Cardiologie
Primele semne de tromboză venoasă profundă (TVP) și tromboembolism pulmonar (TEP) Maladia tromboembolică cuprinde două entități interconectate ce aparțin aceluiași spectru fiziopatologic – tromboza venoasă profundă (TVP) și tromboembolismul pulmonar (TEP). Această patologie reprezintă una dintre cele trei mari categorii de boli cardiovasculare alături de infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral, fiind o problemă majoră de sănătate publică.
Dr. Cosmin Stuparu Spitalul Universitar de Urgență București
Dr. Claudiu Stoicescu Spitalul Universitar de Urgență București
T
romboembolismul venos (TEV) se caracterizează ca foarte heterogen clinic, de la descoperirea incidentală până la embolism masiv fatal, ceea ce face dificilă analiza epidemiologică a bolii. Cu toate acestea, se estimează o rată a mortalității la 3 luni de 15-18% la pacienții cu TEP, însă cu majoritatea deceselor produse în primele ore de la prezentare. Tromboembolismul venos se definește prin obstrucția trombotică în special a sistemului venos profund al membrelor inferioare - TVP și pasajul trombusului (embolia) către cavitățile drepte ale cordului și arterele patului pulmonar -
26
TEP. Astfel, în peste 90% din cazurile de TEP, sursa trombilor o reprezintă TVP, ceea ce face ca cele două patologii să fie abordate împreună. Factorii predispozanți pentru TEV au fost formulați în cadrul triadei clasice: stază venoasă, hipercoagulabilitate sanguină și injuria endotelială. Interacțiunea factorilor de risc permanenți (ce țin de pacient) cu factorii de risc temporari (conjuncturali) este deosebit de importantă în fiziopatologia bolii, orientând totodata și formularea suspiciunii clinice. Mai mult, factorii predispozanți, clasificați în funcție de riscul atribuit, reprezintă un element categoric în elaborarea scorurilor de predicție clinică pentru TEP. Tabloul clinic al TVP cuprinde edemul, cianoza, durerea și impotența funcțională la nivelul unui membru inferior De menționat că pacienții se prezintă cu simptomatologie sugestivă pentru TVP de aproximativ 3 ori mai frecvent decât cu simptomatologie de TEP. În cazul TEP însă simptomele pot varia de la ușoare până la in-
validante, în funcție de localizarea și extensia emboliei; cele mai frecvente elemente alte tabloului clinic sunt: dispneea, durerea toracică, lipotimia sau sincopa și hemoptiziile. În cazul trombozei venoase profunde, evaluarea paraclinică se rezumă la o singură investigație imagistică pentru stabilirea diagnosticului de certitudine. Evaluarea circulației venoase a membrelor inferioare prin ecografie Doppler obiectivează prezența trombozei prin lipsa de compresie a lumenului venos asociat cu modificări ale fluxului Doppler în amonte și în aval de zona cu tromboză sau se poate chiar vizualiza în mod direct prezența trombului în interiorul lumenului venos. În ceea ce privește însă diagnosticul TEP, evaluarea paraclinică este net mai complexă, urmărind, pe lângă diagnosticul de certitudine, și stabilirea prognosticului, cu implicații asupra strategiei terapeutice. Investigațiile includ analize de laborator, determinarea gazelor sangvine, radiografia toracică și electrocardiograma. Ele pot fi utile în diagnosticul diferențial. De pildă, o radio-
saptamanamedicala.ro
