Fernand Braudel - Gramatica civilizatiilor vol. I 1994 by Gandalf

FERNAND BRAUDEL

Les

Gammaire des civisati?ns Editions Athaud, Paris, 1987.

Toate drepturile asupra prezentei edili• in limba română sint rezevate Editurii Meridiane.

CRTE FINANŢATĂ DE GUERNUL ROMÂNIEI PRIN MINISTERUL CULTURII

Fernand Braudel

gra.atica

civilizaţiilor Volumul/ În româneşe de DINU MOARCĂŞ

EDITURA MERIDIANE BUCUREŞTI, 1994

Pe coetă: Zeifa Kali, mniatură nină.

ISBN 973-33-0198-i ISBN 973-33-0197-3

BRAUDEL NE ÎNVAŢĂ ISTORIA de Maurice Aymard

· ,

Această cate este un· manual - sau mai degrabă patea pincipală a unui manual - publicat pentu pima 6ară n 1963. Un manual conceput şi scris pentu a i folosit în clasele temnale ale liceelor nosre-şi pe care. rebuie să-I' citm astăzi ca atare, rră idei preconcepute sau rezerve. Căci ·acesa nu este un text de circumStanţă, unde îl vom regăsi pe F. Braudel, binenţeles, în spatele manualului. Este, în cel mai adevărat sens, un manual dţ F. Braudel, reactat înr-un context deosebit şi abordat de el cu un fel de provocre. Cu alte cuvinte, un ext scris nu enu egalii săi, nici măcar pentu marele public care Ia acea dată nu îl cunoştea încă şi de care el, în ce-l priveşte, nu se sinchisea deloc, ci entu un auditoriu bine deinit, băieţi şi fete între 16 şi 18 ·ni -- "adulţi", scria el, n 1983, într-unul din aticolele sale din Corriere dela Sera. reprdus aici -, pe cre vroia să-i sesibilize ze, precum ş', inutil să mai adăugăm, penru profesorii lor. Un text menit să rate � şi să demonstreze - că istoria cea mai exigentă, cea mai nouă şi, de asemenea, cea mai neobişimită dinre alte ştinţe ale omului, poate i predată şi cum să ie predată. Un principiu funda mental: să-i intereseze pe cei şi e cele cărora le era destinaă şi trebuia să le permită să o înfunte, .ăcîn9u-i să înţeleagă lumea în care umau să trăiască. Nu este de fapt istorie - după părerea si - aceea care nu răspunde pn întrebări şi reveniri la trecu, ciozităţi" lor, incertitudinilor şi problemelor prezentului. 5

Vom înţelege mai bine, reciindu-1 astăzi, de ce, solicitat tmp de zece ani de editol său "ă adapteze� textul entru un alt public, el a amînat acest lucu en� mai tîrziu, fră a spune vredată limpede nu. Fiecare cate are logica ei . care nu admite retuşui de detaliu, ci cere să se reînceapă întotdeauna de la zeo. El nu a încetţt ă repete tutror celor care I-au abordat: penru a scrie bine, şi istoia trebuie ă fie scisă bine de căre istorici ,,maeşri ai limbii lor", textul nu rebuie niciodată îndreptat, ci întotdeauna rescris, neîncetat, relund de la A la Z, pînă la găsirea expresiei celei mai exacte şi, în acelaşi imp, mai simple a gîndrii sale, pînă cînd textul "apare în chip iresc, ăă efot". Este mai bine deci ca acestă cate să fie astăzi prezentată din nou n versiunea ei oiginală, cel mult fără ilustaţii, documente şi note de lectură. Paradoxul ar fi, de altfel, dacă acest lucu nu i s-r datora în pate lui F. Baudel,_ că apare ·atît de tîrziu, la o distanţă de aproape un sfet de secol. Prmii săi cititori au depăşit 40 de ani, ir cei mai tneri dinre profesorii cre au folosit-o au atins 50 de ani. a şi în cazul Mediteranei, Spania şi Italia au fost cele care au da, totuşi, exemplu, jncă dn 1966. Prima aducînd-o integral en� studen ţii de la Universitate {Madrid, Tecnos), cea de a doua popunînd-o ca lucrare de fo.at mic, reeditată cu regularitate de atun«i (Torino, Einaudi, PBE). Cea ce evidenţiază diferenţe semniicative în crculaţia cărţii, fapt c:e ar putea surpinde şi Europa nosră pe cale de uniicare: nimic mai compaimenta, de fap, în pofida paralelispmlui cursuilor şi repelor învăţămntului nosru secundar. Să adăugăm la aceasta, cu iscul de a forţa temenii, că, ără îndoială, ca manual el nu a avut n Frnţa difuzrea pe care ar i putut şi ar i trebuit să o aibă: cîte consilii profes>rale nu au decis oare (aşa ·cl! �u însumi a� răit, puţn �u�s, acestă expe�i , hceul de povmcte, la nod ţe Pais, enţa m 1964, m unde ocmai fusesem nmit) că este prea dicil enU elevi şi că penru ei trebuie ales un manual mult mai accesibil, păstrîndu-1 pe acesta ca ,,manual al dascălu-" lui". Ceea ce grantează, înr-o epocă în care diile şcolare şi distribliau generos manualele, un fumos eşec

editorial! Dar îmi place să cred că dacă acestă cte îşi gea, cir n aceste condiţii, jumătate din pubicul căuia îi ea destinaă, şi ar fi evit înr-adevr a ,mnual al dascălului", ajutndu-i e profesoi să pre dea, în spiritul dorit de F. Braudel, această nouă şi. diicilă proramă penu care el a ăcut mai efoturi s-o facă accepaă, el ar i fost mai mult deţît e jumătate saisăcut. Va găsi el stăzi, în sfşit, în ace laşi timp cititorii şi regulamentul pe care mulţi doreau să le eva,ueze riguros? Cel puţn rei motive ne invită să credem acest lucu: voi încerca· să le expun pe nd. Acestă cate, ca şi multe altele, îşi are istoria ei şi, penu A. aprecia impactul, trebuie să o plasm în contextul ei: cel de la sirşitul ailor '50. Marele efot de reconstucţie şi modeizare de după război debutează la această daă cu repunerea în cauză a anumior stucturi esenţiale ale societăţii franceze, . a căror inadaptare părea ·evidentă, cel puţin în pinia unei "elite" luminate şi deschise spre exterior. Sinceritate în poliică, sinceritate şi în ce priveşe sstemul educativ, sups unei presiuni fără preceden, de la şcoala prmră pînă la Universitate. Trebuie prmiţi copiii perioadei baby-oom-ului pentu o drată de şcolarizare mai îndelungată şi recutaţi dascăli prea numeroşi din indul unor generaţii reduse numeric, de dinainte de război. Prmii vor rebui să înveţe, iar ultmii să predea ntr-un mod diferit discipline profnd înoite. Şi aceeaşi exigen ţă a unui dublu progres - în fapt o veritabilă uptură n ce priveşte cantitaea şi caliatea este valâbilă enu pregăirea altor cadre ale naţiunii, n funte cu inginerii şi medicii. Refomele sînt la ordnea zilei, n nmele sloganului "a guvena însemnă a preveea". Dar ele divizează opnia, pe · beneiciari, pe specialşti. Unele refome vor reuşi: predarea matemaicilor, sudiile medicale. Altele vor cunoaşte un eşec total sau parţhil. Prinre acestea, cea a predări storiei. Prncipiul unei refome a pogrmelor de istorie a fost hotărît înainte de sfrşitul celei de a V-a Republici: ncepută în 1957, în clasa a şsea, ea ajunge la relure� cursurilor în 1962, la clasele t�minale. Prncipiul este 7

simplu. Vechea mpărţire (n vigoare din 1945) a stoiei n etape succesive, ponind de Ia Mesopoamia şi Egipt, rezerva ultimelor două clase epoca aşa-zisă .,contempo rnă": 1789--185 1 în prima şi 1851- 1939 în ultima clsă. Noua împrţire, datînd dn 19 iulie 1957, devan sează predarea storiei cu un n şcolr şi deplsează spre clas!le inferioare divizrea intenă ( 178-- 187 1 în a doua, 181 1- 1945 în prima), pentru a rezerva claselor teminale studiul "principalelor civilizaţii contemporane". S�b acest titlu provizoriu, B.O. (Buletinul Ojcial) din 25 iulie dealiază conţnutul în şse "lumi" (occidenală, sovietică, musulmană, exrem-oienală, asiatică de sud-est, africană neară), totul precedat de o introducere menită să precizeze "concepţia şi sensul" şi care .,va rebui mai întîi să deinescă noţiunea de civilizaţie, dar va subliia, explicînd, foma pe care o va căpăa studiul avut ,n vedere, cre va compota, penru iecare dinre ansambl:ile enumerate... rei elemente esenţiale bazele, factorii esenţiali ai evoluţiei, specte pticulare actuale ale civilizaţiei sale". Acest tilu reprezină pentu F. Braudel, la acea daă, o compensaţie mai degrabă decît o aevrată victoie. Constrns să părăsească preşedinţia juriului unui con curs entu ocuprea unor postui de profesori, care i-a pemis să cunoscă toate diicultăţile de care se putea lovi necesara "refomă a concursurilor", el a fst chemat de Hey Longchmbon să redacteze ptea referitore Ia şiinţele sciale din r�potul asupa cercetării ştinţii ce n Frnţa, prevăzut să ie defmitivat n planul cinci nal în curs. Dar proiectul prezenat de el privind o mică faculate experimenală de- ştinţe economice, sciale şi oliice s-a lovit de opoziţia facultăţilor exstente 1 Li tere şi Drept-, ameninţate �e concurenţă. În iuie 1957, rapotul inal prezentat guvenului îl reţinea ("tară să creadă prea mult n ea" dată fiind "apatia sau rezstenţa sistematică, ponind din teamă sau «bun simţ», a tuturor instituţiilor existente") 'ca "refomă pe temen lung", psibilă în cadrul unei "adaptări a stucturilor". Sub ţilul "Ştiinţele so'dale în Franţa. Un bilnţ, un program", poate i citit textul, evident redactat de F. Braudel însuşi, n prima ediţie a Analelor ESC din 1958. --

Totuşi, acest prim eşec uma ă aibă doua conse cinţe, datorate, şi ua şi cealaltă, lui Gaston BeFger, pe atunci director al învăţămîntului superior. Poiectul de a crea la Pris. o Csă a Ştinţelor Umnste (sau Ştiin ţelor .Sociale pentru că aticolul din 1958 foloseşte altenativ cele două expresii), loc de .regrupare a cerc� tfii", în juul unei biblioteci şi a unor servicii �uxiliare ("în speial un centu de mecanograie şi un laborator de catoraie"). Şi această refomă a programelor clselor teminale (şi în. fapt a ciclului al doilea al învăţămîn tului secundar) care trbuie să-i pregătescă pe elevi penru Universiate şi pentu. lumea contemporană şi să ilustreze'entu ei, prn intemediul noţiunii de civili;aţie, tot ceea ce putea reţine storia inr-o lectură atentă a "ştiinţelor sociale înudite: geograie, demograie, .cono mie, sciolog•ie, antropologie, psihologie". O adevărată lecţie de fenomene la scară mondială. Dar scoaterea evenmentului din predarea istoriei, sau cel puţin trecerea lui pe planul al doilea, chiar şi pentu tm singur an înseamnă că refona era . prea butală renu a fi acceptată ca aare şi rezistenţele pu au mtîrziat să apară. Doi ni mai tîrziu a trebuit să se accepte concesii. n noul text dn 1959, enunţre� părţii a doua, "civilizaţiile lumii contemoane", regupează Extremul Orient şi Asia de Sud-Est .înr-o singură lume denumită a "Oceanului Indin şi a Paciicului" şi adaugă o concluzie în ce priveşte ,marile probleme ale momentului". Şi mai ales, perioada 19 14- 1945 este reinrodsă n programa claselor teminale, ocupnd ntreg rimestul intii, modiicîn� stfel chilibul anului şcolar. Bătălia nu· era încă pierdută. Dar nici nu era cîştigată, a şa cum uma să dovedească toat� rezistenţele ntmpinate, n transpunerea n pactică, a mdalităţilor şi orienărilor învjţămîntului, alegerea subiectelor etc. Un exemplu dinre multe altele� în plnă decolonizre, în timp ce noile state independente căuau, nu ră curaj, să-şi rescrie storia, o hotre din 10 august 1965 elimina pr şi smplu "lumea aricană". În preajma ntrării sale în vigoare, rezervele rivnd noua programă snt exprimate n mod deschs. Cum să predai istoria ără supotul expune�ii amănunţite, al ·

evenimentelor, al unor cunoştinţe concrete şi veriicabile în momentul examenului - se înreabă cei răspuzători de gradul al ·doilea, conştienţi, iiră îndoială pe bună reptae, de upua totală pe cre r una ă o reprezn te această programă penru profesoii fonati la o altă ::oală, în Uiversitate, unde mai multe dinre ştiinţele soCiale n cauză nu-şi aveau încă lcul? Opţiunea nu s-ar face oare înre ,,fapte". pe de o pae,- şi . vorbărie" sau "aSracţie", e de altă pate? Autrii noilor mnuale sau ai unora vechi, reînoite, nu ezită să-şi exprme perplexitatea, dacă nu ciar neîncrederea. Să recitim din cuvîntul introductiv al unuia dinre cele mai reputate manuale (Hatier, 1962), care a reprezentat biblia unor generaţii înregi ale claselor pregăitoare pentu liceu: "Dacă int�resul pe care îl prezintă această programă este nendoielnic, dacă acest studiu al lumii contemo rne prezintă atacţie şi avantaje enu elevii alati la sfrşitul studiilor din ;ciclul al doilea, nl pot i ascuse diicultăţile pe care: le compo1 raSpnerea lor n pactică. Multe cuvinte tenice vor trebui ă ie neapă rat abordate. Dar acest lucu trebuia făcut simplu de tot. ..". Şi după ce îi prezintă pe .specialişti", adică universitari sau doctornzi cărora le-au fost încredinţate faimosele capitole. noi, cuvîntul inroductiv continuă: ,.Această echipă de specialişti s-a străduit ă prezinte catea simplu şi clar, aşa cum dfm toţi. Ea a vut să ndice numai lniile mari, să înţeleagă şi ă se facă nţeleasă. .. Ponind de la pagina 288, cînd se abordează istoria civilizaţiilor mai anevoiosă decît simpla narare a faptelor, o lstă de argumente cu caracere îngroşate precizează şi completează textul. Această lstă r putea ţine loc de sumar, foate scut, fără ndoială, dar suficien, pentu elevul grăbit care ar vrea să cunoscă la o primă privre cuprisul le;ţiei...". La sfşitul volumului "o ultimă parte mai edagogic� încercă să răspundă preocpărilor legitime ale candidaţilor". Să-mi ie ieat acest citat cam lung, , în care am .subliniat expresiile semniicative: el nu umăreşte să ncrimineze pe nimeni, nici să facă să renvie vreo dspută maniheistă înre Antici şi Modeni. Dar nimic nu arată mai bine mizele n cauză şi temerile e care le 10

povoacă "acestă pogramă psionantă, desiur, dar ambiţioasă". Scriind acest manual, F. Bmdel se anga jează pesonal, fără iluzii excesive ·în ce priveşte ooziţiile de care se va lovi. El optează pentu dicul ate. Îşi ezervă patea cenrală, cea a "marlor civili zaţii"� cea mai contesată şi citicaă. Plasînd la înce putul volumului cîteva pagni de intrducere, "Istoria şi epoca prezentă", a cărei "logică pedagogică" ar rebui să detemine "amînrea de prefernţă a lectuii după prima pate a progrmei" (istoria dn 19l4 pînă în zilele noastre)... , "cnd va i abordat studiul diicil al marilor civilizaţii", el rafnă fără. ă ezite uniaea profundă a acestei lecturi globale a lumii actuale. În momentul n care apare, acest manual nu este deci un manual prinre altele: este o cate de luptă. Şi o luptă dintre cele mai delicate şi ingrate: lupa împotriva obiceiurilor cstei ale de istorici, căcj nu poae impune, ci tebuie să convin- . gă, iar pentu a convinge rebuie ă reînceapă fără încetare şi să repete că erorile, ignoanţele cele mai scandalose există dintotdeauna, că ele nu _trebuie imputate nici elevilor, nici programelor, nici manualelor, de astăzi ca şi de ieri. Diicultăţile - cuvînul "diicil" revine de două ori n primele zece rînduri, r în md limpede el iu are acelaşi sens ca în textul ciat mai sus - nu sînt nici negate, nici minimizate. Ele sîni aodate fonal. S-r putea crede, ireşte, că F. Baudel s-a expus util pe m teren pe care nu îl poate conrola şi unde deci nu putea decît să eşueze în faţa inerţiilor unui. sistem şcolar cu aît mai puţn capabil să evolueze la această daă cu cît umlarea apidă a personalului, legată de prelungrea duratei studiilor şi de accesul generalizat la cel puţin primul ciclu. al învăţămîntului secundar, începea deja, încă înainte de 1968, să-I aducă într-o situaţie de criză. S-ar putea crede, de semenea, că adevărata luptă, căreia îi consacră toate efotile sale, se situează altundeva, în aria cercetării, a acestei .�istorii de vîrf' pe care s-a srăduit, după L.' Febre; să o dinamiteze şi să o regupeze, ră excepţie, folosin du-se de acest minunat instument de acţiune, pe .atunci cu totul nou, n plină exansiune, cae era Secţia a VI-a ·

a Şcolii Practice de Studii Inalte. Sau în sfera universia ră, al acestui învăţămînt superior care continua să-i refuze paticiparea la acordarea de grade. A lansa cerce tările, a conferi istoriei, aliate u ştiinţele sciale, o magine înnoită, a-i impune pe cei mai buni în Univer sitate şi a sigura în acelaşi .timp înorea conţinutului progrmelor şi lărgirea cîmpului disciplinelor preate, a-i foma într-un alt spirit pe viitorii profesori -- iată care r . fost calea raţiunii. Un priu diferit în ce ppveşte timpul şi transfomarea lenă. Dar lui F. Braudel nu-i plăcea să fie raţional. Este suficient, pentu a ne convinge de acest lucu, să revedem ultimele sale cuvinte rostite n. public, la .Chateauvalion, Ia 20 octombrie 1985: "Omeni pe cre îi iube;c . hult mi-au spus: «Nu fi nerezonabil, ca de obicei». Credeţi că · le-am umat sfatul?" (O ecJie e

storie de Fenand Braudel, Chateauvallon, octombrie

1985, Pris, Arthaud-Flammarlon, p. 224). Butada, ca întotdeaua în caiul lui,· sugerează felul de a fi ironic, ceea ce este, după prerea sa, esenţialul. Şi � cazul predări� (a istoiei, ca de altfel a tuturor celorlalte dscipline), esenţialul este convngerea intimă, reaima tă cu regulariate, că o schmbre nu se fragmentează. Pentu a avea o orecare şansă de reuşită, ea nu se poate limita la unul din etaje - şcoala primară, ciclul întîi sau al doilea al şcolii secundare, Universiatea. se necesar ca ea să ie totală.

Oricum ar fi, el a avut sentmentul, destul de justiicat, de a fi eşuat în sfera şcolară. Mult înainte chiar ca elevilor dn clasele teminale să le fie oferite noi texte oiciale ale acestei programe care stînjenea prea mult obişnuintele şi readucea fumosa istorie veche· evenimenţială a epocii prezente - din 1914, apoi din 1939 pînă în zilele noastre pe lcul pe care nu ar i trebuit să-I piardă vreodată, .,manualul Braudel", pus de fapt la index, a fost discet retras de la vînzare în 1970: senn cre nu înşală. Dar, în ochii lui, poblema nu era. cea unei căţi; era mult mai pofundă, şi anume era vorba de predarea istoriei.· O po>Iemă care îl va precupa pînă în ultima zi şi cre îi rezea întotdeauna o asiune combativă. Sînt cunoscute intervenţiile sale repetate entu a ·-

denunţa, cu orice prilej, chir pînă în ajunul morţii sale, abeaţia e cre o reprez�tau penu el .noile", apoi "şi mai noile" programe. Aricolul său din Corriere dela Serra dn 1 983, reprdus mai jos, reia argmntele p e care le-a folosit, c u patu � u cinci ani mai nante, într-o dezbatere care i-a reunit, printre alţii, pe J.-P. Che.. venement, M. Debre, A. Decaux, şi anunţa ceea ce urna · să spună din nou, doi ani mai tZiu, la Chateauvallon. Aici, povestind dn nou asediul de la Toulon - cel dn 1107, căuia i-a consacrat numerose pagini în Identite de la France (Identitatea Franţei), şinu cel, prea cunos cut, dn 1793 n faţa unor elevi dintr-a treia ai unei şcoli dn Toulon, în prezenţa camerelor de luat vederi, el şi-a aimat conyingerile, făă a cuţa nici un efot: ilml există pentu a sta măturie. Dar ici aici el nu s-a mul(umit să se adreseze elevilor: a ţnut să răspun dă, la 1 7 octombrie, cel puţQ unora din întrebările pe eate le pregătiseră pentu el circa 40 de profesori în legătură cu predarea istoriei, storia artelor, lcul ştiinţelor şi tehnicilor, cel al geograiei şi, din nou şi mereu, programele şcolre. Notele luate cu acest prilej de colegul meu Gilet Buti confnă, dacă mai .era nevoie, continuitatea poziţiilor. El a ţinut să-şi reaime redinţa ntr-o istorie deschisă apoturilor altor ştiinţe umaniste dar ăă a se confunda vreodată cu acestea, căci istoria păstrează avantajul de neînlocuit al stăpînirii trecutului, ca trecut care îi pemite să înţeleagă mai bine prezentul. Iar el şi-a reafnat profnda dezaprobte faţă de o structuare a programelor care preau ă se străduiesc ..să surpn dă problemele şi ă înfunte 'diicultăţile într-o ·ordine inversă celei cre ar i emis rezolvarea lor. În clsele mici - istoria nouă. În ciclul al doilea şi pînă n clasele teminale- istoria tradiţională, expunerea, eveimentele, cronologia, războaiele. În timp ce în opinia sa demersul rebuia să ie exact inves. Să-I ascultăm încă. o dată la Chateauvallon: "Dacă r depinde de mine, 'pînă n c!sa înîia aş preda istoria tadiţională, istoria-naraţiune: povestesc, mă opFcsc, explic un lucu ceva mai impor tant şi, din tmp în tmp, strecor remarci de sciologie, de economie socială etc.; aş concenra «istoria nouă-nouă» -

-·

şi/istoria «nouă-nouă-nouă» în clasele teminale. Penu ct eu cosider îngrozitor; abominabil, ca la bacalaureat elevii să ie înrebaţi despre erioada n 1945 pînă în X:985 aa cum e procedează asăzi: Sînt sigur că dacă aş i examiator aş trinti pe orice istoric la bacalaureat! Şi dacă m-aş înreba e mine îsui, şi e mine m-aş ;rini!". . . Să nu vedem şi în aceasa o simplă buaă rostită în euforia acestei întli. Aicolul din 1983 nu spune altceva, în emenii săi mai clari chiar, cititorilor italieni: "De unde vine acest scandal? Dinr-o decizie absurdă a Ministeului Educaţiei Naţionale. Pesonal, a cun m . propus întotdeauna, aş i inrodus o niţiere în istoria nouă numai 'în progama csei teninale. ·Istoria nouă este o alăturare intenţionată de diverie ştiinţe umaiste. Aceste ştiinţe diverse cercetează, explică lumea actuală, făcînd inteligibilă confuzia. Şi mi se pare necesar ca la opsprezece ani, în praul pregătirii pentu o meseie, indiferent care · ar i, tinerii noştri să fie iniţiaţi în poblemele actuale ale economiei şi societăţii, în marile conlicte culturale ale lumii, în pluraliata civiliza ţiilor..." În felul său provocator, P. Braudel va ţine deci să reaime pînă la capăt credinţa sa inimă în adevăratul poiect pedagogic care va da istoriei ("Cine va nega rolul violent al istoriei?") un loc cenral şi o va folosi ca instument privilegiat de decodiicare şi înţelegere a lumii, de fapt a trecutului şi prezentului în nsamblu. Dr el •nu a nceat niciodată să reete, "pe toate tonurile'\ că istoria tradiţională, - naraţiunea, bazaă· pe o cronologie precisă -- este singura capabilă ă reţnă în acelaşi timp atenţia celor mai tineri elevi "a copiilor" n opoziţie cu "adulţii" din clasele teminale-·· şi să le dea "ucenicia indispensabilă a timpului". r, ar i o greşeală să se vadă ·în această afimaţie, eluaa în mod reu lat, o argumenaţie de circumsanţă, încercînd să resabilească, n numele nu şiu cărui ecnenism, continuiatea între "istoria tradiţională" şi acestă "istorie nouă", în timp ce el' şi-a consacrat energia de cercetător şi capaciăţile de adminsrator ştiinţific creării upturii înre una şi cealaltă. Ca şi cum el rebuia .

··-·

să puriice cu orice pret istoria pe care prefera ă o numească "de vîr', aşa cum exstă maemaicile de vîf, de toate păcatele cre, jstiicat sau nu, i se imputau: nu a fost el ore ăcut, aproae la cel mai înalt nivel, unul din cei răspunzători enu mai 1968? a maturitate, o daă cu diiculăţile înmpinate şi eşecurile suferite, F. Baudel îşi va preciza şi înăspri fără îndoială poziţia. Dr adevărata cauză rebuie căutată n experienţa acumulată n cursul celor zece sau. doisprezece ani de învăţămînt secundar n Algeria şi la Paris, între 1923 şi 1935. Chiar dacă cercearea există pentu a. o stmula, a o face mai vie, a o înnoi, itoria este ăcuă în primul n, după prerea sa, pentu a i nvăţată. Iar una dintre primele sale coRferinţe ţnute în Bazilia, în seprembrie 1936, la Institutul pentu Educaţie dn Sâo Paulo, poată tocmai titlul "Pedagogia istoriei" : textul, publicat atunci în potugheză în Arhivele acestui institut, a fost republicat în 1955 în Revsta e hstoria din Sâo Paulo (r. 23, pp. 2-2 1). Angrenat în pregătirea Mediteranei, F. Braudel (n i · tentaţi să spunem "Braudel înainte de Braudel") prezintă deja aici nucleul a ceea ce nu va înceta să repete timp de cincizeci de ani. Pentu a ransfoma "romanul şcolar" n "roman de aventuri" (raduc liber din potu�heză), nu exisă alt secret decît simplitatea care duce la �senţial, nu (simpli tatea care mutilează ·adevărul, care enunţă vidul şi cre constituie un nume de împumut pentu � edicriate, ci simplitatea limpezită, lumină a inteligenţei...". "Să ajungi la ceea ce reprezntă centrul unei civilizaţii: Grecia, o civilizaţie a Mării Egee, din Tracia pînă n Creta, şi nu a Peninsulei Balcanice. Egiptul, o 'civilizaţie a Nilului domesticit". Modelul său: Henri Pirene, "primul istoric de limbă franceză de asăzi" şi, prin .el, o cunoaşere care înţoarce spatee cărţii pentru a se cosacra cuvîntului. Pentu a te face înţeles, sînt interzişi temenii abstracţi. Pentru a te face scultat, "Isă-i istoriei interesul ei dramatic" şi ă astfel încît "storia să ie întotdeauna interesantă". A preda istoria înseamnă mai înîi a şti să o povesteşi. Şi, pentu a încheia: "De la activitatea istorică la activitatea didactică este ca şi cum ai rece de la un curs de apă la altu1 Atenţie: •

srcina vosră pedagogică nu rebuie să ie ghidată de preferinţele ştiinţiice. Insist. Coleul nosu nu îşi va face sub nici o fomă datoria dacă va vorbi elevilot săi numai de societăţi, de cecuri, de preţul gîului. lstmio gaia a raversat lent difeite etape. a a fost cronica prinţilor, istoria bătăliilor sau oglina evenimentelor poliice; săzi, graţie efotuilor unor pionieri înrăz neţi, e1 plonjează n realităţile economice şi sciale ale recutului. Aceste etae sînt ca reptele unei scări care duce la adevr. Nu sacriicaţi nici una dinre aceste repte cînd veţi i în compania studenţilor... ". Impotant, adaugă el mai depate - mpumuînd exemplul său de la o georaie, strîns asociată în Franţa cu prearea sto riei-, nu este ca, pentu a explica mreele, să poneşti de la teoria ştinţiică cea mai exacă, ci'să ajngi la ea. Şi "mareea bacalaureatului", denunţată de Heri Poinca re, oate i un excelent punct de plecae pedagogic. Aceste rindui dezvăluie coninuitatea, iiproape surprin .zătoare, a unei opţiuni făcute fote devreme şi menţi nute pînă în ultima zi: F. Braudel sau o anumită pasiune pentru predarea istoriei, a istoriei care se învaţă. Cine r îndrăzni să spună că această propunere pedagogică şi-a pierdut astăzi, la ora unei noi refome, actualiatea? Să notăm în oice caz în trecere c.ă acestă propunere, apărată cu pasiune entu stoie, este valabilă şi pentu alte discipline tot atît de fundmenale după părerea sa ca maematicile sau gramatica. ·

Cea de-a reia pistă, pe care mă voi imia să o schiţez aici, ar i cea care va încerca să reaşeze acestă lucrre, n mod fals "minoră" (şi, îfnpreună cu ea, un înreg ansamblu qe alte texte), în continuiatea unei opere. Prizonier al reuşitei sale, F. Braudel s-a văzut adesea redus la o singură cate, şi multora le-a ăcut plăcere să stabilescă opoziţii între Mditerranee (Mediterana), Civilisqtion materielle (Civilizaţia materială) şi Histoire de a France (Istoria Franţei) şi să facă un clsament. Eu cred, dimpotrivă, că opera' ,sa mertă stăzi, dupi trecerea· timpului, să fie citită în totaliatea sa şi în continuitaţea sa. Vorba şi scrisul, mîndouă reetitive (ar "a învăţa înseamnă a repeta" reprezenta una din

devzele ale favoite), jacă, ss nreăe, n rol cenral n elabora nei ni, a nei fomulri, a unui stil. Ele îi emit să e jdace u ideile şi cu concp ele, . să le mbzeCă şi apoi să le abaoneze, nante de a le găsi exprsia şi locul iv. De la un ext la altul, eluăle, la fel ca ţiglele nui acoeş care se acopeă a pe alta, dau imprsia unei upafeţe omogene. Dr acst prcs, n dsăşurea , mi ncetază să ntrducă motive <noi care, 'i nîi chiae, sînt puţn ie puţin, şi" notdeauna n md prorsiv; dezvoltae şi negate. n acestă esctiv ă, ·Graatica civiiaţiior cupă un loc ntemdir ntre pma ediţie a Meditera nei (1949) _pe de o pate şi cea de-a doua {1966) şi pmul volum l Civilzaţiei mateale (1967) pe e altă pate: Ea se spijină dvident pe capitolul V n Ency clop!de ranţase, tomul XX (1959), "Istoria ciilizaţi� ilor: recUtul explică prezentul" · (reditată în Ecrits sur l'Hitoire - Sciei dSpre istoie, 1969, pp.'255-3 14), precum· şi pe alte exte ,mi" ale acelorşi i, dinre care nm n pimul înd "Histore t sciences ciales. a lonue duree" (Annals E.S. C. , 1958). actic, acesta îi oferă pilejul de a dezvolta şi de a duce' pînă la capăt (evident rovzoriu), proiînd d' sfaile şi e cnoşu ţele a numeroşi ceceătoi chemaţi la niţiaiva a n caul "Domeiilor cultuale" dn Scţia a I-a a EPHE -ăzi E.H.E.S.S. -, o relecţie supa noţiunii şi de civilzaţie, înîiă în .Mediterana ca "pima şi cea mai complexă dnre pemnente", cu toae conadicţile pe ·care le compotă. Căci civilizaţiile sint "ăţi şi ibeale, r în acelaşi tmp închse� exclusivte, rclci rne . .. ; paşice" şi "nu mai puţn războiice; de o uluiore iitate" şi, "n acelaşi mp, mobile, răăcioa re". un cîte puţn se reză n vocablr srijnit ca întoda�na la el pe o reţa coeenă de imagni: supra pnerea ivelulor, nrepărunderea dratlor etc. Tuşă după uşă, el pecizază sensul pe care îl va aribui iecui cuîn, nr-n sem cre ne al său şi care se justiică n pmul rnd pn capaciata sa de a mbna cît mi ss posibil conuuile complexităţii· realului şi de a suga tot ceea ce, pn paciate; scapă nalizei. ·

e suicient ă se nec� a cunl lă, dre cre va sfrşi prin a ie, după ce şi-a pus nelng nrebi (i şi mi pune n paile cre maă), pn refe la mba gD, . legăură cu ole ne civiaţie şi l, că o ulă "e o izaţie cre nu şi-a as ă ai a, .l tdmi, ici nu şi-a siat -a" (CiillJa ateraă, 1, p. 79). Deiă moivă ici n md usiv n ot u paţiul, u cieaa, u conma şi cu mentalităţle coleie, ciiiatia se ve, n 1963, idnicaă u şi" data tng: ,ea e co nnă ă ăă de-a lul şuilor e n ii, a şlor de cieăţi, neced d î t cu greu şi puţn ce puţin". Dar nu cu toaitaa itoiei, eni e el e n căurea nui l eilea cuvnt care ă nu ie nici civilizaţie, ici cultuă (1959) şi penu ce va sfş, r mult mai zu, n a alege cuvinul cieate, deit de aa acasta la nulr a ,mblul am bllor\ F. Bauel şi-a ·însuşit adea, şi o ulmă aă n inrduca cărţi Ieniatea FranJei, fmaţia lui Me Blch: .Nu esă o stoie a Fnţei. Nu esă dît o Srie a Eroei , penu a adăua miat: ,Nu esă o ie a Ere, există o toie a lii". El nu a avut mp să ducă pă la capăt acă istoie a Fanţei, ea şi el o şia - ulmul său piu. Nu a ut dct să sciteze, pn fm şi ext (L 'Europe, Ps, s et Meies apiqus, 1982), acesă toie a Epei e e o annta Medteraa. Cu CivilSon mtereU. ecoome et capialsm (Cizaţie aiă, conoie şi capiam) el �e-a dat o torie a lii cre duc, spre debe de Meditera, la o nteogaţie supa prez�n li şî vit ului apopia. n tuhe pivnţe, acStă .,maică a civliaţilor" lii acle o pegăşe şi o omplet. -

ÎN·LOC DE PREFAŢĂ1>

A fost suicent un cuvt al ui Franţos Miterran, în cursul aocuJiunii din 16 septembre, anul trecut, penu a

reanima dputa privind predaea storie. Fără înoiaă, acesta nu epta altceva ecît să reizbuc

nesc.

ste o dspută veche, care a aut întoeana uccs şi care nu să pe nimeni indferent, nici publicul, îndrăgosit mai mult ca oricîd e storie, nici oamenii politici obligaJi să iea a pn, nici ziarştii şi cu t ai puJin profsorii e storie. se o dsptă veche care nu ne mai învaJă nimic nou şi al cărei cerc nu înceea ză touşi să .e gescă. Tote :ontrovesee şi gsesc aici cu urinJă oc. Ee ajung a noi în gomot e unuri, ca rJee e eit. În princip, ste vora numai e programee e învăJămînt primar e care, în mod cuio, de-abia s-a vorbit; de programee înăJmîntului secunar, care ai mult sînt evocate ecit studiate. ste vorb, e semnea, e dezsul sau şa-zsul eztu al acestui · învăJă

mînt, judecat ugă rezultatele, dspre care se pune că sîţ scandaoase, ale copiior noşr. Dar oare acete

•>

Acest atiol, publicat n 1983, n Coriere eia Sera, nit n

Fnta, ne-a păut a i cea ai aecvtă pefată enu GraJica

civiliaJiilor.

rezultate ar putea i,' au fost ee vreodată perfecte? Spre 1930, o revstă de istorie se amu,a deja, în coloanele uiei antologii de umor, să enumere gfele gogouate ale liceenior. Şi totuşi, la acea epocă, min11atul învăţă mînt se făcea după sacrosanctul manual Maet-lsaac, căuia atîţia dintre paticipanţii. la dispută 'îi aduc stăzi elogii. . În sirşit, este psă în cauză ·evoluţia istoriei îlşi, în diversele ei forme. Pentu unii, istoria radiţional, idelă naraţiunii, scavă a naraţiunii, mpovărează memoria, risipind - fără cea mai mică dorinţă de a economisi - datee, n;iele eroilor, faptee şi gesturile marilor personaje; pentru ceilalţi, 'istoria "nouă", care se vrea "ştiinţiică", care cultivă între altele durata lungă şi negljează evenimenul, ar i rspunzătoare de aceste eşecuri didactice care sînt adevărate catstrofe, antrenînd celpuţin uitarea de neieat a cronoogiei. Acestă dspută dintre Antici şi Moderni nu este ea oare bună la toate? Într-o ezbatere care ţine de peagogie şi nu de teoria ştiinţică, ea scude probemele şi "culpabilităţile" în loc să e elucideze. st! oare problema atît de complicată? Avejrî n faţa voastră, în învăţămîntul şecunar, copii mici, apoi aulţi. În mod necesar, la un moment dat predarea tebu[e să se schimbe, cea a storiei, ca şi a altor materii. Problema este de a şti cum veţi repariza chestiunile ce umează a i preate de-a lungul anilor şcolari care se succed şi nu se seamănă între ei. a început - copii; la sirşit - adulţ. Ceea ce se potriveşte primilor nu se potriveşte ultimior. Se pune probema e a opera o împărţire şi e a xista, pentu a face acst lucu, o idee directoare, un casament al utgenţelor şi xigenţelor, o inteigenţă prevenitoare. Am susţinft întotdeauna, pentu copii, o naraţiune simplă, imagini, seriale e televiziune, ilme, în mare o , storie tradiţională dar ameiorată, adaptată mjloa ceor e informare cu care este obşnuit copilul. Vorbesc în. cunoştinţă de cauză. Am fost multă vreme, ca toţi universitarii din generaţia me, profesor de liceu şi am ceut întotdeauna, alătui de casee terminae sau de ·

concusurile care mi-au fost încredinţate, o csă de a VI-, adică copii de a 1 O la 12 ani. Este un public delicios, care se minunează cu spontaneitate, in faţa căuia poţi face să deieze istoria aşa cn ai face-o cu o lantenă magică. Marea problemă este ca, pe par curs, să-I faci să descopere perspectiv, realitatea timpţ/ui trăit, direcţiie şi sennicaţile pe care' e iplică, succsiunile care; marcîndu-1, l jalonează şi îi dă o primă îfăţşare ce poate i recunoscut. Gsesc abominabil în sine fapul ca un eev mediu să nu-l poată siua pe Ludovic al XIV-lea în rapol cu Napoeon, sau pe Dante în rapot cu Machiavelli.. . Pentu ă timpul, cunoscut puţin cîte puţin, reduce la minimum posibili tatea unei couzii! ·Dar cu condiţia ca naraţiunea uşoară să se deschidă de la sine în spectacoe, peslje, vederi de ansamblu[ Sîntem într-un oc sau alu:' la Veneţia, Boreax, sau la Londra . . . Alăuri de ucenicia timpului se impne .de semenea ucenicia vocabulaului: să înveţi să vehiculezi cu preCizie cuvintele, noţiunie· astracte şi concrete. .. Noţiunile cheie - o societate, un stat, o economie, o civilizaţie. .. Şi toate aeestea în cel mai simplu mod din lume. Să ceri cunoaşterea ltelor esenţiale, să siuezi in timp oameni� eminenţi, mpor tanţi, sau chiar etestabili. Să-i pui în ocul care li se cuvine. lată-ne acum de patea cealaltă a baricade, faţă în faţă cu tineri, stăzi poate ceva mai iberi, k semenea mai njericiţi decît eram noi la vîrsta or, revoltaţ, în timp ce de fapt societatea, umea, moul de a trăi sint cee care se schimiă în juul lor, ducîndu:i cu sine în acţiunie, constrîngerie şi mîniie or. Ei sînt poate mai puţin intelectuali, mai puţin îndrăgostiţi e căţ, dar 7a fel e inteligenţi, categoric mai curioşi ecît eram noi cînd am teminat şcoaa. Atunci, ce fel de dscuts istoric· să le ie impus? Programele noastre absurde, în Franţa, le ipun, în primară, lumea dintre 1914 pînă in 1939, ·apoi în c��a teminată - lumea de după 1939. De două ori vsta lume, dar aceea a po'ticii' războaieor, instiuţiior, conlictelor. Adică o masă fabuoasă e date, de ·

venimnt. il povc ,pe orce toi, ott cu o me moe e eefant, să reacă cu succs gaantat orice xamen supra acetei msc e fapte esea meiocre, . 1 '

uccedînu-s- pentu că se succe... Am in faJă utimul nscut nre aceste manae referitor a impulpreze, cel ai bun din famiie, după cum mi s-a ps. Il gs$C ui� bine întocmit, ar ecepJionan. Nici mcar un singur cuvtnt intemeiat depre cpitalm, epre cizee economice; dspre populaJia lumii, pre cilie din afara Europe, spre moivee proune ale conlicteor în ocul conlictelor udiate ca atare. De une vine acest scandal? De a o ecize abură a Minteului EdcaJiei NaJionae. Pesona� şa cum am props întotea1n, şi inrods o iniJiere în itoria nouă numai in programa clsei teminae. Itora nouă te o îmbinare necesară a diverseor ştiiJe umaite. Acte şiinJe diverse cerceteaz, xpică umea acual, făcînd. conuzia inteligibl. Şi mi e pare ecesar ca a opprezece ani, în pragul pregăiii pentu o meserie, indferent care ar i e, tinerii noştri ă ie iniJiaJi in proemele acuae ae economiei şi socetăJii, în marile colicte cultrale ae umi, în pluralitatea ciilzaJiilor. Să ii capabi� penu a cpăta o imagie clar, să citeşi un cotdian e infomaJe înjeegînd ceea ce citeşti. Or, s-a făcut exact conrariuL Itoia nouă a fot psat, cantonată în cSee mic, unde a făcut, evdent, ravagi. Se putea alfel? . În sirşit, cee ouă dsusui toice au fostfoosite greşit şi sînt dăufto are şi unul şi celăalt, unul a ncepuul liceulu, celăalt la teminarea ui. Reultă de aici o conuzie evidentă,. agravată şi mai mult e ibetăJile pe care fnvăJămintul i le-a lut din 198, optînd cu cele mai bune intenJii din lume penru o aume pate i. pogramă· şi neraind at. În uncJie de azardul opJiunii şi de profesorii care s-au uccedat, unii eevi nu au auzit nicioată vorbindu-e, în cusul vieJii or şcolre, e o parte; sau alta impotantă a recutului. Continuitatea şiurilor cronologict u· a ds nici un . cig... Cu storia predată copiior noşri s-a înîmpat, din 1

nefeicire, ceea ce s-a înîmpat cu mtmicie su cu. g ramaic. .. Ve ce să-l îveţ, cu foricee i u, ce îseamă o mulţime pe un pi e 10 a ni car, fe� nu a tpfni nicoată cakuul orina r şi umai uii dintre ei vor aor, mut mai izi, atema ticie uerioare? ingtica a at pte cp gmaica a fel ca nvaa unui mtreţ înr-un cîmp e catoi. a a îmbrăcat -o înr-un imaj pent, coJiica, incompre� hensibil şi care în ps este şi efect aeat. Rula tul: nicotă gramatica şi otograia nu au fot aît e

negijate ca acum! Dar ni ci ingvisic, nici matemaica supeioar, nici toia de vîf nu sît ino e .e cste incongenţe. Ee fac ceea ce au eft. Fără să se preocpe e ceea ce ste sau nu poivit să se predea la o vîrtă sau at. În acet ca, e .ină ete ambiţia intelecaiă a celor ce au ăcut programe. Ei or să meagă prea depate. Mă bucră să ie· mbiţioşi în ceea e-i pri veşte. ar să se răduiscă să ie simpi penru cei de care rspun,· chiar acă şi mai ls atunci cînd ete g ru Mă îtreb fn ce mură acetă e pote interesa pe un ciitor itali. Şi touş, acă ti şi e gîndm bine, fondul dputei ste e o imesă impotan ţă, încît nu-l poate lsa idferent. Cie a nega rolul vioent al sJiei? F irete ea nu treuie ă e piară în .

fabicarea unui naţionalm' intotdeauna ciicabi� nici să se aune numai intr-un Ulnsm care se bucură e preferinţele mele. Marea probemă ete că tora te ingredentul fără e· care· nici o cotiinţi naţională nu ete viabl. Şi fără acetă criinţă nu poate xa o culură originaă, o ciiizaţe aevărat, nici în Frnţa şi hici in Itali. EN.l> BRAD.

INTRODUCeRE:

ISTORIA ŞI TIMPUL PREZENT

Aceste prme agni precizză sensul efotului ceut elevilor n clasele temle de noua .or proamă de istorie. După oice logică, ele nu pueau i pue decît la ncepuul acesui volm. Cu oae acestea, logica peago gică nu va i de fat elc e acord cu acesă soluţie. Lectua acestor pai r a să ie mnaă, e preferinţă după prma pte a roamei, spre ncepuul celui de-al doilea meu, cnd va i aborat· studiul dicil al mailor civilizaţi şi cnd candidaţi se vor i fmliarizat nr-o oarer� msură cu vocabulul şi dscuţila ilozoice:· ncrra unei pme lcui, nă de la nraea n jc, meiă ă ie ăcută. Noua programă de istoie enu clasele einale idică probleme diicle. Ea e prezintă ca o expliaţie . a lmi actuale aşr cm e dezvăluie ea, n emeni adesea obscui, sfel nît să poaă i înţelasă sub aspectele multiple ale unei istii cre nu dispreţuieşe şiinţele sciale îudite: geoia, demograia, econo mia, sociologia, anropologia, pshologia. •

Trei expicaii succesive.

A explica actualiata ne o pretenţie. Cel mult e poae nuri ambiţia de a o înţelege mai bine pe o cale sau ala. rorma vosr� vă opune succesiv rei căi: 25

n imul n, zlele e cre le rm e expic. n pte, n zilele e le-au rcat mat Pnu această ă toarcere naoi, itoia oae vori cu unţă. a te a p romei voare ne deci n . cauză acle le, acei i ramaici, adea n, e care i-a ăit lumea de ·Ia nceptul .pmlui zoi mondial, n augt 1914, pnă n momnl e faţă. Aceste evmente au bulvesa, au mazat Ja mxi mm ,.prma pae" a ecollui X şi se prelngc -şi n viaţa nosă prezenă pn numeroae conţe. Aceste evmente de iei explică şi nu xplică ele nsele univeul acu al . actic, acualiaa pelungee, n ade ifite, alte expeinţe mult mai ndpae n mp. Ea e almenează n ecole recue, ciar n n:aga .evoluţie istoică răiă de iate pă n zilele ntre". Faptul că prezentul implică o semenea dmiue a tmpului cut nu reuie să vi se pă absrdă, dşi Oţi avm, sponn, tenna de a cosidea lumea re e înconjoaă dr n duaa fe ă a popiei noare existente şi de a veda ta ei l n im apid n e otul se uccede au e . nrăde: răzoaie, băăii, nii la nivel înal, ize politice, zile revoluţionre, revoluţii; ezorni econoice, idei, m o de nelectuale, stice .. Cu toae aceea, nu vă va i geu să cosaaţi ă viaţa oamenlor impică mule alte raliăţi e nu ot ocup a n 1� n acst m al evmpelor: paiul în care răiesc, fomele ciale re i cong şi le dteă existenţa, nomele etie c'a n md i nt sau incontient i se supun, renţele lr reigiase_şi lozoic e civlzaţia cae le este prorie. Acse riăţi au o -viaţă mult mai lungă decît a noasă şi nu avem ntodeauna tmp, n sul exstnţei nosre ă .le vedem m se schmbă de la n capăt la altul. Dacă am recrge la o compraţie, lmea izică care ne înconjoară - mnţi, luvii, heţi, li se scimbă inevitabil. Or, aceaă evoluţie e ait e lentă încît mei nre noi nu ar puteao obva cu propii si ci, fră refei la un recut ndepa, ăă ajutoul sudilor şi măsrăoilor inţie e depăşsc itele proriei nore obsevaţii. Viaţa .

naţilr, a ciiliâţiilor, comomenele psiie reliioe au fră noială o mai redsă imuabiae evienă şi toşi geeaţii înregi de oameni e ucced ă a le scmba prea mult. Cea e nu inuază mona acstor forţe prounde care e încoreză n viaa noră i fonază lumea, ci imoiv. Atfel, -n recut apropiat şi � rut mi mult au mai puţn ndepat e mbină n multipliciata mpu lui pezent in mp ce o toie apropiaă leargă pe noi cu pşi grăbiţi, o itoie ndepaă ne nsoţete cu

pşi lnţi. Acestă itoie îndpaă, acesă t�le-storie e!e cea la cre e refeă a doua pate a promei vre. A alege e fapt mile cilizaţii rept .care neigibile" ale lii actule semnă a depşi işcarea rapiă a storiei a· m o ve ţi mi, de la 1914 nă la 1962. Aceasa ne invită să eletăm la o niă istoie u · rpaţie lenă, .e lungă duaă.. Ciilzatiile snt evient eonaje apate, a căror .longevite deăete puterea de nţelegee. Pste măsră de băne, ele pesiă să răiasă n ieare nre noi; şi ne vor supavieţui încă mulă reme. Acete două expicaţi tenate (isoria recenă, toria ndeptaă),. prorama vostră necesiă o a reia - ete vora e daa aca sa de a defi mle pobleme ale nului de raţie 1962 la scară monţială. Aici nră toate categoiile de poblme: poitice, ile, econom ice, cultuale, eice, şinţio... Pe sc; i se cere, incolo de lle ăi storice u dublu sns pe cre o vom ma, . să fac eţi dncţia, n iversul care ne nconjoră, ire senţial şi accsoriu . . n mod obişnit, sticul . relecează şi lurează cu recul şi, acă dmenaţia nu-i dă întodeauna ijloacele de a-1 inţelege exact, cel puţn el şie nte, stuind de exemplu secolul - al II-la, spre ce sa denţe se inreapă .Scolul Lilor" i ie şi nmai acst lucu Ste n e lement preţios de cnoştere şi dscnere. El ştie car; ste sîrşitul. C.d ete vorba de lma actuală cre i se oferă ca o serie 1e osibliăţi: a isinge marle probleme enă n esenţă a-ţi maina denonul, a discene, nre toate posibil i-

oaă

tăţle, ·e cele cre vor riumfa îne. Iaă ce este i, sc�t, r fără îndoială ncar. . Condorcet crdea că acaă raţiune ste pemi ă: Isorici serioşi se fac cu cuaj apărăori ai progno zei, oicît f i de -ericulos. Un. .onomist de repuatie mondială, Colin Clar, a alculat n 1951, Ond de la satticile pe :are le cunoşea aunci, mesiile roba ble ale conomiei viioului. Jn Fousie diseează lişit dpre civiizata 1980 e are o itează au r. rebui să o icteze poliica atională n 190. O ,.şiină" foate fragilă, privirea spre viitor a ilozoului Gston Berge', pretne ă se ecialzeze n nţelegera viioului aropiat: "uuibiul ", cm spun cu un cunt oribl unii economişi, deci futuibilul Îd cea ce poate i, · n acest moment, în nd legim pat n viior, acasă subţre şchie a vioului ,aproiat · care te alculată dnante şi pe are aroae ă l săpneşi. Âcesă aiune e face uneori să suizi. Ea _ re avaajul n oric.e az, de a suge� în conuzia tmpului prezent, aceasă lnie de ugă pivileiată, adevăraă sau pe jumăae adevraă, ce ă naşete, enu că ea se înrepaă pre viior, celor mai vaste probleme ale 'prezenului şi încearcă ă le da un ses. Lumea actuală este o lume fn evenire.

Veti găsi mai js o ă . plauzibilă a răspîndii populatiei n ul 2000. Ea vă va face ă relectati ,şi ă nţelegeţi, nre altele, că ici n pliicator - if plaiicarea !U ee oe, n excelenţă, studiul atent şi ;,prospeciv" al marilor probleme actuale? -, dci nici un planiicaor nu va pua elaoa n proie, ndiferent cre, fără a ava n minte (u afră de multe alte d cumente) 9 emena hă. Ea dă nreaga semii catie relc ţiei lui M. Houphouet Boigny, preşedintele Repubicii Coasta de Fildeş, şi nme . că n Asia şi n Arica neară planicarea · nu oae avea sub ici o fomă aceaşi înăţire, căci udezvolra rebuie să facă faţă pe de o pate supaopulaţiei, iar e de ala densiăţii demoraice reduse. ·

1. Popu_ajia luniii Ã&#x17D;lad_200.

•

Itoa vaă şi singuar.

Faptul că storia se preează la aceste ji, la ace speculaţi, di ea se vrea, e sc, iina prezenuli - şi a unui prezenţ ambiuu - poate umi. � re n abuz ' in ptea ei? Va căpăa a, a lupul il fabulă, obiceiile ltoa, e cele ale inţelr cile cu re se udee"! Vom vorbi despre ac:>a ia cpuul celi de-a doua prţi a acestei crţi. Ani roblema vă va pra mult mai clară enu ă este o rblă a mpului n sine, ir timpul va i aorat i ectiva sdiilor vare de ilozoie . . Evidena multiudine a mdilor de explire a istoriei, distana dinre punctele de.. vedre diferite, cir contraicţile dnre ele . converg de fapt înr-o dialectică paticulară a istoriei, întemeiată e divesiatea timpului istoric însuşi: ' mpul rapid al evenmenelor, mpul pelungit al epsoadelqr, tmpul len, lenş al civiizaţiilor. Puem rmîne n lmitele unui mp istoric sau ale altuia de iecare d8tă cînd se vorba · de un .uliu pticular. Dmivă, oie tenativă de explicre sorică goa ă cum ar i storia civilizatiilor - e obligă ă multiplici acete fotoaii, divese n tmpul lqr de expunere, apoi ă aamblezi timpul şi maile muliple nro uniate, aşa cum culole speclui olar ametecate cum rebuie recompun obligatoiu lumna albă. -

G RAMATICA CIVILIZAลขII LOR

CAPITOLUL 1

VARIAŢIILE VOCABULARULUI

r i bine s ă deim cuvntul civilizaţie cu cliae şi smplitate, dacă· s-ar puea a cm e denee o lie reaptă, n riuni, un cop chmic... Di păcae, vocabuld inţelor umnise .u peite în nici n fel defmiţi categoice. Fă ca toul ă ie aici incet sau n devenre, majoitatea emeilor, depte de a i sabili ţi o daă ppu todeana, variaă de la n autor la altul şi nu înceează să evolueze sub cii noşi . "uvinele, afnă Uvi-Stauss, sînt nsu mente cărora ire dintr�- noi se lier ă le da ntrebunţarea pe care o o�eşe, cu cniţa s�-şi explice ntenţiile". Aceasta nă că, n ele şinţelor umiste (ca n cel al lozoiei), cuvinele ele mi sn ple şi scmă adsa şi n ncţie e mrejri sen sul, umnd gndra celui re le amă şi le foloşe. • Cuînul iiizae - un neooism - apare u în Franţa,; în secolul ai XIII-ka şi 'are a început . o sem"icaţie resns. ·

El a fost fomat ond de. a cuv�ele .civilizat", a civliza", cre exisă deja de mulă vieme şi snt uzuale în scolul al VI-lea. .Civilizaţie"· nu ese ncă e a 1732) decît un, eimen de jpuenţă şi esemnează n act de justiţie sau ·O hore cre confeă . craer 33

civil ni pres . el. Exsia mdă, n esul de

.cere a o conditie cilizaă.. vne ai ziu, n 1752, sub a lui rgt cre pegăea atni o lre· de istorie ivelă, r e cre nu o va pubica el. ea oicială in crulaţie . a cuvului inr-un ext ipit, te mrcată ră ndoiă e publicea lii Traiti e a popaon Tatat ee ulatie) (l756) de aeau, p�le ribunului _:volution: e pne poblma eourilor civili.tiei" şi ciar a Juxului unei civliatii fe". Aea iind zise, să ne nuzln ă cosaăm· ă Volaire nsuşi nu a folost cuvinul comod civilizate r aă tmai el ste omul cre cncpe noţiu na.. . n lu�a a Esai ur es oeurs et sur l 'eprit s tiots (eu dSpe obiceiule şi piiul natiuilor) (1756) ăe eja o pmă sciă a ei istii gnele a civiatiei" (J. Huiinga). . n noul ău s, civiiate se pne n me ara riei. Exă e de o pe oorele civiae, de calal ă - oele sălbaice, primiive au re. Nici măr ,buii ălbaici", înăgiţi înr-un fel n scolul al ii-la, nu snt nuiti civizaţi. Nmi nu se indoieşe ă n acst cuvnt no, civiizaţie, ocieatea anceză de a sşiul domniei lui Ludovic al V-la nu vede cu atisfacţie priul său orret ce, de ltfel, e pae sdue încă ş� si. n orice a, cuvnl � apt iindcă ea nevoie de - el. "ă anci, poi olitics, civizt), poil eonă e a ajuS a un nume ad e ivaie}, ivil eonă e rsă conveninţele,_bunele miere in relaţile ciale), iilsl (civizat), e e folseau penu cineva ete ava mniee me şi na de a se pa in lme, nu cospundeau nici unui subsantiv. uvntul oice {referi or la leglaţie) avea mi cnd ensul e one scia lă, ca e i ndepa dstul de mult de adjciul oi e cre Dicoal uivesal al lui Freire (160) l denee upă m meză: ..Se folse a iat n molă şi nă civliza. A e civiz, a fa. moale, a devei oliis şi �iabil... Nmic nu te ·ai adecvat nu a civiliza şi a afa n r dcît convatia cu femeile". ·

•

Cizaţe şi culur. Pond in Fan, cuiul iizae face aid înconjul · Euope. Cuul cultură l nsoţeşte. ·

El eisă n nglia n 172, şi ă îndoială şi mi deme, sub foma civilizaion, ce işigă trn n faa cuvntului civiliy olitete), folsit ţouşi mulă rme. Zivisaion se - lează . fă iulae n Ga� faă de vciul cuvnt Bidung {culă). n On:, morivă, e înlnşe cu lbniwl bschaving, deiat din verbul bschaen: a afma, a nnobla, a cilza. Bschaving,, avnd aproape acelaşi ses, se va încărca ă diculae cu concepl e civlzaţie şi va rzta astfel noului cuvî.t care a' în poia a orice: ciiisatie. Ac eaşi rezisenţă se costaă dincolo de ·

Alpi şi n aceleaşi moive: limba italiană are şi · va folosi n mod. ap id n îşi ensul de civilzaţie nn sul şi vechiul. cuvnt civilitd, e are îl folosise eja Dante. Bine ăăcna, . civiitd va mpieica păun derea noului cuin, r nu şi suţle explozive e e le provoacă. n 1835, Romanosi va nceva n �r ă leze cuvinul incivimento are dpă părera sa ena recera la civiliaţie, pm şi civzaie ca aar�. n acasă clăorie n juul Euroei, noul cuvnt, cil izaţie, ete nsoţit de n cuvînt veci - culUră ·

(Cicero mase eja: Cuura animi philosophia et), care se întinerit penu a căpăa aproape acelşi es cu civilzaţie. Mulă vreme, uura nu va i dcît dublura civilizaţiei. tfel� a Univesitat: n Brlin, n i 830, Hegel folseşte ă ici o nţă n cuvnt au altul. Dr nr-o zi apare necsiaea de a se face o distncţie nre ele. Noţiuna de civilizaţie re, e fa, cel puţin n dublu

sens. a esenază n acelaşi mp valori mole şi vlori mateiiale. Krl Mx ăcea fl deosebire ntre ifrtucuri · (maeiale} şi uprucuri {piule), acsa n ună depznd s de nele. harls Seinobos ama nr-o buadă: "Civilizaţia nă

mi, poruri şi cheii", un md de a spune că nu snă nmai pirit "se ot ce a aiat omerea"; 35

afn� Macel . Maus, iar istoricul Eugene Cavaiac răa: "Este un mmum de şiinţă, de ă , de ordine şi de vituţi... ". Civiizaţiâ are deci cel puţin două eaje. De aici enaţ�a multor auori de a face dosebre inre cel� două uvnte, cultUră şi civilzaţie, într-un md n re unul � ncrcă -cu deiaea piritualului, celălalt cu iiai aea materialului. 'Dn neficre, meni nu a căzut e acod supra scţiei care rebuie ăcută: a va varia de la ră la ă, au chir în inerioul acelei i i, · după epeci şi auori::. n Gemi, după o oarcre eziare, disincţia 'a duce la un fel e inîieae acordaă culturii (Kuur) şi la o devalorizare cQşienă a civilzaţiei. Penu. A. Ton nies ( 1922) şi Ard Weer (1935), "civlizaţia" nu ste dcît n mblu de cunoşinţe · tehnice şi pratice, un mblu de mijloace folosite penu a acţiona ua naturii; "culta"; dmpoivă� reprezină principiile nomative, valorile, idealurile, într-un cuvînt: spiriul. Aceste poziţi explică relecţia, strie la pma vedre penu n ne, a istoicului geman Wilhelm Mosen: "Este daoia omului ,ca în zilele nose (195 1) civilzaţia ă nu dsugă culura, nici eica inţa umană". Această ază ne uimeşe enu că D Frnţa cuvîntul civilizaţie rmne dominnt, aşa m ese m nglia au •în Saele Unite, n imp ce n Poloi� şi Rsia s-a .ps: cuvînul culură, ca în Gemaia (şi n cauza acestia). 1 Fnţa, cuvînul cultură nu îşi păs rează forţa decit in măsura în cre el deseneă "toate aspecele pecice, poprii vieţii, spritului" Hi Mrrou) : noi vobm e cultra, nu de civilizaţia lui Paul Valery, civizaţia nd mai curînd valori colective. Iaă ce mule înurcăuri snt deja; ă le-o adăugăm pe ulima, · Ca mai mpotantă. ntropologii nglo-a xoni, începid cu E.B. ylor (Primitive Culure, 1874), au căua, pnu a-l aplica la.icietăţile pimitive pe ca� re le sudiau, un cuvint dfeit de cel de civlizaţie, e care limba ngleză îl foloseşe n mod obişnuit penu sOcietăţle mdne. Ei vor folosi, şi aproae toţi ntrologii vor srşi n a face ca ei, cutui priiive, în opoziţie cu civiliaJiie societăţlor evoluae,·/ m

această lucre vom retge deci n md recvnt cml!i la astă dublă . u.lzre e icre · aă cnd vom coma civilizafia şi Cfltura. Dn fericire, adjeciul culural, nvenat n Gemnia spre mi 1850 şi a cări folosire este aît de comoă� nu comortă ici una ntre aceste cmpliaţi. El sem nază pactic asamblul selor ae coeă n acelaşi tmp civilizaţia şi cultra. n ae condiţi, vom spuie dpre o civlizaţie (sau dsre o cultră) că este un n,blu de bunuri culurale, a ci ."lcure" gograică este o arie culturaă, istia a - o storie culurală, că mpumuule de la o civizaţie la ala snt împumuuri sau trasfeuri cuurae; aa n umă iind ait maeriale ît şi spituale. Acst · adjciv prea comod rovoacă. multe iăi: i se aduce . acuzaţia că este ·barbar, prost fomal Dr aîa vreme .cît nu i e va găsi un rival, viitoul lui va răne siat ' Penu ncţia a, l ese sinu l. ·

• In juul lui 1811, cuînul iizae, pina aunci a singuar (ci"aizaa), ece a pluraL

De aunci, el "tinde ă cate un es nou, cu toul dfeit: amblul cracersicil�r e cre le preznă viaţa colecivă a unui up sau a unei ci". Se va spune civlizaţia Atenei n ecolul al V-lea, sau civilizaţia fanceză n impul lui Ludovic al IV-la. A lmuri actă poblemă a snuhtului şi a pluralului uvntului civilzaţie să ă ajungi ntr-o nouă nercăfă, · nu mai uţin imponă . n reaiate, n mentalitata omului ecolului · XX pevalază pluralul re, mai mult decît sinlul, ste n md direct accesibil expeienţelor nre pesonale. . Muzeele ne it n tnp; ne adncm mai mult sau mai puţin complet n civilizaţi recute. Timitnle snt şi·mai clre cnd este voba de spaţiu: rci Rnul ·au Cnalul Mnecii, ajngi n Meditera vnd n nor, iaă tot aitea expienţe lmezi şi de neuiat e ubiază toae - realitea pluraiului cuvîului nosu. Ste vorJa incntstabl de civilizaţii. · ·

Dacă. i e ce ă defm civilaţia, vom i u sianţă mai ovăitori. De fap. . folosira plalului corspunde disriţiei ni anmit concep. somii epae a ideii - popie secolul�i al ll-la - a unei cilizaţii conunate cu roresl n sine şi cre •va i reză îa oe privlegiate, nr upui de omeii, cir .eliei". Pin fricie, ecolul X s-a debrat de o sie de judcăţi de valore şi nu va i cu adevt să deină - n numele rr ieii? cea mai bnă ne iviaţi. n acee cndiţii, civiiaţia a singulr şi-a piedut slucrea. a n! mai se îalta, foţe înala vle morală şi nelectuală e cre o rmrca secolul al II-la. De exemplu, n accpţiuna mii; e va pune i deabă ai că n act abonlbl se o cmă îmoiva manităJii dcît moriva civiliaJe, dşi sensul oae i acelaşi. Dr lmba mdenă încrcă o niă reicenţă în a folosi cuvîntul civizaţie n vchea lui accepţiune de perfecţiune, de supeioriate n ă. a sinulr, nu ste ore ăi civilizaţia, îne e oae, ,bun)l comn e cre-I mp�sc, . h mod negal de lfel, toate cizaţile, .ceea ce omul nu mi uiă"? Fcul, scieea, calculul, omsticra plntelor şi ma lelor nu au nici o origiie ecială: ele au deveit b.uri colecive ale civlizaţiei. r, acest fenomen de duziune a bunurilor culrale comune ale înreii menri capătă n luma actuală .o mplore exraorinaă. O teică dusrială crată de Occident e exoaă în întraga lume cre o pime cu aţde eschise. Va unica a ore lumea, impnd peutindei acelaşi eaj : clădi de beon, sticlă şi oţel, arrmui, căi feate cu gle şi megafoanele lor, · re iaşe r, puţin cîe puţin, aapareaă ca mai are pte a oamenilr? Snem înr-o fază, scia Ramond Aron, n cre deopem aevl relativ al concepului de civilizaţie şi, n acelaşi timp, fatul că acst concept rebuie depşit ...Etapa civilzaţiilor s-a cheiat şL pre bnele · au ăul ei, omeniea se e ale ă ajmgă la o nouă etapă", n concluie . ca a uei ciaţi · caabile să se extină la univesul înreg. ·

Cu ae aa, "cMaa niă" eaă deît 11a dire răuie civiia ţiei eidenale. Adopnd-o, lmea nu ceă, nro aă şi asambul acetei civlzaţi, ci dmivă. ' Treul air u e e alfel cit toia unr mmui onnue e e ace ilzaţi şi le fac . ua aleia de-a luigul olelr, ă ă-şi pă tşi nici p�culaităle, nici săle ice. Să recnm otşi că ee enu pa aă cd n t ecisiv al nei nmie ciiizaţi e csiat un mpmut dit de tate ivilizaţiile n lme şi ă vieza comunicaţlor mne i favozaă ra rpiă şi -eiace. Cdm că puem pune dor că ca e nmm civiliate driaă ete e punul e a e lăra aceei civiaii coltive a univeuli pe are m vbit ceva i inaine. iere civlzaţie a ft, e au va i bulveaă e ast luu in ule le. Pe , prsupunind că oae iviaţle lnii ajung, inrun rsimp mai lung au ai , ă-şi feze eicile uzuale şi, pin acste eici, uele ne mdule lr e a, nu ste i uţn adevat că, nu mulă vreme de aici nne, ne vom gi n cele n mă n faţa nr civiiaţii le frenţiae. Penu multă me ncă, cuvntl civilizaţie va avea sinulr şi plul. n acsă pivinţă, stoiul nu eiă ă ie aegic.

e ccident nu ete

CAPITOLUL 11

CIVILIZAŢIA SE DEFINEŞTE ÎN RAPORT CU DIFERITELE ŞTIINŢE UMANE

Noţiunea de civilizaţie nu poate i defită. decît in contexul uturor şinţelor mne, inclusiv istoria. Dr în cursul prezenului capitol nu se va pune încă cu adevă at problema aceseia. Vom încerca de daa aca să defm conceptul de civlzaţie în aot cu ale inţe umne, făcînd apel e înd la geograie, sciologie, economie, la �hologia coleci,ă. Sînt pau ncsiuni n domeii cre nu se emăhă delc. Dr rpsile obţnute Se âropie unele de altele mai mult decît s-r păra la pma vedere.

Civilizatiile înseamnă spatii . Civilizaţile (ndiferent care este saura lor, cele mri, a şi cele mici) ot i întotdeauna lcalizate pe o hă. O pte esenţială a exsenţei lor depnde e conile sau �najle situii lor georice. , Bneînţels, omul a realizat acasă siuare de şecole, adesa cir de mileii. Nu exstă un snur peisaj care ă nu poate marca acesei mhci connue, mbnă tăţite de-a lunul genraţilor, acmulate. n caul acstui efort, omul s-a asfomat el îuşi, prn acestă ."puteică muncă a lui aupra lui îsuşi" dsre care vorbeşte Michelet sau, dacă vreţi, pin "acestă podu cere a omului de căre om", cum spne Krl Mx. 0

• A . vobi e âviaie înseamnă a vorbi de spai, de pămî�, de reie, de clime, de vegeai,' de speci de anmae, de avaajele date sau dobnie.

Şi ot cea ce decurge de aici-penu om: ariculă, creşera malelor, brană, locuinţe, mbrăcmine, comuiicaţii, indusie... Scena pe e e jacă ate piese de tau inenabile comnă n pae u rra lr, le explică piculariăţle; omnii rc, a răiine dsul. de . semnăore cu ea săşi. Două ndii e opn ·penu ndiaistul Henan Getz: ni- pnă de tidiaea ploilr pueice, ,de lacuri, de li, de plante şi de lori acvaice, de pădi şi de jungle, dia Oameilor cu piele bă şi, n conast su acsa, ndia relaiv scetosă, cre cupnde ndsul Mijlociu şi Glgele Mijlociu şi re se pelngeşe de-a lunul Deccnului, aceta ind domeiul omenilor cu pielea de culore de�isă, adesea arsivi. ndia enă dialoul, lupa dntre aceste două spaţi, dnte acse două umiăţi. Freşe, meiul narl şi, n acelaşi mp, cel retizat de om nu se inchie nante nr-n detesm ingust. Locul nu explică ttul, cir dacă rolul său mîe mpont, sub fona avnajelor - ate au dobndite. Sub senul avnajelor ate, iecre civilizaţie r i · rdul pivileiilor imeiate, folosie de timpiu de om. Astfel, la ncepuul remilor, Civilizaţiie lu'iale ale lumii veci au loit de-a lunl luviulu\ Galen (civlizaţia cneză), ndus1lui (civilizaţia ·prein.nă), Euratului şi Tiului (Sumer, Babylon, Assia); Nillui (civilizaţia · egipnă). n acelaşi fel au lorit civilia- · ţiie thassosocraice, roade 'lie mii: Feicia, Grecia, Roma (acă Egipl ste un r al Nilului, ele snt un r al Miernei) sau acea grupre de civilizaţi puer nice ale Euroî nrdice, axate n jl Balticii şi Măii Nordufui; ă a uia Ocenul Alntic şi civilizaţiile sle peiferice: patea senţială a Occidenului acual şi a ceea ce depnde de el nu s-a uat ore n jul ocenului, la fel a lmea romană, cîndva , n jl Mediernei? De fap, acese cai clasice dezvăluie n secial ·

•

pioriata circulaţiei. Nici o ciaţie nu i�- ă mişcare prorie, icre se mogăţeşe in uma scm burilor, a cnlicelor e aag după sne mpreji folosioae. Astfel, Islmul ste de. , nenept · ă deplaara cravnelor �-a' lungul vtelor le mi ăă apă", deşetuile şi stpele intindlr le; se e ncncput ă navigaţia e Mta şi, de-a lunl Onuli n, pînă a Malaca şi a. numeind ă aceste su!cese, iaă�e deja colo de aeste avnaje naale, miate, late cipule la originea civiliaţilor. Să invngi iliaa dilr au friile violnte ale Meditanei, să folsi vle reulae ale Ocnului nin, să indigujşi n luiu iată tot aîtea efori mane, avanaje dobînite, mai _

degrabă cucerite.

Dr ainc� de ce au ft capabii de ae reuşie ii oamei şi nu alţii, pe nele tritorii şi nu e lele, şi acasta timp de gneaţii .regi? 1 îold Tonee avansază in astă pină o eorie seucăoare: enu euşita mnă snt ne întotdeauna o povocare şi n rpus; · ese nr a nara ă se prezinte mului ca o iiculate de invs; dacă omul acceptă provocrea, psul ,său eaă îeşi bazele civilzatiei le. Cu toate acesea, dacă mergem pă la aăul actei teoii, ar rebui ore să agm concluza că, cu cît provra narii te mi mre, cu aît mi pueic va i rspsul omului? Mă indoisc. mul civiiat al scolului XX a acceptat rovocara nsolntă a di lor, a regiuilor pole sau ecuatori1e. r, in poia nr intese nscuable (aur, erol), nu a putut ii nă azi ă se mlţasc, nu a putut ra adevărate civlzaţi: Astfel, eisă provcre, există rpus _ dr nu neaprat civizaţie. Cel · uţn înă n iua n care vor i găsie eici·şi rspusi mai bune. Fiecare civiizaţie e ei legaă de n aţiu cu lie aproape sbile; de unde, enu iere nre ele, o geogrie iulră, a ei sş. care impică o ie de posibliţăţi, de cosngeri date, unele cvinna nene, iciodată acel�i de la o daţie la ala. Rezlatul? O suafaţă pesiţă a lmi, ne hle 42

indică, la nmpre, zone cu ce n' le, n chipici, n .bmbus şi hrtie, n ciă au n pară; one cu ire textle divese: lină, bmbac, mătase; zone cu mari culuri amenare de baă: oez, pmb, îu... rovcăle viz,, şi nu n mai iă mră s pile. Civiizaţia ccidentală euroă au nu ste ea o. cea a îului, a pinii, chir a pinii albe, cu .liele e are aceasa le implică? Penu · că îul e o plntă petenţioasă. Gîndiţi-vă · că penu . culta lui se necră asiara unei roaii nuale şi, ie la iecre doi i, ie la icre an, pămînul e ce a fost cultivat rebuie lt să se onească! reziile inundae, extnse proresiv e tile joe n Exremul rient, impn şi ele mule congei. Astfel, racţile -omuli nu ncaă să-I eliereze de mediul cae l nconjoară şi ă.-1 supună n acelaşi timp oluţilor pe cre şi le maginză. El scapă de un dete>m penu a căda nt"atul. O aie cuuraă ese, în illbjul anropooor, un spaţiu în inteoul căua se regăseşe, dominan, asoieea anumior răsăUi cuurale.

•

Astfel, cînd ete vorba de �porele pimitive, n afa lmbajului folosit, _ există anu'ie culti pducive, o numiă fomă de căsăoie, nuie �ţe, o nuită ă a olriului Sau săgeata cu pene, o niă tehnică ·a ţsutului... Pond de la detalii pecise enu a le deini, aceste ii stabilite de noo logi .sînt n general rse. Cu oae acsta, dfeitle ii cultale se asociază în mulţmi mai i, confom anmitor · răsăi comune de up şi ce, n acelaşi imp, le dessc de ale mulţi csideabile. Marcel Mauss suSţnea că n juul mesului Ocen Paciic culrile piive fomau; în poida deosebrilor apreciabile şi imensiăţi spaţiilor nterpuse, un singur şi. acelaşi ansiblu mn, au i ind cutural. n mod frsc, uînd anropologi, georai şi ·

istoricii au nceput ă vorbescă (de data acsta n legăură cu civilizaţi evoluate şi greu de:iabile) de ari culurae. ste vorba de dsenara unor spaţii care e pot descompune de icre aă nr-o serie de ţnuturi ndiidule. Acestă posibilă descmpunere ne senţială, o vom vedea, n cazul marilor civilZaţii: ele e disociază n md reulat n uiăţi rese. Civilizaţia nuiă. "occidentală" este n acelşi mp "civilizaţia meicană" a Satelor Unite şi cea a merici aine, mai înseană Rusia şi, bnenţels, Europa. Europa însăşi nsenă o seie de. civilizaţi - polone ză, gemană, italiană, engleză, ceză ec. Fără a mai vorbi de faptul că aceste civilizatii aţionale se dspat la rndul lor n "civilizaţi" şi mai mici: scoţiană, rlndeză, catalnă, siciliană, bscă etc. ' Să nu uim că acste divizii, acest mozaic fomat n diferite plăci coloate snt fără ndoiala trsăuri pemanente. •

Imuabltatea spaiior duabl ocupate şi a onie relor cae e deimteză .nu exclude pemeaitaea aceoraşi roniere în faţa mutiplelor căiioii ae bunuior cuturae cae nu înceeaă să e raversze.

Fiecare civilizaţie expoă . şi prmeşe ni cultale. Poate i vorba la fel de bine despre o teică penu modelrea ceii, despre busolă, pful de puşcă, ndemi nrea penu : căli oţelul, de . sistem lozoic neg sau ragmenar, de un cult, e o religie sau de acel cnec din Malborough cre, ncp�d cu secolul l XVll-lea, va face nconjul Europei: Goehe îl va auzi pe srăzile Veronei n 1786. Un sociolog, Giieo Fr�yre, s-a muzat să înoc mescă o �să a ceea ce ţra sa, Brazilia, a plit, una pese lta, din Europa aît de ndepăată pe atunci, n cursul ultmelor deceii le scolului l VIl-lea şi n primele cnci sau şse ale scoluli al XIX-lea: erea neară din Hmburg, vilele englezeşi (coag), mşna cu aburi (o navă cu abi cculă n "goul" Sn Salva dor din 1819), costmui de vară n pîză albă, nţi 4

z. Hao ligvsti4 a lumi.

l!l �

� �

� Limbi �i dlo1ec1o v�hi lJ

aticiali, gazul de lunat şi, nanea uuror acstoa, ocieăţile secrete, n e,cial ncmasonea, al cei rol a fst dosebit în _nteaga Ameică hspno-pougheză, ·n momentul ndependenţei sale. Oteva dii ai rziu, vom găsi aici sismul ilozoic �l lui Augusie Comte, a i luenţă . a · fost cosideabilă, în măsura n cre regsim şi astăzi, nsuleţite, une ale sale. . - Toae aceste inuziui demosrează, pn oice exemplu aes dntr) nie, că nici o rontieă cultală nu este încisă, impeneabilă. Adevăr e ieri şi ţ atătă: bunuile culale cre au pe atunci erau puţne, ntzind n caza daei lngi a călăoilor. Dacă e ă dăm . cree toicilor, fomele cracteisice epcii Tng (secolul U p.H.) s;au ăspîndit- aît de încet încît au ajs n Cipu şi la srălucia cte a Lusinilor în secolul al. V-lea, de unde se vr fuza cu viteza pueicului ic meditea nean pă n Fanţa, la cutea extavagntă a regelui rol al I-la: pooabele femeieşi, pliile în fmă de con şi pntoii cu -vul înos n s au ăcut aici ri, moşenre a unei li de mulă vreme pă. Astfel, luna stelelor e de multe secole ajnge ncă ' pînă la noi. · Astăzi, rspîniirea bnilor culurale s-a accelat exaordinar. n cnd nu va ·ai exsa nici măcar un singur punct în lume "neconmnat" de civilizaţia ndusială poveită n Europa. n Nh omo (cre, mpreună cu Sawak-ul vecin, ţn de autoriata bii că), cîeva dizore rmit emisiuni ale unor si de raio ndepătae, n ina comus, ndoneza. Or, chir lcă asculăoii nu - înţeleg pracic imic, imile auzite le-ap alteat deja sle şi muzica adiţională. Ce să mai punem de luenţa cnemato gaului, în pecial a mului meicn şi rn, upra gtlor şi ciar upa moavilor unor ţi foate îndeptae? Cu toae acestea, nici un exemplu nu oae ivaliza cu stoia povesiă . în mica lucrre a unui ntropolog merican, Mrgret Mead. n tnereţe, , a ăcut -o nchetă într-o nsulă n Pacic unde, imp de 'cîteva .

lni, s-a ups mdul�i e viaă al uei puaţi pitive zoiul, ontac�le ane e cre a le-a provcat, i-au . ncat e aceşi amei nro esntă nouă re i-a legat enu pma daă de vlora lii. Marret Mad a eăcut acă exină şi ia a te, n ce adesa se regsc alăi fotoaiile aceloşi oamei Ia un ntval de 20 d! i, preznă cu motie asă exaoră .

aventă.

Se evidenţiaă sfl n nou dialogul, e

l-am

stabit e la ncputl pă la sşiul acesei ţi, dinte ciiaţie şi civilizaţii. Actă duzine cre e a�celerează, va nca ore in aer ntierele cilizai

ilor, aceste ii, aroae taticie pnă acum, ale soriei lm? Mulţi rd acest lucu, bcnu-e su înistndu-e. Dr iît de me r i esă avidiae a clizaţiilor de a mpmua nule vieţii "mdne�, ele nu sint ' gata să sileze toul e-a vaia. Se înmplă, dmpoivă (şi vom revei supa asti lucu), a ele să e inăpăţne ze n nmite reuui de a împumuta, ea ce explică, săzi a şi iri, că ele pot pra răsăle catice e cre toul are a le mnţa.

Civilizatiile ·sînt ocietăti. Nu există civiizaţii ă sociăţle care le au naşee, le lmă cu tensiunile, cu pogreele lr.. De ii, prma nrebe de la cre nu ne puem sciva: · te ore ncesr să rem acest cuvnt, civzaţie, apoi ă·-1· promovm e pl� şinţic, dacă el nu ete decit snoml scieăţii? · Nu foloseşe mold Tonee n penntă cuvnul sociey (oieate) n lc de civiliztion (civizaţie)? Ir Mrcel Maus apecia ă .noţiuna de ciatie e categoic ai puţn clră decît ca de ocietae e re o pe upne .

• Societaea nu poae i · niciodată separaă de ,ivli zae (şi inves): cele două no#ui se referă a aceeaşi reatae. ·

Sau, m punea C. Uvi-Saus, "ele nu corspund unor obicte distincte, ci celor două ective comple mentare asua aceliaşi obict care 5te aracezat in md adecvat ie pinr-un eme, ie pn celălalt, porivit punctului de veere adptaţ". . Noţiuna de scieae implică un conţnut erem de ooga, la fl ·ca şi noţiuna de civilizaţie u care e conopeşe adsa. Civilizaţia occidentală in cre răm depnde astfer de "societata indsrială" are i ă viaţă. Va i uşor să o descrii zurăvnd nsăşi aeastă ocietate,, grupurile ei, esiunile ei, valorile ei ntelc uale şi morale, idalle, apniile, usurile ei ec; Pe scut, descrind omeii cre sint puăorii . acesei civilzaţi şi c�e o vor ite mi depate. Dacă socieaea subiacentă e clană au e s fomă, civlizaţia, la jndul , ei, se clatină, e nsfomă. ste ceea ce ă umoa e a lui Lucien Gold nn, e 'Dieu cac! (1955), e se referă · la Fna Mrelui Secol. " fond, orice civilizaţie, explică el, îşi exiage incele de vedee esenţiale n viziuna aupra lumii" / e cre o adopă. r, de iecare daă, acesă vziune a lmi nu este ei- iee, rezultaul esiuilor sociale doane. Civiizaţ:, la fel ca o oglndă, va · i . mmul c� . egisrează acete esiuni şi acese efotui. n timpul jeismului lui Racne, Pscal, al abatelii Saint-Cn şi al abatelui Brcos, ale căror scsoi redscoperie de L. Golnn pezn� un ait de mre ntres penu acest moment pSinant l dinului flcez e care e Dieu cac! l dezbate, viziuna agică a lumi cre e ropagă, aunci rebuie pusă e sma nalei urghezii prlmnre, la cuţite cu rega liaa şi decepţionată de a. Tragismul otei sale, nţelegera a, ascendentul său ntelecual impin Mrelui Se.�ol o viziune domnană, ca a urgheziei. . nr-un u totul alt m, o ieniicre a civilizaţilor şi societăţilor donă dooivă opiile lui .

C. Uvi-Srauss despre diferenţierea nre seietătile pitive şi scieăţile mdene, înre culti şi· civiiaţi ' putem spune, şa cum le deosebesc nroologi. Cultilor le corespund societăţle "care dau nştere unei mici dezordini pe care fzicieni o numesc «enro pie», şi cre au o tendnţă de a se menţne la it în starea lor iniţială, ceea ce explică de altfel faptul că ne apar a societăţi ără istoie şi · făă prores. n imp ce societăţile nostre (cele cre corespund civilzaţilor modene) ... folosesc penu funcţionarea lor . o diferenă de potenţial, ·cre se reaizează prn diferite fome de ierarhie scială Asemenea soCietăţi ajung să �reze în sînul lor un dezeciibu social e cre l utiizează pentu a produce mai mulă ordine - avem s:ieJăţi bazate pe maşinim - şi totdată tot mai multă dezor dine, mult mai puţină· enropie, chiar pe planul relaţiilor dinre oameni". Pe seut, cultuile primitive r i rodul socieăţilor egalitare, în carul cărora rapoturile dinre grupuri sînt reglementate o dată pentu totdeauna şi se repetă, în timp ce civilizaţiile s-r întemeia pe socieăţi cu rapor turi ierarhizate, cu puteice diferenţe înre grupuri, deci cu tensiuni vriabile, conlicte sociale, lupte politice şi o perpetuă evoluţie. .•.

• Semnul exteior cel mai putenic al iferenjelor dinre "cultui" şi "civlzaJi " ese fără îndoială prezenja s�u absenja oraşelor.

Oraşul proliferează la ivelul civilzaţiilor şi este abia sciţat la ivelul culturilor. De la o c�tegorie la alta există, fără ndoială, eşalone intemediare. Ce este Africa neagră dacă nu un grup de socieăţi radiţionale, de culturi angajate în prcesul diicil, adesea cud, al unei civlizaţii în fomare şi al. uni urbanizi modne? Oraşele sale, atente la luenţele exterioare, la deschi derea spre o via uniră a lumii, sînt Sule n cadul inerţiei acestor ţări încise. Ele preigurează · societatea şi civiizaţia viitoare. Ci toate acestea, civilizaţiile, socieăţle cele mai

luie pe, cir n niul rielr\ l, , cieăţi emne. Seszaţi ialogul, todea a mn, dne . oe �i e. n oie ciee, dzvola nu :a as îD md gl tote egile, ae ale laţiei. Snt rcvne ule e uz

vole (ze mntoe au ca ae, u pte e omiaii), adeve ceăi iiv, te ,uli" n mijlul ni iiaţi. mul scs al Ocieuli a fst cagoic e a aelor 'le, a ,llor" ale e a i, e ăre oş. n la ·stmic, dualiaea ăne ai vizbă dct n ccden; orele s-au fonat ii mi devrme, oşe ai ce (aă e pae" pne a) eît n Eopa, n · mp e ateie rt n aă lme ai iive, cu vse .rgiui răăue e noi. n Eeml in, sjctia re ea: lle au ăms aici eae, ăd n ele sele... pn ele ele. nre oele cele · i ălucite e neraleză sate rnd nro enolţ apoae cs, adea �la reelle e

ie.

tă iid eal sînsă

dire izae i soe estefoosor uncl k vedee l ni soioog, e ecare daii d ee abordaă stoa neungQ a iizaiWr. •

Dr noi, oici, nu vm ciăţile şi civaile .

cona

cu ae aa

Vom expi, n apiolul mtor, n. ce ă

dpă a nră ifna: e plnul duei, civzaţia cude, mpiă paţi cnoloice mult i vste dct o aiae cilă aă. a e sfă mult mi uţn aid dcît scijie e e a le pdue au le aage duă sne. Dr nu a sit moen l e a e n iuţie u aevrat csă ,eci vă a itiei. Fiee luu la pul său.

Ciilztiile sint onomii ce cite, ce cilatie epe e ae cn. mie, enoloie, iolie, oie. Cnitle

aale şi iolie luntă a st sl ciaţr. eaau a nli ei lr, ea au ema z, al au ri na n ă omă U ă e tcă un ui t. cm i l lui cL a oiă n sl ei lrg ă iul .

u� ar bleme ie.

lmoana i: mii Vme oml a fost ina me, Rd or t a spo.a o, n Ue npd for 1 izaei mek. El a eit-o cu foa raţor i q mor

•

sae.

n ncpiu, şi n ai, ice ee toaică a favt i anl civilaiilr. a -a nplt n Eroa n olele l II-l; l I-l. l II-le, l X-a i l X-la. Cu eliae, de me, unna m lor, neiă la ptle le, dene la un moment t civă anci nd ea eoaă e mai apiă ct ea onmi. a s-a plat ăă nOă n a e na ui olului l I-l. a au lle i i � a i me pe a lor uvolae. n u; elal aei i e lui a ft fm, ia aiului ra, evoe oule, � sre de cul Pă n mmenul n e epieile, nă U· fm� rrc n mod bual nle pa e e mlor. Dă ae asrofe bioloice (e· exmlu ca n a da jnăae a ollui al V-lea n Eupa, cu cia naă şi pieiile e im mat, suaieţu it� c îtva mp ai ur şi expsina nee, se acleă, pă a iira nă. . ndaza e na re, a sl olului l ll-la i n colul al X-la, e să 'i t 51

acest ciclu nfenal şi să fi reat omului, ciar n număr foae mre, valorea sa, posibliatea de a munci şi a răi. Istoria Europei va demosra acet luu: acestă valoare n creştere a omului,. necesiaea deci de a ua folosirea lui. au peis avîntul maşnilor şi motorelor. Anticiaea greco�omllă deşi inteigentă, nu a aut maşinile pe măsura nteligenţei sale. a nu a căuat de fapt ă le aibă: ea a aut ,neajunsul de a poseda sclavi. Cina clsică, fomaă mult anta ecolului al XIII-lea, atît de inteligenă şi ea ndesebi în p\anul tehnicii a �vut, de semenea, din nefericire, .rea mulţi oameni. Omul nu costă nimic; el îndeplieŞe orice sarcină într-o economie care ignoă pactic cir şi nimalul domestic. În consecinţă, China, muită vreme avasată pe plan ştiinţiic, nu va rece pragul şiinţi modene. a va lăsa Europei acst. privilegiu, aceasă onoare, acest beneici�. ·

iridenja luctuaiio r e con o m ice: 'aja economică nu înceteză să roscleze, unele uc"aiiiind scule, atele luni.

•

Astfel se succed, de-a lunul anilor, perioadele eco nomice bune şi rele, şi de iecare dată societăţile şi civilizaţiile resmt conscinţele, mai als cînd ste vrba de mişcări prelungite. Pesiisml şi înrijorrea de la sfrşitul secolului al XV-lea - acyasă "tonă a . Eului Mediu", cre l-a preocupat aît de mult pe J. Huznga corespund unui rcul mpotant al economiei Occidentu lui. a fel, mai trziu, romantsmul eropean corespunde unui recul economic de lungj durată, ntre . 1 8 17 şi 1 852. Expnsiunile economice ale ecolului al XVIII-lea (după 1 733) au cunoscut .cîeva fînri (aşa cum s-a ntlplat n ajunul· evoluţiei), r, în ansmblu, accele rarea_ .lor beneică îlocuieşe dezvolrea ntelecuală din "Secolul Lumiilor" pr-n context de bunăstre, de c merţ activ, ndusrie în plin avn, de creştere a număului oamenilor. ·

• lndj(ent dacă · luctuaa merge nr-un sens sau atu� vafa economică este aproape înOeauna crea toare de suplus. ·

Or, cheltuirea, risipirea acestui suplus au reprezenat una dn condiţe indispensabile nlorii civilizaţiilor, a numitor fome de. ă . Asăzi, cînd amiăm cuare arhitectură, sculpturi sau porete; contemplăm de semenea, fără ' să o ştim ntotdeauna, orgoliul calm al unui oraş, exravaganţa vnitoasă a DUi rnţ sau bogăţia prea nouă a unui negustor-bancher. Civilizaţia în Europa, începînd din secolul al XVI-lea (şi ă îndoială mi devreme), se ală pînă la ulmul ei ivel sub semnul bnului . şi al capitalismului. . Civilizaţia este stfel funcţia unei anumite redstri buiri a baÎlor. Ciilizaţiile se nunţează diferit, întîi la nivelurile lor suerioare, apoi în cuprnsul lor, ,porivit modului de redistribuire care le este ·propriu, potrivit mecanismelor sq�iale şi economice c-e prelevă dn circuitele băneşti''patea rezevată luxuli, ati, cultuii. În secolul al XVII-lea, n vremurile foe dure Qin punct de vedere economic ale domniei regelui Ludovic al XIV-lea, mecenatul se practica nuai la cute au aproape numai la cute. Înreaga viaţă literară şi si că se desăşoră în acest cyrc strîmt. În peioada fas tului şi facilităţilor economice ale secolului al XVIII-lea, aristocraţia şi brghezia participă din plin, alăui de regalitate, la rspndirea culturii, ştiinţei, ilozoiei., . par în această epocă luxul răîne încă pivilegiul unei mnorităţi sciale. Civilizaţia subiacenă, �ea · a vieţii cotidiene şi sărace, nu se bucură delc de acesa. Or, pteul unei civilizaţii este adesea adevăratul ei nivel.. Ce este libetatea? Ce înseamnă cultura individului cînd nu pate fi ats mnimul vital? Din acest punct de vedere, secolul al XIX-lea eropean depre care s-a scris atît, secolul al XIX-lea al noilor îmogăţiţi, al "bur gheziei cuceritore", ag5antul secol l XIX-lea anună (deşi el nu realizează ncă) un nou destin enu civili zaţii şi pentu iinţa umană. Pe . măsură ce număul oamenilor · creşte considerabil, iată-i, dn ce în ce mai mulţi, chemaţi să patjcipe la o anumită civilizaţie

do, tul i ea fr mi (noi, nu eie i o ' m) a f, e plD scial, fe e, Dr eulaul e mt. Dzvlrea nvănl, ceul · la l, n iviă, .oa ilă nt ucle e e mnă le deja gali ol l X-. rea oblm, si a i e, e a ei cilzati re ă ie n acei mp de clae i de ă, teibl e ci, e pt ă. r ne pli e n lua ceăti, de eoncut de ma ă mpl ir e ce mim} va i ă ndoă capabl ă l ofe n . n le ndiaizate, act vtr te szail, nr-n mp ai t au i lng. r poblma se compică la coeiă. F ă

ca lii.

Pnu că aceleai eglăţi ae acslui la ili aţie e cre iata că le-a rat ne feritele le il.. le-â crat i ire ifeiee Jăi din lume. O e ae a lmi cie ea e n et a dnit roleat extir", e n maj t e nme mea a i, ma ă e' i nu e al la mul il e ne r ana accesui la iviaa e le ste da ecu a oiei i. i miatea va mci nu a ă pl� aese deiveli igntce, i iviata au ilzatile îi vr ma cl e a a ă .

nnă.

Civiliztiile sint metatti colctive '

ne ă holia olivă nu te o şină at de siă e sne, aît e gaă n relate a inţele me a re ne-m efit nă am. a e, avntaă fe r e uă geoi, scioloe. i eonoi, holia obligă la o lă cnre. Cu debra

cle itoiei.

• Pihm coleciv, conşienze, mntiate sau isument menal? Es. reu e. ls îne tmeni e

cae

i opue lnl tlu. l aei J. i eii de imbaj nii nsăi inereţl polo

acee

ii coeiF. Pihmul

tenul faviţ l ni sti, me eniu, lpe Duro. Coşi entizaea nu îană cît n mmnt al ctr evolutii (în genal sfŞitul lor). Menaiate e evidnt e

cialit al ai

ntl mi comd. Lcien Febre, n al�·ău as, efea să voreă e ismnt menal. Dr cunele au pună mnă! rla u dde e ele. n ere a, o niă epezene a lmii i a lulr, o meniate coleiă ină suleţee, eereză nreaa ă a ceăii. Acesă mnliate cre· ditază atitul, inaă opţile, ăcneză pejuecăl, nc lnă nro pte au la icle nei socieăi e enmnte un fapt de ciizaţie. nro muă mt mai mre decît acitle au crcntele torice i cle ie �i e�. ea ste rdul meii neae, l tmilor, reinţelr, l nor neli răveci aae i ente adea, ste adevatul reulat al nei e cori ai rei giQi sînt pidui n ut i rai e-a lnul · nor nregi geati e ei. Reaciile unei ieăţi Ia evnmenee onuu�, a pesile e cre le exerciă pa ei, la czle e care le re de a ea se supn mi puţn ogicii, u cir intrului egdit, cît aceti comnmt efmla. adea iil de fomulat şi e ţşne n nconşicu

ntl cleiv. . Aceste valoi nmnle, acet� ui p�ol gice repenă n md categic ceea ce civzaţile pot comunica cel mai uJin na alteia, eea e le- zoeză şi le eoeeşe cel mi ne. Ir acee măti nt e semna puţn esile la recre a muli. la e scmă lt, nu se rsfomă deit după nelngate peiade de ncubaţie, puţn conşinte şi ele.

• Aici reiga este trăsătura cea mi putenic, nuceul civiizaiilor, recutul şi în acelşi imp prezen ul lor.

Şi în primul rînd, bineînţeles, nucleul civiizaţiilor neeuropene. n India, de exemplu, toate acţiunile îşi exrag foma şi justiicarea dn viaţa religioasă şi nu dn raţiune. De acest lucu se mrau deja grecii, dacă este ă dm crezare anecdotei ovestite de Eusebiu, episc9p de Cezareea (265-340): "Aristoxne, muzicianul, povesteşte despre iniei lătoarea istorioară: unul dinre ei îl întîlneşte la Atena pe Socrate şi îi cere să-şi defmescă ilozoia. «Este un studiu al realităţilor umne», rspun de Socrate. a care indianul izbucneşte în rîs: «Cum r putea un om să studieze realităţile umane, a exclamat el, cînd nu cunoaşte realităţile divne!»" Un ilozof hindJs contemporan, Siniti Kunar Chat terji, descrie umătoarea imagine binecunoscută despre neputinţa omului de a măsura imensul mster �i, în acelaşi imp, unicitatea supanaturaluli: "Sîntem eme nea orbilor care, pipănd o ·parte sau ala a unui elefant, sînt convinşi unul că atinge o coloană, altul un şarpe, al reilea o substanţă dură, al patulea un zid sau o perie prevăzut� cu o coadă lexibiă, , după cum ating picioul, ompa, colţii, corpul sau coada." În faţa acestei profunqe smerenii religioase, Occiden tul pare să-şi i uitat izvoarele creştine. Dar mai degrabă decît de o uptură pe cre raţionalismul r i creat-o înre religios şi cultură, trebuie să vorbim de fapt de o coexistenţă înre lai, ştinţă şi relige, de dialoui, damatice sau pline de încredere, niciodată înreipte în poida aparenţelor. Creştinsmul se amă ca o realitate esenţială a vieţii occidentale şi care îi marchează, fră câ ei să o ştie sau să o recunoscă vreodată, car şi pe atei. Nomele etice, atitudinile în faţa vieţii şi a morţii, concepţia despre muncă, valorea efortului, rolul femeii &U al comlului, iată tot atîtea compotamente care par să nu mai aibă nici o. legătură cu sentimentul creştin şi care, cu _toate acestea, derivă din el. Nu este mai puţin adevărat că tendinţa civilizaţiei occidentale, din momentul din care gîndrea greacă se dezvoltă, este aracţia spre raţionalism, deci spre o ·

atitudine degajată în rapot cu viaţa religioasă. Dar va trebui să revenm asupra sinulariăţi sale. Cu excepţia cîtorva exemple deosebite (uni soişti cnezi, uii ilozoi arabi ai secolului al XI-lea), ici una dinre aceste deaşări nu se remrcă cu atîa claiate n istoia lumii in afara Occidenului. Aproape întotdeauna civilia ţle sînt invaate, · scăldae de religios, supanatural, magic; ele răiesc aici intotdeauna, inspă cele mai putenice ·moivaţi ale: pshsmului lot pticular. Vom avea ocazia să repem acesta de multe oi ..

CTLUL III

CIVILZAIILE SÎT CONINUTĂI

ne să pem roblea oiei, a uniăţlr ei e m. a epiatlor ei edent nţiale nr-n dms cmpia� e cre a îl va oplia şi mi mul. r ia i a a un ss. ic, nu exă ciiaiie auă e ă 3ă i u aevat nţlă ă o nre a rr deja e, a valolr ăvCi, a exeienţelor te. O ilate se noea n rt, n nit ret vi. n , tia ei iati se căurea, pine crdonatle vechi, a acelora e n vlaoile i ăi. Nu e e obla ă em tot e se ate i de iiata acă au pre El Miu cnez, i tot ea ce, n c. viaţă e ă, ne eiciet, cir şi săi n Epa cidnlă au n a li ao Tzedng. Tot � ce cuiază rl i prznul este, de cele mi mue o, la de e cole negi. ,

Civilztiie vute in duatele lor scute,

de e o zi pe lta

Să icm ă u ncepul. ice ciliaţie, de , iei i e 5ă, e ezvluie n ml nd pnro eie de si ur de s�t: o pieă e eau, o eoiţie de piă, ccel unei cţi, o lzoie, o mă velen, o core şinţiă, o pnre a

la pnt a _nei tii.:.; te evme ant dene ele e lele (u eă ii o leă� -

la a vde. re lzoia lui Mrl-Pny

pză e mă ă a lui iso). Ae fte e iizape, ă ene. au te�a ·

o etnă l � ă. Cm e vr de ele te ace oore e e rebie ă e r. m aceli p ăveci şi acale, ă ele r ă e

lă şi ă e ugă 'ni nele e ahle ai

deabă ct ă e conne?

Aceste specacoe stau de fapt Sub semnul schimbă-. ilor maent. ograml se s:eim, nimeni nu dorete ca el să e mnină mltă eme pe a.

•

Aeă vialiate e exmă n ăi ucsia epoior ere, ice · au ilozoie. Tot aîea epide ce n le ele. Se ae n. u înd lnajl cnişlor; · ă exă conjuni ·

ulle tt a cum .esă cnji e'ice, aică laţi, ai mlt u i utn lmi au reipiae, şi cre el mi aea e ue, onen

du-e iolent. e Ia o că la la ul e cmă au că e cm, la fel m Ja tau, n roitr, ă a mia ecle au fetle, le oră dfit i le oiceă nr-n t iv.. Dnre ce "ci , Rştea ese cel mi ms exmplu. a re tele ae, ulile, efnţele le. obiceiile le'cr. a ă sub nul ii ntelec u, l agstei penu m, ·l uior ire şi tolnte n e jcile ptului vn ă e ade bucei de a r. Să, e emene, ub nul nei deci au l ei decopei � elr niită ţi, la re iipă u ie nraga roă clivaă. . · Tot a estă şi o conjncură rmiă (n me e a 180 pă la 1850, dşi · a ea, e, n peomnm şi n onism iat); a a mrca sntrea şi mntea e-a lnul ni i _ - o� dr, isiă e bcuie de dă Revoluţie şî

pre

Imperiu, cae va i o perioadă de relux economic n nreaga Eutopă (înre 1 8 17 şi 1852). Nu vom afna că acest relux, el sngur, expică sau, cu atît mai mul, creează neiniştea românică; nmic nu ne spune că n-r i exsat'şi perioade deosebie n ceea ce piveşe esibi li.tea de a trăi şi de a gndi, ndependene sau emi-in dependente de oice. context... n orice caz, iecare gene raţier re dorinţa de a o nega pe cea preceenă, iar cea care îi va uma îi ·Va p�i cu aceeaşi monedă� r exisa astfel o oscilaţie tară sfrşit înre romntsm (sau baroc, aima Eugenio d'Ors) şi clsicsm, înte nteligenta seacă şi inima neliniştită, cu .răstni specaculoase. Imaginea cae se impune este deci cţa a unui pema nent du-te-vno. O civilizaţie, ca · şi o economie, are ritmurile sale. a rată ca o storie cu eclipse pe care nu vom ezita să o decupăm n bucăţi succesive, în tran$e aproape străne unele de altele. Nu numm oare Secolul lui Ludovic al XiV-ea Secolul Luminior? Şi chiar "civilizaţia clasică", "civilizaţia secolului al XVIII-lea"? Este vorba aici · de- "civilizaţiile de epocă", "nvenţii diabolice" cum susţne un economist ilozof, Joseph Chappey. Acest mod de a discua i se pare să conrazi că, de fapt, însăşi ideea de civilizaţie, care, vom vedea, presupune o continuitate. Dr, pentu momen, să lăsm această conradicţie. De altfel, unitatea şi divesitatea nu încetează să se înfunte, să trăiască împeună. Iar noi rebuie să le nţelegem aşa cum sînt. •

" Coitui", evenimente, eoi: aceste conjunui, această succesiune · de evenimente ne ajută să înje legem locul apate pe care îl ocupă în istoa ivilza Jiilor anumie evenimente sau pesonaje excepjionale

• .

Fiecare evenimen, văzut de apoape, se descompune într-o serie de fapte, gesturi, roluri. În defmitiv, civiliza ţiile îSemnă oameni şi deci demersuile lor, acţiunile, entuzismele, "angajamentele" acestor oameni, ca şi schimbările sînt nesirşite. Cu toate acestea, în această serie de fapte, de opere, de biograii, o selecţie se impne: se detaşează evenimentele ·sau omenii care 60

semnalează o "cotitură", o fză nouă. Cu cît nunţul este mai impoant, cu atit senalul se mpune. ' Un eveniment foae mpotant (adică pn de oe cinţe) a fost descoperrea graviaţiei niveale de căre Neton� in 1 687. Un evement marcant a fost rerezen taţia Cidului (1'636) au a operei, Hemani (1 830). a fel se evidenţiază şi oamenii, in măsura n ce oera lor nunţă o perioadă a istoriei, sau repreznă un episod, al acesteia. Poate i vorba la fel de bne dspre Joachm du Bellay (1522- 1566) cu a a Def�nse et Illustration e la Languef:an�aise, cit şi ţspre Leibitz· ( 1646-1716), pltele calculului nfmiezmal sau Denis Papin ( 1 641- '714), invntatoul maşiiii cu ,aburi. Pr numele care dmină cu adevărat istoria civi lizaţiilor snt cele cre depăşesc o serie de conjuncturi, aşa cum o navă poate invnge mai multe futunL a joncţiunea unor vste perioade apar adesea spirite privilegiate, n care se ncnează mai multe generaţi: Dante ( 1265- 1 32 1 ) Ia sfşîtul Eului Mediu .latin"; Goethe (1749-1832) la sfllitul prmei perioade modene ' a Europei; să-I adăugm pe Neton Ia inceputurile ' izicii clsice şi, de asemenea, ridicat la dimensiunile colsale ale ştinţei noi de stăzi, prestigiosul Albet Einsein (187--1955). Întemeietoiimailor sisteme de gmdire aprţn acestei categorii de excepţie: Scrate sau Platon, :onucius, Descates sau Karl Mm domină . mai mule secole deodaă. Ei. sint ntemeietori de civilizaţie; cu greu putem să acordăm mi puţnă mpoanţă acelor aşri de primă mărme, fondatori pe religii: Budda, Chstos, Muhamad, ălucitori cu toţii incă, este oare nevoie să o mai spunem? . În concluzie, unitaea de măsură · după care e judecă şi se clsea�ă, în ordinea lpoanţei, maa confuză de evenimente şi msa nu mai puţn· couză de oaiem este tmpul pe cae ei il aşază pină la şergerea lor · de pe scena lumii. Numai cei cărora le aparţne durata şi cre se confundă cu o realitate \delung răiă contează în marea istrie a civilizaţiei. Afel se regă sesc, dncolo de o isorie familiară, cu :lmpezime, ·

oaele sece ale mplui lng e

am să ne epm.

ebie

Ciiliiile in uturile lr A� aj l lor nu e-a at it ai te: ee � e ea iair, oi pr. aă nm să szm ca , n ,mpl dsii olli, nu e cmbă lc n

lul eei, pr anj le eăţ, i spl, znă n nrs ou. Uele dă p e duă au ei ole, lele avă îea ole, lele, n i, dă aît e mlt nît le rem muble; n md rei, bnentels, căci e şă şi el, r l, m.ol. e

Ratăe bre n cpol pnukt : con. f lgeie erae coninu e pai, ahk soe, .psmee " coeWe, mcetle ecooce, e cesea iindfoe oul. pun ncoose oi a pma ledr, n secl penu ci CTe !se n aceeai i/ă u , eoa e r okua de 4 e nţeese i nu e pn id un fel e poeme.

•

Aceea înt reăi e CTe l esemeză b numele e "si".

de i e

iul si nu le ve apnd meat n enea a crnoloică oini, ra rîia. e emee, nu em ' ii nţelege. ici i nebi ase aiăţi n evol ua lr fte lenă dct rcrn, omnd vae aii ele. Mle e .

faă e e vom vobi mi, vemele şi nii

şi r n aa cilr ni aîa mp t le r n faă i enente au .mnnnnte, cine şi

nint� n acelşi p. ii e ă ,emeile au :i deaă ule. . ciailo: nmele .

ligie e exemplu, au mbilele uale, au atule n faţa mt� n faa mni, pleii, vieţi fle... 62

Aee aiă, ae tuui st n l răvechi, e lngă aă i ndaa ri tive i Jrigie. le au ciaţilr tul i, inţa lr. Şi aea nu e cuc n ii n fel, ire id rae ca vai · e elui. Bnnel, ce nnnenţe, acee pţi şite au 1te ez: faă e ae cii;t n t ie u a � a or. ,Şi e

nr, nu a le na cu iae, ă e

ei, el uţn mna, de cii�a n e e i

Să .m n exmplu mplu şi e fă ui oe - roll feei în slul l X-. nr� cie a, să icm a , cita enă. Pticliăţle le nu e enă (ît le gm e fri") cît n oaie u oll fmii msue a, enu a mge a �It t al nţului, u el al fmeii meine n Saee Uite. Dacă em ă nţelegm e ce-l aei uaţi scile v� i ă e nrem mlt n u, el n pă n. oll al II-la, n a .gi ee", nu a ne a a e a ft pa dse agse , şi plu n cin. Aoi ă rgm la o eie e epliaii: rşmu, cul fmelr n oi ·

şi nivăţi; iea eonului e aţa opilo; oniţle onie: ivelul e , mna

fmeii n cn au n fa ei ţtc. Roll fmeii se năotdaa a o uă de ivlaţie, n s, nu ă el se .n e civatie o eiae de lngă u. rse: la le exi, greu e schimt de i e e. •

Ui i.aii i

epuă n

ope

genel ă

bun cuural cae pe n sue

n rle ei oude. Acese .u. de a nII, cese oiiiseete sît eii' i, - codc oeaua n ima ni iai. I

n ie , o civiatie muă e a vcii · ăi, cir aă enpaă", laă ea e ai a luat de la acşia. a pma vee, ie ciaţie 3

seamnă cu o gară · de mi cre nu va înceta să pimescă, să expedieze bagaje eteclite. Cu toate acsta, ind soliciaă, o civilizaţie poate rspnge cu încăpăţînare un apot sau altul dn exteior. Mrcel Mass· va ePala acst lucu: nu ese o civli zaţie detă de acst nume aceea cre nu re ,repulsiile, reuzrile sale. De iecre dată refuzul este concluzia unei lngi seii şi expeienţe. Gîndi, hotărît în timp, el capăă ntotdeauna o mpoanţă exrmă. Nu este oare. caul clsic cuceirea, Consantinopolului de căre trci n 1453? Un istoic turc de astăzi a susţinut că oraşul s-a predat, că a fost cuceit din nterior naintea saltului trcilor. Deşi exce5ivă, eza nu este inexactă. ractic, Bseica Otdoxă (dar am putea spune civlizaţia bizntină) a refert uniunii cu latinii, singuii cre îi puteau salva, supunera faţă de turci. Nu vorbim de o "decizie", luată repede e teren, n faa eveimentului. Ste vorba de rezulaul esc al ni. lung poces, tot aît de lung ca şi dcăderea Bizanţului însuşi şi cre, zi de zi, a accentuat repulsia grcilor . faţă de apropierea de· laini, de are îi qesprţeau divergenţele teologie . . Uniunea era posibilă. împăratul Mihail Paleolog o acceptase a Conciliul de la Lyon, în 1274. mpăratul Ioan al V-lea, n 1 39, a ăcut la Roma profesiune de redinţă catoică. n 1439, Concliul mixt e lâ lorena a demonsrat din nou osibilitaea unini. ei mai eminenţi teologi reci, Ioan Beccs, Demeios Lydones, Bessarion au crs n favorea iuii cu n alent la nălţimea cuia adversii lor nu au ajuns icicm. Cu toate acestea, nre turci şi latini, greci i vor prţfra .pe turci. "Doică de independenţă, Biserica bizntnă şi-a chemat duşmanul, i•a predat Impeiul şi Creşătaţea", pentu că, aşa cum scria încă din 1 385 patriarhl (Constantinoolului) papei Urbn al VI-lea, a lăsat Bseicii greceşti "deplină libetate de acţiune" şi acesta este cuvîntul decisiv. Femnd Grenrd, de la .care împu mutăm aceste explicaţii, adaugă:· "Asevrea Cnstanti nopolului de căre Muhmmad · al II-lea a fost triumful paiahului ntiunioist�. Occidentul cunoştea de altfel foate bine acesă anipatie a Oienului faţă de el. 64

Aceşi scismaici, sia Petarca, s-au emut de noi şi ne au mit n runci". Alt ·.r�uz e s-a· conturat lent (n Frtţa, nde ezitre\ va i cea mai mare, îi va trebui apoae 1m eol) este c el cre ncide n faţa Refomei l!a şi r�enisua ,.

erică, apoi Fnţa, cmp · de băăie multă vree

ndc is nre cele două maiee de a crede u Cisos. Încă un reQz, şi nu Illai poliic, deşi nu e unanm, este cel cre ndepează un Occident evoluat şi o Ameică nglo-saxonă (nclusiv anada) de x ism Şi e soluţile toaiare ale Rept•b:icilor ciaite: nu-ul se ategoric n pea· · ţlor gemani ce şi ' nglo-saxone; temeat şi mult mai nunţat n paea Frnţei şi a Italiei, şi cir din pta ţălor ielce. te vrba ici� pobabil, de n refuz de la civilzaţie la civlizaţie.

Vom spune, pe aceaşi lnie e gîndre, că o Europă occidenală care ' ă i adopat comunismul I-r i organizat probabil în maniera ei, I-r i s stematzat aşa cum sistematizează în prezent capialsmul� înr-un mod caegoic diferit de cel al Satelor Unite. ,

•

Acestă opeaie, de pimre sau de reu, pe cre o ciiizai. o efectuează în faţa unor ciizaii exe ioare, o execită şi faJă de ea însăş, înr-un im en. Apoape ;"odeauna aceasă opiune e6te în mcă msură conşientă sau aproape inconşien. Dar tocmai datotă acesei operaiio iizae se ransfor mă puţin cîte puţi, "despându-se" de o pale i propiului său recu. Dn mulţimea de bunuri sau aitudni pe cre recutul şi evoluţile ale le împing spre a şi i le propun, ea riză pe nesimţite, îndepiează au favorizează şi, prin opţiunile ale, recompune o faţadă niciodată nouă n

nrgne, icidată aceaşi.

Aceste reuui intene

pot i drecte, aenuate, drable sau pasagere. Numai reule durabile snt esenţiale n acste domeii e care le explică n md pogrsiv stuiile de istoie sho)ogică, extnse ie la .

65 '

dsile unei ăi, ie ale unei civilizaţi. Asfel, Atd,Teneti prez ntă două lucăi de pioiat des e viaă şi mote în secolele al XV-lea şi al XVI-lea; de la R. Mauzi avem o pere n dscuţie a ideii de feicire n Fanţa secolului al XVID-lea (L 'Iee de bonher eţ France au XII' sece); de l- · Michel Fouault - o cate asionaă şi pasionnă, L 'Hstoire de la foie d l 'âge cssique ( 1 961). n oae aceste rei cazi ese vorba de "lucrarea" unei civilizaţi supra ei îsşi, are se lupă cu ea sşi, "lucrare" are nu se remarcă decît raeoi n plină· lmnă. Toul se miă cu q semena încetinală nit contemporani nu obevă icidaă. Oe iecre daă, eiiinile şi adaosurile complemenre care decrg neori din ele se operează timp de seole, cu nterdicţii, baicade, cicaizări dificile, adesa imper fece, todeauna considerabil de îndelungate. ste cea ce Michel Foucault numeşte, într-un limbaj spciic, "depajre", cu alte cuvnte respingerea din partea unei civiizaţii dncolo de frontierele ei şi de ful drept al vieţii sale a unei valori sau alteia renegate. "S-r putea face, sie el, o istorie a limiteor, a acestor gesturi obscure care rebuie uitate dn momentul n care au fost ăcute, prin cre o civilizaţie respinge ceva cae va i penu ea Exterioul; şi de-a lunul întregii sale istorii, acest vid, acest spaţiu alb prin care se izolează, o desenează în aceeaşi măsură i valole sale. Căci ea primeşte aceste valori şi le menţine în continuitata storiei; dar în acest domeniu despre care vrem să vorbim ea îşi exercită opţiunile esenţiale, a face partajul (sublnierea o facem noi) care îi dă caracteul său pozitiv; n aceasta consă încetineala originară cu care e fomează". Acest ums text merită să ie citit şi reciit. O civilizaţie ajunge la reprezentarea ei ersonală respingînd ceea ce o jenează în obscuritatea terenurilor limirofe şi ' deja stăine. Istoria sa înseamnă decantarea, mp de secole, a unei personalităţi colective, prinsă, ca orie personalitate individuală, înre n destin conştient şi clar, şi un destit. oscur şi nconştient care serveşte drept bază şi motivaţie esenţială celuilalt ; �r ră ca acest lucu .

ă ie înotdeauna evident. Vom vedea ă aceste sudii de psihologie rerospctivă au fost marcae n rcere de dscohile psnalizei. Catea lui Michel Foucault studiază· n cz paicular: separarea nre aţiune şi nebuie, înre nebui şi raţio nali, necunscută în Eul Mediu euroan penu care nebunul, ca ice nefeicit, era, mai mult sau mai puţin misterios, rimsul lui Dunezeu. Nebunii vor i închişi, cu aspme şi bualiate mai înti, n secolul al XVI-lea, căzut în admraţia ordii ciale şi pentu cre aceştia nu snt deît epave e rebuie îndepătate de lume, a cum sînt îndepaţi delincvenţii şi ndaii ără leac; aoi, ei sînt raaţi cu blndeţe, cu o anumită dagose în secolul al XIX-la care îi va rcunaşte ca bonavi. De la o atitudine la · ala ·problema cenrală nu s-a schimbat totuşi:. ponnd · de la epca clsică şi pînă în zilele nasre, Occidentul s-a "depajat" de nebunie, a proscris limbajul ei şi i-a refuzat prezenţa. Astfel, riumf •1 raţiunii este îsoţit în profunzime de > futună lungă şi s:Jen ţioasă, de un demes cvasiinconştient, cvsiinorant şi care este totuşi într-un a.it fel soa acestei victorii care a fost, în plină lumină, cucerirea aţionalismului şi a ştiinţei clsice. Am putea da, ·bneînţeles, şi ale exemple n ceea ce priveşte aceste deptajări sau semideptajări. Caea lui Albeto Tenenti nnăreşe cu ijă procesul prin cre Occidentul a ,reconsiderat'' problema morţi creştine aşa cum fusese ea concepută în Evul Mediu, ca simplă recere a creaturii, exilată pe pmîn, spre adevrata viaţă de dincolo. n secolul al V -lea, moatea devine "umană", încercarea spremă a omului în rozăvia des compunerii tupului. Dar n această nouă concepţie d!spre moate omul găseşte noua concepţie dspre o viaţă care, după părerea sa, îşi redescoperă preţul, valoarea umană. O anmită obsesie a morţii dispre cu secolul umător - al XVI-le� care, cel puţn la ncepuurile sale, este secolul bucuriei de a răi. ·

-·

Şocuile violente ale civlizaţior: pînă acu, argu mentele s-au bzat p. civiizaţi alate în rapotui

•

pşnce unee cu atele, lbere pe opţiunle o. r, apotule ioente au fost aesea regul. ln!!deauna traice, ele au fost estul de des inule pe temen lung. Succse ca romizrea Galiei şi a unei mai părţi a Occidenului euoan cucerit nu se expică decît pn draa lungă a ncercări şi, de aemenea, indiferent ce s·a spus dspre acesa, prn ivelul scăut, la ncepu, al poporelor . romizae, prn araţia pe . care au aut-o penu învingăor; e scut, nr-o •anumită coiyenţă. Dar aceste reuşite au fost rre; excepţii, ele · · confmă reula. n tmpul acestor conate violente, eşcile l u fst mai frecvene decît reuşitele. .Colonialismul" a putut ă riumfţ ieri, r aszi iasco-ul lui nu mai trezeşte nici o îndoială. r, colonilismul este pin excelenţă înca rea unei civiliaţii -de căre o ala. învşii cează întotdeauna în faţa celui mai puteic, r supqnerea lor rămîne provizorie de cînd există conlicte ne civli zaţii. Aceste perioade lungi de cexstenţă forţată nu e scurg fără Concsii aU fră înţelegeri, ără ·mpu muturi cultuale imponte, unori uctuoase. Touşi, ele nu depşesc niciodaă anumie lmite. Cel mai bun exemplu de ntepenerare culturală sub semnul violenţei ne este oferit de fumoasa cate a lui Roger . Bstide - es Religios africaines . au Bresil ( 1960,. Este istoria ragică a sclavilor negri smulşi din diferite părţi ale Aricii şi uncaţi n ocieata pariar. hală şi creşină n Brazilia coloială. Ei vor racţiona mpoiva aceseia adotînd creşsmul. Mulţi negri "ugiţi" vor foma republici ndepeQente, quilomos: cea n Palmeiras, dncolo de Bia, nu se va preda decît în uma unui răzoi în reulă. · Fapul că aceşti negri, deposedaţi de tot, au recostiuit vecile practici reli giose ale Africii şi dsurile rituale, ă, n plus, au amstecat -� ale lor cadomb! au macumba pactic. africane şi pracici ceşine şi că acest ,,sina:etism" este stăzi viu pe plan cultual, chir cuceritor, nu ste oare un exemplu uimior? nvsul a cda, r n acelaşi .l s-a apărat. ·

Istorie şi civilizatie Ac1este incurSiui în rezistenţele, . acceple, ena nenţele, defonle lente ale civizaţllor pemit fomulara nei ultme defiţi, ca cre rstituie civili zaţiilor chipul lor pţicular, unic: ele sînt coninuităţi inteminabile, coninuităţi istoice. Civiliaţi� se astfel c� mai lungă dnre istoiile lungi. Dar istoicul nu are acces de la bun început la acst adevăr cre nu se degajă decît la ·capă\ nor oservaţii succesive. Astfel, în{:O scesiune, privelişea se lărgeşe progresiv. •

ifeitele impui ale stoiei: istoa acioneză la divese nivelu, cu untăţi de msură adesea dfete, sau zf de z, an de a, pe zei e ani eodată sau pe secoe înre. Peisaj.d va vaia de icre dată, în ncţie - e msura folosită. Conadicţiile dintre acste realităţi obervate, dinre perioadele de tmp care sînt diferite ca durată, dau nşt·:re acelei diaectici propie istoiei. Penu a smplica explicaţia, ă spunem că istoricul lucrează cel puţin e trei . planuri. Un pln A, cel al stoiei radiţionale, al expuneii obişnuite care. re de la un eveniment la alul, la fel ca cronicul de iei sau reoteul de astăzi. Astfel, mi de m�gii sînt culese în 'dirct şi fonează imediat o istorie multicoloră, ot atît e bogată în pieţii ca n romn n foileton. Dr aestă istorie, daă uiii-de îndată ce a fst :Citită, ne lsă pra adesa cu n · sentiment de insatisfactie, naabli ă udcăm sau ă înţelegem. Un pln B relcă evenmentele în mare, ă a inra în deaii: romntismul, Revoluţia frceză, revo luţia indusială, cel de-al doila zboi mondil. De data acasta, uiaea de msură o reprezină 10, 20, chir 50 de ai. Şi datorită acesor sambluri - ie că le denum� erioade, eape, evenimente sau· conjuncturi - se face o aropiere între fape, sînt intepreae şi e 69

avasează explicaţii. Aici găsim, dacă vreţi, eveimen tele de draă, elierate de dealile supelue. . n sfşit, un plan C depăşe şi acete eveimente de draă şi nu reţne dcît ile seculre sau multiculare. El e referă la o isoie n re iecae mişcre ese lenă şi face paşi ese mi peioade de mp, o stoie care nu poate i aveaă decît cu cime de şapte poşte. Revoluţia frnceză nu mai ete decit n momen, . bineînţels esenţial, al lungii stoii a genero sului dstin revoluţionr, violent, ai Occidentului. Vol are este o simplă etapă-a evoluţiei gîndii liee ... n acest ultim sadiu - ciologii - are au şi . ei magiile lor ar spune "palier n prozme" - civii zaţiile apar - cu excepţia nor accidente, unor eripeţi care .Je-au dat cUloare şi le-au marcat dstnul - în duaa lor sau, dacă preferaţi, în emanenţele lor, n sucturile, n schemele lor aproape absracte dar esenţiale. •

O civlzaţie nu este deci nici o economie dat, nii o so:;!tte dată; i ceea ce, de-a ungul unor succesiuni de e �onom, de societă, coninuă să răasc, nelăsî1· . · - · - �nodicată decît cu greutae şi îe puţin. �

Nu ajungem deci Ia o civilizaţie decît în timpul mare, duata lungă, apcînd un fr care nu se mai teă; de fapt este ceea ce un grup de oameni de-a lunul unei storii tumultuoase, adesea futunose, a conservat şi ransmis, din gneraţie n generaţie, ca e bunul său cel mai de reţ. . n acste condiţii ă nu accepăm prea repede că storia civilizaţiilor r i .nraga istoie", aa cum aima mrele storic spaniol Rafael Altamra (195 1 ) şi, cu mult înaintea lui, Fran�os Guizot (1855). Este nrea ga istorie, fără îndoială, dar priviă dnr-o numiă perspctivă, cuprsă în acest maximum de spaţiu cro nologic psibil, compatibilă cu o anumită coezhme storică şi umnă. Şi nu este, ca să preluăm imi_na atît de cunscută a lui Fontenelle, soria rozdor, oricît de fumose ar i ele, ci cea a rădnul•Ji e care 70

ro::ele îl cred nemuitor. Penu cietăţi, conomiile şi miile de ncidente cu iaţă scută ale stoiei, civlia ţiile, şi scietăţle seşi pr nemuritore. Aceasă storie de largă rspiraţie, acesă tee-sto rie, acesă navigare n lrg condusă peste ul timpului şi nu de-a lungul costelor, iciată pierue dn vedere de un cabotaj înţelept - acst demes stoic, ndiferent de num�le sau maginea cu care îl mobm, are avntajele şi nconvenientele sale. Avanajele: · el obligă să gîndeşti, să explici în emeni nobişnuiţi şi ă te serveşti de explicaţia istorică entu a înţelege propiu-ţi imp. nconveienele, chir ericolele: oae cădea în generalizi facile ale unei ilozoii a �toriei, e scut o storie mai mult imaginaă decît recunsuă sau dovedită. Istoricii au, esir, motive să nu ie încrezăoi n călătorii prea entuziaşti, ca Spengler s:u Toynbee. ice istorie împisă pîă la explicaţia generală impue reveniri constante la realităţi oncrete, la cifre, Ia hţi, la cronologii precse, e scut, la veriicări. În cosecnă, pentu a înţelege ce este o civilizaţie este rcomndabil să ne ocupăm de cazui concrete mai degrabă decît de ramatica civilizaţiei. Toate regulile de acord şi de deacord Pe care le-am defmit vor i clai cae, simplicate prin exemplele care vor uma. ·

CIVI LIZAลขI I LE

N E E U RO PE N E

Partea întîi

ISLAM U L ŞI LUM EA MUSU LMANĂ

CAPITUJ.l ' l . l

NE INVAŢĂ ISTORIA

Un tmp nesirşit este necesar civilizatiilor pentu a se naşte, a se instala, a înlori. .A sstne că Islmul se naşte în cîţiva ani, o daă cu Muhanad, ste foate exac, şi în acelaşi tmp inexact, geu de înţeles. Creştinsmul, la rîndul său, s-a născut o aă cu Cistos şi mult înaintea lui. Fără Muhmmad ' şi ără Cristqs nu ar i exisat nici Creşinătatea şi nici Islamul; dr de icre dată aceste religii noi au ocupat impul ·civilizaţiilor deja exstente. De iecre dată ele au constituit suletul: încă de la început au avut avantajul de a prelua o moştenre ogată, un trecut, un întreg prezent, un viitor dej a. .

lslamul, forr.1ă nouă a O.ientului Apropiat •

O civilzaţie "de gradul doi": a fel cum creşinismul a moştenit Impeiul rOman pe care l prelungeşti, a . începuuile sale Islţmul s-a aşezat în ientul Apro pat, unul dinre cele mai vechi din lume, poate cel mai vechi loc de coexstenţă a unor oameni şi popoare civiizate"

Consecinţele acestui fapL sînt mense: civilizaţia musul· mană a preluat vechi imperative de geopolitică, de fome urbne, de ' instituţii, obiceiuri, ritualuri, moduri veci de credinţă şi vht-ă. 76

Credinţa: sub aspectul eligiei, Islamul se leagă de iudaism şi creştinism, umează iliaţia lui Abraham şi a Vechiului Testament, monoteismul său riguros. Penru Islam, Ieusalimul este n oraş sint, iar Isus cel nai mare profet înaintea lui Muammad, care este sngirul ce îl depăşeşte. Viaţa: gesturi vechi de mai multe milenii ,se pee tuează prin Islam pînă în zilele noasre. . În O mie şi una de nopţi, suveranut este salutat "prnr-o temenea agncă şi sărutarea pmîntului dintre mîii � -- . adică chiar gestul care s� · practica la cutea regelui pat Chosroes (53 1-579) şi cu siguanţă mai devreme. În secolele al XVI-lea, al XVII-lea şi chiar mai îrziu ·este gstul e care încearcă să-I evite ambaadorii euroeni la Is�bul, Ispahan sau Delhi, într-aît li se pare de umilitor pentu ei şi, mai mul, penu prinţul e care îl eprezintă: Herodot era deja ndignat de obiceiurile egiptene pe care le considera respingătoare: ,.n plină stradă, în en de salu, ei se prostenează e jumăate unul in · faţa celuilalt; de parcă .ar i cîni, îşi coboară mîinile pîă la genunchi"; acestă- fomă de salut exisă şi astăzi. Alte detalii: băile maure sau turceşti, hammam- nu sînt dcît vechile teme romane, pe care ·cucerile aabe le-au intrdus în Persia şi în alte locuri; mîna lui Fătima, echivalentul msulman · al .meaiilor şi scapularelot· nare", împodobeşte deja stelele funerare ctagineze; în; ce priveşte costumul radiţional l musulmanlor, E. F. Gautier, de la care am luat aceste detalii, nu ezită să-I recunoască n cel al vechilor bablonieni, aşa cu: este descris ·de Herodot în umă cu peste douăzeci şi patu de secole. După acesta, "bablonieii oară .mai înîi o tunică de in care coboă pînă la pici?are. (am spie în Algeria o gandourah, comentează E. F. Gautier), ir pe de.as pra o altă tunică de lnă (am sp�e o djelaa); se înfăşoră apoi cu o mică mnta albă (am putea spune un mic bunus alb); îşi acoperă capul cu o miră (am spune un fes sau un turban)". Unde vom ajunge ore, apucnd-o pe acest drum - a deţemina ce este şi ce nu este musumn înr-o ţară slamică? Nu s-a susţnut deunăzi că. cuşcş-ul nord-a frican era romn, ba chir puic? n orice ca:, casa ·

musulmană cu pato, joasă, are predonă n Eiptul rab şi n Mareb, ste preislică, , naloagă cei eceşti cu peistl şi csei aricne n primele �le le erei nasre". Acesta snt deaii, dr seiaţia lor ste clră: civlzaţia musumDă, la fel a ea cidenaă, e o ci vl izaţ ie erivată, de graul doi, nu a folsi tnni nologia lui Aled Weer. a nu s-a iat plcnd de la nmic , c i e tul civilizaţiei peiţe şi foae vi e a pcat-o n Orientul Apropiat Bioraia Islmului nu începe deci n v izina lui Mummad, au în cuul celor zce i ai pmelor cucerii fulgerătore (632-642). De fapt, a se vă în nesirşita isto,ie a ientlui Apropiat

Istoria Orientului Apropiat Unicara ientului Apropiat, începuă de siieni, a coninuat tmp de multi ai pn cucerle lui Cu, Cmbyse şi Dis (54�86). Două scole mai tîziu, imea consucţie a hemeizilr cade ·sub lovirile grecilor şi .macdoneilor lui Alexanu (334-331 .H.). Acestă cucere a fost mai apidă ciar decît ca, fulgerătoare, zece secole mai tiziu, a cuceritorilor abi. n me, act inteval de zee ecole coituie n extraornar epod "coloial", în tmpul cia rcii domină mensul spaţiu nedefit nre Meiterna şi . Ocenul nin. Colozatori, ei fonează ore, mai , pturi (Antioia, Alexandria), sate ne (seleucizi, la gizi. ..). meeati cu supuşii lor, ei nu se condă să cu aceşia; astfel, ei nu răiesc icidată in afa oaşelor, ţinuti care le răn săine. Pe scut, micul popbr reco-macedonen a colizat acestă vasă orţiune dn Asia, la fel după cum Europa va coloiza mai tîziu Aica, mpundu-i imba şi admisraţia , comunicndu-i o e n ismul său. .,· •..erirea rmnă s-a exts şi ea n Asia Mică, în Sia, ît• Eg ipt, ără a intreupe acesă eră coonială: n spa•ele faadei romane, civilizaţia reacă contin:. ă· exSte ş i redevine dominantă l a căier"4 lml !:�dui

romn, n colul al V-le, cnd Biznţul ea şafea Biznţul, adică n nu ciilizaţa raă: Eie Fex Gautier, răind: n Algeria, a f� oeat de aesă avetă colonială collă e are tria o va păa nro buă i, ă a mi la apae ic n a. ienul Apropiat coli�t nu şi-a iubit ăpii. ncă n 256 a.H., vstul at al ţilor acizi, aoi l eşilor szi (ncpnd n 224 p.H.), s-a ctituit � teitoriul anului, de a mrgiile ndsului pnă la ontiea fagilă a Sriei. Roma, aoi Biznţul au dus lupte rele moriva acesui vecin pueic, orgizat, elicos, seiorial, bicatic, dipunnd de o cavaleie nmroă, legat dpe, pe st, cu ia, mongoli şi Cna (rcul cavalerilor parţi, a cui ăgaă avr sază platşele roane, vine ără mdoiaă n Mogo lia). Sprijinit e "eligia superioră a lui oosu", el va lupa viguros "moriva insului: elensmul". Dar aceaă osiliate olitică nu îl a impiedica, czional, ă accepte cuente culurale vnie de la vst: lozoi greci alungaţi de Jn şi-au gsit eugiu n marea capială Cesifon; n n, nestrinii - rei retici eecuati n Biant au ajs n a, ndd s-au bucuat mai tziu de o ă ebită. -

• In acest et Apropat ean, lupnd împoiva prezenţei receş, convet 4 creşins, aat de uburăi reiioase conne, voene, pimee cucei arabe (6342) au git imeat înfeegere.

Siria (n 64), iar apoi Egipul (n 639) îi pmsc cu ba:ele descse pe noii veniţi. Mai reu de prevăut, raliea Pesiei (42) ese rapidă: băînul meriu, epuizat de lua seculră îmotriva Romei şi Bianţului, se apă cu iiculate, n . oida cailor şi elefanţlor ăi, stu nu e apără delc ioriva aidurilor ferce ale cilarilor abi. rientul Apropiat a cedat n faa noilor. veiţi. Acstoa le-a fost reu ă e Arica de t .ord, de a mjlcul eolului al II-l. pînă la ncepuul elui de al VIII-Ja, r aă aesă cuceire înfăpu ită, Spaia a czut dnr-o lovitură n mîinile lor (71 1). -

În concluzie, fote rapid - dacă exceJtam Asia Mică, 'mntoasă, apăraă şi alvaă e aiant � cuce ritorii arabi au ocupat ientul Aropiat n negme; ir apoi i-au depăşit cu mult fontierele spre vest. Acesă rapiiate a fost ore: a) rezultatul unei acţiui suprzătoare, în avanajul aacatorului e care nmeni nu-l aşepa? b) succesul iresc l raiduilr sale în foţă, disugă toare, ce au izolat oraşeie, obliîndu-le să se predea unul după alul? c) inalul lentei deeriori a Orienului Apropia, pe cale de a se decoloia, cn m spune si? Fără ndoială, oae cele rei auze au concurat. Totuşi, în optica istoriei civilizaţiilor a)este expl !catii cu bătaie scută nu sînt siciene. Slăbiciuna sau obo seala nu pot explica SUCCSUl durabil al nvaziei. Nu ar rebui oare puă în discuţie. o prondă ainiate reliioa să şi morală, fate veche, . rodul unei îndelungate co existente? Această religie nouă elaborată de Mhm mad a .fst fabricată n chiar această răspîntie a Orien tului Apropiat, în sensul vcaţiei sale profunde, porivit spitului său. . Islamul, în primăvra expasiunii Sale, nu face decît să dea viaţă anticei civilizaţii . orientale -care a . fost pesonajul pincipal al aventuii, cel puţn enu a doua coloană" a casei de constuit .Prima iind evident Arabia însăşi). ste vorba dspre o civilizaţie solidă, diicată e regiui fote bogate faţă de care Ara>ia arată ăracă. ir-un 'el, destinul Islamului va i acela de a repune această · băînă civilizaţie pe o nouă orbită, de a o acoda la un diapazon nou. -

Muhammad� Coranuls lslamul Originile nemijlocite ale · Islamului ne pun deîndaă în prezenţa unui om, unei căţi, nei religii. • pera hotăitoare a lui'Muhammad se siu.ză înre ,610-612 (ate problemaice, dar probabiiej şi 632, daa morţii sale.

Dacă nu ar i fost el, Arabia · - miţaă n ibi şi confdeaţii rivale, desciă luenţelor străne, efou �ilor coloniale ale Persiei, Etiopiei reşne; Siei, Egiptului biznin - nu şi-ar i relizat uiaea şi, . cosoliată 'în nna acestei reuŞite, nu şi-r i · nat bigzi dincolo de lungile rontiere dn nord. Nici Bznţul şi ici parţii, ici de secole, nu aveau cea mi mică temă de a vda ridicndu-se n duşma: serios n acese ţi att de srace. Făă ndoială, aveau lc incursiuni violene, r briganzii veneau şi plcau. Cine s�ar i înijora, mi als n acste zone - desori no man 's and - e cre şi le dpuau perşi şi grci, la margnea ilunii fele"? Totul se scimbă o dată cu succesul lui Muhmmad Cercele eudie au răţat biograia sa de strălucrea cu ce a fost îmdobiă. După decapare, iana nu mai este fumosă, emoţionantă; Născut e la 570, n primii pauzeci · de 'ni ai vieţii Muhammad a fost covrşit de necazuri. Această viaiă obscură devine istoie abia cînd profeul împlineşte pauzeci de ai, e la 610-6 12. "Înr-o noapte din ultma decadă a Ramada nului, intr-o oă de pe muntele Hia", nu depate e Mecca, în vreme ce domta, ,,s�a produs uzia Cuvn tuiui Neceat în lumea relativă; coborea Cărţii n ima profeului". Fiinţa isteioasă i-a rătat in vs "un s.l de stoă acopeit de semne, şi i-a ordonat să-lcitască - Nu ştiu ă citesc, spse · Muhammad. - Citşte, i repetă de două ori îngeul, srînîndu-i stofa în jurul gitului. - Ce să cit>c? - Citeşte, n numele Dqnului tău care a creat omul" ... "Alesul se rezeşe u coiina că o cate a coboît n inma lui" (E. Demenhem). Un ic dealiu - se poate traduce n a cii sau a propo vdui, penu- că nu vom şi cu ceitudie dacă profeul \ . şua sau nu sa citesca ŞI sa sne. Această legendă sfmtă este binecunoscută. Că Mummad, după cuvntele Arhanghelului Gabiel (isteriosul vizitator) se cosideră tiul lui Dme zeu, ultimul; cel mi mare n profeţii adiţiei bibke; că, la început, pmeşe singuul sprijn din patea soţiei sale, Khadidja şi intîlneşte aproape . mediat otiliaea bogaţilor negustori din Mecca, udele ale; că atunci îl ·

.•.

-·

•

ove in, ajle n al r, l dmenţei, snucieii la ce n ă n, s u , . ă ,mă", a m e oue , a i nce le, m t, le. fli (it) şi vele (ue) nli, i ge s. ră n i; a eair i Mmmad? nl e ă m ni a m, la fa exloivă, 11 ,.mza i' � i t inimibil (oaă ă e in), le r ri (e au ai e te n e Mmad i pia u mă me una)o ă m anti a ea d. c , e e aduea nu ee ă o a n me. aba rslă e i mi ce: ea i ce e i l. . i n şr� ful nu ă it ni ic c e ie, itva . ca efiit, ai .IIi fe ăaci: Mca, e gă tii ăti e icl anelr ne S, Et i oul Pi, şi re mncitoi, muii, aii ă. a e B, caul neu e e n a ma Au r i enl i iioul u l olui)� e a evt l · n 1 lml. Cn, aiint iai e o oă e i a ăcut i nii ă sn, � o"i-a . n ţai, ieii li Mmad nt biai ă p. iin pia crş. lt� o i n a t,a d de Mca. Aolo sa eat i Mimd: Yanb a i oul lui Ma), r a li a) l de e l ei me (20 mie 62). ă rr� cr aă e n nl n. ă e. e ă Ma a ea nele li aa . Hi. Pe an, a n ş e. �i fi , u duă ibi . a� e nl l, i a& acţini eeii, fe n mi e au i iă · ă n ni. Faă e aa n �� liia lui Mamd va e e a �e a :e dre, oi la ie. · Ruăi� iaă . i au�i pe Ia� e a fae e am � n da Me. Tl e ea r-n t e -

ăzoi contnuu: pnu a răi, msumii rsui fac incsiui de jaf supa vcilor lor, hăţuieSc lungile mi ale avneloţ celor dn Mc a ct război de zce ni, îi va peie în cele n ună rofetlui ă revină, învingăor, la Mecca, nu fără a i dmosat, de-l lnul unor iiculă ţi arce, adsoi · n simţ doebit l dcziei, cît şi, în egală măsură, pudentă şi tolernţă. .

•

Reiie reieat, eiicată puţin cîe puţin pin 1eseee a ceea ce . la i Coanu, pin cuintee şi aciunle rofeulu, Isamul (supunere în faJa lui Dumnezeu) se aină �u o simpltae exempr.

Cei .cnci pi" slt: afnr� unui snur Dunezeu, Allh, al i is, este Muhmmad . chahda; ugăciunea rostiă de cnci ori pe zi; posul de 29 au 30 de zle al Rmanului; pomana aă ·săaclor; eleri naj ul la Meca. Jihaul, războiul simt, cre n cnd va i chemat să joace n rol fote nsena, nu ace pate n rcomndle de bază . Smboistica reigiosă a Islamului nu e nici o ană, dşi nmeroase puncte sînt · conrovsate şi dscid ifie prti penu interpreile compliae ale istici. Dn acest pnct de vdee, eologia islmică i re penu ce s-o nidieze e cea creşină : ndouă oferă spiului i diicile. Penu ugăciune, rofeul · s-a insprat dn pracica creşină şi eveiască. Dmporivă, n ce ivee peleri najul, el a fost idel tradiţiei rae şi celei n Mcca, menţînd obiceiile veclor pelenaje legate .nl de lil, la Ka'a de la Mţca şi la -muntele afat, n vcnăaea ului, poate o vche srbăore de. pmăvră şi o veche sărbăoare pe toamnă, pima fnd naloagă rbătorii Tabemacolelor din Veciul Tesament Aceste vci practici, al căror sens pround se pierduse în net mpurilor, sînt retrs1crse într-un limbaj nou. "Mmmad a nexat vecha instiuţie, . justiicnd-o a potetiori prnr-un fel de legendă cuura lă: Abraam, pretnda el, orgaiase împreuă cu il -

său Ismal, sămoşul rabilor, culul Sfmei Ka'ba şi

ceremoiile pelernajul. Asfel, ea fondată prioritatea Islamului' n aot cu iumul ceat de Moie, 'şi cu ' creşsmul legat de Iss". r i ore suiciet ă explicăm . ace5tă legăură cu Abhai prn calculul poliic, n dorinţa de pioriae? Nu au re religile logica lor . reliioasă, adevrile lor? Ete ea ce

susţne Yuam Mubaac (Abraham în Coran, 1958).' Penu ous Massinon, "Islml saluă n 'Abrham pmul nre musumani, ea ce se adevărat, e

vărat sub spect teooga".

Esenţial ee şi a nţelege pă n e unct crnţele şi pracicile r�ligiose iluenţază viaţa musumanului, îi mpun o disciplnă ' iă. Penu el totul (nclusiv depul) decurge n o. lacica religioaă răn� şi astăzi mult mai vie n - lma islmică decît nr-o ţră creşină. "De o mie rei sute şaizeci de i scrie ous Massignon n 1955 n iee n a Afat.. e adună 150 00 de peli n oae ţle". Şi i orice at n Egipt numul acestor eleri ee relaiv idenic cu număul paticipnţilor la cremoniile ascale n oicre oraş din Frnţa. Avntajul �ste evident de patea Islamului. Dar reuie ore aibuit unei creinJe mai . putenice? Creşsmul a trebuit să facă faţă unor încercări inene, chir celor 3le civilzaţiei e cre o . pomovează, nceri abia nrezite pă acum de . lumea slmică. Nu coă acasta să e bazeze e socieăţi vechi, araice, n care ritile religie e pepetuază ca şi celelale geti ciale, ca şi rsUl vieţi seşi? -

Arabia: problema unei culturi abia urbani�ate Ce rol a jucat de fapt mea Peulă Arabică n succsul lui Mhmmad şi expsiuna slamul�? Răspunsul nu ste siplu.

"" : •- 1 , 1 eoIt (i e le _· f) a mem u, 11 iill · ·.;iiliH ll4 i ,Me. •

Aa i ş a eeiie , ăiă ape eb� tă iă eăr. sle u le e me, t, e i e au r le t i aimmul e aă n ă l tb . e ic ă n ele ie - ai eaă . t . aa i - a ct Mma� ou « e ae na eae, mie ite i e. n i� , nle l, le A, ia n n e � ăll fr, ta ră ellr i mam-ior lr (tii iii) n n au bn. m e aa e ee e t, e mltm, e aaă. t l igt i s se el : er i a d. �l ă ra n ăp ai � t na n fa o" X. e Plo). n ă . e ee nae nele it le i.i: e ea e ă m u l meu te e . n e aol e ce ne pă i i- e . a pea ă-I a i e vr ntrce n , iid cnee e e ragă fn coun.. . (Uea e e.) O aă ă aniă � e ăă la vrea nui bz- de plug: Aa u a a. ă n a ilr, ă a o ă.� el ă nu e i na." Pe , uă 1 ă · i l: aii n t nt cei i ip n ăa _şi iiia lr". n ct m e �· le rni · nt ci rşele, o ae e o vă e ca a .iii ne la ·nceu e e n ct: ciul u e re. nci ·

, gs. ? .

. ap i" t beuinii Aabi; ete ale1ăa. ll iluiiiX-a era oibl să-i mi lIi N i4 •cak, llfel a nîndet mai 11t ii i ti _; n a Ami. •

Un slamolog, Rot Monane (193-154}, a ss o cae fote mă e Cilsia eeuui, e are n eof r eua, fă d!ală, o nă ( alfel decît culură. . rşele lipsec, r�aevr, ir nd ă � t 'nt de elmne! Yaib, n mul Hee. nu 'ăa ici măr a Tea n Bota e ma i n a! n jul actr .oe", n vle n e exa n imm de · aă, gm cia Jmi setai, i legaţi e glie,. r n r i. Mjoita bior ete cosiuită din nomi, ',mi r i de albne", fod fte ci i scil; fii ·

paale, "ubfaţi., acţi� ,ni", .f deaţi de ·ibi'. Ae ăi tn ă ilor atuali şi eeznă n nr md e au: o

factine sană de a 10 la 30 cti; n ib 300 de esDe, ca mai me ie, e ă scară, re nai eă o eie. ia i li aea legăilr e snge - nrele e ce il e recnoate - ot exa. Tnil nă mra uiate' e luă; n el ăiec ai, vi, i. ivă, cofedata · nu ete ît o a' ne -i dază pticnţi e nţe e. iaţa fote a ·a ur n rile şi id etuile aii nu te lă t tţie rii cmilei. Neeenţiaă, aabă ă ie la e, , a pmite clătoii nengae . e a o ţ a a. Penu jeuirea umelr e te i ăoi, a iă rtul rajului, a brufelr u a. a ·ner. ii (raati u mare rijă pnă atnci) it n ula eme galpul de aac.

Viaţa coidiană aeagă uă " iaa cae uge ". Cu cila de ovră Şi cila abă e e, aii zi ndulează e rcul a o ie e imi i� e la nrd la ud şi nvs. Se nor, fa ltele pu ilor Silii feile, ne Sia i Moi, na� ismul se deadeză, slăe n conat u . ednii. Ceşeii cilei i se aauă cea a olr, cu o ză mică de deplare. Crecnd oile, ul nu mai' ste dcît un chaouya, n ciobn. Sub el, rectout ·e vaci sau de bivoli nră n ltma categoie, cea a nmir denri. 87

În sudul şi în centul Arabiei, nomadsmul cimilar îşi coevă puiaea, petenţiile de nobleţe. Aceste ibui qobile se ală pmnent în război: cele mai puteice le lunga e cele mai slabe. Deşertul, suprapopulat şi vsă n afară excedentul nn, ieşirea avînd loc de obicei pe căle vesului: punta Silaiului, îngusta pangli că a Nilului, nu sînt obstacole spre Sahara şţ ţăile Apusului. . redoinnţa exodului spre yest ste motivaă 'goraic şi istoic. Geograic: spre nord, deşertuile eci iau lcul deşeturilor alde Aabii nu iumfă în Asia Mică, n secolul al VII-lea, deorece cilele lor nu ot rezsa. fiului aspu al platouilor actualei Anatolii, unde se aclmatzează în scmb cămila din Baciana. Pe cînd Sha ste prelungira deşetului Aabiei dincolo de .fsa Mii Roşii. Itoric: deşetuife n nord, dn Asia centlă îşi au proprii nomazi, cămilele cu două cocoaşe, caii, cavaleii, propriile, lor mşcări migratoare violene. Cu siuranţă nu sînt spaţii gqale care ă poaă i mplue'·cu uşurinţă. · Nu fără ezitări, Arabia beduinior şi-a ps in .•

serviciul Is.mului forJa

combativă xcepţională.

Nomazii nu se ,vor i convetit de la o zi la· ala. Făă încetre, ei vor rămîne lupători, insabili.: n Spania cuceită, e vremea caliilor umayazi, disputele se apnd din nou; înre oiginrii din Yemen şi cei n Qas, la ii de Jeghe e ţile şi disputele de origine. ' a moata rofetului de altfel, toţi nomazii aparent supşi s-au răsculat. Represiuna a · fost lungă, iar succesorul lui Muhmmad, califul mr (634-44), nu · a git o soluţie · mai bună la aceste dispute infenale dcît să aunce cavalerii şi cnilarii în jihad: n mod de a-i îndepăra n rabia şi totodată de a evita diputele înre tribui. ·

Beduinii vor realiza asfel primele cuceriri ale lsamulu. Pe mense disanţe, rebuie să ne imagm dmul ac�tor . grupi resnse, acestor popore n

minară, cu convoaiele lor, cu cortile din păr de căilă şi capră, rspoînd cu ele obiceiurile, depin deile, orgoliul lor, profunda doină a păstorilor de a rămîne pStori, dispreţul faţă de viaţa sufocantă a sedeniui. . Aceşti corpusculi supn unui adevărat 88

bmbrdament spaţiul vast pe care îl va umple spre vst cucerirea msunană. Ei e mplntază preutndeni, şi· o dată cu ei imba lor, folclorul, defecele şi vuţile lor; în .primul id l acestra dn nnă -·încl�ţia păma şă penu ospialiate, o răsăă cracerisică slamului în înreul său. Cunoaşem înanrea îndelUngaă a ibului Bni Hillăl: plecaţi din sudul Hidjăzului în secolul al II-la, se simt singheri n Egipul de sus e la 978; snt împşi n Africa de nord la mijlcul secollui al XI-lea, a o tună de lăcuste, zrobiţi de berberi în scolul l XII-lea (lupa de la Seif, 1 151) şi ispsaţi apoi în Magreb. Epopeea lor reînvie astăzi în foclor, "din deşetul Trnsiordaiei pînă la Bisra şi Pot-Etiene", n Mauria. · ·

•

" Ciiizaie " ş_i " cutui" în umea samică; rJlul ibuior aabe· atrage atena asupra modului în care Isamu, aceasă ci'e cae 'a i în cuind atît de rainat, Şi-a spiinit succesi' aproape oate reuştele pe forjele putence ale "cutuior" luptăoare, ae popoareor pmti'e p"e care de iecare dată le-a asimlat şi "czat" rap. De-a lungul unui scol, iburile aabe i-au oferit prma din aceste reuşite. Apoi, cu mntenii spri din Aica de nord, berberii, slamul a cucerit Spia, qupă cre a . consuit Egipul fatimid n sfşit, el se va sevi de urco�mongoH, nomzi e cre i-a găsit n faţa porţilor sale, aproape de el, n Asia centrală şi e cre a şiut să-i convetască ncepînd dn secolul al X-lea, merce nii urci fomează esenţialul maelor calilor n Bagdad, dovedindu-se soldaţi minnaţi, rcaşi şi ălăreţi exraordinari. Djiz, marele sriitor ab n secolul al IX-lea, îi pesilează puţn e aci neiopliţi n poretul de neuiat pe care i-1 face. Dar încă o dată istoria va i aceeaşi: săraci vor devei bogaţi, nomazii - ciadii, şi ei vor dovedi că, de la rvior la stăpîn, calea ste uneori sctă. Merceni în ajun, săpi a doua i, urci selgiuizi, apoi turcii olîi vţ i noii prinţi ai 89

slmului. .Mt!e io" au mrele rc" va i ilul pe cre Occtl l va a uverilor mlli cnd

căderea Contnoolui {1453),' deeă cpiaa pilui, le va i oveit efiiv ua� Pate că ste a n leile dsnlui Islnului de a aage, a foli rele miive ere-i ncnjă au îi săbat. titile, şi de a ucomba tfel ub ruaa violnţei lor. Aoi ttl e raileşte şf e cicaZază. Lpătoul pmtiv, eicace, re n viata rbă atopuiă a slmului.

CATOLUL CE NE

ÎNVAŢĂ GEOGRAFIA

Islamul mpică o ie de paţi, legae unele de alele, ate la mrle lor de viaţi �ul de pteice. Itia Isimuui u a ft şi nu se o toi� şiă. Tuşi, acte iaii (aate la lul saţiu

lui) rn

relative. na cenă SJiCă reznă în

mare o evidnă abiae. a se oferă a o sie de

rliăţi i e e�icatii.

Păminurile şi mările lslamului Hlle pn esnţialul. m pezeat reiile u pate, aoi andonate de slm, de icare aă n faa unor civilizati e şi rivle: Sicilia, Pesula I�rcă, Sepmâ, Iia meinală, Metea occidntală, ·n

fat Ocidntului; Cra, Piula Blaică · n faţa Eurei oienale, a renăăţii ortdoxe n mre; cmpia cenală ndo-gngelkă, Denul setninl şi cnl, n faţa lii �e. Regiuile pate intoteana de Islm, au cel puţn de mulă eme, mn şi tăzi nsişite. Nu întotdeana fote ogae, le se nnd n Mc. i Sra atlnică p.ă n na şi unda, ,de la Dar la Djaa', orivit suituli unei cţi recente. . Să nu uim n aesă numrre că enomele spaţi mitme, nioră mai mult au mai uţn folsite, aăzi arae ntotdaua n afara jsicpei 91

satelor musulmne, cre au ;ămas dor cu o îngusă işie · de-a lunul coselor. Mrea atine celor cre o săbat, ir stăzi nu mai ex�tă pratic marnă isul mană. Oioră, luurile tăeau cu toul alfel i Mdierna, Mra Roşie, Golul Pesic, Marea aspică şi .mai ales n canul Inin; tatie altenanţei musoni lor, o navigaţie activă menţne aici multă vreme cim bi mpoane n eneiciul corăbilor le, a lunrelor, nave cu plnşele uite n corzi n ibră de pier şi n consUcţia cărora nu se foloseşte nici un cui. Dn secolul al IX-lea, acse vae u pză ajung la anton� Vsco da Oama le va hrţui şi jeui in 1498. Totuşi, mei ptughţzii şi ici olandezii au englezi mai irziu, nu le vor elimina dn icul renabil ·l Ocenului ndi. Abia spre srşitul secolului ·al XIX-la vapoul le va nvinge. rezenţa msulmană pe mare a- fost dci urabilă. Gloriile străvchi ale slamului nu au fst dar le călăreţ.qr săi, ci şi ale oamelor mii, al ·căror simbol răine Sndbăd Maul. •

imatul Medteranei: în Medterana s-a juct patea esenală a acesei mai avenu.

Sindbăd vorşe despre odisee, ă de-a lunul mot ntmplri umitore, ni şi casrofe ale Ocanului IDdin. Dr ă nu ne · năgim - in Mierna s-a juca\ dstiiul• maritim, mondial al Islmului. Aiei. el a fost victoris, a lupat cu sperre şi n · cele n umă a pierdut. Aproape înreaga Mediterană s-a numărat printr; impotantee cuceriri ale Islamului, alăuri de Siri' Egipt, Persia, Aica de nord şi Spana. Cucerirea ei r i fOt peceluiă dacă musumii, slati n Crea j 825, ar fi rmas aici, dar . Biznţul a rcuperat ace' av�post esenJial in 9 � 1- şi s:a m�?tinut n Cipq şi Jâ Rhodos, pannd .m ma chede cailor ce duc la M�: Egee. .Deci eşec, semişec a est. Bznţul va păsa acas tă mare prsărată cu ule şi, in jul . Pensuli Balcaice, atit ininsa Mre Neară Cit şi Adriatica, 92

această cale a Italiei e, cre o va utliza ma auie, modsă, a Veneţiei: cea · a căuşlor de len, de re, de iu, n serviciul exrem de. ogauli Biznţ.

În acest imp, ceaaltă Mediteran, occental, cdea ub puterea marinarilor din Egipt, Arica e or, Spania, recuţi cu toţi sub lmua verde. ndaluzii au fst cei cre au cucerit Crea; în 825; tisieii snt ei care s-au salat n Sicili, nre 827 ş( 902. Qa a cunoscut aunci n avnt prstigios. Ea a deveit suleul viu al Mdieanei ,,sazine", cea mai fumoasă reuşiă. urbană iind Paleno, n ijlcul acelei Cona d'ro pe care igaţiile o rasfonă nro grădină a paadsului ' Musulmanii s-au alat şi n iferie loci n Csica sau Srdinia, n moment n . Provenţa; ei menţă, sulă Roma, debrcă cînd doresc la gura Tibului. Snt insalaţi solid în Balre, aripelag esenţial penu legăile din vstul meiternen, loc de escală pe ua drectă Spania-Siciia. D nr-daă, ra, pătore a bogăţiilor, rece n slujba . Islamulu.i ; ea face să crescă şi să respre oaşele.i maritime: Alexndria (de e atnci sucsala uriaşei , meOpole neriore Caro), Palemo, Ts (reas, n pudentă prcă, spre ntţrioul coninenului). Alte • ceăt i apar sau renasc: Bougie, cu pădile-i apropiae, inispensabile consucţiilor navale, Algei, Orn, amîndouă mOdse încă, activul pot spaiol Almeria şi, pe Guadalyivr (mrele luviu), meropola puteică ndrptaă spre Anic, Sevilla. Acesă şnsă durează ste n secol. Făă ndoia lă, Islmu l se loveşte rent de rateia cră: ese soata bogaţlor să ofere padă şi tenaţi · saclor. n scolul al X-lea, conrr siuaţiei clsice, mai tîrziu, bogat este musumnul, ir prat -- creşinul. nali, Pia, Genova snt cuibui de viespi. Totul se aravează ş i se precipiă o . daă cu cucera Siciliei de nomnzi (1060- 1091). Rapid�le nave ale acestora se auncă şi e1e supra coăbilor musumne . Ocuprea Siciliei este pma breşă dscă n monolul miim al "ne credincioşilor". Umeză o asfxie, o ncidere progresivă, o jenă cuînd resmţită în înreul "ac musumn". Pe la 1080, ·

n eca lui Ci� meador, n ajnul sosirii amoavi zlor (veniti n Sun şi Aia de nrd in ajutl: muilor n Spa, 1085): un oet aab n Siclia: ziă ă accepe ofa de a se uce in' Spia; l poia celor cincizci de i de ar ce i se ofeă de căre regele n Toledo, Momid: .Nu vă aţi văînd cum ii-a albit pl de ue, r ati-vă de ce neul clor nu i-a albit! Mea aptne· rumilor, crăbiile nu crcă dct exdu-se unor mi ci, dor connntul ese al arabilor! " Ce. revnşă deja! .

Cuciee cqre încep curînd (1095-1270) pemit recuceirea măii ineioare - inclusiv paţiul foicat

bznn . de 'căre loele orşelor ialiene. Mile episode clsie (cpcerirea Iealimlui in .1099, fon dra satelr n tTra Sintă, cucp Contnopo lului de căre laini in 124 in nna fabuloasei abatei a Cuciadei a V-a) nu ebuie să scună o ală aliae majoră: cuceirea paJiuluf ma:itim şi comercial al Medteranei. . Cnd · in. 129 1, o dată cu foreaa Snt-Jen-d' Ae, ceş:ăaea işi pierde ultimul punct de spijin imotant in Asi� a şi mnţne otuşi supre maţia ncntStată supra inregii Medierne.' .a Islamilui va svei abia două-rei secole mai îrziu, cind tcii smalîi vor incera să recucers că supemaţa avală. Victoioşi la reva (1538), Medierna devise aproape a lor, r ma ngere de la Lepante (1571) a ps aproae meiat capăt acestei intorceti a norocului, cre viza � alfie n ri dor supemaţia iir. Niciodată nu a exsat dct o lotă rcă d�tul · de micră de corăbi de rt (ri in majoriae şi lmitate la ail inre Isanbul, Marea Nagă şi Eipt) in faţa nmeroaselor loe ale Veneţiei, Genovei, Florenţei... A apăut . aoi, ă îndoială, indelungaa . aciviae a color msmi n eate s-au remrcat ndesebi algerieii. U toate acsea, nord-africaii. nu au ,avut niciodată o lotă :omerială. Astfel, in Meditea au altemat gloiile şi �ao-· fele. n Ocenul nin tmpul s-a s mai lşit, pnă _

la apriţia otuhezilor, in 1498, duă iplul de la Cap. Bnei Sanţe. De acum ante slmul e ncoja, prins n pae.

E$estul Essad Bey re drepJe să spuii: "Isaml înseamnă deşeUl", or cest deşe, lcest ansamblu de deşeti· mi dera, se pasez, pe de o pate; nre două căi e navigae, doă îindei de pă sii - Meerana şi ceanul Ian -, ar pe de aă pae înre rei mase deul de dese e oameni - Eremul ien, Euop, Aca Near. •

nate de orice, IslanJl este n "contnnt intnnedir",. el uneşe acse ne reiuni inre ele. Evien, de a· Atlanic la pădurea sieriă şi_ na de nord există dştui şi deştui: Ştle cale n sud e oeec de deşetle rci n nr, acesta iind în mre, zona cilei cu două cooaşe - adevă raţa cilă -, iar celelale domeiul dromadeului. O ie ă de la pia a a ndusului aoape sepaiă acste egiuni. Bneinţels, nu exită deşt care ă nu aibă pre mari one de ee şi oaze n cre brăzdul şi ăă liga sedenului ă nu menajeze cultui. . Exisă cir, n acese vci i civilizate, padisiace, oazele iu vilor Nil, Tiu, Euat, ndus, Amu şi Sr Da, şi excelentele Qluri, rare i· pc'ate de mulă vreme, ce-i drept pnă la pncul de a i adseori puizate. Dn cauza climei, ele snt aile, ulasensibile la cele mai mici greşeli ale oamenilor, la cele mai mici accidente naurale. O invazie, un răzoi prelungit, ploi violene, o supra populaţie periculoasă şi \tse zone aicole snt pe picul de a se pierde, · în ul exact l cuvîntului: dşetul a îngiţit, a acoerit oaşe, cmpii... Islmul încorează stfel în dstnul ău acse muliple rag,iăţi subiacnte. raşele sale pra ncăr-· eae, populate datoriă cmerţului, cimpiile prea îngse, civilizaţia a pemnent tensionaă se ală şub senu\ unor iultăţi nencetate. O hă actuală a opulaţiei o · nalează cu precizie: lumea islmică te. fomaă ·

dn cîteva zone des poplate, J goluri mense ne ele. Nici igeniozitata cosucţiilor iaulice, nici suc ceseie culturii dy faning (n sol uscat), nici tenacitatea ţărilor rezistenţi şi nereenţioşi, nici utlizara unor. rori atît de mnuat adaptaţi ca mslnul au cumalul nu reuşsc să da lmii islmice ·o viaţă sub senul signţei coidiene, şi mai puţin mcă al 'abndenţei: oice abundenţă ese aici de moment - au sub semnul excepţiolal al unui ux Social, cel puţn dacă nu se privilegiul vreunui oaş nme. ste cal - dor la prma vedere pradoxal - l oaşului Mecca, cu oăţle mese e re i le aduce aluul de elei. Aici toul ste posibil, mraculos psibil. n 1326, lbn aiita, cel mai . mre inre toţi călăori� abi, îi cîna abndenta, "savora eli"ioa1ă" a "cnurilor ale gre", ructele excelene, suuri, smochne, piersici, · male "cre nu au ecivalent n lme", eei · galbei incomabili... .Pe sct - eon chidea el -, oae ile e pot i găsite n · difeie ţinuturi snt adunate . acst raş n alte prţi, fomea rămîne cel mi adsea ineviabilă. .Şiu să-mi ascund fmea n stăunde mntaielor, pune un oet ab, la fel după cum o orcăoare scusiă ţne sns n înă frete e care · i le torc degetele." Ir n cmrad al lui Mhamad, Abi Hoara, spune despre roft: "A păăsit luma ac a ă a i mncat măcr o aă o pîne· de orz e săae ... " Csecinţele sînt uşor de sizat. Rezultaul lor obiş nuit te nomadismul exclusiv, ps�ral, n fme divese şi e cre le-am sealat n legăură cu Arabia. Mutiis . muads, magnea este valabilă penu nrei spaţiu al deşetuilor· n care lma islmică ste condnaă să tăiască. Poretul edunului a fost 'adesa conturat, • şi f� ndulgenţă, drept cel al unui pitiv, în poida ilurilor sale de nobleţe. Dacă el nu-i nţelege deloc pe sedentari, nici aceşia nu-l iă. Un islmolog, Jacques Berque, afmă pe rept cuvnt: "Cît de umos este acest beduin, atît de des demat!" Da, ste un eşntion splendid de ialitate umnă. Penu Islam totuşi, un colaoator atît de greu de mbzi, de ijat! Dar . colaborator, nsfient touşi, căci ă el... ."

96 ·

. n acelşi tmp, viata mizerabilă care-I nconjoră şi

e-I înCăuşază face diicilă cea ce ni m nui

săzi "promovrea lui socială", cu aît mai mult cu cit acasa nu pae i ăpuită dcît pn eenzrea e ce o deesă şi e cre aîea ate msumane au ncput· să o apice aszi pe scră lfă. n cea ce-l piveşe, nperiul otomn o ralizase, de bne de rău, începînd n scolul al XVI-le, aît n Trcia asiatică ct şi n cea europeană,. insand m pse ot coloii de yourouk, de nomazi. Acst nomam iuros şi .culua" lui încisă asupa ei însşi seialază un deemiism evident. mul ste aici prizonieul· "puslui" său, penu a revei la limbajul lui, nold Tonbe. •

vlzaţie ducînd lipsă de oamei,· lsamul a fost obliga, deună, să folosească . oamenii aşa cum . îi eau la îndemîn. psa croncă de oameni' era una din fonele sărăciei lui funciare.

Padoxal, Islmul re ăzi pa mulţi: 365-40 milione, adică nre o şeptime şi o opime n locuiorii planetei, rea mul, mult rea mult, date ind ressele sale. Deunăzi însă, cnd ainsese apogeul, slmul numa poae între 30 şi 50 milione de omei cel mult, la o populaţie mon,ială de 30.6-50 ·milioane, Ceea ce te puţn, penu că cir acă proporţia răne, în mare, aceaşi, se eident că pe atunci rcinile Islmului erau relaiv mult mai grele decît aZi. El conduca de fapt storia globală a acestei plnete (nanta · descperirii Americii) care este Lumea Veche Eurpa,,Ai�, Asia). De unde şi atîea sarci covîrşitore: uveare; comeţ, război, supraveghere militară; Penu a le duce la bun sîrşit, slamul a fost nevoit să accepe pretuin deni oameii aşa cum îi găsea, cu, o tolentă pe cre Occidenul dens populat nu o va .cunoaşe lcidată. n plus, el i-a căuat n afarl fronierelor ale, cu o insisten ţă cre face dn slmul clsic o civilizaţie sclavagisă pin excelenţă. Acestă alimenare contnuă, colosală a susţnut · ·

multă vreme acţiile lii · musumane. nd e nd, toate ţle vecine şi-au adus ibutul: cri dn Eopa capuraţi pe uscat au pe mre ciar de musumi sau cumpăraţi de oczie (ca sclavi prizoieri de rzboi vnduţi e neusorii evrei n Verdun in secoll al IX-lea); nei dn Aica, absiei, nieni, urci şi slavi păpădiţi, caucaziei; , in secolul 'al XVI-la, uşi capuraţi n raidile ăilor n rmea almentează cu sclavţ Isnbulul turc. Aceşti sclavi reuşc adesori ă facă srăvi umitore, cum s-a înîmplat cu mamelucii din Egit, cre au luat puterea n cir momentul n 'are eşua Cuciada Sîmtului Ludovic (1250). Sclavi suiţi n mseria melor, în majoritate e oiine turcă, apoi caucaziană, ei vor guvena Egiptul în circmstanţe oarecum favora bile pînă la cuceirea otomană (15 17), după care, nsă, nu vor dipărea: Bonapae îi va întîlni n băălia de Ia Piramide. "Mmelucii sint nişte veniti - sie n storic al zilelor noasre �, r 'DU sint jsici." Ieicerii urci, şi ei celebri, li se aseamănă n mare msqră. De fapt, orice oraş musulman e cartiere cu rae, religii şi limbi diferite. n 1 65 1 , n tmpul eeliunii n palatul padişhului otoma, "blestemul lui Babel a căzut in serai asupra icoglanilor (paji şi oiţeri ai sulanului), ăcîndu-i neputincişi". n culmea emoţiei, oameii au uitat idiomul otoman ariicial dobndit ir "urecile celor de faţă - scrie Paul icaut (1 668) __au fost lovie de n tumlt de voci şi' de limbi divese. Uii siga�1 n guzină, alţii în lbneză, in bosiacă, in minrelin, n turcă sau · italină". Bn exemplu, îne aîea alele (să ne gindim Ia Algeul corilor turci)!

Continent intermediar sau spatiu-mişcare: oraşele Slab nzesr�t, Islml nu r tf niic fără dumile care, ravesîndu-i tupul deşetic, îl nsuleţsc, i dau viaţă. Dumurile îi sînt bogăţia, raţiunea de a i, civlizaţia. Secole la înd, datoriă lor el va o;upa o poz �ţie "dollnantă". 98

Pnă la descoperirea · Americii, el omină Lmea Veche, eglemeneză de fapt ea ce e aunci · ea storia sa· "mondială" . . El snur - s-o mai S>nen o daă - pune n contact mile iiculturale ntre cre e împte Lmea Veche: Exreml Oie.t, Europa, Aria Neară. N mic nu rece făă cosmţănul său, sau cel puţn fără şra sa. El se ntemediaul. • Corb, caravane şi negujăJi: oicît de iiciă păea uneoi iuaa lui poUică : şi aşa a fost adea seoi , Islamul rămîne, in pun ct de vedre geolic, uzuuctuaul receior obUgaoii

Eviden, el iu este întodeauna coşient de acesă

poziţie excepţională, şi i�i întodeauna stăpîn e ea. Astfel, în faţa deşeturilor rci n Asia, Isliul ste

vicma fragiliăţii, unei dominaţi slab exerciate, ,,mrgnale" - a sa - asupra unei populaţi de nomazi foae turbulenţi. Turesanul musumn, şir de aze, ese o regiune de avanpsuri,'dar iciodaă de baje eicace. De fapt ste imposibil să bezi turcilor, urmeiior sau mongolilor calea de la Marea ai la aspica şi Mea Neagră . .Cei mai vigroşi dinre aceşi nomazi scaladea ză ,lrnul, ameninţă BagdaduL. Piviţi pe o hă (p. 123) mensul dezsu pe care l va aduce în Et nvazia mongolă dn secolul al XIII-lea. Cu oae acestea, de-a lunul sc9lelor, Islmul ste snuul cre. face să circule aurl din Sun şi sclavii n!gri, în trnzit spre Mediena; măase, pipeul, mirdeiile, erlele Exremlui rient h zit sre Europa. În Asia şi Africa, el ţine comerţul evntului, care nu va ajunge în mîinile neuţătoilor iaiei dcît oi de Ia Alexndria, ori din Alep, ori de la Beut, ori dn· Tripoi, Siria. Jsamul este deci, prin excelenţ, o civilizaţie care se mişc, de tranzit, cea ce implică îndeptae călăorii pe mare şi pe uscat, raicul cavanelor iind intes mi cu seamă înre Oceanul Inian şi Mditeana, de a Mrea Neagră pină in Cina şi India, n ţrile nelor pînă n A(ica de nod. În poida prezenţei, spre es, a elefanţilor şi pretuin·

dei a calor şi măgrilor, caravanele folosesc predomi nnt cila. O căilă de ovră ajunge ă oe p. la 3 cntale sarcnă uilă. Cum o caavnă reuneşte ·uneori 5-6000 e cile; · volumul său global iae i compaat � cel al unei corăbi de mă fote mi. O cravnă e deplasaă, aidoma unei ate, cu şeul său, saul său major, reguli stice, etae obligata: ii, prcaţi rituale ,otiva tîlhilr nomazi, cu cre este înţelept să nchei înţelegeri. De-a lunul umului, a !îlneşe )a distnţe ixe, în iecre zi de ş (mai puţin în plin dşet), mile conucţii ale cara seraiu riwr sau Khăn-ilor, unde-şi adăpşteşte o te· n nimale şi oameni. Snt gările cravanelor. Nu ste călăor euroen care să nu i desis aceste săli gigntice şi confotul lor relativ. Unele exstă şi stăzi, ca adrabilele Khăn-uri n Alep. Acest sistem cravaier nu se pae lega e por turile pe mare ăă o vsă orgizre semicaialstă. Islamul îşi re neguJătorii săi (msulmani şi emsul maii).· înîmplrea a făcut să ajungă pnă la noi scrisorile nor neustori eei n o, n ,eca imei Cuciae (1095-199): ele dezvăluie cuaşterea uturor nentelor de crit şi plaă şi a tuuror fomelor de asciere comercială (Italia deci nu le va nventa ulterior, aşa cum . prea uşor s-a crezut). Ele nalează de asemenea comerţul pe nţe lungi : mărenul ajunge n Aica de nord în Inia; sclavi sînt cumpaţi în Etipa; ier este adus n Inia, o daă cu pipeul şi mrodeiile. Toae acesta mpică o meă mişcare de bi, de măruri şi oameni. Nmic de mirare să constatăm încă de pe a.ci mplorea, fabuloasă penu epocă, a itinerariior călătorilor arabi. slaiul îsuşi, cre este mişcre, care răie� n lişeare, i nenează. Ibn Batita� un mrocn năcut la Tnger în 1 304, care făcuse deja o călăorie "în juul lmii" de la 1 325 pînă la 1349 (Egipt, abia, Volga ifeiară, Afgans an, ndia, Cna), ajunge în 1 352 în ţările neilor şi pe malurile Nigerului, unde se va plînge de lipsa de coside aţie a sudanezlor, musumani şi i� faţă de "albi". La

Sidjlmsa, oraşul aului, l nne, cu orecare umre ce-i rep, pe unul n compaioti săi dn Ceuta, faele unui anumit Al-Buchri, e ce îl cunscuse, n Cina... slamul acstei epoci abundă n dezrăăcinaţi de acest gen e' cre ospitaliaea musulmnă (asemnă toare ospitaliăţii useşi) i prmeşe ăă nencredere, de la Atlanic la Pacfic. •

Aceste mişcăi ar i inimainaile făă oaşe put nce Fireşte, acestea se înmuljesc rid în Isam. Ee sînt motoaree care fac posibii această imensă circuajie. •.

Căci totul trce pn ele - muile, nimalele de povară, ameii, ba cir şi bunle culurale cele mai preţioase. Din acesta n ună, în n pre EUropa, r putea i sciţat n mens tablou de onore (heercit şi are nu va i nicioaă complet): plnte îndepătate (resia de zahăr, bmbacul), vienele de măae,· ta, bsola, cirele indiene (numie arabe), paul de puşcă (probabil) şi, concomitent cu o nuiă micină foate repuată, gemeii celor mi tribile maladii epieice, oiginre n Chna şi India, paile holerei şi cimei... n mare, toate acste oraşe e semănă. Srzie sint srîmte, în general l pană peu ca apa ploilor ă le cureţe de la sine. Atît de me ncît adeori doi măgari cu . povră nu pot trce unul e lngă celălalt. a şapte coti - lăţmea prevăuă de un hadit al profeului - rcerea r i · posibilă, ar casele uzupă saţiul săzii - verticalitata nu te decît toretic n osacol; în pls, ele stt consuie pe olsole, de cele mi nulte ori, ca şi csele occienale n Evul Miu. Totul se explică prî faptul că slmul interzice (u exceptii m snt Meca, la Dj�dda, potul ei, şi Cairo) c�sele cu etaje, s�n de orgoliu n ea proprierilor, den de dispreţ. Daă ind dSzordnea, absenta oicărei alsraţi muicipale, de naă ee un oraş cune o creşere demoraică ceva mai seioasă, acee ce joae i invadează spatiul, se mpng unele n alele, Se înghsuie. 1 01

Francezul hevenot se ma în 1 657 că .la Caro nu există nici o sradă prncipală, ci -mulţme de săduţe care epuiesc în toate pţile, ceea ce dovedşe ă toae casele au fost conSuite ă ici un pla, ieare ocupnd tot locul pe cre se putea cosui, 8 a ţne ma de faptul că barază sau nu o cale de trecere." Un alt rancez, Voney, decrie acelaşi săzi un secol mai ziu (1782): �Cm nu sînt elc pavate, mulţma de oamei, de căile, măgi şi ci are se nghsuie ridică un praf supor; desori proprieii stropesc cu apă n faţa poţii, asfel ncît raului îi umază noroiul şi aburii rău-mrositori. Conr obice.. iului n rien, csele siit cu două au ei eaje, endu-se cu o terasă pavată sau odită cu p; majoriaea snt consuite ·n plt şi cărămizi prost e, iar altele n piară moale cu grnulaţie rumoasă scoasă dn muntele Mqaam n · vecnătae; toae aceste case au aeul unei ncisori penu că le lipesc feresre spre sradă ... ". Aceaşi magne efeioare la Isanbul, o regăsm la mijlcul secolului al XIX-lea: iu nmai veiculele, r cir şi cai rec cu geuate. Sada Divanului, cea .mai largă n acestă epocă, nu epă şeşte 2,5--:3 meri n unele locuri." Toae acestea sîn, n geneml, adevămte. Cu tae acstea, n scolul l XI-lea Cairo. avea cse de apte pnă' la douăsprezece eaje, r în �colul al X-la Sămaă ava o şosea reaptă de mai mulţi lomeri, u o lăţme de 50' pînă la 100 meri. Excepţii cre co'r mă reula! icît de srîmă r i, strada înr-o ţară musulmaă este întotdeaunâ desebit de anaă, se loc de înîlni re, mai ales enu ui popor cuia i place să se exteriorizeze. a este "aera senţială... unde îşi au ntîlre povestitrii, cînăreţii, mblzitori de erpi, limbancii, tămăduitoii, şrlaii, bărbi�ii - toate acste ocupaţii iind fote suspecate de canotii şi molişii islmici-. Mai sînt şi copiii cu jocile or, uneoi violente ...". · Circulaţiei srzii i se adaugă confotul, rezervat femeilor, circulaţiei pe terse� Dezordne deci. Totuşi, aceasa nu exclude niciodaă un pan de samblu, cu aît mai mult cu cît acesa ste 12

legat de suctule seşi ale oraşului, de via� l;uitori lor lui. n cenu - Mrea Moschee, cu redica săpă mînală, �spre cre toul se adună şi de a care toul se răsfră, a şi cînd r i o inimă" (J. Berque). În aro piere - bzarul, adică tieul neustrilor cu ăzile prăvăiilor (sq) şi aravaseraiuile, e sint anre pozite de mi, băile publice, cre s-au mplnat au au subzisat n oida · nmeroaselor blamări p� care şi le-au as. Meşeun sînt ipuşi n mod cncenric, ncepnd 4e la Mrea Mos.chee: mai tîi faicanţii şi negustrii de pfumri şi tăîie, apoi păvăiile unde se vnd stofe şi cuveuri, bijuieii, mile alimenre, şi n sîrşit meseriile cel mai puţn noble - pielii, cizmii, ieaii, olari, şelii, boingiii ... înd ajungi la ei, ai ains deja lmitele oaşului. Fiecare n acese mplsmente corporative ste în pncipiu ixat o aă penu totdaua. De semena, n general, cieul rinţului (magzen) se ală la marginea oaşului, la adăpst de· rămeriţe şi le surprze ppula re. Alăuri de el şi sub protectia sa - catieul ereisc, melah. Acesui mozaic i se aaugă divesiatea · foate mare a catierelor rezidenţiale, mpărţite oiit enilor şi religiilor (45 de catiere n Anio,a). ,.r�l ese un agregat de ceăţi trăind sub eama msacului." Se poate deci afma că coloizrea , occidenală nu a creat nicăieri segregaţia asială, chiar acă, ce-i rep, · nu a s�primato. Sub · dezordina , aprenă, acpsă igidiae este accenuată prin fapul că adesa, oraşele e lă înre ziuri cu porJi somJuose, înconjrae de cmitre vaste · uzpate cu ificulate de urbansm. szi, crculaţia necesară vehiculelor şi automobilelor mpune rasfor mara lor, uneori exageată. n elanul lrii srăzilor, Isanbulul s-a rsfonat n ultii i nr-n şntier neverosil de menajări: case tăiate n două le căror 1 porţi inteiore se deschid în gol, noua sradă pncipală n care dau srăzi laterale suspendae .ca nişte văi glacire", pădri de ·canalzări devenie aeiene după debleieri recipitate... Dacă este adevăra, n mre, că oraşele musulmane nu aveau nici libeăţle poliice şi ici sensul orii 13

riectuale , pe . cre aglomerile n Occident au încercat ă le dobîndCă deînaă ce s-au dezvolat suicien, ele dipuneau touşi e toae uncţiile ce constituie un oraş, nclsiv o brghezie întodeauna confomstă, inclsiv mse de 'săraţi, de meşeşuari nevoiaşi, de borfaşi, u oţi rănd' mai mult sa, mai puţn n "fmituile de la ma bogaţilor", nclusiv o viaţă faă, mai lieră decît n le pi şi ale cărei plăceri pr rigoşilor de o pevesitate ntolerabilă. Ele sînt citadele ale spiritului graţie şcolilor de e . lngă moschei şi uivesiăţilor. n s'rşit, ele consituie o atracţie consană pnu ii dn împrejuri, e care-i îmbînzesc şi-i domesticesc, orivit vcii reguli a jocului, muabilă de înd exsă oaşe şi sate. "Nu exisă n lume oamei cre să aibă mai ,mulă nevoie de o corecţie, penu că sînt hoţi, tîlhari, _ răuăcători" : afmă un orşean n Sevilla, reeindu-se ' ă ndoială la dispuele fră s'rrşit cre se să la oţi, 1 sau cir în piaţă, cu ţii ce vînd male, cne sau piei, unt rînced, palmiei pitici, "iarbă verde" sau mazăre. Dr şi orşenii sînt vigilenţi şi şeţi, şi işi iau · revnşa îzecit. Hoţul ste urat la rîndul lui rară nici un supul, căci orăştnUl slamwui, mai �uit ciar decit cel n Occident, ţne fem în mnă lumea · urală dosebit de ură alată la porţile ale; astfel, Dm�ul conroleză ii vcii de la Ghoua şi munteni n Djebel Duze; Algeul - corsarii, ţării n Fs, n Mitija şi msivele abyle; burghezi . îmbrăaţi n . mătae n· Grenada - ţăranii saci îmbrăaţi n bibac de pe munţi n aropiere. Dr aceste ăăi sînt cacterisice uuror orşe lor. Originaliaea aglomrlor musulmne în raort cu Occidenul, consă fără .îndoială � prcciatea lor· . de o pate, şi n dmensiile excepţionle, pe de la. nponţa o�lor Islmului nu rebuie să ne umească: ea ţne e senţa civilizaţiei sle. OrŞe, drumui, corăbi, caravne, elernaje, toate fomeză un întreg: sînt fascicule de mşcăi, acese "lni de forţă" ale vieţi musulmne, dpre cre · îi place lui ous Mssignon ă vorbescă.

CAPITOLUL III

GRANDOAREA ŞI DECLINUL ISLAMULUI (secolele VIII-XVIII)

Apogeul, splendoara lslamului se situează nre secolele al II-lea şi al' Xl�lea. toaă lumea ee de acod l aceasă pivinţă. Dr de cînd a început decăderea lui? Dacă accepaţi explic.ţia frecvenă, reluxul decisiv ar i început nă n secolul al Xll- la. Dr aceasa în nă a confunda două lucruri foate difrite: sîşitul unei preponderenţe şi sîşitul unei civiizaţi. r scolul al XII-lea este foate cr că slamul. şi-a pierdut poziţia de lider. Dr pierderea foe piculosă de ieză în ce-l priveşte nu a început enu el dcît o daă cu secolul ·al XII-la, cea e, la ca lenă a civilzaţilor, eă n ă u fote puţn timp. Sa lui este cea a numeose aţiuni, numite stăzi sudezvolae nucît au . atat Revoluţia ndusială, pma revoluţie capabilă să facă lmea să progreseze cu viteza fnastică a ·mşii. Acest ucs evident nu a deernat moa Islanului ca civilizaţie. El a rs doar n a Eropei u · o nziere materială de două seole, r ce şcole!

Nu a existat civilizatie m�sulmană înaint!a secolului al VI II-lea sau al IX-lea Islamul a realiae poliică s-a născut n cîţiva i, cei cîţya i le-au trebuit rabilor penu a cuceri un m priu. Dr civilizaţia islmică a proveit n rea

1 0s

acstui impeiu cu civlizaţii antice. Penu acesa a fost nevoie de mult mp, de generaţii ntregi. •

uine convei, numeroşi supuşi: pimul ciclu al cuceiilor, ccul arab, a cet un impei, un a, ar încă nu a creat o Civiizae.

a început, cuceitol arab nu a ucecat deloc ă conveţească. Dimoivă, el s-a limiat să exploateze bogatele civlizaţi ajuse la bunul său plac: Peia, Siria, Egiptul,. Aica (adică Arica romnă, riqya abilor, corespZnd Tsiei de azi), Spnia (adică Andaluzia, al-Andals). Dacă un creşn, incerca să e convecă la ls!am, era pedepsit cu biciul. Plaa mpozitelor ind rezervată nemusumanilor, la ce bun să-şi i redus noii săpi veitle? �Populaiile ' ălor ocupate.�. tşi ăsează modul de viaţă, ' fără a i snjenite, r. . . sint ratate a limale superioare, de cre ai grijă penu că plătesC a mai mre pae a impozitelor" (Gaston Wiet). . Aşa se va ntmpla sub primi pau succsori ai lui Mummad, "calii buni conducători" (632-60) (calif înseamnă succesor, lcotenen, vice-gerant, după cm consideră aduăoul), apoi sub calii mayazi (66--750), cre-şi stabilesc capiala la Dmc. n mpul acestor ni de războaie connue, nicioată sau aproape nicioată moivul religis nu s-a alat pe mul pla, Astfel, faţă de Biznţ, lupa ete olitică, nu- e la religie la religie. Mai mult, · n ţărle · cucerie asaţia rne n miinile "ihdiglor", iar criptele se ţn n · connue n geacă sau plvi (perana ijlocie) . n sfşit, a însăşi rne de ispraţie elensă, ciar n cosucţia moscheilor. Curţle centrale, colonadek, arcadele, cupolele reroduc modelul bizantin. Doar mnetul deşi evocă clpoita creşină - este driginal, conceput penu chmarea la ugăciune făcută de mezin. ·

•

Coiura abbszilor: aba spre mjlocul secolului al VII-le, schmbăi decsi'e ja'ozeză o argă ră mînare poUic, socaii şi cuînd ntelecua, cînd calfatul rece a dinasia abbasizior iar lamura or neagră înlocuieşe amura abă a umayyior.

Aunci, luma msunană e repliază spre t şi se ndepează puţin de Mediterna care o fascnse pînă atunci. O aă cu noii alii, capitala Islmului se deplasează de la Dmc la Bagdad, favorizînd revnşa masivă a anieilor şi .altor "clienţi" şi opore supse. S-a srşit cu doia arabului "pur sîpge", care a dat un secol cel mult, timp de rei sau pau gneraţi rălu cite, tmp n cre "CtSa superioară" de războici se pierde n deliciile bogăţiei şi lxului, civiizaţiei. Aceas tă civiiaţie despre· cre bn Khaldin, gentilom rab din Andaluzia, va- spne mai irziu că este "răul esoni icat''. Rolurile principale revin atunci sc veclor ţăi civilizate, n momentul n are o mare posperitate materială îşi rată pretundeni cipul. Pe la 820, veitle caliului snt poate de cnci ori mai mari decît venitul anual al Imeriului bizntin de atunci. Se acumu lează averi uriaşe datorită capitalismului cemercial precoce, ale i legăui e nd pînă în Chna şi India, Golful Pesic, Etiopia, Mara Roşie, Ifriya, ndaluzia... Capitalsm, cuvntul nu este ciar aît de n�cronic. De la n capăt la altul al domeniului planer al Islamu lui, comerţul cu măruri nu mi are ie. Un autor arab; Hari, pune n - i unui neustor: .Vreau să duc şoran persan în Cia, unde m auzit că re un preţ mare, ir apoi orţeln dn Cna în Grecia, brct grec n India, oţel nin la Alep, sticlă de Alep n Yemen şi stofe vărgate _n Yelen n Pesia... " La Bsa regle myntările nre neustori se fac poivit principiului numit szi clearing. Scmburile presupn oraşe. Se, idică cetăţi enome: ele conduc jcul, nu nlli Bagdadul (care, de la 762 pnă la sugera lui butală de căre mongoli, n 1258, va i ă îndoială ca. mai mre, cea mai bogaă _

1 07

capitală a Lumii Vechi, cu siuranţă un �.oraş lmină"), ci şi, nu depae de el, pe Tiu, gigantica Snaă (fondaă în 836), cît şi marele pot Basra, Caro, Da masc, Tuns (acestă nouă încnre a Cataginei), Cordoba... . Tute aceste oraşe, plecînd de la lmba Cornuii şi peziile raiţionale, au fabricat sau refabricat (cuvîtul este dor puţin prea ar) araba' numită "lierală" imbă avntă, cu sigurnţă aiicială sau nai degrabă iterră, care va i idiomul comn tuturor ţărilor isl.i ce, a latina pentru ' creştini. În rapot cu ea, araba din Arabia şi celelalte lmbi vorbite vor căpăa tot maf mult aspectul unor dialecte. a Bagdad nu e elaborează dor o lmbă, ci o literatuă, o gînd�, o fervoare ecumenică, o civilizaţie, ir de aici va radia depate. . Îaintea abbsizilor re loc deja o ăstnare seioasl în rcutarea uncţionarilor. n 700, califul umayad Ald-al-Malik îl cheamă pe viitoul călugăr In Da mascinul (655-749), consiieul său pe atunci, şi-1 nunţă că a hotăît să suime din acel moment limba eacă n toate actele admnsaţiei publice. "Cea ce - povsteşte istoicul arab Baladhori - a 'ăcut multă neplăcere lui . Sarun (Sergius, alt nume al lui Ioan Dmascinul), care, f6te t, l-a păăsit pe calif; ntindu-se cu işte uncţionari greci, el le-a spus: .« Că�aţi-vă o lă, profesiune . renabilă, căci ca pe e o aveti acum v-a fst reasă de Domnul.»" ra siŞitul unui mods vivendi, nei lungi faze de olernţă recipr;ă înre creştii şi musulmani; o eră absolut nouă încea. n iatea -lngvistică, se crea n veicul indispen sabil scimbuilor intelecuale, afacelor; uvenii, aminisaţiei. Scrsoile neguorilor evrei despre cre m vobit sînt redacate n rabă, deşi scrise cu caactere ebraice. Din acest instument lingvstic, cultra va căpăa avantaje mese. Fiul celebului Hiin ar-Rashid, Ma'mn (8 13-833), va pune ă e traducă în arabă un număt cnsidrabil de lucări străine, mai als receşti. Duzara acestor cunoşinţe a fost foate rapidă, cu atît mai mult cu cît Islamul a cunoscut foate cund tia, ·

mult mai ieftină decît pergmentul. a ordoba, e spne, caliul al-Haam al I-lll (961-976) poseda p bibliotcă cu 400 ·oo manşcrise (u 44 volume de catalog) şi ciar dacă aceste cifre sînt exagerae, rebuie· amntit faptul că bibliotca lui Crol al V -lea (iul lui Ioan cel Bun) nu co,ţnea dcît 90. O înreagă ransfomre nt�nă re loc în csul acestor s�ole moite. Religia lui Mhamad e complică l exegeze qe tip bizant, se dubleaă cu o mistică în care specialiştii văd renaşera noplaonis mului. Chiar şi foiabla criză a s�hismei şiite pre să iasă n adîncmi în pte sne pmului Islm aab. Şiiţii snt legaţi de uceicul calf Ali, aasat de umayazi. Ei se ·opm suniţilor, are reprezn: ma joiatea şi radiţia Isliului. La nul n locurile lor de pelernaj, Kebela, n Irak, e adună şi săi ii de cre dmcioşi. "Ali seamănă cu n al doilea Christos, iar ma ma lui, Fătima, cu Sîmta Fecioară. Moatea li Ali şi a iilor lui este relatată"ca ua dn patmi" (E. F. Gautier). Astfeţ Islamul, pînă în pofunzimea suletului său religios, se consJieşte împumuînd · de a vechile civilizaţii oientale şi mediteraneene ntnerite, arase de atuncţ înr-o msime laică Şi spituală comă şi în. reţeaua unei lmbi comune; Aabia nu a fost 'decît n episod; civiizaţia musulmană, dntr-un anume punct de vedere, nu ncepe dcît o aă cu converile masive la · Islam ale poorelor neae, şi de semena, .o da� u generalizarea şcollor pn "Ună", uiaea encioşi� lor, întsă de la Atlntic la Pmr. O daă n plus, vnul vchi mple ulciorele noi. ·

Vîrsta de aur a lslamului: secolele VII-XII , Timp de pau sau cnci secole, Islamut ' a fost ca mai srălucită civliiaţie n întraga Lme Veche. Acaă vstă de aur .se ntnde, în mare, de la doia iuli li Hăin r-ashid, Ma mn (8 1 3-833, cpoul Csei ŞtiinJei de la Bagdad, bibliotecă, cenu de raduceri şi observator asronoic în acelaşi mp), pînă la moatea lui Averoes, ultmul dntre maii lozoi musu.i, '

suveniă la Mrrakeş, n 1 198, cînd era în vîsă de peste 72 de· ni . şi cevl. Dar istoia ideilor şi atelor nu expică, singură, · marile momene ale Islm ului.

Inainte e toae, contexul stoiei generale se dove deşte decsiv.

•

Un istoic al ilozoiei mslmane, Uon Gautier, fă că perioadele favorabile gmiiIslamului au fost .epoci e pace şi prosperitate generală, are au aut a de a pmi protcţia .unui calif luminat şi atotputeic: aşa cum, n Oien, în secolele al VIII-lea şi al IX-lea, calii abbszi cre, de la al-Mnsir pînă la al-Mutawkl, au favorizat ră înreupere, timp de proape n secol, răspîndrea·: în lumea musulmnă a ştinţei şi ilozoiei ·elene, raţie unei mense acţiui de raduceri ăcute de creştini nestorieni... tot aşa în Occident, în secolul al XII-lea, caliii almohazi, obişnuiţi cu îndelungate conver saţii speculative cu medicul şi filozoful lor au favoizat acest lucu. Sau., dmpotrivă, erioadele favorabile au fst cele în care ecadenţa Imperiului facilitează gînito rilor inansigenţi alegerea, dinre micii potentaţi, a unui patron binevoiţor, aşa cum a fost n pr.ta jum.tae a scolului al IX-lea emiul din Alep, · Sayf al-Dawla, potectoul lui ai-Făăbi..." După cum se vede, Uon Gautier pune problema în temeni de storie politică. Civlizaţia a eepns de prinţi, de "despoţi luminaţi". Deteriorarea apiă a califatului n Bagdad semnalată de aîtea accidente, nreînd o ăliţare nemaivăzuă a spaţiului politic, nu a dăunat gîndirii, ci dmporivă, a favorizat o anumită lbetate ntelectuală, cir şi numai prin faptul că a permis vreunui literat să fugă dintr-un stat sau să se susragă unei potecţii princire înr-un stat yecn, alegind o nouă potecţie. Va i o practică obişnuită în Itaia Renaşeii sau n Europa secolelor l XVIT-lea şi al XVII-lea. Islamul a avut adeseori acelaşi priilegiu. Dar aceste privilegii · ale spiiţului, snure. nu sînt niciodată suiciente. Ele sit spijinite, sînt expicate de putenice privilegii materiale. Pe Ia 750, · Islamul şi-a atis fontierele extene ·

fto

senţiale; expsiunea lui se la aunci blo::ată de iostele săine (Consntinpolul, asdiat în 7 1 8, ste salvat de curaj ul lui Uon Isaurinul şi e fcul grcsc; Galia şi Occidenul sînt menţinut� prin vioria de la Poities, 732 sau 733, şi revola concoienă n Maghreb). tfel, exterior, se sabileşe n fel de calm (elativ, r ral) şi, n cnapondre, în ot meriul, o conomie vstă şi găeşe nmenele, rimuile de creşere, prosperitata. Acet avnt anreneză isalrea nei economii e piaţă, a unei economii monetare, a unei "mercializări" în creşere a produselor agricole: cosmae în e pe loc, excedentul lor evne maă, cre . va almenta oşele, peiţnd dezvolarea lor. Comerţul u cumale pne n mişcare în fiecare n pte 100 00de cămile e poyruă. Halele comerciale ale qrşelor se nmsc csa pepenior galbeni, ir pepeni de Mev, în Tnsoxin, se bucură de o repuaţie eosebiă. Desbitaţi, .i sînt expdiaţ i n mod masiv depe, în vst; proeţi, ei ajung la Bagdad prinro reta spcială de poş, ambalaţi înr-o pungă de piele cu gheaţă. Culturi rsiei de zhăr aşe o indusie. n e piveşte produsel� ame�tare, ebuie evidenţia tă dezvoltara morăritului, prin moi de apă (ca cele de ngă Bagdad) sau a morlor de vînt, semalate din 947 la Seistan, în vreme ce la Bab este folosit curenul Tiului enu a pne în mişcare roţle morlor pluti tote. Această conomie n dezvolre expliă avînul multor industri - a ieului, lenului, texilelr n, mătase, ·bumbac, lînă) şi o dezvoltre meă n Orient a culuilor de bmbac. Covorele de la Buhara, n meia, n Persia snt deja celebre. lasah mpă mai cntităţi de cînîz şi ndigo penu vopsirea stofelor n roşu sau, albsu. ndigoul indian, care ete adus n Kabul, are repua ţia de a i mai fm eît cel n Egiptul supţrior. Toate aceste evoluţii · au nenumate consecinţţ. Economia moneră ăstnă nmentul nei. socie tăţi înainte de toate seniorile şi ţăăneşti: bogaţi devin şi mai ogaţi, isolenţi; săracii - şi mai nevoiaşi. Dacă adăugăm faptul că exnderea eiclor de igre ·

111

mpune, ntreşte şerbia ranilor, pe cre bogăţia Islamului i eie acestuia să-i cumpere 'cu aproaede cinci-şase ori mai scump decît alţi sclavi de . ete e nevoie, nu snt reu de ghicit tensiule sociale ce e nsc.: ·, Chir dacă acasă poseriate nu a dijat toul, a explică numeroase lucrpri şi mai als clmatul revoluţia� nar, lnţul neînreupt de tulbui 'rale şi urbne, l�gate deSeori de mişci naţionalste, cm e cazul n an. Literatua eocii evocă noţiui prea · modene: naţionalisp, capitalim, luptă de clă. Asculaţi acst pamlet scrs de al-Ii pe la 100: Nu, cu signă nu mă voi uga Donului cîă vreme voi răne ac. Lăsaţi ugăciile şeicului, , comandanului matei ale cui piviţe pnsc de plne ce sînt. De c� să mă rog? Slt puteic? Am un palat, cai, hane oga�, cenură de aur? Să mă rog cnd nu am ici cel mai mic petec de păint ar nsena pă ipizie." Cm totul e leagă, erezile islamice care .abună n aceste seole de acivitate intensă , au, toae; rădăci sciale şi , Qlitice proprii, la fel ca şi erezile Europei meievale. Un up beerodox se naşe, se dezvoltă, apoi se defomează n poida 'persecuţiilor au oivenţelor. Isoria gndii msulmane . se legată fără sirşit de acste upuri explozive. .

•

Penu a caratea IÎsta de aur a lsamuu, i ic�l A. Mez a folost c uîntul amiguu Renaşee. .

Acesa penu a sugea 1că strălucrea ei nu se poote compra decît cu cea a minunatei Renaşteri italiene. . oice caz, compaţia are avantajul că arage atenţia supra , amsecului de bogăţie materială şi ogăţie ntelecuală cre au constituit momente de glorie excepţi onală penu civilizaţia slamului, la fel a şi enu cea a Italiei secolului l XV-lea. , Şi na şi ceaÎală se sprijină pe societăţi rbne privleiate de cmrt şi bogăţie; şi una şi calaltă se dezvoltă n · crci srălucite şi foarte resse a unor spite de excpţie' cre, aăpîndu-se masiv de la civili1 12

zaţia ntică pe cre o gloriică şi o y�nraă, ic scole înntea propriei epci. n reme e în exerior, în mbele cazi, barbarii ,abia îşi cheaă menină le. Penu Iaia de la sîrşitul scolului al XV-lea babii sînt munteii eantoanelor elveţiene, sau gemiialaţi la nd de Pasul Brener, sau rancezii, sau spiolii ncălţaţi cu espaile, sau turcii (cupaea fotăreţd Ono n 1480). Penu Islamul lui Avicena sau Aver� res, brbari sînt tJrcii selgiuizi, berbeii, sharieii sau uciaţii . din Occident. Deseori barbarii sînt · chemaţi, soiciaţi, cum se va înmpla n Italia. Dn prmele momente ale calfatului de la Bagdad s-a făcut apel la sclavii şi mercenaii turci. Sclavii snt oferiti cmpăă torilor chir de pănţii lor, "precupaţi de viioul lo�. n Spnia, mulă vreme nu a fost nevoie dcît de cîeva monede· de aur penu a scăpa de creştini invadatoi din nrd· şi â-i mite napoi la ei. Âpoi, într-o bună zi lupa devine serioasă. Atunci regele Sevillei, al-Mu'tamid este coss să se apere de babarii creşini făcînd ael la ajutoul altor brbi, almoavizii din nordul Africii. u

•

Vzută în ansambl, între datele pe care e-am reţint (813-1198), ciiiiaa islamică · se aimă ceea ce ·este conradicoiu doar în aparenjă - ca univesală şi în acelaşi imp reJnal, adică untară şi în aceaşi imp dfet.

Unitară: vedem preutindei cosuindu-se mschei, şcoli superiore poivit unei e ufome, voit "abac e". Ele prezintă un model reulat (curte cenală, rcade, bazin penu abluţiui, mihrab, işă ndicînd direcţia în care rebuie îndreptată ugăciune\, şi minbar, amvonul penu predică n nava · hipostilă a c�ncioşi lor� mnret); ele folosesc aceleaşi elemene ritectuale: colone cu capitelri, rce (n fome divese: frnte, în fomă de potcoavă, ilobate; multilobate, n fomă de carenă de corabie, salactite), cuole cu nervuri, mo zaicuri, cerici, în sîrşit dcoaţia caligraică snun tă a arabscurlor. 1 13

Unitară: retutndeni scultm o oezie idelă aceloraşi prcedee şi aceloraşi lcui comne. a glorii că e Dumnezeu (anda'ul ără paă, Dnezeu),

natra, agosea, viejia, stgele nobil, alul, căila (msivă ca un munte. .. O centră face pmînului pşi ei"), ştiinţa, vnul interzis şi loile, oae loile. n ntraga lume slamică crculă, de emenea, aceleşi povesi opulare, proveie din Indi, cele e cre le putem citi n culegera O mie şi una e opJi, rctaă �t,· în secolul al XIV lea, a capătul nei îndelngate .

gstaţi.

. Unitară:

ilpzoia

fasafa) este petuthdei reluara

g.ii elene a lui istotel şi a peripaeicienior, a constituie efotul imes de a-1 situa pe Dnmezeu nr�n cosmos are, după exemplul grclor, este eclaat ee, neiind pin umare rodul nici nei ceaţi.

Unitară: întîlnim de asemenea .}retutdeni aceleaşi ehnici, aceleaşi meşteşuguri şi, după cum alăm din ăpături (ca cele de la Madinat az-Zră', ngă Cord ba), acelaşi mobilier, ace!eaşi obiecte indu�ale. ·şi petttindeni aceaşi modă, dicaă de gustul Bagaduli care ă tonul. n înrea ga Spnie, acstă ţă-ermnus, poate i umită sosirea acestor bmuri culturale în deplasare, mda supranumelor preluaă , de a peţi ce.ebi ai Orienului şi de care s� face exces, g�nerali zarea bumusului o daă cu ssrea almomvzlor; temele ierre la modă au reţetele mdicale... Penru a . încheia cu cîteva magii ugiive, să semnalăm, n Persia pînă în Andaluzia, eregrnle jonglelor, de obicei egiptei, aJ ale cînreţelor şi nsatoarelor fomate la Medina au Bagad, mbrăae în galben n ien, în roşu în Occient şi desre cre vrbesc toţi poeţii. reutindeni i găsim pe jucăorii de şh şi de urăg, ace sta n umă, - fote la mod� folosind ii de cai rapaţi, făcute in lemn. Jcul em capivnt: "Căpitanul dn ·al Mu'id, bn Mn, a fost ss la Cordoba, în casa lui, de n deaşmnt de soldaţi duşmi în mo�ntul în cre jua urăg." ncă două imagini: cea a vizului reent al Khursnului la începutul secolului al X-lea - ' cre "a imis emsi n toate le penu a e foma sre .

1 14

obiceiile tuturor crţlor şi regăoilor n mil gec; Turesan, Cina, a, Si, Egip, a znlor, n abul şi �buL El a crceat cu aenţie fo�tiile şi a etmut toate obiceiule. e e le-a cosideat a i cele mai bune" nu a le npune la cuta şi n mi sraţa n Buha; sau, ca ă răinem e să aă n limiele srice ale 'lnii musune, maginea cului Hm al II-la . n Cordob; care cnpa cle l căuie n ·Pesia, u Sia au aiura de cn apau şi are "a tms o mie de i de ar r la Abu'l-Fadj ai-Isfhăni penu a obţne mul exemplar n cela ntologie a acestuia" Rn). Touş, lcestă untle cu�ră au suge piu aităe evidente şi pne de vllţ.

•

n timpul marii rni a mpeiului, n coll l X-lea, iecre regiune rdobnde puţnă aqdeei nre şi dnr-aă respă după cum doşe, reafr inu-şi geniul piculr e, dşi a aiicat şi a împumutat mult de la asmlu, s-a cosevat toşi u enacitate. O gogie dsebiă e conurază atuni . Spania mslmană, după divse aapi, elaoi şi conni, nde ă devnă a şi o Spanie n succsiuna muliplelor Spii n istorie. Mi mult ncă, Irul îşi afmă piculriăţile vii şi· pueice. Califatul de la Bagad i-a reat enul, rpraţia proprie: Badadul ee n aŞ in. Ea abbszilor face avere n nl s mia, · a i parie ee Pesia, şi n faiana u elexe meaie, a n celelale giuvaeri . ale ale. idvorele mense, iwdn, ansc palatele lui hors. aa işi 1enţne poziţia ingvistică dminantă, r ea, . cisă de alfel u cactere aa, devine o altă mre mbă lierară care nu va incea să aieze epte, i als spre India (şi mult mi ziu n îneg mpeil otomn). Find o imbă pe jumăae populaă, ea ·e avnajl că ste accesibilă unui pblic ·dul de vst; a proită de semena de dispariţia aprape olă a mbii ri. Poetul Ferdousi scrie · a sfŞitul scolului al X-la ·

1 15

Cartea eglor, sre gloria vecilor rieni. Vulgriea şiinţică a pesnei devne pueică nepnd n scolul al I-lea. Pesia se prezintă cu sigurnţă drept o civlizaţie naţională, n individ viros, r de acum nante n nterioul vei civilizati islamice. Magniica exoziţie de la PS n ocombrie 1961 upra ei ine ste senicaivă sub acest aspect: a deosebeşe net două peioade - anta Isl11lui şi n tmpul slamului, ntre ele exisnd o uptură clară, o proundă nsfore, r şi citeva contnuiăţi. Acesă opoziţie - univesaliae şi reginalim - e regăseşe n traga lme ţslmică, dacă r i ă n) g�dm dor la cazile extreme cre au fost India musulmană, ndonezia msulmnă, Africa neaă, plămădiă de Islam şi care toŞi rămne. uitr a ins§i. In India, contamnarea a două civilizaţi a dat loc unei veiabile te ndo-slamice, ale cărei momente de glorie nu or începe decît abia în secolul al XI-lea şi mai cu smă n al XII-lea. La Delhi mai ales au s vstigii uitoare, a căror; ciudăţeie se explică, de exemplu, n faptul că pa moschee a oaşului, cosuită în 1 193, a fost oncepută de musulni şi execuaă aoi de zii ş� sculpori iniei cre au mestecat volutele iorale • u til nin cu mente caliice aabe, Se prolază o ă ptilră în care, porivit seolelor şi locurilr, luenţa hndusă au luenţa msunnă domnă nd pe .rînd, connate mereu una de' alta pînă cnd, n cele din mă, în secolul al XVII-ea, devin mposibil de diferenţiat a de cealaltă. . a eajele sale superioare, civilizaţia muumnă constituie n aceste secole de aur n ms succs şiinţic şi o relasre excpţională a ilozoiei nice. Aceste succse nu sînt snre (să ne ndim la literaură), r ele le �lipsează pe celelale. ·

�

116

Ştiintă şi filozofie •

Mi înî, şiinţa este domeniul în care' ;sii" (cum sînt numii uneoi musumanii dn acee secole exceponale) au adus cele mi mute noută.

Cîtuşi de puţn .igonomeia şi algeba (numele este cracetic). n igonomeie ei au nvenat snsul, tangena; e şie că grcii nu măsurau uniul decît plecînd de la corda cercului scris: sinul se jumă tatea acestei coarde... n 82q hosranien (supnmle lui Mmmad n Musa) a pubicat n aat e algebră care ajunge pînă . la ecuaţiile de gradul doi; radus în latnă în ecolul l XVI-la, el va i catea de niţiere a Occidenului. Ulerior, algebişii msulmani vor re�olva ecuaţile bipărae... a fel se poate aduce elogiu geograilor matema ticiei, obsevatorelor asonomice şi sumentelor lor (mai ls srolabul), măurătoilor dacă nu perfcte, cel puţin excelente pe care le�au obţnut pen� tiui şi lonitudii, corcînd erorile laante le lm olemeu. Cir dacă snt pofesori şi nu elevi, să le dăm noe foae bune în optică, n chmie (istilaea alcoolului, fabricarea elixirelor, acidului sulic), în fmacie ste jumăae u leacile pe care le va utilza Occidntul vin din sm: sena, reventul, căpa roşie, nua voică, cîmîzul, mfoul, srpuri� poţiui, plsti, pomei, unuente, apă distilaă ... ); medica lor ste incontetabil excelenă. Cir dacă dscoerea lui a răms . nefolo siă, egipteanul bn an-NafS a pus n lnă mica circulaţie san�ină, crculaţia pulmonară, cu rei secole nainta lui Michel Servet...

In domeniul Jozoie, rebuie vorbit despe ecuce ire, despre o reluae a esenaluui · emeor ozoei peipaeiiene. •

Elnul acestei recuceri nu se lmitază ă la reluare

117

şi rrsmire - ciar şi att iefnd n merit mic -, i acă relure si n acelaşi tmp prelulre, elucite,

· reâţie. Flozoia lui Asoel, rasplanată n miul musul m, s e reznă evident drept o expicaţie ericloă a omului şi a lmi, faţă de o religie revelată, slmul, re ste o expliaţie geneală a lmii de o rigore ex remă. Dr stoel îi obedaz, i ubjugă e toti acei falsfaţi (adepţi ai fasfei, aică ai lozoiei re ceşi). Şi aici compaţia lJi A. Mei cu Renera e · eS: a existat un umaism musulmn, snuos� preţios, e re dn lisă de paţiu îl vom prezena r. ste vorba despre n indelung curent de gîndire, cre rebuie situat aît n tmp cît ş i n spaţiu. i vom rduce la cnci nume esenţiale: Al-Kindi, Al-Făbi, Aiea, Al-Ghazăli, Averes. Avicea şi Avees siit cei mai celebri, acesa n ună ind dsir cel mi .. nnt pn repercusile imee, n inreaa Euopă, � cea ce ,e va nmi averrosm. . Al-Kindf (nu cunoaşem dcît daa morţi sale, 873), s-a născut n Mesopoia, nde aăl au ea u vr nator la Kîffh. Datoriă locului său de nere, · el este nmit "filozoful aabilor". De orine urcă, nscut n 870, Al-Firăbi aprţine secolului măor; el a ăit Ia. Alep şi a murit la Dmc une � îsoţse e proecol său, Sayf al-Dawla, cu ilejl cucii acui oş (in 950). El ste . "al doil a Maes" (aică duă stotel). Avicenna (după nmele adevărat Ibn Sin, s-a nscut la shena, în apropiere de Bh, n 980, şi a murit ta Hahn n 1037 . Al-Ghzălf s-a nsut în 1058 îngă Tous şi a murit n 1 1 1 1 a Tous. Spre s'rşitul vieţi lui, el devine mai derabă ni-lozof, avocaul psio1at al religiei adiţionale. Averros, e nmele adevrat bn Ruşd, s-a născut la Cordoba n 1 126 şi a muit la Maakeş la 10 noiemrie 1 198. Aceste redzti opoaice şi cronologie aestă ă ste vorba dpre o cale n mpul şi spaţiul luii musumne luate in inreul său, cu at mai mult u ît . n. jul iia dn _ mii actri au acţionat şi nit upuri de lţi lozoi, auditoi, ciioi asionaţi. · ·Aet reumat senalază, in s'şi, că ultma ·

1 18

lacă lozoică musumană a s n Sia; nu a fst cea mi înltă, m mai pus, dar ea i-a ăcut cnscuţi Ocidenului e ilozoii rabi şi pe insuşi Astotel. n astă îndelungaă pespectivă, adevăaa nrebre se cea pe care ouis Gardet o pu:e cu foră (rspuznd de altfel negativ): A xstat o iozoie msumană? Cea �e vra să insene în acelaşi tmp: 1) a exiat, de la Al-Kindi la Avrroes, o ilozoie coninuă, unitară? 2) e explică acesă ilozoie prn suşi clmatul Islamllui? 3) este a oigială? a de mule ori, ăspusul trcmsect şi ambiuu (şi da şi nu) se dovedeşe mai mult decît o abliae, o necesitate. Da, aetă ilozoie se unitară: încisă ă spernţă înre ginirea reacă e e o pate şi revelaţia corucă pe de alta, a e loveşte de acese ziduri şi se întorce, fră ncere, la punctul de plecre. Greciei, înclnaţiei Islamului enu ştinţă îi datorează ea teninţele aţionalise evidene, r nu exclusive. Toţi lozoii sînt cea ce m numi astăzi savanţi, peocupaţi de sronomie, de cmie. de matematici, întotdeauna de meicnă. Pn medicină şi-au îştig�t ei adesea favou le inţlor şi şi-au asiurat existena. Avicenna a scris o enciclopedie de micnă (Canonul). Averos va sie şi el una şi mulă vreme medicina musulmană va i n Euopa ultimul cuvnt l Ştiuţei, pnă la, şi nclusiv, ,,micii lui Moliere". Inluena gracă ă ilozoiei musumane o iae intnă: "Autorl acestei crţi - scie Averes in prefaţa e care o face la Fizica - este Aistotel, iul lui Nicoma, cel mai nţelept nre grci. El a fondat şi a dsăvîşit logica, iia ·şi · metaizica. Spn că el le-a fonat enu că toate lucle... scrise inantea lui dspre ace ştinţe nu meriă efotUl de a vorbi dpre ele... Nici unul dn cei care I-au. umat pînă în zilele nastre, adică timp de peste 150 de i, nu a puut ă aauge nmic la sierile sale, şi ici să găsească n ele o erore de o orecre mporanţă." Aatoi ai lui . Arist�tel, lozoii aabi sînt consşi la n dialog cu o ie de avînturi şi revei nre o revelaţie profeică, ca a Cornului, şi o expliaţie ilozoică mn, ca a grecilor� explicaţie şi revlaţie ce impun, nro dspuă 119

ngosaă, cncsi rciproce înre raţiune şi crnfă. Credinţa, revelaă prin inendiul li M�ad, a ransmis oamenilor un msaj divn: va puea ore nito ul, singur, ă descopere adevărul supra luii şi ă facă din raţiuna lui judecătoul valoii domelor? n faţa acstei dileme, oţi lozoi noşri se dovedesc dialecticiei abli, prea abii poae. Avicena, spune Maxime Rodinson, ,nu a fost în vn un geiu, el a găsit cheia." Iaă aproxmativ soluţia lui, care prpriu-zs nu-i aparţine: profeţii au revelat adevăile suerioare sub fomă de mitri, fabule, smbolri, alegoii, relrezeni în magini". se un limbaj enu mase, meit să ' le sigure feiciea. Filozoul, în ce-l iveşe, re reptul ă meargă mult dincolo de acest lmbaj. El îşi rezervă stfel o mare libeate de opţiune, ciar atnci cînd, de a un lmbaj la alul, contradicţia ste fomală, ireductibilă. De exemplu, la fel ca grecii, ilozoii cred de obicei în veşnic ia lumii. r, dacă acesa a e�isat dintodeauna, cum se pae înţelege craţia,fXată în imp de tevelaţie? Mergînd pînă la capăul logicii sale, Al-Fărăbi va aima de asmenea că Dumneze� nu poae cunoaşe obictele sau inţele individuale, ci nmai concepele, "uiversal urile", în vreme ce Dumnezeul Comnului, ca şi cel din Vechiul Tesamen, "şie tot ce se ală pe păînt şi .în .are. Nici o funză nu cade ără ca El ă nu şie. Nu există ici un grăunte în tenebrele pămînului, ici n fr de irbă, nici un pai care ă nu ie coenate întro scriere expliciă" (Coanul}. Ale conradicţi: Al-Fărâbi nu crede, ără îndoială, în nemrea sule ului. Dmpoivă, Avicenna crede� r nu crede în -reînvierea pului, aşa m afiă Cornul. După moate, suleul ajunge �n .uivesul său - cel al iinţelor materiale. Deci, în mod logic, nu . oae i vorba ici de pedepse şi ici de ăplaă nividuală, ici de fen şi ici de Paradis... Dnezeu, iinţele imateriale, suletele constituie lumea ideală în faţa căreia maeria este incouptibila, veşică -' vşică înucît "micara nu a precedat rpasul, şi ici repausul işcara... ie işcare îşi re cauza într-o mişce nterioă... Dune zeu nu are motiv să ie nou." Acet� ciae, e cre le-m mpmuat �e la Renn, 1 20

sînt suiciene penu a ne trezi curioziata, r nu penu a o satsface. Ar rebui mulă igal, un me efot penu · a unări îllănţurile, înOtdana dscuable, ale acstor sieme. de explicaţie. Nici .ilozoi care, de la Rnan ncoace, s-au nerat de aceste probleme retrospecive nu le aşază cu uşunţă. De tendnţele lor, raţionlise sau iealise, va depnde de fapt n�eara pe cre o dau; au, cea ce senă acelşi lucu, redlecţia Secreă penu un ilozof Sau altul: Al-Kndi naviheză e ae religioase neînvrăjbite încă de vreo utnă; Avicena ste nconesabil idelist; Averoes -ese ·ilozoul sîşului luii. Al Ghazli, aprătoul crenţei, al adiţiei, a preluat n numele său scolica obstnată a pilor eologi msumni; el doreşe ă ignore ilozoia peri-' pateticină, ă o sugă ciar, căci gîndr�a il m pnge spe o cale foate diferiă, ca a istici. Atunci, el renunţă la lme şi mbracă · hana de lnă albă (�u) pe cae o otă suii, adepţi ai nei credinţe mistice mai degrabă decît raţionale, ,.nebuii Donului", m au fst numiţi. ' Averoes, doctoul dn Cordoba, s-a ăcut comena toul şi editoul idel al opeelor lui Arstotel. Meiul său constă n fapul că citeaă .in xteso taducera rabă a texului rc şi în acelaşi tmp îi adaugă po piile-i idei, sub fmă de remrci şi dirsiui. Textul şi comeniile 1 vor i aduse din arabă în latnă la Toledo şi vor ajunge asfel în Europa, dezlnţund aici menSa revoluţie din secolul al XIII-lea. Deci ilozoia musumană nu a murit miat sub loviurile viuroase şi dsperate ale lui Al-Ghazăli, în poida celr spuse uneori în acet sens. a va mui touşi, ca şi ştina muulmnă, şi încă îante de a e . închia secolul al XII-lea. Aunci Occidentul va prelua torţa.

Oprire sau decadentă: secolele XII-XVIII •

vlizaa "sazină", după această nloire exa a_dnar, ese busc înreupă în secolul al XIUe; Char şi în Spani, proresul şiniic şi lozoc, 1 21

pueea 'eiimaele nu coninuă incolo de umele decenii e secolulu.

Acesă întreure bscă se pune ca o roblemă geneală: 1) ţe oare va, şa cum s-a ps ieri, a atacuior

psonae (şi care ar i fot prea eicace) îndreptate e Al-Gzălffmpotiaiozoei şi gîndiii iberţ? Nmei , nu va crde ' cu adevărat aca. l-Gazăli a fst 1 pdus al tmpului · său: el este atît coscnta . cît şi caua. De altfel racţia moiva ilozoiei" a exstat întodauna, înă de a ii săi paşi, după� cum o dovedsc de-a lnul mpuli nenumatele conmni la ug ale cţlor, de nemaginat ă violene osilităţi ppulre� upă cum o doveesC aita dizraţii specacu loase n e au cezut lozoii cnmnaţi . la exil, ciar dacă ei au reveit cînd circnţele s-au schmbat; cum o oveec rioadele de dominaţie a ştinţei coraice a reului, iq, ae reduce lozol la ·tăcere. Şi apoi, după Al-Ghazăli, fasfa a mi sălucit încă, şi nu numai cu Averes. 2) te oare ia arbaior? a a susţinut cen-un storic, S.D. Gohein. Barbarii, aică ciar cei cre au salvat cu aa un slam meninţat putndei de Occident şi de Asia şi are 1-r i ucis astfel n nterior. Aceşi peiculoşi lvaoi sînt, în Spania, almoavizii, apoi amohazi, ii - beri n Arica de nrd, celalţi - sudanei, iei, berbei. n ientl Aro piat sînt Urci seliuzi, nomazi veniţi n "stepa rece" a Asiei cenrale, au foşi sclavi veiţi n le cauca ziene. Decadenta se va aa denaă ce noi veniţi vor pune îna pe puere, .wen owr s ken over by brbin soldies slavs n lmost ll of he Mslm Sats". Căci aunci .uiata lumii mienene ste pă", niae n e s-a ănit Islamul şi pe cre o ignoă ,.acse ooae brbre care\ nu au nici un rol în adiţile Meditenei". Se oate plica c� aceşi bri, n Vest a şi în , nu rau, cu mult mai mlt decit majoriata rabilor, agenţii imelor cucei� şi că, la fel ca ei, mai mult au

mai puţn apid, s-au civlizat n cnact cu vecile ţări slice. Caii almoazi snt proecorii lui Avers. n storia radiţională a cuciadelor, Saladn, mrele suln de origne ,uă, adveraul lui ichrd ă de Leu, face o m'esie dStul de 'nă, cel puţn n ochii barbilor rşi n srşit, Islmul, raţie Egiptului, şi-a rsabilit auonomia zrob�du-i pe mongoli Ia An Djăli, în Sia, la 3 epembrie 1260, şi cucnd Saint Jan-d' Acre, ultima foăraţă creşnă dn Ţaa Sfmtă, n 129 1 . 3) ste mai degrabă vina Mediteranei? La sfşitul secolului al Xl-la, Europa a ncput recucerra Mii Inteiore. Mrea rănitoe iese atunci de sub controlul Islamului, ir celebra teorie a storicului Hei Pirene v2 avea de să-daă n rol - nvers. H. Prene cosideri că, n sul cucerilor musulmne, Occidenul, priva· de libera crculaţie n Medier�a, se rerSese n sne, n secolul al VIII-lea pînă n al IX-lea. r, nves, în ·secolul l XI-lea Mediterana se ncide enu Islam şi acsta ste împidicat remdiabl.n avntul şi respraţia ' lui cotiiă . ste curios că E.F. Gauier care, pmul, a senalat u ie oprrea buscă a civilzaţiei saazine, nu căuase atunci (1930) ă folosescă expicaţia lui Hri Pirene care, n aceeaşi epcă, era n me vogă. La ivelul actual al cunoştinţelor noastre, ste probabil ca mai bnă .explicaţie de asmblu penu eulul busc al Islmului. · ·

•

Civlzaa �amcă rezstă acestei rerage. Ea nu va mai cunoaşe înloirea şi recoltele de ol'noar, dar supraiejueşe.

Cind Paul Valy ama ( 1�22): "Ci iliza ţlor, şm că sinteti muritoare!", rmaiza, cu sirnă. Nu smt mritore, la bnul plac l anompulor storiei, pecum · lole şi fucele - copacul răne. Cel puţn el este mult mi reu de ucs. După secolul al XII-lea, Islmul va unoaşe cu sigurnţă momente foate întunecae: faJă e Occient, ndelungatele încercăi ale Cuciadeloţ (109-1270) n are iese, aşa cum m mi spus, cu n semiavnaj, .,după ·

1 24

rcucirea fortăreţei Saint-Jean-d' Acre -(129 1). Dr dacă a redobndit coninentul, a pierdut mrea; faţă e Asia, invaiile feroce, sălbaice şi ndelngi ale mongo Iilor (1202-1405), cae-I inună e jmăae: Turks anl, Ianul, Asia Mică pulberate nu-şi vor mai revei iciodaă conplet. Căda Bagdadului, n 1258, consi uie smbolul acstor devi. Islamul e va vindeca de pe uma ilor, r nu u totul. . Pe , de lă . pate, n aese se;ole suibe - al XIII-la, al XIV-lea � iculăţi conomice, de acesă daă cu caracter mondial - se adaugă diicultăţilar paticulae le Islmului. O criză de lngă duaă s-a abăut aunci asupra întegi Lmi Veci, n Chna pnă n India şi Euopa. Totul se uinează, penu secole. · n Europa, cia apare mai tzie (ncepnd n 1 350 sau 1375) şi va i mai că (se ncheie între 1450 şi 1510), dar a ste evidenă: războiul nit de O suă de ai (1337-1453) se semnul ei, o lungă şure de războaie săine, civile, sciale, de devastăi şi neferi� ci. n dezsrele Islamului rebuie ăcuă deci distincţia dinte ceea ce r- cracr .mondial" şi cea ce este pr musuman. În oice .caz, l acest .climat general de nefericre, de pesimism negru se poae înţelege gîndirea semeaţă a lui Ibn baldin, considerat nu fără moiv drept utmul ui�ş al ndii musumne. Istori� (astăzi m spune "sociolog") de origine andaluză, dr născut n Tunisia n ' 1332, el va cunaşte o viaţă agiată, id diplomat şi om d.e sat, hi Grenada, Trmcen, Buia, Fs, în S:ia; era cadiu Ia Caro cnd a murit, n 1406, la un n după Tmir eng, e lngă care fusese ms mbasador. Compilaţia istorică vstă pe care a lăsat-o, Ktab El-/bar, ratează înr-un mod orignal istoia berberilor. a era precedată de o inrducere, care a fost radusă n fanceză în scolul a XIX-lea sub itlul Proegomenes: ea este n sine o operă undamenală, un eseu de metodolo-· gie şi sociologie a storiei musuline, luae n ntreul ei. ·

o ată cu revenirea fumoaselor vremui secuare ce feanimă înreaga economie a lui, în secolul al

•

1 25

X.e, Isamul potă din nou de suao lui nte meiară înre Vest şi Es. randoarea urcă la dua pînă în " epoca lleeor", pnă în secolul al XVIII-e. �ub sect polit�c, acastă reăşre e ală sub smnul cucerrilor rapide şi ulgerăoare le turcilor lli, ncepue ncă naintea cării onno uui, în 1453. Această vicorie ăore nnă simbolic e cele cre vor uma şi e vqr face dn Tur cia a n le puteri meiernene, în colul al VI..lea. tslamul înreg au aproae înreg, ste cnd·reupat, de căre · noi săpîi ai Bi�ţului, nclusiv Locile Sfmte din rabia. După 15 17, sulnul ooman, .rle snior", devine call crncişilor. Tcilr nu e scapă dcît Turesanul îndepăat, Mrocul dncolo de ,.regenta" din Alger, şi Pesia şită, mai naţionalisă, dacă se poae spune, dcît oricînd prn avîntul dinastiei safavizilor. n acst imp mercenai musulmi, mongoli şi urci - sub conducera lui Babr, un descenent îndeptat l lui Timir-Leng - ocupă Imperiul de la Deli şi fondază în 1526 neriul Maelui Mogul, cre e va impune în cea mai mre e a Indiei. n acelaşi n 1526, · în cre turcii lovesc de 'mote Ungaria creŞină (lupa de la Mohacs), ese e neăă duit că re loc o resurecJie generaă a Isamuui ub foma urcă şi sunnită, care ntenează preutindeni victoria ă replică a religiei radiţionle şi otdoxiei. ste vorba aici e o mensă e a puterii, e pnerea srică la pÎct a· · spitelor: se instarează n regim de tr. ·

În Balcani şi Orientul propat omiaJa urcă a coincis cu o properitate materiaă evientă şi o puter nică creştere emograic, u polrea orelor

ndusiale. · n 1453, Continoolul număra · aba 80 000 de louitori probabil. n secolul l VI-lea, devnit Isanbul, el reupază 70 00 de sulee îne oaşul propriu-zis, ieul rc Pera, dncolo de Conl de Aur, şi Scutari n Asia, dncolo de Bosfor. Acetă capitală n care se nînesc, a în oate maile cetăţi, n are ' lux şi o mizeie înrozitore, a zat modelele • 1 26

5. Desinul Imperiului oto!.

u negu, psesiunile otm�e. u llri ese, Serbia. Cu aşri mai e,

Ungria. Cntuate cu o iie neară roasă, psesiunle venetiene, apoi (1913) itaiene.

nvidiae ale unei civlzatii imeriale cae radiază dpte sub otomi, expotnd plnul uriaşelor ale

moschei înre e Sulamnye, moschea cosuiă penu Solmn Magiicul. · · încetul cu încetul , aevăraa mreţie turcă, ăgădu iă ulterior, reapare gratie ceceălor istricilor: mensele rhive trce, clsate n sşit, ncep să se dscidă penu cercetătoi şi, . a după alta, dezvluie ang'enajul nei broratii multipe, precise, progrsiste, 1 27

autorire, capabile să ntomască recensne deali ate, să conceapă o olitică nteă corenă, să sn gă enome. rezve de aur şi argn, să coloizeze siste matic (cu nomzi) Balcanii, scuul mperiului n faţa Eu ropei. Un sistem de mncă forată, o maă umitoe cu insucţie dră... Sraii mdeiăţi, înr-adevăr. Acesă maşnrie se defceză, n mp, r nu înainte e sîrşiul secolului al XII-lea. Ultma resre va i aseiul Vienei, n 1687 . . Moare ore atunci mpe riul urc de sxie mritimă, navînd descidere la marile spaţii maritme ibere - Alnicul de cre l separă Marocul, Ocenul ndin nde .ajunge greu pn Mrea Roşie, şi Golul Persic, unde înîmpnă ooziţia violenă a perşilor şi a nolor veiţi europei, u lotele lor superiore şi companiile comerciale solide? A murit oare mperiul, de asemenea, penu că nu s-a adapat rapid şi bine la tenicile noi? Sau, ceea ce ste şi mai eviden, penu că n secolul al XVIII-lea şi mai aleS al XX-lea impoiva li s-a ridicat msa puteică a Rsiei modene? . Penu că victoil� cavaleriei ausice n tmpul campilor pnţului Eugen (mai ales n 1716 pînă n 17 18) nu pusseră n eicol decît margiile euroene ale Turciei. O dată cu intervenţia usă, un colos nr se riică n faţa unui colos muibund, sau cel puţin obosit. Oicum ar i, Imperiul turc nu este de la bn început acel "bolnav" pe care-I va malrata ră uşine diplo maţia mailor puteri în scolul al XIX-lea. Islamul urc a aut penu multă v1e o esonaliate pueică, redutabilă, sălucitoare. La fel ca şi Persia safavizilor, e care o admiră încă un călăor rancez din secolul al XVII-lea, bun observator ca Taveier... La fel m Marele Moul, la începutul secolului al XVTII-lea, deşi supaveghelt de englezi şi rncezi, a ocupat apoape la sud Denul în totaliate. Să ne ferim de semenea judcăţi pripite asupra de cadenţei foarte precoce a Islamului! Şi să nu nticipăm! a Istanbul, secolul l XVIII-lea este "epca lalele� lor", a celor vi şi a celor silizae, ce pot i recunosute dinr-o mie: e fainţe, pe miatui, p�· broderii,. moiul revine neîncetat. Epca lalelelor, ms nume enu o epocă căreia nu i-a ipsit nici aţia, ici forţa! ·

1 28

CAPITOLUL IV

RENAŞTEREA ACTUALĂ ISLAMULUI

Islamul . a nrat , dînd înaoi în act nfen, sau acest purgatoriu al oamenlor .ii pe care in pudore îl nmm lumea a reia. Dnd înapoi, pentu că odnioară a cunoscut o situaţie reativ mai bună, iniscutabil. Acest relux mai mult sau mai puţin tîziu, r ne, i-a adus în seco1ul al XIX-lea 'o serie de umilnţe, de amăăciuni, de sufernţe, apoi · generalizrea dominaţiei străine. Faptele sînt binecunoscute. Doar urcia va scăpa destinului comun, de unde .şi reacţia butală şi strălucită, înainte de a se înîmpla ce este mai rău, o dată cu Mstafa Kemal Paşa (192--1938). Reacţie exemplră ce se ofeă ca model victoriilor naţionale care umară. Eliberrea Islamului este stăzi totală, sau aproape. Mai rămîne însă problema asiurăii ndeendenţei sale; şi o alta, mai dificilă, de a păşi aoi "în im cu lumea" şi de a privi dschis viitoul.

Sfîrşitul colonialismului şi tineretea nationalismelor Nimic mai smplu decît a marca astăzi eapele conol gice ale colonizării, apoi ale "decoloizării" difeielor pămînturi islamice, ajunse unul cîte unul (mai puţn republicile musumane sovietice) 'la deplna ndependenţă politică. 1 29

• 'Un c�lonasm sJieic? a acest capto. obiceiul este de a nu 'Orbi deît despre colonlSmee enge, rance, belia, geman sau oane. Desigu, paea or a fost imens, dar a exisat şi un colonialism us, apoi so'ei, despre cae se 'orbeşe mai puin: se pae că nu i-a slăbt conroul asupra a 30 miloane e musumani pe puţi, adică mi mult de înreaga popuaţe a Maghrebului acua.

Cuvntul coloialism ste are potrivit în cazul de faţă? De la Revoluţia usă dn 1917 s-a depus un efot imens de elierre şi descenaizare. Au fost făcute concsii autonomiilor locale, s-au năptuit imense proame maeriale. "Asăzi, toate naţiunile musulane din U.R.S.S., mai ls turkesanezii şi caucazienii, au pro piile lor cadre ştiinţiice, administraive şi politice. inteecualitatea lor.· Ei au recupeat ntrzierea care-i despărţa de tăi şi nu mai au nevoie ă recUrgă la seviciul ntelcualilor din Kaan", fostul centu, exclusiv pnă ieri, l culurii miulmane în Rusia. Acest joc a slăbit nsă solidariăţile eşti înre divesele republici musulmane şi a dat uitării proiectul unui vast sat "uranic". n actualul sistem federativ sovietic, culura este "naţională n fomă, r proletră şi scialistă în conţnut". Umarea a fost o laicizare evientă în detrimentul valorilor religiose ale lslamului şi, pracic, un naţionalim itat de acum la ozonturi povnciale, ără vreo legăură cu umma faţilor înu Islm şi exprimat de .obicei prin revendicări e temen , �vizînd amenajrea istituţiilor'' sau "exigenţele arelor de lă origine". într-un cuvîn, problemele musulmane din U.R.S.S. pr a i, şi enu moment se ală, în afara evendică rlor obişnuite ale Islamului rostite. cu vce tare pe plan intenaţional. Republicile musumane sovietice sînt independente, dar leate solid de samblul sovietic olitică extenă comună, dependenţă în materie de apărre naţională, fmnţe, educaţia publică, căile ferate). Iaă-ne deci depate · de experiena şi vsurile lui Suln Gaiev, acel înalt denitar comunist (19 17-J923), 1 30

iar apoi agiator ntrevoluţionar pînă la ondamnrea lui la moate (1929). Ca muumn, el a vat să-i unescă înr-un sngur sat e oţi musumnii in ţăile ovietice şi să ransmiă cu forţă� prn .lnga lor ntenă nrepa ă spre est, răstnrea idologică şi revoluţionră pnă · n nima Asiei - acest cntinent proms cataclismelor politice, în reme ce Europa ndusială şi muncitare nu-i prea mai mult decit .un focar revoluţionar ss". Putea i Islamul acastă orţă apinsă spre Asia? • Panarabismu, vedetă poiică a unui Isam divzt: pe panul dsputelor inenionale deschise, panara bsmul se subsituie st, cu tot eanu, samismuui în ansambl. Nu se mai aude, · nu se mai vede nimic dect eL

Lumea pur abă este inima evidentă, exigentă a Islamului, punctul lui ndal. De aici pnă Ia a confunda' Orientul Mijlciu (şi prelungirea lui magrebiană) cu ansamblul Islamului, la a nu mai vedea decît acestă regiune şi doar acest esonaj pivilegia, nu este decît un ps: acualitatea 1-a ăcut - uşuinţă. Însenă, eviden, să iei paea drept ntreg. · Dr trăsătura esenţială, insstentă a Islmului actual, nu înseană oare tocmai dezbinarea insiiosă, fămiţarea spaţiului şi uniăţii sale? Aici din cauza poliicii, mereu n acţiune, dincolo dn cauza georaiei, care plasează anumie ectoare ale Islamului sub . inlu enţa exclusivă a altor civiizaţi sau conomii desebite. · În arhipelaguile sud-st siatice (ln5ulnda) cei 80 de milioane de msulmni care răiesc surapşi sau amstcaţi cu sraui profunde de hţdusm şi animism, alaţi pe desura într-o suctură 1 economică foate paticulară, sînt copii e jumătate pierduţi. n India, Paisanul �te ăcut · din două bucăţi enome separate de întindera şi multitudinea (deja ameninţătore chir şi nmai prin număr) Indiei. În hna,. cei 10 miione de musumani fomază o categie apate: copii ireme diabil pierduţi. În Aica neagră, un Islam învingător se lasă cuceit şi defomat de un imim viu şi multifom. 1 31

Islismul acstor populaţii le serveşe adesa rept rument, naţionalis, drept mijloc de rezisenţă. Dar penu Islam, luat ca înreg, tate ţările musumane are nu mai pivesc spre M�ca la fel de sict ca nioaă, care nu mai paticipă la fel de riguros a elerinajele uitre au la ideea politică a unui panslnism efectiv şi unitar sînt otuşi copii pieduţi sau pe cale de a se pierde. ndepara, politica, proesele atesnului, lisa de religie îşi aduc conibuţia. Din 1 9 1 7 Mecca a pmit cel mult cîteva sute-de pelerini sovietici. • Poate i "epoca lui Gabali" o fomulă actuaii a Islamului? In inma jăior musulmane, în ientul Apropia, panislamsmul se lo'eşte de najionalsme ocale Scuite, e�acerbate.

Un exemplu frapant l constituie dizolvarea, în septembrie 196 1 , a Republicii Arabe Unite, fomată ' pin fuzinea Egiptului tu Siria. Pastan, Afgaiistan, Iran, Turcia, Liban, Siria, Iak, Iordania, Aabia Saudită, Tunisia, Algeria,. Mroc, Mauritiia, Yemen - snt tot atîtea uniăţi ataşate prerogativelor paticulare, adesea în ostilitate mai mult sau mai puţin mascaă unele cu altele, ,chir dacă uneori mniestă o solidritate . de moment faţă de lmea dm afaă şi pericolele ei. Aceste aţionalisme exacerbate care-şi împing oamenii şi tineretul psionat - în funte cu studenţii - la gesturi spectaculoase, dramatice, nu pr dcît prea deseoi perimate fn ochii nedrepJi ai unui occidental. Avem prea multe motive pentu a regreta noi înşne naţionalismele noastre de ieri, pe care Eurpa le-a plătit atît de scump, pentu a nu pivi, la ora Pietei comune a Europei, cu o numită lipsă de· elan şi, s-o mai spunem o dată, cu o numită ·_ledreptate acestă înlorire de mişcări locale, cu aît mai mult cu cît aceste naţionalisme se ridică cu vehemenţă · inpoiva Occidentului. Neretate? . Iată, înr-adevr, ce afnă, într-un limbaj admiabil, i ntelectual afgan, Nadjm oud-Dne Bmmate ( 1 959): "Islamul rebuie · să trăiască săzi concomitent o revoluţie religiosă compatibilă cu ·� 32

de stă�.

6. Musulmani in lumea

(Scila

dominaj{el

indică vehi

extinderea slmului

supa cvsitotalititii lndiei.)

Refoma, o revoluţie nelectuală şi .oală compaabilă cu Auklăung (cuvnul . gemn care corespnde aît luminilor cît şi dsotsmuui luminat n colul al XVIII4ea), o evoluţie eonomică şi cială compa bilă cu cea pe cre a cunoscut-o Euroa n secolul al XIX-la (Revoluţia nduială) şi, n eca milor sisteme rtionale (adică cele două bli, Esul şi Vstul) rebuie să raiască micile sale revoluţi naţio nale. n momentul în cre, se ncheie ate plneae, ţăle musulmne şeapă ncă şi îl auă e Garibaldi al lor." Binenţeles, nu este vorba de a disreia amintea lumnosă a lui Garibaldi. Dr războaiele e uniate naţională, necesare ieri, au aut entu Europa umle teribile e cre le cunoaştem. Ore divizrea naţionaliă ţilor este, va i ea mai proitabilă Islamului de astăzi? ':J riscă ea să ducă statele musumne la imps, inr�o lume economică ce nu pemitţ delc asemenea ămi ţări? Apoi, nu ste ea generatore .de conlice ericu loase? Ficre ţră indepenentă ce dispune de o orecre putere miliră nterpretează . în manieră proprie şi în limbajul strict al ntereselor şi pretenţiilor sale exclusi ve ie panislamsmul, fie panarabsmul. Astfel acţionează, în văzul înregii lumi, Painul, rakul, Egiptul, iar cometiţia este descisă şi altora. Aceste naţionalisme sînt nu mai puţn o etapă obligatorie, preţul rolului evident e care I-au jucat în cursul unei indendenţe diicile. Fiecare naţionalism a fos, ramîie un "cona-colonialism", un ntidot la domnaţia străină. O elierae în foră. Nu este, surprinzător faptul că toate naţionalismele rae se înîlnesc în ostilitatea lor faţă de Israel, vechiul lor duşman. Creat în uma celui de-al doilea război mondial, satul Israel nu are oare chiar opea Occidentu lui, a celui mai vrednic de dspreţ Occident? Succesele sale tehnice admirabile - almentate de capitaluri sosite dn lmea înreagă -, demonsraţiile sale , de forţă înporiva Egiptului în 1948 şi în tmpul afacerii Suezului, cu maşul victorios al micii sale amate de-a lungul vstei Peninsule Sinai (1 956), suscită invidie, teamă şi nimo zitate care se adaugă unui antagoni5m foate. vechi. 1 34

Jacqus erque scrie e dret cuvint: "abi şi erei snt, şi unii şi eilalţi, acă nrănc ă p, oa rele . lui Dunezeu. Două oore le Donului n acelaşi timp ese pra mult nu iplomaţi şi saele majore! onlicul de nedmolit rezidă tcmai n u direa adverilor, · proveiţi ndoi dn Abhn, nobilati de acelaşi monoteim.;. Ei au unat căi ope faţă de Occident !nii, n dsora, şi au psat idalul comuiar, r n acelşi timp au aaptat şi inividul a eicile tnace ale goilor. eilalţi, rămaşi e plnul lor r inaaţi, dslocaţi, au avut privilegiul, au ne a, de a rămine n geneal e eau. De unde inegalia ea actuală a ijloacelor exisene, dsebrile e ţnuă şi discus. eişii arabi cei mai lucizi au mediat cu amăăciune asupa a cea ce numsc deul... n 1948. La fel a la noi Taine sau enn după 1 870, ei îşi sfătuisc compaioti să apice ajustări corspunză oare penu a evia reera unor mena aveni." .

• Naonasmul are un ol de jucat în Vitoul apro pat: toate Jăie musumane, oicare din ele, se Vor 4la în faja unor programe obligaoii e sictă austeiate.

De fapt rome de solidiate, de disciplnă socială; naţionalismul va ajua dci e iecre n acste tinere ţări să infnte gravele diiculăţi econoice e o pesează. El le va ajuta ă accepe inovaţile ncesre care se lovesc de suci fte vchi sOciale, reliiose,. familiale - toate obiceiuri ncestrale secule, pepetuate n rhaismul evident al Islamului şi, care pot provoca racţii violente. Or, indiferent cît r costa, Islmul rebuie să se modenizeze, .să adopte o mre pate n eicile occidenale, devenite astăzi baza vieţii mondiale: viioul. va depinde de primira sau respngerea atei civilzaţi mondiale. Tadiţia puteică este n favorea respingerii; n favoarea prmii - mîndria naţionalisă care Oate deteina oporele să accepte ceea e sntiv respipg. 1 35

Dsoi,. Islamilui i-a fost conată lexibiitata necară acestei adapi violente, pînă acolo ncît numeroşi observatori amă c, prn ma, spitul şi �şi civlizaţia lui, "mpemeabilă", "nsigenă", Islmul va t blocat în oate efoile de modeire. Dr este aît de siur acst luu? De fapt, slamul a acceptat deja acestă lme mder nă cre-I asediaz�, sfel ncît o oae accepta : 'contnure. Nici cresmul nu e acome deăzi ăă sufeinţe şi ără reticenţe. n cele din umă, n:a pierdut imic din orinaliatea li n acst jc şi după concesile necere pe cre le-a ăcut. A aibui slamului o ntrsigenă religiosă excep ţională, o lisă absoluă de supleţe îemnă · a uita nuieroasele lui erezii care� ele singue, snt dovadâ înijorălor, posiblităţilor de osiune. De alfel, cir Coranul descide refomismului oa iciaă închiă a idjtihd-ului. "Pofetul a prevăzut cazul n care Cora nul şi Sunna (radiţia) nu vorsc: penu asemenea siUaţii el recomandă să se recurgă la mţionmentul pn nalogie, . qiys; aă, acesa este naplicabil, va rebi să e folosească judecaa, ray, pe aa tuuror precedentelor. Acest efot pesonal de nterpreare, idjihăd, va cupa un lc cosiderabil D elaorarea viitoare a · gîndiii musunane. n zilele nastre refoms mul înţelege expres ă redeschidă poa" (Piere Rondot). Penu că tecre religie şi re porţile sale de salvre. Islmul poate fina, obsucţiona, ar n egală măsură el poate t scmbat, se lsă ransfomat. conomiŞtii, n lupă cu realiăţle cotidiene, mi ncetează de altfel să protsteze mpoiva acestor explicaţii ablon şi "cicaturale", cosante muabile ale vieţii musulmane. n realitate, atmă ei, diicultatea · povne mai derabă, concret, în saltul mens ce rebuie ăcut. Islamul are faţă de Occident două secole înîrziere, ocmai secolele care au rsfomat Europa mult mai mult deît perioada dinre Antichiate şi secolul al XVIII-lea. Cum r putea atnci Islamul ă reacă, la îndul său, dnr-un sinur pas aceasă eapă imensă, să zguduie, să-şi zdruncine cietăţile arhaice cînd nu .

1 36

dspune dcît de o agricultură săracă, precară, de o indusie inehisaă, izolată, sngheră în mjlocul unei economii incapabile să angă şi să pună n iCare înreaga masă a unei populaţii pra rolice şi prea greoaie? Apoi, ca 0rice socieate, cea musumnă îşi re bogaţii săi, puţin numeroşi, r cu atît mai puteici. Credinţele sau radiţiile nu sînt adesa deît alibiurile acestor pivilegiati are au . interesul ă menţină în funcţiune unele socieăţi cu adevărat mdievale" ca ca din Yemen, feudale ca cea din ran sau rhaice ca cea dn rabia Sauiă, în poida ' peroluiui sau din cauza �i. n faţa acestor diiculăţi, opea refomaorilor oferă un test . indiscuabil: cea buală şi geială a lui Msafa Kemal, în Turcia; cea violentă n cuvînt a lui Kssem în lak; sau chiar, sub semnul obsinaţiei, cea a lui Naser n Egipt; sub se�ul abilităţii şi unei anl.ite nţelep ' ciui, a a lui Bourguiba ·în Tunisia. Oricre ar i naua sau accemul lor, osacolele sînt adeseori aceleaşi. Toate aceste efome au dsus o serie de pretinse lbuuri ale civlizaţiei msumane. Tsul care nu lă este în pmul înd emanciprea femeii, e cale de a e ama, dşi lent. Dispaiţia poligamiei, îngrădrea repudieii uilaterale de căre soţi, suimarea vălului, accsul Ia uivesităţi şi la cultură, Ia mncă, la dreptul de vot: toae aceste ealii au un mens efect în pespctivă. Ele dovsc că refomisiul nu este o cauză pierdută dinainte, ci că-i trebuie ssţinătoi, luptători hoîţi. Lupta care începe va i multiplă. Peicolul cel mai av va 1 de a căda victmă famcelor, faciliă ţilor sau necesităţilor unei actualiăţi poitice mati ate exagerat. IJealul ar i ă nu ie ăcut decît un lucu oaă şi, de iecae dată să ie ales esenţialul. Dr politica nu este o speculaţie catezină. rorsul conomic. rende penu el, în Islam şi aiurea, o olitică prefeenţială, ba cir exclusivă. Dar ·lumea în cae rebuie să răieşti te obligă adesea să abordezi diicultăţile, vechi şi noi, în ordina n cre ele se prezină. Toae aceste sae, mîndre de independena lor, au stfel opinii politice revendicative, dfmatizite ce r

1 37�

rebuie aisăcute, enae de la imite emei ă rm�u; au orgoli ce rebuie menajate: slmul re la fel ţ-, multe ca şi Euroa, ea ce nu ană puţn� Islmul are tnerii săi, sudenţi nerăbăori � mr� nante: ei mă cu politeicieii noşi n 1830; re miliii săi, capabili de fapte ncugeae şi loviuri de sa, ca şi miiaiin meica latnă înante de 1939; re ptiele le poliice avide de putee, neii si poliici · meţiţi e propria lr magne, de iolena propriilor lor dcusuri. Nu trebuie ridiaă vcea penu a doina zgmoul lumii? Eviden, ii sînt preznţi: Frnţa · n Aica de nord; nglia în Kuweit şi n sudul pe jumăae nepopulat al Arabiei; Statele Uie retutindeni, mrturbabili fizori de sfai Şi credie; U.R.S.S., generoasă au rezevată, duă caz, întodeauna vigilentă n acest vst cîmp de lupţă. În sişit,. pretutinden.i revoluţia cială îşi face simţită prezenţa şi îşi fomulează pretenţiile. a re de paea a s�lul isoriei:· în Trcia, unde lovitua de stat militară dn 27 mai 1960 a trezit aîta seranţe de refome ociale, ar care înîrzie; n Fan, unde o revoluţie de ss, coaoe şi progressă, marcheză pice n poi. tneretului osil şi pai ailor fostului isu >Mosadagh sau teticenţei patidului comuist, Tudeh; în Tansiordlia, unde ul rege curajos înfună toate peri�lele care-I încercuisc; în Liban, ce în momenele de înţelepciune se doeşe a i Elveţia Orientului Apopiat; în rak, unde revoluţia ste mai mult verbală dcît reală, dar unde revolta kUră este o plagă pofundă; în Egipt, unde, după secsiunea de Siria, Bikbaşir a ales hotrît calea nui comism social pe jumătate realizat deja şi cre poate i ca o pată de ulei... Tabloul ar i complet dacă mai semnalăm îngrijorrea Pakistanului alamat de o Indie mai beii coasă decît se bnuia pînă acum şi cre doreşte să ocupe Caşmiul; Indonezia care, încurajată de succesul indin mpotriva Goa, r dori să ia Gu}eea olndeză Irian - sub protectoratul său; Africa de nord în 1tre gme, cre, după deznodămîntul ragediei algeriene� aşteaptă să vadă ce linie va uma ... Toate aceste preocupări iluenţează politica statelor ·

1 38

slamice, expndu�le la izburi asionale neşepae are, e ieare ată, le dau lovituri serie, nu ă onraloviuri ave nu ceilaJti. Cine ar puta abi ît a cosat afacea psionată Bzete (1961) Fnta (ce se însă bogaă) şi Tunisia (cre se racă)? n aceasă iză, oa orşului-ot era ore cu adevăat sngura miză, sau a a fot ompiaă de două orgolii, rănite nul e altul? Fnta estl supărată enu că a consideră că a ut mult penu slm, cea ce ste ît e poate de adevărat; Islmul ese supat penu că el conside;ă ă indendenţa cre i s-a aoordat nu se oală, şi ste adevat că nici o ţă nu ·ese cu otul ndependenă dacă · economia ei o uncă dendată in luma a treia. Fostele mtropole nu snt deît' n pate rspză oare de acesă dependenţă economică. Acasă nferioritate · se datorază de asemenea multor motive paticulare, rcutului Islamului, ărăciei lui naturale, demoraiei sale exueane . Sint boli teribile, chir dacă nu fără remediu. ·

Diferitele state musulmane confruntate cu lumea actuală •

O dezvoltare dicilă: penu Isa, diema ese aceeaşi care se pune înreii umi a re. Penu a se integra în viaja economică a lumi, el trebuie să reali zeze ct mai apd posbil.revolua indusal. Srcină smplu de fomulat, r penu cre va rebui ă plătescă fo� scump, cu pretul unei munci dure ale cărei roade nu se vor vedea meiat şi nu. e vor reer cuta deîndată asupra ivelului de trai. Episodul coloni zii nu le-a pegătit penu acestă srcină. şi cu siuranţă aici se ală C"a mai ravă răspundere a ţărilor coloni-zatoae. Fără îndoială, nu se ate nega, cu toată buna credinţă, că aotul colonizatorilor in ţăile . colonizate a fost impotant Ţi foate rhaice, a cărr viaţă nu se .

1 39

schimbase de veacui, au fost ciate busc la civilizaţii foate evoluate. Ele s-au ales cu ceva. Mai ni cu o meicnă Şi o igienă modene, are au redus n proporţii mense mortalitatea; un învăţămînt mai mult au mai puţin impotan, după caz (sub acest spect, colonizarea franceză ste una din cele 'mai' puţn reproşabile); numeroase instalaţii materiale: poturi, rumui, căi ferate; o organizare aicQlă mdenă, deori cu dii penu irigaţi; uneori un proiect neligent de industriali zare. &te mul, s-ar spue. Da şi nu. Căci pe de o pate acest proiect a distus prţial vechile sucturi, ir pe de altă pate le-a recosuit mperfect. Rcosucţia nu a avut lc n espectiva unei conomii naţionale, ci n cea a unei economii asociate, dependenă de meroolă şi de viaţa lmii. De unde şi nereulariăţile dezvolării potrivit sectorelor şi necesitatea n are se ală săzi tinerele state independente de a-şi efoma sucturile pentu a răspunde asamblului nevoilr lor naţionale. Acestă diicultate se adaugă tuuror elorlalte, nume roase, cre ţn de propria lor civiiaţie; de ăcia celei mai mi părţi a teritoriului lor. Pentu înăptuirea acestor arcini,. ţle musumane au nevoie de ele însele şi, nu mai puţn, de alţii. Ele trebuie deci să se adapteze la olitica schmbătoare, destul de feroce a lumii privilegiaţlor, lucu de care ele sînt în md admirabil apabile şi coştiente. Nu le lipseşte nici inteligenţa şi ici şretenia olitică. n plus, ele mai rebuie să se adapteze la ele însele şi să se agaţe de viaţa reală a lumii. Aceasa este cea mai diicilă sarcnă, cvadratum cercului. • Economie şi perol: nu exisă soluie uşor, unic. Nci măcar cea ofetă de pero� în aparenjă un binefăcător.

Perolul este o bogăţie ncontestabilă şi efectele lui eneice se fac simţite pe plan economic in toate statele peroliere. Se ştie că cu acasă bogăţie, ienul Apropiat a fost generos înzesrat. 10

Cu toate acestea, principalii beneficii mîn marile companii ntenaţionale, singutele cre şi-au putut suma cheltuielile imense de prospecre şi are n exploaae: ele obţin petrolul la susă în schimbul unor redeyenţe; ele îl rainează, ele· îl disribuie. A-1 reţne la susă cum a încercat ranul să facă un moment (195 1) şi cum precoizează Iakul săzi (1961) este o încrcre eşuată din stt: petrolul nu are valoare decît dacă este vîndut. Astăzi nu mai exstă penuie de perol n lume, ci dimotrivă, ir în era aomică domnia lui .că să nu dureze la nesirşit. Un mic amnunt în plus; exploarea . srăină, detestabilă, nu este singura în cauză. Redevenţele creează in ţările musulmane privlegii sociale. Banii nu se disibuie în mod egal, ei alimenteaz. cel mai adesea luxul material al unei cste şi acest lux nu stimulează poducţia locală: bnii se irosesc ,cumpăînd în săină tate bunui cre în ţară nu vor i niciodată productive. Arabia Saudiă datorează perolului omşele sale noi, şoselele noi, căile femte, aero.dromurile sale, progres ce este evident. Dr îi datorează . şi luxul nesăvilit, ana cronic al familiei tegale şi principalilor şei de tib. Acest spectacol nu este Je natră să bucure nici neretul exaltat de revoluţia egipteană, nici burghezia ce spiră să-şi joace rolul în afacerile publice. Penru un bun· obsevator, petrolul n Orientul Apropiat pare maginea îsăşi a rgintului dn America în secolul · al XVI-lea: el a raversat Spnia ăă a-i însuleţi economia, pentu a-i depăşi frontierele şi a pătunde în economiile active ale Europei. În orice caz, perolul este şi ya costitui prilejul . a numeroase dispute în Orienul Apropiat. Cea mai recentă este cea care opune e de o pate raul şi şeful său, generalul Kassem (Zamul) şi, pe de alta; pncipalele opt companii ntenaţionale petroliere (the Majos, cum se spune), al căror reprezennt esenţial Ia faţa lcului este --

I.P.C.

(lrak Petroeum Co).

Dscuţiile putate de-a lungul a rei ani au fost dii nou suspendate. Companiilor li s-au rers terenurile concesionate neexploatate. Făă îndoială, reconcilierea rămîne pbsiblă şi raul va obţne avantaje şi o depă-

1 41

şre a paajului tradiţional al eneicilor iy iy). Neîndoielnic, el a aut deja posibilitata ă ducă n pecţiunile peroliere, şi mai als în laţiile spectaculose submarine din Golul Pesic, colpaiii japoneze şi iaiene, mai binevoitore dat id că snt ultmele inrae n cusă. Dr n acste domeii, ţle pducătoare de perol n rientul Aropiat riscă unele calcule eşite, în poida atuuilor _pe e le deţn .. •

Toate satele musulmane s-au pus pe reab, au fost obinue deja mai rează, proresul poducki ese geneaL Touş" creşerea populaki repune neînceat toul n discuk. Toul progreseză ş, cu oae acese, mîine totul trebuie refăc�. ·

Un demoraf, Alfed Sauvy, se eferea la acet lucu în

legătură cu ientul Apropiat înr-un aicol apt n

e Moe (la 7 augst. 1956), e u şi-a pierdut mic

din actualiae: "Lma arabă. - scia el (r i puut. spne lma musumnă în mblul ei) - se. ală în plină eupţie demoraică: naaliata a as a dn cele mai idicate oote dn univers, ,oxmativ 50 la mie, cea ce eă 6 sau 7 copii r famiie. Depate de a se reduce, ea a eneiciat mai degrabă de e uma rngerii poigaiei .şi a rorselor n domeiul igienei. n palel cu acetă naaiate-rcord, moa liata se în puteică scădere datoriă dmnuii epideiilor, fometei şi războaielor ineribale. Raa acuală a moaliăţi nu se cunoscuă cu precizie, r a e apropie de 20 .la mie. O crere a populaţiei cu 25-3 la suă e n nu mai este ceva excepţionl. Ese cazul Algeriei, Tnisiei şi ără îndoială al Egiptului. Acest rim (dublea populaţiei n decusul unei gene raţi) este mult superior celui cre a făcut să irbă Europa în zilele ei de glorie (1- 1 ,5 pe n) şi nu re ici deivaiul emirării sau al colonialismului. Lma musumană combină motaliata n Europa nului 1 880 cu· o nataliate aă în cele mai bune priade ale Eului Mediu� Acst amesec ese exploziv." Dci "r fi naiv să · se cradă că acste ţi ce ·

cunosc creşera pulaţiei, şi deci şi a nevoilor, e dpun una de etol, ala de conduce, ealală de al (Suezul) vor asista rseae m luxul bogăţilor ise dn terioriul lor, sau dor îl ravesază, îră a reclama o e mpontă n ele." •

Incdenjele spouui emograic pivesc in mul

id creşere, sau mai bne spus recvena stagare a

nivelului de rai în Jiie musumane, în poda creş� eii poduce. Fenomenul ese recvent n iie lumi a �� .

Cu oae acesea, preutndeni �u fst luate msuri ozitive. Astfel numul şomerilor a scut. n Tunisia, penu a nu lua decît acest exemplu, dor pn mijloace proprii, şi ără investiţi pra mari, 2--30 00 de şomeri au eişomi au primit de lucu graţie con sucţilor de umui, tesamentelor mporiva eroziuii solului, descideii de şntiere urbne sau prn smple planări de rbori. Din calculele rcente ale unui econo mist se consaă de asemenea că prducţia agricolă n ienul Apropiat a rorat în geneal n ace.aşi rim cu restul luii între 1952 şi 1958. n ce priveşe ndus ia, nu este ramuă care ă nu i proresat. Dacă luăm cazul Egiptului, ndicele general penu induiile manufactuiee (1953= 10) ă ivelle umăoare: 195 1 - 95; 1952. - 98; 1953 - 10; 1954 - 107; 1955 - 1 17; 1956 - 125; 1957 - '1 32; 1958 - 143 ... n Paisn, prducţia indsială sree de la 10 în 1952 la 128 n 1954, la 215 n 1958 ... Se registrază de semena creşera mei globale a veitulu i naţional .Şi , deci, e are, a posibiliăţilor spoite de a caca fondi uplmenre nvesitiilor şi de a menţne o mişcre de creşere. Dr se constată şi conacurentul soului demogric. Ma omeilor spoeşe mai repede decît maa bunuiir de repizat, ir în acste conditii veiul e cap de locuior scade ca oice rapot în cre nitul pulaţia) creşe mai repede eît numărăoul. a fel ca noătoul cre merge cona curenului - cu cît încercă să avaseze, 13

depune efotui mai i şi avsează mai puţn. Islamul, unde totul prorsază, cosaă cum nivelul de rai scade, �u ste abia menţnut. Să adăugm totuşi că aceste calCule privitore la venitul naţional pe locuitor nu sînt de o igore absolută. D8tul de des chiar, cifra populaţiei este nsiguă (uneoi cu o probabiliate de 20 Ja sută). Cuntumul veniturilor se estimează, -mai mult decît e ;alculează, cel mai adesea în absenţa oricrei contabilităji naJionae igu roa.se. Mai mult, cum s-r putea evalua. exact veniturile' unui atizanat dspesa� adeseoi rhaic, şi cele ale unei aicultui ce cuprinde vste zone primitive de auto �osum? Deci întotdeauna în aceste calcule este vorba de evaluări, de ordine de mrime, de nmic altceva. Dar este deja mult. •

Dată iind creşerea demograic, singur faptul de a menine la acelaşi nivel ventul pe ocutor emon strează dei o anumtă ialtate economc, capabiii să facă faţă imensei creştei bioogice. .

Pe asamblu, ţăile musumne dovedesc acestă vitalitate, şi dacă uneori există un r::ul, acesa este moderat. În medie, omenii cosumă sub 2600 calorii e zi praul ţărilor îstărite), r în general se ală deasupra minimului vital şi pretutndeni (n afara zonei sahariene) nu cunsd domeniul necuţător al foamei: ·deci sub lmita dnre ogăţie şi srăcie, r deasupra lmitei sărăde-mizerie. Iaă un prim punct eîştigat. Înre aceste două frontiere, poziţia diferitelor ţ!ri vriază. Clasate după cira venitului naţional pe cap de locuitor (n dolari SUA), succesinea lor de jos în sus este umătoarea: Libia 36; Afgnistan : 50; Nige ria 64; Paistn -: 66; Indonezia 88; Iordania 10; Sia - 1 1 0; an 1 15; Egipt - 122; Tunsia 1 32; Irak ' 142; .Maroc - 159; Algeria - 210; Tur cia - ·2 19; Liban 247. Cifrele snt mdeste. Orice comparaţie cu cifrele eurpene.(peste 1000) &au in Sta tele Unite (2200) este zdrobitoare. Ele pot i comprate ·

�

·--

dar u crele mici ale continenului negu, de exmplu. De remarcat . că ţărle asociate iri . au asăzi u Frna (Libn, Sria, M.roc, Algeria, Tnisia) se lă aproape e locule cele i bune. Meitul nu revine cu sianţă colonzăii fnceze în sine, dşi eri aca a aut mriele le, în senţă în fonrea unei numie clase de intelcuali şi de cadre, a unei asociei mai nme decît n alte părţi a civilizaţiilor şi amenilor exisenţi. Libnul îşi aorează relativu1 rcord puteii emia ţiei sale comerciale, capitale şi culurale în reul Islm, în Aica neagră şi meica latină · şi mbivalen tei sale eligiase (crşnă $i musulmnă); Algeria nvsitilor rnceze şi inenaţionale (mpone Jccese aicole, diuri, mi, şcolaizare, sevicii mdicale, ralizări peroliere în Sa, emiarea munciorilor pre Fnţa) e cre, îndelungaul război declanşat în 1954 nu le-a înreupt. . n lupta e cae rebuie să o pote, iecare economie e şasele sau atuile sale: raul, nul, Aabia Sauită, Algeria - au ptrolul; Egitul - apa feiliza oare a Nilului, cnalul Suez, bumbacul 'de nală caliate, nda textilă;· Turcia şi Marocul - o ndusializae foate aesea nteligenă; ndonezia - cauiuc, perol, mine de csitor; Paistanul - vse rJse de îu, de iută. Auurile sînt excelente r jcul mîne icil şi alaoriu. • roblemee de reţolvat înt azăoare. Economce i în aceaşi imp soiae, ee se înrepăund aît de sîns unee cu atele înct pare mposil să e aborate ua cte una. Toate la un loc, ee popun un poram reduabiL .

Astfel, r trebui: a) in primul rin; ameiorarea agricuurii. Aacaea dci cu violenţă a regmului ahaic de · roprieate; aacarea numeroaselor probleme ale rigii, eroziunii devsaoare a erenurilor rable. Adică eici şi olitici arare. _

b) Impantarea îrepriţrilor instriae rele au uşore, private au de tat) şi, e cît posibil, legrea lor de înreaga conomie a iecrei ţări. se neer ca ele ă se sprijne e suctra globală a acestei econoii şi ă o suleţască n acţiuna lor. c) Regementarea ceiunii invtiţiio-, ăore pnu că implică ajuor exten (capialuri ntenaţionle' privae ·- pin intmiul băncilor elveţiene -, ajutor guvemenale ovietice, mericane sau rancze, în. curînd capialuri europene di Piaţa Comună). d) Crearea unei pieţe. Aici iiculaea este dublă: nu · exisă piaţă dct .cu preţul ·unui anumit ivel de i. (ceea ce ne face ă ne înoarcem la problema e cre tcmai doim s-o rezolvăm) şi nu exsă piaţă valabilă dcît dacă ea se întinde mult dincolo de piaţa naţioală. De unde ideile, late cu mai mulă sstenţă ît succs, de piaţă pnabă, piaţă marebină, piaţă aricnă. Vi înţelpe, realizri diicile. e) Educare, fo marea mîinii e lucru, cu aît ai mult cu cît automaiarea, posibilă în caul unei indusii are pleacă de la zero, neglijează acuala supaabindenţă de nă de lucu, problemă cucială şi cre rebuie rezolvată nanta oricărei aleia. ) Fomarea cadreor: eiciei, nneri, rofsoi, asraori... nvăţămînul şi fomea eică sînt la ordinea zilei. Ete o oeraţiune de anvergură, şi nmi entuzimul populr putic e se mifă faţă de nvăţămînt va eite dpăşrea diiculăţilor imene. n concluzie, vr reui făcute nvstiţi enome, e uneoi nu-şi vor arăa roadele decît după fote . multă veme. "Generaţi înregi sut sacriicate inaine. Dor cîţiva şiu acest lucu, cea ce costituie un st privit� giu. Uii poeţi sirino-libnezi neri fac apel, penu a-şi expica 'un emenea fenomen, la mitul lui nns, zeu! oiental hărăzit unei moţi · dureroase, r şi renşeii. Asfel justiică ei anxietatea peunentă şi aăciu nea acuală ale poporului lor." (J. Berque). ·

•

Trebue făcută o aegere: în faţa caiăii proble meor, a icutăiişi singenjei souţior, a ampoaei 16

saciicilor ineiabie, ldeii dfeitelor sae ezii în ce piveşte straea de una. Lumea 8 popune cel pun două i legeea ce trebuie făcută comandă şi ranscende înreul desin al lsamuu.

n me, ese voba ie de a rne n caul ni

capitalsm de ip occidenal, e jătae ial, e jmăae inevenţio, ub enul unui· nume m politic ; ie de a · opa penu expeenţele ocaste are pot i ovieice, iugslave sau cneze. Mai simplu, ste vorba de a menţne cieatea şi uvenul aşa cm sînt, eliondu-le cît de cît; sau de a dărma iiciul dintr-o lovitră, penu a-l ecosui e o altă bază. Dn nefericre; acese opţiuni nu sint pur nelcuale, nici cir empice. Ele depind de o ie de fatori, uii ntei, alţi extell. retuindei, au aprae pretutindei apare o burghe zie, o ică burghezie, clasă de intelecuali în scensiu ne, adesea de tinei neletuali. a e esimte încă. de e una puteicelor decepţi la cre a fost supuă de . mirea Occidentului. n domeniul olitic de exemplu : n fă de Afganisn şi Yemen, �ate satele musulmne au pramente, r ce a işigat ea in aca? Brghezia dcepţionată şi nerăbăoare ă paicie· la afaceri se ntorce spre comunism penu că vde în el un mijloc de a-şi isaura înr-o bună zi hegemoia; · caul br craic şi idalul de plicare ale lmii ovietice ii par tot aîtea grnţi de stabilitate şi ijloace de a rezolva problemele economice . cvasi-nexricabile... năra intelecualitate mulmnă Se tentaă de aprnţa modistă a şiinţei ·şi ginii mxiste; nu ste decît o racţie, desir, împoiva cadrelor mievale care prali�ează încă gîndrea slamică, r ea ese cu at mai peiculosă cu cît · pomotoii săi au căutat deja ăă succes - n gîndrea lierală şi democraică a . Occidenului mijlocul de .a accede la o cultură aţională modenă. Mxismul le pare de acum înnte a i sinra cale psibilă" (A. Benigsen). Occidenul . ese prea înclnat să cradă că gile şi rguielile statelor islmice cu U.RS.S. nu sînt decît şmecherii penu a obţne maşi, · ame, ie iene. ·

1 47

De fapt, poblema merge mult mai depae. Experienţele socialise fascinează tineretul ţărlor islaţice. Occiden ul nu e sprijină asa deit e aistocraţi retoae, pe un decor ocial de teau n mucava. Aici a şi aiurea i ipseşe o adevăraă "politică plneră". In realiate, prblema nu ste de a convinge slamul că soluţia occidntală este · llperioră n sine, au prefeabilă aleia. Şi nici de a dscide, mi mult sau mai puţn, robineul credielor. Ea ste, pe s, de a ofe� ţărlor subdezvoltate un model valabil de plii care care să le ie aaptat şi cre să le deschidă cala peranţei şi viitoului. ·

•

Civilizatia musulmană în scolul XX Acestă iă pondă pne ore n ericol civilizaţia sşi a slamului? hestiunea poae i psă n mi mule feli: 1) Mai exsă ore, n na acţionre de naţiona liăţi şi de rivaliăţi olitice, o civilizaţie mu8umnă, a ideniicabilă? 2) Dacă a mai exisă, aceă civilizaţie nu te ore amennţaă de "aciziţionrea unui veşnt plner de .eici şi de compomene", cum spune Jacques Berque, adică· de accsl la ivilizaţia . ndrial, fabricaă de Occident şi cre se ntnde am n unives? 3) Şi nu se şi mai mare iscul a; penu a o atnge, slamul ă 'peze peni cala unui maxism capabl ă ugă a n cele mi bune e ale sale de coeziune, religia? ·

• Mai exstă ) iizaţie musumană? Dezinăie poiice ae lsamului par să excu, penu mută vreme încă, isuie panisamşior. Dar ca /l, ca realtae de iiiae, panisamsmul exist, asti ca şi ie.

n viaţa de · zi u zi veţi nîlni incontesabil acesă civilizaţie, de la un capăt la altul al spaţiului său. nr-o

siliudne de credinţe, de cutume, de obic�iui, de apouri fiiale, de suri, de isracţii, de jocuri, de compomene, chiar de bcăărie... Trasotat do dată dinr-un oraş în alul al Islamului mdiernn, a european eşi mai rapat e semări dct de dese biri. Dacă ajungi n Pasan şi sulilda, eosebile e vor accentua, şi vor i ciar mai mari în Africa neară musumnă: enu că aici civilizaţia musmaă ntllpnă ale curente de civilizaţie, la fel de puteice au chiar mai puteice decît ea. 1 n Arica nară legătua nu este \ ecît reigioasă. rdicile (căci Egipul a rps în nmele pnabs mului o amplă experienţă ,,misionră") âu lc · adeea, în ţle frncofone, în ranceză. Acsa îsnă că legăunle de cultură sînt aproape nexisene, sau cel puţin fagile, ndrecte. Şi ici nu se siur că acestă legăură religiosă se dovdeşe eicientă n maa aicană cre, de fapt, · rsfomă pueic, ricanizţa ză reliia lui Mummad cu aceeaşi libetate ca şi e ca a lui Cistos. Pe t� în Arica neaă mrena pslmismului, cînd exită, ste politică, scilă ,cel mult; a nu este cu adevat n fapt de ciilizaţie. n ce priveşte .Pasnul, el face pare nr-o civli zaţie nmia pe rept cuvînt mdo-musumnă. Lhba naţională rdu amstecă cuvinte de origine a nă au abă cu cuvne veite n ită. Scriera ste de la drapa la snga, ca aba, r nu mă deloc u acesa. r, unul n senele cele mai siure ale ţărilor cre ating cu adevărat uitaea civilizaţiei musulmane ne lmba. Acestă lmbă, care oioaă foma cimenul Islamului, araba "liteală"; s-a menţinut în olul al X-lea; a se lmba scrsă comună, ca folosită n ziare, în cărţi. Lmbile naţionale nu snt decît mbi vorbite. · Altă legăură: roblemele cnoice şi ciale e pn aproape preutindi n mei ienici, în a chir în cre se nsc, în senţă, n şocul ntre o civilizaţie islamică rhaică, tradiţională, consevată pă n zilele noasre, şi o civilizaţie modnă re o asediază n toae părţle. Că aici problema ste abia ·.

sciţată şi că alndeva a e eja pueic aacaă nu schmbă u · nmic faptul ă oluţiile care e mn au mari şe de a se e, pin logica lucilor, dn cauza 'idenităţii punctelor de plecae; ţărle avae în refomă preigurează vioul cel9lalte. Şi aici Islamul exilat n Aica nară, Inia, Insulina, China - se difernţiază de mblu nu că oa lui este legată d.e ca a altor ciilizaţi. -

A doua înrebare: se la debarasa oare Isllmul de lechea lui ciii.ae radioaă ca e o haină leche, pe măsură ci se la apopa de indusiaizae şi .de ehnica modenă? •

Acesă întrebre nu ste deosebită pnu dnul Islamului. De fapt, -problema ebuie psă astfel: Civii zaţia modenă, cea a mşii şi n cuînd a ceierlui elecronic,, a automaizării, a atomului, acesă civiliza ţie, bună·au rea, · va unifomiza oae lume, va face să dispară civilzaţiile paticulare? , Mşmul, cu conecnele lui nenmate, este cu siuranţă capabil să upă, să dsugă şi să recou iască nmeoase sucJri ale unei · civilzaţii. Nu îsă e oate, enu că el, snur, nu se o ciilaJe. A afna acasta îsenă a petinde ă Eopa e azi s-a născut deodaă, în mpul revoluţiei sale indusrial, e a fost şi penru ea � şoc butal. De fapt, ea este mult mi veche, rădăcile ei sînt mult mai anci. De alfel, exisenta naţiuilor eUrene pune cu ie la îndoială puterea maşsmului de a ica au de � unifomiza uiversul. Paicipnd deja la o aceaşi civilizaţie de nsamblu, cea a Occienului ceştn şi umis, ne nată aproape n acelaşi moment, n umă cu este un secol, în aceaşi avenă a indusializări, dotate cu acelaşi teici, cu aceeaşi iinţă, u nstituţii naloage, u toate fomele sociale ale maşismului, ace naţiui rebuiau. e mult să-şi pirdă acele pticularităţi ponunţate care perit să se vrbească de o civilizaţie anceză, gemană, engleză, mediteaneană·... r, este suicient ca un rncez să reacă Mrea Mînecii, ca n ·

englez să păşască e ontnent, au un genn să ajungă în Itaia penu a-şi a sena cu uşurinţă că ndusializara nu însnă foizre. Incapabiă să ugă pticume regionale, n r puta teica ă ileze puteicele pesoaiăţi cre sînt maile civlizaţi, bazate e religii, lozoi, valori mne şi mole uncinnente difrie? Dr întrebrea s-r pne altfl dacă Islmului i s-ar oferi eica soţită de mrxis. adică de valori opuse valorilor piriuale radiţionale ale slmului? spusul la acestă irebae i recisă şi adsa puă nu ese ici comd şi nici prfect osibil. Nu este şigur că nu e scimbă însăşi eenţa înrebării. Mximul, rebuie s-o spunem, .nu este, luat sinur, o civiizaţie de înlocure; el te o orienre scială, un uism volunr, o aţionalizae. Dacă înr-o bună zi el e va aplica slamului, se va ajunge ără îndoială la o cexitenţă, la n paj ca cel n ţra sovieică între civilizaţia usă şi marxism, ca în ina înte civiizaţia chineză şi mxism. . hir dacă le-a zncinat puteic, marximul nu a abolit. ici ua dn aese civilizaţii şi nu aca ste rorml său. · Dsigur, Y. Mubak re drptate să spună că, nro asemenea încercare, "Islamul r rezisa u mai puţnă unţă dcît crsmul Ia o luenţă mxs , penu că el nu dstinge încă înre spriual şi seculr. Spiualul riscă să se estomeze mai uşor o daă cu materializara tenicisă a unei societăţi musulmne comunizate". De ce re repate? Penu că resmul n senţă, prtutindei au aproae preutn dei, su?ase, îaintea imactului unei revoluţi ndus riale, şocul unui avint şinţiic, aţionlist şi laic, la cre s-a aapat . în csul aceei ndelungate perioade de iţiere, nu fără a opne rezisenţă, r menţinîndu-şi echlibul, abndonnd ce rebuia să abndoneze. El se înnnat n faţa tenicii, în faţa aţionalismplui, în faţa mmului însuşi. Penu slam, nde viaţa religiă condă iecare act'al vieţii, enica (cu mxsm sau fră) se prezină ept un cerc de foc pn cre trmie să racă nr-un lt, penu a ncea .să nai ie o civilizaţie rea vche şi 1 51

enu a înnei la lăcările mpului prezent Dmul e cre-l va alege va depnde de el şi de lume, e lma dublă cre . oscilează ca o mensă balnţă, cnd .nr-o pte, cnd n calaltă. Islmul, a aga Lulle a Tria, că ă· se nrete nu pre ce r Ori, ci spre cel mai ' eu ne cele două bl�.

Patea a doua

CONTI N ENTU L N EG RU

CAPITOLUL 1

TRECUTUL

Aica naă, au mai bine zs Aice negre snt aoae închise inre două n� şi două deetui: fe vstul deşet Shaa, la nord, inotanul 'deşet Kalhari, la sud; Ocanul Alntic la v, Ocenul nin la t. Acea sint bariere seriose, u atît i mult cu cît Aia abulră se deschie diicil pre paţle oceaice vecine: ea nu are oi bune, nu re luvii uşor accesibile n caza coastelor abupe, caaracelor, a faptului că esturele sint pne de nisip. Dr acse bariere nu sint de nut. Ocnl ndin a fost fot� de impiu mat de corăbii cu pze e foloseau vinle muoice; Alnicul a fst cucerit prin Mle Dscoperi eupene ncpnd . cu secolul al V -lea; Kali nu încide decît pe jumăae oa pre sud; cît dpre Shaa, a fost aveat încă n · indepaa aniciae; ir aduceea , rmaderlui in Arica de nord, o aă u pmele secole ale erei nosre, a ntesiicat riul saharin: sre, şi mai ziu, ţsări vnd n nord; cavi negi şi pf e ar ve�d dn sud. ltr-un cunt, Aia nară s-a cs greu şi îrziu pre lma n extrior. Ar i otuşi o şală ă ne ncipuim că porţile şi ferrele ei au fost ferecae mp de ecole. Natura are ii că inr-un mod im rativ nu este totuşi .iciată singa cre să-şi dicteze ordnele: isoria a avut adsea cuvmtl ei de spus.

Spaime • Fapul că keninsmul geograc nu coană singur ese demonsat de a nceput de simpa analză a ronierelor zoneor manale ae continelui negu, care nu ocupă dect o pale in Aic.

a) Spre

nor, nord-st şi t, Sahar, zid etaş sau , se impune ca o limită caractersică a lumii negre. .

Aica naă, aşa cm afna n ocument al unei comisii a Pietei Comune, ese "Africa alaă la sud de Sa". De la coasa medienană pnă la Shelul sudanez, opulatia Africii ee de rsă albă. Fă ndoială, la aceasă Arică albă trebuia adăuaă şi Etiopia Aceasa e elemente ale de necontat şi care s-au msecat cu populaţia meisă, foate feiă otuşi de cea a adevăaţilor melano-aficani. Mai mul, n civil;aţia a, n religia a crştnă (ncepnd cu 350 p.H.), pin caliaea aiulurii sale are cunoe în acelaşi imp creşera anmalelor şi plugul, giul, via de vie, Etiopia este o lume orignală� apae, şi e a reztat tot aît de bne, cndva; aacuilor Islamului cre reuşse ă o încercuiscă, ît şi, odnioă, putilor eropene re au ut ă o izoleze e Mra Roşie şi e Ocenul ndin. Speciaişii n preistoie şi enogrfi rd chir că, d�te, în timp, Etiopia a fst un cenu scndar de răspndre a plugului şi a amalelor domice e r i poveit n nia. Fără rolul de ntemedir al Etipiei, creşera vitelor, privilegiu nşepat al aîor ri negri cre lucrau pmînul cu săpăiga. nu r i fost e magat. . De fapt, nu exisă ore o vasă zoă a Aricii oientale a cărei imă se Eiopia şi e s-r · nnde la nord pnă la ţările Nillui pă la ca de-a sea aractă), spre est pă la ivesele Somaii ·deicae şi sre sud pnă n Kenya, chiar dincolo de ea? Arica· intemară, nici albă ici naă, r mîndouă n acelaşi timp, să ca şi Aica albă o criere (şi dci o istoie), o civilizaţe legată de ile cenre e prpa� gre dn nord, prinsă n mod incontsabil n acă .

imesă avenură între sa, Miea şi Eropa. Vom rmrea, în sşit, ă Sara se pelungşe la l de Etiopia n Eritreea şi Somalii, o lungă zonă iă şi psie cre şi ea mrchază, e mena, ' limiă a continentului negu. b) Spre u, accidente torice opresc şi vor opri încă: multă vreme expansiunea aurală a Aricii negre : în scolul l XVII-lea, olandezii doici să stabilescă o scală pe uta Indiilor s-au insalat la exreitatea · sudică a continenului, într-o ţară pe aunci pracic gală; în 1 815, englezii au cuceit acsă oziţie saegică: în cund, coloişii olndezi, burii (i), ' au emigrat spre nprd şi au cucrit platourle - pline de iarbă ale Vedului, creînd aici o econoie prsperă a erii nimalelor. _

Asfel, o Arică albă s-a cottuit înceul cu încetul în su, ca şi în nordul coninentuui. a ese prosperă,

îmbogăţiă de nele de ar şi mante, de indsiile sale. Ea nţelege mai deabă să se apere moiva marei nege (3 milione albi, 10 milione nei, 1�5 mi lione metişi). Uiunea Sud-Aricnă a dus o politică rsială disperaă (Apatheid�ul - segregaţia) care a ' detenat-o să upă legăurile u Commonwealh-ul (1960). Aceasă mă ete ore numai un episd, au o uptuă deitivă? Ea nu va opri, nu poae opri, sngură, roaa istoriei. ·

c) Ultima excepJie, şi acesta storic, �area uii a Magscluui re_u-e plsată în afara contnentului negu. Populaţia a ese fomaă, a m se şie, n

două elemente: nerii bnu, veiţi n connenul apropiat, şi rible malaiezine, venie în mai multe valri n st. Ameecul înre aee două elemene a fst puteic, dar ptea vesică a insulei ste mai · degrabă bnu, ca estică malaiezină. Poivit . cercelor încă foate · incomplete,- majoritaea r t meişi. n acet mtc eic, indne.zienii şi aricii r t n prporţie de 1 la 2, redomnd elementul aicn. Cu oae acsta, divesiăţi enice i se opune o puteică uniae culturlă _ şi cre ă avnaj elemen ului indonezin. Limba malgaşă e indonezină, · -

teicle agricole şi znale snt categoric indonezine: "derişarea n ntmiul focUlui, cziaua cu oaă· lungă, orezrile nundate, ultura . de \ ro, iama, bnnieul, ceşera cîipelui, a parcului negu, a pă lor de cue . , scuiul caşaloului, l roaşei ttoase, proga cu balsier, vn,ătoara u lnca, cu ra, cu raşia; împletrea de coşui şi ogojni, e cosi tuiau elemenele ncipale ale mobilieului...". Fă îndoială, aceşti navigatori au veit pn nord, . nu n călătorii rce. Dovada (ragilă, r totuşi dovaă) n acst ses este ă s�lele Mscrene - Reullon, MaUriius şi Riue - snt nepopulate pnă n colul l XVII-lea, deşi r i fst etape freşi, cir obligatoii, ale nei călăorii în liie eaptă, e mre, nre insulele din sudul Asiei şi Madagascar. Pe scu, istoria şi ciilizaţia Oceanului Indian snt cele e şi-au nexat mara isulă şi au mus-o contnentului aicn. Dr apropiea acestuia conibuie săi la unra dnului lui cu cel l tnerei Republici Malgaşe. ..

•

Penu înjelegerea lumi negre, georaia pimeză asupra isoe. Cdrele geoaice sînt cee mai semni caive, deŞi nicodată nu sînt sinuele ţare coneză. Cliaul explică succesiunea vstelor zone de ri şi stepă care implică i de viaţă obliatoriu ifrie. Spre vest, apa ploilor ecuatoriale rne e loc, fmînd maa ileă a pădilor vrgne, silre ·

pădurilor aazoniene sau ndoeziene existnte I! aceeaşi latiudie. ste vorba de "pădurea uree, mustind e. âă, cu unchi msive de arori gignţi, cu plne fond o ncrengăă de nepăs, înuncată şi silenţioaă, rezstentă la oice defrşare, ostilă istalării inţei ma ne şi chiar. crculaţiei, n afaa acelia ce e pactică pe ţămuri; regiune cu viaţă rcră, izolată, zaă e pcuit şi vînat". ste pin excelenţă zona reugiu unde subziă pigmeii, supavieţuitoii acelor negrli cre au fst, Iră ndoială, prima populaţie n Arica. ·

1 57

ntu

idustrial

Baraj :cnstruit sau priectat

Ill Vgtatie mediteranană . I Defeluri

1;:;:;:;:;:;:;::1

Bsâ

� Sovonă � ădure das6

J Cullu� irlgole

.__,Scara:! ' 00000 IOOkm

7. Divirs_itaea Aricii: geografw.

Aceasă pădure se dezvolă mai mult la nord dcît la sud de Ecuaor şi mrgneşe Golful Guneei e latura sa septentionlă n Liberia pnă n ameun. nreu18

pra medină pe cre o nalază a noasă cospunde, u. avanele ei alte şi plnaţle de pal mieri, Dahmeiului meridional. Spre , pădrea euatorială e opee în baznul Congoului, a lele relieului înalt � Aici oienale. n juul mesei pădi e ntind în mod concenic pdi ropicale n ce n ce � uae, avne pădu rase (irburi le, puri de ri), păduri coroane de-a lngul csrilr de ae,.avne deschise, în srşit - stpe. . Din puncul de_ vdee al exienţei omuhti, e dising două zone: şi una şi calală u rioade aleaive e ploi şi sceă, pima caacerizaă e creşera - ma lelor, a doua . fă acaă caaceistică .(n caua muşei ţeţe). . n zonele . catizae de e� malelr, cre snt cele mai mae n Arica neag, acea e pactic un adaos la cultua u săpăliga, .onipreznă. imalele nu sînt de fapt prezene a male de acţiu ne. Cultuile sînt, de la az la caz, meiul, orul, i, oumbul, orezul; şi, - dae i ales exoului, bmbacl, aidele, rboele e cacao, ă să uitm palmieul de ulei, a n bogăţle, în ecial, ale Nigeriei. n orice caz, se foae evient că înre acte două tipui de viaţă · ală s-a abilit mra iviziune - u şi ă male domestice. Şi ă, pre nord şi pre s,

zona eten, practicînd crterea animaeor, ete prin forta împrejurărior, cea car, ind cea mai ogat, mai echilibrată .ş� e · semene, e mult timp cea mai dschsă spre lumea terioar, cea care eci a fost marea scenă a storiei. ,-

a aceă diviziune rlă a paului se sprapune a a zonelor eice. Melan.aricii, dpre cre ste înţelept să nu crdm nici mcar o clipă ă sînt una şi aceaşi ă, e mpt, fote în me, în au upuri: pigmei, are sînt o rămăşiţă foate mapoiaă, sălbăi ciă (limbajul lor ste abia ticulat); a mrgnea deşer� ului Kalhari, micile gupuri rhaice hoi-hoi hoen oţi) şi Sn boşimi); poulaţile sudaneze n Dar 1 59

pnă n iopi,; n Eiopia pă n Aica aulă populaţia bntu.

Cele două mari gupuri sînt sanezii şi popaJa

bn, şi unul şi celăalt unităJi lngvtice şi cuurae

nainte e tote. Populaţile. banu, ă mdoială oii nre n Aia Milor acuri, au ptt o czine mai mare decît sunezii. Dar şi ii şi ceilal·ţi nc muliple şi pronde deosebii, datoae ie availor storiei, ie dosebirilor regioale. n e-i pivşe e sudanezi, rebuie, de smena, psă problema m cului cu poporel.e islamo-semie, datx fnd . flle maurilor, fulbii beeri islamizaţi, ptri e e staQilc tot mai mult pretuindeni. O hă eică dealiată a Aici nere sideză oice aducere mne care nu ese susţinuă de o exei enţă oidă la faţa loculi ; ea salează oie ă sîrrşit, mişcări, miaţii, avsul unoa, reculul alora. � ici amesecui de Se şi tensiui pe e le gsim pe · neg 'terioriul contnenului neu, populrea realizndu-e, m remi de demult ca şi mai apropiae, pn valuri succsive e ie s-au asimila, ie s au rps unele pe atele. Nmic nu ete încă abolut tabl. ste de resupus iteresul penu cunaşera · uor acstor luxuri miaoare, datele lor, direcţile i vieza lor. r, acst lucu nu ese mpsibil enu un cerceăor avizat, căci ese r czl cînd .luiorii unui sat să u ibă cunoşinţă de aul de igne al fondatorlr comuiăţi lor". ona siuată ntre 12 şi 15 gade laiune nordică, cu populaţie 'suaneză, te cea n cre se dezvăluie poae punctul maxm al acestr tesiui. Exemplul cel mai ipic ste cel al opulaţilor rspse, pe cre le nmim paleo-negrie presupund, cea ce te probabil, că de snt poplaţle cele mai vci, cu excepţia pigmeilor). Populaţi de piivi, trăind : vat şi culsul ucelr; sau de ţi hotîţi. să feizeze erenuri muntose, . adesa foae sace şi reuşin, prin grănărit ntesi v, ă le menţină la 50 lcuitori. pe lomu părat sau mai mult, ele cupă n gneal poziţi putenice, uşor de aprat. Acesta se şi cazl dogoilor, cea mai norică ne acse populaţii .

putenic rădăcnate, ca şi al �tror ac�r "popare dspuiate" n Africa: ,"Coniauis şi Bsss n Gui neea, Bobos şi Lobis n Cota e Fildeş, Naas n Ghna modnă, Kabei şi Sombs n Togo Dahomey, Fabis şi ngus n Nieria". Aceta connuă ă ie mici grupueJe enice, pete mnuscule pe o hă. a sca vtelor mbluri, între pădurea ao ială şf Sahra, se. ţuvine ă menţionm umăorele populaţi: Toucoules, Mandngus, Ba1bas, Haous s, Yoroubas şi s, ulimele două fond ele ouă mase dense ale putenicei Nigeii, ta ca mai bogaă şi cea mai, populaă n Aica neară, Aceste popore au iecre rednţele lor, modul lor de rai, suctile sciale,. culuri care nu; sînt iciodaă aceleaşi. Această diversitate consiuie aactia meă a Ai_di, unde experientele, de la un· loc la altul, vari�ă pemanent, în mre măsură, şi nde prin frta mpeju rălor desnle de asamblu e sciţează cu euate. "Adesea, zonele de 'reugiu ale ndigenilor; cre în rezstenta lor nu vor să accepe ici o autoiate dn exterior, se găssc în însşi vecnăaea capilelor celor nai dezvoltate". Pe scut, divesitaea culoilo: pieli, cre merge de la. negrul cel mai nchs al sunezilor pînă la piela deschsă, ai deabă .galenă, a hoentoţlor şi şi ilor, nu este decit senul nop>logic, fZiologic al unei divesiăţi mult mai enţiale a oameilor, ' cietăţilor şi culurilor. _

�

• Acest coninent suferă şi a sufet e numeoase penui, de ra'e sb_iuni de ansambl� ·

Nu le putem enmera e toae şi nici răa cm, uă rind epocile, ele au . devem\ mai apăăore sau .mai lejere. m senalat icila deschidere a lmi negre pre exterior, hndicap seios, căci rie prores al civilizaţiei ste faciliat de ntrferenţele şi relaţile de. la civilzţie la civlizaţie. Acesă relaivă ncidere explică lacune impornte, cre nu au fost acopeite deloc înante de verea eropeilor şi începerea marilor coloizări. De 1 61

notat, de exemplu, abna oţii, a pluului, a itelor le povră, a scierii (u excpţia Eioiei, r acesa nu face pte u adevat n Aia neaă; u excpţia . ţălor timpuriu isl�zate de pe costa oienlă şi a părţl suneze, r aici sciera tine e Islm). Aceste exemple, ele sine, dovedsc că adsea, luenţele exterioare nu au păuns dcît picăă cu picără pre imesitaa Aicii, la sud de Shara. Acest lucu l demsrază poblema aît de diua� , şi nicioată elucidată Otuşi, a luenţelor Egiptului faoilot asupra scietăţilor negre. Au fost gsie prle de siclă n Gbon, o atue� a zeului ss a Ma longue, la ud-st de fostul ongo elgin, o alta a sud de. mezi: sînt dovezi agile, r ele · escid totuşi s�ve aupra Sibiliăţii nr relaii slabe ca volm, n secil n vastul dmeniu al ei şi teicilor ei (a rea cerii topite). , Dimporivă, rebuie ams că aducerea plnelor n fă, soii de orez n Exremul Oient, pomb, trstia de zaăr, manicul snt ă îndoială acziţii trzii. Ele nu pivesc con�enul negu veci, � pobabil nu le-a· cunoscut. Ate deicienţe: slaba desitate e nu expică totuşi otul) · a renurilr rabile lateriie roşi (roşul intes nalază dmpoivă soiui abile dese, r ae); ma zilelor bune ,penu mncile agricole, n caa clmatului; uicienta connă a unei eaţii u ne de cre majitaea opulatiilor pe ă i fst privaă. n majoritata ibrilor aricane nu se csmă e dct la maile rbăori. apele i oile e re aicul orii aiu n Kenya le rc n jul terelor lor st rezevate acriclor şi eremonlor pubice. Vciilor nmazi, ptii mis, ăiesc n odusele tmelor lor,. r malele lor snt pra reţioase enu a le aia. nea, cna e ă forţă şi vilitae,. te ettndei ă i mult îiă, şa cum ată clr act Cntc .de vînăore al pimeilor: ·

n păra

e ne nu rce mi dcît t, Vătoule, neşe-ti a, secă-te, lră, i, _

Ca este n fata ta, nnna e voio, na ·cre e şă um o co, na e nveselee a, Cna cre va i iptă n nul ău, na n re e vr iige nti, Fma

:ne �şie, n�ele e l il em ald.

Cu oae acesea ă nu eagerm acst banţ neativ. Mai nîi, recutul Aricii nţre nlază poe săvechi de o rapiditate re oate i invidiaă cir de pogrsele Euoei anie. Reuşite evidete'snt senalate stfel n dmeiul' tei şi nu numai in ce ive airabilele bronzui şi . staute n ildeş n Bn (secolele I-X); sau nu ai putn admabilele tofe ţesute n ivse ibre vegeale. n cle n mă şi nante de oae, Aia a pacticat fe deeme mealurgia; n anul 300.H., n cea ce iveşe ieul. e absurd şi mi ales nenct ·să e alne ă neii nu au cunbscut ieul dît după sosea pougheilr la Capul B6jadr. Amele n ir au fost cnute foe de tnpuriu. rocedele mealurgie ale eilor sint erfecţionae, 'reşe, cu incepee n Eul Mediu. reluea cosioului este cnocută .n Nigeia Sueri oă probabl e ee 200 de i. n sşit, eliu semnicaiv; s-a cosaat adsa orzrea sată, n societăţile nere, a nor cse puteice şi de emut de ierari, legate categoric de radiţi foe vci. ·

Trcutul continentului negru Lungul recut al Aricii nee nu ste pra ou, a

m e tmplă cu cel l uror ooarelor cre nu

cnc scierea şi a rr stoie nu ne pvine dît pnr-o aiţie oală, n crcetări rheoloice au prin rlale ior mtori exeioi şi ocazioli. Trei seii de fapte se onurează touşi n at recut conuz: a) avinul oşelor, regaelor, imperilor, ae u civlizaţi şi opulati de snge meea; b) negoţul cu sclavi negri, foe veci şi re aăă 13

propoţi diabolice n ·secolul al xyi-lea şi punerea n valare a. contnentului americn, că prea grea penu ca Europa ă o oaă duce singură la bun �şit; c) n �frşit, inslrea buală a puterilor euopene, cre, a Cofenţa de la Berlin (Act fah 1 885),' d�ă vşsc împţrea � o hă a cea ce .mai sse încă teoretic' ără stăpîn n v8ul contnent, , pe jumăae necunscut şi e acum nante n ntregime colizat ·

In Aica near, soia nu a faio.at înloirea unor]one potice şi cuura! supeioae dect acoo unde exisa, pe e o pale, resuse legae de acul Ură şi creşerea itelor, şi acolo unde, pe de ată pale, eta a$iguat contacul cu .· exeiou, e de-a lungul maginlor sahaiene,ie de:a lungul Oceanuui Inia. Aci se găsesc /echle · impei, orşele /echi înoi· oare. •

Se snulazază sfel o Arică ecică, al cret recut ee relativ cunoscut, cu sodeăţi şi culturi orgazate n sae, faţă n faţă cu o Aică "nteriţia lă" şi cre, istoriceşe vorbind, ne scapă. n legăură cu inigeni de e cosele atlanice ale Sharei, n dsco prior otuhez a u dpreţ n secolul al XV-la: "Nu au ici măcar regj". Etistă asfel Aica cu regi pe cae itoia o cunaşe elativ - şi cealală, ă regi, devoaă de uie. Aic� neară. s-a dezvoltat deci pe două ne margile sale foae lungi, cele unde i-a fost dat să itre n contact cu Islmul. Acst conact iu a fot întotdeauna paşnic şi agreabil. Adsa a fot. coloire, r tcmai pn această coloizare Arica neagră ţ puut rspa spre exteior. ·

Pimee rze · lumieai costa oientală .a · Aricii.

Acesa r t fost n legăură cu rabia şi India .pensu lară u secole înaine de era crşină. u ţoae acstea; nmi o aă u prna ·expsiune msulă n se· colul al VT-la se vor sabili relaţi fote e nre 14

rabia şi Pesia, pe de o parte, şi Afica�orienală. e e ala. ncepnd n 648 apr o serie e pieţe de i:

Mogadscio.Sofala, Melinde, Ma, Brava, ibr, acasta n ună întemeiaă n 739 de căre abii n sudu l esqlei, n _mp ce Ki lva va i nte�eiaă n secolul · al X-lea de oamei n Sraz, Pesia, numiţi ' ,şazi". . Aceste oraşe au cnoscut o aivitate dul de intesă. datorită comertului cu sclavi, ·cu ldeş şi aur, acesta din ună găSndu-se din abundenţă · n vatul hinterlnd al Soflei şi desre care aduc deja mii georai rabi ca Msudi (9 16) şi bn al Wi (97). Cmpurile aufere şi nele pr să se le e plaoul Maabele, înre ambezi şi Lmo şi, ă ndoilă, deşi s-a susţnut coniul, în acuala regiun� a Ts vaalului. Este voba · de aur praf au bucăţi." Tot aest comert se face, raţie musonului, u ndia, de .ide vin. ieul şi ţesăurile. De. senţă aficnă, acSe oaşe nu au dct o· sJabă minoriate de coloişi aabi au pesi; e alfel, ele răiesc mai mult daorită legăilor u India ensu lă decît cu Arabia. Supremaţia lor va atige aogeul n secolul al XV-lea, dar şi la acetă ecă econoia lor rămîne nă premoneă (economie e bază de roc), ceţ puţin n ce piveşe raicul sre nterioul connen tului african. Acsa a proitat şi eL A cunoscut n pounzimiie sale nuite suturi olitice prne ce regatul Monomoaa n hod;ia de sud (Monene Motapa: propriear de ine), fără ndo�lă cel i celebru, cre r i fost ss în secolul al II-la de ' Mmbo (suvean) ·n Rozi ; · Iilrea potughezilor n Oceanul Indian, qupă . călătoria lui Vase? da Gama (1498),· a dat �re o loyiură motală oraşelor comerciale de e coasta sud�aricnă? Nu s-a itmplat nmic de acest fel, .e cosidră astăzi. Acesă c ivi zaţie m.ă, e juăae abă pe jmătate aicnă, a connuat să str�lucscă în mre măsură spre acst inerior e e oraşele de coasă nu au căutat ă-I subjuge. Runele de pe osele Kayei şi" Tangakăi, care, dinioă ncă, _rau datate ·

1 65

n Eul Miu, pr ă proă de fapt n colul l I4ea, l Vll-la, chlr al X-la. Să rntim n rcere i deaiu re cacterizză ee oe: folosrea n md obinuit a rţelnli chn�z, lb · şi aJbu ..

Imperile bucei Nigeului ne uc sre o lă ronie-.

·ă cullă cu Islmul, agitată şi . rodică.

Cnacul u ţmule şi icul cu Sa au căpăat n ai mare mă mploare la ncepul :ei reşine, o aă cu sosira n _ia e nd şi pe umurile eştului a omadeuluî. Creşeea ricului (ar şi sclavi), mulţea carâvanelr au deeinat nanea Aici le (amito�smitică) sre ţle negre (Bed s San-ul ablor). mul meriu, Ghana, pre să i fost crat n jl nului' 80 (contemoan cu arol cel Mre). apila s. Gh, avîDd un renie provebial pnu ogăţia a, e siua la Kumbi Saleh, la 340 ilomei nord e Bmko, la rntiea cu Sa. se osibil să i fost eaţia .onelor cu piele lb, deci veni ţi . n nor; în orice az, devne apid . oprietata populaţilor nee ce 'apţin asei Soke, ă a opulaţiei Mnde (acsa tnd de upul mnngilr). Capiala, aacaă de musulmai/ a fost icnă şi iusă n 1077. Dr en raicul cu aur ond e la ernule auifere dn Senegal, de la Benue şi dn Nigeul Suerir) coninuă, un alt mu apre nd, uor deplasat sre t, n foloul populatilor mandingilor şi sub senul reigiei smice: ste Imperiul Mali (el e va îninde pe �aă bu:la Nigeului). Sub doia lui Kn Mll (13q7-1332), e va fae peleajul la Mecca, e maluile Nigeului_ajng numeoşi neusori şi şiuori e e. Tombucu se n aca vreme o capitală floi toae, unde nomazii turegi vin cu reulritae. Acşia, pînd mai ziu mna e oş, vor coniui la dsă a meriului . O nouă exndere spe est va deena atnci ros eiaa Impeiului Songhai (capile Gao şi Tibuctu). ste favozat de legăile sale u Crene şi e acţiii ·

le lui Soi Ai (14--1492), ă ndiaă ca mi put�că esaiate inre toti acşi fonatoi e imeiu. El el nu a fot n mun fe ot dox, dr ngera succeolui său de căre uzupa ol Mmmad Asia va mca vicia desivă a slamilui n act nou eiu. Cu toae aa, vremuile gloie ie milor igeriene snt de acum revolue : ua mait'ă dso iă de ughezi duce au�l ţlor negre te Alanic şi, . î ră a-l supri ma , slăe cosideabil aicul sharian. Tcmai n caul aui reres evident se siuază cucera orUlui Tombutu şi unra me iului Sonhi, n' 159 1 , e căre o. exeiţie mcnă conduă de renegaţi e oigne spaiolă. Sulnul ·

Mrcului, . Milay md, va datoa sucsului lor supnura de El Msr nvngătoul) şi El Dehbi (Aitul). Expdiţia a fot toaă o ezilzie totală enu autoii ei, cre crezseă ă au it la cueira fabuloaselor ţi .bogate n ar. Sultnul nu va mnţne decît o uzeiae fonlă şi ndcpărată asua acstor ţăi sace nde se vor sucede, n 1612 pnă în 1750, nu mai puţn de 120 de aşale, smpl e juii n îile �onelor mare e îi legeau şi, dpă cm ea cazul, se ebau de ei. . n ecolul l II-lea, n ţa ienă putrea ste mprţiă nre nomazi §i opulaţia bmbara n Segou şi n aa. Epoa milor mpeii a rcut: numai bogaul ric trsshin a deeat şi le-a mnţnut sălucrea şi api ţia timpuie. Ele. au mit o daă u ·

aca . ·

Aceste mai sae q rebie decît ă creze ilz.t: eie . au fst o exepţie. Staul obinuit n Aia neaă nu a nocut dcit raeori o asemenea amplore. Asfe�

Beninu� străucind încă din secolul al ca şi cre a ats n secolul al V-la o niă efcţiune ti

că, re o sufaţă foe mică. n senţă, l ete o srăpungee, prot ogazaă alfel, pn maa desă a pădii ecuaoriale, e e nile ploioase au nă mădit-o nre apele Goului Guneei şi platole ntei oe. El se ş ituaă în ona Yrouba, n Dela Nigeb1 67

lui , pe lcul acual al oraşului ags, nro reine ubanzaă fe de tmpri�. R'epuaţia i depeşe lnderea e re o re. A aut avnajul, care nu a ămas ă reve, de a ina foate cnd l conact, e utele n Nord, u bogaţi clienţi dt Cairo şi aişii acestuia, apoi, mai ziu, cu portughezii; el a aIt . avanajul, ot datoită ac5or legăi, dt a i n cenu sic uimitor de sculpti în ldeş şi tnătoi n broz.. Nu istoria princiă fsti diosă a Beninului ' se cea are va expia acasă uimitore, prdigioaSă reuşită. Poae, . dacă m cs explicaţiei unui aficas, Paul Mercier, r rebui ă menţionăm mrea desitate mană a \nutului Yorouba în general, şi a Bennului în special, ucta a bană, n sişit, sibiata e cre o oferă clmatul, n vecinăaea Golului Guineei, de a cona e două peioade ploiose (dubla recere a oarelui la zenit) şi dci e două rcolte anuale în loc de una. •

ComeJul cu scavi: nmeni nu se îndoeşe . c, o dată cu secolul al XV-lea ş, mai mut înc, cu secoul al XVI-e, eementul mpoant a fost dezvotarea comerjuui cu nei care, în poa interdicţilor oicllle, s-a menţinut în Atanicul de nord pînă aproape în 1865, în sudul Alanicului poae şi mai îiu încă şi .care, în siş, va dua pînă în secolul . XX pe utele ce duc spre es, la Marea Roe. , Comerţul cu sclavi nu a fost o invent ie diaboli�ă a Eropei. Islmul a fost cel cre, în conact foate Jtm priu cu Afica neaă pn zonele nre Nigr .şi Darfor şi n pieţele ale dţ mui n Afica răsăritnă, a practicat primul la scară mare comrţul cu sclavi, de alfel dn aceleaşi moive re vor detemina Europa ă pcdeze ia fel mai ziu: lipsa de bărbaţi penu srci muliple şi foe rele. Dar comerţul cu omei a fost o ealiae genelă şi a apţinut tuturor comuiăţlor prmitive. slamul, civilzaţie sclavaistă prn excelnţă, nu a nvenat l nici sclavia, nici comer ţul cu sclavi. '

Comerţul u sclavi a lsat n ma sa dmene fe numerose (n arhivele comercile ale Euroei, n arivele Lumi Noi) n care se ot exage stastici şi i�te de ..etui . . Acetă istorie n cire, neplăCută n sine, nu ese . freşte neaga istoie a comeiului cu sclavi; otuşi, ea este n aceată .privinţă o msură ncră . . n secolul al VI-lea, sosile nuale n mrica sînt de ornul a 1 00 pînă la 2 000; n seolul al II-lea - de la 10 00 pînă la 20 00; ·el mi mre numr este ats n secolul · al XIX-l, n. ultimii i de comet tolerat cu sclavi, oate 50 00 e n. Ace cre iu sînt cete, la fel ca şi calclele gobae cre r puea i ăute penu evaluarea cirei otale a nelor . raţi în Lmea. . Nouă. Cele i proabile snt cele ale lui P. Rinchon : n jur de 14 mioane - mi. mult decît estma, în · 1842, este adevăra, Moreau de Jons (12 m ione) Şi mai puţin dcîţ aprecia·demorul Carl Saundes, cre înclina spre cia de 20 mione, ă îndoială, mi puţn cribilă. Ar reieşi pracic o medie de aroape 60 000 de sclavi pe an, e parcusul a rei secole şi jmăa�, n 150 pnă în 1850. Cră are. nu pre ă · corespnă nici măcar posibălor de raspot. i riine de şiut dacă n acse calcule te vorba de pli n Africa sau de osi· în Lmea Nouă• ăci au fst >rovocae pideri consideabile aît pn capea, cît şi n sfeul de omei n conditiile unor călătorii exrem e lure. Ast{el, nai ravagiile provocate de comerul european e scavi depC. ă· ndoială n mre măsuă evaluara daă de crele de mai sus. Comrţul cu sclavi a însnat o enma deteriare umană a contienului negu . , Acesă deteriore este cu aît mi casQfală cu cit rsfeurile în favoea Islmului 'nu au nceat touşi, ba cir au cunoscut o amplore crscuă ncpnd cu srşitul secolului , l VTII-Iea; atunci au fost văzute sosnd la Cairo caravne de la Darfour aducîn, o singură dată, 18 00 pnă la 20 00 de sclavi. n 1830, nmi sultnul n Zzibr pecepe axe penu 37 00 de sclavi anual; în 1872, îne 10 000 pînă la 20 00 de ·

1 69

cai - pc nul Sm-l, plcnd n aba.

Cmul lic cu cavi ivee i, la a v�. dtt ul eo. nt pn fa luir e aa lnă a lăilor 'mine e Alnic, de msiile elaiv ii le , oi e aoa ometlui u cavi, ca ă n mi mle ndi n csl ollui · i X-le, ea e. oee ă aicl · a cnnat n oia nicwor, r u te iilăţle e ce le pră oice nadă. V.L. mon (187) �mă a 50 00 iul aal al tr pidi e slm, · pn od şi s, i onie; ia şi pide ngele pn · toti ii.. Ae cfe nole nu ot i accepae det ub enei iu e nvr, r acţina ese ă doială de o mplre exmă, ir . piedea emoiă - penu nnntl neu - ănător. . ADci e pe na: n e mă bilnul asol a fst au nu· coat de oplaţia near, e poeia a moică? n jI nului · 150, puaţia Aficii e iică la 25 35 ine de ui, ncliv ica l>, pă ccuee toicuui; in 1850, a se e cel putin 10 mlione, eci, n oia montelor sfi aoe comrtului · cu sclavi, a aut lc o · cee moaic. e voa de o omeire n evotae e a uat nroil mert u sclavi. ea ce expiă daa actia,' pnă mi iei� Ac, bnenţls, nu te ct o ioeă. Să rnem dcs că act comet· eon J clavi a nceat eact n moentul n e meia nu a me de mi mult mi mi

-lnla nouă, einţii • euoi i.au lcuit e. nei ncepnd cu pma jmae a scolului al X-la n ce iveşe Statele Umte, r cu a doua jumăae - Ama de Sud. Nu ee ai puţn adevt că, pre lauda Eroei, s-au egat rea�ţi de ă şi de ndigne aţă e claia nilr. Aceta nu au fst pr fonie enU că au dus toşi, nr-o bnă zi, la iea Wilefrce, n ngla, enu �ia nelor, la ,olea claviei. Fă a afa' că n comert u neri (cel pre

mai aut ici o neyoie sgenă. Spe ·

1 70

ca) a ft mi in, au mi pun nn dat lUl (pe la sică), vom noa fatl, moat enu lua aă acual, că săzi exă Aici vi n luma noă. ueie nucle eice s-au dezvolat şi etuat pnă n zlele oasre în rdl şi n udul meici, : p ce nici una ne acese ici le nu a suavietit n sia au e pi slce.

v�ba aci

• Nu ese e a face FCes, i :i i i pun eoil coli,i euoene a i pur i simplu de a arca faul ci acasti coe om o, ca a pe ae feomenee are eă n şoci de z, un aiv curl şi un aiv culaL

Aii�

Acsa nu nă �pa colozii, a �elr i ne, chir a dăţlr au ufnilor i e ncntsat (aciţi e ve tioiin cmul îtva ltri e toă sau l nr i. năti e alcol), ct a ie ă cul a ft adsa cSiv i cr în cele n mă neic ni sucle cile, onmice i lale ale ooelr nee coliae. De f, aa a fs, n ma . atului l al Conresului de la . Berln ( 1885), ultma re avntră a expsiuii erene. Şi dacă aesă pee ub utlă ivă a fost de cuă draă (mi uţn e n seol), nîr. s-a ăcut pid, n tmp ce Eoa şi nia monil� e gau n pn avnL ste o ieae nduilă adl, eu de mulţi, re pne de mijloac� mdene de acpne i de comuicatie, se cea ce a rit şi a at lea nară. Ir asa n mă se reepiv, ai moblă dit crdau ncă ii enorfi, capailă ă nţelagă obictele şi fnnele e cre i le popne ccidenul şi, mai als, să e repretze, ă le nre . cu esi noi, să le lege,- de iecre aă cd luul ee sibl, de mperaivle cultuii ae trdiJionae. Ciar in Aica e Sud, nde opulaa banu a fost susă unei acuuraJii cu ait mai acelă cu cît aici n4usrarea şi rira erau mi avate a n ale pţi, nel evolua, care ăieşe n sl ccidni, ·

1 71

'g Grupul ·

�

la C.o sobl nco

� Uniunea Statelor africane li1 G ;pul de 1 o Monrpvii · � Uniunea Alricană ti Malgo � ă . Arica şi dverităţile ei intene.

· Peste divesitătle atioale se ntnd legăurle ncă agile ale atelor.

rne, nţelege să rlă legat de abuuile moşteite dn ·recuul sţu, ie şi nmai · n ceea ce piveşte csă �ia fmlia, rolul aţlor, al iului mai mre sau al t iulw mai ic. Pentu a nu lua dcît n exemplu, dota se plăeşe 5tzi atlui logo icei n bi, dr banii sînt rasfomati n apete de vite penu a corspun� pactiilor :ci. • Vorbind de un anum.t activ al colonizirii, nu ne gndm la acele bunuri pur mateiale, umui, căi ferate, porturi, braje, la punera pe piciore a acelor exploari ale solului şi subsol ului e cre colonizatorii le-au slat .

m scopui prezenind penu ei erese dosebite. Aceste moştenj, oricît'4e mpone r ra uneoi, r i de uiliate redusă şi nmnte pesabile dac, n sul diicilei ncerci a colozii, ·. moşeitoii nu r i învăţat de menea tot ceea ie să le peiă ăzi folosira lor iiţională. nvăţnul, � anmit ivel al ehici, igienei, medicinei, aratiei publie, sînt cele mai bune bunuri late moştenre de colozatoi, conraptida pozitivă la diugerile provocate de contactul europn n vchile obiceiui ribale, familiale, sociale, pe, cre se bazază nraga organizre şi ntra ga cultură. Nu vom puta pune niciodaă pînă . la ce punct au putut acţiona astfl conscnţele şi nouata muncii salaritte, a economiei pe bază de bani, a scieii, poprietăţi nciare individuale. Tot aiea loviti ate ăă ndoială uUi regm scial veci. Dr ore aceste loviuri nu snt ele necare evoluţiei cre re loc szi? • Colo nzare, impoiv, a .alut dezavantjul seo� de a decupa Afica în.-o seie de tetoii - ranceze, engleze, genane, belgiene· sau potugheze ; dizăi care se pepeueză asti pinr-o înloire a staeor independente foale . numeoase, o "bacanzare" a Ac, cum s-a spus uneo.

Orre aceste decupaje, unele iciale, altele geoaice, rreori . culturale, rebuie considerae drept un, rău :ără remediu? Se poae pune nrebrea dacă ele nu vor stinjei· srios reazrea unor i de uiae arină, sau cel puţn a unei Pieţe comune africne. -Dr· ,u te siur că A.ca este coaptă pnu uitata politică sau cjr cultrală. Nu numai vecle rontiere amative coloiale snt cele care onurează · aici iţrea. Mai sînt şi divesiăţile intene de �ii, religii şi cir lribi. Principalul reproş cre se poate aduce divizlor naţio nle de stăzi este îă oială ' de a nu i st rsate n funcţie de. acste diveSiăţi cy1tule. Dar a oare posibil acest lucu aum i secol şi ceva? Un reproş şi ai grav: ofend poorelor negre insumentul util al unei lmbi cmune intenaţionale şi modene, colonizara a jucat Afici fsa de post ust de a-i da cel puţn două: frnceza şi · engleza. Exisă 1 73

�;Ţ6rl sci�le eupeana :

la omliloleo , .

� Ţ6ri oie om.owlh-ilul 9. a i Ocdenul ăi de o ică e "epr5ie nă" e cotaă, ai putn aăsa, o iă e exsieenglză. egllor culale le spnd legai nice.

emera ă tot acst; cntu� pe cre o nbă îl adue u a şi îl devea:ă . n nvăn, de>rnderile de gnre, nde ă. sepe ia n. eftul ei 4� :euie n două mase ... frncez ă; pe de o pe; eng1eză, pe de la. Nu 'pre ca una să oaă nhiti cu. nă _ pe cealltă, că avnajul nmluj, de exemplu, detnut de Afica engleză să . i� . �uiit penu �a . 'ibjugâ . o Aică fnceză . mai; ·puiă ·n . . pl:t . de vedere culural, doaă de nult mi tltă vreme .U n nvăă înt autentic; ae i'·� siat �e qiice· şi ais- · aive soide, n prezent et:mai bn ata l succsului ei. . Nu ste mai utn rteabl enu viioul unităJii africane . că acasă. divi!e : monă · se adaugă la oate cele pe cre oia. Şi geraia .a s-au îsărcinat ă le ofere Aficii cu pa me .gnrozitate deja. 1 74

CAPITOLUL 11

AFRICA NEAGRĂ: ASTZl ŞI "MÎINE"

Penu n tudiu al civiizaţilor, Aica neară se ·ofeă ca. n cz privilegia: O daă u cşigrea nependenţei, care s-a exs n aceşi ulmi i la cea mai mare pate a paţiului său, cu pnerea . valoe a �e!uii" , acest �umsm pe cale de apitie" cre ncee . ă caete coştinţa poprilor vlori şi a sibiiălor ale, o aă cu. căuarea asinaă a nei tii pe cre rebia ă şi-o cosuiscă, aprape ă şi-o nvneze, Africa naă are fote marele avntaj de a e prezena ca o lume cultlă n pnă devere. a ofeă oberva tiei noasre tate fomele, de la cea mai raică pnă la fomele rne cele mi progrest�, pem şi oae suiile de acuuraţie.

Trezirea Africii · Toti cialişii n probleme ine pr ă ie de acord supra măoului pnt: că rebuie să se · acorde ncredre extemei labiliăţi a caateului omului neu, imeselor sle sibiliăţi e adapre, de si re, · de ăre. · Acete sibiliăţi îi vor " necre penu a ăbate, n ce n ce mi snr, calea enomă re rne e rs e la o econoie umenă ncă la o econoie u adevat modnă, de la n md de rai nctat nr-n recut şi n ajţi cre-şi ps-

175

rează forţa de aracţieJa necesiăţile dure ale sfor mii acuale; de la o socieate n cre orgiara ibală ste · ncă vizibilă la acele sucturi ale unei dSciplne nationale necsre modeizii şi induriali-. zării. Trebuie creat otul, ciar menaitătile. Să nu uităm că Arica neară abordează \Ceaă mcercre de lngă durată ăă ici o ordne, cu forte slabe , şi oivit unor căi cre vor via n nctie de. regiui şi d, ore. 1 . fai întîi, ea rămîne adesea un continet prea puJin populat, privat de supraabundena mîii de lucu care copleşşe şi mă n acelaşi tmp celelalte ţi subdezvolae. n upul .acestora, a soseşte pe acst ultm loc care emite, ă îndoială, progresele cele mai pecaculose; r implică de asemenea căile cele ai lungi de parcus. 2. a nu este cu aevărat un tot organic, nici măcar in gupul culurior sale srăvechi, cu atît mai mult u cît Civilizatia a radiţională, cu multiplele ei crinte şi atitudi, . în acelaşi tmp, elemenară şi plnă de viaţă, 'a prit n plus conjbutii religiose srăine: slamul înainte de oate, cu prstigiul său scial şi intelcual, cu şcolile sale coraice, medicre touşi, r cre au rebuit ă facă enome concesii religilor priive (le rava ză fă să ie · excludă); creşnismu4 care s-a dezvolat n. general acolo unde schmurile conomice eau deja cele mi acive, supapundu-se şi el peste un înreg, lot de crenţe şi obiceiuri . vechi. 3. AdăugaJi a acee eosebiri pe cee create de economie, opoziţi. proigioaă îne regiui dee şi zone încise, înre oraşe şi zone orale. Aceasă msă înucîtva heterclită este cea e cre am vrea să o mm în tziţia ei acceleată spe viioul pe cre poliicienii şi inteletualii neri pr ă-I pivacă u craj şi luciditate. . Acesă aventuă ste categoric senţială, mai mult ct politica şi lule de poziţie le acstor inere ţi faţă de lme au fată de problemle pe cre le ridică coninentul ai.n însuşi, uitatea a posibilă sm ooziţiile sale înverşuae, a cum le-au puut releva cofernţele de la ablanca (inuarie 1961), Monrovia ·

1 76

(mai 1961), Lags (febuarie 1962). . - Fr§te, politica nu se negijabilă, r ea nu ste decît un insrument. a variaă, poate varia la ca mai ică adiere de vnt şi iai ales nu comndă, ea sină, acst vst desin are de fapt o anrenează.

Obstacolul cutuilor şi eligilor pimiive: un întreg trecut tradiţio nal înează elnul general şi compic, sau cel puin înîîe adptăie necesare.

•

Ca mai mre pate a populaţilor din Africa neagră (mai al' din satele sale, r satele reprezintă enoma majori tate) este fucă ncisată n culturi şi religii prmiive, pe

care se bazează întreaga ordine socială. .

Acestă religie radiţională capăă fome variabile n funcţie de ·regiuni şi upuri eice. Anmită, ea se bizuie mai ales pe - credinţa în spiritele care răiesc în toate fnţele naturii şi supravieţuiesc morţii acsora, care există de asemenea şi n obiecte (fetiŞsm). O altă . constantă: aproape pretuindeni se regăseşe cultul strămoşilor. Şeii sau eoii legendari, veneaţi mai înîi ca srămoşi, termină pin a se conunda cu zeii superiori cărora li se adaugă adsea Marele Zeu l Ceului, .al Pămntului, sau al Creaţiei. Spiriele smoşilor sau zeilor aricai nu numai că se manifesă n iinţele vii, r pot .reveni penu a pune săpre pe muritori: aceasa este semnicaţia a numerase dansuri sacre; de exemplu, n Dahomey, exsă acele si rituale n cre zeii Vdun sau Orişas "coboă e capul" unor execuanţi cre cad n risă n momenul n care zeil inră n ei. n toate cultele, n faţa alrelor idicate n cinstea zelor sau a srămoşlor "se ncnteză ugi şi invoca ii, se aduc ofrande n alimete şi ulei de palmier, se sacri că male ... ". Sînt "răniţi" strmoşii şi zei. n reciprocitate, se aşeapă de la ei intervenţii sau diverse potcţii. Această orgnizare r�ligiosă se garanţia organi zii sociale bazată în Africa e noţiunea de udenie, pe familia patriarhală, · umnd o ierrie sictă cre ă paiahului autoitae absolută supra înregii comuiăţi ·

1 77

bzaă pe filie au e n {iera cstor auriăţi e face n genal nd fiaţia pae, i r a matenă). n societătile supse odnioă iluenţei muor mii, o ierie cială ă nr faiii sueriritate istatică faă de altele, cu tot aîta .e" ce mază profsile ale. Fieci up i .cores. pnd zei şi s.oşi a ctr puere releă ndapoae e -ca a gupulor sciale ee. Legăura te atît e . pueică nre eligie şi . scietate nît n oraşele n cre acesă orne ciaă te pebată de viaţa mdnă {mai ales de olri zare), crşismul au islmmul; dpă cz, nde ă lcuiască n ppii i msmul slăbit, re rne reliia aelor. ·

• Fecare orş, iecare reiune insă de şco(zare, de modenzarea unei oganăi muncoreşi sau indusiae, este afectată .de probemele dure ale cuu zii (inrrea n-o ată ciiae).

Vom a n exemplu n aet es: . •sondajul ăcut n 1958 la Pto Novo de n ciolog, Claude Tardits. Evident, nu este vaabil penu înraga Aică, r ă o idee dsre acă problmă. Poto Novo, actuala apilă a Dhmeului, ete n oş veci, care iu re legăuri bune cu mara şi pe e Koonou , cu acces ai uşor la re, l-a împis e plnul ·l doilea. Deşi eczut, şul nu a rmas mai puţn viu, ntro ţră ai şcolrizată, mai neletulă dcît vcii eL Dhomeyul, ama Emnuel Mouier, ,.ete Car iul an l Africii nere". Aesa nu enă că şcolariarea sigură vitoul, odată penu totdauna, al celor pe e lma homeenă i nmeşe .evoluaţi", al celr care au ms la şcoală şi cre, poivit unei exresii urene, .au vzut lumina" {în 1954, penu nrel Dahom_ey, aceş ia rprezntau 43 419 copii, au 15% n populaţia ată de şcole, r acesă ciă - re se . rcord în conexul ricii - nu rebuie să ne creeze luii) . 1 78

xă aici marii şi micii evolaţi. n vul piidei siale, pnu o populaţie globală de 1 50 00 de peone pobail mai mule) şi o populaţie rzată de nmai 10 00 de eone, eita va i amm de 1 00 de pesoane atrse e o adevăraă cult, de ei oi efeivul unei coloii albe cre nu a, deunăzi, dcît de 30 de ene : Şi cie iculăţi enu a foa acă fmă, erctibilă eliculă! . hir în orşul Pto Novo, cea ce cosiuie o ă, e poate prupne nainte, ste inrţia uiei scieăţi tradiionale, divse, cel puţin riple: populaţia gun, rovniă n ptoii dn Dhomey veiţi la ş; yoruba - negstorii .veiţi n Nigeria vnă; .bai nii" n cele n umă (ei reveniţi n Bzla, aa crei, uneori conveiţi la Islm n a nor avi uluioe). Fire n acste upui are culorile le poprii, sscetibilităţle sale, fomele sale de rezistenţă. Toţi au ,,ascendenţle lor". r� să ne gnm că tomai n ncţie de scendente e uaă lunţele, în ncţie de acsea se ăceau şi se fac încă adsa căăoriile, pn aca .e menţn reulile şi acicile religioe. n ce ive valoarea pe ce o rreză acst liant cial ce ste religi, vom cita apreciera nui misionar la Poto Novo: _"Nu voi pune cît : cuvînt dspre feişsm, ir acest cuvînt va avea poate o numită valoare vnind de la : misinar: este o u mosă stituţie care va dpăra; nu nn, a aăuat el, că ste o moasă reliie". Fmeia ş-a revolat pima împoiva cndenţei fmiliale enu a face să ife (si, un -az n două) căătoria ăcută cofm alegeri ale. Dr acă mancipre răne înglodată într-un trCut poligaic şi tribil e cosvator. Să aprecim că acst debut după o conidenţă feă: "Cînd soţul meu şi-a luat alte soţii mi-a nlinţat bii penu că eu erm pma oţie şi eu i împrţm celorlalte co-oţi. Eu m fst cea c re m als clelale doua sotii pe e le-a aut soţul meu la cîţiva i după căsătoria noasră. Celelale soţi mă saluă în gennci şi i fac serViciile pe care le cer". O alta că: Îi lut în genunci e l meu, pe -soacra ma, pe uncii, pe nătuşle, faţii .

1 79

şi sroile soţului meu. Nu ngnunchez în faţa faţilor şi srorilr mai mici, dr le datoez rspect. Fac sevicii înregii fmilii a soţului meu: fac cumpăturile, ena jul, aduc apă penu toţi� merg la piaţă, fac oiaua. 'md pegăesc o · msă · ofer n tmp n mp . puţn n mincaea e are m pregătit-o unei măuşi, unui unchi, unui frate al soţului meu, ocrei şi scului meu". Atnci imagnaţi-vă n "evoluat" n mijlocul unei emen,a familii, rmas - la oraş - mai mult dcit pe junăae r:� Va i ins inre noile sale obiceiuri culurale - adesea dobindite în srăinăate - şi aceste ;ituali cre nu şi-au pierdut neapărat tot sesul penu el, înre atmentul familial şi mposibila supunere. Ceea ce rturbă totul este meiul rbn: lucul, şoala, ciar sectacolui �ăzii, n tmp ce depate de oaş totul rămîne în loc cu încăpăţînare. o orcre cioioreasă, o .,evoluată" şi-a ăcut uceicia la surole dn kotonou, apoi s-a căsătoit cu un funcţionr. at-o fericiă cu atelieul ei, cu clienela ei. ,;După un n de căoie; soţul meu, care este uncţionr n administa ţie, a fost imis n nord, undo eu nu am mai aut de lucu, enu că femeile se acoperă cu unze sau merg goale". n cele n umă soţul este ansferat. "Lcuiesc de un n la Poto Novo .. : Soţul meu mi-a cumpărat o lă maşni de cusut". n sensul acstei măuii, să ne gîndm la acele femei elegnte ale oraşlor, la acel mnecin n Dr fşuat înr-un suprb apaj lb. Imane de viitor, ca şi ndrăneile modene ale oaşului, mi puţin poetice ă îndoială decît vchle clădi colonile ale insulei Goree, siuată vzavi, r mult mai în vogă. Oraşele şi statele au angajat dialogul, vchi de cînd · lma, . cel l civilizaţilor de sus şi al cullor de jos. Dar oraşele nu snt decît o ică racţiune a lii negre. Iar rapiditatea evoluţiei sale va depinde în cele n umă de aînul sau de sincopa lor. ·

•

Rapd insalte, guvenee independente s-au dovedit

.impul e o soidtae neştepat.· . .

1 80

întucît fenomenul este generl ; el necesiă, ncolo de cazile . seciice, oricit de nterane r i ele, o xpli caţie generală. ractic, faă n faţă cu acee uvene e ală răbdarea fă lmite a celor uvemaţi. Acsa semnă mai mult ecît supunera, oio, a vasa ilor lui Ludovic al XIV-lea faţă de Regeli Sore. A u vena n Aica neagră ă categori« a do� . Ci ne ar i rezut-o - pracica pueii nu uzează aici, a n nereşte revigorază. · reştele ' Lieriei, M. Tub man, în fncţ ie dn 1944, uvea încă n · 1962; asta însenă o vreme· destul · de ndelungaă la civul ău. Se îndoieşe cineva că putera · r i aici de o enă c ială, care o fereşe e Sabiliăţile erene, să spunem de senţă cvsreglă? În oice caz, pe socll · statuii sayefo (raduceţi "Victoriosul în tae") din G�a - predntele N'u mah - se poae f iti această maxnă âesul de zbuiă: ,.

"Căutaţi i întI Regatul politic şi rsul va veni ·de la sine". Pe scurt, "poiiticul mai nii! "� Dci cucereşe putera şi păseaz-o. uerea nu se împarte, nu se conrolază deloc, oziţia nu e ici o raţiune de a exista. Penu a a. e mafsa snă a-şi aspma iscul spiţiei. Gna, Siera eone, Gunea există oate nu a ne spune clr acst lucu. Tineri inelectuali deja, re au upt u uveele dicato riale dn ăle lor srăbat . Euroa sau uivesiăţile .

amrine, mai uţin decît ambsadori epraţi ete

consideră că este mai bine să nu e ntorcă acsă. Situaţie care nu se delc e placul nosu, l Occieţu lui. De unde şi mătorele cuvinte ale prmului-miniu ' at Senegalu lui exact · n -sensul sbiăţi nosre: "Ghanocraţia iu ne intersază". Dovadă că nici măcr pe plan poitic ia nu este uifomă. Totuşi rebuie ă renoşem că ste nevoie de muţă nţeleciune n pea uvenţilr penu a nu cea n faţa a. ceea ce se mpune aproae de -la sne. Dacă noi, europeii, vr. ă nu m rea nedrepţi faă de acese uvene care ne ,denjează, trebuie să fn atenţi la subţmea · clasei conducătore. n · jUl stăpilor Aricii nere snt aceeaşi ei ri cre se agită, mult mai puţn numeroşi decît n jul unui. Rene •

1 81 -

d' Anj ou au al unui Piie 1� Bn, ioaă. Libea ste adminisată de fapt de aro-ameicani în rcnt de 2%, şi nu i puta jura că toţi snt anajaţi înr-a devr. Ma pulaţiei n� ineă; n afa a cea e ni m mi "ţa legală". Acata nu senă ă acte up're� nu sînt divizae; ele sînt ivizae ă limiă,• r gestuile energice şi naşepae ale putmi au seuze. Pe de ală pte, aă uverea pue puţine 1 pobleme poitice, nu s-r puea spune acelaşi luu · e poblemele astrative. Penu a ngaja 1 omenii e calea mdii, ar rebui ă ie convşi, · regimenaţi. . cîndu-şi foele in acă rciă icilă, unele uvene se lsă pe n popriul lor joc, un joc demagogic. . .

•

P!nu a admi,stra cu eicienJă snt necesai oaen, cdre, evotament epli, o dscipină; pentu recoSrcJe - capitaur, invetiJii u ijă calculae şi;

de emen�. sţ _ neesar ca aţiuna ă prfze, r aca ste unul dnre cele ai are lucuri n · toae ţle lumii. . n Guinea, prima inre vcle poesiui anceze are a ales ibetatea şi independena, cind aceasă opţiune le-a fost oferiă de generalul de Gaulle ( 1958), nu plnul ienal al uvenlui scialist al lui Seu Te a fost pst sau reşit in sne, ci el a fst pefabrica, nd le la nome econoice şi e la o srie de cre, n mp ce cietata traiţioiă se un element pro bleaic �e rbuie luat ntodeauna n csidrre. Dacă ;,diferiele scieăţi de sat ărcinate cu npoQl unor produse srăine au eşuat unele după altele - Ali mag, specializaă în ălmeiaţie · geneală; Librao, în icolele de ibrăie-aeărie; Emaec, n maerial ehnic; Parmagune, în prouse fmaceuice şi tate scietăţile sroi", nu se numai n cauza scndalr intie (sau extene), ci enu că organizrea 1U a ft calculaă n uncţie de elementul mn guneez . . a nu supunea nmai oti onei şi ducaţi, r şi . o ieie ainisraivă, adre, cntrale etc. ice cializae euşiă pesupune care dbit e come ene şi nmeroae. Aici, rebuia să' le fomeze. ·

· 1 82

Mizele eeonomice şi sociale •

Desinul steor nee este încă sab cotu: pe echieul acan. şi pe eşchiul mol se spuă . pde, cu ageime şi oarecai li. nre acse j� nu neapat ciigăore ă plm mperimele cu .raZă ă de actine vind vnl imediat. Decupajele - ticile, m spso - le favori zeză, ă ă a le jusica. Mrocul reclmă înreaga Mauriie, Rio . de Oro, i, o pte n Sha algrină. Guina lui Seu T::e re privle aţntie spra Sierei One, · u opulaţia numeoaă. Gh, · al cărei nme · e refe, nu fi ntenţie, la marele imp.u dp, re prtnţii istrice_ cre i-r pnnte să-şi adauge Togo şi Cosa e Fildeş; Mali (enume de emenea icaivă) v�ă să fedealizeze� Voia Sipriră, Nigeul şi ă-şi adjudece o bucaă n Sha algeiână. Jcui mai lri, aă nu mai solide snt mpărţirea saelor n do1ă grupi, sciţate � cusul confeinţlor rivale n 1961. Gupul de la Caablnca: Maroc, Ghana, Republica Aabă Uniă (iune ăi zolvaă a Egiptului şi Siei), Gune, Guvenul rovzoiu Revoluţionr Algrin (G.P.RA.), Mali · - ceşia sînt evident exreişii. Gupl de a Moova: Tisia, Libia, Mauiia, Senegal, Siea Leone, iea, oasa de ldş, Voia Sup.oă; Nigea, Niger, Ciad, mn, Repubica Cenalcnă, G.bon, Cngo Bazavile)� Eiopia, o, Madagr - acia snt eident meaţi, nţelpţii. Nmic nu ne s.e că acse clsmene e vor menţne. ndeendenţa rcenă a Algriei va auce n lement nou, a cui ncidenţă nu poae i prevăuă. Jul rîne deschis, nClusiv cel al iăii au al căuii ităţi . Aa a fo. în oice caz ·Z: unei a reia confernţe, reie la agos, la ncpuul lui fe buarie 1962� prost qrgizaă de guvnul Nigeriei şi ca re a fost n eşec: cei � 12" de la Bazavlle s-au lovit de ooiţia upului de a ablnca, fatul ă G.P.R.A. nu a fost nvitat erndu-i drept n excelent retext. ·

ste vorba de joci foate complicae. Toată lna

te de acord cu principiul unei Aici n nregime liee, r �cesă �ibeate ae i nţl�ă în nu�erose

feJn. rntele N'mah r lon ca cupaţia ero� pnă, sau cea ce a mai rămas n ea, să ia s'şit cel ziu la 3 ţ dcembrie 1962, r n acelaşi mp el dorete ă obţină'' dn această ipotetică poiică de om puteic oziţia de eaership e cre celellte state snt . puţn spuse să i-o acorde. e cu siurnţă acelaşi lucu care a menţnut 'la sadiul de preliminaiiuniunea cia tl nre Gha şi Guinea ... Penu moment, nu se 1trevede deloc ce terioiu sau up de eritoiir puta prevala supra altora şi r putea impune iata ansamblului. A domina - ·ese o chesi11e mai mult de înţelepciune decît de butalitate şi mai mult o chestiune de putere rală decît de forţă politică. Cu abundenta de opulaţie şi cu ceea ce acasa repreznă n echilibul nui continent subopulat, Aia engleză este caegoric a are cîştigă graţie mii desiăţi şi orşelor Ghanei; Sierei Leone şi Nigeriei. .rores însnă oraşe: oraşele .Nigenei sînt cele mai mi orşe ale Africii negre. Lagos numră mai mult de 30 000 de locuitori şi Ibadanul - peste 500 000. Arica neară de expresie rnceză, cu . excepţia Guneei (Mli tcmai a căzut de acod cu guvenul de la Pis supra unui proam econonic), se bizuie pe puera Pieţei Comune. Or, ici· Nigeria, nici ana nu vor accepta probabil o semena asociaţie, cir aă . Anglia nră n CEE. Arica ralceză dispne, de semenea, n oida mei densităţi demoaice relativ slae, de care culurale de vlore: aici, învăţăînul ste activ dezvoltat. n s'rrşit, m vorbit de oraş: geogati a'nă şi epetă că un snur oraş este, pn puterea şi oziţia sa geograică, n oaş mperial şi mondil - Daul. El comndă Atlan icul de sud şi, ncolo de acesta, axa aeiană svesa lă a Aicii. Totul se poate, eviden, scmba n ncţie de imul Comuicaţiilor mndile. .

•

Adevăaul joc nu ese oare cel al unei evoluii care se pune în teneni e putere, numă, progres econo mic?

Economia connenului, fote să n mă, livrea ză poduse minerale au amene nprelucate (acă se excepează fabicle e ulei n Senegal, sau uznele de aluiu n Gneea); a cumpără pduse indi ale. Totul depnde deci. n md inevial de aciioi şi izori . Cofom coniţilor nomale · ale balnţelor comerciale, posiblităţle e dezvolre, de nvstiţii' nuale rmn ncă exrem de rese, prorsul lor., lent. Dacă vrei ă le depăşeşi, cazi nro poă de credite care dschid poa dependenţelor meiae� ie că vrei sau nu.' Dacă U.R.S.S. mizeZă şne enu calea feraă de la Konay la Ka, cre rebuie nretinua şi reăcută, iaă că apre problema eicie nilor cre o vor insala, cea a feroviilor şi a sndicatelor lor. Dacă , senegal, sau Dhomeyul vor ea la ntemeierea unei mi failăţi e e nu vo: i ă o conceapă altfel decît după nomele nceze cre le snt cmoscute, aie� cu o auiate aroae totală a nvă ţlului), ele var ava nevoie" de profeso+ ş, de eite vend n Frnţa. prcm şi de eicienii Şi pofsoii n ciclul cnr. Ttul se leagă. Africa neagră nu va puea înea dci ă soicie ajutoul celor două blri de ţi ndsialiae, ă a-l uia pe cel de-al rela, blocul cnez, e işi ofeă servicile ntr-un spit de cuciadă, dar soţite ntodea ua de o nvazie mă eate e explică prn prpria supapopulre. ' . . · n orice caz: rebuie opat nu ua sau alta dnre soluţii, sau penu ambele n acelaşi tmp, alQeri nu vor exsa mari lurări publice, plni conomice · n pespctivă. ir aiicii aît de specaculose a acela la cre mi a consmţit Nigeul cu plejul sărbătorii sale naţionale (19 decembrie 1961, iver sarea indeendenţei) - �ali reduse enu mmbii guvenului, dsfnţrea automobilelor auie �enu fncţionarii adisativi, dsiinţrea orelor suplmn tare plătite, creşterea mOzitelor - toae aceste saiici ·

1 85

nu vor i siciene. Snt ne uajele indsabile. Mi, ioră după upra cu Senegalul, a ft lvat de cioaele e re i le-a liat Bonul şi e i-au sit legăa cu ul K, caea feaă e Konay şi mai" dpte, e c. Aoi, tae aeialele n lme nu vor a mic, nu vor i mic ă carele caabile ă le uilizee. Aceă oblemă snţiaă depinde de o evoluie neă ealabilă, · de n eft ient. n Gunel, ub emul omint l lui Seu Te, un �ist elveţian elaa o convobire cu eniciei cei: "Vde,. ,i-a ps nul dinre e, anezii avau n avaj faţă d� noi. Ei pueau ona. Ieri, a ma a aut ·o nală pană de .aerie. Nu m fst sclltat la ajul asativ şi muncitul neu a ps mediat mîna e crbuatr. ste o manie la ei ă aace pia ca mai delicaă. elaUl, de atunci eu mrg e jos şi aceaă· e e lui că să deze. Un nez r i ăcut sanal. Noi nu avem rptl ă facm. Şi u oae �csea, r i cuzabil şi il sub acst cr, în actă midiae. Ramne, nu nţeleg de ce Fna şi Anlia şi-au aăţat aă giulea. m n conract de un n şi voi plca cu mare plăcere, îă să i fomat e �i, căci caegoric se msibil". O mică socio m, a crei mală nu ste alta eît umăoa: oice eucaţie nu e ulă .dcit aă se acepaă cu enzim . Dovadă, o ală imagine e . rbuie pă · fată n faă cu aca nu a u . foţa eul: n tr pofer ncez, ssit în Coa de Fildş n tombrie 1961, deră cu ncîne eaora sete de a învă, apicaţia . nană şi ineigă a elevilor săi n la a ea şi a paa. Aceia şiu ă ei snt Arica de iine. ·

. ·

Aa şi literatura •

Ce măuii uc aQ i aura despre aceasă ume n işcae i espe uerea i · îne si i me.? .

Penu rie obsvaor, ata aohoii u care sa dsfătat ccienul - mţi, bronuri, işu, lemn sulpat - se eterorei şi oare sub ochii ori. a ste deja mă. Se mpă ore acst lucu elu că, a m e pune ada ... şi e adevat în pte - repeele sociale şi ai als reigiose în ce e ie a dinotdeauna e io�ză ele sele sub cul violnt şi repeat al civlizaţiei urbne, nusriale? n orice z, ste ncuabil că o numiă Arică se

epăteii e noi, u cîecee, cu auie, cu

concepJiie sak atsice, reigiie, poveie i,ate s.

u conepţia sa dre mpul npa, dre iivs, dsre omni, dse plne, mâle şi zei, e c, o civaţie aiţiolă cre, o şm n nsuşi exmplul Ocidntlui, va i spuleată cînd e vr accelea derirle n cs. Cu .toate acsea, dn reciul ău adiţionl, Eurpa a pat mai mult decît ie veiii or e cnscu, pe cre contnuă să le ndrăgcă, uneoi fă ă o ie; e va reţne Aica n. ciiaţia ei? . · Cu cît a ne mite la o civilizaie dpută, ai veche decit cea cre e gşe ub ocii ni, u ait lieata, tînăra literaură eagră putenic occetai ată (ie şi numai pn folosea mbilor urne: nu există dcît Cîeva ei le i mbl: ie: mbi ore, a cr ipie a ft ardivă şi dici lă), aă ă iteaură ne mie la celăalt apăt al evoluţiei nee, la cea ce va i mai lult sau mai pun cînd majoitata aiclor vor i văut Jma". AcSe ovşi sufoe şi ii · snt, acic, raliaea aicnă văzută de .evoluaţi" şi ele nă upa actei reităţi - în eea ce e : mai inal şi mi irductibil faţă de valole aproaelui -, luni exaore. . Să cim de exemplu Noie poi ae ui Aadu Kuma, aparţînd siitoului deja lebu e e Bago Dio. Cnţinutul lor este bnenţls n ru, r fma lor, modul nr pn are snt accetuate de o expunere eciliată ind regulile ei litere, nu ai apţin, em rie Jn Duvinaud, as� as pierut" al poveşilor poule. Foma lor occienală, a

psamodit,

•

1 87

singură, se semnul nei literaturi "smulse comiăţi ·lor, deşi connuă să vseze la acesta". Mai bne să ne gndm la pii sciiori lai n Galia. Acolo nde e · mrchază momentul ei literaturi noi a neilor (ie n Aica, ie în Lumea Nouă, n . indiferent care dntre mbile Occidentului, de la fnceză la engleză, spaniolă au potuheză) - u L.gston Highes, ichd Wriht, Ame Cesre, Senghor prentele Republicii Senegl), Diop, Pnou, Glssnt,· Oyono; Diole, Camara aye -, acolo unde se nunţă acst mo.ent, să nu vorbm de, rădare, ci: dmpoivă, de ataşament pasiona, de, santa obligatorie, de 'etapă depăşiă. "Ei au modiicat sucle prounde ale pesonalită ţii lor, afmă pe bun- drepate Jen Duvignaud, n măsua n ete o imbă este o iinţă, un mod de exisentă paticular. n.. acest ransfer, . ceva este mot penu totdaua: mitologiile imediae:" Fră îndoială. Dr limba nu este singura scmbae de sUcură suferită de aceşti omei. s� l inreg ngrenaj, cum povestşte Copilul negu : de Camara Laye, acasă autobioaie a unui nr ăen, iu al "mii filii de ierari" care va merge .să-şi facă studile. la Paris. Mama a sistă nepuincioaă la aceste plecri · uccesive: "Da, a treb'ie să i văut acst ngrenaj cre, de la şcoala dn Kuussa (şcoala n �t), a dus la Conay şi s-a oit în Fna; şi-n tot tmul ct... a lptat, a a rebuit ă pivscă cm e învîre acst ngrenaj:· roata asta şi rata ai� mai nti, şi aoi a treia, şi apoi ncă alte roti, multe alte roţi pe care poate nimei nu le vedea. Şi ce se puta face penu a opri acest nrenaj \ să se învîrtes că? Nu puteai decît să-I priveşti cum se învîeşe, să . priveşi desinul cum e învîeşte __ destinul meu era ca eu să plec!". Da, se degjă o nouă civiizaJie, de bine de rău, agilă au sigură de viitr, n apele veci ale unei civilizaJii tradi.onae vii, mereu hrănitqa,e. Ş. a;esta ste lucul ' cel mai mpont. Africa abandonează o; 'civlzaţie .ilenară, dr a nu•şi va pierde civilizaţia ei. Trnsfonaă, sîşiată, ea nu va rîne penu acasta mai pun o civiizaţie paticulară, mr�tă pround de o -psiholoie, de sui, de amntri şi . de tot ce ste . ·

propriu unui pînt. Senghor vorea cir de o "iziolo gie" cre cmndă o numită "atitune emoivă" n faa luii, cre face a .luiea maică ă ie penu neul africn mai rală dcît lumea viziblă". un mijloc de cunoaşere, ca să punem a Scriiori nei. cei mi ocddenaliza\i n aprenţă prn culra lr sint de semena cei cre insiă cel �i mult asupra psiis mului pticulr al rasei lor. Să aprciem acst · lucu prn alte citeva ndi impumuae n Copilul negu, cre desciu îteva di extraordinre şi aproape magjce le mmei sale: "Acese miracole .- în raliate erau macole - le văd asăzi a evenneite fabulose ale unui trcut ndepătat. cst recut este totuŞi fote aproae: el datază de jeri. Dar lumea se mişcă, lumea e scmbă, ar a mea mai rapid poate decît icare ala, şa nit se pre că noi ncetăm să im cea ce eram şi că nr�adevăr nu i sintem ceea ce eram şi că dej� nu mai erm exact noi îşne n momenul în cre; aceste miracole se săvîrşeau ub ocii · noşti. Da, lumea e mişcă, luma se Scimbă; ea · e mişcă şi se schimbă în asemena msură tct propiul meu totem - am şi eu n otem - imi ee necunoscut." Poate i oare descisă mai bine upra? Dr autoul adaugă: · �.Ezit întucîtva să dezvlui ce eau acele puteri (acelea ale mmei mele) şi nu · reau nici măcr să le dsciu pe tate: ştiu că povsea va i pnită cu scepticism. Eu sumi, cind i · se înmplă să mi le rememorez, nu mai şiu cum rebie să le prnsc, mi e pr inredibile; sint increibile! Cu toae acesta, se suicient să-mi amintesc ceea ce am. văzit, eea ce cii mei au văzut... Acs� lui ncredible, le-m vzut; le evăd aŞa cum le-an văzut. Nu exstă oare pretuin dei lucui care nu se pot explica? a noi exsă o itate de lucri care nu se explică, iar mama mea ria nconjurată de ele". ,,Acste lucuri cre nu se explică" - aca este poate secreul specic iecărei ivilizaţii. . .

189

Partea a treia

ETR E M U L O R I ENT

CAPITOLUL

INTRODUCERE LA EXTREMUL

ORIENT

Sropul nosu; ese de a examina xclsiv răsăurile de asamblu, ·convergentele Exremului O�en, făcînd apel pe nd la gograie, stoie, apoi la foate îndepă� oigine a civilizaţilor cre răiesc ncă ub cii noşri. Acestă din umă trăsăură este ără ici un fel de dscuţie cea ,mai monă dinre toae.

Ce ne arată geografia A. examina Extremul Orient, a situa această menă scenă, seamnă a-i înţelege, ,i mult de jumăae, destnul şi civilizatiile sale sanii. Penu acestă prmă luare de conac, călătorii? ziariştii, geoai sînt cei mai bi ·gizi. Cu condiţia de a nu explica totl nr-un mod autorir, poind de la un dete.insm geogaic absolu, care nu mai exisă nici n Asia, nici n Europa şi ici în oricare altă tară şleuiă îndelng de istorie şi de efoul răbdăor al ?mnilor.

/n genera� Exremul ient este subropica.

•

lume ropcală şi

Exemul Orient îseană · "caznul" n�ei, pădrile şi junglele ei; pa meridională, ploiosă şi •caldă; · n1 93

sulnda cuatqrllă cu işele ei păQi şi cu planele cae cesc vnd cu ci (nele ine rsc n meu e zi, la Grădna Boică n Buitezrg, J): ·. Totuş� ndia aă de semena lndsul, Gagele Mijlciu, aridul piş cenl Den, la adăpsul gaţilor occidentali - cu alte cuvie ariiăţi şi semi aridităi evidente; Ca nă de asemenea Cna. de �ord, imesă . "cmpie" de ls au e aluviui rcente, cu ienile ei pre, Mnciuia mpădită, dşetuile ngheate t nord.· Toaă aestă Cnă septenionă, cu Beijnul, capi�a mperială la exremiaa a, se biciuită de rig. · Aici ţărnul dome . ia e cupor. rovebul spune: .Fiecae s ă�şi măure zăpada n faţa uşi, ă să-i pese de· ma de pe acoerşile cselor vcine...". .I.a, n Vremui geroase, -e afnă nr-o· ssoare n scolul al ll-la, cind udele. şi prieenii . săraci vor vei la uşa nosră, vom mple mai nti n bol mre cu oez e care li -1 vom a n mii, şi vom adăuga o ffuriută ică de imbt manat. ste cel mai bn ijloc de a-i încălzi pe băi şi de a-i lna pe cei

nevoiaşi... Vom fierbe bucăţi mi de rsol şi le vom savura singnd holul in mbele mi şi ndu-ne capul lre umei: n neţile cu ciciură sau zăpa�, c1d mni acest fel de ine, smţi o 'căldură bineă cătoare n tot copul". Se ntmplă ca aceste geri puteice şi zăpezile să s� depiaseze spre Sudul tropical. n 1 1 89, ningea la Hnghou, capitala egiunii Sng n Sud, nu dee de Yngzijing. .Crengi le e bms tronau u n zgomot Ciudat". Atfel, . geogria, a ma vedre, aduce mii pivind divesitata şi nu uiaea acstor ţări cu chipui muliple. Dr oate e idepn şi inrebra nu este bne psă? Nu mediul georaic, foate ives n sine, se cel are Ceeză unitatea siei de sud-es, ci O civilzaţie materiaă d�tul de monotonă, care se mpne 1

aproape pretutindei şi cae e adaugă la elemenele gograice, izice şi mane. Acesă civilizaţie te rea veche, . pra nrădăcnaă'n nepra mpului, a Ste "prodsur rea multor procese de pshologie indivi- . duală şi colctivă penu a ne i nis să o coside răm rezulatul ni al medilui iic loal". P. Gou rou). a exsă n ea �şi, mult mai mult dcît semin dependenă, deteniiană la ndul ei. '

Această ciizaie se aină irec, într-un mod monoton, oiunde am face sondaje, exclusii ca o cili ae a 'egetlulu. •

Acest adevăr se îregistrat cu reguliate e toţi călătorii occidenali, oioă ca şi ăzi, n mo mentul n cre pn picioul in Asia. Japonezii nu mncă altă cne deît vna, afllă unul nre ei, n spiol, n 19. Un medic gemn remrca e la -1690 că ei nu cunosc laptele şi nui. Ei se rănesc cu gokot - "cele cnd almente ale pn ului" (ca şi n Cna- şi în Japia cira cinci e sacră): orezul .alb ca ăpada"; sake - raciul fabricat dn orez; orz - desnat în plcipiu mlelor, ! n care se face ăină şi prăjiri (acse spice de orz, ată pe cîmp de "n roşu arabl", afna acelaşi mic ciat mai sus); in sirşit, . mazăre lbă, semnăoare bobului de la noi. a acestea, e adaugă meiul, lemele, peştele, dr itotdaa puţină, fote puţnă ne. Cu 20 e i mi dereme, . nii, un medic rncez, observînd riaşul număr de omei n cortegiul care 'l nsoţa e Mele Moul Aeng Zeb n voiajul său .de la ·Delhi pre Caşmir, a fst uluit de cumpătarea .so(dap� lor, "fote smpi în mdul lor de a e ii.� Din tot acest număr de cavaleri, ici a zecea pte, ici măr a douăzecea pte nu au ncat n crul marşului lor cne. Cu condiţia să aibă porţia lor de kiches sa� n .

1 95

amstc de oez şi alte leme e ce le sreau cu nt încns.;. şi iaă-i mulţuiţi". Nici · lcuitoii n Acbe, ula Smar, nu snt prea exigenţi. "rezul este sna lor , a n călător. în 1620; cei mai bogaţi i .daugă puţin eşe şi cieva ieburi. Trebuie să i e enior în Sara nu a avea la maă n pui ip� au ie. .. Se. pne că dacă r vei 200 de creşi în inslă r căţa-o de vite şi pări". Cna răiee n. acelaşi fel. Dacă chnezii r i ncat tot aîta cne a noi în Spnia, noează P. e s Coes (1626), nu le-r i ajus nici e depe tot ce produce ţra". ,r şi cei gaţi se mulţmesc u puţin; ..Ei ciugulsc la mse, penu a-şi eschide aeiul, cieva bucăţele e cne e orc, de pui au alt fel de ne, re snt aşzate e mă" - aiive, m pne noi astăzi: Asfel, expliă· un alt călăor ngÎez n scolul al II-la, cir la Beijing, unde sosesc otuşi animale n Tia, "oamnii nu mncă decît fe puţină cne pe cre o amestcă cu leme enu a-i da un oecare st atle, unul, a - sînt puţn cunoscute de cnezi". Nu că ar ava o avsiune faă de ne, mpoivă. Dacă un ml a murit n accident sau oală, viă sau cilă, oaie sau llăgr, ste mîncat imediat Aceşi oameni u no� desebrea înre �amea bună de ncat şi cea e nu este nă ,de ncat", concide englezul nosu cu n ,orecae dez st. n a se mncă şe)i, bre, şoolni, cî, lăcuste. . . . a acese mii e aaugă nenumate indici lsate de lieratra cneză săşi, foae exacă în ce piveşte acete subiecte ale vieţi coidine. Un aj de romn, o . ă văduvă sclifosi, "vrea înr�o zi raţă, a doua � şe, lă daă leme posete, supă de muguri de bambus; cînd nu e mic. de ău�. mai vrea potocale, biscuiţi, nuferi. Ea ea mult vin (de oez); în iecare eă măncă vrăbii ipe, mă. de ·

raei, a rei lii. de vn ăcut dntro suă de lori". Toae acsea sînt, evident, excse, capricii e om ogat .. heng Bangia, oet şiutor e cate, picor şi caliaf (1693 1765), e cît de gneos era, dorea ca toţi cei n casa a să paticipe la zilele . de sărbăore. ·"De ire aă, sia el nr-una n Scrsoie familae, ie că . este vorba e şe, de orez i, de ue, de păjii, este bne să 1 e facă e. 'nd · o împtre citabilă". Alimenele la cre otile ale fac aluzie sînt plăcne de şă, supe roe e orez... Aa ste egula. Acst bogat cmăar, pprier al unui Munte de Pieate, e ne oveeşe n bsm dn Evul Mediu, avr pînă la �xem, gata ă . bucure de iece �c " (monedă mnă folsiă în Extemul ient) pe cre il gseşe p� jos, mncă la dejun .un fel de oez ece, sropit cu apă ierbine". . ăi nu s-a scmbat, pracic, ic. Făcînd aluzie la avnta bucăie cneză, un zst sia în 1959: �Şiu fe bne1 că bucăia cnezască a fst întodeauna a de a sezona mici, . că un popor pra nmeros, căria crşera vielr - această formidabilă rosre de . calorii - i se nterzsă, e srăduieşe ă foloc ă ot cea ce m na noi, ceilalti". nezi rîn vegeiei: 98% dn calorile pe cre le folossc ovn dn produse vegetale; iCi unt, ici bză, ici lapte, foae puţnă oo, foate putn e. Hiati de crbon sînt luati n pte n iu, mei - n nrd; n .orez predomnt în sud; roenele - dn oia, n boabele e muşr, n divse uleii vegetale. O sngură ră e sfomă n rezent în acest dmeiu, sorndu-şi nom consumul de şe şi mai als adopnd cnea . Japoia. -

•

mnpre;ena ore;ului n sud-est şi expotul acesua spre nod sînt factoii răspunăoi penu genera iarea cesui reim . 'egeall. 1 97

Occidenul, coator de iu sau de cerele lcuioa· re ale aceuia, a rebuit ă ·adopte foare n, n cauza aceei folosnţe, sistemul pîrloagelor şi al culi lor n roaţie, (ă de cre pmînul · e epuizează apid, ir giul nu mai re nici n nament. O e in ooae a fost laă deci n md �automat penu pşni . şi îmete� cu at mai mult .cu cît cula grîului rclmă n ajutor ilconsiderabil. Dmorivă, oreul cupă h enenţă, în ecare a. aeşi paJi, a ininit. Cea mai mre pae a mcii se face manual. Bivolii nu eVesc dcît enu munci uşqre n noioiul orezăriei. retuinei . se acică malual n grăinrit meiculos, cu mulă ijă. în aceste condiţii, a te ri cu ne r i o rsre fantasti� că. malele r rebui rie cu răunţe - omul peferă ă le mănce el. ma conecinţă a acesui rep ste de a emite a inre cele mai puelice creş ri demoaice în comparaţie cu orice alt sstem cre foloseşe almente de origine mală. Şe au şapte ţri se pot i de e un sngur hecr dacă aimea lor ese exclusiv vegearină. a surafaţă egală randmenul mn al vegetalului e dovedeşe nscutabl superir . altoa. Acesa explică puzdeia "mulţimlor n Asia". Fă îndială, la fel ca şi în ndia, foidabila ppulaţie a Cnei se n fapt relaiv recent: adevăatul t l actui fapt a fost dat în sudul chnez n genealizaa, începnd cu secolele I XI, a orezului inpurlu, cre• dă două recolte pe an. m secolul al U-la, oplaţia atngea probabl 10 de milione. începînd cu sirşitul secolului al XVI-la, crşera ei devne fote putică. Aszi acste mulţimi r i împiedicate de cir nml lor, să aleagă o altă mentaţie, cir dacă r dori-o. "Ele sînt stfel înln ţuite de un · aevrat eteminim de civilizaJie să umeze căile e care acasa le-a trasat penu ele". Dn scolul al XVll-la, şi ndia a depăşit cota de 100 milione de lcutori. .

�

• Teza ui Wtf oge: civiaa orezului impică un sisem de igare "aicaă", cae compoă o mare . dscplină iic, socaiişi polc. ·

Prin ore, popoaree din remul ent int egate e apă, de tancuie · (rezvorele) niei meridioale; n

cimpia indo-gngeică, - de puţuile sau canlele de iigre proveite n csrile de ape; a fel, m , rigaţiile mbacă toaţe omele: sînt legate în acelaşi mp de luvile lnişie dn sud (pm şi de inundaţiile reulae ale lacilor Beiyang şi Dngng, n vecină aea luviului Yang-Te), qe puţi, nale - dinre ce Canalul mperial . este ipul dsăvrşit (in acelşi mp cale de comuicaţie şi sistm de rigaţie), de luviile sălbaice n nord, cum snt Bei He sau Hunghe, e care a fost nevoiă să-I ndiuieă, să-I mblz5că, şi ale· căi revi bule răn frecvene. reutin deni, ait pe ersele n Fipne au n Java, �it şi .n. Cna cntoneză şi in Japoni, iigaţile, adsea cu :nalele lor aerine e bmbus, cu pompele pmitive sau modene, mpică o isciplnă sictă de muncă şi o supnere după magnea Egitului ntic, exemplu clasic de seituţi pe .cre le impunau irigaţile. ncepută ă îndoială o aă cu � doilea l iu i. H. pe erenurile jose aduse la acelaşi nivel, cultua orezului s�a exs puţl cîte puţin pe tae terenurile ce putau i udate, ameliondu-se n acelaşi mp gaţie oabelor selcţionate car� vor eite rerea e scii mpuii. De amci, cult�a .orezului a nrenat pnu acste populaţi 1 n Extemul Oient, aşa cm afnă . K.A. Witfogel, regmi autorie, bircatice, u o smedie de reprezentanţi ai saulu.. Acsă . explicaţie, discutabilă . ă snt abrdae mănntţle, a cum au subliat cei e o cntrazic, 'se dovedeşe mai curind a i mult prea simplă. Dacă a existat, şi a existat · evient, un deem l aei domsicie, al aei nere orezului, al · orezului nsuşi, 19

�ceste consngeri nu consitie dcît unul dnre elemen tele unui iiciu mult mai omplex - acest fat iind n adevăr ce nu rebuie pierdut n vedere. Dar cosn gerile civiliaţiei orezului continuă să exste: ele au conat, ele conează în pmnenă. •

Imen�e zone rămîn mtive sau săbace în Ex remul ien, unde posperă în ·general ivizaiile e împie, egate de iigai.

rezăiile nlldate dn mni snt într-adevăr o raliae, e adevărat r pe terse nuste, în regii supr�' pulate, unde a fost psibilă lucarea acestor erase perfect . oriznale (n Java de exemplu). n mod reulat şi în msura în cre . a riumfat o cultură intensivă, omul civlizat. - în Exremul ient - nu ocupă decît o pate inimă n spaţiu. Restul, mai ales egiuile înale, ele izolate, numite isule, costituie lcurle e reugiu ale unor populaţii şi civilizaţii imitive. Cea lui Georges Condomins, Nos avos mange a foret (ri disus pădurea) (1957), ne dm:e în apro� piere de Saigon, ncolo de Dalat, statiune estival, la un rib primiiv a cări cronică este relataă zi cu i. Act ib răieşe într-o păde n cre n iecre n ·o bucaă se dsusă penu a i cultivat pănul: rborii sînt "izola ţi'', doboiţi au .arşi. Pe păînul sfel degajat, "plantaea se face cu ajutoul czmalei; e face' repede o groapă, se ună cîeva smnţe, se mpnge a lc ptul cu picioul". Gosul recoltei va i ' izat de orezul proveit n culură scată. se dsusa stfel n iecte n o bucaă de pădre. a capătul a 20 d? i se revne, dacă totul merge bne, la pllcul . de plecre, cu alte cuvnte dacă pădurea, "lăsaă n pîrloagă", se reface n acst ntval. Acestă aieulură itinernă (cre se n�ee adang în malaieziană şi pe .care o regsim aproape .

petutndei sub nume ifrie) se o agricultură pii vă, ăcuă practic ăă mle domestic�. De e a ei răiesc 1 00 de omei fote apoiap. Vrmle prezene nu-i favorzază deloc, evint, r ei supraviţuiesc în reginile izolate. Occidenul, dimpoivă, a iut foe curnd să-şi s.l�e populaţile primitive. Znele·z�lae şi înapoiate nu i-au lipsit, e, ici lui, puînd i recunoscute şi tăzi încă, r a euşit să şi-i alăure, să-i convingă, ă-i aducă pînă n oraşe, să le capee foţele vii. Nmic n acest gen nu s-a înmplat în E(remul ient. Acasă meă difrenţă explică rezenţa in Cna a atîtor poulaţii sizae"; n dia - a ator ibi n ra sstemului cselor şi interdicţiilor lor (ca· să nu mi punem în fa civilzaţiei niene). a ne explică destul 'de bne deaiile prezentului şi recutului. n · 1565, pe cîmpul de băăie de la Taikoa, regatul indus" Vijaynaar, în ul Den, în poida fapului că ava n milion de ombanţi, e lovit de moate · de . cavaleria şi, mi mult incă, e tileria sullor musunai. Uriaşul, superbul oraş răine atunci ă apărre, lcuitoii săi ră mijloa ce cu care să . uă, oae aimalele de racţiUne fnd luate de maţă. Dar nu invngăorii �u fost ei ce I-au jeuit, căci în mp ce ei, in loc să păună n oaş, s-au găbit ă�i mărească e nvinşi şi ă-i ucidă, populaţile priiive n mpejile oraşului, harde de bndschari, lmbadi, mb, au năvit asupa capitalei şi' au Jelta. Un mic geman, în m pe Sim, cultă conidenţele uaui egusor japonez . are, cîţiva i i nante, în 1 682, nauagiase, inr-o sulă puie, n apropiera coselor Luznului. rau vreo zece naua giaţi care aq răit cu ouăle ăsălor ălbaice, �e e gseau n abundenţă şi cu siicile. care se alau în bncuri mri de-a lungul coselor. După pt i de emena viaţă exravagaită, ei cosuiesc o rcă, îi · ·

201

pun pze şi ajung n sîrşit, exenuaţi, in sula, Haan din Goful Ton, enJ a ala că au scăpat de la o morte sigură . �ula ste e jumăae cineză, pe

jumăate prmitivă. Au avut a ă acoseze n pta cneză. Sălbaicii i-ar i ăcut bucăţele. De asemnea, Fomosa, cucerită de cinezi n 1683, a fost ·şi a rmas divizaă - cineză şi ncineză -, ca multe ule. şi "comptmente apoape eşe ale continntuiui". Crele acuae refeitare la ina şi populaţiile ei nszate . sint imprsionnte. Deşi aceşti itivi n reprezntă decit 6% n populaţia totală (adică apoxi maiv 36 milioane de inţe), lor le apaţin 60% n eritoriul chinez .(inclusiv, este adevărat, aceste regii ciuate care st Gobi, Turknul, etul). n ce piveşe spaţiul, acse populaţii connuă ă ie majoi tare. · ste vorba de populaţiHe hung n Gungxi, miao, li, tai şi yi (acese maţi larg ispesae n Iunn şi pnă la Kagsu); hewei n Gau, yao. · Faţă de toţi aceştia, sau de arape toţi, poiica Cinei imeriale şi, mai aproape, a Cinei lui Jing Jiesi a fo�t srict seregaţioistă. Pe rţile oaşului populaţiei yi se putea cii: "Ese intezs enu oamenii yi să se renescă au să meargă pe sadă n upuri i mari de trei pesoa ne"; "Este inerzis oamenlor yi .ă meargă e cal". Cna actuală le-a imbăăţit sota, le-a recunoscut o nuită autonomie, r nu seindeendenţa pe are sovieicii au acordat-o mnoriăţlor lor eice. n cmb, toate aceste socieăţi _rămase in umă (cu sclavi, ca la populaţia yi n ..ingshn, cu iobagi; ula, la iei) au fost bulversate. S-au depus efoturi mi penu a-i dota pe cei mi mapoiaţi cu mbi srise. Astfel, astăi numai Cna se preocpă penu binele:, şi, ră ndoiai�, spre nemulţumirea lor) de populaţiile ei napoi�e. intre zonele ciate, ăîmul oamenilor săbaci este şi tăimul anmaecr săbace.

•

Acesă ultmă răsăură mrchază Exremul Orint ntreul său, imalele slbaice lşund preu indeni: lei n reginea Pndjăblui, misreţi e coastele Smarei, ccodili, in iile Filipinelor şi, pretuindeni, regţe mlelor feroce, tiul, hoţuf şi mnul de omeni. st.e n adevăr actual e cre îl regăsim, ai colora, n mii e oveşti de . lădaă. Taăl lui las Cots, un ie�it spiol cre a naraiat în 1�26 lngă Gunghou, vora despre aceşi igri care mişau e mpile cnezşi şi venau adsea pnă în sae şi oraşe penu a-şi lua paa mnă. Un medic ncez, Frn�os Beier, viziează Dela Gngelui n juul anului 1660. Bengalul ste caegoic reginea cea mai bogată, a mai populată dn India ,,un r al Gangelui", aşa cm Egipul este un r l Nilului, o mre regiune producătore de orez şi de zahr. În mijlocul acestei rospeiăţi - insule pusii, ciar tre baţele luviului, unde praţi îşi fac veacul. "Acesti inule, povestşte Beier, nu au alţi locuitori decît tigrii, are neoi rec not de e o insulă pe ala, sau. gzele, porci şi pi de cute sălbăicite. Şi n cauza tigilor, cnd călătoreşti mre aceste isule cu mici ambarcaţini cu rame aa cum se obişnuişte, in multe locuri este peiculs să pui picioul e pînt; şi rebuie să ai mare grijă a bra pe care noaptea o ancorezi de un copac să nu ie prea aprope de ml căci te poţi cioci oicnd de ceva; şi e pune că unii tigri sînt aît de îndăzneţi ncît au păuns ciar in brci de unde au răpit oamei adomiţi, aleindu-i chiar (dacă este să m crezare lnraşilor băşinşi) pe cei mi mari şi mai gaşi". n

Barbarie împotriva civilizatiei: măturia i'toriei Civiizaţile mri ale Extremului Orient - naite de toate lndia· şi_ na .� r i rit lniştite dacă ·r i exista, penu a le tulbura nmai aceste zone inteioare sălba203

ice, cu agriculOrii lot săaci disugăori de pădi. Penu ele uuna, sub foma unor adeve �iăti biblice, a venit dn vastele dei şi see (n· ve'l şi nordul nei, n nordul şi vsul Indiei), oride· ub · sorele de vră, acoperie a de nmeţi de zăpaă. Pe aceste teritorii nnne, o populaţie e ptori: turci, turmeni, rgizi, mongoi. Valuri de călreţi. De cînd i-a înregsrat istoria, ei erau deja a cum vr răîne - violenţi, prăători, uzi, de ·D raj 11ebu, - pînă fa sirşitul măreţiei lor istorice, adică, în mre, pînă la mijlocul scolului al II-la. Atunci, r numai atunci, poporle seenare, gaţie praului de puşcă, au scăpat defmiiv de ei. Ele i vor tne la disnţă; şi îngrădiţi, nepreaaind de . ales, nu vor face decit . ă upavieţuiască ş i să-şi ducă traiul de azi e .iine pînă în epoca atuală. Nici cele două Mongolii (Inte ioră şi Exerioa-ă - cneză şi sovietică), ici urkestanul (cnez şi ovieic) nu sint prin ele nsele ţări senţiale e eşicierl luii. ea ce cotază sint numai saţiile lor şi aerodromurile lor, cre. nu le apţn. •

D�r de ce ne intereseză• aceşi nomzi pe panul actuaiăii ·iizaiio r? Penu că fanascele lor nă'ăii din. tre.cut au înîziat : mod caegoc devol aea maior ci'iizaii 'ecine.

Hennn Goez, n lucara a cl8ică - Epocle civili aJiei indiene, 1929 -, fnă acest lucu referior 1�

dia, r remarca sa poae i exă ără ezire şi la Cna. nia nu ste cu adevăat dscisă pre lmea iomazilo: deit prin îng8ul d�leu aier, te munti afi, n timp ce Cina e dezavn�jul de a i vcnă cu vastul Gobi, impoiva cuia Zidul cnezsc, cosuit dn scolul l ll-la a.H., ste un osaol iliar mpont, r mai mult simbolic decit eicace, şi recut de mii e ori. �4

Penu sinologul Owen aimore, aceşi nomazi sînt foşi ţăi. Practicara unei agricluri perfecţionae i-a împns e ării cei ai puţn adapabii pre zonele înalte ale mmcăorilor de pădui, mai ales spre mrgile sepei şi dşertului. Aci ţăni rspinşi n egiuile ogae nu a� avut la ispoziţie dcît reugiul n aceste ' mense şi foe sărace zone de păşune. Atfel, civiliza ţia a fost ma barbariei", a a ăcut n fşi agricul ori păstori nomazi. . oia acsor reugi, rul revine în pemnenţ, n ma unor crize inne, a unr revoluţii sociale, creşeri emorice explozive, spre zonele sedenlor, ir actă revere se rrOri paşică. El revine aici fe adsa ca dminaor; iumăor, jeuitr: nomadului nenţels nu i psă atunci de seenul cuceit... Să cităm n .acesă privinţă Memoriile lui Babur cre, în 1526, a cuceit India de nord: "... Dşi Hndsnl e în mod natual o regiune pnă de fumeţe, locuiorii săi sînt lisiţi de aţie, ir n comeţul u ei nu găsşi nici plăcere, nici lexibiliae, nici relaţii închegae. Fără abilitate, ă inteligenţă, fă ă ie sciabii, ei nu cunosc generozi aea şi , entimentele bărbăi. n concepţii, ca şi n acţiuile lor, sînt lipsiţi de meodă, de ţnuă, de reguli, de pncipii. Ei nu au nici cai bui, ici ci suculen e, ici suguri, ici pepeni, nici uce savurose. Aici nu e ghaţă, nu e apă poabilă. n pieţele lor nu-ţi poţi pca nici mîncările teferae, nici pîne bună. Băi, lumînări, torţe, sfeşice, mic n toae actea nu le ste cunoscut... n afra luvilor şi rîurilor ce curg în îpe şi văioage, ei nu au - nici în grăi, nici în palatele lor - ici un fel de apă renă. Consucţle lor sînt lipsie de rumueţe, de arisre, de simerie şi de elegan ţă. Ţrii · şi omeii de coniţie joasă mblă n general goi. Ei nu poă decît angota şi care nu ese alceva decît o scuă bucaă de pîză îtaă cu .

două pame sub bic. Sub acestă ă bucată . de pînză poată o lta, pe care o xează nte coape u ajuoul cordonului angotei, prin care o rec şi cre se leagă la spate; Femeile işi pn n jUl copului aşa nmita lang, e cre o lsă ă atne jumătae este le şi calaltă jumăae o pn pe cap. 1 1 Mrele avntaj pe cre l prenă HndsnI �. n afară de va nndere a eitoriului său, marea cniae de ar n . ngoui au n monede pe re o găseşi ici." . Iaă dci cm juă acst muumn n TrSn, de la înălţmea vicoriei sale, pond n eştul său şi de la orgoliul său de nomad, . de asemenea de la nălţmea grndori islamice creia i aarne, vechea civilizaţie a Iniei, a, ariectura· sa. Aronta s, deşi nu este "rognă occidenală", nu ete mi plăită. ·

Male miş�ăi de cuceire ale mongolor nu· ne interesează aici în deeiu, i numi în msua în care ele au afecat China şi Indi, o'nu-le de iecare dată în pin. Asfe� aŞa s-a înîmplat n · utimele două şi V şi imense 'alui de in'zi, în secoele XIII

•

X l - XII.

Hăţle (de la pagile 123, 234, 27 1, 275) ndică liele conologice şi orgaizrea viabilă a izbui lor, ie· spre vst Şi indepaa E�pă, ie spre,st, u o vină spre sud şi spre India, şi intodeauna cu şoci inaoi, spre Chna, îă ndoială, enu că Cina, ncă de la inceputul secollui al V-lea, te "onavul" cre arage spre sne poele jeuitolor. Cnd a mrit, n 1405, Tamerln pregăea un aac mpoiya Chnei. n orice az, de iecre dată cind lumea războică a nomazilor izbucnee, Chna şi Inia snt butal lovite, pînă n capialele lor. Acest lucu i-l pun de la sine nmi pau date: n 12 15, nl luptelor de la Bouvines ,·

Gens Khn cucereşe Beijingul; 1644 - mnciurieii, sprijiţi de mongoli, cucerec n nou Penul; 1398 : Tamelan cucereşe Dei; 1526 - Ba�r cuereşe n nou Delhi. Aceste eveimene sînt caarofe care nu pot i caiicate. De iecre dată se vora d� milione de vieţi omeneşi. Occidentul nu ofră, ici pe · depae, pnă la războiele tehice n scolul al X-l, msacre atit de genalizate. Indi� unde acse colice sînt mplicate de lupa n� două civilizaţii (rbrii cre o invada ză sînt conveii la islamim) a avt o istoie ricoşă oae n ul acestor incusiuni multiple n e a nu a ieşit riuăoare n cele n ă, cum s-a nimplat cu na, decît daoriă exttaornarei ei puei de viaă şi, de semena, enu că nu a fst iciodaă subjugaă n înregime, pînă la pnctul ens al Capului Como rn, şi penu că Denul a răit întotdauna dinr-o ec�nomie (şi uneoi o emiraţie) legată de ţle iveane Oceanului Indin. Penu ndia, ca şi penu Cna, aceste năvăiri au emnat ugeri, îne repetae. Fă îndoială că în mp i-r i absorbit e nvaaori, rr u ce peţ? ste atunci ·invadatoul brbr resoabil, n mare pte, de un dcalaj crescînd n apot cu Occidentl? Este ore aceasta cheia esenţială a desnului Exremului Orient? ln ce piveşe di, susţinem acst lucu u plăcere. a origni (mileniul al I-lea a.H.), rienii ·n Pnjăb, erau la fel ca smoşi elenilor, celţlor, italioţilor, geicilor. ",liadei" şi "Ossţii" le corpunde cultua cavalerecă a acestor ăzboaie penu cucera · cmpiei superiare a Gangelui dpre e vorbeşe Mahabhaata. n secolul l V-la ntea lui ss, în eoca lui Budha, ndia de Nord este acoperiă de republici · isrcratice şi de mici regate similare celot n Helada, cu un nceput de comerţ, la fel ca în Grecia. n secolţd al II-lea, Cendraupa şi A5oka întemeiază primul mperiu, care va i Afgisnul şi întreaga ndie, cu 207

excepţia părţi meriionale a Deanului, ca ntoqeauna de neuceit; se epa n cae se ărea :peil geco!macedonn al lui Alexnu. O aă u naşera lui Cistos ncepe, pn poa de nord-vest, nvazia poarelor scie, cre vor ajunge n vasul mperiu Gupa ntre secolele al III-lea şi al II-lea, şi cre redscide lupa, fră sirşit enu. Inia, nre omeii cu pielea dschsă şj omenii cu piela închsă la culore. n cuînd; ca şr n Evul Miu occienal, vor apăra · me de ţărani aseviţi şi, înepînd n scolul al X-lea pnă n colul al XII-la, i sae feudale_, Nu exisă, freşe, un pralelsm riguros, mai als în · ce iveşe fmele cel: două cieăţi, r, şi de o pte şi de cealală, nu este o desebre prea pronunţaă de .ivel pînă n scolul al XII�lea şi pînă la mra nvzie mongolă. Aunci, dclajul va ceşte proresiv. Iar roblema ste aceeaşi şi enu a: n ce măsă a fost ea înrziată in dezvolare de căre cuerra mongolă încheiaă n 279 şi de · cucerrea nciuieilor (1644 - 1683)? Alaă n avs n punct de vedere eic şi iinţic cei puţin pînă în secolul al XIII-lea, :na se lsă aoi depăşită de Occidenul îndepărat ste otuşi evident că nu rebuie să 'e aibuie nvadatoilor din stepă înreaga rsposabilitate a dsti nului incurcat al .Extrmului ient. Dsugeile provo cae de nvadatori au fost mese. Cu toae acsta, totul s-a repat, s-a, cicazat u tmul. m spne cir mai mult: s-a cicaizat prea bne. nvile cre n Occident au semnat upui şi naşterea unor noi civilizaţi rec pese Cna şi peste Inia ca nişe caastofe materiale, r cre nu . scmbă cu adevărat ici fomele lor de gîndre, nici sule lor scile., Nicidaă aici nu a aut loc un salt compabl cu cel pe care l-a adus civilizaţia nică a Grciei, Romei şi civlizaţia Romei - crenăăţii; sau compabilă cu recerea Orietului Aproiat la Islm. ·

208

Aceasă exraordină ideliae a Exrmului Orient faţă de el iSuşi, mobilsmul său ţin de asemenea de motive de orin nten. Ele explică în pae rmînera sa n umă, cre, de alfe� ese absolut relativă. Exremul Orient · nu a ămas cu adevărat n mă; el . a mas acolo unde era, tmp de secole şi secole, n tmp e rsul lumi progresa văznd u ocii, distnţndu-e i .u zi ot maj mlt.

Origini îndepătate:- . motivele unui imobilsm cultural ste neîndoieic ă toul s-a hotrît mult inainea soriei,. n zori primelor civiliaţii. Civiizaţiile Exre mului ient se - peznă ca mbluri care au ats foae detreme o maturiate remarcablă, ar inr-un cau cre a făcut cvasimuabile unele dinre. sucturile lor senţiale. Ele au obţinut din. aceasta o unitate, o . coeziune uluitare. Dr, de asemenea, şi o iiculate exremă n a se trsfoma ele sele, n a vrea şi a putea să evolueze; ca şi m şi-ar i reuzat sistematic schmbarea şi prorul. .

•

Cte două mai ci'lzaii din Extremul ient sînt iiizaii mlenare, ată ceea ce rebuie să înţelege, dînd : uită!i expeienjele noasre in Occiden. ·

n Extemul Orient, unde monumentele se deteiorelză şi dispar foate repede avnd n vedee că adsea ele snt consuite, a ·n Cina şi Japoia, din maeriale uşore, omul, socialul, culturalul pr dimporivă; indesucible. Ele nu snt de ieri, ci datază dinr-un mp fote îndepat. magnaţi-vă e ar i un Egipt faoic, raculos consevat, adaptat de bine de rău Ia viaţa modenă, psîndu-şi nţele şi unele dntre obiceiu le sale. Hnduimul, incă · fote viu, este bza· aproape nscmbată a inregii civilizaţii ndiene de este un 29

mileiu; în plus, el a mmutat şi a sis anumite noţiui religiase, mai vei cu cîteva mii de i. n Ca, culul srămoşilor şi . zeilor naturii, e dataz� cel puţn n rimul mileniu dinanta lui Christs, s-a peuat de semena d�a lungul aoilu lui, conucianismului şi budhismului, cre, şe, nu I-au sumat. El se încă viu. . r, la acse fome religiose vechi şi psistnte se adaugă sucturi sciale cre au avut o viaţă tot aît de dră ca şi ele; ssemul indian , al cselor, iearhia familială şi socială chneză. Se pre deCi că se vorba, n mble cazuri, de · o perenitate religios, dulaă de o pereniae scial, sns legate a e calaltă. Acestă trsără eşte cateristică cultuilr pimi ive, ale căror fome de viaţă şi de · gîndire sînt total, direct ngajate n sunatal. Acest luu e cu aît mai deonceant - cînd este vorba de mi civilizatii atit de dezvoltate, şi n toate domiile lor ferie, m sînt Ca şi ndia -, r cu aît mai remarcabil. .

•

Conrar Occdentu, care separă net umnil de diii, Eremul ient inoră acesă ifeenere.

Religisul se confntă cu toate fomele de viaţă umnă: satul se reigi-, lozota este reliie, moala ste religie, relaţile sciale sînt religie. Toae acese fome paicipă n pin la sacu. De aici işi • ag ele ennta pre imuabiliae, pre veşnicie. ntr-o conradicţie explicabilă, acst div� ms ecat cu toate acele vieţii, şi chiar cu cel� mai ibnale, ă adsea occidentalului, obişuit să plseze reigia e o culme spriuală, imresia dei absente a enmentului religios, e cre I-r înlcui un fomalim riual. Acea enu că unui · ccintal ii este eu ă mţelagă mona, seul real al actr riri. ' A le repeca ă a te cofoma un�i ori divine, care doneşe ua a ot cea ce se mn. nsnă a trăi n mod · religios. Astfel, nduismul constă, mai resus de oice, în_ noşera· valrilor ·

21 0

cre repeznă ierria cselor decît în "crednţa n inţe spiiuale şi în culul zelor cre nu repreznă decit n amnt n acesa". a fel, chinezii . nu se precupă să facă distncţia între o itate de zei. senţialul ste de a rpeca faţă de · ei toate obligaţile rituale, de a da cultului penu strmoşi toaă atenţia e i se . cuvne, în sirşi, de a rspeta în viaţa familială şi scială tae îndatorrile pe care le stabileşe o ierrhie complicaă. ste adevărat că coextul piitual se fote diferit în ndia şi în na,· că fomele religiose şi fomle soci�e legae de aca nu samnă dlc. Dacă opunem în bloc Occidentul Ex�mului Oient, iscăm să nu vedem pueicele opoziţii cre îl vizează e acsa n mă. na nu este a, mai se ore nevoie ă o punem? Şi dacă a, faţă de Europa, aare sub semnul unei vieţi religioe aotcuprzăoare, ea se armă, dimpo.vă, faţă de ndia, ca o ţră aţionais ă,' mcată de recera prin uteica criză nelectuală a saelor combatane (secolele V II a.H.), senă năore, s-a sps, zei lozoice funmenale care a marcat naştera, n Grecia, a spitului şinţic. Conu ciismul, o vom vedea, a primit moşenrea acstei crize agnoticiste şi raţionalise, a adapat-o la necesiăţle poliice şi i-a eis ă aveseze urişa crZă reli giosă n secolul al II-la, pă în seolul al X-la, penu a o remdela în ea ce va i neoconfuciismul, iumfăor încpînd cu secolul al XII-lea. ' . n Cna exisă deci două cuene palele şi imobi mul ocieăţi ţne de �umite uti olitice, conomice şi sociale, precm şi eligie, în imp ce în nia upnatlul jacă rolul prim:dial. m s-r puta oe tsfoma, repune în cauză cieaea omelor cînd organizarea ei se amă de snţă divma . -?. ·

CAPITOLUL 11

CHINA CLASICĂ

Acestă Cnă clsică de la cre rebuie să ponim, penu că este depate de a i dispt n înregnţ, a aut nevoie e foate multă vreme penu a dobndi şi a exprma cu preciz.ie trăsătuile sale oign�e. Imaginea sa se prezntă ca cea a unui samblu compact cre scapă încerclor obişnuite . de perioicizre. De-a lunul aîtor secole, de-a lunul unei ntemnable sicce-· siuni de catasrofe şi cucei, a pare să preznte un cip neschmbat. Cu oate acestea, oricît de lenă ar i evoluţiâ enor mei reaităţi, aceasa nu ste nicioată imobilă. Ca toae civlzaţiile, şi ·cea cineză acumuleză expeienţe, face o opţiune pemnent înoiă înre propiile sale bogăţii şi tendnţe; n sişit, contrr aparenţelor, ea nu ste încisă spe· lumea n afă. Suluri exerioare ajung pnă la a . şi îşi impun prezenţ� . ·

Dimensiunile religioase mele dmensiuni, cele mai impnte, cele mi reu de săpni, snt cele ale vieţi sale religioase. Acesă · ,viaţă religioasă nu are conuui clare. Ea amite mai multe sisteme, ca şi religia ccidenală, dar cre nu se exClud unul pe celălalt. Pieatea unui crncis rece de la o fomă la a la, admite n acelaşi tmp misicismul şi raţionalisnul. Imagnaţi-vă un europen oscilnd, făă 212

a intmpna nici cel mai mic obsacol ntelecual au r-eligios, de la Refomă la berica catolică şi la, aeim, smţndu-se pretutindeni ca la el acasă. "n chnezul cel mai agnostic sau cel mai confmst exstă un nit şi un misic latent. .. Cinezi sint supesiţioşi su poziti vişti, au mai derabă mbele deodatăn (Mrcel Gnet); Tocmi acest "dodaăn ste adsea greu de înţels penru n occidenal. Aceste consati, care sînt valabile ciar şi . penu China recentă, snt util de remintit -la nceputul unei expunei istoice. Ele explică dinante ace�t adevăr fndamental şi anume că, implnîndu-se pe pîntul chinez, cofucianismul (se spune fote rr coucesmul) şi aoismul (apoape în acelaşi moment), apoi mult mai îrziu buddhiiul, ele nu s-au eliat rciproc n poida dsputelor şi luptelor lor, niCi nu s-au dosebit notdea una una de cealală. Ele se vor adăuga in realitate unei vieţi religiose mult nteriore, pmitive, puteice. Se amă că "cei trei main au navigat pe acste ape reli giose srăveci. În realiate, au naufragiat pe aceste ape. ·

•

Bzele vieiireUioase în ·Chin, sînt mult aneioare celor trei mai curente ak vieii sale spituale.. O moştenire muifom, vie, se menine la bza uturor pracclor reU�oase.

Este vorba aici de o vche moştenre, exsentă dante de pmul mileiu care l-a precedat pe Cristos, n zorii primei Chne coerente, şi care nu va modiica ic cu adevrat. ' Apaiţia pluguloi pemite stabiizara nor populaţi mult mai dense, upate in orşe, n moşii . . Acesă pimă. Cină practică dublul cult al strămoşil,or şi al divinităţilor pămfntuui nobiliar, ceea ce ne duce, după fntezia noasră; cu gîndul ie la. Grecia rhaică, ie la oigle îndepăae ale Romei; în însuşi clmatul cetăJii

antice.

Cultul srămoşilor acordă o mpotanţă excepţională grupulor familiale parilineare (nde numele se rs mite n aă n iu). Peste acste famili, upul, ai 213

mre, al gnei (n chineză xng) îi ·reunşe e brbaţi poveiţi n -acelaşi srmoş, putnd n acesă cauză aceleaşi credinţe. Asfel, enu oameii ji pmul ă moş se suvernul Mille, penu gta sseu - Yu· cel Mre,· eroul legenr cre a ăcut ă e reragă apele Poopului. Acesă orgazre şi cultul peu smoşi priveau, 1a origne, nmai Jamiliile paiciene. Mai tîziu, familiile pleee vor mita acst model străvechi şi îşi vor venea Şi ele rnoşi, ca tot aîţia zei. Alăuri de srmoşi se plasează, pe un plan abia difeit, zeii locali i moşiei nobilire, de la zei iecrei case,' i colnelor, cslor de apă, divee frţe natale localizate ntr-un punct au alul al eritoriului, pnă la zeul Domeniului nobilir, chO, care îi donă pe toţi. "Un prnţ dn Chen, invns n 548 (a.H.) cre s-a pedat cernd clemenţă, s-a înfăţişat invingătoului său n haine de doliu, · ţinînd ' în aţe zeul domeniului . şi find precedat de genralul său-care pta vasele templu lui ămoşilor săi: el oferea sfel dmiul nobilir" (H. Maspero). Cnd uitata politică supune seioria auoriăţii monrice, un mare zeu al Domeiului Regal se mpune tutuor zeilr: · suvernul Pănului. A mai exat, absolut frrsc, zeul morţilor: "îi ţnea închişi ·în ·mon· ele sale sumbre, n mijlcul celor Nouă înuneci; în apropiere de Izvoele Galene". Au exsa, de eme nea, eul Ceului (eul de Ss), zeii munţilor, i celor pau mări, ai luviilor (Conele luviului ese zeul eribilului ' Hunghe) ... Pactic, zeii snt tot atît de nume roşi precm mile de catere ale chnezei clasice! Acest poliesh proliferant crde în. supravieţurea suleului, · ie la Izvrele Galbene, lc fel, ie n lma celesă a eului de Ss, ie pe Pn, n emplul smoşilor. Acată .iarhie a. săaşelor vieţii de ap)i te adsa calciaă dpă ieriile sciale n acesă lme. nţi, işrii, mi marii acetei lmi cunosc viaţa fericiă a Ceului, ide cei mi imponţi conti nuă să ie slujiţi de servitori lor. Maea masă a muritolor vor mere la Izvorele Galne, in cele Nouă ntnecmi: penu ei - fenul. Celor pe jumătae 1

214

norocoşi - viaţa în mmntul srămoşilor. Totl puţn cm vag, cu ait mai mult cu ct iecre om are · mai mule sulete şi•cu cit viaţa de ncolo nu ete posibilă dct graţie oandelr şi jertelor ade muriorilor, la fel cu orndele şi jerfele rezevae zelor. Morţi şi zeii mncă: "Umplem cu onde cupele de lemn şi cuele de pănt, spune un cnţc ritul e e nneză n mpul aducerii jefelor•. Dn momnul in cre mrsul acsa urcă spre cer, Stăpntd nalului nce să mă nce. ntre zei şi cei vii reula o eprezină rguiala: la ornde se rpunde cu proecţi. Un zeu afnă: "Dacă mi veţi aduce onde, vă voi a fericra . Un prinţ spune: "Oandele mele snt bogae şi nephănite. Cu siuranţă că spiiele mă vor susţne". Un alul e pne: "Ce crimă au cos i omenii enu ca Ceul să rimită doliu Şi zzie, . lisa cealelor şi a legumelor! Nu exă zeu cuia să nu-i i aus onorri; nu m-. zgcit �a onde!". "

•

Cza "saelor upăoare ". Ire secoee VIII .., China feuaă se destram, în peoada e ubu răi denumtă a "satelor uptăoae ".

Seiorile dspr atunci n favoarea incipaelor mai mult sau mai puţn impotane, mi mult au ai puţn tabile, ntro perioadă de zboaie coninue. Apoţ e va ealiza şi se va impune pacea icaore a npriului Hn. Acestă cză lungă şi violenă este nsoţiă de o neliişe moală fote 'uică şi ce i inciă pe gnditori cnezi in cusul controveelor ideologice să racţioneze impoiva reliiilor cilor · de .început şi fonalsmului lr. Detinul ineltual al Cei ste in intregme · domnat e aeă eriadă care evocă, la o comparaţie, sau Grecia colelor V-IV .H., sau Italia Renaşeii, cu amele ei oitice şi sciale, in csul cărora mrea problemă, nu ăpi ca şi penu supuşi lor, a fost de a răi sau .de a supavieţui. Astfel, Cna scolelor V-VT a avuţ poliicinii (egiii săi), preocupaţi să sabilasă nmplrea şi 21 5

nrocul (ze) pe care acasta l poate oferi nţului sau Satului. a a aui de ·asemenea retorii săi, soiştii" ăi, peocupaţi de binele public. Aceşi softşi e alăură adesa vecii şcoli Modi (sau Mozi), mohsmul. Oare discipoli şcoli Mori reprezntă n fel de ordn cavaleresc n slujba celor oimaţi, un fel de congregaţie a Fraţilor Predicatori? Aceste comparaţii aă destul de bine care este aciviatea lor, . "ngajrea" lor. n ce priveşe denurea pe cre le-au dat-o istoicii ulerior, aceea de "soişti'', Şi acesta vorbeşte espre pasiuna .lor penru eoraţie, penu a convinge prn cun, enru o nesirşită argumentaţie, iecre confom iei ale. O înre relativistă, de . semenea raţionalistă, deaă de comndmentele sricte ale reliiei, apae e fundalul acestor vi contovese. · Din aceste inovaţii f)ozoice, epea Hn nu va reţne decît o pate, ceea ce va constitui în mare confucis mul, · adică o tendinţă clar raţionalisă, a reacţie la vechea reigie şi, totodată, ca reacţie la excesele retoice ale soiştilor, la număul mre al docnelr şi la consecinţele politice şi sciale pe care le ot mplica. Cnfucianismul este în. acelaŞi mp o repunere n ordine pe plan ntelctual, politic şi scial. Nu . ete mai puţn adevărat că aţie lui s-a· per petuat în ina n pseudo-raţionalism în faţa presiunilor religioe ale 'taosmului şi mi ales ale buimuli, foae puteice pnă în secolul l X-la. n secolul al XII-la, el se va reconstiţui, solid� 6 aă cu neocon ucismul. ,

• Confuciansmul nu este numai o încercare aonas tă a lumi, el este o moraii poică şi socială; dacă nu este o adevăată religie, aşa cum s-a spus, cel puţin o aituine lozoică care se acomoeă destul de bine 'cu o anumtă religiotae mai degrabă deît cu· scepiismul sau chiar cu agnosiismul cel mt direc.

Cofucius (551-579 a.H., porivit datelor aiţionale) ste cel care ·i-a dat nnele. Deşi nu a l!at imic ss, ir dona i-a fst trsmsă prn discipolii săi, el este 21 6

ntemeietoul acesi� sisem cre va devei apnajul n săşi ţlsei pe ce. o 'reprezena, inteectuaitatea chi neză. a) Conucianismut este e fapt î.ainte de toate, presia unei cste, cea a ştiutorilore cate, denumiJi manarini, reprezennţi ai noii ordi ciale Şi ·olitie e şe orgaizează incetul cu ncetul după dsra feuda lă, pe . scut - amiisatoii şi "fncţionii" acetei Cine noi. Expresie a autoităţii statului, funcţioniFştiuoi de cate se înnulţesc o dată cu aiţia pmelr mai Principate şi cnd a şi ă scrii a deveit condiţia menţi nerii ordinii şi conduceri. Multă vreme ei vor i ţnuţi · numai n posturi de subalteni, funcţiile imoante reve nnd marilor familii astcratice, r fomrea pmului mare leriu, cel al diastiei Han (206 a. H. 220 p.H.) le va asigura trimful. Dezvoltrea confucianimului este sns legată de învăţămîntul rezervat ştiutorilor de cte. Mara· coală, întemeiată n 1 24 a. H. de căre mpăratul Wu, preă o dcină deja complicată, care se bazează pe lctura şi comentarea a cinci cărţi clsice (Muţaţii, e , Dou mente, Primăveri şi Toamne, Ritui) cre prn radiţie sînt atribuite epocii Confucius, dar care îi snt în acelaşi timp anteriore şi osterioare . şi al căror text este cu adevrat reconstituit şi comentat ntr-un nd nteligibil de oameni. de cate n secolele al IV-lea şi al II-lea a.H. Un dscăl nu predă decît o sngură cate, ntotdeana aceeaşi1 şi confom unei singure interpretări. Asfel, la Marea Şcoală exStă pentu iecre cate· tot atîtea catere cîte interpretări psibile (crca 1 5 n secolul I p. H.). Un dscăl nu se adresează direct decît unui nmăr de circa 1 0 auditori; care, Ia ldul lor, îi nvaţă �e elvi. În anul 130 p. H. Şcoala avea 1 80 e studenţi şi 30 QQ de auditori. Aceste studii se lcheiau cu examene severe. Întrebile erau înscrise pe işe de lemn pe cre candidaţii, trăgînd cu arcul, le luau drept ţnte: săgeata indica înrebarea Ia care ei rebuiau să răs pundă. ,

21 7

n mblu, acest ssem va dua aproa� pină în zilele nare, r, freşe, d-a lungul secolelor au aut lc cmbi, au fost elaorae cmentaii şi aevrate compendii , am pune mnuale noi. Ca mai imnă dnte acese cmbi s-a erut re colele al VIII-la şi al XII-la, cu cei Cinci Dscăi, nmeietorii a cea ce s-a nit neoconucinsm ul. Cel mai elebu nte ei, hu i (mot n 120), va elabora da care, plă la cădera Imperiului ne� (19 12), va rne gidul ncJimat şi dna oicială a nţeleciunii chneze . .· "

b) Doctrină a spiritelor rainate, conuciansmul este o

ncercare de eplicare a lumii care urmăreşte să eimine credinţele popuare primitive, respecind în aceaşi timp sesul general al radiţiei De aici o deaare destul de sidătore şi chiar dspretuitoe faă de, religia opulară şi un scepticism evident. Coucius nu voreşe iciaă de zei şi, deşi respectă spieie, srămoşii, el preferă ă-i ţină a dsn ţă : "Cel e nu şie să slujescă oameni, afnă el, cum va puea sluji spiele? Cel care nu îi cunoaşe pe cei vii, cum îi va cunoaşte pe cei morţi?". Foţelr naturii, rapourilor onenlor u luma supanaturală, cofuciiştii le au o expl!caţie de amblu, cre pae i cosideraă a o schiţă a unei eoii ştinţice a • Uivesului · Nu capricile zeilor, nile sau bnefacerile lor vor i cele cre vr conduce viaţa lumi, ci jocul forţelor mpesonale, a cror nteracţiune este rspuniăoare penu toate fenomenele şl muaţiile. Asfel, ei nu vor spune Zeul de . Ss, ci Ceul... Cu toae acesea, penu aceste expicatii noi, cofucianiştii au păsat adesa cuvine şi noţiui foate veci, de oigine opulară, chiar ţărănească, e care le-au încărcat cu un sens ilozoic nou. Aşa stau lucrile cu yin ş i yang. n limbajul şi liteatra populară, acese două cuvnte evocă concret "un nsamblu de imagini puse": yin dsenează umb;a, yang sorele; yin - timpul rece şi plois, iana, yang - căldura secetoasă, va; yin - ceea ce ste femin, ceea ce este pasiv, llng - ceea e ste .

21 8

masculn şi aciv ... Coucianişii au preluat două cuvne enu a fa�e n ele simbolul a .două. pecte oncee şi complemenre ale Uivesului, care e opun n paţiu şi alenează n imp", două sece care, pn anagis mul lor, dclnşază toate energile Uivesului. Acste două tmpui altnează la fi, .n mp e repaus, denumit yin, .n mp de aciviae denmit yang; ele nu cexis. niciodată, ci e suced la it unul altuia şi altennta lor domnă otul". Şi n secial notmprile: . yin tonă-imă meză după yang pmăvar-va ră; ot a se explică altennta zilei şi a nopţii, friului şi călduii. n om, acst ,.duel" e duce nre agoste şi ' ură, bucurie şi mnie... Rimul cre orgizează aceste scmbi succesive ale prncipiilor yin şi yang e dao , ncipiul alenntei . însăşi şi deci al iăţii oricărei iinţe şi oricărei evoluţii. roverbul spne: .o aă yin, o dată yag; şi acasta ese uitatea - o". Dn nefericire, dacă n atură . tae lule îşi umează cala lor reaptă - dao, dacă yang cer şi yin pămînt altenează ă eş penu a reglementa toate poblemele naturi şi omeilor, omul te � Uives n element paricular, eturbator, snul cre e lţeaea de a nu-şi uma o, dp a se abate de la calea sa. n acest caz, prn acţiunile sale ncrespzăore, omul disuge monia prsabliă. . Confucianişii cred ă, prednd tfel, omul provoa că toae peturbările · ie de natură zică (clipse, cutremure de pmîn, nndaţii); ie de naă mană (revolte, calamităţi publice, lipsui etc .) . Neocon fuciiştii, dimporivă, vor reduce acaă putere petrbatqae a omului la omul suşi. n lipsa sa de vtute, omul se autcondană să ie de condiţie joasă. După cum vom vedea acsa este prinCipiul puterii imperiale: suyeraii snt n mod automat încoronaţ.i sau nlăuraţi, după c� mează sau nu regula celă. c) Prin acesta, conucianismul ajunge la o regulă e viajă, la o moraă care tinde să menjină ordnea şi ierarhia în societate şi în stat şi care reacJmează 219

putenic tmpotriva . anarhiei intelecuale şi sociale a soişior şi legştior. Poind de la pactici religie veci, cofuciaiii au aibuit unei serii de 1 iuri, de atitudni ciale şi fmiliale, un imoant rol de eciibu moral, de stăpî nre - a senimentelor. Rituile reglemenează viaţa iecia, ranul cre îi revine, drepturile şi ndatole. 'A ma calea a, dao, înSeamnă nainte de tae penu ieeare a rămne la locul care i se cuvine, au m�i curind . care este al lui, odaă penu totdeauna, în iearia · scial_ă. "Iaă care este sesul· profund al deiţiei celebre ae de Confucius unei bune guveni: «Printul ă ie pinţ, supusul supus, al tată, iul iu ! » Freşte., supunerea şi resctul care sînt datorate pinţil.u i sau mandanului.vn dn supeioriatea acestoa: .Viutea prnţului este ca vîntul, cea a amenilor mici ca arba. a adierea vîntului, iarba se apleacă întodeauna". Vtuea cardnală a supuşilor va i întotdana supu nerea aisolută, condiţie a moliei comunităţii: De aici m. ţa, pe care confucinsmul o menţne, a ,,cultului enu srămoşi, lipsit de orice religiozitate, dar necesar ca liant al ierarhiei" (E. Balazs), ·căci cultul sămoşilor menţine chir ·în familie iearhia şi supunerea absolute. ste evident că "vituţile propovăduite de confucia nişti, respectul, umilnţa... supunerea şi subordonarea faţă de sueriori, în rang şi ca vîrstă" întăresc. în mre msură autoritatea politică şi s>cială a castei ştiutorilor de cate, adică a propriei lor clase. Această morală fomalisă şi tradiţională a conat mult în contnuitatea şi imobilismul social din . Chna. Aprope co.ntemporatt cu conucanismul şi apăut fa unare a cizei prelungte, taoismul este, în ceea ce-l piveşe, o căuate misică şi o eliie indivduală de salvare. In fona sa popuar, el este egat de viaţa, aît de impoantă în Chin, a societăilor secee. •

Originea sa este legaă în mod teoretic de nvăţătura lui· Lao zi ("Învăţătoul"), personaj mitic din secolul al VII-lea a. H. Dar catea care i se atribuie şi care conţne . 220

dcina a datează dor dn scolul al IV-la sau al IU-lea a.H. a) Daoismul este căutarea mstică a absolutului' şi nemuririi. a fel ca şi cofucianşii, aoiştii au enterpreat n folosul lor noţiunile generale de yin, yang şi o. Penu ei, dao este un absolut mistic, ese pura prmară a vieţi, "cea cre face ca totul să fie n devenire". Nu este posibil de defit acet absolut. Să vedm ce spune despe acesta un text veci, aibuit lui ao i: "Acel dao care se ncarcă a i exprmat · nu ete ao însuşi; numele cre se vrea a i se a nu ese nmele său adecvat. Fără nume, el repezntă oignea Uiver sului; cu n nume, el constitie Ma tuuror iinţelor. - n Noninţă înţelegem sceul său; n Fiinţă, aborăm accesul la el. - Noniinţa şi Finţa provenie dintr�un fond uic nu se dosec decît prin nmele lor. - Acest fond unic se nmşte ntuncme. - A întuneca acastă' ntuncme - iată poaa oicărei minuni". · Perfecţiuna, sfmţenia căuate de aoşti eflă uiunea mistică cu dao een; îSeamnă "a dspărea viu n această prezenţă oiginală şi suvernă are învăluie totul 1ară a fi vredată învăluit",, în "lisa de fnnă eate . zămisleşte toae fomele, n · ao care . poedă o �iaţă etenă". Şi îsenă să atingi, . n acelaşi imp, nemurira. &te vorba aici de o experienţă mstică, greu de înţeles in ea însăşi, şi care nu poate i atinsă decît pin sceză şi meditaţie. "Nu sculaţi u urecha, ci asculaţi cu Inma (Inma însemnă Spiul enu n cnez); nu sculaţi cu Iima, ci asculaţi cu Sulul (respraţia) ... Şulul este cel care atunci cînd. este id percepe realitatea. Uiunea cu dao nu se obţne decît pin Vid; acest Vid înseamnă abstnenţa Iimii". Scopul este de a ainge pn i îndelungaţi de mei taţie · şi puriicre, prin repeae fapte bune, ceea ce un privilegiat obţine, am spune noi, î� cîeva zile: "a capătul a rei :le, el se poate detaşa de lumea exte rioară; la capătul a şapte zle, se poate deaşa de �

221

lucile apropiae; qupă nouă zile se poate deaşa de propria-i existenă. Apoi... obţine penerra (înţlp cinea) clă, nţelege · ce este Uiveul; după ce a vut ceea ce se ic, el oae ajynge la srea în cre nu mai ste ici prezent, ici trcut; în sfrşit, atnge sra în cre nu mai e.isă nici viaţă, ici mote". n acasa, daosmul e alăură uuror milr exeienţe istice, ndferent că sînt crne, islamice au budiste;

b) Dar nemurirea pe car� o cautd aoşii nu înseamnă numai salvarea sueului; ea este nemurirea copului, graţie _ unor fomule e viaţă lungă, e puricări, " şurare " a tupului. racticile sînt de fapt nenmate: gastică rspiratorie, care pemie libera crculaţie a sulului şi sîngelui şi eviă "obturaţiile, coaulile sau ndoziăţi le"; n regim atent, cre respnge mîncăurile obişnuite (n scial cerealele) şi le înlocuieşe .cu leacuri, ie vegele, ie mnrale; în sfrşit, practici alciste. a acet ultim capitol, imagnaţi-vă vsela de aur care puiică toate ·almenele, aur dizolvat (icior de aur) şi mai ales cnabu (sulfuă de mercur), cînd de nouă ori coecutiv cnabul este ra'fomat n mrcur şi mreu l în cnabu penu a face "pilula roşie a nmii" . a capăul acestor ivese pracici, "oasele devin de a1', canea de jad şi upul nalterabil"; uşor ca n fulg, el e pae ·ridica nro apoteoză cre îl duce pe adept, deveit nemuitor, spre sălaşul zeilor: Penu a nu ulbura lumea celor vii, l se va· preface că mre ca toţi ceilalţi lăsînd în uma lui n baon sau o sabie, căreia i va da oae aprenţele unui cadau. Aceste cerceri de alciie penu a găsi elixul vieţii _ndelungate dau es povşii lui Cngchuen (Primăvara eten), călugul aot e ava 73 de i (ar se spna că re 20) cînd Gngis han l-a obligat să . părăsască mnăstra în care ăia enu a merge să i se alăure n Mongolia şi să-i aducă fomula vieţii ndelungate. Cnd băînl călugăr a ajus la capăul clătQriei sale; la 9 cmbrie 122 1, ·

222

mpăratul l-a nrebat: "e lac i-i adus?" nzul i-a răspuns: "Niciunul. Nu · m cu ne decit ao enu a grna viaţa". Împratul şi călugul au mit la un nteval de citeva zile unul de alul, n 1227.

c) Exist, în îrşit, o . religie popară aoista care

ignoră şi inJenia scăior, şi practicie complicae ' ae căutării vJii neungate; Limba chneză _şi one mulţma aoistă

dao-min, adevăaţilor aepţi - do -shi . Mulţimea dao-min se mulţmeşe să picie la ·nmeroase sluje, să aducă tot mai mule onde, ă facă acte de peitenţă. Aceşi ideli nu pot spa la .' nemurire, dar cei cre duc o viaţă pură au sigrată. o exisenţă mai bună în lumea cealală. Ei nu vor scăpa de Izvarele Galbene, r vor servi a slujitori ai eului Pntului şi vor doi stţ luma vreică de milă a moţilor. Aceste ulime deaii aaă clar că daoml a tebuit, penu mulţime, � se împace, in acst nct a şi in altele, cu vecile cnţe. Acest daoism poulr s-a orgiza, in mai multe rîndui, în biseici foate iizae şi . nr-o erie de secte mai mult sau mai puţn secrete, cu tennţe rhis te şi mistice. n faţa conuciismului radiţionast şi adept al ordnii eiale, daosmul a fost pracic notda una smbolul individualismului, al libtăţi esoale, al revoltei. •

Buddhsmu, ulimul vent dinre " Cei trei mai", ese o rdigie impolantă de · misionai din India şi din sa central. Dar şi el s-a conaminat de a fondul comun al îndiii chneze şi s-a transfonat profund în una contactului cu acest.

a) Budhsmul s-a fomat în India, înre secoee VI i V a.H.; a cunocut o eioadă de lorire Î mpul împăratului Asoa (273-236 a.H.). Rps inceul u încetul, asmilat de hndusm, mai păsează o numiă poziţie n. nrdul şi nord-vesul Iniei, aie suvrailr 223

eci rămşi n uma cuceriilui Alexnu, apoi ajunge n Asia centrală, Bacrma şi baznul Tmului. Aici . îl înîneşe cucerira cneză, spre secolul al I-lea . H. Îi vr rebui trd ecole n. a ntepe ă păndă n mperiul dnstiei Hn, n scolul 1 p.H. , pe murile Asiei cenale, r şi pe mare şi' pe cele ale Yunnului. ,Şi numai n secolul al fi-lea, eci/CU o fae mre întziere, e va rpni u adevărat n masa ocieăţii cneze, elite �·'şi- mse populre. El va .exercia o lunţă preponderenă pnă n secolul al X-lea. Budsmul susţine că după mote oameii rensc ntr-un alt up enu o exisenţă mai muh au mai puţn ferică (n uncţie de actele săvîşite n exstenţele nterire), dar eate îseamnă înotdeauna suferinţă. Sngura cale enu a scăpa de acestă durere ese cea pe care ne�o rată Buddha şi cre pemite să ajungi n Nrvana, cu alte cuvinte să te aunzi n viaţa etenă necondiţionată şi să te laşi . pradă .roţii" reîncmii. Acestă cale ese diicilă 'căci ceea ce face să renscă inţele după moaea lor este etea lor de a răi. Acas tă sete rebuie stnsă prin detaşre şi renunţre. Penu a, ebuie ă nţelegi că nici Eul, nici cea ce l nconjoară, nu au exisenţă rală: ele nu sînt decît iluzie. Acastă. înţelegere nu este o cnoaşere logiCă, ci o' inuiţie, o ilmre pe cre înţeleptul nu o oat� dobndi decît pri: oontemplare şi exerciţii spiuale repetate ntruna, adesea în iai mule existente. b) Succesul iniJial al acestei religii foarte străine spiritului chinez se eplică printr-o nefnJelegere de urată. Acestă reigie nu s-a preznat chnezilor sub chipul ei adevărat. imii adepţi aiouddhsmului snt toţi poveniţi din cercuri daoiste: ei aJ cosiderat budismul dept o variană abia -iferită de ropqa lo� religie. De fapt, amele sînt religii de salvre şi la. exteior pacticile conemplaţiei se asamănă şi la a şi la alta, deşi cele ale budsmului, mai puţn diicile izic, au păut mai arăgăoare. Ot despre textele sancrie cre r i putut cliica dezbaterea, ele nu au fost cunoscute decît înr-un 224

ritm foate' lent. Foate eu

e radus în chineză, ele au

fost taduse n general prin colaborarea misionarilor indieni şi a primilor adepţi daoişi şi deci, în mod fr.e sc, folosindu-se vcabulaul daoismului, ceea ce va spoi şi mai mult confuzia. Astfel, iluminarea buddhstă devine

uiunea cu dao, Nivana · traducîndu-se prin cuvntul , chinez care desemnează Tmul celor nemitori etc. Acest buddhism desigurat se va propaga rapid, graţie unei vste reţele d: comunităţi monstice de bărbaţi şi

femei . . · Ca şi daoismul, o religie populară î i reunea pe fidelii ce se mulţumeau să paticipe la sărb�tori foate smple de ,cul, de . incantare a ugilor, de creştere a numărului .

milosteniilor, pentu evitarea celor cinci păcate capiale, să paticipe la şedinţe spectaculose ln care onzul era nsărcinat cu salvrea, cu rechemarea suletel,or srăbu nilor din tăîmurile nfenului. Graţie cărora idelii puteau spea ei înşişi să ajungă după moate n ceul dn vest, prit mijlcirea sinţilor, elibeatori de sulete damnate. · c)

NeînJelegerea nu se va spulbera decît o dată cu · înmulJirei traducerilor de texte s.nscrite, adică foate tîrziu, nu înainte e secolele VI-VI. De fapt, daoismul şi budhismul se opun profund.

Unul caută "leacul nemuririi", nedistJgerea· trupului, celălalt consigeră tu ul ca n i�nţ impus oamenilor e mperfecţiunea lor şi care nici măcar nu are existenţă reală. Însuşi Eul nu există pentu budhişti : în Nirvpa,

orice personalitate se dizolvă, în timp ce în Paradisul

nemuritojlor, · sintul daoist o va păstra e a sa pentu totdeauna. Numai cHiva mri gînditori chinezi vor fi tulbuaţi de descoerrea tarivă: a acestor diferenţe şi de imposibili

tatea "de a te sevi de sistemul lui Buddha petm a atin· ge sensul lui dao", cum scria nul dinre ei în secolul al VII-lea� De acum înainte, buddhismul a devenit "chipez". Favorizat şi persecutat 'pe ind, lovit greu de repre5iunea din 845 care va închide toate mănstrile, uddhismul va

perpetua cu toate acestea un anumit număr de "crednţe

225

bne alese, pe care Chia le-a admis n · pamoniul ău popiu, ăă a le modiica spre folosul ei. (Demieville). În acest iod crednţa în rasmigrara suleului cupnde ntreaga Chină, nclusiv stutuile'aoSmului. Tot la fel, metazica budă.va enera puteic necofuclais mu. începînd din secolul al XIII-lea... Nu e poate spune 'deci că budismul a fost dsus 'de civilizaţia chineză. El s-a adăugat acesteia, a mar cat-o cu o pecete de neşters (să ne gînim la numeroa� sele sale oere de ă) lăsîndu-se n acelaşi tmp el însuşi contaminat inr-un mod iremeiabil. Dar acasta a fost soata tuturor religiilor în Cha. •

.Atunci, ce înseamnă reigia penu majotaea chinezlor, dincoo de maie transfomăi neoconuia nste din s·ecolul al �1lea şi chiar i de stzi?

Cu alte cuvinte, ce eprezintă penu acestă majoitate templele de cărămidă, vopsite în culori vii, care depăşesc casele obişnuite, mroii sau gri, cu pereţi de lein sau de rgilă? Nici o religie anume şi toate la. un loc. Fiecare · credincios se adresează cind bonzllor bu işti, cind daoiştilor. nr-unul şi acelaşi templu vor oicia şi uni şi alţii; aici se va idica statuia lui Buddha tot aît de bine ca şi- altaul z�ului lcal sau ca satuia lui Confucius, aproape zeiicat. Jetfele vor i aduse şi unora şi altora. În cursul ultimului război, inr-n templu chinez, o ugă în comn a fost adresată unei lste de 687 de divnităţi... între care �; Christos. Este .interesant de notat că acestă mulţme de zei vin de foate depate şi că nici una dintre dsputele religioase vechi nu a dat avantaj unei fome de credinţă supra alteia. În vremea lui Marco Polo, Ia cutea Ma!iui Hl care conducea · atunci China şi Imperiul M.rgol, un val religios părea să spulbere totul. Mongolul i-a îndepat pe confucianişti (chit că J-a păstat n serviciul său ca funcţionari); el i-a pesecutat de mate e daoişti, i-a favorizat pe şnnii mongoli (aimişti) şi mai iult încă, •

226

pe buddhiştii - de it tietan îsă, prmind la cutea sa ama aumaturgi şi magiciei. o sectă creştină, nesto rienii, a proitat de semenea, de conjunctuă. Şi puţn după plecarea lui Marco Polo, un călugăr in Occident; Fra Giovani de Monecovino, a reuşît cir ă cosU iaScă prma biseică caolică la Cmbaluc (Beijing) • att de aproae d� palat ncît împratul nu putea � nu-i audă clopotele. "Ir acest fat exraordnar s-a spîndit pinre omei", scia Fra Giovni. Dar ici serntele sale, nici cele· de mai îziu al� iezuiţilor nu e vor reaiza. Pot i convetiţi chinezii la o snuă religie? Şi mai ales la o :eligie srăină?

Dimensiunile politice Sub acest titlu va , rebui să umăm o· evoluţie lentă, multiplă. Şi nu numai ă uncăm o privire asupra ansamblilor obiceiuilor . şi riturilor care emă monumentala instituţie ierială, ci şi să expici cum forţa sa s-a bizuit pe un op de nalţi funcţionai ştiuoi de cate, mani; pînă mai ieri ua dnre orignaliă ţile cele mai pregnnte ale ocietăţii şi civilizaţiei chineze; în sfŞit, ă răm că acste stiuţii se justiică pn rezultatele lor: ecilibul unei vste socie tăţi, menţinerea unei.uniăţi nr-n enom spaţiu politic. Acestă unitate politică a fst aţiunea de a i a monar hiei imperiale. •

Monarhil impeială lusreză " continutatea ehi� neză ".

Monarhiei imperiale chineze i se poate atibui, cohfom cronicarilor şi istoricilor cinezi, 4 00 de ani de storie, cu 22 de dinstii succesive pe �are cronologia oicială le�a pus una după alta, fără a mrca nre ele cea mai mică înreuere. Dr act anjament nu rebuie să creeze iluzii. În primul rîn, acest lanţ a cunoscut întrerperi, eturbări, imposturi. Apoi, .u exisă 227

instituţie mpeială decît ncepînd de. •Ia uni�tea chineză pe care a creat-o "Primul mpărat" din dinstia Qin, Shi Huangdi (22 1-206), continuată şi stabilizată de inastia Han (206 a. H. - 220 p. H.). Dacă acceptm acest punct de· plecare rezbnabil, instituţia imperială dateaă dn �2 1 a. H. pînă n nul 1 9 1 1 - 1 9 1 2, . cînd cade dinasia manciuină, denumiă de asemenea dinastia Qing ( 1 644- 1 9 1 1 }. ste vorba deci de o caracteristică de lungă durată, de. o axă n juul căreia istoria Chnei s-a nvtit lent tmp de scole, De aici, este de înţeles preocuparea ilozoilor ş- istoricilor chinezi: ei s-au săduit ă sublinieze durata, legitimi tatea instituţiei monarhice, la nevoie ă'înd rerospectiv ordine acolo unde istoria uitase să facă destulă. Cu atît mai mult cu cît această ordne mperială nu este în China numai o ordine umană, ea este de asemenea o mdine religioasă, întemeiată pe valori supranaturale. Ordinea socială, ordinea supranaturală sînt faţa şi dosul aceleiaşi stofe; ceea ce face fmpăraul Jine fn aceşi timp de ceea ce este pămîntesc Şi sacu; nicioda tă actele sale nu au un caacter clar laic. Pracic, împă ratul supaveghează în acelaşi timp ordinea supranata lă şi ordnea naturală a lumii, menţine' în lnişte acea�ă lume dublă, rolul său iind aît de a numi funcţionari care să deciă ierarhia templelor, sau să aribuie un nme ."unui vechi înţelept divinizat", sau să prezieze deschiderea rit_ală a Iucărilor agricole prin pma bazdă pe care el o trage cu plugul, cu prilejul Srbăto rii Primăverii. Sinologii aimă adesea: Această monarhie nu este de drept · divin. Fără îndoială, dacă ne gînim la ' monarhia occidentală dn Evul Mediu şi din eoca ·modenă primitivă. Dar între monarhia imperială chine ză şi monrhia imperială aşa cum a conceput-o Roma, de exemplu, vom gsi mai mult decît o rsătură comună. "Filozoia politi;ă chiieză nu a propovăduit nicio9ată nimic cre să semene cu d>ctrina occidentală a dreptului divin al regilor"; dar este oare acest lucu necesar ·dacă împăratul este cu adevărat "Fiul Ceului", dacă el guvenează în vrtutea um�i mandat al Ceului, •

228

unui contract crre , după cum afna un filozof chnez,

"nu recompensează decît virtutea"? Acest rol al vituţii

este necesar dacă vrem să exp l icăm caastrofele pe cre

prinţul nu a putut itotdeauna să le evite pentu mperiul său sau penu el însuşi. · Inundaţii, secete catasrofale,

refuzul plăţii impozitelor, nfrngeri ' Ia frontiere n faţa

brbrilor, revolie' ţărăneşti · � şi Dumnezeu ştie că au

fst destule ! -, toate aceste dezordini se datore-ză

uptuii conractulpi fundai�ntal, unei lipse de vituţi dn

patea împratului ;are ncetează . atunci să . mai ie mandaaul Ceului. Asemenea prevestiri nu nşală, ele anunţă o schmbare de dinastie, rră de care geneaţi de oameni ar risca să dispră, · dn cauza unui împărat nedemn, n prăpstia cre s-a deschis busc. Revoltele populre, cel puţn n vechea Chină, sînt considerate ca semnul prevestitor al unei decăderi m periale Un veci dicton aimă (întrucîtva ca "vox popui, vox Dei" al .

Occidentului): "Ceul vede la fel ca poporul" ! Astfel, mndatul celest va trece în mod legitim de la o familie cre qu mai are merite la o dinstie nouă, cre le posedă n md necesar' pentu a putea primi mandatul.

,;Expresia chineză geming, cre traduce cuvîntul «revo luţie» şi pe cre Cina rep�blicnă a adoptat-o, nsem nă l itera m ente retragerea mandatului. Practic, este necesar ca suveranul cre a pierdut această protecţie

indispensabilă să cedeze lcuL" Penu a sal va continui tatea mperială şi unitatea Chinei exi�tă deci necesiatea de a ajusta exact n cronologia lor dinastiile succesiVe, nlăturînd co grijă "pe cei cre se intercalează'\ (un),

am spune azi nelegitmi sau inuşi. Cînd se temnă na, o alta prmeşte' în mod necesar mndatul Ce'ului. În curcătura storicului începe atunci cnd, 'într-o perioadă tqlbure, puterea este contestată, mprţită înre mai

mulţi. Atunci istoric.ului chinez îi este diicil să spună car� au · fost adevăraţii depozitari ai manatului, ai "continuităţi" (Zhng tong); noi, în Occident, i-am

spune legitimiate. În lipsă de altceva mai bun, el li

· alege e cei cre pr "cei mai deni:' şi acordă acestor aleşi, cu titlu retrsectiv, "toată con;ideraţia datoraă fiilor . Cerului'\ . 229

Acestă legitmitate ecunoscută de drept celui care a avut forţa să preia puterea (penu că acestă forţă el o re neapărat de la Cer) explică contnuiaea cneză î poida naicelor sale avatauri politice. Ceremonialul acestei morii muable este exaordi nar, cu _toate splenderile sale - cele ale curţii, _palate populate cu mnişi, învăţaţi, eunuci, cutezne, concut bne, cele ale srbătorilor magniic rdonate. Cnd împatul Song merge, a sud de capiala sa, Hngzhon, să aducă ofranda Ceului şi propiilor săi sămoşi n templul de la periferia sudică, marea ateră care duce dn oraş spre templu a fst mai întîi ivelată şi acoperiă .cu nisip. Soldaţii au fomat codon de o pte şi de alta a dumului, elefanţi bogat împodobiţi prec>dau răsura imperială, iar cnd aceasta a poni, � "1..e ainse la căderea serii de-a lungul .dumului· au fst stse toate 'de9daă. Spectacol grandios şi cre se desfăşoară într-o atmosferă de emoţie opul�ră. Fră îndoială, nu există monrh n lume cre să nu i calCulat efectul unui ceremonia) compliat şi cu siuranţă şi "nrările" regilor Franţei în orşele lor, de exemplu, au avut fastul lor. Pompa monrhiei chinţze ţne de raţiuni nu mai puţil profunde şi ceremonialul ei are un caracter şi mai fstuos încă, şi mai autentic religios. !aginaţi-vă, pentu a face o comparaţie, ce ar i îsemnat, în Europa, o serie de dinstii imperiale care să nu-şi i pierdut nmic dll pompa lor, nici din semnicaţia lr de la Augustus pnă la prmul război mondial. _

•

Această monarhie, pimivă în esenţa s, coexistă cu "modeniatea " unui cop fe uncţonai şiutoi de cale ", mandain.

Occiden.I a fost uimit de preztmţa lor, înţelegînd greu adevăraa lor poziţie, căuînd în van în na dnasiilor Ming sau Mlzhou un orizont scial ae s-amnescă mai mqlt sau mai puţin �e Europa care, alătui de monrhie� avea un cler, o .nobilme, . o sre a reia. Impotanţa mndarinilor le-a confeit acestoa, în cii 230

occidenailor, poziţii de nobleţe. De fapt, era vorba de inalţi funcţionari, puţn nume roşi, recuaţi în uma unor concusui compicae. sşi cultura lor, ca şi uncţile lor (cupae nu prin nere), 1 fac din ei o castă ressă oate 10 000 de fmli n otal n secolul al XIII-lea). O asa cre, ă ndoială, nu ste ncisă dn punct de vdere cial, r n care nici nu este uşor să păunzi pentu că ste rezevaă nmai intelectualilor, oameilor ale căror cnoşlţe, ai căror lnbaj , procupăi, idei, manieră de a vedea lucile îi apropie înr-un fel de compicitate şi îi iz6lează n acelaşi tmp de rsul amenilor. Isstăm asupa faptului că ei nu sînt nicidecum de iiţi ca nobili, sau seniori, sau omei ogaţi (cea ce, de altfel, sînt). Dacă rebuie să căutăm o compaaţie, o vom găsi în lmea de azi, ia Etiene Balazs, care susţine că nimic nu seamănă mai mult cu manda inii decît "tenocratii" scietăţilor noastre indusiale. Aceşi tehncraţi de . săzi, reprezenanţi i nui stat puten ic, sînt intervenţionişti exraordinai, procupaţi de eicacitae; de producti � itate, ideli unui raţiodism ă isur. Prin ce li se aseamănă mandarii: 1) Ca şi ei, proită de titlurile ntelectuale, de facili ăţile e care acsea le oferă, de repuri ociale şi de un prestigiu excepţional. . 2) a şi ei, "sînt o pătură imă ca ,număr, omi potentă în ce priveşte forţa, inluenţa, oziţia şi restigiul." 3) Ca şi ei, "mndainii nu cnosc decît o singuă meserie - să guveneze, să conducă". Un pasaj celebu din Mencis (mot n anul 3 1 4 a.H.) n legătură cu desebrea dnre cei care gndesc şi cei care tudesc expimă idealul . lor: "Ocupaţ ile omenilor de caliate nu sînt cele ale oamenilor smpl i. Uii fac luci ce ţin de inteligenţă, alţii munci izice. Cei care se dedică unor lucrăi ce ţn de tteligenă i guvemea ă pe ceilalţi; cei care lucrează folosindu-şi forţa snt uveaţi de ceilalţi. Cei care sînt guvenaţi îi întreţin pe ceilalţi; cei cre uvenează sînt înreţinuţi de celalţi". Groaza de munca manuală este n titlu onoric; mna •

231

cturarului, cu unghii e care le lsă să crescă făă măsură, nu poate îndţpini decît o singură muncă mînuirea pesulei, care ii serveşte la rasarea caracerelor. Dr ce .îseamnă a guvena în Cina antică? . Aproa pe la fel ca într-un stat e astzi - a-ţi suma toate sarcnile adminstaţiei şi justiţiei. Mndrinii sng mpozitele, fac reptate, sigură menţinerea . ordinii, conduc eventual operaţiuni militare, întocmesc calen dul lucrarilor, constuisc, inretin murile, cnalele, barajele, sistemele de irigaţie. Rolul lor? ,.De a crija natra C\dă", de a preveni seceta şi inundaţile, de a constitui rezervele de prodse alimentre... Pe scut, de a sigura buna funcţionare a nei ocietăii aicole complexe şi care cere (vom regăsi aici explicaţiile· lui K.A. Wittfogel) o disciplnă strictă, în special enu a supaveghea regimul luviilor şi buna uncţionare a irigaţiilor. Mandarinii reprezintă această dsciplină, . acesă stabilitate a'scietăţii, a economiei, a staului, a ciyiliZa ţiei. Ei reprezintă ordnea în faţa dezordnii. Şi este neîndoielnic că această ordine nu a avut decît conseCinţe fericite. Dor "stfel au fost realizate omogenitatea, draa, vitalitatea civilizaţiei chneze". Singură mîna de ier a mandarnilor a fost capabilă să menţină unitatea unui imperiu imens, pe de o pe în faa feudalilor, pe de altă pate în faţa· unei societăţi ţărăneşti cre întotdeauna (regula este ră excepţie) ajunge în sre de nahie atunci cînd este lsată de apul ei. Tot aşa cum în faţa daoismului, duşmanul oricărei cosngeri colective, patizan al reveirii la natură, .căturrii au popovăduit vituţile ierarhiei, orinii publice, moralei confucianiste. În acest · sens, ei snt 1 in mare măsură răspunzători pentu imobilismul s9cial al Chineij ei au menţnut n echilibu ntre marii proprietari, moşierii, ' ţinuţi la locul lor, şi -ţărnii sraci, dar care posedau totuşi pămnuri sărăcăcioase; ei i-au supravegheat pe eventualii capita lişti, comercianţi, · cămătari, noii .îmbogăţiţi. Iar aceştia, mai mult . decît de acest conrol, au fost subjugaţi de prestigiul mandarnilor: în mod regula, zi de zi, descen denţii negustorilor îmbogăţiţi se lăsau tentaţi de viaţa literelor .şi aracţia puterii, de faimoasele concsuri ... ·

232

Astfel se explică, cel puţn n pate, faptul că scietaea cineză nu a evoluat, ca cea occidenală, spre un sisem capialst: În ac�ă privinţă, a a mas la iul de patenalism şi tradiţionalism. .

Untatea chinez, sau Nordul. pus Sudu. Spaiul chinez nu s� · unică cu adeiărat deît o ă cu secolul .al XIII-le, în momenul în care catacsmele oiesc înreaga Chin.

•

Cucerirea mongolă (12 1 1- 1279) se încheie pn cuce rea Chinei dinasiei Song de Sud şi a ailei ei, Hnghou, e cre Marco Po1o o va, vizia la utn mp după acee a şi o va mi apuca n. toaă Irea şi fumuseţea ei. N�ii săpi i hinei nu nmai că au împs cît au putut de depate lmitele donaţiei chi neze, ci au dat fotă şi viaţă acestui amblu de spaţi difeite. Acestea s-au · unit adesa în vremea stiilor Han, Tng sau Song, r acum e desăvrşeşe evoluţia începută de multă reme şi cre va coSaca ogăţia şi supremaţia Cinei meridionale; această. bogăţie e răspîndeşte atunci în înraga Cnă imperială. De secole înregi, sudll usese un "Fr-Wst", un "Mezzogiono semibarbar"; puţin populat, ir cnd ea aceasta sena ibui autohtone pe care rebuia să le rspingă, nu !ă dicultăţi. Totuşi, sudl e ezeşte din · somnul său semicoloil cel puţin începînd din secolul al XI-lea, cînd specii de orez mpuriu îi ermit minnea unor recolte duble. De atnci, el ese inul Cinei. Dacă primele puă mien�i (anteioare ecolului al XI-lea) au fost dominate de oamenii Fluviului Galben, al reilea mileiu (din secolul al XI-lea pînă' n zilele noasre) devine, sau apoape, ieful foriicat al omeilor Yngzijianului şi de dincolo de acesta, spre sud, pînă la Guangzhou, deşi Hangzhou şi Nnjing, capitalele regiunilor luviului Albastu, fuseseră înlăurae na cîte . una,.în avantajul Beijingului, capitala plantaă în nord din evidente raţiuni de geoolitică: rebuia înfuntat ericolul barbrilor şi nomazilor din nord şi împotriva lor rebuia menţnută apărarea. ·

233

CH I NA ·c LASI CĂ . 77A I m periul Song � ( plnă In 12791

10.

Drumuri şi lu1·ii ale

Cli11ei clsice.

ncipal;le mi sînt indicate pinr-o linie grosă, iar iu viile prinr-o linie subtire.

Superiiaea suului devne ede suerioriata număului: în secolul al ll-lea, la n chez nordic exisau 1 O chnezi sudici; devne, e semna, suerioi aea caliăţii, a eicactăţii, şi acesta pnă n zilele noasre. Majoritatea enonnă a nelectuallor din ulmele rei secole snt originai dn provncile Jing Su şi hejing, iar cea ai mare pte a conducăoilor revoluţiei n secolul al XX-lea vor provei din Huan. Iaă toţ atîtea coecmţe, penu a spune luclor e nme, ale acesei deplsi (n cuînd veche e cica zece secole) a cenului e reutate al Chnei. ntre secolele al I-l ea · şf l II-lea enomţ clepsiră chne ză s-a răstnat .defiitiv în favoarea Chnei orezului, n demenul Chinei meiului şi îului Dr această Chină nouă îne Ca cea veche, o pelngeşte, o mboă ţeşe . Sudul este înr-n fel America Chnei (şa cum va i, la indul său, Mnciuia, mult mai îziu, începpd cu secolul l XX-la). ·

·Dimensiunile sciaie şi economice Dncolo de semimobilsmul Cinei clasice, se constaă,

de emenea, seimobiismul sucurilor sale ecnomice şi sciale. Ele cnstituie tmeliile uiaşei case.

• Ca oice soietae global, soitaea chineză se p,ezintă ca un comp�x de socetă, ca o îmbinare de fone - unele velste, alek progresiste şi a căror devenire (atunci cnd există devenire) depinde e o evoluie kntă şi impercepib.

a aă, aceasă socieate ste n mre msură agri colă şi proleaă dn cauza unei imese mase de ţăi săraci şi de orăi nevoiaşi.· Aceasă socieae e săraci abia îşi cnaşte stăpînii: ea nu-i vede decît foate rar pe împăat sau p& prinţii de sînge, foate bogaţi dr putn numeroşi, sau e mii propietari reprezentat i de vecii, e cae îi uăşe, ei suprave-

235

gindu-i cu vigilenţă şi punîndu-i . la muncă, au pe înalţii fncţioni de cae se eme şi care guvenază ţra de depate, �cu nuiaua de bambus", m spune P. de las Cotes. n ce-i piveşe e micii · uncţioni, dimorivă, îi simpatiz�ză e. oţi. n sfŞit, toţi dorec o moae groaznică cmăarilor şi celor are dau cu mpumut bi. . n orice Clz, aşa spun, ' ncepînd n · �ca Song, pove�ile populre. Despre o 'semena sciate s-r puea sp:e n acelaşi timp · că este pairhală, sclavagsă, ţrănas că Şi modenă, fe ,depaă, freşe, de hdelul" socieăţilor ccidenale. se patriarală datorită puteicelor ei scndente, şiuri lungi şi neînreupte ale cultului srămoşilor. "Solidaritatea familială merge pînă la vrii cei mai îndepaţi şi chir pînă la prietenii n copilrie. Nu este vorba aici de caritate, ci de dreptate: privilegiatul care reuşeşte să facă carieră exploatază virtuţile celulei familiale, . aage supra lui binecuvîntărle sămoşlor comuni; este drept ca cel are foloseşte şansele familiei să revese asupra utror udelor sale prosperitatea pe cre le-o datorează". Aceeaşi societate este scavagistă, sclavia iind aici adesea prezentă, dşi . nu este niciodaă ticulaţia majoră� Sclavia este foma spontană a unei sărăcii ăă leac şi a unei inexorabile suprpopulări. Nefericiti se vînd ei înşişi cnd vremurile sînt grele. Şi, ca în tot Extremul Orient, pnţii îşi vînd cpiii. În China, această practică a continuat pînă la ordonanta din 1 908 care, la sfrşitul sau aproape de sîŞitul dinstiei mnciu iene, a suprimat sclavia şi a intezis vînurea copiilor. Cu toate acestea, a îi autoriza pe piţi ca, "în vreme de fomete, să semez� conracte de muncă pe temen lung, care îi ngajau pe copiii lor pînă la 25 de ani" . . Societatea chineză, ţărnească în mblu, nu era în adevăratul ses jeudală. Nu existau domenii cu tvsitură, proprietăţi ţăneşti, şerbi ţrani. Nume roşi ţrani sînt proprietarii minusculelor lor · bucăţi de pămînt. Cu toate acestea, deasupa lor exstă ,,noabili236

aţile rale" (shenshi), rndîndu-şi pnurle, eventual cămăari, cerind ţărnilor să facă covoade, pesatii enru folosirea cupouli sau a moii, cel mi adesea în nură, i de îne sau răsme . . ; r acese notabiiăţi sntn acelaŞi mp legate de şiutorii de ce (aceştia in umă unori mari propriei) care, a cum m spus-o, repreznă în prmul nd nteresul satului şi, dn acest motiv, tind să împiedice oice supremaţie ex cesivă a unei clase asupra alteia, şi mai ales a unei clase de feudali capabii ă concureze autoria.ea centrală. Acestă multiplă ramă socială menţine ordnea înre cele paru grupuri le vecii ierahii: în frune ştiutoii de cate (ce); ţărnii (hong); meşteşugaii gong); neustorii (shang). Ultimele două categori,i care r i putut juca un ol motor vor i ţinute în lsă, ca şi celelalte, de n uven viil�t. . Rolul l_or nu se puea dezvolta de altfel decît o aă cu perioadele e avînt economic, ir acestea nu au fost decît intemitente. •

Economi puţin evouate, am · îndrzni să spune, rămase în umă faţă de Occiden� indferent ce cred despre acest lucu specaişi şi stoici . inrăgosii e China. Bneînţeles, nu este voba id măcar o secundă de a pune diagnosticul unei nferiorităţi gobae a Chinei în rapot cu Europa. nferioritatea priveşte stuctuile, deschideile comerciale, cadrele unui capitalism de piaţă, aici mult mai puţn contrat decît în luma slamică sau n Occident. n primul înd, nu există oraşe liere, ir acasta ste o inferioitate impoantă. Nu există ici clase de negustori dominate de aca dorinţă nemăsuraă de cîştig cre, detesabilă sau nu, a fost în Occident n fement de progres. Începnd dn secolul al XIII-lea, comercianţii cinezi sînt gata ă saiice orgoliului şi vnităţiii cheltuielile fasului - fapt prin care se sa mnă cu negustorii noşri -; dar mai mult dcît aceştia, ei au gustul şi psiunea literaturii. Fiul unui negusor ştie să compună poeme de orice gen. "Toae desciele 237

•

vieţii negustoilor · (după poveştile opuare n timpul dnsii Song) dovedsc că scopul e ce ei l mă rc ste de a cîştiga dsui bni enu a puta duce o viaţă onfotabilă, penu a-şi ndpli înatle morale şi ociale şi mi ales penu a e cia de cea ce datrau părinţilor şi nregii lor famiii". Aoi, penu cei fe bogaţi, scopul era de a da nora ne udele lor psibiitaea de a na în claa prtigiosă a mnda rilor. Altfel spus, .ei sînt nmti pe jmăate ngajaţi înr-o menta liae capialistă de ip occidenal. Mai mult ncă, sntm în rezenţa, nelmitaă, a negustoilor, a meşeşu gallor itineanţi şi acasă p�reire, sinură chir, eşte senul unei economii încă necoae. Exat ·n seco lul al XIII"lea, Europa se degajeză în pae de un dmert itinerant care a mrcat prmele secole ale Evului său Mediu, iar' casele de comerţ cu ediu fx se înml ţesc. ' ste negustor sărac cel cre şi ă propriile muri, care nu are sucusale sau reprezenanţţ şi cuia i lipseşe · osibiliaea de a egla totul pin scori . se meşeşugar sărac cel cre îşi poă n spinre usen silele şi cae srăbate oraele şi satele n căuare de lucu. Cir şi ·în secolul al XVIII-la, să i-i maginăm pe acei munCiori producătoi de zhăr cre în China venau cu uneltele lor la propietii culturilor de resie de zahăr şi care, prn · forţa baţelor, zdroeau restia, fabricau sropul ş� zahăml neafmat. .. La fel, concentă rile indusiale sînt rre: cîteva ine de cărbune (şi încă atiznale) n nord; în sud, celebrele cupore ale fabri canţilor e porţeln. Nu exsau ici creite. Penu acasa va ebui ă aşepăm secolul al XVIT-lea şi, cel mai aesea, al XIX-lea. De aici mpona cămăaului, îipt ca un gimpe dureros n acasă vche ocietate cineză, dovadă, el singur, a unei economii înaoiate şi cae rspă eu. \ Aoi, în poit luvilor le, a jonclor, sampnelor, plutelor, scuirilor de axe înre povincii, călăuzelor, caravnelor de căile · în nord, Cna clSică re legă i roaste nre diferiele părţi ale sale şi o şi mai 238

·proastă dschidere' încă re luma n afă . . n sîşit, şi mai als , ee pra opulaă, mult . rea opuaă. .

•

Sab deschsă spre exeio, China va ri mai ales bzîndu-se pe ea însăş. raic, ea nu are kgăură cu exteioul de�t pi� sinuek ei ouă mai căi ma rea şi deşeuL Dar mai este necesar şi ca crcumsan Jele să-i pemtă să le foosească şi să găseasc, a capălul dumulu, paleneil apt să facă comeJ cu ea. �

În epoca mongolă (12 l 5-1368), tmp e n col aproape (1240-1340), cele două porţi s-au decis în acelaşi mp. Kubilai hn (12-1294), mpratul prietn şi rotctor al lui Mrco Polo, s-a srădit sa ceeze o marină, deci ă se elireze de navete musulmne, să se proejeze mpoiva oncurenţei şi piraeriei jaonezi lor. În aclaşi mp� el a menţlut liberă de osacole mara ă mongolă cre, ese Mara Cspică, ajungea Ia Mara ' Neagră şi a coloniile prospee ale gen�vezilor şi veneţienilor (Cafa, a Ta). Acesă Chină schsă a fost ără noilă prosperă, aproviionaă de negustoii . dn ccident cona monede de rgnt. · a va cunoaşe de asemenea; minnea minunilor, tnsfdnaea mondei în bnnotă. Dr acesta nu va dua eît n timp. În oice · caz, mea revoluţie naţională a dinastiei Mng, care îi respinge e mngoli spre deşet (1368) şi curăţă spaţiul cnez de aeşi srăi nesilaţi, va veda aroape' n . acelaşi mp ncizîndu-se cele două porţi. n ce privşe dtul -- i va i mposibil noii Chine să treacă ac8t imes obsacol. n e priveşe marea: diastia Ming va ncerca in aar să dscidă aceste căi impone Dn 1405 pînă n 143 1- 1432 s au dsfşuat nu mai puţn . e şapte expeiţi miime succsive sub comanamntul mralului-Zheng He. Una dinre acesta a reunit 62 de jrci mi, avind Ia . bord 17 80 de oldaţi. Aceste lote vor păsi toate Nanjingul penu a .

239

rsabii protcţia . cineză pe Insulele Sonde (cre fnizau Cnei praf de aur, piper, irodenii); ele vor ajunge pnă n Ceylon, vor lăsa aici o gnizoană, vor ajunge n Goful Pesic, Marea Roşie, in sirşit pe cosa Aicii, de nde au fost aduse, sre uirea locuitorilor, innaele rafe. Episodul a păut striu sinologlor, şi cu ·aît mai den de interes. Un vnt bun şi navele cineze r i ajus la Capul Bunei Sernţe cu o jumăate de col iantea potughezilr, ar i dscoperit Europa, chiar merica. În 143 1-1432, aventura se teină totuşi; ea nu va ava umări. Enoma Cnă a trebuit să-şi adune forţele . în faţa nordului, mpoiva adverailor să' etei. n 142 1 , capiala Nnjing era abndonaă enru Beijing. Mai îrziu, împăraţii manciuiei vor descide din nou poaa deşetului în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Ei vor cupa atunci vase teitorii pînă la Mrea Caspică şi pînă în Tibe, e vor apra împotiva nomazilor, respingîndu-i depae, spre vest. Acste euce: i vor asigura pacea inei de Nord şi i vor eie cucerirea, dincolo de Mn;iuria� a Siberiei pînă Ia Amur (rataul de la Necsk, 1689). Un alt rezula, deschide� rea · ta sud de IrWţk, începnd dn a doua jumătae a secolului al XVIII-lea, a marilor rguri de la Kiata blănui dn Mrele Nord conra bumbacuri, măăsui Şi cei n a). n ce priveşte deschiderea la mare, europenii vor încerca să o facă în scolele al XVI-lea, al XVII-lea, al XVII-lea; ei vor forţa acestă descidere n secolul al XIX-la, în avantajul lor. • rea popuată: încă din . secolul al Xii-e, exau proabţl 100 m iioane de chinezi (90 miioane în Su, 10 .n Nod).

Acestă cifră scade o dată cu sfŞitul dominaţiei mongole şi ·revoluţiei naţionale cre va tala dnastia Mng (1368); n 1 384, populaţia a scăzut la 60 mlioane (cifră sigură), dar odată pacea · nstauată, vechiul ivel �re să se refacă n curînd. · Un nou recul,. o dată cu 20

cucerirea mnciuriană (164--1 683); und o cere " a populaţiei după reaura păcii şi îregistndu-se o enomă expnsiune ncpînd cu secolul al III-lea. Ceşera demograică îşi pirde atnci orice conrol. . Aceasă prea mre bogăţie de. mei işi r; rever sul. a a mpiedicat probabil sibţe progrese eice. mul mişund preutindei face inuilă folosrea maşilor, la fel ca sclaul; alădaă, în lumea Greciei şi a Romei nice. :ăci omul oae să facă otul. n 1 793, un 'călător englez adiră cum, cu ajutoul braţelor mne, o navă este trcuă ntr-qn bief h alul, fără ecluză. Păntele de las Coes (1626) i aa deja - şi el a desenat scena - pe hamalii chnezi are ridicau un enom unchi de om. Pe scu, nu. exisă srcnă pe- cre omul 'ă nu o poaă îndeplii. Ir oml valoreaă atît de puţin n China! Acesă supmabundenă va · stinjei viaa chnezilor, o va imobiliza sub . carcasa de ier a unei aiisra ţii neproresiste şi mai ales va blca avntul teicilor: De fapt, şiinţa cineză exisă, o şinţă căreia eudiţi îi descoperă n iecare zi bogăţia, precocitatea, ngeniozi ea şi ciar modeiaea. Joseph Neam, cre a fost un stoic · meiculs, consaă că acestă ·>ncepţie "organică" despre lume te tocmi cea spre care tinde şinţa actuală, n opoziţie cu concepţia mecnicstă are, de la Newton şi pnă la sfrşitul · secolului al XIX-lea, a sat la bza şiinţei occidentale. Dr n md curis, n Chna teica nu a umat şiinţa. Ea a ăut pasul e loc; Moiul incipl ste, ără .îndoială, aceasă supraabundenţă te nă de lucu Ca nu a fst neyoiă să-şi imaneze maşi penu a cua ua omenilor. Ea a fost pennent victnă a slăbiciunii pe care o nrena acastă supmpopulre endemică. .

CAPITOLU,: .111

. CH INA DE IERI ŞI DE. ZI

Chna clsică nu a dsărut de azi pe mîne. · a va apune înceul cu înceul şi nu naine e pn secol l X-lea. Atunci, evetentel� s�au recipiat. Cna veche a fst luată u forţa, iar enu ea a unat o lungă perioaă de umilire. li va rebui mult mp nu a-şi a ma e decădera a. Şi mai mult tmp încă nu a gsi ijloacele de a pune în plice remiul. a a ieşit dn acesă sre stăzi nmai u preţul unui efot faulos, enu care ici un precednt soric nu oferă o magne, ie ea şi apropiată. .

In timpul tatatelor inegale: China umilită ·şi suferi ndă (1 83--1 949) Cna nu a fost ocupaă ca nia, şi ici nu a fost redsă, ca aceasta, la srea e ţară colozaă. Dr a cneză ' a fst forţa, jeuiă, ngennchaă. Toae mile pueri au avut rolul lor. Cna nu va ieşi n a�t ifen dc.t o ată cu constitua Cnei populare, ' l n 1949.

in secoul al XVI-le, Chna a at în comeţul europea. Dar înîmpare, impolanii în ine, nu a aus Cnei dect umăi foae imte. Numai după aceea a vent momentul rtaeor i�egle.

•

n 1557, ptughezii s-au stalat la Macao, faţă-n faă cu Gungzhou-ul, şi au jucat un rol considerabil, mai ales înre Cina şi Japonia. n ecolul al XVII-lea, olndezii şi englezii îşi adjudecă prmele li. D sşit, u a doua jumătae a secolului al XVIII-lea începe epoca de au: a unui comert de tip chnez, limit touŞi nmai la ptul Cnton. Este vorba, penu China, de un traic mon, dar care nu e repercuează delc sua înregii sale mase. Neustoii europei, mai als englezi, au legăuri cu o companie privilegiaă de neusori cinezi cre au monoolul aciziţiilor şi zălor (ei fmează ceea ce e nmeşe guohong). n msura în care sînt avnta joae penu cele · două părţi, scmbuile iu . ncetază ă crescă. Ese vorba dspre aur (are în na este ien dn cauza i ăţii şi preţului ridicat al · rgintului: rapoul este de S la 1 în compaaţie u 15 la 1 şi mai mult n Europa), ceai, a cărui cerere crşe n Occient în mod vetiginos, · despre bumbac şi . tsătl din bmbac, mpoate mai ales n Ini, în srŞit, despre jocile ceditului: nesori eropei avasază bai celor cnezi cre îi repaizeză şi i dau la rndul lor cu mpumu, dend astfel, în scmb, prduele dn povnciile îndepătae ciar ale ImpBlui, creînd în acest p reţele ncire deja tdeme. ..e procedeul obişnuit al Eroei penu eneratile sale comerciale: a da u împmut unui neuor lal, la iere �ălăorie, cea ce ii ebuie actuia enu a snge îne�.�iurile călăoriei . mătoare şi a mpăra u prioiate ·�� e piaţă. Categoric, comerţul de tip cnez enUziameză Euro, rezevînu-i ade, . dacă nu întotdauna, neiii fote mari şi enu Cna, eneiciile nt, .de semena, rfe; în ecial, a nu rsime a o iicultate acă nziune de metde şi . e mi srăine: la scaa mei ţri, acest c economic, limiat la un cerc rss, ne prn foţa lulor modeat. , Dr ncepînd cu scolul al X-lea, otul � c�b.. Europa a devenit mult mai pueică şi ai exigenă. a e sijă, în plus, pe forţa cîigaă de imea ne •

biică, e serveşe de releu. De aici, butaiata ntevenţiilor ccienale şi ravagiile lor. Războiul opiumului ( 1840-1842) dcide ccidn alr cinci orui, înre · cre Canton şi Shnhai · (raaul de la Nnjing). Ră:oala aiping eie ccidenalilor o nouă_ inuziune,. n 1860, şi dcideea a încă şapte potui. Apoi, uşii obţn cedara rovinciei Mime, unde vor,consui Vladivostoul. Nnorcle Chinei snt de-abia la nceput mul răzoi cino-japonez (1894- 1895) o , privează de Corea şi male pueri proiă n nou penu .a ărîmiţa" Cina. Ruşii se stalează în Mnciia. Mişa naţională a boxerilor precipită evoluţia (1900). Războiul so-japonez din 190- 105 aduce Japoiei nuite avataje smulse Cinei de căre uşi. Pml război mondial dă aceleiaşi Japonii . o pate n avntajle obţmte de Gemania, în spcial în Shndong. Cina n 1 919 apare deci desedată de pţi mnte ale eritoriului · ău. Cir î� inerioul fontierelor sale, ccienalii şi japonezii disn de iibetăţi, de privilegii şi de .Concsiui", inre care cea mai cunoscută ste concsiunea inteaţională a Shnghaiului; ei controlează o pate din căle feate şi vămi; acesta ervesc de garnţii pentu plaa dobînzilor la împumuturile inenaţionale; ei au sabilit, ici şi colo, oicii poşale ropii, propiile j �risdicţii cosulare, şi-au mplantat bănci, sucuale, înreindei comerciale, indusiale sau miniere. Investiţiile lor se ridică, Î. 1914, la 1 6 10 miione dolai (dintre care 219 revin jao nezilor). De la expediţia celor opt puteri şi cuceriea capitalei mperiale (1901}, catierl mbsadelor la Beijing e ală sub ocupaţie miitră "şi înconjurat de o zonă în care ste interzisa oice consrucţie cnezilor". .Copul diplomatic de la Beijing exerciă în fapt, dacă nu i drep, o utelă sică sura afaceilor cineze sau cel puţin asupa a ceea ce coroleză efectiv uvenul de la Beijing". · În această ţară deiembraă economic se poduce de semenea o mre invazie cultirală şi religio3să. n ·

timpul acestor traate · pe cre ea le-a nit nu ăă otiv "aatele negale , Ca este copleşită fizic şi spiritual. " ,

•

Scuturţea jugului occdenalor presupune, penu Chin, "o anumtă occdenazae " prealabi, o modenzare. A se refona i a se eibea - aceste două sarcini sînţ adesea conadictoi,. în aceaşi imp ambele sînt necesare. ·

Ele vor necesia mult mp şi efot, vor mpne ncerci şi agnări înante de a se degaja clar sensul · luptei pe 1 . care rebuie să o ducă. Chna nu a putut asimila de azi e îne lecţia Occidentului, ca Jaoia n momentul revoluţiei Meiji. Dubla sa ucenicie a fot diicilă. Astfel, rscoala pueică, complexă - ·ţăănască şi in · acesă cauză "clasică" - a taipingilor (150 - 1864), care va sala enu o vreme un uven separatst la Nanjing, a· fost aţionalistă, xenofobă; in acelaşi tmp, a a ut ă aace vcile raiţi cneze, soCiale şi politice. n timpul sctei lor reuşite, taipngii au abolit sclavia, au emncipat . femeia, au sumat poligamia şi ·obiceiul sngerii picioarelor în feşe, au admis femeile ·Ia conci şi în uncţii publice. Ei s-au gndit de asenenea Ia o mdeizte eică şi. n dsială, deşi n md supericial. Cu toate acestea, în senţă, este vorba de o,revoluţie aă cum au. avut lc atîtea n Chna veche şi · cu regulaiate n preajma schimbării de dastii. n acest sens, rscoala aipnglor va căuta să-i elimne ·e roprieii de · pni, pocedînd la o ;olctivzre a erenlor. n ceh� n iă, ea va eşua, în primul nd n cauza ajutoului pe care OcCidentul l-a dat stiei nanciuiene enu a-şi salva avantajele comeciale - şi n pate penu că proiectele de modenizare erau mprecise, dorece ic n Chna nu era încă gaa spre· a le pmi. . În ce piveşte mşcarea Boxerilor, o cietate sereă dedicată unor rituri mistrioase şi teiinte, acasa nu a fst anmată decît de xenofobie, o xenofoe cre era 25

atunci a nregii Chne, ncepînd cu teribila mprăeă Ci Xi care, dnd senalul acţiuii moiva răilor robabil în acord cu boxeii), a provcat mediat zdrobrea acestora şi - a Chinei, n 1901. De altfel, Ci Xi era în acelaşi tmp o amică nverşuată a · oricăui progrs, ăcînd să eşueze, cu nteligenţă şi' ablitae, tenativa de refomă lunaă dn . 1 898, cnoscuă sub nmele de "0 suă de zile" şi cae, cel puţin e· hîrie, psese bazele unei ·adevrate revofuţif a -nstituţiilor şi economiei chneze. Pe scut, ora refomatorilor nu a osit încă la acest început al secollui al XX-lea. Ei se loveau de "sudiaea organică a mimdarnilor, ale căror urechi ·erau mai . greu de de5cis dcît oturile cheze" (E. Balas), de ndiferen a opulră cre · tatona . singură "calea ăă ieşre a xenofobiei". n plus, , doreau să înveţe de la străini "şrelicurile" acestora, reţetele lor de eicacitate. Problema �rămîne reu de rezolvat �ub dublul ei set; barbarii Occidentului rebuie eliminaţi ră ndoială, r pentu a ajnge ţici rţbuie făcută llai nti ucenicia îi ştinţa şi tenicile Occidentului. Această ucenicie foate .lentă · a fost apnajul Cîtorva . tineri ntelectuali ataşaţi acestei burghezii a afacerilor, avînd legătură cu occidentalii şi crculînd în strnătate şi, mai mult încă, al studenţilor, foate curînd numeroşi şi slaci care frecventau şcolile şi univesităţile mdene create de guven în ultmii ni i dnasiei manciuriene. Atunci s-au fomat o serie de .societăţi secrete, unle deschis republicane, altele încă monahiste, toate dorind ,redresarea" Chnd __ şi refome radicale. . •

Asfel s-a fomat pima mişcare cu aevărat evoluţionară a Chine, sîns legată de numele lui Sun Yat-se. ·

Sun Yat-sen (1866-1925), medic ojginar dinr-un sat din provncia Guandun, care a răit multă reme n afara ' Cinei şi a fost mestec.t n mai multe mişci revoluţioi[e , devne n 1905, la Toio, preşedntele unei 26

igi repubicDe cre a căpăat cu reeziciune o e mnă n nreaga Cnă şi a regăit n ,prom gîndit. Aceasă işcre a fost dect legaă de evoluţia care, n 191 1 , a rstnat dinasia mancirină şi l-' adus pe Sun Yat-sen n unta primului uven ·epu blican. Dar această, revol uţie eşuază mdiat. Sun Yat-sen abndonază ă întziere ncţiile ale prezidenţiale D favoara generahtlui Yuan Si-Ki (mot n 1 9 1 6), are a ncercat să resabilească n avnajul

său vechiul rem. Constituţia · lieală n 1 9 1 2 ese susndaă şi Cina este cuprsă de rie. Guvematoii iii ai povincilor, care n cund vor i nuiţi senioii războiului, e · aliază cu noabliăţile rale nU a proita la maxmum de uncţiile lor. Ei devn tăpii nemiloşi ai Chnei. Sun Yat-en are a reluat alea ex ilului , · întemei�ă un nou ptid pe cre îl nmeşe Gumindang ("Ptidul Revoluţiei") enu a răa, pinr-un jc de cuvnte geing - revoluţie şi Guomn - naţiune) că Guonng-ul, mrele "pid al naţiunii", ntemeiat în 19 12, în euforia pmelor li ale Republiii, nu şi-a îndeplinit msina: Revoluţia rebuie Imiă de la capăt. Cina nu- va ajunge la aceasa fă ă i recut n nou prin accidente şi drame r�petae, teibile, şi e nu se vqr încheia inr-o hoîre clară decît n 1949, o dată cu victoria comuştilor şi a constiuţiei Cnei pppulre� În acest caz, datele . sînt seniicaive: de la războiul opiumului ( 1 84--1 842) pînă în acest n 1949, a fost necesar un secol de efotui şi sufenţe penru a China să-şi recîştige independenţa şi mînia. "De acm nainte, putem i din nou mni că sînem cnezi�, afima un profesor în 195 1 . n cusul acestui secol de aşteptare şi efotui, vecliul regim s-a deteriorat în tot ce avea adiţional şi coser vator . . Au dispăut tinci· ,.ierarhia mnilor cu nsturi de sidef sau de cristal, itualul Memoriilor se pe ronul imerial cu esulă aurită de Fiul Ceului, audienţele n robe de brcat':, precum şi privilegi� exorbitnte ale occidentalilor şi japonezilor. ·

247

Pe scu, la capăul unei lngi perioade de încercări, Cna abordază unul nre acele ,momene rare în cre civlizaţia se reînoieşte diud, sacriicînd unele dne suctuile câre i-au fost pă atunci senţialţ. Penu Cna, cza se u · aît mai exaorară cu Cît ucurile n cază erau mlenae. Nu se mai . puţn adevrat că acastă diugere nu va i, ·nu poae să ·ie oală şi mai ales c, rcsund, Cna va răjne idelă · proriei gîndi şi sesibiităţi. Vor i ncare, ă îndoială, cîteva deceii. încă enu a vdea degajindu-se clr noua civilizaţie cneză în gsaţie. Nu putem enu moment ecît ă încercăm ă s· cemem ssul experinţelor în cs, care de-abia încep.

China nouă Nu e!e vorba aici de a face elogiul _ ceea ce ste sibil, �u procesul --ceea ce nu te mai puţn posibil, l Cnei opulre, ci ţe a remarca ea ce a ăcut au a vut a ă facă şi aoi e a vdea sau de a încerca ă vedem ce devne dn acest moment ciilizaţia cneză în lupă cu cea mai formidablă şi iolenă experienă mnă pe cae a cu,oscut-o în cusul fote îndelungatei sale stoii. Aceasă experienţă te o multiplă punere în ordne - cială, economică, poliică, ntelecuală, morală. ste vorba de a supune luile, amenii, csele şi, dacă este psibil, . lmea exteriară unei noi situaţi, reate prn vonţa ! cneză. rgoiul îşi are aici rolul ău, un· orgoliu care ste cel puţn un md · de a reînoi legăurile cu o fae veche Că, siură că ocupă cenul, mijlocul Univesului. •

China popuară este o imonă masă de oameni şi bogăi, unele reae, altele Vtuale, care une�ă să e ·ceate. Şi de unee şi de celelate depinde creşteea ei economic. 28

Populaţţa ei nu înceează să crcă: n- 1952 - 572 iione; n 1953 - 582; 1954 - 594; 1955 - 605; 1956 - 620; 1957 � 635; 1958 - 650; 1959 - 665; 1960 680; 1961 - 695. Prcizăm că nu este vorba. aici de recensne . exacte (cu excepţia celui n 1953, n legăă cu care trebuie menţionate rezeve .exprse), ci de . evaluri, de altfel . ·probable. a n otte ţle subdezvolae (iar Chna, în 1949, este ca mai mre dinre ţle subdezvoltate), creşera populaţiei, datoiă unei ae ridicate a nataliăţii, de a 40 la mie, şi unei motaliăţi scăzute, ridică mri problme. Acasă reşere a populaţiei itează dinainte şi menţă sios creşera eftivă a nivelului de ai. Cu toate acesta, ratele creşerii ecnomice, n 1949 pă n 1962, soesc prdigis, ă echivalente istorice au actuale. Nici măcar mul pln cncinal us nu a aut rezultate mai bune decît primul plan de cinci ni cilez (1953-1957). A�est im ste cel al unei conomi care, n asamblu, poneşte de la zero. r, ete ivilegiul celor rmaşi n lă e a aa mai repde. uţin bogaţi la pore, ei şi dublează avuţia ă a i u toae acesta ogaţi. Nmic nu denotă că, la un nit nivel de dezvolare, legea nmentelor dcres cnde, căreia nu-i scapă lma capitalstă; nu va afeca şi lumea ţărlor socialiste. Trebuie să ţnem, de emenea, cont, enu a aprecia dezvolarea ei exaor, că ee reţul unei vone nexorable, al efoului celei mai mai mase de Oamei gupaţi n lume. Şi de fapul că economia· planicată ste o şinţă· deja rdaă pin exeinţa .trcuă a sovieelor, şi cr de căre capitalmul conemporn. Nu e pune problema aici de A face n blnţ ss. Dacă umărim cirele oicale şi 'dacă lun n considerre veitul naţional global calculat ncepnd n 1952, fără a căua să nalizm n mnunţme o do cmenatie greu de conrolat, creşera r i uăora: 1952 - 1 00; 1953 - 1 14; 1954 - 128; 1955 - 128; 1956 - 145; 1957 - 153; 1958 - 206; . 1959 - 249. Ratele de creşere n 1958 şi 1959 r i de' 34% şi, respectiv, de 22 %, cea ce �ste pr şi smplu fabu\os. Cu 29

toate rezevele menţionate (în secial , ce priveşe diiculaea de a clcula un venit global enu n samblu atît de vast şi diferenţiai), conomştii nu-şi ot scunde_ nici uimirea, nici admiaţia. A fost raizat un uriaş sa1t nante. · Cel cre nu e�e conomist de profesie �a . aprecia ci şi mai multă uşuinţă încă . aceste progrese poind de la cifre concrete. Pducţia de oţel n milione de tone: 1949 - 0,1 6; 1952 - 1 ,3; 1960 - 1 8,4. Cărbune: 1949 32; 190 - 425. Fontă: 1949 - 0,25; 1960 - 27,5. Elecricitate n miliarde. de kh: 1949 - 4,2; 190 - 58� Bumbac (milioane de meri): 1949 - 1 ,9; 19� - 760. Cereale, plus catoi dulci şi catoi, luate în cosiderre la n sfet in reutatea lor netă (în tone): 1957 - 185 ·milione; 1958 - 250; 1959 - 270. Mturiile cele mâi recente: haa (triplă) a căilor feate - cele care exstau n 1949, cele care au fost costuite nainte de 1969, cele n cs de cosucţie: de semenea, ripla haă a hidrocenralelor electrice (vechi, noi, n curs de consucţie) sau a cenralelor temice; sau fomidabilele lucrări prevăzute pentu a conrola Fluviul Yang Zijiang, la ieşirea dn bazinul din Sichun, în zona cascadelor şi cheilor Xi Ling. Aceste lucrări fote ndrăzneţe vor pune sub conrol o 'enomă rezervă de energie, vor permite vaste igaţii spre nord, vor regulaiza cursul Fluviului Albstu, descis pe mii de kilomei navelor maritme, vor favoriza amplasarea chiar în zona cheilor a unor- uzine ulrmdeme. -

•

Aceste rezutate au fost obţinute cu preţul unor efotui supraumae, pin coningerea enonei societăţi' chineze că nu este vorba numi de entuziasm . 1 ·poliic şi muncă îndji, ci că este vorba de a remodel. ·

. Această sarcină nu ese numai un mijloc - şi un mijlc de o eicacitate excepţională, ea este de asemenea un scop şi o miză. Regimul îşi joacă cu adevărat exstena n această acţiune continuată fără răgaz. Şi dacă nu 20

eziâ să-şi joace cu duritae rolul, es�e pentu că e bucură, din patea maei cnezilor, de o aprciere nticipat favorabilă daorită fie şi numai faptului ă ' a eliminat teribila coupţie a regimului nterior, î n cusul ultmilor ni ai lui Jiang Jieshi. Înreaga societate a fost tuată sub conrol: ţării, muncitorii, intelectualii, membii de paid. Cît despre burghezia cea mai de vază - burghezia .comra doră" --, cea a ineme�iarilor înre neustoii cinezi şi europeni, ea a dispăut din 1949 n bagajele lui Jing Jieshi; burghezia induslală a fost resorbită n cursul rasfomării înreprinderilor pariculre n înrepnderi . mixte (paticulre şi pubice), n 1956; nu mai exsă decît o burghezie a afacerilor, şi nnai înr-o singă pate, a sectoului comercial, unde situaţia ei este evident precară. În lumea urală, refoma a fost rapidă şi progresivă. a a început prin legea agrară din 30 iunie 1950, cre i-a eliminat cu butalitate e proprietarii de pămînt şi e ţăranii bogaţi. Ţăranii mijlcşi cre ·mai rămîn îşi pierd . o pate din bunuri; n cele in mă, ieare ăn pq.eşte n lot mnuscul de pămînt (15 ari), care prn el suŞi indică masa enomă a celor cre capătă pămînt · (din 600 milioane ' chinezi, pese 500 milione ţărni), Acest mic lot de pămînt nu este decît precursorul de moment al unei microproprietăţi egalire. . În octombrie 1956, începe practic colectivizarea, prin crerea unor ferme coective. Un nou ps înainte este ăcut o dată cu crearea, în 1958, a comunelor rurale, care regupează pnă la 20 000 de ţăani, în timp de fema colectivă reunea numai �îteva sute .. Este vorba aici de o organizre originală, poae prea ndrămeaţă politică, agricolă, indusială şi militară în acelaşi timp. Ţăranul este n acelaşi mp soldat şi ii ţărni sînt înamaţi, ceea ce dă regmului garnţia suplimentră că dispune de o forţă amată gata oicînd să intervină. a 20 noiembrie 1960 însă comunele par să i fst pivate de prerogativele şi de srcinile lor n avantajul brigzior de producţie, dr este pr�devreme pentu a vorbi de succesul sau eşecul acestora. Este cet numai faptul că 251

regimul eziă, nu n mod evident n legătură cu copul ce ebuje atis, cît în legăură u oluţiile, dat iind faptl că creşera agric)lă este singa cre bae psul pe lc.. Se ală sub conrol c�iar şi înregmentarea munci torilor, al căror nnăr nu încetează să crească şi pe are indicatele, împreună cu patidul, îi ţn în mînă. Guvenul le-a ceut, ca şi ţărilor, n efot supaomenesc. După al doilea plan cincinal, a început desfşuara unei propagnde acive penu a obţne salturi înainte pe care planul nu le pevedea. De aici, emulaţii spcaculoSe şi lozinci: "Mai mul, mai bine, mai reede, mai economi:!"; "0 zi face ît 20 de i şi un n cît un mileniu", "1958 va n primul nre cei rei i de lupă grea penu un mileniu.:.". r i uşor de menţionat ii de exemple de devotament eroiţ. Şi toate acestea i oida proastelor condiţii de muncă, salriilor .mici, anei isuiciente, lipsei de locuinţe. Să ne gldm la acel mncitor model - n acastă calitate avînd avntaje, ar mai mult încă ndatori suplmenre - cre, pnu a rmîne rez la uzină, îşi ă noapea cu apă rece e faă. În ce-i priveşte pe intelectuali, e tudenţi, membrii de patid, eroismul lor este oare mi uţn cunscut sau pogramul cre li se propune· ete mai puţin clr? ste siur că mdul de a-i convinge a fsLni complicat, mai sinuos, mai agic. , Membrii de patid nu sînt nicioaă fiţi de epui sau de autocritici. A aut loc, de mena, cmpnia celor rei, �i apoi a celr'cnci "ni". ma, în inuarie şi februarie 1952, · "împoiva upţiei, risipei şi brcraismului'' ncţionilor, a dezvăluit şcndali i, ampliicate aoi în md ntnţionat şi cre sătenilor deveiţi în orşe "cadre de ptid" le-a adus dezagreabla suprză de a pierde ese nape o sitaţie cu cre e aapasetă cu pra mre nţă. T�t . ' acelşi n, cmpia celor cnci "nti" (corupţie, evazine iscală, frauă, vzrea n nle · satului, tul secretelor conomice) detenă mi agiaţii, _

252

sinucidei, condnnri mltiple şi severe. Vor uma le epurări, alte autocritici, alte sinucidei. Penu studenţi, l căror număr nu ncetează ă rescă, nu există aproae moment în cre mna cre îi ţne · să nu ii zîlţîie, să nu-i , mileeă, ,ă nu-i _disciplineze, ă nu-i cosngă de asemnea la munci manuale grele, la sate sau n uzine. n ce-i priveşe e intelectuai sau profsoi, nici ei nu au fost scutiţi de vexaţiuni.' Dreptul'de a critica le-a fost ngăduit, enu o reme în ma evenimentelor in Ungaria. A fost aşa-za peioadă a "celor 10 de lori": ca loile, gîndirea să lorască sub 10 de fome difete. Somaţi s;-şi explice ropria gndire, ezitnd ă o facă, electulii au fost puşi atunci înr-o srnie ' situaţie, cu atît mai mult cu cît dclaraţiile lor eau reproduse imediat n pesă. .Marxism-leniismul, aima unul, este.o teorie veche, demdată, improprie Cinei. El rebuie să ie revizuit". Un profesor e deroba în temeii umători: "Mi-e eamă de libetaea actuală. , ienţialul acestei libeăţi este că rebuie să vorbeşti. resiunea este eniblă, Să ne destindem entru moment. Vom vedea mai trziu ce va ma". Un alt profesor costaa: "Pooul nu reuşeşte să se răneasCă, iar unii aimă că ivelul de trai a crescut". Un mic vacam, s-ar putea cree; o mică re::reaţie enu băinii intelectuali care au supotat reu cusurile reeducării mxiste. Dimpotrivă, totul a fost foate serios. "Cele 1 0 de loi" nu au durat nici măcar o primăvră; ele vor îlori "viqlent timp de o lună", de la 8 mai la 8 iunie 1957. Au fost umate imediat de represiuni. Mulţi mpudenţi, în uma deClraţiilor ăcute, îşi vor pierde deinitiv locul. Acesta , penu a ne reaminti că în Chna nu este vorba de o dezbatere deschsă, ci , de o luptă pentru viaţă. Problema, este e a remodela o scietate, un sulet colectiv, de a epua China de greşelile ei, de 'moştenrile, de regretele ei osibile. De a o îmbăta de orgoliu, de muncă, de satisfacţia de sne şi mai ales de a reduce spritele la supunere. 1

253

"Dacă îi vom consrînge pe cei 650 milione de _chinezi să gîndescă corect, ei vor acţiona corect, confom nomelor e care Patidul Comunist Chinez le consideră esenţiale · meSului său căre o hă socialisă". În acst scop se e�ercită prin radio, prin presă, prin discsuri, o pemanentă propagndă cae' nu. îşi re echivaleht in nici o expeienţă "socialistă" au "totalitară". Ama acestei propagande este critica, organizată zitic la toate lcurile de muncă n cusul dscuţiilor obligatori. ste mijlocui de a sabili în gup, pe cei a căror atitudine · este bună, pe cei ce ot i cîştigaţi i pe cei . de nclintiL mpoiva acstora dn umă va lupta fiecare. "Atacul verbal'" (du sheng) este un "amesec uinitor de critici violente îmbinate cu sarcasme, apostrofări şi -· fate rar - cu violenţe mnore'' Acestă acţiune ideologică esţe concepuă ca o oeraţiune ,.de largă respiraţie, complexă şi gigntică" (Mao Zedong), mai mult sau mai puţin severă, n uncţie de cercurile sciale, destul de laxă n ceea ce-i priveşte pe ţărni; foate puteică, dimpotrivă, n upurile deinite - uzine, brouri, · univesiăţi, şcoli, nităi amate. Acestă ndoctrinare · nu se va desăşua ăă să întîmpne rezistenţă şi fără · sancţiuni. Acestea din umă nu mai sînt sîngeroase ca la începutul Revoluţiei, dar ele rămîn sevee. Astfel, în domeniul cultuii şi atei există un comiar "cultual" al ptidului, însărcinat cu dsciplina şi lupta împotriva inilrărilor burgheze şi reacţionre, cre pot pătunde n iod isidis pe acestă cale. Fiecare sciitor rebuie să ie exemplar şi nu numai n cuvnte. Este citat cure autor caie, lcund la ţră, scrie în fiecare dmnaă n sensul unei "liteatui colective", culiva un teren cu catoi dulci, creşe porci... Scriitorii vnovaţi de "deviaţionism de dreapta" snt expuşi unor ncţiuni, ca celebu� romancier Dng Ling, bs "enu reeducre pin muncă" înro regiune .)!stie din nordul Mnciuriei, unde va trebui să rămînă l oi ani. Eviden, aceste sancţiuni sînt neînsennate faţă de groaznicele execuţii sumare din primele li ale ·

revoluţiei ţărăneşi. Eviden, de semenea, aceste rezstenţe, aceste saboaje pe are le semnalează ciar dcumentele' oiciale nu reprezntă majoitatea. Alnierile sincere şi entuziste snt mult mai numeroase şi pulte adezini noi snt expmate n emei moţionmţi.. A te alătura ideologiei imătoare eamnă a te alătura unei parii, unei na iuni, seamnă a cree în yior,' a crede în China . . •

Expeienţa agic�ii este singuul 'etabl eşec ql Chnei comunste. Recotele reco, umăie nai'e ale statisicilor, optimsmul oiial au puu, pînă în 1958, să ascundă datele real!. Aicole şi căţi entuziaste au ajuta, în Occden, a popagarea acestor iluzi. Recoltele caastrofae din 1959, 1960, 1961 au dat o o'tură tebilă ş, în pale, nedreaptă acestui otimism. ·

De ce nedreaptă? Penu că acste rezultae catstrofale s-au datora, n principal, unor cauze de ordin natural. Cina este suuusă, dntotdauna unei altenţe sau unei simulneităţi de lagele conaictorii, seceă sau inundaţii, in secial n marile proviniii din nord. În 196 1 , mai mult de jumăate din recolă a fost stfel dsusă. Futuni şi nundaţii au făcut miliane e victime, in tmp ce, din matie pînă în iuie acelaşi n, a utut i raversat cu picioul, în aval de Jn, îsuşi Hunghe, redus la un idicol ficel de apă. Secete, tafuni ieşite din comun, nunaţii, insecte_ ăunăoare - aceşi vechi namici nu au dezmat în faţa Chinei noi. Se poate spune oare că, stfel, ina plăeşe, ca toate republicile sociliste, succesele sle ndusiale? Ea a mizat poate pea mult pe indusiaizre şi a neglijat aicultura. resa oicială, ii acuză, alătui de "calamităţi natuale, ră asemnare de n secol", . şi pe omeni şi vorbeşe de sabotaje. .0 pate dinre numeroasele cadre şi muncitori de sprijn care, n auust 1960, au fost trmişi la sate penu a ajua comunele 255

opulre să alveze recoltele nu şi-au ăcut datoria şi au rădat dispoziţiile uvenului şi patidului', adesea de "coivenţă cu elemente rerograe ale populaţiei". Nu credem este măsură în "acestă explicaţie a ţapului spşitor". ste probabil că colectivizara, aici ca şi în altă pte, a rit ţmea, în geneal mai radiţionalistă dcît rstul pulaţiei, şi nullte măsuri pr de altfel să nnţe conesii (cÎm este accentul us pe micile bigăzi de 'prducţie, şi nu pe brigăzile mari, ca înante). Pentu momen, acese rezultate . catasrofale qrenază numerose oecnţe. Ele ncetnesc creştera, obligă Cna pulaă să-şi dminueze exotule alimţnre spre Rusia, cre serveau de conrapatidă penu prduse şi servicii useŞi. Ele o obligă chiar ă· apeleze a ţăile capitaliste penu a obţne de la ele i vrări de cereale: 9 pînă la 1 O milione tone ceute Cnadei, Ausraliei, Satelor Uie, Frnţei, Bmaniei şi cir Taiwnului. a Lona, unde se organizează transpotul miim l acestui uriş rnsfer, se apreciază că Chna va rebui să plăescă 80 de mi ioane de lire sterlne pe n n umătoii rei i. Cum? Probabil prn mercur şi metale preţioase, aur şi argnt. ste fără îndoială o lovituă dură penu o economie în dezvoltare. Un en . de nrebare penu viitoul Chnei. În orice caz, marea zonă de umbră a unei reuşite ' de altfel e necontestat, categoică şi spectaculosă.

Civi l izatia chineză în 1tta lumii actuale Nmic din acest mre prores nu r i ·· psibil ără acceptarea a ceea ce joacă, în vasta lume chineză, rolul unui naţionalism foate speciic, entu cre s-a propus cuvîntul barbar şi inacceptabil de culturalism: pe scurt, un orgoliu care nu este naţional . ci cultural, un naţionalism de civilizaţie dacă vrem să-i spunem aşa, realitate veche şi vie şi e care rebuie să ncercăm să 26

o elucidm. Căci Ca . actuală, ce ' are la prma vdere att de neoişniă, aît de . nou, ese legată n acasta de n lng t de nie, rit de secolul ist (184-1949) e a prcat expeienţa comută. ·. .

•

Chi�a se conidera o mare putere şi o are iiizae; ea a crezut înotdeauna n supeotitea sa asupra restului Univesulu, în pimordllea ciiizaei sale în afaa căreia nu a eista, după părerea s, decît babaie. ·

a a avut cndva un orgoliu foae asemănător u :cel al

Occidenului de odiioară. Secolul atatelor negale a fost enu a de două oi cud. A devenit o naţiune printre celelale - pria umilinţă, şi o na.ţine dminaă de rbi, de ştiinţa şi nnele lor - cea de�a doua uilinţă. Naţionalismul actual, vulent; excerbat, este n priul rnd o revnşă, hoărea femă de a devei o mare naţiune; mea naiiule, ndiferent are va i preţul e cre va trebui să-l plătescă. De ici, înverşunarea ei n a rela Revoluţia, n a nu�i la un moment de răgz, n a se pecipita asupra nouăţilor de ultimă oră · maxism-leinsmul şi manualele uşi raduse - aşa cum altădaă e unca asupa textelor acre ale buismului şi mifsa dinţa de a face cnoşnţă cu Domnul De (Demaţia) şi >omişoara Sai (ştiinţa), aşa cum se, orientează n prezent spre istorie, . sociologie, enograie... . ste nendoienic că China lui fao edong smte vcaţia -de a- conduce poporele rolere la aacul mpoiva ţlor îmbuibate şi bogte, ndic.du-le mijloacele prin cae ă pocedeze Ia o revoluţie apidă, penu cre le oferea reţete, mpreună u ajutorul ei generos. Să ne gndim că China, n poida iicultăţlor proprii; nu a renunţat să expoe prodse alimenre şi capital uri. În ce piveşte capialule, în , periaa 1953-1959, au fost epatizaţi 1 191 iline doli nre 257

Albania, Binânia, Cambdgia, Ceylon, Cuba, Egi, Guieea, Ungaia, Indonezia, Corea de Nord, Mongolia, Nepal, Vienamul de Nord, Yemen... Aceas�· enneare nu ţne sema de ajutoul dat reeliunii algeriene, nici de acordul cu Ghana (1961). Detaliile respective şi alele (faptul că 40% n creite revn unor ţări necomuniste) dovedsc că Chna opulară înţelege să joace un rol ntenaţional, care depeşe oate forţele sale actuale, r categoric nu ambiţiile sale. ,, Ocuprea Tieului în 1950 şi, de atunci, conlictul latent cu India; rwendicara Isulei Fomosa unde e ală maa lui Jiang Jieshi; dornţa de a relua relaţii nomale cu Japonia, cu Occidentul, a căui economie răspunde mai bine'. necesităţilor sale decît economia sovietică (aducerea semiclndsnă a unor maşi unelte pin Macao şi Hong Kong); n sfşit, dorinţa de a .la n ONU, unde locul Chinei este cupat în mod padoxal de naţionalişii n Fomsa: toae : acestea expmă voinţa de putere, de srălucre; la fel, semi-uptura înre marxismul chinez şi mxismul sovietic la Conresul de la Mscova · din 1961. Chna se . vra, se vsează domnantă. n 1945, ea ea / "incapabilă să fabrice o motcicleă"; iaţ-o n 1962 e punctul de a realiza bomba atomică. În această · szătoare revoluţie, îşi · gseşte orgoliul oinilor sale, demniatea de mare civlzaţi�. ,

•

Ceea ce subniză un sinolog foate cunoscu, Eienne Baanzs, a căui opine ese rezumată în îndule ce umez, în iegătură cu revoluJa acuaii replasată în lungi perspecivă cutua� a Chine. Ca experiena chneză ă reuşească înr-un . md convngător şi ca oate ţle sudezvoltate ă işte ă umeze acest mdel - acst fapt de impbanţă iiiensă este cel care- ă n caacter înijorător (nijorător penru prieteii, ca şi penu naicii Chinei) umătoarei ntrebări: ore experiena chnţză va reuşi? Nu este ea ore pe cale să şueze? 28

Să spunem dscis că nu sevşte la me ă exanm cre şi saistici, cirele sînt mipulate penu nevole cauzei, apoi, mai mult încă, penu că stais icieii -chnezi aonază şi pluec ei şişi în pln empm. Nu rebuie ă ne mrăm că satisticile lor nu sînt pra siure, ci mai deabă că ele sînt destul de siure penu a pemie plicii să avaeze ă prea mle reeli, ă uniice ezulaele expeienţelor n cs enu a scoate în evidenţă mşcara . Aceasă mişcare, în amblul ei, ste pozitivă. . .uem glumi dsigur în legăură cu unele eşeci ale plnlor cincnale: mate înale de buznr, prducţia ceriră, comune popule... Dr facii nmentali şi sabi ai experienţei chneze te fac să. reltezi mai degrabă ct să zi au să critici, aît pr de atent calcuaţi : a) indsialzrea cît e poate de coşienă şi a că rei raă de crşere depăşeşe de epte (i a depăşi ăă îndoială ncă mulţi ani de acum nnte) ma de creşere aît a U.R.S.S.-ului şi democraţiilor populare, cit şi a ţlor rămase în mă (în mie 20% faţă de 7 pnă la 10%); b) vonţa lucidă de "a merge e două piciore" aîa veme cît va i necesar, adică de a ezeva vemtuile indusiei nvsiţilqr penu a-i menţine imul de creşere şi de a contnua, în alte secoae, ă e dscurce cu mijloacele exsente, arizanatul ural drijat, izînd masei ţărnşi senţialul aticolelor de coum şi uilajelor aicole; c) aseiate generală şi nu lmitaă la ra mă, ceea ce pite să se cară acstei me acricii mi; d) lexibiliata remrcablă a nor cnducăori capabili ă-şi recunoscă eşelile şi să-şi coijeze imiat ul. 1 Toate acesea se sprijină pe cîeva realiăţi senţiale ale vieţii, civilizaţiei chneze, ă de care mic nu r i posibl. 1. n pimul nd pe nmăr. Diăţle exeienţei, chir dacă n nefericre salică fnţe mne, şi ciar mulţî omeni, nu ot comromite succsul exeienţei în sine. Căci în Chna exstă mulţi meni, au exisat ntodeauna prea mulţi oamei. ,

259

2. Dar mai ales pe regimenara ă precedent a unei nse de peste 00 milioane de căre 10 mlione e organizatoi, membri Sciplaţi şi devoaţi ai ptidului . în fnta cuia se ală (cu îeva excepţii) v�hea grdă, şeii căi ţi · de crca 30 de i de peecuţi, e războaie civile, de rezisenţa mată n faţa Jaoniei, e:: înaintăle şi rculurile plne e ăare n · strategia'· ' militară şi tactica politică, de o exeinţă neegalaă n : . asrara lucurilor şi oameilr. Nu putem să nu ne gndim că ei sînt moşeitori ; marii tradiţii birocaice a neiului milenr, ai fncţionilor-cturri obişnuiţi ă guveneze n mre sat u o înă foate fema. O nouă ntelctuaiat, neobosită şi cutezătoare, a eliminato e . cea veche, livrca şi sclerozaă; la rindul ei, a ţne n mîile ei putenice destinul Cinei. Iar msa de chinezi, cre s-a sups întotdeauna disciplnei, îi mează e acşti ni tăpi cu supunere. Acasă ornie eicienă, ă slăbiciuni şi. ără întreruere, de a vf pnă la bză, care emite ca toată lmea ă ie ăcuă ă muncescă dur, este poae sereul acesei expeienţe unice: u scută vreme, ca maţ veche civlizaţie vie a devenit forţa ca mai tînără, tea mi progressă din oate ţăle sudezvoltae. Dar 9ae ă s-a puut sprijii . pe una nre cele mai veci şi ele mi solide originaiăţi . ale v�cii ale civiliaţii: · orgizara biratică. ·

O altă problemă penu vitoul Chinei: conicul sino-sovieic.

•

Demosraţiile Congrsului al XXII-lea ( 1 96 1) şi atacule mascae ale "Pravdei" sau ale "Ziaului popoului", organele oiciale soietic şi cnez, exprimă. ele are conicul real? Sau aprnţe n poia cărora . soliariaea socialsă va srrşi înotdeaua prn a i ca mai pueică? a ept vorbnd, divorţui ee aproae imsibil: el r implica consecnţe mondile fote rscante penu cei doi patenei. Dar osiiata re poundă, ir n . •

acasă privinţă nu lissc moivele cae ţn de ioia civilizaţiilor alae faţă în faţă. Fără îndoială, conlicul ae cauze fote acale. · Forţele alae faţă în faţă sînt două mi popore cre au recut prin exeienţa comuisă penu a e md�ia. r, n tmp ce unul răsulă n s'Şit şat după 40 de m de nurie şi sufernţe, celălalt îşi pierde respiaţia r-m efot supaomenesc şi o auseiae ednică de ilă. n timp ce noul îmogăţit e ză zgomotos la maa confinţelor naţiunilor, uda acă nu are nici un cuvînt de pus Ia· conciliabule, e tezeşe alungaă de e ra nenaţionlă ca un ciumat Unul este conmnat ă aveze ndiferent de preţ, sub meinţrea e a rmîne n ă, celălalt a deveit înţelept, pudent. Exstă în toate aca numeoe subiete de ricţiune. Dr conlicul nu ţne el oe · mai mult, în prounzime, de naţionalismul suspicios al inei, e dorinţa ei de a-şi lua reva asupa Occidenului? Rsia repreznă ncă - ciaisă aU nu - Occidentul; a ste încă bbatul. na nu pretnde nmic mai puţin, enu a erge ecuul, dcît să devină ea şi capiala lumii a treia. Aunci a va i n nou n Uvs "neriul de Mijlc". .

CAPITOLUL IV

INDIA DE IERI ŞI DE ZI

India se preznă ca o juxtapunere de paţii, r şi de recuti heteocite cre, tate, ind ă inte n rezonnţă, ă a ajunge redată acolo. a este rea vsă (4 milione de ilomei păraţi, u Pisanul, adică nre de ei şi pau ori cît mica Eoă a celor e), pea ppulată (se 438 milioane de omeni săzi, ă Pisn). Divesă, ea nu a aut · niciodată un recut aşic, ne Pişul De, la sud, coevar de popoare şi de civiizaţi, zonă de rezsenţă obnată, şi nord-vesul cre lagă ţle ride ale nusului de lran şi, ncolo de psul hibt, de . Trn şi nraga Asie cenală tumuluoasă: scsă invaziilor, se reina eiculosă, atetică a Indiei. n cele dn umă (mai puţn n ultima reme a coliaţiei ngleze), nici o domnaţie olitică iu şi-a nts auriaa a mblului ucntnenului, nici ioară, ici szi, dpă scnra violentă şi sîngesă dne India şi Pasn, n 1947. .

lndiile clasice (pini la coloniarea engleză) Dacă nu urcm pnă la iia civaţie a Indsului (e la 300la 140 a.H.), rei Inii clasice s-au fomat lnt, apoi s-au lcuit ă abă, re lungndu-se una n ala: 262

a) o civ�lizaţie indo-ariană, numiă vedi�ă, n

1400 a.H. şi pînă n secolul al VII-Jea p. H. ;

b ) o civ iaţie medievală hndusă (induimul) cre o dezvolă e cea nerioară pnă în secolul al XIII-lea; c) o civilizaţie islamo-hnduă, mpusă de cuceritoul musulman ca o cămaşă de forţă (scolele XIII-XVIII) şi a căui colonizare expsivă şi relungiă va i preluaă, ncepînd din scolul al XVIII-lea, de colonialismul englez. Nici una din acste civilizaţii, să mai spunem o daă, nici unul dn marile imperi . "univesale" e cre-1 · vor aduce, înd e nd, nu au pus în cauză mblul subconinentului. 'mă în secolul al XVIII-lea, spaţiul ndin nu a 'cunscut iciodaă acele reduceri la o ordine unică ce acterizează trecutul Cnei şi l smpliică n .mre măsură. •

Inda vedcă se consitue în trei sau ·Pu mai etape, . din 140 a.H. pînă în secolul al Vl-lea p.H. Cele două milenii sînt dominate de invza şi insalarea popoareor aene venite din Turkesan şi care, părun zînd în Inia pin nord-ves, se eă ent pin c.mpile lndusului Mjloci, apoi ale Gangelui Mjloci. Civlzaa or nu afecteză dect o pate a cîmpiei indo-gangece, .ar aceasta va ifoate cuind inima vie a Indie. ·

Făcută în acelaşi mp n aotule noilor viţi şi n împumui multiple, .vii'\ de la poorele deja salate n ndia, ·acasă prmă civiliaţie, nmiă vdică (de la Veda, cnoaştera sacră), e va dezvola u o ncetneală exremă. Ea nneşe poporele ·nigene exiente deja n acele loi, oamei cu pielea bună sau nagră, de oigii dÎve�e: pimei veiţi de fe devreme n Aica; proto-mediteraneei sosiţi mai îrziu, ă ndoială n Msopoia şi al cror ip s-a cosevat la aviieii n sud; opulaţii provenite n sia centrlă, cu crater mongoloid - (mai als în Bengal). ·ca mai mre pte n aceşi priei sînt.deja 23

legaţi de ol, aiculori, crescăori seentari, rupaţi·în sate' şi chir n oraşe, e malurile ndusului, cre e fcul unei civ ilizaţi deja vechi e oăşei şi neustori. teaienii sînt numeroşi şi vor ne în connure, pnă săzi, elemenul mn majoir al Indiei. Păstori, nomazi, oamei (adsoi, r nu întoeauna) cu pielea descisă şi pr blond, indo-arieii se îudesc cu numeroele poore ce n mileiul al II-lea au invadat platouile Irnului sau Asiei Mici şi ndepătaele ţăi din Europa. Aceşti nvaaori i ndiei sînt fraţii efenilor ialioţlor, celţilor, gemilor, slavilr. .

a) Prima etap, înaintea anului 100: invazia ma nvz ie aiană s-a operat dn Turkesan spe n şi Inia. Ea păunde stfel, din Meopoia pnă la ndus, n nteiou l unei civiizaţii om ogene deja, s/ălucie, cu oraşele sale, cu case nalte, cu ţri stabli. Acsă vche civiizaţie este poatţ în dcadenţă cînd nvzia ainge ţle 'ndusului, cre, toşi, ,şi vor apăa mulă veme inJeendenţa îlpoiva noilor veiţi şi vor înzia înainiea lor spre st.

Texele sacre ale aieilor, se în sascită, relatează despre lupele ineable care mtecă omenii, zeii şi antizeii (ua, diităţile rotore ale advesailor) şi se desăoră înantea nuli 100 în reginea Panjăb şi îului Kabul. Acesă îndelgată etapă e relă .l cea iai veche n crţle sacre, Rg-Veda Va rofelr, au inule), care dezvăluie mitologia şi renele nei prime religii veice Treizci şi rei e zei cel uţn --zei terşi, n spaţiul nemedir" (amosfea) , .i cer. n ijlcul acesor zei .palizi" · se eaă Vna; păstrătoul .legilor smice şi morale, descoeritoul v noatilor, e cre-i lagă fdelş cu laţi"; n, şi mai impont, erol cu pr blond, viorios în mi de lupte: învngătoul demonului Vira, el a t aele cerlui, care de · atnci inundă nl şi îl feiizaă. Toţi aceşi zei e metcă cu ameii a şi diviăţle Olmpului cu rzboiicii ' cae se; nă ub ziduile Troiei. Toţi prend saicii : lapte, îu, cne mală şi o băuură femenată (soma) proveită dintr-o plaă istrioasă. ·

Pe sct; o reigie plalsă, fomală, redusă la

iti. Nomaismul aieilor nu a cedat încă pe epln vieţi sedenre, craOre e orne, cir şi în domiul religios.

b) A doua etap, de a 1000 pînă a 600 .H.: cucerire şi sedentarzare. . Sedenazra invadatorilor se raizează puţin cîe puţn, înre 100 şi 60 a.H. , într-o regiune uşor dplasaă au lrgiă spre s, n care actualul oraş Delhi reprezină rspntfa senţială. Acesă uceie spre st va ajunge pînă n actualul Benares, pn lupe gigntice, sau cel puţin şa preznae. . Pe la 80 este ats Bengalul şi poate nia cenală. Tansfomările geoaice, ciale, economice, oliice nrenate de această evoluţie explică imensele novaţi religiose senalate e noi cţi sacre, aoi de Comentarii (Bramans) şi e Upaişade - acest "traat de inerprei" care descide porţile crete ale sculaţiilor religiose. Menţndu-şi fondul imar, religia se c mplică repat Se fnă ennţe spre monoeism, în tmp ce, atiă msteclor Cialţ, coabiii învingăorilor şi nvşilor, o maă imeă de redinie neiene se dizază în toate sistemele religiose, a yoga (tăpea de sne"), ale cărei actici c upă un lc cosiebil n eigia vedic, alăi e acriiciile rituale. Cedinţele şi atituile eliiose devn tot mai sumbre. Cnd se consideă că suletele nu încează ă se reîncneze penu a ncee noi exiente ere, durerase, la nsirşit. n acelşi mp, e cstiuie pmele ivizii ' ciale (vaa), nr-o societate concomitent "magică", "peudofulă", "colială", comoziă cu sirnă, n e nu toul e explică (m s-a crezut pnă acm) or n aotle de la popoul cucerior la poporele nvse. n primul rng, brahmanii şînt preoţi, sţăpii sprituli; vin aoi războicii, regi, prinţi, mari eţori (şhatriys); e rngil trei sînt micii ţi, crscătoi . de aninale, meşeşugari (vaya); n s'Şit, pe lul , al paulea şi ultmul se ală sudra cre sînt, la oigne cel puţn, ndigeni aseviţ i. _

-n contnure, acasă socieate · se precizază, lent; cu tabuule ei, exclusiviăţi�, multiplele ei nerdicţi de căăorii mxe, cu civajele poivit dstncţiilor site de pur şi impur. Dstincţia ntre tempom l şi spitual se oereză între cele două clse sueriore. Regalitaea imitivă este dspuiaă rapid de orice monopol religios, spre deosebire de cea ce n alte părţi em reula (atît n Cina cît şi n Egitul antic şi a iurea). "Rapoul celor două pncipi, pincipiul spitual şi principiul politic al imperium--ului, ste deplin mrcat înr-o stituţie singulară... De fapt nu ste suicient ca.regele, model sau enţă a aegoriei şatriya, ă folosescă brhmani enu itualul public; el rebuie ă aibă o elaţie esonală pemnenă cu un bmman, purohita lui (literamene, "plaat naine"). Îl raducem prin "capelan", r ebuie ă ·avem pezenă n minte idea unei delega ţii sau avangarde spirituale, a unui major ego. Nu numai că zeii nu mănncă oranele regelui fă purohita, dar regele depinde de acesa enu acele n viaţa lui, cre nu vor reuşi ă ajuoul său. EI este penu rege ca gîndul enu vonţă, hro · elaţie tot aît de ssă ca o căăoie. Pe ct, cum afnă �g-Vea, "el locuieşe, proseră în locunţa a, lui i îipate păîntul oate dauile, e el l sculă popbul e la sne, regele n faţa cuia merge bmanul" (Louis Dumont). În orice caz, aa spn şi repeă exele branice. Penu ous Dumont, acest prmat eligios care . e c iază pueri fră a e cofunda cu ea te mţ in� majoă a acestei scieăţi racţionate: ciae a aleia, mele două clse e opn · estului msei c�le; la fel primel! rei, în blc, amblului categoriei sudra. Bmmii îşi vor i fondat - premnenţa e eama puţeică e ce o inspră. Un riual complicat face n ei orgzatori indispenabili ai saiciilr; un sngr detaliu ă ie omis, şi zeul oliciat se �civ'z ă denda, iar eribilul Va rece la răzbunări nilae. Depoziari ai scretelor itlui, peoţi pot acţiona aaar după bnul plac, aacînd nropomor fsmul naiv al vecilor riei, devalorindu-1 e ndra şi oţi ei eroi ai vclor ni. Ei crează enu ·

folosinţă propie un zeu uprem, ·arma, cre le pezidează acriiciile. se adevat că act zeu nu va • i niciodaă fate opulr. n schmb, alţi doi zei dominaoi vor suscita ntuzismul crncioşlor: Siva Rua e lîngă ppulaţiile ţneşi, şi ViIu, identicat cu eroul Kşl Văsudeva, pe lîngă cercurle aristatice. n plus, "războiicii" şi "ţăraii" ("clele" a I-a şi a II-a) e vr înepa de bună-voie sre yoga, e e brmii o vor adopa la ndul lor, şi spe alte cule pracice ndigene. Sau ciar sre o seculaţie dozoică liberă, care n secolele al VI�lea şi i V-la ă nşee la două noi religii: jainsmul şi budimul. c) A treia etpă: splendoie primare ale jainsmului şi buddhsmului, secolele al I-ea şţ al V-lea. încetul cu incetul apar pincipaele nor regi mnsculi, apoi oraşe aristcratie, l�gate prin comerţ. raşele, curînd popul�e, proiă de luxul curţilor pnciae şi al bogaelor burghezii. Banche}, neustoi poită ·n plin de e a · raicului caavaier şi maritm; apre aunci luxul stofelor fme de bumbac, de n sau de măase. Amele găsie n mone atesă indusia .eului incepind n 60 .H. Aden este mara piaţă care rexpdiază ieul indin pre Mieana. în acst mediu aciv, comarabil inucitva cu Grecia conemponă a secolelor al VI-lea şi al V-la, e dezvolă cele două mari religii salvaore jainismul şi buddhismul cea n lă mai cunoscuă şi mai mponă decit prima, penu ă va rdia sre exterior. Dmporivă, pe plan pur ndin, janimul şi budsmul snt la egalitate. Şi una şi calală sînt religii n fa carelr, - "sculare", adopae de clele omnDte n afaa bamalor şi proagate de ngustoi; şi a şi alta au fondat măni şi prpun reguli de salvre ndividuală: budismul, duă cum m văzut, rinr-un oi · e negare a dornţei de viaţă şi a 8ului vieii, mărŞe · să upă cercul blesemat al encnlor nu a atinge Nvăna; jaiismul, mporivă, vede în sufnţa esonală şi .n căura ei o cale eicace de lvre. mele eligii au fst fondae e mi seioi: -

267

Sidhă$a .Gautama, poate iu de rege (56 3 ?- 83?), nnit şi Săya Mui (înţeleptul Săys-ilor) au Buda (Dunatul); şi Varhamna Mhăvira (50?48), "nvingătoul' lnii (Jia). Budha, oinar n Npal, şi-a avut .revelatia" pe la 525 şi de atunci, restul vieţii a propovăduit în Valea Gngelui. Religia lui, ce va i micaă de ndaă ce va muri, ese clădiă pe cuvintele sale adunae 4e dici oli ; Nu gsim ici o aaţie dspre Dunezeu, ăcere cae nu eană o negare r rămne o să ă puenică a docnei sale, ca şi rspingerea oricărui mism" divn. În acord cu idele omnnte ale tim pului său (cea a Upanişadelor), el respinge ralitata lwnii şi Fiinţei Uiveale. Penu el, nmic nu are raliae în afara conşiinţei nre. .Ai reveit la ne ca o psare plcaă de pe o coabie sre oae pncele cardinale penu a găsi pămînul şi nu i vut ic nicăieri. Căci elementele (Pn, Foc, \ă, Ar) îşi au puncul de sprijin în coştiinţă. Ele şi-1 pierd n coşiinţa iensibilă. 'md coşiinţa a înceat ă e'te, oae elementele uivesului pr integral." De fapt, Budha este cel care renunjă (sannysin), cre păăseşte cietata şi pibegeşe ăind din pmnă, în căuara unui absolut spriual capabil ă-I elibereze. El ese reocupat nu de refonara scieăţii, de �re e dezice, ci de asigarea salvării prorii. Budsmul ese deci o eigie enu nivid, enu omul ,.dsocializat", prn acsa iind legat de nneroasele erezii care vor apăra eulat n India şi care snt ot aîea· mdi de a se susrage 7 prn asceză eonală şi aboluul sfmţiei - reigiei blor, ss legaă de oate consîngerile cieăţii. Budistul care enunţă, spre deosebire de reşi (cre dorşe ă scape de moate), ncearcă ă scape de viaţă, de ciclul renaşterilor: "laă, voi căluglor, adevărI snt despre supmarea durerii: seea de existenţă se ·cea cre duce, n renaşere în renaşere, sea plăceii. .. Iaă, voi călugilor, adevăul sfmt dpe suprmarea dureii: ngerea acestei sete prin esiinţrea dornţei, nterzCînd dornţa, renunţnd la ea, nelăsîndu-i loc." Cu acest ret va i upt cercul rţnşerilr şi aă Nirvna. ·

Penu a ajunge acolo, cel drept va rebui ă umeze .umul u . opt braţe� (nre care şinţa cre eirează de orice vanitate); s� rspce cele cinci nterdicţii (morul, furtul, adulerl, beţia, minciuna),. abţnera e la cele Zece Păcae (nre care injuria, ecăreala, nvidia, ura, greşeala domatică...), paticrea celor Şse Vtuţi cendene: �gota de aproae, răbdara, puriatea morală, enegia, milosenia, bunătaea. Dr penu a atinge erfecţina, trebuie mes mai depte. Trebuie să devii odhsava (sint, cm m spne noi), apoi · audha (ă prmeşti ilwunaţia mstică). Dor cei ce s�t Budha se dzolvă in Nivâna. d) În timpul epocii numită a lmperiilor, de la 321 a. H. pînă la 535 p.H., jainsmul Şi buhismul cuosc o mare rspîndire, domină aee şi gîndirea, fără a inepăta totuşi un singur momet practicile curente, de origine vedică sau altă origine. Bahmanii, penu a-şi apa poziţiile, se v)r sprijini tot mai mult pe culele ppulare pe care le adună la un loc, ca enru a-şi face n ele o foăreaţă. Acest procs lent ·conduce pre bnduism, sincretsm de o mplore CO$iderabilă şi supa căuia vom reveni imediat. ·! n acesa, scietaea ierrhizaă. se aimă, se completează, în mod deosebit rin sistemul "castelor", atît de paticular Indiei şi e se conturază inre 30 a.H. şi 700 p.H. Ese vora deci le o fomare -relaiv zie, care nu rebuie cofundaă u vcile vana, acstea asemănndu-e mai derabă cu clasele sciale ale Iranului preislmic. astele, realitate ncă a ndiei contemporne, au avut ci nevoie e vreo mie de ani penu a se foma, la hazrdul amestecurilor enice şi culurale, cît şi ca umre a iferenţiem crescnde a meşeşugurilor. Rezulatul . l cosjuie apariţia a mi de caste (aproximativ 2 400 exstente încă · stăzi), la cel mai jos ivel, dincolo de toţi nterzişii, alidu-se paria, cei ce nu pot i atinşi. Astă civli�ţie compoziă proită de crerea de mperii unvesale (din�tia Mauya - 32 1-181 a. H. şi mai ales dnasia Gpa, de la 320 la 525 p.H.) pnu ·

269

a depşi lmitele strice le niei de nord, pre Nepl, Hmalaya, Tibe, Sim, ndonezia (îndeosebi după dc aden ta dastiei Guta), nu a se iiltra n sula Ceylon e cre o .olizează" şi, de asemena, n rduta draviiană a Denului, mpund aici sia .claskă şi sofSiaă" e va eveni, n întraga ndie, vehiculul unei civilizaţii prncire opue cultii mselor. . Budhsmul se impune o hă cu Imeriul maya şi 'dia presigiasă a lui A>a (2---226 a.H.). Dr cîn� peste vremi, o nuă Indie clsică se află, ea se ală mai als sub semnul nvingător al induismului, vrbindu-se despre "renşea" ndusmului, căci a este mara sa perioadă istică. India devine atunci săpînă peste tot ce mpmutase· de la alţii (şi mai ales de la aa reacă pe care a cunscut-o o daă cu cuceiea de căre Alexandru cel Mare a ţări Indsului, 32-325 a.H.), se imă în priatea şi fora a, nventea ză, dacă se poate spune, templul ndus (sikhara, exact leşa cre l dommă), aît e caraceristic enu secolele ce vor ma a şi catdralele Occidentului. Riicat e o platfolă vată mrginiă de scăi lrgi de· acces, emplul se nconjuat de capele au de un deambulaoriu. Msa nsăşi a salctuului semniică Muntele Meu, acet .Omp itic pe cre se presupune că răiesc zeii. Aesă epocă este de emenea o mare peioadă lierră. a cuea lui naupa al Il-la (386-4 14) au trăit cele .nouă- piere preţioase", poeţii şi gnditorii cei mai srăluci ţi ai vremi, şi tot aici a fost scrsă şi Sunală, ramă ce a fost radsă n engleză n 1786 şi n gemnă în 179 1, şi e a racut o mpresie att de putenică asupra lui Hrder şi Goehe. ·

• Find moştenioul unor trdiii._ foate '. _h, începutUile hinduismului nu poti atae cu peczie a sirştul dinasiei Gupa sau a dzol'area Impeiului Har�a (60-64). Ese cet însă ci el se 'a anna putenic ca ansamblu în impul E'uui Meu indan ce durez, n mare, de la moaea lui Ha�a înă a #emeierea sultanatului e a Deh, în 1206.

- 2..

11. Chia � Ida duă Bdda (50 u. H. - 50 p.H.) n esa enadă

tulbure, buddhlsmul se r ă s p in d e ş t e in lndcblna şi Indonezia cale maitiă.

- e

şi spre inima Asiei şi hinei - pe cale te s. India, dîm· potiv, el se retage. Pataliputa a fost ca· pita\a ASoii. Impe riul grec batrian (In conjuat de o Unil neagră contină, . oşele Mathua şi In· dopstha) s-a întins, pentu o cUpă, ptnă la Pataliputa. Aceste regiui elenzate au fost locuri de împros păte a buddhlsmu

lw.

Hindusmul este mai mut decît o reie sau o odine social, el este esenlul ciiizaiei indiene, llr realtăle sae, foale vechi pin rădăinie pe tare e. are, rămîn vii încă n Ida lui Pant Neh. Penu a explica această evoluţie, puem folsi cuvintele obişnuite penu modelul Euroei - Eul Mediu� ărmiţrea feuală etc. O vom face penru comiaea expunerii, r ar i periulos ca noţiuile ă e interpreate ad literam, căci acă hinduismul , în nia meievală, este la fel de impont ca şi creştinismul n Evul Mediu occidenal, India nu seamnă delc u Europa merovngină; croligiană sau cir feuală. . a) Conteul storic are impotanţa ui. A exsat probabil un rers al scimburilor economice încă ana sîşitului dnastiei Gpta, încetinire ce a lovit negustorii, "suoterii" janismului şi budhsmului. Cele două religii vor cunoaşe cind pesecuţii: credincioşi supuşi la suplicii, raşi în ţeapă, · mnstiri distuse... Pe de altă pate, de icre dată cînd în istoia ndiei cele mai bogate regiui, de la Gange la Gujarăt şi Marea nan, nu mai snt animate, îsuleţite de aicuri: impoante, maile impeii uniicatore se prăbuşc, ăă însă ca masa indină �ă se îngrijoreze peste msură: regele, cei care guvenază sînt întotdauna n altă cstă decît cvsioalitaea supuşilor. ste deci dstul de iresc ca · ndia ă se n iţeze aunci în state ndependene, ir iecare dinre acesea să se ·rracţioneze la rîndul ău nr-o serie de principate şi senioii elicoase.. "Evul Mediu" hndus, iumul ,,războiicilr.;. şi istoriilor regionale, se impate în sue de cronici lcale. · în care ciar şi eudiţi secialişti ri�că ă se / :. răspndescă u uşună. Interesant nu. se e a mi; istori: acstor sate, unul cîte unul, nici de a eţine înloirea unor. spciicităţi vii, a n Bengal, au Gjră, sau in Den ("Biznţul ndin", cum I-au numit nii storici sensibili la destnul său deosebit, la apaciăţle . sale d. rezstenţă, la iadierea lui mimă n mpul Imperiului ·

cola: 888-1267). Cel mai mpont e avîntul lite� raturilor lcale în bengali (Bengal), în Gujaăt în regiunea Golului , Cmbaye şi Peninsulei Kahavi, in lmbile avidiene (cuvîntul ravidin, rot concput de . :ldwell în 1856 şi de care nu te puem debaasa, dsenează lmbile şi nu rasele din Dean; inre ac8te lmbi, cea mai impotantă ste iia). Pe ct, Evul Mediu, în coniţiile înceinii activităţii economice, -a redat (conside..d că r i fost vdată pierduă) forţă şi · vigoare divesiăţii geograice şi mane a Indiei. Ace5tă divesiae poliferează, semena "vegeaţiei ropiale"; ea costituie ua dn trăătuile pounde le hinduismului care va trsmite ndiei mdene multitudinea de lmbi ce o jenează atît de mult. Dr din�olo de acese divesiăţi, e conturează şi o uniate reliiosă şi culturală evidentă. ·

unitate provenită din sincretismul bramanior. În ţrile din nord, hinduismil costituie suma religiosă pe cre .bramnii au reaiat-o plcînd de la elemente vedice şi ostvedice, de la elemente niene asimilate de scole · şi de la mulţima cultelor lcle individuale, preluate de o religie cre a doit . să-şi însuşească totul. Cine r putea preci�a rolul sudului de-a lungul acsei lente stalări? Încetul cu încetul, el înlcuieşe Nordul n politică, în ă şi de semenea în elaborarea gîndrii religiose. Înre secolele al VII-lea şi al XII-lea, . Denul prezintă ralizle cle mai înalte, cele mai străl�citore ale aei (a Pallava n. Mămallapm, clsic� şi subtilă; a in Elora, violntă şi suvernă; a din Kokrak, lică şi snzuală). Dar să nu uiăm că Uult înaintea acestor tiumfuri istice, Sudul a dat, pin Slara şi Rămanuja, ultmi foe mai ilozoi ai " Indiei. Hnduismul va popul�iza, sub ii e nume difeite, un zeu al ietări accesibile, milos, cre se lasă adorat cu plăcere. . Imaginile. vaiază, fondul rîne acelaşi. Religioziatea adiţională şi-a luat reyaşa faţă de buddhism şi jainism, . nu· ă a i similat şi �dopat

preceptele de puritate, absenţa violenţei, şi ct vegetarsmul celor două secte. Dar noul lmbaj va i renerpreat în ml ind de vechiul fond opular. Astfel, hinduismul ajunge la coexitenţa a ei mi zei "la . vî": Brama (care prmşte . mai ls .omagii lierre") · este reatoul lumii; Vş�m ste păsăoul ei iar Shiva ete disugăoul. Seprabili şi aabii, ei constituie, iecare în ce-l priveşte, expresia Fiinţei supeme al cărei rol te de a i desnul nre omei. Astfel se explică .coOrile"' pe pîn, avatare, adică numeroasele .ncnări ale lui Vş1u n slujba păcii lumi. El se va inna sub fomă de eşe, de roască ţestoasă, de misreţ uiaş, de om-leu, sau chiar - al nouălea avatar - sub fomă de Budda, a cui oeră· este tfel interată unui întreg sistem reliios. Si.a disugătoul se identiică cu ,,moatea, cu impul; el este Hra, cel cre ia cu sine". Ca şi Viş�m, el îşi deleagă adeseori putile unor zeiţe. n sudul Indiei l re ca soţie pe Minăkşi, iica unui rege (.cea cu chi de peşe"). ste imsibil să te angajezi în această mitologie de o ogăţie exuberană, dspe care ne oferă o idee ctea inteligentă, agreabilă a lui H. Zmmer, Mituri şi simoluri în ata şi civilzajia Indiei ( 1 95 1). Nu ne puem opri nici supra ritualului minuţios al ugăciunlor şi sacriiciilor, cultului morţilor, ritului incinerii care rămîne cel al maj orităţii hinduiştilor (doar· sceţii şi �piii sînt înmomînta ţi), ceremoiilor lungi şi complicate ale cătoriilor. ndia a fost şi riîne teibil de consevatoare în dmeiul ritlor . . Penru credincios, problema esenţială rmme eliberra lui. Dacă, judecat a i fost cisti, ajunge n Prads "pe razele Sorelui" sau dacă, condamna, ajunge în Infen oicum viitorul iu va respira acestă decizie, ie ea sncţiune sau recomensă. Suletul se va reîncana porivit soatei sale nefeicite. Dar prin ugăciuni, ritui, eleriaje au chiar şi pin talismane, omul oate scăpa uneori acesui kanan, actului care ntrenează întotea una consecinţe şi mai ales reîncaări. Atunci, el va i "eliberat". Este o eliberare negativă, foate iferiă de calea buddhistă spre o eliberare spirituală, care pr�tinde '

·-

274

I N D IA sub do m i n ofia musulmani

121/dia in secolul al I V-lea.

Acasă schi!ă reprezntă prncialele mi ie nagă grasă) şi diviziuile oitice (cu efemel lat Madua, ceat n ' exremitatea udică n. l 335).

puriicrea şi sceza individuală, renunrea, proie sfmteniei. Buddhismul (ca şi jainismul) a fost sufunat sub apele grele ale hndusmului - apele îşi ale civlzatiei Indiei -, similat � unele din fomele sale şi otaă rspis în spritul său, chiar şi n Bengal nde e înrădăcinse :ît de puieic. Dr el va- lăsa un gol neumplut. În . India ascetul, sfmtul, "reiuntătoul" va avea mereu succes: Înreunaă sub povara unei ocietăţi · compacte şi inexorabile, religia dominantă nu pepite libetatea individuală decît n despuiere, în ,,non-act". În aceste condiţii, ,,sectele" pro.ferează ca gesui de eliberre intelectual� şi moală. Poate tcmai acest vid lăsat . de budism explică. convesiunea msivă la Islam n Bengal, după ultmele persecuţii împoiva buddhsmului, în secolul al XII-lea. Tot aşa n Balcai, creştinii eretici bogomili dii osnia, atît de des persecutati, s-au conveit la slaism o daă cu sosirea turcilor în secolul al XV-la. ·

•

India musulmană (1206-1 757). Schiţaă din secolul al VI-lea pin întemeierea colonior comeciae pe · coasta Maabar, maieiaizată din 7111712 pinr-o invazie ponită din Sind şi implantrea difeiteor coloni coninenale, ·ndia musumană va cupinde : încet ţăie 'pînă la Indus şi Gange� Duă care va ncerc, zadanic, să cucerească întregul coninen. ' Posesiunea pămînturilor semideşetice din Nord a fost• ndelung contesă musumilor. n 1030, la începutul secolului al XI-lea, dor Panjâbul e ală n mîinle lor . .. Vor mai rebui două scole enu ca sultanaul ' din · Delhi să se întemeieze (1206) şi ă e ntnă în India de Nord, poziţie cheie cre oferă totul, sau aproae totul. Acestă cuceire, de o sută de ori reîncepuă, a dus Ia o · vastă ocupaţie militaă. Musumni, puţn nmeroşi, isalaţi dar în oaşele . imonte, uvenează asupra ţării numli cu ptţul unei politici sistemaice de teroare. Cuzimea este . Ia ordinea zilei: incendii, execuţii sumre, condanăi la cuciicre sau 276

la ţeapă, capricii . sîngerose... Templele hinduse sînt distuse pentu a face lc moscheilor. La nevoie, convetile se fac cu forţa. De îndată ce se poduce o răscoală, represiunea · · este mediată, sălbatică: case ncendiate, ţnuturi devstate, brbaţi ucişi, femei luate n sClavie. De obicei, zona de şes ese lăsată în adminsrarea pinţilor nigeni sau comunităţilor săteşti, aceste autoriăţi ntemediare ind responsabile de plaa unor npozite gr�le, uneoi în scimbul unei anumite autonomii, cum se înîmplă pe pmînturile rajhilor dn Răjpiănă. . India şi-a datorat supravieţurea doar răbdări, puteii supaurbane, imesităţii ei. . Cum tributurile sînt zrobitoare, o recoltă catstrofală · ajunge ehu a dezlnţui foamete şi epidemii care fac să dispară dnr-o . dată milioane de inţe. o mizerie înspămntătoare · a · fost' contraponderea constantă a luxului învingătoilor, a splendorii palatelor şi fastului dn Dei, unde sultaii şi-au stalat capitala, obiect de uimre penu călătorii msulmani ca celebul Ibn Battita. Sultnii din Delhi au avut şnsa ă scape ca pnn minune de şocul primelor nvazii mongole ale lui Gengis Khan şi a succesoilor săi mediaţi; · în secolul al XIII-la. a ciar au proiat de aceste tulburăi penu a-şi lări cuceile spre su, care pînă atunci reuşse ă rezste nsalării sultanatelor musulmane. n scmb, Timir-Leng le 'a supune · teritoriul şi n 1 39& va ntreprinde un · raid vicoios pînă Ia Dei, care va i jefuit fără mlă. Înngătoul se va rerage însă cund cu prada şi şirui de cativi, astfel că veehea dninaţie musulmană se va puta resabili n ' Inja, de bne - de rău, ă a-şi regSi însă vechea splendoae. Peste o suă reizeci de ani,, în 1526, pe cîmpul de luptă de Ia Panipa, amata de aventuriei condsă de Babur, des�endentul · (cel puţn aşa petndea -cesa) lui Gengis Khan, va răstna un impeiu bonav, frmiţat de fapt înre nai multe mîni. O mată mnusculă, r care aduca cu ea rchebm;e, pise de tun (ale căror roţi de afet erau legate înre ele u lanţuri pe cîmpul de luptă .

277

enu a rezista şarjelor eventuale de cavalerie) şi cre a spoit, după victorie, u mercenari veniţi dn n, dn Cşr, dn ţăi islmice şi în cuînd dn Occident. Babur a musulman (de it sunnit). Victoria acstor nou veniţi a fost dci cea a Islamului rdodox, a omeilor cu piela albă, a prafulu i de puşă. n a s-a cosiuit Imperil Marelui Mogul care, în pincipiu, va da ee rei secole, pînă în 1 857, data sumări sale zii de căre englezi , cu pilejul revoltei c ipalor De fapt, sălucrea lui e stnsese încă de la mota ultmului din maii sat suverni, Aureng Zeb (1658- 1707), cu mult înainte a englezii să cue Bengalul (1757). Din 1526 pînă la motea lui Aureng eb, India musumană a cunoscut stfel o nouă splendore, cre reainteşe anii de glorie ai sulatelr de la Delhi, de altfel cu acelaşi · violenţe, cu aceaşi cexsenă forţaă, aceleaşi implni, acelaşi succese. Aceleşi violenţe: Islmul guvenează pin teroare şi îşi asigură luxul e sama mizi ei generale a Indiei (ar puta să facă alfel?). Pe de /) pae, bOgăţii fabuloasţ admiate de călăorii din Occident; e de ala, fomete peridică, motaliate nemaiomeniă şi nenumăraţi copii aandonaţi sau vîndţi de fmiliile lor. AceeŞi coxstenţă forţată, datoraă legătuilor tot mai nmeroase e măsura scurgeii timpului. Akbr (1555-1 06), c el mai me dinre suvernii moguli, va încerca ciar să creze o adminsaţie mai puţn rpiară şi o religie nouă cre ă i reuit înr-un sinur sisem religios (din Dhi: religia divnă. slanismul şi nduismul. Religia prconzaă nu a aut nici n adept în afara cercurilor îngste care-I înconjurau e împărat şi nu a suravieţuit morţii acsuia. Dar încercrea rămîne seniicativă. a drept vorbind, cuceritoul nu e puea dispensa de supuşii săi nduşi. lese regiui ale Indiei rnau semindendene, plăind sau neplănd mpozi. Frn�ois Beier, meicul francez lat în slujba Marelui Moul, noaă în 1 670: .n aceă ţă exisă o sumedenie de naţii asupa cărora Mogulul nu rea ese săpîn, majoriaea avîndu-şi ·prpriii ei şi suverai care .

278

nu ascultă de l şi nu-i plăesc ibut ecît dacă sînt coşi, uii foate puţn, alţii · deloc." N�csiăţile atoae războaielor şi lupelor continue conibuiau Ia lirea unei auoiăţi n pncipiu absolute. Cuta Marelui Moul se o vastă amaă (de la 50 00 la 200 00 de amei) adunaă la · Dei: cavaleri, muşchetari, tuni, tunuri uşore şi rele, ezerve de cai şi elefnţi - în toal o mulţme de lupăori, de rîndşi şi servitori., Şeii, omerah, e bucură de pensii şi beneicii p�ni ce i e concesionează pe viaă); ei sînt aventurieri, adesea de foate modstă oigne, ceea e nu-i împieică n scimb să deileze pe · săzi "supeb mbrăcaţi, călărind ba un elefnt, ba un cal iar uneori n aleki (lectică), umaţi de obicei de n mre nmăr de cavaleri, de cei ce vor face de gardă la a Jor, cu o mulţime de valeţi cre pşsc ante Şi alăuri de ei penu a le face lc, a alunga muştele şi prful cu cozi · de păun, a pua scobitoara sau scuipăoara, aă de băut... " "La un mahoman sînt sue e păgi" iai explică Bem!r. Deorece nu înreaga amată puta i rcutaă din indul aa-zişlor Mouli cu piela dschsă (şi care, de teama de a nu-şi pierde acst privilegiu enu copii lor se căsătoresc de prefernă cu femei ·albe din Caşr), rebuia să e apeleze la păgni şi la tenui uciui. a Delhi au exiat înoteauna · soldaţi rajpui (roveiţi din Răjpină) ce erau adsoi comndaţi de propriii lor raji. Uii nre aceştia n umă pueau ridica la cerere mari amate de oldaţi ndigei, penu a lupa ciar împoiva mercenilor musumi, au a perşilor şiiţi, vecii iculoşi, sau a alor, musumi dn Bengal, sau chir mpoiva prnţlor hnduşi au musulmai dn )ean, prn traiţie ostili. Toate acstea erau plăie n mensa vistierie a Marelui Moul, ce era almenaă mai mult dn comerţul ăcut de ţle pe cae le stăpna decît dn vitul pnilor ale. n· reaiae, acesă vstiie ste n cenu de conluenţă şi de dsesie a bogăţiilor. i de cîte ori o monedă de argnt ntră n vistierie ese · per foraă; deseori monedele au mai multe perforaţi. O pate remrcablă a Iniei nemusulmne paticipă 29

stfel la aceste isibuiti, se ală în crcui, cum m spune stăzi. În erpectivă, cexsenţa s-a mpus · cu iestecurle, ' olenţele ei reciroce şi relative. Am senalat deja aa xă, islmică şi hndusă, cre se răspndeşe la Deli şi n celelalte capiale mogule. te cu sigunţă o ă mixă, atit ndiană cît şi musulmană. Touşi, e plan cultural şi religios, ndia a ămas ea săşi Islamul nereuşind s-o marcheze decît n mică msură, după m demosreză Tulsias, cel nai mre et de lmbă hindi, de oigine brannică, care a răit nre 1532 şi 1 623. De fap, dominaţia autoriră a Islmului, în poida nenumăratelor · ei coecinţe, a afecat srucile societăţii şi' econoiei· hinduse n mai mică măsuă dect conactele cu ccidentul, amoate la sîşitul scolului al XV-lea, intesiicate n secolele al XVI-le, şi al XVII-lea şi care se vor dezvola mult mai rapid o dată 'cu avîntul general dn secolul al XVIII-lea. ăsnd dopate supeioiaea pafului de pu ă (ce explică nu numai victoia musulmană din 1526 dar şi căderea n' gizitore a lui Vijayanagar, în 1565), Islmul nu are ici o superioritate supa ndiei e cre a supus-o. De la moa lui Alţng Zeb (1707), după m m spus, iperiul e claină în faţa ericolelor din vest şi n sud; in 1738, afiiocupă Dei. Din 1659 începe nalrea foae pueică a popoului nds al mahraţilor, oiă dor nu un moment'de Aureng �b şi cre va cunoaşe ile ale de gloie în secolul l XVIII-la. Acestea ind pe, să ne fem să facem în pripă procsul Islamului nin. Ar i nerept ă nu plm acasă experienţă de coloiare, deosebit de violentă şţ relungită, prnre nenmăratele exinţe de acelaşi gen dn lumea de ani. n orice caz, acestă colozare eculară a mplnat o msă enomă de crncioşi musulmai în il ndiei, ;sectiv 24 a suă n ppulaţia oală a rcesnul n 193 1 (77 miione faă de 239 mione de hnduşi) , cea ce seă aproae un musuln la rei nduşi. Atăzi, mprţrea olitică in 1947 ind foate mpefectă (e esmeză la 44 milioane n 438 numărul _musulmlor cre ,

. 20

răiesc n India propiu-zSa, şi la 85 populaia Paisanului, cre cupnde şi a lemsulnai), rapotul actuai rebuie să ie înre 20 şi 25 la sută, mai aproape de ultma decît de pma ciă. Inia musumnă a su pavieţuit şi ea deci, ca pin minune, şi se dsae cu greu.e de civ;aţia comnă indo-musulmnă.

India britanică (1 757-1 947): 9 economie bătrînă in Îtcleştarea cu Occidentu 1 mo�ern În secolul al XVI-lea, potughezii au ocupat în Exremul Oient o seie de contoare. Dar India ougheză (Vsco da Gama soseşte la Caicut la 1 7 mai 1498, Goa este ocupaă în 15 10) va i cunoscut cel puţin un scol de splendoare. Secolul al XVII-lea se ală dej! sub semnul factoriilor engleze, olandeze şi franceze. ncă înaine de elminarea rancezilor (1763), Inia brianică a fost ntemeiată, prin victoia lui Roet Clive I) Plssey (Palasi, în apropiere de �ctuala Calcuta), la n iuie 1757; ea va dra aproape două scole, pînă la ndependenta Indiei, dobîndită în 194 7, aproape ot att cî. splendoarea Impeiului Marelui Mogul. a şi acesa, ea ,se va extinde repa, cucerrea încheindu-se abia la mjlcul scolului al xx�lea (pin C�prea Pandjăbului, în 1 849) şi, la fel ca acesa, nu va cupa djrct o seie de state autonome. Dr sub autiata briică acasă autonomie este de pincipiu mi mult dcît reală. De fapt, connentul nreg a supotat şocul acestei doaţi viurose sprijită pe o mensă superioritate eco: nomică. "mă la pmul zboi mondial, . îndepaa nglie a fos, în geeral, cea mai. mare putere indusială, comercială şi bncră a lumii. Domaţia ei a afectat profund toate sucturile Indiei. ·

•

India deine o p�Jă poducăoare de maeiipime. Expoaare, exinsă proesi' o da{ cu cuceiik, condusă de Compania lndior (care nu 'a i dzol'aă dect în 1858), 'a căppa încă din epoca joale couptă a lordului Ci'e (aces, atacat · în Camera · ·

281

Comuneo, se va sinucde n 1 774) ipa fomă a expoatăii poentalor loca, negustolor, jăanio. Exploaara a fost aplicată ăă ·ici o jenă n provnciile bogate cupate la · ncepu, Bengal, Br şi ssa. Orecare ordine şi eciae nu se va saa, de patea britanică, decît ncepnd dn 1784, aă la cre se orgaizează n regim mai onst. În prmii i jaful, malveaţiunile provseră deja dezstre de peînchipuit. Lordul Colwalis, uvenatoul general al niei, scria la 18 septembrie 1789; "Pot ama fă nici o eziare că o- reime din eitoriile Compief din Hndusn sînt n pezent o jnglă, lcuiă dar de ire ălatice." Nu exagera cu mult. Cu siguranţă, noii stăpîni,-�re au răspunderea lor, sînt de emenea jucăriile şi vicimele rocesului pe cre u-l mai conrolează deloc. Numetose ravagii se datorează dor unei economii moneare n rştere, de o anvergură pe care India nu a cunpscut-o reaă, în poida dciderii ale foate vechi spe ralcurile lmii. Drepul englez, conceptele ccidenale despe poieat� supra solului au provcat _de asemenea caasrofele . involunre. n oice caz, un echlibu veci, obt inut' u mulă greuate, dn cel mai îndepătat recut al ndiei, ea pus n ericol, peurbat. a sfşitul secolului al XVIII-lea, India ese o lune ală u nenumărate sate, adea mizerabile, gupuri de colibe ·asemnăOare celor ce pot n văzute şi azi (1962) în apropiere de Maas sau n· alte loci: "pereţi de lut uscat, n acopiş n fze de palier împletite, o oată scundă ca singură descidere... Fumul ocului de balegă uscaă de . vacă se srcară cum poate prn crăpăile n acoperiş". Dar acste sae foau comuiăţi sse, echilibrae, ce-şi asiurau sngure aiul şi erau conduse de un şef sau un ·sfat al bălor, n unele regiui exisînd chir o redisibuie regulată a pămînor. Meşeşugarii legaţi de sat, ierari, tîmplai, dulgheri, fei ce-şi exeriau meseriile dn aă n lu, de ecole, rimeau n scimbul sevicilor lor o pate n rcolta · săeilor. n unele sae, ţării mai stiţi .

282

psdau sclavi cărora le asiau .hrana, lcunta şi mbrăcminea. Comiatea era rspuzăQre coleciv 'de mpozitele şi covezile petse de tat au de ioul loclui. Astf�l, o pate n rcolta şi munca sa ea ivraă alora, ndiei minoire dn ndepătaele e guveamentale e nu-i dădau mic în scmb. Impozitul era snura legăură ne ş şi satele cre nu erau n sare să cumpere de a el ici na dn murile pe cre acsa le mpoa sau fabica. lndusiile orşului rînau un lu. rezevat nor crcui resse de orăşeni sau erau dStiQate expoului. Dar dacă pesiunea acstor privilegiati devenea prea rea, ntolerabilă, satul puta să-şi scme locul, ă caute alte pănuri, o oă mai bună. Aşa a răat multă veme acstă c:n-mie sătescă de subzistenţă, fae vche, aroape ncisă n sine, îmbinînd aricultura şi mşeşugăritul, in umre liberă faţă de exterior, de la eare ava nevoie doar de sre sau ier... Orgnizara s�ială a cstelor îl menţinea pe iecare la locul ău, de la brahmanul învăţător, pret şi asolog, pînă la băii înţelepţi sau ţărnii însiţi ce apaţineau cstelor supeioe. La baza scări, luind pămînul, inangibilii fomau majoriaea. Întreg, acest s_stem e deeiorază pe msură ce rec scolele al XIII-lea, iar apoi al XIX-lea. Penu perceperea mpozitelor, englezii au recus la vechii colectori de impozite, r le•au recunoscut asupa satelor un dret de propieate pe care nu-l auă niciodaă pînă aunci. Astfel au ft craţi, n prmul nd n Bengal, falşi moşiei, zamindarii. Aceşia rebuiau ă sigure putoriăţilor biuce cuanumul mpoziului, ndiferent dacă cereau ţărnilor o smă .ai . mare. În curînd, aceşi moşieri nu mai locuisc la ţară şi recurg ei şişi la agenţi, astfel ncît dsupa nefeiciţlor ţi din Benal se idică o . mresionntă "pnopie" de ntemdiari şi praziti. Acolo nde nu au aplicat sisemul zamindarior, englezii sng diect · moziul, plătibl în i. De să-aă, în lipsă de ,nmerar, ţărnul trebuie ă recurgă la cămătar. Acesta a cnoscut n întraga ndie _ .

o ă nemaiomenită. Odinioă el rebuia să ţină sama de rezisenţa, de mînia săenilor;· a. legea şi judcăoii 'sînt de ea lui: dacă daoria nu ste achiaă, el ină în posesia animalelor, aoi a pămînuli ţnului. Şăman ţrn, săman yot! Cn peţul pămîntului nu ncetează să crească, cămăul re toate condiţiile ă devnă propriear; de altfel, aceasă spculă în urcare arage plasmentele bilor proveiţi din "rena. solului. Apr astfel o smed�ie de mari propiei, de obicei puţn interaţi să-şi mbnătăţească pintu1, mulţumindu-se ă răiască dn aceasă ,renă" a olului. Dinr-o sută de miione de ţrni, la sîşitul secolului al XIX-lea, ate dor o reime sînt mici proprietari, ir supafaţa mdie a acestei poprietăţi ţărneşti este mi mică decit cei zece acri cît reprezintă minimui necsar penu a ăi: În decusul acestei evoluţii, sfaturile băînilor - care stăzi se ncearcă a i din nou create - au dsput în . prorţie de nouă zecili. Situaţia s-a agravat de asemenea şi datoriă:. 1) uinării meşeşugarilor săeşti, concuaţi de indusia bianică şi cir ndiană şi împinşi aşadr spre agricultură, unde presiunea este deja atît de mare; 2) dublei olitici sisematice a capitaiştilor biaici care au consideat ndia: a) drept o piaţă de desfacere enu produsele lor industriale (s-au grăbit ă suume ndusia inină a bumbacului, fe veche, cre cunoscuse un mare avînt în secolul al XVll-lea, în acelaşi timp în care, în Europa, moda "indienelor" picate sau mpmae se exindea); b) drpt o piaţă de aprovizionre cu unele prduse bute - iută n Bengal, bumbac de pe oiie de regur de la B�mbay destllate să alienteze ndusia engleză din Lhcshre. Aceste materii prime desnate expoului sînt îndrepate sre oturi pe mile de ier, cund consuite şi cre în a doua jumătae a secolului al XIX-lea consituie ilejd unei adevrae revoluţi enu nteioul contnentului. Apar oraşe care nu au alte fncţii dcît de a singe şi exedia acese mi. Ţranul ndin cultivă deci tot mai ult produse cre DJ sînt destnae almentaţiei fmiliei sau saului său. Culile ·

industriale cîştigă teren în faa · celor lmentre (cu excepţia Pajâbului cerealier, care îşi- expoă îă îul). În coniţiile unui spor demograic, rezultatul este o foamete casrofală în cusul ultimilor reizeci de ani . ai secolului al XIX-lea şi o inure a 'aţiilor alimenre, vizibilă în satisticile nosre imperfcte. Ciza mondială dn 1929, Pt�bşrea . cusulor la materiile pme vor accelera mişcarea de comcentre a popieăţilor în mînile moşierilor sau ămăarilor, dimensiuile exploatărilor ţrăneşti ibere se vor reduce şi mai mul,- datoriile lor vor depăşi posibilităţile rezonabile de rambsare. Copleşiţi de datii, ărnii e ală faţă de creditori înr-o situaţie mai rea dcît cea a şerbulli de dinioaă faţă de stăpînul său. - Dacă n faa legii yotul devne tot mai liber, dn pnct de vedere economic el ste tot mai puţn liber.

Inceputuile �nei indusii modene se contueză îzi, în aceaşi imp cu pimeie aife protectoare, în juul nior 1920. Naşterea unei indusii locae este favozată acum de o numeroasă mînă de lucu ieină, de aîntul oaşelor modene unde se foneză un proletaiat suprabuqden, de prezenja mateiior pime uşo: accesbie, de intevena captaişilor hin duş. e

Aceştia sînt ie pirs, descendenţi i adepţilor lui Zorosu ce s-au refugiat in Pesia n umă cu peste o mie de i şi s-au upat îndosebi în regiuna Bombay; ie mawari, proveniţi dintr-o · cstă supeioră din interioul regiunii Răjpiănă şi alaţi mulă vreme la aăpost de · concurenţa engleză datoriă înapoierii regiunii lor; ie ja�ni, proveniţi din Gujeat. . Trei oraşe indusiale conduc mişcarea: Calcuta, de unde se idică (la 150 de mile spre est) indusiile metalurgicţ ale grupului Taa (o familie de pirs) şi fabricile de ţesături din iută; Bombay, centu al ndusiei bmbacului şi asmblăii de automobile; Amadabad, la 500 ilomei nord, centu al bumbacului: În timpul celui &-al doilea -război mondial, aceste ,

285

ndusrii şi alele, îndebi almenare, au cnocut o dezvolare haotică, mai als duă 1942, penuria de almente şi de ţsături provcînd e piaţa naă o creştere de preţui aît de fnstică ncît (n coniţiile amenţii japoneze) s-a cezut n moment că este vorba ,desp:e o subme oală a Indiei. În 144, indstrişii au decs în favoarea Panului Bomiay (oicios şi pr. optimist) are prevedea nvestiţi largi n rambuarea datoiilor conracate de Mara Brinie faţă de India in tmpul celui de-al doilea zoi mondial. Proiectul a favorizat înţelegeri cu capitalişii şi ocieăţile engleze . (ca acordul Birla Nuield enu ndusia de automobile). De altfel, cir şi aszi, in �ida independenţei, capitaluri engleze ·rămîn Îvesite n numerose afacei e cre le contolază băncile de e Cliver Street din alcuta ... Acest avint nu a făcut decît să acceereze îaintarea sătenilor către oraşe. "După uă, spune un overb amil, fugi la oraş." Pueau găsi de lucu · în aeliere, n uzne, ca seviori (unde pmeau o simbrie "ceva mai mte decît nimic"). Se sabilsc legături neaştepLe inre unele caste dn Peninsula Kahavir şi recuara bucăriJor enu ' mile case dn Bombay, sau înre clasele feriore de pe cosa de sud-vest a Deanului şi lucrătorii / care fac ţigări de mnă in uznele dn Bombay. Toate aceste legături se adaugă dezordii generale de cre ste cuprinsă omenirea hindusă şi îi sporesc mobilitaea scială. Încă înante de ndependenţă, deci, India a avut oaşe modene, populate, cu ierele lor rdide de săţaci bstees la Clcuta, mult vestitele chaws din Bombay sau chers la Maras �, cu ziduri din lut semănătoare celor din sate. -

•

Angia şi-a · renit polica în India duă ioena re'otă a ciailor, solaiisăi indige, în 1857-1858. Penu ea a fost m\enJI să-şi . .evzuiască înreaga atitudine, să pună capăt domniei celei ce pînă la 1 sep tembrie 1858 a fost ast Inia Cmpny, să o nlo26

cuisci, la Lonra, cu pueicul miister Iia fice, în vreme ce la Calcuta un vicerege îl louia e ftul uveator general al Compniei. Ore nu eae pra repde, de exempl, la nexarea terioiilr princire ale Indiei? De atnci, Anglia promite să . rspecte auonoiile şi n 1881, reveira a independenă a sulnauli Masir, ne\at nterir, re valoara unui smol al noii orieni: Dacă e rennţa la uvenrea diretă, cel mai bne n acst unives pestriţ al Indiei - era de a menţine. cu ijă divizinile exisene, ·de a le utiliza, mai ales in locul de îmbne a celor două mi mase umne, cea nduă i cea musunnă. Şi de a menţine mai U divzle n mată. În acest es, lordul Elpstone foloa n 1858 o meaforă seiicativă. Slvrea puterii engleze, spunea el, costă in vaporele ei cu abur, a căror securitate este sigurată de sica comaimentare a cocăi, raţie · pereţilor eşi. "Dorc să asigur securitatea Imperiului nostru din Indii cosund amata dn Indii după acelşi principiu", cel al CQmpaimenelor etanşe, hinduşii, musunani, sişii in Hmalaya ne maiservnd niciodaă n aceleaşi uniăţi. Aceste calcule au fost rapid depăşite de evenimente. Dn anii 1870, ndelungal criză economică, pe atunci mondială, atinge ndia, provocnd famete, epidemii, răzmeriţe ţărăneşti. Oamei lumnaţi cosideră atnci că este necesară lieralizaea regimului, cooparea n>i hinduşi în adminisraţie, ba ciar în uven. n orice caz, în 1885, cu "bnecuvntarea iceregelui" se fomează patiduf Congresul naţional cre, cum m spne astăzi, va i puătoul de cuvînt al naţionalismului, dşi acea nu reprezină încă decît o minoritate fote mică, dar activă. ' Acestă mnoriate se recuteaă şi se va recua tot mai mult din, indul clsei mijlocii, care apare Yoraşe· şi în univesităţi. Nu n clsa arstraică şi princiară, sau dn clsa moşierilor, profund ataşată rcuului radiţional şi al cărei coservatorism ocial·era de. natură să facă plăcere stăpînilor Indiei, ci dn cla mijloci!, cu origini divese, pe cae viaa nouă o împinge inaine: capialişti ca părsîi, mvarii, jainii, ba chir şi �

287

musulmaii . smaeliţi, sau membri ai cstelor cu vocaţie olitică ca pandiţii din aş.r, legaţi de brmai şi care. funizseră ,numeroşi oameni olitici pe vrema Moulilor (şi din care provine Jarharlal Neu are conduce India săzi) ... Gni a rovenit de emena dnr-o famiie care, tmp de generaţii, fumzse işii· pinţişoilor dn Pesula Kahawir, n Gujară. Aceşti omeni, araşi de civiliaţia ccidenală, i-au simţit binefacele, i-au văzut avntajele şi pericolele. Gndirea lui Gahdi, de exemplu, deriva atît din tradiţiile nonviolenţei Iniei, cît şi din pacifSmul vehement al lui Tolsoi şi dn rdica lui ss e Mune... ntelctuaiaea Indiei navigheză pe ape amestcate, vsează la sincretsmul religios, la epuara indusmului. Conştient sau nu, multe spiite se adapă de la susele nenumăratelor erezii ale Indiei. ece, douăzeci de nume r i de cia, de la Dayanand Srsvati ( 1 82--1 883), care ntemeiază o secă nouă a hindusmului, rspinge Islamul ca şi creştinsmul, ar îşi mătursşe . atracţia faţă de Occident şi ncercă să regăsească în Vede modenitatea ştiinţiică, eleciciatea ca şi maşna u aburi - pînă Ia cel ce a fost model entu Gndhi, Gopal Kishna Gohale ( 1 866- 1 9 1 5), sau abnrnah Tagore (1861- 194 1 ) (cu nume angliciat), pe cae lmea nreagă îl cunoaşte pentu oeziile sale (Premiul Nobel, 1 9 1 3) şi al căui pem "Jana Gna Mana" ste astăzi mnul naţional al Indiei independente. Mulă agitaţie, procedui ntemnabile vor duce n cele din umă Ia indeendenţă şi la seprarea dn 15 au- . gust 1947. in pretenţiile unora, pudenţa, tergiversile şi ipocnzta altora, dialogul acestei decolonizd exemplare nu a avut nmic ediicator (şi touşi ea se · supeioară utuor celorlalte!): raţiuna momentului ce devne nesăbuinţa zilei umătoare, concsiile . vin ntotdeAuna prea tîziu. În pls, ceea ce îi satisface pe musulmi (seprarea Bengalului n două provinci, ea din est nindu-se cu Assamul penu a foma un ansamblu etnic n 1905) îi iită pe hinduşi şi rciprc; musulmaii se iită, la rindul lor, cînd decizia este amnată în 1 9 1 1 . Una n diicultăţile fără soluţie penu naţionalişi es�e sfel de a-i uni pe hnduşi şi 28

musulmi (aceşia se upază în 1906 în Liga Musulmnă). Calală diiculate majoră este de a ajunge la mase, cea ce va euşi ntervenţia xraordnaă a lui Gnhi (1869- 1948). Student n Drpt la Bombay şi Lonra, Gnhi a fost avat la Naal ( 1 893- 1914) nde şi-a apărat compaiotii iraţi n Aia de Sud. R�veit în India, în 1914, se imphe rapid naţionaliştilor, îi domină, i împnge înante. Acţiuna lui: "utiizara religiasă a forţelor politice". El va i Mahama Nobilul, Reverenisimul). Sngurele forţe, predică el, te cre e poţi servi enu a constînge voin� aluia sînt adevul, nonviolenţa faă de orice ină vie� puritata. Accentul religios al acţiuii lui i sutşte eicaciatea. Ganhi idică msele. Acest luu devne evidenţ la 20 sep tembrie 1920, cu ilejul pmei boicoi a constiuţiei din 1919 e care Anglia tocmai o recunoscuse, api în dcembie 192 1, cînd dclară camaia de nesupunere. După ce, pe lîngă pueicele mafesări ăcute, izbucnesc tlburi grave şi snt comise cime, Gandhi, idel lui suşi, opreşte mişarea. A doua campanie va avea lc opt ni mi tîrziu, la· 26 ianuie 1930. a va duce la boicoara săii (vînduă de guven), apoi la acoduri, apoi la o nouă campnie de protes, foate lungă de să-aă (1932- 1934), şi în sfrşit la o nouă constituţie a ndiei (India Act, 1937). •

Independenţa Indiei . ajunsese ei a matutae înaintea bucniii celui de-al dolea răboi monia� care o accelerez. .

a 8 august 1942, Congrsul e aliază moţiunii lui Gndhi: "Englezii să părăcă ndia! " În 1942 şi 1943, o daă cu nainrea japoneză în Bnnaia şi mnţile asupra Assmului şi Bengalului, siuatia ste foae avă. gări, iit publice snt isse. După saea păcii, esinea sporeşe. La 1 1 iu nie 1947,- prlamentul briic acodă în sişit Indiei independenţa. Pnţile sînt .ute. Dar ndia lieră este dezbinaă în nterir: la 15 august se separă în două 289

"domiione", Unina niă e e o pne, Psd de calală (el nsuşi espţit n două) . Seprea s-a ăut rost: n Uniunea indină ne o noriae e 44 milione de musuni, r oniea oitică, la , aă iOnele prducătoare e iuă n Pan şi fabricrea ţsătulr de-a lnul văii Ouly n ndia.

Reugiei ale omeilor se pduc în amele sesui, si)aţia este drmatică, au lc nennate aaş1nate, .. n za� încercă Gni să găască un en �· i.ţelegere u slamuL a 30 inurie 1948, un ndS fnatic, considend că acest fel e a acţiona rădă cauza uduismului, îl asneză e Mhama. Separa re loc · astfel într-o amosferă de război . civil şi de violenţe nemaiinîie. Bilnţul: doă au rei milioane de morţi.

Politica britanică poată rspuerea pentu acestă separare - se imă e obicei, Este isă oare · just? Ar isemna să se acorde .prea multă impotnJă uor gsturi poitice şi mşiaJiuni cste cu aJă alb. Trecutul indiei s-a imps prezenului_o ·dată in plus, s-a rzbuat pe eL El eSte maree v.lot. a 4 febuaie 1948, Ceylonul e u ciilizaţia lui origlă este o lume aarte şi nu ee aaşat icidaă Indiei briice, devne la rîndul său un donion indendnt. Deveită lieră, India ese deja upă n două, t cir n rei acă luăm în consiere şi ndeendnţa şi csiuna Biniei (1947).

Îşi va făuri India economia dupi modelul revolutiei de tip chinez? După 1947, India a ealiat porese indusriale consideabile, mai mpoane ecît în.csul celor o suă cncizeci de ani precdenţi. Ea s-a aapat mai bne dec.ît Paisnul secesiuii · n 194 7. A sabilit ordnea n nterior (Franta a renunţat printr-un acord la agenţiile sale comerciale), a upţt şi licidat satele pncire şi maharajahii, mai ales la Haideabad (eptembrie 1948), 1 a: luat cu forţa de la potughezi Goa (n 1962). Şi-a stablit şi rezervat ,rpturle asupa mirului, a rezisat 1

petentilor chneze de-a lunul ontieei mline nprecizae. Fă înoială că ualiaea upii eritoiului i-a deepţionat e rieteii .sinei ai iei n intraga lme, in ma in ce aesa le pa a i uul n rele ţi n lume capaile e ntelecine· oliică. Totuşi, pestigiul lui Pandit Neu ne e, el connuă să ie cel mai ennt aător l lii a reia. Dacă adăugăm că remul arlme.t nci oneză u o niă euliae, m moză algerle n 1962 nu rmntl cenal ok Sabha) pecum şi nu cele 14 duni le telor, aq ciem la actiwl emului mţea rezoaiă a ndiei n 14 sae linie, avem ot aîea uce petioase. •

Totuş, nu aceasa ese ointltea Iei faţă de ume i e univesul un pe · ce ină l repreint. initea consă în efol rbdor l guvenului să, cre spoeşe pn puneea n pice a celui de-l trelea pwn incnl 1961-196S peu a scoate dn reutăle-i înozioare acestă omenie pe cale e a ajunge a o umăate de mard de iinţe, i acesa fră ioenţe, fă decaaii sfotoae, lăsînd au, lucuie, oieni să acţWneze nu, nefond cusul evenmetelor lect acoo unde ese posibi, ică unde sccesul este pobaiL reşdintele Neu îi explica fote lr (la 18 apilie 1962) unui ziaist ancez: .Nu sinem ai socialişi. Dorim doar să conducem aceă ă la o posperiate de lungă daă şi, n viitoul miat, ă ridicăm nivelul de ai şi ă reducem eadle sociale. Penu acasa, acţionm upa miei, r lsînd mult loc itiaivei private: o pte n mara ndusie, înreaga indusie mică şi ijlocie şi agicultua n nregme nu nră n sectul public. a ţră încuajăm oivele, r nu inenţionăm ă ajUngem la colecivsm. Mai pun o a, nu nen docrini scialişi. nanăm pas cu s, ne ăduim 291

să rezolvăm în mod paşnic problemele. Nu uitaţi, de exemplu; că dacă . i-am detrpnat pe maarajhi, le-am lăsat palaele, mmităţile, pqvilegiile şi le-am sigurat pînă la moate o pesie adseori cosiderabilă. După cum ve.deţi, în toate ocaziile încercm să umăm cal:· democratică." Mai derabă liberală ar rebui sps, u· meritele, rscurile şi echivocul cuvntului. În orice caz, roblema se pune· clar: universul ndian a a,optat metodele şi pnctele de vedere ale "lumii liere". Ea trebuie, doreşte să facă o revoluţie. Va reuşi să-şi eiice economia prinr-o revoluţie de tip chinez? • Care este miza? Inceare, sau cel puin atenuarea mizeiei evdente şi oibie. Această mzeie este răsăura pincipaii, neplăcută fără · îndoal, ar reală, puncul de unde rebuie pleca.

Spre deosebre de atîtea alte sate, India are meritul de a nu-şi ascunde rănile, nici ei îsăşi, nici faţă de alţi. Acestă. mizerie există dntotdeaua. O cunoaştem ncă din primele' mături cre au semnalat, înaintea erei creşine, perioade de· fomete aocaliptice. Mizeria se vede pretutindeni şi ·stăzi. Marile oraşe, mosuosa. Calcuta, eiomul Bombay, ehir şi Ne� Dehi, ,capiala,� pe lîngă catiere foate fmose oferă spectacole demne de ctea mracole lor: mizeria îmbrăcămnţii,' upuilor, locuinţelor, hranei. Semnul cel mai manifst îl costituie forfoa iorătoare a mîiii de lucu. Pe vremea Mrelui Moil existau atîţia copii vînduţ. ca sclavi de părinţii lor ncît a-i cumpra însemna deja n act de caritate. "Divziunea muncii este aici împisă Ia infit, nota în 1923 nre Chevrillon. E nevoie de un vizitiu pentu răsuă, de un om ca să descidă uşa, . de un Jeon ca să sige «fereşte». Europeanul rebui.e să supoe acest apaat. r i ,ostuos Să meargă pe js. să poae n pachet: n oiter englez nu se poate muta fără � pune în mişcare n uma sa o grămadă de omeni şi bagaje. Anul rcu, 'la Lonfa, un sinplu caporal îmi povestea că în Inia şi ·

292

suna servtoul penu a-i ridica batista... La fel şi la Roma paicianul ava annaa iui de servitoi, de clienţi şi liberţi." Adevăi de iei, adevăi de azi . Ce ă crezi dpre acele . case burgheze, modeste, cu zece au doisprezece sevitori? Ce să crezi · dspre brbaţii, fmeile şi cpii mizrabili de, e marinea luviului la Calcuta (1 962) "cre ac n duhoare... năpădiţi de muşe şi prea ndiferenţi eni a le alunga şi cir a întinde mîna recăoilor?" Ce oţi · spune espre ntierele de cosucţii utiere care evcă Infenul: ,.Bărbaţţ goi, femei n . şi cpii în zdrenţe intiid apoape cu mîinile gudronul ţre iebe pe foc . de lemne \ mamite uişe." Dacă ntierele s-ar mdeniza, nmăul şomeilor ar crşte de îndaă. La Bengalore, n Den, o uznă ultrmodemă fabrică vagoane; "dar fnicile umane apr la sfrşitul procesului de fabricaţie, cînd vopsrea este ăcută de o mplţme de muncitori". Aceste magini iste ce constituie rimele documente dn dosaul Indiei actuale vin din India dintotdeauna. Cîteva cifre le rezumă: 438 milione de locuitori, o motalitate foate idicată, de 2-30 la mie, faţă de o natalitate "natuală" de 45 la mie, de unde o creştere de ordinul a 20 la mie - adică 8 milioane de iinţe în plus n iecae an. Cifrele sînt dscurajatoare. Ele frinează din capl lcului aproape oice progresie a venitului e locuitor, cir , acă veiuf naţionl soreşte pe samblu, şi sporeşte vizibil. Iar acest venit e lcuitor ste stăzi de 280 upii pe , adică mai puţn de 100 fanci vci pe zi. Cm r putea i frinaă creşterea demoaică? S-: putea face dor pnr-o creştere a bunstării, r însnă a bnui problema · rezolvată. Popagarea metdelor nticoncepţionale, spijită public,'stilizarea (1,5 mlioane de steilizi volntare) nu ot stăvili nundaţia umană. ndia nu ese Ja?nia isciplnată unde aceasă lupă, mult mai eicace, nu este de altfel şoară. n plus, aceste probleme nu sînt snurele. ·

293

Nu rebuie să i economst peu a nleţge msuie, celui el eea pan cncnl (1961-1965).

•

Ca şi în plnle precdete, ele e referă la punctele accesibile: înăşmintele destitae agriculturii, rtle, inile grele, indusiile mecanice... ot ce se relaiv ·or de mia, şi ncă repede, cu n, niciaă şlată, că scmbăle vor ava efee. neventiile au lc e tate cile sibile, uvenul a inoat reonle peznte n apriie 1959 de n up de exrţi i · Fundatiei For, cre popunau să sfee înregul efo� l oului pn, e atci n s e elbore, supa aiulii şi ă oescă a 10 miione · tone, 8 cir la 1 10, pducţia de eale a niei (sa nu 1959 ind de 73 iline) . A ft oe ntelt - cm red alti exti i m a hot uvnul - ă nu renunte la efoul ndsil şi a investiiile pe ce el le spune şi de a aia că siuapa lmnră nu ă ă evnă . aofală n 1965? a va i u sină diilă n măii , r nia a recut şi n l� ncrci. a ce efo, o aă abilie, e aauă oşnitele onitii alable, aae ntodeana aelşi: eevra unei pţi enate n vuul naionl nu nvitii · nce: 5 % enu mul p, 1 1 � nu l doila, 14% nu al eilea. Asă releve enmă se de . natură ă zilibeze ana dţ cni deja deicitară, cu aît ai mult cu it nt nre acziţii masive n exeior şi de biei aa sînt conatate n oniti nefavoabile. e mne eci rgrea la ajure n năae, nele ivate şi deloc gratuite, lele aco$e ca doaţi · au miauit şi alate, o aă n pls, ub nl lupei caule dinre iia şi U.R.S.S. (ie iiă cu 5% n ajuoul exen evăut n al reilea cincnal, � U.R.S·. S. şi-a oonenat ajutol e rizri aculoae, cm ese a otelie de a Bli). Staele Uite, ce n rcut ·

au donat de douzeti de ori mai mUlt dcit rivalii lor, şi-au diseat nteventiile. Dr puţin inteaă actă lupă mnotonă a .greilr", putn nterază şi dealiul mplnăiloţ indurile, a oţeliilor au crra unei uzne penu fabricea de eile cnematoaice siată de o fă fmceză şi e 1 minteşe ă, rapotat la lomeajul eiculei, nia ese l doila roducător n lume, după .Satele Unie. Inteesant ese a emjul Indiei să ie evident, ca a s� e afne, după Jaoia şi · l de aproae de Cna, dept una din male puteri induiale n Asia. Nu reuie uiat că a a avut avanajul relativ, ub at ndusial, de a dek devreme, cel puţn din 1920. a a' neiciat dci de un nuit avs: szi, cusa dinre ul dmoaic şi creşera econmi;ă re n sfşit a de a e tea în favoara celei n mă. Nu este snt ă afnm că în 1970 venitul e lcuior s�r puta dubla, cea ce nu ă că Inia va i ajus atnci n ta ăgădunţei; r e va ala e dmul cel bun. ·

Numeroase ate obsacoe se ică pe cesă ce aboioas, unee poice, aele socale, cuae. ·

•

Diculăţi politice: 'dicatra molă a lui Pnit Nu nu exclude reduabile probleme de ucsine, enu ci el re deja 72 e �- Peenenţa Pidului Cnrului nu creză, sinură, un ssem insiuţiol, nu mie jl de opoziţii, fecund, rezoabil, cosuiv. aa' racţionră nu . a aczat oe nga omă şi comntă de ncatul ii de vacă? rmnt nşelăor. Această tngă comuintă nu a nit dcit 10% din suagii· în alegele n 1962, r n guvenul local n Keala, a at ovaă de e iăţi de robiae şi eicacitate, înaine de a i coă del e rbir din cabnet. La dul lor scialiii n acă pe pşintele Neu ă apără n .rem pud". Dr acste ooziţii n rginale - cne le aue? 295

Diculăţi sOciale: ese · mult mai uşor ă- vorbeşi dspre o epatizre echitablă a bogăţiilor dcit s-o mpui. a capitolul cucial al proprietăţii fncire, legile agrre cre s�au lulţit pe înrecue în caul iferielor sate sînt pracic neiciene. Depisedaţi de ret, maii proprieari şi-au redobndit aproape pretundi avnajul supra ţărnilor săraci. Aceşia snt lieri, ea ce costituie u� prors mens, r săraci şi prost cipaţ. O pae a solului arabil rămîne în pragină. iar şi vstele sisteme de iigaţii favoizeză maii prprieri, care nu manife�ă dorină de prores, nu umărc ameliorăle teice. Din nefeicir;, rebuie spus ă se vorba într-adevăr de un "regm pu!ed", o situaţie prerevoluţionară. În sfşit, civilizaţia radiţională menţme n continure msa indienilor in reţeaua ei muliplă şi strică. Penu hindus, este necesră o recere spre n alt uives 'decît al său enru a e degaja de aste şi a accede la revoluţia cială pe care o repreznă viaa modenă. Hinduismul costituie osacolul prncipal, diicultaea esenţială în calea oicărei evoluţii şi modenizi seioase. uterea lui poate · i mSuraă după cmtităţile incredibile de ofrande almentare e care o populaţie subaientaă, la ia izeriei izioloice, le p>ae aduna în faţa templelor în anumie circumsanţe (de exemplu n 1962, cînd conjncţiile srale au anunţat Iniilor sfrşitul nent al lmii). Mulţmle e vaci pibege căundu-şi hrna pe unde apucă, stolurile de ciori ciuuind nele, foroa de sece niciodaă combăute, ciar aă unaă rcoltele � sînt ot aia cosecnţe .ale nduimului: vacile sînt acre şi viaa uturor fnţelor tebuie rspecaă. Dr cel mai rău sect al nduismlui ne cu sigunţă sitemul astelor, cre nteiţează populaţa în nmeroaele lui celule eşe. !mobliatea cială nu ste aboluă, frreşte, şi otul nică că e emen lng acst regm este condanat. Dr el subzită. nngiblii ·

-- ijaii, 50 mliane de inţe e puţin -, în apărrea cărora s-a ridicat Gandi, au deveit n faa leii meni a oţi ceilalţi. Constiuţia niei a aolit orice deosebire juiică ntre ceăţei. n plus, a se laică. Dar de la eorie la prctică dsanţa răne mare. n aceaă pivnţă evoluţa este mperceptibilă şi nu ainge decît elia intelectuală; ba mai mult, nu ese revelator faptul că mule din luptele politice snt, la fel ca şi rivalităţile pesonale, afacei de casă? Bineinţeles, este în curs de fomre o clsă mijlocie care accede la ndestulare pin ntemediul celor 46 de uivesiăţi actuale, care nizează care penu admistraţie, avocaţi, meic�, omei politici. Acesă clasă eterogenă este descisă aparent utuor cstelor şi n îmbrăcăne sau comment aişează public mauere biaice. Totuşi, viaţa de fmilie ese adeseoi enu aceşti omei un refugiu unde, pqn îmbrăintea şi mîncarea radiţionale, îşi regăssc o bună pae n spit. r, toate gesurile vieţi modene reprezină o uptură cu acasă adiţie religiosă. De pldă, să cosidei ă apa canalzilor ubane este pră, nepoluaă, deşi a fost aă de atîta îi "mpure"; au, în poida nerziceii peştelui, să accepţi uleiul de icat de mon prscris de docor; ba chir să cosmţi la o căătorie mxtă sau să pubici intrrun jnal n munţ de căsătorie cu menţimea "iniferent sa"; sau să cazezi ngineri, care şi muncitori n aceeaşi caă, lngă o uznă nouă, ăă să te reocupi de vecinăăţle interzise pe cre le mpui şi unora şi altora. Aceste · fapte mărunte senalează că au · fost realizae prorse e cala nei refome a nduismului, că fomalsmul său combăut notdeana - de fapt de la Budha . - de cele mi vii curente ale gndiii eligi ose ndiene este cale de regres. că dn 1 80, Rammo hn Ray, fondaoul unei e.cte noi (Brămă-Smăj) se strădia s-o împngă pe aCest m, şi, de asemenea spre monoeism. Alţi refomatori I-au at, alţii vor mai vei. 297

Căci de acum , înainte, India ese cnşintă de osacolul pe re îl rpreznă diţia ei cultlă. Acesă conştientizre s-a opeat n vrma lui Gni, re a fost cu siguranţă marele evelaor" ,l ndiei de azi, atît prin entuzismul cit şi prin ezena e re le-a suscitat. Gni s-a prijnit de fpt pe tae adiţiile piriuale le Iniei nu a o mpne pre 'proges, a m îl înţelegea, şi înrie naţională şi stfel, dinr-un instnct' sigur, a ridicat ele indiene, a ăit o psiune pulră. Dr. aceaşi adiţie pe re doa so reînvie ea, n numeoe privinte; şi nteicţa enu ndia de a atnge l anumit meim. Ace� se esul conictului siicativ cre-i va one pe Gni şi pe scialstul Nel în caul acţiii lor comune. El oate i eumat prin. cuvintele lui Neu: .Un abis îi epră pe cei a cr shologie este înrepaă spre viitor de cei ce se apleacă spre trecut... incipiile lui Gni îl îndepeză fatmene e orice revoluţie cilă. Penu el, revolutiB euia să aibă loc n sulete. Nu ea vrba de a fa orna exSenă. ci de a obţne de la omeţ, ndferent e ogăţa au luenţa lor, a ei să se dedice slujii emeilr lor, ă accepe, oivit cuvintelor lui Gni, să se păundă de a şi mueţa abnegatiei şi a ăciei volunare . . ă se dedice ativităţlor cre costiuie nmentul ei ltiuni ... orind şi ţsînd cu îile lor. . ă inge n a lor oice ejuecaă de ă, ub oae fmele, �ă facă cmie >enu asnnă toală de a ăule ntoicnte şi e la oi... şi, n geneal, ă cultive puriaea fDţet Snt mdi e a sluji are it aiul a sa lui", e pefnţă n cail aiiol al vieţii ăei. Pe c, concide Nu und oiţia lui Gni n ca Ma ie et s prsos Viaa şi l:uintele mele e):-"enu el, cei ce au ă sujă ele nţ �ebuiau ă e rcue ait de riia nivelului vieţii aeile ch să se coare ei şşi la ivelul maelor şi ă e mtce cu ele e un plai de ealitate. Aca ea enu el adevaa democaţie". icită araţie ·

r i esimtit Neu şi pieteii lui enu nele �e ale aestei mole inividuale şi eu Gni nsui, li e pra că a o sfona în il coleiv ea onar conepţiilor logice "ale orici emat, ale icui cialis, ba ciar ale orici capiaist mdem", căci ea ea revera la un piit emat de paemlst, incint acţionr; şi mai ales na să eviţi ă pivi n faţă Pa Iniei u unele asecţ ale recutlui său, inseabiă n momenul în e a dree să ae de sudezvolare şi de izeria mselor. Faptul că săi ndia e înclină mai mult spe Nu decît pre Gni oe i constaat pn eşecul celui ciol al lui Gni, Vnoba Bhave, care fonda n 1947, na moţi lui apu ("tatăl"), aa Bhoon. Scopul său ea de a · rezolva angnta poblemă aă pn donaţii e p�t iber cosmţite e prprietarii lui, pănul donat rmînd să ie ribit acilor cu itlu ividul au colectiv. . Penu a înţelege seul a�ei �ciade ebuie şiut că Vinoa Bhave, . de flie bună, culiiat, exelent aemaicin, şi e n 1916 toate iplomele, n ezenţa llei sle, enu a e angaja e cala "renun,rilor", a ceţlor duşi. · Picipse n pmele ndi (aici adea . în îce) la toate luptele lui Gni. .gajndu-e n cma Bh, el alcule ă r rebui 5 milione de he pănt abil enu a r�zolva poblea nă. e i mai iu, el nu reuşise să ngă decit 2 ilione. Ecul ee dci evident e plnul crelor. Sintul şi-a desat cmpa mrgnd e jos n at n a, parcrnd ii de lmeri; cind e · apuae, torcînd n ie i bmbac poivit prceptelor lui Gni. Dr ce ea osibil e vremea lui. Gni, enu că · era Gnbi şi enu ă eau ale vremi, devne nacroic n India actuală. Vinoba Bave a it un orecare entuzism, r huiduiele cu care a ft ntmpiat n unele ate de qici priei n Gujăt sînt ·enul unei eci noi, al unei conintzi eviente. Eşcul sinului semniică probabil ora ·

Indiei în căuara de soluţi adevărate, rezonabile �i modene îmoriva nui vechi regim ros de cii. "Astăzi, concide Neu, cultura antică a niei îşi supa vieţuieşte sieşi. n tăcere, fără speranţă, ea luptă îmotriva unui advesar nou şi atotputenic, civilizaţia Occidentului capiaist. Ea va i răpsă, căci Veul aduce şiinţa; iar şiinţa seamnă pîine pentu miioane de îfometafi. Dr Vstul aduce şi n ntidot la toxnele unei civilizaţii cre ţine de lupta fără scupule a ntereselor, şi acst ntidot sînt pincipiile socialismului, idea de copere în slujba comuităţii şi enu binele tuturor. Ceea ce nu ste aît de depte de vechiul idal bamaic al · "înatoririi": cea ce însană, de semena, şi "brhmanizrea" (n ens laic, dsir) tutuor claselor, tuurqr upurilor şi abolra eosebrilor de clasă. Şi oate atunci cînd India îşi va scimba hana, după cum este ineviabil, penu că ca veche a ajus o zdranţă, o va roi pe cea nouă după acest tipar, astfel ca a să corespundă atît condiţiilor actuale cît şi îndii ale anice. Pincipiile la cre va adera vor rebui să-şi aibă ădăcinle în solul ei."

"CAPITOLU L

UN EXTREM ORIENT MARiTIM: INDOCHINA, INDONEZIA, FILIPINE, COREEA, JAPONIA

a prma vedee pare rbiară plaara alăuri a nd chinei, Filipinelor, Coei, Jaoiei. Dar aceste regiuni ndeptate ' una de ala · e · lă, · din punct de veere storic, în vecinătatea ceor două mai oceae umane, China . şi India, care nu au nceat ă iradieze mult dincolo de spaţiile lor proprii. Iar vcinătatea şi-a ndepliit rolul datoriă accesului facil peis de căile maritme. Mrile din · esul Şi sud-esul asiaic - Marea Japoniei, Mrea _Galbenă, Mrea Chinei Orienale, mrile Bana şi Jolo - snt adsea dr nişe elicule de apă, mări costiere, prizonierele contnentului aropiat. n afara vecinăăţii Filipinelor şi Jaoii, enu a atinge mile adîncimi me trebuie depăşite la est sau la sud şragul de isule vulcanice care . separă aeste mri strîme de Ocanul Inin şi de. Paciic. Sînt deci "Mediterane", spaţii mitme în mijlocul coninentelor, presărate de insulb: otl le civilizează, din vreme. Vînturile, o ală jăură comună, le măură peridic: msonii, cre-şi schimbă busc dreeţia, cu 1 80 de tade, la începutul veiişi la începuul ieii. Pretutin deni apar aifunuri cu utunile lor monsuose. Dar aces�e sezoane lgice nu durază mult. De . obicei navigaţia ese liniştiă între sule, de-a lngul coaselor, . cu vînt sigur. A naviga semnă a trce dn insulă în insulă, a ămîne la adăsul afalelor de vînt, a nu pierde din vedere litoralul srăjuit de păduri mpenetra·

301

bile. Dacă mra se menţăe, noa � co. .rîă meiat şi se agaă de ndul adseori foe apoae. tfel ancoate n olul n, icul vs cu pnze rab, jonca cneză sau coabia e ot olandeză pot face cu uşuinţă faţă scmblor de vreme, dpă m alm _n sue de ovsri. Aoi clăoria eţ reluaă. Aceea sint avantajele, posibiliăţile ofie de acete mri intiore, faiiae. Ele sint pine de ni ce au -plăcera comerţului au . d6r a csei, a uinei. a netoie, ei psc aese ape: snt cscue avenile navigaorilor malieziei pă in Madagsar), ale poli nezieilor îmrcaţi e pogile lor cu basieă pă n Hawi, Insula Paşelui, Noa eelndă). Retnuti de a�najele acestei vieţi sedene, ei n aici mi mulă reme , cm fac jaonezi au cnzii. .Cnezii, relata printele de las Corts n 1626, nu paică navigaţia n lrg", ip de naviaţie' re-i va aduce pă la aceste insule îneptae -e aabi, r ai �u e potugheî, e . olandezi, e . englezi. Acete călăorii au civiizat fe cnd aţle mne, le-au apropiat muile, au mestcat civilzatii şi isorii, Aici rebuie să ţnem mereu ea de milco lele aei marine, cre faciiează schimbri, emi, dşi iecre csă îşi peză oignaliăţle de neşes. ·

lndochina Indcna nu este cel mai. bun exemplu al acestr estne alate sub senul ii. a este msiva Asie de sud-et căreia georaul danez Malte-Bun i-a dat numele de nocina, ce s-a mpus. Aceasă ennsulă la, iată de munţi nalţi, se aveaă otuşi, e la nord la ud de văi foate lrgi, cre ainec degetele înde pae ale unei mîi; ea se subţiază pre sud cu lunga şi ragila pensulă malaieziană; la et şi la vst se mrlă de mfe. Chir şi in ma continentală ea a fst, incă n prestorie, lcul unor rceri connue, dpă m ată umele turor elr ieniicate de esoici: asaieni, melneziei, mongoloizi (aceia 32

povend n a

protostoic). Acse e On stituie fondul opulatiei actulle (ipl menezn gsindu-se la poaele monane încă pitive). O aă cu tnpurile isoice, Indocna a ft aă de pau l rgi ii: a veiă n Cina ub epnul forţei; alta pşică, povend, pe căle mime, n India; şi încă două vali, ot e me: islamic, e ocupă ensula malaiezină, şi euren (frnco-en glez), pueic acnat în ecolul al X-lea, ce acoeră toul, apoi dpare asăzi n ·uiia cocnţlor tumultuoase ale dcolonizăii. • Civiza�� veche a Indochinei se siueză şi se ·expică undamenal îne cele Oi aii �iaşe Chia şi indl.

CivilzaJia chineă a apărt la T0in şi n nm (Vienamul de . nord şi e cenu) sub semnul forţei. A fst vorba, n umă cu zece ecole, de o cUcere, e n colnialism a căui dată nu a fost hoărîtă imediat Acestă loitură miliră, asaivă şi religioă (conucianism, daoisn, budhism) n acelşi mp a avt loc la margina meridioală a Chnei de Sud, fnd un evement major al istoiei cneze . Populaţi autohone au fost ie alngae, ie subjugate. Astfel, s-a cat o subc i vil izaţie acivă a populaţiilor annamite care se va extnde apoi prin pria-i vigore spre sudl Indchnei. InlenJa hindsă s-a datoat neustilor nemeieori e puncte de scală şi abilimente' comerciale unde îşi dsau activiăţile, alndu-se adsea cu cnducele locale. Graţie acestor alnţe, unele nre acese conu ceri au roiat de sueioiatea lor tehnică şi culală, reuşind să aieze, să e impună iar apoi ă ceeze regate dn care s-au ncut civilizaţi nduizae, pronun ţat meise, r orignale. Afel s-a constituit regaul Campa, e coasta Vienmului cenral, sau, a exremi aea ccidenală a Asiei de sud-st, regatul Moşlor, au n dela Mekongulu i regaul Fnn, absobit ai îrziu de Tchel-la, care a dat naştere mpeiului mer, 303

putre dominntă n înreul sud-et al secolului al IX-lea, · pnă n l XIV-la, şi le cui une de la Angkor îi aesă strălucirea. diicate cu pilejul nvazilor şi cucerlor oorelor bmane sau thai ' (.ooarele liere"), regate mai ni gene, dacă e oae spune aşa, apr n dementul hmerilor sau monşilor, îne ecolul al Xl-lea şi al XIV -lea; ele vor da naşere viitoului at hlman al lui an-Xang, d1 care asăzi s-au păat paea orientală sub numele de as şi Siamul compact, sau Tailanda ("ara amenlor liberi''). .

• Sosi# în secolul al XIX-ea şi pecai la mjocu� secolului al XX-le, europeni nu ocupă aceste ţăi dect cu idu pozoiu. ·

Totuşi, sud-estul a fost profund marcat de tcesă cucerire colonială vigurosă, engleză la vst şi fance- . ză la est, cele două ' imperialisme lăsînd ă subzste înre ele Siamul indeenden, un fel de sat tampon rcnoscut ca aare n 1 896. Frncezii au upat in Uiunea indochneză (1887) Tonkinul, nnamul, Co chinchina, ' Cmbodgia, aosul. nglezii au nexat Bmania la Imeriul Iniilor. a exremiatea Peninsulei Malacca, ei şi-au impus domnaţia statelor malaee şi au ăut din Singapore nul din cele mai imonte oti din Exremul ient. Al doilea război mondial, in care enu un moment dominaţia japonez. s-a generalizat n înregul sud-s, a dămat dinr-o sngură loviură toate acse consuctii coloniale ridicate în ajun. Dacă satele malaeze, Snga pore şi Bmaia şi-au obţnut independenta ră lupă, aţie înţlepciuii brianice, un lung război i-a situat pe vienamezi împoiva rncezilr. Satele din ndochina orientală şi-au obţnut ndee�dena deplină abia la 2 1 iulie 1954, n raaul de la &eneva. Fosa Indchnă frnceză este de aunci diviaă n patu teitoii. Traatul de la Geneva a mpţit Annamul n două, de o pate şi de ala a paalelei de 17 ade, nrdul mpreună cu Tonul fomind epublica demo cratic; Vietnam, iar sudul, cu Cocinchina Republica ·

Vietnam. n 1949, regatul inependent aos a fost recu nscut de Franţa ( 1 9 iulie), iar aoi şi cel a LCaidgiei (8 noiemie). În genel, Laos şi ;amodia sînt neue între cele două blcuri (S.U.A. şi U.R.S.S.) ae-şi dspuă lumea. Vietnmul de nord ese ncopprat lumii comuniste, este legat de Chia, cre apsă eu supra lui, de U.R.S.S., de CehoslovaCia indusialzată şi înde păaă. Vieamul de sud a recut sub conroll Staelor Uite. Aceste state cvsindeendente au le făcut faţă unor pobleme redutabile, aceleaşi care se ridică penu toae ţările subdezvolae: indusia şi aiculura rebuie modenizate cît mai reede, bahmţele de plăţi rebuie· chilibrate, rebuie ăcut faţă, sau combătut, . spoul demoraic oniprezent. · Metodele cialiste practicae doar n Vienamul de nord vor prevala ore supra metodelor liberale practicate aroape pretutndeni în altă pate? Nmeni nu poate spune: politica şi eventualele conlicte împiedică o alegere lieră şi comparaţii onese. De exemplu, nu se poate deduce imic -din faptul că Vienamul de nord . ispne de me - veciul ament clsic us - sau că uznele de mdnaj din Cambodgia expotă automobile Ciroen de 2 CP ... Penu nici unul in aceste tinere state situaţia nu ese simplă. Micul Vienam de nod - singua experienţă, de. altfel vigurosă, pe care Cmunsmul O încearcă În Sud-Est - re unele avantaje din acesă poziţie excepţi oală, r el nu înceează ă ie ngrijorat �e puterea de absorbţie a Cineţ vcine. Vienamul de sud proiă de pe uma alinţei cu Satele Uite, ar ot lor le datorează şi continurea, pe teritoriul său, a nui război mocnit cu upele comuniste cre se niltrază, nu ăă complici ate locală: menţnera unui semicolonialism cciden. , n stil ameicn nu poate ă nu înîmpine opoziţia unei părţi a populaţiei. Echilibul actual este deci precar, nclsiv neurali atea aosului, a ambodgiei chir... ntersele exsente sînt atît de numeroase, aît de contradictorii înît nu se p�te prevedea rezonabil evoluţia conlictelor n crs. ·

305

• Dincoo de aceste urgenje, vechie probleme cuturae · rămîn în coninuare vaable.

Cîmpiile supapopulate se opun întotdeauna zonelor muntoase e jmătae deopulae. Se cofnă două epoci isorice..cîmpiile, u izicultura, au creat itemice densiăţi umane n deltele luviilor Ru, Mekong, Menam, Iraouady... Civiizaţiile doinnte se srijină tocmai e aceste aiculturi şi mulţimi. Annmiţii, ii ai Civlizaţiei cineze, cupă dntodeauna ţinutuile jase din delta Fluviului Roşu; în secolul al XVI-la, i au ui nat regatul hinduizăt Campa, ir n secolul al XVll-lea au învis e cmbdgieni, obţinînd dela Mekongului e scut, succee rcente. Spre est, civilizaţiile compace de cîmpie - Cam bdgia, Sim, Bm�ia, sînt puenic induizate iar buddhismul şi-a menţinut amprena. Totuşi, n zonele mai înalte ale acestor ţări, în munţi, populaţii prmitive, s�miindeendente, anmiste, puţin numeroase, . fac agicultură e terenuri derişate. Ele supa vieţuiesc. În acest mozaic idochînez, msionii creştii au obţinut succese destul de mari, aproape întotdeana n afara ţlor buddiste şi islamice (Zoa de culoare slamică iind peinsula · malaeză). Ţărnii crştini din nordul Vienmului . au fugit n msă, după 1954, spre sud (30 00 pesone), iar catolicii deţin ăzi puterea la Saigon. Este cît se poate de fresc că propagnda creşină a nregsrat cele mai mai succese pe lîngă populaţiile animste. Asfel, n Uiunea bnnnă conver irea unei mari părţi a krenilor la protesantism a ntărit uiatea upului lor şi i-a ridicat împoiva puteii cenrale, alaă n eţnă n mîinle bmanilor budişti. Aceste mănunte nu domină destinul multiplu şi obscr l sud-estului, dar l claiică, la fel ca şi impln area, e continuă şi azi, a şcolilor frnceze sau engleze. Sud-Estul rămîne o reiune de recere; � primşte toate luenţele, · le păsrează sau le �espinge, r n mod difeit, poivit upurilor etnice şi culturale cre o compun. ·

Indonezia Dincolo de pesula malaeză, Asia pănde în Pacic". ndonezia o prelungeşe pre t cu mile le de insule, "cel mai mre arhipelag n lme". Dtodeauna a a fost şi răne o spntie multicoloră. Această divesitate nu mpiedică o nmită uitate, am a şi " deunăzi, ce trebuie mereu alvaă, soi :esabiiă. •

Arhipeagul , inoneian se aă în cenul uni imense · roze a întulo, iin! mereu afectat de reper cusiunle unor evenimene adesea îndepălte .

Aa a fst încă dn preistorie. În primele secole ale erei nore, înd manrii şi negustorii din Indii înemeiază aici colonii, a în Bina nia, n Siam sau în Camdia, aducînd hnduismul şi buddsmul cre vor lori lrenă, se vor aclimatza la :;culturile" isulae şi vor sevi drept supot nolor regate. Prmele regate aar în Sumaa, dar cele mai impor ante şi cele mai vigurose se ezvolă în Jawa. Iluenţa lor este mai mult au mai puţin limiată, după cum ste şi cea a civilizaţiei mpoae. Jawa are munţi înalţi, pădi virgne imense, o culură ţănscă costiuiă în ate şi radiţii vii suiciene n ele îele. Drept umre, civlizaţia ndo-jawneză rne o suprapunere dsconnuă, ie că este vorba despre scriere, erivată n scrierea pali din India, de oeme, de poveştile. m pumuate de la modelele nduse, au de momintele şi emplele sale, acesea foînd smblul riral cre acoperă colna de la Boobudur (secolul al VTI-la), "imagnea lumii oivit bumului n Mhayna (Mrele Vehicul)". între ,regii" n Kraton se dsăşoaă rzboaie neîncetate n uma cărora apre, la sfşitul scolului al XIII-lea, n mperiu duist "nivesal", mperiul lui Maja�pahit care, începînd cu Jawa, îşi subordonează celelalte isule pintr-o vaă reţea de vsalităţi şi dpendenţe, n msura în cre dspune de o mnă acivă. El domină Sngapore, "oraşul lelor" n sula, 307

Malacca, ajnge în es, în Noua Guilee, în nord în Filipine; în 1923 dezanează o expeditie maiimă lansaă împoiva lui de China mongolă. Dr ace�ă mreţie nu a durat decît , o vreme. În 1420 musumaii cupă Malacca. începnd n 1450 jnainrea lor vicorioaă dislcă defmitiv imperiul, sau ce mai rămsese din el. Politica şi războiul snt paticipă la. demolarea iremediabilă a vstei consucţii, din tre nu rămîn decît uine şi amintiri cînd oc portughezii, la� începutul secolului al XVI-lea. Doar Isula Baii va conerva, amesecată în propriile-i''radiţi, moştenirea brmnică a veclor epoci. Rot�ghezii cupă Malaeca n 15 1 1 ; în 1512 Molucele, unde sînt araşi de mirodenii; în 1521 ajung în imensa Sumatra. Această păundere este facilitată de dsputele politice cre dezmembrează rhipelagul. De altfel ocupaţia potugheză ste fragilă, mai mult schia ă decît solid implanaă. a lasă ne3tse vechea viaţă 1 a , rhielagulJi şi multiplele-i curente; aît come\tul corăbiilor arabe la Achem, în vful vestic al Insulei Sumara, unde sînt încărcate penu Mrea Roşie mirode niile şi raful de ar, cît şi cusele regulate ale joncilor din potrile hinei meridioale cre, din vremea lui Mrco Polo şi cu sirnă cu mult înantea lui (încă din secolul al VII-lea în ce iveşe nord�estul sulei Bomeo) · frecventează sulele ndoneziene, aducînd jucărioare, porţeln, măase şi grelele monezi de cupu şi plumb, şi luînd n chimb de aici lemn preţios, pier, mirdenii şi praf de aur de la căuătorii dn Bomeo şi Cefebes. Păunderea pougheză reprezină o exploatate forţată a acestor schimbui srăvci cre se r�percutea ză din Jawa pînă în Macao, în apropiere de ano., şi mai depte, pnă . în Japoia. n secolul al XVIT-lea începe o nouă păundere, mult · mai importntă, cea a olandezilor. În 1605 ei e lă l Ambone, în Moluce, în 1 607 ajung la Celes, n 1619 înemeiază Baavia ,şi sînt săpîni în Jawa, unde, penu a domni, îi incită uii contra cel9rllţi pe sultanii isulei, rinţi medievali ale cror kraton supravieţuiesc pe îiălţmi, curţi prncire şi cstele întăite otată. Noii veniţi vor i stăpînii -

•

nregului arielag după ce-i vor lnga pe oughezi din Malacca (164 1). De atnci ei controlează cele două mai ăi m� ime: cea a Smtoii Malacca inre Smara şi oasa malaeză, spre vest, Simul . şi Inia; cea a Smtoii Sondelor înre Jawa şi Saa, oaa de intare nu putemicele coăbi ci pinze cre vin rept de a Capul Bnei Speanţe, fără a · face esală n Inii, au cre, pe acaă ale mitimă; revin n Europa cu ogaele lor ncărătui. O exploaae cială a îlocit o ală exploaare comecială, ajngîndu-se ncă de pe atunci, n poia nei concurenţe engleze precce, la Compaia Olandeză a niilot Oienale, fondaă n 1 02 şi cre mulă vreme va coSitui capodopera capitalsmului occidenal (pînă la acel ico tîziu, in 1798, atoat faudelor şi reşellor e e le-a coms, cît şi nor circumsanţe politice excepţionale). Iniile olandeze, ocupate un timp de englezi, vor revei in nou Olandei în 1816, cînd ea se va stala din nou metodic, confota··· bil, pînă la debrcrea japoneză din 28 februarie 1942. Aunci se va prăbuşi cosucţia model. După nfn gera Japoiei, n 1945, naţiofaliştii indonezieni, care colaboraseră cu invadat6ul şi în aclaşi timp luptaseră feroce împoiva' lui, au proclamat prin predntele Suno independenţa Indoneziei, n toiul unui enuziasm populr delian, la 17 august 1945. "Cînd, o lnă mai ziu, la 28 septembie, geneall itison, coanan ul şef aliat, debarcă la Baavia cu ue engleze şi ndiene, el găseşe zidurle oraşului acoperite de iipţi nti-olndeze". Reacţia obstaă a guvenului olandez, efourile pe care le-a desfşuat enu a rsabili vchea orine a lucilor, sau cel puţin penu a salva ce mai putea i salvat, va dezlănţui o dramă lsică a dcoloizăii dspre cre isoria frnceză rcenă oferă exemple pralele. Dacă "coloialiştii" au euşit cu uşunţă în insulele slab populate, la Celebs, la Bomeo, e cut în Indonezia neopulaă, la Smaa şi mi ales n Jawa au mtîmpnat o opoziţie acebă. Fosta aă olnială a luat pae insurgenţlor, uniăţi de gherilă au mobilizat cund upele olndeze şi le-au lat succesele în juul marilor oraşe. Vsa operaţiune, aşa-zsă de pbliţie, ·

ncepută la 2 1 iuie 1947, a crat icultăţi nsumonta bile. Mai eicientă a fost blcada regiunilor nsrge�tţ n Jawa, cre a provat nenrcii de ndes . ner venţia ndiei, Australiei, Saelor Uie, a ONU a s n cele dn um ă la un acord , inpefect, la 17 febuarie 1948, care a fost mat d� o a doua "oeraţiune de poliţie", la fel de nutilă ca şi pma. a 27. ecembrie 1949, la Haga, regna Olndei abndonează suveitatea ua fostelor nii olndeze, mai pu ţin penu pea ,olndeză" a Noii Gunei. a Batavia, deveiă Djakar a, rapelul oşu cu alb al ndoneziei va inlocui dapelul olandez. Aceste detali cre nu rau pe de-a-ntregul un ndelungat colict matic, complicat, sînt indspena bile înţe legeii Indoneziei de azi. n ma ei, ea Du a ncetat încă aceată lupă recenă pe are o trăieşe şi ăzi, ura faţă de Olnda svndu-i ada rept leac şi scuză penru propriile-i diiculţăţi Aceasă ură este .

un liant de care noua republică re nevoie. Colicul n ce priveşte "Irinul" Nua Guinee olndeză) nu are alt motiv. ste · ore aceasă . ulmă bucaă a lndoneziei reţinuă arbitar au nu de foşii săpîni? ste o insulă ălbatlcă, · fără îndoilă cu re, dar a căror pnere in valoare ar depăşi posibiliăţile Olnei. şi ndoneziei. Ir lcuitorii ei, pmitivi - papuaşii -, nu au ic comun nici cu ndneziii, ici u olndezii. Dar ui ii psă? ·

•

Rase, reigi, nivelui de iaj, specte geograce, cului se juxtapun înr-o ciizae extrem de pesij.

Toae insulele, ciar şi Jawa, şi au poarele l or prmi ive care răiesc încă adsea n eca de piară, şi rele lor iferie. a Jawa e stng cele rei upuri mleze: nnezi, madurezii · şi jawnezi popriu-zşi. n Sumara - malaezii, fote ciudaţi minngabau, baii, acnezii. . . Fără a pune la scolă,, n oae oele, negustrii cinezi; deesaţi şi indieabili, colectoi e muri, crdiori şi cmăari, revzăoi paziţi e are mei nu e oate lisi şi cae, n 1948, e prijnă e pueica Cnă omă... 310

Cîte popoare, tot aîtea lmbi sau idiomi. Penu aceste lumi compaimentate ste nevoie de o limbă comun�, o .lnua frnca": ese rolul pe care l-a juat din secolul al XVI-la (şi ăă îndoială mai de impu riu) malayo-polineziana, malaeza dacă peferaţi. a a dat imba ndoneziană, bahsd indonesia, deveniă lmba naţionalişilor înainte cir de a i limba oicială a noii republici. Acesă lmbă mai rebuie însă adapată tutu ror noilor cenţe, îndosebi elor şihţiice. Drept pentu care o comsie de einologie i-a şi încopoat, dinr-o dată, 37 795 de noi temeni! Astfel încît se poate vorbi de o imbă nouă, al cărei rol nu poate i însă comprat cu cel e care ndi îl are n bdia. Cu atît mai muh cu cît indi joacă rolul de limbă comună alătui de engleză, rămaă foate bine. Olandeza nu a avut un lc aalog n Indonezia din nmeroase motive, dar n enţă penu că olndezii, deunăzi, nu au dezvoltat (cu excepţia cîtova ealiri slabe şi rdive) nvăăînul tehnicilor modene, nici pe cel al propriei lor limbi� După cum afnă un cono� mist, "ei doreau să"şi stablească supeiitatea e baa ignornţei indigene. Folsrea olndezei r i rdus prăpstia dinre nferior şi suerior, ceea ce rebuia eviat cu orice preţ". Divesitae de lmbi, ivesitate şi cir couzie de bnuri culturale. În arhipelag, marile religii vor cunoaşe aventui sranii. Ele nu · iuă niciodaă sinure, :i coeisă cu credinţele populre cre le completază sau uneori le scmbă cu o ală mre reliie ivală. lată-i pe ăteii alaţi _ la 25 ilomei depre de Djogdjaa, cre a fot penu un moment capiala Jawei cînd olndezii au rcupat Baavia. Ei dscuă cu un călător europeam "n Jawa noi sînem cu toţii musul mai, dclară Kardjodromo, un ţărn, ă ezii. - AUnci de ce suneţi că aveţi zeii voşi? Musmaii nu crd decît înr-un singur . dnezeu. Krdjiomo pre încurcat şi aăl lui i· vne in ajutor; - Este icil, spne el cu vce amă... Nu-i putem negija pe celalţi zei. Ei pot să ne ·ajute sau ă ne facă rău. rezul nsu depinde de Devi Ci, soţia lui Vşnu." Tibor Mnde.) n sate nu se ală de altfel ici o moschee. Ţăii ·

31 1

musulmai oferă fucte şi răcoritore pe alrele lui Devi Ci, ir pnu a alunga duhule rele idică pe cmpii tresii de bambus cre luieră la băaia vntului. De asemenea, este recomandabl ă i tijele de orez cu ani-ani, "o mică lmă pe care secerăorii o cund n mînă". Repede şi e ăcute, penu ca duhuile bne ă nu-şi ia zoul. Aceleaşi luci le înîlnim la Baii, insulă minunată unde s-au cosevat - ar penu cîă vreme încă? · moşenirea marelui mperiu indo-jawanez şi credinţele lui hnduste. Aici morţii snt incineraţi enu a pemite suleelor lor să ajngă la lumină. Dr se menţn şi o sumedeie de crenţe anmse şi de practici legae de cultul pesisient al srămoşilor. .

•

A menţine unte aceste popoare nu este o misiune uşoară.

Ura faţă de olandezi nu este •însă suicientă penu tot . ce se ntîmplă. Şi nu este uşor ă uniici cînd este o problemă ă faci să proreseze o conomie primitivă, ăracă, sau cel puţin să convingi o populaţie fomaă n majoriat� n ţărani abutizaţi de muncă ă aibă răbdare. Cel mai mare seviciu pe cre colonizrea olandeză 1-a adus noului uven este acela de a i exploaat acest or ral cu o asţmenea prciZie încît nu a olerat decît mici propriei. 'măra republică nu re dci 'de ăcut faţă problemei redistibuirii marilor domenii funciare, şi nici nu are a se teme de reo izbuc nre ţăănască. ntraga ţărme este egală în ărăcie. Ţrni ăraci, inr-adevăr, pri;eieri n majoiatea .impului ai und eco�Jmii le subzistenţă. Orezul ste de depte cel mai rspînit faţă de c��elale culi alimen tare: poumb, o, sago .. El rerezină baa alena ţiei, ceştera bivollor sevnd exclusiv muncii pin tului şi rsouli. Co;mul cii este aproae necUnoscu, ir cel al _peştelui ste · foate modst. Pe scut, economia rămîne la mrgnea pieţei. uţn orez, o pînză, o jucărie fabricaă n casă, cîteva prduse vnute la orş pcă bnii ncsi dor penu a face . .

31 2

mici cumprăi,. nclusiv acele ţigări ietine .cu mros de cuişoare şi de fomă coică alungiă". n ce priveşe indusia, acesa rămîne în fza copilăriei, în afară de insalaţiile eroliere şi plnaţiile d; caucipc şi a fabriclor de poduse bue, a minelor e crbune şi cositor - şi nele şi alele n Smara (au a Bnca şi Blitn penu csitor) -, alate Slb deendena compiilor lglo-ameicane e care, duă cum se spune, Sno tocmai le-a naţionaliat. Dr, · ie ele euroene, chineze sau naţionale; activiăţle indsiale ale rhipelagului nu sînt n măsură să accelereze cretera economică a ndoneziei. n acelaşi timp, ,upă upera legăturilor cu Olana şi-au rsns debuşele şi maile produse de expot - cauciucul, cafaua, utunul, copra, zahăul -, dezvolae de olmdezi e eama vecilor cultui alimenare. Asăzi, · expoturile ahipelagului sînt asigate ineă, în proporţie de 75 la suă, de materii ime - cauciuc, perol, cositor. . Deşi ·independent, acesa rămîne deci n situaţia economică tipic colonială, sub dependenţa peicloă a luctuaţiilor pieţei intenaţionale. Asfel, n 195 1 , ncerea războiului din Coreea ş i crşerea csului maeiilor pme a fost catsrofală penu bugetul Indoneziei. . n condiţiile unei inlaţii moneare galopane şi ale unei creşteri a populaţiei înr-un im de un milion de iinţe e a, situaţia nu înceteaZă ă e deerireze. Jawa s-ar păbuşi fără mpoturle msive de oez n străinăae. La aceasa se adaugă lisa de cre cali cae, umlrea pesonalului admistrativ, Sciaea · endemică a ţăii, dezvolea dezordonată a amai. - r rebi ore să conchidem cind opia nui poliician al ooziţiei ndoneziene: · este momenul sloganelor, al işclor de opinie, al· cmpaniilor specaculose ca cea pivnd nul, şi nu l plnlor sstematice? Or, aceste plani sînt de o exremă · urgenţă. Nu ncape ndoială că libeata uceiă şi eufia subsec venă imă populaţia pnu a depune efotui iaşe; , nmai că aceste efortui mai tebuie şi înrprnse. Trebuie ăuiă sşi uiatea Indoneziei. e seă uiata marimă fără o marnă naţională, ă . o · aviaţie naţională? ·

313

Ponderea mnă excepţională a Jawei plasează insula drept centi al nui sistem solar: ea avea 5 mlioa ne de locuitori n 1 8 15, 50 n 1945, 60 în 1962 şi reuneşte două tremi din lcuitoii şi trei sfetui n resusele arhielagului. Dar densitatea pe ilometu părat (400) a ajuns ,la limia posibilului. Nici vorbă nu pae" i să se obţină noi terenri pe seama unei pădri reduse la minmum. A merge mai depate r însemna .ă se depăşească cota de alamă". Isula speanţei este de acum înainte Sumara (30 lcuitoi e mp) cu ressele ei minerale, cu erenurile nte. Totuşi, acestea nu snt atit de fertile ca n Jawa şi r necesia mijlace de cultură pe care o expasiune ţărnea�că obişnuiă nu le psedă. - Cenralismul jawanez" exasperează, alimentează separatsme viguros�, numeose mişci în favorea unei federaţii efctive. n ultimii ant, răbufnrile sepra iste s-au îmulţit (Republica Molucelor la Amoin�, Dar ul Islam în vestul Sumatrei, Pansuan n Jawa, mişcarea dctoului Hatte n regiunea Padang din Sumata, scesiu� nea "coloneilor" la Celebs). Ultimul din aceşti colnei, M. Smbolon, s-a predat la 27 iulie 1 96 1 . Alte diiculăţi: a rebuit să e pună capăt lieăţii pati,elor comunis, socialist şi musuman lieral. .Sukar nismul" devine deci patid unic, iar pogramul ău vjzează o "demcraţie dijaă". Libetăţile desinţate, oamenii scoşi din joc, ietaţi, ce-i drept, dar eliminaţi - otul il obligă pe .omul fte" - "Bang (raele) Kamo", să ducă o oitică sctacu loasă. Aşa s-a ntîmplat deunăzi la conferinţa statelor neure dn Lumea a Treia renite pin ija lui la Ban dng (1 955). De aceea el e ncăpăţneză azi ă obţină Guinea olandeză, Iinul. Acesă atisfacţie naţionalistă r i un spiijin enu un guven cre nu e n faţa lui n toate domeile şi nu mătoii i dcît rci rele, cu adevat ingrate. -

Filipinele Cazul Filipinelor, cre nu ste îscis n proma voastră, nu face excepţie de a regulile de mblu ale 314

Asiei de sud-est. Şi aceste s1le au fost un loc de întîlnire ulitor. Oamenii snt prezenţi aici încă dn neolitic; indstria ieului ste cunoscuă cu mai multe secole naintea erei nastre. Dn ecoll al V-lea p. H. arhipelagul ste cups m reţeaua civilzaţiei ndo-malaeziene cre radiază din Jawa; este nteat aunci răluci i Imeiului Madjapa it. Pe de ală pte, este fote devreme în contact cu comerţul chinez. Rezulă dezvoltarea unei clae e negustori şi avigaoi cre se afnă pretuineni şi îşi supn autoiăţii ţănii insulari, erbi legaţi de glie. n secolul l XV-lea se naşe Islmul în marea sulă Mndaao. n secolul al VI-lea, saiolii descoperă rhielagul pin Magelln, care-şi va găsi aic i moaea (1521), apoi ei se lează la Luzon, mara sulă din nord, n 1565. Creşnăaa va rencpe astfel n Exre mul Orient lupta dntodeana împotiva necredncioşlor, moros . .

Adseoi cupnse de revoltă, prost îneţinute în oice caz de stăpînii de la Manila, insulele vor ămîne sub dependenţă spaiolă pînă în 1898, cnd au loc n acelaşi tmp, o sl"cţie intenă şi inevenţia loei Statelor Uite. nsulele nu vr i să imediat indepen dente, ci vor i plae, a sîş1tul războiului hspan american, sub auoiaea Satelor Uite {atatul de la Paris, 10 decembie 1898), spe marea ndinare a naţionalişilor lipnezi. Penu a-şi lnişti otiinţa ncărcaă, prdnele ameicn McKley şi-a luat a rcnă "să-i insuiacă, să-i civilizeze pe lipinezi a oamei penu care sts a mit e cuce" ... Abia în 1946 sulele vor devei nleendente, teoretic cel puţn. " Asăzi, dpă n trcut aît de fna, ele cupind o populaţie fote nmeoasă (25 milione de locuitoi, cu un spor nual de 70 00, la o suprafaţă de 30 00 mp, adică ceva i mult de jum�ae n supafaa Frnţei). Populaţa ste siţă: elementelor malaeze fae meisae, repezenînd 95 la suă dn ppulaţie, li se adaugă 40 pînă la 50 00 prmitivi greu de clasa, 20 00 cnezi migraţi, plus micul up de neitos (70 000). Flipbele numă aproximativ 20 miione· de ·

315

catolici (este sinra comuniate creştină compactă din Extenul ient), 2 milione de disienţi catolici (agli piei, după numele fondaoului sectei lr, Aglypya, fost peo, atizan al Revoluţiei din 1898), 50 o protes anţi, 2 milioane de musulmani, 50 00 păgi... Să mai adăugăm că din 1 898 pmă în zilele nosre engle za a înlocuit bsc spaniola, rămaă limba vecilor familii. În plus, tagala, dialect malaez, a fost repuă în repturi. Mai subzisă o mulţme de dialece Ia o opu laţie din cre cel puţn 50% sînt nalfaeţi. Ţara este săracă, ba ahiar mizeră, esenţiamente urală. Iar mr� proprieate nu înceeză să cracă în detrimentul icii ărmi. O stuctură "paazito-feuda lă" (temenul aprţne unui observator american) face zanice refomele sau ajutoarele extene. Moneda nu circulă n realiate decît la Mnila; estul ţării nu cu noaşte decît rocul. Mizeria ţăr�ească explică larga surecţie comunistă · a bukidr, salvatoare n timpul dominaţiei japoneze, dar cre a fst reprimaă cu sălbăicie de autorităţile ilipineze după elierare. Dar fcul , mocneşte sub cenuşă: exemplul chinez şi soluţia cubaneză a lui Fidel Csro înierbînta imaginaţia. Nici măcar cu· ajutoul americn (şi sub conrolul ău) ţra nu progrsează delc. Cu atît mai mult cu cît creşterea demoraică distuge cu nticipaţie slaele îmbunătăţ: obţinute. Coreea

_înre 1950 şi 1953 Core� a jucat un rol dramatic, cuia i-a fost şi-i ăne victmă. Războiul n Coeea a fost ir� primul nd răz>oiul mplor putei, o ciocire sîngeoasă, înre Est şi V est. În timpul celui de-al doilea război mondial, n febu.rie 1945, la Yalta, apoi Ia Moscova în decembie acelaşi an, independenţa Coreei prea ă vină de la sine. a fsese eiberaă la nord de uele sovieice, la sud de truele americane vemte dn Jaonia, ir cele două zone de ocuaţie nu erau sepaate decît de lnia convenţională a paralelei de 38 grade nord. n poida intevenţiei Naţiunilor Unite, Coreea va rălOe divizaă ·

316

de acestă linie abirară; n sud se organizează o Repubică independenă Coreea, la 15 august 1 948, iar în ·nod o republică democatică dţ obdienţă comunis tă. În 1950, upele comuise �le Coreei de Nord nvadează Corea de Sud. Umează o isă amaă a Satelor Unite şi aiaţlor lor. Intervenţia voluntarilor chinezi de patea comunişilor coreeni va echiliba for ţele. Amistiţiu! din iulie 19.53 . va resabili .inia de separaţie de-a lngul paralelei de 38 de rade. Această diviziune nu a ·uşuat viaţa nici Ia nordul, ici la sudul unei uptui absurde în sine. •

Geograie mai înîi.

· coreea a fost victma poziţiei sale srategice sinulare, înre arhipelagul nipon, Manciuria, Siberia şi Chia. a constituie exemplul pericolelor care ameninţă micile sate alate în vecnătatea celor mai, cre ..Ted că totul ·le este emis în zona lor, ca şi astăzi ca şi ieri. Vstă peninsulă (220.000 mp), orienată de la nord la sud, Coreea nu ste separaă de Mancluria decît de văile înguste ale luviilor Yalu şi Tumen, cre ţrg pralel cu înalţii Munţi Albi, al căror ecan a protejat \le fapt, ba c.ir a creat independenţa Coreii. De la paalela d� 43 de grade la cea ge 34 de rade, Coreea este n dig de 800 pînă la 90 llomei, la prima vedere destul de semnător Peninsulei italiene. Ca şi Italia, ·a re neşasa de a i o cale nat�rală. Cina o cosideră drept una din porţile ei; ea crede că rebuie sa o supravegheze, cu acelaşi drept ca pe Turkes tan sau Vienamul de · nord; Japonia este pierdută n mrile ai� dacă nu dispune, cu voie sau cu ;ţa, de un acces Ia acest dig cuia geograia pare că i-a amarat insulele, puţin cm prea depate, ce-i drept. În aşa măsură încît atunci cînd Japonia se simte deosebit de putenică, sau cînd se simte ameninţată sau în mîn două cazurile deodată. Coreea resimte loviturile. Le-a simţit de mai multe ori, de Ia expediţiile - zanice de altfel -- înreprinse de Hideyoshi din 1592 pînă în 1598 pentu a ocupa peninsula, pnă Ia victoria care a pems instaurarea cupaţiei japoneze din 1 9 1 0 pînă n 1945. ·

31 7

Culmea ghinionului, Coreea costituie de semena "poaa de salvre sovietică atunci cînd Vladiv�tokul ste blocat de gheţui". Or, Mra Japoiei nheaţă spre sud pînă la paralela de 38 de rade. Incă de la începutul colului, Rusia· istă se interesa de aceă ută decsivă. Cnd jaonezii I-au ameninţat pe împăratul-re ge.al Coreii, el a căutat refugiul, deunăzi, la mbaada să. Ţă sracă, rece în poida prezenţei pnă dincolo de Seul a orezăriilor şi plnaţiilor de bambus, acoperi tă spre nord de întse pădri de conifere, Corea nu re coaste nimate şi cîmpii întise dcît spre vest şi sud. Aceste cîmpii rănesc prost o opulaţie numerasă de 3 1 milioane de locuitori (adică mai mult de 1 40 la kilometu părat). Patea sudică a peisulei păunde adînc în mare şi se prelngeşte cu o serie de sule; cea mai celebră . dntre ele, Isula Tsushima, aie în două Simtoarea Coreii: înre peninsulă şi Jaonia, dsanţa n linie dreapă este ceva mai mare de 10 m. Şi numai 50 m despt Corea de gurile Yan-Te-Kiang. Creea răieşte astfel aînc înipă ui mre; · ea nu este doar un popor de ţărni, trăind n culturile, din ·pădrile şi minele sale, ci şi un poor de esci, de nav!gatori, de comercianţi. De foae timpriu ea a organizat legătui ructuose între China şi Jaonia şi; ncepînd dn Evul Mediu, a servit ca legătu'ră între Cina meridională, în �ontact cu com.rţul aab şi esn, şi regiunle nordice. Lc de rcere, ea este o ţră de emigranţi şi negustori. •

Coreea este aproape o insulă, închisă de bunăvoie spte ea însăş, dar şi eschsă - de voe sau de neoie \ - spe umea din afa, de unde şi-a luat hrana cutura.

Istoria îndepăaă a celor Trei Regae (secolul 1 a.H. secolul al VII-lea p.H.) este şi cea a cucerji pensulei prin rspîndirea ciilizaţiei chieze. Cele rei re'ate apar unul după altul, în mai puţin de cincizeci de ni: regaul Slla în 57 d.H. ; regatul Kokuro în 37; fragilul regat Paekche, spijnit de Japonia, n 18. Ele sîn, deci în mare -

318

contemorne unele cu altele, r civilizaţia cineză le va afeca ind pe rind: buddhismul se stabileşe i întîi n Kokuryo, apoi n Paekche în 384, şi în sfrşit în Slla în 527. .. Slla, cel mai rual dn cele rei regate, le domină pe celelalte şi din 668 pînă n 935 ţne înreaga Coree sub autoriatea sa. Acest regat lărit se va bucra e o mare posperiate comercială cîtă vreme_ în ina se va menţine vie rălucirea npeiului dinstiei Chng (61 8-907), şi va răi mai ls raţie acestei lmti relecate.' După desrămara mrelui Silla, uitatea se eface n favoarea nui nou sat unitar, Koryo (9 13-1392), care va a nnnele său Coreii. Civilizaţia corenă cunoşte atunci un admirabil avînt susţinut de dezvolrea impri . meriei (dar veit in patea Chinei, ce-I 'nventase în secolul al IX-lea, coreenii iind să cei ae au desco eri, în 1 234, cracterele mealice). Buddhismul s-a răspînit atunci atît în ndl ştiuorilor de cte, cît şi al maselor, su> foma simpliicată Segn (chen în chineză; Zen n japoneză); în acelaşi imp şi cu şi mai multă forţă se insalează şi prseră confuciaismul; apr sculpturile n fontă, apoi statuile revesibil� şi o cerami că srălucitoate "în care se regăseşte gustul corean . radiţional al orfevului". Acest avint · este cu sigurnţă legat de dezvoltarea geneală a înregului Exrem Orient. n pls, Coreea re şsa e a i ferită de vîtejul barbarilor cre domină Cina şi care, mulă vreme, nu vor face ecît s-o atingă în treacăt. Dar în cele din mă Chna mongolilor, are a încercat ă deschidă toate porţile Imeriului de Mijloc şi a eşuat în faţa Japniei, reuşşte îmoriva Coreei pe c�re o supune din 1259 pînă n 1 368, mp de peste n scol. Redobndindu-şi ndependenţa, Coeea inră sub domnia ultimei sale dinstii, Yi, cre va dura pnă la ' �ominaţia japoneză din 1910. Cu excpţia cîtorva ni tumultuoşi, cum este <�rioada cuprinsă între 1592 şi 1 635, cînd Coreea este prinsă înre China dinastiei Ming şi Japonia aresivă, domnia dinstiei Yi ' e desfăşoră sub dublul semn fuctuos al păcii şi independenţei. Caactestica majoră a acestor secole o ronstituie, ·

319

ăă îndoială, apariţia unei clase mijlcii şi, în con secinţă, avntul nei civilizaţii ale cărei slrse de spiraţie e datoreză. în pae inepuzabilei magnaţi ' populre. Scimbara scriii favorizează acest gen de ncoporare a unei "cultui" opulare. ""mă atunci scie rea chneză nu pemitea dcît ştiutoilor de e ă gîndască şi ă scrie n mba vorbiă. Romanele, edac. ae mai înîi · n chneză, au fost după acea· scse în coreeană şi o înreagă ăură nouă a ocieăţii a puut pticipa la cultură. Această îmbogăţre spituală se raduce n secolul al XVIII-lea pinr-o efervescenă ;o�parabilă cu Secolul · nostr� al Lumilor" (Vldme EhsseeO. Dar la cel mai îialt nivel al scietăţii coreene 'se menţne civilizaţia aristcratică şi preţioasă, cracteriza tă prin riumful unui teoconfucinism sb senul unui raţionalism evident şi al unui numit stoicism. Atonci e rădăcinează deinitiv culturile familiale şi morala care fomează baza neoconfucianismuhii şi cărora, şi asăzi, n mijlocul necazurilor lor, coreenii le rămîn neîndoienic "cei mai ideli reprezenanţi". ·

•

Astăzi

În ce pr.vşte pr:zentul, nu se poate �pune nimic rezona �il. Dintr-o ţră pe cre naura o predispune la unlate şi pe care storia a uniicat-o tmeiic în cusul secolelor, atualitatea a ăcut mă ţăi, doi raţi duşmani. Vechea capitală Han-Yang, numiă în mod obişnuit Seul (sem nnd capitala), cre ·evne Coreei de sud, nu mai poate dspune· de . iinia rasvesală esenţială Seul-Gen'san. Închipuiţi-vă o Italie tăiată în două şi Roma pivată de drumul ce duce la Aîoona. Nordul are ndusia, oţelul, fonta, electricitatea; Sudul - orezul, . mile domeni fnciare şi marea liberă. Două mrionete iemişcate, abandonate de altfel, en u că· dn 1 953 nu e mai tagţ de sforile lor, chiar dacă nu ar fost lăsate din mînă. ·

320

CAPITOLU L VI

JAPONIA

Japonia se ală la capăul lumii. rin Isula Yeso ea se nundă în singuăatea rece a Nordlui. Spre est, une sînt cele mai bune poturi, ea dă spe golul fantastic al Pacicului. Spre vest şi sud, mări e jumăae pitoare, adeseori acoerite de ceaţă,. se îngustază un moment la nivelul Coreii şi insulei meidonale KiU' Siu. ripelagul japonez a fost adesea comparat cu sulele >riice, r acstea smt litealmente sudate de coninentul euroean apopiat. Jaoia este mai izolaă decît ele, incisă n ea nsşi, abndonaă oaei sale. Penu a upe acesă izolare, Japoia a rebuit adsa ă rea acest lucu, n mod explicit. Penu a, lănul, endemsmul, predomină fresc asupra exotismului. Un stoic japonez aimă totuşi: "Tot ce pre a · i 5enţianente japonez n civiizaţia noasră a veit n fră." nr-adevăr, fote de timpuriu a exsat o Jaonie cnez�, ncepnd in secolul l VI-la, ir din 1 868 o Jaoie occidentală cre e armă cu foae mre succs. Dar iecare din acste experienţe esenţiale s-a dzolvat. nr-o Japoie ,japoneză" a crei originaliate sulară ste neîndoieică. n ra rădilor iniarale, a ceremoiilor ceaiului, a creşior n lore ciar şi religia buddistă, ransmisă prin intemdiul Cnei, a 'fost refabricată n �tii japonez. Iar vesinea niponă a budhsmului este cu siguranţă mult mai depăaă de surse decît cea cineză. ·

321

Aît de maleabilă n aprnţă, Japoia a ăcut n numeroasele-i împmuuri o civilizaţie foe paticulariaă� a rne cedinciosă tuturor radiţiilor ei, cre cexisă cu o occidenalizre fot; avnsaă, pimiă n umă cu aproape un scol ă reicenţe, cu abă chir, ca un mijloc de puere. Aceaă dualiate sanie explică remrca .i zist (1961): "Cel mai extraordnr lucu e e ·n poate ofei Japonia sînt japonezii."

Jaonia primitivă inaintea civilizatiei chineze De la origile fe îndep�te (ncepînd cu mileiul al V-la a.H.) şi pnă în ecolul al VI-lea p.H. (cînd soseşe rimul apot noabil al civiiaţiei cneze), Japoia cunoaşe o "cultură" sbbră r vigUrasă, care e elaborază cu înceinală. Acasă Japonie de n ceput se atît de puţin cunoscuă încit specialişii peferă să fne că nu eisă istorie japneă inanta osirii budhismului, în 552 p.H. . . Se, pre că dstnul ei s-a deulat cm a: sub şcul invazilor, al inovaţilr extene, Japoia s-a creat mereu, au s-a recrat după maginea alcuiva. .

•

De l slul Jomon l sraa Yayoi şi l ore.

Dn mleiul al V-lea pînă la nceputul erei creşne nu se ntrezreşe decît .o · regiune privilegiată - cîmpia meiană cupată, la nord, de acualul oaş Kyo şi e cre documenele vci o nmesc regiunea Ki sau, spre sud-st, Yamoto. e ma marii sule Hondo, nu depte de înusa şi in.aa Mediternă jaoneză Seto no Uchi, cre o leagă de sulele meriionale Sikok şi Kiu Siu. Pe acesă scenă privilegiaă, se senaleză nd pe rînd rei mari cmbi: .

a) ste aproape siur că pmii locuitoi ai aripelaului au fost acei aini pritivi ale cror ume e regăssc n

Sca r a • 111700Q

OOkm

Oro1e u peste Ol tac. 1 ărbune 50U I9nlt Ooko- oaş inustrial . . ort moe •

��1

rgiue de ericicu ttu ră

l.!·j\1 rgiune de. suit

13. Japonia, Jară a soarelui şi a mării.

Jaonia ste Orientul hinei. De aiciş i age enea:

"Ţa Sorelui

ăse", n· cneă: "le-Pen". .

sulele iu Kiu, sabiti a�tă zi în Yeso şi Sahalin. Or, pma . culură pe cre o identiică arheologii foloeşte elemente (ndeosebi o ceramică . pmitivă decorată cu mdele de ngii imprimate pe lutul încă moale - de unde şi numele de cultura Jomon, adic ă desen de fin gie) veite din Coreea, Manciuia, de la îndepaul lac Bial in Sieia. Se poate dedu ce de aici sosirea foate mpuie a oamenilor de pe continent şi o ată cu aceştia cepuul luptei împoriva ailor, cre a făcut mulă veme ravagii n Japonia.

b) n secolele al III-lea şi al II-lea a. H. este evidentă o nouă nvazie, n recţia Chnei (mai les meidionale) şi a fote îndepăatei ndonezi. Apar o seri e de bunuri şi obiecte noi: roaa olaului, brolzul, oglinzile dn bronz, clootle, ieul, monezile chinezeşti din dinastia Han, orezul şi ·casa meriională, deschsă şi aerată. . . este civilzaţia numiă a srăzii Y roi, după ce la Ţoio ăpăurile au scos la lumină, pe această sradă, obiecte actestice in epoca resectivă. nre aceste noi bunuri, orezul care a înlocuit vciul mei constituie el sinur o revoluţie. Ideea regelui ca zeu n viată, care ravesează nreaga istorie a Japoniei, a fost oare şi ea adusă de potomalaezii veniţi din sud? L� această ntrebre nu se poae a un răspuns sigur. ·

,al II- lea · şi al II- lea p. H. , în· epoca cracezaă de momintele seioriale conservate pînă n ilele nosre, se cqntrează o serie de cl anui _ cavalei, ţărni, meşteşugai, şi unii şi al ţii semiliberi, · actora adăugîndu-li-se un nJr mortnt de şerbi. Sioii se pretind ii ai divnităţilor locale. Corporaţiile meşeşugărşti vor pmi, sub inluenţa coreană, nume le de be rup, secţiune) preceat de numele ocupaţiei lor (sibi uma-be� ţ esători i -- ori-be; Şelaii Kuratsu uibe; ubadurii atari-be . . ' Aceştia din mă rsmit legendele eroice). S-a istalat deja un sistem poii c şi religios, mai ales o regine prmitivă ce zeiică forţele multiple ale natutii, de cae Japoia pătmaş conservatoare au se va

c) n secolele

324

mai despărţi şi care va i nuiă, mult mai ziu, n secolul al XIX-l',a, Shinto (calea zeilor). n Occident vorbim adeseori de shintoism. În această vreme pinde :onur, ponind din • ţinutule ainilor şi ie la vechea reiune Yamoto, pima eboşă a Impeiului Japonie.

Acest imeriu e ste legat de origil. legendfe ale dinastiei imperi al e japoneze, provenită dn divniatea solară Amateasu, otrivit nei radiţi religioase ii celehrate încă în te1.plele shntoiste pînă la ngerea ţn 1945. Sub presiunea ocupantului american, acualul mpărat al Japoniei a recunoscut tunci oicial că nu este de origine di v ină Acest imperiu se va stabili lent. n secolul al Vll-lea, cînd sînt reactate pimel. croici japoneze, Japoia nu este încă complet unită. Este nr�adevăr n pocs foarte len, care asociază dinastiei imperiale elnuile (tji) din vecinăate, fiecare cu şeful ău, cu păntuile, ţărnii, meşteşugaii săi, ca şi nsia imperială îsăşi. Cu atît mai mult cu cît aceşti seniori snt adsea de origne strănă (coreeni şi chnezi). Se pare că socierea şi aducerea l a ordine au fost facilitate de necesiatea luptei comtme moLriva barbrilor aini "de incolo de briera din Est", ., Această regalitate lncată de o feualiate activă.îşi desţvrŞeşte izionomia în momentul în care coreenii .îi aduc în acelaşi timp cracterele chneze, couciaSmul şi budhismul, în secolul al VI-lea. luena ideilor confuciniste este evidentă deja în redactarea ord nanţelor prinţului Shotou (04), cre poclamă ep tuile unei autorităţi centrale indivizible: "ţa nu re doi seiori, popoul nu are doi stăpii... Acum ncepe Jaonia storică, cu ierrhia ei, cu scribii, cu cronicile, cu ambasaele ei la uta mpăraţilor Chinei {prima, n 607). O nobilime de ue (uge) se 'fonnează pe îngă prinţul care împte pn turi, "beneicii" (shoen) pe care iecare încearcă să le ransme n "iefuri", cum m spuie noi în Occident. .

325

Aceasă Japoie lpeială e . va ezvolta cînd nr-o lnnă nouă: ca a iluenţei crscinde, apoi atopueice a civilizaţiei cneze. Cna va a ciar nnele ·ripelaului, botezîndu-} "Ţra Sorelui Rse", în cneză - Je-pen (de nde "Japoia.), ir în japoneză - Nipon, potrivit pronunţiei japoneze a ace� loşi idorme.

Japonia la şcoala civilizatiei chineze .

Tmp de secole, civlizaţia · cneză adiază asupra .rielaului japonez. a va loi aici n mod neprevăzut; cînd defoind un apot pnă la a-l face de nrecnscut (cum · va i czul buddismului cre, sub foma Zen, prinr-un avar singulr, va deveni docina "sîngeroşilor smuai" începînd din secolul al XII-lea), cînd, mpoiv ă, conservînd un alt apot în fome rhaice uiae deja cir n Cna (asfel, un gen muzical cnez, piedut în Cii , se psează n Japoia); r ntodeaa rasfomnd înreul sub luenţa nor omei, nei societăţi, unor raiţi foe iferite de cele ale modelului cnezesc . Cu aît mai mult cu cît acsta n umă ' se prezină adsea n Jaoia ub foma sa coeen, care nu reproduce înotdeana cu idelitate rigalul. • ima ciilzae nipono-chineză este îsa ie aur a iponiei vech. In cursul acestei îndţlungate acuturai, oul este obiect de ransfer: clasicii chinez, caigra, picur, ahtecura, insiuiie, drepul (cel din dinasa Tang).

Astfel, ca şi Cna, Japoia va i împţiă n provncii, are bineînţeles nu vor avea întnderea vastelr provincii chneze. Cînd, în 710, va i consuită capila Nara ("capiala'\ . în coreeană), oaşul va i dspus poivit modelului cnez al oraşului Lo Yang , n Corea, în . Cnd fomă de eşicier, cu pala'ul merial la nord 1 capiala va i ransferată în 994 l a Heiyo ("capiala 326 ·

păcii") au Kyoto (n japoneză însemnînd .capitală''), oaşul va i cosuit din nou după acelaşi model. Dn " acst moment ea va încea ă se mai eplseze ca pîă acum, cnd iecare împărat îşi consuia ropia lui capială. Din eca Nra cua şi brourle devniă deja pra voae penu a i muate atît de s, la iecare doie. ncepnd u Kyoto capiala va rne e · · lc mp de secole. o · luenta cneză e smte petutindei iar icile sribilor cae relatează acastă istorie sînt. ce duă modelul mnilor (uilizînd de alfel idoamele cneze penu a ie japoneza). Touşi, acete împumuuri nmeoase nu trebuie să ne ' îele. Ca de la Kyoto ste un cenu nust cre se mpregnază de culură cineză, pe care apoi , o diuzaz, detul de post, n restul ţări: se o paă de lumină violeQă, cu multe umbre nă n juul ei. Pe aceasă scenă înusă, acumulărle duc la o îr să de air prcoe cre durază, n mare, de la sfŞitul secolului al X-la pnă n secolul al XI-la. Pe ndalul . acstor splendori evidente, a avut loc are şi o mbu năăţre a vieţi mateile? Se . pre că da, ir reluxul economic care va ma atsă ·că acasă vta de aur nu a · duat mult - după a vor vei secole ncae. Fmosa ecă Kyoto e regseşe într-o litauă peică srăluc�ă, preţioaă, n monogatari, scrieri petice pe jmătae poveşi pe jumătae romane (ochi� ubo moogatari, "nvăţăura n pivniţă", se aproape povestea Cenuşrsei); şi mai mulă încă n nii, jnale ptice pe are dnele de la e le ciau n japoneză iar băraţi în chineză. Acasă ieatră femină foate vie ne fa;e cunoşnţă cu serble de la ce - concete, dansuri, concsuri de pezie, ieşrile mperiale n satele din jur, "plăceri supse unei etichete sricte cre face n viaţa lţ plat o veşică reprezen aţie, reglată ca un balet�'; ea dezvăluie şi o eie de mrigi politice �u sentmenale, cu "neviabila pro miscuiate care bntuie n aceste reşdinţe u ncăpile pea smte". O lme frivolă, . îndavă, "fesată de liteaă". O doaiă de la cte_ căreia nu-i cunoaşem deît pseu327

donimul, Se� Shonagon, care a răit pe la nul 1 000, ne-a lsat "scrieri din vîrful penelului ", adesea nemloase, ltotdeauna muzante. Pentu a a n exemplu, să ve

dem care sînt deosebrile pe care aumra le face înre lucrurile plăcute şi cele neplăcute: acestea n umă, spune ea, sînt bineînţel� mai numerose decît primele: ,;un fr de păr pe use de scrs; sau n grăunte de nisip n bastonaşul de ceneală cre scîrţîie cînd sii ... ; un pesonaj nsigniint cre vorbeşte mult şi îe tare ... Un sugr cre plînge ciar în momentul în care doreşti să sculţi ceva . . . Un cîine cre începe să latre la un bărbat cre vine la tine noaptea în secret... Bărbatul · cre, după ce l-ai ascuns cum ai puut mai bne, ncepe să sforăie. Sau cel care, ve�ind să e vadă e cus, îşi pune o pălăie înală foate vizibilă, iar n momentul cînd pleacă, cu grija de a nu i văzut, se agaţă de vreun obiect care se . prăbuşeşte cu mare zgomot..." (după R. Sieffert). Ir în vreme ce privilegiaţii îşi erec stfel timpul, budhismul cucereşte ncet Japonia, sfrşind prin . a se democratiza aici. Un cler de inspraţie nouă ia contact cu ,�clasele mjlcii", cu meşteşugarii, micii proprietari. Devoţiunea, forte snp1iicată. este înrptată exclusiv supra lui Buddha salvatoul, Budha·Amida care garan tează creinciosului accesul în Cul dn Vest. Umnd o evoluţie smilră cu cea in China, cunoaşerea ideilor şi crednţelor budhismului autentic devine curînd privilegiul · cîtorva ai teologi sau oameni de elită, în vreme ce un buddhism populr îşi asumă toul, ncl usiv vecile crednţe shinto, ajungînd să fomeze o adevă� rată religie comună. Este vorba despre Shingon, pentu care zeii lcali devin mnifesiri paiculare şi temporare ale divnităţilor budhste. Sancuarele sntoiste rec atunci sub conrolul acestei secte noi, numiţă shintosm dualist. Cu apariţia lui Ami da ia a vînt o nouă iconograie budhstă. P� inu natele "suluri" ale acestei epoci apar în egală msură peisajul japonez, magiile, ge�turile diferitelor clase sociale, n scene adesea pline de mor. O alt� rspndire o va cunoaşte scrisul, sub foma uui alfabet simpliicat (numai 47 de silabe).

Din secolul al XII-lea, această ordine mpeiaă naufragază. De mută vreme ea dădea semne de să bciune. Ea a . copiat instuiik Chinei strlucite a dinastiei Tang, ar nu a şiut sau nu a putut să creeze elasa lteraţilor în seviciul statulu, care iar i pemis să înfingăforţele şi ambiiik vechii astocrai.· Ea va ceda locul eimului Shogunatulu, de-a ungul unui intenninabl Ev Mediu (1191-1868).

•

De la sirşitul secolului al VIII-lea n 1 1 86, deci mp e patu secole, elanurile feudale blochează puterea mpe rială. Împăraţii donesc, dar nu uvenează. Ei sînt piznierii şi jucările clanului atotputic Fujiwa. Membrii acestuia se ală n functile de comndă, ei fnizează împăratului soţiile, concubinele, alese exclusiv din vasta lor familie; ei îi dau js e suverai, ei le aleg succesorii. Un istoic costaă e bună dreptae: "Puterea Mikadoului este o cuie goală căreia Fujiwara îi păstrează cu înveşunare cheia." Sfrşitul îndelungatei domli a clanului Fujiwa ee cel care deschide inteminabila peioaă nuiă a Shounatului. Aceasta expeienă neaşteptată oicia lizează · intr-un fel, în persoana shogunului, doarea npăratului de căre elanurile senioiale, de căre male familii prov�nite adesea din numeroşii copii ai împă ratului şi care constituie un fel de nobime cu apanaj . Shounatul reprezintă domnia lui contnuă, în tmpul căreia elanile se ciocnesc, se îlcuiesc, r se nţeleg. Cel puţn enu a zrobi restul populaţiei împăţite n caste: seiorii, ţărnii, meşteşugarii, negustoii. Dor pmii răiesc cm le place. În josul scii ciale, cei mai nefeiciţi, mai ales lucrătoii n piele, snt paria, este drept că mult mai puţin numeroşi decît în Idia. Favorizat de regresul vieţii econoice; Shognatul ia nştere avînd aspectele utei reacţii feuale şi militare, sub senul reculului material general. Dar şi sub senul upei ·aistocaţii belicoase care, departe de cute, şi-a costituit domenii foate întjnse n ţnutile noi. şi "coloniale", prost paciicate, n nordul şi eul sulei Hondo, "dncolo de bieră", unde se ocupă n ncipal cu creşterea cailor. Flţă de Kyoto, de c� ăi

329

eemaţi, ilfzoi şi detesaţi, noul regi se doreşe a i un uven egalir de soldaţi (bakou: guvnul otlui). În funtea lui e ală n şef miliar, hounul. A fot comprat cu pmaii palaului din peioada decadenţei merovingiene, cu deoebirea ă că în Japonia egele întor nu va i tot� icioată suial Madul va continua să domnască, fră a guvena, alăuri e shogun, căuia i ă investitua în numele craceului său divn, ca papa împăraţilor. mii shoguni s-au insalat la extremiata sulei Toaido pe drumul de la Kyoto la Yedo), la �maua. Capiala efectivă va rmîne aici pînă în 1332, apoi se va mua n nou nr-un ctier n Kyoto, la Muomaci, dn 1 393 . pînă n 1576, enu a se situa în cele n umă la Yedo, pînă atunci un t pscăresc (1598), unde va răîne pînă în 1868. Istorici voresc dpre epocile Kamaa, Mromachi, Yedo: puse cap ia cap, de acoperă apoape înraga durată imensă a Shogu natului (1 192-1 868). Indiferent care r i perioaa luată în dicuţie, avanscea · ap�ne ăzoiicilor, cavalilor, ushi. Csă dominană, ei şi vor .impune 'cu uşurnţă mdul · de interpreare, usurile, bualiatea, r şi, foae vizibil, mai ls la incepu, o anmită simpitae în guveare, ca şi în îmbrăcmne sau t dspunrea caselor: Suikan, hitatara, veşmine simple înlcuisc vşminele umlate şi'stînjeioare noshi au sokutai, ce corespndea) exigenţelor vcii etichete. Vînăoara, tuirele, cursele e cai înlcuiesc plăcerle preţioase de odiioară. Aceste 1oauri de obicei violente nu se vor atenua dcît în vrema îndelungatei ş.ei a shounlor la Kyoto ( 1393- 1576), băînul oaş · recăpăîndu-şi aunci drepurile şi rolul, asfel încît vîsa de aur clsică nu se . va pierde cu totul în secolul soldaţlor şi cavalerlor. . ·

Ultimii ani ai secolului al XVI-lea şi primii ani ai ceui de-al XVI-lea despat violent fn două lunga perioadă a Shogunatului. Revoluţia clanului Tougawa va zola, penu mai bne de două scole, Japoia de restul lnii şi va inăspri instituţiile şi moravuile feudale. 330

După dictaura de facto a ·unui iu de ţărn, HideySi - care, ă a pua tllul de shoun, a ştiut ă rsabilască ordna n �rhielag şi a înreps mpoiva Coreei i lng răzoi, puţn raţional de altfel (1592-1598), e cre dar moatea lui 1-a ntreut ; s-a mps clanul Tougawa, n geialul şi fote cibzuitul Hideyori .. Numit shoun de căre mpărat, el a hoît ă se stabilescă ia Yedo, cosidînd nu ăă temei că . de aici, n aceste ţnuti tubrente şi nu de la Kyto ' rebuia şi putea i guvenaă · Japoia. Abicînd în favorea iului său, Hideyori a euşit să facă Shogu · natul eredir n familia lui, re a "domnit" astfel pînă n 1 868. Mrea hotîre a acestui uven de la Yedo (în pezent Toio) va i 'aceea de a tnchide, tn 1 639, Japonia străinior. De-acum înainte nu vor · mai păunde dcît vaSele autorizae dn ina şi Olanda, acsta n umă neavînd dreptul să impote decît munitii, me, tunee, utun. n rest, rhipelaul puta răi, şi a trăit, pin ' popriile-i r5�e. InterdiGtia vza în egală măsură vsele japoneze cît şi pe celelalte. Cu acesta dn mă s-a şi început chir (1633). Poate i oare explicaă aceasă acţiune cu consecinţe de nverură? Se pare că stăpînilor Jaoiei li · se ăcuse frică de ccidentali. Poughezii, sosiţi pmii, acoseră la Kiu Siu în 1543. unule, rchebuzele, crăbiile mense i-au mpesionat pe sulari; mai mult cir, au avut loc nmeroae conveti la cresm obţnute aproape mdiat ·de noii veiţi. Va favoiza acasă reigie revoltele marilor seiori şi ţăranilor, cm apoape s-a ntimplatn 1638? Pe de altă pate, ee adevăat că la mijlocul secolului al XVII-la se conurează un reţs economic de o amploare exremă, tonul ind dat de Ca, dr şi de îndepăaa Indie. Japonia, cupinsă în acst relux general, a fost deci ore obligată să se pună la adăpost şi să oprească mai als exotul .de · meale preţioase? Dh tmpurile eroice ale lui ţideyosi, aresiviatea împoiva Coreei, mpoiva Chinei, nenmăratele acţiuni pratereşi maritime împoiva acsteia din umă inică o repliere a Japoniei asupra ei însăşi (astfel, srălucrea ·

331

Cinei dinastiei Ming nu radiază asupa ripelagului). În ine, a fst mare şi dorinţa de a mobiliza o soietate gata s-o 'ia din loc şi ţărnii pra doici de libertate, aduş: adesea la diserre� nchiderea Japoniei a "pieticat" instituţiile pînă la sosrea, · n 1853, a "corăbilor negre" ale amralului Pey. 'mă atunci, Japonia va răi încisă în s.e, îşi va cosea elnuile, qobilimea arhaică şi va subordona otul acestei clase esenţiale, ceea . ce demosrează, n felul său, succesul prelungit al ma; al zen, acesă fomă denaturată a buddhismului. Dr, 'deşi închisă în sine cu rei lacăe, Japoia a fst poate mai puţin nefericită, mai puţin lipsită de mijloace decît s-ar crede la prima vedere. a a fost condamnată să-şi pună în valoare ogăţiile, cele materiale cît şi celelalte. O bogăţie evidentă, un semn de snătate îl costituie înlorirea din secolul al XVI-lea, a .unei literatui n limba vulgară, apoi imara ei n timpul "secolului Osaka", 1 65-- 1 750. Acest lung Ev Mediu va ra, alături de teaul tradiţional No, e jumătate c.tat pe jumătae dansat, kabuki. În timpul Shogunatului noap tea nu a fost totală. .

Experienţa Shonatului nu este, eident, de conceput decît în cadrul unei dscipline stricte şi a ceea� ce s-ar putea numi poliţie de stat. Maii seiori, şei de clanuri şi de disrice, aimyo (aproxmativ 270), au n slujba lor o mulţme de "ideli", samuraii, care"i slujesc cu devotament enu bai au n cimbul unor prestatii în natură, r nicidată, ca n Occiden, n scimbul unor pămînuri date o dată penu totdeana şi care le-ar asiura o anuită independenţă. Roninul, samuraiul cre , şi-a pierdut sau (acă ste psibil!) şi-a prăsit senioul este condamnat ie să moară de foame, ie să se apuce de tîlhării. Să fie devotat tup şi sulet - o spne, o reetă şi o poclamă religia de opoare a smraiului, codul . oral Bushido. Legea celor 47 de ronini al cărr stăpn s-a sinucs făcîndu-şi harakiri şi cre-I răzbună e mot ir apoi se sinucid la ndul lor e momîntul lui n impul ieii nului 1703, a fst adesea povestită. Acest cod 332

spu al onorei a fost iodelat de şcoala fără milă a războaielor civile n lanţ. C\ci japonezii se luptă mai als înre ei, îmoriva lor înşişi. Depe aini nu se mai aude nmic. Cina mongolilor a încercat n două rînduri, în 1 274 şi 128 1 , s ă unce o amadă supra Japoniei, r u n "vînt divin" (Kamize) a dezlnţuit ftuna şi 1-a disus pe nvadaor. După cum l văzut, războiul îmoiva Corei nu a durat decît şse ai. Deci împoiva lor au folsit japonezii sabia sau lancea. Acest război continuu a fomat, a. sădit n ei respectul faţă de o ierllie sabilită o aă penru totdeauna. n aa măsură încît în imba japoneză, în nul 1868, cuvintele, verbele .�preciează poziţia subiectului şi obiectului". De exemplu, folosirea auxiliului ageru indică "că acţiunea expmată de verbul pincipal este ndepliită de un · inferior în beneiciul unui suerior"� Rezultatul? O Japoie exraordinar de dsciplinată, mprţită in caste, ţnuă sins, fastuoasă şi mizeră n acelaşi timp. Această magne dublă, splendoarea unora şi mizeria absolută a altora, apre în pleitudinea ei în cursul călătoriei pe 'e medicul Kimpfer n West phalia a înreps-o n seviciul Compiei olandeze a Indiilor şi' a cui cate este un tezaur de observatii (1690). După/ ce ai citit-o nu mai poţi uia călătorile nevoiose, îurile pe care rebuie să le reci rotejat împoiva şuvoiului de apă de şiurile .lungi de podri care' dîndu-i îna pn vadul adnc, sparg curentul şi înlsnesc recerea periculoasă; nici satele cu' cse mizerabile; · ici ţăranii care îngenunchează pe cmp, e drum, cînd rec cotegiile fastuoase ale marilor 3eiori. Aceste mi mult umblate, de la Kyoto la Yedo unde să shounul, sînt însuleţite de coegiile ce-i îsoţesc pe aimyo, cre au obligaţia de a-l vizita cu regulritate pe shogun. Suitele lor fomează adevărate amate de hlebrdieri, de archebuzieri, de sevitori care-şi însoţsc stăpînul în călătoria spre capitală. · Aceşti feudali bogati rebuie să locuiscă în palatele lor din 'edo tmp de şase luni e n. Casele princiare, le cror faţade snt decorate cu anoarii exrm de bogate pe care le _nra Rorigo Vivero (169) sînt ·

333

upate apae, în arpirea palatului prnţului. La nna umelor, ele iu sîni decît î:cSori, oicît de fmoase ar i. Mii seniori snt sfel supraveheaţi, lăsndu-şi aici familiile ca osatici ori de cîe oi pleacă. Ei nu pot scăpa în nici n cz, nmei nu scapă mulţmi de judecători, de obervatori, de conrolori alaţi e umui, n ni, n oraşe. Aici icre saă fomează o uitate, în gen cnezesc, nchsă Ia cele două exremităţi e porţi ce. se încid de îndaă ce se poduce un ncident: ft au mă. Atunci vnovatul, sau vnovatul prezuma, ste imediat deferit justiţiei şi pedapsa nu ntzie, acesta ind, n genal, conra la moarte. Acelaş i cnol ever şi nuţios e aplică snului raic acceptat de resicţile de după 1639: cel al cnezilor, cel l olandezilor (aceştia din umă şi-au folosit • cu neuşnare vsele · şi unile penu a zrobi răscoalele jaonezilor cri în 1638). De icre aă ind osesc, vasele Compniei olndeze a lndiilor sînt supuse carntnei în insula Dsma, cir în inerioul potului din Nagasai: mi, mini, negusti, agenţi, lucurile şi omeii Companiei sînt conrolaţi cu atenţie. Măuriile lsă mpresia .unui regm suspi;ios, vigilen, a unei ţi peSărate cu foreţe, cop!eşite de soldaţi. Mai mult decit în Occident, unde totuşi jusiţia este ilexibilă, orice călător ntîlnşe aici spcacolul spînzurăoilor, l upuilor toturate. n aropiere de Kyoto, una n colne se · numeşe dealul "ureilor tăiae"�

Pe pan culural, cît şi pe plan relig�os, Japoia feudală a evoluat de asemena. Budismul; ca şi n Coreea sau n na, a cnoscut aici fome divese (m ee cea, fnatică, a otslui Crenţei Adevărate care ssţnea că Japia este snura ţară a adevratului Budha, ca şi cea a lui Zen). Populariata pe cre a cnscuto en, veit şi el n Chna, se va datora samurailor, începnd tt secolul al XII-la. n reme ce neocofucianismul raţionalist se mă rept o donă comoă a Shou natului, acest budism pticulr dene o religie a soldaţilor, sensibl . eviată astfel de la sensul mar de 334

religie a drag?stei şi nonviolenţei. Dar această s fonre este revelatore penu o epocă şi o socieate. Sfatuile pe cre le ă Zen sînt expimate în �ze fe scute, oan, cu o moralitae neaşep�tă, voit absurdă. Acst nvăţiînt vrea să eliereze cu orice peţ fdţa inconşienă, insincti-vă, de obicei pe jumăae adonită. "Părseşte-ţi spiritul . şi ii ca n balo, ntr-n torent de munte." Striu efot asupra snelui, .de a-şi dezlnţui stinctele, de a le rezi şi aoi de a e ncrede n elnul lor." Acest limbaj ne ape rspetiv a i cel al nei adevate meicaţi psnalitice. Fără "complexe", pre ă afne răpicat aceasta. "nd mergi, ă mergi; cînd sai şezat, ă sai aşezat; şi mai als ă nu eziţi! " Să nu eiţi n faţa a nmic, iaă sfatul cel mai frcvent, evident bun penu n soldat: "Eliberază-ţi umul de toate piedicle. Dacă, în drumul tău, îl vei înîni pe Budha, ucide-1 pe Buddha. Dacă îţi vei înti srămoşul, ucide-ţi strămoşul. Dacă-ţi vei înti atăl şi mama, ucide-ţi taăl şi mama. Dacă vei nîli o uă, ucide-ţi ua. Nmai aşa vei puta ajunge la elierare. Numi aşa vei scăpa de lanţui şi vei i liber." Bineînţeles, fzele . nu tebuie luate ad literam. Buddha, strămoşul, păinii sînt smbolul tuturor con sîngerilor unei scietăţi cu eicheă obsedană, în cre n cea mi ragă coplie icare faă, iecare băiat ste ins n cosetul de ier l unei educaţii sice. O adevărată dresră' îl obigă ă respece un cod e reglmentează modul de a mînca, de a vorbi, de a se aşeza, ciar poziţia în mpul sonli, cnd rebuie psaă mobilitaea, cu capul aşezat pe n ulou de len. Toul ste ,,să nu-ţi pierzi iciodată conrolul asupra spitului au al tupului" prn inteneiul unei condiţioni care încrcă să buie relexele cele mai fre�ti, aşa cum grădna-miatură mpiedică creşera natrală a planelor şi rboilor. Se pare că nreaga nvăţăr� Zen, rezevaă solaţlor, ese îndrep�ă . împoiva ibiţilor şi cosîngerlor mpuse de cea e se chamă "codul de politeţe" japonez. La fel a n orice societate, viaţa atenuează, corelează contraile. Japoia ·

335

este n acelaşi mp igoare şi supleţe, "elasticitate". Zen este o reyşă necesară, vitală.

Japonia modernă Ruptua Japoiei cu lumea exterioară va dura peste două scole, pîpă la revoluţia care deschide era Meiji (1868), umaă cuînd de indusializarea intensă a ţii. Acesă industrializare se pre�intă ca un fenomen apate, un miacol; a uncă asupa civilizaţiei japoneze lumi vii. Căci spontaneitatea şi mai ales reuşia ei exaordinară nu se explică numai prin obşnuitele considerente ale economiştilor, ireşte nu nutile, ar insuiciente singre. Rolul secolelor de recluziune: din 1 639 pînă în 1868, în poia închieii aproape toale, Japonia a făcut prorese foate ma. •

Ele sînt vizibile începnd cu secolul al XVIII-lea, cînd au loc o creştere a populaţiei; sorira evidenă a poducţiei de orez, inrducerea de noi culturi ... Oraşele se extind. n secolul al XVIII-lea, Yedo numără cel puţin un miion de locuitoi. Accelerarea generală a economiei nu r i posibilă fără un excedent al prducţiei aicole, ndeosebi de orez, care să · poată i ads e piaţa urbnă, ră facităţile penru păsarea şi ranspotul gînelor, ră posibiitatea de a pune la ispoziţia oaşelor combustibil - cărbne din 'len - în cntităţi suiciene. Socieatea însăşi favorizează evoluţia. Acei daimyo pe care uvenul suspicios îi dezrădăci�ează şi-i obligă să răiască la Ydo snt sistematic uinaţi de aceste deplasăi continue şi costisitoare. Începînd dn secolul al XVII-lea se .nsaurează o economie monetară, mai ntensă de la bun început decît în imensa Chină, iar luxul urban reclamă, implică cheltuieli n bani; el îi obligă pe maii senioi să comercializeze o pate dn 336

bogaele recolte e orez, să mpmue u atît mai ur cu cît insrumentele de credit, cunscute de multă me, se generalizază (bilţe de difeite feluri, o" e ' scmb). or, ca şi smurailor, le ste interzis să facă comeţ, asfel încît au ntemeii. O clasă de negui se insalează, prseră, ă bai cu mmt nu aimyo, se strcoră în anturajul lor şi, înr-o ţă în cre mai mult ca oriunde ama face . pe om, se îmbacă cund după ma lor, îşi plasază copiii în fmiliile înalte, se inilreză n ele prin căăoii şi adpţini. Totuşi, potoliţi de unele execuţii specaculoase, pretete penu guven de a proceda la coiscări avnyoe, de obicei aceşi neustoi ăiesc în umbră. Impoanţa lor este deosebit de mre la aa, enu economic al Japoniei de atunci, şi n acest oaş toţi ei are îşi amanetază lucui, seniori şi amei de facei, se înîlesc în "Caieul lorilor", oş l plăcerlor în nterioul oraşului propiu-,zis, unde cueele, "ţducate cu mare cheluială", gheşele, joică ,,rolul pe ce-I au seseră nobilele doane de Ia cutea dn Eiq (Kyoto)�. Conica Caieului lorilor, scnalule, sinucideile sau asinatele sale limentează o liteatmă anuznă, as ică, spre mara bucurie a publicu i necultivat, penu că adevăaţii lieraţi preferă acestor jocuri literae comune "deliciile scolsticii confuciite". Toate acesea dezvăluie, înllnte de 1868, o mişcare vie a vieţi japoneze, o relare econmică ce a cra, încă din secolul al XVIII-lea, n precapialism activ, gaa să se dezvolte. În secolul al XIX-la mişara e accelerează şi mai mult; era Meiji r i de nenţels ăă aceste ransfeui şi stalăi neiore, ă aceasă acumulare pralabilă de mijloace eonoice şi · capitalui, ără miile de tensiui sciale cre reilă n acstea. rea mulţi aimyo au fost uinaţi de politică au de lux. Japoia se umple reat de samurai ă săpîn, 'de ronini, e cavaleri ă avere: semă înrultva cu Gemia scolului al V-la şi cu "repul pnnului". În oice caz, aceşi d�cl�aţi .vor i cei are vor sigura succesul imediat al Revoluţie:. Sosra lo�i ameie (1853) a fost "scîneia care a �.i ns pulera". Iar cînd •

337

mpratul Muo Hito va pelua puterea, n 188; el va ta ără · diicultate veiul regm feudal şi cstele lui adiţionale: Pnu ă nu e va rtna dcîţ un decr. ·

•.

Indsiaiza,ea nu este doar un fenomen economi, ea nseamiiînodeaua· şi o anuiiimulle soia, al căi ' proces îneă sau iaeă pocesul economi. 1n czul Japonie, socieea nu a acoat ca în. .

Chestiuna e cu aît mai emnă de a i sublnită cu cît n gnel rcul de ndsrialize zncă oae sucturile ociale. n Occident, poivit prcsului nalizat e Mx, el a rds, pn mele poletaizate, lupa de clasă şi evolutia muncitrcă cialiă. Japoia ese un caz paticulr. De neînţels la a vdere, a şi�a reaiat Revoluţia ndilă şi s· fnnrea activiăţilor pe e acesa o presupne ă ca ucrile ciale. ă sufere uptui revoluţine. ,Acă sfmre meă... a fost incpoaă unei cuuri n llş şi a mat o cale cre, la o ivre atnă, s-r puea dovedi e de-a-nregul nouă." Şi•· moivele acetei ansfomări snt, oate, ă oarele: ea vorba de o ieae sciplnată şi e, în experiena nouă e i-a fost impusă după 1868, şi-a pstat. cipna vehe . . Acă scietate supsă, s ecuoasă faţă de iie, acepase nOdaa ă mumur a luxul ă ie reevat cîtova; ea a accetat de semena; ă a-şi a inodauna ma, ca un ca!i am modn ă se ediice n mijlocul unor leărri ncă feudale. Să ne gndim la ndusiaşi uşi n secolul al ll-lea insalaţi n Urali in mijloul ioagilr lr Muats mutnds, apoape aceaşi magne � ofeită de le orgzaţi inusriale jaoneze, cele e n secolul al X-lea au siguat succesul operaţiuii şi au s n a eneicii, ă a provca reacţia melor munciore. .•.

naine de răzoiul n 1942, este 80% n capialle Japoniei e lau n îile a cel mult cncprezece 338

fmilii. rgoul le seneză sub numle devenit asăzi clsic de zaiasu: snt fote celebrele Misui, Misubishi, Siovo Jasua, Csa mpeială · ind e dpte - fnă expeţi - cea mi ogată n ace fmilii fote ogae.. . Pe plnul ieriei ciale; aci eniori ai big snes-ului sînt ecivalenul acelor aimyo de odioaă şi al clanurilor lqr, munciorii sînt şerbii lor, contamaişii - agenţi săii, iar ininerii - smii timpilor noi. nrepinderile n flale, ameec ,de feudlism şi aealn, în . mediu n are .libera înrprinre, comuismul sînt rsimţite rept idei ii şi ăne, ugăore a Kodo, alea merală a Japoniei". Din acst or dcl, ndnaic, dţ o cumpăre soică, accend alrii fe ute, conducăorii au ăcut iei şi fac şi azi ce vr. Aa e explică macolul, shimbrea radicaă de drectie n . 1868. Anci, .shonl a cdat locul. mpă ratului, n incipiu forţa cea mai adiţională a ii (la a ccidentului ne puem magina n suvenul on if ia n ă uvenul · laic al amenlor şi bnurilor ccidenle) . r, acsă forţă taiţională decide ă lagă · revoluţia, aolte carele feule, deceează mplnea indusiei, degajează invtiţile nece şi crează a însăşi zinele. După re, dsul de des, cedaă nrendeile fel ceate nr peone pivate "e cre le alege m cosideă de cuviinţă, nucîtva la fel cn ar ceda vste iei de' n gen neit. n acelaşi timp, ea mpune naţionalsmului japonez un mens progam de muncă. Şi acesa va i excutat. Fiul Soarelui, veneat n emple enu orinea lui ivnă, a dat ordinul nduializii. Pnu a-l execua, Jaoia nu a avut nevoie de ro ideoloie sau de reo stică orcre, mistica nu ebuia creaă, ea exita şi a penis ca o. ă ă ie mnevaă a un snur om. n aceste coniţii nu ebuie să mre dualita unei Japonii fe moene şi n acelşi imp fe adi ţinale. .racterul mtic � autrităţii iipdui a evit în acelşi tmp stau qo-ul şi evoluţia", cea ce putem raduce n: mqbitata cială şi Revoluţia coomică.

Nu este o expliaţie abuivă, după m dovedee

339

repunerea în repturi coşientă, n secolul al XVIII-lea şi mai ales n. secolul al XIX-lea, a credinţelor naţionale foate vchi ce au fost orgiate n sistem sub nmele de shinto. Shinto înseamnă cala Donului (k.mt), r sensul de . ami ar i mai cuind cel de mana are, n idepăaa Mre a Sudlui, semalează acea putere supanaturală, mpesonală ce e ncopor:ă în lui şi n iinţe. Kami suprem aprţine lui merau, zeia Sorelui, şi după ea el s-a rsms ntregii dcendnte a iilor ei. • Japona după dezasul din 1945: .capiularea Japoniei după boibele atomce de a Hioshima (5 august 1945) şi Nagasai (8 august) a fost unată de 1 prăbuşire fără peceden. Sud-estul saic _aba cucet îi scp. Mai ău înc, se aă ·a pămînt înreaga opeă ie consucie nrepinsi de a începutul erei Meji (1868) şi care făcuse din.Japonia ·această exraordinară anomaUe în Exremul ient de a începuU l secolului al XX-lea.

Mracolul jaonez' după 1 945 (al doilea macol), ca·Şi în cazul Gemaniei, Ialiei şi Frantei, ese acela ă a �econsuit bazele prosperiăţi sale şi a ains pin acest eln un. nivel de ezvole iciodaă realizat nteior. Este vorba de un spccs veignos. Jaonia nu -nai este puterea mliară dinainte de 1942, dar ea se o mre putere economică. Planul de ersectivă pe perioada 196 1-1970 pre vede, · penu ultml n, dublaea veiului naţional cu rate specaculose de creşere. Dacă 10 reprzină baa n 1955,( prducţia industrială şi ieră penu "nul obiectiv" va i de 48;' pe acşi ă, sideurgia va atnge 296; indusia consuctoe de maşi 448, indusiile cimice 344: .. AceSte pesective nu sînt siute, freşie, dr ele nu sînt exagerae; recutul recent le conferă JegÎmitate. , ' De la srrşitul secolului al XIX-lea pîă la al dola război monial, Japoia .a cnoscut o raă de creştere meie de 4% pe an; din 1946 în 1956. raa a fost de 10,6% (în Frnţa - 4,3 %); n 1957 pînă n 1959, de '

9,2 % ; in 1959 pnă în 1962, raa ce răîne ncă ă ie calculaă s� fote ridicată. Snt cife record de care se mi apropie dor Gemia de vest şi U.R.S.S. Plnul de pespectivă pe 1961-1970 sconează o pro esie medie de 8,3 % . Cauzele acstei creşei n u costiuie un mster. Cea mai eicientă, râ înoială, se autoqzaţia e cre autoriăţle mericane de ocupaţie au . dat-o pentu rconstiuirea, înr-o orecare msură, a ustuilor, care la nceput păreau condanate. Vecile zaibatsu păi�r hlle esinţate de ocuant nu au reaărut oae, în poida unor renaşteri notorii, dar s-au �onstituit înreprndei fote mari, prinre cele mai mpotante din Jumea de azi. Capialismul japonez care tină şi deter nă aclstă creşere nemaivăzută pnă n prezent nseamnă, ca şi n Statele Unie, iuful ni apitalsm u .unităţi" imense, cre reuşesc ă utilizeze ·m•i bine na de lucu şi capitalule decît micile 'înreprnderi atizanale ce supravieţuiesc foate reu, raţie doar muncii în familie au mîinii de lucu fote ieftine. Pe de ală pate, cum fianarea inrepindeilor nu mai seamnă, ca înainte de 1 941, autofaQţre, suc cesul ndustrial implică inrduceea, cu potecţia Băncii Japoiei, a unui înreg sisem de mari înrerinderi bncare , ş i de societăţi de nvestiţii, care dispun de o ieate de mişcare mult mai mare ecît în Franţa. Acesta drenează' de fapt micile economii prn toae ijloacele · de . pubiciate . şi de propagndă n stil american. Rezultaul a fost o adevăraă goană după achiziţiile busiere, cii şi în mediile, ţărăneşti, pudente prin natură, otul ind facliat de eneiciile fâ?uloase ralizae la Busa din Toio în peioadele de boom (de 40 de i mai multe afacei dcît nante de război). începînd n iunie 196 1 , reluxul busier a empeat totuşi aceasă nebunie şi a readus conoiile în depoziele bncare şi la csele de econoii. Un asemenea ssem explică ivelul foate riicat al invesiţiilor (ese 20% dn cheltuielile naţionale n 1962) şi nteresul pe care-I nureşte faţă de �treprndele japoneze capitalismul srăn, n funte cu cel mericn, interes dsul de platonic pînă. acm înucît Jaoia nu şi-a "liberalizat" încă în înregime scmburile, astfel încît eneiciile capitaluilor nvstite nu e reaiză cu uşurinţă. Un zir elveţian (12 aprilie 196 1), lund în �

341

considre eventualiaea unei lielzăi toale, Scie totuşi: "Una se al, refrăm Jaoia Africi de S, unde doiză înă nm�rose capiali eurene. Nu încape nici o îndoială că aă ţă... se lă n pnă fază de acesiune, ă mîna e lucu abund�ă re o ndmnre mult dupa miei şi că lideii ei au nu numai o crnţă de nezncnat n uccs, r şi, ndeosebi, capacităţi uimitre." n cazul n cre capitalsmul ăn va nevei h mod ..serios, rimul creşeii jaonee va cunoaşe ile umose. . Pot i ssizae eementele motice le unei emenea eşeri? . Bilanţul unei econoii n ie · e face întodauna u reutate. Cifrele e învechsc apid şi înşală obevaţia. se touşi sir că a e lucu supaabundentă {pînă n ulmele luni) a coiuit un ajuor puic. Cnfom planului, opulaia arielagului te ma� la 4 ilione n 1961; a 14 milioane ste zece i, n 1970, aică o creşere meie de un ilion e n. Acesă evoluţie nu nlunţează creşteea conomică, . penu - că se ntenţionează ă i spunem o ată - dublaea veitului naţional n 1970, ir pe de altă pae ith conrol-ul limieză in:ă de pe acum creşea populaţiei. n plus, în 162., o dată cu osea e piaţa muncii a contngenelor redse nme ie dn ultmul ăzboi, ofetele de seviciu (mai als enu na de lucu caiicaă) dec cele, astfel ncît rezultă o creşere a saliilor nneilr şi pofesorlor. · Fă ndoială, aiile şi nivelul de rai n net nfeiore celor dn Ocident aq n Statele Uie. Totuşi, ţînd sma e ·deosebile de obiceii şi de nevoi, siuaţia se depte· de a i caasrofală. aa şi Toio (a ci. pulaţie creşe u 40 00 pe n, dnre cre 30 00 sînt miranţi) sînt înconjurae de maghr iţe. nsă atia mie ste n mare .de 2 1 0 caloii, ir veitul n doli se siuează înre 200 şi 30, adică de pau ori mai mre deît cel n na� noma dezvolare a pscuitului, e plsază Jponia n unta tuuror ţărilor {pă în Atlantic şi n Craibe, 6 miione tone de peşe e n), meliorea andamentului aicultii unde, pn decizia americnă, orice prprietate de se 2,5 hcre a fost supimaă şi îndută (n vreme ce culura în sere, în tmpul ieii, pemite obţnera unei .

recolte upmenr� . şi accelreză recola oeului înanta taifunilr de ă}, începra - lntă, e-i ept - a valriicări marii sule i Yso .,tul concră la n eciliu aoae asiat i. Piata ntenă spijă in egală m� rea indsilă. Creerea ivelului de i �te aă pnr- o serie de aciziţi noi, , şi de ăa, riisore, aprate e �leviziune, e ftoiat ignticele uzine japneze nundă mi inii piaa nnă). mdicii cmului atsă apiţia de noi pefenţe, nu ne, �e, paeiide ip ccidnal, pduse lmene in oeve, prdue fnaeutice (mai ales anchiliane); alcolul faicat n oez e înlăurat de ere, r iul verde (77 00tone prducţia nuală) de cail e ip Ceylo. nbăcn. ne ioele selor e ipră tt mai mult n tilul eoan. Desiur, japonezul - poivit jastului Robet Gullan - rne n "bicivilizat., aabl ,ă e mbace după ma ccidenlă pe aă şi ă-şi reia a

costmul şi oiceile japoeze. Dr

evient

că el ste tt mai nluenţa, tt mai aas · e mdele ccidentale, că cedaă acstora.

Dar obtacolele

nu ipsesc, nu toul mrge ft in conomia japoneă; ea se un miacol al efotlui, l muncit pne e răare, eliene . a re .liiele ale; agiliăţile, pn��le le. slae. Nu ebuie uiat ii ă refoma aă i crat o mulţme de io-oriei, cei mi mici. serviii celor mai puţn efavoriati, · oi 1 iind ncapabli ă e upeze şi ai als să lse 1� ir nei aculi u aevăat mdn& şi inţice. "Doar socialimul r euşi ii .., spune n ror. a ă vezir Exinţele cie s-au mpomolit tai n aiultuă . De lfel, ţoate încele e reOmă arră, în oice mp şi reundei, au rovcat nni decepţi atunci cind s_au doit apide şi aicale: sucile aicole se atlă prntre cele mai rezstente sucui. n plus, Jap1ia, cre re o populaţie aoape dubă faţă de a FrnţeÎ l n teioiu aproximativ pe jmăae de nts (30 00 faţă de 550 00mp} şi une ernul arabil eprezintă 15% n surfaţ� faă de 84% la noi, Japoia nu re decît jncule res� aturale. India nu lucreză decit pe bază ,e mti de înă, bmbac, ·

cărbune, mneeu e ier, · perol r, eşera · nre naă şi aciziţi mpotante de maşi şi cipmnte străne. Acee achiziţii au ds, în epembie 196 1, la apaiţia unor sene înijorătore ale dezchiliului balnţei comerciale, în ciuda opismului . afŞat e uveul Ika. D inr-un calcul ra ional rezulă cir că acastă balnţj nu va putea i ecilibaă ă chel tuielile opoune ale matei . 'ameicne de oupaţie. Descoperm tfel înreaga fragiitate a acstei reşite... Penu Japoa, lega: de pr>speiaea ei ndsială, se pune problema de a produce, r şi nai mult de- a vinde. Din acest punct e vdere, situaţia rămîne pe ară, penu că ea trăieşe, nu oae ăi decît pe baza schmbuilor cu "lumea liberă", a prseiăţi şi a . bunăvoinţei acseia. r ac�ă bunăvoinţă e ndoieică. mintirea unei Jaoii ce patica, ·nante de 1939, n dumping comercial fă menaj mente, reali atea unei Japonii indsiale putnice, favorzaă, n compei ţ ia reţuilr, de salii· căzute - otuf detemnă Occidentul {şi . mai ls o Frnţă prea pudenă în acste dfienii) ă adopte o rezevă semnalată de incetineala uior acorduri comerc ale ndesăvşite, reluate fără încere Toate acestea sînt dstul de nrijoătoare pe�u ca Japonia să fie tenaă să ie "neutră ca Neu", cea ce i-ar peite să intre temeinic în competiţie cu economia Cnei şi Asiei de ud-est. Pe de altă pte, sc ialiştii şi comunişii japonezi sînt obl igaţi să e gîndască la ziua în cre prezenţa ameicaj va· lua sfrşit, cnd unele cuceri ociale iscă să ie epuse n dscuţie; in secial onstituţia prlmenră dn 1951 şi, mai mult chir, 6rgnz aţiile sndicale, care s-au nscut reu în această ţră docilă, cu atît mai mult cu cît marele capialism le olerează cu puţă plăcere. Aceste preocupări conra dicoii .Xpică alegeile dn 1961, cre nu au ofeit decît o "victoiie de utină" "lieralilor moderaţi', aică big bsines-ului cre, poivit oservatorlor nfomaţi, ar i cheltuit este cinci miliade de ' yeni (100 yei civalează aproape cu un frnc) pentu "a salva aceasă ultmă nsă" şi a baa calea socialiştilor. Dr problema nu va puta i eludată multă vreme, cu atît mai mult cu cît o aemenea pospeitate �-e o ensiune continuă, cu cît a mpune sarcii supaomeneşti Toio (10 milione de locuitoi), pimul' .

oaş din lume dn punct de vedere al opulaţiei, a crescut în aşa măsură n locul prea sîmt în care se sufocă, ncît e gîndeşte deja să-şi astupe n pate golful penru a costui catiere noi. Este ceea ce aa a făcut deja penu a adăpsti aici indusiile rele pe ce le-a instalat n ,apropierea msului său rezevor de nă de lucu. Aceste dealii sînt suiciente enu a costaa în ce msură prcul şi grndiosul se înrepăund n experienţa japoneză. Incetitudnile cele mai nţte se contrează pe planul politicii şi, cu un cuvînt mai amplu, pe cel al civilizaţiei. Faptul că Japonia nu a devnit este noapte, prin decret american, o demcraţie prlamentară, este indicat şi de mici detalii seniicative, totul ăcînd-o să se temă de la bun început. Patemalismul ndustriaşilor este mereu prezen, la pîndă. Agresiviăţile naţionalise de ieri nu s-au stins defel. Jaonia are patidele sale, violenţele ei fnatice de dreapta, sprijinite de radiţionalismul mereu fervent al ţrii. Astfel, împăratul are s-a umilit în faţa învingătoului rămîne împăratul: oricine e ridică mpotriva lui sau a familiei sale riscă să ie de îndaă lovit de moate. Japonia de ieri şi dintotdeauna se ap'ră. a 12 noiembrie 1960, lideul socialist Jnegiro �sanuma, acel "Mraeau japonez" voreşte a televi ziune. El denunţă .felonia pretisului pact de securitate nipono-american, stument de agresiune al imperia lismului yankeu". Milioane de oameni îl ot auzi, îl pot vedea e micul ecran. Atunci ei văd cum "Se njunghiat de un licean de nici şaptesprezece ni, cu miinile ncu cişate pe pumnal aşa cum face un jdoka pentu ca lovitura să nu devieze. Apoi, este douăzeci de zile, se sinucide n celula lui. Crima şi snuciderea au stnit o imensă emoţie. Japonia nu se poate împiedica să admire pe cel care ştie să moră pentu ideile lui, cir dacă ima o indignează sau o revolă. Să nu vedem în această atituine, şi în altele, rezultatul credinţelor religiose. Japonia, la scara măsurlor nosre obişnuite, este puţn religioasă, puţn precupată de lumea de apoi, la anipozii Indiei. n Japonia, ceea ce comndă ste un numit cod al societăţii, educaţiei, onoarei şi de ce ă nu spunem - civlizaţia sa.

CUPRINS

BRAUDEL E ÎNVAŢĂ ISTORIA (Marice Aymard)

In_ loc de prefaJă

INRODUCERE:

o o

I. GRAMATICA CIVILIZAŢIILOR Capitolul I : VaraJiile vocabularului

o o

5 19

Capitolul II: Civilizaţia s e deineşte în raport c u dferitele ştiinJe umane o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o 0 Civilizatile înseamă - spatii, 00 - Civilizatile int socie tăti, 470 - Civilizatiile sînt economi, 5 1 . - Civilizatiile sînt mntalităti coletive, 54o Capitolul III: Civiliwţiile sît continuităţi o o o o o o o o o o o o o o o o 58 Civilizatiile văzute în duatele lor sute de pe o zi e alta, 580 - Civilzaţile în stucuile lor, 620 - Istorie şi civilizaţie, 690

Il. CIVILIZAŢIILE NEEROPENE -PAREA îNîi:

I slamul şi luma

o o o

msulmană

o o

o o o o o o

Capitolul 1: Ce ne înaJă storia o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o 76 Islamul, fomă noă a ienului Aprpiat, 76o - Istoia rientului Apopiat, 780 - Mummad, Canul, Islm-1, 80o - Arabia: problema uei cului abia uranizate, 850 Capitolul II: Ce ne învaJă geograia o o o o o o o � o o o o o o o o o o o o 91 Păm"mturile şi mările Islmuluj, 910 - Cntinent intemediar sa� spaţiu-mişcre: aşele, 980 Capitolul III: Granoarea şi dclinul lslamului (secolele VIII-XVIII o o . o o o o o o o o • o • o o o o

o o o o

•

o o

105

�u a existat civilizatie musunană îantea seolului al VIII-lea sau al IX-lea, 1 05. - Vsta de aur a Islmului: ecolele VIII-XII, 19. - Ştiintă şi ilooie, 1 1 7. - pe sau deadentă: secolele XII-XVIII, 1 2 1 . Capitolul I V : Renşterea acuală a Islamului . . . . . . . . . . . . 129 Si1tl colonialismului şi tineetea natioalismelor, 1 29. Diferitele state msulmane conuntate cu lumea acuală, 1 39. - Civilizatia msulmană în scolul XX, 148. PAREA A DOUA: Continentl neu . . . . . . . . . . . . . . . .

153

Capitoul I: Trecuul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Spatiile, 155. - Tecutul cntnnului neu, 1 63.

154

Capitolul II: Arica eagră: tăzi şi mîie . . . . . . . . . . . . . . 175 Trezirea Aricii, 1 75. - Mzele economice şi sciale, 1 83. a şi liteatura, 1 86. PAREA A TREIA: Extremul Orient

191

Capitolul I: Inroducere la xremul Oriet . . . . . . . . . . . . . . 193 Ce ne arată gogaia, 193. - Babarie îmoiva civilizatiei: mi. turla istoriei, 203. - Oigni îndepătate: motivele unui imobilism culual, 29. Capitolul II: China clsică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 1 2 Dimesiile religiose, 2 1 2. - Dimesinile ppl'tice, 227. Dimesinile sciale şi ecnomice, 235. Capitolul III: Chia de ieri şi de azi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242 În timpul tatatelor negale: hna umilită şi ufendă ( 1 839- 1 949), 242. - hna nouă, 248. - Civilizatia chneză n fata lii actuale, 256. Capitolul IV: Inda e ieri şi de azi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262 Iniile clsice (pînă la coloiaea ngleză), 262. - Inia britanică (1 757- 1 247): o econmie băină în ncleştaea cu Occidnul mem, 2 8 1 . - Îşi a ăi Ina ecnomia după mdelul revolutiei de p cinez?, 20. Capitolul V: Un rem Orient aritim: Indochia, Indonezia,

Filipine, Coreea, Jaona . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30 1 Inocia, 302 . . - Indonezia, 307. - Filipine, 3 14. - Corea, 3 1 6.

Capitolul VI: Jaonia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 321 Jaonia rimiivă înainta civlzatiei chneze, 322. - Jaonia la şcala civiliatiei chneze, 326. - Jaonia mdă, 336.

347

Redactor: DOINA ARIN Tenoreactor: ELENA DILESCU Bun de tipar: matie 1994 ApÄ&#x192;ut: 1 94 Coli de tipar 1 4,5

Tijlt ia Ediura i Atelieele Tigraice MOOL