discernământ critic pentru că, deși internetul oferă o cantitate vastă de informații, nu toate sursele sunt demne de încredere. Pacienții trebuie să fie încurajați să verifice informațiile găsite online cu un specialist și să evite auto-diagnosticarea sau deciziile bazate pe surse nesigure.
Dr.
cu nicio altă tehnică laser. Dar nu numai acest aspect este fantastic la SMILE, ci și faptul că recuperarea este rapidă, după 48-72 de ore după intervenție, pacientul își poate relua aproape toate activitățile obișnuite, poate merge la plajă, la munte, poate să sară cu parașuta dacă dorește. La Ama Optimex, noi efectuăm această tehnică de 10 ani, din 2014, anul în care am adus-o în premieră în România. Am efectuat peste 6000 de intervenții SMILE până în prezent, având astfel o experiență extrem de bogată.
PRESBYOND este un tratament ultrapersonalizat pentru persoanele cu vârste peste 40 de ani care suferă de prezbiopie și au nevoie de ochelari pentru citit. Se realizează fără durere, fără internare, cu anestezie locală și cu recuperare rapidă. După intervenție, ne așteptăm ca pacientul să poate citi fără ochelari în aproxima-
tiv 30 de minute, iar a doua zi să poată conduce mașina. La Ama Optimex realizăm această intervenție din 2019. Un fapt foarte interesant este că inventatorul tehnicii, Prof. Dr. Dan Reinstein, a scăpat de ochelari cu tehnica proprie.
Cu ajutorul tehnicii FemtoLASIK putem reduce dioptriile cu plus, adica hipermetropia, dar si astigmatismul și miopia. FemtoLASIK are aceiași pași ca PRESBYOND, realizându-se cu femtolaserul de mare precizie, VisuMax
800 de la Zeiss, pe care l-am adus la Ama Optimex în august 2022, tot în premieră în România și cu laserul excimer Zeiss MEL 90.
PRK sau LASEK, reprezintă prima și cea mai veche tehnică laser, care bineînțeles a evoluat și s-a modernizat. Cu ajutorul ei putem reduce miopia, hipermetropia, astigmatismul. Din cauza recuperării mult mai lente în comparație cu tehnicile SMILE și FemtoLASIK, PRK este utilizat în anumite cazuri în care dioptriile nu pot fi corectate cu celelalte tehnici. PRK se realizează cu laserul excimer Zeiss MEL 90.
Ce
soluții există pentru cei care nu pot face o intervenție cu laser?
Atunci când particularitățile anatomice ale ochilor nu permit o operație laser sau numărul dioptriilor depășește limita de corecție cu laser, putem face implant de lentile intraoculare Visian ICL sau implant de cristalin artificial în scop refractiv. De exemplu, în clinica noastră, cele mai mari dioptrii reduse au fost: miopie de -29 și hipermetropie +18.
În concluzie, la Ama Optimex avem disponibilă o gamă completă de intervenții pentru persoanele care nu își mai doresc să poarte ochelari, având o bogată experiență în chirurgia refractivă, deoarece primele intervenții de reducere dioptrii au fost realizate în clinica noastră în anul 2005. Prin abordarea corectă și informată a chirurgiei refractive, atât pacienții, cât și medicii pot lua decizii care să maximizeze beneficiile și să minimizeze riscurile.
Prevenție, depistare precoce şi tratament al leziunilor precanceroase colorectale
Dintre cancerele digestive singurul care are un program de screening dedicat este cel colorectal. Programul de „Prevenție, depistare precoce, diagnostic și tratament precoce al leziunilor precanceroase colorectale” sub acronimul ROCCAS, a început, așa cum se știe deja, ca un program pilot finanțat de Uniunea Europeană în 2019 (și s-a încheiat în decembrie 2023) în județele din sudul țării cu 4 centre coordonatoare ale screeningului (București cu 2 centre, Institutul Clinic Fundeni și Spitalul Militar Central, Craiova cu Universitatea de Medicină și Farmacie și Constanța cu Spitalul Clinic Județean). Au fost incluse în screening persoane între 50 și 74 de ani asimptomatice și fără risc crescut în afara vârstei, și de asemenea persoane simptomatice și cu risc crescut familial sau personal; au fost testate prin teste imunochimice fecale (FIT) 50.000 persoane din cele 4 regiuni arondate (aproximativ 200.000 de persoane) și au fost trimise pentru colonoscopie persoanele FIT pozitive. La acești pacienți pozitivi au fost descoperite leziuni neoplazice la peste 50% (polipi adenomatoși și cancere în cea mai mare parte în stadii precoce); polipii au fost rezecați în momentul colonoscopiei, în aceeași zi în peste 90% din cazuri.
Dr. Cristian Gheorghe
Medic Primar Gastroenterologie
și Medicină Internă, Șef
Secția 1 Gastroenterologie,
Centrul pentru Boli Digestive
și Transplant Hepatic, Institutul Clinic Fundeni
În momentul actual suntem în faza de pregătire a programului pentru extensie la nivelul întregii țări și continuare în județele din sudul țării. Ca și în primul proiect, desfă-
șurat între 2019 și 2023 vor fi oraganizate 2 etape; una educațională coordonată ca și în 2019 de Institutul Clinic Fundeni, în care se vor organiza cursuri pentru medicii de medicină generală, medicii specialiști gastroenterologi/ endoscopiști și anatomopatologi din întreaga țară (estimăm 800 de participanți) și o etapă/ proiect de screening efectiv, cu centre dedicate de colonosco-
pie. Screeningul va fi coordonat de celelalte centre universitare din țară care nu au fost implicate în proiectul pilot inițial: Iași, Târgu Mureș, Cluj Napoca, Timișoara și va începe în județele arondate acestor centre universitare, foarte probabil în a doua parte a anului 2024.
În diverticuloza colonică factorii de risc sunt vârsta (la 60 de ani de exemplu aproximativ 60% din persoane au diverticuli), factorul genetic și evident alimentația. Legat de alimentație este cunoscut faptul că alimentația săracă în fibre vegetale (legume și fructe) predispune la apariția diverticulozei colonice. Recomandarea este de a consuma zilnic începând din copilărie cel puțin cinci porții de legume și fructe. De asemenea este recomandată combaterea sedentarismului și a obezității. Pentru o evoluție nefavorabilă este indicată oprirea fumatului și tratamentul diabetului zaharat.
Prof. Univ.
Refluxul gastroesofagian este o afecțiune în care acidul gastric se întoarce din stomac în esofag, iar acest reflux poate cauza simptome precum arsuri la stomac, durere în piept, dificultăți de înghițire dar și tuse și răgușeală.
Ce este tusea din reflux?
Tusea provocată de refluxul gastroesofagian este o tuse persistentă care apare ca urmare a iritării gâtului și a căilor respiratorii de către acidul gastric sau alte substanțe care se întorc din stomac în esofag și în gât . Tusea poate fi uscată sau productivă (cu expectorație) . De obicei, tusea apare mai ales noaptea sau dimineața devreme, când poziția corpului favorizează refluxul de acid gastric .
Ce este răgușeala din reflux?
Când acidul gastric se întoarce în esofag, poate irita mucoasa esofagiană, dar și cea din gât și din laringe . Această iritație poate cauza inflamarea și umflarea corzilor vocale, ceea ce poate duce şi la răgușeală . De asemenea, refluxul poate cauza și o senzație de arsură sau mâncărime în gât .
Controlează efectele cu două produse unice pe piața românească
GASTROTUSS LIGHT se administrează copiilor peste 12 ani, la gravide, persoanelor cu obezitate și celor care țin dietă, persoanelor cu diabet zaharat, și celor care au restricție de sodiu, sau litiază renală .
Indicat pentru tratamentul refluxului, reduce simptomele legate de aceasta: regurgitare, tuse, arsura în capul pieptului după masă, esofagită, răguşeală .
Este un produs sigur care poate fi administrat timp îndelungat: 3 luni sau după nevoile pacientului, la 2 luni reduce cu 90% simptomele .
PEPSINO SPRAY este SINGURUL SPRAY pentru răgușeală, tuse, senzaţia de corp străin în gât cauzate de refluxul laringofaringian, care contracarează simptomele refluxului și lubrifiază mucoasa faringiană .
Produsele noastre le găsiţi în farmacii sau, la preţ de importator, cu un singur click, pe farmaciile3f .ro
Obezitatea - una dintre epidemiile silențioase!
Interviu realizat cu Doamna Prof. Univ. Dr. Anca Trifan, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iași, membru titular al Academiei de Științe Medicale
Doamnă profesor, vă rog să ne spuneți ce se mai întâmplă în lumea hepatitelor cronice virale.
În ultima decadă hepatologii au fost norocoși să poată trata eficient hepatita C și B. Sperăm că din acest an o nouă opțiune terapeutică va fi disponibilă și pentru hepatita
D în România, până acum cu opțiuni terapeutice destul de limitate. Hepatita
D afectează circa 8% dintre pacienții cu infecție virală B în România. Hepatita D este tipul de hepatită virală cu cel mai nefavorabil prognostic, rata de progresie de la fibroză ușoară la ciroză cea mai rapidă, riscul de hepatocarcinom cel mai mare. De altfel, pacienții cu virus D sunt cel mai frecvent transplantați. Bulevirtida, un medicament antiviral nou, are șansa să producă un răspuns susținut biochimic și vi-
rusologic pe durata tratamentului, cu efecte foarte evidente pe evoluția bolii. Cu alte cuvinte riscul de ciroză, decompensare a cirozei și cancer hepatic va fi ameliorat. Mecanismul de
acțiune este foarte interesant, bulevirtida împiedică pătrunderea virusului D în celula hepatică. Existența acestui tratament și a altor antivirale care țintesc virusul D oferă șansa să tratăm eficient toate tipurile de hepatite cronice virale.
Care este situația cirozei hepatice în România raportat la Europa?
Punem accent tot mai mult pe conștientizarea necesității unei schimbări de paradigmă în hepatologie, de la tratamentul complicațiilor bolii avansate de ficat (când opțiunile sunt limitate) la prevenție, diagnostic precoce și implicarea în societate pentru schimbări structurale care să transforme mediul în care trăim în unul care să promoveze sănătatea. În prezent, situația României de acum și prognoza pe viitorii ani arată că prevalența cirozei, mortalitatea prin ciroză este foarte înaltă și va continua să crească, la un nivel care depășește majoritatea țărilor europene. Aceste România este pe
primele 2 locuri prin mortalitate și pierdere de ani de viață activă din cauza cirozei. Intervenția activă este obligatorie. Prin aceste programe desfășurate în zona de Sud sub coordonarea dnei Prof. Liana Gheorghe și în zona de Nord de către mine, am influențat cu un procent însemnat prevalența bolii hepatice virale și vom lărgi câmpul de acțiune pentru alte etiologii.
Va fi medicina personalizată, medicina viitorului?
Acest lucru este definit prima dată chiar de Hipocrat, încă din antichitate. Nu există boli, ci bolnavi. Medicina modernă oferă deja posibilități de personalizare a tratamentului în cancere, când schemele terapeutice sunt modulate în funcție de receptori sau alte profiluri. Cred că omics-urile și inteligența artificială vor sprijini individualizarea medicinei. Momentan, medicul curant integrează datele furnizate de medicina prezentului și orientează managementul. Viitorul probabil va fi altfel. Sigur, sco-
pul suprem va fi același, anume ameliorarea, vindecarea pacientului cu utilizarea tuturor resurselor posibile dar pe de altă parte, în boli frecvente este cost-eficient să avem un tratament standard pentru toți. Acest fel de abordare este posibil în hepatita C unde cu 1-3 pastile pe zi, 8-12 săptămâni se pot vindeca aproape toți pacienți, permițând astfel eliminarea virusului prin tratament.
Cum aţi descrie evaluarea hemoragiei digestive de cauză intestinală?
Dacă vă referiți la hemoragia digestivă care-și are originea în intestinul subțire, numită și intermediară, este mai dificil de diagnosticat. Astăzi avem însă videocapsula endoscopică, angio CT-ul, scintigrafia și enteroscopia care reușesc să identifice și uneori chiar să trateze leziunea sângerândă. Când metodele clasice (endoscopia superioară și inferioară) nu reușesc să identifice originea unei hemoragii trebuie rapid trimis pacientul către centre ce pot
efectua celelalte tehnici. Sistemul medical românesc de stat este unul articulat, ierarhizat, unde trimiterea către centrul de competență superioară se poate face imediat dacă interesul pacientului o cere.
Cum este reflectată obezitatea în România şi ce terapii la zi contra obezităţii puteţi enumera?
Una din epidemiile silențioase la care omenirea trebuie să facă față este obezitatea. Dacă mergem pe stradă sau vedem copii care ies din școli observăm o pronunțată creștere a obezității care va aduce mari probleme viitoare. Obezitatea este factor de risc pentru boli cardio-vasculare, diabet zaharat, steato-hepatita cu risc de ciroză, cancere cu diverse localizări (sân, colon, pancreas, ficat, esofag etc.). Înainte obișnuiam să punem pe umerii pacienților terapia obezității. Le recomandam dieta și așteptam rezultatele sau eșecul de care pacientul era vinovat. S-a produs o schimbare de concept în tratamentul obezității și s-a luat de pe umerii pacientului întreaga responsabilitate. Astăzi, obezitatea este considerată o boală cronică cu tratament permanent. Sunt soluții terapeutice medicamentoase și există și metodele de chirurgie bariatrică. Alegerea metodei adecvate necesită o judicioasă cântărire a riscurilor și beneficiilor și asigurarea că pacientul este compliant. Medicina obezității s-a schimbat radical în ultimii ani și medicii trebuie să cunoască și să ofere pacienților toate opțiunile disponibile.
„Cu ajutorul tratamentelor adecvate, pacienții cu astm pot trăi o viață activă și plină de satisfacții“
Astmul este una dintre cel mai frecvente boli cronice și afectează peste 315 milioane de persoane din întreaga lume, provocând aproximativ 346.000 de decese anual. În ciuda apariției unor tratamente inovative, diagnosticarea și tratarea astmului rămân o provocare.
Ziua Mondială de Luptă împotriva Astmului este marcată în întreaga lume în prima zi de marți a lunii mai, în scopul conștienti zării și educației în legătură cu astmul bronșic. Tema acestui an este „Educația despre astm res ponsabilizează!”.
Cu această ocazie, stăm de vorbă cu doamna Prof. Univ. Dr. Roxana Maria Nemeș, medic primar pneumo log, medic specialist pediatru, Doctor în Științe Medicale, Șef Laborator Explorări Funcționale Respiratorii Speciale la Institutul de Pneumoftiziologie ,,Marius Nasta”, Președinte al Societății Române de Pneumologie.
este expus unui atac de astm care îi pune în pericol viața.
în Iulius Mall din Timișoara. Programul spirometriilor gratuite a fost sâmbătă, 11 mai și duminică, 12 mai, între orele 10:00 – 22:00, în ambele centre comerciale.
Pacientul cu astm sever de multe ori renunță sau întrerupe tratamentul. Cum putem îmbunătăți aderența la tratament a pacientului?
Diagnosticul acurat de astm este un diagnostic de mare finețe și de mare responsabilitate.
Vă rugăm să ne spuneți care este prevalența astmului în România şi ce acțiuni a desfăşurat SRP de Ziua Mondială de Luptă împotriva Astmului
În România, sunt aproximativ un milion de persoane care suferă de astm și care fac peste 200.000 exacerbări severe în fiecare an, ceea ce înseamnă că în fiecare minut, un pacient
Inițiativa Globală pentru Astm – GINA, propune comunității medicale, pacienților și industriei de sănătate să se unească într-o misiune comună – educarea pacienților cu astm pentru responsabilizarea și asigurarea unui tratament adecvat. Cu prilejul Zilei Mondiale de Luptă împotriva Astmului, Societatea Română de Pneumologie a oferit spirometrii gratuite, timp de două zile, în Sun Plaza din București și
Astmul rămâne totuși o provocare pentru pacienți și medici, chiar dacă există tratamente care permit o viață normală. Succesul tratamentului pentru astm depinde în mare măsură de pacienți și de disciplina lor de a-și lua medicamentele prescrise.
Cred că totul pleacă de la momentul în care pacientul acceptă diagnosticul, în acest tandem cu medicul care îl îngrijeste. Este o luptă reală, omenească și cu foarte multă noblețe, care trebuie dusă împreună cu pacientul respectiv în înțelegerea acestei afecțiuni.
Îmbunătățirea accesului pacientului român către terapii de ultimă generație, așa cum sunt terapiile biologice, către investigații complexe de evaluare funcțională respiratorie prin creșterea numărului de centre la nivel național care pot accesa aceste investigații, conștientizarea importanței diagnosticării la timp a astmului, dar și monitorizarea corectă a acestor pacienți, poate crește complianța la tratament, ținând cont că terapia golden standard în astm este reprezentată de administrarea pe calea inhalatorie a corticosteroizilor inhalatori, evitând supraîncărcarea schemei de tratament și respectând încadrarea corespunzătoare a terapiei în clasa corectă de tratament conform ghidului GINA, disponibil pentru copii și adulți.
Cu ajutorul tratamentelor adecvate (medicație inhalatorie de întreținere și de urgență și terapie biologică) pacienții cu astm pot trăi o viață activă și plină de satisfacții.
Cu toate acestea, astmul și BPOC au una dintre cele mai
scăzute rate de aderență la tratament, doar 33% dintre pacienți urmează întocmai ce le-au prescris medicii. Mai mult, în România, aderența la tratamentele inhalatorii este de 68%.
La finalul acestui an “predați ştafeta” ca să spunem aşa, de Preşedinte al SRP. Care au fost proiectele care v-au definit pe perioada mandatului?
În această perioadă, Societatea Română de Pneumologie a inițiat Registrul de Pacienți pentru Astm și Astm Sever, pentru buna monitorizare și șansa acestor pacienți care sunt diagnosticați și inițiați în tratament, de a avea acces facil nu numai la terapie, dar și la datele consolidate și identificarea nevoilor legate de practica medicală curentă pe care acești pacienți le au.
De asemenea, un important proiect susținut este Casa Pneumologilor disponibil pe site-ul www.casapneumologilor. ro. Platforma conține materiale educative ce vin în sprijinul pacientului, dar și Harta pneu-
mologilor români și aplicația Navigator. Toate informațiile de aici sunt validate de specialiști recunoscuţi în patologiile respiratorii. Mai exact, cu doar un click pe hartă, pacienții pot găsi medicul potrivit chiar în orașul lor sau în cea mai apropiată localitate. De asemenea, se pot programa la o consultație la un medic înscris în platformă la numărul de telefon: 021.9904, în zilele lucrătoare, în intervalul orar 09.00-17.30. Programările se vor putea face atât în centrele de stat, cât și în cele private. În funcţie de relaţia contractuală pe care o are instituția în care lucrează medicul solicitat cu Casa de Asigurări de Sănătate, consultaţia poate fi gratuită (în baza biletului de trimitere eliberat de medicul de familie) sau contracost (dacă instituţia unde lucrează medicul pneumolog nu se află în relaţie contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate). Toate aceste detalii vor fi comunicate pacientului de către operator.
Sunt peste 1.000.000 de oameni care trăiesc cu boli respiratorii cronice în România care au posibilitatea să se programeze la un medic pneumolog, cel mai aproape de locul unde locuiesc, și peste 400 medici pneumologi din întreaga țară, înscriși în această hartă a pneumologilor.
Pentru a veni în sprijinul pacienților cu astm, am lansat primul Registru al pacienților diagnosticați cu astm și astm sever, ce reprezintă o necesitate în ceea ce privește evaluarea corectă a diagnosticului, dar și a monitorizării acestora.
Informațiile din prezentul articol sunt adresate publicului general și sunt cu caracter pur informativ. Nu se dorește a fi exhaustiv și nu înlocuiește o consultație sau un diagnostic medical. Dacă aveți semne sau simptome care necesită o opinie medicală, vă recomandăm să mergeți la medic. Surse: 1 https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16911034/ 2 si 3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK545287/ sursă foto: canva
Alăptarea = creștere, dezvoltare, sănătate optimă
a copilului
Tratamentul cu ultrasunete pentru deblocarea canalelor mamare (angorjarea sânilor)
Dintre toate mamiferele care alăptează, doar oamenii au o rată ridicată de eșec în ceea ce privește succesul alăptării, undeva între 12,8% și 44% dintre sugari confruntându-se cu o alăptare suboptimală.
Organizația Mondială a Sănătății a afirmat că bebelușii din întreaga lume trebuie să fie alăptați exclusiv la sân timp de cel puțin 6 luni de viață pentru „a obține o creștere, o dezvoltare și o sănătate optime.
Studiile au raportat că este mai puțin probabil ca, copiii alăptați, să aibă sindromul morții subite a sugarului(2,3) sau să dezvolte otită medie(1) sau astm și alte infecții ale tractului respirator care necesită spitalizare.
Alăptarea are beneficii și pentru mamă, inclusiv consolidarea legăturii materne, pierderea accelerată în greutate postpartum, reducerea riscului de cancer mamar și încetarea continuă a menstruației.
S-a estimat că două treimi dintre femeile care alăptează prezintă canale blocate. Canalele blocate pot fi definite ca fiind atunci când „sânul are o zonă de stază localizată a laptelui”.
Canalele blocate sunt asociate cu angorjarea sânilor și pot
duce la o umflătură localizată a sânilor sau la o zonă de culoare roșie.
Există o multitudine de cauze ale blocării canalelor: golirea insuficientă a sânului; poziționarea necorespunzătoare a bebelușului la sân; așteptarea prea lungă între alăptări; completarea alăptării cu hrănirea cu biberonul; utilizarea unei suzete; anumite comportamente ale sugarului în timpul alăptării (smulgerea, tragerea sau răsucirea mamelonului de către sugar); purtarea de sutiene prea strânse.
Terapiile convenționale utilizate pentru gestionarea alăptării dificile includ: așteptarea vigilentă (deoarece canalele blocate se rezolvă adesea în 24 de ore), aplicarea căldurii sau a frigului, acupunctura, aplicarea frunzelor de varză, automasajul, utilizarea diferitelor produse nutriceutice sau farmaceutice și utilizarea ultrasunetelor terapeutice.
În ceea ce privește utilizarea produselor nutriceutice, deoarece se crede că secrețiile de lapte care rămân în sân din cauza canalelor blocate au o compoziție grasă foarte ridicată și, prin urmare, o rată mai mare de absorbție a fluidelor, s-a descoperit că lecitina, un emulgator fosfoli-
pidic, poate fi utilizată pentru a emulsiona această secreție și, ulterior, pentru a crește golirea sânilor. Lecitina este, prin urmare, frecvent prescrisă femeilor care se confruntă cu canale blocate.
Studiile clinice au arătat că utilizarea ultrasunetelor terapeutice pentru gestionarea blocajulului ductal care afectează alăptarea optimă pot fi o strategie de succes pentru gestionarea canalelor blocate.
Alăptarea este foarte importantă deoarece copiii alăptați au o mai bună dezvoltare neurologică, mai puține probleme comportamentale și rezultate mai bune la școală așa cum a descoperit de-a lungul timpului și Dr. Jack Newman, renumit medic pediatru canadian, specializat în medicina alăptării.
Bibliografie
1 . Miller J .E , Miller L ., Sulesund A .K Contribution of chiropractic therapy to resolve suboptimal breastfeeding: a case series of 114 Infants J Manipulative Physiol Ther 2009;32:670–674 .
2 Vennerman M M , Bajanowski T , Brinkman B . Does breastfeeding reduce the risk of sudden infant death syndrome? Pediatrics . 2009;123:e406–e410
3 . Ip S ., Chung M ., Raman G . Breastfeeding and maternal and infant health outcomes in developed countries . Evid Rep Technol Assess 2007;153:1–186
Alina-Maria Mocanu Consultant în alăptare www.ingrijirebebeladomiciliu.ro
O nouă eră în gestionarea menopauzei
În era modernă a medicinei, abordările standardizate sunt treptat înlocuite de soluții personalizate care vizează unicitatea fiecărui pacient. Crisia Farm redefinește conceptul de terapie hormonală pentru gestionarea menopauzei prin prepararea tratamentelor personalizate de substituție hormonală bioidentică, la indicația medicilor specialiști.
Ce este terapia hormonală bioidentică personalizată?
Terapia hormonală bioidentică (BHRT) implică utilizarea hormonilor care sunt chimic identici ca structură cu cei produși în mod normal de corpul uman, venind cu o alternativă mai sigură și mai eficientă pentru femeile care se confruntă cu simptomele menopauzei. Hormonii bioidentici sunt formulați în mod unic, în funcție de nevoile specifice ale pacientului, ceea ce permite o adaptare precisă la profilul hormonal individual. Ce înseamnă cBHRT la Crisia Farm?
Crisia Farm se distinge prin laboratorul său cameră curată, gândit să funcționeze la înalte standarde de siguranță și curățenie, un spațiu de preparare farmaceutică care permite efectuarea de tratamente magistrale hormonale bioidentice în condiții riguroase, prevenind contaminarea. În cadrul laboratorului/recepturii, farmacistul colaborează îndeaproape cu medicul specialist pentru a crea formule personalizate care includ:
Dozare precisă
Fiecare tratament magistral este conceput pentru a furniza cea mai mică doză eficientă, maximizând efectele terapeutice și minimizând riscurile.
• Metode de administrare variate
Tratamentul poate fi oferit sub formă de creme transdermice, capsule, troche sublinguale sau ovule, în funcție de preferințele și nevoile pacientului.
• Ajustare individuală
Permite personalizarea tratamentului hormonal prin adaptarea dozajului și a formulei, pentru a optimiza eficacitatea și a minimiza efectele secundare.
• Conveniență
Posibilitatea de a combina mai mulți hormoni într-o singură formulă, reducând frecvența administrării.
La Crisia Farm, toate tratamentele personalizate sunt concepute de către medicul specialist, iar preparatele farmaceutice sunt executate apoi, la indicația acestuia.
Avantajele personalizării în gestionarea menopauzei
Tratamentele personalizate cu hormoni bioidentici sunt concepute pentru a ameliora o gamă largă de simptome neplăcute asociate cu menopauza,
precum bufeurile, transpirațiile nocturne, uscăciunea vaginală și tulburările de somn.
Deasemeni, utilizarea hormonilor bioidentici poate avea și alte beneficii pe termen lung pentru sănătate, cum ar fi:
✓ Restabilirea echilibrului hormonal
✓ Reducerea riscului de osteoporoză
✓ Îmbunătățirea sănătății cardiovasculare
✓ Reducerea riscului de depresie și anxietate asociate cu schimbările hormonale din perioada menopauzei
Diferența dintre hormonii bioidentici și body-identici
Deși termenii „hormoni bioidentici” și „hormoni body-identici” sunt adesea utilizați interschimbabil, există diferențe semnificative între aceștia. Hormonii bioidentici folosiți în cBHRT la Crisia Farm sunt utilizați în prepararea tratamentelor personalizate/magistrale, cu concentrații specifice prescrise de medic. Hormonii body-identici, deși au o structură moleculară identică cu hormonii naturali, sunt disponibili ca produse farmaceutice standardizate, cu concentrații fixe.
Într-o lume în care medicina se îndreaptă tot mai mult către soluții personalizate, Crisia Farm rămâne un pionier în România prin oferirea de terapii hormonale bioidentice personalizate menite să răspundă nevoilor unice ale fiecărei femei aflate în perioada menopauzei. Prin utilizarea unui laborator/unei recepturi moderne și prin colaborarea strânsă cu medicii specialiști, Crisia Farm promite o nouă eră în gestionarea menopauzei, una în care sănătatea și binele fiecărui pacient sunt pe primul loc.
Farmacist Drd. Cosmina Bengescu
Deficitul de progesteron în premenopauză
Primul hormon pe care nu îl mai produce ovarul, încă din perioada de premenopauză este progesteronul.
Dacă nu este administrat atunci când începe să fie deficitar apare fenomenul de exces estrogenic, vizibil din punct de vedere clinic prin fibroame uterine, adenomioză, endometrioză sau polipi endometriali.
Principalele simptome care sugerează producție insuficientă de progesteron sunt: balonare, durere de sâni, exces ponderal, edem facial, oboseală, spotting pre-menstrual, acnee.
Modalitățile prin care putem corecta acest deficit sunt: administrarea progesteronului în faza luteală (suprapus peste producția naturală de progesteron, în cadrul ciclului menstrual fiziologic), fie progesteron micronizat, atât per os, întrucât progesteronul micronizat este absorbit pe cale digestivă, cât și
Dr. Ioana Iordache, Medic specialist Obstetrică-Ginecologie, office@itpack.ro
intravaginal sau progesteron bio-identic.
Atunci când în pre-menopauză apare fenomenul de spaniomenoree (alungirea treptată a intervalului care separă fluxurile menstruale) este o dovadă că ciclurile încep să devină anovulatorii, deci cu exces de estrogen și cu absența progesteronului.
Suplimentarea cu progesteron în premenopauză ajută inclusiv în normalizarea funcției tiroidiene, a metabolismului, îmbunătățește libidoul, calitatea somnului și nivelul de cortizol.
Social-freezing
Știm cu toții și există din ce in ce mai multe campanii de informare în care femeile sunt avertizate de faptul că rezerva ovariană scade cu vârsta.
Este important sa fim informate și conștiente de rezerva noastră ovariană.
Când putem doza AMH-ul?
Cea mai mare cantitate a AMH-ului este produsă de foliculii preantrali și antrali de mici dimensiuni, cel mai adesea sub 4 mm, tocmai de aceea, nivelul este relativ constant și
poate fi dozat în orice zi a ciclului menstrual.
Când să mă îngrijorez?
O valoare peste 1 ng/mL reflectă de cele mai multe ori o rezervă ovariană normală, dar contează foarte mult și vârsta pe care o aveți, aceasta influențând mult calitatea ovocitelor și capacitatea lor de a fertiliza.
Îmi doresc copii, dar nu acum, pot face ceva?
Tocmai pentru că femeia modernă temporizează momentul concepției din varii
motive, există opțiunea de social freezing.
Când este potrivită procedura de social-feezing?
• Ideal, la femeile sub 37 ani
• La femeile care își doresc ca sarcina să apară peste câțiva ani, moment la care nu neam mai putea baza pe rezerva ovariană sau pe calitatea ovocitelor
• La femeile fără partener
• La pacientele cu endometrioză, aflate la risc pentru mai multe operații la nivelul ovarelor
• La pacientele cu ovar unic
Tulburări de nutriție la pacientul oncologic
Pacienții diagnosticați cu patologie neoplazică prezintă tulburări de nutriție cauzate de boală sau de tratament, manifestate prin inapetență, scădere ponderală și cașexie neoplazică. Conform studiilor, mai mult de 40% dintre pacienți vor avea cel puțin o perioadă de malnutriție pe parcursul tratamentului, iar aproximativ 20% dintre aceștia vor deceda din cauza tulburărilor de nutriție și nu a bolii. Acestea sunt frecvent asociate stadiului avansat de boală, terapia nutrițională fiind parte integrantă a abordării multidisciplinare a pacientului oncologic. Tulburările de nutriție se asociază cu scăderea apărării imune, scăderea toleranței la procedurile terapeutice și perturbarea răspunsului la tratament, creșterea morbidității și a mortalității, precum și a costurilor sistemului de sănătate.
Prof.univ. Dr. Lucian Miron,
Dr. Diana Pușcașu
Cașexia este definită ca un sindrom multifuncțional caracterizat de o pierdere continuă de masă musculară, care poate fi asociată cu pierdere de țesut adipos, și care nu poate fi stopată de terapia nutritivă convențională, conducând la o alterare funcțională progresivă. Pacienții cu cașexie prezintă scădere ponderală involuntară care reprezintă cel puțin 5% din masa corporală inițială într-un interval de 12 luni sau cel puțin trei dintre următoarele simptome: scăderea forței musculare, oboseală, anorexie (pierderea dorinței de a mânca), scăderea masei corporale non-adipoase și teste de laborator modificate (prezența sindromului inflamator, anemie (Hb<12g/dl) sau hipoalbuminemie (Albumina serică<3,5g/dl)).
Nutriția enterală este utilizată pentru administrarea suportului nutrițional în cazul în care funcția gastro-intestinală este normală, însă alimentația orală nu este adecvată, fiind preferată la pacienții cu tumori stenozante ale tubului digestiv superior sau la cei cu neoplazii în sfera ORL aflați în curs de radioterapie. Pentru a fi eficace, aceasta ar trebui instituită înainte de începerea tratamentului oncologic. Numeroase studii au demonstrat superioritatea nutriției enterale comparativ cu cea parenterală. Unul dintre beneficiile acesteia constau în menținerea integrității tubului digestiv. Atunci când alimentația orală este posibilă, necesarul caloric poate fi atins prin îmbogățirea preparatelor alimentare, modificarea compoziției acestora sau utilizarea suplimentelor nutritive standardizate.
Suplimentele nutritive orale sunt produse utilizate în scop
medical care oferă necesarul de nutrienți ca parte a unui regim terapeutic complex la pacienții cu dificultăți de ingestie sau digestie în vederea asigurării necesarului caloric zilnic, incluzând băuturi hiperproteice și hipercalorice cu adaos de minerale (sodiu, potasiu, calciu, magneziu) și vitamine (vitaminele A, D, C, B1, B6, B12), care pot fi indicate categoriilor de pacienți menționate mai sus. Totodată, acestea pot fi administrate și la pacienții pediatrici cu dezvoltare necorespunzătoare sau risc de malnutriție. Pe lângă administrarea orală, acestea sunt recomandate și pacienților care sunt alimentați enteral prin tubaj digestiv (nazo-gastric, nazo-duodenal) sau prin orificiul de stomă (gastrostomă, jejunostomă).
Astfel, profilaxia și tratamentul tulburărilor de nutriție la pacientul oncologic au rol esențial în ameliorarea calității vieții și fac parte din managementul complex al acestuia.
PARTENERUL TĂU ÎN GESTIONAREA MALNUTRIŢIEI
CARACTERISTICI RESOURCE
kcal
Dietă completă nutriţional
Hipercalorică (Resource 2.0, Resource 2.0 cu fibre, Resource Protein), aport sporit de proteine (Resource Protein)
Aport de antioxidanţi: vitaminele A, C, E, Seleniu, Zinc
Fără gluten
6 arome disponibile: Caise, Vanilie, Ananas-Mango, Căpșune, Cacao și Cafea
CUI SE RECOMANDĂ RESOURCE?
Adulţi şi copii cu vârsta peste 3 ani
Patologii cutanate la copii
Dermatologia pediatrică cuprinde o multitudine de patologii cutanate sau sindroame, infecții sistemice cu determinări sau semne cutanate. Tocmai datorită acestui fapt, pielea reprezintă un organ important, atunci când realizăm examenul clinic al pacientului pediatric. Ne poate aduce informații ce ne pot orienta asupra diagnosticului.
În cele ce urmează, vom sublinia cele mai importante aspecte ale unor patologii cutanate frecvent întâlnite în practica dermatologică pediatrică curentă.
1. Dermatita de scutec = dermatita frecvent întâlnită la nou-născuți și sugari, localizată la nivelul zonelor convexe, ce se află în contact direct cu scutecul (fața internă coapse, zonă genitală, abdomen inferior).
a. Clinic și paraclinic
Se manifestă sub forma unor plăci eritematoase, care în funcție de severitatea eczemei, pot asocia și eroziuni superficiale, papule, pustule sau chiar noduli în formele extinse. Orice fel de dermatită de scutec care evoluează de mai mult de 3 zile, poate fi infectata secundar cu Candida albicans sau mai rar, cu S. aureus, S. pyogenes sau virus herpes simplex (foarte rar). Tocmai din această cauză, este recomandat să
fie efectuate culturi în cazul eczemelor non-responsive la tratament convențional. Evaluarea sugarului cu dermatită de scutec:
• Simptome asociate (ex: diaree)
• Febră
• Expunere la infecții
• Anamneza despre cum/cu ce s-a curățat zona, ce produse s-au utilizat, cum se schimbă scutecul
• Administrarea anterior a unui antibiotic
• Alte tratamente topice aplicate
2. Eczema numulară = dermatită inflamatorie, cronică, caracterizată prin leziuni eczematoase, localizate pe extremități sau trunchi.
a. Clinic și paraclinic
Se manifestă prin plăci eritematoase, rotunde, numulare, cu margini bine delimitate, uneori exudative și acoperite de cruste (în faza acută); în evoluție apar scuame, plăcile devin xerotice, și ocazional central se reduce eritemul, leziunile devenind anulare.
Examen bacteriologic au antibiogramă -> în cazul leziunilor exudative, recidivante Istoric de dermatită de contact -> patch teste
3. Prurigo nodularis = patologie cutanată cronică, caracterizată prin noduli fermi, pruriginoși, localizați preponderent pe suprafețele de extensie ale extremităților
a. Clinic și paraclinic
Diagnosticul se bazează pe istoricul clinic, cronic, de prurit sever, asociat cu leziuni nodulare escoriate, distribuite simetric.
Se recomandă investigarea etiologiei (patologie dermatologică/infestare/infecții/sindrom genetic).
4. Dermatita de contact alergică = reacție de hipersensibilitate de tip IV, declanșată de contactul direct cu un alergen
a. Clinic și paraclinic
Se manifestă ca o dermatită pruriginoasă, eritemato-scuamoasă, uneori asociată cu vezicule și bule, localizată la nivelul zonelor de contact cu alergenul. De obicei, apar după 1-3 zile de la contactul cu alergenul.
Istoricul pacientului este extrem de important.
Gold standard pentru diagnostic este testarea patch.
5. Dermatita seboreică a sugarului = dermatoză comună,
Dr. Raluca Miulescu Medic specialist dermatologie pediatrică
Spitalul de Pediatrie Ploiești
auto-limitată, care se manifestă la sugari între 3 săptămâni și 12 luni, cu o incidență maximă în jurul vârstei de 3 luni.
a. Clinic
Se manifestă sub forma “crustelor de lapte” la nivelul scalpului. Este o eczemă non-inflamatorie, caracterizată prin acumularea unor cruste gălbui, localizate la nivelul vertexului și zonei frontale sau facies (sprâncene, frunte, șanțuri nazo-labiale, obraji); uneori, leziunile pot fi observate și pe trunchi, zona ombilicală sau zone intertriginoase.
6. Miliaria = sau sudamina, este o patologie cutanată comună, tranzitorie, cauzată de obstrucția glandelor sudoripare.
a. Clinic
În funcție de nivelul la care are loc obstrucția, există mai multe forme clinice: miliaria cristalină, rubră și profundă.
7-10. Procesul de epitelizare din dermatita atopică, cheilite, impetigo sau intertrigo
O mare parte din îngrijirea rănilor la pacientul pediatric se bazează pe studii de cercetare, experiența clinică și produse dezvoltate pentru utilizare la adulți. Deși principiile îngrijirii rănilor la adulți se aplică și în pediatrie, gestionarea rănilor și aplicarea produselor pentru adulți la pacienții pediatrici pot fi o provocare. Trebuie luate în considerare caracteristicile de dezvoltare ale pacienților pediatrici, cum ar fi incontinența și incapacitatea de a descrie durerea și de a participa la un regim de îngrijire a rănilor.
Bibliografie selectivă
1 . Shin HT . Diagnosis and management of diaper dermatitis . Pediatr Clin North Am 2014; 61:367 .
3 . Sukhneewat C, Chaiyarit J, Techasatian L . Diaper dermatitis: a survey of risk factors in Thai children aged under 24 months . BMC Dermatol 2019; 19:7 .
4 Butler DC, Simpson E, Guttman-Yassky E, et al The atopic dermatitis spectrum disorder Recognizing the clinical heterogeneity in patients with atopic related skin conditions in order to improve therapeutic decision-making and outcomes: an expert panel consensus statement . J Dermatolog Treat 2022; 33:2397 .
5 . Susan Burgin . Nummular eczema, lichen simplex chronicus, and prurigo nodularis . In: Fitzpatrick's Dermatology in General Medicine, 8th ed, Goldsmith LA, Katz SI, Gilchrest BA, et al (Eds), McGraw-Hill, 2012 . Vol 1, p .182 .
6 . Julián-Gónzalez RE, Orozco-Covarrubias L, Durán-McKinster C, et al . Less common clinical manifestations of atopic dermatitis: prevalence by age . Pediatr Dermatol 2012; 29:580
7 . Zeidler C, Tsianakas A, Pereira M, et al . Chronic Prurigo of Nodular Type: A Review . Acta Derm Venereol 2018; 98:173 .
8 . Qureshi AA, Abate LE, Yosipovitch G, Friedman AJ A systematic review of evidence-based treatments for prurigo nodularis . J Am Acad Dermatol 2019; 80:756 .
9 . Lim HW, Collins SAB, Resneck JS Jr, et al . The burden of skin disease in the United States . J Am Acad Dermatol 2017; 76:958 .
10 . Lee EY, Wee CLP, Tan CH, et al . Pediatric patch testing in a multi-ethnic Asian population: A retrospective review . Pediatr Dermatol 2022; 39:69 .
11 . Neale H, Garza-Mayers AC, Tam I, Yu J . Pediatric allergic contact dermatitis Part I: Clinical features and common contact allergens in children . J Am Acad Dermatol 2021; 84:235 .
12 . Sachdeva M, Kaur S, Nagpal M, Dewan SP. Cutaneous lesions in new born . Indian J Dermatol Venereol Leprol 2002; 68:334 .
13 . Haque MS, Hailu T, Pritchett E, et al . The oldest new finding in atopic dermatitis: subclinical miliaria as an origin . JAMA Dermatol 2013; 149:436 .
14 . McCord SS, Levy ML . Practical Guide to Pediatric Wound Care . Semin Plast Surg . 2006 Aug;20(3):192–9 doi: 10 .1055/s2006-949119 PMCID: PMC2884765 .
Provocări în relația dintre aparținători
și pacienții cu demență (2)
Mi-e drag, dar și greu să vorbesc despre acest subiect… mă atinge aici și o poveste legată de mama, care suferă de peste 7 ani de o demență mixtă.
Dificultățile în relația dintre aparținători și pacienți sunt redutabile de ambele părți, deseori cu activarea unor conflicte care aduc la suprafață sentimente vechi și dureroase de abandon, respingere, nedreptate, trădare etc.
În aceste relații complicate, apar câteva întrebări esențiale:
Cât din ceea ce se întâmplă cu pacienții poate fi explicat prin boală și cât e personalitatea lor? Cât din tulburările psihice comorbide, cum ar fi depresia și anxietatea, sunt datorate demenței în sine și cât este vorba de reacțiile emoționale ale unor oameni confruntați cu realitatea dură a scăderii calității vieții?
La nivel de personalitate, lucrurile se complică și mai mult, pentru că vorbim despre o personalitate anterioară debutului bolii și una pe care boala a transformat-o uneori dramatic.
Răspunsurile sunt importante pentru direcții terapeu-
tice diferite, între psihofarmacologie, psihoterapie, psihoeducație, stimulare senzorială etc.
Anxietatea este frecventă, cu temeri legate de eșec, necunoscut, singurătate, rușine, agresivitate etc.
Sentimentele de vulnerabilitate și nesiguranță pot genera la pacienți idei delirante paranoice. De câtiva ani buni, mama a început să pună în fiecare noapte un scaun în fața ușii, care să o “protejeze” de intruși.
Furia derivă din frică, cu care împarte aceeași etiologie catecolaminică, ceea ce ne invită să descoperim și să tratăm cauza anxietății subsidiare.
Acum o vreme, când lipseam de acasa câteva ore și mama rămânea singură, deveneam iritat și critic când nu răspundea la telefon, iar efectul moralei pe care i-o țineam ulterior nu era decât că mă epuiza de resurse emoționale. Mama nu-și amintea că am sunat-o, iar eu nu puteam să-mi explic de ce mă turez atât de tare, chiar dacă mă simțeam vinovat și îmi ceream scuze de fiecare dată. Până la urmă, mi-am dat seama că eram de fapt speriat că pățește ceva și nu doar că o pierd, dar port responsabilitatea de a-i face rău prin faptul
că am lăsat-o nesupravegheată. Este nevoie, atât pentru pacienți în stadiile inițiale ale bolii, cât și pentru aparținători, de sedințe individuale și de grup, de psihoeducație, consiliere psihologică, psihoterapie, precum și grupuri de suport, care să creeze comunități primitoare.
Atunci cînd îngrijim oameni care prin natura bolii sau prin particularitățile personalității lor nu reuşesc să ne aprecieze sau să ne valideze eforturile, suntem obligați să ne schimbăm mentalități adânci legate de felul cum ne raportăm la relațiile interpersonale. M-aş bucura să putem vedea toate aceste provocări ca pe o posibilitate de a ne dezvolta o capacitate rară şi neprețuită: iubirea necondiționată.
Aceeași iubire care trece dincolo de boală și mă face să știu că mama a simțit mereu că sunt aici pentru ea, până la capăt
Dr. Cristian Erdei, Psihiatru și psihoterapeut
Durerea la copii – trebuie să facem mai mult (1)
Avem obligația morală de a îmbunătăți managementul durerii la copii, astfel încât generațiile viitoare să crească într-o lume în care durerea sa fie evitabilă, iar actul medical să nu fie asociat cu suferința.
Dr. Eugeniu Oleineac, Medic primar Anestezie și
Terapie Intensivă, Spitalul
Clinic de Urgență pentru
Copii „Maria Sklodowska Curie“, București
Durerea este o parte inevitabilă a vieții, o senzație pe care o experimentăm cu toții la un moment dat. Funcția primară a durerii acute este de a proteja organismul de posibile leziuni, la nivel biologic, psihologic și social, de a facilita convalescența, prin evitarea pericolelor imediate și prin prevenirea viitoarele leziuni.
Cu toate acestea, mai ales în mediu spitalicesc, durerea poate să-și depășească rolul ei funcțional de supraviețuire și să existe doar ca o experiență negativă. Fiecare sugar, copil și adolescent va experimenta durere în anumite momente pe parcursul vieții. În ciuda omniprezenței sale, durerea la copii este încă înțeleasă lacunar și reprezintă o provocare majoră pentru pacienți, familii, profesioniști din domeniul sănătății și societate în general.
Să facem ca durerea să conteze
Atunci când ne gândim la copiii care suferă durere, răspunsul nostru natural este unul de empatie și compasi-
une, vrem să le alinăm suferința și să îi facem să se simtă mai bine. Cu toate acestea, trebuie să RECUNOAȘTEM faptul că în mediul spitalicesc, gestionarea durerii nu primește întotdeauna atenția pe care o merită. De obicei, personalul medical este concentrat doar pe tratarea bolii de bază, problema durerii fiind deseori trecută cu vederea sau minimalizată. Un studiu efectuat în anul 2021 demonstrează că majoritatea covârșitoare - 80% a pacienților intervievați au resimțit durere după operație.
Expunerea prelungită la durere acută de intensitate mare de rând cu starea de stres, experimentate în perioada de îngrijire în secția de terapie intensivă pediatrică induc modificări cerebrale structurale și funcționale la nou-născuți și sugari demonstrate prin studii de neuroimagistică funcțională.
În plus, experiența negativă pe care un copil mai mare sau a unui adolescent o are în timpul sejurului în secția de terapie intensivă pediatrică, fiind exacerbată de severitatea bolii și de expunerea la proceduri dureroase, este asociată cu simptome de stres post-traumatic până la șase luni după externare.
Un alt exemplu relevant privind consecințele nefaste ale tratamentului inadecvat al durerii în perioada copilăriei este demonstrat prin faptul că durerea provocată de vaccinările repetate prin injecții fără măsuri preventive, cum ar fi o cremă anestezică, poate induce modificări la nivelul talamusului, astfel încât fiecare eveniment dureros nou poate fi amplificat până la catastrofizare, rezultând în teama semnificativă de ace în copilărie, se raportează că 20%-50% dintre adolescenți au teamă de ace.
La fel de bine este cunoscut și faptul că, durerea cronică la adolescenți este asociată cu oboseală, insomnie, deficit de concentrare, dereglări cognitive, dizabilități fizice și dereglări emoționale.
Realitatea este că durerea are un impact semnificativ asupra stării generale de bine a unui copil. În esență, durerea le poate fura copilăria, transformând ceea ce ar trebui să fie o perioadă de bucurie și descoperire în una de teamă și disperare.
Pentru ca fenomenul durerii la copii să conteze cu adevărat, acesta trebuie să fie văzut ca o problemă importantă de sănătate de rând cu alte probleme prioritare - cum ar fi mortalitatea infantilă, malnutriția, bolile infecțioase și cancerul. Continuare în numărul viitor.
Morfologia – o artă pierdută
Patologia hematologică este una dintre entitățile diagnostice cele mai complexe, necesitând interconectarea multidisciplinară a mai multor discipline, precum genetica, biologia moleculară și citometria în flux. În acest context, morfologia ocupă un loc aproape paradoxal, ca vârf de lance, esențial în diagnostic. Paradoxal, întrucât pare să sfideze paradigma generală în evoluția diagnosticului medical din ultimul secol, tendință evidentă, mai ales, în domeniul paraclinic: adeseori tehnicile de diagnostic noi tinad să le înlocuiască absolut pe cele anterioare.
În epoca diagnosticului molecular, morfologia, tehnică cu o vechime de peste un secol, își păstrează rolul cheie în navigarea complexitații bolilor hematologice. Interesant de menționat, de asemenea, este viitorul metodei, care urmează un tipar de integrare în utilizarea inteligenței artificiale și a metodelor de „deep learning“.
Colorația
Tehnica prezintă ca fundament colorarea elementelor celulare, cu scopul aprecierii caracteristicilor structurale specifice fiecărei etape de maturație, un concept simplu în esență, însă cu un mecanism fizio-chimic deosebit de complex. Colorația practicată uzual în laboratoarele de hematologie se bazează pe perfecționarea metodei dezvoltate de Paul Ehrlich în anul 1879, o combinație între coloranții acizi și bazici, care i-au permis pen-
tru prima dată, descrierea în amănunt a leucocitelor circulante și a precursorilor hematopoietici medulari.
Una dintre limitările semnificative ale citomorfologiei este gradul mare de variație interpersonală, ce reflectă natura predominant subiectivă a analizei. Prețul pentru simplitatea relativă de executare și costul redus se reflectă în necesitatea esențială a unui grad extrem de ridicat de pregătire și experiență profesională. Examinarea este, precum frumusețea, în ochii privitorului. Descrierea aspectelor citologice presupune combinarea unor caraceristici pur vizuale cu descrieri ce aparțin de domeniul tactil, căpătând astfel uneori un caracter sinestezic (de exemplu, o colorație de elemente celulare poate fi descrisă uneori de morfologi folosind termeni precum: delicată, palidă, reticulară, laxă, deschisă, dar și fină sau aerată etc.). Aceste dificultăți au fost parțial rezolvate prin numeroasele întalniri și încercări la nivel internațional de standardizare a definițiilor și a descri-
erilor utilizate. Este interesant de menționat, însă, faptul că această posibilitate diversă în exprimare a permis numirea, mai mult sau mai puțin ludică, a morfologiei, în numeroase articole internaționale, precum o artă pierdută.
O altă dificultate semnificativă este obligativitatea contextualizării. Pacientul hematologic necesită adesea o abordare pluridisciplinară. Pe măsură ce patologiile sporesc în complexitate, intervenind intercurențe în afecțiunea de bază, regulile își schimbă semnificația, devenind simple indicii. În această situație, experiența morfologului devine fundamentală, imposibil de înlocuit și nu în ultimul rând, deosebit de dificil de transmis generațiilor următoare.
În incheiere, viitorul tehnicii va fi, cel mai probabil, tranziția către abordarea automatizată. Morfologia digitală, în combinație cu mecanisme de inteligență artificială și deep learning se dezvoltă exponențial cu promisiunea augmentării procesului decizional uman. Evoluția morfologiei rămâne una de transformare, nicidecum de dispariție.
Asist. Univ.
Dr. Cristian Barta
Asist. Univ. Dr. Cristian Barta Medic specialist
Medicina de laborator,
Asistent Universitar U.M.F
„Carol Davila“, Bucuresti
Telemedicina în prezent și viitor
Atât în Europa, cât și în Statele Unite, telemedicina a luat o amploare semnificativă și s-a dovedit eficientă în reducerea costurilor asociate îngrijirii medicale la domiciliu. Aceasta se realizează prin oferirea serviciilor medicale și de îngrijire direct la domiciliul pacienților. Tehnologia joacă un rol crucial în avansarea serviciilor medicale. Telemedicina implică folosirea tehnologiei pentru a furniza îngrijire medicală la distanță, conducând la detectarea, tratarea și monitorizarea anumitor afecțiuni, precum și la furnizarea serviciilor de îngrijire personalizată. Aplicațiile sale acoperă diverse specialități, printre care radiologia, cardiologia, pneumologia, psihiatria, dermatologia, chiar și urgențele. Principalele avantaje ale telemedicinei includ economisirea de timp atât pentru furnizorii de servicii medicale, cât și pentru pacienți, reducerea costurilor asociate cu mai multe vizite la medic, limitarea transmiterii bolilor contagioase și furnizarea de îngrijire pentru persoanele care nu pot vizita fizic un medic, cum ar fi persoanele în vârstă sau cu probleme motorii.
Dr. Wellmann Norbert Medic rezident Pneumologie, UMF
„Victor Babeș”, Departamentul XIII, Disciplina de Pneumologie.
Șef Lucrări
Dr. Marc Monica Medic primar Pneumologie, UMF „Victor Babeș“, Departamentul XIII, Disciplina de Pneumologie
Există numeroase beneficii asociate acestui tip de serviciu:
• Mai multe persoane vor avea acces la medici specialiști.
• Nu este necesar să parcurgi distanțe lungi pentru a ajunge la un furnizor de servicii medicale.
• Chiar și persoanele prea bolnave pentru a călători pot să se conecteze ușor cu un furnizor de servicii medicale.
• Furnizorii pot determina dacă este necesar să te deplasezi la o clinică sau spital apropiat.
• Riscul de transmitere sau contractare a infecțiilor în-
tr-o clinică este minimizat.
• Vizitele de telemedicină pot fi programate în timpul pauzelor de lucru, reducând timpul petrecut departe de muncă. Nu este nevoie să petreci perioade îndelungate în sălile de așteptare aglomerate.
• Pacienții se simt mai confortabil în propriul lor mediu, făcând vizitele de telemedicină să pară similare cu vizitele la domiciliu al cadrelor medicale.
• Costul este adesea comparabil cu cel al unei vizite la o clinică tradițională.
• Părinții cu copii mici ar putea găsi mai convenabil să se conecteze virtual decât să se deplaseze cu copii la clinică. Costurile în continuă creștere ale îngrijirii medicale și nevoia urgentă de opțiuni de tratament îmbunătățite determină tot mai multe spitale să exploreze avantajele telemedicinei. Acestea își propun să îmbunătățească comunicarea
între medici și pacienții aflați la distanță, precum și să optimizeze utilizarea resurselor medicale. Telemedicina facilitează o conectivitate îmbunătățită, ducând la reducerea cazurilor de reinternare în spital și la creșterea respectării de către pacienți a schemelor de tratament prescrise. În plus, telemedicina stimulează comunicarea îmbunătățită între profesioniștii din domeniul sănătății, permițând medicilor să stabilească rețele de suport pentru a-și împărtăși expertiza și pentru a furniza servicii medicale superioare. În esență, telemedicina implică furnizarea de îngrijiri medicale prin internet, în mod obișnuit prin videoconferințe. Această tehnologie oferă numeroase beneficii atât pentru pacienți, cât și pentru furnizorii de îngrijire medicală, cu toate că există încă provocări tehnice și scepticism. Cu toate acestea, telemedicina are potențialul de a completa și îmbogăți experiența generală a pacientului.
Testarea genetică în
cancerul mamar
Una dintre principalele cauze ale mortalității la femei, cancerul mamar depășește peste 374.000 de decese pe an în ţările dezvoltate. Este o boală eterogenă cu rezultat foarte greu de prezis și pentru care este foarte important să se gasească o terapie ţintită. Prin urmare, predicția exactă a prognosticului unui pacient este o provocare majoră. Peste 70-80% dintre cancerele mamare sunt estrogen-receptor pozitive și sunt candidate pentru terapia endocrină. Cu toate acestea, o proporție semnificativă a acestor tumori sunt fie rezistente la tratament, fie sunt recurente. Identificarea pacienților care pot suferi recidive în ciuda terapiei endocrine poate fi facilitată prin analiza factorilor genetici asociați cu prognostic nefavorabil.
Pentru găsirea unui tratament adecvat, în completarea diagnosticului histopatologic și a testelor imunohistochimice, testele de biologie moleculară identifică mutații la nivelul oncogenelor implicate în cancerul mamar, care reprezintă ținte terapeutice. In general, decizia terapeutică în cancerul mamar se bazează pe diagnosticul histopatologic și testele imunohistochimice la nivelul țesutului tumoral inclus în bloc de parafină.
Pe masură ce cercetarea și întelegerea biologiei tumo-
rilor mamare avansează, numărul de molecule disponibile ca terapie țintită oferă oportunitatea unui tratament care să aibă o șansă de răspuns crescută faţă de tratamentul clasic, bazat pe chimioterapie, care nu este individualizat și adaptat fiecărui tip de tumoră (deci fiecărui pacient). Acest demers necesită dezvoltarea de noi biomarkeri de încredere și de tehnologii adecvate.
Pentru a realiza un profil genetic cât mai complex al cancerului mamar există teste genetice complexe bazate pe secvențierea unui panel complex de gene. De exemplu, prin aceste teste se pot identifica trăsături distincte de expresie ale acestor tumori, cu scopul de a prezice cu acurateţe cât mai mare riscul de recidivă. Cu toate acestea, astfel de tehnici sunt costisitoare și nu sunt disponibile pe scară largă pentru testarea de rutină. Prin urma-
re, este important să se verifice importanța prognostică a acestor gene, pentru a selecta un panel de teste relevante clinic, dar care să poată fi utilizate de rutină, cu cost redus (low-cost). În ultimii ani, testele de genetică au devenit un motor care a propulsat cercetarea în oncologie la alt nivel. Faptul că de la un an la altul se descoperă noi terapii personalizate, țintite, și că abordarea terapiei în oncologie este cu totul schimbată faţă de acum un deceniu, nu poate reprezenta decât un mare avantaj pentru pacienţii oncologici, atât de încercaţi.
Terapia ţintită oferă oportunitatea unui tratament cu șansă de răspuns crescută faţă de tratamentul clasic. În acest sens, găsirea de noi biomarkeri moleculari, precum și identificarea celor mai potrivite metode de testare reprezintă cheia care va contura mult mai clar profilul genetic al pacienților oncologici și modul diferitelor tumori de a răspunde la terapie.
Dr. Ecaterina Tătaru Biolog Medical Principal GRAL Medical
Dr. Biolog sp.
Carmina-Diana Bucaleț Biolog sp. GRAL Medical
Un interviu cu mine însumi
Bogdan Fetica, medic primar anatomopatolog, doctor în medicină (MD PhD), Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuță“, Cluj Napoca, Fondatorul hub-ului de diagnostic oncologic PATHOS
Ce este anatomia patologică?
Poate părea o întrebare simplă sau fără rost, dar mulți colegi cu pregătire medicală, nemaivorbind de pacienți, au informații trunchiate despre această ramură a medicinei. În mare, se stie că principalul nostru instrument de diagnostic este microscopul, dar cum reusim să transformăm o bucată de țesut în informație clinică, rămâne un mister.
Anatomia patologică constă dintr-o etapă pre-analitică (în care se prepară proba) în care țesuturile trec prin procese de deshidratare, rigidizare în parafină, secționare și etalare pe un mediu transparent (sticlă), unde sunt colorate chimic. Urmează apoi etapa analitică (de analiză propriu-zisă), în care lamele sunt studiate de către un anatomopatolog în câmp luminos, folosind instrumente de magnificație (microscopul). Este o descriere sumară a unui proces tehnologic complex care are nevoie de instrumete mecanice și electronice specializate. Dacă pentru etapa pre-analitică timpii sunt relativ standard (cumulați, aceaștia durează între 24-72 h în funcție de țesutul prelucrat), etapa analitică este o cu totul altă poveste, ea fiind dependentă în primul rând de experiența examinatorului, apoi de gradul de încărcare profesională a medicului și de alte tehnici de analiză care adauga și ele timp pentru preanalitic și analitic. Am făcut aceste precizări pentru că s-a creat falsa impresie, mai ales în percepția pacienților (dar și a personalului medical) că raportul de anatomie patologică reprezintă un rezultat similar analizelor
de sânge, în care aparatele îți comunică niște valori care sunt comparate cu un standard. Se presupune greșit că rezultatele finale iau, deasemenea, forma unui rezultat numeric comparativ.
Cât de diferite sunt tehnicile utilizate în anatomia patologică față de tehnicile imagistice?
Ca principiu de analiză, cele două metode de diagnostic sunt foarte asemănătoare. Colegii imagisticieni realizează o analiză morfologică macroscopică, corelată anatomic unei leziuni (sau organ lezat) în vivo, noi o facem în vitro, analizând macroscopic (de multe ori fără a putea corela anatomic) și microscopic o leziune excizată. În cazul biopsiilor mici, analiza macroscopică își pierde valoarea, iar informatiile despre localizare, formă și apartenență la un organ vor trebui furnizate anatomopatologului de către cel care face biopsia (pentru multe localizări acesta este imagisticianul).
Aș spune că anatomia patologică este o tehnică imagistică cu rezoluție mai mare și cu
specificitate superioară tuturor tehnicilor de diagnostic oncologic. Reprezentăm “standardul de aur” pentru multe dintre bolile oncologice.
Cât de exact este diagnosticul anatomopatologic?
Mai sus am spus că suntem “standardul de aur” dar, după cum știm, nu există aur 100% pur. Este valabil și pentru acuratețea diagnosticului nostru. Cu toate acestea, rata de rezulate fals pozitive și fals negative este foarte mică față de alte tehnici, fapt ce ne plasează într-o poziție cheie a procesului de diagnoză. Spun lucrul acesta nu cu emfază ci cu responsabilitate. Pentru că profesionist nu este cel care susține necondiționat superioritatea metodei, ci cel care îi cunoaște limitele. Un diagnostic anatomopatologic eronat se va traduce într-un eșec terapeutic de etapă.
Datele statistice care dovedesc eficiența anatomopatologiei sunt obținute în urma utilizării cu success atât a unor metode de diagnostic clinic cât și de imagistică medicală. Trebuie totuși precizat că putem analiza doar ce ni se dă să analizăm, fiind complet dependenți de calitatea și reprezentativitatea materialului biopsic ce ni se pune la dispoziție, iar acesta depinde la rândul lui de acuratețea medicului care face biopsia.
Cât de importante sunt tehnicile conexe
de diagnostic pentru anatomia patologică?
Diagnosticul anatomopatolgic a evoluat de la simpla analiză morfologică și definirea unor modele microscopice repetitive în anumite tipuri de tumori, la analiza proteinelor (prin imunohistochimie) la nivel celular și a anomaliilor moleculare sau cromozomiale prin metodele de diagnostic PCR, RTPCR și secvențiere de nouă generație (NGS).
Clasificările anatomopatologice au stat la baza tuturor ghidurilor de tratament, cu alte cuvinte au fost tratate diferit boli care arătau diferit din punct de vedere morfologic. În acest moment, clasificările anatomopatologice conțin criterii de includere în anumite categorii care nu mai sunt morfologice ci necesită demonstratrea anumitor anomalii moleculare sau genetice. Pentru astfel de entități simpla examinare microscopica nu mai este de ajuns.
În acest moment, pentru un diagnostic corect și complet în oncologie, trebuie să ai la dispoziție laboratoare integrate de patologie moleculară, care pot
finaliza procesul de diagnoză într-un singur loc , maximizând utilizarea cantității reduse de țesut.
Cât de importante sunt informațiile clinice sau imagistice pentru diagnosticul anatomopatologic?
Era o glumă preferată a mentorului meu, Profesorul Petre Forescu, când vorbea cu clinicienii: “Dacă vreți un diagnostic corect pe biopsie, aduceți tot pacientul”. Avea perfectă dreptate. Detaliile clinice, localizarea, istoricul și vârsta pacientului pot schimba radical diagnosticul, în condițiile în care analiza microscopică descrie aceleași modificări. Cu alte cuvinte, diagnosticul nu se bazează doar pe analiza unei lame cu țesut și se poate ascunde într-o filă din fișa de observatie care nu a fost deschisă. Există situații în care un detaliu clinic omis poate schimba radical încadrarea, tratamentul și implicit prognosticul pacientului.
Cât de importantă este comunicarea cu restul echipei de diagnostic/ tratament pentru anatomopatolog?
Anatomopatologul trebuie să se bazeze pe un sistem informațional deschis și să fie conștient de greutatea cuvintelor scrise în raport. Trebuie să participe alături de restul echi-
pei multidiciplinare în comitetele de decizie terapeutică și să se perfecționeze constant în specialitatea sa. Deasemenea, trebuie să fie la curent cu noutățile care apar în specialitățile ce utilizează ca bază de tratament raportul său. Atitudinea lui trebuie să fie proactivă, integrativă, constructivă și nu izolaționistă.
Particip de aproape 12 ani la congresele naționale de imagistică a sânului (unul dintre domeniile mele de expertiză) și pot să spun că am învățat foarte mult de la imagisticieni iar modul cum abordez cazurile s-a modificat constant, pentru că m-am obișnuit să integrez informația imagistică în algoritmul de diagnostic.
Cum va evolua diagnosticul maladiilor oncologice?
Apariția noilor clase de medicamente, care au ca și condiție de administrare teste moleculare sau genetice predictive (așa-zisele medicamente “targetate”) și a imunoterapiei (medicametele care modulează răspunsul imun al organismului împotriva cancerului) au pus din nou presiune pe diagnosticul anatomopatologic, făcându-l mai complex și mai elaborat.
Cred că viitorul îl vor reprezenta unitățile de diagnostic integrat care au la bază un diagnostic corect morfologic și care au posibilitatea efectuării restului de testări moleculare, diagnostic sau predictive, în același timp analitic. Sper din tot sufletul că programul național de testare al pacienților oncologici să aibă la bază această strategie, pentru că este singura care va eficientiza diagnoza și resursele alocate pentru tra-
tamentul care depinde de un diagnostic corect.
Cred în continuare că în specialitatea noastră microscopul rămâne esential. Sunt la fel de convins, însă, că anatomopatologul modern trebuie să integreze şi să coordoneze echipa de diagnostic, eficientizând utilizarea materialului biopsic şi asigurându-se că testele de genetică şi biologie moleculară conțin suficient material tumoral pentru ca rezultatele sa contribuie eficient la diagnosticul final.
