IJ_I by Florin Postolache

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI

FACULTATEA DE DREPT

INFORMATICĂ JURIDICĂ Anul II, Semestrul I

VIOREL ARITON GHEORGHE PANFILOIU FLORIN POSTOLACHE

CUPRINS 1. Sisteme de calcul Calculatorul electronic. Definiţie

Părţi componente de bază. Caracteristicile principale ale acestora

Echipamente periferice

Obiectivele specifice unităţii de învăţare Rezumat

Teste de autoevaluare

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie minimală

2. Sisteme de operare, programe utilitare. Comunicaţii şi Internet Funcţiile sistemului de operare, tipuri de sisteme de operare, Programe utilitare, Interfeţe utilizator

Reţele de calculatoare şi comunicaţii. Clasificări ale reţelelor de calculatoare. Internet şi Intranet

Obiectivele specifice unităţii de învăţare Rezumat

Teste de autoevaluare

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie minimală

3. Birotică Microsoft Office. Interfaţa şi principiile de bază ale programelor editoare de text

Alegerea paginilor suport al textului final. Fixarea marginilor

Gestionarea spaţiului pe hârtie

Fonturi şi modalităţi de afişare

Paragrafe; alinieri, spaţieri, etc.

Tabele şi modalităţi de aranjare a datelor în tabele

Antetul şi subsolul, note de subsol

Scrierea pe coloane

Inserarea de imagini în interiorul unui document

Crearea, salvarea, tipărirea unui document

Principiile de bază ale programelor de calcul tabelar

Introducere şi modificare date în tabele. Formule simple de calcul

Diagrame (grafice) în Excel

Principiile de bază ale programelor de construire prezentări

Obiectivele specifice unităţii de învăţare Rezumat

Teste de autoevaluare

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Lucrare de verificare

Bibliografie minimală

4. Aspecte juridice în informatică Contracte pentru produse şi servicii informatice

Standarde

Contracte informatice

Crima cibernetică Particularităţi privind investigarea şi anchetarea cauzelor ce au ca obiect infracţiunile informatice în România

101 108

Obiectivele specifice unităţii de învăţare Rezumat

110

Teste de autoevaluare

111

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

111

Bibliografie minimală

112

Bibliografie (de elaborare a cursului)

Informatică juridică

INTRODUCERE Cursul intitulat Informatică juridică se studiază în anul II şi vizează dobândirea de competenţe în domeniul informaticii aplicate în domeniul ştiinţelor juridice. După ce vei studia şi vei învăţa modulul vei dobândi câteva competenţe generale, care îţi vor permite sa utilizezi informaţia in activitatea didactica: Competenţele pe care le vei dobândi sunt următoarele:     

asumarea principiilor de funcţionarea a calculatorului; utilizarea facilitaţilor de lucru ale diferitelor programe; însuşirea limbajului specific tehnologiei informaţiei; selectarea informaţiilor de pe Internet. identificarea şi utilizarea noţiunilor juridice în informatică

Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:  Sisteme de calcul;  Sisteme de operare, programe utilitare. Comunicaţii şi Internet;  Birotică;  Aspecte juridice în informatică. În prima unitate de învăţare intitulată Sisteme de calcul vei găsi informaţii despre hardware ce-ţi vor permite: -

să descrii principalele componente fizice ale calculatorului; să explici rolul acestor componente în funcţionarea calculatorului; să alcătuieşti o configuraţie sistem optimă din punct de vedere al raportului calitate/preţ, în funcţie de intenţia de lucru cu calculatorul.

În a doua unitate de învăţare, Sisteme de operare, programe utilitare. Comunicaţii şi Internet, vei intra în lumea Internet. Vei afla modul de organizare al reţelei, modul de plasare şi de regăsire a datelor pe reţeaua Internet. Şi pentru că datele ce sunt accesibile pe reţeaua Internet nu sunt supuse nici unui control, vei primi câteva criterii care te vor ajuta să apreciezi veridicitatea acestora. Vei avea, in consecinţa, capacitatea: -

să descrii funcţiile sistemului de operare;

să conexezi reţelele de calculatoare cu cele ale comunicării;

să distingi intre Internet si Intranet;

să aplici diferitele tipuri de comunicaţie de pe Internet.

Ca sa îţi evaluez gradul de însuşire a cunoştinţelor, vei rezolva o lucrare de evaluare, pe care, după corectare, o vei primi cu observaţiile adecvate şi cu strategia corectă de învăţare pentru modulele următoare. În a treia unitate de învăţare, Birotică, vei face cunoştinţă cu noua modalitate de dialog a programelor din pachetul Microsoft Office, care diferită mult faţă de modul, să zicem clasic, de până la această versiune. Astfel vei putea lucra eficient cu programele Word, Excel şi Power Point. În continuare vei afla şi-ţi Informatică juridică

vei însuşi funcţiile principale ale programelor mai sus enumerate, astfel vei avea capacitatea: -

să performezi programul in vederea editării de text;

să operezi cu elemente precum fontul, paragraful, alimentarea, spaţierea;

să întocmeşte sistemul de note si bibliografia conform standardelor;

să alcătuieşti tabele si slide-uri cu ajutorul programelor Excel si Power Point.

În a patra unitate de învăţare intitulată Aspecte juridice în informatică vei găsi informaţii despre legislație ce-ţi vor permite: -

Să identifici, să descrii ș i să compari contractele pentru produsele IT

Să identifici noţiunile elementare legate de Crima cibernetică

Să identifici, să descrii ș i să compari principalele modalitati de investigare si anchetare a infractiunilor IT

Descrierea chestiunilor juridice specifice domeniului informaticii

Cunoaşterea noţiunilor specifice contractelor informatice

Familiriazarea cu termeni şi acţiuni specifice criminalităţii informatice

A doua lucrare de verificare pe care o vei rezolva în termenul stabilit, îmi va permite să-ţi dau ultimele indicaţii în vederea examinării din sesiunea de vară. Pentru o învăţare eficientă ai nevoie de următorii paşi obligatorii:     

citeşti modulul cu maximă atenţie; evidenţiezi informaţiile esenţiale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le adnotezi în spaţiul alb rezervat; răspunzi la întrebări şi rezolvi exerciţiile practice propuse; compari rezultatul obţinut pe ecran cu suportul de curs; în caz de depistare neconcordanţe, efectuezi comenzile necesare sau editările corespunzătoare, urmărind conţinutul cursului.

Pe măsură ce vei parcurge modulul îţi vor fi administrate lucrări de verificare pe care le vei regăsi la sfârşitul unităţilor de învăţare. Lucrările vor avea drept cerinţă executarea unor comenzi uzuale ale sistemului de operare, sau editarea unor texte, care vor fi verificate prin comparaţie între ceea ce apare în curs şi ceea ce s-a obţinut pe ecran. Pentru neclarităţi şi informaţii suplimentare vei apela la tutorele indicat. 50% din notă provine din evaluarea continuă (lucrări de verificare) şi 50% din evaluarea finală. N.B. Informaţia de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune în consecinţă, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea sarcinilor de lucru, a testelor şi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei putea fi evaluat cu o notă corespunzătoare efortului de depus.

Informatică juridică

Lista figurilor Figura 1.1. Schema generală (simplificată) a unui calculator electronic .................................... 9 Figura 2.1. Interfaţă Linie comandă ........................................................................................... 26 Figura 2.2. Interfată utilizator grafică ........................................................................................ 27 Figura 2.3. Structura unei ferestre şi a unei casete de dialog ..................................................... 29 Figura 2.4. Topologia stea a) şi topologia inel b)....................................................................... 36 Figura 2.5. Topologia magistrală a) şi topologia plasă b). ......................................................... 36 Figura 3.1. Imaginea standard la pornirea programului WORD ................................................ 48 Figura 3.2. Imaginea standard la pornirea programului Excel ................................................... 48 Figura 3.3. Butonul Microsoft Office ........................................................................................ 49 Figura 3.4. Cursorul mouse-ului peste butonul Microsoft Office .............................................. 49 Figura 3.5. Lista ultimilor fişiere accesate ................................................................................. 49 Figura 3.6. Bara de acces rapid .................................................................................................. 50 Figura 3.7. Buton 1, personalizare bară instrumente acces rapid ............................................... 50 Figura 3.8. Organizarea dialogului între program şi utilizator ................................................... 50 Figura 3.9. Conţinutul ferestrei de dialog accesată .................................................................... 51 Figura 3.10. Tab-ul Page Layout şi grupul specific Page Setup ................................................ 56 Figura 3.11. Comenzile principale din grupul Font ................................................................... 57 Figura 3.12. Conţinutul ferestrei de dialog Font ........................................................................ 57 Figura 3.13. Moduri de aliniere paragrafe ................................................................................. 58 Figura 3.14. Inserarea unui tabel ................................................................................................ 59 Figura 3.15. Meniul de introducere tabel ................................................................................... 59 Figura 3.16. Tabel cu 3 coloane şi 4 linii ................................................................................... 60 Figura 3.17. Tab-ul Design ........................................................................................................ 60 Figura 3.18. Tab-ul Layout ........................................................................................................ 60 Figura 3.19. Model Tabel........................................................................................................... 60 Figura 3.20. Numărul de linii şi coloane .................................................................................... 61 Figura 3.21. pictograma Inserare tabel ....................................................................................... 61 Figura 3.22. Inserarea tabelului.................................................................................................. 61 Figura 3.23. Forma cursorului plasat pe o linie verticală ........................................................... 62 Figura 3.24. Tabelul din Figura 3.23, după ce s-au ajustat dimensiunile coloanelor ................. 62 Figura 3.25. Meniul contextual după selecţie grup de celule ..................................................... 62 Figura 3.26. Tabelul după unirea celulelor 1, 11 şi 21 ............................................................... 62 Figura 3.27. Tabelul după efectuarea selectărilor şi unirii celulelor .......................................... 63 Figura 3.28. Introducerea unei note de subsol ........................................................................... 64 Figura 3.29. Introducerea unui antet şi/sau subsol de pagină ..................................................... 64 Figura 3.30. Alegerea modului de scriere pe coloane ................................................................ 65 Figura 3.31. Precizarea locului din care se doreşte scrierea pe coloane ..................................... 65 Figura 3.32. Dialogul pentru inserarea unei imagini .................................................................. 66 Figura 3.33. Fereastra Clip Art .................................................................................................. 66 Figura 3.34. Butonul Undo ........................................................................................................ 67 Figura 3.35. Fereastra de dialog de salvare ................................................................................ 68 Figura 3.36. Fereastra deschide fişier ........................................................................................ 69 Figura 3.37. Listarea unui document.......................................................................................... 70 Figura 3.38. Fereastra Print ........................................................................................................ 70 Figura 3.39. Componentele principale ale ferestrei Excel ......................................................... 72 Figura 3.40. Formatarea celulelor .............................................................................................. 74 Figura 3.41. Fereastra Format Cells ........................................................................................... 74 Figura 3.42. Butoane de alinieri şi chenare ................................................................................ 76 Figura 3.43. Tabelul 1 în foaia de calcul tabelar din Excel ........................................................ 76 Figura 3.44. Selectarea funcţiei de însumare ............................................................................. 77 Figura 3.45. Selectarea funcţiei de însumare ............................................................................. 77 Figura 3.46. Mouse-ul peste punctul de control al umplerii unei celule .................................... 78

Informatică juridică

Figura 3.47. Butoane de formatare afişare conţinut celule......................................................... 79 Figura 3.48. Tabelul final ........................................................................................................... 79 Figura 3.49 Alegerea unui tip de grafic ..................................................................................... 81 Figura 3.50 Graficul comparativ al tuturor valorilor .................................................................. 81 Figura 3.51. Tab-urile specifice graficelor ................................................................................. 81 Figura 3.52. Modalităţi de adăugare diapozitive noi .................................................................. 83 Figura 3.53. Grupurile tab-ului Insert ........................................................................................ 83 Figura 3.54. Obiecte ce pot fi introduse într-un diapozitiv ........................................................ 83 Figura 3.55. Aplicarea de efecte speciale unui obiect dintr-un diapozitiv ................................. 84 Figura 3.56. Rezultatul aplicării animaţiilor .............................................................................. 85

Lista tabelelor Tabel 2.1. Elementele ferestrei generice şi modul lor de acţionare ............................................ 30 Tabel 2.2. Elementele casetei de dialog generice şi modul lor de acţionare .............................. 31 Tabel 3.1. Cheltuieli de călătorie ............................................................................................... 75

Informatică juridică

1. SISTEME DE CALCUL 1.1. Calculatorul electronic. Definiţie

1.2. Părţi componente de bază. Caracteristicile principale ale acestora

1.3. Echipamente periferice

Obiectivele specifice unităţii de învăţare Rezumat

Teste de autoevaluare

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie minimală

Obiective specifice: La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:   

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Informatică juridică

Viorel Ariton

Sisteme de calcul

1.1. Calculatorul electronic. Definiţie Calculatorul electronic este un aparat complex alcătuit din: 

componente electronice;



componente mecanice şi electromecanice;



precum şi circuite electrice,

capabil să execute operaţii aritmetice şi logice pe bază de program.

O regrupare a elementelor precizate în definiţie permite introducerea a două noţiuni de bază: HARDWARE – partea tare (fizică) a calculatorului – elementele enumerative din prima parte a definiţiei şi SOFTWARE – totalitatea programelor de calculator. Arhitectura unui sistem de calcul defineşte ansamblul integrat de unităţi funcţionale, în conformitate cu un set de principii şi reguli standardizate, formând un tot unitar şi având ca scop realizarea funcţiilor sistemului la un anumit standard de performanţă. O schemă simplificată a unui calculator electronic este prezentată în figura 1.1.

Figura 1.1. Schema generală (simplificată) a unui calculator electronic

1.2. Părţi componente de bază. Caracteristici principale ale acestora 1.2.1. Unitatea centrală

UC - unitatea centrală (CPU-Central Process Unit), construită pe bază de microprocesor. Componenta electronică în care se execută instrucţiunile şi se operează datele. Unitatea Aritmetică şi Logică (UAL) este modulul din microprocesor în care se execută operaţiile respective. Informatică juridică

Viorel Ariton

Sisteme de calcul

Câteva caracteristici ce exprimă performanţele procesoarelor actuale: Tipul procesorului – se referă la firma producătoare, tip şi generaţie. Cei doi mari constructori importanţi sunt Intel şi AMD (Advanced Micro Devices). Frecvenţa de lucru – se măsoară în GHz şi stabileşte câte operaţii pe secundă poate efectua procesorul. Uzual, la calculatoarele actuale, frecvenţa de lucru variază între 1 GHz şi 3 GHz. Lungimea cuvântului – care se măsoară în biţi, şi indică numărul de biţi ce pot fi prelucraţi simultan de procesor. Procesoarele actuale au lungimea de cuvânt cuprinsă între 16 şi 64 biţi. Viteza procesorului – se măsoară în „milioane de instrucţiuni pe secundă” (MIPS) sau în „milioane de operaţii cu virgulă mobilă pe secundă” (Mflops). Viteza procesorului este însă o caracteristică ce reflectă contribuţia “însumată” a: tipului de procesor, a frecvenţei de lucru şi a lungimii cuvântului. La calculatoarele actuale această viteză este cuprinsă între 600 şi 1000 MIPS. Memoria cache (tampon) – are capacitatea indicată în multipli de octeţi şi are rolul de a memora un număr cât mai mare de instrucţiuni, preluate din memoria internă, spre a fi disponibile procesorului mai rapid, în vederea executării lor, decât accesate prin magistrală de la memoria de lucru. Există procesoare cu memorii cache pe nivel 1 şi 2.

1.2.2. Memoria internă Este componenta din calculator în care trebuie să se afle, temporar, programele şi datele aferente. Atât datele cât şi instrucţiunile ce compun programele sunt alcătuite din punctul de vedere extern, al utilizatorului din litere, cifre şi caractere speciale. Pentru a putea fi memorate şi prelucrate de calculator ele trebuie convertite în cod binar. Codul binar foloseşte numai două simboluri pentru reprezentarea informaţiilor şi anume cifrele 0 şi 1. O cifră binară care poate avea numai două valori 1 sau 0 se numeşte BIT, prescurtarea de la binary digit (cifră binară). Pentru a putea memora caracterele cu care se lucrează în mod obişnuit: litere mari şi mici, caractere speciale, operatori aritmetici şi logici s-a impus la nivel mondial o standardizare, reprezentată de un sistem de codificare binară a acestora, denumit ASCII American Standard Code for Information Interchange. Acest standard utilizează un şir de 8 biţi, care se numeşte byte sau octet. Exemplu: literei A îi corespunde conform codificării ASCII un octet ai cărui biţi sunt în următoarea configuraţie 010000012. Informatică juridică

Viorel Ariton

Sisteme de calcul

Bit-ul, reprezintă unitatea elementară de informaţie, iar octetul (byte) unitatea adresabilă de memorie. Capacitatea de memorare (numărul de octeţi) reprezintă o caracteristică importantă în ceea ce priveşte aprecierea performanţelor unui calculator. Progresul tehnologic s-a reflectat prin creşterea capacităţii de stocare şi a vitezei de lucru a circuitelor de memorie. Capacitatea de memorare foloseşte următoarele unităţi de măsură: 

1 Kilobyte = 1024 bytes (210 bytes)



1 Megabyte = 1024 Kb (210 kilobytes) = 220 bytes



1 Gigabyte = 1024 Mb (210 megabytes) = 230 bytes



1 Terabyte = 1024 Gb (210 gigabytes) = 240 bytes



1 Pentabyte = 1024 Tb (210 terabytes) = 250 bytes



1 Exabyte = 1024 Pb (210 petabytes) = 260 bytes



1 Zettabyte = 1024 Eb (210 exabytes) = 270 bytes



1 Yottabyte = 1024 Zb (210 zettabytes) = 280 bytes

De remarcat faptul că de la multiplul Tb spre finalul listei de multipli, cel puţin la nivelul actual, nu se folosesc multiplii respectivi la exprimarea capacităţii memoriilor interne. Memoriile interne sunt de două tipuri mari: memorie ROM (Read Only Memory) - memorie nevolatilă şi memorie RAM (Random Access Memory) – memorie cu acces dinamic, acesta fiind tipul de memorie în care se află programele şi datele. Există diferite variante constructive pentru memoriile RAM: DDRAM, SDRAM, ... etc. Pentru a manipula cu mai multă operativitate numerele mari şi codurile instrucţiunilor complexe de program, s-a introdus termenul de cuvânt de memorie – word, cu variantele: semicuvânt – halfword şi dublu cuvânt – double word. Primele PC-uri au fost proiectate pentru a lucra cu cuvinte de 8 biţi, apoi s-a trecut la cuvântul de 16 biţi, în prezent generalizându-se tehnologia pe 32 de biţi. În ultima perioadă au apărut şi calculatoare pe 64 de biţi. Memoria sistemelor de calcul este caracterizată de următorii parametrii: a. capacitatea – reprezintă numărul maxim de bytes pe care îi poate stoca memoria la un moment dat; capacitatea se exprimă în multiplii de bytes: KB, MB, GB, TB; b. timpul de acces – reprezintă intervalul de timp dintre solicitarea unei date/informaţii din memorie şi obţinerea ei: Informatică juridică

Viorel Ariton

Sisteme de calcul

Δt = t2 - t1 unde Δt – timpul de acces t1 – momentul solicitării unei date/informaţii din memorie t2 – momentul obţinerii datei/informaţiei solicitate c. rata de transfer reprezintă numărul de bytes ce se transferă în/din memorie într-o unitate de timp; d. modularitatea reprezintă posibilitatea divizării memoriei în module de memorie cu o anumită capacitate, cu posibilitatea extinderii în funcţie de configuraţie.

1.3. Echipamente periferice Echipamentele periferice sunt componentele ce permit introducerea, extragerea şi memorarea datelor şi programelor. Clasificarea acestora se face după funcţia pe care o au şi din acest punct de vedere există cele trei categorii, mai sus amintite. Trebuie remarcat faptul că programele, iniţial, şi orice tip de date se află în afara calculatorului, la noi oamenii. Programele şi datele trebuie să ajungă în interiorul acestuia pentru a putea fi prelucrate, deci, necesitatea unor astfel de aparate care să permită această operaţie, de introducere. Odată prelucrate datele, rezultatele se obţin în memoria internă a calculatoarelor şi trebuie să existe posibilitatea să vedem aceste rezultate. De aici necesitatea unor aparate care să permită aflarea rezultatelor la exteriorul calculatorului. Apoi cantitatea de date ce trebuie memorate este în continuă creştere. Este nevoie, deci, de aparate care să permită stocarea unui volum din ce în ce mai mare de date. Iată explicat, pe scurt, necesitatea echipamentelor periferice.

1.3.1. Echipamente periferice de intrare (de introducere) Echipamentele periferice de intrare (introducere) permit vehicularea datelor de la exterior, acolo unde acestea se află, spre interiorul calculatorului, spre memoria internă. Tastatura, face parte din configuraţia minimă a oricărui calculator şi serveşte la introducerea informaţiilor de orice natură - date, programe, comenzi. Tastaturile au evoluat odată cu evoluţia calculatoarelor, de la cele mai diverse, spre o standardizare atât a funcţiilor acestora cât şi a numărului de taste, a modului de simbolizare şi de organizare (dispunere) a acestora. Astfel o tastatură standard, pentru a putea realiza funcţiile pentru care este destinată, dispune de următoarele tipuri de taste:

Informatică juridică

Viorel Ariton

Sisteme de calcul

Taste alfa-numerice dispuse în zona centrală a tastaturii servesc pentru introducerea textelor alfa-numerice, a caracterelor speciale şi a unor comenzi (caracterele alfabetice pot fi introduse în format majuscul sau minuscul); Taste numerice cu ajutorul cărora se introduc date numerice. Acestea sunt dispuse în două zone: un grup de taste numerotate de la 0 la 9 dispuse pe un singur rând deasupra tastelor alfabetice şi un alt grup simbolizate tot cu cifrele 0-9 având o dispunere matriceală, plasate în partea dreaptă a tastaturii (acestea sunt utilizate pentru introducerea rapidă a datelor, îndeosebi de către operatori cu rutină). Unele taste numerice au funcţii duble şi sunt simbolizate corespunzător. Taste funcţionale simbolizate cu F1,F2,..F12, servesc pentru lansarea unor comenzi sau activarea unor funcţii diferite de la un produs software (program) la altul. Taste pentru deplasarea cursorului şi a textului pe ecran care grupează tastele cu săgeţi, tasta TAB şi tastele următoare: PgDn - determină deplasarea înainte a textului cu o pagină-ecran; PgUp - face deplasarea înapoi a textului cu o pagină-ecran; HOME - mută cursorul în colţul din stânga sus, dacă se află pe prima coloană, indiferent de linie, sau mută cursorul la începutul liniei curente; END - poziţionează cursorul la sfârşitul liniei curente, sau în colţul din stânga jos, dacă se află pe ultima coloană a unei linii. Taste pentru schimbarea funcţiei altor taste folosite individual sau apăsate în combinaţie cu una sau două taste: CAPS-LOCK - este o tastă comutator care face trecerea de la scrierea alfanumerică cu majuscule (litere mari) la scrierea cu minuscule (litere mici) şi invers; SHIFT - are aceeaşi funcţie ca şi CAPS-LOCK însă are efect numai cât este ţinută apăsat; ALT - acţionată împreună cu alte taste determină generarea unei comenzi sau chiar a unor instrucţiuni de program (ex. în limbajul BASIC); CTRL - se utilizează în combinaţie cu alte taste pentru generarea şi transmiterea unor comenzi de control şi dirijare; Taste pentru control şi corecţie Din această categorie fac parte tastele care servesc pentru corecţii într-un text afişat sau, pentru controlul unor funcţii ale sistemului cum sunt:

Informatică juridică

Viorel Ariton

Sisteme de calcul

PAUSE/BREAK - suspendă temporar afişarea liniilor pe ecran sau, în asociere cu tasta CTRL, poate să suspende execuţia unui program. (Reluarea afişării sau execuţiei programului astfel întrerupt, se face acţionând o tastă oarecare); PRINT-SCRN - tipăreşte pe imprimantă conţinutul ecranului; ENTER - marchează terminarea unei linii introdusă de la tastatură (o comandă, o instrucţiune sau o linie de date) şi transmiterea acesteia către calculator, concomitent cu avansul la rândul (linia) următor; ESC - suspendă execuţia programului sau a comenzii curente şi face să se revină la pasul (ecranul) imediat anterior; INSERT - este o tastă alternativă care selectează fie modul de lucru INSERT, când orice caracter tastat se inserează în poziţia cursorului, fie modul de lucru EDIT, când caracterul tastat îl substituie pe cel din dreptul cursorului; DEL - şterge caracterul din dreptul cursorului; BACKSPACE - şterge primul caracter de la stânga cursorului. Fiecare tastă are asociat un cod numeric, care este un cod ASCII numit cod de scanare. Microprocesorul este capabil să sesizeze momentul apăsării unei taste şi momentul eliberării sale putând genera repetitiv codul de scanare al tastei menţinute în poziţia apăsat. După modul cum sunt dispuse tastele alfabetice, tastaturile sunt standardizate în două tipuri: - tastatura de tip anglo-saxon la care tastele alfabetice încep cu literele Q W E R T Y..; - tastatura de tip francez la care tastele alfabetice încep cu literele A Z E R T Y...; Tastaturile au un cod intern propriu care poate fi schimbat prin comenzi de configurare, în funcţie de particularităţile ţării în care se utilizează tastatura respectivă – Control Panel; Regional settings sau Clock, Language, Region. Scanner-ul reprezintă un echipament opţional în cadrul unui sistem de calcul, care se utilizează pentru captarea imaginilor statice în vederea prelucrării acestora cu calculatorul. Cu ajutorul unui sistem de senzori, scanner-ul preia imagini, desene şi texte, pe care le scanează şi le transmite calculatorului care le memorează, sub forma unor fişiere, după care acestea pot fi supuse prelucrării. Operaţia se mai numeşte şi digitizare deoarece în acest proces are loc conversia A/D, adică analog-digital. Senzorii scanner-ului se numesc celule CCD (Charge Coupled Device), care sunt de fapt condensatori încărcaţi electric şi sensibili la lumină. Operaţia de scanare constă în împărţirea imaginii în puncte individuale numite pixeli, prin luminarea imaginilor, care sunt apoi percepute prin intermediul Informatică juridică

Viorel Ariton

Sisteme de calcul

senzorilor, în funcţie de intensitatea luminii. Intensitatea luminii depinde, la rândul ei, de conturul şi luminozitatea imaginii scanate. O categorie aparte de programe, OCR (Optical Character Recoginiton), vine în sprijinul utilizatorului la scanarea textelor, care prin această operaţiune are acces la textul introdus doar în mod grafic, acces la pixel, prin “convertirea” imaginii caracterelor în codurile ASCII corespunzătoare, în acest mod dându-se posibilitatea folosirii unui program din categoria editoarelor de texte. Camera foto digitală şi aparatul video digital sunt alte două exemple de echipamente periferice de intrare. Camera foto digitală permite introducerea imaginilor statice. Aparatul video digital permite introducerea imaginilor în mişcare, dar şi a sunetelor, aceste aparate fiind prevăzute şi cu microfoane. În ambele cazuri are loc conversia A/D, care permite astfel memorarea şi apoi prelucrarea imaginilor captate. Tot în această categorie, aş introduce şi MOUSE-ul. Acest dispozitiv periferic poate fi privit ca o “prelungire” a degetului arătător pe ecranul calculatorului. Forma implicită a cursorului este o săgeată, a cărui vârf vine tocmai să sugereze funcţia de a arăta, de a indica. Această formă poate fi însă personalizată, după dorinţa utilizatorului. Mouse-ul a trecut din categoria perifericelor opţionale, în categoria celor obligatorii, pe măsură ce au fost create programe şi sisteme de programe care sunt greu de manipulat fără mouse, şi pe măsură ce au fost realizate anumite interfeţe grafice care-l ajută pe utilizator să se orienteze cu uşurinţă pe ecran. Pentru utilizarea mouse-ului este necesară cunoaşterea unor termeni specifici: - cursor - semnifică simbolul afişat pe ecran specific mouse-ului, având forme diferite în funcţie de programul în exploatare, poziţia lui pe ecran etc. şi constituie mijlocul de reper al opţiunilor; - clic (click) - semnifică apăsarea şi apoi eliberarea rapidă a butonului din stânga sau dreapta mouse-ului având ca efect selectarea, activarea sau marcarea unei opţiuni, unui meniu, submeniu sau comenzi ; în mod implicit exprimarea: se apasă pe butonul mouse-ului înseamnă apăsarea pe butonul din stânga; dacă apăsarea trebuie să se facă pe butonul din dreapta, atunci se precizează în mod expres acest lucru; o apăsare pe butonul din stânga are drept răspuns selectarea obiectului aflat “în spatele cursorului mouse-lui”; - dublu clic (double click) - semnifică două clicuri de mouse care se succed la un interval foarte scurt, şi care conduc la lansarea în execuţie a unor programe sau execuţia unor comenzi simple;

Informatică juridică

Viorel Ariton

Sisteme de calcul

- glisare (drag) - semnifică deplasarea mouse-ului ţinând butonul din stânga apăsat, având ca efect marcarea unui text, mutarea unor obiecte sau ferestre, copierea, etc. În timpul utilizării, mouse-ul se deplasează pe masa de lucru, utilizatorul urmărind pe ecran cursorul acestuia ce se va deplasa în acelaşi sens. Se pot astfel activa comenzi din meniurile Windows, sau comenzi specifice anumitor programe, afişate pe ecran şi care pot fi activate, printr-un clic sau două clicuri, prin acţionarea butoanelor mouse-ului.

1.3.2. Echipamente periferice de ieşire (de extragere) Aceste echipamente permit vizualizarea rezultatelor obţinute prin prelucrarea datelor de către programele puse în lucru, indiferent de natura lor: date numerice, texte, imagini grafice statice sau în mişcare. Monitorul sau display-ul sau ecranul reprezintă componenta care împreună cu tastatura face parte din configuraţia de bază a oricărui calculator personal, fiind destinat pentru afişarea, pe ecran, a informaţiilor alfanumerice şi grafice. Monitoarele prezintă următoarele caracteristici mai importante: -

calitatea grafică a afişării;

dimensiunea ecranului (diagonala) şi dimensiunile imaginii afişate;

numărul de culori;

viteza de lucru;

gradul de periculozitate al radiaţiilor pe care le emite.

Există două moduri distincte de afişare a informaţiilor pe ecran: modul text sau alfanumeric şi modul grafic. Calitatea grafică este asigurată de două elemente: 

definiţia;



rezoluţia.

Definiţia monitorului este dată de dimensiunea punctelor ce formează imaginea. Punctul ca unitate elementară de imagine se numeşte pixel. Cu cât dimensiunea unui punct este mai mică, cu atât definiţia este mai bună şi cu cât numărul de puncte este mai dens, spunem că rezoluţia este mai bună. În ce priveşte definiţia, în producţia de monitoare, s-a ajuns la o valoare standard de 0,28 mm pentru diametrul unui pixel, valoare întâlnită la majoritatea ecranelor, fiind considerată o definiţie bună. Există şi variante de monitoare cu definiţie superioară, cu diametrul unui pixel sub 0,28 mm.

Informatică juridică

Viorel Ariton

Sisteme de calcul

Rezoluţia desemnează dimensiunea matricei de pixeli pe care o poate afişa monitorul, deci numărul maxim de puncte ce pot fi afişate pe suprafaţa unui ecran. Nu s-a ajuns la o standardizare deplină dat fiind diversitatea monitoarelor şi numărul mare de producători. Câteva rezoluţii: 640x480, 800x600, 1024x768, 1280x800, 1280x1024, 1600x1200, 1680x1050, 1920x1200. Dimensiunea ecranului este reprezentată de mărimea diagonalei exprimată în inches. Dimensiunile mai frecvent întâlnite sunt de 14; 15; 17; 19; 21 inches.

Pentru prelucrări imagini video se recomandă rezoluţii mai mari.

Dimensiunile afişării se referă la posibilitatea monitorului de a reda imagini în două sau trei dimensiuni. Cele cu trei dimensiuni sunt mult mai costisitoare. Imaginea afişată pe monitor poate fi reglată şi manual, putându-se interveni asupra luminozităţii, contrastului, poziţiei şi geometriei imaginii, borduri, culori etc. Trebuie menţionată placa video, care este componenta în care se formează conţinutul imaginii. Aceasta este memorată în ceea ce se numeşte memoria video, o memorie tot de tipul RAM, din care, circuite specializate citesc şi afişează imaginea. Pentru lucrul cu imagini video se recomandă plăci grafice speciale pentru astfel de prelucrări. De reţinut necesitatea concordanţei dintre posibilităţile de “construire” a imaginii de către placa video şi posibilităţile de redare oferite de către monitor, în ceea ce priveşte rezoluţia şi numărul de culori. Există mai multe tehnologii pentru obţinerea imaginii pe ecran, tehnologii care le împart pe acestea în următoarele categorii: Monitoarele cu tub catodic – Cathod Ray Tube (CRT) - sunt cele mai răspândite datorită costului mai redus şi a calităţii afişării. Acestea sunt construite şi funcţionează pe principiul tubului cinescop având la bază o tehnologie probată în timp şi devenită clasică în televiziune. Monitoare cu cristale lichide (LCD-uri). Monitoare cu LED-uri organice. Monitoare laser. Imprimanta reprezintă o componentă periferică opţională utilizată pentru obţinerea datelor tipărite pe documente sau hârtie obişnuită. Spre deosebire de alte echipamente periferice, imprimantele sunt fabricate într-o gamă foarte mare, în diverse tipuri şi de către un mare număr de firme. Informatică juridică

Viorel Ariton

Sisteme de calcul

Principalele caracteristici după care se disting diferite tipuri de imprimante sunt: - mecanismul de tipărire şi principiul de funcţionare; - viteza de tipărire; - dimensiunea liniei tipărite; - calitatea grafică a tipăririi (rezoluţia); - memoria proprie; - existenţa unui limbaj propriu (POSTSCRIPT); - fiabilitatea şi costul. Cea mai frecventă clasificare a imprimantelor se face după tehnologia utilizată pentru obţinerea imaginii. Pc-urile folosesc următoarele tipuri de imprimante: - imprimante matriceale; - imprimante cu jet de cerneală; - imprimante laser; - imprimante cu transfer termic, care spre deosebire de toate cele prezentate mai sus necesită utilizarea hârtiei termo sensibile. Pentru imprimante apare problema consumabilelor, panglică tuşată, cartuş de cerneală, toner şi hârtie. Alegerea unei imprimante va trebui să ţină cont nu numai de preţul de achiziţie al acesteia, dar şi de viteza de imprimare (număr de foi pe minut), numărul de exemplare ce poate fi obţinut cu consumabilul specific tehnologiei de imprimare. Ploterele sunt imprimante speciale, utilizate în special în proiectarea asistată de calculator, dar în ultima vreme şi pentru obţinerea unor produse de relaţii publice şi publicitate, deci în domeniul comunicării. 1.3.3. Echipamente periferice de memorare Comportă două elemente: unitatea şi suportul; suportul are o capacitate de memorare asemenea memoriei interne. Iată cele mai uzuale echipamente din această categorie: FDD (floppy disk, sau disc flexibil), 1.44Mo 3.5”, 100Mo; HDD (hard disk) 40Go, 80Go, 100Go, 120Go,… CD compact disc, 720 Mo; DVD (Digital Video Disc), cu capacităţi de 4Gb, 8Gb. Stick de memorie (SD, SSD) 2Gb, 4Gb, 8Gb, 16Gb, 32Gb sunt uzuale pe piaţă. Capacitatea de memorare a acestora este în continuă creştere. Informatică juridică

Viorel Ariton

Sisteme de calcul

Unităţile de interfaţă sunt dispozitive ce permit comunicaţia între două echipamente cu caracteristici funcţionale diferite. Împreună cu magistralele, unităţile de interfaţă reprezintă totalitatea circuitelor prin care echipamentele de intrare/ieşire precum şi unităţile de memorie externă sau alte componente, se conectează la unitatea centrală. Denumirea de interfaţă este generică, pentru că în realitate fiecare dintre acestea are o denumire proprie cum ar fi: adaptor video, driver de disc, modem, controler etc. Magistralele sunt ansambluri de circuite prin care se realizează circulaţia datelor în cadrul unui sistem de calcul. Două sunt funcţiile importante ale magistralelor într-un sistem de calcul şi anume: - asigură legătura fizică şi comunicaţia între diferite componente ale calculatorului; - asigură fluxul datelor în interiorul calculatorului, în timpul prelucrării acestora şi a fluxului de semnale care întreţin sistemul în stare de funcţionare. Denumirea de "magistrale" a fost dată acestor circuite tocmai pentru a sublinia importanţa lor în realizarea comunicării între componentele calculatorului. Fluxul datelor pe magistrale este paralel şi se realizează pe 8, 16, 32 sau 64 de biţi, în funcţie de natura informaţiilor şi de performanţele plăcii de bază. Conectorii sunt extremităţi (socluri) ale plăcii de bază, prevăzute cu seturi de terminale prin intermediul cărora sunt conectate plăcile de extensie la magistralele calculatorului. Numărul conectorilor diferă în funcţie de tipul plăcii de bază.

Sarcina de lucru 1 Cereţi de la 2 sau 3 firme ce vând calculatoare configuraţii pentru prelucrări obişnuite (texte, tabele simple, navigare pe net) şi configuraţii pentru prelucrări video şi audio. Scrieţi pe o foaie concluziile la comparaţia dintre configuraţiile pe care le aveţi. Căutaţi soluţia cea mai eficientă din punct de vedere calitate/preţ. Cereţi, de asemenea o oferă de imprimante, în care să fie specificate viteza, numărul de exemplare pe unitatea de consumabil. Faceţi o analiză economică a ofertelor.

Informatică juridică

Viorel Ariton

Sisteme de calcul

Rezumat În prezentul modul se evidenţiază componentele Hardware ale calculatorului, componente ce nu pot funcţiona de la sine, ele funcţionează pe baza celei de-a doua componente ce va fi explicată în modulul următor. UC-ul este componenta în care se execută instrucţiunile, adică, de fapt, se operează datele. Memoria internă este componenta în care trebuie să se afle temporar programele şi datele aferente. Echipamentele periferice permit vehicularea datelor şi memorarea acestora

Teste de autoevaluare Precizaţi o definiţie pentru calculator. Enumeraţi părţile mari componente din punct de vedere hardware. Care este funcţia principală a unităţii centrale. Care este funcţia principală a memoriei interne. Precizaţi ce este bit-ul. Precizaţi ce este byte-ul. Care este multiplul capacităţii de memorare uzuale pentru memoriile interne la acest moment. 12. Precizaţi o definiţie pentru echipamentele periferice de intrare. 13. Precizaţi o definiţie pentru echipamentele periferice de ieşire. 14. Precizaţi o definiţie pentru echipamentele periferice de memorare. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11.

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 1. Vezi pagina 10 2. Vezi pagina 10 3. Vezi pagina 10 4. Vezi pagina 11 5. Vezi pagina 12 6. Vezi pagina 12 7. Gb 8. Vezi pagina 13 9. Vezi pagina 17 10. Vezi pagina 19

Informatică juridică

Viorel Ariton

Sisteme de calcul

Bibliografie minimală Fătu T. ş.a. (1998). Sisteme de operare. Editura Pro Juventute. Panfiloiu Gheorghe. Note de curs. Suport magnetic. *** Pachetul de programe Windows Office.

Informatică juridică