Echipa redacţională Lenora Leivi Patricia Parciu Denisa Bulzan Alina Miron Anca Pop Timotei Rediş Gabriel Negru Redactor Şef Denisa Bulzan Design Liviu Sore Tehnoredactare Patricia Parciu Fotografii www.sxc.hu Timotei Rediș Ilustraţie Ionathan Pătraşcu Colaboratori: Lia Tuns Cristina Olariu Marius Radu Iulian Necea Bebe Ciauşu Alina Farcaş Nane Breha Lucian Ghiaţă Profesor coordonator Lidia Ban
EDITORIAL de LIA TUNS
URÃRI DE AN NOU...
variante ajutătoare
Varianta 1. Trecerea ani lor mă ia cu nostalgie de fiecare dată când stă să se petreacă. Și de bun seamă, cum aș putea fi ă imunizat de gândurile negre? Am mai bifat înc rămas cu unu-n minus, ă unul, au mai am sau n-am făcut ce poa te mi-am propus. Șansa unui nou începu t îmi repune pe picioa re optimismul. Până la anul în care voi reuși să urmă acesta e învăț ce n-am avut vreme , voi înnoda relațiile ce deolaltă, voi păși încrez s-au descusut ător spre Lumina dătăto are de viață, mă voi adă și voi da cât voi putea din pa din izvorul ei larghețea inimii și celor însetați. „Voi” e activismu de vecinătatea aproapelu l meu dublat i. Tu ce vei voi a face în No
ul An?
Noi, cei din apropierea ta îți urăm ca Noul An să nu te ia pe nepusă ma din plin Pâinea Vieții, să, să-ți aducă să te îndestuleze ca la rân du-ți să poți ferici și pe să ai parte de Un An No alți i. Îți dorim u în care să lași frâiele în mâinile Celui ce a bir pentru tine. uit moartea și Varianta 2. Anul Nou e mereu pus pe șotii. Promite asemenea pol iticienilor vremuri bun nobile revărsate cu nem e, fapte iluita peste omenire și implicit multă, multă realiști din fire, ancora propășire. Mai ți nu în cele vremelnic e, ci în cele nepieritoa cărări drepte nu de asf re, veniți să croim alt și beton, ci de inim i îns crise în cursa spre destin Anul Nou să vă dea libe ația cerească. rtatea alegerii în Hristo s, Domnul și Mântuitor ul lumii. Varianta 3. Anul Nou e ca un bebeluș care nu se mai maturizează. Are mereu și mereu nevoie schimbare. Când ai faș de ele potrivite la îndemână uiți de grijile tranzitor numit “viață”, dar și de ii ale procesului necredința celor ca Tom a. Anul Nou să ne deschi înălțat din cripta ignora dă ochii spre Cel nței umane. Varianta 4. Meritul de
a ni se mai fi pus un an la dosar nu ține de dibăci a dovedită, de manageria de success, ci de o pro tul vidență ce întrece put ere a noa stră de pricepere. Fructificați maxim șansa unui par la teneriat pentru viață împ reună cu Cel ce este fău Nou să vă întâlnească la rito rul ei. An ul masa tratativelor ce viz ează veșnicia voastră.
Varianta 5. Anul Nou
să toarne peste inimile voastre belșugul iubirii împărtășite, a îndurărilo de sfârșit, al milei ce n-a r fără re capăt, a iertării necond iționate și a chibzuinței simțire-vorbire. Toate în gândiresă vi le dea pe deasupra odată ce le-ați cerut nu ce-l deține. Anului, ci Celui
COORDONATE A OLARIU
de CRISTIN
DINCOLO R O T A U C E E D Există oare o legătură între un continent și suflet? Sunt lucruri pe care nu le vorbim niciodată, nu pentru că le-am ascunde în mod deliberat, ci pentru că nu știm că stau cuibărite în noi. Africa este un loc care te scotocește pe dinăuntru. Continentul negru, ascuns între păduri vii, cu oameni și obiceiuri de neînțeles. Există o lume care te aruncă departe de tot ce ai crezut că știi și ești.
Mă găsesc la a doua întâlnire cu Africa. În urmă cu 8 luni, prindea contur viziunea mai multor
De pildă, în Africa, oricât ai fi de sărac, tot
români și africani, care s-au rugat, au investit și au construit un post de radio creștin, Radio Hope.
găsești ceva de împărțit cu ceilalți, fără
Ne-am întors în Kabale, Uganda, ca să lucrăm cu echipa de redactori: emisiuni, grila de programe,
ostentație la fel de firesc cum ai respira.
spoturi. O parte din echipă a început distribuirea unor aparate radio setate pe frecvența Radio Hope, cu baterii cu încărcare solară.
Biserica Lift Up Jesus, o biserica de vreo două sute de oameni - majoritatea săraci, muritori
Dacă la prima întâlnire, șocul cultural a fost copleșitor, cea de-a doua întâlnire mi-a dat timp de
de foame, are mai multe proiecte sociale decât
analiză. Nu neapărat că îmi pot explica Africa, dar mi-am luat răgazul de a trăi uimirea unei alte
multe din bisericile noastre cochete. De patru
lumi. Ciocnirea dintre două civilizații, două sisteme de valori radical diferite.
COORDONATE
ori pe an organizează un eveniment intitulat Love your neighbour (Iubește-ți aproapele), la care invită toți săracii din zonă. Se adună sute de oameni din toate satele din jur și împart împreună o farfurie de fasole și orez. În sărăcia lor au găsit atâta belșug și bucurie. Oare ce ne lipsește nouă mai mult dacă nu părtășia caldă în jurul mesei, deschiderea blândă, întâmpinarea celuilalt. În Africa înveți că viața are un alt ritm, o altă cadență. Interacțiunea dintre oameni se petrece la un alt nivel. Comunici cu inima. Oamenii au timp de vorbă cu migală, au timp de detaliu. Am sentimentul, în lumea mea, că am uitat să vorbim pe îndelete cu cineva. Avem sarcini precise, obiective. Suntem pe fugă. Melodia unei destăinuiri în tihnă ne lipsește. Mă uimește cum în sărăcia de resurse, comunitatea creștină de la Lift Up Jesus oferă adăpost și hrană la 70 de copii, educație la peste 750 de copii și hrană spirituală, prin intermediul radioului la milioane de oameni. Experiența lor îmi confirmă faptul că nimic, dar absolut nimic nu te poate opri atunci când Dumnezeu îți este alături. Nici foame, nici sărăcie, nici lipsa educației. În Africa descoperi că miracolul, intervenția lui
Dumnezeu
este
singurul
mod
în
care poți supraviețui. În mod similar, același adevăr se potrivește simetric peste lumea noastră, chiar dacă nu pricepem. Suntem vlăguiți pe dinăuntru și avem nevoie de miracolul
nașterii din nou.
Fără prezența vizibilă, ostentativă a lui Dumnezeu în viața noastră, ne pierdem vremea susținând că suntem creștini. Am adus între blocurile noastre gri de beton, o felie de viață.
MISIUNE de PATRICIA
PARCIU
ÎNTREBÃRI DESPRE MUSULMANI PE CARE N-AI CUI SA LE PUI Am stat de vorbă cu K. F. (n.r.: din motive de securitate nu vom folosi numele întreg), membru al asociaţiei Center for Ministry to Muslims şi profesor de Introducere în Islam la Colegiul Biblic Est European. El este misionar în lumea musulmană de mai bine de 22 de ani şi l-am rugat să ne împărtăşească o perspectivă diferită asupra Islamului, cea a unui misionar plin de dragoste pentru ei.
Cum este să le vorbeşti oamenilor
ne ghidează către aceştia care îl caută, dar
în numele lui Isus, care este un
mai cred că oportunitatea trebuie să o aibă
simplu profet pentru ei?
toţi musulmanii şi întreaga umanitate de
Într-adevăr, ei îl consideră pe Isus doar un profet ca toţi ceilalţi şi chiar când noi îl prezentăm pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu ei de fapt consideră aceasta o blasfemie din
Cred că indicat ar fi ca bărbaţii să nu le
pe pământ şi încă mulţi dintre ei nici nu au
vorbească femeilor musulmane, iar femeile
auzit despre Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu,
creştine să nu le vorbească bărbaţilor
aşa că ei au nevoie să li se acorde această şansă.
musulmani. Când e vorba de a evangheliza ar
De ce credeți că unii dintre ei acceptă
nu începem direct prin a le spune că Isus este
să vorbească despre Isus cu un creştin?
prin prietenie şi prin câştigarea încrederii oamenilor. Poate dura zile, săptămâni, luni sau ani. Dar abia atunci când ei încep să fie deschişi şi să vorbească despre crezul lor noi putem începe să vorbim şi să le spunem despre crezul nostru fără să trebuiască să avem dezbateri teologice aprinse.
Cred că mulţi dintre ei sunt curioşi în legătură cu ce cred creştinii despre Cristos, dar aşa cum am spus şi mai devreme, cei care caută adevărul despre Dumnezeu pot să nu fie deschişi din prima la o discuţie despre Isus. Acceptă doar când ajung să descopere cum sunt creştinii, că nu sunt aşa cum au auzit ei, nu sunt imorali. Când află că aceşti creştini
Știu că pășim pe un teren minat, dar
sunt oameni care se roagă, care cred într-o
sunt anumiţi oameni speciali şi aleşi
viaţă sfântă, atunci devin interesaţi de Isus.
de Dumnezeu pentru a fi creştini?
Trebuie doar să îl prezentăm pe Isus aşa cum
Eu cred că Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să vină la credinţă. Există unii oameni care sunt dornici şi îl caută pe Dumnezeu şi El
vorbeşti unei femei despre Isus?
asemenea. Există 1,5 miliarde de musulmani
cele mai grave, cel mai rău păcat posibil! Deci Fiul lui Dumnezeu. Eu personal cred în lucrare
Adesea se vorbește despre statutul femeii în Islam. Este mai dificil să îi
este El şi nu să atacăm părţile lor negative. Probabil cea mai bună cale de a îl prezenta pe Isus aşa cum este El, este să le spunem cum a lucrat Isus în vieţile noastre.
fi bine că bărbaţii să le vorbească bărbaţilor şi femeile - femeilor! Chiar dacă femeile sunt de cele mai multe ori dispuse să vorbească despre partea emoţională a vieţii, le e foarte greu să îl accepte pe Isus atât timp cât soţii lor nu îl acceptă. Asta ar crea probleme în familii. Totuşi, nu de puţine ori femeile sunt cele care îl primesc pe Isus. Cel mai uşor pentru musulmani să îl cunoască pe Isus ca Salvator este prin intermediul prietenilor creştini. Auzim adesea despre minunile pe care le experimentează unii musulmani. I-ar fi mai uşor unui musulman să îl accepte pe Dumnezeu dacă ar vedea sau ar experimenta un miracol?
MISIUNE
Da, deşi ei deja cred că Isus a făcut miracole şi
că Dumnezeu e aproape, activ şi în legătură
nu doar pentru noi.” Unul din lucrurile în care
minuni. Şi pentru asta nu e nevoie să creadă
cu noi. Ei cred că El e de neînţeles pentru că
suntem implicaţi este să îi facem pe oameni să
că Isus e Fiul lui Dumnezeu. Chiar şi Coranul
nici Coranul nu este întruparea şi revelarea
înţeleagă că din momentul în care i-ai făcut pe
vorbeşte despre miracolele făcute de Isus, dar
Dumnezeului, ci doar a voinţei Lui în legătură
oameni să se roage pentru musulmani nu va fi
doar asta nu va fi suficient pentru a îi convinge!
cu vieţile noastre. Când toate astea se schimbă
greu să îi faci să îşi mărturisească şi credinţa în
Dacă miracolul li s-ar petrece în vieţile lor
şi Dumnezeu se naşte în carne pentru a ni se
faţa lor. Musulmanii sunt doar oameni pentru
personale ar fi o cale mai uşoară spre a îl accepta
arăta şi a se face nouă cunoscut, totul devine o
care Isus a murit. Iar Isus ne-a zis să mergem în
pe Dumnezeu.
învăţătură nouă. Atunci ei înţeleg adevăratul
toată lumea şi nu doar într-o parte a lumii. Toată
sens al Crăciunului.
lumea include acei 1,5 miliarde de musulmani
Ne apropiem de sărbătorirea Nașterii Mântuitorului. Cum înţeleg ei Crăciunul după ce se întorc la Dumnezeu?
Nu ați obosit? Acum sunt la vârsta pensionării, dar nu am
care reprezintă peste 23% din omenirea de azi, iar biserica trebuie să nu mai neglijeze acest aspect.
Unul din lucrurile la care trebuie să ne gândim
planuri de retragere pentru că atât timp cât
atunci când un musulman se converteşte la
Dumnezeu mă ţine sănătos eu vreau să continui
creştinism este că lui îi rămâne un mare gol în
în a face ceea ce fac acum. Vreau să îi ajut pe alţii
Vă rog, rugaţi-vă pentru musulmani! Luaţi
viaţă. Renunţă la tot ce a trăit şi învăţat până
să înţeleagă. Vezi 1,5 miliarde de musulmani
exemplul lui Avraam, despre care unii zic că a
atunci încă din copilărie: sărbători religioase,
pe planetă şi încă doar 4, poate maxim 5 %
acţionat în lipsa de credinţă, eu unul nu aprob,
tradiţii
de
din forţa noastră misionară de evanghelizare
cred că el s-a rugat minunat zicând: ,,DOAMNE
convertire ei recunosc Crăciunul ca sărbătoare
e îndreptată către ei. Unul din lucrurile pe
PERMITE CA ISMAIL SĂ TRĂIASCĂ SUB
socială: brad, Moş Crăciun, cadouri, lucruri
care vreau să le fac este să le zic oamenilor:
BINECUVÂNTAREA TA!” Şi dacă nu ştii cum să
de genul acesta. Noi trebuie să ne ocupăm cu
,,Hei, musulmanii nu sunt doar nişte oameni
te rogi sau nu ştii nimic despre musulmani, ai
reciclarea tutor acelor obiceiuri învăţate prin
cu bombe! Nu sunt ca samaritenii, iar noi nu
putea începe cu o astfel de rugăciune. Roagă-te
a le insufla pe cele creştine. Le este greu să
suntem aici pentru a-i evita! Ei sunt oameni ca
ca binecuvântarea lui Dumnezeu să fie peste
creadă în comuniunea dintre Dumnezeu şi om,
şi noi şi în egală măsură Isus a murit şi pentru ei
musulmanii din lume.
religioase,
ritualuri.
Înainte
Aveți un mesaj pentru cititorii nostri?
MISIUNE
ALBANIA MISIUNE POSIBILÃ
V
ara aceasta am avut ocazia să privesc lumea şi mediul în care am crescut cu alţi ochi. Și asta foarte
departe de casă, împreună cu șapte colegi și câțiva prieteni olandezi. Drumul spre Albania a fost cu totul special. Am pornit cu multe emoţii în inimi şi cu multe întrebări în minte. Cum va fi? Ce vom găsi acolo? Cum vor reacţiona oamenii la gestul nostru? Doar uitându-mă în jurul meu, puteam observa neliniştea, dar şi nerăbdarea ce se întipăreau pe faţa fiecăruia, după ce am părăsit ţara. Am înălţat o rugăciune și i-am mulţumit pentru ocazia deosebită de a face ceva practic pentru El. Sunt convinsă că fiecare dintre noi a simţit un imbold special de a merge în această misiune. Știam că 80% dintre albanezi sunt musulmani, dar pentru mine erau simple procente. Nu mi-am imaginat niciodată cum e să trăiești într-un loc în care numele “Isus” nu-ţi spune nimic. Pe măsură ce ne apropiam de destinație încercam să colecționăm amintiri și să identificăm obiceiuri. Imediat după ce am intrat în Albania nemaivăzutul era tot mai prezent. Deasupra caselor sau la ultimul etaj erau agăţate păpuşi. Oamenii ne spuneau că au o semnificaţie spirituală, de aceea se fac incantaţii şi se practică magia neagră. Se roagă pentru ele, pentru a fi păziţi şi
protejaţi de oamenii invidioşi. Ne apropiam de capitala Tirana, iar în jurul
priveam, iar apoi plini de compasiune când aflam poveştile lor de viaţă.
nostru vedeam tot mai multe moschei dinspre
Încrederea se câştiga cu greu şi cu multă
care oamenii erau chemați la rugăciune de
muncă, însă când am reuşit acest lucru, am
cinci ori pe zi, conform ritualului ,,salatului”.
simţit o mare bucurie în interiorul meu. Copiii
Am observat îndeaproape strictețea cu care
albanezi au multă dragoste de oferit, iar noi
musulmanii respectă acest obicei, cum își fac
am primit-o şi am dăruit-o la rândul nostru,
timp pentru rugăciune, lăsând totul deoparte.
cu multă bucurie. După ce timpul petrecut
N-am putut să numă întreb oare câţi dintre
acolo s-a încheiat şi am revenit acasă, ceva se
noi ne facem timp pentru a ne ruga sau a-L
schimbase în mine. Dragostea pentru Albania
lăuda pe Dumnezeu chiar şi în momentele
ocupase deja un loc important în inima mea,
când suntem prea ocupaţi.
iar experienţele de acolo mi-au rămas mult
În satul Pinet, la 20 de km de capitală, este o singură creștină. Noi am lucrat în baza de misiune inițiată de o biserică din Timișoara. Am activat pe două fronturi: pe de-o parte încercam să interacționăm cu sătenii și să îi ajutăm la muncile agricole, pe de altă parte
timp întipărite în minte. Am învăţat o lecţie foarte importantă: să fiu mulţumitoare că eu îmi cunosc Dumnezeul şi ştiu cine este El, dar ce este şi mai important, ştiu ce a făcut pentru mine, iar acest lucru vreau să îl transmit în continuare şi copiilor albanezi.
am organizat diferite programe pentru copii și tineri. Eram cuprinşi de emoţii când îi
Studenții CBEE implicați în misiunea din Albania se vor întoarce în Pinet zilele acestea pentru a le oferi albanezilor un Crăciun. Mai mult decât cadouri ei vor să ducă Vestea Bună a nașterii Mântuitorului.
MISIUNE
B A B A D A G DINCO
de ALINA MIR ON
LO DE LUMEA MEA
Când aveam 8 ani m-am mutat cu familia în orăşelul Babadag din judeţul
sentimentele față de copiii lor, ei înțeleg iubirea prin faptul că le oferă
Tulcea. În timpul petrecut acolo ca misionari, inima mea de copil a
hrană și ceva de îmbrăcat. Acestea atunci când le au. Am văzut copii cum
început să îndrăgească acele locuri şi acei oameni, chiar dacă pe atunci
alergau desculți și dezbrăcați pe străzi, case din chirpici ce în interior au
nu ştiam prea multe despre ei. Şederea noastră nu a fost prea lungă, după
un singur covor, care de fapt este folosit drept pat. I-aş putea descrie ca
un an şi jumatate mi-am pierdut tatăl şi ne-am mutat în Constanţa, dar o
oameni cărora le lipsesc multe lucruri, deşi ei nu par să sesizeze aceasta.
parte din inima mea a rămas acolo.
Ne-au primit fără ezitare în casele lor, ne-au răspuns la întrebări şi ne-au
Vara aceasta, împreună cu doi colegi, m-am întors în acel orăşel. Ne-am
servit cu ce au avut.
pierdut în mulţimea celor 10.000 de locuitori şi am mers tocmai între
În Babadag este o biserică penticostală de turci-romi, deschisă în urmă cu
turcii-romi, încercând să aflăm cât mai multe despre ei şi cultura lor.
aproximativ 13 ani, şi o echipă de misionari se dedică formării caracterelor
Am pătruns, parcă, într-o altă lume cu alte valori și alt ritm. Ştiam că
acestor oameni. Copiii turcilor nu merg în grădinițele de stat, aşa că
majoritatea sunt musulmani, dar până nu am stat între ei nu am înţeles
misionarii au deschis grădiniţa “Clubul Copiilor” pentru a-i învăţa pe
exact ce înseamnă de fapt acest lucru.
micuți să se spele, să folosească toaletele, să mănânce, să se joace, să
Am aflat că băieții sunt circumcişi la 5-12 ani şi că părinții îşi logodesc copiii la vârste fragede. Fetele sunt cumpărate cu bani sau diferite bunuri şi majoritatea renunţă involuntar la copilărie devenind mame mult prea
se îmbrace și să Îl cunoască pe Dumnezeu. Mulți dintre copiii care au terminat această grădiniță, au mers mai departe în școlile de stat și au rezultate şcolare bune sau chiar foarte bune.
devreme. Bărbatul este capul familiei, chiar dacă, în cele mai multe
Cu toate că ar fi putut alege o viață confortabilă, cei cinci misionari din
cazuri, femeia duce greul casei. Munca depusă nu este apreciată, fiind
Babadag au decis să înveţe răbdarea şi perseverenţa. Ei încearcă să le arate
considerată o datorie, o necesitate.
copiilor şi tinerilor cu care lurează dragostea lui Dumnezeu cu credinţa că,
În cultura lor nu se pune accent pe latura educațională, iar majoritatea tinerilor nu ştiu să scrie sau să citească. Părinții nu știu să își arate
la rândul lor o vor experimenta şi vor transmite mai departe. Şi astfel îl vor face cunoscut pe Dumnezeu printre musulmanii turco-romi din Babadag.
SPECIAL LZAN
de DENISA BU
de vorbă cu
ULTIMUL DAC
Deşi este un artist de succes, Dan Leş vorbeşte modest, sau mai bine zis smerit despre el. Nu îşi asumă meritul pentru talentul pe care îl are, se consideră ,,hăruit” că îl are şi că a avut ocazia să îl dezvolte crescând într-o familie de artişti, tatăl fiind un pictor ce a învăţat olăritul. El a încercat să combine cele învăţate de la tatăl lui şi ,,aşa au ieşit aceste figurine” de a căror expresivitate şi mişcare se ocupă în mod special. Şi care de altfel i-au adus un succes internaţional. Dar nici pe acesta nu şi-l asumă, spunând că el este doar ,,un administrator” care face tot ce poate să îşi mulţumească Şefu’. Cum reuşeşti să redai cu atâta fidelitate emoţiile în ceramică? În spatele fiecărui om este o poveste. Şi în spatele personajelor pe care le plămădesc în Casa Olarului se ascunde o poveste. Am avut parte de o copilărie frumoasă până pe la şapte ani, când paradisul vieţii mele s-a ciuntat: tatăl meu s-a mutat la oraş. Şi de la acele uliţe pe care alergam desculţ prin praf toată ziua printre bivoli şi simţeam roua dimineaţa, neam mutat într-un cartier muncitoresc din Baia Mare. Şi tata tot încerca să îmi explice cum este la oraş, pentru că până atunci am trăit într-un paradis al meu, în Tulgheşul Ardealului, la poalele codrului cu acele case din pământ şi învelite cu paie, cu acele poveşti spuse în faţa lămpilor şi cu acele mâncăruri
extras dintr-un interviu realizat de Lenora Leivi pentru RadioCBEE
,,Toate aceste poveşti mi-au rămas întipărite în minte, şi, când m-am dus la oraş, marele regret a fost că nu am mai avut parte de ele. Am trăit aşa ca un nostalgic. Şi mai târziu am început să le redau, să le transpun în lut.”
naturale făcute pe vatra cuptorului. Toate aceste poveşti mi-au rămas întipărite în minte, şi când m-am dus la oraş marele regret a fost că nu am mai avut parte de ele. Am trăit aşa ca un nostalgic. Şi mai târziu am început să le redau, să le transpun în lut.
,,Toate aceste poveşt m i-au rămas întipărite în a fost că nu am mai iav minte, şi, când -am du ut s la oraş, marele regret să le redau, să le transpu parte de ele. Am trăit aşa ca un nostm algic. Şi mai târziu am n în lut.” început Care a fost scopul tău când te-ai apucat
acolo, la lumina lămpilor se ţes poveşti, se spun
Dumnezeu şi El îngăduie cât vrea. Am fost şi
de lucru, ce voiai să exprimi sau să obţii?
poveşti, se critică lucrările şi, de ce nu, le spun şi
eu până nu de mult unul care se tot întreba
povestea vieţii mele.
de ce nu mai merg lucrurile bine în ţară, de ce
Dacă acele figurine nu spun şi nu vorbesc despre mine, nu mi-am atins scopul. Nu o să le numesc
Cum ţi-a venit ideea să creezi
opere, ci figurine încărcate de expresivitate şi
un astfel de sanctuar?
esenţă. Şi acele figurine au fiecare o poveste pentru că prin ele îi exprim pe oamenii pe care i-am cunoscut în copilăria mea şi evenimentele care se întâmplau acolo. Văd că am avut succes cu ele, deşi când am început să le fac nu mi-am dorit să mă îmbogăţesc, dar nici să mor un artist sărac. Trebuie să vă spun că nu este meritul meu, este harul lui Dumnezeu să pot să fac ceea ce fac şi nu mă consider decât o unealtă în mâna Lui. Toată inspiraţia îmi vine de la Dumnezeu şi nu pot să ascund acest lucru pentru că aş fi egoist. Dumnezeu m-a ajutat, mi-a deschis uşi, şi am ajuns cu figurinele mele în multe locuri din Europa şi nu numai. Nu vreau să vorbesc prea mult despre realizările mele, vreau doar să consemnez că ceea ce fac îmi aduce mari satisfacţii şi asta mă bucură.
Nu a fost a mea. Ideile astea vin pe măsură ce te apropii de sursă, şi când spun sursă mă refer la Dumnezeu. Cu cât o să fii mai aproape de El, o să îţi dea foarte multe idei. Este foarte important să mergem pe drumul nostru, noi oamenii căutăm să copiem şi să ne uităm la cei din jur ca să facem ce fac ei. Nu este drumul nostru. Eu am fost ateu convins şi la 24 de ani, când m-am întors la Dumnezeu, mi-am dat seama că este foarte bine să ştii ce ai de făcut în viaţă. Toate ideile astea au venit aşa, peste noapte, unele chiar au fost vise. Eu sunt un împătimit al lucrurilor vechi. De la 10 ani am tot cules toate vechiturile de prin sat, lumea zicea că nu sunt normal. Soţia mea mă întreba ce o să facem cu ele, unde o să le punem şi eu îi spuneam că o
nu se întâmplă. Vreau să vă spun că a fi fericit este foarte simplu, este mai greu să fii simplu. Dar dacă vrei să fii fericit nu îţi complica şi încărca viaţa cu tot felul de lucruri materiale. Şi poate o să spuneţi ,,bine, bine, dar tu deja ai o stare materială”. O am pentru că Dumnezeu aşa a vrut, dar la o adică pot să fie nişte simple betoane neînsufleţite dacă nu e Dumnezeu acolo. Eu mă consider un administrator căruia pentru o perioadă i-a dat Dumnezeu nişte proprietăţi. Dacă le administrez bine şi casa mea este deschisă şi pentru alţii, El o să spună ,,Ok, eşti bun, ţi le mai las”. Dar dacă tot ceea ce am o sa păstrez pentru mine, atunci o să am probleme cu şefu. Aşa că prefer să rămân aşa, un dac liber din Maramuresul istoric, îmbrăcat în cămaşă de in şi să olăresc şi să fac poveşti. Cum vezi tu ca artist banalul cotidian?
să avem cândva o casă mare. Ea îmi amintea că
Asta e o problemă a celor care trăiesc prea
Deci aceasta ar fi cea mai
nu avem nici apartament, că stăm în chirie. Şi
mult într-o lume virtuală. Vedem peste tot că
mare bucurie a vieţii?
acuma, după mulţi ani, Dumnezeu m-a ajutat
această informaţie prelucrată vizual ne fură
să pot să îmi cumpăr o casă mare unde am
creativitatea noastră şi a copiilor nostri. Naştem
expus toate obiectele astea. Şi acea casă este
o ,,generaţie hamburger”, totul este fast-food,
pensiunea Casa Olarului. Şi caut să le spun si
mănânci, fugi şi vezi că nu mai ai viaţă. Nu
oaspeţilor noştri despre cele obiecte, pentru că
se mai opreşte nimeni să se uite la un apus de
au şi ele fiecare o poveste.
soare, să asculte o poveste a unui bătrân. Toată
Nu aş numi-o aşa. Cea mai mare bucurie ar fi că trăiesc împăcat cu Dumnezeu, am o familie frumoasă. Şi am un copil de doi ani pe care îl cheamă Ştefan şi mai am un copil de 18 ani pe care îl cheamă Nicolas. Şi împreună cu ei merg la atelier. Ăla micu se murdareşte peste tot. Cel mare e la liceul de artă şi are deja stilul lui, discutăm despre artă seara în faţa şemineului. Soţia ne face plăcinte şi aş putea să mă laud cu acest lucru pentru că am un colţ de rai la mine acasă. Ce se întâmplă de fapt la Casa Olarului? Am deschis-o pentru oaspeţi, sunt foarte mulţi tineri care vin acolo şi încercăm să le arătăm o mică parte din viaţa noastră. Am deschis atelierul pentru ei, îi lăsăm şi pe ei să olărească. Vara găzduim patru tabere de creaţie pentru copii, mai avem tabere de pictură, una internaţională şi una naţională, vin pictori din toată Europa, avem tabără de fotografie. Şi
Care este cea mai mare frustrare a ta? Nu avem dreptul să fim frustraţi pentru că oricum lucrurile merg acolo unde vrea
lumea aleargă. Şi atunci intri la un moment dat într-o stare care nu ţi se mai pare frumoasă. Încearcă să renunţi două zile la telefonul mobil, să te duci în natură, să vezi ce bine e.
AMPRENTE EHA
de NANE BR
T Ã P A C N U DE LA T L A L Ã L E C LA N
u m-am gândit vreodată că voi pleca din capitală pentru a studia
mă refer numai la ce am acumulat din punct de vedere tehnic, ci şi
jurnalismul la Oradea. Pe parcursul celor trei ani la colegiu nu
spiritual. O lecţie pe care am învăţat-o în perioada de acomodare aici
m-am gândit că planul lui Dumnezeu pentru mine ar fi la 800 km
este că seriozitatea cu care am tratat fiecare curs, fiecare capelă în parte
depărtare, la capătul celălalt al ţării. Unde? Tocmai pe litoral, în micuţul
cântăreşte mult după terminarea colegiului. Au fost momente când
oraş Mangalia. Călătorind înapoi în timp, cred că sunt o mărturie a
m-am gândit: „Oh, dacă aş fi învăţat mai mult…”.
faptului că de multe ori căile lui Dumnezeu diferă de cele ale oamenilor…
M
şi cât de bine este să asculţi chemarea Lui!
S
eara pot vedea lumina călăuzitoare a farului din Mangalia. Pentru
angalia este o zonă neevanghelizată, cu familii distruse, în care copiii nu au modele sănătoase. Am cunoscut aici tineri minunaţi,
dar care au fost bătuţi de tatăl lor sau fete care i-au luat locul mamei în
mine principiul ascultării este ca acel far: încerc să observ direcţia
casă, pentru că de ani buni ea munceşte în străinătate. Pentru ei noi, ca
din care vine, pentru a-mi ghida corabia pe marea vieţii. În iunie, am
familie, încercăm să fim un exemplu, să le arătăm că nu contextul în care
aplicat acest principiu împreună cu soţul meu, Cătălin şi iată-ne acum
ei au crescut reprezintă normalitatea. Însă, înainte de toate, încercăm
în Mangalia. După absolvire nu aveam o direcţie clară, iar cel mai greu
să le fim prieteni.
mi se părea că puteam face orice, oriunde; important era ca şi Dumnezeu să fie acolo. Iar El ne-a călăuzit atât de frumos.
D
noastră este ca şi a apostolului Pavel, care dorea „numai să sfârşească
eşi stăm cu chirie într-o pensiune de pe litoral, nu suntem în
cu bucurie calea şi slujba, pe care a primit-o de la Domnul Isus, ca să
vacanţă. Implicarea în biserica penticostală Speranţa cere timp
vestească Evanghelia harului lui Dumnezeu” (Fapte 20:24).
şi efort. Cătălin se ocupă de construcţia bisericii (care a luat foc anul trecut), este lider de tineret, implicat în misiune şi, în timp ce scriu aceste cuvinte, este la o întâlnire cu băieţii pentru studiu biblic, care are loc săptămânal. Eu sunt implicată în departamentul media; zilnic fac poze pentru a arăta progresul construcţiei, pe care le postez pe site-ul bisericii, iar în curând voi începe un grup pentru fete. De asemenea, urmez principiul biblic de a fi un ajutor potrivit pentru Cătălin. Deşi aceste rânduri sumarizează în mare lucrarea noastră, cuvântul care o descrie cel mai bine ar fi DISPONIBILITATE. Un exemplu este ziua de azi: din cauza ploii abundente de ieri, sala cea mare a bisericii în construcţie a fost inundată. Prin urmare, înarmaţi cu mopuri, găleţi şi făraşe am mers pentru a ajuta la curăţarea acesteia.
C
Ştim cu siguranţă că până în iunie locul nostru este în Mangalia. Dorinţa
.S. Lewis afirma că atunci când ai direcţia corectă, chiar în momentele de slăbiciune, când te împiedici şi cazi, Dumnezeu
te iubeşte. Fiind la început în lucrarea de slujire, sunt momente când greşim, când vrem să ne dăm bătuţi. Nu este uşor, pentru că se duc lupte spirituale pentru fiecare suflet. Însă experienţele, provocările sau cursurile din timpul colegiului sunt benefice pentru slujire. Nu
AMPRENTE de LIA TUN
S
POVESTE DE CRÃCIUN
Nu există oameni mari d
ecât cei care știu să fie m
ici.
Am aflat de un post disponibil de recuziter
de pe el. Politețea mă înfrână de la prea multe
Pensula nu-i da ascultare. Refuza să mai
și căutător de modele pentru o firmă de
nazuri.
creioneze vreun contur. „Încăpățânato!”, și o
prestigiu. Cum n-aveam nimic mai bun de făcut am depus cererea la biroul împricinat. Fără să o citească secretara mi-a spus: „Slujba vă aparține.” „Când aș putea să ...”, am îngăimat. „Chiar acum, maestrul vă aștepta.” Nod în gât, mers legănat, transpirații reci – toate se năpustiră asupră-mi. Îmi puteam vârî degetele în ochi de bezna ce trona în sala de lucru.
„Am nevoie de trei personaje ca să-mi pot sfârși lucrarea”, continuă neîntrerupt. În timp ce vorbea un amestec de fân ud, bălegar, bovine nespălate și pâine proaspăt scoasă din cuptor mă lovi drept în nări. „E vorba de un tablou de familie. El... necioplit, deși dalta e prietena lui. Înalt, dar șters, cu toate că e bărbatul casei. Ea, însărcinată înainte de nuntă, fără bani de pâine. Cartea e
„Ia loc, draga mea”, auzii vocea-i caldă. După
de la sine înțeles că nu s-a lipit de dânsa. Bună
vorbă părea un bătrânel uitat de ani, cu o
de vărsat lacrimi cu carul.” Nici nu sfârși bine
blândețe ce putea topi întunericul. Și chiar
descrierea că ochi-mi putură desluși siluetele
așa se petrecu. Putui dibui un scăunel ros de
celor doi pe pânza îngălbenită de vremi. Îmi
vreme pe care fără prea multe comentarii mă
păreau cunoscuți, dar oare de unde?
așezai. O durere mă ardea de-mi venea să sar
Maestrul se îndreptă de șale. Respiră adânc.
lovi de catul șevaletului. Nu-mi pot explica cum, dar mâna i se înroși de parcă un cui i-ar fi străpuns-o. O lacrimă i se prelinse și sta să-i curgă din barba năclăită. Încet se cuibări în sângele cald. Cu multă gingășie prinse pensula și strânse noua culoare. Formă cu ea un plod, care scânci ca orice alt copil pe lumea asta. „L-am isprăvit.” Desprinse pânza udă și mi-o încredință. O mai privi o dată cu luare aminte, apoi în timp ce marea de lumină îl înghiți îmi șopti cu vocea-i tremurândă: „Expune-l să-l vadă cât mai mulți.” Am părăsit atelierul cu același nod, de data asta înfipt în inimă: oare cine-L va primi?-
Cândva Speranţa era tare deznădăjduită. Se afla într-o beznă de nici nu îşi vedea mâinile şi nici nu mai trăgea nădejde că vreodată va zări o licărire de lumină. De partea ei, Lumina se simţea şi ea singură. Şi, drept vorbind, „Lumină” era un nume ce nu i se potrivea, căci îşi pierduse puterea aşa încât abia dacă mai licărea din când în când. Se aflau în acelaşi spaţiu şi nici măcar nu ştiau. Speranţa nu scotea
PLANUL
decât rareori un suspin, iar când vedea licărirea se gândea că „viziunea” se datora firii ei ce fusese odată plină de nădejde. Lumina auzea suspinul de fiecare dată, dar credea că e doar o iluzie fonică, chiar dacă nu era sigură că aşa ceva există. De fapt, că iluziile nu există era ceva de la sine înţeles, dar Lumina uitase de mult de logică şi raţiune. Uitase chiar că era imposibil să fie singură. De dincolo de spaţiu şi timp, Întemeietorul lor le privea. Dar nu dispreţ, ci cu dragoste şi răbdare, chiar dacă de mii de ani încerca să le amintească adevărata lor menire şi să le arăte că nu sunt singure. Dincolo de ele vedea şi siluetele ce se plimbau mecanic şi fără scop pe globul întunecat. Atunci şi-a dat seama că a venit vremea să-şi ducă planul la îndeplinire: să trimită o nouă putere Speranţei şi Luminii. Iar ele, împreună, să arăte siluetelor rătăcite în lumea lor calea înspre El, Creatorul. de Denisa Bulzan
DESENE DE IONATHAN PÃTRASCU
CRISTOS S-A NÃSCUT!
PORTRET de DENISA
BULZAN
I N A E D 4 O VIAT, Ã DE OM ÎN 2 În timp ce îl aşteptam mă luptam cu o grămadă de gânduri şi emoţii. Deşi îl cunoşteam de aproximativ două luni, nu prea vorbisem cu el. Dincolo de ochelarii lui negri, mă loveam mereu de privirea aceea seacă, ce nu exprimă nimic la prima vedere. Azi însă, după ce mi-a povestit tot, mă gândesc că experienţele lui din ultimii ani nu au fost altceva decât exerciţii care să-l ajute să îşi ascundă sentimentele. Pentru că, ce altceva poţi face când eşti oprit pe stradă de oameni miraţi şi deranjaţi de ,,cum de nu eşti la puşcărie?”, iar prietenii simt nevoia să îţi spună că ,,dacă ar fi fost în locul tău” s-ar fi sinucis. Şi toate acestea la doar 21 de ani.
luată într-o clipă de criză a reușit să salveze viaţa unui om, dar nu a putut să evite maşina care venea din sens opus. După sunetele frânelor şi a impactului, mintea lui nu mai asculta zgomotul de fundal. Pentru câteva clipe, timpul parcă se opri în loc, chiar şi bătaia inimii. În locul respirației se înghesui întrebarea: “Ce se întâmplă cu mine dacă mor?”. Următoarele zece zile le-a petrecut, în mare parte, după gratii. Aflase că în acea maşină erau şase oameni şi că patru din ei au murit.
Numele lui este Iulian Adrian Iari, este din Simeria, dintr-o familie de ,,ortodocşi de recesământ”, cum o descrie chiar el. Avea doar un an când părinţii lui au divorţat. A crescut cu mama, cu surorile lui şi apoi a împărţit aceeaşi pasiune cu cumnatul său: camioanele. A terminat liceul, și-a luat carnetul de şofer şi două atestate. Pe scurt, şi-a împlinit visul: a ajuns şofer pe camion. “Puţin după 18 ani eram deja angajat, aveam bani, făcem ce-mi plăcea, nici nu am mai vrut să dau Bacu’”, povesteşte el schiţând un zâmbet aparent nostalgic.
“Ce se întâmplă cu mine dacă mor?”. Se gândea că mai bine ar fi murit el, că ar fi fost o pierdere mai mică, că mulţi chiar s-ar fi bucurat.
Continuarea poveştii nu e greu de întrezărit,
A urmat un proces, timp în care nu mai lucra şi îi era greu să își găsească o activitate. Aşa a început
viaţa de şofer şi siguranţa financiară îl
să citească Biblia pe care o primise de la un prieten. Timpul trecea şi el înainta cu cititul aşa că,
transformă într-un „tânăr superficial” ce-şi
într-o zi a ajuns şi la ultima parte din Cartea lui. Şi chiar pe la început câteva cuvinte i-au atras
adună în jur prieteni care-i spun ce-i plăcea
atenţia „Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii
să audă, tovarăşi mereu dispuşi să accepte
dintre voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi
un pahar atunci când li se face cinste. Nici
voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2:10). Iulian se regăsea literal în fiecare cuvânt. Singur în casă a
întrebările despre rostul vieţii nu au avut loc în
început să plângă, a căzut în genunchi şi i-a dat lui Dumnezeu vinovăţia, durerea şi toată inima lui.
viaţa lui, nici măcar fugitiv. Chiar şi atunci când un vechi prieten îl îndeamnă ,,să se pocăiască” el răspunde dezinteresat: “şi să vreau să mă pocăiesc, nu pot; tu mă ştii pe mine cum sunt”.
Procesul s-a terminat şi are de ispăşit șase ani cu supraveghere. Acum îl caută tot mai mult pe Dumnezeu şi s-a înscris la Colegiul Biblic Est European să studieze teologia. E un tânăr realist care a cam renunţat să îşi mai facă planuri şi spune că ceea ce e sigur că vrea să facă este să termine cei trei ani la Colegiu. Acum îşi caută prieteni de la care să aibă ce învăţa şi spune că preferă să
Singur, în camionul pe care îl conducea se afla
fie „cel mai prost din grup, decât cel mai deştept”. Noii lui prieteni spun despre el că, deşi pare
şi în acea seară de sfârşit de octombrie, în 2008.
rece şi distant la prima vedere, vorbind cu el îţi poţi da seama că e un băiat valoros, care caută
Parcă de nicăieri i-a apărut în faţă un tractor
dreptatea şi dacă pretinde ceva de la alții, face el mai întâi. Îşi asumă vina pentru cele întâmplate şi
nesemnalizat pe care l-a evitat în ultimul
merge înainte conștient că este judecat dur de multe perechi de ochi. „Unii mă judecă pentru că nu
moment intrând pe contrasens. Printr-o decizie
zâmbesc, alţii pentru că zâmbesc. Nu pot să îi împac pe toţi. Şi nici nu vreau.”
REGASIRI de ALINA FA
RCAS,
PROMISIUNILE
TATÃLUI Câți dintre noi nu am făcut promisiuni sau am avut parte de ele? Și câte au rămas neîmplinite din cauza neputințelor, uitării și indiferenței? Elementul care dă credibilitate angajamentului în sine și se oferă ca o arvună a împlinirii lui este tocmai acest: „cineva”. Ne uităm cu nesaț la promisiune și mai puțin la cel care o face. Ori valoarea acesteia este dată tocmai de caracterul celui în cauză. La ce folos un snop de promisiuni dacă persoana respectivă este un pierde-vară?
Nu am să răscolesc sertarul amintirilor în această privință, însă am să vă provoc la o minimă analiză de conștiință. Sau poate cel mai sănătos lucru pentru sufletele noastre ar fi să redevenim ca niște copii. Când tata ne făcea o promisiune nu o întorceam pe toate părțile, supunând-o matematicii probabilistice, ci îl credeam pe cuvânt. De ce însă, când vorbim de Tata, devenim refractari, șovăielnici și „puțin” credincioși în vederea împlinirii făgăduințelor Sale? Măsurăm promisiunile Sale prin prisma dezamăgirilor și neputințelor noastre și nu a caracterului Său. O altă greșeală este să credem că împlinirea făgăduinței Sale înseamnă automat eliminarea oricăror obstacole din calea credinței. Din pustiu până în țara promisă era o distanță. Ea trebuia parcursă nu de Dumnezeu ci de oameni. Noi vrem ca El să aducă laptele și mierea în pustiu în loc să Îl credem pe cuvânt, să înaintăm prin credință și să despicăm Iordanul fricilor noastre, ca mai apoi să cucerim Ierihonul făgăduit. Dumnezeu îi promite lui Ilie să-l hrănească la pârâu prin corbi. El L-a crezut pe cuvânt. „Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe...” (Evrei 11:33). Fie ca acest sfârșit de an să nu ne mai găsească „puțin credincioși” sau cerșind „cu teamă” firimituri, ci plini de îndrăzneală.
CONTRASENS U de GABI NEGR
BISERICA ONLINE adevăr sau provocare Bisericile au început să fie tot mai prezente în spațiul virtual, să transmită live și să arhiveze programele religioase, să aibă cont de Facebook, site etc. În general, părerile sunt împărțite și putem găsi exemple de la ambele capete ale extremelor. Am abordat mai mulți lideri în încercarea de a oferi un răspuns tuturor celor ce se simt nepregătiți în fața schimbărilor aparent amenințătoare. Cei mai mulți au evitat un răspuns ferm, dar iată mai jos doi curajoși. celor flămânzi și însetați după neprihănire.
în profunzimile teologice ale scopurilor
Nicidecum pentru divertisment, sau pentru a
şi funcţionalităţii Bisericii, în sensul ei de
produce monștri spirituali. Și în toate acestea
reflectare a lucrurilor de sus.
păstrând un Cuvânt curat și nestricat. (Iulian Necea - profesor Vechiul Testament)
virtualizării,
Î
transformarea funcţiei sacre a slujbei în
n sensul larg de program religios, prezenţa
B
iserica este o comunitate divino-umană istorico-escatologică. Scopul ei este
să câștige oameni pentru Împărăția lui Dumnezeu și să-i pregătească pe aceștia pentru a moșteni cerul. În ființarea ei, Biserica nu trebuie să piardă din vedere nici cine este, nici care este misiunea ei.
Cea de a doua perspectivă, este cea a
virtuală a Bisericii în Internet, poate fi
preluată în două perspective. Prima, de ordin pozitiv, ca element de întâmpinare a unor nevoi reale ce vin din partea credincioşilor care, din cauza unor circumstanţe mai puţin fericite, nu pot fi parte acolo, împreună cu ceilalţi enoriaşi. Astfel, desfăşurarea on line a slujbelor, le conferă acestora dimensiunea
una
reducţionistă,
prin
spectacol religios, într-o multitudine de alte spectacole mediatice. Ceea ce se întâmplă cu tot mai mare aplomb, este transformarea gestului participativ al unei categorii în creştere dintre creştinii sănătoşi şi în putere, într-unul de comoditate consimţită, care anulează tot mai mult ideea de efort participativ la comunitatea reală a Bisericii, transformând treptat acest act devoţional
Creștinii sunt chemați a fi „pescari de
participativă, care este până la urmă, un
oameni”, iar lumea în care trăim și dezvoltarea
element fundamental în ceea ce numim
tehnologică amețitoare au venit cu provocări
părtăşie şi mai ales împărtăşire unii cu alţii,
Ceea ce trebuie să ne motiveze însă, nu
noi pentru Biserică ce necesită uneori
din bunurile spirituale şi a unei atmosfere
e ideea radicală de a emite judecăţi de
adaptarea metodelor. „Fac totul pentru
unice pe care Biserica le celebrează. Ideea de
suprafaţă, ci, cu mintea înnoită de Duhul
Evanghelie” se poate traduce și prin adaptez
participare este deci fundamentală pentru
Sfânt, să discernem, să gândim profilactic şi
mijloacele de Evanghelizare, dar nicicum nu
ilustrarea principiilor teologiei biblice, a
realist despre ceea ce urmează, veghind, aşa
sacrific ființa sau misiunea Bisericii. Scopul
creării unui fenomen social de apartenenţă
cum ne învaţă Sfintele Scripturi, încercând
nu scuză mijloacele.
şi disciplină spirituală, care aduce de veacuri
totodată să anihilăm amplificarea unui
echilibru, unitate şi coeziune. După cum se
fenomen ale cărui dimensiuni distructive
vede, n-am insistat decât pe latura socială
pentru fiinţa Bisericii s-ar putea transforma
a fenomenului, fiindcă enunţul propus
într-un adevărat dezastru.
Biserica trebuie să fie prezentă în mediul virtual. Pentru a fi sare și lumină. Pentru a oferi o mână întinsă celor „căzuți între tâlhari”. Pentru a oferi hrană spirituală
conduce către astfel de accente, fără a intra
prin justificarea unei opţiuni de acest tip.
(Radu Marius - profesor Sociologia Mass-Media)
CONTRASENS de LUCIAN GH
IATÃ ,
NASTEREA , DOMNULUI PROFETITÃ , Pentru creştinii de pretutindeni, Crăciunul, în esenţa sa, marchează începutul celei mai importante religii a lumii. Fără naşterea lui Isus din Nazaret şi fără crucificarea Sa pe Dealul Căpăţânii, azi nu am fi îndrăznit să sperăm la mântuire. Întreaga viaţă a Fiului lui Dumnezeu, întrupat acum 2.000 de ani, a fost una consacrată unui ideal nobil – mântuirea omului. Să trecem în revistă câteva profeții cu privire la Nașterea Domnului Isus: Născut dintr-o fecioară
făgăduinţa Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor, care este Isus.” (Faptele Apostolilor 13:23)
Profeţia:
Născut în Betleem
„De aceea, Domnul însuşi vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi). ” (Isaia 7:14)
Profeţia : „Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic
„Maria… ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Şi Iosif … n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un Fiu. Şi el I-a pus numele Isus.” (Matei 1:18, 24, 25)
cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.” (Mica 5:2) Împlinirea : „După ce S-a născut Isus în Betleemul din
Din casa lui David Profeţia: “Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară.” (Ieremia 23:5) Împlinirea : „Din sămânţa lui David, Dumnezeu, după
venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim, au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.” (Matei 2:1,11) Irod ucide pruncii
între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a
Împlinirea:
Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au
Iudeea, în zilele împăratului Irod…” (Matei 2:1) El va fi întâmpinat cu daruri Profeţia: „Împăraţii Tarsisului şi ai ostroavelor vor plăti biruri, împăraţii Sebei şi Sabei vor aduce daruri.” (Psalm 72: 10) Împlinirea: „După ce S-a născut Isus în Betleemul din
Profeţia: „Aşa vorbeşte Domnul: „Un ţipăt se aude la Rama, plângeri şi lacrimi amare: Rahela îşi plânge copiii; şi nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai sunt!” (Ieremia 31:15) Împlinirea : „Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.” (Matei 2:16) (N.r.: versetele biblice folosite sunt din traducerea Cornilescu)
CONTRASENS USU de BEBE CIA ,
CRÃCIUNUL CAPITALIST
între credinţã şi comerţ În urmă cu doi ani, la sfârşitul lunii noiembrie, eram împreună cu soţia mea într-un hypermarket din Ungaria şi am fost surprins să văd că atmosfera sărbătorilor de iarnă deja se făcea simţită. Magazinul plin de articole specifice perioadei de Crăciun (brazi, beteală, instalaţii etc.), precum şi colindele care răsunau în difuzoare te făceau să simţi că este sfârşitul lunii decembrie, nu cel al lunii noiembrie. Ajuns acasă, am povestit cunoscuţilor cum la vecinii noştri a venit Crăciunul mai repede. Mare mi-a fost mirarea anul acesta să văd că încă de pe la începutul lunii noiembrie au început deja pregătirile pentru Crăciun şi la noi. Aprovizionarea cu produse pentru sărbători, colindele care se aud în marile magazine şi reclamele de la televizor sunt menite să te determine să te gândeşti mult mai din timp la cadourile pe care trebuie să le faci şi la obligaţiile de care trebuie să te achiţi. Nu mai poţi să te justifici spunând: „Dragă, am fost atât de ocupat în zilele acestea, încât n-am apucat să-ţi cumpăr niciun cadou”, pentru că ţi se va răspunde: „Ai avut două luni de zile la dispoziţie să te gândeşti ce să-mi cumperi”. Da, „nici viitorul nu mai e ce-a fost”, după cum spunea cineva.
şi el cum şi-a petrecut sărbătorile de iarnă, iar răspunsul acestuia a fost fascinant: - Eu am mers împreună cu toată familia să vindem brazi şi jucării. - Cum, doar atât?, a întrebat învăţătoarea. Şi a doua zi ce ai făcut? - Am mers din nou cu părinţii şi am vândut brazi şi jucării. - Şi a treia zi ce aţi făcut?, a întrebat învăţătoarea, vizibil iritată. - Am mers iarăşi cu părinţii şi am vândut brazi şi jucării. Nervoasă, învăţătoarea a spus: - Bănuiesc că aţi vândut brazi şi jucării în fiecare zi de dinainte de Crăciun, dar după aceea ce aţi făcut? - Am stat în casă, am numărat banii şi când am văzut ce mult am câştigat am cântat cântarea: „Ce prieten bun e Isus!”
Crăciunul devine din ce în ce mai mult o
şi-a petrecut sărbătorile. Copilul din familia de
„Marile adevăruri sunt spuse în glumă” a zis
sărbătoare eminamente comercială. Specialiştii
ortodocşi a spus: „Eu am petrecut mult timp cu
cineva, iar gluma aceasta conţine un mare
în marketing ştiu să stoarcă fiecare bănuţ
familia. Am tăiat porcul, am mâncat şorici şi am
adevăr: Crăciunul a înlocuit uşor, pe nesimţite,
din buzunarele noastre. După ce vor trece
făcut caltaboşi. Apoi, în seara de Ajun, am mers
şi aproape iremediabil, sărbătoarea Naşterii
sărbătorile, afaceriştii se vor bucura în timp
cu steaua prin sat şi apoi am stat iar cu familia.”
Domnului Isus, iar oamenii nu se mai împart
ce vor calcula profitul, iar ceilalţi vor fluiera
Copilul din familia de catolici a spus: „Şi eu am
în închinători şi impasibili în această perioadă,
a pagubă, uitându-se la facturile uriaşe şi la
petrecut mai mult timp cu familia. Am primit
ci în profitori şi păgubiţi. Interesul pentru
portofelele prin care bate vântul. Se spune că
colindători, am stat alături de familie la masa
profitul economic a sabotat până la anihilare
după sărbătorile de iarnă, când copiii unei şcoli
din ziua de Crăciun iar apoi am vizitat câteva
interesul pentru beneficiul spiritual. În loc să
interconfesionale s-au reîntors la cursuri, au fost
rude cărora le-am dus cadouri.” Copilul din
ne umplem de bucuria Naşterii Mântuitorului,
rugaţi de învăţătoare să povestească fiecare cum
familia de evrei a fost solicitat să povestească
alergăm năuci în toate părţile să cumpărăm de
toate şi apoi suntem prea obosiţi ca să simţim
mai conservatoare biserici. Abuzul de imagini
vreo brumă de bucurie. Ba mai mult, după ce
şi de tot felul de tehnici audio-vizuale, au făcut
totul ia sfârşit, ne afundăm în depresia „post-
ca bisericile să semene mai mult cu ceea ce
sărbătoare”. În viteza desfăşurării lucrurilor,
se întâmplă în cinematografe decât în casele
nu ne mai facem timp să ne aducem aminte că,
de rugăciune. Cântece moderne cu melodii
de fapt, nu sărbătorim Crăciunul – motivaţie
săltăreţe, dar lipsite de mesaj, în care zece
aproape exclusivă pentru a ne umple burţile,
cuvinte se repetă de douăzeci de ori, au înlocuit
ci naşterea Mântuitorului, care a coborât din
vechile colinde pe care le puteau cânta şi tinerii
gloria cerului pentru a ne umple sufletele cu
şi bătrânii laolaltă în cadrul aceleiaşi slujbe.
prezenţa Celui Sfânt. Tot mai mulţi oameni,
Multe biserici fac filme de promovare pentru
chiar şi dintre creştinii evanghelici, preferă
spectacolele puse în scenă şi anunţă: „Sunteţi
să plece în staţiuni montane, la schi sau în
invitaţi să veniţi alături de noi să sărbătorim
alte locuri unde să doarmă şi să se distreze cât
Crăciunul într-un mod original”. Când, mai
mai mult în perioada aceasta, decât să rămână
degrabă, ar trebui să anunţe: „Sunteţi invitaţi
împreună cu familia pentru a participa la
să participaţi la decăderea Bisericii – în direct
slujbele de închinare.
şi în exclusivitate. Aveţi loc în primele rânduri
Sunt uimit să văd cât de prinşi sunt credincioşii bisericilor
noastre
de
obiceiurile
lumii
nemântuite. Aproape că nu mai sunt diferenţe între creştinii mântuiţi şi oamenii nemântuiţi când vine vorba de prăznuirea sărbătorii Naşterii Domnului. Ce fac unii, fac şi ceilalţi. Majoritatea a uitat că Fiul lui Dumnezeu, care „[...] n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (cf. Marcu 10:45) vrea să-Şi adune un popor gata să slujească Împărăţia Sa. Cei mai mulţi aşteaptă să fie slujiţi, cât mai mult, cât mai bine, cât mai profesionist cu putinţă, fără a se sinchisi însă, să depună vreun efort în a sluji şi ei. Nu este de mirare că păstorii, slujitorii bisericilor locale, învăţătorii şcolilor duminicale sunt epuizaţi după sărbători. Ei slujesc, în timp ce toţi ceilalţi aşteaptă să fie slujiţi. Totul pentru ca cei mai mulţi să aibă „Un Crăciun fericit”. Cât de mult şi-a pierdut această măreaţă sărbătoare din adevărata ei semnificaţie. Lupta dintre credinţă şi comerţ pare să fi fost câştigată de cea din urmă. Şi aş îndrăzni să sugerez că nu a fost pierdută în marile magazine sau pe străzi, ci în casele şi bisericile noastre. Brazii împodobiţi cu instalaţii şi beteală nu se găsesc doar pe stradă, în magazine sau casele celor care nu-L cunosc pe Dumnezeu, ci şi în cele
şi garantăm că nu vă va deranja nimeni prin
mesaje radicale şi sâcâitoare despre mântuire”. La ce ar trebui să ne aşteptăm anul acesta de sărbători? Dacă am fi realişti, şi sper că suntem, din partea lumii nemântuite ar trebui să ne aşteptăm să auzim iarăşi că secţiile de urgenţă ale spitalelor nu au putut face fluxului de sute de beţivi ajunşi în comă, de tineri care s-au înjunghiat prin baruri şi discoteci, de îmbuibaţi care s-au înecat cu şorici ş.a. Din partea celor mântuiţi ar trebui să ne aşteptăm să ne povestească ce frumos a fost la schi în Austria sau Elveţia sau la plajă în Republica Dominicană. Sper însă, cu dramul de naivitate care mă caracterizează uneori, că nu va fi aşa, ci oamenii se vor pregăti să celebreze naşterea Celui ce a venit „să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (cf. Luca 19:10).
SPECIAL de ANCA POP
POVEŞTI PRINTRE NOTE INTERVIU CU LIGIA IONESE
Am stat de vorbă cu o visătoare, însă nu vă gândiţi că e una obişnuită. Ea are un mod mai
înregistra un album cu unele dintre piesele
special de a visa. Ligia Ionese este o tânără compozitoare ce locuieşte în Timişoara și
mele, dar asta doar aşa, pentru prieteni şi
lucrează cu interpreți din toată țara. (Cele mai multe texte de pe albumul Leagă-mi inima
familie, mai ales că tăticu îmi mai spune din
de cer al lui Alin Timofte aparțin Ligiei). Aşa cum spune şi ea, acesta este un dar din partea
când în când: „Când te hotărăşti să-ţi faci şi
lui Dumnezeu, iar ea doreşte să-l folosească cu înţelepciune: ,,Cu siguranţă este un dar
tu un album, ca să mă bucur şi eu ascultându-
de la Dumnezeu, dar pe care am ales să-l exersez, să-l dezvolt ... Domnul mi-a dat această
te la bătrâneţe?” Nu ştiu dacă-i chiar aşa de
calitate, şi eu o folosesc recunoscătoare.“
uşor, dar voi ţine cont de dorinţa lui la un
Ligia, cum ai început să compui cântece? Până să ajung să compun, am tradus piese din engleză; mesajul mi se părea prea frumos ca să nu fie împărtăşit şi totodată înţeles şi de
apucat să-mi scriu singură piesele. Şi cum prietenii se tot căsătoreau, s-au strâns acolo câteva. Acesta a fost începutul. Bineînţeles, de atunci nu am rămas blocată pe nunţi.
moment dat. Cum te raportezi la această calitate a ta? Talentul meu este un dar de la Dumnezeu. Adică, mi se pare că oricât ai „cultiva” în
către cei care nu cunosc limba engleză, cum
Îţi vine în minte o poveste mai
direcţia asta, dacă nu e de sus, nu e şi gata. Dar
sunt părinţii mei spre exemplu. Era clar că
specială din „spatele” unui cântec?
cred că şi faptul că am citit mult în copilărie şi
mă descurc cu rimele şi că vocabularul mă ajută. Mai târziu, prieteni din anturajul meu au început să se căsătorească, şi căutam în toate părţile piese pe care să le pot cânta la nuntă, fără să am însă, prea multe variante plauzibile dintre care să aleg. Se practică acele cântece în care e exprimată dragostea faţă de Dumnezeu, agape, dar le cântăm la nuntă în ideea că e ok, vorbesc despre dragoste, şi să zicem că e ca şi cum ar fi vorba despre iubirea eros, dintre îndrăgostiţi. Şi e cu atât mai bine dacă numele „Isus” sau „Dumnezeu” apar mai rar pe parcursul versurilor sau nu apar deloc, pentru că astfel piesa se pliază mai bine pe eveniment. Ei bine, eu nu prea sunt de acord
Da. Am adormit într-o după-masă, şi am visat cum cântam. Era un cântec nou, nu-l mai auzisem până atunci. Şi spre deosebire de alte vise, din care te trezeşti şi nu mai reţii absolut nimic, cu acesta era ceva special, pentru că am deschis brusc ochii şi în mintea mea încă rezona melodia. Aveam şi cuvinte şi linie melodică. Ce mai! Practic mi-am visat piesa! Am scris-o repede, ca să nu uit versurile, şi m-am înregistrat pe telefon, ca să nu uit cum sună. Bineînţeles că după aceea am mai lucrat la ea, am cizelat-o, dar a fost un start excelent şi inedit pentru mine. Ce proiecte de viitor ai?
adolescenţă a ajutat. Şi mă refer atât la cărţile de poveşti gen „Poveşti nemuritoare” ale lui Ispirescu cât şi la literatură pentru oameni serioşi. Totuşi, până la urmă, dacă suntem sinceri cu noi înşine recunoaştem în orice versetul acela care spune că Dumnezeu dă şi voinţa şi înfăptuirea. Practic, aplicat cazului meu, e evident că şi pofta de a citi tot de sus a venit. E ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru mine, şi ştiu sigur că m-am îndreptat în direcţia gândită de El. Mă raportez deci la talentul meu cu responsabilitate, conştientă fiind că sunt 100% dependentă de El. Unii stau foarte mult până să scrie ceva; la mine nu e aşa. Într-adevăr, sunt momente în care
cu sistemul ăsta. Nu mă încântă ideea de a
Nu pot să spun că vreau să fac o carieră din
nu sunt atât de eficientă, însă de obicei
cânta la nuntă piese de închinare, care au fost
asta, deci nu cred că am proiecte de viitor
cuvintele vin pur şi simplu; mi-e relativ uşor
compuse cu direcţia clară - Dumnezeu. Voiam
legate de acest aspect. Eu voi continua să
să le aştern pe hârtie şi să le dau o formă
ceva specific nunţii, ceva nou şi proaspăt, nu
compun atât pentru mine personal cât şi
ordonată. Concluzie: cu siguranţă este dar de
tot cântecele arhicunoscute, aşa că m-am
pentru cei care mă solicită. Eventual voi
la Dumnezeu, dar pe care am ales să-l exersez,
să-l dezvolt. Că dacă nu, e regulă: nu foloseşti, rugineşte, scârţâie. Domnul mi-a dat această calitate, şi eu o folosesc recunoscătoare. Sunt momente în care simţi că ceva te inspiră să scrii? Sunt multe momente în care Dumnezeu mă inspiră să scriu ceva, pentru că în viaţa mea fiecare aspect are legătură cu El. Orice văd, orice fac, orice citesc se corelează cumva de El; practic, în permanenţă purtăm o discuţie, să spun aşa. Eu reacţionez la tot ce se întâmplă în jurul meu; simt că totul mă interpelează, sau mai bine spus, Dumnezeu vrea continuu să-mi transmită lucruri prin ceea ce se petrece în jur. Ce vreau să spun este că, practic, El mă inspiră prin ceea ce face să se petreacă lângă mine. Alteori (şi de cele mai multe ori) compun pe baza trăirilor mele interioare, momente profunde care mă marchează. Şi sinceră să fiu,
,,Am adormit într-o după-masă şi am visat cum cântam. Era un cântec nou, nu-l mai auzisem până atunci. Şi spre deosebire de alte vise, din care te trezeşti şi nu mai reţii absolut nimic, cu acesta era ceva special, pentru că am deschis brusc ochii şi în mintea mea încă rezona melodia.“
adevărul e că cele mai frumoase piese le-am scris nu tocmai în vremuri de veselie, pentru că în situaţii de genul acesta duhul e mai sensibil la vocea lui Dumnezeu, şi atitudinea e una de smerenie. Şi atunci normal că se întâmplă aşa cum spune Biblia: „când sunt slab, atunci sunt tare”. De asemenea, nu puţine au fost dăţile în
simple, dar cu impact. Mi-am dat seama că
să ajungi la inima oamenilor simpli de lângă
scopul meu este să scriu ceva cu care oamenii să
tine, trebuie să faci în aşa fel încât ei să înţeleagă
se poată identifica, să poată spune „wow, exact
ce spui. Un alt aspect important, zic eu, este a
aşa mă simt”, la fel cum zic eu de fiecare dată
fi sincer cu tine însuţi şi în faţa lui Dumnezeu,
când ascult Casting Crowns.
pentru că din sinceritate răsar cuvinte cu
care eu însămi am fost încurajată de versurile
Care este cântecul care te
pe care le-am scris. Exprimarea era la persoana
caracterizează cel mai bine?
I, ca şi cum cuvintele ar fi direct rostite de Dumnezeu, menite să mă ridice. Deci da, Dumnezeu e Muza mea!
Unul singur? Chiar nu m-am gândit la asta până acum. Din ce am compus eu pentru mine, evident că mă caracterizează toate. Din ceea ce
Ai avut un compozitor preferat sau
ascult îmi place foarte tare piesa „Who am I”,
unmentor care te-a motivat?
care a fost şi prima pe care am tradus-o, prin
Prin 2005-2006 am descoperit şi eu trupa Casting Crowns, care a rămas de atunci numărul
2005 cred, pentru că îmi reaminteşte cine sunt eu în ochii lui Dumnezeu.
greutate. Evitarea clişeelor e foarte importantă. Cu toţii cred că ne-am săturat de expresii şi cuvinte pe care le regăsim ca un şablon în multe piese, nu neapărat că ar exprima ceva greşit, ci pentru că au devenit limbaj de lemn. Oamenii le folosesc din obişnuinţă, sau că se potriveşte bine la rimă, sau din te miri ce alte motive. Dar Dumnezeu e original, iar noi, creaţi de El, suntem la fel; avem cu siguranţă doza de creativitate necesară astfel încât să lucrăm
unu în topul preferinţelor mele. De câte ori îi
Care crezi că sunt principiile de
cu originalitate. Un alt aspect despre care aş
ascult sunt fascinată de modul în care reuşesc
care ar trebui să ţină cont un tânăr
menţiona ar fi următorul: nu ai cum să dai greş
să transpună realitatea în cuvinte simple,
care a început să compună?
atunci când scrii din experienţele personale. Nu
nesofisticate, şi totuşi să am sentimentul că sunt citită pe interior, ca şi cum ei ştiu exact prin ce trec eu. Nu ştiu cum să mai spun, mi se par extraordinari. De la ei am învăţat să renunţ la exprimări sofisticate în schimbul unor cuvinte
Cred că trebuie să aibă clar în minte cui se adresează, şi în funcţie de asta să îşi adapteze exprimarea. Dacă publicul ţintă, să spun aşa, este pătura intelectualilor, atunci da, te poţi juca cu elemente mai sofisticate. Dar dacă vrei
trebuie neapărat să te destăinui în versuri, dar ele să reflecte trăirea pe care ai experimentat-o; garantez că există cel puţin un om care a trăit ce ai trăit tu!
FOTOREPORTAJ AMPRENTE EDIS, de TIMOTEI R
CRĂCIUNUL
cu Dănuț Laurenţiu are 12 ani și trăieşte într-o baracă
la şcoală. Pe Dănuţ îl pune înapoi în pat, să
de învăţat. Trebuie să taie lemne, să facă foc,
în Oradea, în curtea unui depozit de la
doarmă, pentru că “el nu merge la şcoală că
mâncare şi curăţenie de fiecare dată când
marginea oraşului. Stă doar cu tatăl lui vitreg,
nu-i place să înveţe”.
viaţa îl obligă să îşi înlocuiască tatăl.
Spre deosebire de ursuleţul lui, Laurenţiu
La zece ani şi-a câştigat pâinea prin forţe
iubeşte şcoala pentru că acolo are parte de
proprii pentru prima oară: a săpat o grădină
multe activităţi, şi are prieteni cu care poate
pentru 5 lei pe oră. De fapt, de cele mai multe
vorbi. Acasă stă doar cu Danuţ şi Rex - un
ori alocaţia lui a hrănit familia. Când l-am
câine cu care mai “povesteşte” şi se joacă când
întrebat dacă îşi iubeşte tatăl vitreg mi-a
se plictiseşte. „Am învăţat să latru special
răspuns prompt: „dacă nu l-aş iubi, nu l-aş
pentru Rex, ca să mă înţeleagă când vorbesc
pupa în fiecare zi”.
un om căruia îi place alcoolul şi tutunul. Mama l-a părăsit când avea doi ani, iar tatăl natural a murit când era şi mai mic. Despre ultima vizită a mamei povesteşte cu tristeţe că, printre altele, i-a zis: „Deie Dumnezeu să mori!”, că apoi a dat-o afară din casă şi că i-a spus printre lacrimi să stea departe el. Se trezeşte în fiecare zi la 6 jumătate, deodată cu Dănuţ, ursuleţul lui. Îşi curăţă ghetele şi îşi caută haine într-o cutiuţă de carton, cu speranţa că va găsi ceva curat de purtat
cu el”, a spus el cu zâmbetul pe buze.
Laurenţiu nu crede în Moş Crăciun. Dar nu
Deşi îşi doreşte să ajungă şofer la curier rapid,
pentru că l-a vazut, ci pentru că niciodată nu a
lui Laurenţiu îi place cartea. Se laudă că are
găsit sub brad un cadou de la el. De altfel nici
note foarte bune, chiar dacă acasă nu are timp
brad nu a avut, iar Crăciunul pentru el „nu înseamnă nimic” pentru că „tati îşi cheltuie banii pe prostii”. Nici meniul de sărbători nu diferă foarte mult de cel din viaţa de zi cu zi, atâta doar că lipsesc cornul şi laptele. Aşa că Seara de Ajun îl găseşte la masă cu Dănuţ şi o felie de pâine cu ou. L-am întrebat ce-şi doreşte de sărbători şi el, cu privirea în pământ, mi-a răspuns: „Nu pot să-mi doresc nimic pentru că, de fiecare dată când mi-am dorit ceva, am rămas dezamăgit, şi nu cred că mai pot primi ceva”.
A L T I T I C E D
i e b o s a r gu Charles Dickens O poveste de Crăciun, de th Bell Graham O noapte de iarnă, de Ru chard Paul Evans Cutia de Crăciun, de Ri rin Lavric Cartea de Crăciun, de So n iun, de Sergio Bambare ăc Cr de e st ve po O . ua Stea
FILME BUNE PENTRU VREME REA
The Nativity Story
Seven Pounds
The Bucket List
(2006 r: Catherine Hardwicke)
(2008, r: Gabriele Muccino)
(2007, r: Rob Reiner)
The Nativity Story produs de New Line Cinema,
Urmărit de vinovăţia unui accident, Ben Thomas
Milionarul Edward Cole și muncitorul de rând
narează călătoria plină de pericole a unui cuplu
caută vindecarea sufletului prin salvarea a șapte
Carter Chambers nu au nimic în comun, decât
de tineri care sunt nevoiţi să-şi părăsească
persoane necunoscute. După ce planul a fost
boala lor în fază terminală. Împart un salon din
casa din Nazaret pentru a ajunge în Betleem,
stabilit, nimic nu-l mai poate determina să dea
spital până într-o zi, când se hotărăsc să plece
străvechea casa a lui Iosif, ca sã participe la
înapoi. Cel puțin aşa credea el. Dar Ben nu a
și să facă toate lucrurile ce le-au visat toată
recensământul ordonat de Regele Irod. O
inclus în planul lui să se îndrăgostească de una
viața lor că le vor face înainte să moară. În acest
călătorie de peste 100 de mile, străbătând locuri
din aceste persoane. Va trebui să ia din nou o
proces, cei doi se vindecă, devin prieteni şi
înşelătoare şi o naştere miraculoasă care va
decizie dificilă: să iubească până la moarte sau
găsesc bucurie în viață.
schimba cursul omenirii.
să moară pentru iubire.
PROGRAME DE PROIE CTARE Progresul tehnologic se resimte tot mai mult şi în biserici. Renunţarea la retroproiectoare a făcut loc unui val de experimentări şi improvizaţii. Fie că folosesc programe dedicate sau încă mai folosesc PowerPoint, laptopul și videoproiectorul sunt nelipsite la programele duminicale. Am realizat pentru dumneavoastră recenzii pentru cele mai cunoscute programe. ProPresenter:
- import prin drag and drop
- Mac și Windows
- peste 50 de traduceri ale Bibliei odată cu instalarea
- interfață intuitivă
- interfață greoaie
- poți rula un dvd video direct din program
- tranziție limitată la crossdisolve
- suport tehnic rapid și eficient
- importul se face prin link la media nu îl importă în library
- countdown timer integrat - salvează doar în format propriu - nu poți simula prezentarea fără al doilea monitor atașat - are nevoie de resurse substanțiale - nu poți face corecție rapidă în momentul live.
MediaShout
EasyWorship - varietate mare de tranziți - timp mic de încărcare – aproximativ 10 secunde - cumperi o licență și o poți folosi pe mai multe calculatoare - importă power point-urile cu tot cu efecte - doar pentru windows
- Mac și Windows
- transfer greoi al bazei de date
- consum redus de resurse
- nu accepta fișiere quick time.
În cãutarea colindului perfect
De fiecare Crăciun se întâmplă să mai descoperim ceva nou: o urare nouă, o reţetă sau chiar un colind. Şi, în funcţie de starea noastră de spirit din acel moment, inima noastră se leagă de acel ceva descoperit, iar retrăirea lui naşte un sentiment special. Am întrebat câţiva artişti care este colindul care dă naştere acelui sentiment deosebit în inima lor, colindul lor preferat. Ami: Colinda mea preferată e cea pe care bunicul meu, Liviu Căpuşan, a compus-o. Se numeşte “Iesle Sfântă” şi e colinda mea de suflet, nu doar pentru că e scrisă de bunicul nostru, ci şi pentru că în acest cântec regăsesc un strop din magia şi farmecul acelei nopţi solemne.
Luminiţa Ciuciumiş: Am descoperit că există o anumită selecție care nu depinde neapărat de preferințe, ci mai degrabă de starea în care m-am aflat an de an. Anul ăsta, inima mea simte că trebuie să se apropie de Dumnezeu. O apropiere profundă, ca și cum aș vrea să mă aflu printre păstorii care au venit la Ieslea Pruncului, acei oameni simpli care au experimentat revelația Iubirii, vreau să experimentez revelația Iubirii. Colindul meu preferat, este de la Callatis Praise, „Glorii”. Adi Hentea: Colindul meu preferat este “Mary, did you know”, pentru că pune în evidenţă scopul pentru care a venit Isus pe pământ. Scopul Lui nu a fost doar să vină pe pământ şi să se nască aici..ci a fost unul suprem.
Marius Pop: Una dintre colindele româneşti care este aproape de inima mea e “Fă-i loc lui Isus in inima Ta”, compozitor - Sunny Trancă.
Bodo (Proconsul): Colindul meu preferat se numeşte ‘’Venirea Sa’’, pe care îl şi cânt şi este compus de Raymond Vancu. Iubesc acest colind pentru că pune în scenă adevărata semnificaţie a sărbătorilor de iarnă. JESUS IS THE REAL REASON FOR THE SEASON !
rubrică realizată de Timotei Redis și Gabriel Negru
CONCURS de A.E. MIRON