Landscape Planning Bucharest GreenBelt - Gabriel Tanase by Gabriel Tanase

CENTURA VERDE A BUCUREŞTiULUI PLANIFICAREA PEISAJELOR ÎN TRANSFORMARE

Gabriel-Iulian Tănase

CENTURA VERDE A BUCUREŞTiULUI PLANIFICAREA PEISAJELOR ÎN TRANSFORMARE LUCRARE DE DIZERTAŢIE urb. peisag. Gabriel-Iulian Tănase Master Peisaj şi Teritoriu 2012-2014 Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu“, Bucureşti

03 Îndrumători: Conf.dr.arh. Cerasella Craciun, Asist.drd.urb. Cristina Canciovici

De la analiză la propunere este un demers care nu pare să ofere foarte multe garanţii de succes unui proiect în România. Poate veni de la faptul că analiza o ducem la un nivel înalt dificil de interpretat. Se întocmesc categorisiri peste categorisiri. Se fac evaluări. Dar întotdeauna ne împiedicam atunci când trebuie făcut acel pas mai departe spre implementare proiectului. Lucrul care lipseşte cu desăvârsire peisagismului românesc este crearea unui precedent unde spaţiul verde, atât de mult dorit, să primeze în faţa spaţiului construit. Trebuie dată dovadă de maturitate în gândire, în special când vine vorba de administraţie care a demonstrat timp de un secol, incapacitatea de a pune interesul multora deasupra interesului unui grup mic de oameni. Acestă decizie este foarte greu de luat, în situaţia în care spaţiile verzi şi arborii, nu produc un venit financiar direct, ci doar oxigenul pe care îl respirăm...

Gabriel-Iulian Tănase

“De aceia, tot pe la 1798, la 4 Fevruarie, Vodă Hangerliu, văzând felul neregulat cum se întindea oraşul, a dat pitac autorităţilor în drept să întocmească gardurile din jurul Bucureştilor. La 12 Mai acelaş an, Marele Vornic al Obţiilor capătă autorizaţia domnească ca să revizuiască hotarele Bucureştilor, ca să nu se mai poată întinde oraşul... “

SFINȚESCU C. (1931) „Ameliorări necesare suburbanelor” în Monitorul Uniunei Orașelor din România, nr. 1-3, 1931, pp. 104

Rezumat Cu peste 50% din populaţie locuind în oraşe la momentul actual şi cu o preconizare de 75% a locuirii în oraşe până în 2050, nevoia de înţelegere a factorilor ce fac oraşul şi împrejurimile acestuia locuibile, devin din ce in ce mai importante. Aceste tendinţe actuale de creştere şi migraţiei a populaţiei de la rural la urban reprezintă cele mai mari schimbări ale acestui mileniu. Extinerea periferiei oraşului este o problemă constantă pentru toate oraşele lumii. Locuirea neplanificată, înglobarea localităţilor învecinate oraşelor mai mari şi dispariţia terenurilor agricole sunt doar o parte din motivele de preocupare pentru potenţialul periferiei şi a Zonei Metropolitane Bucureşti. Ce se întâmplă cu terenurile degradate şi abandonate de la marginea periferiei oraşului, a terenurilor lipsite de folosinţă şi a peisajelor nevalorificate în Zona Metropolitană Bucureşti?

Explicaţia, în cazul Romaniei şi al Bucureştiului, vine de la dezvoltarea urbană şi teritorială incoerentă care este discontinuă în ceea ce priveşte corelarea diferitelor strategii. Rezultatul inevitabil al procesului de degradare al peisajelor Zonei Metropolitane Bucureşti poate duce la abandonarea sau alterarea ireversibilă a acestora. Fiind tratat ca o resursa de teren, valorile economice si ambientale nu îi sunt conştientizate. Cercetarea facută pe Bucureşti indică preocuparea pentru

periferia oraşului încă din secolul XIX. Acestă preocupare nu a încetat sa existe în urmatorii ani, însă factorii cheie care nu a permis, la vremea respectivă, realizarea centurii verzi, au fost teama de razboi şi ineficacitatea administrativă. Înţelegerea sitului este rezultatul amenajării de succes a unui peisaj. Trebuie inţeles că o soluţie sustenabilă oferă sitului rezistenţa la specula imobiliara si a destabilizării. Cercetarea are ca scop definirea unei centuri verzi pe baza unităţilor de peisaj prin identificarea elementelor constitutive morfologice, funcţionale şi estetice. Prin înţelegerea acestor elemente identificarea conflictelor în teritoriu devine mai uşoară: discontinuitatea, destructurarea şi dezechilbrul peisajului în relaţie cu zona construită. Însă problematica în cazul de faţă o reprezintă abordarea peisajului obişnuit care nu înseamnă că este banal, ci din contră cuprinde o serie de evidenţe definitorii pentru anumite momente evolutive ale peisajului caracteristice unei anumite etape de existenţă. Studiul va încearca să definească intervenţiile de succes in peisaj având in vedere factorul declanşator, impactul şi vulnerabilitatea peisajului. Ideea de bază a lucrării este identificarea unei planificări şi implementări de tip buttom-up, pornind de la oameni, de la situaţia actuală şi de la nevoie reale.

Summary With more than 50% of the population currently living in cities and with an expectation of 75% living in cities by 2050, the need for understanding the factors that make the city and its surroundings livable, are becoming increasingly important. The current trends of population growth and migration from rural to urban population are the biggest changes of this millennium. The phisical expansion of the outskirts is a constant problem for all cities of the world. Unplanned housing, incorporating neighboring settlements of larger towns and the decreasing of the farmland are some of the concerns for city’s periphery and Bucharest Metropolitan Area’s potential. What happens with the degraded and abandoned lands on the outskirts of the city limits, unused lands and undervalued landscapes of Bucharest Metropolitan Area? The explination, in Romania and Bucharest’s case, comes from the urban development and territorial incoherence which is discontinuous in terms of linking different strategies. The inevitable result of the process of degradation of the Bucharest Metropolitan Area landscapes can lead to irreversible abandonment or alteration of the land. Being treated as a resource of land, the economic and environmental values are not taken into account. Research done on the outskirts of Bucharest indicates the concern for the periphery since the nineteenth century. This

concern has not ceased to exist in the coming years, but the key factors which didn’t allow the planning of the green belt to come to fruition at the time was the fear of war. Understanding the site is the result of successful planning of a landscape. It should be understood that a sustainable solution offers site of the resistance to real estate speculation and destabilization. The research aims to define a green belt based on landscape units by identifying morphological, functional and aesthetic constituents. Understanding these elements may facilitate identifying conflicts in the territory: discontinuity, dismantle and unbalanced relations with the built areas. But the issue in this case is the approach of usual landscape which does not mean it’s trivial, but on the contrary includes a series of records that define the landscape’s evolutionary moments characteristic of a particular stage of existence. The study will will try to define the equilibrium of the landscape and interventions in the landscape with regard to the trigger, impact and vulnerability landscape. The paper’s main point is identifying a buttom-up planning and implementation, based on people, current situation and real needs.

Cuprins 10

INTRODUCERE ÎN CERCETARE

METODOLOGIE

12 Definiţie: Centura Verde. Terminologie. 14 Pe urmele Centurii de Verdeaţă a Bucureştiului — un proiect nerealizat. 20 Provocări. 21 Obiective. 24 Metodă. Abordare. 28 Aşteptări.

ORASE DIFERITE. PROBLEME SIMILARE

32 40 46

Studiu de caz — Centura Verde Frankfurt, Germania. Studiu de caz — Centura Verde Ontario, Canada. Studiu de caz — Centura Verde Edinburgh, Scoţia.

COMPONENTELE PLANIFICĂRII CENTURII VERZI

54 56 58

Definirea cadrului de cercetare ZMB. Legislaţie. Administraţie si actori implicaţi. Instrumentele planificării. Identificarea, evaluarea şi planificarea peisajului.

CENTURA VERDE - FACTOR CHEIE IN DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ

64 66 68

Concept strategic. Centura Verde. Implementare. Împărţirea sarcinilor. Participare publică. Planificarea unui Ghid de Bune Practici.

ANEXE. BIBLIOGRAFIE

Ce este Centura Verde? Ideea de centură verde a fost menţionată pentru prima dată în Oraşul Grădină1 proiectat de Ebenezer Howard în seculul XIX. Oraşul Grădină era compus dintr-un nucleu central şi nuclee satelit. Conexiunea între nucleul central şi sateliţi se face prin bulevarde cu plantaţii verzi. Legătura între sateliţi se face printr-un inel de cale ferată. Inelul periferic de cale ferată era marginit de un coridor verde cu rolul de a proteja activităţile din oraş faţă de traficul feroviar şi auto.

Centura Verde Frankfurt, Germania Environment Frankfurt » Frankfurt – the green city » Frankfurt’s GreenBelt (2013)

Două secole mai târziu, odată cu creşterea populaţiei nevoia oraşelor de centură verde devine progresiv mai evidentă. În momentul actual, rolul centurii este mult mai diversificat2: ecologic — protejarea oraşului faţă de vânturile dominante, loisir şi recreere — spaţii verzi permanent deschise, agrement — păduri parc, biodiversitate — lacuri, păduri protejate şi agricultura urbană — paşunat şi practicarea agriculturii în spaţii deschise.

1 Howard E (1902), Garden Cities of To-morrow (2nd ed.), London: S. Sonnenschein & Co, p. 2–7. 2 Wichert K (2009/2010), City of green belts, Business Location Frankfurt am Main, p.150 - 155.

Centura verde a Bucureştiului / INTRODUCERE ÎN CERCETARE

Peisaj specific — localitatea Schitu, Zona Metropolitana Bucuresti

INTRODUCERE ÎN CERCETARE _

Definirea Centurii Verzi. Terminologie

Centura verde a Bucureştiului / INTRODUCERE ÎN CERCETARE

Municipalitatea ar trebui să susţină importanţa esenţială a Centurii Verzi pentru vitalitatea oraşului. Obiectivul politicii de Centură Verde este să prevină extinderea neplanificată a oraşului prin menţinerea terenurilor permanent deschise. Caracteristicile esenţiale ale Centurii Verzi sunt deschiderea spaţiului şi rezistenţa la specula imobiliară.

OBIECTIVELE CENTURII VERZI 1. să menţină sub control dezvoltarea neplanificată a zonelor dens construite 2. să prevină fuzionarea sateliţilor oraşului într-o singură masa construită 3. să menţină susţinut protejarea periferiei localitătilor faţă de specula imobiliară 4. să conserve specificul istoric fiecărei localităţi 5. să încurajeze reciclarea terenurilor nefolosite şi abandonate din interiorul oraşului1. Din momentul definirii Centurii Verzi, autorităţile locale trebuie să planifice sporirea beneficiilor utilizării Centurii Verzi, cum ar fi să identifice noi oportunităţi pentru asigurarea accesului, să asigure oportunităţi pentru sport in aer liber şi recreţie, să conserve şi să valorifice peisajul, biodiversitatea şi aspectul estetic, sau să amelioreze terenurile deteriorate şi abandonate. Interesant este că aceste principii au aproape 2 secole 1 Wichert K (2009/2010), City of green belts, Business Location Frankfurt am Main, p.150

vechime, perioadă în care s-a pun problema şi pentru Bucureşti. TERMENI UTILIZATI SI SEMNIFICATIA LOR

ZONA METROPOLITANĂ Se poate considera acea regiune caracterizată de o densitate ridicată a populaţiei a nucleului urban central şi care curpinde un număr ridicat de zone administrative şi municipalităţi. Include cel puţin o zonă urbană şi mai mulţi sateliţi suburbani şi zone rurale. PERIFERIE Este considerată acea zonă a oraşului foarte dificil de delimitat exact, ce cuprinde limita administrativă a acestuia, o parte din intravilan şi extravilanul oraşului. PEISAJE ÎN TRASFORMARE2 Reprezintă acele peisaje situate într-o etapă a evoluţiei caracterizate de o anumită stare de sărăcie necesintând soluţii practice din agricultură folosind materiale cât mai ieftine pentru a rezista speculei imobiliare şi a destabilizării. SUBURBIE Reprezintă acea zonă rezidenţială sau de utilitate mixtă existentă fie ca parte al unui oraş sau a unei zone urbane, fie 2 Desvigne M (2009), Intermediate Natures, Springer Science & Business Media, p. 11

ca o comunitate rezidenţială separată situată la o distanţă unde navitismul este posibil. Suburbiile pot avea autonomie administrativă parţială. SATELIT SUBURBAN Este un concept în planificarea urbană care se referă esenţial la acele localitaţi de mici dimensiuni situate in proximitatea unor oraşe de dimensiuni mari. Deşi sunt parţial independente economic si social de metropola sub influenţa căreia se află, marea majoritate a populaţiei active comutează în oraş.

CENTURĂ VERDE Este acea politică şi funcţiune de utilizare a terenului practicată în amenajarea teritoriului şi planificarea urbană cu scopul de a conserva arii mari nedezvoltate delimitate de teren agricol sau cartiere urbane. De obicei, au forme liniare cu limite transparente destinate să marginească un oraş prevenind densificarea urbană a zonei. PEISAJ Desemnează acea parte din teritoriu perceput ca atare de către populaţie, al cărui caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi umani3. AMENAJAREA PEISAJULUI Este acel set de acţiuni care au ca obiectiv principal spori3 Convenţia europeană a peisajului (2000), Florenţa, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 536 din 23 iulie 2002

rea calităţii, restaurarea, crearea peisajului prevăzute într-un plan de lungă durată. PROTECŢIA PEISAJULUI Cuprinde acel set de acţiuni de conservare şi menţinere a aspectelor competente, pentru un anumit peisaj, a aspiraţiilor populaţiilor cu privire la caracteristicile peisagere ale cadrului lor de viaţă4. MANAGEMENTUL PEISAJULUI Cuprinde acel set de acţiuni vizând într-o perspectivă de dezvoltare durabilă, întreţinerea peisajului în scopul direcţionării şi armonizării transformărilor induse de evoluţiile sociale, economice şi de mediu5. ZONA NON-EDIFICABILĂ Este acea zonă reglementată urbanistic cu restricţii privind construirea. Aceste restricţii se referă la toate tipurile de construcţiile, mai putin cele privind utilitate publică (drumuri, poduri, căi ferate, cimitire, zone de servitute militară). PLANUL URBANISTIC Reprezintă acel proiect ce face parte din programul pentru amenajarea teritoriului şi dezvoltarea localităţilor. Cuprinde analiza, reglementări şi regulament local de urbanism pentru întreg teritoriul administrativ al localităţii. 4 Idem 2. 5 Idem 2.

Pe urmele Centurii de Verdeaţă a Bucureştiului— un proiect nerealizat Periferiile au reprezentat dintotdeauna o vulnerabilitate a oraşului indiferent de regimul politic şi economic. Problematica delimitării oraşelor a fost considerată un impediment tocmai datorită necesităţii definirii acelei limitei. Limita poate fi administrativă, urbanistică şi topografică. Tocmai această multitudine de limite a încurajat apariţia unor zone insalubre la periferia oraşului.

Centura verde a Bucureştiului / INTRODUCERE ÎN CERCETARE

CUM S-A AJUNS ÎN ACEASTA SITUATIE

Explicaţia vine din partea lui Sfinţescu C. care menţioneză zonele insalubre şi mizeria ce se concentrau pe suprafeţe mici, încă din secolul XVII, când cetăţile erau împrejmuite de ziduri de apărare. Odată cu demilitarizarea oraşelor, două secole mai târziu, exodul rural6 reprezintă una din cele mai mari schimbări ale sfârşitului mileniului trecut şi începutul acestuia cu efect imediat asupra salubrităţii periferiei oraşului. În ciuda acestei situaţii, există exemple de bune practici privind stoparea extinderii oraşelor prin legi si sancţiuni severe adoptate de administraţie; cele mai celebre exemple sunt cele ale oraşelor Germaniei. 6 SFINȚESCU C. (1931), exodul rural constă în procesul de migraţie al al populaţiei din zonele rurale în urban, „ Problema periferiilor, o grijă principală, Ameliorări necesare suburbanelor” în Monitorul Uniunei Orașelor din România, nr. 1-3, p. 103

Trebuie menţionat că extinderea arbitrară a periferiilor aducea după sine, o condiţie de joasă calitate a locuirii, situaţie specifică sfârsitului de secol XIX şi început de secol XX.

Regiunea Municipuilui Bucureşti7 la sfârşit de secol XIX avea la bază o structura polinucleică cu nuceul central al oraşului şi sateliţi, sub formă de mahalale cu caracter rural specifice secolului XIX în zona mănastirilor Văcăreşti, RaduVodă, Cotroceni. Această boală cronică bucureşteană8 progresează accelerat de-a lungul celor 3 secole. Această progresie a fost atacată numai din punct de vedere teoretic. Iar din punct de vedere practic nu s-a luat nici o masura visibilă până în momentul actual. Toate soluţiile ce urmează a fi prezentate s-au împiedicat de problema ineficacităţii administraţiei. • 1798 - împrejmuirea cu un gard de protecţie. • Început de secol XIX - ideea unui şanţ şi a conversiei terenurilor în zonă sub servitute militară neconstruibilă. 7 SFINȚESCU C. (1931) Regiunea Municipiului Bucureşti reprezentă suprafaţa oraşului şi a terenurilor înconjurătoare până la fosta Centura de Fortificaţii, Ameliorări necesare suburbanelor” Monitorul Uniunei Orașelor din România, nr. 1-3, p. 103-116 8 SFINȚESCU C. (1931) boala cronica bucuresteana reprezintă persistenţa problemei periferiei neplanificate cu aspect arbitrar caracterizată de mizeria edilitară si ineficacitatea administratiei, „Caracterele istorice ale întinderii Bucureştilor, Ameliorări necesare suburbanelor” în Monitorul Uniunei Orașelor din România, nr. 1-3, p. 105

•

1894 legea înglobării în limita oraşului a zonelor construite dincolo de limita determinată de soseaua înconjurătoare. Aceasta lege s-a dovedit a fi sursa problemei pentru dezvoltarea neplanificată a periferiei Bucureţiului. 1906 — ca răspuns imediat, soluţii concurs pentru Planul de sistematizare al Bucureştiului care nu au fost adoptate de administraţie. 1915 — Planul Centurii de Verdeaţă consta in expropierea terenurilor pentru plantaţii late de 150-300 m pentru izolarea oraşului. Această soluţie se propune în urma noului flux de extindere cu doi ani în urmă ce unea satele învecinate Griviţa, Şerban Vodă, Pantelimon cu Bucureşti. Costul financiar ridicat şi teama de război au facut proiectul imposibil. 1930 — Centura non-edificabilă cu rolul principal de a stopa contopirea sateliţilor suburbani cu oraşul. Proiectul avea la baza modelul austriac al legii vieneze 9 din 1930 pe cale de expropieri în zonele cu construcţii neautorizate ce urmau a fi demolate. 1963 — Schiţa Planului General de sistematizare care cuprindea Centura verde de izolare cu spaţii agricole,

9 SFINŢESCU C. (1930), “V. Delimitările spaţiilor verzi publice, Delimitări in regiunea municipiului Bucureşti, Zone de construcţii si zone de verdeaţă”, Buletinul Societătii Politehnice, p.32-33

nu arătau decât eficienţa urbanistică teoretică, nu şi cea practică. • 2000 — Planul Urbanistic General al oraşului Bucureşti deja nu mai consideră importantă planificarea unei centuri verzi. • Conceptul strategic Bucureşti 2035 atinge timid tema subiectului de centură verde fără să propună clar, o soluţionare a centurii verzi, ţinând cont de noile tendinţe de dezvoltare ale Bucureştiului. Lista de soluţii arată un efort susţinut pentru preocuparea problemei periferiei şi în ciuda acestui fapt cele 2 secole şi jumătate sunt caracterizate de extindere arbitrară şi de ineficacitate administrativă. DELIMITAREA. O PREOCUPARE CONSTANTĂ 1. Bornele şi delimitările administrative folosite independent faţă de celelalte tipuri de limite este cel mai puţin eficient mod de delimitare. 2. Circulatiile şi bulevardele înconjurătoare s-au dovedit a fi o soluţie optimă financiar dacă se respectă topografia terenului. 3. Plantaţii si centuri agricol cu caracter public s-au dovedit a fi dificile din punct de vedere financiar. Exemplu oraşul Ulm arata cum centură agricolă este obţinută doar printr-un efort politic susţinut.

Combinarea bulevardelor şi a zonelor de plantaţii se recomandă în special în zonele care necesită protecţie împotriva vânturilor dominante. Se încurajează împăduririle, plantaţii necesare pentru extinderea spaţiilor libere existente cu scopul de a asigura igiena zonelor construite. 5. Zone non-edificabile publice/private10.

TIMELINE – preocupare pentru perifieria şi centura verde a Bucureştiului

37.000 ha suprafaţa până la centura de fortificaţii 9 000 ha suprafaţă construită 28 000 suprafaşă ne-edificabilă / 1.5 mil loc = 186 mp/loc — 20 mp spaţtiu verde/loc

Le rii ge co în l a 18 de ns imi 94 co termtruit ta o - l ra eg nju in e ră at din şulu ea to ă c ar de olo i a îngl o e so de zon băelo se l i au mi r a ta în-

şti

lor

10 SFINŢESCU C. (1930), “V. Delimitările spaţiilor verzi publice, Delimitări in regiunea municipiului Bucureşti, Zone de construcţii si zone de verdeaţă”, Buletinul Societătii Politehnice p.23

M sp ijloc de are ul lu lim al i 1 ita un 80 re ui 0 şa - P nţ ro cu iect ro de ld e

Soluţia vine prin gruparea tipurilor de delimitări urbanistice încercând să surprindă delimitările topografice şi administrative curpinse într-un PLAN de AMENAJARE susţinând caracterul şi specificul oraşului Bucureşti. În acest sens, Sfinţescu C. pune in evidenţă conceptul de oraş în gradină.

17 cu 98 un - Îm gr pr ad ej de mu pr irea ot ec Bu ţie cu re

Centura verde a Bucureştiului / INTRODUCERE ÎN CERCETARE

Planul Zonificare Funcţională, Determinarea tipurilor de funcţiuni în cadrul Centurii de Verdeaţă .SFINŢESCU C. (1930), “Delimitări in regiunea municipiului Bucureşti, p.14

14 20

—

Bu cu re 20 şti 0 str 7 at — eg C ic on 20 ce 35 pt

en 19 er 63 al — de S sis ch te iţa m P at lan iza u re lui G

-e d

ifi-

Satelit suburban. Planificarea unei centuri de separare a satelitului faţă de oraş SFINŢESCU C. (1940), “Oraşul de mâine” revista Urbanismul, p.227

no n a ur nt Ce 19 ca 30 bil — ă

19 sis 06— te m co at nc iza u re rs al Bu Pla cu nul re şti de ulu i 19 Ve 15 rd — ea ţă Pl an ul Ce nt ur ii de

Influenţa Centurii de Verdeaţă Bucureşti, asupra parcurilor şi grădinilor Bucureştiului SFINŢESCU C. (1930), “Delimitări in regiunea municipiului Bucureşti, p.26

Diagrama Oraşul şi Centura Verde a Bucureştiului

Centura verde a Bucureştiului / INTRODUCERE ÎN CERCETARE

SFINŢESCU C. (1930), Delimitări in regiunea municipiului Bucureşti, Zone de construcţii si zone de verdeaţă”, Buletinul Societătii Politehnice p. 33

considerabil în viitor igiena şi estetica oraşului. În limita administrativă a Bucureştiului, în 1930, s-a identificat nevoia de spaţii verzi publice preferabil împaduriri pentru a atinge coeficientul acceptabil, de 20 mp/loc spaţiu verde (Berlin 45.5 mp/loc), la momentul studiului. Masele zonelor construite trebuie să cuprindă spaţii verzi cu rol de salubrizare şi de menţinere a unei densităţi echilibrate. De aici apare şi motivul separării oraşului de sateliţi prin zone non-edificabile, preferabil prin spaţii publice verzi. Planul de amenajare trebuie să prevadă noi rezerve de teren pentru populaţia în creştere pe viitor. Sporirea suprafeţei de spaţii verzi publice se poate face doar prin menţinerea suprafeţei construite sub control în interiorul Regiunii Municipiului Bucureşti până la centura de fortificaţii.

CENTURA DE VERDEATA Deşi reprezentată schematic, diagrama reuşeste să definească cu succes tendinţele de dezvoltare ale Bucureştiului după cele 4 axe: Nord, Sud, Est, Vest. Respectarea unei astfel de planificări, unde zona verde ar pătrunde dinspre periferie spre centru sub forma de sectoare şi sporirea eficacităţii parcurilor publice existente printr-o grupare avantajoasă a teritoriului verde existent cu cel periferic, ar spori

TIPOLOGII DE SPAŢII VERZI • spaţii verzi interioare, grădini publice, scuaruri, pieţe • spaţii verzi exterioare — păduri, sport, delimitarea arterelor de comunicaţie auto, feroviar si naval • centura verde publică prin expropieri s-ar obţine prin terenuri verzi utilizabile în culturi agricole intensive, horticultură şi liverzi. • extinderea spaţiilor verzi dincolo de centura la miomentul respectiv spre Snagov şi Comana prin restricţii non-edificabile11. 11 SFINŢESCU C. (1930), “V. Delimitările spaţiilor verzi publice, Delimitări in regiunea municipiului Bucureşti, Zone de construcţii si zone de

Horto in Urbe — Gradină în oraş

Urbs in Horto — Oraş în Gradină

Interesant de menţionat sunt aceste idei teoretizate, care au peste un secol vechime şi a căror aplicabilitate s-a dovedit mai mult decât avantajoasă pentru oraşele occidentale în ultimul secol şi jumătate.

Conceptul situaţional ce corespunde climei şi tradiţiei româneşti răspunde la caracterul bucureştean insule de cladiri în marea de verdeaţă livezi, păduri, terenuri agricole. Diferenţa dintre conceptul de “urbs in horto”12, oraş în gradină şi “horto in urbe”13, grădină în oraş a fost dezbătută de-a lungul secolului XX şi s-a dovedit că redă pulsul sănătos oraşului atât timp cât peisajul urban este parte integrantă în peisajul natural. Situaţia Bucureştiului de astăzi este definită însă de prima diagramă. Această situaţie greu reversibilă s-a datorat unor serii de decizii egoiste favorzând un grup mic de oameni. Valoarea economică a spaţiilor publice verzi în jurul căilor ferate, canalelor navigabile şi a şoselelor de circulaţie s-a demonstrat posibilă în cadrul studiului facut asupra Centurii de Verdeaţă a Bucureştiului. verdeaţă”, Buletinul Societătii Politehnice p.32-33 12 Cronon W. (1991), Nature’s Matropolis: Chicago and the great West, New York, Norton, 540 pag. 13 Idem 11

Problematica trasării Centurii Verzi punea în discuţie expropierea unui teren lat de 150-300 m cu o suprafaţă de 350 ha de zonă construită. Această acţiune ar ridica densitatea locuirii în oraş. Deplasarea centurii în afara ariei construite nu ar avea aceeaşi eficacitate deoarece ar încuraja creşterea suprafeţei oraşului. Soluţia este identificată de Sfinţescu ce afirmă că expropierea terenurilor neparcelate s-ar face prin reconstruirea unor locuinţe confortabile şi estetice în zone suburbane. Soluţia este benefică pe de o parte pentru periferie prin organizarea zonelor construite şi a suburbiilor, pe de altă parte pentru oraş datorită reducerii costurilor şi a eficienţei economice în timp. De asemeni zonele de influenţă şi legăturile de comunicaţie trebuie facute în funcţie de zonă centrală şi periferică şi Centura Verde astfel încât se pot remarca indicaţii importante asupra posibilităţilor de extindere a zonelor suburbane, scutind expropierea. Respectarea zonelor non-edificabile se poate face prin culturi agricole intesive şi ferme. Toate aceste soluţii vechi de 100 de ani mai pot fi încă utilizate în situaţia curentă a Bucureştiului cu condiţia de a le adapta şi de a extinde centura verde în teritoriu.

Centura verde a Bucureştiului / INTRODUCERE ÎN CERCETARE

Provocări

Dificultatea studiului vine de la scara teritorială, care cuprinde un teritoriu vast, inclusiv problemele periferiei bucureştene. Urmărind evoluţia oraşului de la proiectul de centură verde până astăzi se poate observa, lipsa unei decizii ferme legate de mărginirea oraşului de o limita semi-naturală. Acest lucru se poate datora modalităţii învechite de a aborda politicile urbane cauzată probabil de lipsa de maturitate a persoanelor ce conduc administratv oraşul. S-a ajuns de la un colectivism programat la un individualism extrem14. ÎNTELEGEREA CONTEXTULUI Disfuncţiile şi natura problemei în cazul periferiei Bucureştiului şi a spaţiului metropolitan bucureştean s-au schimbat faţă de situaţia proiectului de Centură de Verdeaţă din 1930. S-a ajuns la scenariul nedorit al înglobările satelor vecine capitalei: Voluntari, Pantelimon, Băneasa, Jilava, Popesti-Leordeni, Văcareşti, Pipera. De aici provin şi principalele conflicte în periferia oraşului, zona de interfată a urbanului cu ruralul. 14 Stoian D, Claciu D. (2012) “Oraşul posibil: Intervenţii în spaţiul urban postcomunist”, PlusMinus, Bucureşti, p. 98.

Dacă în momentul de faţă s-ar pune problema imediată a unei centuri verzi, cum ar arăta aceasta şi care ar fi rolul ei? Rolul de separare a oraşului faţă de sateliţi săi este mult mai diminuată în acest context. Care sunt implicaţiile centurii ţinând cont că se poate limita doar la oraş şi la periferia lui sau se poate extinde în teritoriu. Dificultatea planificării unei centuri, în zona de interfaţă ridică foarte multe probleme, inclusiv a unor intervenţii de expropiere. Acestă soluţie este foarte greu de implementat, dar nu trebuie desconsiderată. Se poate realiza numai printr-un efort politic şi administrativ susţinut pe perioade lungi de timp. Atunci extinderea centurii în teritoriu devine mai importantă ca niciodată. ANTICIPAREA Este una din cele mai dificile sarcini ale specialiştilor în domeniul planificării urbane şi teritoriale. Prezicerea cu exactitate a dezvoltării oraşului nu a fost niciodata mai importantă ca acum. Luarea unor măsuri de prevenţie a încurajării unui oraş insalubru trebuie făcute cu maturitate respectând prevederi ale planificării teritoriale fără a mai avea posibilitatea unei derogări.

Obiective În ce priveşte zonele libere din jurul oraşelor s-a constatat că nu pot rămâne doar agricole, deoarece mâna de lucru este prea scumpă pentru aceasta, ci mai bine acele zone să fie utilizate ca păduri, câmpii irigate (Rieselfelder), grădinării etc. care la un loc sa formeze un sistem de parcuri15. Aceste soluţii vechi de aproximativ un secol, concretizau Bucureştiul ca un oraş pentru oameni.

Centura de Verdeaţă 1930 centura agricolă

Situaţia actuală tentinţe dezvoltare

O NOUA ABORDARE

Cum se va materializa această centura? Care este rolul peisajului în acest proiect? Cum poate fi planificată? Acestea sunt întrebări care fac parte din definirea rolului centurii verzi bucureştene în soluţionarea problemei salubrităţii şi a nevoii de spatiu verde în pentru oraş. Coeficientul de spaţiu verde 8 mp/loc mult sub norma europeană privind spaţiul verde pentru oraş ridică problema unor expropieri atât la periferie cât şi în centrul oraşului. Problema implementării şi a Participarii Publice reprezintă cele mai importante 2 măsuri care trebuie luate imediat după planificarea centurii. 15 Sfinţescu C. (1930), Zonificarea urbanistică Municiupiul Bucureşti, PENTRU BUCUREŞTI - Noi studii urbanistice, Institutul de Arte Grafice “Bucovina“, I. E. Torouţiu, Bucureşti, p. 8

centura plantaţii

limita administrativă

Drumul spre Localitatea Comana, Zona Metropolitană Bucureşti sursa Panaramio

Centura verde a Bucureştiului / METODOLOGIE ŞI OBSERVARE

Sistem de irigatii abandonat — comuna Adunati Copaceni, Zona Metropolitana Bucuresti

METODOLOGIE

Metodă. Abordare Cum este posibil medierea soluţiilor costisitoare şi de lungă durată, privind peisajul şi patrimoniul, într-un teritoriu atât de mare cu cerinţe atât de variate pentru un număr mare de indivizi?

Centura verde a Bucureştiului / METODOLOGIE ŞI OBSERVARE

METODOLOGIE

Înţelegerea în profunzime şi în ansamblu situaţiei actuale şi a formulării obiectivelor pentru intervenţii asupra peisajelor trebuie cuprinse într-o viziune mai largă asupra teritoriului. Trebuie clarificat, încă de la început, Zona Metropolitană Bucureşti are atât elemente de peisaj la scară macro-teritorială1 care se desfăsoară pe suprafaţa mai multor municipalităţi cât şi obiect de patrimoniu cultural sau natural la scară micro-teritorială2. > Claritatea proiectului Trebuie înteles ca populaţia locală este în centrul patrimoniului cultural. Ei sunt cei care au dat o valoare identitară peisajului care face parte din rutina lor zilnică având rol imporntat în dezvoltarea locală. 1 Scara macro-teritorială reprezintă acea scară utilizată în planificare şi amenajarea teritoriului ce cuprinde multitudine de municipalităţi cu scopul de a indica o situaţie sau viziune a unei regiuni. 2 Scara micro-teritorială reprezintă un fragment mult mai detaliat al unei regiuni; este specifică planificării urbane şi proiectării în arhitectură; poate fi un obiect de arhitectură sau o parcelă.

Tocmai de aceea claritatea proiectului este esenţială pentru localnici. Aceasta se poate face prin expoziţii, întruniri, articole, vizite ghidate. > Identificarea patrimoniului Folosind instrumentele de planificare adecvate atât geografice (explorarea sitului) cât şi istorice (identificarea de documente) se pot identifica varii elemente de patrimoniu. Odată identificate ar trebui incluse într-un inventar demonstrând existenţa lor. > Clasificarea şi categorisirea tipurilor de peisaj Această inventariere permite clasificarea tipologiilor şi catalogarea lor folosind una sau mai multe abordări specifice. Este folositoare numai în situaţia în care permite întelegerea mai în amănunt a peisajului — de la cel vizibil la cel ascuns care nu mai face parte din folosinţa zilnică. Împărţirea pe tipologii se poate realiza în funcţie de: • scara peisajului: macro-teritorial, mezzo-teritorial, micro-teritorial; • în funcţie de tipul de peisaj: peisaj natural/seminatural, peisaj antropic şi peisaj cultural; • în funcţie de elemente componente: apă, plantaţii, culturale religioase, culturale construite, culturale imateriale, activităţi, habitat. Ideea acestei subtipologizări este de a marca fiecare peisaj de la cel mai vizibil la cel mai ascuns, de la mai funcţional

la cel mai învechit. > Înţelegerea contextului Niciun peisaj nu poate fi observat separat. Trebuie înţeles că peisajul face parte dintr-un context mai larg. Îmbină de obicei locuire (latura socială), practici agricole (activităţi), obiceiuri (latura culturală). Important de luat în considerare pentru aceste peisaje este: • Evoluţia istorică, prin analiza circumstaţelor în care s-a dezvoltat patrimoniul. • Evoluţia peisajului şi schimbările în peisaj, a construcţiilor şi a practicilor agrare prin analize comparative ale hărtilor şi fotografiilor. • Schimbările funcţiunilor şi a utilizării terenului prin includerea identificării schimbării utilizării terenului din punct de vedere economic, social, tehnic şi cultural.

Fortul Chitila

Delta Neajlov

Peisaj agricol — Comuna Berceni Peisajul râului Argeş

> Înţelegerea peisajului din punctul de vedere al dezvoltării locale Implicarea populaţiei în proiectele de amenajare a peisajului crează o legătură sensibilă şi sprijină combaterea intereselor ce contravin valorificarea peisajului3. 3 Husung S, Lieser P (1996), “Green Belt Frankfurt”, p. 211.

Peisajul forestier — Pădurea Jilava Rezervaţia Naturală Comana Peisaje nevalorificate în interiorul Zonei Metropolitane Bucureşti sursa Panaramio

Centura verde a Bucureştiului / METODOLOGIE ŞI OBSERVARE

ABORDARE Cum se pot lua măsuri privind importanţa peisajului şi a planificării?

Abordarea constă în câteva masuri ce au rolul de a evalua şi evidenţia valoarea unui peisaj: • identificarea valorilor sociale, economice şi culturale/ naturale ale peisajului. În acest caz este esenţial recunoaşterea elementelor de patrimoniu. • să se asigure protecţia, dacă este posibil prin asimilarea ca parte a unui proiect. • să poate fi transmis generaţiilor viitoare VALORIFICAREA PATRIMONIULUI Valorificarea înseamnă ameliorarea valorii sau potenţialului unui element de patrimoniu. Această valoare depinde foarte mult de punctul de vedere din care se priveşte. Interesant este că, în acest ciclu al progresului ştiinţific, artistic sau tehnologic, obiectele vechi încep a fi înlocuite cu cele noi. Procesul de valorificare poate fi direct când ne referim la obiect şi indirect când se referă la împrejurimile lui aflate într-o situaţie de sinergie. Însă conservarea întregului teritoriu este imposibilă financiar. Soluţia, în acest caz este de a prioritiza patrimoniul în funcţie de valoarea, potenţialul si importanţa lui integrându-l într-un proiect de dezvoltare.

MOTIVUL VALORIFICARII PEISAJULUI > Turism Identificarea valorii economice a patrimoniului pentru localnici este esenţială contribuind la potenţialul turistic al zonei şi evaluarea potenţialului pentru vizitatori. > Social şi cultural Alături de calitatea estetică, patrimoniul aparţine unei populaţii care i-au dat sens şi au contribuit la apariţia lui. Reprezintă identitatea lor locală şi ofera un simţ al apartenenţei. > Economic Beneficiile economice directe sunt uşor de identificat:intrarea taxată, închirierea fermelor/construcţiilor, târguri pentru produse şi activităţi tradiţionale.

Beneficiile economice indirecte se referă la îmbunătăţirea calităţii vieţii având ca rezultat noi locuitori şi noi afaceri. > Educaţional Acest lucru se poate face prin demonstraţii, activităţi şi discuţii “in situ“ aducând informaţii despre istorie, tehnică, estetică şi geografie. > Condiţiei naturale Considerarea protejării prin coridoare ecologice habitatelor de plante şi animale trebuie luată în considerare având implicaţii în turism, educaţie, cultură şi economie.

> Cele doua reguli de aur pentru valorificarea patrimoniului: 1. să se evite încărcarea intervenţiei cu prea multe elemente de noutate, respectănd autenticitatea locului. 2. să se evite intervenţiile ireversibile pe obiectul de patrimoniu astfel încât să permită întoarcerea la forma originală4. > Valorificarea peisajului se obţine prin: • • • • •

Conservare atât pentru monument cât si pentru împrejurimi. Restaurarea prin reconstituirea elementelor obiectului aducându-l la o forma cât mai aproape de original. Renaturare prin transformarea unor zone disfuncţionale şi permiterea naturii de a-si relua cursul. Intervenţii de design atunci când peisajul presupune intenţia de a-l evalua economic pentru turism. Se aplică de obicei în situaţia lipsei factorilor estetizanţi. Conversie funcţională prin reutilizarea unei zone sau a unor construcţii prin adaptarea la o nouă funcţiune mult mai practică şi adecvată pentru momentul actual.

4 CEMAT (2003) EUROPEAN Rural Heritage Obsevation Guide — Cemat, p.7

Această abordare pune accentul pe planificarea proiectului de Centură Verde, însă odată stabilit proiectul, finanţarea, participarea publică şi implementarea centurii devin la fel de importante ca proiectul în sine. SOLUTII DE SUCCES Identificarea tipurilor de peisaje implică soluţii unice specifice pentru fiecare intervenţie. Succesul se poate atinge în condiţia în care acţiunile necesare proiectului sunt integrate în planificare şi facute public. Însă o soluţie dovedeşte a fi de succes numai în timp, ca rezultat al unei bune înţelegi a sitului, a terenului, a înţelegerii scării formelor naturale şi a redării unui sens sitului curpins într-o viziune mai largă asupra întregii regiuni. Toate acţiunile de valorificare ale peisajului Zonei Metropolitane Bucureşti, fie ele renaturări, fie conversii funcţionale trebuie făcute utilizând practicile agrare şi materiale locale. Dar mai presus ca toate, trebuie implicat publicul pentru a se ataşa emoţional de centura verde, luptând pentru orice mişcare făcută de municipalitate ce contravine naturii peisajelor.

Aşteptări ANALIZA SITUATIEI EXISTENTE

Centura verde a Bucureştiului / METODOLOGIE ŞI OBSERVARE

Înţelegerea situaţiei existente este esenţială pentru planificarea centurii. Cele mai importante rezultate sunt de identificare a peisajelor cu potenţial de valorificare şi vulnerabile la schimbări imobiliare. Odată identificate se poate lua în calcul trasarea Centurii Verzi a Bucureştiului. Important de remarcat este nevoia Bucureştiului de a fi protejat de expansiunea periferiei până în situaţia contopirii cu primul inelul de localităţi învecinate.

Integrarea pădurilor existente

Spaţii verzi deschise

DEFINIREA TIPURILOR DE INTERVENTII Tipurile de intervenţie se rezumă la acţiune de materializare a centurii prin: • expropieri şi densificări în interiorul oraşului ţinând cont de tendinţele de dezvoltare ale Bucureştiului • împăduriri, s-a dovedit prin studii că zonele împădurite au tendinţa de a rezista eficient la intenţiile de dezvoltare urbană. • declararea unor zone non-edificabile, asemenea zonelor de protecţie pentru păstrarea caracterului de zonă verde deschisă. • conservarea zonelor agricole cu respectarea tehnicilor şi practicilor tradiţionale • renaturarea zonelor nefuncţionale • amenajare cursurilor şi suprafeţelor de apă cu potenţial

Păşunat urban

Agricultură urbană

• Extinderea centurii spre centrul oraşului

Valorificarea patrimoniului natural, cultural

planificarea Planului Urbanistic General Bucureşti ţinând cont de Centură.

CATALOG AL PEISAJELOR Întocmirea unui catalog funcţionează ca o fundaţie pentru conştientizarea publicului asupra peisajelor şi patrimoniului valoros din Zona Metropolitană. Permite, în acest fel, o înţelegere de ansamblu asupra potenţialului zonei de influenţă a Bucureştiului. Catalogul cuprinde atât peisaje de identificare, cât şi modalităţi pentru specialişti şi non-specialişti ca precedent pentru participarea publică.

PLANIFICARE BUTTOM UP5 Renaturarea cursurilor de apă

Scopul planificării centurii verzi este de a creşte considerabil calitatea locuirii în Bucureşti atât pentru locuitori cât şi pentru vizitatori. Cum scopul reprezintă omul, atunci şi demersul ar trebui să pornească de la situaţia existentă, de la probleme reale, de la oameni. Implementarea trebuie atunci făcută prin participare publică şi nu prin transparenţe ale aministraţiei demne de îndoială.

Extinderea centurii în regiune 5 Gehl J (2012), Dimensiunea umană, Oraşe pentru oameni, Igloo Media, Bucureşti, p.3-29

Centura verde a Bucureştiului / ORAŞE DIFERITE. PROBLEME SIMILARE

_ Pasunat urban, Centura Verde Londra, Marea Britanie

ORAŞE DIFERITE. PROBLEME SIMILARE _

Studiu de caz - Centura Verde Frankfurt, Germania În general, Centurile Verzi sunt definite ca: Brazde naturale sau teren liber ce înconjoară oraşele şi localitătile. Ele conţin, de cele mai multe ori, un amestec de terenuri publice şi terenuri private cu restricţii de dezvoltare1.

Centura verde a Bucureştiului / ORAŞE DIFERITE. PROBLEME SIMILARE

ISTORIA TRADITIONALA

Înainte de stabilirea planului de Centură Verde a Frankfurtului în 1991, oraşul avea 2 centuri în interior. Cea mică, creată în 1901, împrejmuia centrul istoric pe amprenta fostelor ziduri de protecţie. Cea de-a doua exista de-a lungul bulevardelor inelare ale oraşului2. La început de secol XIX, acea primă centură amenajată a fost realizată datorită insisteţei şi a forţei localnicilor pentru a schimba oraşul. Cum zidurile de apărare nu mai aveau niciun folos, au fost transformate în promenadă împrejmuită de aliniament de arbori şi grădini adiacente. În 1907 centura verde capată protecţie ca spaţiu deschis ajungând să încheie un semicerc format în partea de Nord a oraşului, partea istorică. 1 Erickson D (2004), “The Relationship of Historic City Form and Contemporary Greenway Implementation: a Comparison of Milwaukee, Wisconsin (USA) and Ottawa, Ontario (Canada)” Landscape and Urban Planning, p.202. 2 Whitney M & Esakin T (2010), Ontario’s Greenbelt in an International Context, Canadian Institute for Environmental Law and Policy, p.32

Odată cu extinederea oraşului la scară largă la început de secol XX, dezvoltarea reţelei carosabile a fost integrată în cu crearea unui inel rutier adiacent centurii verzi. Cea de-a doua centură verde cuprinde două idei care s-au înrădăcinat in ADN-ul tuturor centurilor verzi periurbane: conservarea peisajului, şi conservarea punctelor de perspectivă către atracţiile importante din vecinătate, munţii Taunus. În acest fel centura reuşea să imprejmuiască oraşul cu peisaje, fiind factorul principal pentru investiţiile imobiliare din zonă. Înfiinţarea centurii din 1991, a fost integrată în Planul vizionar de Utilizare al terenului in 1920: aşezări verzi însorite pe marginea urbanului. În conscinţă, conform planificării, în zonele rezidenţiale fiecare locuinţă are câte o gradină mică, iar aşezările sunt împrejmuite de un inel de grădini publice. Planificarea urbană a devenit astfel un instrument de politică socială3. Au trebuit mai mult de 70 de ani să aducă la realitate acele intenţii printr-o decizie a administraţiei. Cu o suprafaţă de 8000 ha şi o populaţie urbană de 700 000 locuitori, oraşul Frankfurt a dat dovadă de consistenţă, fermitate.

3 Intervieu cu Roger Keil, Profesor şi Director, City Institute, York University, 12 Ianuarie, 2010.

CONSTITUTIA CENTURII VERZI Documentul scris ce reglementează Centura Verde cuprinde 4 părţi importante: 1. Planul de definire a limitelor Centurii Verzi. 2. Plan de definire a tipurilor de dezvoltări permise. 3. Carta care să cuprindă ghidurile principale de conservare a naturii, planificare şi administraţie. 4. Procedurile pentru protejarea Centurii Verzi prin instrumente politice şi legale, cum ar fi reguli ce implementează protejarea zonelor naturale şi a peisajului.4

Grădini publice de-a lungul inelului radial al oraşului — Wichert K (2009/2010), City of green belts, Business Location Frankfurt am Main, p.150.

Din momentul în care s-a introdus Carta Centurii Verzi Frankfurt, responsabilitatea oraşului către generaţiile viitoare a luat amploare. Carta prevede protejarea unui inel de spaţii verzi în jurul centrului oraşului şi dezvoltarea ulterioară a acestuia. Tocmai datorită protecţiei constante a mediului, Centura Verde a Frankfurtului a fost declarată de ONU, în 1996, ca un model de succes a dezvoltării sustenabile a oraşului. 4 Whitney M C (2010), Ontario’s Greenbelt in an International Context, p.33

Aliniamente de-a lungul arterelor principale — Wichert K (2009/2010), City of green belts, Business Location Frankfurt am Main, p.150.

Centura verde a Bucureştiului / ORAŞE DIFERITE. PROBLEME SIMILARE

PEISAJE ÎN CENTURA VERDE

Centura Verde a devenit un spaţiu deschis protejat şi amenajat dedicat activităţilor stâns legate de natură şi agrement. Principalele acţiuni de amenajare în centură au fost plantaţiile de arbori, renaturalizarea zonelor pavate, amenajrea traseelor pentru drumeţii, inclusiv pentru ciclişti, permanent deschis cetăţenilor regiunii Frankfurt. La o analiză mai amănunţită, se poate remarca comestibilitatea peisajului5, strâns legată de specificitatea fiecarui tip de peisaj:

“Grie Soss” - Cultura plantelor pentru sosul verde al Frankfurtului Klaus Wichert — Centura Verde Frankfurt, p.2

> Vinul de mere Producţia agricolă, în interiorul Centurii Verzi cuprinde industria vinului de măr regională nou renovată situată în partea de nord-est a oraşului. Promovarea acestui tip de produs s-a realizat în interiorul Centurii Verzi, ca parte a culturii tradiţionale. > Sosul verde al Frankfurtului Plantele ierboase mult apreciate ce se folosesc în reţete culinare autohone, cresc în câmpurile localitaţii Oberrad. Această tradiţie locală îşi are rădăcini încă din secolul XVIII. 5 Wichert K (2009/2010), City of green belts, Business Location Frankfurt am Main, p.150 - 155.

“Wäldsche” - Pădurea Municipala Frankfurt Klaus Wichert — Centura Verde Frankfurt, p.2

> Pădurea Municipală a Frankfurtului Acoperă mai mult de jumătate din suprafaţa Centurii Verzi. Cele 700 de specii de plante, pajiștile, pășunile, cursuri de apă și iazuri, fac din Centura Verde un plămân verde al oraşului, habitatul ideal pentru animale şi activităţile umane. ZONE DE PROTECTIE A PEISAJULUI Centura Frankfurtului cu o suprafaţă de 80 kmp, cât o treime din suprafaţa oraşului cuprinde păduri, spaţii verzi, parcuri, locuri de joacă şi teren agricol. Importanţa terenului agricol, descoperită timpuriu a permis administraţiei să o integreze într-un proiect de protecţie a peisajelor. Tocmai această practică agricolă, atât de importantă pentru oraş, au permis crearea de peisaje interesante la marginea oraşului. Centura Verde este compusă din paduri, văile râurilor Didda şi Main în Sud şi dealuri în partea de Nord-Est, 50 de lacuri formand peisaje pitoreşti valorificate printr-o pistă de bicicletă de 70 km, şi traseu de drumeţii lung de 63 km.

Ariile şi peisaje conservate — Wichert K (2009/2010), City of green belts, Business Location Frankfurt am Main, p.155.

PLANIFICARE REGIONALA Elaborarea unei plan regional a deveni necesară atunci când s-a pus în discuţie extinderea centurii. Centura Verde a oraşului şi spaţiile verzi crează tranziţia ideală între oraş şi peisajul înconjurător.

Aliniamente de-a lungul arterelor principale — Wichert K (2009/2010), City of green belts, Business Location Frankfurt am Main, p.155.

Centura verde a Bucureştiului / ORAŞE DIFERITE. PROBLEME SIMILARE

Parcurile regionale şi zonele verzi nu intră în concurenţă, ci se situează într-o relaţie sinergică. Parcul regional Rhein-Main este pus în valoare printr-o rută principală de 190 km ce formează un circuit concentric în jurul oraşului.

ecologică. Pe langă acestea proiectul introducea echitaţie care necesită pajişti bine gestionate. Producţia agricolă din centura verde include renovarea industriei regionale a vinului de mere.

Proiectul are rolul de a pune bazele celei de-a patra Centuri Verzi Frankfurt. În acest fel se diversifică şi mai mult Centura Verde prin atracţii, turnuri de belvedere, monumente ale naturii, grădini şi piste marginite de plantaţii.

> Turism şi recreere

>Viziune Conceptul de bază a fost stabilirea unui inel de spaţii verzi conservate situate de jur-împrejurul centrului oraşului ca raspuns la atentarea existeţei zonelor protejate a necesităţii de dezvoltare a oraşului. Scopul Zonelor Deschise este de a se constitui ca habitat pentru animale şi plante, protejând biodiversitatea şi rezervele de apa de suprafaţă folosite pentru agricultură, împaduriri şi recreaţie. > Agricultura Institutul din Frankfurt pentru Cercetarea şi Dezvoltare prin proiectul de cercetare privind identifica agriculturii perferiei oraşului reuşeste să adopte utilizarea terenurilor agricole la cerinţele speciale ale zonelor peri-urbane. Proiectul s-a bazat pe o abordare mai amplă a agriculturii care să integreze elemente de conservare a naturii, recreere şi educaţie

Centura Verde continuă să fie puternic promovată de către administraţia oraşului Frankfurt pentru oportunităţile sale de turism şi agrement. Pe lângă peisajele frumoase, diversitatea de parcuri, trasee ciclism şi drumeţii, centura integrează activităţile culturale inserate în moduri inovatoare. Ca exemplu seria de opere de artă de benzi desenate rezistent la interperii şi landart au fost plasate în interiorul Centurii Verzi în parteneriat cu Muzeul de Comic Art din Frankfurt. Centura permite decoperirea, cercetarea, cu succes a educaţiei copiilor referitor la mediul înconjurător. > Mediul natural Carta Centurii Verzi subliniază importanţa menţinerii dezvoltarii urbane în afara ariei spaţiilor verzi. Centura verde este un habitat atât pentru plante şi animale, cât şi pentru protejearea rezervelor de apă subterană şi menţine a calităţii aerul. Centura Verde a Frankfurtului a reprezentat în sine un proiect de mare anvergură, însă adevarată provocare a ve-

nit în momentul integrării centurii într-un proiect intermuncipal pentru crearea Parcului Regional Frankfurt. Cu rolul de conservare a terenurilor utilizând destinaţia de coridor verde reuşeste să sensibilizeze opinia publică privind semnificaţia culturală, ecologică şi istorică a acestor zone. Proiectul recent în Centura Verde de recuperare a fostului aerodrom militar Bonames încurajează dezvoltarea unui domeniu sălbatic cu modificări minime asupra sitului, unde naturii îi este permisă să-si reia cursul. > Administraţie Creată de administraţia oraşului Frankfurt, aşa-numita Constituţie a Centurii Verzi6, constă în planuri, proceduri şi documente ce constau în principii de orientare privind conservarea, planificarea şi administraţia zonelor naturale. > Activităţi recente Banca Centrală Europeană îşi localizază noul său sediu în apropierea Centurii Verzi, și va utiliza această dezvoltare pentru a închide un decalaj rămas în centura verde7 prin integrarea peisajul râului Main și elemente ale luncii într-un peisaj parc, adăugând arbori și căi pavate. 6 Whitney M, Esakin T (2010), Ontario’s Greenbelt in an International Context, Canadian Institute for Environmental Law and Policy, p.16 7 Whitney M, Esakin T (2010), Frankfurt Green Belt, Ontario’s Greenbelt in an International Context,, p.73

MasterPlanul Centurii Verzi Frankfurt, Frankfurt am Main Survey’s Office, 2006

Centura verde a Bucureştiului / ORAŞE DIFERITE. PROBLEME SIMILARE

> Provocări Specific oricărui oraş, există tensiuni în ceea ce priveşte dezvoltarea oraşului şi conservarea Centurii Verzi. Deşi sectorul politic sprijină adoptarea principiilor Centurii Verzi, există evidenţe clare ce indică o preocuparea la fel de mare pentru dezvoltarea urbană în zone specifice.

Specialişti au implementat în dezvoltarea Centurii Verzi o administraţie ecologică8 a ariilor protejate formantă din organizaţii gurvernamentale şi non-guvernamentale locale: şcoli, fermieri, cetăţeni. În ciuda dificultăţilor întâmpinate privind participarea publică, proiectul a fost un succes.

Peisaje în Centura Verde a Frankfurtului, Wichert Klaus, Conferinţa Globală a Centurilor Verzi, Soluţii Locale pentru Provocări Globale, Toronto, Canada 22 - 24 Martie, 2011, p. 16-30

peisaj agricol

alei pietonale

legumicultură

amenajări peisagere

pistă biciclete

peisajul râului Nidda

păşunat

peisaj forestier

fostul aerodrom Boname 2003

fostul aerodrom Boname 2010

ÎN LOC DE CONCLUZII Centura verde a Frankfurtului continuă să conţină importante peisaje naturale în interiorul şi periferia oraşului oferind multe oportunităţi de recreere, agrement, ciclism, drumeţii, cultură şi educaţie. Politicile dezvoltate în Carta Centurii Verzi au avut succes în privinţa protejării graniţelor centuri. În cazurile unde au existat dezvoltări ce au dus la micşorarea unor suprafeţe din Centura Verde s-au facut finanţării compensatoare direct către Centură. O legătură emoţională foarte puternică dintre cetăţeni şi Centura Verde a Frankfurtului poate preveni în mod eficient 8 Interviu cu Roger Keil, Profesor şi Director, City Institute, York University, 12 Ianuarie, 2010.

zonă centurii să fie folosită pentru alte scopuri. Tocmai aceasta legătură emoţională dintre proiect şi populaţie se dezvoltă firesc când cetăţenii participă susţinut în procesul de planificare a proiectului.9 Se poate înţelege atunci centurile verzi trebuie considerate mai mult decât o politică de utilizare a terenului imprimată pe o bucată de hârtie. Cele mai multe centuri verzi sunt peisaje vii, iar beneficiile acestei centuri trebuie aduse în atenţia publicului. Scopul este de a crea o legătură emoţională cu centura, crucială pentru menţinerea şi consolidarea centurii pe viitor. Proiectul de Centură Verde a Frankfurtului nu s-a încheiat. El reprezintă un proces continuu divizat in etape. Urmatoare etapă este 2030, unde principalele obiective sunt: • Urbs in Hort —dezvoltarea urbană a oraşului ţinând cont de centură, de legăturile interioare şi exterioare cu regiunea prin crearea unei peisaj de insule urbane în interiorul unei mase de vegetaţie. • Estetizarea —dezvoltarea tematică a centurii în zone de recreere, estetică şi descoperire. • Programarea Socială — compensaţie socială, centura e deschisă noilor forme de utilizare şi adoptare10. 9 Husung S, Lieser P (1996), “Green Belt Frankfurt”, p. 211. 10 Wichert K (2011), Conferinţa Globală a Centurilor Verzi, Soluţii Locale pentru Provocări Globale, Toronto, Canada, , p. 49-52

Urbs in Horto — Wichert K, Conferinţa Globală a Centurilor Verzi, p. 50

Estetizare — Wichert K, Conferinţa Globală a Centurilor Verzi, p. 51

Programare Socială — Wichert K, Conferinţa Globală a Centurilor Verzi, p. 51

Studiu de caz - Centura Verde Ontario, Canada.

Centura verde a Bucureştiului / ORAŞE DIFERITE. PROBLEME SIMILARE

Crearea Centurii Verzi Ontario a asigurat stabilizarea oraşul la schimbările globale, de climă, apă, combustibil conservând patrimoniul natural şi cultural dezvoltând un mod sustenabil de a locuit pentru cetaţeni11.

Subiectul ales este interesant pentru capacitatea planurilor şi politicilor centurii verzi de a evolua adresând necesităţile sociale curecte. Pune foarte mult accentul pe implicarea proactivă a populaţiei în exemplul spirijinirii fermelor şi a agriculturii în vecinătatea zonelor urbane. COMPETENTE DISTINCTIVE Ontario Greenbelt este format din 728 000 de hectare de teren în Zona denumită Golden Horseshoe, în jurul Toronto, și include: Rezervă Mondială a Biosferei declarată patrimoniu UNESCO, Cornişa Niagarei, Creasta de Stejari Moraine. Centura Verde a fost stabilită ca protector al catităţii vieţii în zona Golden Horseshoe prin anticiparea creşterii progresive a populaţiei şi a urbanizării. Tocmai de aceea, centura era considerată vitală pentru combaterea numărului mare de dezvoltări urbane neplanificate. Pe scurt, combaterea efectului de degradare, posibil ireversibilă a caracteristicilor ecologice ale habitatelor naturale şi fragmentarea şi pierderea terenului agricol. 11 Whitney M, Esakin T (2010), Ontario’s Greenbelt in an International Context, Canadian Institute for Environmental Law and Policy, p.2

Limitele centurii sunt definite de o abordare sistematică de planificare a zonificării funcţionale ce include Sistemul Patrimoniului Natural, Sistemul Agricol şi Sistemul Asezărilor.12 Sistemul Patrimoniului Natural include patrimoniul natural, sistemul resurselor de apă; este nevoie de menţinerea biodiversităţii ecologice, a funcţiilor naturale, a speciilor şi a ecosistemelor autohtone. Sistemul agricol este format din zonele prim agricole, tipologii secifice ale terenului şi alte zone rurale. Există două tipologii specifice agricole: Peninsula de fructe şi Zona de Struguri; zonele prim agricole sunt acele terenuri cu destinaţia utilizării stabilită prin planurile de zonificare funcţională ale oraşului. Sistemul Aşezărilor situate în Protecţia Rurală include terenuri destinate oraşelor, satelor şi cătunelor. Acele terenuri din afara zonei aşezărilor, care nu sunt zone prim agricole, au funcţiunea de rural sau spaţiu deschis caracterizate de o mixitate de teren agricol, caracteristici naturale, recreaţionale şi practici tradiţionale de utilizare a terenului rural.

12 Whitney M, Esakin T (2010), Ontario’s Greenbelt in an International Context, Canadian Institute for Environmental Law and Policy, Ontario Greenbelt, p. 53

EVOLUTIA UNEI CENTURI MODEL Obiectivul iniţial al centurii verzi era să conserve terenul agricol şi să separe urbanul de rural. Beneficiile oferite de aceste peisaje au sporit în valoare, faţă de acum 75 de ani, de la prima apariţie a centurii verzi. După aceşti 75 de ani de practicare a modelului de centură verde s-a dovedit o investiţie benefică pentru oraş reuşind să ofere siguranţa alimentelor locale, protejarea integrităţii ecologice şi a calităţii apei de suprafaţă, să conserve biodiversitatea, să asigure zonele naturale pentru recreere pentru oraş.

Planul Centurii Verzi Ontario http://www.greenbelt.ca/about_the_greenbelt, accesat la data 11.08.2014

Studiul de caz se poate rezuma foarte uşor la 6 idei model13 de folosit pentru centura unui oraş: 1. Reducerea şi controlul dezvoltării urbane rămâne obiectivul central în special în zonele problematice ale periferiei. 2. Protejarea utilizării terenurilor sunt necesare şi de obicei insuficiente. Trebuie sprijinite fermele, zonele agricole să-şi continue activităţile, şi să reabiliteze şi să amelioreze zonele naturale degradate. 3. Extinderea infrastructurii de transport poate avea impact negativ asupra integrităţii ecologice, biodiversitaţii, a calităţii apei şi a longevităţii centurii verzi a unui oraş. 13

Tomaltz R, Komorowsky B (2011), Climate Change Adaption: On-

tario’s ResilientGreenbelt, p. 1

Centura verde a Bucureştiului / ORAŞE DIFERITE. PROBLEME SIMILARE

4. Centura Verde trebuie înţeleasă mai mult decât o politică de zonificare funcţională imprimată pe hârtie. Sporirea longevităţii centurii se poate face doar prin sensibilizarea populaţiei, prin consolidarea unei legătui emoţionale cu centura. 5. Centurile verzi sunt printre cele mai vulnerabile proiecte de implementare tocmai din cauza diferitelor niveluri la care se lucreaza: administrativ, legislativ. 6. Este esenţial ca centurile verzi să fie monitorizate si evaluate. VIZIUNE Centura Verde protejază în permanenţă împotriva fragmentării suportului şi terenurilor agricleca utilizarea terenului majoritară; oferă protecţe patrimoniului natural şi a resurselor de apa care susţin dezvoltarea sustenabilă a mediului de care depinde direct partea Sud-Centrală a Ontario-ului; oferă o gamă largă de activităţi economice şi sociale asociate cu comunităţile rurale, practicile agricole, turismul. > Protejarea agriculturii Se realizează prin protejarea tipologiei de parcelare agricolă speciale din Peninsula Niagara prin dezvoltarea unui sector agro-alimentar şi agro-turism pe struguri şi producţie de fructe. Urmăreşte protejarea masei prime de teren ag-

ricol14 împiedicând fragmentarea şi conversia funcţională a terenurilor agricole. Nevoie de flexibilitate se aplică şi agriculturii şi activităţilor conexe acesteia prin dezvoltarea economiei rurale şi agrare şi a ameliorării importanţei terenului agricol pe termen lung privit ca management teritorial15. > Protejarea mediului Protecţia, menţinerea şi ameliorarea caracteristicilor şi funcţiilor patrimoniului natural, hidrologic include protejarea habitatelor faunei şi florei, în special celor aflate sub risc. Cele mai importante zone de conservat şi restaurat, în cazul Ontario, sunt spaţiile deschise dintre Crestele de ştejar Morain, Niagara Abruptă, Lacul Ontario, Lacul Simcoe şi majoritatea lacurilor văii centrale dincolo de limita naturală sudică oraşului Ontario denumită Golden Horseshoe: Coasta Marelui Lac, Zona Carolinianp, Bazinul Lacului Erie, Culmile Kawartha şi Coridorul Algonquin - Adirondacks. Pentru a avea succes în toate aceste privinţe, dezvoltarea unui ghid de management a patrimoniului natural pe termen lung integrând planificarea dezvoltărilor infrastructurii, spaţiilor deschise incluse în programe publice şi private coordonate de aministraţie. 14 Ministerul Afacerilor şi Locuirii (2005), GreenBelt Plan, Ontario, Vision and Goals, Agricultural Protection, p. 3 15 Idem 12.

> Cultură. Recreaţie. Turism

> Politici

Promovarea şi spijinirea patrimoniului cultural se face prin dechiderea accesului public, în toate facilităţile, construcţiile prin includerea activităţilor reacreationale dezvoltând continuu oportunutăţi pentru un turism sustenabil.

Politicile au mai multe utilizării, în funcţie de scop. Politicile pentru utilizări non-agricole17 au obiectivul de a încuraja sectorul agricol prin comerţ, industrie şi instituţii conexe agriculturii. Intenţia este de a promova recreaţia, turismul prin poteci, parcuri, terenuri pentru activităţi de agrement. Sunt potrivite zonelor rurale, zonelor de servicii de apă şi canalizare; au scopul de a ameliora impactul asupra patrimoniului natural.

> Infrastructura şi resursele naturale Integrarea proiectelor de dezvotlare a infrastructurii minimizează impactul asupra mediului. Recunoaşterea beneficiilor protejării energiei regenerative naturale permite dezvoltarea economică, socială şi de mediu a regiunii. PLANUL DE CENTURA VERDE La baza Zonei Centurii Verzi stă Planul de Centură Verde; reglementează principalele zone: • • • •

Crestele de Ştejar Moraine Cornişa Niagara Centura de Vest Parkway Zona rurală protejate16

16 Tomaltz R, Komorowsky B (2011), Climate Change Adaption: Ontario’s ResilientGreenbelt, p. 3-22

Politici recreaţionale18 au scopul de a stabili utilizări majore în interiorul Sistemului Patrimoniului Natural, în comformitate cu vegetaţia şi peisajul. Politici de infrastructură19 sprijină agricultura, recreaţia şi turismul şi activităţile care se practică în Centura Verde. Planificarea unei infrastructuri se face în funcţie de Planul Zonelor Rurale Protejate şi a Sistemului de Patrimoniu Natural. Se planifică în coridoare astfel încât să minimizeze impactul negativ asupra peisajului. De asemenea trebuie evitate pierderea caracteristicilor cheie prin trasarea infrastructurii; în acest caz se impun planificarea alternativelor. 17 Ministerul Afacerilor şi Locuirii (2005), GreenBelt Plan, Ontario, General Policies for the protected countryside, Non-agriculture uses, p. 27 18 Ministerul Afacerilor şi Locuirii (2005), GreenBelt Plan, Ontario, General Policies for the protected countryside, Non-agriculture uses, p.28 19 Ministerul Afacerilor şi Locuirii (2005), GreenBelt Plan, Ontario, General Policies for the protected countryside, Infrastructure, p. 30

Centura verde a Bucureştiului / ORAŞE DIFERITE. PROBLEME SIMILARE

> Peisajul cultural

> Procesul de reînnoire

Este definit ca acele resurse făcute de om, sau natură; poate include structuri, obiecte, vecinătăţi, peisaje sau situri arheologice identificate de municipalitate ca elemente importante ale patrimoniului cultural al comunităţii. Administraţia oraşului împreună cu diferite grupuri non-guvernamentale conlucrează pentru identificarea şi protejarea resurselor de patrimoniu cultural utilizându-le în beneficiul comunităţii compatibile cu viziunea şi obiectivele Centurii Verzi.

S-a impus o revizuire odată la 10 ani. Scopul este de a asigura dinamismul centurii şi de a îi împrospata utilizarea. În acest fel se poate evalua şi eficienţa politicilor cuprinse în planul centurii verzi, îmbunătăţind şi ameliorând acolo unde este cazul.

CARACTERISTICILE CENTURII Se stabiliesc în funcţie de interesul exercitat asupra diferitelor zone. Astfel există mai multe tipuri de limite: limitele zonelor agricole prime, limitele comunelor, limtele caracteristicilor patrimoniului natural cheie şi a zonelor protejate vegetale. • • • •

Limita Centurii Verzi Limita Peninsulei Niagara Limita Zonei Umede Olandeze Limita Sistemului Patrimoniului Natural

> Monitorizarea şi măsurarea performanţelor Obiectivul cadrului de monitorizare este evaluarea eficienţei politicilor centurii verzi. Măsurile de performanţă sunt stabilite prin Ministerul Muncipal al Afacerilor şi Locuirii. Alături de aceste, identificarea indicatorilor adecvaţi pentru măsurarea eficienţei planului centurii verzi, identificarea rolurilor şi responsabilităţilor şi periodic, colectarea informaţiilor şi discutarea rezultatelor public. > Consiliul centurii verzi Stabilit de cetăţeni, consiliul are menirea de a evolua în timp. Iniţial consiliul trebuie să ia in considerarea implementarea planului şi a procedurilor identificând conflicte. Pe termen scurt, consiliul joacă un rol important pentru coodonarea eforturilor municipalităţii asupra infrastructurii pietonale şi bicilete, asupra resurselor de apa şi asupra acitivităţilor agricole.

Pe termen lung, în special pe cei 10 ani, se aşteaptă revizuirea Planului Centurii Verzi cu focusarea pe natural. ÎN LOC DE CONCLUZII Chestionarele făcute asupra populaţiei oraşului Ontario indică 91% din cetăţeni consideră Centura Verde cea mai importantă contribuţie pentru generaţiile viitoare. Acest rezultat se datorează implicării atât a administraţiei cât şi a populaţiei care văd centura ca pe un bun comun. Dovedeşte, astfel Tânara Centură Verde a oraşului Ontario, succesul pe care îl are atunci când vine vorba de atingerea celui mai înalt nivel de conştientizare. Premisa unei centuri de succes este stabilită să-şi păstreze caracterul sustenabil chiar şi după implementare. Deşi este o centură relativ nouă, Centura Verde Ontario a învaţat multe din experienta, succesele şi insuccesele celorlalte centurii aparute de decenii întregi. Asemeni celorlalte centuri, Ontarion subliniază prin exemplul său importanţa izolării suburbiilor şi zonelor rurale separate de oraş, prin conservarea terenurilor agricole şi prin utilizarea virbrantă a multifuncţionalităţii sale. Exemplul Ontario arată importanţa unui cadru juridic şi anagajament impresionant cu o diversitate clară de beneficii şi de un public susţinător.

Informare publica, Centura Verde Ontario, SUA Natural Beaty - Rob MacInnis http://www.blogto.com/eat_drink/2010/06/ontarios_greenbelt_ transported_to_torontos_harbourfront/

Creste de Stejari, Centura Verde Ontario, SUA http://www.blogto.com/eat_drink/2010/06/ontarios_greenbelt_ transported_to_torontos_harbourfront/

Studiu de caz - Centura Verde Edinburgh, Scoţia Centura Verde Edinburgh reprezintă una din cele mai vechi ale Scoţiei apărută în 1957. Centura se întinde administraţia mai multor zone. Tocmai acest lucru a determinat fiecare administraţie locală să decidă limitele centurii în funcţie de planurile de dezvoltare specifice. 20

Diagrama fazelor cheie în procesul de evaluare a peisajelor în conformitate cu obiectivele centurii verzi

Centura verde a Bucureştiului / ORAŞE DIFERITE. PROBLEME SIMILARE

METODA

Metoda cuprinde o evaluare şi apreciere a caracterului peisajelor în funcţie de obiectivele Centurii Verzi. Procesul de evaluare ale la bază Studiul asupra Limitei Centurii Verzi Edinburgh (1999). Principalele măsuri incluse în Planul Centurii Verzi Edinburgh: • Să direcţioneze dezvoltării planificate ale oraşului în cele mai adecvate locuri şi să sprijine regenerarea urbană. • Să protejeze şi să amelioreze caracterul peisajului şi a identităţii oraşelor. • Să ofere acces spaţiului deschis situat de jur împrejurul localităţilor, ca parte integrantă a sistemului verde. 21 20 Rehfisch A (2010), Green Belt Policy in Scotland - Brief, Studiu de caz Edinburgh, p. 4 21 Director Strategic Services Midlothian Council, (2007), EDINBURGH GREEN BELT STUDY , p. 3-4

Landscape Use Consultants în colaborare cu Anderson C (2008), Edinburgh Green Belt Study, Glasgow, p.3

Pentru a înţelege relaţia dintre peisaj şi Centura Verde, mai întâi trebuie făcut cunoscute obiectivele centurii: 1. Protejarea şi amelioararea caracterului peisajelor şi a identităţii oraşelor şi satelor prin: • • • • • • •

Integritatea caracterului peisajului Competenţele distinctive ale peisajului Starea Peisajului Potenţialul ameliorării stării peisajului Contribuţia aşezărilor pentru caracterul peisajului Rolul peisajului în cauză privind identitatea oraşului edinburgh şi a aşezărilor învecinate Sustenabilitatea limitelor existente în ceea ce priveşte peisajele.

2. Protejarea şi ameliorarea spaţiului deschis din interiorul şi exteriorul oraşului: • • • • •

Rolul existent al zonelor de acces spaţiilor deschise Rolul existent al zonelor din cadrul reţelelor teritoriale de spaţii deschise din jurul aşezărilor Conectarea cu rutele principale şi reţele de legătură Potenţialul de a face parte din Reţeaua Habitatului Silvicol Potenţialul pentru asigurarea accesului la spaţiile deschise

Peisajele Centurii Verzi Edinburgh — Landscape Use Consultants în asociatie cu Anderson C (2008), Edinburgh Green Belt Study , Stadiu 2, Coperta_ 47

Centura verde a Bucureştiului / ORAŞE DIFERITE. PROBLEME SIMILARE

Anumite tipuri specifice de dezvoltare sunt permise în interiorul Centurii Verzi, în mod particular fiind sprijinul diversităţii economiei rurale. Include dezvoltarea activităţilor agricole prin reutilizarea construcţiilor agricole vechi, activităţi silvicole, horticultură şi dezvoltarea unei pieţe, dezvoltarea funcţiunilor recreaţionale compatibile cu specificul natural sau agricol şi dezvoltarea legăturilor.

În urma evaluării a primei etape, s-au identificat cele mai importante tipologii de peisaje:

Deşi este acceptată de public ideea că centura verde previne orice fel de dezvoltare, pune efortul administraţiei sub îndoială atunci când vine vorba de investiţii de proporţii în zona centurii- exemplul extinderii aeroportului Edinburgh.

• •

PROCESUL DE EVALUARE Informaţii cu privire la evaluarea caracterului peisajului provin din imagini satelit cu Edinburgh, Midlothian şi Lothian de Est, şi analize GIS legate de studierea punctelor cheie de perspectivă. Evaluarea este cuprinsă în două etape. > Etapa 1 Cuprinde tabelarea ierarhică a tipurilor de peisaje în funcţie de calitatea şi benefiicle care le prezintă. Criteriile utilizate sunt:Tipul de Peisaj, Caracterul Peisajului, Potenţialul pentru ameliorare, Potenţialul pentru spaţiul deschis, Potenţialul pentru integrare în Reţeaua de Habitate Silvice.

• • • •

Nisipuri de coastă Valea Râurilor Spaţiu deschis informal Terenuri agricole delimitate silvicol Dealurile Pentland Peisaje agricole inundabile22

• • • • •

Politica de peisaj Deal Urban Proeminent Spatiu Deschis pentru agrement Peisaj agricol Dealuri rurale agricole

Principalele criterii de evaluare mai detaliată a peisajului, în urma celei de-a doua etape, poate fi rezumată la impact, potenţial şi relaţia cu contextul teritorial: • • • • •

Impactul asupra caracterului peisajului local Impactul asupra formei aşezărilor şi a limitelor Vizibilitatea şi proeminenţa relativă în peisajul macro-teritorial Relaţia dintre spaţiul deschis, reţelele de acces şi zonificare Potenţialul rolului de integrare în pesajul macro-teritorial şi de a conexiuni cu Reţeaua de Habitate Silvicole.

Acestă etapă a studiului reprezintă rezultatele evaluării de fiecare zone din Centura Verde a Edinburgh-ului, privind caractere de peisaj raportate la criteriile de centurii. 22 APPENDIX, Evaluation Form, Consultanţi peisagişti în colaborare cu Anderson C (2008), Edinburgh GreenBelt Study, Stadiu1, Glasgow, p. 16-115

Rezultatul celei primei etape. Evaluarea şi identificarea necesităţilor. Consultanţi Peisagişti în asociaţie cu Anderson C (2008), Edinburgh Green Belt Study, Stadiu 1, Glasgow, p.125

Scopul evaluării este de a identifica acele părti importante ale centurii pentru conservarea şi ameliorarea caracterului şi a stării peisajului precum şi a spaţiilor din interiorul şi din jurul oraşelor. Rezultatele evaluării caracterului peisajului vor fi apreciate pentru a oferi o descriere și o justificare a acestor zone care, în termeni de peisaj, au fost identificate ca având potențial cu capacitatea de a găzdui dezvoltări urbane23.

Centura Verde Edinburgh — Rehfisch A (2010), Green Belt Policy in Scotland - Brief, Studiu de caz Edinburgh, p. 11 23 Consultanţi Peisagişti în asociaţie cu Anderson C (2008), Edinburgh Green Belt Study, Stadiu 1, Glasgow, p. 7

Centura verde a Bucureştiului / ORAŞE DIFERITE. PROBLEME SIMILARE

> Etapa 2

Presupune încheierea primei etape, de evaluare şi identificare e peisajelor importante. În urma scurtei descrieri a fiecărei forme de peisaj, peisajele cu potenţial de ameliorare şi conservare sunt subdivizate în unitaţi mai mici cu posibilitatea de a elemente specifice locale. Unităţile poartă denumirea de peisaje cu capacitate de dezvoltare24. Subunităţile sunt analizate şi interpretate individual sub forma unei fişe de evaluare a impactului şi potenţialului asupra peisajului şi aşezărilor. Studiul va influenţa planificarea oraşului şi a infrastructurii viitoare. A doua etapă are ca scop evitarea dezvoltării atunci când: • Dezvoltarea urbană în una sau mai multe părţi în zona de peisaj ar reduce separare vizuală și perceptivă între așezări. Cu toate acestea, în unele locuri acest lucru este deja compromis de dezvoltare propusă. • Dezvoltarea urbană în una sau mai multe părţi în zona de peisaj ar fi vizual proeminent, și vizibil puncte cheie din cauza căilor de transport majore. • Dezvoltarea urbană în una sau mai multe părţi în zona de peisaj nu ar avea vreo legătură vizuală sau fizică cu aşezările existente. 24 Consultanţi peisagişti în asociaţie cu Anderson C (2008), Edinburgh GreenBelt Study, Stadiu 2 , Glasgow, p.9

•

Dezvoltarea rezidentială ar ieşi din speciful zonei prin funcţiune, deşi dezvoltarea industrială poate fi adecvată.

Au fost identificate 27 de subunităţi. Pentru acest studiu de caz se va folosi subunitatea LCA 6, exemplul Zonei terenului agricol marginal Cammo. > Zona terenul agricol marginal Cammo Zona este caracterizată de un teren ridicat în partea de sud şi vest. Peisajul specific este caracterizat de puncte cheie de perspectivă datorate turnului crenelat şi rondelei. Accesibilitatea şi spatiu deschis redus. Conectivitate cu Reţeaua Habitatelor Silvicole şi potenţial pentru sporirea accesibilităţii în zona de Est şi Vest. Deși acestă zona are o valoare peisageră mică, intrinsecă, este important pentru furnizarea unui prim plan ierharhizat orientat zona Cammo. Pantele abrupte ridicate la Vest şi pe limita sudică a zonei sunt foarte vizibile și să contribuie la izolarea oferit de dealurile împădurite Lennie și Cammo. În timp ce ar putea fi posibil pentru sit, o dezvoltare de locuințe doar în partea de nord-vest a acestei zone păstrând în continuare punctele de perspectivele cheie, ar avea impact negativ asupra terenului agricol deschis.

Exemplu Detaliere Zona Periferică Agricola Cammo Anderson C (2008), Edinburgh GreenBelt Study, Stadiu 2 , p.9

ÎN LOC DE CONCLUZII Centura Edinburgh, cu o vârstă de aproximativ 50 de ani a reuşit să-şi păstreze esenţa cu care a fost concepută. Au avut loc foate puţine alteraţii cu privire la graniţele interioare şi exterioare centurii. Exemplul penelor verzi 25, indică modul în care revizuirea constantă a obiectivelor şi administrării centurii verzi este benefică.

Orice dezvoltare de locuințe ar trebui să fie la scară mică și de înălțime reduse, pentru a minimiza intruziunea estetică şi vizuală. Pădurile ar trebui să fie plantate în avans pentru a oferi un avantaj calităţi locuințelor noi, dar și celor existente. În cazul în care dezvoltarea nu ar avea loc adiacent în această margine, plantaţiile silvicole ar reduce impactul vizual al marginirii şi segregării existente. Ar crea o legătură cu Reţeaua Habitatelor Silvicole sporind în mod semnificativ caracterul peisajului.

Încă din 1990 Centura Verde este considerată ca un agent urban cu funcţia de încurajare a dezvoltării urbane prin evaluarea terenurilor industriale şi prin consolidarea caracterului de oraş compact Edinburgh. Cu toate acestea dezvoltarea urbană continuă şi odată cu ea şi expansiunea în teritoriu. Tocmai această presuine constată face din centura verde un proiect ce trebuie susţinut prin studii şi nevoia dezvoltării de politici viitoare. Datorită numărului mare de interese, soluţiile nu sunt deloc simple şi aproape niciodată unanime. Nevoia acomodării populaţiei în creştere şi a dezvoltării infrastructurii pune presune pe Centura Verde. Însă, tocmai acest lucru permite o abordare sustenabilă bazată pe coridoarele verzi şi pe coridoare de transport. 25 Inserţi tip coridor cu intenţia de stabilire a unei legături pentru circulaţia uşoară, Rehfisch A (2010), Green Belt Policy in Scotland - Brief, Studiu de caz Edinburgh, p. 7

Centura verde a Bucureştiului / COMPONENTELE PLANIFICĂRII CENTURII VERZI

_ Zona de stufaris — comuna Comana, Zona Metropolitana Bucuresti

COMPONENTELE PLANIFICĂRII CENTURII VERZI _

Definirea cadrului de cercetare ZMB.

Centura verde a Bucureştiului / COMPONENTELE PLANIFICĂRII CENTURII VERZI

Bucureşti este cel mai mare oraş al ţãrii, cu o populaţie de 1.926.334 de locuitori şi cu o suprafaţã de cca. 238 kmp.

Existenţa unei concentrări mari de populaţie, de activităţi economice locuri de muncã, împreună cu influenţa exercitatã de oraş în regiunea înconjurătoare în Bucureşti, au condus la situaţia lipsei oraşelor mari pe o rază de cca. 200 km în jurul capitalei. ZONA METROPOLITANA BUCURESTI Situaţia actuală a Bucureştiului se poate decrie ca scenariul if not1 al planificării Bucureştiului vizionate de Sfinţescu acum 80 de ani. Dacă în scenariul Centurii de Verdeaţă, populaţia Bucureştiului ar fi de 700 000, unde caracteristicile şi modul de dezvoltare ar fi foarte similare cazului Frankfurt, în situaţia actuală Bucureştiul se confruntă cu disparităţi de dezvoltare ale periferiei. În situaţia curentă, Bucureştiul prezintă o dezvoltare tentaculară. Înglobarea localităţilor învecinate: Pipera, Voluntari, Rahova, Popeşti Leordeni au redus puterea de decizie a administraţiei. 1 Scenariul nedorit caracterizat de lipsa unor decizii sau măsuri ce conduc la o situaţie cu impacte negative majore, lect. dr. arh. Ianaşi L, Curs Management Urban.

Obiectivul principal este convertit din dezvoltarea oraşului şi creşterea calităţii locuitorilor săi, în echilibrarea dezvoltării Nordului faţă de Sudul Bucureştiului. > Definirea Zonei Metropolitane Bucureşti Legea nr. 351/2001 privind Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN), defineşte Zona metropolitană ca fiind: Zona construită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre urbane (Capitala româniei şi municipiile de rangul I) şi localităţile urbane şi rurale aflate în zona imediată, la distanţe de până la 30 km, între care s-au stabilit relaţii de cooperare pe multiple planuri. Un rol important în delimitarea geografică a zonei metropolitane îl are zona de influenţă a oraşului văzut de aceeaşi lege enunţată mai sus ca ,,teritoriul şi localităţile care înconjoară un centru urban şi care sunt influenţate direct de evoluţia oraşului şi de relaţiile de intercondiţionare şi de cooperare care se dezvoltă pe linia activităţilor economice, a aprovizionării cu produse alimentare, a accesului la dotările sociale şi comerciale, a echipării cu elemente de infrastructură şi cu amenajări pentru odihnă, recreere şi turism. Dimensiunile zonei de influenţă sunt în relaţie directă cu mărimea şi cu funcţiile centrului urban polarizator’’.

Actuala zonă metropolitană a Bucureştiului, conform unui studiu efectuat de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, cuprinde 9 oraşe şi Buftea, Otopeni, Voluntari, Popeşti-Leordeni din jud. Ilfov, Olteniţa, Fundulea, Budeşti din jud. Călăraşi, Bolintin-Vale, Mihăileşti din jud. Giurgiu, şi 85 (35 jud. Ilfov; 25 jud. Călăraşi; 18 jud. Giurgiu; 6 jud. Dâmboviţa; 1 jud. Ialomiţa).

> Definirea arealului de intervenţie Redefinirea limitei a fost facută pe baza unei cercetări de birou, precendentă etapei de analiză. Cercetarea a implicat identificarea elementelor semnificative de patrimoniu natural cu potenţial ridicat de ameliorare. Identificarea se face în funcţie de caracteristici şi tipologiile de peisaj ca elemente de patrimoniu natural, antropic şi cultural. Dificilitatea identificării tuturor tipurilor de peisaj se datorează suprafeţei foarte întinse a studiului. limita nouă

limita Zonei Metropolitane Bucureşti

Tabelul Ponderei din suprafaţa judeţelor incluse în zona Metropolitană Bucureşti, Simion G. (2012), Zona Metropolitană Bucureşti. Geografia agriculturii prin utilizarea tehnicilor GIS

Actuala pondere a suprafeţei judeţelor curpinse în cadrul Zonei Metropolitane Bucureşti ridică problematica de implementare a proiectului datorită numărului mare de municipalităţi implicate. Întrucât pentru realizarea Centurii Verzi a Bucureştiului este necesară stabilirea intrumentelor de planificare pentru un astfel de proiect.

Simion G. (2012), Zona Metropolitană Bucureşti. Geografia agriculturii prin utilizarea tehnicilor GIS, p.55

> Regiuni agricole

Centura verde a Bucureştiului / COMPONENTELE PLANIFICĂRII CENTURII VERZI

1. agricultură tradiţională 2. agricultură în declin

3. legumicultură 4. regiune cerealo-viticolă.

Rolul studiului făcut asupra tipului de regiune agricolă poate ajuta la înţelegerea situaţiei precare al agriculturii româneşti din această zonă. Agricultura are o pondere majoritară de ocupare a suprafeţei în Zona Metropolitană. Devine astfel factor important pentru înţelegerea peisajului şi a activităţilor specifice în această regiune. > Patrimoniu Studierea şi identificarea elementelor de patrimoniu sunt factori determinanţi în planificarea unei viziuni şi a unui proiect de Centură Verde pentru Bucureşti. Identificarea se face prin intermediul catalogării în 3 tipuri de patrimoniu: natural, cultural şi antropic. • Patrimoniul natural Cuprinde siturile Natura 2000: Pădurea Pantelimon, Lacul Cernica, Rezervaţia Naturală Comana-Schitu, Pădurea Bolintin, Pădurea Bălţeni, Pădurea şi Lacul

Grădiştea pentru Protecţia Habitatelor şi a Păsărilor2. Rezervaţia Naturală Comana este declarată de asemeni Peisaj Protejat ce curpinde 2 Habitats Directive Sites (SCI), Bird Directive Sites (SCA).

o subzonă situată în centrul intangibile: obiceiuri şi tradiţii rezervaţiei, declarata sub regăsite în special în zonele protecţia Managementului rurale. Habitatelor. • Patrimoniu antropic • Patrimoniul cultural Cuprinde terenurile cultivate Cuprinde atât elementele cu valoare ridicată pentru tangibile, palate, mănăstiri, zonă. Practicile agricole şi siturile arheologice, muzee, sistemele de irigare şi cultisisteme constructive ca vare a pământului sunt si ele dovadă a unor tehnici speci- parte a patrimoniului antrofice zonei, cât şi elementele pic.

LIMITA. PERIFERIA SI TERITORIUL Limita şi zonele de intervenţie sunt foarte important de stabilit. Conform cercetării asupra studiilor de caz şi asupra practicilor europene Centura Verde ar trebui materializată în doua proiecte: Centura Verde fizică a Bucureştiului cu rolul de stopare a extinerii neplanificate a periferiei şi extinderea ei în teritoriu conectând principalele zone cu potenţial turistic şi peisager. Odată stabilit potenţialul peisajelor regiunii se poate face o schiţare a Centurii Verzi. În planificarea centurii trebuie implicată şi populaţia pentru a-şi exprima intenţia pentru subzonă. Centura Verde este zonificată ulterior în subunităţi cu caracter distinctiv în funcţie de specificul şi peisajul zonei similar exemplului centurii Edinburgh.

Aceste subunităţi vor constitui proiecte diferite astfel încât insuccesul sau întârzierea uneia dintre zone să nu depindă fizic de celelalte zone. Pentru a avea o planificare buttom-up, soluţiile propuse trebuie facute local reutilizându-o în altă subunitate în funcţie de rezultat pe baza principiului trial & error. Participarea publică constă în input-ul şi feedback-ul planificării iniţiale a centurii. Deasemenea pentru a asigura vitalitatea centurii în viitor publicul trebuie implicat şi în amenajare prin voluntariat. Proiectul este menit să fie low-cost. Să folosească materiale ieftine caracterizate ca poverty architecture3. Să utilizeze tehnicile tradiţionale agrare aplicabile în horticultură, silvicultră şi agricultură. Beneficiile acestei mentalităţi de planificare sunt educaţia şi conştientizarea publică a importanţei peisajului asupra calităţii vieţii urbane. Însă problematica în cazul de faţă o reprezintă abordarea peisajului obişnuit care nu înseamnă că este banal, ci din contra cuprinde o serie de evidenţe definitorii pentru anumite momente evolutive ale peisajului caracteristice unei anumite etape de existenţă4. Studiul va încearca să definească intervenţiile de succes in peisaj având in vedere factorul declanşator, impactul şi vulnerabilitatea peisajului.

Centura Verde Bucureşti

Conectarea Centurii cu Parcurile regionale ale ZMB

3 Desvigne M (2009), Intermediate Natures, Springer Science & Business Media, p. 11 4 Popa A. (2013) Peisajul agricol: subiect pentru conservare si valorificare, p. 9

Legislaţie. Administraţie şi actori implicaţi.

Centura verde a Bucureştiului / COMPONENTELE PLANIFICĂRII CENTURII VERZI

La momentul actual există doar câteva legi cu rolul de reglementare a spaţiului urban şi rural şi a valorilor sale. Deşi toate aceste legi sunt menite să creeze o compatibilitate cu legislaţia europeană, ar mai fi nevoie de multe alte legi privind protejarea şi amenajarea peisajului.

PRINCIPALELE LEGI • • • • •

Legea 350/2001 privind Amenajarea Teritoriului şi Urbanismul Legea 100/2010 privind împădurirea terenurilor degradate OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice Legea 256/2006 privind protecţia mediului Legea 46/2008 Codul silvic5

> Legea 350/2001 privind Amenajarea Teritoriului şi Urbanismul Reglementează procesul de dezvoltare durabilă, planificat în perspectivă în concordanţă cu valorile şi specificul aşezărilor. Obiectivul principal reglementat prin această lege este reducerea disparităţilor în spaţiul interior al ţării şi faţă de spaţiul european. 5 Publicate în Monitorul Oficial, Partea I

Gestionarea se face prin intermediul amenajării teritoriului şi urbanismului, dar şi a activităţilor conexe ce implică ameliorarea calităţii vieţii locuitorilor din mediul rural şi urban. Legea defineşte intrumentele de planificare, rezumându-se la documentaţiile de urbanism.

> Legea nr. 100 privind împădurirea terenurilor degradate Legea utilizează Principiul dezvoltării sustenabile unui oraş prin utilizarea terenurilor nevalorificate din intravilanul său6. Încearcă să reglementeze câteva soluţii stabilite în urma celor 80 de ani de existenţă a centurilor din întreaga lume. Împadurirea unui teren îl face rezistent la schimbările oraşului şi la specula imobiliară. > OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice. Are intenţia de a crea compatibilitate cu legislaţia europeană. Măsurile şi principiile de la baza legii au fost definite în Convenţia de la Florenţa intitulată Convenţia Europeană a Peisajului. Pune bazele demersului privind conservarea peisajelor şi a biodiverităţii habitatelor naturale.

6 Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare, Raportul Bruntland

> Legea 256/2006 privind protecţia mediului Cuprinde actele de reglementare, stabileşte autoritatea competentă pentru protecţia mediului: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului. Pune baza principiilor şi elementelor strategice în vederea unei dezvoltaări durabile, prin prevenirea riscurilor ecologice, conservarea biodiversităţii, poluatorul plateşte. Toate aceste principii se implementează cu ajutorul politicilor de mediu. Sunt introduse în planificarea mediului prin corelarea cu planificarea de amenajarea teritoriului şi de urbanism. > Legea 46/2008 Codul Silvic Indică importanţa şi rolul pădurilor privind reducerea impactului negativ al poluării asupra mediului. Alături de acestea cuprinde principii legate de amenajrea pădurilor, conservarea biodiversităţii, reconstrucţia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor, asigurarea integrităţii fondului forestier naţional şi măsuri pentru dezvoltarea durabilă a pădurilor. Important de ştiut este că o parte din aceste păduri reprezintă masa lemnoasă pentru exploatare. Însă pentru planificarea unei centru pornind de la zero, Principiile Directoare pentru Dezvoltarea Durabilă a Teritoriului European devin esenţiale alături de Convenţia europeană a peisajului.

Toate aceste principii reprezintă ghidajele la momentul actual oferite de statul român. Însă pentru consolidarea politicii de Centurii Verzi stabilirea unei Carte a Centurii Verzi cu reglementări şi legi care trebuie luate în considerare în planificarea viziunii de dezvoltare a Bucureştiului. ADMINISTRATIE Administraţia implicată în planificarea Centurii Verzi ar fi formată din consiliile locale ale municipalităţilor implicate în proiect şi consillile judeţene ale jud. Ialomiţa, Giurgiu, Călăraşi şi Bucureşti, precum şi Administaţia Naţională a Apelor Romăne şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva. Asemenea legilaţiei, Centura Verde trebuie să îşi formeze propria administraţie ecologică7 formată din organizaţii guvernamentale şi non-guvernamentale, scoli, ferme şi cetăţeni. ACTORI IMPLICATI Actorii implicaţi în planificarea Centuri Verzi a Bucureştiului este formată din consilliile locale ale municipalităţilor implicate, investitori, localnici organizaţi sub forma unui consiliu mai mic ce sintetizează toate cerinţele, experţi în domeniu planificării urbanismului şi a amenajării teritoriului şi voluntari (cei care ajută planificarea şi ulterior materializarea centurii). 7 Interviu cu Roger Keil, Profesor şi Director, City Institute, York University, 12 Ianuarie, 2010.

Centura verde a Bucureştiului / COMPONENTELE PLANIFICĂRII CENTURII VERZI

Instrumentele planificării. Identificarea, evaluarea şi planificarea peisajului.

Evaluarea şi planificarea peisajului reprezintă mai mult decât o cerinţă pentru experţi. Trebuie să fie în interesul public prin sporirea simţului conservator pentru valorificarea peisajelor.

Identificarea zonelor abandonate (lipsa mentenanţei, pericolul deteriorării în special faţă de zonele construite) prin dezbateri şi discuţii publice. Esenţialul acetiu exerciţiu este de a identifica potenţialul peisajelor din Zona Metropolitană.

INSTRUMENTELE PLANIFICARII

> Evaluarea peisajului

Instrumentele folosite în planificarea peisajului şi a Centurii Verzi reprezintă acel set de măsuri care favorizează valorile, de obicei subapreciate, ale peisajelor şi patrimonilului Zonei Metropolitane Bucureşti.

Evaluarea aspectelor pozitive şi negative bazate pe o abordare senzorilă, vizuală şi ecologică.

Acest măsuri pot fi declararea unor zone ca arii protejate, sau declararea unei zone non-edificabile. Important de menţionat este necesitatea identificării potenţialului peisajelor. Fiecare element ce caracterizează un peisaj poate fi evaluat, de la dezvoltare la starea de conservare sau semnele de schimbare. • • • •

Dezvoltarea se poate lua în calcul în cazul neglijării şi deterioarării naturale prin reabilitare şi valorificare. Starea de conservare se poate considera în cazul piesajelor foarte deterioarate . Restaurare se face în cazul peisajelor protejate. Semne de schimbare atunci când sunt diferiţi utilizatori, deformari, risc al deteriorării patrimoniului construit.

Privind valoarea patrimoniului evaluarea se poate face prin: • dezbaterea valorii elementelor de patrimoniu pentru comunitate emoţional, estetic, identificarea valorii (recunoaştere, legătură socială) • dezbaterea elementelor vitale funcţiunea economică, socială sau simbolică foarte evidentă, a patrimoniului extins sau abandonat. • dezbaterea valoriilor facilităţilor existente şi integrarea lor ameliorând ce există deja acolo sau relocarea facilităţilor de turism, cultură. • discutarea despre relevanţa proiectelor de dezvoltare turistică în relaţia cu identitatea comunităţii. • discutarea despre viziunile superficiale bazate pe estetica patrimoniului prin punerea lucrurilor în perspectivă, pericolul dezvotlării unei mentalităţi ghetto8. 8 acceptarea stării de insalubritate ca o condiţie generală a locuitului în periferia Bucureşiului, Sfinţescu C (1930), PENTRU BUCUREŞTI Noi studii urbanistice, Institutul deArteGrafice“Bucovina“, Bucureşti, p.9

CATALOG AL PEISAJELOR CU POTENTIAL În situaţia identificării tipurilor de peisaje trebuie menţionat încă de la început că marcarea tuturor peisajelor este aproape imposibilă. Tocmai de aceea, trebuie conştientizate principiile şi liniile directoare pentru întelegerea peisajului valoros. Pornind de la tipologia mai înainte menţionată: peisaj natural, antropic şi cultural se pot identifica foarte uşor elemente caracteristice.

col, legumicol inclusiv a construcţiilor care sprijina această activitate (sere, ferme) şi sistemele constructive specifice (unelte, sisteme irigaţii) specific zonelor rurale şi aşezări. Important de evidenţiat este potenţialul de amenajare reprezentat de obicei printr-un element specific sau prin rezerve de teren.

> Peisajul natural Se constituie de obicei din păduri, lacuri fie aflate sub protecţie, fie nevalorificat, dar cu potenţial. Zonele umede create spontan sub efectul al acţiunii umane, unde se dezvoltă habitatele de păsări, poate fi definit foarte uşor ca peisaj semi-natural.

Sistem irigaţii Adunaţi Copăceni Solar Legumicultură

Peisaj feroviar

Peisaj agricol

> Peisajul cultural Se constituie din construcţiile culte (biserici, mănăstiri, schituri), palate, conace, muzee, tehnici tradiţionale rurale, porturi şi obiceiuri traditionale.

Peisaj de delta Balta Comana

Peisaj silvicol Pădurea Comana

Peisaj de râu nevalorificat Râul Argeş

> Peisajul antropic Este constituit din prezenţa culturilor şi a terenului agri-

Fort Chitila

Piscuit traditional Comana

Foisor stufăriş

Centura verde a Bucureştiului / COMPONENTELE PLANIFICĂRII CENTURII VERZI

_ Linz, Austria — Capitala Europeana a Culturii (2009)

CENTURA VERDE - FACTOR CHEIE IN DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ _

Centura verde a Bucureştiului / COMPONENTELE PLANIFICĂRII CENTURII VERZI

Concept strategic. Centura Verde.

Ideea de la baza planificării Centurii Verzi preluat planificarea centurii verzi Edinburgh. Conceptul este de creare unui inel de spaţii verzi format din pene verzi 1 unde Centura Verde se dezvoltă sub forma unor inserţii utilizând rezervele de teren şi terenurile degradate.

În cazul unui peisaj degradat, se iau măsuri pentru crearea de peisaj.

PLANIFICAREA CENTURII VERZI

Pentru trasarea centurii verzi, se ia în calcul tendinţele de dezvoltare ale oraşului, terenurile degradate ale industriilor periferiei oraşului, şi terenurile libere la graniţă cu limita administrativă a oraşului.

Centura Verde constă în două proiecte: Centurii pentru Bucureşti pentru separarea oraşului de contopirea cu localităţile vecine, şi apoi Extinderea centurii în teritoriu prin valorificarea peisajelor cu potenţial.

Crearea Centurii Verzi se face prin determinarea frontierelor, a tipului de utilizare al terenurilor în concordanţă cu valorile peisajelor în trasformare din zonă.

> Proiectul Centura Verde Bucureşti Constă în planificarea unui inel de spaţii verzi de jur-împrejurul oraşelor valorificând pejsale naturale existente la periferia oraşului. În această situaţie, elementele naturale majore, salba de lacuri, Pădurea Pantelimon, lacul Morii, râul Dâmboviţa şi Pădurea Băneasa devin promotorii pentru crearea unei diversităţi a centurii Verzi. Presupune împărţirea suprafeţei centurii în subunităţi care au rolul de a defeni caracteristicile zonei în funcţie de specificul peisajului. 1 Inserţi tip coridor cu intenţia de stabilire a unei legături pentru circulaţia uşoară, Rehfisch A (2010), Green Belt Policy in Scotland - Brief, Studiu de caz Edinburgh, p. 7

Abordarea pene verzi pentru zona de vest a Bucureştiului Centura Verde Bucureşti

Evaluarea terenurilor industriale şi prin consolidarea caracterului de oraş compact face parte din intenţia proiectului Centura Verde a Bucureştiului. Cu toate acestea dezvoltarea urbană continuă şi odată cu ea şi expansiunea în teritoriu. Datorită numărului mare de interese, soluţiile nu sunt deloc simple şi aproape niciodată unanime. Nevoia acomodării populaţiei în creştere şi a dezvoltării infrastructurii pune presiune pe Centura Verde. > Extinderea Centurii Verzi în teritoriu Extinderea reprezintă a doua etapă a proiectului de Centură Verde. Odată materializată, obiectivul principal devine stabilirea unei legături fizice cu elementele de patrimoniu valoroase în Zona Metropolitană. Aceste legături fizice pot fi piste de biciclete, trasee şi drumeţii amenajate. Ideea este de a utiliza rute puţin frecventate şi de a le amenaja minimal. Rutele sunt organizate în tipuri de trasee în funcţie de obiectivele turistice: traseu cult (mănăstiri biserici), traseu istoric (palate, fortificaţii), traseu biodiversitate (lacuri, delte şi păduri), traseu activităţi recreere (păduri agrement). De-a lungul acestor rute se va încerca valoricarea peisajului agricol ca element de estetică pentru peisaj. În cazul proiectului, atât ruta cât şi obiectivul vor fi supuse amenajării peisagere.

Extinderea centurii în teritoriu prin conectarea cu elementele de patrimoniu majore

Integrarea spaţială a agriculturii2 trebuie făcută prin interzicerea substituirii şi fragmentării peisajului agricol, prin descoperirea valorii estetice şi culturale, prin aducerea sa în prim plan, prin crearea unei infrastructuri publice, prin amplasarea elementelor de recreaţie la frontierele sitului. Trebuie facută in colaborare cu fermierii. 2 Szulczewska B, Maksymiuk G (2014), COST Action Urban Agriculture Europe: Documentation of 4th Working Group Meeting Varşovia, p. 11

Centura verde a Bucureştiului / COMPONENTELE PLANIFICĂRII CENTURII VERZI

Implementare. Împărţirea sarcinilor. Participare publică.

Implementarea proiectului implică elaborarea bazei legislative ale Centurii unde principalele obiective şi principii sunt enunţate sub forma politicilor de peisaj. De asemeni planurile pentru dezvoltarea Bucureştiului, Planul Urbanistic General şi PATJ-urile municipalităţilor vecine Bucureştiului trebuie să includă obiectivele Centurii Verzi. SUSTENABILITATEA CENTURII VERZI Constă în setul de măsuri de implementare a centurii verzi, antecedentă proiectării. Sustenabilitatea este oferită de Carta Verde a Centurii, Comitetul Centurii, Viziunea pe termen lung, Implicarea populaţiei, Transparenţa operaţiunii şi Politicile Centurii Verzi. > Carta Centurii Verzi Conceptul preluat din Centura Verde Frankfurt unde centura are propria legislaţie. Cuprinde politici, măsuri şi principii de ameliorare şi valorificare a peisajelor în cadrul perimetrului Centurii Verzi Bucureşti. Stabileşte crearea unui ghid de principii cu rolul de a aduce la cunoştinţa localnicilor a existenşei Centurii Verzi, a rolului ei.

> Comitetul Centurii Verzi Trebuie să aibă abilitatea de a schimba şi în special de a căuta contribuţii de la eventualii parteneri care s-au implicat în proiecte similare. Acest comitet poate fi stabilit prin 3 scenarii: 1. comitetul să fie susţinut de o asociaţie existentă 2. înfiinţarea unui comitet ad-hoc 3. în situaţia lansării proiectului de către un individ, acesta poate să menţină autonomia proiectului > Viziunea Centurii Verzi A pornit de la ideea unui inel de spaţii verzi conservate situate de jur-împrejurul oraşului ca raspuns la atentarea la existenţa pădurilor şi terenurilor agricole ale dezvoltării urbane. Centura Verde cuprinde Zone Deschise cu rolul de găzdui ca habitat pentru animale şi plante, protejând biodiversitatea şi rezervele de apa de suprafaţă folosite pentru agricultură, împaduriri şi recreaţie. Pe lângă peisajele frumoase, diversitatea de parcuri, traseede ciclism şi drumeţii, centura integrează activităţile culturale în moduri inovatoare, cum ar fi expoziţii în natură, landart, etc. Proiectul de centură nu se finalizează odată ce a fost materializat. El reprezintă un proces continuu care necesită

monitorizare şi adaptarea la situaţia curentă fiecărei etape.

> Dezbateri şi prezentări publice informative

> Implicarea populaţiei

Aceste tipuri de acţiuni sunt premergătoare planificării Centurii Verzi. Au rolul de a oferi informaţii şi de a colecta informaţii despre cerinţele localnicilor. Oferă transparentă operaţiunii proiectului şi sporeşte şansele de reusită.

Sustenabilitatea unui proiect este asociată de cele mai multe ori cu implicarea localnicilor. Proiectul de centură nu este diferit în această privinţă. Abordarea colectivă se poate face prin integrarea tuturor părţilor:

populaţia locală care îşi exprima dorinţele legate de centura verde. • reprezentaţi ai asociaţiilor: crează o reţea la nivel regional cu o preocupare pentru meştesug. • reprezentaţi ai fermelor, agriculturii şi pisciculturii: oferă feedback şi informaţii necesare înţelegerii situaţiei agricole reflectând foarte exact provocările sociale şi economice în Zona Metropolitană. • experţi: de la specialişti în tuurism la arhitecti urbanişti şi peisajgisti oferă anumitor aspecte ale proiectului perspectiva specialistului. •

Acest concept de implicare a populaţiei are scopul să creeze o legătura sensibilă între proiectul de Centură Verde şi localnici. Legătura se crează atunci când populaţia este implicat în procesul de planificare a Centurii. Prin această abordare Centura Verde are mai multe şanse de menţinere în viitor.

> Transparenţa operaţiunii Este foarte importantă încă din momentul schiţării proiectului. Oferirea informaţiilor necesare, a vizitelor pe sit şi a susţinerii de prezentări publice. > Politici ale Centurii Verzi Reprezintă unul din cele mai importante instrumente de planificare ale Centurii Verzi. Sunt foarte importante tocmai pentru faptul că oferă un sprijin valorilor peisajelor din Zona Centurii Verzi. Politicile sunt de mai multe feluri:

politici de peisaj, cele care vizează identificarea şi protejarea peisajului. • politici de ameliorare a peisajului, cele care încurajează amenajarea peisageră a unui peisaj degradat. • politici de protejare şi consevare a patrimoniului, cele care încurajează valorificarea obiectului de patrimoniu. •

Centura verde a Bucureştiului / COMPONENTELE PLANIFICĂRII CENTURII VERZI

Planificarea unui Ghid de Bune Practici.

Planificarea Centurii Verzi este un proces de lungă durată. Pentru a-i asigura eficienţa pe tot parcursul planificării realizarea unui ghid poate deservi în acest scop. Ghidul este folositor atât pentru specialişti cât şi pentru non-specialişti. Cuprinde informaţii descriptive referitoare la Centura Verde, identificarea şi localizarea unor zone de interes turistic şi recreaţional.

Important de menţionat este că principiile enunţate se bazează în mare pe participarea socială în procesul de planificare spaţială. Accentul se pune pe participarea publică în cadrul procesului de planificare spaţială locală şi regională. de identificare a peisajului cu potenţial şi cum pot fi evaluate evidenţiind impactul pozitiv şi negativ asupra Bucureştiului şi a localităţilor învecinate.

Încearcă să răspundă la întrebările: Care sunt zonele cu potenţial? Care sunt elementele de peisaj şi patrimoniu importante? Unde sunt localizate?

PRINCIPII

ROLUL GHIDULUI Trebuie menţionat încă de la început că acest ghid serveşte întregii zone metropolitane, nu numai Centurii Verzi din jurul Bucureştiului. Astfel din motivul suprafeţei foarte mari, exista peisaje ascunse, neidentificate încă. Tocmai datorită acestui lucru, ghid va juca un rol important în privinţa conştientizării lor. Ghidul cuprinde principii directoare pentru dezvoltarea sustenabilă a spaţiului Zonei Metropolitane. Cuprinde o serie de măsuri atât pentru valorificarea peisajului periferiei Bucureştiului cât şi pentru stimularea dezvoltării zonelor rurale ca aşezări pentru activitatea economică, recreaţională şi ca mediu natural.

Ghidul încearcă să cuprindă două tipuri de principii • •

cele referitoare la organizarea procesului de planificare cele referitoare la planificarea efectivă

> Principiile organizării procesului de planificare Cuprinde măsuri pentru: • participarea publică, prin dezbateri şi prezentării publice. • implementarea proiectului, prin identificarea actorilor implicaţi (localnici, asociaţii, etc). • finanţare, prin identificarea instrumentelor de finanţare europene adecvate si a potenţialilor investitori. • identificarea potenţialilor parteneri

> Principiile procesului de planificare Înţelegerea elementelor componente ale peisajului începe prin citirea peisajului3. Ghidul cuprinde setul de principii necesar pentru examinarea detaliată a peisajului odată identificat. Ideea de bază a principiilor reprezintă separea diferitelor caracteristici pentru a înţelege relaţia dintre elementele componente peisajului şi ce anume le structurează ca un întreg. Intervenţia de ameliorare a peisajului se concretizează prin: • • •

amenajare de parcuri agricole plantaţii împăduriri

Obiectivul este de a păstra caracterul esenţial al centurii: să fie spaţiu longeviv şi deschis. Pentru a maximiza şansele de succes şi pentru a face faţă speculei imobiliare, cele mai potrivite intervenţii sunt împaduririle4.

3 Înţelegerea elementelor constitutive alei peisajului care dau specificitate locului bazate pe experienţa vizuală a sitului, CEMAT (2003) EUROPEAN Rural Heritage Obsevation Guide, p.30 4 SFINŢESCU C. (1930), “V. Delimitările spaţiilor verzi publice, Delimitări in regiunea municipiului Bucureşti, Zone de construcţii si zone de verdeaţă”, Buletinul Societătii Politehnice, p.30

ÎN LOC DE CONCLUZII Prin acţiuni bine inteţionate peisajul se pot ameliora, iar pentru a acţiona bine trebuie făcute cercetări. Cercetarea de faţă, asupra peisajelor în transformare, în Zona Metropolitană Bucureşti are ca rezultat crearea unui ghid de pune practici. Suprafaţa de teren a Zonei Metropolitane Bucureşti este bogată în vegetaţie, habitate pentru animale, clădiri şi alte caracteristici create de oameni de sute de ani. Iar atunci când se priveşte în jurul acestei zone, tot ce se vede este peisajul ca rezultat al activităţii umane timp de câteva sute de ani. Peisajul ar trebui considerat foarte valoros din moment ce face parte din viaţa de zi cu zi unor oameni. Atunci când peisajul este depravat, populaţia care îl percepe în fiecare zi, suferă. Dacă este deosebit îmbunătăţeste calitatea vieţii. Mai mult decât atât peisajul cuprinde dovezi ale unor practici tradiţionale de utilizare şi prelucrare a terenului ale generaţiilor mai vechi. Se poate spune astfel că peisajul este natură şi istorie.

Anexe. Bibliografie Tabel identificare caracteristici ale peisajelor

Zone protejate Ĺ&#x;i peisaj cu potenĹŁial

Situaţia agricolă şi peisajul antropic

Planificarea Centurii Verzi. Zone intervenţie

Anexe. Bibliografie

BIBLIOGRAFIE CAPITOLUL 1 - INTRODUCERE ÎN CERCETARE 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

Howard E (1902), Garden Cities of To-morrow (2nd ed.), London: S. Sonnenschein & Co. Wichert K (2009/2010), City of green belts, Business Location Frankfurt am Main. Desvigne M (2009), Intermediate Natures, Springer Science & Business Media. Convenţia europeană a peisajului (2000), Florenţa, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 536 din 23 iulie 2002 SFINȚESCU C. (1931), Ameliorări necesare suburbanelor” în Monitorul Uniunei Orașelor din România, nr. 1-3 SFINŢESCU C. (1930), Delimitări in regiunea municipiului Bucureşti, Buletinul Societătii Politehnice Cronon W. (1991), Nature’s Matropolis: Chicago and the great West, New York, Norton Stoian D, Claciu D. (2012), Oraşul posibil: Intervenţii în spaţiul urban postcomunist, PlusMinus, Bucureşti Sfinţescu C. (1930), PENTRU BUCUREŞTI - Noi studii urbanistice, Institutul de Arte Grafice Bucovina, I. E. Torouţiu, Bucureşti

CAPITOLUL 2 - METODOLOGIE ŞI OBSERVARE 10. Husung S, Lieser P (1996), “Green Belt Frankfurt” 11. CEMAT (2003) EUROPEAN Rural Heritage Obsevation Guide 12. Gehl J (2012), Dimensiunea umană, Oraşe pentru oameni, Igloo Media, Bucureşti

CAPITOLUL 3 - ORAŞE DIFERITE. PROBLEME SIMILARE 13. Erickson D (2004), The Relationship of Historic City Form and Contemporary Greenway Implementation: a Comparison of Milwaukee, Wisconsin and Ottawa, Ontario, Landscape and Urban Planning 14. Whitney M & Esakin T (2010), Ontario’s Greenbelt in an International Context, Canadian Institute for Environmental Law and Policy 15. Tomaltz R, Komorowsky B (2011), Climate Change Adaption: Ontario’s ResilientGreenbelt. 16. Ministerul Afacerilor şi Locuirii (2005), GreenBelt Plan, Ontario, Vision and Goals, Agricultural Protection. 17. Rehfisch A (2010), Green Belt Policy in Scotland - Brief, Studiu de caz Edinburgh 18. Director Strategic Services Midlothian Council, (2007), Edinburgh Green Belt Study 19. Consultanţi peisagişti în colaborare cu Anderson C (2008), Edinburgh GreenBelt Study, Stadiu1, Glasgow

CAPITOLUL 4 - COMPONENTELE PLANIFICĂRII CENTURII VERZI 20. Simion G. (2012), Zona Metropolitană Bucureşti. Geografia agriculturii prin utilizarea tehnicilor GIS, Editura Universităţii Bucureşti.

CAPITOLUL 5 - CENTURA VERDE. FACTOR CHEIE ÎN DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ 21. Popa A. (2013) Peisajul agricol: subiect pentru conservare si valorificare, Editura Universitară Ion Mincu Bucureşti 22. Szulczewska B, Maksymiuk G (2014), COST Action Urban Agriculture Europe: Documentation of 4th Working Group Meeting Varşovia, p. 11

Cercetarea aplicată pe Zona Metropolitană Bucureşti reprezintă doar un început în lupta pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii a oraşului. Accentul pus pe planificarea buttom-up sporeşte sustenabilitatea proiectului de centură verde. Tocmai acest lucru permite dezvoltarea viitoare a centurii odată implementată. Asemenea acestui studiu, cerecetările viitoare au nevoie de crearea unui raport pentru revizuirea rezultatelor şi a feedback-ului din partea locuitorilor.

Centura Verde Bucuresti