Fernand Braudel - Gramatica civilizatiilor vol. II 1994 by Gandalf

FERNAND BRAUDEL Gmmale des cv/lsatns

©es Editions haud, Paris, 1987. Te

deuie

Ull prezeei edijii In limba oână

int rezeNte Ediurii Meridne

CARTE FINAŢATĂ DE GVERLL ROANIEI PRIN MINISERL CLII

Fernand Braudel

gra.atica civilizaţiilor Volumul/ in romnete de

DINU MOARCĂŞ

EDITURA MERIDIANE BUCUREŞTI, 194

Pe coperta:

GEORGES ROUAULT, Sfdnta FaJÄ&#x192;,

1933, Paris,

Musee d' At Modene

ISBN 973-33-0199-X ISBN 973-33-0197-3

III CIVILIZAลขIILE EUROPENE

Am iceput studiul nosu cu civlizaţiile neeuropene: Islamul, "Africa Neagră, ina, ndia, Japonia, oreea, Indochina şi Indonezia. Am considerat a i un avanaj · dacă . ne ndepăm, nr-o anumită msură, de Europa, dacă schimbăm peisajul penru a ne cnvinge că Europa nu este, nu mai este n cnul uiversului. Europa şi cea ce nu e Euopa: aici se ală totuşi conradicţia foate mare a oricărei explicati serioase a lumii.· Vom revni acum la noi, la Europa, la civilizaţiile sale exraorinre, rălucitore, e cre le voi putea naliza cu mai multă obiectiviae după ce le-am examinat pe celelalte. Sub această vasă eticheă vor i plasate nu numai Occidntul, vechea Europă, ci şi cele noi: Europele din Amca care derivă direct n ea şi acea experienţă europnă multiplă are ste, orice s-ar spune şi cu ideologia ei exrmă, experienta caculosă a soyieticilor.

Patea întîi

EUROPA

Mi ntîi, r i util ă evidene ar păea ele:

cîteva noţiuni, oicît de

1) Fapul că Europa este o pennsuă siatică, "un ic cap al Asiei", de unde şi dubla ei vcaţie: a) le găura a spre est cu n Spaţiu continenal din ce în ce mai impont, legăură dicilă odioară, trsfqmaă deunăzi prn dezvolarea lor feate, ir astăzi prn circulaţia aerină; b) legăa, în toate drecţiile, cu cee şapte mări ale lumii. O pae esenţillă a Euopei

însemnă corăbii, CPvoaie, victorii pe imesiatea apelor sărate. Peu cel Mre nu se înşală cnd, în prma a călătorie în Europa, în 1697, va luca pe şntierele de consuctii navale ale miraculsului sat Sardn, lngă Amsterdam. De la sşitul secolului al XV-lea, explozia Europei occidenale pe mările lumii, pn Marle Dscoperi, consacră decisiv această dublă vcaţie.

2) Fqpul că xstă o opozi/ie între st şi Vest, înre Nord şi Sud, înre Medierna caldă, Mare Intţnum, narea interioară n sud şi "Mditernele" reci n nord:

Mrea Minecii, Marea Nordului, Baltica. Acste osebi de tot felul lovsc oamenii, rana, ipoziţiile, a ciar şi vechima vriabilă a,civiiaţiei. espective. "Ismuri" de circulaţie privilegiată leagă Nordul de Sud (ismul s, ismul geman, imul frncez), din ce n ce mai scute pe măsură ce ne apropiem de Europa de vest, aît de subţiată înît i-a evocat unui gograf exreiata unei piii e se mple larg spe st,

3) Fapul că aceste contrSte st-Vst sau Nord-Su, pe lînga geogrie, se atorează unor cauze itorice.

Vsul priveşe sre Roma, sul spre Consannopol. Gsul mens de serre a fot, n secolul al IX-lea al erei nasre, succesul decisiv al evnghelizărilor srmtului Metodiu şi ale Sinului l, care au modelat ane viioul oriental, cel al lumii oodoxe. Mai îrziu, se va cona o sepaare, de astă daă nre Noid şi Sud, n naşterea potstantismului cre; destul de curios, "va împărţi cnăaea aroape după aceeaşi lle ca veciul limes roman.

CAPITOLJL 1

SPAŢIU ŞI LIBERTĂŢI

Destinul Europei a fost detemnat, de la n capăt la altul, de extinderea ne8tăvilită a lieăţilor ndiviuale, a raşizelor; care sînt tot aîtea pivilegii rezevate numitor gupuri; unele restînse, altele largi. Adeseori, aceste libetăţi se ală în contradicţie, se exclud cir unele pe altele., .. Bneînţeles, ·poblema acestor libetăţi nu s-a pus decît aunci cnd Europa occidentală s-.a constituit ca spaţiu omogen, ca aăpost sigur. Atunci cînd o casă nu este apăraă, nu pot exista, evident, libetăţi posibile. Cele două po?leme fomează, de fapt, una snură.-

Spaţiul european se defineşte: secolele V-XIII Cele două hărţi cre însoţesc explicaţiile ne peit să grăbim pasul şi să evităm o plictsitoare enumerre de accidente şi catastrofe în cursul �ărra s-a cosujt nGet-încet, într-un tot coerent, S1U cel puţn e"stul de coerent, �xremitatea occidentală a penisulei euroene. ·

Spaţiul european s-a .eimitat în cusul unei seii de războaie şi invaz. Totul începe pin ruperea în două a Impeiului roman, rupere ce ·consacr, ar nu creeză, împăţirea făcută de Theodosie, în 395. •

Dintotdeauna, au aproape dntotdeauna a eisat un Oient mediteranean populat, cu · o civlizaţie foae veche, nat de nmerose indsrii şi, o aă cu însuşi pritcipiuf cucerii romane, un Occident, să-i spunem n Fr West, fust dacă nu incult, unde Roma, crend aşe, a instalat uneori o civilzaţie, a sa sau imagnea ei def omaă. Î�ărţrea odată îăptuiă (395), pars Occientis va cunoaşe . o serie de cataclisme pe cel� rei frontiere care o învăluiesc: la nord-es, de-a Dgul Rnului şi al Dunării; la sud, în Medierana; pe întsele ei frontiere "ocice", multă vreme liniştite, n Dnemara în Gibralr. Aceste pericole, reacţiile pe cre le-au provcat vor dţmia, vor crea paţiul european. 1) a nord-est, ·umesul dublu al nului şi pnării nu a rezisat presiunilor arbarilor ce se rerăgeau din faa hilor: în 405, puteicul val numit al lui Raagaise atinge Ialia şi ia sişit Î Toscna. Cîteva momene mai îrziu, la 31 decembie 406, mai multe pooare brbre rec Rinul îngheţat, în apropiere de Maz, şi acopeă provinciile galeze. Pota, forţată nu ' va i încsă decît după eşecul hunilor e Cîmpiile aalice, în 451. După aceea, restabilirea a fost relativ apidă. Galia merovingină recostiue frontiea Rinului, depasînd- o cuînd pre t; caroli.gienii o vor menţine dpe de luviu, supuînd autoriăţilor nraga Gemie, îninzîndu-se ciar pnă la "Ungaria" avarilo:. Convetrea ' la creşs), domnată de numele măreţ al' Simtului Bonifaciu, consolidează acetă păundere enomă pre , est. 6ccidenul reuşeşe sfel acolo unde şe pudena lui Augustus şi a· lui Tibeiu. De atunci, Gemia rotejează lumea ccidenală de stul aiatic. Meiul ei va i de a-i opi e cavalerii unguri la Meseburg (933) şi e a-i zdrobi apoi la Ausburg (955). Simtul mpeiu Romn Gemie îşi va gsi raţiunea de a i în 962, cînd se w subsitui Impeiului crolingian (ntemeiat de Crol cel Mare 'de Crăciun. în ·anul 80). Astfel, froni era de est cre nu mai ese meinţată, nugureşte, se îninde spre est pn naera statelor .

creştine (Polonia, Ungaria, Boemia), o dată cu naintarea colonizii gemanice (secolele I-XIII). n această pte totul va i aproape linişti, pînă la imesul val mongol (pe la 1240), mraculos opit la· mrginea Poloniei Şi a Adriaticii. Doar Rusia ieviană i-a căzut victimă. ·

2) Spre sd se pecizează o frontieră periculosă o dată cu pmele succse ale cucerii musumane, cu atît mai mult cu cît n Mediterna au aut loc "rări" succsive ale Aicii de nord,· creştină pînă atnci, ale compactei peninsule spaniole, apoi a Siciliei. Meditena devne la vest un "lac musumn". ma reacţie eicace va i crearea unei cavalerii gele, cre i va peite lui Charles Mtei să iufe la Poitiers (732). Acestă victorie va detenna şsa · mensă, r scută, a carolingienilor, ale cărei efecte s-au făcut smţite dncolo de n, pnă i Saxonia şi Ungaria. nporiva,lslamului, vecinul sueior, creştinăatea va rebui să ngajeze o lupă diicilă, damatică, şi să inventeze idea - forţă a războiului sfmt, cuciada. Lupele vor i .temnabile: ma Cuciadă - evident nu prima lută împoiva Islmului r prima cre a fost colectivă; conştintă, ăsunătoare - are loc n 1095; ultima, cre nu mrchează nici a sşitul luptelor, ese expediţia lui Ludovic cel Sint n Tunsia, n 1270. După ce egipeii au recuceit foreaţa Saint Jean-d' Acre, n 1291, punînd capt acestor mai aventuri orienle, mintrea cuciadei va continua în Occident ă frămîne spritele şi mile, cu rsurgenţe neaşepae în secolul l XV-la, al XVI-lea... Chir şi în secolul al XVII-lea au exisat ,,soliti ai cuciadei", cum i-a nuit stoicul Alphose Dupront, e a mit pînă în seeolul al ·XIX-lea acastă mistică obsedantă, uşor de ecnoscut pînă n aventurile coloiale de mai iei. între 1095 şi 1291, cuciadei� au cosat oare Occi denul, slab populat pe' aunci (abia 50 ilion. de fnţe), 4 sau 5 ilione de ameni, aşa cum. estmează calculele unor statistici recente şi foe hazardae? Nmei nu poate spune. . oice caz, ele au cosituit ama Europei cre se năşea, primul ei triumf, cel puţin dublu: recucerirea precară şi provizorie a Sfmtului ·

N. Marileinnnii!.

JS. Maril1 imu.il J.

Sepulcu şi cea, defiivă, a Mediteranei putătoare de bogăţii. Ele au desăvrşit sabilrea spaţiului occidntal în margnile lui midionale, pentu mulă vreme cele mai impoante, pînă la Maile Descoerri maitme n secolele al XV-la şi al XVI-lea.

3) La. vest şi la nord-vest, pînă la Medieana, Europa, care şi-a găsit vocaţia mriimă trziu (cu excepţia 'Ţlor de Jos, Irlandei, Ialiei), va i spnsă în secolele VIII, X şi X de invazile noiane - supn să şi neputinciosă, deci cu aît mai pturbată de ele. Dar n cele din umă a va proia de pe uma acestor invazii. Nu este voba e o pledorie în favoare" acestor paţi nmiloşi. Ei au prădat cu cuzime Europa. să,, totuşi, cum să. nu le admi nunaele acţiuni: raidurile întreprise în adîncimea platfomei use, deşcopeirea Ameicii, deînată uiată pentu că, după cum scie Henri Prene, "Eropa nu avea . ncă nevoie de ea?" Istoicii economişti sînt şi mai ndulgenţi n .pivinţa vikingilor:· ei susţin că jefurea tezaurelor (îndeosebi ecleziastice) a repus n circulaţie o pte a mealelor preţioase imobilizate şi domiînde, n timpul reculului economic al Occidenului ce a umat cădeii Romei. Prin aceste jaui, vikingii au fst unizori de monedă, moneda care a relasat economia occienală. •

Pentu a înţelege pima civlz�ţie european, rebuie recaptulate catastrofele, imaginte "nopţile" aroce ae secoelor al IX-ea şi al X-lea şi sărăcia de început a unei Europe care a trebuit sa lupte zilnic penu a supravieţu.

•

De fap, privaă de lrgi debuşee, redsă la o .ecnomie de subzistenţă, "citadelă asediaă sau mai bne ps nvadată" (Mare Bloch), această Europă nevoiaşă nu poate ·supora povra unor ·sate întise. A>ia edicate,· acestea ·se prăbuşesc sau se degradează. Imperiul lui Carol cel Mre, cosuit rapid, se prabuşeşe la puţn timp după motea marelui împărat (814). Sfmtul Imperiu Gemanie va i destul de curînd dor o mre 14

casă uinată. Atunci Euopa occidenlă se acţionază

n numerose seniorii mnuscule. Regimul feudal (de la

fief, feodum) mnţne unităţi mai mult eoretice decît rale în interioul difeitelor regae din Occien, unele modemizîndu-se, dat fote lent, ca regaul Fnţei, ltele rănd, dimporivă, "fte haiznte", ca Reichul. Totuşi, acestă lume frînată, cnuită n.ăllu, hrţuită din afră, · este deja o . civilizaţie de o omogeniate evidentă. Dncolo de diversiatea ei, rebuie vorbit de o "civilizaţie feudală" (Lucien Febvre) ăeia i se pun, oiunde anl privi, aceleaşi mri pobleme, n condiţii şi cu soluţii adesea analoage. Acastă civilizaţie s-a născut n multiple amestecui etice, econoice, din lupte repeate, din cedinţe comune şi mai ales "n aceleaşi necazuri" pe cre ncarcă ă le rmedieze. • Feudaiatea edică Europa. Aceas(ă Europă ajunge, înre secoee al Xl-ea şi al XI-lea, l. pima inereţe, a pima ei vigoare, sub semnul unei feudaltăţi vi, adică a unei ordini police, socale şi economice specice, pronunţat oiginale, a unei ciiizaii care se ală deja la . a doua sau a trea feientaţie.

Dr cum să deinim acesă civilizaţie mulicoloă?

Nu exstă feudalitate, n Europa sau altundeva, ră dscompunerea pralabilă a unui vst coR poitic. n cazul actua�, acest co�politic îl costiuie vsul Impeiu carolingin, acestă primă "Europă" al cei nume s-a aimat chiar atunci (Europa, vel regnum Carolt), pentu a dispare o dată cu mrele împrat şi pe care n poet de la curte îl slăva rept pater Europae. Feudaitatea a fost cosecinţa frescă a acestui dezstu. Un oiţer frncez, în timpul dezasului din iunie 1940, r i dorit ca iecre unitate combaantă să-şi poată redobndi penu un moment, a prin mracol, autonomia, dreptul de a acţiona cum crede de cuviinţă, făă a respecta ordinele generale cre o legau de un comandment tot mi puţn eicace şi care, ră să vrea, mpingea iecare up spre reluxul în1îngeii. Regmul feudal s-a nscut dintr-o reacţie analoagă, cu 15

deosebirea - una dnre deosebiri - că nu s-a născut dntr-un dezsu atît e rapid ca cel n 1940. I-au :ebuit mai multe secole enu a e sabili. n natra sa el este atît o reacţie de apărare cit şi o reacţie ocală. Cstelul întărit e colina sa, avînd în apropitre un sat sau mai multe pe cae le potejază, nu ste n sistem gatuit; sau un·tux, ci un stmnt de aprre. · Feudalitatea mai este îsă şi altceva: o c ieate bazaă pe relaţii de la om la om, pe un lanţ de dependenţe; o economie în cre pîn'd nu este singurul. ci cel mai frecvent mijloc de a. plăti svicile. Seniorul a prmit de la rege, szranul său, sau de la un senior de rng mai înalt decît al lui, un ief f.eodum), o eriorie, cu obliaţia de a-i fza o seie de svicii, între cre ajutor în patu cazuri: 1. rebuie să plătescă răscumpărrea penru seior; 2. cu prlejul învestirii în caliatea de cavaler a iului mai me; 3. cu prilejul csătoriei iicei mai mri; 4: cînd senioul pleacă în cuciad.. La rîndul său, senioul cedează porţii sau elemente din seioia lui altor senioi mai mici, sau ciar unor ţărani . El a dat acestora din umă un ern sub fomă de rendă pe care iecare ţrn îl va cultiva conra plată. în bani (cesul), sub fomă de coe-părţi dn recolă (dijmă sau· zeciuială), prestatii n muncă (covadă). În schimb, seniul ebuie să-i apere şi să-i protejeze. Pn aceasă piridă socială, cu obligaţiile, regulle, ideliăţile sale, rin acasă mobilie de forţe Occidentul a rebuit să supravieţuiască, să coseve vechea moştenre creştină şi omnă căreia îi va adăuga idei, vrtuţi şi ideologii · popii regimului seniqrial (propria lui civilizaţie). P:actic, Europa- care atunci şi-a uiat cir nmele de Europa- se costituie ca o lume nchsă, unde mica regine, stma paie este sn� cre conează . Cu sigurnă au fost mari avnaje, foate mari în acest început de viaţă europeană, costînd n faptul că iecare regiune a avut posibiliata de a se dezvola cum îi place, ca o plantă lieră. Dntr-oată, iecare s-a constituit înr-o entiate, a devenit o esonaliate robstă, o uniae conştientă, gaa să-şi aere tritoriul, ndependnţa. ·

Interesant este că în oida închistării olitice s-a stabilit o convergenţă evidentă de civilizaţie, de cultură. Călătoul pelerin pe un asemenea m (cel al Sinului Iacob din Comostella, de pildă), sau în interes de afaceri se simte n largul său aît la Lubeck cît şi la Par;s, la Londra cît şi la Buges, la Colonia cît .şi la Burgos, Milno sau Veneţia. Valorile morale, religioase, cultura{ţ;regulile războiului, amoului, vieţii, morţii snt ' petutindeni aceleaşi, de la ·un ief la altul, indiferent de disputele lor, de revoltele şau conlictele lor. Iată de ce există înr-adevăr o Creştinătae, una singură (Mare Bloch) şi ceea ce se 'poate numi ·o civilizafie a cavalersmului, .a rubaduului şi a ruveului, a amoului de cute. Cuciadele atestă acestă niate, penu că ele se aimă ca miŞcri de ansmblu, ca aventuri, psiuni colective, comune acestor nennirat•· mici parii. ·

Libertatea, sau mai secolele. XI-XVIII Să

bie.

spus, libetăţile:

presupnem că dn secolul al V-lea pînă în epoca actuală, sau mai derabă pînă n secolul al XVIII-lea, r i posibil să strîngem întreaga masă a cunoştinţelor supra istoriei euopene, apoi să o nregistrăm (dacă poate i concepută · o asemenea înregisrare) într-o memorie elec•ronică şi· să avem, n sfşit, curiozitatea de a cere &cestei memii polivalente acea problemă care apare cel mai fecven, aît în timp cit şi în spaţiu, n decursul acestei istorii inteminabile. Cu sigrlnă va ' i problema libertăfii, sau, mai bne, a (ibertăfilor europene. Cuvîntui libetate este cuvîntul cheie. În orice caz, faptul că lumea occidentală, în lupi ei ideologică de azi, a ales penru ea, cu intenţii ce nu pot fi caiicate în nregime rept curate, denmirea de "lume liberă", se dovedeşe a i o strategie bună, excelentă, n lumina istoriei europene concepută în mişcarea sa multiseculară. 17

in beate trebue înţelese toate fonele de ibetae inclusiv cele abzive.

•

Aceste libetăţi nu încetează să se mnţe unele e lele. Una nre ele o limiează, o upimă e ala, şi va cea la rndul ei în faţa unui nou adver. Acastă succsiune, nicioată paşnică, a fost unul n scretele porselor Euroei. . . Mi rebuie precizat cenţelege pn "lietate".' fu atît lieatea iniiduală, obişnuia _msuă a "lmi ibere" de azi, cît libetatea upilor. 'ste seiicativ că El Mediu vorbeşte mult mai· mult e libetates decît de libets. s sfel la plual, yvntul nu se dosebeşe deloc de privilegia sau jura: n ealiae, ibetăţile sînt asmbli de raşize, de ivilegii, la adăpsul căioa se pune o colectiviate sau alta de persone şi inteese, ir. apoi, înită de această potecţie, se năpsteşe, supa altora, adeseoi fără meajmene., . · A durat mult pînă ce aceste libeăţi colective şi-au atis pleniunea, iar mi ziu, pînă ce au fost aduse la litele juste, sau au fost dsiinţate. n geneal ele au o viaţă gea.

Eiberarea ţăranior va i pinre pimele care se conurez, cu siuranţă uima înfpuită - se poate aina chiar că ea nu a fost desăvîştă nci înă a.

•

După cum veem noi lucrle, nu există decît dacă înre n şi pînt nu se interpune nici o popri�ate srănă, senioială, muniipală sau capitalită; decît dacă nici o sevitue nu afectează persona ţrnului; în sfrşit, ecît acă activiaea acetuia te suicient de poductivă penu a-i sigura rna, lsîndu-i un excednt şi .acă acst excedent, dacă euşeşte să-I ' paseze pe piaţa vecnă; nu constiuie dor proitul intemedirului, ci-i pemite ţărnului să �npere. cel puţin .necsul rebunţelor le. O sumeenie de condiţi deci. Se oate afma că ţăranul. europn, n trecuul său, a avut avanaje şi cir nuite libetăţi, r nai rapoat la alţi ţări, ·

cu siurnă mult mai seviţi ecît el. n g�neral. iecre elan econoic i-a fost eneic. Aşa s-a intîmplat in impul eştepării economice a Europei, cel mai evreme incepind in secolul al X�ea. n această vreme roducţia · agricolă porşte pre utindeni, atit în ţăle "noi" n Nord, tde, plecnd e la ţinutrile gemanice şi Polonia, se propagă so amenu l rienal, cît şi n regiunile n Sud, (Italia, Fna meridională), unde solamenul bieal (ceeale, ţeluă) rămîne regula. Acestă creşere a prducţiei se legată de cşera demograică şi de dezvoltra oaşelor. Aceta n ' umă a fst ·o condiţie esenţială, r la îndul ei s-a bucurat de efecte eneice. Din s�olul al XI-lea, şi at cît durează creşera conmică, soata anului: pînă atunci leat d� gie ca şerb, se modiică în ritm alt. .După ce a apţinut omului de am�, apoi, în conurenţă cu el, mului Bisericii, ogoul ajunge în miinile omului de la plug... Pmînul a fost cedat tuturor munCitolor cre au vut să-I ia, în scimbul unui fe ic beneiciu anual de plăit foşilor poprieari.� Aca� lare in arendă avea loc "înr-o vreme n ce păqînul ea mult ir·omul rar, pn cosecnţă nunca umnă era mai căuaă decît pămînul" (d' Avenel). Este nendoielnic că n regiui întse (nu n toate) s-a afnat aunci o anmită eliberre ţărlască. "rm ibri încă dn secoll al XII-lea" -- exclama istoicul Henri Prene gndindu-se la ţării din Occident. Aceasă eliberre nu ese totuşi nici completă, nici generală, şi mai al� nici defitivă. ste adevăat şi ă există un anmit ecilibu - foae rpîndit, ce-i rept --, că acst cilibu laă e fapt pămînul ţărnului, că aca ste stăpn, a cir "senior n csa lui", că-�i pote ce'da ·sau vnde pmîntul. n sşit, ă redevenţa în ani ste ixată dstul de cund__ iată ce-I va avntaja pe ţăan e temen .Jung, căci mQneda nu va ncea, de-a .lingul secolelor, să se devaloizeze ir redevenţele în bai, sabilite odată penu totdea, vor deveni uneoi, n tmp, derizorii. Cu toate acesta, nu ste vorba aici e avanaje bine sablite pe pln jridic. Senioul coninuă ă dispună în ·

ce priveşte terenul de un dept supeior care, porivit circumsanţelor şi locului, este ntodeauna n sare să-i redea puterea opresivă. Istoia răscoalelor ţăieşti să mtuie : jacqueiile. dn Franţa (1 358), . revolta muncitorilor şi ţărnilor englezi (138 1), imesa şi spontana răsceală a ţărilor gemni (152-1525) sau, n Frnţa din nou, tulburile ţărnşti n lanţ din pima jumătae a secolului al XVII-lea. De iecre dată aceste răscoale, aceste "greve generale" au fost zrobite: boar ameninţarea lor mereu · prezentă îi va ajuta pe ţrani să-şi salveze o pte din libetăţile şi avantajele pe cre le dobindseră. Acestea le vor i din nou contesate în înreaga Europă o ată cu impusul economic şi capitalst al

lumii modene. D{n.secolul al XVI-ea, şi mai ales din al X V1-leq, capitalismul - care, din . cauza regresului econoiic, nu mai gseşte cu uşurinJă mînă de lucru se reîntoarce la pămînt. Ca o pată de ulei, o vastă �

reacţie "seniorială", burgheză cît i seniorială, se istalează în juul oraşelor, mari şi mici, debordează asupra ţnutrilor nvecnate. Proprietăţi de tip nou jerme, conace, moşii - cuvintele variază poivit regiunilor şi nu au întotdeauna sesul lor actual) se constitu ie în domeii, de prefernţă ale unui singur poprietar, în primul nd n dementul pămîntului ţăănesc . Un veriabil spirit capitalist îi nmă n general pe aceşti proprieari peocupaţi de randment, de proit . Ţăranii mpumuă bai. de . la ei, şi ntr-o bună zi se · rezesc că pămîntul le este luat sau �ă asupra lui este instituită, în beneiciul bogatului, una din acele nenumrate rente înscrise în contactele de care abndă regisrele notariale: Totul (chiar şi contractele de renă stipulate adesea n natră, în grîu, nu întotdeana în bani} îl efavorizează pe ţărn. ·

Limpede în întreaga Europă; acestă reacJie. este deosebit de tragică în Europa centrală şi orientală/ în Gem ania de dincolo de Elba (Ostelbien) , n Polonia,

Bemia, Austria, ba chiar şi n B alcani şi a Moscova . O dată cu . sfrşitul secolului al XVI -lea, pretutindeni n aceste regiuni (unele "încă sălbatice") se instaurează ceea .c e istoricii numesc, tot m.i mult, a doua iobăgie. Ţăranul este prns din nou în verigile unui regim ·

seniorial, mai rău decit cel dinaine. Senioul este şeul exploatrii, ntrprenor, nestor de gîu. Penu a răspunde cererii crescînde de �ereale, el i cosinge pe ţărani să-şi îmulţească coezile (cinci zile pe săptămînă în Boemia, unde ţărnul nu-şi cultivă pmîntul decît sîmbăta, în vreme ce. în Slovenia corvezile, lmitate la zece zile pe n în secolul al XV -la, ajung.la şse luni e· an la sfŞitul secolului al XVI-lea) penu a cultiva pămntul pe care 1 îl posedă· direct (domeniul vecn sau rezeVa). Acest regi�, care în Est va dura pînă în secolul al XIX-ea, este fără ndoială n mare pate răspuzitor de nrzierile suplmentre pe care le vor înregistra aceste regiuni n aot cu cele din Vest. . Într-adevăr, în Occident, sub regn liberal prin comparaţie� un relux favorabil ţărnilor a început din secolul al XVII-lea - în Fanţa o daă cu sistemul lui Law cae a precipitat totul (inclusiv alcoolismul). Revoluţia ranceză desăvîrşeşte acea5tă evoluţie, elibernd dinr�odată pămîntul ţărănesc de drepturile feudale care-I împovărau, ,exemplu care se va popaga de-a lungul războaielor revoluţionre şi naoleoniene.

Libetăţile urbane. raşele sînt motoare mereu în mişcare. De a pimul aînt l Europe, ee au fost singurele care au dus greuL Au obinut beneiciu de pe una "lbetăţilor" or.

•

Îndelungatul regres al Occidentului a dus, în secolul al X-lea, la o· regresie înspămîntătoare a orşelor- abia dacă mai existau. Cînd luxul economic îşi schimbă sensul o dată cu dezvoltarea a eială dn secolele XI-XIII, el inauguează o vie re aştere urbană. Totul se petrece cţ şi cînd o dată cu acesă redree oraşele ar prosera mai iute eît reoaiele state teritoriale: Acestea nu vor începe să se afille cu caacteristicile lor moene, sau deja modene, decît cel mai devreme, o dată cu secolul al XV-lea. OrŞele sprg cadrele staelor feudale, În' care încep să păundă dn secolele al XI-lea şi al XII-lea. Modene, devansndu-şi vremea, ele aiunţă viitoul. Ele snt deja acest viitor .

Eviden, ele nu snt întodeauna, şi de la bun nceput, sict ndm�ne. Mi cetăţi libre se afnă touşi cund n Italia, ta ca mai. avsată pe atnci n tot Occidenul. a fel şi în Olanda, "acasă a doua Ilie". Veneţia, Genova, Floenţa, Milno,· Gn, Bugs sînt deja oraşe ,,mdene" n epca n cre regatul lui ' Ludovic cel srmt este tipic "meieval". n spaele acstor oraşe uyenate de duci, doi au eosuli, nenumate oaşe de ng mai mic obţin, nu ă lupte (n vtuea catelor lor), să se areze sinre, Să veheze aipa fmnţelor· lor, a justiţiei, a pnlor e cre le edă. În geneal, deplna libeate se recompea unei posperităţi materiale cre, sină, emie cîtova ora şe luxul de a-şi asigura, concomitent cu viaţa economică, apărra extenă. Sînt oraşele-sate. Dor unele ·au atins acată poziţie, .r toae afnă n comerţ şi ativiaea meşteşugurilor principiul unei nie indeendenţe, al unui rept la ităţi desebie. Aceste mseii lucrează atît penu piaţa lcală cît şi penu comerţul fndepătat. ste nendoielnic că economia urană a poţrat, aşa cum a făut-e, nmai penu că a depăşit cu mult economia locală. n secolul al X-la oraşul Lubeck, cel ii impoant din vsta sociaţie comercială numită Ha; samblu de _raşe negustreşti isemate de la Bltica pînă la n, re apouri cu �blul lmii pe aunci cunoscut. Acelaşi lucu poate i spus despre Veneţia, Genova, Florenţa sau Brcelona. n acste. cene pivlegiate un prim capitalsm riufă prin " comerţul la istanţă ". Este începutul doiei negstorilor-antreprenori cre izază maerii prime şi muncă şi sigă vînzrea produselor mdu5triale, şeii beslelor devenind tot mai mult salariaţi, a fel ca şi "tovrăşi" lor, înr-un Veragystem (cuvînt nraductibil al 'storicilor gemi care desemnază în mare munca de prelucrare). Neustorii sînt marile personaje aprţînd acelui opolo grsso. Omenii munţi, omeii "slabi" se vor revola adseori fără folos: la Gnd, de exemplu, au la Florenţa, unde în 138-1 ciompii fac o revoluţie violentă... Aceste lupte intene (taqueas, spune Beaumnor '

vorbind de iiin landra care fac cea ce m nmi azi reve pentu a obţine crşera saiilr) aestă de fapt tesiile sciale, lupte de claă deja, n oele induiale. Cu aît mai mult cu cît rptat, se va maifesa şi opoziţia dinre şeii beslelor şi lucrăori. Aceştia, ţinuţi la ditanţă de diicultea sitoarelor. lucri de ă care le condiţionaZă promovea n cadul breslei, au grupărle lor, asociaţiile, "loji�e" lor, de la un oaş la lul, pereinărle lor... Ei au cosiuit. pmul proletaiat mncitor. Totuşi, acest prolear, acă ete ",cetăfean", este un pivlegiat ciar şi nmai prin acestă sngră calitate, cel puţin aît cît va dua mrea epocă a oelor indepen dene sau smindepndnte. A·

exisat ore o ipologie speciică, cractristică oaşelor n Eul Mediu european, "oaşe ncise", cum le defmeşte Max Weer? ste adevrat că ele sint exclusiviste şi reză să aibă vreo cosideraţie orecre enru ce se lă dincolo de ziduile lor. Deasupra lor nu se mai ală nimic care să semene atît de bine cu dsotismul eicient al manda nului cnez, reprezentantul satului. Satele învecinate care le înconjoră · le . sînt adsea suuse: ţrnul, niciodată cetăţean, este obligat să-şi nă toate cerealele n balele oraşului şi frecvent i se intzice să exercite acsă veo meserie. Afară de cazul cînd, dmotivă, oraşul re nevoie de seviciile lui în acst domeniu. Regmul este cu sigurnţă toJ diferit de cel al cetăţii ntice, eschisă dn punt de 'edere poiic. faţă de ţnutul înconjuător: ţrnul ain, în eoca clsică, are aceeaşi caliate. e cetăţean ca şi locuitoul ' · oaşului. Nu-i deci de mrre că reptule de ceăţenie sînt acordate cu pacmoie, dr în cazuile cînd pnu oraş apare urgenta extrmă de a-şi spori opulaţia. Atfel, n 1 345, după Ciuma Neară, Venetia acceptă dQainte ca noi cetăţei e toţi cei cre ar doi să se staleze în oaş... De obicei, "Senioia" este mai puţin generosă. a recunoşte două tipuri de cetăţie, una nmită de ints care nu crează decît un citadino dţ claa a doua, şi o ala, cetăţeia depnă, numită de ints et de xra, 23

strict supravegheată de o aistcraţie precupată să-şi apee privilegiile. Sînt· necesai cncisprezece i de şedere la Veneţia penu a avea rept la cetăţenia de intus şi douăzeci de ni pnu cealaltă. Uneoi se face distincţia şi ntre "vechii" şi noii ceăţeni. Un decret qn 1 386 precizează că doar "vechi" veneţieni vor avea dreptul ă negoci�ze cu negustorii gemani istalaţi la ' Veneţil. Oraşul egoist, vigilent, ferce ste gata să-şi apere libetăţile faţă de oricne, adeseori cu mult curaj, eventual fră a se preocupa prea mult e libetăţile altora. -Luptele u'rbane, aroce, preigurează . luptele naţionale din secolele umătoare.

Dar libertatea oraşeler va i curînd ameninţată, cînd statele modene, a căror creştere este mai entă decît a oraşelor, se vor ezvolta începînd cu secolul al XV-le.

Dn acest moment, oraşele vor i adeseori supra vegheate de căre stat, împărţitoul e sncţiuni sau de privilegii, după caz. Apr prin umre1crize gave: acele comuniades din Castilla, în 1 52 1 ; suplerea Gandului de căre Carol Quntul, n 1540... Numeroase com pomisui snt neviabile, căci monarhia modenă nu a fost posibilă decît raţie colaborării orşelor. Va rebui ca acestea să se. supună, să renunţe la unele privilegii penu a. salva altele. n schimbul lietăţilor la care au renunţat, orşelor le va i deschis cîmpul fetil al satului modem: raicuri mai întnse, împumuturi proitabile, iar n. lele ţări, în Franţa îndeosebi, aciziţionarea de fncţii publice (venalitatea funcţiilor publice). Se ajmă acum o ecqnomie teritorială, care se substituie economiei urbane, stadiu precedent. Dar economia teritorială rămîne condusă de orŞ, care continuă să conducă jocul, alătui de stat.

Vremea aşa-numieor state teitoiae (de fapt statele modene) ine tî.iu. Vechea egaltae, fondată pe legătuiţ de sînge, pe relaţie de ll suzeran la vasa� a avut nevoie de mult imp ca să dispar, sau cel puţin să se transfone.

•

Cotitura este făcută în secolul al XV-lea şi mai întîi aproape exclusiv acolo nde revoluţia rbană nu se 24

produsese cu inesitate. Nici Ialia, nici Olanda, nici chir Gemia, cre avau aîtea oraşe liere, active·şi bogate� nu vor i terenul alegeii noului tip e uvene. Monarhia modeă e dezvoltă în imul nd în Spania, n Frnţa, în Anglia, pin suverani de n ip nou: Jul II de Aragon (pitele lui Ferdinand catolicut); Ludovic al XI-lea, Heric al VII-lea de Lancster. În serviciul statelor teitode intevin "uncţionai", să spunem, penu a nu i anacronici, "oiţi", oţi slujitori ai statului, precU şi "legişi" fomaţi pn studiul dreptului romn, marii coişi, ,,miişii". . În fav6rea satelor ntervne şi veneaţia melr populre, care văd în monrh n protector natual mpoiva Bisericii şi a nobiilor. n Franţa, pînă ·în secolul al XVIII-lea, monarhia a puut cnta pe evo ţiunea populr, pe o "religie de ragste" (Michelet). Acest. sat modem se naşte din lecesităţile noi şi mpeioase ale războiului: aileia, lotele de luptă, efectivele în. creştere fac tot mai oneroasă conducerea lui. Războiul, mama· tuturor ·lucrilor' bellum omnium mater, a ăurit şi modenitatea. · Crn, satul modem mi mai recunoaşte nici o superioiate, nici cea a împăratului srmtului Impeiu Gemnie, de cre nu ţn sema nici cir prinţi ·din Imperiu; nici pe ca a papalităţii, ·odioră imesă autoit�te mală şi poliică. Fiecre stat e vra singur, ăă conrol, liber: raJiunea e stat (expresia apre penu pma dată n teţtul predicii ţinute de cardinalul delia Casa lui Caol Quinul in legăură cu măna întmplare a cucerii Mntpvei, în 1552) devine ultima ratio. Ea se rezintă ca o trăsăură revelatore a acesei evoluţi în cae fomele poitice ccidntale ec de la regalitatea radiţională, pat�malistă şi istică, la monarhia modenă a juştilor. Fote' curînd, cîteva spiite vor nunţa acestă nronare a statelor, ,superiorem non recognos;entes", porivit fomulei juritului Batolo de Sssoferato (secolul al XIV-lea). Dr ele devansau actuaitatea poliică. În ·Frnţa, teoria suveranităţii ·nemiate a satului va i aprată de-abia în 1577, de Jen Bodin n al său Tratat depre republică (pn republică se inţelege, în •.

sesul latin, lucul pubic). Statul suvern se ală deasura legilor Civle,'se supune doar legilor naurale şi divine; în regatul omilor nu se ală ic dasupra lui. "Şi la fel cum na nu-şi leagă niciodată îile, cum spun cnoniştii, la fel pnţul sqvean nu-şi poate lega îile, chir dacă ar doi. Ast'el, put�m citi, în încheierea edictelor şi ordonnţelor, acese cuvine: Căci aceasa este dorinţa noaă, enu a nţelege că legile prinţului suvern, chiar dacă sînt date din raţiui bune şi depte, ele nu depnd totuşi decît de, voinţa lui, sinură şi deplnă." . Acestă voinţă a suvernului cpleşeşe satul. "Ds Ich wird der Saat", Eu-ul devine Staul, scie un istic geman. Este fomula celebră: "Satul, sînt eu", atribuiă în geneal lJi Ludovic al XV-la şi cel puţn o daă Elsabetei a Angl,iei. Fapul că suveraiipaniol" cre se nmsc Regi Catolici sau cei frncezi care sint Regi Foate Creştini apără unoi împoriva papalităţii libăţile Bisericii galice, sau ntesele seculare şi spituale ale regatelor. Spaniei, costituie un sen al timpuilor noi, căci dacă au exisat precdente la ase menea acţiuni, acsea devin de acum înainte sistematice, freşti. Ele vin de la sne. Pe măsură ce satul modem îşi va impune mprena, civilizaţia euroean&, pî1ă aţum uct urbn, copt n multiple şi mici cetăţi pivilegiate şi oiginale, va deveni " teritorială ", naţională. Secolul de Aur spiol (în imiele lrgi 1492-1 660), Maree Secol fancez, se extnd iecare la un sat nreg. n ma acstor civilizaţii lărgite se aimă rolul capitalelor, susţinute prin sşi prezenţa şi cheltuielile satului, promovate stfel la o categorie încă ine4ită, cea de suer-oaşe. Ps, Madrid îşi afnă, imesa lor repuaţie. Lona devine Anglia. Greuata şi viaţa ntregului sat încep să se învîrtă în juul acestor mori ubani, de acum înante ră ivali, isumente de lux, maşini de fabricat civilizaţia şi de semnea mizeia omelor. . Se poate magina imesa mişcare. de omeni, de capialuri, de bogăţii pe cre marile sate au determnat-o şi, în acelaşi timp, vasta deplasre cre se oerează în gia liberăţilor, . unele înte, cel m�lt tolerae, .

altele favorizate sau chiar nou create. Apr· oraşe privleiate� Marslia • va pmi comerţul cu evntul, Lorien, creat n 1 666, va avea n cuînd monopolul comerţului cu Indiile - mic privileiu faţă de cel, enom, al Seviliei care n 1 503 obţinuse .comerţul exclusiv cu Ameica, "Indiile Cstiliei" (comerţ pe cae 1-a pierdut n 1 685, în favarea :adixului). Există şi libetăţi smulse statului, care nu putea face tot, sau pSa totul: stfel, în Franţa, statul absolutis, de la moatea lui Colbet ( 1 683) la Revoluţie, piede pro gresiv dn eicienţă şi burhezia cre cumpăă "funcţii", şi îsuşeşte o pate considerabilă a autoriăţi poliice. împoiva regelui se ridică ieăţi provincile. Pivilegiile sociale (cler, nobilme şi �trea a reia) rn ncsate în suctua statului fancez, cre nu reuşeşte să se debarseze de ele şi de aceea va ata refomele "luminate" n secolul al XVIII-lea.. Cir şi ţrile care acced .acum la libetatea politică nu fac decît să pună reposabiliăţile statului n mînile unui gup utenic de pivileiaţi: este cazul Provnciilor Unite şi al burgheziei lor de afacei; ste cazul Angliei după Revoluţia n 1 688. Parlamentul ei rerezintă o dublă aristocaţie, whig şi toy, burghezia şi nobilima, siur nu asamblul ţăii.

Ce poate deveni lbeate, indivduală în cadul acestei mulţimi de "libetăţi".pivieate?

•

Înrebarea n-r avea nici un ses dacă înţelegem ibetatea individuui n accepţiunea actuală: litate� oricărui om ca om, penu simplul fapt că se ·om. Va rebui multă vreme penu ca însuşi concepul acstei iberăţi să ie deinit. Cel puţn ne putem înreba dacă libftatea individului, în fapt, se ală sau nu n progres. a acestă înrebre, răspusul nu poate i decît conradictoriu şi pesimst. Mişcrea ntelectuală a Renaşeii, cea a Refomei (n măsura. în cre pune principiul unei lbetăţi de ntepretare individuală a revelaţiei) au degajat' bazele unei' liberăţi de coştinţă. Renaşterea şi. umsmul aimă respectul, măreţia omului ca individ, îi exaltă 27

nteligenţa, · puterea personală. Vitu nu ese în Quattrocento vitutea, ci gloria, eicacitaea, putrea.' Din pnct de vedere intelectual, idealul este uomo univesale al lui Albeti. n secolul al XVl-lea, o aă cu Dscates, nreul sistem ilozoic pleacă de la Cogito, de la individul raţional.

Acesă imponţă tlozoică acordată individului coincide cu xaltarea valorilor tradifonae. În secolele XVI-XVIII începe să se impună tot mai mult o eco nomie de piafă eicace, accelerată ae sosrea mealelor preţioase din America şi de extinderea instrumentelor de credit. Banul răstoană, upe .vechile reglemeni ale gupurlor economice şi . sociale bresle de meserii, comunităţi rbane, resle de neustori etc.); ele îşi pied, o daă cu o ate a utilităţii lor, şi vechea· rigiditate. Astfel, individul gseşte o anumită libetate de alegere pe planul vieţii cotidiene. Dr n· acelaşi, timp cu structurile mdene ale statului se stabileşte o nouă ordine cre pune lmite sicte acestui joc: atoiile individului faţă de scietate,- resectarea privilegiilor şi privileiaţilor. , O scrisoare a lui Descates pune bne problema. Dacă, teoretic, iecare este lier şi constituie o unitate-în sine, cm va trăi socieatea, ce reguli va uma ea? - l-a ntrebat prntesa Elisaea. Filozoful îi răspunde la 15 septembrie 1 645: "Deşi ice din noi este o esonă separată de ceilalţi şi ale cărei nterese sîn, n consecinţă, înr-un fel dstnce de cele ale restului lumii, rebuie să ne îndim că nu putem trăf singuri şi că de fapt sntem una din părţile uivesului, mai cncret chiar, una dn părţile acestui pămînt, na din părţile acestui ·sat, acestei societăţi, acstei fmlii de care sîntem legaţi prn locuinţă, pin jurămînt, prin naşere. Trebuie întot..ama să preferăm interesele înreului n care sîn.tem pate celor ale propriei persoane n special." În nimele acestor "nterese ale, ntreului", secolul al XVII-lea înreprinde o campaie severă nu numai o riva săracilor, ci a utuor elementelor "nuile" ale societăţii, a tuturor celor ce n u muncesc. Est- adevărat, că creşterea îngrijorătoare a sărăcimii (legată de creşterea demoaică de-a lunul secolului al XV1-lea şi de criza econ)mică ce încee la sfrşitul acestui secol 28

şi se va arava n al XVII-lea), această creştere deci a sirăcii, care se tra,duce prin ceşetoie, vagabondaj, furturi, a provocat o represiune necesară. Din 1532, parlamentul Paisului a hotărît să-i aresteze pe ceşetori "penru a-i consînge să lucreze la canalele de scurgere ... legaţi cu lanţui doi cîte doi", .O hore ' similară adopă, în 1573, şi oraşul Troyes. Sînt însă msui trcătoare. De-a lungul înregului Ev Mediu, nenorocitul, vagabondul, nebunul fusesră protejaţi de dreptul la ospialitate al celui ărac, care îi era recunoscu, în nmele Domnului, enru că sărăcia a fost sfmţită de Christos, ., car; a luat nr-o · zi făţşarea unui sărac, săracul putnd i deci oricînd ui rimis al lui Dumnezeu. întreaga mişcare spirituală personiicată de S'mtul Francisc exaltă valoarea misică a Doamnei Sărăcii, s'mta săăcie. n orice caz, neferi.c iţii, nebunii, epavele societăţii vagabondează din oaş în oraş, iecare grăbndu-se cel mai · adesea să-i ndepărteze decît ă-i P1ească ntre zidurile sale. De unde o anumită fomă de libetate, libetate izică cel pufin, cea a ţăranului care fuge de la seior penru a-şi gsi un altul mai puţn de temut sau penu . a ajunge la oraş; a soldatului în căutare de recutor; a migrantului care pleacă spre un salaiu mai bn sau spre Lumea Nouă, cu iluzia unei vieţi mai bune; dar şi liber tatea şomeilor, vagtbonzilor. înveteraţi, cerşetorilor, săracilor cu duhul, inimilor, hoţilor e care critaea sau hoţiile îi ţn n viaţă, în afra unei munci regulate. Toată acestă lume, protejată pînă atunci de umbra lui Dumnezeu, va deveni în secolul al XVI-lea namicul unei societăţi urbane, �apitalistă deja, avidă. de orne şi randment şi cae cosuieşte statul în acest spiit şi acest scop. În întreaga Europă (protestantă ca şi catoli că), săracii, honavH, şomerii, nebunii sînt ntemniţaţi ăă milă (uneori cu întreaga fmilie) alături de delinc venţii de toate felurile. ste ceea ce Michel Foucault (care a studiat fenomenul nebuniei în epoca clasică) numeşte "marea întemniţare" a săracilor, o sechesrare legalizată, orgaizată de o admnisraţie meticuloasă, care va pemite de altfel şi ntemniţarea, la cererea familiei, a iului desfînat sau prodig, sau a "tatălui risi'pitor", cît şi, la ordinul regelui, a adversaului politic. 29

In acest scop snt . creae un nmăr fote mre e stabilimente: _iale, ateles · de charite, workwuses, Zuchtăser. Oicum s•ar nmi, ele sînt cazăi sre, ateliere de muncă foţată. In Frnţa, după decretul n 1 656 care inţează Spitalul General şi n acelaşi tmp organizează în mae acestă înreagă nouă poiică socială, aroxmativ o prsoană dnr-o sută se va ala întemniţată în oraşul Ps! Dritatea acetor. represiuni nu se va atenua decît în secolul l XVIII-lea. Inr-o lume în cae libatea nu exista decît penu privileiati, ' secolul al XVII-lea a conribuit la resingeea libeăţii elementare a fugii, a migrăii singura cre pînă atuni usese pemiSă săracilor. Concomitent se regisrează şi n regres al libetăţilor ţăăneşi, după cum am mai amintit. a ncputul "Luminilor", Europa ajnge �a fndul mizeriei sale. Un singr corectiv poate i adus acestui psmfi: libetatea de cre nu au pae majoitatea oamenilor rămîne n Europa idealul spre care gndirea, r şi storia înantează lent. Este a din tendnţele majore ale istoiei Euroei, al ciei ses major este dat de numeroasele revolte ţărăneşi dn secolul al XVII-lea, răscoalele populare nu ii puţn frecvente (Ps 1 633, Rouen 1 634- 1 639, Lyon . 623, 1 629, 1 633, 1 642) şi tendinţele' politice şi ilozoice ale secolului al XVIII-lea. Nici . chir Revoluiia franceză nu va reuşi să resa bilească în plenitudinea ei această liberate e cae nu ne putem lăua că o osed� e deplin astăzi. Revoluţia suprimă drepuile feudalilor n noaptea de 4 august, . este adevărat, dr în faţa ţărnului rn creditoul şi propietaul; ea suprimă coporaţiile (179 1 , legea L e Chapelier) dr n acelaş< tmp lsă muncitoul la discreţia paronului. Va rebui să mai teacă un secol, în, Frnţa, -�lu ca sndicatele muncitoreşi să devină licite (1 884). Asta nu îsemnă că Declraţia Dreptu rilor Omului şi Cetăţeanului din 1 789 nu ămîne o dată esenţială în istoria libetăţii, funamenală în geneza civilizaţiei eur ene. Libertate sau căutarea egalităţii? Napoleon credea că frncezul nu doreşte libetatea, ei egalitatea, adică egaliatea l faţa leii, abolrea drepturilor feudale, pe scut s'rşitul lierăţilor particulre, al privilegiilor.

Libetăţi în slujba libetăţii - acestă fonulă explică storia Europei tr-una n recţiile ei fundamenale. • Noţiunea de ibeate, încă " absractă", teoreic, care a fost eaborată de a Renaştere Şi Refonă pnă a Revolue, a obîndt o putere JOUă iind fonuată în Declaraa Drepulor mului şi Cetăţeanulu. in iberas, ea a devenit docin.

De atunci, cnceptul de libeae - la singular - inră n conştiinţa lumii şi a cursului istoriei. De la ea onesc legitim sau abuziv - aproape toae ideologile şi revendicrile secoluluLal XIX-lea, mişcri fote difeite pe ce le cuprinde cuvîntul aiicial de liberalim, fote echivoc, find prea Ogat n sensui.

Liberalismul desemneaz. în acelaşi timp o ocină politică (sporirea puteilr legislativă şi judiciră şi

limiarea puteii executive, în acest ses opunndu-se autoitsmului); o doctrină economică sub smnul victois "lassez faire, aisez psser", cre exclqde statul de la orice intevenţie n jocul economic nre ndivizi, clse şi naţiuni; o doctrină iozoică ce reclamă libtatea de gîne şi susţine că uniata religiosă nu este condiţia sine qua no n, ie a uităţii sociale, ie a unităţii naţiuii, ceea �e implică în- �d necesar o ide de tolernţă, de respect faţă de altul şi faţă de persoaa umană, porivit fonulei antice: Homo

homini rs sacra.

Liberalismul este stfel, mai mult decît "dcina unui ptid . , n climat de opie". Luptnd împoriva crcum� stnţelor multiple ale secQlului al XIX-lea, el işi sumă nenumrate srcini, înfuntă nenumărate osacole. n Gennia şi în· Ialia libealismul se confundă cu naţio nalsmul: libeatea ce rebuie cucerită nu te ore mi întîi cir libetatea naţiunii? n Spania, n Potugalia el se loveşte de forţele încă mosuose aYe unui Veci Regim solid, sprijnit de Biserică. În Anglia şi în Franţa, n schimb, va merge pînă la capătul revenicrilor sale politice, sau apoape pînă la capăt. Încet, imperfect, sta tul liberal, costituţional se organizează cu libetăţile sa..

le fundmentale (libetăţi de opinie, a presei, parlmen ară; libeate individuală; extnderea drepului de vot).

Liberalsmul, de-a lungul înregii pime jumătăţi a secolului al XIX-le, are totuşi' rolul unui paravan, în . faţa întronăii poitice a unei burghezii · şi aistocraţi de aface, a unei case avute. •

,,În afara acestui cerc înut, ndividul căuia ieralismul îi apră depturle cu aîta zel nu a fost nicidaă altceva decît o absracţilne, căreia îi era mposibil ă beneicieze n pln de aceste avntaje." ste la fel\de adevărat în Anglia cosevatorilor şi liberalilor, a vecilor şi noilor bogaţi, ca şi n Franţa Restauraţiei şi a monariei dn Iulie. Această clasă ·avuă care-şi spune liberală se ridică imediat împoriva suragiului universal, mporiva masei. r, cum să susţii o semenea politică de egoism ţ faţa scieăţi industriale, ale cărei realiăţi oribile se preezează , curind? Liberalismul economic care presupune la plecare .o lupă egală între ndivizi nu este decît o pioasă minciună. Cu cît va ece timpul, cu atît enormitatea acestei minciuni va i evidentă. . De fap, acSt prim liberalism " burghez " a fost o

luptă de ariegardă, şi nu ezinteresat, împotriva Vechiului Regim aristocratic, "o sidare a repturilor

dobîndite e care radiţii veci de o ju.mătate de mileniu le făcuseră sacre". Astfel, el se inserează între Vechiul Regim şi socieaea ndusrială în care proletriatul muncitor îşi reclmă reptule. Pe scur, aceasă pretisă căutare a libertăţii pare să se alăure, n poida aparenţelor, vechilor lupte ale guprilor pentru libetăţi, care sînt tot aîtea privilegii. Revoluţiie d{n 1 848, (n Frana s-a stabilit atnci sufragiul univeral) vor marca o daă cucială· .peni liberalism (în nglia, data imporantă este refona . electoral� din 1 832). De acum înainte el nu va mai putea supavieţui, cu sau ăă sinceritate, decît sub foma unui liberalism demcratic, exts în principiu la toate clsele. Alexis de Toequevil� şi Herbet Spencer, iecare n felul său, anunţă venirea sa inevitabilă şi triumful redutabil al maselor. o�r dată relasa, liberalisiJl . s' loveşte ·

'. 32

cuînd de cuenul puteic şi dscis al scialsmului, căruia i se prois viitoul, şi în acelaşi tmp de acei vestitori ai autoriarismului' - unii spn deja i ·"fas�Jsmului'\ '_, cre sînt ie Crlyle, ie Napoleon al m-la. Aşadar, înre o nouă revoluţie cre se anunţă - . socialismul, ale cui muaţii vor i numerse - şi o conrarevoluţie ce nu-şi ştie încă numele, şi nici pînă unde poae merge, iberalismul şi-a continuat viaţa, şi-a mulipicat guvenele, actele de înţelepciune şi de egoism brghez, nepuîndu-şi regsi, în nţa, o mică lacră decit în lupta mpotriva .Bisericii. Liberalii sînt e acum conşienţi de suicienţel� lor, de lupa lor îndoielnică. n 1902-1903, în Revsta de metizică şi e morală, apar o serie de ticole despre Criza lieralismului, referitoare in special la monopolul învăţîntului. Dar adevărata criză, ulttta re loc ceva i tirziu, înre cele două războaie moniale. Cine ar înrăni totşi să ame că liberalismul, alungat aproape dn poitică şi acţiune, demonetizat pe plan itelectual, ar i stăzi mot? A fost mai mult decit o epcă politică, mai mult decit ablitatea sau paavnul unei clase. A fost idealul civlizaţiei occidenale, şi aşa abandonat cum este, el face pate in moştenrea noasă nd, în mbajul, în relexele noaste. Orice atentat la libetăţile inividuale ne afectează, ne ntrigă. Şi chir dn punct de vedere olitic, faţă de statul autoritar şi tehnocrat. faţă de socieatea ve_şnic robitore, n mit libealim, nric şi iber, işi contnuă, n nmele ndividului şi reptulor sale, cariera ccidentală şi monială.

CAPITOLUL 11

CREŞTINISM, UMANISM, GiNDIRE ŞTIINŢIFICĂ

Viaţa spirituală şi intelectuală a Euopei � lă sub semnul violent l schimbării. a iueşe, creează uptule, disconnuiăţile, file, n căura ăă srşt a unei lui mai bune. Totuşi, aceste lovituri de eau nu rebuie să lse ă se piardă din vedere continuiăţle tenace ale ndiii şi civilizaţiei sale, vizibile prin oae experinţele succesive ale gindirii euroene, de la Suma Sfmtului Toma de Aquino la Discusul despre metodă al lui Desctes, de-a lungul Renaterii, Refomei, Revoluţiei ranceze săşi . . . Iar Revoluţia mdusială, uptură esenţială, _ nu a ats toate sectorele vieţii ale, nici ale gîndiii ale.

Creştinismul Toate reigiile evoluează. Ele constituie totuşi, iecre in felul său, universri paiculare, cu idelităţHe lor, cu pmaienţele, cu cordonatele lor iginale. Ceşsmul ccidental a fost şi rne componena majoră a gndii euroene, ciar a gîndii raţionalist� care s-a costituit mpotiva lui şi plecind de la el n acelaşi timp. De la n capăt la altul al istorii Occiden�-· lui, el. rne n nima unei civiizaţii e care o mă, chir şi atunci cînd se lsă dus au defoat e a, civlzaţie pe care o înglobează, cir Şi atunci cînd ea încercă să-i scape. Penu că a gîndi împoiva cuiva;

nsenă a răîne n orbia a. Ateu, un eopen răne prizonieul unei eici, unui cmpomnt psic, puteic răăcinate înr-o aiţie creşnă. El este de "sînge creşn", s-ar puea spune� aşa cum Monherlnt afna că ese e "snge catolic" ă să-şi i păsat touşi crnţ".

• Larg propagat în Impeiul roman, creşinismul a devenit relia lu(oicial, pin edicul lui Constanin din 313, la rei secoe după naşerea lui Chstos.

mpeiul . roman (adică toate ţărle mediteaneene şi, alăuri . de Eurppa, cieva ţi alae la iţa măsli nului şi a viţei de vie) a fost spaţiul rezevat, la inceput, inerei reigi iătore, "aria ceştină", a pus Paul Valy dornd, prn acst joc de cuvinţ, ă mrche_ze legăurile crşsmului cu păînul, pinea, vnul, iul şi viţa, şi cir cu uleiul sfmt; �egăile cu bazele geograice mediteaneene pe cre confesiunea · rşă uma ulterior să le depăşească� Asfel, înainea valilor de invazii din secolul al V-lea şi a 3asrofelor provocate de victoile Islamului din secolul ' al VII-lea pnă în al XI-lea, cresmul a avut nr-n fel timpul să e adapteze la lmea romnă, să-şi cotituie aici o iarhie, ă înveţe să tingă cu claritae temporalul - "ce este al Cului" - de spitu-. al, să depăşească luptele dogmaice foate vii daoae n prmul nd subiităţilor, agiităţii . limbii şi spiritului ec, dr şi necesităţi de a preciza bazele tologice ale cresmului, de a-i xa aspecele, de a degaja cose cnţele. a acată muncă încaă, gra vor conibui pmele C_oncilii Niceea, 325; Continopol, 3 8 1 ; Efes, 43 1 ; Calcedonia, 45 1 etc.) şi Pinţi Biseicii, Apolo gii, care, înainea lui Contin, au lupat împoriva păgismului, apoi Dogmaicii, e au defit docina creştină faţă de secele disidnte. Sfmul Augustn nu este ultimul n aceasă succsiune (despre ce u exegeţi cosideră că ea se prelungeşte pnă în secolul a1 III-lea, ba chiar pnă în al II-lea), însă el ste de depate cel mai impoant pnu · Occient. · Berber,

�

născut în 354 la Tagast (azi Souk-Abras), în Arica, a muit în 430 epicop de Hipona (azi Bone) e cînd vndalii aseiau oraşul. Srălucrea excepţională a operei sale (Cetatea lui Dumnezeu, Confesiunie), înseşi conra dicţile sale, dorinţa de a asocia credinţa şi nteignţa, adică în general civilizaţia antică şi civilizaţia crenă, vmul vechi şi vinul nu, aceste încercăi conşinte fac din el înr-o numită privnţă un raţionalist. Cr�ina domină la el toul. El spune totuşi: creo ut intelligam, cred penu a înţelege. Mai spu}e: Si fqllor, sum dacă mă înşel, exist; Si dubitat, vivit dacă se îndoieşte, răieşte. r i abuziv să vedem n aceste aimaţi acel Cogito ergo sum al lui Descates, ar este evident că îl evocă. Fără îndoială, viitorul i-a•rezervat cea mai mre atenţie Sîmului Auustin toloul, amaţilor sale despre predestinre. Dar auustismul a dat şi culore, psibilităţi de mişcare şi dezbatere creşinismului occidental, ciar şi nmai pin sisenta supra necesită ţii merioase de a nu se ngaja . în credinţă ră a-i cunoaşte cauza, ci numai după o proundă relecţie personală, cu doţinţa de a acţÎona în cosecinţă. Catasrofele apcaliptice ale invazilor nu suprind o Biserică alată în sadiul copiliei, nesigură de clile sale. În momentul acestor dezasre din secolul al V-lea, ea se aimă ca mpeiul însui, ca îsăşi civilizaţia lumii dice pe cre şi-a suşit-o şi pe cre o va salva înr-un fel� salvîndu-se pe sine săşi. -

• Biseica se salveză in-o lume în peico, dar cu preţul a mii de acte de curj.

Convetrea noilor veniţi; convertirea ţărilor pţial creşinaţi, sau ce se despind prea uşor de învăţăura Biseici; converea locuitoilor noilor regiui în cre se istlează OccidenUl; menţinerea unei ierrhii legate de Roma şi de episcopul de la Roma, papa, în vme ce feudaliatea upe paţiul occidental n mnuscule disticte şi în multiple piscopii; încheierea cu succes a nmroase lupte diicle, din care cea mai celebră, cea care opune Sacerdoţiul Impiului, e va tea - dr Îră a lua popiu-zis sişit __prin concordatl de la Wos asupa 36

Învestiturilor (1 122)... Reprezintă, n mare, o muncă mensă, un nvăţînt reeat, obsitor, mrcat 'de frngei, de reîncepei, totul iind la nesŞit rpus n cauză. Dezvolarea vieţi monahle ben�dici, ciser cieni) ajunge la o colonizare materială şi spiriuală a mediului al (secolele I-ll), aoi, ·�n domnici şi frncscni, la o evanghelizare pueică a oaşelor (secolul al XIII-lea). Fiecare secol va avea sar;iile, luptele sale: scolul al XIII-lea - lupa îmoriva caarilor; violenul secol l XV-lea - marea dezbatere nre concilii şi papaliate (conciliile de la Kosza şi Basel); al XVI-lea izbucrea Refomei, salrea concmitentă a Cona refomei (condusă de ieuiţi), evanghelizrea Luii Noi, defiţiile autorie ale Conciiului de la Trento ( 1545- 1563); în secolul al XVII-lea apre alerta jse nistă; n al XVII-la se agravează lupa împoriva adepţilor unui numit atesm, mi puţn discreţi decît "liberni" din secolul nterior; lupă ce nu se va sîşi o dată cu secolul; abia începe cînd izbucneşe Revohiţia fanceză� n srşit, e lngă acestă ostiliate nre adversai sprijiniţi pe ideologii elaorate, Biseica a rebuit ă facă faţă cosant decreştinării regulate, monotone cae adesea nu este · decît o ulgară decivilizare. n toate regiile în care crculaţa e face u greuate, în afa marilor axe (în Alpi sau la mrginile Eropei, la Meck lenburg n secolul al XIII-lea, în Lituia, în Corsica, de asădată în plin secol l XV-lea şi al XVI-lea), vechi culte păgîne apr u orice prilej: ici culul şpelui, dncolo cel al morţii şi asrelor, precum şi o sumedenie de supstiţii legate de un folclor tenace e care Biseica, nepuîndu-le face faţă, s-a mulţit adesea să le mascheze� n l�pa sa, rsmul · s-a servit de toate amele sale, de învăţămînul, de predicile sale, de forţa-i seculară, de aa, · de eaul său religis, de mracole, de culul populr al sfmţilor, aît de copleşitor uneori încît slujioii Bseicii ciar se alamează şi reacţionează. În 1 633, la Lisabona, doi capucini nu e pot abţne să arme că "Sîmtul Anton din Padova pae a i Dume zeul Lişabonei... Săraci nu cer de pomană decît în ·

�

nmele său şi... nu invocă pe altcineva cnd se lă în picol. Penu ei Simtul nton este otul, ste nordul lor şi, cum �pune predicatoql, ese simtul acelor (sntul călăuzitor): o femeie cre şi-a pierdut acul, n va şi găsi cu ajutoul Simtului nton". Moda Simului Anton a recut marea, n secol i ziu un călător rncez nond în Brazilia aceasă "prodigioasă devotiune". De fapt supesitia populară este mereu capabilă să neze, să comproiă dinăunu viata reigioasă, defoînd-o pnă la untamentul îsuşi l crenţei. Totul rebuie atundi luat de la capăt. . Cnd Simtul Ion ·al Cucii se stalează cu doi camarazi la Drvelo, n Csiia, unde Sima Treza aşezse prma înstre de călugări a Cmeliţilor Refomati. o f\ce penu a duce cea mai cumpăaă dinte vieţile monastice, n mijlocul zăpezilor ieii, dr nu o viaţă rerasă: , .Adesea el mergea n piciele goale e mi înSpăimîntătoare, să preice Evan gheia ţărilor, ca unor sălbatici...". O dovadă, acă mai era nevoie, că în plină ţră creştină evnghelizrea rebuie adesea lOaii de la început. Opera creşismului a fost continuată stfel pe două paliere iferie: pe cel al unei vieţi intelecuale, unde îşi apără poziţiile în faţa unor advei bine intenţionaţi uneoi; dr cre, cu siguanţă, nu au · ipsit reoată; şi pe cel al unei acţiuni asupra. maselor, e care viaţa gra şi izolarea le îndepăează prea uşor de senmentul religios şi de otodoxia elemenă. .

Această operă a cunoscut mai lucuaţ, succese, recului, îndelungate stagnă, ce nu ppt i percepute dect în linii ma, in afar. n măsura n care iaţa reigioasă . cotidian. reaiatea sa curenă ne este adesea necunoscut. Touş, n mare, nu n! putem înşela asupra mişcăii generale. •

Din secolul i X-la pînă în secolul l XIII-lea, dezvola rea creştsmului se afmă pretutindeni cu. vigore. Biseicile şi înstile exisene încă stau şi acum drept măurie: Biseica înreagă este nrenată de o işcare puteică, cre este şi cea a dezvoltării econoice, · a 38

dezvoltri sociale r-o Europă activă, plină .de viaă şi alaă pe ml unei expşiui apide. Unează apoi Ciull neagră şi o aă cu ea un recul casrofal şi bual. Totl va da �tunci naoi, ciar şi poesele cresmului, n impul îndelungatei sii de ulburi şi lupte pe care istoicii o denmesc Războiul de o sută de ani ( 1 337- 1453) şi ale rei sesme s-au exs mult dincolo de maii beligenţi, Fna şi nglia, de fapt în tot Occidenul. Dn a doua jumăate a secolului al XV-lea este vizibil un nou lux religios, care afectază înreaga înndere a unei Erope ce revine la pace r e, n acelaşi mp, resmte puteice fmînti. Din 1450 pînă în 150, date aproximative, se desfăşoră vremurie frămîntate (Lu�ien Febvte) e cre istoricii au geşit nuindu-le smplu Pe-Refona, penu că frmînrea spritelor, geneală atnci, nu va duce obligatoriu la atiudinea "protestantă" şi protesară a Refonei. n ţările care vor rmîne credincioase Romei, acestă frămînre religiosă va duce de fapt la o altă ,Refonă", catolică de stă dată; e cre istoricii o numesc de obicei Contra-Refomă. Nici de aceaă daă cuvntul ' nu este bine ales. n orice caz, secolele al XVI-lea şi al .XVII-lea vor răi sub senul unor psiuni religiose pline de zel, al dsputelor sprituale . exreme a căror incandescenţă nu · rebuie să suprindă:. ste exemplul dsputei apse ne' rigorismul Jseniştilor şi moala mai simplă, tolerantă r umană a iezuiţlor, pe remea lui Saint-Cy ran, a doilor de la Pot-Royal, a do�ei de Sevigne, a lui Racine, a lui Pasal. O dată cu .secolul al XII-la încee un relux impont. De ată dată, elanul maţial nu ·seveşe cauza Bisericii, ci este soţit de o mişe ştiinţică şi ilozoică ce se ridică împotriva ei; n numele progre sului şi raţiunii.

Umanismul şi umani ştii Gîndirea eurpenă nu ese de conceput decît în caul unui dialog .c u crsmul, ciar şi aunci cînd dialogul este aps sau discuţia violentă. Acestă pectivă 39

ste esenţială penu înţelegerea umansmului, aspect undamental al gin Occident.

Mai îni o probemă de Umbă: cuvîntul umansm este ambigu, şi ar i peiculos dacă nu i-am precza dentă accepiunle şi sauul său.

•

ste un cuvînt de eudiţie, invenat n secolul al XIX-lea de căre istoricii gemli (momentul exact �� apriţiei este 1808). Pirre de Nohac, autoul lucii etrarca şi umanismul, .' revenicat onorea de a-l i nrdus n lmba oicială a Univesiăţii anceze n 1886, pn cursul său de la Ecole des Hautes Etudes". ste deci n cuvnt tîniu şi de aceea se reează cu uşuinţă intepre tlor personale, corecte sau abuzive. ă atunci eau _cunoscuţi umanştii, cuvînt ce se aplica unui grup precis de omeni, cre, în secolele al XV-la şi al XVI-lea, şi-au at snguri acest nume. Cuvînul umanism nu ·a rămas legat dor de "uma nişti" şi numai de "spitul Reneii iaiene şi europe ne". Pe îngă acete sesuri el a căpăat numeroase altele, stfel că n 1930 o anchetă a relevat expresile de umanism nou, umanism creştin, umansm pur şi cir tehnic, şiinţic . . Un sondaj întreps astăzi ar ajunge la acelaşi rezulae, dovadă că acest cuvînt eudit ieri tinde să devnă populr, că dobînde sesuri noi, deci că ăde la ntrebări, la orientări vii. Pe planul storiei se va vobi la fel de bne de umnis mul secolului al XI-lea (cre include scolstica), ca şi de cel al Renaşerii sau al Refomei, de umsmul Revolu� ţiei fnceze, a cei bogăpe şi originaliae o vom explica sau, enu a relua expresia nui istoric de azi, de "umsmul lui Krl Mx sau Mxm Gori" ... Ce �propie oare acestă serie de "umsme", dacă nu interesul evident de a le concepe a o familie de pobleme! . Poate ar i rezonbil să împumutăm de la Auustn Renaude, istoric l umanismului toscn şi europen, o deiţie irgă Şi care pre convenailă pentu acest sens geneal. "in nmele de umanism se polte dei o etică a nobleţei umane. Orientată concomitent spre sudiu şi ·

acţiune, a recunoaşe, exaltă măreţia giului mn, puterea creaţilor sale, opune foţa a forţei bute a natuii neîsuleţite. senţial rămîne efoul individului de a dezvola în sine, prll intemedil unei disciplne sicte şi metodice, toate puterile umne, penp a nu lăsa să se pirdă nmic n' ce dă mreţie umanului şi maiicului. «A tinde pnr-un efot neînreupt spre cea mai înaltă fomă a exi�nţei), spune Gehe în nce ptul la Al doilea Fast. a fel, Sendal îi spuna lui Eugene Delacrox (3 1 inuarie 1 850): <<Nu negijaţi nic din ceea ce vă poate face mare). O asemenea etică · de nobleţe umnă impune societăţii un efot cosant penu a raliza, în ea săşi, cea mi naltă perfecţiune a rapouilor mne; · o imensă cucee, o munc� mesă de cultură, o ştiinţă mereu mai lrgă a omului şi lumii. Ea fondază o morală individulă şi colectivă; ntemeiază n drept şi o ecnomie; ajunge a o poitică; rn�şe o ă şi o literaură." Acestă defiţie minnată ar rebui să ie suicien tă. Dr ea nu semnalează cu suicientă vigore sesul suşi al mişcii, care ea exagerat, dimpotivă, de afIllatia butală a lui Etienne Gilson: umansmul Renaşteii; spune el n esenţă, amă Eul Mediu ,,nu mai mult omul, ci mai puţin Dumnezeu_ Fomula este injstă, excesivă, ă a indică înclnaţia fres că, conştientă sau inconştientă a oicăui miism: acodă mportnţă mai mre omului, îl eiberează, micşorează patea lui Dumnezeu, cir dacă nu-l uită cu totul. nr-un anume fel, umimul semnă întotdeauna şi împotrivă: împotria supunerii exclusive faţă de DunezeJ; impotrîva oicărei concepţii exclsiv matei alise a lumii; împotriva oicărei dcne ce neglijează sau pae să neglijeze omul; imporiva oicui sistem ce reduce rsposabiliatea omului... ste o revendicare veşnică, rod al orgoliului. l vin nu se şală: "Ce să oae · altceva, atunci cînd sîntem învăţaţi să îaintăm pin forţa şi vrtutea nosră, decît că sîntem idicaţi în vul unei restii care nu ne pate ssţne, e upe imediat iar noi cădem?" Calin nu este n aceia cre cred mai nii în om. ·

Pentu mis, situaţia se pezintă inves. Cena lui, dacă are una, ebuie să se ajustze la nreea n om. n sesul acestei radiţii nveeate a umsmului euopean ,pot i înţelse cuvnele socioloului dgr Mon, rosie la păsiea piduli comst: "Mxis mul, băne, a studiat economia, clasele scile; se innat, băine, r a uiat să stuieze omul."

Umanismul este elanu, demesul băăos. spre o emanipare progresivă a omulu, atene consană acordată posibiălor omului de a-şi . ameiora sau modica soata.

•

Istoria lui este multiplă, sacadată, nrupă de opri, de reculuri; de conadicţiile evidente cu cre este pavat ntreul recut al Europei. Europa re ă i ăit înotdeana în căuara nelniştită a unei soluţii alta decît cele ale prezentului, la poblemele ·şi diicultăţile sale. De unde dorinta aproape mal.adivă de a se îndrepa -spre nou, spre dicil, spre nezs, de asemenea, şi adsea chiar pre scndal, temă n cre Occiaentul oferea un matrial ifomativ foate bogat. Din lipsă de spaţiu ne vom educe studiul la iei cauri excepţionale, seicative: umanismul Renşterii umanimul Refomei, cre ese contemornul său sau aproape, apoi la mare distanţă de ele, în secolul al XIII-a, umanismul vehement al evoluţiei franceze . '

Umanismul Renaşuii se prezină drept dalogul Ro mei. cu Roma, al Romei păîne cu Roma lui Chstos, al.civizaiei anice cu civzaa creşin.

•

Acest umanim este, cu siguanţă, unul nre ceie mai bogae dialoguri - niciodată inreupt - pe re le-a cunoscut Occidenul. a)

ste vorba de a tră, de a retrăi cu Anticii. A fost deseori citată acestă rză decsivă care emţnă Dell'ae delia Guea a· lui Machiavelli: "Acestă ţară (ste vora evident � Italia) pare nscută penu a resscita lucurie moate ". Dr . acă aceşte cose mote .

sînt rechmate, şi încă aît de ints, la viaţă seă

că viaţa re nevoie de ele şi că ele sînt la ndemnă, delc moe. n reaitate, Roma păă nu a murit iciaă în Occident. Înr-o ce de o exremă pczie tică, st , Cuius a dezvăluit uitarea supravieţure a civlizaţiei neriului 'ziu n :re Occidnul ·a răit neîncipuit de mult, răgndu-şi de a el emele literre, moduri de gndire, cir şi lile comune, meaforele. Faptul că Europa crştină s-a acmoat u ace$ă vecinăae zilnică a Romei nice ese cu ait mai ftesc cu ît nu a avut o soluţie de scmb, ·o altă civilizaţie concurentă, iar cesmul i accease e bnăvoie coxistenţa, încă dnainea cdeii lumii,romne. Sntul Istin spunea în secolul al II-lea: orice gnd nobil, .de oiunde ar veni, este un bn opiu crşilor". Sfmtul Ambrozie afma: ,.Orice adevăr, oicine i-r i inepre tul, vine de la Sinul Duh." Dor Tetullian a exclmat: "Ore ce este comun înre Atena şi Ieslm!"; dr vcea i-a rămas aproape neauziă. Totuşi, dacă moşterea ntică recuse în viaţa, în obiceirile de gîndre şi de limbaj ale .Evului Mediu occidental, literatura Antiităţii, poeţi, ilozoii sau istoicii ei ncetseră să mai rezescă psile sau nteresul intelectulilor. Dacă latina rîna o lmbă vie, greaca era aproape necunoscută. n bibliotecile cele mai bogate, manusrisele lclor ntice se acopereau de praf. După aceste exe vechi aleargă pretutindeni umiştii, penru a le citi, edita, comena u pasiune; penu a s.abili măreţia luclor Şi lmbi nticilor greci şi latii - cu c.re vor răi litealmnte. Nimeni nu a spus-o probabl mai bne decît Machia velli, în timpul celui de-al doilea exil ( 1 5 1 3); în murgul vieţii. El se ala aunci în mijlocul ţăilor, tăieilor de lene. .. "Seaa mă ntorc acasă. Intu în bibiotecă şi incă din prag mă despoi de boarfele de tată ziua, acoerite de tină şi noroi, penu a imbrăca hainele e cute nzozonat onoabl inu astfel n vechea cute a nticilor: aici snt pmit cu afabliate şi i iau ana care pin excelenţă est�, a mea şi pentu e m-am nscut; nici o uşine să voresc cu ei, să-i nreb dspe moblurile acţiunilor lor. Ir ei, n vtutea omeniei lor; mi rspund." ·

.•.

Umanismul Renaşerii se ală sub nl acestor lecturi, al acestor conversaţi neîntrupte; Rabelais, Montaigne sînt umanişti în acest es; sau mie cţile lor, încrcate de intri de lectură... Alăi de iecare umanist, poate i re�unoscut cu un s de complicitate sau răuvoitor Anticul cre-I conduce de mînă şi, stfel, îl explică sau îl demască. Easms i Rotterm, cel cre va i nuit inţul maniştilor, este Lucian - spn duşmanii lui. .Lucianici", de asmenea, sînt Rabelais, Bonaventura n Peies, în . vreme ce Machiavelli ste Polybius... ·

b) Nu este simplu de datat acestă largă mişcare de

gî�dire. Cuvîntul umansm folosit de noi aticial şi . cel de Renştere (aproape a fel de aticial, creat de Jules Micheei şi Jacob Bu:ckhardt) sînt echivoce. Cele două mişcări se conundă, atît în timp cît şi în paţiu.

Neîndoielnic, Avinon a lsat umansmul şi, o dată cu el, Renaşterea deja. El se suleţşe la revenira lui Petrrca ( 1 3 37) şi va· i multă vreme, gaţie şederii papilor, oraşul cel mai "european"', cel mai luxos din Occident (cir şi după revenrea papalităţii la Roma, în 1 376, el îşi va păsa antipapii, luxul, radierea). Touşi, Florenţa va i cea cae va găzdui, mai tîziu, Renaşterea n toată pleniunea sa, ea confendu-i .hegemonia culurală", pnă la moatea lui Lorenzo Maniicul (1492) şi cir pînă la cucerea florenţei de neriali şi Cosimo de Medicis, în 1530. Aceste lmite cronologice, 1337 şi 1530, snt cu siguranţă valabile penru nsamblul mişcăii, cre nu a nclus doar Ialia, ci întregul Occident: ulimul prinţ al unismulul, Easms, născut la Rotteram ( 1467), more la Bsel (1536). Dar aceste duă lungi veacui de isoie nu-şi capăă sensul depln decît dacă se descid lrg spre trecu, nainte de 1337 (dată nesigură) şi spre vitor, după 1530. Spre recut enu că înre Evul Miu şi Rnaşere nu a exisat o upură att de tală cum se creda pînă acum. Renşterea nu a fost opusul ilozoiei medievale. indiferent de srcsmul umiştilor la asa scolsticii. "n ună cu cnczeci de i - scrie, în 1942, n istoic

- re �vul Meiu şi Renaşere se vedea aceeaşi dife renţă ca înre negru şi alb, înre zi şi nape, o difeenă izbitore. Apoi, o raţipne împingînd-o pe ala, hoarele nre cele două epoci -au devit în aşa măsură confuze încît, penu a le disinge, a început să e facă smţită nevoia unei busole." Spre viitor penu că nu ee evident că cel mai tîrziu o dată cu motea · lui asmus ( 1536), omul iubit rerspectiv de toate sprite�e liberale de azi, o civiizaţie, cea a Renaşteii ibere, ar i murit sub sulul ngheţat al războaielor religiose crora le va aprţine apoi un secol nreg, ba chir mai mult. Fără îndoială, mişcarea imfală a Reaşteri se nreupe atunci. Dar cînd ese vorba de realităţi ale civilizaţţei, ceea ce a durat :peste două secole nu se va putea pierde nr-o clipă. Umişii au cîştigat o anumită ptidă pe temen lng. Ei au cîştigat în învăţăura enu cre nicitatea a rmas pînă în zilele . noasre pîinea de iecare zi. De-abia acum înceem să ne ndeptm de ea. Şi mai ales, Europa nu va mai uia, de la umişi încoace, încrederea în mreţia şi inteigen ţa umnă pe cre ei o exaltau şi care va rîne cea mai mare inciae la gndire şi la viaţă a Occidentului. Umasmul a fst oera unor cercui restse (lati nişti pasionaţi, eleiişti mai puţin numeroşi r nu mai puţn pasionaţi, ebaişi ca homs Platter, îngieul, Pico de la Mrndola sau Postei), opera ,.cîtova spirite de eliă", dr nu s-a liiat deloc la cîteva oraşe sau curţi princire, cum era curtea srălucitore a lui Frncisc 1. Aceste cîteva spirite .sînt răspndite n toată Europa şi sînt unite prin relaţii epistolre sîse (corespondenţa mnunată a lui rasmus, în latină freşe, a fost publica tă de Alen in 12 vone in-cavo)� înreaga Europă a fost atinsă de acestă işcre a .spritelor: Iaia în primul. rînd, r şi Frnţa, Gma (ră a uita rolul pticular al Bemiei), Ungria, Polonia, Ţările de Jos, Anglia. .. Ar putea i citate liste negi de nume, iar penu Fanţa crea de "letori legai", defapt profesoi excathea însircnaţi de Frncisc 1 ă pedea maerile respinse de Universitate şi e vor deveni mai tîrziu Colegiul Franţei. ·

45 ·

c) &te umanismul enşterii o luptă imporiva c'ei nsmului . sau nu ? Ar rebui apreciată oare acetă mişcare ca inzind inr-un singlr ean ţ atesm şi ireligiozitate ? Sa, cel puţi, ar rebui sautaţi în Ma chiavelli, fn abelas sau Montaigne autentici precursori ai gidirii libere ? r nsemna poate să judecăm Rnaşterea prea mult · cu chii de stăzi. Cet ste că ea se ndpăează ·de învăţătura tradiţională a scolasicii şi teologiei. Ee neîndoielnic că ază o literaur� ntică cu totul păgnă şi că sesul mişcării gîndiii sale ste exaltaea omului - r nu înseaă neapat că ea e înraptă împotiva lui Dumnezeu sau a Bisericii. Concluzia cae se desrinde n naliza minuţioasă înreprinsă. de Lucien Febre supra operei lui RabelaiS este că n vremea sa era imposibil sau cel puţn exrem de diicil ă se ajngă la un atem ilozoic, sigur de el suşi: zestrrea mnală a epocii nu emite deloc aa ceva; nu oferă nici cuvintele cheie, nici aţionmentele percunte, nici indipesabilul sprijn ştiinţiic. Renaş era nu a negijat cercerea ştiinţică, r nu a plasat-d n cenul procupălor Sale. De fapt nu pot i rse cncluzii valabile dacă nu u fst cîntărite şi · ecîntărite sentimentele, spiritele, regăsită atmosfera acstei vieţi îndepate, cercetate unul cîte unul proc�ele de aeim dscise pea repede de polemicile contempoilor sau de psiunea ioricilor. Aprape de iecre ată judecătoul va trebui să recunoască eroi şi ambiguităţi insolubile. Dialogul lui Lorenzo Valla, De Vouptate, n 143 1, care a sit scndal n pocă, este o' ip�tă scrisă, n lana ciceroină între epicurieni şi stoici. Aceştia n umă se alseră pînă atunci · la mdă (Perr�a� Salu ato, Poggio) - jocul este acum nvsat - nd o .mînă de ajuor celorlalţi. O puă dezbatere iteră, la sşitul căreia · autoul eapare e altfel penu a afl1a ordinea supnală a creştismuIui. Iocrizie, s-r spune. Dr nă a reface istoria prea mult după bunul plac, însemnă a reuza faptul că ateismul s-a putut făuri abia . mai tîziu, pe baza unei şiinţe maerialiste solide. În secolul al XVI-lea, .ca regulă generaă, negrea li Dumnezeu nu face deloc ·

pate n reocupăle, n dornţele, ba chiar'n nevoile omelor. Şi nici Machiaveli nu rebuie acuzat prea rde de a i păgîn pentu că a riticat peoţii şi BSrica "cae ne-au ăcut ntreigioşi şi ăi", sau enu că a r}roşat creşnismului "de a-i i sancticat pe cei unici şi con templativi, de a i plsat binele surem n umlnţă ... n vreme ce religia antică il plsa n măreţia suletului". 1 se va reproşa cu i mult emei că a cedat resiuilor ngrozitoarei sale epoci şi ă a aşezat poliica n afa moralei - unde a şi rămas de aunci... . De asemena, să sabilim exact locul Acadmiei înte meiate e Loezo de Medici. Neoplatoicină, ea izează pe ilozoia ideaistă a lui Plaon şi ia asfel poziţie î.oiva aistotelismului, şi poate cauă un fel de compromis înre Antichiate şi creşnism. Dr faptul că Pico de la Mrandola, cre o frcvntază, ţne un dscus desre demniatea omului - De dignitat� hominis - nu-l impiedică cituşi de puţin să vseze, la sşitul vieţii ale pra scue, că va redica Evnghelia "cu cucifXul în'mînă, în piciorele goale, n oraşe, sae-şi brguri" şi că va i momntat n hana celui de-al Treilea Ordin doinicn. ste un exemplu, inre o suă altele, a cea ce s-a nmit: umanmul reigios. Ciar şi cazul adovnului Pomponazzi, aeu evidnt enu ii, răne îndoielnic enu lţi. Caul lui Bonaventua n Peies, ersonaj singulr şi autoul unui sraniu Cymba lum Muni (1537-1538), a fst analizat înr-o te mmunată de Lucien Febe (1942). Concluzia: dacă n acste dialogi Mercur ese tos, cea ce te ce, iaă de astă dată un aac mpoiva lui Cistos, un semn al ateismului. Să nu ascundem, r uci să nu exa gerăm nvergura acesei crţi ce rne foae dose bită n litaa epocii. Plippe Monnier, istoic pasionat de uatrocento-ul lorentin, pretinde că umantul, fascinat de prtigiul nticilor, "ii copiază, i ită, i · repe�, adoptă mde lele, exemplele şi zeii lor, spitl şi mba lor" şi că "o semenea mişce · împinsă la limitele logicii nu ar încerca altceva decit uprimrea fenomenului creşn". Porivit logicii noastre, poae, Nu însă oivit celei n secolele al XV-lea şi l XVI-lea. "r i .. lipsit e ses, .

scrie cu psiune sociologul Alexander Ristow, să căutăm un asemenea nagonsm aunci cnd victoda Antichităţii supra Biseicii. .. se ală în plină dă vrşre şi n însuşi interioul Biseicii. Nu s-a dezvolat ore Roma ca cenu de adiere a Rnaşerii, şi nu papii sînt oare iiţiatorii acestei mişcăi? Alexnu al VI-lea este cel cre îl doboră pe dumanul umişilor la Florenţa, Savonrola, s pe ug la 20 mai 1498. n plus, Antichiatea cre rerieşte în spirite ee tolernă. Filozoii reci asisau . la srbătorile şi cultele zeilor indiferent da�ă credeau 'sau nu în ei. De ce disc poii lor să se i ridicat îmotiva unei Biseici cre le este ait e puţn ostilă? Cuvînul i apţine lui Eams: «Sfmte . Socrate, roagă-te penu noi ! »"

;

d) Renşterea se îndepătează e creinsm ul Evului Mediu n u atît pe terenul ideior, cît pe cel al vieţii în sine. _

ste, dacă vem, o, rădţe cultuală, nu ilozoică. Amosfera ei era cea a unei bucuii vii, multiple, cea a ochilor, a spiritului, a upului, ca şi cînd Occidentul• ieşa dintr-uq post multisecular. Renaşterea ţne de o sciologie, de o' pshologie a bucuiei. Rar în istorie omenii au avut în asemenea grad senzaţia atît de vie de a ăi o epocă feiciă. "După Memento mori din Eul Mediu, iaă că umează Memento vivere." Contemplarea morţii, dsurile maca be cracteistice sirşitului secolului al XV -la au disput. ca prin mnune, ca şi cnd Occidentul se împărţse {în sesul i care Michel Foucault foloseşte acst cuvînt), adică sepaae în spiribl său mediaţia supra morţii. Scmbarea poate i umărită în numeroa sele şi succsivele Artes moriendi (acste raate despre motea cea dreaptă): moatea ncetează trepat să ie motea celesă, recerea calmă la o viaţă mai bună, la adevrata viaţă; ea devine o mote terestră, cu toate stigmatele oribile ale upurilor în descompunere, o mote umană, încercrea supremă pin cae omul rebuie să treacă. Nimeni nu mai spune cu plăcere, a Sfmtul Augustin: "Sînem aici, js, călătoi ce upină după mote'� şi, 'n - acela�i timp, nimeni nu mai crede că "acestă viaţă ste mai degrabă o moate decît o 8

viaţă; (că) ese un fel de nfen". Viaţa şi-a regăsit· �loarea, anvergua. Omul trebuie să-şi orgizeze egatul pe pit i această convingere nquă conduce la instaurrea utuor "forţelor pozitive ale cultuii modene: eiberarea ii, dspreţul faţă de autoităţi, vicoria fomări intelectuale supra pivileiului naşeri (au, n emenii din Qua ttrocento, victoria concepului de humanits supa celui de nobilitas), entuziamul pnu · şiinţă, eieea individului..." (Nietzsche). Umanişii sînt pe deplin coştinţi de aceată femen aţie nouă., "Fără ici o îndoială, aceasta-i eoca de aur", exclamă Mrsilio Fiţino (1433-1499). · n 15 17, Erasmus amă apoape acelaşi lucu: "Trebuie să-i urm noroc veacului: va i eoca de aur." n celebra lui sisore adresată la 28 ocombie 1518 umaistului Willibad Prhemer, d: Niremberg, Ulich von Hitten exclamă: "Ce secol! Ce sieri! Cît este de plăcut să răieşi! " Nu îndrăim să vorbm aici de abaţia helema imaginată de Rabelais, atît de cunoscut, de ricunoscut este exemplul... Şi touşi! Nmeni nu va contsa că această acută coşin tizare a posibilităţilor multiple ale omului a pregătit, u mult înainte, oae revoluţiile mdeităţii, şi de aseme nea ateismul. Dr umniştii erau mult prea cupaţi să-şi organizeze popiul regat enu a e gîndi să-1 contste pe cel al lui Dumnezeu. n priia eme a secolului al 'XVI-lea, mia şi bucuia Renaşteri vor t înate. .Oameni i" vor ocupa reptat scena. Occidentului. a orice epcă de bucuie, sorită, ca toate mile peioade feicite sau care· s-au cezut astfel: Secolul n cre a srălucit oraşul Alexnia, Secolul lui Auust, Secolul Lmilor, Renaşterea va da puţin n erf�ţiunea sa. ·

• Umanismul protesan. Imensul val al Refonei şi are izvoarele între secoele XV şi L El devine cunos cut pi1 aişarea pe porţile de a Schlosskirche in Wittenbe,.g, la 31 octombie 151 , a celor 95 de teze ale lui Luther. ·

16. Cele rei creştinătă[i ale Europei.

Acest val străbate îngrozitorele excse ale războaielor religioase. Ele încep · cu .adevrat în Geimaiia în 1 546, chiar în an u l mortii lui Luher, şi n' se vor incheia decît un secol mi tz iu, in .1 648. Îi acst tmp, ele au cuprins alte tăi şi pretutnd eni au lsat în umă uine imense. Au fost senate comprom isuri, trdive şi mai m.lt sau mai pufin durabile: pa�ea de la Augsburg ( 1 555), edictul de la N anţes ( 1 59 8), scriso rea � Maiestate (în B oem ia, 1 09). Dar mi i de omeni (c ă c i Refoma, spre deoseb re de umanismul Renaşterii, aage de îndată masele), mii de b ătba t i şi femei c e şi apărau cred i nt a au trebuit să nfinte' războiul civil, rep resiunea violentă (ca n Ţările de Jos pe vremea lui Filip al II-lea, sau in Franta după revocarea edictului de la Nantes, în 1 685 şi a isurecţiei " din Cevenes) sau exilul, ie spre Lumea Nouă, ie s pre -

o ţră favorabilă credinţei lor, cu riscuile e cre le compotă adaiu! Cujs regio, ejus !ligio. Toate aceste frămîni se domolesc o dată cu secolul al XVIII-lea, în unele locui mai .curînd. rotes anismul le-a1 supravieţuit p�ă în zilele nosre, punîn du-şi amprenta, pin umisul său paicular, e o mare pte a lumi occidenale, îndeosebi ile nglo-saxone şi getanice. Nu este totuşi uşor de pecizat cularea exactă a acesui umanism, căci nu există o singură Biseică protestantă, ci mai mute Bsrici, care cores pnd nei pluralităţi de mnime protestante, mi multor tipuri de oameni. Aceştia, la rîndul lor, nu apn unei aceleiaşi failii, · mai ales cînd sînt conrun�ţi cu venul lor, Occidentul catolic. Moştenrea rasmisă Europi modene ee cea cre ne interesează, şi nu Reforma în sine. Nu ne vom oi deci la istoria clasică a Refomei şi protesantismulli. La nevoie, vom 'ecurge la re�umatul isprat al 1ui mile Uonard.

Două protestantisme, două lungi " valuri " s-au suc cedat la o dstanţă e douăzeci e ani, unul doat de acţiunea impetuoasă a lui Matin Luher ( 1483--1546), celălalt condus . de acţiunea cumpăită şi autoiră a lui Calv1 (150-1564). Cei doi bărbaţi nu semănă delc. Luther este in ţăran din provnciile de aniţă ale estului gemnie. Există ceva drect, puenic, natural în revolta spirituală a acestui săten, în acestă ţărănie a spritului, Bauerstand es Gestes,-cum spune Nietzsche. Denunţarea abuzurilor, a absurdităţilor, a dezrdnilor Bisericii; ieşrea din aceste nceitudii miznd a i pe salvrea prin crenţă ("cel dept este salvat de crenţa lui"), mulţumindu-se 'cu cucerea nor ·oziţii emoţio nle, de momen, ără procuparea de a le odona ulteior cu meticulozitate - acesa este poziţia claă, simplă a tnului Luther, o poziţie romantică şi revoluţionară. "Dumnezeu nu o va mai supoa multă vreme, exclamă el. Lumea nu mai este cea de pînă acum, cînd oameni erau alungaţi şi hăituiţi ca vînatul!" ste adevărat că Luher nu-şi v a putea menţine acestă atitudne care- îl opune celor pueicJ, bogaţi. n 1525, refomatoul va rebui să se despată de ţării gemani 51

ăsculaţi _; n pte n cauza lui - inre Elba, Rin şi Alpi. . 1 a el aproape toul e ală in opoziţie cu Calvin, orăşnul, iteaul cu mintea ee, orgizatoul ăbdă tor, energic, jistul care simte intotdeauna nevoia de a merge pînă ·la capăul deducţiilor sale. Luther concepe ped�tnarea ca o revelaţie;. Calvin o pune n ecuaţie, i deduce consecinţele. Aleşii au fost dntotdeauna preferaţi: nu trebuie deCi ca ei să-i uveneze ·e ceilalţi? Acest lucu l şi face Caln la Geneva, cu o mnă femă, ă a încea ă se refere la spitul de uilnţă (153--1538; 154 1-1564); ceea ce va fae şi Cromwell in Anglia spră a puitanior. . Acestea sint cele două protesanisme majore. iile lor sint difeite, dar au pncte comune numerose: uptura cu Roma, cu cultul sfmţilor; desiinţrea cleului regulat; reducerea sacrmenelor de la şapte la două: euharistia şi botezul. Mai sint nsă dezacordui uneoi in privinţa estiei. . Nu rebuie să pierdem dn vedere, cea ce m putea numi, smpiicînd (căci ista exactă ar i lungă), proes antismele aberante sau marginale: astfel, mcă de la început, sau aproape de a inceput, se dising un protes tantism umist (Zwingli la Zirich, Oecolmpade la Bsel, Heic al VIII-lea n Anglia) şi n potesantism "pietist"; cel puteic pesecutat al anabaptiştilor. .

Ore graniţa dintr� umea catolică şi lumea protestantă - care constituie încă în zilele noare o numită aticulaţie a civilizaţiei europene - se daorază nmai hazardului luptelor? Europa, ca şi lenul copacilor, s-a fomat din statui succesive, de vŢstă difeită. Lenul cel mai veci al Occidenului, inima copaului, este ceea ce cucerise oioară - şi civiizase - nperil roman, cnd se ntindea spre vest şi spre nord pînă la dubla şieră a Rnului şi ·ounii de o pe, iar de cealaltă pmă in sulele .britice, n care nu a ocupat, decît o pte, şi pe acesa cu neîndemnre (bazinul Loniei, n re). Dincolo de aceste frontiere, civilizaţia euroeană s-a popaat îrziu, după prăbşirea Impeiuui roman: acestea . sint sauile noi, de suprafaţă ale pomului. 52

Occidentul meUeval a colonizat, n sesul nobl al. cuvntului, această lume vecă, insalînd aici bisericile,' isionaii lui. Abaţiile, episcopiile îndpătaei Rome sînt tot atîtea sraturi puteice. . . Este oare o ntîmplare fapul că acestă veihe fontieră a meiului roman, acestă foni�ă .înre. vechea Europă şi Europa recent "colizaă" te n mre pate rntiera care a · divizat lumea caolică şi lumea protestnă? Este neîndoielnic că Refoma a avut motivele ei pr religioase: creşterea acestor ape piriUale. vizibile n înreaga Europă şi cre i-a atrs cedinciosului atenţia faţă de abuzule şi ezordinile Bisricii; faţă de suicienţa qnei devoţiuni prea eesre, ăcută din gesturi mai mult decît din adevrată psine. Ui sentment e care înreaga creştinătae 1-a încercat . Cu toate acestea, vechea Europă, nai aaşată ără îndoială radiţilor religiose cre o legau sns de Roma, . a menţinut legăa, n -vreme ce noua Europă, mai mestecată, mai înără, mai puţn legată de iearia religiosă, a cois uptura. Se conturează deja o reactiune naţională. Soata ulteriară a celor două lmi a alimentat adesea ceea ce s-ar putea nmi n orgoliu cr. Vituţi lor rotestantis�ului le-au fost aribuite avînul capitalis mului şi cel al gîndirii ştiinţice, adică al lumii moder ne. Poziţiile espective ,ale protesantismului şi ale catolicismului se explică mai raţionl n contexul istoriei economice şi generale. De fapt, n protestantim nu se vede nimic din ca ce i-ar asigura o superioritate - sau o feririate ntelecuală în rapot cu lma catolică. ste sigur în scmb că a creat o deosebire, şi deci n apot pticlar, orignal n culra euroenă. ,

Penu a deini acest rapot trebuie fcută tincţie între primul protestantm mUitant din secolul al XVI-lea şi protestantismul victorios, istaat o ată cu secolul al XVII-lea. ncepută sub senul libetăţi şi al revoltei, Refoma se împomoleşe cuînd n aceeaşi irnsigenţă ca cea pe care o reproşează advelui ei. Creează n ediiciu la fel de. rigid ca şi catolicimul medieval, "n e toul este subordonat Scării de valori suprnaturale ale relevaţiei: 53

satul,

socieatea, nvăţăîntul, ştiinţa, economia, vl ediiciului - "Ctea"" Bibia şi, ca ntepreti ai Cţii, statul şi Biserica protestantă, staului rinţul sau oaşul) revenndu-i veciul js epscopae. Inutl să mai spunm că acest regim nu creează ibertatea eligiOaă penru care la origine s-a ps mn: pe ame. Ordine, severiate, mînă de ier - acesta sînt Biseicile protestante pmitive, aît la Basel cît �şi la Zirich, unde, oicît de erasiei eau, efomatorii nu au eziat să-i scufunde e oibilii anabaptşti. Msacre siilae n Ţărle de Jos. Faptul că aceşti nefeiciti care contestă srmta Treime, divinitatea Fiului şi se idică mpotriva -Bsericii, a satului şi a bogaţilor n acelaşi timp au fost hăituiţi, pîzuraţi, sugumaţi, înecati .de .papişaşi" vine în acord cu logica, dacă nu cu caiatea . Dr în numele cui a putut Refoma să le apice acelaşi ratament? Se cnoaşte de asemenea tragoedia serveta: Michel Servet, medic spaniol rotestant, este resat înr-o zi la Geneva, la işrea de la predică, acuzat din cauza anti-rinitarismuhii şi panteismului său, condmat la supliciu şi s pe ug, după dorinţa lui Calvin, cre-I pîndea de multă vreme. Sebasi en Cstel? ion ( 1 5 1 5_ 1 563), umist ,.savoiard", aOstol al Refor: mei liemle, îşi exprmă înr-un mlet. emoţionant n 1554 indignrea faţă de Calvin, e cre îl sluj ise şi-1 iubise odiioră; el se ndignează, căci niieni mai mult decît el nu avea aunci sentmentul grşelilor şi crimelor Refomei rimătoare. "Nu eisă aproape nici o sectă... , scrie el, cre să nu le cosidere eretice pe celelalte, stfel încît acă, înr-o regiune sau înr-un oraş eşti considerat drept, în umăoul vei i cosiderat eretic. Aşa ă dacă cineva dorete astzi să trăiscă i sînt necere tot aîea credinţe şi religii cîte oraşe sau secte există: la fel a şi cel care, mergînd prn ţră, .re nevoie să-şi scmbe bii în iecae zi, penu că cei ce sînt bui într-� pate, în ala nu au niCi o vlore.·" n ce-l priveşte, el nţelege să rămînă credncios lierăţii de nterpretre. "Cît �spte nabapii, spune el, despre spriul lor, dsre ce gînesc sau sriu refeitor la cuvîntul lui Dumnezeu, lor le rîne ă aprecieze ce fac . " repul". �r în

Acestă vce răîne ca a unui izolat cre a muit sărac, n mijlocul cîtova ideli psionaţi. Dar n secolul al XVIII-lea, n timpul disputelor dntre calvişii de siă obedienţă şi disidenţi ninieni sau sociiei, lucrile lui vor i republicate la Amsterdm, na dn ele sub titlul semiicativ de Lumînarea din Savoia. Savoiar dul Castelion va .i înr-adevăr de acum nainte na din lumile ce anună calea nouă pe care se va angaja în cele dn umă potesiantismul.

Noul protestantsm a favorizat libetatea de· conşiinţă. igol'ea domatică se va diminua progresiv. mi ales în secolul al XVIII-lea, oae n măsura în cre se micşo rează' presiunea acivă .a catolicismului şi a vigurasei Contrarefome. Dr aceasa s-a ntîmplat şi graţie evoluţiei intene a pot5antismului spre o anuită libeae de conşiinţa, porivit însăşi că�i e care se ngajează Secolul Lumii lor, n prncipal sub luenţa evoluţiei ştinţice. Ca ntotdeauna, ste diicil a discene cauzele şi efectele şi a spune dacă proesanismul, reveind· la sursele · sale spirituale şi la naiza libeă a Scripuilor, a mpis Europa pe calea unei independenţe sprituale, sau dacă, dmpotrivă, evoluţia protestantSmului însuşi nu ţine de evoluţia generală a gîndrii lozoice şi ştiinţice din Europa. Şi una şi alta pot i adevărate, într-un jc de nluenţe recipoce. Nu se oate nega că, sre dosebre de ·adveul său catolic, protesantismul se inserează în mişcarea marelui secol lieral. Dr nu se va nega iei că ţi de fomaţie şi radiţie catotcă, ca Frnţa, se ală în funtea aceleiaşi mişcăi. n .oice caz, protestantismul se orientează atunci ' spre dreptul la analiză liberă, la critica istorică a textelor sinte, la .un raţionalism est. D ptr-odată, se reconciliază cu el suşi, ceea ce este imoant: toate 'ectele . mrginale, ţnute . pnă atunci la distanţă ca suspecte, puianii n nglia, aabaptişii n Gemia şi Ţările de Js prosperă, migrează· ciar. Anabaptişii, sub . numele menonişi, fac avee n Anglia, trec n America, întemeiază o colonie la Providence şi vor deveni apoi o vigurasă confesiune protesntă în Statele .

Unite. La srrşitul secolului al.XVII-lea rapr ·-- descen denţi i acelor "ispraţi" din secolul al VI-lea cei care se numesc Pietenii şi pe cre lumea i va cunoaşe sub numele quakers (Tremurici). mpreună cu ei, în 168 1 , Wim Pen pune bazele coloniei din Pesylva ia. Aceeaşi nnore are loc în Gemia n beneiciul pieismului fondat de un pstor, Phiipe Jacques Senr, protejat de electorul de Bandenburg, e va devei mai ziu, n 1701, pmul rege al Pusiei, Fredric 1. Spener pticipă de semenea la întemeieea puteicei iversi tăţi n Halle ( 1 681). ntreaga Gemnie luternă va i ridicată la răscoală e dscipolii săi pe la ijlocul secolului al XIII-lea . . Nici o mişcare nu va i însă aît de pueică ca metodismul englez al lui Wesley şi Whiteield. , Enumerrea acstor secte victoioase nu ae aici .alt rol decît acela de a marca lorirel ibeă a gndiii potesnte înr-u. sentiment religios pe care nu-l mai comandă nici o teologie srictă. "Teologia nu se mai identiică cu reliia, scia n 1 9 1 4, univesitul protes tant Ferdinand Buisson; rebuie ca na să racă penu ca cealaltă să dreze." te ceea ce; n profunzime, mrchează deosebirea actuală dinte societăţile catoice şi scietăţile · protes ante. rotestntul se ală întotdeauna singur în pezenţa lui Dumnezeu. El îşi poate, ca să spunem astfel, elaora popia sa religie, o poate răi, şi poate' rmîne în acord cu lmea religiasă, poate răi confonn ei. Mai mult, el pate găsi într-una din nmerosele secte e cea care-i rezolvă ră dureri problma personală. · S-r putea spune chiar că dfeitelor disienţe le corepund foate adesea eaje sociale diferite. , Socieatea protestantă ignoră sciziunet dinre laic şi religios care marchează societăţile catoli�e modene, în care orice qm trebuie să aleagă în:e o nită' supu nere a · spiitului şi o uptură cu Bisica care este o comunitate: eşti în ea sau nu eşti. Tate conlicteie intelecuale sînt deschise, lurea de poziţie este obligato rie. Socieatea protestantă în schimb te închsă în ce piveşe colictele ei spiituale intene, fră ca penu atîa lucu acestea să înceteze a mai exisa. De aici şi deosebiile de compotamente şi atiudii care contreză ·-

. '

o mperceptiblă şi reductibilă frontieră între anglo saxoni şi Eurppa catblică . • , Umanismul de inspiraţe revouţionar. Europa a fost şi rămîne revouonar. Inreaga ei - stoie o subiniază. Ea a fost şi rămîne de asemene. a nesîrş, corarevoluţionar.

Şi de această dată, ceea ce interesează nu sînt atît mişcrile revoluţionre ca atre, cît prelungrea lor spre viitor, ceea ce vom numi umansmu� de (nspiraţie revo luţionară. fomulă neobşnuită prin care denm conţinutul umn şi "moşerea" ideală a Revoluţiei. Alţii le nmesc, n acelşi se', "mistica revoluţionră" sau "spiriul revoluţionr". . Aici va i vorba, bneînţeles, de evoluţia franceză, singura care a aut un sens european şi mondial înaintea Revoluţiei use n 19 17. ·

a) Mişcărie revoluţionare şi Revoluţia Pnă la Revoluţia uă, ne vom referi la Revoluţia fmnceză n 1789 întotdeauna a la "Revoluţia", şi atît, ca şi cm am spune prima, sina. Totuşi; ea a fost precedată de numeroşe mşcări revoluţionre în această Europă esionaă, protesară, niciodată resenată în faţa răului. · Dr itoia ' le acordă cu puţnă plăcere titlul de "revoluţi". . Ea nu-l acordă deloc, de exemplu, numeroselor rs coae ţărăneşti e care le-m sealat deja, în înr�ga Europă, între secolele V - XVTI. Şi se poate vprbi a deseoi de revoluţi într-un ses secial, legat de nmite eliberări naţionale: ca a cntonelor elveţiene (eiberate deitiv în 1412), a Provincilor Unite (victoia defiti vă în 1648), a coloiilor engleze din America, vitoaele Satţ Unite (1774- 1782), a Americii ispice nre 1 8 10 şi 1824 sau a separălor, butale sau pin bună înţele gere, a ţălor scndinave, Suedia, Norvegia, Danemr ca ... Tot atîtea mişci cre se prezntă ără îndoială rept reacţi împoiva statului moem, dar şi mi mult împoriva străinior, ir dealiu! re mponţa lui. 57

, O revoluţie "adevărată" se face ntodeauna mpo riva u�ui stat modem' (amănnt esenţial) şi inăuntu, n s.copul autorefomei. nnte de 1789, sngurele dene de acest nuie în Europa (dacă exceptm eşecurile Ligi şi Frondei) au fost cele două revoluţi engleze, prima violentă şi sîngeroasă (164--1 658), a doua paică,' . săvîşită -n; bună înţelegere, cea in 1688. Dr Revolu ţia frnceză, cre a rstnat in ntiol său unul in cele mai solide state dn Occident, a aut o cu ţoul altă· rezonanţă în msura n cre s-a exs pe nreaga scenă · europeană, din 1789 pînă n 1 8 15, ir amintrea ei a căpăat penu ' lumea înreagă vloa nui smbol mens, capabil ă ntinerească la iecae generaţie, să ie afimentat de noi pasiui. . Forţa de actualitate a acestui simbol se afnă şi azi. Alat într-o · călătoie în RSS în 1958, un istoric fancez este mirat cînd descoperă că spunînd "Revolu•' ţie" colegi lui sovietici se refereau la Revoluţia france-, ză. Acelaşi istoric, care preda n 1935 la Universitatea din Săo Paul o, Brazilia, expica, citndu-1 pe Albet , Matiez, că majoriaea "uriaşilor Convenţiei puea i , reduşi la o msură fote umană, uneori destul de. obişnuiă. Studenţii săi brazilieni au reacţionat imediat ca în faţa unui sacrilegiu iar unul din ei a exclmat: "n ce ne priveşte, noi aştepăm Revoluţia fnceză . . Revoluţia dn 1 789 a upavieţuit astfel în lume, chi; şi după e mitul Revol�ţiei use a reluat ştafeta. n Franţa, acesta din umă tinde stăzi ă doine in întregime gndrea sndicală şi revoluţionră, în măsura n care el se referă la realităţi .concrete ale momentului. Dr forţa pasională cre nconjura pînă mai iei nul 1789 poate i apreCiaă doar de cel car! a sistat lâ trăboiul groazic sau la enuziamul tit la Sor·bonna, de cursurile lui Alphonse Aulard (m. 1928) şi nghesuiala de la cursurile lui Albet Maiez (m. 1932) sau Gorges : efebvre (m. 1960). rezenţa Revoluţiei n gînrea-: poliică şi în etica europeilor, le atenuează acestoa · raţionmentele şi atitudnile, chiar şi atunci cînd atiudi nea este de ostilitate ·

b) Au fost două, trei; sau patu revolufii franceze. Re volufia ranceză, ca şi ·actualee rachete cu mai multe 58

trepte, a cunoscut mai multe explozii, mqi multe lansări succesive.

a început se prezintă ca o "revoluţie iberală", modeată, cu cîteva episoade amatice (căderea Bsti tiei, Mrea Teamă). Acestă Revoluţie I se dezvoltă cu repeziciune, în pau momente succesive: o revolă nobiiară (adunarea Noablilor, 1788), o revoltă burghe ză, "de jurişti" s-a spus (reuninea Stărilor Generale), apoi o revoluţie rbană şi o revoluţie ţărănească, mndouă decisive. O Revoluţie I, buală, umea�ă după declaraţia de război fomulaă la 20 aprilie 1792 îmoriva Au�riei. "Războiul n 1792 a fst cel cre a deteminat devierea Revoluţiei franceze", scria ,Alpho�e Aulard. Este adevăat; ir ocuparea Ţărilor de . Jos după Jmmapes a ăcut conlictul ineviabil. Să mai recuneaşem că Revoluţia, trsfomînd Franţa înr-o naţiune modenă (ncă înainte de frandola Federaţllor, cre este o pecaculosă îscenare), a aima, a dezvăluit forţa ei şi a pregătit explozia. Violentă înăunu ca şi în afară, această a doua fază se încheie pn cădefea lui Robes piee, la 27-28 iulie 1794 (- 10 temidor Anul II). Revoluţia II (dr mai rebuie oe spus revoluţie?) s-ar situa din temidor pînă n bumar (de la · 28 iulie 1794 la 9 şi 10 noiembrie 1799), toprind astfel, cu ultimele hmi ale Convenţiei, întreaga durată a Drectora tului. Revoluţia IV r îngloba Cosulatul, Imperiul şi. cele O sută de zile ( 1 799- 1 8 15). ste sir că Napoleon a contnuaţ Revoluţia, sablizînd-o şi controlînd-o, adăugînd ncetitudilor dstinului său global ncetitudnea drmatică a propriu lui său destn, fragilitatea unui egim iegitim şi ce rebuie să se jstiice, orice-r i, prin succese nenreupte. După Asteritz, lpăratul Francisc l II-lea, apla ua, la revenira la Viena, de bunii săi supuşi, îi spunea mbasadoului frncez: "Credeţi, ·domnule, că stăpînul vsu s-ar putea întoarce astfel la Paris, după ce a pierdut o bătăie ca cea pe care m. pirdut-o eu?" Acestă impetnenţă re acelaşi ses ca şi exclma ţia unui regalist frncez fscinat de gloria lui Naoleon: "Ce nenorocire că nu .a fost un Bourbon!" ·

c) Revoluţia ranceză trebuia să ie, după primele sae

intenţii, o soluţie pe gustul " despotsmului luminat ". .

i această istorie frămnată, faza a I-, care a cunoscut o violenţă drmatică, apre faţă de smblu drept o aberaţie, o deviere neaşeptată . . S-a susţnut adesea ă dacă în primăvra lui 1792 Revoluţia nu s-r , înecat în snge, o revoluţie aprape pşnică ar i putut obţine acest succes în gen englezesc, cu modeaţie, gen la cre viseră aîtea spirie frnceze: Aşa a fost Montsquieu, re nota în Scrisori persane, în 1 72 1 : ,.De legile existente nu trebuie ă te atingi decît cu o mînă remuîndă"; sau Rousseau, care cosidţra că un opor vechi nu pate supravieţui unor comoţii revo luţionare: "De mdată ce lnţurile ce-l ţin la un loc snt upte, se risipeşte şi nu mai există .. începtUrile Revoluţiei snt în acord cu acest spirit, mai mult de refomă decît de evoluţie. Un rege fem ar i putut s-o menţnă aşa, sau s-o aducă aici. Dar nici sfatuile lui Mrapeau, ici cele ale lui Banave nu l-au desprins pe Ludovic al XVI-lea de privilegiile ce-I înconjurau şi ăceau n el un prizonier al propriei sale curti. . Trebuie· oare redeschis acet veci rocs? Nu era penu prima >ră cînd soluţile de bn simţ politic erau astfel · îndeptate. rogrmul refomatorilor "luminaţi" usese mereu stopat în Fnţa de la încputul domniei lui Ludovic al XVI-lea; de a�ci suvine cădera lui Turgot n dizgaţie, în 1776. Aceeaşi reacţie şi-a rătat faţa şi forţa pretundei în Europa esposmului luminat, în care atîtea mnţi bine intenţionate cezuseă că era suicient să ie cîştigat pritţul sau regele, că, o dată ce acesta ea "ilozo', totul era asiat. r suveranii din Secotl luminilor au 'prefeat jumătăţle de măură. Chir şi cînd Frederic al' Il-lea îşi pune nobli mea la punct, o face cu aîta moderaţie încît ·la moatea sa, în 1787, statul pusac va i iaul unei vae reacţii senioriale. Cfi ar i putut realiza un Ludovic al XVI-lea ce n-a putut face un Frederic al II-lea? Cnd, în sfrşit, face apel la ajutor srăn, el ezlănţuie forţele agile ale conrre voluţiei şi reactiunii europene. recipitată de evi mente, Revoluţia apucă pe o cale pe cre promotorii ei nu o prevedeau. .

Aceştia musesc: "Dacă nu eşti revoluţionar, de vii unul dintre ei J (Cnot); .foţa .lulor ne cduce poate la rezulate la care nu ne gîndiSem" (Saint-Just). Pe această cale inedită, cudă penu ea şi pepu ceilalţi, Revoluţia se va ment�e nu�ai cîteva luni, pînă la căderea lui Robespiere cre deschide pota reacţiunii şi plăcerii de a răi din nou . . "Pasul redeveni foate vesel, relaează Michelet. Cieva zile după temidr, un brbat, care răieie încă şi cre avea atnci zece i, a fost cu părinţii la teau şi, la ieşire, a amiat lngul şr de răsuri srălucitore cre, pentu pma dată, i-au • fapat privirea. Oameni în ve, cu pălăii jase, i ntrebau pe pectatoii care ieşeau: «Vă rebuie o răsu ră, stăpîne?» Copilul nu a înţeles prea bine aceste cuvnte noi. A înrebat şi i s-a rspus doar că a avut loc o mre scqimbare prn moatea lui Robespiere." . Totuşi, a avut oae dreptate Michelet să-şi oprescă la 10 temidor Istoria Revoluţiei franceze (1 853)? După oic� logică, nu: reacţia temidorică odată sîrşiă, Frnta va even: la Revoluţia cuminte dn faza 1, ale crei cuceri esenţiale snt menţinute de Directoat, apoi de Cosulat. Va i � scmb rep� apotul Convenţiei teroriste. În �rănăate, în orice caz, nimeni nu cosideră Revoluţia temnată. a 1 2 septembrie 1797, ambasa doul us în Anglia scia (în frnceză) uvenului său: "Ce era probabil... s-a întîmplat la .Paris: iumvratul dicatorial a aresat doi drectoi şi şaizeci şi pau de membri ai celor două Consiii, ără ici o fomă de poces. Vor i tmişi .în Madagscar. Iată fumosa Constituţie şi fumoasa lieae frnceză ! Aş pefera ă răiesc · n Marc decît în acestă ţră de presă egaliate şi libeate." De ce acest ţag? Penu, că în srăinăate nu se voreşe întotdeauna cu iroie de "umoasa libeate ranceză". Napoleon va păşi dn cucerie în cucerire n numele Revoluţiei şi pretutndeni unde regimul napoleoian se vw istala, legile, obiceiu rile, inimile îi vor pstl ma, în poida resentmenelor şi duşmăniilor rovocate de cupaţie. Goehe, Hegel vor i în favoarea lui Napoleon, pe cre l vor vedea, n faţa unei Euroe .eacţionre cu mult n uma evoluţiei ·

politice şi soqale a Franţei, drept .suletul lumii călare"; expresia îi aparţ�e lui Hegel. Războaiele Imperiului au roiectat 1� dmensiunile Europei . "războiul civil" frncez. Timp de un sfet de secol, pentru iecre ţră . europeană meninţată de · cucerrea napoleoniană, Revoluţia a fost o realiate puteică. Trăit astfel n sulet a o posibliae media ă, mesajul Revoluţiei, admrat sau blmat, s-a propagat puteic de-a lnul Occidentulpi, a scnat inmle, a orientat pasiuile. Ir in fmal, dramă în culori violente, .cu sfmţii săi, cu maiii, lecţiile, spernţele ale dezilu zioate, dar veşic reluate, Revoluţia se oferă secolului al XIX-lea ca o evanghelie. d) Mesajul Revolufiei franceze

Desigur, în aparenfă, dup. 1815 Revolufia pare redusă la tăcere. Ea se menfine însă în inimi şi în conştiinfe, supraviefuieşte în realizărie ei esenJiale.

Restauraţia nu a revenit asupa privilegiilor sociale abolite (repturi feudale n special). Bunurile naţionall zae nu au fost restituite foştilor prprieti, şi chir dacă reptizrea nu a fost ecitabilă (fote adesea ele au ajus la bogaţi}, r�alizrea revoluţionră a fost salvată sub acest spect, cum a fost şi pncipiul drepturilor omului gantate de Ca din 18 14. Cnd uvenul lui Col al · X-lea va părea gata de o nouă reacţiune, va una imeiat răscoala, monrhia dn Iulie, revenrea la apelul tri� olor. Atmci reapr n forţă idologia şi lmbajul revoluţionr. · n 1 828 deja, n tovrăş al lui Gracchus Babeuf, Buonaroti, relaase în Istoria conspirafiei penu Egali. tate, numită a ui Babeu, Conspiraţia "Egalilor", poiectele lor viznd un fel de "Vendee plebeienne", eşecul şi executarea lor' (Babeuf s-a înjungiat penu a scăpa, la 26 maie 1797). Fusese vorba despre o işcare "comunstă", comnitară ără nici o ndoială, idelă cuvintelor lui Rosseau: "Sînteţi pierduţi dacă uiaţi că radele sînt ale tutuor şi pănul al nimănui." Suc: cesul cărţii şi al exemplului . fost lens. Auste Blanqui, revoluţionul ncorigibl pe cre nimeni nu se poate ori să nu-l iubescă retropectiv, o va i citit cu pasiune.

Acest exemplu ne eie ă înţelegem modul ·n care .Revoluţia a putut coninua _ pnă azi ă vorescă aproape lmbajul pe cre dorea să i-l confere ire generaţie. După eclipsa aparentă n Al Dolea Imperiu, începînd din 1 875 simbolurile ei nu vor nceta să costi tuie baza ideologică a Republicii a III-a şi a oicrei mişcri. socialiste, suptul revoluţiei în maş. Ceea ce evocă deci umasmul revoluţionar este în esenţă legiimiata violenţei în slujba dreptului, a egalităţii, a justiţiei sociale, a paiei iubite cu gelozie, o violenţă creia revoluţionaul îi ese sau actoul, sau victima, căci "a ieşi în sradă" senă la fel de bne a cădea acolo, a siga ultimul potes, cît şi a învinge. Dar curajUl violenţi - cuajul de a muri, sau de a lovi - nu se acceptă decît dacă el este singuul mijloc de a îmblzi destinul, de a-l face ai uian, mai faten. Pe scut, Revoluţia înseană violena în slujba unui ideal. Conrrevoluţia izbucneşte dnr-un pariu analog. Gre şeala ei faă de istoie, este de a privi în umă, de a ncerca să revină la ceea ce a fost. Or, reveurea la recut nu este posibilă decît pitr-un acciden, enu un mome.t. Pe ·temen lung, o acţiune nu poate ava greu ae itorică şi nu poate dura decît acă se înscrie în ssul istoiei, dacă îşi adaugă proia-i viteză csului istoiei, în loc de ·a încerca zadaic s-o fîneze. În orice caz, te poţi înteba e drept cuvînt cm a putut sluji nul 1789 drept lacră a marilor mişcări ale maselor muncitore, pînă n secolul al XX-lea. Mai întîi penu că n' intenţiile sale primare, ca şi în rezulatele ei Revoluţia de la 1789 a rămas o rovoluţie pudentă. Apoi, pentru că legenda ei eroică, plnă de iracole; de semizei, de �uişi", s-a estompat n pate, nunecată de demistiicarea ·nei istoii obiecive. Penu aceasta, meitul principal le revine iStoicilor· de tînga, doici să-şi sprijine elul revoluţionar e mărtuia documente lor. Astfel, _Revoluţia a pierdut mulţi dinre sfiţii ei, di n acelaşi timp mesajul său s-a detaşat cu mai mulă clariae. Acestă reviuire a reabilitat de fapt eioada roşie a Teroarei, a degajat sensul sufenţelor ei (cele pe care le-a supotat ca şi cele e care le-a provocat), a nvocat, penu a o justiica, tragicul situaţiilor. De-acum îante 63

ncouptibilul, apoi Gacchus Babeuf (erou ziu) snt cei re rec aintea lui Canot, "organizatoul victoiei", sau Dnton. Şi imbajul lor este cel cre' ajunge la noi, un imbaj puteic pentru că fsese "cel al nticipaţilor". Sufagiul uiversal, seprarea Biseicii şi statului, decre tul lui Ventse care prevedea cir o nuită redistri buire a bunurilor, toae aceste cucei . efemere ale Revoluţiei ·II, renegate după Teidor, sînt înr-adevr nticipaţi penu că a fst nevoie de atît de mult timp uneoi penu ca ele să ajungă pînă la noi şi să devină ale nosre. n orice caz, mimul revoluţionar n 1789 ră ieşte încă prinre noi, gaţie lor. Ezirile, unele rezeve, mai ales e pînă ieri, ale socialismului euroen, faţă de comunism -(care a creat un alt ideal, o altă fomă a re voluţiei), de exe1p1u, citicile fomulate de Jares împo riva ideilor marxite după senrea ( 1905) pactului cu Jules Guesde, cre a creat unitaea scialistă ,,sub as piciile Manifestului comust" - snt tot atîtea semne că o numită ideologie de stînga, alimenată de mintiri, r şi de cuvinte, a refuzat să identiice revoluţia sa cu revoluţia lui Marx şi mai trziu a Sovieelor. Nu indică ore Jaqres, încă e la începutul /sto.iei socialiste a evoluţiei franceze, că ea va i "în acelşi tmp matia listă prin Mx şi misică prin Michelet", adică i.delă ,misticii evoluţionre" otrivit lui Michelet, moştenrii vii a Revoluţiei anceze? lziu şi ncomplet,, civilizaţia occid�ntală, n Franţa şi în afra Franţei, îşi "mpte"� se debrsează de moştenrea şi idealul de la 1 789. ·

Gîndirea ştiintifică înaintea secolului al {IX-lea Avîntul gndrii şinţiice n Europa pînă în secolul al XVIII-lea pune în discuţie competenta· şiinţei modene: de fapt o preştiinţă, la fel cum se poate vobi înaintea Revoluţiei indusriale de o pre-indusrie. Nu este vorba e a rezuma această evoluţie, nici măcar de a ientiica pragul care separă preşinţa şi şiinţa .modenă. Problema este de a şi nu cm, ci e ce

a avut loc această dezvoltare ştiinţică în cadree

xclusive ae civilizaţiei occidentae. Poivit cuvintelor ipsite de mbiuiae ale lui Joseph Needam, cmst şi sinolog, "Europa nu a reat ndiferent e ştiinţă, ci şiinţa mondială". ·şi a creat-o aproape singuă. Aunci e ce aceasă craţie nu a aut 1� in carul unor civilizaţi mult mai precoce, n Cn: de exemplu, sau incepnd n Islm? ice demes şiinţiic se încadreză de reuă nr-o expicaţie generaă ·a lum. Nu exstă prores, raiona ment siu ipoteză ucuoasă dacă nu exstă un ssem general de refei�ţe în rapot cu care să e situez, apoi să te oientez. . Succesiunea sistemeor de expeare a lumi oferă cea mai bună tramă a evoluţiei şiinţiice. •

Istoia ştiinţelor '(şi a ştinţei), văzută de a o nuită înălţime, se prezntă ca o recere foate lentă de la o expicaţie generală raţională la o altă expicaţie genea lă, iecre afmîndu-se succesiv ca o teorie cae cuprin de mblul ' explicaţiilor ştiinţice ale mmentului, pnă în ziua cînd a�st inveliş se demă pentu ă este conrazis violent de noi cnoştinţe. Atunci rebuie couit, de voie - de nevoie, un altul, şi e va i n nou punct de plecre. Dn secolul al XII-la pînă în zilele noase, ştiinţa occidentală nu a cunoscut decît trei explicaţii geneale, rei ssteme ae lumii: cel al lui istotel, cre a păs n interetăile şi seculatiile n Occidentul secolului al XII-lea şi care ste o moştenire îndepăată; cel al lui Dscats şi NeWton, care ntemeiază ştiinţa clsică şi se pezintă (făcind abstacţie de mumutule · decsive n gnrea lui Arimede) drept o coucţie iginală a Occidnuli; teoria relativităţii a lui Estein, nna ă ncă n 1 905, cre inaugurază şiinţa contemora nă. Aceste vaste creaţi domină demersul şiinţic, dr este evident că nu-l ezumă vreodată in ntregul său. Isalara lor implică problme complexe, şi nu mai puţin .· deteriorrea lor. Momentul in cre ele nu mai corespund faptelor semnalază de obicei adevatele progrse, momentele decisive ale istoiei generale a ştinţelor. ·

Stemul lui Atotel ete o moştenire foae veche, cea a Şcolii peiptetice (secolul al IV-ea . Ch.). Msajul ăţ, în enţă, a ajus în Occident tziu, prin nm�

diul aducerii, la Toleo, a comentaiilor lui Averes. Pas a însemnat o adevărată revoluţie; în 1215, ormele Uivesiăţi sînt modiicate în înreme: tudiul uii latne,.al oeţlor mi ales, este lcuit u logia fomală. ;;Filozoia pănde pretutindeni, mă totul", aducrile lui Asţotel se înmulţc, nd o cantitate enomă de comentarii. Umeaiă o pută fote aă înre Anici şi Modemi. ntr-n em de epcă, pe 1a 1250, ilozoul spne etului: ;M-m delicat noaeii, n rme ce u peferi lucu le puele, proze, rimi, meri. La ce-ţi sevesc? ... Ştii qaica, r igni Ştiinţa şi Logica. De ce te 'mîn deşi, cnd nu eşti decit un inont?"' Sisemul luii dezvoltat de ristotel va doi in Eropa pnă n secolul l XVII-lea; ba chiar pnă n al II-la, penu că nu va ceda imediat aacurilor lui Cpeic, Kepler, Glilei. - ' "Cosmoizica lui ristotel se, eşe, total pmaă; ste toUşi o izică, adică o t�rie elaboată, chir dacă nu maematic. Nu este nici o pelunge grosolnă şi vrbală a simţului comn, nici o fntezie nfanilă, ci o eorie, adică o dnă care pleacă bnenţeles âe la _datele simţului comn, supundu-le unei elarăf siemaice, extrem de cernte şi severe" (Alexne Kore). Fără' îndoială, stotel afmă ca o xiomă că eă o niate a lmi, un .cosms". Dar spune Ein sten alceva? . C'md Paul Valey l nrabă: "Dr ce-mi dovedşte că există uniate n ară?", acsa i răs pnde: "se un act de creinţă" (Paul Valey, Ideea i x). n altă pate el sple: "Nu pot crede ă Dmnezeu joacă i u cosmosul." Acestă uiate aristotelică a lii ste ,.o orne": iecre crp işi are locul său naural şi ar rebui deci ă ă ntr-un reaus ppetuu. Aşa este repaJsul Pămînului ·n cenul' Cosmosului şi al sferelor sale succesive. Dr comosul ee agiat de o serie de miş cări: işcări naurae (ca a - copului cre cade la pn, al corpului uşor, lăcrii sau umului cre suie a

la cer, ca mişcara crculră a asrelor au mai bne ps a sfeelr celete); mi vioente, nomţle, ca: cele care se imprmă unui cp ie mpingndu-1, ie ră gîndu-1, şi e se ntreup de nată �e înce�ză efotul motor. a acasa exisă o sngură excepţie, r sem nată: copul la, roiecill, a cui re nu te naurală r nici nu este· legaă de . n motor (nu ete nici împns nici s). Acest proiect ar i propulat de căre mdiul tubionnt al aeului pe care-I aveează. Acet rpus salvează, siură semul, r toate aacule vor viza acest punct slab. . Ele. se vor referi ineviabil la problema eten pu ată: a quo moveantur projecta ? nrebare .re rii<ă, ce-i drept, o sie de probleme (inerţia au accelerara cădii coprilor) de cre e cupă deja nonaliştii" piziell din secolul l IV-la, Occm, · ain, Orsme. Acsa n umă, geniu mae1Rtic, recunoaşe pncipiul legii · nerţiei, proporţionaliatea vitez�i cu ipul căderi copurilor ... Dr îndra lui nu va i peluată mediat, O istorie foe lungă, admiabilă, va i cea a luptelor, atoor în ma rora izica şi şiinţa csice vor

detrona sist�mul lui Arst.tel pentu a ajunge la sstemul netonian. Acest salt înainte" e datorază unor minţi exceptio nale, alae în legără unele cu alele: şiinţa ste deja ntenaţională, depăşeşe divizările politice au lngvis tice şi mple înreg paţiul Occidenului. Fră îndoilă, pogrsele au fst favorizate de avintul econoic al secolului al I-la şi nu . mai puţin e diuzrea n acastă epocă a lucrărilor de şiinţă grecşi, graţie mpimeriei. Lucrăle lui Arhimee snt asfel cnoscue fe tirziu, în ulmii i i secolului l I-lea . r, acată gîndre şe mnunată;. e calea clculului itezimal, ea propune (ă ne gndim la calculra lui t) noţinea fecundă de limită. rogresele sînt lnte. Penu matemaici, cele cinci pogrese majore, şa cum sînt enumate de un istoric al ştiinţelor, se succed la ntervale lungi: geometria naliti că a lui Femat ( 1629) şi' Dscates (1637); aimetica superioă a lui Fmat pe la 163- 1 665); analiza .

combnatorie (1654); ia lui Galilei (159 1- 1 612) şi Neton (166-1 684); gaviaţia universală a. lui Neton (1666 şi 1684-1 687). . Dar matmaticile nu snt sngurele alate n discuţie. iviţi cîmpul vst l stronomiei, modul n cre va rezisa sistemul gocenic moşteit de la Ptolemeu (şi geci au aut totuşi un moment ideea unui sitem heliocentric) şi tiumul .lent al lui Copeic (147-1543) şi Kepler ( 157 1-1630). Marele eveiment, incolo de acste tatonări, l reprezntă costiurea nui· nou sistem al lumii: uni versul abstract, geometrizat al lui Descats §, mai mult tnc, al lui Newton, n cre toul se rezumă şi depinde de o regulă, cea a graviaţiei uiveale: coprile se atrag n rapot direct cu masa lor, n rapot invers cu pătaul distanţelor lor ( 1687). Acestă lume imaginată va ava 'şi ea o viaţă grea, va travesa toate revoluţiile ştiinţiice din secod l XIX-lea, pînă la nşterea recentă a relativiăţii lui Eistein, noua explicaţie magică a luii. Cine şi-a ăcut studiile ante de 1939 va i răit încă, n pi, n cadul clr al livrsului newtonian. •

Descates, " un om liber". Acest univers geJmeza, sau mecanicizat, nu paţine de fapt nici unuia din savaniipe care i-am ciat sau pe care i-am i putut ci.. Fără· , ceda unui naWna ism depasa, să-i dăm totuşi lui Rene Descates (1596-1650) locul care i se cuvine. ·

Să deschidem penu el o pranteză. Omul scapă biograilor pn discreţia, prin timidiatea a aişată, pn ssibilitatea reţinută. După 1 628, n afara cîtova căltorii, trăieşte depte de Franţa, mai als n Olnda. Va muri la Stochom, osete al reginei Cstina a Suediei. a Amsterdm, unde a sat multă vreme, se va bucura că se piede n mulţime, că ,nu a fost recnos cut de meni vreodată". A�i recosui gîndrea, a-i reface evoluţia ete la fel de dicil ca a-i ecostiui vfaţa acunsă. Dscurs depre Metodă ( 1 637) a simpiicat de fapt

Otul enu noi. De aunci nu m i dt ă vem· decît reulile sale erempoii, deşi Dscurul ete pefata a ei lucrări: Dioprica, Meteorii şi fote celeba Geomerie: este impotant ă nu . le seprm. n plus, Dscursul este nr-un fel o vrsiune smpicată, con racaă a acelor egulae care nu au fost publcate decit după moaea autorului. Au fst ore acte Reguae cnepute, şa cm e pae, e la 1 629 şi reluate n 1637, enu a 1 explicae n Dscursul espre Metoa? Sau dmpoivă, datează ore, cele pau precpe le Met dei, cum se afnă în Dscus, n faimoasa iă 1619- 1 620, în cre cz eguae ar i o versime ul terioa ră, mai extsă, mai complicată? Cet se că de lt · � care la ala silul de gîndre •ste diferit. Cm dferiă este şi sevea · şi srica Geometrie, pecum i acestă maemaică mai bogată, mai invenivă pe e ne-o oferă Scrsorile lui Descaes, unde el apre ca stimula, ncăzit de ,.sidărle advesarilor săi". De aici survin nmerose ezitri, e nu schimbă evident seniicaţia samblului. Ne alm n pezenta primei :itici sistematizate şi modene a cnoaşterii, a unei lupte , eroice împoriva oricărei îşelătorii ntelecu ale sau metaizice, oricărei erori datorate ,.nei intuiţi peice". . Pe plan şiinţiic, cîteva cuvinte nu vor i suicinte, cir dacă ne vom lmia la cea ce în opea sa priveşe vitoul şi ajnge pînă la noi, dacă vom igna izica şi otica , sa, cre se clr că nu ar i fst revoluţionare, penu a nu pune în cauză decît geomeria, oea in cae, cm sp.e singur, şi-a aplicat cel mai bine metoda. . Descates se debrasează, nu făă geuate, de ,realismul geomeric" al grecilo�. Matematica lui insau rează absracţia pură. .Atunci spaţiul, n loc să ie mpus gîndirii nr-un mod ealis, este conituit dnr-o reţea de relaţi." Dnr-o dată, depăşindu-şi preecesorii, şi mai als pe Viete, e c�e îl cunoşe, şi pe Cavlieri, pe cre a făcut greşeala să-I ignore, face să progeseze "cu paşi urişi teoria ecuaţiilor. T"ebuie aştepată apoi venrea lui Galois." Faptul că maematica ctezină nu dpăşeşe nţelegerea actuală a unui student în mateaici �� ncepuile sale nu trebuie să ascundă imesiaea ·

saltului realizat de Descaes. Iaă m l evc ă, alări de ădăcle .adevărate" ozitive) ale unei euati şi pe cele "fae" (negative), rădăcle "pur magre", au cm emoaţia sa mplică, cir acă făă a le stabli cu prcizie, axele de coordonae (otogonale sau nu), sau cum dscompune, sau mai degrabă compne dnaine o uncţie inr-un anmit nur de binome sub fomă de cuaţi de pm d muitiplicîndu-se nle e alele: ie (x-l)(x+4)(x-7) etc. Isoicul Lucien Febre ce repae ă-I vaă răndu-şi aţi« cum · işi răieşe redinta, pundu-se n del cu tot ce secolul al XVI-la nenase cu el . mişcara-i natulistă, de fabule, e aroxmi, de gîndre prelogică, de izică caliativă, opuîndu-se utor "raţionliştilor" .Renaeii cre nu văzuseă \ "în natură decît o cutie e mracole sau dor o provocre la ' reverie".

Anii de cour, 1780-18�0, ică o ulimă proble-· mă: recerea pragului care conduce a şiinţa cu adevărat moem.

•

ricît de splendid ar i secolul al XVIII-lea, el nu s-a ridicat încă la nivelul şinţei modene, săpînă p� atituile sale, e limbajul, e medele sale. Acet fapt ese demoat inr-una n cele i umoase cărţi ale lui Gaston . Bachelrd, Formarea spiritului şiinţic, W35, in care acsa se srăduie ă teptorieze greutăţile, sîngăciile unei ştiinţe pe cale de a se îndepăta, nu ră diculate, .de cunoaşera conună şi de o anuită menaliate prelogică uitor de eoaie. Acastă psihnaită a piriului ştinţiic îno Secolul Luminior nu reţne evident decît părţle e ubră, erorile, aeaţile, absurdităţile. Dr aceste absăţi nu îsosc oare intotdauna priul ştinţiic n maş? Ştinţa de ine nu va pue oare acelaşiluu şi despre noi? Cel mai me obsacol în secolul al XVll-lea îl costiuie oate compamentarea ştinţei în sectre ndpendene unele de altele, unele n progres apid maematicile, chimia, emia, geologia, econoia (r ste aceasa deja o ştiinţă?) -, altele mai lene,

chir sagnnte - meicin, şinele biologice... Pfei telor ştinţe le lipeşe o legăură nre ele; mbajul maematic Ie pănde geu; lacă nu mai puţn av� legăura cu ehnica e face episdic. Aceste diiculăţi e vor rezolva cu încetul. .n Fn, noul m va i aDs de fapt abia e la 1 82-1826, n momenul cnd, Acaeia de Şinţe s' ;ca i srăucită reiune de avanţi ce a exi)at �: mpee, Laplace, egendte, Bio, Poinsot, auchy•.. " (Louis de Broglie). Acst m ;ment este valorS enu nraga Europă. · De fap, enu ce moive este recut pragul şi siat stfel destinul şiinţic 1 iei cţvlizaţii cre anci, r numai aunci, ese defmiiv copleşită le elanul ău? O explicaţie maeiaiă se evidenă. Aţul economic fră precedent a riicat lumea nraj ir Eropa a devenit nucleul ei impeioS. Viaţa matelă şi tehică işi mulţeşe crele, coSngile. Trepţa,' e pecizează n răspms, o colaborre. ndusrialzea, dspre cre vom vobi n capitolul umăor, . va · i tfel dement1 decisiv, motoul. ea ce echivalază cu · a expica o evidntă speciicitate occidenală - şiina pnr-o nu mai puţin evidentă speciicitate occidentaă - indusializrea. Acese două ăi oriiale e fac col una aleia, e completază - afmă Jeph Nem, a căi mie m citat-o. Cna a peat de foe mpuiu, mult mai devreme decit Occidnul, o ştiină, o1 eboşă de ştimţă, destul de fmă şi avasaă. Dr penu a rece la eapa decisivă, ea nu a cuncut acest eln econmic .care a · rsculat Europa, aă tensiune. "capiaisă" cre, fa sşit de cursă sau la jumăaea ei, i-a emis si reacă .obsacolul şi a cărei nciare s-a ăcut simţită cu mult ainte, o dată cu eşera mailor oraşe comercile n Evul Mediu deja, şi mai ales incpnd n secolul al XI-la. Ţoae forţele Eoei, maeriale şi spirituale, au pticipat . la acestă naşere, d al \mei civizaţii ' ngajate., n deplina a prounzme şi u otala ei s ponsabilitae. ·

CAPITOLUL III

INDUSTRIALIZAREA EUROPEI

Una dn responsablităţle esenţiale ale Europei este de a i realzat Revoluţia ndusrilă care a străbătut şi srăbate uiversul. Această fomiabilă lre teică este opera ei, o operă recentă la ca istoriei civli.zaţi lor enu că datează de abia două secole. . "mă ' atunci srălucitorea Eropă nu era pe plan mateiâl decît o regiune sudezvolaă, nu n rapot ci lumea cre o nconjura, ci cu ceea ce avea să devină a însăşi. Cm de a reuşit deci să racă pragul indusrial? Cm a eacţionat civilizaţia ·ei la cosecinţele prorie-i creaţii? Acestea sînt ntrebăle care se n de la bn început ·

Interesk / lor ste acual: a) Ele mpun explicaţii pealabile cu privire la situaţia

Europei înaintea indsrilii. Fosul Regim economic ste încă cel al mltor regini n lme cre ncercă să-1 depăşască. b) Revoluţia idusială �e un fenomen complicat; nicăiei ea nu s-a prods dnr-o iată. Sectore întregi au rămas multă vreme în mă, a ndusria lii n Yorsire sau manufacturile de ticole e ierărie dn jul Bimingamului pînă la �ijlocul secolului al X-lea, penu a nu cita. exemple decît n ţra pionier care a fost nglia. Aceste discordante vizible astăzi, în America de Sud de exemplu, sînt nomale în fiecre ţră n cus e indusrializre. •

c) Exmplul Euroei dovedeşe , încă de la pimele succese, nduializarea idică . ave robleme sociale. Ţa cre doreşe să se induriaiee reuie ă aibă în acelşi mp n vedee revizura uctuilor sociale, dacă doreşe să evie înelunga gesaţie ideolo gică şi revoluţionară care a cnuit Eurpa. "

La originile primei revolutii industriale Pau revoluţii industiale clasice - cea a allui, cea a elecricităţii, cea a motoului cu explozie, ca a energiei nuclere e succed şi se aaugă una alteia. Pentu noi problema este de a veda, cît mai aproape psibil, modul cum s-a pus n mişcare acst convoi de revoluţi; penu acasa vom exmna caul rivilegiat al Anliei ne 1780 şi 1890. De ce nglia a fost pma cre s-a ndusrializat? Şi în ce condiţii? Care a, înante de 1 780, siuaţia genrală a Europei pe pln nusil? -

lnmntea secolului al XVIII-le,· su car înaintea celui de-al XIX-e, cuvîntul indusie scă să sugere ze imagini false. De aceet vom vorbi de pre-induse. •

În reaiate, dn secolul al XII-la cre a cnoscut "pma revoluţie ndusială" prin generalizara, la paţiu european, a moilor de apă şi a morilor de vînt, .u a mai apăut ici o novaţie teică majoră. reindia nu dispune nici cir n secolul al VIII-lea decît de ele şi ijloacele energetice de altădată: putera unei moi cu apă este de obicei de ordinul a 5 CP, r cea a unei mori de n, în regiunile cu curenţi de ar nmroşi a Olanda, depşşe uneori 10 CP, r lucază nei tenl n lipsa unor resurse energetice abunene şi a nor maşini putice, viaţa ndustrială este condanată la semiimobiliate, n poida numeroaselor progrese teice ici şi adesea fote ingenioase. n juul ei, iaţa econo mică · arhaică se peetuează şi o încăuşează (an dmente agricole deizoii, rnspotmi merfece şi costisitore, pieţe isuiciente; n cmb, mna de lucu ete supraabundenă). ·

ndusia . pacti� nu exstă n accepţina de azt izanatul local, u ază scută de acţiune, e ade sori suicient enu .nevoile esenţiale ale epulaţiei. n unele sectore se ng touşi nrepnderi cre lurează penu pieţe i au se ecilzaă n fabicrea de poduse de lux, cm au apQt n Frnţa unele mnuf:c i ,,regale" ncă n secolul al VII-lea. Asmnea reuşite Sllt dstul de numerose n domenil progsist al ndustiilor textile, de unde va poi Revoluţia idia lă engleză, şa cum vom vedea n connure. ntr-adevr, indusria extilă pmite n mai me msură decît' lte sectore numite concenrri n snl unui' atiznat ncă tadiţioDal. n secolele VI-II. şi ciar dn al XII-la în oraşele textile n Iaia şi ln a, sub mpulsul negustorilor bogaţi qi facint laoa re'\ nd conur orgazaţ' destul de lrgi, cir în oaşe, cîteva ateiere mi, prăvăii, ,meştei" lucnd a domiciliu (aceşti meştei sînt adesea simpli alia�. ajutaţi de doi au ei pietei); apoi tot .mi fecven, n afaa oraşului i legaţi de aceeaşi producţie, ţri şi ţănci lucează şi ei la domiciliu. Astfel, un dment din secolul al VI-la elatează dspre · negustorii din Segovia (Cstllia) e s-ai îmbo găţit n fabricarea de posav "a nişte adevraţi aţi e fmilie cre, în casele lor şi n afra acestora, îneţn i mare numr de omeni, mulţi ne ei pnă la 20, 30 de persone, fabricnd stfel, cu mile altoa, o mre diversiate de psari dinre cele mai ne". a. Laval, pe la 170, n indusia activă a ţesături lor, n oraş i în juul lui, lucrează 5 00 e muncioi (adică ro 20 00 de pesone, mreună cu iiile lor), "inre cre cel mai ogat nu re a avere mai mult de 100 de livre; pe lngă ' aceştia mai exisă 50 de meşteri ţsători care cumpără frele de la negustoi "nuiţi cancere nu că îi dsug şi .' storc de puteri pe meşteii ţsăori smtoraţi�; deasupa lor e ală 30 de negustori . nrosişti, adevraţi orgizatoi ai acstei indusri, cre spală stofele neprelucrate şi le expediază depte. Acei neustoi-înreprinzătoi reprezintă cea ce o ndustrie tipologică ·numeşe capitalismul cmercial sau e piaţă: ei fizează materia pmă, stabilsc .saliile, "

doiză poducţia, o vnţ adsa o xă dpte şi n genal mpă n scmbul ei ale dse avnajose. Dată nd inceneala· clătoriilor, lecre n acte crcuie comrciale dureaiă mult pnă e ncheie. n' scolul ,l XV-lea, la pdusă ·n Spia ste expeiaă penu a 1 prelucată la lenţa, aoi ese v�duă ub foiă de psav in. Alexnia, 'Egipt, n scmbul nor poduse n Orient ce vor 1 revindue la lonţa au n ale. oraşe n Europa - tot acest ciclu comercil dra cel puţin rei i, adesea mai mult. Operaţina, n geneal renablă, ese stel de lungă respraţie. a imobilzea ză penu mulă vreme, şi nu ă si, n capial mpoant. Negustoul-inrerinzător, sinul n sre s-o ducă la bn sîrşit aţie capilului său (n geneal n sociere cu alţi negustori, nu a împrţi ile), domină siuaţia. El îŞi rezevă rscurile şi poiturile.

M.nufactura: cuînu, incel mută 'reme, esem nează desul de bie rerospeci' aceasă concentrare de muncitoi _în aseeaşi ciidre (sau in cidi apro pate unele de atele. sub supra'egherea unor conramaş. •

Mişcata se extinde in secolul al II-lea. Dinr-odată re loc o numitj âivize a muncii n acese ateliere. Un ticol n Encicopeia (1761) atribuie surioriea mătăsulor lyoneze fatului că mnufacrile n oraş nrebuin(ază un peonal nmeros (in otal 30 o de muncitori n indusria măăsii) de . aşa mnieră ncît ' "un muncitor nu face şi nu va face in viaţa lui decît. n singur şi unic lucu, r un alt muncitor n alt lucu; de unde reultă că lecare şi · execută lurea bine şi prompt". Acestă orgizare ste prezenată ă ca nd excepţioală. F.iţrea atiznală rne deCi regula n ajunul prmelor semne ale Revolqţiei indsriale.

Europa pre-indusială nu uce deci lipsă nici de întrepinzătoi şi nici de capialui; ea nu inoră

•

cererea pieţe, chiar a pieţi intenaonle, i spue u�eoi de o mii e ucu . seniconcenră dej, la ndemîna înrepnzătoilor. a suferă n scmb, ca toate ţle sUbdzvolate de ăzi, de o. economie prot aiculaă. Secoul aiol, n pariculr, nu peie ici unei creşeri econoice să-şi menţnă elanul şi să se desăvşeacă. aţa se suicintă, concurenţa dură, ucigătoare; a mai mică criză disuge totul. Flmenele "ndsriale" şi comer ciale sint recvene. Un ghid comercial de la jumăaea secolului al XVI-lea aage ' atenţia supa pericolelor mdei" manufactlor: "ntm n rocile nore vestigiile manufacturlor isuse, şi n iecre. an asism la prăbuşrea unora, n vreme e altele se ridică penu · a se prăbuşi, de asemenea, curind." De fapt, peindustria nu supavieţuiee decît aţie salariilor foate scăzute. Coniţia muncitorescă e îmbnătăţeşte ore n regiunile n care pseritatea a pemis o cretere a saliilor? Cosecinţa nu se face delc aştepată: indusria se stnge aici, sau cel puţin se dteriorează, inăbuşită de concurenţa sină, cum este cazul Veneţiei in secolul al XVI-lea, al Olndei n secolul al XVII-lea... n 1777, inendentul Picardiei consată: stăi lucătorilor le ebuie de două ' ori mai mulţi bi pentu mîncare, şi totuşi ei nu cîştigă mai mult decît n mă cu cincizeci de i, cînd alimentele erau e jmăate mai iene; ei nu au deci decit jumăate n necsar. • Nimic nu se poate schimba şi nu se va schmba decît pin inovaiitehnice. Touş, să acceptă, ancipa, că acese inovaii nu pot decde tou,. singure. Czul pivleiat al Angiei o · va doved.

În ngia, inovaţiile tehnice se roduc n două indusii cheie, textilele 'm primul rînd) şi minriul. Ecoul lor; mai mult sau mai puţin rapid, r foe ndeptat, va atnge celelalte sectoae ale ecnomiei. Minele · engleze, mai als minele de csitor n Comwall, exploatate de nultă vreme şi tot mai n . 76

adncme, snt expuse lagelului cnt al ilaiilor de apă. Este o problemă vche idicată deja ·n De re metalica de Georg Agricola în secoll al XVI-lea. Dar maile roţi hidauice utilizate în acest scop pot oare pune n mişcre pompe desu� de pueice, 'e fapt rele de ple? Fiecare n ele, ăc�d vid, folosşe presiunea aelui şi nu poate depăşi foţa acsuia (de iecre aă a va ridica cel mult o colonă teoetică de apă de aproape zece mei· înălţme). Căuarea unor pome puteice a dus n fmal la maile, greoaiele şi foae costisitoele maşi cu aburi ale lui Newcomen, începînd n 17 12-1718. Repand ua n acestea n mă, scoţianul John Wat, "pepra tor" m spune azi - la ivrsiaea din Edmborough, a concput o maşnă cu abri nouă, mai smplă şi mai eicintă ( 1776) . Deci abrii nu 1-au aşpat e Wa; ncă de la începutul secolului al lli-lea ei puneau .în işcare maşi cre au funcţionat mult mai mult decit se crede (după cum dovedsc studii recene). Unele au fncţionat şi n Franţa pe la 1 750, în minele de cărbune dn zin. Succesele spectaculaSe pma răsă autmobilă, prmul vas cu abui al lui Beugnoţ şi Joufroy) apar în 1770. Idstria teţild a fot şi va rine piă la ijlocul secolului al XIX-lea (pînă la umuile de ier) indusia moice - atit in®sie de pmă necesiate cit şi ndus ie de lux -, anreindu-le şi pe celelalte. Poivi" lui Max Weber, imurile ei domlă înregul recut mateial al Occidentului: aca a cnoscut suc cesiv o v�tă a inului (veşmîntul lui Carol cel Mae este din in); o vstă a lnii; apoi una a bmbacului - s-r pua pune o adevraă nebuie a bumbacului n secolul al XVIII-lea. Datorită bumbacului se vor dez volta pimele fabrici în sensul, sict al cuîntului. .egat de comerţul cu Indiile, cu Aica, cu America, iar apoi de raicul e sclavi negri, bmbacul s-a instalat în mle poti coliale, au in juul lor (Livepool, Glsgow). El proiă de elanul lor, de capialuile acmulae de ele. Nu-i deci de mirre că aceste indsii intes soliciate apelează, provoacă chir perfecţionle tehnice. Apr maşi noi, iecre cu suprnmele ei: aveta zburătoare a lui Jon Kay (1733); spinning Jenny a lui -

Hargravs, waterame a lui Harriht (1769), mue jeny a lui Cmpton (1799), apogeul acestei evoluţi

fn, ă

ndoială; n Franţa însă, ăzboiul de ţut al lui Jacqurd ( 1 801). Se conturează astfel o prmă explicaţie: elnul economic a ridicat n ctor ndusial au alul, privile giat; teica rSpunde acetei cereri. Totul se orgizea ză n md empric, sponn. ·

Soicitată a nndul ei de tehnc, şiinţa se pezină a fel de iresc la înîlnire. Homo sapiens se ăură ui homo faber şi de acum vor face dumul împreun.

•

Şinţa ralizase progese evidente n secolul al XDI-lea.. Dr, e asmblu; era vorba de o ştiinţă generalizată, eoetică, pun obişnită ă colaoeze u o tenică zanală care nu-i puna delc probleme. , · Totul se shimbă la sirşitul secolului al XVIII-lea.. De acum înane, industria se · va arsa; depăşind solicile aresate tehnicii� acea şinţă a dibăciei şi meseriei, ştiinţei seşi. Asfel renrcahilul lon Watt (173--18 19) nu este D' smplu atizan, nu nmi n autidact spirit ştiinţic orienat, el re cunoştinţe de ingner, de cist. Un adevărat · om de ştiinţă, Jon Blac� (născut la Bordeaux . n 1728, u păinţi scoţiei, mot la Edmorough n 1799), profesor la iversitata n Edmorough (chmist, cu lucrări emrcabile asupa alcaiilor), i-a zat lui Watt principiul cădurii atente pe baza cia acsta şi-a cpsuit maşina: graţie "serraşulsi", presiunea vaporilor nu va scădea n cilidrl în cre acţionează şi pe ce-I vor răci. Şiinţa va aduce sute de semnea ajutore inustiei pe ale de a se nşte. Jn caz imotant îl constiuie albirea ţsăurilor. rocedeul vecri (ntiderea şi stro pea la sol a stofei, trecerea d pn mai multe soluţii, mai înîi alcalne iar apoi uşor acide) presupune spaţi ne şi mult timp, uneori pînă la şase li. Pentu o indusie în plină expasiune, aceasa . reprezintă o "gîture", cu atît mi mult cu cît acidul slab întrebunţa, zeul (oeraţi�a s� numşe souring), nu este prods induial. Se recurge atun;i la acidul suluric diluat, cre ·

rebuie prods n niae are - pilej cu ce ntine : adevărat savan, John ite, medic, fost elev al univesiăţi n eya. Dscopeirea cloului în 1 774 de căie suedezul ri Scheele, uilZrea · lui de căre ancezul B�rthollet nu albra stofelor, punerea. la pnCt n Anglia a unei metode actice vor duce proce deul la perfecţiune, raţie, după m vom vedea, pticipării intenaţionae a ştinţei . Nimic nu lusreză oate mai bne acestă colabo rre înre ştinţă şi teică dcit Mathew Boulton ( 1728.-1 809). Acest ndiaş de oigine modetă (un oţ nou), sprit pactic şi crator care i-a fnţat luă le lui Jon Wat, em n acelaşi timp un savnt asiat de cie. n jul său i găsim aît pe John Watt cît şi e matematicianul şi micul Wilim Small, pe petul şi medicul Ersmus Dwn, srmoşul mrelui Dn, e mulţi alţi. Anglia indstrială devin. Angia ştinţică, avînd drept capitale - ţineţi nte - Brminghm şi Mnchester. Lonra, e�ina capitalismului comercial, va rămîne pentu multă: vreme depte de acse nouăţi şi nu"şi va relua locul n viaţa Ştiinţică engleză decît pe la 1 820. Fapul n sne ste seicaiv: avîntul ndusri al ste cel ce a ps Ştinţa m acţiune. Dar această.explicaţie este oare suicientă? Cm am putea inţelege atnci de ce in Fmnţa, unde ştinţa aplicată - să .e gndm la chişti de nveruă ca P: J. Macquer (1718-1784) sau la Louis Behollet (1748-1822) - e ală chir înaintea celei dll Angia pogrsul ndusiei a · fost mai puţin mpid? Acesa se datorează evident faptului ă Revoluţia nduială a avut şi alte cauze, nele economice (cele mai putenice), altele sociale. ·

Expicaţa generaii - economică şi socială - se dov�deşe a i cea mai bun.

•

Înaintea stului; prin revoluţia " Urgheză din 1 688 Anglia şi-a realizat echilibul politic; a di�pune de o

societate deschisă spre capiaism (iinţrea Bncii Angliei, în 1 694), conmia ei a beneiciat de invstiţii nmeroase de interes geieml (drmqi, cnale în secolul al XVIII-lea ea a recut prn ,,nebunia cnalelor"). �

.Revoluţia engleză demarează n favoea unui avînt economic general, cel al secollui al II-lea, cre cupnde lumea înreagă. Or a fost ea psibilă ă putenica creştere demogric4 engeză din secolul al XIl-lea (de ordinul a 4 la sută)? Acestă creere, de asemenea la . scă mondială, ese îregsraă in Chna a şi in Era, r u valori diferie in icre t, mai slabă, e pilă, n Fnta (35 la suă) decît in nglia. Ca umare, acasa n mă a dispus de o nă de lucu supramdenă, · ietină. in slrşit, rolul imes al trasfomăior din agicul ura engleză (împrejmuii, mede şiinţiice) a slăbit vechea menghină a insuicienţei adiţionale ·a ducţiei alimentare. Revoluţia engleză s-a ăpuit n doi timpi, mai întîi bumbacul, între 1 ,80 şi 1 830; poi metalurgia. Al doilea inp, cel al indusriei grele, a fost deminat de coU irea de drumuri de ier. Iniţiat raţie bnilor economisiţi n prima revoluţie a bumbacului, el va avea o foră inedită. Dar primul tmp ese cel e i-a dat viaă şi i-a scs calea. a bumbac treuie să ne· întoarcem acă dorim să aali-m primul avînt. Moda bumbacului cunde aunci ineaga Europă, inclusiv Angia. Aceasta a impoat mulă vreme, penU a şi penu pieţele uroene şi exauroene, ţesăi n coloniile sale n ndii, pîna indiană. Succesl de cre e bucură acasa va deena iira ei de ăre manufactuile engleze. Simulată de erfecţionle tehice, ndusa bumbacului nu va ncea să crească, mai nii datorită mnsei creri de e coasele Aicii (n sclav este, numit aici .o bucată" ["une piece"], porivit vechiului cuint poughez "uma e�a d'India'\ adică bucaa de sambă conra căreia este scimbat); apoi datoiă cererilor neinirziate ale pieţei braziline, pe e englezi păund şi e cre o monopolizează (1 808)� reind aceeaŞi opraţiune, doi ani mai trziu, � inreaga Americă spiolă. nglia va ajunge să concureze, e popriul lor terioriu, ţesătorile indiene pe cre va srşi pn a le disuge total. a va nvada şi Medieana. ire 1 820 şi 1 860 vînzarea ţesăturilor briice n lme este n continuă creşere. Comul de bnbac but de căe ·

fab*Ue engleze va. ajunge de la 2 ilioane livre n 170 la 3 66 , lione n 1850! Acest . succes imens are reercusiui muliple. a aăpsul avinului . proigios al bmbacului, Anglia inundă piata monială cu mile cele mai· dfie, excluzindu�i pe celalţi de pe acestă piaţă. Un uven agresiv, beicos de iecare dată cind rebuie, ezevă in9usiei engleze acst vst domeniu in cre expinea pre să nu mai aibă ie. ·

Aces.tă paţă mondiaă nu a puut i dspută cu Anglia, n msua . in care , creşterea poducţiei ete

oţită - a cm va i uitior inotdaa reula de o scădre fablosă a pretuilor de . revee e 1 800 şi 1 850 preţul ţsăilor scade de la 550 la 10, n veme ce preţul giului, de exemplu, şi al majoriăţi celorlale poduse almentare se reduce cu abia o eme). Salariile rîn oarecm sabile, r incidenta e cae ele o aveau odioră asupra preţului de revene ese mult mai slabă, ei3 reducind considerabil ondera muncii . omului. Vă înrebaţi cae au fost cosecintle ficie ale acetei producţii de msă - prima - sa vieţi oameilor? Cititi ce spuna Michelet dspre Fnta n legăură · cu criza bnbacului n 1 842.

xpansiunea indtrei metalurgice se produce muli mai tîziu. înă in secolul al X-la, n acest domeiu

poductia depse exclsiv de ăzboi. "Fona e ir e identiicse in secolul al VII-lea cu fonta nlor", sria n englez în 183 1, r englezii nu aveau tnuri decît e nave, războiul eresu neiind raba lr. n seolul al VII-la ei roduc mai puţin ier decît Frnta sau Rusia, · şi adsa îl mpoă n Suedia sau n Rusia. Dscoperra tehică hotăîtore a fontei · de s, obţnuă încă n ecolul l VT-lea, nu ese de fapt uilizată, fona obţinuă n cărbune e lemn mnti ninau-se încă multă eme. Inroduceea ( 1 83--1840) nurilor de ier, i consumatoare de ir, fntă, oţel; scimbă totul. Angia se angajează n cosu.rea de căi ferate, acsă ' şi pese mări. n plus, revoluţia navelor cu cocă meaică, pue în işcare · de aburi, va rasfona consuciile navale engleze inr-o enonă indusie grea. Aunci, bmbacul 81

nceează să mi ie scoul ceie l ieii conice a Mii Biii.

Rispindirea fenomenului industrial in Europa (şi in afara Europei) n celelate i erene şi eeropne� - fenomnul indusiei nu apare nici n acel�i momn, mei cr n ael�i context Touşi, in mare, de iere .ă oa pre ă· se rete, - chir tă nu pune n cauză nici ac?laşi scieăi, nici _aceleaşi econoiii, nii acelaşi civlizatii. Dr dă a ra1iata ei conmic� ice revoluţie ndsială repduce aroae acelaşi mel'.. cm spun economişii, ufon, detul de smplu.

Trei eape - oineiiîn 1952 un economist ame ca, Wat . Rostow. Char acă ese sci; oi�ia lui claic, fără ndoia, dezbtere.

•

â) Take o!

_ a punctul de plecae, moment esenţial, se siuază acel tke o, re nă itamnte "decolare". a fel ca avionul re, după ce ulază, ee ia, o conomie in avint se dpne dtul de bc de {ciul Regm hdsril re o ţinea la sol. Asă dcolae e �c înr-n singr sectr, două cel mult: sfel . a fost czul bumbacului penu Mrea Bie şi Noa Anglie (caz pţi:Ular al avntului "nin"); cle feae nu Fanţa, Gea, nada, Rsia; Satele Unite; lenul de couctie şi minele de ier enu Sia... notaa at tor se pnde' vetigios şi se mdizează api, reea şi moder niatea lui teică debindu"l de anrile indusâle ntriare care nu au 'cunsut nicioaă acesă re de lungă rspiate. hdua asfel mulsiaă şi poeşe producţia, işi meliorează'teica, işi orgamea ză piata ir apoi nsuleţeşe rtul econmiei. După aceasa, ndusria cheie, mooul nitial, se stabilizează: a şi-a a. plaf?nul. Rezvele a rf 82

acmulare a peis-o e nrapă anci se n tor vcin cre, la ndll său, onşe, se mdzaz, atinge efctina. b) Acest proces se tine e la sector a secto, econo ' mia fn asamblul ei ajunge a maui(atea sa iia. n Europa occidenlă, după acet tce of al ălor frate (adică al ieului, cnelui, .ndsriei grele), ştafea f reluată de oţel, cosucţiile navale mder ne, cnie, elecriciae, maşi-nelte. Rusia a nu, mult mai rziu, aceeaşi evolutie. n Suedia; psa de ie, lenul, ieul au jucat oli esenţiale. n genel e poae spune că n pmi i ai colului l X-lea lumea occidentală n mblu a ats pagil mariăţi. Anglia, e il trecse nă n 1850, se g� - mJ mult sau mai putin - la egaliae u pteneii ei. Dnr-dată, aceor conm� bine rae, relativ clibrae, are şi-au sigat venituile şi au dobindit o numiă abndenţă, ex.siuna inială nu li e mai mpune drept scop pmoial. n ce irecţie işi vor nrpa ele puterea şi poentialul de investitie? Con ae u acestă optiune, căci de a. ne exisă psibilitaea de a · lege, cietăţile indiale nu au ăspus toate in acelaşi mod. Reactia lor cnturază sesul itoiei pezene şi al viioului lor. Putem ici că n ăşi civilz�tia lor au gisit ele, coient sau nu, motivaţiile opţiunii ăcue. _

c) Momenul opţiunii. De f, se pe probema aegeii

unui tl e viaţă valabil penu

înreagă societae.

Această alegere compă mi multe ee: ie e coari securităţii, bunii, mpului lier al utrr şi axezi efotul pe 9 legislaţie cială corsăoare; ie cosideri că acestă bune nu se ate ia decît pn -ntenil unui .vst com de msă . (bunu le, seviciile de lux iind pe sfel �cit să ajungă la fote mrea majoriate a naţunii); ie, n sşit, foloseşti puterea poriă a scietăţi sau a natiunii pe plnul adeseori zaic, ntotdeana ericulos, al poliicii mondiale, al puterii.

Pe la 1900, Statele Unite· au ,ajuns la laurita�:

atunci au încecat un' g�t scur, r itiv, de putere (războiul împotriva Spaniei n 1 898, penu ub� şi Fiipine), gst conştient dacă ne gîndim că hedore Rose:elt sia' aunci că Statele Ulte "au nevoie de un război", au că rebuie să li se deâ' "o prdcpare ala dedt cîştigul maerial". Oţiva ai i îrziu au fost enativele tiie şi efemere ale unei olitici sciale· porste. Dr după upura pimului ăzboi mondial, clnd Statele Unie se ngajază toal n soluţia cosu. mului de m;� aare oomul automobilelor, cosucţi ilor, iferitelor gadges penu confotul locuinţelor... n Europa occidentală, momentul opţiii a fot întîziat de cele două războaie mondiale şi ecosuctia e cae acestea au impus-o. n gneral, cosumul de, masă îi face aici apariţia n 1 950, r =U esricţiile ş1 _ · amendamentele aduse de politicile guvenmenale şi pesiunea unei puteice radiţi socialise; n Fna de exemplu seriile de legi sciale, mergnd de la gauiatea învăţîntului la organizarea medicală a ,seciati sociale". Au rmas de semena în umă sectoare întregi, ca umare a crcumsanţelor sau a rticenţelor de a abandona olişnunţele radiţionale. De exemplu' revoluţia ariculurii in stil ameican s-a lovit pe conti nenul europan de numerose obstacole. Sint fef cunoscute diicul�ţle repetate din . Uninea Sovietică; · siuaţia est' de semenea complicaă penu Italia şi Frnţa, alate numai la· jumăatea umului n ce riveşe modizrea agiculturii. n srşit, nu toate regiunile sînt angajate' în egală msură în acestă mşcare. La fel după cum sudul Satelr Unite a ămas "n mă" dupa 1900, o ntra gă pae a Eopei rămîne n mă: sud-vetul şi vstuf Frnţei, Mzzogiomo în Italia, Pensula Iberică n; intregime, cu excepţia centrelor indusriale n Brcelona 1 şi Blbao, mblul republicilor socialiste (i puţl. : Uniuna Sovietică, Cehoslovacia şi Republica Demora.� , tă Genană), Peinsula Balcanică, Trcia... :, Pe ct, la fel ca în 1929, exstă două Europe, ; după cum coata un ziarist - a căruţei, c�alaltă a •1: calor-putere. ··

Dacă doriţi un smbol nr-o · mie, · mrgeţi la Cra covia Şi veţi vedea e un m mai mule cuţe nuste u au. roţi ncărcae cu lene şi i mule cîrdui � gîşe păzie de un opil, la fel ca in secolul al V-la, decît automobile. Dr mediat veţi veda nălţndu-se fomidabilele slati de la Nova Huta, oaşul metalur gic creat n nreime de -Polonia cialistă. Acest conast face te' inteă dn viaţa eroeaă de azi.

• Credu, capiqlsmul inaniar şi capialsmul de stt: revolua crediului a însot Revolua indusală şi a proat in pln de elanul acestea n un.

Capialismul, un anmit capiaism, exstă dintodeauna, încpfnd u Bablonul ntic cre avea bncheri, neustori ngajaţi in afaceri îndepăate şi toate mentele de credit: scrisori de scmb, cmbii, ceri . n acst sens, soria capitalimului e întinde .e la Hmurabi la 1 Rcefeller". Dr ·creditul, n Europa, rine ncă fae moest în secolele al XI-lea şi 'al �-lea. Secolul al XVll-la 1-a dezvolat n me msă - chir şi numai gîndndu-:e la comerţul Indiilor (şi copilor lor) sau · la comerţul "cnez" (care anrenează dezvoltarea Cantonului) - concoitent cu �n capiaim intenaţional, larg extins e diversele pieţe comercile n Europa. Dar nici în aceasă epcă adevăraţii oameni e ianţe nu e ocupă de comerţ au de indusrie, ci dor manipu lează bii publici, acţionează n serviciul satului., Abia o dată cu succsul indus�alzrii bnca şi viaţa naqciară cunsc un avînt imes. n semenea msură încît un capitaim inanciar peia· conducrea o dată cu capialismul indusil şi, mai dereme sau mai rziu, pune mina pe oate pîrgiile vieţii economice. n Fna şi în nglia, a;eastă pioriate e· conurea ză deja la 1 860. Bncile veci şi noi îşi înmulţesc reelele, se specializează (băn:i de depnri, de credi, de afacri). · Penu . a umări aceasă mdezre bncară ar i · uil ă umăm, de exemplu, istoria băncii Credit Lyonnais, dn Franţa, fonată în 1 863, ir ..

n Saele Unie banca Piont Morg, dsre e vom ai vorbi, sau reţaua intaţionlă a băncilor Roh scild. reundeni bna reuşe ă-şi costiUie ,o vă cientelă, să-şi ucă toate ,econoile omelor", "toate' dozitele nacive", .ele ", oriît de ici r i. ncee nebnia .cţinilor". ndsi; mi de. ier, cmii de navigaţie snt pse rept n acasă multiplă reţa bancră. Jocul capiamului fmancir se innaionalizează. Băncile rnceze vor i tot mai tnate de facliăţle împumutuilr srine. Astfel, econoiile anceze au luat calea împmutilr se, cae s-a dovdit peiclosă enu ele... Dr ioaă, acste mpmui ·ne au costtut· şi o imnă ă de venii enu economia rnceză, o alanţă de- cotui favoabilă eclibind o baanţă comercială deiciară. Ele au conribuit e emnea la echiparea unei mi pţi a Euroei, după 1 850, şi � lumii de. ese mri. ăi oa apitalismului fmnciar pre revolută n Europa, in poida excepţilor care confmă regula şi a · iscuţilor teoreice inoteauna sibile e acstă emă. Dsigur, o bncă de afacri ca Banque e Pas et es Pays-Bs costiuie o puee acuală de pm on, iar onda, Pis, Ft,Amsterdam� BuxelesJ Zurich, Milno n ieţe fmncire snţiale. Dr e nrevede deja oa unui capitalm e stat. n. sectoele naţionalizae" ale unei cnoii ot mai "rijate", satul a devenit indtrial, şi nu mai pun bnr. O fscaliae rolfentă şi cecile . e, casele de economii, onle de tezaur nu a olsi enologia anceză) îi pun la ziţie sume iiese de b�. El est� marele mau al investiţiior fn bnui e producţie. r, e acstea depne orice poliică de creşere, orice poliică cială eiintă, inreg viitol. Penu a asira ciar şi o crşere atît de mă n apenţă ca a nă, in iecare n rebuie invită o ă mntă n veiul naţional. Pnd n işcare o seie de actii econoice, invesiţiile şi multipică ia iţială. . S\ cosideră că satelor li e impune tot mai mult o economie panicată, n cre· pot defmi ne un scenariu de dezvolare şi ot ,

evdea cnţele nei acţii nae. Fame\e pnuri ciicale ale Rsiei oietie au mui n lma ntragă. n inuie 1962, ptele Kenedy şi nna _n pln ·de cinci i enu oiia omrcială miă! Plnul ranez de ·pau i (1961) a dat rcnt loc a :conrovse ape. e, n felul său, un exmn al 1 oşiinţei aţionale, şi un blţ noic. Scopul acstui plan ese de a face ă dmreze regiile nceze insuicient dezvolate n cea ce el nmee "o poliică de antrenare". In cest contx, erospeciv, nu vom puea ome, dr nii exagea rolul motor l coonsmul. El nu a pasa, ar poate a meninut Eropa n ,en, n idul iii n lume.

•

n coloialism - un cuvint care şi el ar rebui unrit ndapoape - vom inţelege rice exnsiune eură, cel puţin incepind n 1492. Inconesabil, acestă expnsine a fost favoabilă Europei. Ea i-a pus la dipoziţie paţi noi n e să-şi imită excedentul de omeni şi, la ndeină, civlizaţii ogae, explatabile, e care nu s-a srit să le exploaeze. Eveimentele majore aie acsei explari au fo, in one cronologică, ssira "comorilor" n mia (ingorile de aur şi argnt), n secolul al I-l; des ciera buală a Iniei după vicoia de la Psey. (23 iie 1757), re a oferit englezilor Benalul; frea pieţei cneze după războiul piiului (184-1 842); mprţirea Aicii, a Beln, in 1885. Penu Eopa, rezulatul au fost e cncenrări de mi n beneiciul ibericlor, olndezlor, apoi al iicilor şi, pe mblu, o nmită cooidre a reţetelor capialiste care au conribuit a · emaara industriaiz: Eropa s-a als cu n splus mont n acse eritorii îndepae. Acet suplus a aut olul său. Anglia ictorioaă pte mri nu a fst fără motiv eneiciul prmului ake o. Rine · de văzut ac� ulterior, a cm nnd maul reem, Revoluţia ilă ·

europan şi restigiul său - nu a consolidat mploarea faptului colonial n neiciul Eurei. n oice caz, avntul indusil al Fanţei, de exemplu, nu a. put depnde de prezenţa ei n Snegal, de stabiirea ei n Algeria ( 1 830), n Ccincia ( 1858-1867) sau a Tonn şi n nm ( 1883). O altă problemă ar i de a sua dosul coloias mului n sine; e plan n sau morl. r i .puă u cauă o. complexitate de elemente, n care răspundele� culpabilităţile sint impţite. Coloialismul de ieri a auf spectele sale pozitive şi negative, de amele părţi. Un singur lucu este sir: istoria unui numit ciloia li. aprţi,e recutului, pagina a fost ntosă.

Socialismul in fata societătii industriale J

Meritul Occidentului ste de a i căuat u îndjre o' ripostă socială, mnă, destl de eicientă şi valabilă, la duiăţile multiple ale indusializării. l a fabricat un umanism scial, am spune, dacă nu m i abuzat eja de acst cuvînt comod. Acestă elaborre a aut loc n cusul risului, amaticului şi geialului secol al XIX-lea - trist, dacă ne gindim la uiţeua vieţii cotidiene; dramaic, dacă. avem în vedere succesinea d� ulburi şi războaie; genial, dacă ţinem seama de progrsele ştiinţiice; eice şi, într-o mai iă măsură, cîar sciale. n orice caz, reulatele snt care: astăzi, mult după secolul al XIX-lea, o legislaţie scială cană, perfecti blă, ncearcă să asiure o ă mai bună msel9r tot mai mari , de omei şi ă dezamoseze revendicarea revoluţionră. Acestă cucerre multiplă şi imperfectă nu s-a produs cu uşurinţă, ca o operaţie necesră pretnsă pe o molllă şi o ştiinţă imparţială. Dimpotrivă, ea se pezintă rept , o luptă fote dă, n cre e isting cel puţin trei faze' n Occidnt (vm revei sua evoluţiei s� şi sovietice, care este particulră) : ·

a) Faza revoluţionară şi ieologică, cea a refomatorilor sociai, a profeţilor (pnu a relua n cuvnt al nume-

roşlor lor duşi). Ea se desăşoară de la 1815 la 1 87 1 , de a cdra lui Naolon 1 pă l. omnă. Adevaa rptură este oae n 1 848, nul revoluiilor n lant. b) Faza lupteor muncitoreşi organizae (sindicae şi ptide muncitoreşti). începuă ncă îainte de ma parizină n prmăvara nului 187 1, a se . siuză n senţă nre aă daă şi 19 14. c) Faza politică sa. mai bine sps de stat. Satul eia realizara pomelor Ociale după 1919, âi exact după 1929, Şi i ·ales, graţie properiăţii maeiale, n 1945-1950 pnă n zlele noasre. AceSă schemă sugerază că revendicara cială faţă de indusrializre şi-a scmbat adea ul şi sesul, orivit îseşi scilaţiilor vieţii maeiale: n general vehemnă în perioadele de elx eonomic (18 17-185 1 ; 1873-1 896; 1929-1939) şi, dmivă, atnuaă în momnel- de avînt economic (185 1-1873 şi n 1945 pînă n zlele noare). Refeinlu-se Ia Gemia, un jsic aimă dspre acste scilaţi ale revendicrii sociale: "n 1830 cuvntul pro letait nu ste încă cunoscut în Gemia, iar n 1955 abia dcă mai ste init." Dinre aceste. ei faze, prima - care se situeză doar pe plnul ieior ociale - este poae ca mai ln ă, .penu că mrchază cotitura unei nregi civilzaţii. ·

• De a 1815 a 1848 şi 1871, aceasă ·ampă mşcare de de, de anaze păunzăoare, e profeii smi c, în mare, deplsarea interesului deooc e a polic pre socL .

Ţna revendiclor nu mai se statul, ci sociatea, e se încercă ă ie înţelaă, vindecaă, îmbuăătită. . Un rogam nou, un inbaj nou. n uvintele industria, societate instial, proletaiat, msă, socials, socialst, capitalist, capitalsm, comunst, comunsm se tabileşe o nouă fomulare a ideologiei revoluionre� 89

Cnee de nt-Smn ee cel are a ·.mt ub nivul şi adjeciul indtil plcnd de a vciul cuvnt ind�e) şi ă ndoaă fnnula societe indtriă e e o preiau Aute Cme, Het Spncer şi mulţi �lţi. Penu A. omte ee vora re cieatea e a lcuit societaea militară, piă atnci' dmnatoarea scenei. Acea .ea eicos, cealală va i ncennene paică, cea ce Herbet Snt nu nrănee să afne, n pncul său de vdee, şi e epae. Cunul proletaiat mră- n- 1828 n Dicioa l Acadeiei. Msă, la sngulr şi mai ales la pll,' devne cuntul chei, smptomul enoloie al aceei evolut i re a ange punctul exploziv sub dia li Ludovic Filip". "m sntul melor, iată sa na sueriiate oiică", declră mne n 1828. Ir Ludovic-Naolon Bonapte, n luara a xtincton du pupirse {1844) pune: "ăi dia telor s�

sftşi, nu e ae guvena dcît cu msele." · Acete me snt mai ls maele urbne munciti, sace, exploaate. De nde ideea că momentul actal e donat de oozitia nre clse, ceea ce Mx nmeşe lupa de clă". Lupta de claă se n fnomen vechi, pezent · n toate societăţle matal evolu ae n rut. Dar nu e oae nega fapul că. colul al X-la o va mplia, că se pduce anci o iolenă coşienre . Social' şi sociasm îşi ncep iea n ii '30. a fel şi comunmul, cu seul desul e vag de eae conoică şi ,eială. Augue Blnqui, "gnemi l selor evoluţionre", poate tfel ă scrie: "coms mul să apra divduli".. Cpitalsm ape. la· ous Bc (rgansaion du ravail, 1 84-1850), a. rouhon {1857), n rousse-ul n 1867, r a ajnge . mare vogă la îcputul secolului l X-la. Cpitat ste mai iu. n 1 843, Lmne e.clmă: "Cn:' ar rcunoaşe Revoluţia n mle nose? ... n lc e muneă şi ndusrie ier, Fanta vndtă capilii-' lor!..." De �at nre cuvntele are nu se impun urghezie şi coectivsm. Totuşi. anrile n '89 nu şi-au pierdt forţa. Iacobiii, Teora, Slvrea ublică, tot ,aîta cuvine ,

şi ni cre nnuă ă• · uă ; pitele, a exemple sau ca letori. Penu majoiata refomato lor "Revoluţia" ne uvnul magic, fota' creaoe. n mpul Comnei, n 1 871, aoul Rigault declaă: Nu facem legaliae, facm Revoluţia." ·

• De a conee de Sint-Smon a Mr, eaborarea ilozoiior maive ", cum spune Mim. erpy (acă deoloieinspire de probemee maseor); s-a nchet în pincpal î..184.

n luna febuie a aceslui n (1848) apre Mnfsl comunst al lui {arl Mx şi Enges, cre i ăi

rămîne ·biblia vitului cmut. . Umind n dliu lnga lisă a efomaorilor acstei pme jmătăţi a secolului al IX-ll, m pua cona tabloul ce-i situează în �p şi saţiu. Iese bne n evidenţă rolul imordial a rei egiuni n luptă u nduiaira: uglia, Fnţa, Gemia. Reise e emenea pioriaea elaboii . anceze (ir acata n sne se o r)blemă sua c,eia vom revei imediat). n fme, este subliniată prioiata conelui de Saint-Smon. Acet om deosebi, puţin nebn, r. şi genial, s-a alat la riginea uturr ieologilor socile, socialste şi nesciliste şi e deasupa a cio logiei rnceze (Gorges Gvitch). El a aut o luenă neă sura celuilalt iş, cre de altfel il depşe e depate, Karl x: acsa, foe r, ciise deja lule lui Saint-Smn la Trier şi a scos n acesă letră mule 1 ideile şi argmntele le. . Dacă facem excepţie de smoş, Sant-Smn, re fonatoii sociali se ueză n rei cle de vstă: cei scuţi . ultmele rei decnii le colului al XII-la (Owen - 1771, Fouier 1772, Cabet - 1788, Cme 1 798); cei nuti n pmii zece i ai ecolului (rou hon, Cosiden, Louis Banc); geneaţa mai mogenă a lui Mx (1818), ngels ( 1820) şi Lassale (1 825). upul gemn încie şuL s:a pus că moaea lui sale (n 1864, ucis înr-un duel) a ăcut să . pă sngurul patenr de alie penu Mx şi i-a- sigat ·

�

acestuia succsul. r i mai bine ca act succes ă ie aibuit pueri Capitaluui (1867). . Nu e pune problema de a exmna acse ilozoii masive" e nd. Toate e prezintă ept nze le "o cietăţi în devenire", fomulă apţînd lui Saint-Simon. Ele costiuie ot aita micaţii, teaeuici. Penu Sant-Smon şi discipolii lui (Enfann, Chevlir, re vor face avere n afaceri în impul celui de-al Doilea. Imperiu), efotul rebuie îndrpat sa orzii pducţiei. După părra lor, Revoluţa nceză, e care 'nu o iubsc, a murit penu ă nu Şi-a orgnizat economia. Fier, care deestă şi el Revoluţia, crede ă rebuie orgnizaemai ales comul. Barbs şi Blnqui, ouS Blnc şi rouhon rn ideli principilor de la '89, primii doi ca omeni de �ţiune, ceilalţi "penu a completa şi preface" pincipile. V. Considrnt, n ce-l privşe, îi rpnge, dşi mai puţn violnt decît masul său Fouir. n- fă de Mx, despre cre vom vorbi ma1 pte, cel mai origal dintre aceşi gnitori e rouhon, osedat de ibetate pînă ·" rhie, ait faţă de sat cît şi faţă de creşism, căund o dialecică scială are să conceapă şiinţic socieata vie, să-i prindă sub ocii noşri conadicţile. Tcmai ace conadicţi· rebuie ezolvate penu a înţelege mecanimele sociale · e cre le implică. Este vorba despre .o peculaţie Şinţică, îndeptată de pasiuile de ordin religios, ba : chir şi de acţiune. a se opune spritlui înemeie>rilor falnsterelor (Owen, Cabe, Fourier), spitlui revoluţio nrilor şi al lui Mx, mncitori horîţi ai unei lui mai bne pe cre o anună, epînd s-o fabrice cu mîile lor. .

imaul îndiiiranceze n aceste dJmeni� evdent n pima jumăate a secouui al XX-e, consuie o problem. •

a ese neindoieic ţa Revoluţiei, a mii Revoluţi. a ee ără îndoială idelă nilor · evoluţionre n ii 1830 şi 1848, ir n 187 1 , singură şi învnsă de

ri, a înreţinut , maet lacăă revoluţionră care a fst Comuna n Pis. . Dr, nd actor originliăp lcul Pe are-I merită, Fna socializnă este desigur o cocinţă, nre cieva altele, a propiei indusiaizi. Ca preutndeni, gidirea refoisă sau evoluţionă este şi aici oera intelecualilor, ivilegiati sociai n foate mra lor majoiae. i tot ca petutndeni, .acee idei nu vr pnde forţă şi viaţă decit aunci cind vor cişiga medile muncitoreşi şi acţiuna lor. Dr mai mult decit n ale prţi, reacţiile intelcuale au fost aici recoce şi violen e, n reme ce indsilzţea este, dmpoivă, mai îrzie decît in Anglia (acel tae o! se siuează n Fna pe la 1 830- 1 860). Desigur, .r teoria acesui _take o! simplică · pea mult rocsele reale. Ea inică Oa H in care avinul indusial ar poi dinr-n singur salt. Dar există oare o ă H ait de clr marcată? A rede aşa ceva snă a neglija inreaga periadă de incubaţie prealabilă. Studii recente atstă că din 1815 pînă in 85 1 , rata nuală a creşeii indsiale în Franta• a fost dsul de idicaă (2,5%). Acst eln ea suicint penu· a mpli ica creşterea urbnă ncepind din secolul al XVll-lea, a altera veeha scieate şi a da ţii, deja zuduită de Revoluţie şi războiele ei, acel apect de şntier de dmolre care i-a SPrs pe contemporani. Dezvoltarea orşelor nrena, ea·singură, deeiorea buscă a pesajului lor urban şi matial. Toţi obţva oii sint ingrijoati, de la Balzac la Victor Hugo. Mze ie, cerşţtoi, bigazi, delincvenţă, copii vagabozi, pidemii, cnaliate --totul este aavat de inghesurea apidă a muncitoilor in · pomiscuiatea indesciptibilă a zidurilor inguste. Căci omii nu inceează să soseas că n provincie. În 1847, Micelt noează că ţnul "admiră totul la oaş, dorşe otl, şi va rămne dacă pate... Odată plecat de la ţră, nmeni nu e mai întoarce acolo". Totuşi, la-Orles, n 1830, n frinta, ebuie ajuaţi 12 500 de săraci n 40 00 locuitori, adică 1 n 3. n acelaşi , a Lille propoţia e de 1 la 2)2 1 . . Se pre · că societatea uraă a fost atunci deosebit de tulbrată de o ndusie cre o atinge, o aage, ră 93

a i capabilă să o ssţină, nici cr ă o facă să răică. a a melor, pate că acă zerie ciadină nu ea e anci nai rea dct a de la ţaă. Dr n oe, n chii tuurpr, e lează caolul alnnnt al nei populaţii de lucăoi vicime ale induriei cre, . atnci cd le asiă' de luu, e ngrijeşe pra puţin e coniţiile lr de iaă . . Astfel · ncît piii "ideologi" au avut sub ci o ocieate emnăoare celei n ile subdezvolate de z, de naă ce pmele încerări de dsrializre e implantează şi reuşc în oaşe. · Dmorivă, _începnd n 185 1, a)i o aă cu reea eonomică şi anul n vemea ceui · de-al doilea mpeiu (1852-1 870), situaţia muncitoilor se va meiora.

•

De a oganzrea munioreasci a Secutaea

soă

Nu oae i vorba e a raa rond aceasă poblemă

complexă, mesă. De lfel, ar i oe osibil? r ea ă punem e acelşi pln ideile sociaise (familie de idei în işre, cicîndu-se unele e alele, adăuîndp-se de aseme na unele altora) şi ctiviatea, revendiara muncitoilor re r ebui plaă în caul real al mncii Şi vieţii cotiine. Cum sînt smilate ideile socilise de cpul viguros şi tmuluos al mei muncitore? ste diicl e sps· la acestă nere� u aît mai mult cu ct adesea - ir exemplul nglez o dove dşe -. lumea muncitje s-a orgaizt singă, în mod· ra, pudent, meschin, depte de idoloii şf poiica acivă şi violentă. Aoi, acă prma . oară a fst ca a eoeicilor cili, a doua - a upilor snicle, a reia - a ptidelor politice muncitoreşti, ultma a ft u sign ţă ca a saelor, ie că pun nu evendiclor (ori ă le cedează de nevoie, n numele înţelpciii, ceea ce eă apoae acelşi luu); · ie ă -au cs sau chir rcd revendicările, dezmosîndu-le n�. 94

·n acă csă, iaă eci cel puţin au cie :ce r rei mlte: eeiciei de oae · oinlle, sindiişi de oae ulorile, oliiieni despşi n luma micioare, prezennţi ai saului - oae foae feite nele de lele. Totuşi, n Eopa se contază o evoluţie u a· poae aceleaşi fe, cel putin n cel� ri ţi nţale Anglia, · Gea, Frnta - şi in ţile vecine lor, On, Bel�, tărie scndinave; Elveţia. n afa actr state rivileiate, nziele, vizibile, nu au ft rcuerate nici· ăi n inreme. Cea ce ne inerză aici ee ul ţilor poste. Să mrcm cteva eape: ante de 1 87 1 : in Anglia, sndiaele, Trae Unios, s-au costituit in nmr mre înepnd i 185--1 867, şi încă de la itmeiere au lpat enu aborea legii "Stăpn şi Svi>r". mul cones arcor Tre Unios re lc n 1866. Aceste sndicae uează dr muncitorii .

calicaţi. In Franţa nu ete decmdată nmic ozitiv de lat, cu excepţia adopii, n 1864, a legii privind coaitiile, care penite grevele neabuzive; n 1865,

dscideea la P� a unui birou al Secţiei ceze a nenaţionalei (ni, crată la ona în 1864) şi a nui lt bou, la Lyon, n 1 S68. l doilea i a ft n acelşi mp �pogrest şi opresiv", a meliomt coniţia muncirilor, r a supmveheat ndearoae lieăţle aceleiaşi li mnciore. fn· Gemana e conraă aceaşi evolutie lentă. n 1862 ssale a întmeiat · la ona Allgemeiner Deut scer Arbeiter Verein. După şapte i, la congresul d- ia Enbach e îniinţază Pidul mncitoc social-de mm, de ipmţie mă. ante de 1914: roresele nfăpuie ' pînă a aă dată sînt

me.

lnAnglil, iintrea e căre Hnmn, în 1881, a Feeei democraice a marcat ncple propagndei

,,sociate" n mediile muncitoreşi, pnă anci rerac are la olitică. Concomient cu ncpera politizii,

işcarea . snică cupnde, cu incepere n 1884, lucrătoii cei mai aci, cei ecalcaţi. Toş� abia dpă zece i se va poduce· ra evă soică a dcheilor n Lona. n 1893 e coituie Inepenent abour Pay; cnci i m�i ziu - Fedeaţia gneală a sniaelor, Trde Unios. Succsele. elecoale , ale Ptidului abist snt mate de fonara cvasrevoluţi oă a guvenului "aical" n 1907. Atunci snt voate o ie de lei sociale. O nouă nglie se contză. in Franţa e pece acelaşi pcs: n 1877, Juls Gude iinţază primul zir scialt, Egalite, ir doi i ai ziu Pidul muncîoiesc ancez P.O;F.). Sinicaele snt recnoscue pn legea n 1884, ir Bsele �uncii sint crae începînd n 1 887. n 1890 e loc pma celerare a zilei de 1 Mai, răora Muncii; n 1893 re loc ma legere a lui Jean Jaures, dpuat de Camaux. n ' 1895 s-a rat Confedeatia Ge nrală a Mncii (C.G.T.}. n 190 1 sint crate două pr ide socialise, cel al lui Jules Guesde (Patidul scialist din Frnţa) şi cel al lui Jaurs (Paid.ul socialist rancez); in 1904 se inţaă L 'Humanite; l 196 cele două paide uzionează şi e fomează Paidul socialt unicat. in Gemania, socialişii sînt prigoniţi de Bismarck (starea de excepţie n 1 878). Incpind n 1883 un sciaism ' de sat � multiplică msule sociale. După reragerea . lui Bismrc, sindicaele se recoSiuie şi reguează n crînd peste un ilion de adernţi. Succesul olitic ese mare (3 mlioane de votri in . .alegele de a 1907; 4 245 00 n 1912). n aceste coniţii, Iră a exagera puteea nta ţionalei a II-a ncpînd dn 1901, se oae afna că n 1914 Occidentl se lă aît în pragul războiului cit şi în pragul socialsmuui. Aca este pe pncUl de a pne na pe puere şi de a face o Europă la fel de modnă, poae şi mai modenă decît este n prezent n cîteva zle, . n cîteva oe războiul va spulbea aeste spernţe. Penu socialismul european n acasă c, · faptul că nu a puut bloca acest conict cosituie o geşală imesă. e ceea ce cred isoicii cei mai favorabii socialismului şi cre doresc să şie cine ă ·

de fapt răspunderea acesei .tni" a olitiii mncitoreşti. a 27 iulie 19 1.4, a Buxelles, se îlnesc Joaux şi Dumo�ln pe de o pte, serei ai C.G.T. fanceze, şi pe de ala K. Legien, er l · Cenlei sindicale din Gemia! S-au înnit ore n 'înlplae, nr-o cafena, sau fără alt scoR dcît e a-şi împărăşi disperarea? Nu m şi nu şm nici sesul ce trebuie aribuit ultmelor demersri ale lui Jean Jaurs, în chiar . ziua în cae va i sat (3 1 iuie 19 14). Europa de sZi, în cea ce re ea socialist, s-a consuit lent, incomplet, pn jocul votlor poiice, al legilor, prin inroducrea n Fnţa (1945-1946) şi ceva mai îrziu n nglia, a ' Securităţii sciale. Piaţa Comu nă, sabilind pincipiul egalităţii satelor n faţa srci lor sociale, a decis deja extindera lui, e temen mai mult sau mai puţin sct, la Euroa celor Şse.

CAPITOLUL IV

UNITĂŢILE EUROPEI

.Un istoric al umanismului, Frnco Simne, ne-a pus recent n gardă mpotriva petei ităţi a Eropei, are lr i o luie a romntismuli. A-i rpunde ă e epae şi în acelşi imp greşşe, nsenă a spune ntr-un cuvnt că Europa este, cncoien, uiate şi divsitate; cea ce, după maură gndire, pe de la sine nţeles. Capitolele recedene au arăat o Emopă angajaă n acelaşi destn n reliia, prn gînirea ei raţionalisăf' eyoluţia şiinţei şi tehnicii, înclnaţa ei enu revoluţie şi echitate socială; succesle imperiale. Totşi, în iee moment ese uşor ă depăşeşti aceă "mie" şi ă rei, cnd doei, divsiăţile naţiole ubiacente. Ele e dezvolă, vigurose, nece. · Dr ele exisă şi nre Beia şi Alsacia, între Sudl şi Nordul Fnţei; Mezogiomo ·Şi Piemont; Bavaria şi sia; Scotia şi nglia; lna şi V,alonia; aloaf lia şi nalu sia; Dr nu exstă touşi un rgmnt penu a neg ităţile naţionale. Acete ităţi n�tionale nu costiuie nici ele neg' reali�ţii Eropei. iecre stat a încercat ntotdeana ă fomeze o lme cultuală în sne, iar "shologia opoa� relor" a preferat să nalizeze acste difie civlizati iate. Cţile srălucite ale lui Elie Faure au al� conelui de Keyseling nu oferă u sirnţă pe aceas; emă decît opii eonae. Să spnem dor că ei aJ privit pra ndapoape piesele unui mozaic care, văzu� '9 8

de sus, dezvăluie conturuile c lare ale mblului. De ce r rebi nat net inre asmblu şi deliu?· Cele două realiăţi nu e exclud .

Unitătile strălucitoare: arta şi spiritul Vom inţelege n ităii srălucitore, convegenta, . unisonnta care cnferă civilzaţiei euroene, pe plnul mai elevat al cultuii, ustu lui şi spriului o aluă fmteni, aroape unifomă, ca şi cnd r i nndată de ua şi aceaşi lumină. . r sena ă tae natiunile Euroei au ect aceeaşi culră? Cu siguranţă nu. Dr · orice mşcare apăută înr-un Runct orecre al spaţiului ei re tn dnta de .a o cupinde n ' inregme. Tendinţa nuai, rebuie subliniat Un ore bun cultuml poate nm- · pina reticenţe, efuzul uneia au alteia din pţle Europei au, invs, poate avea un succs ce-i dpăşee frontierele, astfel încît încetează ă ie .euran", devenind monial. Touşi, luat n asmblu, paţiul europan fomează o ie cultr!lă dstul de ceenă şi de mult tmp afmată fată de resul lumii. • Aa · şi ·numerosele ei acordui: · în Europa oice foma aisca depşeşe imiee paei sale oiinare, ie ca aceasta este Catawnia poae· cenul de dspesie al unei pime ae romanice), ie-de-France, Lombr d, Florenţa în Quattrcento, Venea lui Tian sau . Paisul impresonmulu. -�

Cu regulariate, iecre cehtu n care e consuisc ae princire, palate, . bserici, vede aluind spre el tişi povei ţi din cele pau colţui ale Eropei. sfel, un exemplu dinr-o mie a fost Dijon n secolul �l V-la, omşul ducilor de ourgone şi al lui Clas Sluer. Pererinrea ilor italieni ai Reaeri explică, ea sinură, contminrea de la o �ală urbană la şcoala vecină. O frscă tcepută de un tist va i tinată de un altul; cosurea unei biserici reclamă o succe siune de ritecţi. Sna Maria del Fiore, la Floenta, şi :

va daora cupola, în cele n mă, doar perseverenţei lw Binellsci. Luxul, capiciile prinţului, neusoului bogat joaă rolul lor; în asenţa lor s-ar înţelege greu diuziunile rapide înr-o epoc,ă în care comunicaţiile erau lente, mai puţm numerose decît stăzi. n secolele al XV -1�, al XVI-lea, italieni, acei ialieni pe cre Fncisc I i-a chemat la curtea a, sînt profesoii Europei înregi. n secolul al XVII-la, pe rancezi ii gsim pînă în Rusia, răspîndind aa clsică... Cîe Veaills-ui n Europa, cîe grădni n stil ancez ! · Europa a �unoscut stfel de valuri mi, mare imense care au acoperit-o incet n toaitate, penu a e rerage apoi. Cine nu cunoaşte acese reuşite, aceste vse alniei: a romică, a gotică, a barocă, a clsică ... ! · De iecre dată, duraa cronologică a fenomenului s� dovedeşte impresionantă. a gotică durează, în mae, rei secole. Spre sud ea nu a · depşit Burgos şi Milano. Adevăraa Meditană nu a vut�o. n schimb Veneţia, la ncepuul secolului al I-lea, ese gotică, cu totul gotică n mdul său foae orignal. Prisul este gotic încă la 1550. Arita Renaşterii nu ocupă decît cîeva puncte: la Luvu, alat n cosucţie; la Palatul Madrid, astăzi a disput; la Fonainebleau unde a lucat maticcio, unde a venit să moară Leonrdo da Vinei. Din secolul al XVI-lea, se aimă succsul · lrg şi puteic al brocului, povenit atît din' Roma cît şi din Spania, oeră a Contarefonei (astfel încît denăzi era nmit a iezuită) . r, trebuie noat că el acperă şi Europa protestantă, păunzînd mut spre et (la Viena, la tga, n Polonia). n secolul al XVIII-lea, aritectura 'fanceză va avea nevoie de mult mai puţn mp enu a se sala. Penu a înţel�e urbazrea cre a remodelat atlci aîtea n tre olşele nostre (Tours, Bordaux), sectacolul cel mai mpesioant stăzi , este cel al Leningadului. Sant Petsburg, idicat pe n spaţiu gol, fără nici o con stucţie de natură să-i jeneze lieratea de aritecură, ste •u sianţă cel mai fumos . oraş n scolul al XVII-lea, cel care . exprimă cel mai bine simţul persecivelor şi ansmbllor. .

Acelaşi luu este valabil pentu picură sau muică; teicile uneia şi capiciile celeilale nă ră dicu. ae n muitipla crculaţie europeană. Nu vom putea povesti cu folos n cîeva indui oi� nunată a r�voluţiilor teic� şi nsumenle le muzici, ale căror eae seialează in' Europa ci succesi�e, ipue de iecare dată cu apiditate. �u mentele venite n niciae, de la laut la hrpă, au recut n mînă·· in nă, apoi s-a genealizat orga, a apărut clavecinul, a fost lsată viora de ăre vtuoşii italiei înainte de toate (ar invenţia arcuşului acual, datorată unui fancez, daează doar n secoll al XVIII-la), a apărut pinul etc. ·

Succesiuna fomelor muzicale este evident legată de pogrsul isumentelor. n Eul Mediu, yca acompa- . niată sau nu de isument domnă inreaga muzică. Polfonia care începe să se contureze în secolul al IX-lea . folSeşte orga in patea de acompaimnt necnati . f muzicii liturgice. În secolele al XIV-lea' şi al v -lea; As Nola a lrentinlor este o melodie pe mai mule vci, .o polifonie n care ntevin isumene ca tot aita vci. Acestă "ă nouă" va atinge pfecţiuna n muzic. a appela a lui Palsa (1525-1594). Dr muzica vocală va "cda locul muziii sumn ale, ndeosebi după pogresele nsumentelor cu arcuş. Aşa apare conceul, muzica numită "de cameă", scrisă penu un mic număr de stumente (cvtetul, de exemplu). La origine, acastă mzică de cameră este sinoimă cu muzica de cute, pin opoziţie cu muzica Biseici. n 1605, rico Radesca ese "musico i amea" la Amedo de Savoia; _in 1 627, Crlo Fna te "suonatore di violo di camea". Muzica de cameră este n pnl înd dialog, este a conversaţiei. Italii devine leagănul său prn conceto: upui de �umente dialoghază inre ele, apoi un sinr pent ă răspus înreii orchesre (Corelli, 1 653-17J3, a fost pimul cae a cînat ca soist; Vivaldi, 1 67- 1743, a fost masul). Gemai& va prefera sonata (două Dsmente şi uneori un sngur stment). n Fanţa, uita asociază n md fote suplu mai mlte mişcăi de s. 1 01

, Cu sifonia, va apăra în srşit marea muzică de ochestră, o miică de mă pn nl men elor şi ijloaceor, e asemenea prin numărul auditori lor. în secolul al IT-lea, Stmitz atează deja foma Qnâtei ca simfoiie . n secolul mător, în poca rmn mlui, muzica evoluează n sensul înii msei orchestrei, în sesul de asemenea al unei evidenţieri a soli.ului, a uozităţi teice (Pagi, List). , r rebui oferit n loc deosebit opeei ialiene nsută ă îndoială la lorenţa la sşitul secoldui l I-la -•. nnii ei icorioase în Ialia, în Gemia, în auroa (Mozt, Handel, Gluck scriu mai inti opere "ialiene"); apoi apariţiei opeei gemne. n ce ae

priveşe pica, revoluţile ei - căci aproape -se vorbi de revoluţi referindu-ne la ea - s�au exts în Eropa îneagă, şi ciar cînd concepţile ei par -conadicorii, ese de emarcat că aceste conadictii snt e ntregii Euope. Au e�istat poae d�uă revoluţii majore ale pictuii: cea italină, a enşeri, în e . paţiul pictural devine spaţiu geomeric, cu mult ne. ca şiinţa lui Galilei şi Des ă i .geomeizat" lumea; a doua, rnceză, care dateză de la sîrrşitul secolului l X-lea şi repne în discuţie ciar subsanţa îsăşi a pictdi. Ea ajunge la cubism, la pictura absrac ă. m spus italină, rnceză enu a situa fcarele · iţiale; de fapt, acă luăm în considare. mle nme au mari revoluţioni, n mbele cazui ste vorba dpre o pitură euroeană. Astăzi ar trebui spus: o picţă occidenală, intucit a se extbqe cu mult spe Europa de peste mări. n realiate, orice oraş mare n Europa, văzut sub spectul ău · aritectual sau n muze, ofetă aaeeaşi ' saiicae iştitoae, aceeaşi geologie tică. Se pot recnoaşte aceleaşi clori.. Şi car dacă un oaş este mai les baroc, altul aparţine Rnaşteri, al treilea ese cisic, chir dacă Veneţia a crat un goic pticular, Pavia un ro�ic' lombard, orice cetăţea1 al Eurpei egăseşte ,' aici fomele pe e le-a cunscut întotdeauna, pe cre · le 11 înţelege mediat, fomele sale. ·

1 02

• Fiooie sn, şi ele, mesaje uniare. Europa are o ozoe, sau aproape, n ecare moment al desinului e.

a are, cel puţin, o ilozoie dominantă, cn i place ă pă li Jean-Paul Stre, corespînd exigenţelor• ·conjuncii oCiale (ră îndoială nu că n nreg Occidenul exstă, în iecre moment o rită ecooi�ă _şi scială dminantă). Daă tlozofa lui D� ee sau nu llozoia unei burhezii în cSiu ne, a· nei lni. aile în elaborre lentă, a donă, nple Europa clsică. Daă ilozoia mxistă e au nu (r n s-r puta pune u?) lozoia clselot muncitoare . cnsine şi a ocietăţi ciaiste, au indiale, e�e evidnt că ea domină Occidenul, aoi lna, nde 'oul se siuează, şi i n, ie n favorea ei, ie moiva ei. Acesătea ilozoiilor prsupune o itate de legătui de la ţă la ţră. Să lum : două momene imonte ale ilo�oiei gmane: 1) de la Citica raţiunii pure a lui Knt (1781) pă la moatea lui Hegel ( 1 8 3 1 ) ; 2) de la Hssel (185-1938) pmă la Heidegger (născut n �899). Nu vom putea mfelege motanţa lor ră a ţine sema e nneroele raduceri anceze, engleze, iline, pa iole, e care îoţsc iecare lucre. Ele măsoă adieea cre ntegreză i viaţa Euroei două căi majore ale gnii lozoice gene. ' n cazul eistenţiamului, ste de reat că reintepele rnceze ap8rţînd lui Sare şi Mer leau-Pony snt cele cre 1-au relsat n nou n rcta lni, ndeosebi a Amricii atine. ·

Nii o roblemă în ce piveşe şiinţa obieivă: în Europ, î"că de a . pimee succese, ea ese .una singur. •

te icl de aribuit nei naţiui europene eneiciul au merul ei nvenţii au alteia, n' a măsuă ele au fst elaboate petndei n acelaşi imp, pin eape care interesează, ind pe n, toţi savnti 'Euroei. 1 03

icare exemplu ar i bun. Cel al evoluţiei ăcute de Kepler - dsre care a apt umosa cte a li Ale xndre Kore (1962) - ese pefect. Keplr (157 1- 1 630) te legat de o famiie sprituală, predecesoii săi' (n pmul nd Copic), contmprii (in mul 1d Galilei), discipoli si. Dacă m noa pe o hă lcuile lor de naşere, locurle de activitate, inreaga Europă r i presără cu puncte negre. Medicna, biologia, cmia nu scapă egull. Dpe nici una dinre ştinţe nu se oae afma, chiar şi penu un interval de timp· foate imia, că a fost gemnă, engleză, anceză, italină, oloneză... ntodeauna a fst euopeană. . ·

In ce pivee şiinţele umaniste speice, mişcăie or se prezintă mai degrabă - ca cele ae iozoiei drept mişcăi naonale cu duzare europeană rapd.

•

Sociologia este mai ales de prigne ranceză, economia politică a ulmilor cncizeci de l - o reuşită mai ales engleză sau nglo-axonă, gograia -. atît gemnă cit şi franceză (Ratzel şi Vidal de la Blpche). Istoria _ mai als gemnă in secolul ai•XX-lea, domată de marele nume al lui Lopold von ke (1795-1886), a ţnut isoriograia europeană sub mprena eudiţiei şi rcosucţiilor sale meticulose. Astăzi, siuaţia ste mai puţn simplă, r isoriogaia euopenă - devenită n realitate istoriograie mondială - avseză cu a ş1 aceeaşi mişcare. Domnată de o şcoală :ceză costi uită începnd cu Hi Ber, Hei . Piene, "ucien Febvre, Mre Bloch, Hei �auer, Georges Lefebvre, prijiită de economişi a Frn�ois Simin� sau de sociologi ca Mauice Halbwacs. a se dreşe a i snteza tuturor şiinţelor manise şi a reînoit metodele şi pespecivele istrice. • iteraura reprezntă untaea cea mai mpefect. Mai mult deît o iteraură european. exsă ieraui naţonale ntre care există numeroase rapotu, d�r şi vii opozii.

n acest domeiu uitaea ese cea mai· efă (n fericre, desigur), n măsură n cre liteaa - seu, romn, au se bazează pe ceea ce dosebe cel mai mult civiiZaţiile naţionale: limba, viaţa coiiană; modul de a eacţiona la durere, la plăcere, la ideea de agoste, de mte, de război; modul d..a se dia, de a na, de a a, de a luca, de a crede ... n nter mediul lieraturii lor, naţiunile redevin personaje, divzi care poţ i nalizaţi, cir sihnaizaţi, graţie acestei măurii esenţiale. Bineînţeles, · înre aceste literati există convergenţe evidene şi dabile,. ele ait mde: de exemplu, n secolul al XX-la n val de romntism a unat n nraga Europă raţionalismului "Lumiilor.. ; apoi realismul socil a umat romnsmului... Un joc neîncetat de "inluenţe" - inluenţe de şcoli, luenţe individuale - nu înceează să e repercuteze de la o · oeră a alta. n'r răîne evident, de asemenea, că iecare lucrre lierră ·păunde înr-un mediu social şi spritual pticu lr, mai mult, într-o expeienţă pesonală oiginlă. Nu se poate vorbi nicicum de uniatea unei iteratui naţio nale. Atunci cum să vorbeşti a foriori de uitate europană n acest domiu? . De altfel, nu se idică n obstacol najor, cel · al mbii? Nici o raducere nu va putea rea deplin o expeienţă litrară. Fiecare din marle lmbi euroene scunde faţă de celelalte o ae a comorilor ei. iar şi dacă una dinre ele r dobîidi pimaul şi ar costiui un ijloc de comunicae, -ca latia iă, sau fancea n colul al XII-lea... ! Supremaţia lui Volre de la St Peersburg la �s seană suprmaţia lmbii fanceze� cre singră o explică. Astăzi, reveea la o mbă unică este psibilă penu ştiinţă (de fapt ea a creat aproape o limbă atiicială, una cu temeni inter naţionali), dar nu penu liteaură. Cu aît mai puţin cu cît aceasa evne e zi ce trece n lmaj de msă. Frnceza "inenaţională" din secoll al XII-lea nu exisa de fapt decît penu o eiă rssă. -

1 05

•

O Eu"opă culuraă de salvat sau de desănrt?

Acestă unitate cultală, cu reuşitele şi imperfecţile sale, este oare suicientă în perstia unei Eure ce r decide să-şi desfnţeze frontieele? Nu, ră îndoa lă, deorce promotori Eurpei politice se recupă ints de acţiunea pe ce o refomă cibzuită a nvă ţănului ar puea-o exercita n sesul ri. Ecivalea diplomelor ar penite contnurea uilor de la o uivesiate a lta şi •ar puea crea - li bne ciar decît ua au mai· multe ivesităţi euroene ncipiu .. deja as) - o iaţă de tuii europene. Nu r îena, practic, ă e pă accntul� napă rat, e un umanism mde, larg cs supra limbilr vi, cele ale Europei? ·

Unitătile ·Solide: economia Europa ee de. mulă eme cupsă în verigile unei economi itare; n iecare epocă, viata ei maerală -se dsfşoaă n ju1 unor centre autorire, privilegiae. n ultmele secole ale Evului Mediu, totul coluează spte, Venetia; totul plecă de acolo. La începutile epocii modne, cenul de gravitaţie se siuează un, moment la Lisabona, aoi la Sevilia .sau mai bine spus oscilează între acst n mă oaş ·şi nvers, pînă n ultimul sfet al secolului al XVI-la. După acea, a ncpuile secolulu� l XVl-la se surează supe- . maţile comerciale n Amsterdam, pînă în ii i ai secolului al XVII-lea, apoi cekn Londra care vor da pnă in 19 14, ba ciar pînă în 1939. ntotdeauna a existat o orchetră şi un diijor. De ieare dată aceste cenre de gravitaţie sînt cu ait mai eiciene, în perioada avîntului lor, cu cît viata eo peană nu e înreaptă singură spre ele, ci aduce cu sne şi viata puei�ă : lmi. Penu Europa, n juul războiului n 19 14, Londa nu ă doar marea· · piaţă a creditului, asiurările maritime . şi reasigurărle, ci şi giul Americi, ·bumbacul n Egipt, cauciucul D 16 '

Mlayezia, cositoul n Bangka şi BJion, aul n Africa ausrală, lna n ,Austalia, pfolul n meica sau ientul Apropiat ..

Europa ajoiat de foate cunl un spaiu maeil coeren, p�nerat de o economie moneară aii, anm.at de o circuaţie civă de-a lungul măor care o înconjoar, a uvilor care o ravesez, apoi a călor terestre penu căuţe· sau penu animee de povară care-i desăîşesc doare. •

Forte curînd lele de ovră au mvs mea barieră a Alpilor prin ecătoile Brenner (spre Veneţia), Gohard, S �plon (pre Milano), Mont-ens. Limbajul crent deemează sub numele ciudat de "mari trăsuri" convoaiele de catri care anmă traicul, de o pe şi de alta a masivelor, şi re au es economiei ialiene ă iradieze spre nordul şi nord-vestul european, aducîndu-şi aici stofele de lux şi rodusele Levntului. a Lyo, n secolul al XVI-lea, poul e roţi, navigaţia luvială şi "marile i" n Alpi se completează, spre mrea prospeiate a come;ţului şi tîrlor oaşului... O dată cu drumurle de ier, incepînd -de la mijlocl secolului al XIX-lea, dispare defitiv ncloza' şi ineţia Europei continenale, unde se extnde trepat o civiliZaţie maeială cu schimbui rapide, cu eleele supîncrcae ale oraşelor indusrile şi comeciale. Despre , această ndelungată istoie, ă m două exemple,' nu pnu a explica, ci penu a sugea. Mai ntîi acele mue, cavanele galerelor comerciale ale Veneţiei. n secolul- al XV-lea, eţaua lor se ală mai als în Mediteana, r unele ajung pînă . la Londa şi Buges, iar căi e anmate, îndeosebi cele n Bener, ajung la Veneţia; unde negstorii gemani psedă un mre maazin cottun, Fondego dei Tedschi, n aropierea podului ialto. Un alt exmplu, n secolul al XVI-lea, este cel al circuitelor de bi şissoi de sclb cre trec i lc în loc, începînd de la Sevlia. De fapt, întotdeauna, sau 1 07

aproape întotdauna, sînt acelaşi sne cre rec n loc n loc în circuitul scmbuilor şi plătilor. înţelegem, în aceste condiţi, e ce aceleaşi rimui ciclice afecează, aproape în acelaşi moment, difeitele regiuni ale Europei. n secolul al I-lea, n Spania începe o creşere enomă a preţuilor a o cosecinţă a aluxului butal n America al unei mi ntităţi de meale în monezi. Această crşee se va reercua n întreaga . �ropă occidenală şi va ajunge pă la Moscova, în centrul unei economi ncă pitive. · Aceasa nu înseamnă că ntreaga vaţă europeană evoluează în acelaşi im sau se aliniză aceluaşi nive. O ie ce ar începe ie a Lubec, e la Ham, burg, penu a ajunge poi a raga şi Viena iar apoi a Adiaica despate o Europă avansată din punct e vedere economic, în vest, de o Europă întîzată ÎJ es, ceea ce ne-a fost semnaat deja de realtatea suaiei · Jăranior. Acesă deosebire iu ese depate de a se şerge. Dar acest ucu nu se poate îplini deocamdat. •

Mai mult încă, în cir nteioul Eropei evoluate există regiuni avnsae, .poli de creştere", cae sepă zone mai puţn evoluate, unele inapoiate, "subdezvoltate". Şi stăzi încă, în aproae iecare ţră n Europa, unele regii răîn înapoiate în rart cu smblul, cu atit mai mult cu cit noile creaţii sînt arase fresc, de cenrele cele mai vii. n ralitae nu poate exsa niciodată o crculaţie, o economie comună, fă dosebiri de volaj sau de nivel, ră regiui cre conduc şi altele cre sînt conduse. Dezvoltarea şi subdezvolrea răîn n legăUră, depnd a de alta. Este ceea ce sugerează în reznat istoria băncilor n Frnţa: din a doua jnăate a secolului al X-lea, avinul lr se :toreză mobiizării rzi, n beneiciul unor orgsme meite să crescă - cum este Credit Lyonnas, creat în 1863 n economiile şi capitalule iative, sau pe jumăate inactive, n unele regii şi ţinuti franceze. �cestea dn mă vor suferi -

în scimb şocul unei prime treziti şi nrni n viaţa gnrală. . ·

remisele ietei Comune: legătura economJca ce uneşte de multă vreme Europa, în poda economilor regionae sau naonale divesicae, poate i oare organzată într-o unitae coeentă în care toae părle să deindă de nreg? •

ste problema p. cre o ridică seia de tenative lsae ncepînd cu sîrşitul celui de-l doilea ăzboi mondial, dinte care Piaţa Comună este cea mai reuştă, deşi nu este singura şi nici prima. Totul s-a datoat ăă îndoială siuaţiei dezasuoase a Eropei după 1945; aceată prăbuşre absolută ea îngijoăoare penu echilirul mondial. De unde aceste pme măsuri cosuctive: îniinţrea la Lona a Comitetului penu Euroa Unită (mai 1947), Planul Mshall (3 iulie 1947), coceput n motive diferite unele politice, militare, altele economice, . culturale, sociale. Europa - o anumită Europă - încercă stfel să se ediice. Penu moment, intenţionăm să ne mitm dor la poblemele economice. Dn acst punct de vedere, eşecul A.E.o.S.-ului, al Euroei celor Şapte ("naufragiaţii", cum spune un zirist), deschide calea şi viitoul "Europei celor Şse'\ ceea ce n lmbajul curent este desemnat sub nmele clr de Piaţa Comnă şi cae pune în cauză toae comuităţile în Şe - C.E.C.O., creaă în 195 1 ; C.E.E., Euratomul, ambele rezulate ale Tratatului de la Roma n 25 mtie 1957. Deocamdată este o soluţie pţială, dar care; dacă Europa se ceează cu adevăat, se va extinde n prozme şi la suprafaţă, prin creile de sociere ale Turciei, Greciei, Danemrcei, rlndei, . Elveţiei, Ausiei, Angliei. Toate aceste. ceeri de aerre se ală încă n stadiul ncipient (acse rînduri sînt scrise n febuarie 1962). Piaţa Comună are deci o şsă evidentă ă se mres că penu a cupinde înreg spaţiul clsic al Europei ·

(acă-i ·ee nterzs ă ajungă. .pină la i.): Dne acste ceeri ca mai impoană ste a ngliei. n inemiul ieţei Comune e ot deci tua şsele unei ii economi�e euoene.

•

Fonarea C.E.E., cu ate cuvinte a eţei Comune,

dteză de la lboioasele negoiei ae Traaului de a

Roma (25 matie 1957), ale căui mulipe prevedei au fost apicte de J 1 ianuaie 1958. Este vorba aici de o experienţă de uă dată incă şi aupra căeia rebuie ă ne pronunţm cu pudenţă. Incontesabil, viuroasa dezvolae a celor Şe : ultmii pau i este n acelaşi timp ezulaul unei conjuncuri mondiale favorabile şi a repercusiunlor, şi ele favoabile, ale pmelor msuri de asociere. Deschi drea progresivă a fost un accelerator evidet, după cum dovedşte creştera schmburlor între ţările ineresate. Totuşi, esenţialul experienţei priveşte vitul. Progra mul progresiv al Traaului de la Roma prevee o serie de eape� Se pune deci problema: prmele realizări care au mrcat · un pas pre unitate sint oare de bun augur penu un viitor cre, pe htie, prevede o toală ntegrre economică? ' Cntar peviziunilor pesimiste, indsriile celor Şe (nclusiv indusiile ancez, ce puteau i ne cosi deate mai agile decit induiile gemane) s-au aaptat Pieţei · Comune. Penu ele au unat schimbări d� ucură, o tendinţă evidentă e concene eare a favorizat ntreprinderile mri, .de exemplu, i Fnt, Regia Renault, sau purile Pechiney, St-Goban... A rebuit de semenea să se pocedeze la recnvesiuni: de exemplu, in sectoul cărbunelui, unele ne puţn le rebuie închise, aceste regupri scindu-se pe linia mei evoluţii necesare, dacă nu plăcute. . Cu sianţă, dacă induiile r i ft singurele prezente, acordurle şi compromisiile nu ar i ridicat poblme. n. starea actuală a teicii, indusria prezintă o plastcitae evidentă faţa de intrvenţii şi planuri. Tot

1 10

a, oblmele de credit nu idiă · iiculăţi, fnd

legate de solidiata monedelor şi de ijra lor rcipr;ă. Monedele europne au cnocut o eioaă dstul de lngă de abiae şi solidiate, n Semna mură că dolul a nceat mpoar/ să ie snra mondă staard, civalenă · n aur, enu re;evele naţionle. Acesa ar i paea roză, litore a Pieţei Comu ne. Dr există şi mbre - · politice (despre e vom vorbi imediat) şi econoice. Umbrele ecnomice privesc: a) limiele eropene ale Pieţei Comune; b) limit�le ei exraeuroene; c) proble mele ntne ridicate de diicilele adapti agicole. Europa celor Şse este evient incompl�tă. Spe vest există golui mpotante. Sre st se riică baiea .cotinei de ir" n spatele căreia s-a dezvoltat de fapt o altă Piaţă Comună, C...E.R. Mrea roblemă · ete evident inrea eventuală a Angliei, problemă jdicată n principiu incă n 1961, r care întmpnă iă diicultăţi. Nu va i smplu. Pentu a se alăra nee� tului Euroei, Anglia ar trebui să-şi destndă putic legările ce o mai leagă de Comonwealh, ă renunţe la regiml :u econmic p_eferenJial cu fotul ei Imperiu. Din pnct e vedere economic, aceta idică pobleme, ndesebi cea a acordului ţilor n Comon wealh; n pnct de vedee pshologic, ar semna nr-un fel să ie ntosă ultima pană a celei mai giorioase nepnderi impeiale cunoscue de istoie. Exită, nu mai puţn, · problema rapourior PieJei Comune cu reul lumii, îneosebi cu Arica e a ud e Sahara. Fna nsărcndu-se, pină la noi ordine, cu Africa de Nord (n sesul es� îră Egipt şi Libia); problema apolor . cu Commonwealth n viior; problema idicaă încă n 1962, a rapoturilor. cu piaţa Statelor Unite; o piaţă alntică .colsală" r putea devora mica Paţă Comună. S-r putea spune: Euroa pm� etapă; Alnticul - a doul; Lumea - a treia, dr sa r nsmna să cedăm unei psective pa optmis te. Aceste probleme au, de semenea, o aură poitică. Politica nu intevne aici penu a le simplica. .

111

Problemee agricole intene, u pondee economică de pm rang şi cu o valoare capitală enu vitoul Pieţei Comune, snt eibil de complicate. O evoluţie ireversibilă nrenează . lmea ţneas că a Europei, această lume . admiabil de putic rădăcinată, r a) crei poductiviate, aşa cum o ndică cirele, ste .desul de slabă. Cei Şse' numă 25 de milioane de ţări (nclusiv fmiliile) la 160 milione de locuitori. M. Mansholt, fot nisu olandez al agriculurii, vicpreşente al C.E.E.� declra tecent că n umătorii ani 8 milione n aceşi ţri vor rebui trsfeaţi în munci neagricole: Modezarea agriculurii pesupune n realiate sporea rndmentului lucrătorilor, reducerea nmului lor în msura în .care această productiviate sporită petnde o mecaizare avansată, n ăsura, de seme na, · în care veniturile agricole, luate n mre, nu sînt chemate să crească în rimul gneal al economiei europene. Ceea ce sporeşe ntr-o economie în expnsiune sînt, n mod necesr, produsele indusriale şi seviciile. in ţărie noastre evoltate � creşerea venitutilor nu mai ntrenează o cerere proporţională e bunuri amene. Dacă venitul meu ceşte, îmi cmpr un automobil, un apaat de radio, cţi, . haine, f\c o . călătorie, merg la teau, dar nu-mi soresc consumul de pîine, de ne şi, să sperăm cel puţn, de vin sau alcol. Pe scut, pentru ca veniurile agricole să crescă în rimul celorlalte sectoare ale ţii, pnă în 1975 un ţărll din rei rebuia să părăsască cîmpul care r i rebuit apoi să producă mai mult cu un numr mai mic de producători. Viteza anuală . a degajii sectolui agricol r rebui să ie •de 4%, n vreme ce ea este în pezent de 2 % � Mrea Brianie, de 1 , 5 % n Frnţa. n acst rim, Marea Briie ar avea nevoie de douăzeci şi doi de i iar . Fanţa de douăzeci şi şapte enu a· făpui conversiunea dorită. Şi aceasa_ fără a lua în calcul unele surprize posible: n Italia, unde se ală cea mai mare masă ţărănească (4 50 000), reducerle se fac de fapt pe sema muncitorilor agricoli . şomeri; ·

1 12

sucuile agicole n aroape ncimbae n oida icii' reiate.

n acee cndiţi, preţile ancole oene nu snt competitive pe piaţa intaţionlă, nde excednele meicane şi adine se vnd la eţui fote je, mai scăzute chiar dcît pe popile piete nene atoiă subvenţiilor guvemitl'. Peţuile idicate ale aricultuilor europne nu snt deci osibile ecit datoită pocţilor vmale e le izolează pe piaţa monială. Cealaltă problmă fote ravă pnu Piaţa Comnă consă n deoseba fote mre ne. producţiile. şi peţuile aicole pe ţăi, Frna� ţară excedenă, nuŞi poate dsface prdu sele (cerale mai ales) decît la preţul mondial, ceea ce obligă uvenul şă le cumpere la peţul de pe piaa intenă şi să le evndă n pierdere · n exeior. Afel, n 1961 s-a vndut îu şi orz rancez Cilei comuise, cane congelaă Rsiei... Ialia şi Olnda se ală n aceaşi poziţie excedenă ca şi Frnţa n ce iveşe fucele şi legumele şi, rspectiv, prod,sele lactate. Gemia ste, dmpotivă, moatore în numerose sectare aicole, · dar ea cmpăă n afra Pieţei Comune şi nu ţine să rennţe la contraptida e expr i e cre beneiciază. reţurile aricole snt difeite de la o ţră la ala, potivit productiviăţii şi gradului de rotecţie pe cre guvenele au doit sau au fot nevoie să le acorde aricultolor. Astfel preţul la cereale cel mai sCăzut ste cel al Fnţei, cel mai ridicat este cel al Gemaniei, peţul la lapte cel mai scăzut este al Olndei etc. La ce ivl rebuie egaliate peţuile? n sşit, dorece aiculurile vor trebui modeizae ir oeratiuna a ·i csisitore, cine va suoa ac5t cost coSiderabil? Soluţia adoptaă la B,xells (14 ia nuie 1962) constă în aibura acesei srci comu ităţii � nsmblu. Acasă soluţie defavoizază Gmia, ţră ndusială n imul nd. Dr ţăle eponderent aricole - Franţa, Italia, Olanda - au reuzat să racă la a doua etapă indusială dacă ·

113

pa eapă a politicii aicole nu te cel uţn ei iă. Acordul a ft ait de reu de obţinut (20' ore e dicuii) ncit la un moment at la. Buxelles .s-a crezut că nsăşi sa Pieţei Cmune ese . psă sub snul nrebării. Ceea ce 1-a ăcut e un i. să exclame mualit · că Erpa cre � ingitit cu plăcere oţelul, crbunele şi aoml reuzt legum�le şi uctele". Acordul prevede temene: pmele măsui nu r ma ă ie aplicate dct n iulie 1962. Dr guvenele şi sindicaele aricole şiu că de acum ainte timpul le ste măsuat penu o aapre inelucabilă. Crculaţia revută a prodselor agricole va i liberă, cu plata taxelor compesatore egale cu difren ţele nre ivelurile de preţ. rincipiul v� . necsita pnerâ la punct de instituţii, de conro�e, de reuli. ste de prevăzut n nreg contencios. n aelaşi mV, rebu� sablit la roniele comune ale celor Şe un sistm vmal ic, calclat n baza medie.i tifelor propii ieci membu al asociaţiei; n :az conrr ecliul inten fnd purbat de dionnţele vamale... Astfel se dsăvşe o itae vmal, t Zollve rein, gantată de o economie comună. Se vor opri lucile la acst stadiu? Nu. Se pune problema unei ităi poliice. ·

Unitătile aleatorii: politica · n problma uiăţii cula spne a, econoia · spune aproape a, n scimb oiia ese reticntă. pa e motive, bune, mai puţn bune, flse de asemnea, şi cre răpund unor preocuări ie desuee (n secolul l XIX-lea), ie fote actuale, ba chiar de-a rptul "pro �tive". Adevărl este ă Eopa nragă se ală de multă veme pnsă in acelaşi joc politic, din cre ici un at nu a ieşit reodată ără riscul de a se pierde. Dr acet joc nu tinde pre ira poitică: dimorivă, l o divizeză in gupi ale căror cmpnene au .vriat 1 14

adeoi, regula donă id de a mpieica ca o hegmoie ă-şi mpnă lega negi fmii de sae. Dsigur, nu n reect vuos faţă de ieaa luia: ie' sat acţionează de fapt cu egoism, numai penu el. Numai dacă acţionaă prea bine se va rezi ntr-o zi cu celelale tae aliate mporiva lui. Aceta a fost în me principiul -.echiiului ero �". Europa anului 1962 a renunţat ore cu adevrat la acest joc seculr? Secolul al XX-le, care l-a praccat fără înceare, nu a inventat nici " echlibul european ", nici " concerul european ", nci "ballnce of power".

•

n relitae, acest stem dezagrabil dueză de secole. Nu I-au creat calculele avnte ale ambsadolor, ' ici chir cele ale săpilor lor, ci mai degabă invrs, jocul unui elibu sponan, smiconştient ese cel re s-a imps menilor politici:. Reula e dovedeşe a i meeu acşi. Dacă n .stat pre a i prea putic, chir fără ·ă ie n eali tae (cum a fost ·Franţa n vremea lui Frncsc 1, în 1519-J522), vecii li se înreaptă pre celălalt plan al balnţei pnu a face conapondee şi a-l obliga a mai mulă înţelpciune şi · msură. nga de la Pavia (1525), captiviaea egelui Frnţei dovedsc că a fst o geşeală: omul pea puteic ea Carol Quinul. Orienara tinde atunci spre celălalt aler, inviaţi find chiar şi turcii la acest jc al conraonderilor. utera crscndă a sa�lor va face ot mai pericu loase . acee calcule alaorii. Anglia sinură va putea pactica, nepedepsită, e e isula ei� acel bance of powe. plasată în fa acestui connJU joc de basculă, ea se mulţumeşe să-I î,reţină cu bii şi upele ei, mai ales nsă cu bi. Multă vreme a a jucat moiva Frnţei, alindu-se auomat cu adveii aceteia, r cînd Gemia (după ce a nvins Franţa n 187 1 penu că Anglia, şi în spatele ei Europa - de alfel ivizată, nu a optto) devine mult pea pueică, mai ales după 115

1 890 n na avînului său ecowmic şi a creşeii demogrice, atnci nene nna oală, aoi inta rnco-uă. Siuaă n mijlcul advnlr ă,

Genia se prea pueică penU a nu rba de ie că se ăfel 'diijaă, r otuşi iu destul de puniă penu a-i convinge e celali de supeioriaea ei nţvia blă. Se va declşa răzoiul. Lmea actuală ste şi ea pnsă n ma a unui "eciibu" cre, de la Euroa, s-a extis i nreaga planetă, Luma s-a imprţit n doJă abe, "Esul" i ;,Vetul", înre cre neuli ncearcă o a reia cale, care nu ste ca bună decit dacă foţa r i de paea ei. Un Sistem vci, cu siurnţă, n nenaj n are upul lumii ar puta i ps în nregme, ca de aiea ori upul Europei.

Eşecul untăţlor vioene: sinura lece a aces(d soii monoone ese că ioenţa nu a fost nicioată suicientă penu ca cineva. să o�upe în îneime casa european.

•

Fără a ne ntoarce pnă la Crol cel Me, să ne opm o clipă la Carol uintul (150--1 558), cel mai puţm detabil� cel mai simpatic paate din aceşti andidati nefeiciti la hegemonie. El visează să cucescă Ceşaea şi, sub autoitata lui, s-o aere impoivi Neredincisului musulman · şi a Refonei. "Ide; mperială" este almnată la Crol Qunul de vecle srse ale uciadei spaniole. Nqic nu i-a lipsit npatului, ici upele, ici şeii aabii, ici devoţiile pasionae; a aut sprijinul malor banchen ca familia Fugger; a aut o diplomaţi� ă pereche, conrolul măii ş!, penu a sşi, ,.como-: iie" mericii: sub domia lui, Spia devne cstelul de apă care reparizează poducţia de aur şi rgint a mnelor mericne, n uncţie de balnţele comerciale,:. r şi n uncţie de urgenţele politice. A şuat el n faa Frnţei, aşa cum s-a sustinJt? Da şi nu. Da, enu ă nici unul n succesele sale nu i-a eis să această Frnţă nomă (la viteza, sau mai d abă la '

ngi w 1 16

17. i1 d4 uop&

incetneala comuicaţiilor de atnci) şi ce se plsată in "ma�· satelor lui. Snează cu e, n 1529, o pace de comprois. Mai · tzu, eşuează îmoriya Geiei protsante (1546, 1552-1555), şi uzează forţele impoiva Islmului turc: Islmul mennţă Viena şi hţuieşte castele Spiei pnă la Gibrlr şi i

depate. De fapt, uniata euronă ste cea cre l-a infrnt pe Caol Quintul, n toae ijloacele, nclusiv alianta - pe aunci scndalosă, oice s-ar spune - cu sulnul. Ludovic al XIV-lea nu s-.a imps Eroei deît n cursul slablor i econoici n secolul al XT-la. A aut loc atunci un fel e repliere supa forţelor radiţio nale, repliere de care proiă. Frnţa ţărnască şi puţn capilisă ·pe cre rţgimul său dur (pnă la moaea lui Colbet, n 1 683) o menţine disciplinată. Cnd econoia lumii se reanimă, ncepind din 1 680 poate, ida se joacă cu iuţeală: ncă in 1 672, nundaţiile i Qlnda nterziseseă matei frnceze accesul la trm; n 1 688, Whelm de ia este, nr-un fel, săpnul Angliei; n 1 692, loa lui Toville ste pacic scosă n joc in lupa de la Hougue. n sul zboi pnu succesiuna Spiei, Fanţa nu poate face faţă tuturor duşmanilor săi, nici să pună mina e Peninsula berică şi; prin a, pe ogăţiile Americii spaniole. Avenura lui Napoelon nu inră oare in aceeaşi . schemă? Aitea viCtii e de o pte, r, e de ala, ireprabila ngere de la Tafalgar ( 1 '05)! n vreme ce cucrea franceză este pizonieră pe vasa ntndere a Europei, ngia e poae desfăşa e msiaea aelor. Vor i suiciente 10 sau 150 de bărci penu a intrzice a veea acelui Pas-de-Calais care se credea că poae i trecut n 1805, şi chiar a Sîmtrii Mesa: in eme ce Neaole e ala n îinile ancezilor sau· ale lui Muat, Sicilia a rămas refugiul Burbonilor. n aeeeaşi schemă ină Gemia hitlerisă, care a reunit mporiva ei o coaliţie pe măura ameinţări sale: de fap, cea mai me pte a lumii. ·

1 18

iaă Comună şi untate poiică: se poate reaa asti untatea polică a Europei nu pin volenţ, i pin voinţa com-nă a pateneiwr? roramul se conurez, el sneşe un enism eident; ar iic� i dcutăi seioase. •

m salat deia cîeva n aceste iicultăţi: îndosebi

fapl că ese n joc doar Europa- ccidntală (Europa a rebit ă ie cotituiă "n cea ce mai rămăsese"); apoi că uicarea ei ridică probleme exaeuropn�, n ma n care ea afectează, e plnul econoiei şi .l politicii, echiibul lmi. Un bncher declară (14 noimbrie 1958): "n · unele părţi ale luii există temera că Uniunea Eropană, datorită coeziii sale, ă nu adopte o politică dinatorie faţă de ţăle teţe"', adică ă nu rocedeze la opţii: cum r i prefenta ei penu prodele ropiCale n Arica subsahariană n detrimentul celor n America Latnă... Dar primee diqultăţi sînt intene, instituţionae, dsigur nu n acelea care pot i uşor rezolvae inr-m ra:t sau un ·compromis. ste oare posibil ca guvenele "Euroei Naţiilor", porivit exprsiei gnealului de Gaulle, să facă concesi, ă-şi sacriice o pae n repurile lor suverne? a 8 august 1950, Anre Philip decla deja în Cosiliul Europei: "De un n, adunarea noasră a acceptat toate compomisrile penu a evita dezacorduri. Rezulatul? Nu s-a ăcut nic. Lumea e va deznteesa de noi dacă îine nu vom .·dovedi · că m �it aici penu a crea cu adevărat Eurpa." La 17 augus, acelşi om politic amenţă că "va merge ă facă Eopa n altă pte". Pese nspezece ani. la 10 inuie 1962, la Bu xelles, miisul de extene elgţn, Paul-i Spaa, declaă în ajunul acordului agricol e va i ncheiat la 14 inuarie (r el nu ştie încă) : "Toul mă face să cred că nu poate exisa o Euopă unită şi eicaee ră supanaţionliae. Europa paiilor ese o notiune ă şi isuicientă ... Cît voi ri voi combate reula uni iăţii şi a reptului e ve�o. m it experienţa , •

1 19

u cteva ăpi, şi ca a veo-uli os . de sovitici. m' ăit mai; rcent o exerienă naloagă la .N.A.T.O.; oziţia unui singur membu a mpiedicat N.A.T.O. să ia o atiune femă şi cosuc tivă n roblma gmană şi n ch8iea Belnului. Ceea ce ,se ntmplă n prezent la Palatul Congrselor n poblemele agricole nu ese de naă să-mi cme părera. Caut n vn să descopăr sritul comunitar în. aceste dezbaei. Fiecre apără nteresele ariculorilor

O.N.U. în mă·

săi... Dacă ·nu r eisa blestemaa regulă a i tăţii negociile ConSliului celor Şe r merge mult mai reede. .. Ni se oferă o Eopă · . a aţiQilor n domeniul poliicii extene. Ce altceva seană decît a crea aos? De exemplu, cnci ţi s-r Plea înţelege n chestiunea Cnei comniste şi a şsea ă blcheze tate decizile.,. Mă îneb deci dacă ste bne Să e renune a sp ul de supranaiionalitae în aces domeniu." . Toate aceste argmente snt-bune. Dr nr-o adre foate divizată reula majorităţii nu este n mod necr n pnaceu penu .a rzolva problemele. Se poate foma\ o majoriae pn negocieri, pn compromisui nre gupuri, ceea ce n semena ocazii se numsc "conver saţi pe culoare", cre nu repezntă îsă· n mod necer o olitică mi coeenă, sau mai dezineresată -decît negocierile amenate de veto. roblma e�ţială , ăne a şti pă Ia ce punct tendnţele politice ale actualelor state din Europa snt susceptibile să ajngă la unison, cel puţn în cîteva see esnţiale, pronde. Altfel, periculosele avenuri ale "chilibului euopen" se vor regsi n interiorl noii case! Unitatea precozată rebuie să ie psă sub snl ibetăţi decizilor - spun şi repă partizii ei. Un om .e afaceri gen {1958) nu doreşe ici o preponderentă - nici o Europă napoleoiană, ici o Eropă itleristă. "0 uiate bazată stfel e forţă nu pae decît să provoace o explozie de ndaă ce sa� a naţiunii domnatore se relaxează. Săzi, în reacăt

ie spus, .avem in fată n mdel identic: statele uae în Pacul de· la Vaşovia n jul pueii se (sic) snt conduse, econoic cît şi politic, din pnctul de vedere al

120

intreului s conomic cit şi . oitic, n punul de vedre. al ntui S (sic)." Acest cia, nre :e de lele semena, lmzee problema. Pnu multi e voba de a upa Eropa, sau "ceea ce a ai ras", împoiva eicolului soviic. ste evidenă olica meicană a sutului" m iva u:R.s.s. n sl dezbateii plnului Schumnn (C.E.C.O.), la 15 dembrie 1951, petele cosiliului ' fncez, Paul Reaud, este caegoic: "Să ' ne nm că abndonarea olitici Penagonului de a apra Eropa e liiia Pineilor e atorază genealului Eisehowr, care nu a inceat ă eete că ţle euroene, cu Fna n rune, dorsc Europa. Tageti sini concluzile e rezltă n rspingea planului." n faţa acesti alcul evident politic, şi cir mir, se poae imaga n lul, mai ezonabil, iind mai realist Iată cum senatorl nre nnengaud, mem>u l Adu· nrii prlamentare euroene, situează problema inr-o rmrcabilă confinţă ţnută in febuie 1960: Europa, consideră el, ete pnsă inre avnul unei ii socialise, născută in ctombrie 1917 la "Peroad" şi "despe cae toţi econoiii clsici afmmă că nu re viitor", şi imensa elibere, a scră .mondială,, a ppoelor colozate de Europa. Apare pentu Eropa obligaţia de a se orgaiza şi a in mod evoluţionr, nu dr sub impulsul proiului capitalist care. reă regimri ·ale cărr avanaje s.t rezevae unor minoi· tăţi", ci in uncţie e utiizarea optimă â iiii de lucu. Deci o intoarcere de 180 de grade. . re oare şnse să ie sculată aceasă aborre aponală a poblmelor, nu n apot cu proitul in sine, ci cu avantajul . peu om, cre nsfră competiţia dinre Vest şi· st pre găsea celei mai bune soluţi la poblmele umane ale societăţi secollui al XX-lea? Nu se oare vorba e a i dacă iaea europă va i realizaă, dacă a este viablă, ci şi dacă ea va i accptată de cele ouă blci re şi mpt suprma· tia ii. Şi unul şi alul se pot inija ie de pretnţiile economice, ie e orinea politică evnuală a Uniuii. Va da ea naere unei Erope paice, cu · o 1 21

Gmie proă şi afel reată cu micle aduse fostelor ei rontiere; au unei Eoe aesive? Unei Eroe cre va . accpa să-şi folscă ondeea penu oluţionrea sudezvolii mndiale {de cre depide iaţa rr n lma e săzi, cu ene nolubl legae), sau cre, napablă să e plaeze 'ur-aă n iior, va crede că se al� înă e vemea calulelor ingse le naţiuilor, "naţiuna Europa" prelnd n acese calcule tafeta nor' mbiţii Qsuee?• Pe scu, unei Euroe invntive, factor e acii care, au unei Eope învechite, f1ctor de tesiui de cre ' sintem pra ăui?

Aceasta ·înseamnă a pune nrebarea unamenaă: ce mai poate face penu lumea e mîne ivilzaQ europeană?

•

Trebuie oare spus că aceata pae a i una din cele mai minore procupri ale cosucorilor Eroei? Discuţiile lor pudene dspre vi, ivelul preţuilr şi producţiei, ca şi cele mai geneoase n concesile lor reciprce, i atestă decît spiriul de clcul. Ele .nu r eaă să se ndpăeze de nivelul pur , ehc, foe tic, d� specialişi obsedaţi de seulatile remrca.bile asupa economiei ijate şi· a planizg-ului. Şi ' .imeni nu va consta că ele nu snt inipesabile. Dr a da oamenilor, a sinură nă, aceste supli mente înţelepte are fac o igură aît de istă alăi de ntuzismele, de patimile nu lipsie e aţiune cre ai răsculat ·Eropa de iă sau de ieri eă să.-i judeci greşit. Se oate cosui o coşiină eo peană colecivă dor e cre? Nu s-i putea ca, dimpo ivă, ea ă le scape, ă le depăşească in mod 'previ ibil? st. înrijorător ă cosam că · Euopa, ideal culural ce rebuie promovat, se ală pe ultimul lc pe ista progrmelor n lucu. Nu exită nici o precupae n ce . priveşe mistica, sau ideologia, sau apele nşelăor domoite ale Revoluţiei sau sociaismului, sau aele vii ale cr�ţei religiose. r, Euroa nu va exisa dacă nu -

e va spiji e acste veci forţe care au ăut-o, care muncesc ncă pofund, nr-n cuvnt acă vr i negijate toate umsmele ei vi. a nu re de ls: oi se va piji e ele, oi faal·· mente, inr-o zi au ala, ele o vor rtna şi . covşi. Eropa oporelor, - un pogm ms, r cre rne a i fomulat. ·

Patea a doua

AM ERICA

· CAPITOLUL 1

CEALALTĂ LUME N OUĂ : AMERICA ATINĂ .

Ameica . oferă două mari mblul culle. Ameica", .fră ic · altceva, adică Saele Unite (cărora rebuie să le adăugăm aa, nenată e umele lor): ese Lma Nouă pn excelentă; cea a nunaelor ralzri, cea a "vietii viioului". Cealală Americă, cea mai vstă cealaltă jumăae e connn, pre să se acomodeze cu epitetul recent de Jaină" �e i-a fot aribuit (căre 1865, şi nu ără induri se atunci) de ăre Fn. şi apoi de căre Europa. e ) merică ică şi muliplă, fe colorată, maică, dezbnaă, divizată cona ei nsăşi. Dacă ncepem cu · a, o facem penu a evia cata meiaă nu penu a o zdrobi ne sub geuaea frească a imeselor pogrme ale nericii de Nor, ci penu a o pivi mai indeaproape, a cm merită ă ie obsrvaă: in smul ei de lă caliate, . in roblemele ei paticulre, in pţogrsele ei evidente. Ea a fos, nu de mul, foae avsaă faţă de cealaltă, ea a fst prima Americă bogată şi, n acestă cauă, iită. Iri. Apoi a s-a sc;mbat. Sa acuală a Americii Lane ese depae de a i foate fricită: ea este prea incărcată de mre. Penu ea ncă nu s-a lminat cu adevăat de ziuă. .

S�atiu, natură §i societate: · mătu ria unei literaturi Mi mult decît orice altă reiune ·n lme, America aină nu inceează ă se �imbe, şi incă repede: 1 27

magnile de iri iscă, ine, ă nu .i valoreze ic,

au să pr. false.

Dacă nu o puem veda cu cii ·i, rebie ă-i ci- cel puţin adabila liea, rcă, pun ofia, aiv şi · descs ngajată: a ofeă mii de clăorii în pit, ir mia ei ste de o cliae are dpăşeşe tot cea ce ne ot oferi eotajele, · tudiile sociologice, economice, geoice şi isoice (acesea n. mă Otuşi, adesea excelente). a dezvluie, de semena, cea ce nu are preţ, pumul unor ţări şi, al unor socieăţi ncă retrse, adesa secrete, n oia jovialităţi şi sincerităţi cu are te înimpină. ,

• A meica aină esie un spaiu mens. Popuaa ei răzleaţă .se piere ncă în-un veşmnt peste msură de ag. Spaiul este prea mar, aceasă imenstae îi .. ameţeşe pe 'oamen.

De cînd avionul a ştes, a uniza, a disimulat aceste dimsini colosale, călătoul străin riscă n ce în ce mai mult să piardă n vedere aceasă cordonată de bază. Ii deja nu-ţi rebuiau mai mult de e oe enu a traversa bazinul amazonian, adică a-l svola, căci bazinul mazonian nu se travesază dcît cu cele mai mari diicultăţi (isto e mato, asta este pădrea, cum zice baziianul}.- tverea nzilor, înre Argentia şi Chile, se ăcea cu bmotoare, ir aceste avione uşore se angajau chir şi în valea Cumbra, zbînd . cu puţin dasua trenuleţului cu cremalieră, mpse de vnt cînd într-o pte cînd în ala a largii văi, r înre munţi, spb ei de fpt. Astăzi, cvaimotorele ec în iecre zi pe deaura obstacolilui. Azi nu se mai ală deit la o disnţă de n sfet de oă, zece minue, de ghelii cae strălucesc în soe, înainte de a plonja spre cîmpia rgeninină goală, sau spre coasa chiină. Şi mai als' aviaţia s-a genealizat: zetul ei vesel ese acm acelaşi, petutndeni în meica , atină. Dr de fapt numai călăoii. pivlegiati unoc acese salturi podigiose, acese excusii de lux cre te iau de la Mexico, unde Nores (vîntule n Nod) nheţeă

1 28

18. America spaniolă şi America portugre.ă. Cu haşui dese - regiunil e de Iim· bă spaniolă; cu haşuri rare regiunile de limbă potu gheză. Cele două graie redau suprafata (su s) şi populatia Oos) fiecăreia d in ele două Amerii latine.

Din

grafie rezultă că ponderea Ameriii spa niole este şi mai mare in ce priveşte popu latia deit In e priveşte supra fata; Ameria ·spa niolă este relativ mi populată decit Ameria potugheză. km2 12 m i l i o a n e . 8 milioane �� '

�� Locu itJri 1 2 5 m ilioa ne 62 m i l ioane

în ajun plantele verzi ale grădnilor, pentru ca în numai cîteva minute, să te ducă in căld u ril e din Yucatan , de la Veracuz sau să te depună în apropi erea apelor p ara dis iac e şi lorilor coastei Paciiculu i , la Acapulco. D e asemenea, numai mărfurile ·pretioase sau rent�bile sînt 1 29

Sudanezi Bantu

� g

2000 km 19. Origi�a negrilor din Americ.

rspotate pe calea aeului: fuctele de mre n Cile� le duce la Buens As, anmale vii sau ne de caliate, e care, pond n Mendoza, le spoă pste Cordiieri, sre Santiago sau spre nerii n nordul deşetic l statulu i hile. Acestă rimetică nouă a isanţelor rne deci o excepţie, n poida arenţelor.,Pe aeropole n io de Jnero, n iere minut decolază au aterizază un avion. Dr călătofii taspoafi nu · reprezintă decit o mică pate l populaţiei, burhezia ei dacă vreţi. Ir avinul, n merica ană, nu joacă rolul acelor raspouri popuare (renuri, autobuze, maşini particulare) e re il au n Eurpa reţelele ei dee de e cre avionul

crculaţie. merica Latină răieşe ncă, ea a răit, s-a foma, nr-n spaţiu măsurat cu pasul de meni şi anmale. Nu pem cu viea căl9r· ferae: acestea sint rre; sau a 130

cilor uiere - acea, neori pee (careers n Meic) snt puţin numese, n s de coucţie sau e - emanenă refacre. mrica Lană ă nă rca ac.estor multiple înceneli. Tci avnd n vedere acsă cosingee a snţei rebuie mes ăre sau e js n maginaţie, alăi de Main Fiero, acel gaucho al epcii eroice e care l-a inventat n 1872 Je Hendez, sau alări de SegunJ Sombra, ulmul gaucho lier şi ră�cior n. pmpasul rgninin, e cre l-a crat (1939) gniul lui Ricdo Guraldes; rebuie vzută bsa n nod-eul ailn, n âlatul ctei şi fom�i, Os Setoes, de Euclydes de ha . (1902); au citite cele mai umoe oveşi depre inndera nemărgiă a rgninei inriore, populaă încă de indini, ie, zi de zi, nu ziul a Tribua n Buens Aes n 1870 de Lucio Msia (Ua excusion a Os Indis anquls) sau, şi mai ble, e cele dspre Paagoia, e atunci complet neoulaă, a engleului natualiat rgnill, ique Hudson (184 1-1922). Iaă, n oaă mseţa lor, şi călăoriile gmaului Alexnre von Holdt (176� 1859); cele le ancezului Ause e Sant-Hilaire (1799-1835), şi iul şi celălalt i, r aît de năgsiţi e ţrile e e l�au dss nit lieata sud-meicnă şi le-a suşit miat. · Ua dire maile cele mţ vi ale actor călăii clsice · se, ă ndoială, cea a convoiului de a; cu muile lor ftxe, u ol apoae la fel, şi cu haltele" lor, acele ranchos unde male, mi şi omei ăceau pas, a, nu a-şi relua umul a dua. zi. Acele cavane de catîri, primele soti, pmele căi ferate, s-a pus... Au fst ' primele mijlace nu săpa paţiului, lbaic şi prolifant tă şi ăzi. Căci, sub cii noşri, dacă omul nu prnde ăăcni ca n Occiden, dacă şi prseşe pnul cu pra multă ţă, o face enu ă ceva mai nolo paţiul prisosşe. Şi săzi încă, luvii de convoaie continuă să' răbaă ma cntinenului, ca n scolele al I-lea sau al ŢI-lea, enu a, ajunge, la capăul cusei, n rle radiţiole fe amale n intioul staului Bia. se o foă primitivă, puţin "

1 31

cqstisitore de explare, un capialsm ieftn atîta vreme cît saţiul este gratuit sau aproape auit. Nmic mai iresc ca oamenii, pierduţi, înecaţi n spaţiu, ca oraşele, mai ales ele, situate la distanţe de luni şi luni de zile de meropolele euopene sau de capitalele coloniale, ca provinciile, unele mai mi decît Ialia au decît Franţa, ă guvemeaze aproape şa c.m vor, iei mai ales, în lipsă de altceva mai ,un şi enu că, n primul ind, rebuie să trăiască. n cele două ielci, ,:democraţit americană"_, cu autoguvearea ei, ete în pate rdul spaţiului. Ac�t spaţiu care amoizează totul, care conevă de semenea totul, cel puţn aît timp cît nu este învins. Să-i smulgi pe ţărani naUii barbare - iată care era maree vis de ie. Natura S!d-ameicană a crea, ea creeză încă oameni admirabil, săraci, care muncesc din greu: gaucho din pamp, caboclo brazilian, ţdranul 'exican peon� Uimut gaa să se revote cu condiţa să aibă u1J şef adevăra, ca admirabilul Emilano Zapat, care a condus campania din Mexic din 1911 pînă în 1919. •

Or, problema nu este oare de a-i scoate dn sărăcia care repreznă elementul esenţial al "barbariei" lor? Toţi ntelectualii fervenţCai secolelor al XIX-lea şi chir al XX-lea au visat acest lucu. Nu de a-i învăţa pe acei omeni (chiar acă este necesar) · cum să îmolînzescă caii sălbaici, ci de a-i 'mvăţa să răiască, să se ngrijescă, să citească.. Sarcină . urgenă, depae .de a t îndepinită: rezentul cunoaşe ncă acele cuciade denumie afaeizre, duse în comun, cu pasine, de nstitutori, medici şi igieişti care merg în grup. Aceşi ţărani, aceşti eroi ·barbari îşi au în mod fresc locul nr-o serie de rmne ale secolelor al XX-lea şi al XX-lea, romne n trecut cre ni-i înăţşează; n conflict cu civilizaţia, înr-un adevărat duel de dragote. · Acestă sentimenaliate simolică face adesea n ele romne D roz cre, cu toate acestea, nu ·sînt mai pJţn o �urie: un uşor efot şi ar i romane negre. ·

1 32

Matin Fiero (1 872) în pampsul argeninian este un necioplit, dr este creştn şi iaă-1 scs n viaţa a aspră de. o primă a�dreţe cre se adaugă- la aneţa peziei - ,căci el cntă şi face versui -, care se adaugă de semenea la -pundonor, punctl său de onore. Este adevărat că acest punct de onore este adesea lovitura de cuţit pe- cre o dă la pulperia, . acel cabaret fotiicat de altădată und�, în plin cimp, crişmul vindea alcol... Cu Dona Barara, �omulo Galegos (un preşedine progr�ist al Veneuelei, nlăurat prin lovitura de . sat dn 1 948) aduce în scenă o femeie. Numele fmeii este stfel ales ncît nimeni să nu aibă nici o îndoială: fumosă, femecătoare, sălbatică, e asemenea caalie şi ăă scupule, ea are calităţile şi defectele care îi pemit să obţnă fără uşine, ceea ce doreşte. Dr iţi liniştiţi, ea nu va reuşi totuşi, împoriva acelui naiv, anu şi simpatic "doctor în drept" pe cre întmplarea unei ioşenri îl aduce spre llanos, în inima vieţi pastorale, la capăul luviilor pe care rebuie să urce cu bacri cre _c irculă cu o înceneală ce te duce la disperre, şi îţi oferă prilejul cel puţn pentu a age asupra caimanilor domiînd. Ir docoul nosu age ca Buffalo BiU. .. a Negra Angstias, cre i-a adus autoului său, Frncisco Rojas Gozales, premiul naţional al literaturii mexicane (1944), este şi ea umosă, naivă şi - · rebuie să acceptăm acest lucu, almintei romanul nu exisă -, n acelaşi timp un şef de bandă cud, neilos. Faptul ,că acestă tigroaică nocentă se ezeşte busc nr-o bună dimineaţă în faţa unui modest istitutor care o învaţă să citească -- iată mracolul. Angutias se csăoreşte cu civilizaţia şţ cu ' nstiutoul său. Nu toae romanele de această inspiaţie au acestă · culoare sentmenală: voragine (1925) al columiianuhÎi Iose· E. ivera este epopeea tristă a eroilor pe care Amazonia îi va devoa. Dar, roz-sau negu, natura ese cea cre le doină: natura cre sălbăiceşte �mul şi pe care este suicient să o îmblzeşti penu a o civiliza sau a-l elibera pe om, în ac_elaşi timp. Dacă este să dăm crezae lui Benjiin Subercseaux, nefericirea satului _

1 33

Cile

dct .goa lui nebnă" (Ua

ggograta oca, 1940).

litaă, asă vwe ' ·ane Ele snt şese săi puţn cte pun Şi i cu regrete izontl viu. ; Asă

eutului.

In cepe să este o Jeaură socală 1i ţăăească combaivă: astăz, nefeiciul zoat de .lume de cre naur, spaiu sa, pur 1i;imp, numai pin săiia sa rămîne înotdeauna eroul ltear n exceenţ,' r el populează o Jeraură nou, de lup, · ioent, dect, pină de cuoare i cre l preină de aa acesa în pmul nnd ca icmă a soieăi, a civiizaiei nse1, cu ae cuinte tot aît de inifeenă a nenoiile vieiisale ca li însă# aura sbc.

•

Acesă lieatură mrchază o coiă, o ei nouă: caegric revoluţionră, a se ma · n: coştientizi spoite a problemelor ropii sud-me icne şi a nei cedei mi mici n,binefacile re e pot aepa de la "civlizaţie". De ii şi ralmul mbu · şi disperara ei Rmnul lui Mano zuela (187--1952) os . aajo (ei de js) (1942) nu este decit un. sigăt lh; _. El ne ncă n acsă revoluţie muiplă şi nmă . e cre a ăcut o, fără să o desăvtescă; .Mexicul modem, cel · puţn n 1910 ncoa; şi ce l-a .cst ae 1 ion de morţi. stoa aesui pun � olati revoluţionii e mrg la moe · (şi e re atol. i-a vut mun; căci ea el · nsuşi eic l unui up d: evoluţionri) te soria ezmăitore a unor nqo: ciţi dezmati n fata mplacabilei scieă i, cu ogaii ei prea bogaţi, feroci, cu aci ei rea aci, ra nmeroşi şi pa nivi . Romnele-luviu . ale fote . mrelui sciitor Jrge Amado, cre e refeă toate a nord-stul razii, ţinut l fomei, ,l eiaţiei, l mziei nnte, snt de o umseţe, de o violenţă de neuiat. ndifeţt de caraceul lor angajat, de tonul lor de pledrie, ele snt o mie exrară, viiă, despre o me .

nribil de piivă şi dere mele fmeei, nr-o ză mifeulă n ce ml, n 'ce-1 ive, nu e nici ăr ul pnuli. Undi vm gsi; infent de li, acşi mie cre oe. Cu sriitoUl George Icza .iaă-ne n cador. Pe ă, o ţră fote ică (de fap, u cei 450 00 de n ai ei ete i mte dct Ilia, r u ciţiva i . n mă e ofera ă pmesă n mlin de mignţi e care i-r i aborbit cu şnţă naind deit două ilio�e de lcuiori). Alfoso Prea (oul n Huspungo, 1934, aduă n rnceză n 1946) ajuge cu fmilia la domenil său n mnţi, de de uito, pe un m prost de catîi. Evident, nu pua aepa n orş naera ilegimă a copilulu' iici le, dstul de prostă enru a-i i cat nui indin. n munţi, acestă _naşere nedorită _a rne. ncncuă. Snie călăorie. Ajunşi la margina mlaşnilor, caii e momolesc. Taă lumea e ă jos: atunci, "cei rei indiei, duă e şi-au şes cu dsul nci feţele ude de caţă, se pregăesc ă ia n pae ova ăpnilor lor; işi scot ponchoule, işi slcă pnă ss cacii ' pnalonilor n pză proasă, îşi sct păie de ă, şi loă ponchpul n jl gitului ca un ur de bandit şi se expun. şichiuilor rigului ce pănde pn găile şi upile hnel9r... Şi ofeă umrii nu ca fmilia (taă, mmă şi iică) ă aă re de e paele . carilor pe spatele omlor". Şi upa se andă n noroiul ngheţat... . Lieatuă foraă, ntotdeaa i9ţionă. Poate că tcmai datoiă drei raliăţi ciale e oree. la cea ce este n snă o violen' problemă agră şi e omplace fl ă vadă numai mizeria saului. Ca a muncitoilor n foburile nduiale au n indepăaele regii iere i scapă. a nu a răit-o ncă. Una dn arele şi emoţionntele mii publicae in legăă cu mzeria ciană (n afaă de suiile de sociologie cre nu au o vlore ecit nu mici grupi de scialii) te cea a nei seminalfaee, o negră bazilincă, Carona Mria de Jess are, rănd nr-o eiferie a orşului Săo Paulo, ţnea un jal iic. Nu este vorba de o operă lierră, şi mai . puţin nă de n 15

studiu sociologic, ci de n document în sare pură (radus în frnceză, e Depotoir, 1962, Stock). Cu aceste cjteva re ex,epţii, mizeria ţăănească este cea ce a invadat o . înreagă literaă, o izerie care pre uptă de orice spernţă, oricare r i ea, cae pare ă nu invite, ca unic remediu, decît la revoltă, violenţă� revoluţie. Este neîndoieic că de aceea, pinre alte motive, Revoluţia cubaneză a lui Fidel Cro, aît de profund ţrănească, a avut şi are în întreaga Americă atnă un semenea răsunet. Orice s-r întîmpla, ea semnalează un moment istoric. Cel puţn necesitatea absolută, de care sînt conştienţi, toţi ntelectuaii Americii ane, ndierent de opiile lor personale, a unei nalize seriose. a problemelor politice şi sciale şi a soluţiilor pe ce le reclamă.

În fata probiemei raselor: cv�si-fraternitatea America Jtină a ştiut totşi să rezolve sau cel puţin (şi indferent care sînt reticenţele, rămînerile în urmă sau restricţiie mentale) ete pe cale si rezolve una din cee mai grave dicultăţi ale ei: probema raseor. .

Prncipala dosebire, r nu sngura, dnre America de Nord şi cea de Sud este. ără îndoială liberalimul sponan, adesea !fnat, pe cre aceasa îi'•mafestă, şi din ce în ce mai mult, faţă de prejudecăţile nice. · Nu totul este pefect, ăă îndoială, n · acest domeniu al culorilor pielii. Dr n cre pate a luii s-a procedat mai bne, sau tot atît de bine? Există deja aici n succes imes. Cu toate acestea, istoria nu 1-a pregăti, penu că ea a plsat aici, alăui, cele rei mri rse ale luii galenă (ndienii greşit numiţi "roşii"), neagră, albă -, toae rei viguroase şi nici ua neind dispusă ă cdeze în faţa celorlalte două. Aceste probleme enice nu s r i pus evient dacă Ameica precolmbiană r . i rămas aici singură, cu civlizaţile ei cerente: aztecă (plus maya), u alte cuvinte, n r�, mexicană; nă, acea srie de civi izaţii srălucite ale zonelor muntase e cre le reunise, -

1 36

aproape sub autoritatea lui pseudo-;Socialist�", npeiul incaşilor, ără a vorbi de mesele zone ale cultrilor pimitive, crora le aparţinea restul Luii Noi. De· tsemnea, nu s-ar i ivit ici un fel de problemă dacă Eurpa r i fost la srrrşitul secolului al XV -lea un ţinut suprapopulat, capabil să supnă otul legii sale şi prezenţei sale reale şi nu ac� 'mică lDe ce era atunci, c� crca 50 milione de locuiti obsedaţi (şi condmnaţi) să-şi producă pîinea ziică, o lume cre nu va renunţa decît cu zgrcenie la cîiiva oameni enu a poi în aventua mericană, · În tot csul secolului al XI-lea, circa 10 000 de omeni au păăsit Sevilla penu a pleca n Lumea Nouă. Ciar dacă u putut domina toul, ce au putut ocupa de fapt din lumea americnă? n al reilea înd, problema nu s-r i pus ici dacă coasele Golului Guineei în prmul nd şi aoi înteg litoralul Aficii nu ar . i unizat omenii care lipseau, acei sclavi nen ără de cae nu ar i exsat ici zhăr, nici cafea, nici praf de aur. · Astfel, cele · rei ase se regăsesc aăzi la ntre: nici una nu a fost at de putenică pentu a elimina, sau măcar a încerca să le elmine pe celelalte. ondmnate să răiască mpreună, ele au şiu, în poida unor cioc ni nevitabile, să se acomodeze, să se mestece, şi ai ats un oarcare . grad de tolernţă şi de simă reciprocă. ·

Spaţie etnice: nim�c mai impe4e, Îl oice ca, dect supravieţuiile şi loeazăie georaice ale ifeitelor rase la ora actual. Trecutul le expică.

•

Primi cuceritori albi s-au lovit de civilizaJiie indiene, pe care le-au tratat n mod sălbaic, totul puînd i luat. a ravagiile cucerii se vor aăuga practic catasrofele şi mai mari ale exploatii şi muncii forţate. Ppulaţia indigenă va · scădea n popo:ţi umitore. retutindei unde ndinul a rnas primitiv (rătăcitor, rindu-se adesea . eu maioc), răind n sare ribală, va i spulbeat, aproape de la primul contat cu prezenţa europeană; nu-l vor poteja decît îteva regiuî cu acces 1 37

fe fcl, ne albul va ănde cet .şi iu, m te ia; . · Dar vl.aee civilialii diee;· civiliapie ese au . reşit . oe n cee · dn nl sl · suprveUscl. Deziiate,_ rt _ulate (ele nu noeau ii oa, ici iel,:ici paul de pJc, ii aalele mtice� cu excpţa lmei), ase ndiat şi n pln Mexio. atunci Tnchitlan-uzco), au f, free, o · aă · şă. Touşi omeii au ft ·alwţi de olidiatea lor. . săzi Mexicul e afnă ca "pnt nn., u de aceaa, ir e plaouile ndine e menţne. ăvchea viaţă nignă, mizablă r ne, putic ădăcnaă, de nenlcuit acolo unde ese. in ce piveşte Negu� el rtîne acolo une clima�� pantaJiie, nisipurie sau iloanee auifere, xul · orşelor, azardul lau ds, ncpnd cu scolul . al XI-lea şi pnă după âolira sclaviei. Mai ţiu, el s-a dpat deul de ds re �nrele ndiale acive. Îl gsm deci n mod logic pe cata Alnticlui şi acolo nde ia a de luu indină. El donă fel n nrdul Baziiei - a Baili}i coloniale - şi este lrg· rpreznat n toate mile oraşe · nodne zliene. n ' nile, ete retuindei la el acssă. . . - Cît espre abi, uarea în tpînire a ontinenului ameican s-a flcut cel pupn în oul etpe mai, şi e iere daă cu n apot eic fiL O atl cu prima cucerire, ei s-au lat preutndii nde au putut suavieţui, de prefenă n aul lor civzaţii niete eistnte, ne au ăsit aOlut n mod ftesc "supui" şi aa ă.· se czl pioilor,/ m� lor ·oaşe coloile ind Mexico, ma (reaţie a cuceriolor) şi, i zi suriri i Boliviei acţule, Posi (o ală reaţie), daoiă mnelor sale e rnt (n 100, la o ltitudine de 4 00de meri răiau 150 00de lcitoi). a colonială spaniolă, mai ales brcă, mai eisă şi i, penu a vorbi de plendoile noilor mogăţiţi ai acestor oaşe coloniale. Dr nu rebuie uitat că ubsanţa lor mă ea mai ales 'niă. Dmpoivă, potughzi nu au iniit n Baziia dcit o populaţie n� ă, ragilă. De aici m pnţa dcisivă a · apotului nerilor. Mile oaşe ·

azliene le ecii coliale snt de .ubnă rină: a, capia, u cele 365 de berici (t nu ie zi a nului); Reife, ele cni e eluce a lui n nr, e ce olnzi :1'au st n Ul tei lor cuaţi (163-153); o reo (AutNeu). cat n neir de feba aului; io de Jneo, e. 'deve apilă n 176�. n scmb, Sâo awo. cre nu ea det n. rel, pulat de avniei, te n ică mlă alb şi mult ndin, cu meşi i nmiţi aunci .len s" - mamelucos, e . sne n tugheză. Toae ase. deaii ale ci coloiale evcă eşitele unei mrici creole, magile n nle Snto Domngo şi Jmaica. sulele lui, aoi le cafelei - find enu englei şi ncezi mi ugive dct toate elelale. Touşi, acolul ese peutndi acelaşi. retundei e obsvă un ciut melnj ne vaa p)iivă, meievl, clavată şi capă. Nai săpnul cmpilr sau 'milor. de ie e hr sau l' mnelor fabuloase de aţgnt au al siplor afere ee le�at de conomia moneă, nu · claii sau srvitoii săi. . Toae acsea au' ca rzlat ii faiiide genul celor ie aterfamiis a avut de fapt mulă vreme rept de viaţă şi de moe upra utor mmbilr filiei şi violor ăi), a ă a ăpnului domind şle de case ale sclavilor. Aoi, oaşele se exind u cele ogăşlor (sobras - cse supaeajate n Braziia ooilă), u magaznele lor de mi, cu cocioaele săaclor (cea ce a dnit ieri n Braza mucamos, săzi faves: sub un · · lt nme şi cuie cu ale · aerale . . bdonvillurie aitor aglmaţi e i). Eliberată e eropoee panoe şi pougheze şi n acelaşi mp de neusii i ax şi cei n Lisabona -, America aă după 1822 şi 1823 va i exploaaă sisemaic şi ă ilă de cpialştii iregii Europe. şi nainte· de oae e cei n Lonra .. Nole ate ndependne erau cienţi mult p� naivi , enu ndriaşi au banchrii eroei. Lonra a vndut tfel Mexicului, n 1 82 1 , maealul de ăzoi, puţn dmat, ce ii peSese să nvngă a Waeloo. .

1 39

Dr n acelaşi tmp,, Ameica de Sud se va dschide, mai mult decît n recu, unei imigrafii europene (nu nmai spiole sau potugheze) puţn mportantă la nceput. - atişti, intelectuali, ingineri, oameni de afaceri -,. �rescînd apoi rapid cînd, ncpînd n .1 880, pe Atlanticul de sud se stabileşe navigaţia cu abui care a peis sosirea msivă Je italieni, potuhezi, spaioli; ăă a mai lua în cnsiderare mi şi nii de alţi euroeni; Nu toată America de Sud i-a mit 1� fel: ei au ăcut averea Braziliei meridionale, la ud de paralela Săo Paulo (veche� Brazilie ·era concenaă spre nord), a rgeninei şi a statului cilian. Pe vaste spaţii, 'acestă migraţie, acest bombarament a .us vechile ordi sociale, nu de pe o zi e alta, ar desul de rapid totuşi. Imigranţii au nceput să populeze satele. Ceea ce nu putea face "doctorul n drept , făcea iigrantul. El a ăcut Brazilia modenă, Argenina modenă� Chlle modem. Înainte de 1939, un călăor european putea n cusul . voiajelor sale - să regsească ici Ialia, a mai ales, laborioasă, admrabilă; dncolo Pe neaşepate, în Rio Grande do Sul au Santa Catalina, sau n Chile, o Gemaie rmasă idelă civiizaţiei · ei, îndepaei sale pat.i mmă� istoiei sale damatice. Imigranţii sînt cei cre au ăcut gloria zonelor de pionieri, indusriilor-pionier. Tot pe ei i găsim la periferia zonelor populae, în faţa "frontierei" chiliene la sud de Bio-Bio, în faţa Patagoniei, ieri ncă nepopulată, sau în impontul stat Săo Paulo, cu noile cjezaiz, noile plnaţii de rbori de cafea: aceştia epuizînd păîntul, a fst pactic nevoie ca fazeds să se deplseze n căuarea unor pmîni noi, a unor pădi ai cror rbori îi vor rde imeliat ca să cîşige terenuri penu culuri. Toate aceStea sînt foae bine cunoscute de ·noi şi le-m putea relaa pe lrg. Dr ore acesta este esenţialul n punctul nosru de vedere? ·

Esenalul este frateniatea raseor: toate au colbora, de pe poziiie lor dfeie, .la eiicarea Ameici ttine. •

Ele s-au cicnit de semnea, de mule oi, şi n motive · sociale. Linia culorii a rst practic şi rămîne o liie socială� Cine se mbogăţeşte, cine guvenează, indifernt de culoaea pielii, rece sau va rece linia. Mularii sau mi ales indienii, n Peu, i caliică pe cei care conduc "blancos". Aceasta pentu că bogăţia şi puterea au fost şi snt încă, cel mi adesea, în mîile albilor adeyăraţi. : În măsura în cae există totşi albi "alevăraţi". n cea mai mre pte a tmpului, iar acest lucu este impont, rsele s-au mestecat n fate mare măsură. "Toţi avem, scria glumnd Gileţo Frere, sociolog n Recife (şi e referă evident la nord-e�tul său brazilin, O Nordeste, dar acest Nordeste s-a răspidit pe larg în ntreaga Brazilie), toţi avem sngele nostru negu". Acolo unde mestecul a fost cel mai imoant - în Mexic (albi şi indieni), în Bazilia de nord-est (nei şi �bi), toleranţa, fatenitatea eică sînt mai evidente decît n alte păţi. Cu toate acestea, nici măcar n regiunile pivilegiate nu a decurs totul lin. America metisă a avut mltă reme un complex de inferioriate faţă de ndepăraa Europă, care la ndul ei nu a făcut decît să o ncurajeze prea mult în acest sens. America de Nord ti dădea de semenea exempll prost, cunscut. Totuşi, călătoria n Satele Unite a fost enu mulţi intelectuali sud-ameicani cu ·pidea nu . absolut deschisă, deşi albă, o lecţie pe dos, o lecţie de tolerană necesară. Complexul şi prejudecăţile pe cre le expmă nu au disprut ca pin minne. Totuşi, o putenică pală de vînt va sula după 1919, sau după 1930 şi mai- mult ' încă, după 1945. Pueai ă iubeşti (da, ar să o stimezi?) în asemenea măsură Europa după grozăviile primului război mondial, după catasrofele economice (ncepînd cu 1929) şi, de asemenea, după ororile celui de-al doilea război mondial? . Ţăi ale libetăţi, primitoare, Ameicile meidionale sînt cuprse repat de stimă penu ele îsele. Tansfomare lentă şi, reşe, nu în nregime desăvîrşită, dr clr n mers. Publicarea, în Bazilia, a primelor opere ale lui Gilbeto Freyre -- acest sociolog care nu mai vorbeşte, confom ·unei viguroase .

1 41

adiiiţere, limbajul eic l nuli au elui, ci nbjul prcunt l nrelor inţe e (1933) - · a mrcat ·o cotiă d�sivă n aă ă n. acellşi timp cea mai vă şi ca ai· mă, poae ca ai umisă n nraga Lume Nouă. Tqt , revoluţia pro-nină n Mexic, a declşa, ncpnd n 1910, mai mlt decît un ciclu de evoluţii olitice n lanţ, sau un ciclu de revoluţii age. a a cs tle senţei. Cu toate acesea, cucerea egaiăţii i aiăţi elor se mai mult au mai puţin rizată n ncţie de locuile. epective. a s-a cicnit ncă detul ® s de osacolul deivelăilor sciale, de recu. Cu ait mai mult cu . cît in mia Latmă exsă de · snena ţi n eme le, ca Argenina (une mai int numai ceva mşiţe ale pulaţiei ndiene, dpte pre nrd au spe xemul sud), pe eebe e celealte ţi unde, oivit anropologlor, n mtcul aselor s-au cut deja noi tipri eice, uifnne, sabile: n Cosa ica şi n lă pate. . Cu ae acsta, . chir dacă unri nu e mifă e deplin, sau nu e czl să se mifete, atiae& exsă n mblu, ste a n rătrile Qrignale le celelalte Americi. Şi nume ăăua enţială, aegic cea mi smpatică, sna ce o pticu laizază, o face să ie cncuă. Făcnd esală n Pnama, la · ntoarcerea spre casă, călătoul sud-meicn se fericit: tată acsă divsiate de culi ale pielii, vcile clre, igăele, cînecele - nu ncae nici o ndoială că se ală deja aă. ·

•

Economia, civiliztiile puse la incercare Ameica aină, în poa noşaantei sae, a dragotei e viat, a caracttlui său impeos, a serăior populare gomotose, nu încetează să sufere pround aît în comparate cu umea acuală cît şi u cea e ier. a ete e semeea . continentul rtetii " Kyerng). Ca oate ţle are incep ă se indsrializeze u adevat, a rebuie să facă faţă unei evizuri ole a .

sucilor, a commenelor, ir at c e debit e dr enu a. El lovşe, pcic, o lme iabilă, mişcăoe, siură, uţin sau post ucaă, n nct e ved�e conomic sau scial enu .că trcuul ei · nu a nceat, de scole, ă o· disugă şi o ă recosuiă r; o lume iă, conadictorie, sau o viaă pitivă ek�enră alăi - Iă ici o . ziţie � de nclave de viaţă ulmoeă; e st, 9 lme pă de viaiae, cu ait mai greu de defit, de rijat, de orienal

Fluctuaiik economice sînt vaui sesmice imprev.bik. Ameca aleagă după desnul său mateiaL Ea ese consnsă a aceasă cusă de secoe, de voe de nevoie, cel mi a6sţa icimă det benecar.

•

Fără îndoială, nu· a ăut altceva dcît să meze conjunca teatiolă. Dr nd i �ult e alergat n lnt ţinu-te de nă, a este să ii pnre ii re cnduc mşa, i cu otul altceva să i pmul, ăcînd altle işe nute. mia te Sud este ulima n acă s, a cre face alturi acroaice, r snla re nu ae ie de act luu. a rebie ă e ăască şi, iă ra ă vă, rebuie ă oducă cu ie pret r, cfea, cauciuc, iaţ, cacao, şi ntotdauna iein. Şi iat-o pă, de ice aă, în "ciclui" · uccesive, cu uturle lor bue, inopinae. Acest rocs ese ait cheia . recuului cît şi a pezenului conmic al meicii de Sud. â s-a piat n faţa tuuror eigenţelor eii mondiale n ce privee maeiile prme, .nr-o eonoie cae a fost mai ni de tip coloniast sict, şi care, dincolo de eoca colonia, s-a peeuat sub foma nei economii e epenenţă. Capiaiştii i (sau mai bine marile ntreprindei intenaţionle), aliaţi cu mii propiei şi cu poiticieii locli, au înrepat poducţia pre maerile pme xportabile, obignd sfel eile rducăore să-şi ·

canalizeze toate efourile, omenii, resursele spre o singură activiate, exclusivă, n deimentul· tutXr celorlalte. Avîntul rezultat ar i putut să dea oade pe temen lng penu samblul ţăii dacă schimbarea fecventă a cererii nu r i ailat în mod reulat aceste invesiţii. Atunci efotile ebuiau orienate busc spre un alt sector al producţiei şi otoată, fte adesea, spre o altă regiune. Vieatea climei, spaţiul excesiv, au permis Ameicii de Sud să supote aceste extraordinare sali de drecţie eate, e plan naţional au fost o risipă extaordinră de spaţiu şi de omeni: ele au împiedicat pretuineni stabilirea de structuri economice durabie, stabile, sănătoase şi înrădăcinarea unei clase ţărăneşti. Prmul dn aceste cilri a fst odiniară cel al metaelor preţioase, cae a debuat ·o daă cu cuceirea: ciclul de aur, cre nu a depşit mjlcul secolului al XVI-lea, ciclul -de rgint (mai ales minele n Mexic şi dn Potosi) pînă spre ii 1630- 1 40. Acesa este reţul unor , sacriicii dure: ăă costîngerea nemilosă la care au fost supuşi ilienii, cine ar i accepat, la Potsi, sarcinile minei şi tumării metalelor, epuiznte la o atitudine de 4 00 de meri. într-o zonă mnt.osă rece şi unde lipsesc lemnul şi produsele alimentare, adeseori şi apa? Lingouile e rgint sînt ranspoate pînă la Paciic, apoi la Callao, otul Lma şi; . sfrrşit, la Pnal, de unde cu caavnel. de catîi, apoi cu bărcile pe iul hagres, ele ajung e versantul măii Antilelor. De aici, lotele spaniole le vor duce în Spnia. Or, cne poită de aeet vast sistem? Negustorii, "funcţionrii" spnioi, omeni de afacei - inteoaţionai deja �. rectn şi neustrii genovezi, hombres d� negocios, creditori recnoscuti ai regelui Spanie... Freşte, nu Ameica săşi, privaă costant de lingouri, de monede de argint, goliă de bi şi cre s-' vinde penru cîţiva coţi de stoă, făină de · grîu, ulciore cu ulei, tone de vin, sclavi nei... Argintul de la Potosi se muţnează n secolul al XVII-lea şi dinr-o · daă neficita Ameiică hispanică este apr>ape abandonaă. În 1680, Am�rica potugheă cunoaşte la rîndul ei febra auului, adunat de daa acesta graţie · muncii ·

sclavilor negri� a e mai potoleşe spe 1730, in timp ce se reanimă inele qe argnt din Noua Spai� (actualul Mexic). Atunci, provincia brazilină Mins Geais (Minele Genale) se goleşe in mare 'prte şi e conveteşte, e bine de rău, la producţia b;bacului. · m putea mi n acelşi {el ciclul ceşteii nimalelor, cu · multiplele sale vinte pînă la cel de stăzi n Argentna; ciclul zahărului, inceput n mae in Bazilia şi alnecnd, cu s'rşitul secolului al Vti-lea, spre Antile (Jmia, Snto Domngo, Mtiica); ciclul cafelei, desebit de loitor în BaZiia, cu secolul al XIX-lel, cre va nhiţi mult spaţiu, ajungmd oţ mai mult spre neior. Regiunea Chaco n Argenna, ieri zonă de cultră penu quebraco, rbust de , a cunoscut după 1945 un puteic aint al culurii bmbacului. . . . O înreagă' e nu r epuiza acest imes subiect al "ciclurilor" de monoproducţii sau monocultri. Sub. ochii noşri, . acest sisem, pe bună drepate denunţat et caatrofal, îşi trăieşte probabil ultimele zile, in tmp ţe incep să e închege adevărate sectore ndusiale şi economii Jţionale. Dr toae suctuile economice ale Americii de Sud au fost marcate de acestă dezvoltre veche, sacadaă, raţională, cu rezle ei buşe, cu upturile ei bute, cu pemnentele deplasări: de iecae dată, o povincie, oraşe înregi erau imate, apoi se goleau, sau în cel mai bn caz erau condmnate la convesiuni reduabile, cosisitoare. • Cize iolene au unat schimbăior 1 de · ciclu. uterea lor isugăoare putea anrena intr-o dată reculul întreii economi a unei ţăi vigurose.

Nu vom da deît un exempJu, care re avanajul de a i de ca mai mare actualitate: exemplul Argentnei de stăzi. Pe la 1880, penu Argentna incepe o adevrată posperiate. n cîţiva ani, ea deine o fomidabilă exporatoare de cereale şi de cne penu piaţa europenă, gaţie unei rsfomăi complete a vecilor sucturi. Pampaul rgentiin, en?mă cîmpie în juul 15

Buenos· Airesului, nu ea pîă aunci ett un deşt u nne sălbaice, pe cre gauchos le capa apoape numai penu exptul de piele. Această cmpie, ca preerie din Satele Unie înr-un fel, · va dev�ni păntul gîului şi loc de creşere penu male setecţionate, rănite şi îngăşate cu ijă. Pînă în 1930 (dacă lăsăm dopare diicilul deceniu 1 89-100) totul creşte n Argentina cu o incredibilă rapiditate: mai înii; ppulaţia, daorită unei puteice mia ţii italiene; prducţia - datorită exotului regulat; mază n curînd salaţile (siloz., moi; stalaţii frigoriice). De aici, dez�olre� nomlă imediată a unei ndusrii uşore. " Puera de cmpărare. a salariilor, bneiciile capitalului şi chir numărul de automobile .pe locuitor vor atinge atunci puncul maxim. " Începînd din 1930, ciza e declanşează, imper cepiblă - atît ste de e eufoa genală. Apoi războiul, favorabil tuuor vnzăorilor de maeii me. mîna scadenţa. Dr începnd n 1945, o dată cu scă der� enomă a preţuilor aicole pe piaţa moniali, înraga economie argeniniană e deteriorâză, de daa aceasta . apid. Cifrele oiciale recnosc o ninue a venitului naţional pe locuitor de ordinul a 0,4% pe an în medie ·in 1948, dar economiştii dn Satele Unite estimează această ată a scădii la 2 % cel puţn, recul cu ait mai grav cu cît rata medie 'a investitilor pe cap de locuitor sade şi ea chiar mai apid încă, de ordinul a 3 % e n în medie. Balanta comercilă este deiciră; salaiile, ivelul de rai al mselor au scăzut puteic şi� n cosecinţă, posibiliaea de a susţine o ndusi.e naţională relativ bine dezvolată (indusii textile, alimentare, pielărie etc.); şomajul cre; satele se golesc pre oraşe, cre e umlă pueic, cir cînd mi au de oferit nici · un loc de mui� (5% n populaţia tolă a ţări, adică un milion de pţsoane, ocupă bidonviluile numite în. Argentina vils miseria); indusrializarea salvatore �te stopată. Şi, mai als, nu se înrevede nici o ieşre: bugeul de sat este el însuşi în praul falmentului. Pe scut, Argntna, cre nainte de ultimul război mondial era ţra · cea mai bogată din Ameria de Sud, favorizată .de altfel de clnă, e caliatea pămînurilor ·

şi a omeilor, nu ste si desir cea mai sacă a avea n foate me avas · -, r este ţara care regreseaă cel mai rapid. n�ra eufoică a ăcut loc deuteL n acst clmat, se explică czele poliice care se succed de· cîţiva i la Buens Ares. Or, econoiştii rgentii aprciază, nu ă motiv, că stuctule agrre crae bucăţică. cu bucăţică de oom-ul cii şi rîului se dovedesc astăzi nocive.' Alături e o puzdeie de minsc.u le exploataţii "ntieconomice'', care eezintă 34%- n totalul pănUrilor cultivae, n un de mari propietari psedă 42% din pămînui şi 4% n anmale. Acesa este, fără indoială, pncipalul obsacol in cala unei refacei naţionale cre ar reelma o eorganizre agrră, capabilă să asigure o poducţie aţională şi să reconstiuie o piaţă naţională, ăă de cre induia nu poae� evident, răi.

lncoerenţa economică este . un obsacol penu indusiaizarea modenă: dezvotarea Ameicii de Sud a dus în general la · economii puin coerente, dezechilbrate.

•

tutndei sare n ochi caacerul iaţional, suicient al clor de comuicaţii: ele nu au ft constuite penu o econoie naţionlă; ci pentu a lega. puncele de poducţie de poturle de îmbcre, lsind intre ele nome zone ipsite de cel mai. mic um. Aviata, oiprezentă, 'nu se .dovedşte aici dcît un remeJiu imperfect. Călătond in spatele indiailui său, eroul nsu Alfoso Perea nu arecia la valorea sa pivileiul de a nu se uda. ", sspină el, dacă tatăl meu ar i fost mai rău, i-ar i foţat 'e oţi ponii săi să consuiască. mi. Nu m i ajus stăzi aici! ". O altă discordanţă: e îregisrează conraste puteice inre zonele nedezvolate sau abndonate după o eioadă de dezvoltle (se cnosc incă cîeva orăşele peice n inteioul zilin cum este M�s Velas, care riesc tot atît de pmitiv ca un oraş foate srac n Evul Mediu, depte de orice, numai citeva case paiciene atesind umoasele Zile de altădată) şi zone

1 47

relativ supradezvolate: zoa .civilizată", foate aes� limiată la o işie de cată, cre, pe ţmul mării; ee legată de marile ute hle expotului. . În sirşit, o absenţă: nicăieri i exisă · acea puteică ţărănime a Europei, baa solidă, expe menată a unei culturi milenre. · Aruncată în munca forţată şi mrcenară ,a mono 'culurii, cuprinsă în vaste domenii costituite în grabă de capitalul imoatoilr răi şi apoi aandonae busc în acelaşi tmp cu domnile însele, în cusul nei schimbări au a aleia a cererii, o mre pte a ppulaţiei ţăăneşti este fomată n muncitoi agricoli tnernţi pe cre absenta munci o duce înr-o zi în oaşul apopiat penu o angajre poblematică au enu a emira spre o altă povincie. De unde acst aprent paadox că, nr-o ţră sau alta n ce paţiul supaabndă, . n cre populaţia agricolă atinge 60 pînă la 70% din locuitori, culturile alimentare lipsesc sau cel puţin sînt nsuiciente. Pentu că, · pe de o pte, lipsşe .o rasă de ţrni înrăcinaţi cre · să ştie cu adevărat · să cultive p�întul şi, pe de altă pate, reptiţia pîntului este att de · defectuoaă întucît a snură r . mpieica ădăcinrea lor şi o prducţie nomală. Prea adesea ne gndim la Rusia mrilor barînia. Alătui de această lume agricolă rhaică, ndusria se dezvoltă în regiunile - în· gneral de coastă .. pe care le-au favoizat un recut reent şi unde o acumulare de capialuri autohtone sau străne, de oameni avetizaţi ,pin oontacul lor cu Europa sau Satele Unite, citeva cadre ştinţfice şi tice, ale crr rî.duri au sporit datorită miraţiei, au pemis reţonversiunea activităţilor sectoului de expoturi agricole în sector ndurial. Rezulatul ete adesea suzăor: oşe ulamodeme, cu numeroşi zgîrie-nori, au apăt ca Ciu,ercile. Săo Paulo, n Brazlia, este în acst ses un exemplu hlucinant. Rezulatul: economia mericii de Sud este · astfel dublă - un sector dezvolat şi chir relativ sua dezvolat al vieţii ·modene; indusrializae pipă la exces, ress, coexistă cu sectoare nese, absolut rhaice, ale vieţi agricole încă foate primitive. Acestă scindare se ·

agrvează în msura în care orice devoltare nouă 18

merge a secto u l eja dezvoltat.

Să luăm demplul Baziiei, a ărei dezvole� conrar celei. a Argentinei, ncepută iu, dr deja clră pre 1930, se accentuează pueic după război. · n aceşti 15 ani, producţia a euă s-a dublat: chiar şi pe cap de locuitor, prdusul aţional ut a crscut , îne 1948 şi 1958 cu aproae 3 % e an în meie. n acst tmp, . Săo Paulo, io e Jneo sint construite într-un rim cre îl depăşeşe e cel al celor mai celebre oaşe-ciuperCi n Satele Unite. Industriile textile şi uşore mai inii; de puţină vreme a ' nceput ă ie craă şi i.dsia ra. Acste dae vorbsc de · o creşere economică . excelentă. Fără' îndoială. Dar această creşere este mai ales indusială. n tmpul acesa, producţia agricolă nu a crescut n acelaşi rim cu crşterea populaţiei (crca 1,5 % pe n). Pămîntule cultivat� rprezintă 2 % n teitoiul naţional ! Apoape 70% n opulaţie răieşte - sau mai degrabă vegetează - în acst sector agricol restîns (20 ilione de hectare folosite) cae, n plus, re rndiente xrem de scăzute. Nordste, cre eprezintă o reime dn populaţie şi care nu ee ecft agricol, ăine astfel expus foametei, în sesul sict al cuvntului, ·şf tuuror bolilor provocate de cenţele almentare. Acesă siuaţie· nu se va sclba apid penu .ă totul va merge pre paa deja dezvolaă a ţăii: nvstiţi pticulare, ajutor de la a, credite şi chir v�iiturile în devze obţinute datoită epoturilor n Nord (cacao, zhăr; bumbac, olagnose). n legără cu Brazilia sau cu Mexicul, mai mulţi oservatori au ăcut cosaara ă cele două sectoae (sectoul dezvolat şi sectoul ·. cre . răîne mrginal acstei dezvoltări) se găs�c, e fapt, în poziţia n cre era cîndva meropola în apot u colia. O vstă pte a ii nu poate astfel accede nii la roducţie, nici Ia venit, nici la un consum are să coespundă mmului vital: ea este saciicată p�nu calaltă. Fără îndoială, precupat u problema ugentă a industrializăii, guvenul baziian a. avanjat cel mai mult ceea ce păra să po� să dea cel mai rapid rade. Dr ore şi e emenul cel mai lung? Deja e cîţiva i imUl expsiuii indusiale ·

baziliene a scut n intesiae, a ajus la o sub poducţie n cauza lipsei nei pieţe ntene desul de mari. Şomajul, laţia, o reşere nsăbuiă a csuli vieţii care nseă şi mai mult dmesile pieţei naţionale - iată tot atîtea sene că de acum ne dezvolra induală nu va puea connua ă o politică care să se întorcă clr spre sectol agicol şi să caute să-I melioreze nu a obţine aca creee a consumului, acceul msei la un nivel de trai decen, ăă de cre nu va pta i constuită solid o ndusie modenă. .

• roblema socială: aceasă necestate de revzuie se pune reptat în aceaşi temeni în oate ţăie Ameiii aine pe ae. de indusiaUzare. Ea ese cu aît mai presantă cu / ct este dubaă de o problemă socaă acut.

Nu înceează să crească distanţa înre socieatea e cooperează la dezvole şi la proit şi cea care îne n afra jocului. Aici există un factor exploziv. Un alt factor exploziv: ritmul;de ceştere a populaţiei, cel mai riicat n lme - crca 2,5% e n (circa 2% i Africa, 1 ,3 pnă la 2% n Asia). O masă de prolei i satului se trnsfomă în proletai ciadini, adsea şomeri� cu aît mai nefeiciti u cît sînt în conact cu luxul nei societăţi indsrializate spre care le snt intezise aproae toate căile de acces. Toate miile sciologilor, sînt . de mulţi n unanme în a aprecia bilnţul imensului efot dpus stăzi de Amrica Latină: ntreprinderle indusiale nu pot i decît mnunate, ele au roiat de ultimele progese ale tehnicii modene. rhitecţi, ingneri n meica e Sud, autohtoi sau săi, nu au de ;e să-i invidieze e confraţi lor. Dr pectul uman al experienţei se spăimntător: mizeria, hasul se ală în vecinătae imediată cu ordinea, luxul. ' Iată, e exemplu, uriaşele nale n Huachipato, mult la sud de Sntiago de Chile ... ei 6 000 de salaiaţj care lucrează aici ,sînt n punct de vedere ţic remarcabili şi bine întreţiţuţi. Ce conrst cu condiţia ·

unei păţi a fmiliilor munciorilor, cre la mrginea atelierelor se înghesuie, adesa cie zece persone: n ici brăci ale Companiei, dezvălund sincer (ncheatoilor) iicultăţile lor. Situaţia rne aici, de depte, mai bnă decit în oraul mnier apropiat, Lota. reoi am yăut spectacol ai it dcit aceşi mnei perecînd orele a. ceea ce ar puta i numit imp liber e pagul csei lor, invăluiţi n pul de cărbune, copiii mişuind preutindeni i) murdăria săduţelor şi in juul taabelor pieţei din a Baja, unde nea rău irstore ste plnă de muşe şi de praf, aşa cum nă şi în maheiţele şi e cheiule s)be nvecinae cu Talchuno... Sacii copii din Lota, dinre cre, i s-a spus la faţa locului, dor un sfet vor ajunge ă evadeze dn acastă comunitate rită, restul de rei sftui vor răi i vor mi aici" (Georges Friedmnn) . . Un repoaj dspre minele de cărbune din Sn Gromo, io Grnde do Sul (Bazilia), au din 'inele de cupu n Boi"ia nu va mi i optimist. a pefeia celor mi soiptuoase oaşe ale continenului, a,eaă reaiate mmcitorească îşi ealează izeia, cir în juul lui Săo Paulo şi pnă în ·ma Buens Aesului unde, din şase milione de locuioi, 55% sînt muncitori, ne cre 60% foşti urali, smuşi e la ţră. a şi n Eropa de iei, aceşi ali sînt mucitori proşi, mrgînd la uzină stăzi, ir miine nmaiapînd. . Un mre nmr de ineprindei îşi înnoiesc pesonalul în poporţie de 75 % in iecre n. Ignoanta le agravază izeia pretuindeni se costată că nerespecrea celor mai elemenre reguli dietetice îăutăţeşte şi mai mult consecinţele subalimentaţiei). Puţni muncitori ciaizaţi în esul pe cr� l nţelegem noi, i� cei care există, plăiţi foe mult, fomază in orşe un fel de clsă burheză depte de lma mncitoului obişnuit, rreori nclnată ă se soliizeze cu el. Asfel, totul face ca aceă lme mizerabilă să ie lsată în voia sorţii. Legislaţia muncitorească este adesea oicial mai' liberală decit ne utem llagina, r de · la textul legii la pacică - ce abis! Sindicatele exită, dar ele nu au în comun cu sindicaele din ţrile industriaizae decît numele; ele nu fomează gupuri naţionale.. Pe scurt, o clsă munctorescă nefeicită,

1 51

needucaă, neorg�ată, adesea analfabetă şi adsea n conact · cu o viaţă olitică emoţioQală, onică eonismul inp un exemplu în acest ses, acă mai ea necesar), cre nu dispie de nici un prijin soid, maerial sau intelectual. Aceste imagi anunţă un viitor icil. penu multă 'veme ncă. ·

•

Frailtaea clselor conducătoare şi a eie.

O eliă intelectuală, scriitoi, profesori admabli, cîţiva rari omeni oitici, cîţiva medici cutivaţi, avcaţi au coştientizat n md curajos acete probleme noi. Din nefericire, agiliaea claselor conducătoare, reosabile pe plan politic şi econoic, ste încă a n slăbi ciuile grave şi pemnente ale Americii de Sud: Criza creşteri indusale a disus ăă ilă o veche socieate cultivată, rafmată, puţin capabilă, ese adevrat, de a se ntega n acetă lume nouă, r atît de smpatică! Nenlrocrea este că nu s-a ofit încă niic în scmb penu a o folosi cu aevărat. . Ieri, adiCă înainte de 1939, înr-o merică smi colonială, numai cîţiva actori ocupau îngusa senă a vieţii poitice şi a culturii, palel cu desăşuarea unor afaceri nişie. Omeni încîntători, seducători, cultivat. popriei a mii de here de pmîn, psedînd cele mai bogae biblioteci, uii adevăraţi prinţi ai rena�ri, ăcuţi pentu a seduce jnalisul, călătoul sau intelecualul dn Europa. În ajunul ulmului război, aveai totuşi imprSia că snt deja n punct de vedre scial conda ţi; că aceşti oameni, adsa cu mense răs pundei - unul, apoape toate capialule engleze n Bazili�; altul -�eprezenanul unei Dearborn Chemical Sociey, un alul - stăpnul f�ţelor · ublice, au guveatoul nui sat sprînd . să devină peşintele Republicii, un altul general e sorginte populară -, oţi guveau de unăvoie de la nălţma bibliotecii lor, de la înălţmea gîndii lor, -ca ntr-un ivrs rel. Ei credeau în vtuţile culturii, civilizaţiei� aţiuii. O�i înucîtva de 'modă lieală şi . aristocratică n secilul al X-lea eroen, înr-o atmosferă de depotism, saq mai bine spus de patenalism luminat. · 152

Alături de ei, depate de cercurile lor nchise u grijă, oamei noi, inţi îmbogăţiţi, inusriaşi, i crr ii vor ajnge de-abia la o nuită culură, incepeau deja o ascesiune economică uluitore. . iităzi, evoluţia scială s-a . incheiat, raa s-a nos. n general, s-a ăcut trecera de la moşiei la indus riaşi şi ancheri, de la vaste şi rumoase proprieiiţi fmliale a şompuose case de plăcere, in Baziia, e plajele n Rio au la Petroolis, sau in Mexic 1' Vea Cuz, la Acapulco, in foburgule bogate din Mexico, sau dncolo de caială, la Cuemavaca. n acelşi timp, oaşele au căpăat ăţiarea unor oraşe fote mi, cu hoteluri somptuoase, avnd resauane, după modelul merican, la eajuf 30, cu zgîrie-nori impozanţi, fă a mai vorbi de o ultimă minune cre le eclipsează pe toate celelalte, Basilia, capitala icială n a continentului Braziliei. .. Acest nou ives işi ia în � msură revnşa "asupa celui vechi . . Ceea ce cntnuă ă lipsecă Americii de Sud sînt ptide poitice de . substanţă, mai mult încă - elite, brghezii sabile, ·medio pelo, cum se pune in Cile penu a desa acest temen mediu scial (în nţelsul comun, exresia se aplică . animalelor . incucişate dn clsa a doua). Nu sîn. suicienţi deloc ciţiva intelectuali. Trebuie timp, siuaţii calme, o economie mai puţin srict mprţiă nre . fote săaci şi fote bogaţi penu crerea · acestei cle indspensabile echilibului scial al unei lumi cre pînă acum rîne uncimente ca pialistă. Fragiliata clasei mijloci e cre s-ar putea spriji ptide politice seriose expică nsabliatea tradiţională a uvenelor sud-meicne. Este vorba aici mai mult de o luptă nre patide, de o lupă intre oameni. maa joacă aici . n fote mare rol, porivit adiţiei, in continure vii, a acelor libetadores, genealii romantici care au obţinut succesul independenţei la ncputul secolului trecut Cu toate acesea, conştientizrea rapidă e cre o conurează n indul mselor chir fote fuste fenomenl ubanizi poate foţa merica să se ngajeze pe calea fote dicilă a :ei revizuisevere a tuuror stuctrilor sale actuale, ră de cre - a ·

1 53

rcent n autor mexican - ea rne la nrea - ă a putea ·păunde - a unui adevăat capilim mn, creator de ogăţie şi bnăre şi r i a.ci �a, ă să o rea ntodeauna. n neviabile violenţe (e nu i-r dschide de ltfel neaprat prţle unui adevrat scialism). Un brazilian, Jsa de asro, scia e bună dreptae (1962): ste indubiabil ă Bazlia (r ar i putut ă spună America atnă) rebuie ă realzeze un mre salt n itoria a scială. Cea ce ne ebuie se să evităm ca saltul să se sfrşească în abs, oienîndu-1 stfel încît frţele noasre să ne pemită să atngem cealaJă· margne a păpstiei". ·

•

Senmenl e inşeuk, tbt,U incei!!

pe cae l încearcă sud�ameicii eţ fră îndoii sikL Mi pun sikt ee pe esmul o. Acesă isbe este în. e �e cea a U!!i iizaii pe cae de a se cău, de a se de, sub coîngek unor reăfi ie r optnc.

Singura cîviiizaţie e . cre a cunscut-o multă vreme Ameica de Sud 1-a fost extrioră: i ea ecît copia idelă, prin intemediul unui up fote ests de pivlegiati a civilizaţiei Euroei, n oae rafmmentele ei. Şi aici liteatua este un tt. Cte cţi ale unor sriitori sud-neri� din secod al X-lea despre cre nimic nu ar i lăsat de pesuus că r i fost scise în fa contnenului european! Culta. enu mlţi omeni n acestă epocă, este o sulă în cre se ncid� dn tmp în tmp. depae de viaţa cre îi nconjoară şi care nu picipă la jocuile superiore ale spiului. Acestă intelectualitate a umit cu atenţie gndirea europeană, şi a găsit în aceasa atisfacţia. pasiunea. Datoită. ei putem regsi, de-a lngul meicii de Sud, un umaism revoluţionr fote viu şi acele tliaţii ale pozitivismului lui Auguste Comte, la prma vedere aît de sii (se ştie că fomula Orkm 'et Progreso scră pe drapelul razilian. ste un omagiu adus omtismului). • .

Aceste remui snt revolue. Cuzind msele nei ppulaţi care e urbzază, civlizatia sud-micnă e dschide in mod obigatoiu aăzi spre o viaă autohtonă puteică, ce nu va putea accepta moşerea europnă fără să o suă unor foae pu�ice rasfomi. America aă ese e cale de a fabica o civilizaţie origală, civilizaţa sa. Apariţia, in luma înreagă, a .ei culuri ' de msă răspndie, impuse de pesă, dio, televiziune şi cinma, r .i făcut, mai dereme au mai trziu, ineviabilă această evoluţie. mon, penu Ameica Latină este că inelecualii săi au devansat neviabilul şi i-au dat deja o fmă. Ecipsa resigiului Eropei, >n� d� la pimul ăzboi mondial şi mai ales de la �1 doilea, o nuiă sidare faţă de hegemonia Satelor Unite au coincis, penu ei, cu descoerra propriilor bogăţii şi a ade'atelor lr srci. Slaba conşiină socială de c�e vorbeau la inceputul acesui apitol a făcut restl: popoul, caboclo, peonul, nianul, negul au luat toţi dodaă loc la · msa comnă. · Au incetat să mai ie sălbaticii penu care nu extă alt interes decît acela de a li. se aduce bnefaceile Civlizaţiei. Se mfesă interes penu viaţa lor opie, penu gindra, poverbele, religia lor; devin subiect de sudiu şi de simpatie penu socioloi şi in acelaşi tmp pae ntegrană a cultrii naţionale e ale de constiure. Iată cea ce expică pe de o pte pubicarea, de neconcput acum 50 de i, i e de ală pte succesul (n Brazilia s-au vindut 120 000 de exemplre, aj nicio dată atins decît de nele romne ale li Jorge mado), a jalului de are voram mai inane.. Aşa cum ama un ritic razilian . comnnd acst succes, caea snată' de arona aria de Jesus este oice vrei numai operă de ă nu. .te un document sris de o femeie n poor, un mesaj clar de fraeitate, nţelegere şi repate socială." Caea. nu . numai că i-a adus autoarei o relaivă avere; cieţle descise in ea (şi care pot i vute n ilmul Ofeu Negro) au fot isuse n pate penu a i .reconsuite. n acelaşi sprit se mifesă ineres faţă de folcloul dn Ameica de Sud, n folclor cae este pretundeni ·

1 55

stufos, pitosc, cu condiţia să vrei să-I sculţi. Uneri . deja puţn alta, ca muzica înc.aOare şi zgomooaă a mariachs-lor mexicne, aceşti lăuari are cntă n grupui în cabaretele din Mexico şi de aiurea şi e e atenţi. turiştilor i-a alterat. Numele lor r veni, e pune, de la ceremonialul .cSătoriei", n vremea cupaţiei fanceze. Deşi etimologia este puţn sigă, ea ne spne n . reacăt - cine ar i crezut? - că memoria populă ,.: nu păstrează mintii pra îte desre expiţia · fanceză... Bneînţeles, tebuie să ne îndepărtăm de utele tuice penJ a ne apropia de adevăratul folclor, enu a ascula vechile cîntece baziliene, sentmentale sau Iuubre, în ,care a lună re drepul la obişnuia ei · evocare sau, pe mente muzicale pmitive, mproi vizaţii cntate şi sate. Aşa se înîmplă înr-o piaă pierdută din inteioul baianez unde, alăuri qe tîrul de vite, taabe mizeable oferă, la alegere, o poţie de oez aburind, un godac viu, o cuşcă de păsi costelive şi, . .conra cîţiva tostoes, orice fuct ropical, ir un cerşetor orb imrovizează e nd ugi, mulţumi şi chiar cnece... Srăinul bnuit a i mai generos - şi cre îi este desris - ae repul la o iprovzaţie mi mplă, n care compimentele realiste se amestecă cu binecuvîntăile tadiţionale... ractic, toate evenmenele vieţii cotidiene servesc ca teme acestor cîntăreţi populari. batuba, mic ot . părăsit pe coasta "pauistă" a Atlanticului, nu a _ legaţ de lume, , 1947, �ecit prinr-un vechi automobil care cobora'. de două oi pe săpină de la Sera do Mar pe n ciudat m penu caîri... Dar s-a hoit cosurea cel puţin a nei liii elecice, ai cărei sîlpi,. unul cîte unul, îainau, pn pădre, spre oraş. Această chegaa da luz, acestă venire a lumiii, iată care ea într-o seară, motivul cîntecului e cre il impoviza n cîntăreţ la vioJ (insument muzical prmitiv), ,tr-o inteminabilă vorbărie cînată, în deitiv, spe gloria civlzaţiei. . . Fi�care ţţă are folcloul său paiculr, muzica sa, poveştile .sale, de radiţie indiană, spiolă a� neagă... Acest folclor marchează, de asemenea, puteic viaţa ·

religiosă, catolicismul ău ronunţat (n . poida illor mai mult specaculoase decit imone le unpr misiuni prot.te) · r primitiv, încă pln de miracole, medieval, în cre legnda lui Cistos se alăură miturilor indiene, unde riile maice ale vechii Afri;i se imbnă cu riualul romic sau l ncorporează (canombles); Numărul redus al reoţlor soreşte aceasă libetate de ntp� care nu dăuneaiă numai fervorii. nr-o zi va trebui d merica Latnă 'ă facă ordine n caa sa eligioasă. Pentu Emile G. Lonard, istoric al protestanismlui Şi protesant el nsuşi, situaţia spiriuală o evocă e cea a Refomei au a erefomei n Europa: ca şi cm necesităţile sprituale ·sînt vii pe de o pte, prost satisăcute e de la. Dr semnele schimbării se inmultesc. Literatura modenă, inreaga viaţă, nreaga cultură le Ameicii de Sud se găsesc nenate inr-o intoarcere la izvorele naţionale. Dn acest punct de vedere, cel mai bn exemplu este Mexicul. rinr-o lungă mişcare, el alunecă spre indianitztea sa, .spre izvoaele sale vii, unde se recostiuie. A recut pin nmerose încrcări, revoluţii, ' caasrofe. Dar n ele a işit această literatuă ppulstă, mai nult încă, această aă revoluţionară al crei profet- a fost, e bolţile catedalei n Guadalajaa Jose Orzoco, şi care a ntrenat o înreagă şcoală de picură. Sau cmematograful autohton amat ieri cu amirabilul ilm Maria Canelara. .

CAPITOLU L li

AMERICA PRIN EXCELENŢĂ: STATELE UNITE

Cu oaţie, acestă. merică s-a vut işiă n comun. Ea r i fost mulă vreme o civilizaţie, n clător ă bagaje, n mra n cre a si� l în faţa ei se deschide un viior _in emnnă mai bn, nedepznd dcit de vonţa ei ă-I săpnască. hos Jef(erso, unul n auoii Coituţiei n 1787, afna: America s new in is fos and princips, mrica e nouă n fomele şi rincipiile ei. De atnci, nu a ncat niciodată ă e cadă, in iecare dmineaă, nouă şi ă creadă, ca Jeferson, că .pămînul apţme celor ce răiesc". n orice caz, ea . va avrsa cu n pS ncrezător · cizele eonomice, sociale au' oliice: iciodaă rezevele, socul său de pimsm nu a t ă ie pe punctul de a se epuza. -stfel, pnă D remuri relaiv recente, pînă. la violenta neaştepată a crizei n 1929 cae ncee pe· Wall Sre, cu aît mai pueic resmţită cu cît loyeşe m pin o econoie ferici, n pueică expnsie, ca să spunem ş, fră ă bănuisă cel puţin. meica s-a alat aunci in faţa pmei le casrofe matiale. Penu a e vindeca, nu i-a fost de ajs să-şi regăsească o prseriate mai mre ca oricnd. · Pnu pma dată ea s-a ntors indelng sre ecu, de alfel mai puţin pnu a se inţelege e ea nsăşi (n md fresc, ameicnul ijlociu nu crede n valoaea expicativă a. istoriei), cît penu a gsi un sprijn mal .. "Dezvoltarea nei înclinaţi spre noslgia rerpectivă 18

a ms înă n nă cu dcnul lnt al unei crente adiţionale. n vremuile n e · concurna şi iea iţiaivă erau în pn avint, americanii cţedeau n viitr; n emuile în are acesea . eau îloritoe, ei se gnau la prezent; acum, în poa concenrii, a colsalului, a monopolurilor, re a edus cimpul conurenţei şi şselor, ei se- întorc cu egret spre epoca auului, rmasă în ma lor". Astfel voreşte n excelnt obsevator, ichard Hofstder (1955). Ameica, deşi tnără, a început să ibăînască. a ajunge la isorie, e apropie de oa adevărului: nţelege că a aut iei, în refuzul ei de a se interesa de recut, în individualismul 1 ei învşunat, sau. în izolaţionalismul ei, ·. în rspngerea oicărei legăi cre srăinează libetatea individului sau a naţiuii, "0 uitate de tradiţe culurală şl politică e cre se bizuia civlizaţia miă." Oare nu tocmai acasă radiţie implicită este conmnaă de condiţile vieţii mdene în Saele Unite? Trecutul încpe ă apese e meii lor. ·

UN TRECUT RECONFORTANT: BILANŢUL ŞANSELOR

Multă vreme, America a crezut ă răieşte n destn nou, fără umba zilelor care 1-au preca, recuţul estompîndu-se imediat ca de la sine. Regula era de a ugi de ceea ce leagă sau ădăcinează, de a miza pe neaşteptat. Cuvîntul oppouniy, ocazia, a e se oferă, este �uvntul cheie: oice oi den de acest nne rebuie ă se folosească de "oporitatea" ce apre şi ă mergă pînă la lmia exremă pe cre acea i-o pemite. · Tocmai în acestă "competiţie" se afmă, îşi va face dovada psibiităţilor sale. Astfel, Satele Unite s-au compotat ca o coletiv�ae: recutul lor .este o serie de şanse ofeite, apoae mediat şi pe depn folosite, "loviuri", în general reuşite. Vom face mai ntîi bilnţul acestor şse, vechi şi recente.

Colonizarea şi independenta ima şansă a fost cuceire, în deintiv tîzie, şi ocuparea soidă a unui sector al litoralului ameica� A te insaa înseamnă a începe să exiş. •

Csa a fost descisă penu înreaga Ameică de căătoia revoluţionră a lui Cistofor Columb (1492). Spia (Casilia) ete învingătoare. Opt ani mai tîziu, în 1500, potughezii, conduşi e. Alvrez Cabal, cucersc 10

Sna Cuz, cea creia lenul de culoare roşie po brs) îi va da denmra 'de Braziia. Aoi .eii, al�

cror nave, neori sau paţi, sau mele deodaă, fecvenează oae costele alntice ale Lmi Noi, de la Tea Nova (cnoscuă de la ncepuul secolului) pnă la Anile, lorida, şi costele Baziiei (atunci deţinute mai mult eoetic decît actic de poughezi), · rncezi fac incsiui în Caa (153--1 535) şi n cele n umă se alează acolo (1603). n acse condiţii, englzi sosesc ulii: Waler aleigh a 'poposit pe ·· itoalul a ceea ce ş-a nmit miat Vria n ulii i ai secolului l XVI·lea, r a întemeat aici o nstituţie efemeră; elerii de e May Fower osesc .n 1620 ll Capul Cod, pe cosa a cea .ce va i Mssachusetts. · a pima vedere, aici te înîmpnă un set geograic puţin ncntător: o coasă posomoîă, zenţuită de re, de golui,. de adevărate mări interiore cum ste goul foate vst hesapeake, i: deaura o cosă mlăşinoasă, împădurită, blcată spre vest d� npitorii munti Allegi. Pe scut, q regiune vastă, ot sudată în diferitele ei prţi, graţie exclusiv navigaţiei lente de cosă. n pls, a trebuit să ie elaţi concurnţi rzii - olandezi, ;uedezi -, în sirşit ă supravieţuiască aacurilor indienilor. Cu toate acestea, franceii, plecaţi n Saint Laurent, au cucerit cel puţin au exploat şi apoi au ocuat Male aci şi enoma vale a luviului Mississippi pînă la · dela r lui, unde vor întmeia Noul Orls. Ei au reuşit o vaă işcare de încercue. Le revine rima manşă. Capul de od englez ese încis. de acum înainte înre lorida, unde spiolii şi-au împns avanposle, şi vstu, fote vstul meriu rancez, cu vînăorii săi n căuare. de blri şi J misioj iezuiţi activi. Spe vst, expansiunea englez�, . cînd îcepe eu adevat, în secolul al XVIII-lea, se loveşte de foturile gizoanelor fanceze. Unde este,. în toate acesea, şsa .mricaă"? robabil . fapul că, puţin extnse, relativ vorbind, coliile engleze au fot solid ocupae, mai ales n nrd, n secial în Massachusets, nde se dezvoltă Bostonul, şi în c �nu, unde se fipă New Yorkul (fostul New Amstedam) şi Piladelpia, orşul quakerilor.

1 61

egate e meropolă şi de aa ei comercială, acte oaşe apute in te widess, n sălbăicie, au av�ajul de a ·e ama ele sele, răiec nr-o semlibeae cre minteşe e oele ipice n Eropa Ewlui Medi. Agiaţia ngleză le va i n mre măsă de folos: ea împinge · de calală pte a .bălţi . de -

hngi" pe tblntii scnţi rotnţi, aceşi "cavaleri" cae descajează Anglia lui Cromwell şi toti aceşi noi veniţi snt . nr att de mre ncî, cnd. adevăraa luptă e mnă, n 1763, de. o pte eau n ilion de englezi, ir de calaltă 63 00 de· rncei. Şnsa ngleză, au .meriă'', este de a i raliza, nre spaioli şi fancezi, actă acule explozivă· .. de foţe. "Dn momenul n cre e acest continent au exiat n mlion de englezi, cona a ceva pse 70 00 de ncei, cauza ra .hoiă, deşi, norocul nnelorf la uebc, a s lui Montcam (1759). Cu mult nainte de Volire, coloizrea şi mai als pulaea nu eau peocuparea esenţială a pueii. Temeii faţă de epo-· plrea Frnţei, nejtiicată (de alfel)... i e adăugau icultăţile şi grijile intne. Atfel nci, ţnd cont de mpona r�ectivă a celr două ţări, n Eropa au pleat aproxmativ 30 de englezi la un ncez, Snie proportie de caze şi efecte: acă lmba engletă şi cula cre o ota dmă i luma, se enu că n ie n cieva nave au stat fne conngnte de esone, e upra mjoiata· .afaee" (Aled Sauy). A reface. . soria nsnnă a sucomba n faţa une. maladii re de altfel re un nme: ucroiie. Un mericn, pieen pionat şi exclusiv al Fanţei, e mza inr-o i, . nu ără reree msite, imagndu-şi ce r ' i fot connentul nordic doat n nregme cu claiata, cu delicile vieţi şi -gasrnomiei nceze. n sşit, · act s ise 'in mare măsă n cea ce a pemis isoria. ·

·.

imul avint ameican se înscie înr-o economie mai aes aicol. Dar reuta sa (aît de evidentă în rapot cu avînul msurat al Canadei) ne, · de asemene, de o şansă suplimentară: VOcaa sa matim.

•

1 62

�

Pri mel e 13 Siale

IIll83,

Tralalul de la Versa. les

IIIl

D e la 1 800 l a 1850

..,.Frontiera"

20. Fomarea teritorală a Statelo: Unite.

De la sud la nord, apa, toaţe umule pe apj, brcil�, mbarcaţiunile de escuiţ şi de rnspo, mai rziu delicatele clippere de cuse, joacă un rol senţial. Ele srăbat mările, ajung în Europa, Meiterna, ntil�, meica de Sud, Paciic... Ele explică pericolul care I-au reprezentat penu comet şi lotele egleze, navele de cusă ale "iurgenţlor", pînă la Canalul Mnecii, înre 1776 şi 1782, şi lovitle foate dure pe care le vor a încă, de la 1812 la 18 15, la ăzboiul lor victorios mpotriva Angliei despre cre marea sorie, preocupată de Naolon, vorbeşe puţn. Ele explică mai ales şnsa unor oraşe mericne incepnd din secolul l II-lea. Fără îndoială, regie13

menle mecntiliste engleze cereau, e de o pe, a aceste coloii mericne ă cumpere n meoolă . toate produsele mnufacurate de care au nevoie, cir cele provenite n alte ţări din Eropa, şi, pe de altă pte, ca ele să vndă Angliei · sau coloiilor ei apoape nraga lor producţie aicolă (cu excepţia iova pouse ibre pntu că intarea lr n nglia ste interzsă: cereale, peşe). Acesta nu îlpiică faptul a, n 1766, Pesylvia ·să vîndă. Mari Biii măui n valoare de 40 00 de lre sterine, n mp ce a achiziţionat de Ia acesa li în valore Je 500 00 lire sterline. Pradox evident, semnalat adesea. "Şi cum vei acopei . difernţa?", .a ft nrebat Benjamin Franlin, convocat în faţa unui comitet al Camerei Comunlor penu a . expica acetă situaţie ,om�Iă. "Diferenţa, a expicat el, este plăită dn produsele pe cre le anspotăm n Anile şi ce sînt vîn.due în popiile nosre isule' sau frnceilor sau spiolilor, danezilor şi olndezilor; sau cu ceie· pe cre le-m timis altor colii n Ameica de Nord, Noua Anglie, Noua Scoţie, Crolna şi Georgia; sau cu cele pe . care le trimitm n divese ţri ·. ale Eropei. ...retutindeni, pm ie bi, ie scrisoi de schmb, ie . produse almentre cre ne emit ă plătim Mii Bi taii. : Totul adăugat Ia proituile neguţătoilor şi manrilor nri obţinute în cusul acsor călăoii crculae şi cu ilejul otuilor efectuate de navele lor se concenează în cele din umă spre Maa Bi' tanie pentu echiibrra balnţei." Acestor ample legăui comeciale iunghiulre Ii . se adaugă proiturile aduse de navlu şi de comerţul e la ţă Ia ţră în limia raicului legal emis de Anglia, ăă prejudicii din ptea unei conrabane fote aive şi a unei expediţi piratereşti uneori fuctuoase. Să nu uităm pescuitul: marinrii Americii nu au neglijat nici o oferă a măii. . Spre srşitul secolului al XVIII-lea nu exsa de altfel nici o îndoială în acestă pivină: tonajul lotei Satelor Unite îl depăşeşte e cel al tuturor celorlale i, cu excepţia Angei şi proporţional cu populaţia ele snt -

�

pma ţră navigntă n lme. Iată ce le mpică n economia . mondială, obligîndu-le să i se supuă, să-i facă jocul, r în acelaşi timp peitndu-le să poie de elanuile ei. Toate şrelicurle pece ale unei societăţi cosuie ca nici una la pe credit povin n acea că este obligată să-şi �undă nferioiăţe, ă alerge n , căuarea ,de meale preţiose care i ipsesc şi de cre, abia obţinute, rebuie să se dspă cit mai rpede psibil. Şsă mriimă, nu ră avnturi ndp�e şi suzăoare, greuata neiind ala decit de a . alege nre ele: sosrea convoielor de _iu .americn� în Mediena au n · potule Frnţei revoluţionae; succesul, n aceaŞi epocă, în comerţul "intrlop" în drecţia · Americii ispno-potuheze; ·mdul în are se vor aventua în cund n Paciic, pe la Capul Hon, aoi mult mai ziu ond n potul Sn Frncisco. Abia eliberate de Angia (1782), vecile colonii vor căua ă ajungă în Cna. n defiiv, donţa de a ava un ot de escală penu avele ale ce merg pe Ca şi penu balenierele n aciic este cea cre detemă America să , n 1853, "navete negre" ale amalului Pey în Golul Toio, evemnt ce va ava cosecinţe dnre cele mi i. Nimic mai revelator decit înîlniriie, în emuri de odinioară, a unor ave ameicne pe cele şapte mri ale lumii, e' ion, coabia cu tei carge care îl oa spre Ca' pe lordul Mcney, ambasadoul regelui ngliei, se opeşe n feie 1793 n nsua Sf. Paul; ' n Atlnticul de �d, şi descoeă aiCi cnci vîătoi de fci " (rei ancezi şi doi nglezi) cre pregăesc iterea a 25 00 de piei de focă spre re la n ton la bordul nei nave din Boston, pe jumăae fnceză, e jumăae meicnă, care le aduese, tot penu Cna, o încărcăură de jli de castoi canadiei. Amasadoul va avea plăcera, cîteva luni mai tîrziu, n faa· Cilui, să ia impudenta navă drept pradă le răzoi, enu că a ste puţn fnceză, şi pnu · că · războiul · nre nglia şi Fnţa usese declarat în inuie 1793, r el tcmai lse acest lucu. 15

Un alt ic exmplu: n .tmpul călăiei sale n juul lmi, n eiciul tului, Kozeue, iul p)etului ge� nneşe inr-un ot n Alsa eidioală (26 ailie 1 82S), o navă ameină cu doă carge viă de la Bson n ie raptă e la caul Hom, ncrcaă c' pose amenre pe e le a cmbat n iul ot sc conra a a t 00 de piei de "psică de e", feiore peţioaselr blni de lură de re, r e -

cre mpărătoul sera, ind e uta a pn ulele Sndich, ă le vhdă la nto. "a sosea avi n potul n Alsa, intel echipaj, inClsiv căpinul, era a; numai o ntmpe ficiă a ăcut ă evie stncile şi pagrile, r ameicanii snt atit de ndeatici nit cir beţi morti şiu ă e drce n oae". Exisă de semenea şi mrea prioadă de glorie a scuitului cu baleniee, secialiaea staului New York şi Noua :glie. Sciioul Heman Melvile (181-189 1) a decris aceasă lume usă n re · a rit el uşi, exisenţa ei dură şi ericulă şi micile oraşe propere gmţie acStei aciviăţi ice - New Bedford sau Nntucet. Pescuitul cu baleniera ya eisa un eclin după 1850, uleiile minerale şi gazul derînd untura de balenă a mijloc de lua. n aceeaşi perioadă, lota Statelor Uie este afectaă de concurenţa, gmvă, a vapului englez cu aburi, din ier, timeul. De e ma acesei lovii a e va reface cu aît mai greu cu cît Satele Unite se .ntorc atunci pre nterioul continentului, plnjază în storia lor · cnti: neitală. Cucerea acesui paţiu, înainrea n ce în ce mai mult spre ves, cosuea de căi ferae, de ii de navigaţie de costă şi iterioare ncsre acestor legăuri - .acesă srcnă enoă le va îndepa de ocen. Este noua lor nsă. a cum cere viaţa mericană, o . afacre înceează să mai ie senţială, o ală afacee apare: se aleargă pre acasta, . este abndonată cealltă. Puem spune ă meica scmbă ocenul - mţit, ce-i ept mai mult de jumăate - enu o vasă porţiune de pînt meican pe ce o . va săpîni n întregme şi numai penu ea. ·

Nu exstă e'enment mai mt şi mai bine cunost independenţa colonilor btance ae AmecU (1713. �82). Acest e'eiment rebuie însă sian : u

•

dect

exaciQte.

Srşitul impeiului ncez n merica (1762) a· ău, de a o zi "la la, mi uţn reţis ajutul englez şi a sit mult mai mult exignţele meoolei. Cu oae aca, nici colniile, nici Angia nu doresc nate o pă: a vne de a sine, n uma neintelegerilor, a cocslor uiciente, a violenţelor ineiciente. Toate ecolo nzle ce vor ma n viitor, pnă n ziua e i, vr eala o succesine smilară de eveimente eu de nţels. Oare nglia nu a greşit nefăcînd concesi mai apide şi mai mi, .ceind percpeea de txe jiae n re msă de reul psiv al răzoiului cna Fnţi,. apoi supindu-le t mentind ca uică axă nmai impozitul pe cai, stfel incit lăzile de ceai e a odl ·a două nave ale Companiei Indiilor u�ă nae. n apă in potul Boston la 16 decembie 1773? Nici un impozi. ră · cosimţinul contibuabililr - pune radiţia poiică engleză, iar englezi n America nu sint eprezenati în parlamenul de a onda. Ce rşă n raliae! n plus, se nşală oae isoicul englez (1933) care vede sciţndu-5e, de la mijlocul secolului al ll-lea, o mplă · dplare a imeriului englez, care - cenat pnă atnci e Amri�a şi Alntic - nclină de acum pre Ocanl nn şi · Inii? Ocupaea Benalului ataă n 1757 . n ps, atun:i ince avînul "comţului in stl'cnez�. Ore n anrnea Angiei spre Exmul Orient şi n dea ei de Lumea Nouă nu -ese vorba de ga capilismului n căuea unor rate exorbine âle eneicilor: Toae aceste aţiui şi altele au conus la un conict specaculos, n cele n umă la o umlire evidentă a ngliei. Intervenţia Fanţei şi a Spaniei a grăbit uccesul surgenţilor. Aceştia au senat touşi,. in 1782, pacea lor secretă u nglia, abndoindu-şi aliaţii ... Deşi nglia ·

1 67

va pierde mai puţin· decit e emea pn aaul de la VersaillS (1783). a işi va a de emena sema fte repede că prosperitata economică i va compea, şi incă bne, şecul politic: Istoicul se va inreba ouşi, ă a puta da n răspus, ce s-ar i intmplat n ·ia acstei Revoluţii nduiale apropiată , cre va aduce Angliei elementele unei predomnnţe dabile. Totuşi, dacă ne ineresează soaa Satelor Unite, nu rebie să ne m la acest apect inenaţional mpont l avenii, icio la a Fayete, nici la viejiile lui Bailli e Sufren, nici la ucule pline de cumsecădenie şi raism ale lui Bnjamn Frlin, ci tocmai la această ndependenţă, la . Declraţia 'de Ildependenţă din 4 iulie 1776, la Costituţia din 1787, elaborată ait de ncet. n aceşti i cuciai nra Ameică a căpăat conştinţa propriei inţe. O meică n, ă intelegem o nuită meică, pima e a căpăat fomă: geoaic, ea este redsă . Ia vntul ei alntic; econmic - este inante de toatţ o ţră agricolă; pe plan scial - ste dominată de claa propielor de pămint, cea a Founding Fathers, părinţilor întemeietori, ai "democraţiei miane", al cărei poret idealizat il găsim in rarile isoice. Nesend li�ă de respect, nu este pate inutil ă vedem cine au fos, de la George Washnton la hms Jeffeson, acei oaleni cre au avut vonţa şi convingea de a elabora cea mai bună dintre constituţile lumii. S-a pus acum multă Vreme: Faters au consuit o costituţie întmeiată "pe ilsoia lui Hobbes şi eligia lui Calvn". Iar enu ei oml este' ,"n lup >enu m" r "spiritul . p�tesc" se exact opusul lui Dumnezeu. Generalul nox îi srie Jui Washnon (a doua zi după evola de la Shays): "Anericani ,sint n deitiv omi - oameni cu pasiuile arzătoare care aparţn acesui mal" (1787). Declraţia a proclmat şi dreptul la surecţie, şi egalitaea tuturgr amenilor n faţa legii. Dr mea ide are i rîntă şi i imă pe aceşti propieti, aceşti omei de afaceri, omeni ai legii, planatoi, peculnţi _

şi manipulatoi de bii- aceşi "staţi" - este de ,. pne la adăpst proprieaea, avrea, privilegiul social. �erica, odată născută, r, deja boaţi ei a căror wee, deşi mderaă, i esenează penu a-i cnduce e ceilalţi. Este suicient · să-i asculţi e Founing FateS reuniti la Convenţia de la Piladelpja enu a elaboa costituţia, sau ă. citeşti sorile lr sau pe cele ale egalilor lor penu ca acest curent de gîndire ă devină 'clr. Un nr plnator, Crles Pincney, popune ca numai cel care osedă cel puţn 10 00 de doli ă poată i prşedinte al .Repubicii; Hmilton cere săvilrea .nsoliţei democraţiei". Penu mbii, ca şi enu Pegy Hucson, iică de uvenator, mulţma este ,,mulţmea mrdată şi necinstită', the diy mob Să-I ascultăm totuşi pe nl uveator Mois: "Mulţma începe ă gîndască · şi ă judece. Sămne eptile! · Se încăzesc la sore şi o cipă mai rziu vor ataca . gety ncepe să se tmă de ei". Iar Mson recunoşea: "m fost prea demcatici; .. Să nu mergem prea depte în cealaltă exremă". Nu există om mai cons de pncipiile dematice sacosancte d�ît'acsi preot din Noua Angie, Jeremy Benap, cre scria touşi unuia ne mici i: .Să mînă n pi ciore a n pincipiu faptul că guvenii îşi ag oi gina din popor, dar să obigăm popoul ă înţelagă bine că el nu este apt să se uvneze sngur". Iată e deinşe un spiiţ. 'dina impsă sub nmele de libey şi equaliy ese eja ordinea capitalismului, oicît de modst ste el încă. Bogaţlor puterea, rosabiliăţile.. Pnu celalţi, ra cncsie de a i otejaţi � lege împoiva ogaţlor, a cm sînt -bogaţi împoiva lor. uţn contază apoi ă acastă constituţie ameicană este Cosideaă revolu ţionră, noă, egalitră, echiablă, în mra în cre nde să aducă în stre de eclibu, unul n · alul, mpile imalui uman, întotdaua egoist şi feroce. Cuţia n 1787 este efetiv un mecaim cu conapondei sava,te. Tebuie ca .puele să ie aît de împărţite şi cilibrate nre diferitele colui ... ncît ici unul să nu oată, depăşi lmitele legale ă să ie .

1 69

eiace mpieicat de celelalte" (Jeffon).

n ce rivee

socieatea, nu vor i fe · umate rivilegile, şi i als c el l propietăţi ane, r e va vegha Cl mul · sre ivleii - aică se i - să ie descs utrt. Nu ste e uşor n acesă meă ţră' ncă "nouă" cre e mia? icrd Hosader emă acest idel u o rie mzată : "Pănţi redau, pne el, că un sat bne conceput a zăici ints n intrs , clsă n lă cls� factiune pn facţiune şi o mră a guvenului nr-o _ala, nr-un sisem iois de '

usrre rcipcă". · De fap, . rebuie ă . rcnoaşem că aă soa ameicană a secolului l X-lea se preznă, .sub senul �fmei concurenţe", ca o mplă şi ferce lupă ' de interese piculre, se enu că aici lupa ete i rentabilă", mi justă dect n ţle capitalise n Europa, :ă bneiciile nu snt rezevae unei cle s nchise, că îi ee peis · iecia să-şi ncerce a nro cietae mai dchisă, mai avantajoasă decit oriunde, şi sâ racă nro zi sau alta biea. Sef me man este imagina clsică a actei Americi; oae cale de ispiţie stăzi.

Cucerirea Vestului • De a începu, Sateţe Unite se deinesc ca o ţară pionie, ceea ce se poate spune de asem ene, despe toate ţie care se Înuntd CU un VaSt spaţiu pe care rebuie $ă-l săpnească şi să-l uJnizeze, să-l reducă a dimenunle omulu, indferent că este voba de Rus, Bria sau Agei, de exempl. Expansiunea georaică este pma fomă (şi care e detemină pe ceeale) a ocări creşe, ie că este voba de o economie, de o naţiune, e un sta, nu mai puin de o iiiae.

Istoria a ăcut bine lule: a peis Satelor Uite� aproape ără nici o diiculae, ă se nnă de la Alntic la Paciic. Să ne mam Fanţa inslndu-se,

a Atlntic la ! Saele Uite au cmpat Lousina (1803); au obţinut lidele spiole n 182 1 ; au pit n pta Agliei (n dei mentul e vnal l di) regul n 1846 şi aoi. n ul nui rzoi foe uŞor, au luat Mexiului Texsul, New Mxico şi aifia n 1846� rotnjnu-şi şi mai mult bucaa lr n 1853. Dacă ne nm la eibilele casrofe şi invzi e cre le-au nimpat laea Rusiei, de exmplu, au a Europei, acă storie pionir apae sub smnul binecuvinat al falliăţi... Dr sarca a fot meă. Compet singur, înira Americi nu ar i eşit De la nceput, ordonta n 1 7 87 ezva cu nţelepciune eritoiile încă ncupate n vest popieăţii cmune a Uiii. Drept mare, e măă ce e. populau, s-au fomat noi ae, numl lor idicndu-se la 48 (l 49-lea va i Ala8, ·al 50-lea Hawaii). ncepuj n 1776 cel puţin, ncheiaă pate cu disribuirea ultimelor loi din Olhoma în 1907, colonira a căpăat ii de fome e care le-au popJlrizat ovsile istorice, romanele şi fmele, e la cuţa cu prelaă a primilor eiranţi şi luptele lor mpoiva săgeţlor nielor, pă la călătoril� ultimilor coloi trpotaţi e lntele căi feate cte de la n en a cellalt. Dar este oare uil să revm asupra acetor magi prea cunoşcute ' din Far Westul îndpăat? . Ceea ce merită de subliat este pnă la ce punct ,.ronira", spaţiul ucerit e albi, a fost o me aventuă, materiaă şi spiriuală. Materiaă nsemnă a pune n lmină rolul motOr, de la începu, l ceditului, e t al capilsmului. Spiriuaă seană a vedea dimsiule noi ale protsantismului şi, mai depte, le civilizaţiei meicane în ca de-a doua şi · decisi vă eapă a ei. nro cvsi-lie, de

.- Capialsmul a fost oganzaoul acestei naintă. Imaginaţi-vă colo�tul e tmi şi-a pimit lotul acel home stead de 160 acri (64 ha), cae işi ridică csa 1 71

dn len, prefabricată, mbînd elmntele, cultivî,d mai nîi solul uşor al conelor, exnzindu-şi trepat munca asupra erenurlor. mai jse cu ol dur; chir pnă n văile e care uneoi rebuie să le cureţe de tuii şi; cîteottă să le defişeze. n raliate acest n nu are imic dhr-un ţăn. ir in ajun ate, el mai ratica ncă o u/ totul ală mseie. Singa condiţie enu � rezta este să ştii să conduci un atelaj; cul, n gnal cea a îului, se face ră o · pregăre compicată, păîntul nu ·este ·îngrşat... Mi als dacă fieul este pmul veit, atunci să ·ii sii că el, nu e decît o singură idee - de �-şi evinde înul. El va răi aici cîţiva ani; mai are · abia îţiva bai, căci n acst colţ pierdut totul rebuie ·plătit dinaine. Trăi� (deja) n cutii de coserve, se va ncăzi cu cărune dacă clea ferată ajunge in apropiere. Dacă două sau ei recole bune' i-au ads un capitl, atunci nu ezită: işi revinde pămîtul, proit.d de pls-yaloarea e i-a· dat-o in acest interval sosrea de noi emianţ�, şi pleacă mai dete. Mai depate spe Ve, binenţels, penu a o lua de la capăt Dacă s-r întorce sre , r ea ă e recunoscă învns. (Duă Louis Gard . Deci nu este un an cu ădăci, legat de pănul său, ci un peculator. "El a dat o loitură", ri spuna pe bună drepate un istoric. A jucat şi nu· va cîiga n�otdauna, eşe. Dar va coninua ă joace. Un alt spectacol foe asemnăor - cel al unui oraş e se crează in Middle Wst, sre ii 186-. Să i-l maginm reds la elemntele le esenţiale - gaa udmenară, hoelul, şi el uimenr, magaznul de aprovizionare store� bseica, şoala, na... şul de-abia. s-a născut, r iecare izeză deja pe creştera lui, in cocinţă cumpără enle bune, recuteaă noi veiţi. Bineinţeles, eistă lună elecică şi· mvai. n cuind va exisa şi elefn, .dscoerit' n 1871. "Foate adesa, călătrii vr remarca faptul că sît luminae şi ă trmvaiul trece e srăzi cre nu au ncă ici o casă. Dar acest lucu ee ăcutr după cum e afnă, tomai peu a e cosi case, penu ca tele să se vindă mai reede". a Bmar, capiala

)

satului Dakota, întmeiaă n 1878, une predomnanţi sînt coloişii gemai, ee auura, cin�i i mai ziu, Capioliul. "Locuitoii n Bimark au orgizat deci o ceremonie de inaugurare gandioaă. Ei 1-au nviat nu numai e James Byce (are va srie n 1888 epublica americana1� re era o esonalitae, ci şi pe genealul Gn, fost p;eşedinte al Republicii şi răzoic ilusu; aoi, a fost preznt Sittng-Bull, maele şef siux care s-a remarcat în csl nţi revole împoriva albilor şi ce, veit penu a oi &rălucrea ceremoniei, a spus n limba sa cîteva uvnte amabile. r, cea ce i-a uimit pe Byce, scoţian practic, a fst faptul ă viitul Capitoliu se ala la 150 meri e oaş. Urea sa i-a supis e locuitoii n Bsmark. I. s-a spus: penu ă oaşul va creşe, Capitoliul rebuie să ie foate depe de aglomerarea actuală" Louis Giard). După cum vedeţi, acest oş, a toate celelalte, se extinde încă n prezent El răieşe dinainte, confom secretului înregii vieţi economice. Nu se bazează e bii pe care îi are, ci pe bani cre vor veni, vor vni sau nu. Cea ce se de aat ese fapul că, excepnd accidentele, invesrea tendinţei din 1873 de exemplu, bii vor . veni întotdeauna. Pariurile au fost adeseş recompensae.

Ameic, ac_ea care a cucet Vesul şi Far West-u, este în esenţă protestan. rotestansmul a fost singuul care · a făcut faţă · acestei siuai. umane dicie, busc apăute, acestei dSpesăi de oameni e m ai îninde. •

Iată-i · fără pstor, reduşi .numai la lectua Bibliei. Fă îndoială, aceşti inţi răiesc înr-un. fel de Ev Mediu şi viata lor reigiasă sponă este de obice- destul de vie, feilizînd neori invenţi aernte, �a . sea Momonilor, fondatoii satului · Uh. Mţritul prots tantismului american a fost de a înreţine, de a îuleţi aceasă lacăă. ste una dinre cele mi · umoase pagi n istria sa.

1 73

Penu a ruşi, posantimul rebuia să e adaeze

rcili pe care o avea, ă e smpliice, ă se eeze, ca să zicem a, de secele exstente (conegaţioii,

episcopaienii), ă-şi reducă învănul eologic au irgia, să izeze e emoţie, pe şocul renilor spctaculose. Ptoii inenti ai apşiar, metod.iar, discipoior Ui Chrstos o fac de mpne. Nu ei invenează aceasă religie a mi, reeştepti şi revivas potsne izînd dinainte mdelul. Ei au şiut cel puţin. să o adapteze, să o smpiice (apii debasindu-se de secrismul lor, metodişii e moşenrea nglicnă), prijindu-se inotdaa e : "teologism ndividual", pe .suveriatea ndividlui", n srrşit, ;pe acte, nu e credinţe''. Lmajul li is e reduce de acum înane la o comiune decă, simplă. Dincolo de scpul sri�t pe care il unărau, acşi evangheizaol ai Vetului fasonează, ă ă , american way of lfe, "modelul" Vieţi ameicne, săpnul civilizaţiei ale, la care cu sau ă voia · lr, ncepind din ii 180 şi 1880, noii veiţi, car neproenţi, vr i obligaţi să e aapteze. Aceste mişci sponane, din patea credincioşlor ca şi din ptea pastoil. au fot opea omeilor e n� "singurii caori de Bserici". Cuceiti ce erau, ei şi-au mprţit gogric vatul domeiu al . "roniei": Dscipolii işi vor inneia icile lor bsrici în Vest i Middle Ws, netodii mernd n drecţia nord-ve, ir baptişii spre sud-vet Acţina · lor se compară în e, cu opea misionilr sanioli care au încput e fap, n secolul ·l I-la, ă-i rconverscă e imignU pioi veiţi n Lumea Nouă, aăgnd în acelaşi ,mp la . reigia lui Cts ma inieilor şi puind sfel. bazele a ceea ce ste aăzi America Lată. ·

Industrializarea şi urbanizarea • Cuînul indusilizare, el singur, nu este suiient penu a desemna , toată această muae a ii mateiae a Stteor Unte in 1880 şi înă as. In cursul acestui seco� sau aproape un seco� un stat ai

1 74

es aicol devine un sat mai aes ndusd, aşa cum arată crele care unez. Mutaa nu ar i fost posbiă făă o enonă dezvoae a oaşelo. . Valoi ale selor aiole şi ndale

'm line de oli) 1880

Aricole Induale

2,4

. 4;7

1919

8,5

23,7

9,3

1 1 ,4

0,6

188Q

1899

1919

32,9

39,3

41,6

4,6

51,7

45,3

36,4

0,4

B. Poulatia lă 'm line de ndiizi şi n pcnaj)

lat- lă centaj

1899

1950

15,6

Nu se pune problema, aici, de a unn m deiu acastă foiablă mutaţie, multiplicînd cirele şi msile. Ctle de conomie şi de georie zză n acesă poblmă datele indisable. Dn pnct de vedre toric ese inent să ăi că, la fel a n .glia, pmul t ndial a fos, · n nua nglie, avntul niei texile şi ă, a fel a n nmoae ţri euopene, slra defmiivă coincide cu boom-ul căilor ferate, n · 1865 pnă la ia n 1873. mpont r i de ăa: a) mplrea reşitei meicne r. nu încezâ să afcee geogria popriului ău spaţiu (cf. recentului avnt al "Sudului roun", Deep South, de-a lunul Golului Mexic); b) noutatea nmitor erfonnţe cre nunţă "vitta viitoare"; c) adaptările unui . capitalism n uptă cosnă cu el însuşi · problemă pe. e o va relua capitolul mător); ) sosra de mă de lucu eropă: nu mai mult decît cosucţa Vstului, cea ·

1 75

a industriei şi a oaşelor uişe nu a fst opea Amicii sngure; e) acst pigios avs uian şi maeal s-a ·grefat de bne de rău e acasă civiliaţie veche e care un limbaj inadecvat o denumeşte the american way

of lfe. Nu Vom aborda îs, penu moment, decît' ultimele două din acete vste probleme. Pînă pe la 180, Saele Uie au pimit eigrmp

englezi şi scoţieni - pmul fond al populaţiei lor europene; a umat apoi un alux gemn şi irlndez: aceştia n umă au dezangliciat puţn şi cr deproesantizat populaţia mericnă. Cu toate acstea, America connuă să ie sub sica domnaţie a cultu� engleze şi a protsantimului cind primeşte, înre 1880 şi 1914, aroae 25 milioane de slavi şi mediterneei, cel mai adesea caolici. Cel cre ii va aorbi nu va i atit Vstul aicol, cit Estul urban şi indusialzat: acesa dn mă este rasfomat, nu bulvesat, mai puţin bulvesat de exmplu dect Argentina conunată cu o migraţie italiană e a nlpădit toul, oraşe şi sate, începînd aproape cu acelaşi n 1880. Aă diferenţă nu are nic uimitor, Statele Unite care ii rimesc pe noii vţniţi au oraşe� industrii in plin avînt, o uiitoare putere de desre şi convngere în acelaşi timp. Asimilara a fot rapiă, uimitor de eicace. "Să exnăm n gup de americani (1956) luaţi la întîmplare: tipule nordiCe sint · depte de a domina prinre ei şi a-i puta fe bine să-i crezi 'veniţi de la Neapole sau Viena mai degrabă decit de la Lona sau Hmburg; şi cu toate acestea sînt mricani, se comoă şi racţionează ca mriani. Dn acst punt e vedere, mecanismul de asiilare a mes" (Andre Siegfried). A rimfat in acelşi timp lmba, american way of lfe, putera enonă de aracţie a Lumii Noi asupa migranţlor. El este sinur, sau aproae snur, imporia tuturor celorlalţi. În pls, prin legile numite quots ( 192 1-1924), prin legea Macrn n 1952, Saele Unite şi-au închis practic poata de ntrre. De aunci, sosea de persoane smutate nu a mai reprezenat .

n acest ocean mn, n oia reuşitelor senzaţionale n domeiul ştiinţic al noa inre cei 1 adopaţt. Astăzi nu mai au lc eneraţi noabile n Sud ·decît pond n Me:dc şi Poto ico; n Nord, nmai din Canada ranceză, ai crei copii pierduţi se regăssc la Detroit, la Boston şi chir la New York. Dr acete emirri sînt fricele de apă. New Yorul e făă ndoială cel mai mare oaş otoricn, r şi isu" ese un mre oaş nord-aican n acest ses, şi din moive simile: oice mre oraş re nevoie de la ptnerul său de înă de lucu necalicată, săracă: Dacă nu o. poae recuta aasă, o caută n altă pte. Noii veniţi au fuizat indusiei ameicne înă de lucu ienă cre i-a favoizat demrajul, apoi avntul. Ei au fuzat de s1ena sacii şi roleriatul riaşelor oaşe ' al căror prototip este New Yorul, negalat de altfel. Nu încetează să se instaleze a ubanizare de o mplore excpţională: de fap, toaă . costa atlntică, de · la Boston pnă la nivelul Wsingonului, a ·devenit astăzi n sinr oraş - Megalopols, afmă un geogrf -, lăsînd n rrele sale inervale puţin loc penu rboi, pentu cîteva cîmpuri cultivate, penu peiferii care se nc şi se confndă. Uivesitaea n rinceon se idică astfel in cenul uneia dintre aceste rezervaţii de iarbă şi rboi nre aglomerrea new-yrkeză şi Phladelphia: un moment de nea.ţie şi a r i ngiţită de acei monşi vecini şi familii. Totuşi, 'n poida acestor prodigioase asfmări şi sosilor msive· e noi oameni, civiliZaţia micană a rezisat. a a asimilat tot: maşi, ateliere, dezvoltrea podigiosă a sectoului "teiar", icul de autmobile - in acestă privinţă viaţa europeă iind stăzi o imagie apropiată -, în sşit, iianţii neproestnţi. •

Civzaa amecană s-a jomat în rei eape: pe coasta Atonţului; de a Atanic a Pacic; în sirş, "pe veicală , pin indusiaizare. Cea de.a doua etapă, Far West Şi noul protestanism,. este cea care a

•

xat poae eementele esenale ae· acesui meian way of life: respecul peu indiv, credinţa reioasă simpilcată 'la exrem şi putenc Împinsă spre lCţiuni (înrljuorare, cînatul in .comu; atoa soi. ), ••

preponderenJa englzei, în faţa căa celeate lmbi dspar. . ·

Se poate spune depre o asemenea scieate că estţ religiosă? Da, aproape 100%, reeă sondajele. Benjn Frnklin aina deja în 1782 (deci la pmele ncputuri ale Ameici): .n Satele Unite, ateismul ste necnoscut: necredinţa -: ară şi seretă". Nici astăzi nu există o exprimre oicială cre să nu ie sub semnul lui Dumnezeu. . ice demes meican spre exterior ee văzut de preferinţă ca o .cuciadă", ie că ste vorba de Woorow Wilson, ie de generalul Eishower. De semenea, nu există difrenţă soială care să nu aibă exresia ei religiosă. n ptea de jos a scii, comuităţile baptiste, . opule şi pnă mai ieri fae săace;· ,,mai şic", bineînţeles, umea netodiştilor; foae diă, în srrşit, cu; fatul său irgic proveit de la Bisica angicană, cta episcpalienilor (adică cei cre au episcopi). Cum scria n storic, există de semenea biserica noilor bogaţi. ntr-adevăr, în propriii săi ci, . putin mpotă în ce mod îşi conc e ameicnul cedinţa! Căci socieatea religiosă este toleraltă, pluralstă, divizată în sece, n .denominaţi" diSparate, cu o snă biseică adevărată în ssul obişnuit . al cuvîntului: cea catoică. Nmic uitor de exemplu ca aceaşi filie. să se mptă înre mai multe .sece", căci iecae ste liber să cradă ce vra, cu condiţia să cradă: acesa este sina obigaţie. Se poate veda a Bo�on o mică "bisrică" cu aritectră ultrmodeă. La ntrre, o placă precizează că nici un cuit nume nu este celebrat n acese locui cosacate ugii enu oţi credncişi din lme, indiferent cţe le ste credinţa. O dală mare cae evocă n altar, singura pată lminoasă în penumbră, primeşte, pinr-o dscidee practicată în acoeriş, o pînză de luină pe care o călăuzeşte pîă

�

1 78

ea o · mre· .conă .n amene de olnă ce

duce cu gndul la "copuile mobile" ale lui Caldr... Mnnată tolernţă, r gndi un erpen acă nu r şi că n mica, laicisiul şi aesmu l n sil ccidnl , şi. n · spcial laiCismul guvemenal şi eduaţional

confom mdelului ancez, snt puţn pacticate sau chiar de nec oneput. Dmpoivă, o anită fmă de reigie, e aţionalism face o orecare vogă, cre şi-a croit m şi n Europa o ată cu Oigiea peciilor a lui Dn (1859) au Viaţa lui Iisus a lui enn (1865). Acest aţionalism se qracteizează pinr-n dem n ce în ce mai vag. Pnu ceziunea culurală a Ameicii impont ese faptul că osacolul a priori dicil, cel pe care îl reprezntă catolicismul migranţilor, cu rlndezi în funte, umaţi de gemani, italieni, slavi, mexicani, penu ca acest catolicism să ie în cele n umă adapaţ şi, bine adapat, la viata meicaă, acodat la tate cadele sale. Rolul pmei mse de catolici - irlndezii a fost n acesă pivnă decisiv. n oice caz, dacă Biseica atolică şi-a salvat uiata mondială şi ierarhia, a a accepat ră reticente.separea de stat, spre eoebire de atitudna ei în alte ţi nde este majoiară; a s-a angaja4 de semena, e deplin n carele naţionalimului meican; n sfrrşit, ea acceptă să pună în md delibeat accenul pe acţii, mnd prin aceasta suşi impulsul viei meicne. O declaraţie, între alte zece, o va spune clar (ste a unui aiepiscop meicn): "Un vot cstit şi corctitudna în relaţiile sociale vor face mai mlt pnu gloa Donului şi salvarea suletelor decît lagelăle n mijlocul nopţii sau· pelerajele la Cmsella". Ca şi sectele protste, Biseica catoică, care nmără asăzi 30 de miione de credncioşi, a şiut să se ornizeze, ă-şi aibă asciaţiile sale, şcolle, univsităţile şi, deşi bseicle pronte au aut reuşite dstul e reduse ,în evangheliarea pr}eariaului urbn, a a mrcat ·în acest domeniu succese evidente. Poate că acesă reÎativă neiaciate a Bisericii protsante faţă de oraşe ţne de succeul ei. în mediul

1 79

al, n secolul al XX-la, şi de mogăţiea cre a mbrghezit-o şi i-a otolit aa· zelul (n oia unei reveni n pezent): Căci America religioă şi in general nreaga merică cultumlă nu · nctază ,să ie meinţată de imbogăţirea şi . îmburhezra cu regu� lariate a creincioşilor ăi. Acest ect religios nu reprezină decît na inre etpicaţiile succesului cerenţei civiizaţiei meicane. Mi snt şi altele, care ţin, făă îndoială, de puteea creşteii sale vitale, e atracţia unei socieăţi în cae iele de clsă nu sînt mrcate deît de bani şi nde, cel puţin pă în vremuri foae recnte, căle îmbogăţirii păreau larg deschise. A accepta acte regui sociale, pnţru . imigntul european nă a se despărţi de vecle categorii euroene, - a se · deschide_ spenţei. Aspectul lierl al unei societăţi '· care, de altfel, connge te de asemenea natură ncît nu pemie nicidecum individului să scape eulilor tacite ale ceea ce numim american way of lfe. Daca igntul suşi are unele diicultăţi în a se acomoda, aă încercă uneori nostalgii, copiii săi, în ce-i priveşe, vor i doici să se topească n msa americană. Toţi sciologii au remarcat aceată dorinţă a copilor imimnţilor de a face să dispară umele oiginii lor. n sşit, n acest proces rolul cel mai re l-a aut abundenta "şselor" americne: frontia, apoi industaizarea, avîntul malor omşe - iată tot atîtea oeraţiui penu crearea bogăţiei, ir mogăţirea faclitează asiilaea. Este lung umul de la irlndezul ceăreţ al pmei generaţii a ilor 1830, care locuieşe n cîteva ccioabe sau "bojdeuci" pnă la irlandeul cu "perdele de dntelă" n a ddua au a teia generaţie. Astfel, l1xil cescnd l bogăţiei americne a sigumt scendentul pmei sale civilzaţii asupm acestor noi vlri de omei care au năvăit pe continnt. Dacă această pimă civilizaţie s-a . diferenţia, pecoce şi cu putere, de sursele �e engleze, nu este mi puţin adevărat că a rămas încă mai mult nglo-saxonă decît cu adevmt europenă. Euroa contnentală a .

mstecat ntotdaa raditiile mierneene şi cel, ntdice. "Aceă ineprete a ouă civilizatii ipsee n Statele Unite, aracţia ngl-saxoă absorbind totul" (nre Siegfried); Şi, fără ndoială, este regreabil n măsura n care hazardul istoiei a ăcut n rstul continentului american (cu . excpţia Cnadei engleze) o lume srict · latnă, mai ales sano-btugheză, apoi puteic mrcată de iigraţa ialiană. Datoriă acetui fapt cele două Americi e înţeleg greu ua e cealaltă, ele nu . sint ăcute enu a e nţelege. Şi acesa te mţ prezenului.

CAPITOLUL III

UMBREL� Ş! DIFi,ULTĂŢILE: DE IERI PINA ASTAZI

Pînă aici m semnalat şnsele, reuşitele. n realiate, nu au lipsit diicItătile şi neşansele. Ele ar să se acumuleze n prezent, ciar să se multiplice pe msură ce depăşm acste su:csive .iii care despt apele": 1 880, 1929, poate 1953. Dar iluzia riscă să ie dublă. Văzută de aprape, care realitate colecivă nu dezvăluie diicultăţi nerente propiei sale vieti? Apoi, qistincţia dinre şe şi 9eşanse la dimesiile unei civilizaţii mese nu poate i ici clră, nici decisivă. Orice diicultate necesită efort, suscită ripostă, cmă senul. N�şsa este o punere n gardă, o încercre. a nu pecetluieşte decît rareoi n destin de llblu. Versul fote cnoscut al" lli Hei:h Heine - o nouă primăvară i va reda ceea ce ţi-a lat iana ,..., , adevărat adsea în ce-i iveşte e indivizi, se poiveşe şi � mai mult încă pnu natiuni: Satele Unie · au diicultăţi, e nnţă ize penu ele, r sănăaea lor răîne exubeantă, mai bună ate decît o cred ele însele.

U n vechi coşmar: problema negrilor sau o. colonie de nedezrădăcinat În cadrul şelor merici s-a recurat o diiculate mpoantă, încă aproae de la începu, imposibil e a

1 82

o elimina: prezenta neilor aficani, implnaţi pe solul său in secolul al XVII-lea n dezvolaeş plnaţiilor dn Sud (tuunul n Virgiia neepnd dn 1615; orezul in Crolina ncepnd dn 1 695, apoi in Georgia; bmbacul, ncepind n scolul al XIX-lea, n tot ţnutul situat la sud-vest e Viria). •

De acest fapt sînt rdspunzăoare stoia şi geograi.

Coasta atlantică unde au fost cosuite Saele Unite peznă o succesiune de zone cimice apropiate_unele de altele. New Yorul cre, n Oida !atitudinii sale (cea a Neapolelui) şi din cauza curentului rece dn Labrador, re clma Moscovei - New Yorul se ală numai la o noapte e mes cu renul de Z?nele tropicale şi produsele lor exotice. n acest Sud, sclavagismul- s-a salat aproape n mod r�sc, ca n fel de prelungire a economiei ntileze, atît de prosperă în secolul ·al XVIII-lea. Spaniolii n lorida, frncezi la New Olens (in 1795 penu estia e zahăr) îl practicau la fel ca George Wshington şi homas Jeferson pe proietăţle lor dn Vrginia. Astfel s-a inrdus, n acastă·-- Ameică n glo-saxonă, o Africă vivace, aberană, pe care nu o va mai stăvli ic, . nici fota. nici prejudecăţile, nici concesiile. Costiuţia din 1787, rebuie ă remrcăm, oicît de ib1ă ca ton, nu a aboit sclavia. Ea prevedea numi suprimrea comertului cu negri; după o perioadă de 20' de i, şi va i efectiv a>oit n 1807. Dr dacă de atunci negrii nu mai sint impoaţicel puţn legal (căci contrabda va contnua ncă mulă vreme), ei se nmlţesc mult, ca orice animal: avntul bumbacului duce chiar la o agravre a condiţiei neglor n secoll al IX-lea. C'�dva, sclavii răiau n casa stăpnului; iaă-i reuniti n upuri mi, ca pe domeniile Romei antice. Deslpra acestor ămi mncitori de culore, o socieate albă, primitore, cultivată, fomează o putică aritocraţie colonială. · Coia Unchiului Tom, romnul scs de Hriet Beechr Stove, cre _

vorbete despre nenorocile negrilor, va dezlănţui1 n Nord, n 1852, o revoluţie a �uleelor. Un alt romn, Pe aipii �întului le Margaret MitcheU, vobeşte la rndul său' . de blîndeţa şi fmecul vieţii n Sud, dar aici este vrba mai ales de viaţa iberă a propneilor albi. Tocmai' în acest cau exerior se situează subiectele poveti:ilor complicate şi pine de ncordare ale lui Ft�lner, aceată viaă dn Sud, cu · noslgile vremurilor civilizate de altă dată, ptidele de vînătore, conversaţiile .sropiţe de alcool de pomb, moonshine. Dublu adevăr, negu şi alb, ă · îndoială dublă mnciună. Pe scut, n timp ce ndianul, prmul colonizat, a dispărut n lupa sa cu europenul, pînă la punctul în care nu-l mai regăsm decît n acele rezervaţi unde răieşte ca reprezenant al unei mse dispărute, negul se dovedeşte, ără să vrea, ·· un adversr . tenace. Satele Unite au stfel pe teritoriul lor o· coloie care nu s-a emncipat cu aevăra� în oida tuturor măsurilor oiciale, o mnoritate eică ale cărei pondere şi pezenţă e menţin în oida a orice. ·

a mjocul secolului al XIX-le, problema aboiii sau menţineii sclaiei provoacă războiul de secesiune (1861-1865), dar nu este decit unul din aspectee dsput�i mulipe şi fraicde care separă şi opune sttele in Sud celor din Nor.

•

1 . Nordul ese ndsrialzat, ste pntu axe vamale mari; Sudul, vînzăor de .bumlac, preferă ă cumpere prusele maubfactuate n Eoa, caliatea lor fnd superiară. El revendică regimul poului deschis. 2.. Aspectul olitic al disputei: cele două ptide, repubican şi democra, îşi dispută puterea, dememţii fiind i ales sudişti, republicii mai ales notdişti. 3� Această rivaiate este cu atît mai apriă cu cît comotă o iză; noile sate care se ceează în vest vor inclina spre un blc sau spe celălalt? 4: ractic, criza idică o problemă gmvă: satele 14

individuale ntegrate n Uniune pot au nu ă se opuă · unei măsuri au alteia luate de uv�mul cenal al Uniuii? Au ele deptul de a ieşi n acesa, de a e separa? Ţoate aceste motive de rivalitate se crisalizează în dezacordul violent dntre cei doi advesi n legătură cu aboira sclaviei. Sudul declanşează . ăzboiul (aacul Potuli Sumter, 12 apilie 1861); el se va încheia pn captularea sa, la 9 aprlie 1865, după un oaznic război Civil. Amendamentul al 13-lea la cosiuţie, n 18 decembrie 1 865, aboleşte sclavia. Măsura riveşte ceva mai puţn de 5 iione de nei (4 800 00 .în 1870, faţă de 33 de milione de albi) sau 12,7% n populaţia totală. Acasă proporţie va pori ulterior: 13, 1 % in 1 880, · apoi va scăda reulat, , o dată cu imirarea europeană, pînă va atinge 10% în 1920; e pre că s-a sabilizat la acst nivel. Mii de detalii ale · vieţii cotidiene vor arăta cu uşunţă cum avntajele politice ăcute negrilor · se dovedesc a i zaice. Drepturle olitice . au . fosi răsămăcie, negul mnţinut e "locul său nferior". Cu aît mai mult . cu cît el nu a prăsit Sudul (unde acastă ferioritate se menţne în mod ponan datorită obiceiilor, traiţlor) nainte de 1914 şi nu a găsit aici decît un loc prst n indusriaizaea care a nceput pe 1880, cea de om pnu munci dure, de mncitor neza liicat, posturile cele mai avnajose iind rezevate alblor. Numai o d3tă cu primul război mondial emigrrea negilor pre Nord a devenit importantă la Hrlem, caieul negu n New York, 1� Chicago unde ocupă "centura neaă", a Deroit ... ·

• Minaea neagră a unat avintul economic al Ameci, s-a încoporat acestu. Ea are astăzi bogaţi să, chiar noii săi boga, univestăţile sale, muzcieni, poei, sitoi, · biscle sle. Dar adevăraa egaliate fuge inainea e.

"Aşa cum se întîmplă, scrja n6 Siegfried n 1956, o voinţă sisematică de oim r puta face să se 15

reaă că poblema .ese de acum rezolvaă şi mai .mulţi viziatori euoeni s-au îşelat in aceasă pivnţă. Adevăul este că excludele sociale radiţionle continuă, ie n Nor, u citeva atenui, ie n Sud, pacic ără nici o atnure. Vedem, categoic, n ce n ce mai mult, în Est şi n Cenu-vest, nei mtcaţi efectiv n viaa alblor; s-r puta ca cuare ss om de culoare să ie adis, ·unori, la un dineu sau la o reuniune socială; dn ce în ce mai numeoşi vor i repre zenanţii rasei persecuate iei cre vor i aişi ă discriminare n postui admative eigibile. De aici pnă la a crede că bariea reuie să cadă n cund saQ ă se aplece seios ste m · lng. Negul din Stele Unite se simte meican şi se vra pur şi simplu ca are, ră menţiunea rasei, dar pentu albi el ămîne un «negu americn», ceea ce costituie o·putemică nuanţă. Culorea n speţă pae că este un obsacol isumontabl penu o asmilre completă". În ralitate, problema negrilor este psă n ncetneala exaspeantă c� cre au loc, - anci cnd au loc, schmbăile culuale. rejudecăţile, antipatiile, luile de poziţie (a se vedea romnele lui Faulner) snt aici în mult mai mare măsură încă cele de iei decit cele de azi. Segregaţia, lişajul (fote r), ostilăţle în stare !aentă sau evidente sînt rămase în uma işcilor cre le elmină. Dr, în sşit, acese mşcări au fost declate. Incidentele şc�lae de la Littl� Roc, unde uvenul federal a aut n cele n nnă cîştig de cauză (şcolile )lbilor, susţmute de uvenatoul saului Arnsas, reuzau să-i scape . pe negi, a. cum îi obliga o recentă lege fedeală), raă care v- i viitoul, oricît de edutablă ar i problema şi psiuiil e segegaţionie. Totuşi, acest viior se aropie lent şi numai uimitorea răbare,_ lalisml poitic al rsei nere pomit ca soluţia ă rămînă pşnică. , Penu a concide, se poate vorbi oe dspre poblema negrilor ca desre o neşnsă, n acelaşi imp a mericii n gneral şi a acestei Ameici negre, simpatice şi răbdăoare? Pră îndoială nu, enu ă ·umimul merican se găseşe n pezţnţa unei diicultăţi de

sunonat n u,cţie e ce va . i aprciat şi ălat. Făă doială nu, pentu că aceasă Afică a ofeit Satelor Uite n· apot culturl deosebit, ignal, cre s-a ncooat n civlizaţia ameicnă (in special n muzica a). Pe de ală pte, acesă Afică ste n pulct de vedere material şi ntelectul cea mi evaluaă comiae nre cmuiăţile nere dn inreaga lume, ste muncitore şi ese pră n plsa comiăţi şi civliz�ţiei . micane. Timpul va lucra n favoea sa şi dacă nu va suma acesă gravă conadicţie ntenă a vieţi ameicne, sura unui, rău intelectual şi 10al penent va răîne. Fapt pe cre nimeni nu-1 · doreşe n adincul suletului . său. America rebuie să inventeze şi să adope o solutie corespnzătoare.

Capitalismul: de la trusturi la interventia statului şi la oligopoluri Şisă sau neşnsă, vom ezia de semenea a ne pecizm aprecieile punind în c,uză, de daa aceasta, istoia capialimului n Saele Unite. El a susţinut şi în aceeaşi măsură a ads deservicii civilizaţiei cre i datorează (şi reciproc) mrca sa de. naştere. Bnul a fost şi ămîne rege n acastă democraţie liberă care vrea ă ie meica. npeiul afacrilor ste evient, el e etalează deschis, ie i numai în buildingurile uiaşe n Mahatan. Dar acst capitalsm, acst jc liber,. u.eori prea liber al cereii şi ofetei, a însuleţit o dezvolre mateială ără seamăn n lume şi pe e iecre ţară, indferent de regimul ei poliic, încarcă să o copieze, ă o angă la indul ei. n sirşt, idealimul meican suşi, . ale cărui vigoare şi deznters total nu vor i negate, ese n pte n răspus la acst mateialism Care invadează afaceile, o evaziune şi ·O ripostă. Capialismul, aici, a aut adesea o . conşi inţă morală ,doielnică. Mai mult, nu s-a peecut oe aici mira progresivă a acsui capialism, sub inlenţa unei sociăţi pagmaice, nerevoluţionre, prea bogate ră

1 87

îndoială, pent, a i subvesivă ca Europa înte de 1 9 14 au de 1 848? Ţră agricolă, după cum m văzut, pă spre 180, a fost cuprinsă dintr-o dată n ea mai rodigioasă dntre trnsfomi şi luată pn .suprindere de acestă buşcă recere la indsie, la bogăţie, l. putee. Europ. celor Şase, de cînd s-a constituit n Piaţă Comună, învaţă ce poate însena o puteică cre�tee a vieţii materiale. Nimic nu scapă la noi unei semynea maree în creştere. Şi tocmai în această Europă de atăzi se vede avntul unui socialism pagmatic. Tot aşa în merica, capitalismul nu şi-a umat criea decît . adaptîndu-se, înmulţnd concesile, dacă se ae spune aşa, mpărţind progrsul. El a evoluat mult, de l.a rsturie secolului l XX-lea la mrile înenderi dminînd, cîe două . sau rei, vasa piaţă intrioară (oligopolun). Este evident că acest capialism dezvolat, fat sau deviat, pe . cale d. dezvoltre; rmîne ,nimatul vieţi materiale şi, mai mult, l poiticii şi civilizaţiei Americii. Transfomîndu-se, el le-a trsfomat şi pe aceta. Aici se ală, în pte, ,originea crizei actuale ş. penente a ' civilizaţiei americne. ·

Penu a înţelege această evoluţie, rebuie să revenim, un . mpment, la epoca ustuilor (trust încredere; trustee mpuenicit).

•

st rebuie ă înţelegem, juridic vorbind, o uiune de acţionri deinători de tiluri de la diferite socieăţi, acţionri cre deleagă unor rses competenta de a-i rprezena. n coscinţă, un gup de ustes reuneşe, de fapt, societăţi care, confom catei · lor, nu r avea eptul să fuzineze. Deci este vorba aici de un md de a eluda legea. Unele ntre aceste rsturi reuesc activităţi îudie, complementare, şi, cînd este vorba de grupări puteice, ele mrsc în mod evident să constituie un monopol, deşi imnsitatea Satelor Uie connuă ă facă dicilă aceasă oeraţiune. Tcmai o

oeraţiune de a�t gen, şi euşită, a dus la bun srşit John Rockefeller (183-1937), de la 1870, aa. c:ii Stanard Oil (din Ohio,) pînă a cotitura efecivă, în 1 879, a rsului Sandard: acesta . depăşe iele stncte ale afaceii căci îngiobează o . seie - de ntreprnderi care se cupă atît de extracţia perlului, de nspotul său, de rafmre, cit şi de ăi (nainte · de toae în trăinăae), acesea legate n cund de Uriaşul av�t al automobilului. United States Steel Coporation, întemeiată în 1897, se un ust, categoric, r şi mai categoric îsă, o nreprndee foe mae, retrs n afaci de a Standard ar nu n speculaţii, şi care, roiînd atnci de inexistenţa unui conrol fscal, acmulează o enomă avee _: ea va inanţa mai îrziu .lse .oere · de binefacere -, John Rockefeller a cumpărat zăcămintele de ier de lns ă acul Superior. De fapt el le-a prit re,t plaă de la clienţi nsolvabii. Puţin după acea, n secret, a consuit o loă de crgoi penu a rpoa nereul pe Mile :i. Apoi, de voie de nevoie, se nţelege cu regele oţelului, nrew negie (1835-1919), tăppul milor oţelii n Pitsurgh. ntevenţia bncheului Piepont Morgan a conds la reara acestui uriaş U.S. Steel Coporaion, . care ,,mnopolizează'\ m pne noi, 60% n producţia meicană. Ultimul act: în momentul introducerii acţiunilor grupului la Busă, Pierpont Morgan îi dublază capitalul, deci valoaea. S-a miza, n mod r ntemeiat, e reşera ·viginoasă a afacerii. Aceste operaţiui, alele pe ae le-am putea cia (şi pe care· le citfi adesa n legăă cu lupta companiilor de căi ferate) -defmesc q eică şi n clmat, n apilism feroce şi ără msi de cuge, ca poitica n impul lui Machiavelli. De altfel n Rocefellr, un Cnegie, un Pipont Moran nu sînt atît de ndeptaţi, nr-un ahmit fel, de inţii voluntari ai Renaşeri. Acestă ilorire a afacrilor trebuie situată e la gana după aur din Califoia (1849), sau mai bine n 1865 (după capiularea Sudlui la Appomatox) pnă la ncepuul. secolului al XX-la. Aceşi prinţi. cu faţa duă ·

au ngăduiare e a caz la caz, şi-au dit u pamă meica "lor''. Ei au · upt, au rstat osacolele, au

plăit aproae fără să e ascundă mitele necere. Unul nre ei scria: "Dacă trebuie să plăei enu a obţne soluţia jstă, se pur şi simplu legal şi eciabl să o faci. Dacă un om re putrea e a face un re rău şi nu merge drept decit după ce l-ai cmpa, deorece tmpul ciştigat va i afel economisit, atnci este_ o daoie să mergi inainte şi ă-I cumperi e judecător". Scopul scuză mijloacele; s� just ceea ce ne convine .. : ste epoca mailor rali zi economice, a căilor ferate, l goanei după auul califoin, a opulării Vestului, a oamenlor noi, a pViţlor ae justiă · iul liştitor, dacă nu intodeauna exact, al acelui sef mae man ... Sint anii unui capialsm nconştient de cinic. Aceşti ameni de afacei, in toiul luptel�r şi compro misurilor lor, nu se văd, evident, cu chi noşi. Sint luptătoi cre nu ezită deloc in .ce pivşte mijloacele e care le folosesc şi · nu iau in cosidere · dect scopul pe care îl umăresc, tanoara, eicientizara, chir binele public - relizat, ste adevărat, n idicara şi gandarea propriei lor prsoane -, r nu că ei snt .cei mai bni luptători" nu au ae repae in orice justiţie? ·

• Ar i totuşi inxact să credem că aceste acţiuni sau propaganda care se va strădu, spre sîUl acestei peioade, �ă prezinte ca self made men pe toţi oameni de afacei care au reuşt (c, ceea ce este bsolut fls, un iepont Mogan) au fost pime numai cu aprobare i creduiate.

Dmpotivă, in îndul pubicului şi cir al oamenlor de afacei işi va face apariţia o teamă puteică faţă de monoolui sau de măile ce par ă conducă la crera- acstora. Concenarea, adesa s>onnă, "orgică" a afacerilor� avintul de lungă duată dincolo de 1900, toul a conibuit la înmulţrea tsurilor şi 10

monoolilor. Ele răr a ciupercile (86 n ioada 1 887-1897; 149 de la 1 898 la 1900; 127 de la 1901 a 1903). Dar imediat începe lupa între ele: camia pezidenţială . n . 1896 se duce în . pte penu (McKnley) şi contra (Byan) tsturilor. Apoi, unele ntre acee tsuri prea ambiţioase şuază singure, ca cel al minei comrciale la care a · visat Pieont Morgn. O daă cu cizele uşe şi sce din 1903 şi 1907, opnia publică s-a sesibilizat pueic. Şi, în 1904, pr�jntele Roosevelt izolvă, în aplauzele opiei publice, un adevărat tst al căilor ferate. Aceste msuri, acese campanii au a rezulat legea ani-st, denuită legea Clayton (1914), după numele unui democrat, pietn al ·preşedintelui Wilson. Mulţi observatoi au treciat că a fost vorba aici de un efot zadaic, căci ea o uopie să opreşti n lege vasta concenae economică n mişcare. Un şef sOcialist meican, Daniel de Leon, recunoştea el îuşi acest lucu: "Scara e cre omenrea a urcat spre ·civilizaţie este progrsl metodelor de lucu, istrientul de producţie n ce n ce mai puteic. Tsul ocupă vîrul scăii: n juul lui face ravagii futuna socială modenă. Clasa mijlocie caută să-I disugă, ăcînd să dea înapoi reapta civilizaţiei. Prpleiatul caută să-I păsee, să-I îmbunătăţască, şi să-I descidă utuor." O semena atitudine ste clară: să nu te aingi de cea ce însemnă proes ehnic, succesul şi orgoliul Ameici, ci să umizezi procsul şi, dacă este osibil, ă-ţi jei ptea dn acest progrs. Penu 9 semenea politică n� exstă decît · un sgur rbii de talie şi puterea dorite: Satul federal, căci tsurile, de fap, trec dincolo de oice sat anne n Unine, activiata lor ţine de mai multe sae în acelaşi' timp. Nni saul fedral este pe msra adevăatei neSiuni. Şi încă a fost nevoie ca el să crescă, ă se foriice, ă e mpună ca un inerlocutor valabil; nuît turie, au dacă vrem, marele capiaism, cosideră poiabil să nu libă de-a face decît cu o' sină autoiate al cărei spijin să-I obţnâ sau a cţei ooziţie să o respecte, ale căfei decizi să le spect� de asemenea, cu plăcere ·

1 91

sau nu. A se veda poziţia în 1962 a reşedntelui Kennedy faţă de ceşera peţului a oţel. • Astăz, o dtă cu oigopoule, cu sindicatele, cu "puterea compensatoare " a saulu, " este pe cae de a se consiui în Ameica ceva de genul unui neo-ca• ptais, aaptabil în fona sa evoluată a condiţiie secoluui al X-lea şi deja penic · dfet de capi alsmul radiţional". ·

Acet neo-ţapialism ete geu de înţels; el se prezntă sub multiple aspecte, şi înreaga civilizaţie ameiană e exprmă prin ordinea sa, prin eţelele sale sociale. Aunci cum sa enumei toate elementele sale? Eicientizrea care, de acum, merge pină la minunile automatizrii; fabricrea n serie entu o enomă masă omogena; după guturi sandardiate, suh impacul unei publicităţi agrsive, atotputenice; să adăugăm crearea obsedantă, n vastele nrepinderi, 4e human' relaios · şi public relations, n fl de ministere de extene şi de intene e care la înreţin respectivele nrpinderi penu a se justiica faţă de opia publică, faţă de cosumatorii lor, şi mai ales faţă de muncitorii lot. Eită o ie de detali · care au valorea lor, impotant (nd jocul economic cre comndă asmblul. Se cuvne ca atare ă dspndem .reulile sale, limitele, succsele, milra ce potă totul. n acest ·scop ă examinm succesiv rolul, ieri, al pieţei n econoia lială a secolului al X-lea; oligoolurile; sindicatele; uvenul federal.

Piaţa (presupusă lieră, bineînţeles) a fst penu economiştii libemi regulatoul, jstiţiaul întegii vieţi economice. Pe calea sacrosanctă a concurenţei, ea repu nea e iecare şi iecare lucu la locul său. Economia ideală, porivit adiţiei capitaliste, em aceea n cre concurenţa işi juca pe depln rolul (şi deci ră monool), in care staul nu. inevna, n cre eclibul se stabilea de la sne, mţie jocului cererii şi ofetei, ' e crizele, şomajul, inlaţia sint fenomene anomale şi rţ trebuie combătute� De la' şomajul, care rebuie bine 12

Xplicat, căci el nu daează in secolul al X-la, se va

ajunge. pînă la a acuza rept nonale presile sin icatelor. Penu a complea imagina veche, . să reem ă a poduce se cosidea fntoteauna o binefacere. Tot cea ce este bine cat accelerază· patic scmile, porivit egii eşeeor pe ce a . fomulat-o Jen Bapiste Say n 1803: "prdusele se sc�bă cona poduselor". n a� caz, a fabrica n prdus să a dipune de o monedă suplimenră de scmb. Aa au învăţat econoişii · liberali de la Am Smih la Benham şi icrdo, la Jen-Baptiste Say şi la nrele Ahur Mshall. Pe sct, în acest "model" concial al vieţii economice oul e regleaă. de la sine; ,clsv ndinţa de a economisi sau a investi. De altfel, penu a reglemena aeă teninţă, în cazul n cre e dereglază, te suiCient să recurgi la raa dbzii, , o najorezi sau să o diminuezi cu bună şiinţă. Or, onind de la n numit sadiu al dezvolăii capitaliste, toaţe aceste reuli vechi, învăţate, repetate pnă la saţieate, au · fot dezminţite de fapte: monopolule, criptomonopolurile, oligooluile au deveit în secolul al XX-lea reula dom�antă peni vste sectore, cele mai progrSiste de alfel; ele ncalcă acrosancta concuentă - satui · intervine (să ne îndim la New Deal şi, în afara- Saelr· Unie, la atîtea plnui cncinale); n sşit, crizele lungi şi-au arăat chipul ncepînd din 1929; şomajul şi inlaţia au aut Şi ele rolul lor şi, la uma umei, se nunţă ca fenomene regretable, caegoric, r nonale penu viaţa . economică şi socială. De aici . imponţa revoluţionrei Tţorii generae (1936) a economistului " englez John Kynes (1833-1946): ea marchează uptura cu ecnomia liberală şi modelul său concurenţial adiţional. America a acceptat-o ca lege, la fel şi profeţi noii economii a secolulu ţ al XX-lea, - şi adesea acţiuile ei poliice - îşi vor av� baza în asa. ·

Oligopolurie. Ee vorba de oligopol sau despre concurenţă impfectă sau monool in9mplt anci 1 93

cînd cîţiva mari vzăoi "se srădisc să ssfacă nevole nei muliuni de cmpăori." De fap, lupa' ntiust no a pus apăt, m spus-o, concenii organice, biologice a înrepndrilor. nr-un nmăr cosidrabil de mi, şi de lfel nu ni n Satele Unite, concenrea s-a desăvşit n avnajl' nrepndeilor uriaşe. Astfel, nainte de 1939, n dome,iul aluniului exisa o singuă copnie nom, Aluminium Company ofAmţrica. n md obişnit, citea nrepnderi uriae îşi mpt o �ă sau ala - de exemplu, rei sau pau enu fabicarea utunlui şi ţigărilor. Cu toate acesea, pe lngă uriaşi, ăiau mici nrepndei, ducindu-şi n umba lor viaţa de azi ·e miine, sotite de altfel, inr-o zi au alta, să disă: Ele nu snt decit o supavieţuire, o moşeire a recutului. Pe cit ee de uşor să păzi inr-o indurie a nce puturile ei, cre aage capialule şi e ci re iscă (eolul in tnereţea lui Rocefeller sau automobilul n vemuile de debut l lui Ford), pe atit de diicilă e oeaţiunea inr-un. sector vechi, în care expeinţa, imesiunile inrepnerii, progresul tehic şi autofmnrea sînt chesiuni vitale; numai nrepderle pivlegiate le ot rezolva. nchete şi saisici · subliniază de altfel acest fat:20 de nrepreri de mari dmesini conrolază. apoae jmăae n fabula bOgăţie ati� , Statelr Unite. Snt nrnderi adesea dpesonalizat', societăţi nome sau chir aptnd prsonluiui cre ste angajat aici. n acese mii, remuneaţa conducăorlor, ca şi cea a agajaţilor, este enmă la a Europei, r ee voba de. salii ftxe. "Bneiciul popriu-zis, cm explica Ford, aparţine afacrii Dseşi, e e o nretine şi a cărei creşere o pemite" . . Asfel s-au sablit acet capialim apte şi domia "urişilor", mpoiva ăroa lega ntitust nu mai poae face mic (s-a văzut n 1943 în acţina guvna menală împoiva fabricilor Chsteield, Lucy Ske şi Camel). Riroziate, dacă r i exisat un sinr monool, r 20! Ar i necsră o refomă raicală, o ·

1 4·

revoluţie, mi nu se . ndoieşe de a.cest lucu: Oligoolurie nu vor i acţionate n îrprindei de mici imesii. Mrile lci sînt deci ocupa, şi încă pine. .n nobilimea faceilor, diatea aparţine prnelui de . la Geeral Motos, Stanard Ol of Nw Jersey pînă ·la Duont e Nemous Cheţcal Socey şi United. Stat�s . Steel Coporaton. Conţii, bronii, cavaleii şi sctirii nna, cfom srictei popoţii a activ_elor fritelr fne". Situaţii dobndite şi e vor i arate: .Actuala geneaţie de mericai, dacă va uavieţui, işi va cumpa oţelul, cupul, alama, automobilele, pneurile, săpnul, înreupătorele, micul dejun. slna a,aă, ţigările, whsy-ul, cele de mrcat şi coşciugele de la a sau ala dn cele cîeva fne e izază n pezent aceste obiecte" {Galbraih). Freşe, iar acSt lucfs-a spus adea, inreprindeile uiaşe au avntajele lor: ele pomovează, or�aă amirabil progreul tehnic, zază la reiui joase produse de caliae... Cosatarea se evidenă cnd comparăm ramile e, modezate, s-au concenrat nr-o daă; aşa cum indică studiul nou, şi cele cre au rămas n afa acstei mişci, încă e lia secolului al IX·lea. Căci Statele Uite snt cosuie n acelaşi timp ·e un capiam vechi şi unul nou, e o stuctă cel puţin dublă. Astfel, aiculua n mblul ei, . confcţiile, iele ţin de vchiul capiam. Cu lte cuvinte, înepinderile . snt aici de dimsiuni foae modse, derizorii în cea· ce piveşe ariclta: un poducăor impont va ia în Mioui 9 00 de balotui de bumbac p� paţă; aceată msă este enomă în sine, dar ridicolă la scaa poducţiei; ca să nq ai punem că nu va ava nici o ilun� aupa pretului. racic, preţul U doă e el şi e toti ceilalţi producătoi de bumbac. a fel, există o nomă deenţă înre orgazrea .peropolului" comp�or ameiane etoliere, ale cărr progre snt senzaţiole, şi rhaismul celor 6 00de înreieri cronifere are . rămn iele muncii mnerilor răădiţi şi al crr pogrs ehic u a · fst osibil ît aţie rcentei ntevenţii a statului. ·

1 95

Piaţa şi recşigă to i roul. reţuile,· eviden. nu iau iciodaă pn spdere maile întrpnderi: ele le conrolază dinane şi, idele .celei i pure şi celei mai cstie" nre concurente, nu intvin. în acst domeniu decît d�pă ce au calculat incienta decziei, de c:eşere sau scădere, asua orgai_zaţiilor rivale capabile ă le rspundă cu aceeaşi monedă. Reiese că peţul rste . xat la niv�lul convenabil peu a asigura securiata şi e�eiciile · uriaşilor şi de acea me de mică amploare reuc ă răiască, să se srecore, să supavieţuiiscă pe lngă cei mari, raţie acesi ivel relaiv al preţului la re. n aceste condiţi, războiul peţuilor iind îndepat. nu mai răne decît cel al publicităţi cre, dpă toate dovezile, ese luxul unei "econoii a opulnţţi". nr-o economie de pnurie nu-ti poti imagina nici un fel de pubicitae. Cu toate acestea, cei 200 de uriaşi (care nu mi conrolează, . după cît e p1e, putrea' băncilor zduncinată de crza n 1929) nu domnsc ără· să ie conestaţi, sau, cel mai adesea, ră să împată putrea. Mişcara organică cre a concenrat vînzăile n cîeva mîini, cel puţn n anmite sectoare modeizate, a concenrat de asemenea aciziţiile n alte cîeva îini. "uterea econoică" a prpducătorilor e. loveşte stel de "uteea compsatoare" a cumpăorilor şi, n acest dublu jc, beneiciul monooluilor poate revei unei părţi sau celeilalte: un mare vîzător n fata mai multor cumpărători, un cprător impoant n · fata mai multor vîzători, sau, ultmul caz, destul de frecvent. un ignt de iecare . pte. Atunci rebuie ă se negocieze. Să prsupunem că negustoii de oţel au avut fntezia să sablescă, la Detroit, .preţuri biare"; va i diicil ă le npună unei· cientele atît de impotante şi aît de putice ca acea a fabric�tilor de automoble dn Deroit. Evident. un oigpol oate juca mbele roluri, de vîzător şi cumprător, folosind nd e nd, sau dodată, puterea econoică şi apoi putrea compen atoare. Dar cel mi adea înre aces� două activiăţi, de obicei searate, va exista conlict şi tesiune. ·

Sindicaee. Piaţa muncii este ·ca pe cre compsaţia s-a accenuat cel mai vizibi�. Uiaşi induiali au văzut îndu-se în faa lor, n priul lor sector, sinicatul uriaş. Ir s�icatul încercă să· ofie şi el de monopol, de deptul e invenţie al înrprindeilor uiaşe e piaţa peţurilor. Penu că înendile ot detmna r�şerea peţuilor, va fi suicient ă se exercie presiuni supra . lor enu a majoa salaiile şi a nite muncitoilor ă împată cu ele pivilegiile e ce e bucură . Cuvntul pivilegii nu ese exagerat acă ne gîndm ă unele sinicate meicane snt . i realiate socieăţi ogae, cu clăi enome, capitali coi� deabile şi avant arate, cu un prşne şi personal reibuit regeşe... Dmpoivă, acolo nde s-a instalat capitalmul de ultmă oă, acţiuna sindicală nu poate exercita nici decm prsiui atît e eicace. Oare acea să ie motiul penu cre r�taua snicală activă lasă în fa organizaţiilor sale aproae nraga activiate �gicolă? În oice caz, anagoismul clasic nre prducătoi şi sindicate tinde să caete, în Satele Uie de stăzi, o fmă fte iclă, adesea a und scilăţi ale cărei · cheluieli iscă să• le supote cosumatoul. Uraşii dn indusie au făcut osiilă crearea de uriaşi socili, iar puterea opsă a acstoa acţionează ca regulator l ' salariilor şi preţilr. Cu oate acestea, înucît acest reulaor ste sups în mare msură erolor, e ae blca sau gipa, ir iecre - nre le le iscă ă aibă, în ţa giganţismului, cosecinţe şi ele giganice, rolul satului se afna n ce n ce mai mult a regular supem, însărcinat să veheze la buna ncţionre . a m�ca nismului. Dn 1929 mi nu mai cqntetă aceă necsiate re . este nerea pin excelentă a aiţiei liberaismului econoic. Fără îndoială, e,voluţia economică a Saelor Ui� cosnge statul federal a o intevenţie atentă, a r.lul de "putere compesatoare ". Nu se mai pune problma, în ce-l ivete, să ntevină fără cenînt, 1 97

confom măslor nit are au mat Legii Caon n 19 14, ci ă aizeze cu aenţie elemenele siUaţiei economice, ă-i pevaă evoluţia· folosind toate psibiiăţle e cre i le oferă n acestă prină şiinţa economică modă, şi să ie ·gaa . n oice ocazie să acţioneze supa unui scor sau al aluia, ie că este vorba să reduă majul, ă .uleze poducţia au să împiedice ilaţia etc. te de înţeles de ce importanţa staului fedel nu a îiceat să crască de la New Deal încoace. p mp ce Hoover qu avea decît 37 de colaboratoi, Ţmn s plea de 325 de uncţionari dircţi şi · 1 50 e ngajaţi. Cndva Ca Albă ea suicientă penu activiata pezidenţială. Aăzi, vizavi de ea se ală un xecuive ice Building, unde noile bouri sînt deja nghsuite. Puţn cîte puţin, putrile se concenrează a a Albă şi se exercită supra înregii ţări. O biraţie impntă crează o mată de tehnicieni compeenti care scapă vechilr vicisiudini ale îmbănitului Spois System, cae duca adesea, n uma rezultaelor aleg�lor, la îlcuea uncţionarilor. Acestă nouă sabilitate a broaţiei este în sine o revoluţie. De acum nane peşedintele comndă unui personal de excuţie aliicat. nreg sistemul enom l tatului feeal, organiat în uncţie de problemele decisive pn care trebuie au poate să orinteze conmia, se gee n a mpejur�or conuntat în acelaşi timp .u probleme sociale. Un dirigism economic, chir lia, poae i ore conceput ără un numit igism social? Dn momentul n eare satul işi aumă o niă rponsabiliate n orgizarea economică, el devine rs0sabil şi de nereptaea socială. El nu-i oae inora pe �cei meicani cre nu sînt organzaţi, în mar�a sndicatelor sau ăţiş în afa lor, a aceşti slujiori i cultuii otal fără drpturi şi e cositie un proletariat de două mlioane de pia. Trebuie sablit ore un alariu mm? ste necesră oientea. se' un sisem de securiate socială n stil european? r i nrodusă stfel o poitiă socială oienaă lnro economie de opulenţă, cre ea snguă a regie·

menat multe dinre roblemele vechi, r a creat i mule alele noi, unele fote rgente. Totdaă, r i vorba aii de o nouă deviere de la aiţiile civilizaţiei americne, feroce nividu1istă şi care rs�ă, ainte de toae, capacitatea unui om de a euşi" prin prpriile mijlace·. Itevenţia saului n orgizara cietăţi epună în mod sonn orici cetăţn al Saelr Uie. Dr e pae ore scăpa azi de acestă interv'tţie? Penu a ilua aceştă diiculate şi necesiata opţiuii, ă cităm prerile unor cetăţei sovieici refugiaţi n Satele Uite, după cel de-al doilea război monial, şi căroa un sociolog le-a ceut impresile e nou veniţi. Dacă în mblu recunosc sueioriata . noii 'lor vieţi maeriale, ei sînt nami în a -regrea puteic asistenta medicală gatuită şi, mi mult încă, . egaitatea tuuror n faţa boli pe cae . o cunscuseă în regmul ovietic. Chiar un ancez descoperă, pe cealaltă coastă a Atlanticului, valorea prpriului sistem de �uiate scială, căuia, oriciţlle bogată, America nu-i oferă n echivalnt. Un tîăr rofesor. de la o mre uivesiate micană este . usc afecat e o bală inc[ablă. El nu va mai putea să-şi exercite pofe sinea. Ce e va ntimpla cu el?, veţi spune, a negijat ă se asire. Iată-1 h sqă cu soţia şi copiii. . Mulţi factori e spundee cosidră indseabilă şi de dorit o olitică socială americnă. n acelşi . timp, evoluţia opiei publice favorizază o coştientizre a poblemei. n Qida a cea ce afnă ziaele nteae, bii prelevaţi de stat nu-i mai apr ca o pedeapă nedraptă, cre i loveşte pe cei puteiici, e cei abili, poducători de bogăţie, în folosul incapabililor, rîntorilor. De la New Deal, uvenul fedeal ape ca "esenţialmente binefăcăto", n oice caz necesar: Acestă msă schimbe- mdiică n ce l ce mai mlt şi �educe rolul saelr inividuale, republicle autohtone e ieri. a ,riscă de menea să modiice pound suctuile societăţii şi civilizaţiei mricane. Cu atît mai mult .cu î, şi ca aţiune, Staele Uite şi-au revizuit perea e care o aveau în ce privţ\srcinle lor, rolul lor, !sponsablităţle lor n lume. .

Statele Unite fată in fată cu lumea n momentul ieşii dinro lungă radiţie n mre măsiră zolaţioistă, Satele Uite tomai au init lumm. Acestă nire li se mpune ca o serie de probleme noi, majoitaea neplăcute. n mod spontan, ele s-r rerage bucurose. Dr săşi puera Satelor Unite le leagă ineviabil de restul pămîntului; nu mi sî,t iere e opţinea lor înr-un uives devenit pra mic şi unde iecare din gesturile lor; ie că o vor sau nu, are co�ecinţe mondiale.

Nu se va spune niioată pînă a ce punct zolaţionismul a fost una in trăsătule fundamentale ae Satelor Unite.

•

El a ţîşit in pte n acst senment, clar n pimele ore de independenţă� de a i inemeiat o lume nouă, Oal diferită de vechea Euopă şi mai bună decît a. ,,Revola ' împoiva părinţlor" , sună diagnosicul psihnalişilor. El a ţşnit, de semna sponn, dintr-un recut , autonom, ndependent, couit în imsiaea nouă a continentului şi cu securiaea re a decurs de aici. America, ractic, a fst ' iberă ă se ocupe numai de cea ce se perec�a la a; ă menţină iCi proeritatea, ă ridice, ca ui zid chinezesc, biere vmale protecţionie, izolnţe şi, ără ă e emă de menţarea nui vecn, ă-şi lărgescă csa ă jenă, nici remuşcări; cucile ei teritoriae au fost o expsiune; cucerle maritime alte terible acţiuni coloniale. n secolul l X-la, a nu smte că e unele obligaţii dett faţă de restul coninntului amricn: aceasă solidriate se va expima în 1 823 n docna Moroe - Amica americilor. Mesajul - căci ete vrba ici de un mesaj al preşedintelui Stelor Uie -, amă� de asemena, dezinteul acestoa faă de poblemele eUroene. Acul negativ şi spetul pozitiv ale docnei Mroe vor i adesa reluate şi rafnate• ulterior. �

Dr lumea 1celorlalţi . nu poate i uiaă: eistă comerţul, mporile, expole, relaţiile iplomatice; un acces beicos îi duce, chiar, n 1 898, pe mericai în Poto ico, ne· mai sînt şi si, în Cuba ne nu mai sîn� în îndepăatele Filipne de unde, e fapt nu au plecat, n oia independenţei acordate acestui arhipelag. Luiea a veit şi ea spre ei, cu cotegile-i de igrnţi europeni, japnezi, cnezi. a eacţie �urală şi pimejdiosă, s-a văzut din · expeienă, Staele Unie s-au închis, în mai 192 1-1924, n faţa valului de i. Poate că nu a eistat evenment mai casrofal enu lume şi enu Eopa exaltată şi nefericită a ilor cae au nat primului ăzboi mondial: a fost mcsă o supapă de sigunţă. n · acelaşi timp, Statele Unite, cre .au ht, în 1918, soaa primului război mondial, se vor rerage n politica naţională activă după taaul de la Veailles, al căror nstigator au fost, şi nu vor aea· a Societatea Naţiunilor. Ele abandonează lumea înşelăoarei şi fa gilei dominaţii engleze, caodopeă vece consuită pe ndelungatele legăi maritme· şi pe cre războiul a lsat-o neatinsă, după cum m văzut. De altfel, prinre lotivele ntervenţjei mricane n 1918 cel mai im portant a fost, fără îndoială, alvea acsei suprmaţii mondiale a Angliei cu cre ei se a=omdază şi cre apăa viitoul civilizaţi�i anglo-saxone, civiliaţia or. n aot cu simpaicul Wodrow Wilson cre nu a dit acaă reragere, u atacul său, putm voi e n schimb de n succs clar al lui Frln Delano Rosevelt la !al. la Tehean, la Raat, n cursul acelr reuiui la vîrf cre au preeedat ma sa şi sşitul celui de-al dolea război mondial? Anci, prinr-o serie de ngajamente, el a legat şi dezleg�t · o lume al ei vior, să o recUnoaşem, era greu de bănuit. Nu a cedat el ore pea mult în faţa necesiăţlor de moment şi a unor pncipii mai puţn valable încă dect cele le lui WiSon şi ad�a discuabile n punCt de vedere moral? A favoriza emncipra imeriilor coloiale îseă a e supune regulilor adiţiilor americne,. r şi 8 comproite fora Occidntului, a pune, nr-o zi au alu -

201

în cauză Ameria ană, a cărei vaţă econoua reprezntă o deendenţă "coloniali" de Sta�le Uite. Apoi ă faci� în acelaşi timp, cadou sovieticlor jumăae ·dn Eurpa - snă să te îndepăei pueic de pncipiul sacosanct al depului oporelor de a dispune de el� însele. Dar Rosevelt crede că pacea lmi reclama supmarea tbulenţelor oorlor mici. Să dezmm oae opoaele lmi, cu excepţia celor pau i de atnci: Ca,, U.R.S.S., Anglia şi S.U.A. acsa ea donţa lui. Poate că nu a lipsit de o nstalgie a izolaţioimuli: dacă rebuie să ne ocupm cu {orţa de lume, cel puţin să o facem stfel încît ă sta iştită... Acest md de a-1 veea şi a-1 explia e Flin Rosevelt il alăi dinr-o pană mericană. Este, treşe cuabl. Dar el expmă o nuită optică dstul de cur�ntă prinre neamerici, mai ales occidentali. Aceşi maori, din afara Lmii Noi, ced că Statele Unie au ajus la rolul de eaership l lmii, fără să o t ut u bunăştiinţă, ţă ă te conşiente de acest luci nante; că ele au cosidrat adeea că poblma este simplă - chstiune de bun-simţ şi de bunăvoinţă - şi ditcultăţile legae de pejudecăţile sau egoismul Lii Vci. r, multe nre iţiativele lor au fost inone şi le-au scăpat cnd de sub conrol, dovedind, ăă ambiguiate, că crdiele şi buele pncipii nu sînt suiciene penu a conduce lume, că donaţia comeţului şi a bnului, legitmă cofon opticii adiţionale· a Saelor Unite, teze$e săzi tt aîta neîncredere a vechea donaţie colonială, cu e se semănă. Americii la ndul lor au rezut că acete eşecui eau d�vada ingratiudiii, nvidiei ooarelor e re le-au ajuat, pe are au vut ă le ajue. ractic, Satele Unite, a oricne alcineva, avau să-şi facă ucicia, ă ia măsua exactă a lmii e care au inoatO atîa vreme, e cre au vut s-o ignore, acastă lume pe care acum, enu propria lor secuiate, rebuia să o supavegeze, să o diijeze -dacă ea psibil. Ele au luat acestă srcnă n serios, şi-au :erloscut sngure nuite erori, căci se ie semenea ·

202

o tadiţie ameicnă,. fecndă şi agreabil, e a crede n cea ce faci ş(de a-ţi ecunoşe de bnăvie eele, ă vitate, şi n drinţa de eicacitate: cu cît l a i rectiicat mai rede, cu aît mai ede vot exisa e de a atinge . ţina. reşentele Kennedy a încercat astfel să sngă n jul iqi pe cei mai · bui telcuali şi secilşi n economie sau poliică, enu a face n studiu seris al problmelor momenului. Un zirist sublnia acst lucu şi adăuga (21 mai 1962): "Dup� ·ce a pus la mună 'talenele', 'creierele' e e le-a adnat n juul lui, n ma concluziilor actoa a depns o sinteză care i connă acţinnea. Ici şi colo exisă zone de umbră. pţiui n dsce. Dr, n esenţ, lnia e ce a als-o ete clară. Penu pima dată de multă eme se şie pe ce se bazează ntenţile preşedintelui Statelor Unite". Nu vedem n acesta numai rezultatul obţinut pn inrea eonală a/prşedintelui, sau e cel la e s-a ajus în uma unei cliicări cre uiează să fe recută a actiul intelectualilor şi profsorilor de la Hvd chemaţi n ajuul politicii. n realitate, n ul ilor amatici şi în9rdaţi cre merg de la Pl Mshall pînă la ăzboiul din Coea şi la tesile acuale legate de erin, Cua sa� as, Satele Uie au căpăat, pînă în aturile cele mi pronde ale opii lor publice, coiinţa rolului mondial 1şi a res sabilitătilor lor. Vemea izolaţioismului a rcut • uerea obigă! raci, îşnirea Sateor Unt! pe pmul loc in ume, unde rebuie să răasci sub ameninţarea unei reroraăi pecuoase, este consecina ullşei dzvoăi a pueii lor care, penu a se den, mob.eză toate adjecivele: economic, poliic, ştiiniic, ma, monia.

racic, acesă puere, evidenă după victoia n 145, după explozia bomei de la· Hroşma, a pus imediat poblma eadershipuui euopn (şi mondial) în temeni le duel. n recut, E'opa e întotdeauna mpărţă

n două taere iice, a cărr cmponenă varia n ncţie de pelcol, putera menţătoae venea n .

patea unei ţări sau a alteia care deţnea upremaţia. Lumea răieşe săzi poivit , acestei vechi cheme bipoare, confom expesiei lui Raymond Aron. Nu numai idoloia este cea cre seară lumea liberă de luma socialistă, ale căror' aalogii, pe măsură ce rc ii, se multiplică: lma socialsă işi organizază şi a nduia in unităţi uriaşe; la ndul ei, lmea liberă ese padă unei socialzări evidente, neceare... Leadershipul, stăzi mai mult decit iei, pune, in ce priveşe puera, ·o aleativă: sau Wsingonul, sau Moscova. Neuli n Lumea a Treia, sateliţii coloşlor, nu sint decit spectatorii acestei istqrii . căeia i se. supn; ei nu au alt ol decit l unei greutăţi fote bine msuate e· e o ot adăuga la iecae dinre talere. Se pune deci prblema de. a-i seduce, de a-i aage, de a-i păsta, in aeee i măsură a şi de a-i domina. l 1945, Satele Unite sint cîşigătore şi se complac in supeririaea lor, afnată nr-un mod luguu şi categoric pin bombele de la Hiroşma şi Nagsai. a 12 iulie 1953, o dată u explozile cae · i-au dus e sovietici la fabicara propriei lor bombe H, echlibul a fost rabilit. n 1957, o dată cu lnsaea prmului Spui, s�vieticii macheză un punct decisiv, cu atit mai mult cu cit cuceirea spaţiului înseană de smena punerea a punct a rachetelor cu riă foare lngă de ·acţiune, pnă la 10 oo · ilomei. De anci, succesele alţneaă .r-un echiliu incet. nnamenele, de o. pte şi de alta, sint n ce n ce mi teriinte şi războiul rece ste almntat n ica eciprcă pe care ele o rovoacă, spre mea groază · şi pronda mie ale celorlalte popoae le lmi cre mărsc acst ccol u ocii deschişi şi u mle goale. Dacă j'ul eric os l celor doi coloşi ai lumii nu se ici mai ău ici mai bun decit cel Europei e ieri, el re cu otul altă imponă mondială, avind n vedee mijloacele ngrozitoare ale celor doi pteneri. Omra că ă dipră.

�

în rice caz, , ese evient că . acestă luptă osedază Satele . Unie, le schimbă nu numai olitica, ci şi înraga lor vaţă, cir gînra. De acea nul n are sovieicii au obnut·bomba H este unl n ii de cotituă ai vieţi micne, ca anul 1929, n motive diferite, r nu mai puţin erempoii. Acastă tesiune, care este alimenată cu iecae ocazie, acţioneaă sura spiritului, imaginaţiei şi sentmentelor. a defomază totul, face ca a ietăţii să ăiască n acestă cosîngere plină de suspicine care, în mod obişnuit, ste clnatul războiului. Accesl macchysmului de iţl i-l senalază, dar febra de atunci nu a disput cu adevărat. ntreul ivers iscă să ie nenat în această · pshoză ostilă spitului, ca şi ficii omenilor. Reula de aur a unei vieţi mondiale solidare r i de a gîndi cu obsnaţie împreună, nu de a gîni conra; or; Satele Unite şi U.R.S.S. gîndsc cu obstinaţie

contra.

Acestă nevoie de dnigre, de aprre inutilă - ce psiv al războiului rece şi înr-o abră şi în cealaltă!

Ne vom op, penu a închea, la măua amirabili şi mutiplă a romanului ameican: el oferă o · concluze vaabilă penu ivilzaa pe care o intepretează.

•

Fără îndoială, penu a avea o imagne cmpletă, ar rebui ă abordăm nu numai domeniul lierar în întregl lui, de la poezie la teau şi la cinema, ci şi , cu un loc speial rezervat rietii, şi ştiinţele, de la ştiinţele umne a cele ale natuii. lorea ineigenţei micane nclude n aeea�i măsră economiştii de la Hvrd au Cicago Univesiy cît şi atiştii, rumuseţea su ţentelor," a tenici şi fomelr uncţionale ale indusiei amicne. Dacă alegem - căci rebuie să alegem n acst foare ·scut rezumat - muia romnului, o facem pe de o pte penu că el a avut, de circa duăzeci de ani, o mare inluenţă asupa ieatuii euroene şi mondiale şi, e , de altă pte, pnu că evoluţia a, de la începutul secolului, lmure acestă riză de cre tocmai m vorbit. ·

205

Lieaa meriă a f& .dscQerită" de Eoa ncepnd n 192-1925, r voga ei ste eoebiă ai als de la srşitul celui de-al doilea ăzboi monal. Traducrile, fe numeoe, rezenae şi oomenae de scriitori ca Sare, Maaux, Pavese, au ft pmite pozitiv şi iluenta lor ste aît e evidnă n Fn, Anglia, Italia, Gemaia îicit n critic, refndu-se la periada . cre cmai s-a e�. voree de .a romnului erin". r- rebi ps cr o că a .americanismuli", a cărei amprentă poae i coaaă n muzia de jazz, n s, n mdul de a se mbăca al neilor şi n a catoonului, acele zi moistice denate n cre ăpnalul e New Yorer ofeă cele mai savuase exmple. n cea ce piveşe omnul, acestă ecă ste n senţă descoprira unui sil"� a unei tehnici native foate ndepae de aiţa eurenă a romnului pshologic. .a repoajului obiectiv şi nud", s-a ps, "aa fotograică" a cărei ambiţie ese de a arăta, nu e a comna. Pnu a inroduce ciitoul in universul menal al unui peoaj, l va face ă incerce rc, butal, senzaţiile, emotiile acsui peonaj, ă ă ncerce reodată să le intpreteze sul; ste pocedeul folosit n cinma, a cui luenţă este mnifă aici. Penu euopen, romanul mericn se deine n aceaă ehică, pnr-l nmit clat de violenţă, de bualitae. "Liteaură faă . de şi 'nu cema, ··sie n ciic rncez, pn intemediul hot nWs · şi a romnului oliţst... , ' liteaură butală, .ăl, febrlă şi reneică, făă · pic de e, lieată ăuă u pnul, a pace in oia acesi fapt şi n cauza acstuia, după empement ste apidă şi duă: gseşti n a ceva săos, viu şi utic, ceva ce nu poţi găsi n pezent nicăiei". n ralitate, ste vorba de n numit moment al romnului meican, cel pe cre meicanii îl numesc natulist'', care s-a ezvoltat n pncipl nre cele două ăzboaie şi ale cui mari nume snt Hemingway, Faunr, Seinec. Dos Pss... r, toti acşia, ie că mai sint sau nu n viaţ, s-au nscut ne 1890 şi 1905. n vsta şi oea lor ei fac 26

·pte, pnu Satele Uite de stăzi, "dinr-o altă genatie",, ndpindu-e n ce n ce mai mul, de la ultmul ăzboi, de romnul nalist" şi revnd la o alitie mai vehe a lieatii americane, nu mai puţn rălucită şi oriinal� deşi mai . puţn nuă de publicul americn - ca a secolului l X-lea (mile sale nume: Melville, 181- 189 1 ; Hahome, 18- 1 864; ley Jmes, 1 84--1 916). n ce ne piveşe, ne nteesează mica genelă şi ot ceea ce ne oae dezvălui civiizaţa ameicnă. Poate r rebui să sealm o contă de la un capăt la celălalt: sciitoul· nu are un loc frec şi rpeabil -n societatea Satelor Unie, unde .omul de litere" n ses european nu există in ealiate; sciioul americn ee ntodauna un individ, n zolat; el ăieşe la mrgne şi foate adesea se pierde inr-un dstin .agic după un succs i mult sau mai puţin ct ("nu e,stă acul l doilea în vieţile americne", ama unul dinre ei, Scot Fitzgerald, 189--1 940: acse cuvinte i se aplică lui i conaţilor lui, cre reori au răit "reuşita"). Deci, n excelenţă, sriitoul . min se o · iă socită, care nu se multimee să-şi exrime evoita sau nemulţuirea in fata lumii cre îl înconjoaă, ci ăieşte xperienţa acestei evole şi o plăeşe in iecre zi n ngosă ·şi soiudne exremă. Evolutia romanului americn releă de asmenea puteic evolutia esiuilor sciale intne. ' în scolul l X-la, marea fntmă, n planl secund al sumbrelor oere ale lui Melville, Hahome, ste puiismul alvist meica. El li se impune cu ·osdana emă a luptei agice dnre bne şi ău, chir ·dacă, in acelaşi timp, ei reping ovara acstei obesii. Şi un�l şi celălalt denunţă nro nuită maieră socieatea cre îi nconjoră şi care le va plăi cu vîrf şi ndesat. O dată cu incpuul secolului al X-lea, o mişcare generală se ridică împoiva insigenţelor puria nismului. Făă îndoială, acesa din uiă se mai face simţit şi stăzi in forţa jnerdicţiilor sociale e, in Satele Uite, inr-un anumit fel, tu căpăat fona nor -

207

interdicţi morale; r de la sşitul secolului al X-la, purismul a înceat - să mai ie simbolul relel�r societăţi. n acstă periadă se situează debutile unui romn natualit gen Zola, cu ennţe socializlte. Ele coincid cu gigntica expsiune a putii după 188). De acum nne şi pnă la cel de-al doila răzoi mondial ţina favorită a anticonfomismului ·- va i societatea industială şi capiaistă, viaţa .uturstă" mericană; atît_ pentu · Sinclair es, .al căui celebu Babit (1922) est� imanea iatală şi răzbunăoae a omului de afacei americn, cît şi �nu exilati voluni e au răit la Paris nre cele două rzoie Hmingway, Fizgerald, Dos P�sos, Farell, Mller, Kaherine nn Poter... , .geneaţia pierdută", cm i-a numit Geride Stein, conducătoara lor, al căei salon parizin a fost punctul de întîe a acestor Ameican abroad. Şi de semenea penu Fauner, Stenec, Caldwell, Wright, pe scut penu înragă această gneraţie de ,.intelectuali de stînga", cae au fot psionaţi şi scanilizaţi de prcesul şi exeCuarea, . în 1927, a lui Sacco şi Vnzetti (Dos Passos va i chiar inchis cu acest prilej), de rzboiul n Saia (te cunoscută ctea lui Hemngway, Pentu cie at clopotele), de agrsiunile lui Mussolii, de controversele stite de New Deal; enu toţi aceşti oamei e văd n scialsm o pernţă de salvre pentu_ socieata contempornă: Războiul din 1940 şi mările lui� începutul războiului ee au spulbeat aceată speranţă. Romncierii merici au egăsit mai înîi sl solidarităţii faţă e a lor� apoi ,au conSaat nutilitatea, penu ei, a visului mxit. înăra geneaţie americană s-a ndptat de reaimul social. refernţele · ei s-au înepat pre un rmn în care simbolul, poezia, a penu ă snt rpuse în dreptui. Acest lucu este valabil în ce-l pri vşe e Hy James, pe Melville şi de asemenea şi pe Fitzgerald, acest scriitor aît de pticulr al "geneaţiei pierdute", mot de ltfel fote nr. Se poate spune oare _că revola a încetat ă se mai ale . cenul exprsiei ·

· ·

lierre meicane? S-a putut crede un moment acest lucu, avnd i veere puteica revere a nationalismului, care a umat războiului, şpiţia unei generaţi . de scritori universii, dci isalaţi -n securiate şi cre se identiică de bnăvoie u ropia lor civilizaţie. Dar peioada de după răzoi a ft de semena matora naşeri gneaţiei beanik, tneri intel�tuai total . upţi de aivele societăţi care i nconjoră, la fel ca înantaşi lor "generaţia pierdută", r cu o cu toul altă rezopnţă. Celor � ii '25 au '30 care au crezut n viitoul socialismuli le-au mat cei cre nu au mai crezu, ca remediu imporiva ngoasei, dcît .in reugiul în ă, alcool au rog, tema incipală ind ca a solitudini şi a "incomunicabilităţii". llr-o lume lipsi� de oice seiicaţie. Dar ese adevărat şi ei iia răieşte modr nitatea cu nticiaţie. · Ea este a viitorlui, cea ce, penu ea, eprezntă cel . puţin n gaj i pernţei, o dovaă a vitalităţi ei, · a numeroselor rsuse cre i vor peite probabil să-şi regăsească veciul ' optimism, încredeea n ea însăşi. Claude Roy scia în Chet entu America: 'mia este unul n locuil� n lume'unde - în poia a orice - connuă să se afne posibi lităţile omului ... La intorceea n Saele Uite i e depn convs că se poate naşe un pm nou, maf siur pe · pueile lui, mai păs de o feicire pămînenă, nţeleaptă şi concretă. Poţi . ironiza igideele şi vitaminele, şirul de maşii ... Dar nu oţi dscosidea un anit tip de meicn în cre s-a desăvîşit deja o ă de a ri Şi de a supune puteilor omului ceea ce el .a crezut a i iel�cabile falităţi".

CAPITOLUL IV

PRIN UNIVERSUL ENGLEZ

Din secolul al VD-la şi pînă n 1 9 14 cel puţin, onra a ft cenul lmi . O vziă pn oş, ciar n abă, evcă asăzi acse rndoi: Bucghm Place, St-James Palace? Don Set, Stck Excnge, vstele dcuri in menrele Tiei tae acse spcacole � vi. Mi mlt dcit oice altă reiune a Occidenului, nsula engleză s-a rspndit puă dincolo e mile îndepae. Cine nu a admat acastă imesă reuŞită? Rudyrd Kipling işi va răi viaţa ine India, o csă n Aica ausală, n nch cain şi Egipt... El ava drepate să gîndescă că tglia nu pae i înţelă bine ecit de depate, de la margile ei impeiale şi războice, şi mai ales vzuă din nia. Acesta ste motiul penu cre unul intre pieteii săi fancezi, sosind la Alger intr-o zi . a nului 1930, îi telella: "Ssit la Alger. m să înţeleg u sşit Frnţa". Din Angia mpeială şi din Frnţa mpială nu a mai rmas pra mare lucu. Dr ideea de mpeiu păs rează o foţă paticulră penu englezi. a expică, mult mai mult decit la noi, o seie de suci şi elexe poliice: De aici cracteul tagic ar opţiuii cae e va mpune Mii Biii:' Commonwealh sau Piaţa Comu nă? A o alege pe acsa din mă aă a e lega .

210

21. Unlvesul englz.

de Europa, de cre ntodeauna s-a izolat ,,splendid"; însenă a enunta la vecile Şi adevăratele ei dimen sii moniale cre au fot orgoliul ei, la una n ai ţiile ei cele mai puteice.

În Canada: Franta şi Anglia nglia a piedut ,.Ameica", dr ea a păstat nada, cir a extns-o de la Atlntic la Paciic (a mari usque ad mare): Datele esenţiale ale acestei insalăi şi dezvolti sînt: 1759 înîngerea şi moatea lui Montcalm sub zidurile uebecului; 1782 - sosirea în,Onario şi rovin ciile Maritime a englezilor şi "loiaiştilor" americi, ideli regelui Angliei, după cre indeendenţa coliilor revoltate; înre 1Ş55 şi 1885 - prosperitata crscîndă a rovinciilor Maritme populate de englezi, cnd navete şi narinii lor iau locul mainilor Statelor Uite în Atlntic; n 1867 întemeierea, după multe avai, a · domnionului Canada (Onario, uebec, Noua Scoţie, Noul Buswick). a' doinion se adaugă: n 1 870 Mnitoba, n 1871 - Columbia Bitanică, apoi n 1873 - Isula Pinţul Eduard (a şaptea provincie). Cosruit dn 1882 pînă n 1886 "de-a lungul fontierei Satelor Unite"', Canadian Paciic Railway va peite colonizrea preeiei, d- unde vor i eliaţi "metişi" . proviţi n canadieii ancezi şi mdiei. Colonizarea; reaizată plecînd de la o populaţie destul de heteocită, se va desfăşum aici ca n Vestul americn şi va mai crea ncă două provincii - Alea, Sskachewn ( 1907) - pînă cînd Tera Novţ după plebiscitul n 1948, devine în . srrşit ea de-a zeca sociată. _-

• Canda ranceză reprezintă a,ăi o reime in popuaa ţăi, adică aproximaiv 6 miioane e iinţe. Restînsă (dacă se poate spune aşa) a imensq pro vincie uebec, ea deţine n mare ţănule oientae .le Canadei, esuau� vlea infeioară şi mjoce a

212

luviului Saint-auren. lncercută, nu este cu oate acestea mai puin putenic înrădăcina.

Aceşi francezi sint umaşi a 0 00 de ţări n vestul Frnţei, răspîndiţi nre Saint-Lauent şi Mississipi şi abandonaţi pin atatul de la Paris n 1763. Ei au reuşit ă psreze . provintia Quebec, uide şi-au creat ădăcini putenice. Canadianul frncez este ţărn, nu feier p�cum compaiotut ·său· de oigine engleză. El nu s-a lsat tenat de chemarea Vestului, ·a emigat cu o rela tivă încetineală spe orşe şi s-a lăsat dus irziu de chemr� fabicilor din New York sau Deroit. Este o rsă vioaie, smplă, vselă. · Canada britanică, cosuită spe ves, i-a opit pe canadienii rancezi de la mile avenl pre a connentului şi.i-a ncercuit: ronciile Maitime, Staele Unite, Onio nconjoară piv.cia Que�ec şi o ransfor mă inr-uţ fel de teitoriu nsulr; a ămas idelă cu sicteţe cleului său, care e' fap, după 1763, a sal vat:o, limbii sale, e în esenă ste frnceza secolului al XVIII-lea. Se prezintă i ca o socieae şi o civlizaţie încisă in ea însăşi, în rimul înd ţărăneas că şi apoi consevatoe, . cu un cler virs, care a apăat şi a mţninut radiţia, a iuzat cultui radiţiei clsice. upura cu FranJa, în 1 763, a fst resmţită a o rană incă nevindecată, a n abandon fără scuze. Ca umae, Canada a piedut conactul cu "a", cu Franţa de ieri şi de atăzi. nile nu sînt întotdaRa feicite. Căci Frnta a evoluat n secolul , al XVIII-la - a a cunoscut Revoluţia, repubica, laicitaea, a sul�ţşte, de semenea; ca o lacără, n catolicim scial de avangardă, revoluţionar n felul său. Canada ranceză, s-a spus oae pra adesea, înţelege reu acste notăţi, e ită şi se îndepz.ă de · ele. Şi ;u toate acesa, a evoluat şi ea. CiviliJia ei catolică şi jărănescă nu mai semlă cu ea ăşi; ea se dscide spre proresul necesâr, uivesităţle fac 213

în rezent un efot enon de modize, e deschidere spre ivesele şinţe umne. Ir acestă mişcre ste caegric mată de un spit de rezstnţă nvşaă faă de caală Cai, . englză, e fapt faă de . . "

"amencme .

• Canaienii englzi reprezintă în mare jumăate . in popuaie . (48%). Ei au adopat n îneime the amei an way of life (care de atfel afectează şi Cana ranceză). Ei snt o ată Amec.

a Toronto, principalul lQr oaş, puteic oienat spre

sud, a�ricizara Ste evidentă, nvadaore; casele, apatamntele, � mobia; bucăia, , educaţia cbpiilor lăsaţi de mici. pe sema lor şi ale cărr. libeăţi, jocile .de boy-friens şi girl-iends pelngesc şi reiau moravle Ameici vecne. Mi mult încă, lmea afacerilr este orgizaj după . modelul ameicn, puteică, activă.' Pe scu, acestă Caă anglo -sax nă nu re nici o iiculate in a alneca spre pueicul său vecin după ce s-a sepaat de înepăaa Angie; viţi n ţi divese, exerioare lumi nglo-saxone, mignţii ultimului val, e care i găsm mai ales dncolo de nio, se supn şi ei aceleiaşi atracţi. n cele n nnă, ceea ce menţine indendenţa · Cnadei snt ntnomiile inene, înane de to�te tesile subiacente înre cnaieii anglo-xoi şi ancezi, cre nu .năbuşy deloc crşterea genală a econoiei şi bunara pe cre a o generează. racic, Caa, "putere inenaţională" (18 ilione locuitori, o creştere anulă de 28%, aprape 9 mlioane ilomei păraţi, adică de 16 ori cit Fnţa), ste o conomie în plnă expnsiune, spijită e nmeroase rsuse natale şi enone rezve e nergie hiauică. Astfel; petutindeni se salează o nduie de tip mi, supavieţu nd totuşi vechi fone economice vii de exmplu, exploaarea foresieră, cu luvii imese pline cu bu�i. 214

Să adăugm că acasă ţră, anaa, este o tă indenenă: supunra faţă de corona biică nu ste dcit o legăură teoreică, ir uenatul cre o rprezină, cu puteri iluzoii, ste e daupa un a . Aeete · realiăţi olitice şi c onomice nu supmă esiunile, doite sau nu, cre zoleză naa rneă.

Faptul că caa ese exploaaă · de lnţile de bănci, hoteli şi agn( "engleze" te viibl a Mnral, cel mai e oş frncez n lume după Pas, r unde ngleza ese iba afaceilor. Totuşi, acete nemulţumiri de ordn economic ale unei Cnade sărace, ranceze, faţă de o nadă ogată, ngleză, nu sint enţiale nr-o O?ziţie cre e nainte de toate repingerea unei civilizaţii de căre ala� Poţi să constaţi e b� dreptae cu uire , alăuri de Statele Unite, exemplu prodigis de milre apidă şi totală, anada nu a reuşit să faă acest lucu, după două Secole, cu cei 60 00 de ncezi cre - se . adevat - de aici s-au nmultit de 10 de i. Poate că endu-i, ără ca otuşi ă rea acest lucu, de la cuceira Vtului, englezii au conibuit la sngera inro comunitae încsă a acesei opulaţii nşi şi deci a prioi radiţionalistă, puţin pemabilă la lu enţe. n afră? n orice caz, astăzi ca ' şi iri, · isura ne cele două upuri răne vizibilă şi roundă. Poate a ore, proind de o ocă c� favozază oae revndicile "naţionale" să apete cu ii o foiă poliică? se o altă problemă. Unii, ă indoială, vorsc de nqependenţă, avnseză cr date: 194, 1967 Există o "alină larennă" dscs haţionalisă, r ea e renă de seena, şi mai ls, ca "o mişcre e educaţie naţională", ir · unul dntre susţinăorii. ţi decara (1962): "Nu sm o işcae de ma'�. De fapt, exisă o Fnă cnadiaă, nvşată ă trăiască şi ă supavieţuiască, r n lmea gigni că a Ameicii a_u ore 6 miliane de omni psibiata de a se organia n mod rezonabil intr-o unitate olitică şi eeonoică cu adevrat independntă? n . acesa costă n esenţă toată poblema. ·

...

21 5

Africa australă: olandeză, engleză şi neagră n Africa d� Sud, vechi pnct de escală maitimă . pe uta lniilor, esenţial, iei, enu navele cu pze, englezii au luat în 1815 locul şi s-au impus olanezilr, sabiliţi aici de pse un secol (1652), aşa cum n 1763, ei s-au impus caadienlor ancezi. De aici au reulat Ulburi, tensiuni . pueice, n dstin drmatic cre cumnează, r nu se incheie� cu războiul burior (189- 1 902). Afica albă, expusă actor violene dspute neme şi sosirii pe costa sa oienală a imigrnţilor indieni (al cărr av;at a fost nainte de 1914 Gndhi), se găseşte connată mai ales cu putica inuziune a neilor. Prma, pusă în temi cli, violenţi, nu este din nefeicire decit la incputile ei. Ftuna de-abia va veni.

Dezvotarea "rontierei", în sensul ameican al cuvîn tulu, ese fapul dominant al desinului Aici de Su. Această ronieră nu va i înţeleas.ă daci nu se face o egăură Intre atea ate roniere în mşcare din Satele Unite, . Brzil, Argenn, :hle, Austral, Noua Zeeland. Isoia monală a comandat aici, şi nu aît stoia aicană şi loca. •

în. Aica de Sud, rontiea exisă încă de la pimi paşi ai unei colozăi pondeate şi pudente, n momntul n care s-a stabiit conacul . ne albi (aproae imediat nsotiti de sclavi de culore) · şi, ie cu iburle de oşimi, spre deşetul Kalahi, ie spre nord · şi est cu lbuile banu, puind divese denmri, rescătoi de imale, gata să-şi scime . malele cona ieului, cupului, tutunul�i şi a tot felul de mări. Această frontiră, deplsată repat ncolo de Cap, nu încetază să se îndepăeze de oşul e e nşe înr-un ţinut secetos şi actic nepopulat: ăi nicidaă caii nu au fst, n oia futulor de imale şi incursipnilor peiculoase, advei capabii să pună in peicol mica colnie albă. 21 6

Acesta nu a ăcut n salt decisiv spre Naal, Trs vaal şi Ornge, decît incepin� cu "Grnd Trek" din 1836. Analizînd motivele, enă să înţelegi aspectele şi poblemele acesui pm eln. Elementul motor a fas, mai mult decît suşi orul Cap, multă veie nsigiint, oprea navelor ie n potul său ie mai la nor, n golul Saldanab, toae navete cre cumpărau produse aimentare şi mai ales poduse proaspete, debarcîndu-şi e ţm ecbipajele, lsîndu-şi bolnavii de scorbut la spitale... Slabul itees faţă de roductia de îu (îl găseau la n ret mai bun în Indii, la Surate sau n Bengal), sau de vin (vinul e la Cap ava o fote poasă repuaţie, şi e bună repate) a stimulat la ţi poducţia, amnteri proitabilă, de cne. Ei au început ă vndă amale iae şi, în poida interdicţiilor, anmale vii, vaci sau oi ... Ceera de aimale necesia .,mai puţine cbeltiei şi aducea poii dintre cele mai mi. Apoi dstnţele nu eau un mpedment, ca. în cazul -îului sau al vinului. Aimalele veneau sinure pînă n o. Astfel, n secolul al XVTI-lea, rescătorii de nimale au împis rontiea, au păus în interior, ir mişcara contnuă în secolul al XIX-lea, acceleîndu-e sau, pe nd, atenundu-se, în uncţie e scalele navelor. Războaiele frnco-ngleze n secolul al XVIII-la au fst o ocazie magică de prospitate şi afac�ri bne. Dr acestă exnsine a avut şi motive politice. n 1815, Anglia a ps na e Aica de Sud. n · 1828, guvenul englez de la Cap, prn celebra odonnţă r.15, a pus e picio� de ealiate, în faţa legii, pe lbi şi pe cei de culoare. Mai mult încă, n 1 834, în meiul englez a fst abolită sclavia conra unor despăgubiri care au fst cosiderate isiciente- (n 1828 exisau 55 000 e albi, 32 009 de sclavi şi 32 00 de negi liberi). Aceste mă si, o invazie a carilr la rontiera n s, exact în acelaşi n 1834, au oeteat doi i mai ziu mara işcare, Grand Trek, cre îi va duce e bui (ţării) sau vootrekers pnă în vsele platoui cu păşui n '

21 7

nge şi Trsvaal, cre e vor csiui n sate ne-· ndnte. Acsea au fst ecunocute e nglia n 1852 şi 1854; dmpoivă, 10 i mai devrme, a nexae pur şi simplu Natalul. Vsa expaSiune ale crei ncepuuri le rcheaă Grand Trek a fot evenimentul major al' toiei aa nerilor, la fel · cum a fost cucera Vtului n estnul Satelr Unite. Aceasă exsiune a nenat o meă dsesie a populaţiei ale şi a it şi mai .ult ocziile de apoturi şi coicte cu populaţiile nere şi n pecial cu riburile federale ale uluşlor care, n ce-i piveşe, eau n expsiune spre sud şi nu vor i opiţi n m ica ra lor nainte de 1 879. • Anga nu a accepat cu devărat independenţa Repubici builor, deşi a recunoscut-o oiial n 1884. De aici va rezula faimosul rzboi al bulor.

Descopera minelor de aur şi de dine n Witwaters

rnd a nrenat

nou conict. Ccl iodes, uvena

toul apului, repezenînd n acelaşi mp mpeiaismul briic

şi inersele cieăţilor ie

fondaoul

(el a fost

compiei De Bees), va răbi uptua

lăţuind cele două republici pn ialrea de societăi

cu acte n eulă n Bostwaa şi n hdezia, rovocînd incidente legate de răii pe cre îi aăga munca n

mine, organiznd n 1895 raidul Dr.-lui act de pateie.

Jmo, simplu

Războiul descis nu a izbucni otuşi deît

n octom

bie 1899, curnd ezasuos enu forţele ngleze. El nu

e va întoarce n avntajul lr, tîziu, decît graţie rii unor tabere de concenare u pretul unei lupe prelungie moiva unei herile implacable. pt i după prea� rea şi anexrea a. două provincii (3 1 mai 1902), uvenul englez le-a rJat învnşilor libeaea şi a cstituit

dominionul Uniunea Sud-Aficnă (1910).

218

•

Dama apaheldulul este asi problema esena.

După cel de-al dolea război mondial mai ales, Afica ausrală ese n pln avnt ndusial şi rba. Dar acst avint nu face ecit să aaveze col.ictele umane re o mennţă. Astăzi, colii olandezi şi celalţi calvinşi provniţi din reugiaţi ncezi� osiţi la Cap n ·seolul al XVII-lea; snt in pmul nd ţăani, pssorii nor feme foae intinse (n medie, 750 hcre) al căror randamet este n general slab n cauza condiţilor climaice şi ărăciei solului. De altfel,r ee cultivată nuiai 4 % n supafaţa ţăii. Astăzi r ebui ă se eacă de la o cultură exesivă la o aricultuă inesivă şi, nu a

diminua ponera mei mese forţe de muncă sezoiere înghsuite in băci (compons) similare celor de pe lingă minele de aur sau n indusrie, ar trebui o meci zre la maximum. n plus, să se folosescă îngrşămn te, să se upă cu moncula oumbului încă aît de putică pe vase · supafeţe, ă ,e irducă roaţia culurilor, să se asocieze creşterea amalelor şi aricul. � tura, să se pună aăt pacticăii _ prea pitive a creşeri . aimalelor. Toate acestea vor necsia imp, împumuri, investiţii şi, n cele n umă, menţinerea unor mari exploatăi, · singuele caable ă supote cheltuiei atît de mri. \ceşti mari· proprieri ·pmitivi, adeSea violenţi, îşi aduc n� cu notalgi- de timpule îndepătate, de dlainte de venirea englezilor, cnd .totul se dsăşua intr-un ..�limat biblic", înconjuaţi de sclavi dcii, nscuţi penu a sluji. Toţi sint descendnţi i blor, vorbSc limba riaas, derivaă n olndeză, şi se opun englezilor aproape tot aît de nmeoşi ca şi ei, r cre locuiesc in oaşe ·.şi au animat induriaizara de pe a · căreia· obţin toate avnajele. · nă în 1939, englezii şi arianerii au încercat să răiască în temi . buni, să . facă faţă împeună ·

21 9

reduabilelor pobleme e cre le crau omii de culoare. Dr înţelegerea politică a sărit n aer o daă cu succesul dctorlui Maln şi l unui naţionam intole ·

nt care îşi propune în acelaşi tmp "arinerizarea" elementUlui englez şi o poliică de seegre rasială absolută faţă de negi, apatheidul. n 1961, Uniunea Sud-Aricnă a ieşit

n Comon

wealh, nga nedorind ă se socieze a olitica a rsială riculosă re a sit în înraga lume o

violentă rproare. Acestă politică este nendoielnic, ăă spnţă. nsuşi avîntul populaţiei şi econoiei vine să datizeze şi mai mult datele poblemei. Crele sînt unăofele: în 1962, n 1 5 milione de lcuitori 10 mline sînt negri, 3 - europeni, 1,5 mişi "baszii" -, 0,5 asiatici. Albii reprezintă deci 20% n nsamblul masei umane a cărei pogresie rpeă această propoţie cu un foate, foare uşor dezavnaj penu albi. ·

Politica acestora din umă faiă de negri şi faţă e. galbeni (aceştia iind prezenţi numai în Natal) a fost întotdeauna e un egom grjuliu şi eicace. Suia de

măsuri legislative luate în acest ses pare să costitui� un dig rprat în pennenţă cu grijă şi ajsat la conaforţa e care vrea să o echiibreze. Scopul? De a-i îndepta pe neri (şi chir · pe gl ni) . n 'nuite

�

regii; de a le nteriice dreptul de propriea�, de a-i menţine pe teritorii indigene (Native Reseves), de a-i ngrădi protejîndu-i în acelaşi tmp. r, pe e o pte, penu negri nu este deloc osibil să răiască pe pmîn turile sace e cre agricultura lor primitivă le degra-· dează imediat şi unde lipsşte spaţiul; de e altă pte, agricultura alblor re nevoie de iînă de lucu, şi, mai mult încă; indusia în plină expansiune, care de altfel a fst concepută enu o producţie de masă şi o ă de lucu pimitivă neexermenată. Rezulatul, mo iva cuia se riică politica înverşuată a apheidu lui, este .invazia eritoriului alblor". Negii snt mai numeroşf decît albi la Dbn sau Jonnsburg, iar salaiul lor te u 1 7 pînă la 40% mai ic. 220

Penu a ndiJi valul care se re�asă din Native Reseves, Africa de Sud ncrc: a) ă meioreze randmentl agiculturi indigne, orgnizînd un învăţă înt specializat; b) apoi ă ndurializeze aceste ezer vaţii au vecnăăţile lor imiate, dr apare deja problma cosecinţelor economice pe care le-r anrea o semena politică : ea va ajunge să piveze înrprin drile albilor de o mînă de lucu ieftină, organznd moiva, ei o doncurenţă reduabilă. Problema Native Rseves e de semenea l�gată de soata potecoratelor engleze Ngwne, Bostwna, Ls ho. Trasful lor căre Uniune, pevăzut penu 19 1, nu a fost operat niciodată. Ir poziţile Africii de Sud şi, spectiv, ngiei, nu simpliică mai mult decît ale celorlalţi re_glementrea litigiului. Pe sc, "n mule pnce de vedere, Uniunea �e lă la . o rspîntie de drumri: în toiul unei evoluţii agrae· şi indusriale, ea rebuie să facă faţă şi unei le revoluţii - acsta 'socială" şi asială. n esenţă, ea nu a reuşit ă sudeze civilizaţiile sale divese, euroene sau lcle. Şi nu se înrevede nici o soluţie viabilă. ·

Australia şi Noua Zeelandă, sau Anglia in sirşit singură nglia a , reuşit de rei. i ă ie snură: în Satele Unite, cel puţn la începutul fomăii lor, şi, de la un capăt la altul, în Ausrlia şi în Noua Zelandă. Acestă soitudine a fost ronica. n lia, ca şi în Noua Zeelndă, avem de-a fae cu nglii vii, omogene; aici nu ste ici Caada cu cele două popoare le sale, . ici Africa ausrală, cu rllele ei. Acse domione, "cele . mai îndepăae de· paia mmă, sînt cele mai engleze ne toae'\ Să nu uiăm, n sşit, că Noua Zeelndă, la fel a şi Alia, �înt creaţii relativ ecene. Viaţa lor europa nă şi monială de-abia s-a născut, Ausralia debutnd n 1788 (acum mi puţn de două secole, ir ·începutu·

221

riie ei au fst multă reme modse: 12 00 de eroeni n 18 19, 37 00 n 182 1); Noua· eeiandă ncpnd din

1840, dacă nu lum n eamă stituţile msionilor protsanţi (1814) sau catolici ( 1837). Acm eva mai

mult de un secol, în

1840,

englezi s-au lat în nsla

n Nord, precdînd cu puţin mp nsalaea baleirelor (1843). Pe atunci, Noua eelndă nu avea decît circa o

ie de coloni.

' Ausrala şi Noua Zeelandă şi daoreză omogeni atea lor cvasispaiţiei populaţior nigene in .faţa abior; se poate vobi de dispi! n czul Ausrie, de o esompare - cu o foate uşoară resăie - n czul N.ii Zeeande. Aşa cum se deosebesc cele două geoai (e o pe masiva Aualie, care este n continent, e cealală nsulele nozeelndeze �imate de eliei vii, ărite de mări tnae de-a lungul unei cose dntelate), ot aşa trecule ndigenilor sînt puteic difeite. In Astraia, foate vechi migraţii umane - alo izii - sosite dn mileniul al I-lea na ei nose sau impesia nor populaţii avnture, aoţ pe nro capcnă n cre solul, loa, fana sînt e o

sărăcie exrmă. Aici, ribuile auslsiatice au vegeat, au regesat, �ate n pemnenţă în aul foameei. Ele sînt un muzeu viu de maisme nde sociologii şi enograti au ss o mplă recoltă de infomaţii dspre societăţile pritive. Toate discuţiile şi nteprele supa totemismului se bazează pe -aceste vieţi rice de mlă. ste o realiate faptul că aceste opulaţii, alate ncă

în epoca de piară nu au putut supota conactul cu albii. S-a produs o păbşire a gupurlor lor ragile. Ultiml

1876. n Aualia, n ueeslnd şi n 20 00 de indivizi).

indigen n Taia a dispăut în indigenii au fost respinşi trepat, toţi Teritoriul din Nord

(n total crca In Noua Zeelandă, conactul a fost mai

rmatic; r

n cele n umă mai puţin dezasuos enu maori, 222

poleziei slaţi ai ales n sula n Nord. Aceşia apţineau unei civlizaţ vivace de i olineii;

ei au os t n Noua eelnă fă îndoială înre secolele al

IX-la

şi al IV-lea, � ia mriioală a

aventulor lor, n fa regiunilor ropicale e unde

poveneau; adică ţinutile banieului. aro-ului · şi

imei. Noua Zelană este dpte de acaă lume ·

ropicală: ea se, cea ce .i va ncina e coloii veiţi

n Europa. un ţnut temeat (exat la ntiozii Spiei,

al cărei climat nu l re uşi).

Maoii au trebuit dci să se adapteze de b�e de rău

la condiţile de viaţă n nsula .n Nord, la vînătoaa de păsări felurit, snrele vieţuitore slbatice; la

· creşterea singuului amal domestic e are I-au adus u .

ei, cîinele; la pescuit, nu n a prea agiaă, ci n

şi luvii; la culegea de răăciii... Ei s-au adapat clim�i rci conuind �e n len, ţsînd "hne n n.

Obişnuiţi cu războaiele enne nre ribri, ei au ' ous o rezistenţă nveaă eopilor. · Războaile e care le-au dus s-au soldat cu . mlte victime_ enu atacnti, r i nu ei, pînă cînd au

fst zdrQbiţi, n

188.· n pls, ii vor decima noi i·

aduse de albi. Totşi, o ată cu începutul secolului--al

X-lea. grupul de mari incee să depăşească acestă

(1896 - 42 00;- 1952 - - 120 00; 1962 - 142 00) . O puteiă nataiae, alocati fami

riză cvasimoală

ale, pănderea în mile oraşe, cm este Aucl �d, au

detinat această reree şi acest salt nainte. Dn

2 230 00 de neozeandezi, ei reprezintă ceva mai mult de 6 % şi n prezent nu pr să ie un peicol enu

uiatea civlizatiei neozeelndeze.

• Scua istoe a Austraiei şi Noii Zeeande ese marcată de o seie de Şanse economce, legate în mod re�lat de avatauie conjuncuiisau istoei mondi-. ae, şanse apăute pe neaştepate, de care trebua proitat medi, ca de un m pe care l poţi pinde din mes sau pe care l poţi pierde.

223

ste o şnsă pnu Ausalia faptul că Anlia, după războiul de Indeendnţă merican, ee nevoiă ă ransfere n afra Virgiiei locul de surghiunre a na şilor ei,.conics. ma colonie se naşte stfel n Asa ia a o col ue penienciaă. Prmul convoi de naşi soseşe la 18 inuie 1788 in aa Potului Jacso, nde va lua naere Sidney. Acest statut de colonie peniencia ră nu va i abolit deît in 1840. Cu toate acesta, aroape de la inceput alări de micii proprieri (settlers) au aput şi crscăorii (squat ters) de oi cu lină meinos� Muncile re nu eau prea ele le Creşteii fialelor conveneau . ndăviei ocnaşilor; in acelaşi timp, bii milor roprietari, cererea engleză şi mondială au laat lna ausaliană şi ' stăzi ncă rega lumi. Ceva mai irziu, n 185 1 pină in 1861, a aut loc o gană după aur, doi i după, goana n Califoia (1849). Nebunia alui a răspndit in neaga colonie No. Galie bnde de nestăpit de digges. Dar acestă sh a conribuit la populrea teritoriului 'şi a favorizat avîntul ecnoic. Acşti nou veiţi rebuiau hiţi. Noua Zeelandă a cunoscut şi ea salturi succesive l�ate de lînă, de grîu, recum şi de" aur, dscoerit mai intii n nsula n Sud, în 1861. Dacă Insula n Nord e 'enu moment dezorgzată şi defavorizată de acstă sh (capiala Noii Zeelande ese chir muată, in 1865, de la Auclnd la Wellington), economia neozeelndeză obţme ·mari poii n acest putic eln, căci şi aici căutătorii de aur rebuie apovizioaţi, ebuie răniţi. Din 1869 pînă în 1879, slele unosc d :re prseriae. Dr pu este momnul să deaiem aici · abloul acStor posperităţi, acestor saluri înainte, mat a de

stanări şi recului (asfel situaţia ete dicilă pentu cele două i n 1929 pînă în 1939). Sinl fapt impotant r ·i de a situa puteica indusizare · a Ausaiei. ă acum, în poida enomelor resurse 224

irelcie, Noua Zeelandă nu a eat ncă aceaşi euşiă. Ma de mblu ese lă: roeiata acstor Euroe îndepăae ste leaă de ca ii, cu . aît mai mlt cu cit ele nu au tennta de a o cede, induse n eroe poate de' unţa şi cofoul vieţi lqr, de o bunăre deosebit e rmrcabilă şi· aesa li o disnţă de cîteva ore cu avionul de ţile sudezvolate ale Exremului ient, unde donnsc izria şi suprao plrea. "Euroe" şi nu coloii, Aalia şi Noua eelndă, n p>ia adeziuii şi amenlui lor faă· de mperiul Bitic (care ese cel ai mae zor al lor şi n cient eenţial), sint de fat sate indenene (dn 1901 Auslia, n 1907 - Noua eelandă). ·

• Poca consană a acesor ţăi ausrale a fost e a-şi rezeva penu ee şansele fomidaile pe care e ofereau imensee ' spaii şi de a nchide sod poaa miraţie, de a menine, cu .oice peţ, un sanard. de iajă iicat şi un sociaism pramic, eicace, zt pe abundenţ. ·

De la inceputul ecolului al X-la, Noua Zelndă ste o aevăraă demcraţie (ziua de lucu de opt ore n 1856, sepaarea Biseicii de tat n 1877, rpt de vot penu femei n 1 893, exproierea' marilor domeni n acelaşi n, concliera obligatorie a colicelor nre sindicae şi paroi n 189-1895; esi penu băi n 1898). Aceaşi evoluie n Auslia, unde poata miaţiei, încisă n 1891, nu se va dscie decit penu acesă nouă şi ulmă goană a aurului ce va duce, n 1 893, la ntemeirea oraşului Colgrdie, n Ausai� occidenală, n pin det. Remul de ip neozeelndez s-a abilit atunci ră diiculate şi, s.ub uverea Pidului Lab�t aulin, .coninuă ă devnă "paadisul muncitorilor". Toaă acastă bunăsre, enomele cheltuieli penu securitatea socială ale crr cosecinţe beneice se fac 225

rsmtite enu salii, nivel de i, mliaea fn· ilă fe rdusă, prelngra nţei de vaţă, nu e va rega fă cheltuiei n fmnţele pubice şi n veitul naţional. sfel, n Alia, o aă cu anul ndusiei Şi al oraşelor uriae cre e apropiţ de ouă

ilione de lcuiori, Siney şi Melone, gevele fecvene e dovedc teribil de csisitoe. "Poiit Camber of Commerce Joual n octombrie 1949, ele

au cosat Asaia 20 800 00 tone· de crne dn ianuarie 1942 pnă în iunie 1949<. Aceste icultăţi şi exigente explică cădera laburşilor n Auslia- şi Noua Zeelandă. Dr acasa nu este soţiă de ue prea violente, nici de mari scimbări ale poiticii de mblu. S-au schimbat numai conducăorii jculor, ele rnd acellşi. Or ste oare rezonabilă acstă poiică? ,Ea cosă, n mare, n a zva bogăţiile unui smicontinent celor 10 miione de asalieni (dsitata pe ilomeu 1,2) şi pe cele ale ulelor neo-zeelndeze, mai ntinse decit }glia, celor 2 30 00 de locuitoi (desiate 8,7). Dr n lumea actuală iau mae amploae "proleiatele exteioare" memţăore. Ulimul război mondal i-a adus pe japonezi înă la rontierele Ausraljei, cae nu a fst salvată decit n vicoria navlă a americanilor n Mrea Coralilor (mai 1942). Lecţia a fost îsuşită de Ausraia, cre a ncera, ftă să rJşascj pra mul, ă primască inianţi enu a-şi spori puera şi a-şi susţine indusria. Dr a nu . a afecat îndeptaa şi indiferenta Noua eelndă. Totuşi, bnăra a avut şi aici efectele ei obişnie: reducerea naşelor (29 la mie), îmbea populaţiei (aa moalităţi 9,3 la mie). O asemenea îmbăre ncît Noua Zeelndă, ' ţă recentă şi demaţie precce, nu mai se .o ţă înără". ·

Patea a treia

CEALALTĂ EU ROPĂ

CEALALTĂ EUROPĂ: MOSCOVIA, RUSI�, U.R.S.S.

Cealaltă Europă, ezvolată şi a mai ziu, apae ot aît de îrziu ca şi Ameica, dar chiar e cntinnul european, deci uată de Occident, ese Rusia, vechea Rsie moscovită, devenită. astăzi U.R.S.S. Va .rebui să nţelegem: J) oriinile sale şi nesrşitul său recut; 2) adopea de căre aceasta a maxsmului, miat după Revoluţia n 1917; 3) deăvşrea ei actuală, entelechia ei, r pune ilozoii. ' Şi intotdana, bineinţels, peonajul cae va acţiona va i acelaşi. Un eJaj al cui restigiu ţne fee de ceea ce ste ta maiior exerienţe revoluţione, r� de asemenea - şi n ce n ce mai mult -, e fapul că a realizat . in mod indubiabil, inr-un timp recrd, revoluţia indusrilă. Abia indsrializaă in 19 17, se n anul 1962, n lume, conraponderea pueicelr Stae Unite. Acaă reuşită , pecaculosă este snţa ţlor subdezvolae de săzi. Vor puta oae şi ele ă reacă· dinr-n salt acaă eapă? .Şocialimul a ft sau nu condiţia acesui succes rapid?

229

CAPITOLUL 1

DE LA ORIGINI LA REVOLUŢIA DIN OC10MBRIE 1 91 7

Nu se delc uor ă re�i n cieva pai, lnpde, un recut att e lung, înreupt de caofe violene, al căror echivalent, n oida aîOr accidene, Eropa ccidenlă nu-l oferă deloc. ma diculae: mensitaea scenei geoaice nde se inroduce, de nde ţîşneşe acesă istie multipă şi complicată. De dimesiui "plner.. acestă scnă este foae divrsă. A doua diicultate: poporele slave vn iu în acet spaţiu unqe' de alfel nu vor i absolut sinure. Leagănul slavilor, srămoşii şilor, este constiuit de paţi şi Mica Polie actuală (Polonia e singua ţă cu ppulaţie slavă deosebit de pură). Astfel, atol ·întzie � inre in scenă, aoi să o cupe in inregme.

Rusia kieviană Acest spaiu excesiv, mută reme nepopuat sau aproape nepopua, evocă imensiatea'nuă a connenu{ui ameica.

•

Omul se piede aici. ;împii vste, luvi uiaşe, nţe numane, neabile sorăi de la un îu la altul, ţinuturi me: te deja nmărgrea Asiei. . n nord, e o liie care merge de la Kiev a Pem, uriaşe pădri connuă păduile Euroei de nord şi le ' 230

şe cu intabila taiga sieiă, de cellă pte a Ulului, acei veci mnti oinaţi de la nod la sud, osacol uşor, smlr cu Vosgii, r cre costituie lmia convenpolă a Eroei, lmia nre Rusia Euroei şi Rsia Asiei. a sud, ntndeea golă a elor (cuvntul vne n să): sepa neagră cu sol feil de cemoziom; spa cenuşie cu irburi alte nde, n notmpul ets, aproape că nu e vede călăreţul, u cal cu tot; sepa albă, u elorescenţele salne de la malul Mii Capice. Spatiul us ese acst smblu de ţinutui lrgi şi joe ne Mrea Albă, Oc�nul rctic, şi Blica e de o ae, şi Mara Caspică şi Mea Neară, de calaltă. Bltica şi Mrea Neaă smt paţii senţiale, aimae, aăăore; Rusia re ca vocatie ă mră de la una la alta, să le nescă, ă deschidă şi }re a şi spre cealală feesrele şi prţile e o leagă de Occidnt şi de Mediterna, adică 9e civiiapa europeană. Dr tot veaţiea ei ste şi de a ieşi pre Asi_ nelişi ă a stepelor, Asia nomzilor pre ale cror ispue, inc8iuni, peicole de invazie pînă n secolul al XVI-lea ll vorbit. Dacă aceşti nomazi, veiti din est, escaladea ză victoia Iranului şi e îneaptă spe Bagdad, mai merge! Ftuna a foSt abăută şi pre folosul spapului s . Dr, înucît nu există lc enu toată lumea sub orele Orientului Mijlociu, multi dnre vizitatori siatici, n lipsă de alceva mi bn, s-a� avînat nă n tpele se, de . la Volga a Don, la Nipu, la Nisu şi chir mai depate. Acse invazii au lovt în nenumărate ndi Moscova. Teritoriul us e supne tfl detinului său, cel al unei enome zoie de fronieă nre Eropa, pe 'care .o 1 potejează, şi Asia, ale crei lovii, ntodeana ' violente, le va motiza cu pretul plătit de el. ·

Nu estă o Rusie adevrată dect bocînd ismul în înegimea lu, de la Baca a măie din su, con-

•

231

rolîndu-i legăule. Din cest moiv şi in aee Rusa nu exstă decît începînd de la Cnezaul ievlln (secoee X-XII).

Slavii orientali, poe de origine ariană (ca oţi slavii), după muliple avai şi-au dus trible şi elnle pnă în oraşele, atele şi cmpiile Nipului. Mişcra, începută n era noră, s-a ncheiat căre secolul al Vq-lea. Aceşti slavi s-au i, spe st, cu poporele late de multă eme aici: fmlandzi coborîţi n ndepatul Ual; ivese pooare · provenite n Asia cena.lă ai căror supavieţuitori sînt nennraţi (sciţi, nnaţi, bulgri n Kma); goţi de e Vstula şi Nimn, aleni şi hazari (aceştia n umă conveiţi la iudaim), proveniţi şi ii şi alţi de pe ţrmurile caspice şi al. Donului. Acestă pmă Rusie, melanj de opare v�nite n' Europa şi Asia, este cea a Mlo-RuŞior. Acest amestec, posperitatea oaşelor, toată această pulsaţie înre Marele Novorod la nord şi Kiev la sud nu s-r explica . fă rolul decisiv al unei căi comerciale prospere de la Balica la Marea Neagă, şi mai depare, ducînd ie pîă n Bizanţ, bogatul oraş ale cărf lumii îi ncintă pe ievieni şi le inspă exediţii nebuneşti, ie pînă la Bagdad, ale _ci momente de glorie încep. Pe aceste căi circulă, de la nord la u, ambră, blănui, că, sclavi� de la sud la nord - stofe, mătăsuri preţioase, mone;i de aur. Aceea din mă au fost descoperite de rhologi pe tot pruL itnerlor rsective; astfel auul presăat semalază retrsectiv posperiatea, e care va depude e fapt toul. a va susţne oaşele rea mpovărătore enu satele cre le inconjoă, nă ,,nexisene'\ acSte oe care îŞi dau mna şi, de la Novgorod la Kiev, fac schimb de măruri, de prinţi, se ceă. Rsia ievina a rebuit să e aere în pemannţă, mai ales dinspre ud. Dr nordul scannav i-a izat de bnăvoie merceii utli, azi sevitori, iine sj, ,

232

dr întotdeaa bătăioşi. Aceşi ,.nomzi" sau, mai bne, aceşi .vaegi", proveiţi nr-o Sudie ţăneas că şi încă pitivă, unori n Dnemrca, se lă araşi cu plăcere de ua Nipului re leagă oraşele useşi şi duce .pr� greci", de înreg acest ţinut răluci tor căruia i-au dat dnrea cactrisică · de Gar ki, ,.regatul oraşelor". O fmie de smena soldaţi aventupei întemeiaă dnstia Rik, ale ·cărei începu tui nu sînt cunoscute, r cae se mpune în secolul al X-lea Ja Kiev Şi e .tot paţiul rban. Se va vorbi, după pefeinta autoului, de prncipat, de Risa ievi,, e dinstia Rukizilor (rikovici). Splendoarea acestei pme Rsi se expică în contex tul istoriei generale. Mitema occidenală a ft multă veme încisă de cuceira islmică din secolele al ii-lea şi al Vll-lea; rumul continenal de la Novgood la Kiev a fost atunci un m de schimb înre ţinutul din Nord şi ţnutrile bogate dn Snd. În momenul în cre Medierna occienală se va edescide, în secolele al XI-lea şi l XII-lea şi o dată cu sfrrşitul supremaţiei musulmane pe mre, ineresul faţă de acst um nesfşit de căi luviale şi rasbordări va scădea. El dispare defitiv o dată cu ocupaţia Constantinopolului, n 1 204, de .căe ai; cala maritimă a ucs drumul connental. De acum înante, pinţilor Kievuli le va i dn ce n ce mai greu să-şi apere ronierele, să unesă Balcii şi Maea Neagră. Un vechi icton ptme: .Cînd este vorba de mncat i de bău, . se mbulzec la Kiev, r cînd ste vorba de aărat Kieul, nu mai e ·meni''. Nmic mai adevat. Etena presiune a nomazlor n sud îşi · auncă ă ăgaz călăreţi imporiva pămîntulr şi oraşelor cnezatului: după pecnegi, apar torci, mi irziu cumaii, pe re cronicile useşti i numesC olov ţieni. Dn scolul al I-lea, o pate din ppulaţile ievine s-au deplsat, s-ar putet spune cir că au ugit, pre nrd-st; colizînd luile pe cre ţării le descid în mensele pădui n recţia Rostovului (ai ·

233

exac, Rotov-Iarslavsi, ic oaş n Nord, e nu rebie coundat tăzi cu ostov e Dn). Aici ncee o nouă Rusie şi n nou melnj înre savi şi fmlndezi, aceia de rsă mongoloidă. fond mul fnd al pulaţiei: aceasa este oiginea upului enuit Vei o-şi . Acasă nouă Rusiţ, bară r robusă, e 81ează ante de a se stinge lmnile ievine. De fap, fomiabila pesiune mongolă cre a buit Kieul la 6 decemie 1241 a răsnat n at de multă reme n pierdere de viteă. Cinci i mi ziu, un călăor nu va ii găsi e lul unde se aa oşul .decit �eo 20 de ce prăpăite. .

raşele .useş, orşe ae cidenulu. Rusia ieva n, mp de secoe, a fost impoantă,pn .euta ei mate, pin srăucirea oraşelor ei; pe aunci nu exisa nici un fel e rămînere în un, nici de ecaaj între Esul şi Vesul Europe.

•

Speciaiştii n istorie cmprată notează touşi că acete mai oaşe ieviene nu mă, in toul, cu oaşele cre apau atunci n Occident. Ele nu· au, ca acestea dn umă, aureola de oăşele asociate, adesea e jumă ae oaş, pe jmătate a, dr e paticiă la srcile merpolei vecine; Acse pme oe useşi nu snt ca in Occident, sepate clr de rstul ţnutului. Stăpii satelor vecine cu Mrele Novgorod pticiă Stfel la adarea oaşului, vecea, le cărei decizii snt suveane in nerioul oraşului şi in vasul hinterland pe cre i domină. Ei sint stăpii acestuia alăi de CoSiliul (soviet) arsocaţiei negustoreşti. a Kiev, pimul lc nu revne asfel şi şioilor cre fomează suia nţului boierii n dujina sa? ste vorba deci de 'oraşe "dschse" ca cele n ntichiate, ca Atena descisă eupaizilor Aticii, şi nu de unităţi inchise n ele� cu privilegiile ctăţenilor lor, ca n Occidentul medieval. ·

234

Religia otodoxi in coyelrea 1 eşinsmul otodo, Rusllei· ană a angjat vol us peu secole.

•

Pe utele ieviene nu au cc�lat e fapt Dumi mi, ci şi cunele evanghelizatilr. GnelZea ceşsmului n pnciat e aOreă poliicii pnţului Vlamir cel Sint, sau cum s-a i nmit - Vlar Fmsul Sore. El a u, la n moment a, să . e conveecă, mprenă cu supuşi săi, la iuism, aoi a fost obit de mseţa ritulu rlor bznne. n juul nului 988 va pra la conver ra oicială a tuuror supuşilor i populaţia in Kiev a fSt botezaă n blc n aele Nipului). Dr ecuse deja mai mult de n scol de cind not religie se pn e, n cial n Sud şi chir la Kiev, n avnajul işcăii gnerale cre a unat misiuii decisive a Sntului Vsile n zi, n 86 1, converii moavilor n 862, a bulgalor n 864, a sbilor n 879 . .. Converea rşilor nu este deci �ecît lţ eveniment prinre altele, o dovadă n plus a a;tei aii · exceptionale a vechii bserici n Bizanţ, imdiat după nelngaa criză iconoclsă (ca a isugăoilor de magii), potolită n sşit o dată cu ::.ciliul de la Niceea (787), en al reveii la sănăae a vechii bserici a cărei propagn dă e va repercua anci pnă n ma ndepăaei sii. Va i necsar otuşi n numit tmp a Mica Rusie, apoi Ma Rusie să ie cuprnse de cresm. Succe şele zdrobitoare nzie ă: aerala Sina Soia n Kiev va i �osiă ne )5 şi 1037; Simta Soia n Novgorod - nre 1045-152; a in pimele mnăstii, cea a Cripelor, va i fonată la Kiev în 105 1. Acesa datorită faptului c ă . oraşele ş i satele Rusiei erau ataşate cultelor lor p�gne, care au fost, mai mult au mi puţin reed�, ·mai mult sau mai puţin bine, dez rădăcinate. Credinţele şi mentalităţile precrine at 235

supavieţuit nu numai o daă pînă i, n ecial n' ce priveşe căăoria, moatea, · racii. Ele vr a culare penu todeana creşismului s; al ci apot pticlar n liturhia otdoxă, n cultul icoanelor şi imonţa pecilă acordată sărbăoilor psale a Jost adesa subiniat • Faptul că ciiizaa şi lumea useasc, n ansamblul Jor, au fost pinse, ncepînd din secolul al X-le, în orbta Bzanţulu; a conbuit a isinca inre o Europă de Est şi o Europă de Vest

Deosebile dinre catolici şi otdocşi, explicate adesea ntr-un ses sau alul, ridică o mare roblmă, mi ales cînd se vorba mai degrabă de a o fomula (dacă este psibil) deît de a o rezolva. Penu noi, acesta sînt mai les iferenţe născute de storie. . Ceştinismul ccidental a fost suus unor încerci deoebite. El ste moşenirea unui nmit mperi. Romn. Creştinismul a cucerit acest impriu, r victoria sa va concide cu "un imperialism l creSmului", iar acsta işi va răa roadele n �iua în cre, n· Occiden, mediat după dispariţia imeriului, n secolul al V-lea, cresmul işi va sma .srcile acstuia, ocupîndu-se de "sucturile mondiale". Biserica Occidentului,. ecume nică, dpşeşe societăţil, saele; · ·a fole limba a, ,laina, comună nblului, ca un . insmnt de iae. n srŞit, va pa de la meriu ieariile acestuia, cenralizara lui, vecha şi restigiaa lui capitală, Roma. Mai mult ncă, biserica Occidentului se va implica în toate problemele politice, sciale, atît de numerose în cursul mei nopţi a civilizaţiei Occiden ului. a va i mrea comuiate capabilă să spună tutuor nevoilor lui, - ale suleului, ale upului, evan• . gheizii, învăţîntului, chiar deii de noi pnuri .. .

• In secolul al X-e, biseica Bzanţului se să n imiele unui ImpeU soid care a suprvieut şi cre nu-i să nii rebule, nci peicolele unei expansiuni �ecuare. El o domin, o supune,. o imiteă numai a sarinie ei spiituae. Bseica oodoxă care se înră ăineză n Rus, ai puţih dsanţă de popuaţa de creincoşi decît bseica din Occiden, este pe jumă ate iniferentă cînd ese vorba de poitic.

e i e oferă, dstul de uţin precupaă să · orgizeze, · ă iearhi� zeze, doică numai ă mplanteze radiţia piuală a m i-a fost misă de gindrea reacă n secolul l X-lea. n ce privee lmba liurgică, biseria geacă · şi-o păsează pe a ei cu înverşre penu sie, ."cosi deînd-o ca una nre lmbile de elită ,de cre nu sînt demi brbii". Astfel, în ţnutul slav limba litrgică va i slavona, adică lmba in care Snul ii şi Sfmtul Miu (ne 858 şi 8�2) vor aduce cărţile sfmte, spre folosul ifeielor popoare siave pe cre ncpră · să le evangheizeze. Ei au fot nevoiţi ă nscie slava vrbită n împrejuple Thssaloniului şi penu aceasta au invenat cir un alfae. De aici ·mona slavonei liurgice, acesă pimă lmbă ă în . istoia cultali a popor�for slave. Diferenţele de. radiţie sprituală dinre cele două' bserici sînt mrcate n mai mule feluri. Astfel, cuvî.tul "adevăr" în greacă şi mai clar încă în slavonă, dese� nează .ceea ce este een, consn. cre există cu adevărat. în afara lumiţ crate", aşa cum o înţelege raţiunea nră. Cuîntui prava nă · deci în · acelaşi tmp aevăr şi dreptate, prn ooziţie cu tina, aevăul teretu. ,,Fona indo-eopeană vai' a dat în lmbile slave cuvîntul vera, credinţă", nu adevăr. Pnu laină, dimoivă, aevăr, în ·sesul său juridic, lozoic sau şiinţic, denează înotdaa .o ceiune, o realitate penu raţiuna nosră". a fel

a Se gaa să accepe cadrele naţionale

237

vntul sacranent, n Occidnt pne n ază . ieria religiosă, sna capabilă să-i cofe catul au; n Orient el ste, nainte de toate, ier"; ,,ca ce ne depşee smţile . şi vine de s", irct de a Dumnezeu. Anmite deaii lirgice pun e emena n lumnă �esebri prounde. Săptămna Snă c� recede 'aştile este n Occident sub nul doiului, pailoJ, suferinţelor, mţi lui Citos omul� n ient, a se lă sub semnul veseliei, al cînecelor are gloriiă nvierea lui Cistos )umezeul. Cuciixele sei rprezintă un Cstos lişit •n mota a, nu Salva toni sufend al Occidentului. Poate că in Occident crşismul a ft conruntat, de la oigiile ale, cu probleme mne, colctive, le comuiăţi, chir juridice, n timp .ce n Est gndira religioasă a rmas mai 'crcuscrisă, mai individulă, uşor mistică, pur spirituală. Uii văd aici oiginea deosebii, senţiale pe plnul civilizaţilor, e · care Alexis Homiakov o ecun>ştea ne "oodocşii istici şi occidenlii aţionalii". Cesmul ccidebl ar i, ore, in pate resposabil enu acest spit raţionais, atît de exclusiv euopen; cre J ridicat rapid moriva lui gindrea liberă, cona căia s-a aprat, r la e pre sj se i adapat n cele n ă? Oodoxia să, mpoivă, nu a .aut de nat lupte atît. de periculase, pnă n muile recene. a a 1 avut totuşi de ales n secolul al Xll-la îne o eligie oicială, epuată (debaasaă sfel de obiceil · conrr celui al biseicii eceşti, e a face semnul cucii cu două degee ale mii drepte), şi o religie populră, ·fomalistă, moralzntă,. în cund mit revoluţionară. Refomaoii populai au fost excomnicaţi şi s-a ajuns la scmă, Rskol. De atnci lupa împoriva rskolni cilor a fost pemnntă. Aici ea vorba încă de lupte intene. Luptele extene îmoriva gndii ibre nu vor ncepe ' decît o dată cu ultmul secol al ţismului. meiat după Revoluţia n 19 17, Biseica oodoxă va ·

238

lupta nr adevr enu nsăşi exenta ei, enu supavietuire, pn acţiuni subtene şi accepra e comproisui. Dr a nu e ă i obţnut n acesă lupă 4ură vreo osibiliate de nnoire, şi nici dona e a se anaja e n�ile căi, srori ale ocialimului, e e de circa 50 de i caolicisiul secolului al X-la le-a �les delibeat -

Rusia Mare e

A doua Rusie, cea a păduo, nu se ,fnregeşe decît n momenul în care, a indul e, nchde istmul us� cînd /van cel Groznc (sau mai cuind Groznîi Temutu, 1530-1584) reuşeşe să cucerească Kzanul (1551), apoi . Asrahanul (1566) conrolnd de acum înainte uaşa Volg, de a .voare a Caspc. �

Acet dublu succes a fost obtnut cu tunile şi ahebu zele. Invadatoul asiatic,' cre cu cai ăi, .a p ăs n lancul Occ idntului , a a n cele n mă înapoi u faţa praului de puşcă. Mra pică, la care Ivn cel Oroazic a ajns pn sud neputnd folosi Mara Neagră, se ala pe ua dinre •Pesia şi nii. n ce priveşe Marea Neagră, ea a deveit n ecolul al XV -lea domiul urclor. Nu e pta ange încă acesă mre, pueic şi cu rijă apată. Se aima, rimfa sfel o nouă Rusie, lent fomaă la o altă latitudine şi n conditii iicile, cu mult ifrie de cele care au dus la aşera, n deitiv fericită, a Rsiei 'Kieviene. Soa a iiţială . a fost săcia, servitudinea, mitea feuală. nreul sud al paţiului S - steele - usese cuat dinante de cădea Kievului, n 1241, de mongoli tăari, cum îi numsc JŞi. S-a fomat apoi un mare stat mongol indeendnt, care a adăuat la acee vaste ţinuturi de stepă atele şi oaşele useşti n nord, care i vor recunaşe suzeiatea: acest sat, Hnatul Hoarda de Ar, a avut capila la Sarai, pe Volga nferiară. "

239

O properitate desul de îndelungată va · facilia cre�ea sa atia vrme cît a răîne eschisă şi siră lunga ută mongolă pe e o vor folosi, enu a ajnge în I.dia .şi China, neustoii italiei, mai ales genovezi şi veneţieni, pnă pre 1340. Apoi, dumul se upe, ir Horda e Aur, deşi a supavieţuit în sud, işi pierde eptat conrolul supa nordului împădrit. Aici s-a fomat, în condiţiile unei îmiţri fudale foate mari şi a nor lupte couze, rincipatul Moscovei, ntmeiat în secolul al XIII-lea şi cre reptat va "ada" teritoriul - us (aşa cum au ăcut regii caeţieni cu pînUl frncez începînd in Ile7de-Frnce), aoi se va eli�ra de sub tutela t�ară (1 480). a capăul acstei emncipăi, "ul" Mscovei va lua · locul hanului Hordei de Ar. ăşiţele acesteia, n pmul rnd tăarii n Cm_eea, dinre Volga şi Marea Nagră, vor supavieţui pînă în secolul l XVIII-la, graţie sprijnului turcilor osmlîi, ai cărr vasali au fost. Au fost necesare totuşi rei seeole penu ca situaţia să se scimbe şi în tot acest timp, înre tări şi uşi au exisat - mai mult.decît lupte şi opoziţii, care nu au lipsit totuşi - . schm>i, rapotri paşnice neoi de servicii reciproce. Suveraii Hoardei de Aur au sprijiit şi favorizat n general dezvoltrea Moscovei. Converiii tîrziu şi :U greu la Ilm, ei eau n mre tolernţi, lsînd poporelor subjugate statuul şi redinţele lor. a Srai există o biserică otodoxă. A începuul secolului al I-lea, Kievul, e lipu, domnă sudul actualei Rusii (60 e principate). rinţii săi se cnvetesc a otooxie. Kievul ete un punt mpoant penu cometul tărilor slave şi al Bizanţului, al Occidentului şi xtremului-Orint. a srrşi11 secolului

al XII-lea, Kievul îşi pierde impotanta, iind cotopit apoi de mongoli. fn ecolul al XIV-lea, Moscova scapă un timp e invazie datorită pădurilor care o aăostesc. Daiel, unul dntre ii lui lexanru Nevsi (cre era print al Mrelui Novgorod) înumă primii paşi i statului moscovit /van cel Mare (1 462- 1 505) este cel care a înregit păîntul sesc. Cu el, soldatii moscoviţi trec Urai şi cupă Serbia. Petru cel Mare (1 672- 1 725) este fondatoul legenar al putri useşti, nvingătoul suedezilpr, al trcilor, mare refomator şi fonatr, în 1703, al oraşului St Patersburg. Oraşele Bulgar şi Iti! au fost disllse

e mongoli n secolul al XIII-lea.

241

nre stipi şi ibuti au aut loc de alfel nme· ase cisiii pi la pncul n cre s·a puut vrb� n Mocovia, de o astatie semi·oienali .. n ie · caz, n secolul al XV-lea, ind relxul ftei ie era ncntsabl, nmeroşi msumi vn n cnezatele u· ei, se conveesc la cşsm i nri n .viiul cne · zilor, se ea niie a supşlor auobi. tfel, mle fiii - · aodunov. Sabov - st e igne

.ără,

Mulă reme mongolii şi-au impus p.siiul prUlor mocoviţi. Ei rerezenau o civiiaţie mai fmaă decit a acestoa n ună, D Sat i bne orgzat şi e le va srvi de model, o ecnomie moneră ă ecivlent spre Nord. Lma uă de aslzi mai păează nă o serie de cuvnte de oigine mongolă, acestice: a - ie; tamojnia - vmă; iam - Sa ţie de şă; enghi - bi; Jzacei - rezoier... Acestă civiiaţie supeiară a salat o anmiă Asie n moaile şi obiceiile · Moscoviei. De fap, ea s-a compotat ca o lume barbri lumaă şi subjuată de o civlzaţie supriară' Acesă coabire evă destul de bine, u ci onii mai puţn tumultuoe, aotuile nre Spia reşină şi sălucitorea Spie musulmnă. Ţul Moscovei incpe ă cîige n faa nului musun ·

pre 1480, exact n mmenul in re Reonqusa spiolă e aprpie. de ultimul ei ac, cucera enadei

(1492). Vicoria Moscovei ese regăiă in csul nnmă· ratelor şi cuzelor lupte cu ncipaele vcine. a nu e conrează cu adevat dcît o dată cu doliia lui lvn al II-la (1462- 1505), e e ii sorici şi o comparau ieri, şi cr o prefeau, celei a lui Peu cel Mre. Puţn după sura a e ron s-a căori, n 1469, cu Soia, moşenitoea Paleologilor, lii mpaţi reci ai Cosaninolului. Astfel, după cădera Cosninopolului Ţiad),. cuceit de turci n 1453, ar i · putut deveni cea . de-a Treia Romă, "r i putut domna şi salva lma". Dr acest succes de prestigiu e temen lung (ilul e ţar, defoe poate de la denra de Cezr, nu a fost adopat de · pnţul ·

moşeitor al Mscovei dct n 1492) cna ai puţn dct viciile cucie aura lituilor, ua Hordei de Ar (valiatea ncetai in 1480) şi sua mareli oaş omercial Novgod. Acesă. ulimă lupă a fst dicilă, lugă, a ică. n 1475 .. ăzoi ece şi nra paşnică n aş; 1477- 1 478, Ivan a echesat clpotul veei; n 1480, el exileză circa 10 ae famiii nobile; n 1487, snt obligaţi ă prască Novgdul 7 00 de luioi i acsuia. A fst sşitul orşului enumit Gso din- VeUii Novgorod: Domnul Novgorod cel Mare. Pe ac elaşi pn u ida celei de a Tria Rme au cu noul ilu de ţr, eiul avntului Mocovei , e lă şi sosiea in . capitlă a unor ti , ialii - bolognzul id�lfo Fioravanti, zis isot; Mrco Rufio, Piere Soaio, cosuctoi de palae şi beici : Krelnul capătă atunci ia a actuală". Cel cre a tunat nuile dond nnaa lui Ivan al ela cu o tileie putenică ee de smenea un itlin, Paolo DeOss. Astfel, cu aprape un scol inane de lvn l IV-la el Groazic, şi victiile dcsive de la Cazn şi n, sint marcaţi in foţă pimii paşi ai putii mscovie, ir ace' prmi paşi nt sotiti ă inoială de o reluare a contactlui cu Occidenul. Toae aceste succse, toate acse novaţii că n fot cre depşe saul. Un ideolog n mpul lui Ivn al IV-lea cel Granic, Ivan Pesveov, elaboează eOiJ politică a toii. Se şie sfel că opicia, sistm poliţienesc pe ce 1-a at Ivan c.el - Groazic, i-a is "să zroescă opozi ţia nţilr şi moşielor şi ă intărască cenalizara saului s". ·

Rusa se înoarce tot mai mut spre Europa; n mpul secoewr modeniăii sae . şi pînă în 191 7, i char uteor, acesa este fapul cucial al soii sae.

•

n acst joc voi, mit cu tenaciae, Rusia acizi

tionază teici modene e ale de efecţione 23

apidă. Ea induială îi va ofei cnd revanşa faţă de Asia. cre a menţat-o tmp de secole - şi chir, mai ziu, faţă de Europa nsşi. Asia a aut oare o rsponsabiiate n acet avînt? raţii Kulischer, istorici, au susţinut acest luu: nu ei, pooarele dn- Asia cenală cunsc, timp de ecole, mple scili cre le-au împs cînd spe Europa şi Miena; cînd spre Extrnul Oient şi, n pecial, pre Cna. n aceste coniţi, dstinul Rusiei r i fost detinat în pte de această mplă mişcare cae ii respnge pe noiazi spre Asia şi Cha ncepnd n secolul al XV-lea. A umat anci n Rusia meridională o atenure a presiuii asiatice. �slamul tăilor s-ar i golit de . o pae a forţelor sale spre folosul avnturii căre Exretul Oient, ir cînd situaţia s-a schmbat dn nou, o dată cu secolul al XVli-lea, cona Europi de data aceasa, este prea tziu: înaintăle nomazlor rghizi, başiri, dtenate de presiunea cineză din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea; se lovesc de un braj soid cosuit. Nici măcar revola pe jumăate asiatică a lui ugaciov (177- 1774) · nu l va diruge. Acestă expicaţie, ăă indo�ală foae smplă, necesită corective. ste evident că dacă presiunea siei se atenuează, supioritatea teică împumată de la Occident, şi cre n�epe ă aibă reercusiui ptă şi ea o răspundere. Avînul ec9nomiei use se daorază ie şi numai contacului cu un comerţ euroen din ce B ce mai . activ la porţle Balticii. Nmic mai craristic, n orice caz, decît ocuprea temporă de căe uşi a Nrvei, la Balica, n secolul i XVI-la: pata deschisă a fost aproape miat ncsă, r Rnsia işi va lua n cuînd revaa.

Dialogul dinre Moscovia şi Occiet, începu, după cum am vzut, cel puţin n vremea lui Ivan al II-la, va continua şi se va i.tesica. Un călător gn, aronul Qerbestein, este consideat a i "descoperit" Moscovia· ( 15 17), aşa m . a decoperit Cstofor Columb 24

America n orice caz, negustori, aventieri de tot fell; vzători de sfai sau de poiece, aritecp, pictori, ajung - n · nmăr ot mai mre n acestă altă . Lume Nouă, cu mult înane ca Peu cel Mre, copil, să i avut prilejul să lege ·prietenie la Moscova, n ctierul Sloboda, cu străii dinre cae îşi va alege cosiirii. Din 1571,. ducele de Alba, guvenatoul pe atnci al Ţilor de Js spaiole, va seala Reicstalui geman pericolele reprezeate ·eniu întreaga creşină tate de o conrabandă activă cu ame n direcţia Msco vei, eventualul său inaic. Cu circa 20 de i �i devrme, in 1 553, briiul Chncellor ajnsese cu una dn navele sale (singl care a supavieţuit căţătorieiJ la sîmtul Nicolae de Arhngels, de ne Moscovie Compa nie, ntemeiată de neustori. dn Londa, şi vor desă ua tmp de cîţiva ani comerţul de-a lungul imesei Moscovii pnă n Persia. . .

Apropierea, contuată de multă veme, se recipită şi, ca înr-un prim pln de im, se preconizeă o ată cu temeraritateâ şi graba butală ae lui Petu cel Mare J689-1 725), cu .momentele de glie pe plan exten dn

vremea doniei Caterinei a 11-a, Catena cea Me (1762- 1796). n cosecinţă; ample modiici afecea ză atnci frontierele şi foma exterioară a Rsiei modene în rapot cu Europa. actic, în secolul al XVIII-la, Rusia a stăpit şi a exs în pemnenţă popriul spaţiu · şi . s-a nts şi sup� celui al aluia. Marea legăură se orgaizează începnd de la St Petesburg, ·noua capială costruită n temeii pe Neva, n 1703, şi al cărei comert cu navele engleze şi olnde ze nu va înceta să crea!ă. Rusia devne n ce n ce nai mult · Europa. a acestă transfomare colaborază toti, r mai ales balticii şi gemii. Vecini se ală n lojele pncipale. Cucerirea deinitivă a Suului (că, apoi raată de Petru cel Mare) şi istalea n Crmeea n 1792 au loc înr-un vid relativ. Snt cnoscute atele, simple

dcui emonable; pe e Potn le

mută ot

impul in fata Catinei a II·a, n cuul clebrei ei . călăoii. Aici, adevaa legăuri cu Ma Neagă

va ai ntzia; ea nu şe abiă ne e ncputul colului al XIX-la şf de larea ei de căre

ducele de ichelieu. iul din Uaa jne enu pa aă n otule Mediternei ccidnale n 1803,

rezind emeile propielor fnci din Ialia şi, mai iu, n Fnţa.

esenţă, in eliu şi n mblul . muliplelor sale

storia să a secolelor al XIIea. Şi al XIX·ea ete cea a uei . aculurati " urişe, · cu iluziie, greşelile, wsimaele, swbee · ş, e semenea, rzulttee sale pozitive. "Scuturati-1 bne � s şi-1 veţi acţiui;

descoei pe moscovit" - acest poverb, veit oate din Rsia, a aut n oice a� succes n Occidnt. Şi pentu ce mscovitul să nu răînă mscovit, u gustle lui, cu riginaitaea, cu reticenţţle lui? n aopiere de

Moscova poae i vizitată ăzi, coevată şi înreţinu tă ca muzeu, reşedinţa e ce prinţul Şeremetiev a costuit-o n secolul al XVIII-lea la no, cu meşteii lui iobagi, în cel mai pr stil clsic. Vizi�toului

umit de prospeţmea picturilor intriore, de rlucirea, decraţia, plafonele apente,- aesea aia tuşate, i se

dezvăluie că inreaga consuctie, ai ărei ereţi groşi pr · dn zidărie, ese ăcută

len, matial efractat

la uiditate: prinţul afna, . şi nu · -ă epae; că mic nu egalază plăcera, e cre o cnosce

dintotdauna a · cselor din len usi. El a pat lenul; � 1-a îmbrăcat ranţuie.

Itoria acestui înreg secol al XVIII-lea s a făcut

apel la nenuăraţi occidentali penu a cui totul, n

clusiv ndusia usă � pe msa vremulor, bineinte les. O sumedenie de inginri, aritecţi, pictori� meşeri,

muzicieni, .mai ai cnteclui, guvemante se auncă supra unei ţări avide de nvăţură, hoîă ă tole reze toul entu a ajnge· a ea. Numărul mre al con26

ucţilor nr�n oş ca Sat Petsburg - unde, mic daliJ simolic, bibliotca lui Volae, bine covati te i naci -, volmul exaorinr al sn· nţei i dcumenelor n ncezi nmădie n rhivele publice aesă dere acst efot mes e cre l a ăut inteilghenţla uă, iu destulă plăcere e alfel. n acată cultă uă n icre n loc pivilegiat revine Fnţei, la cre csam e a lfel, ca o ecu· sine nci, n ,maj us". Autcraa Caenă ece ept iberlă pnu că a acepat să se j oac e n Rusia

Nunta lui Figaro ne ca acasă piesă să ie' auto rizaă de Ludovic al XVI-lea. Totuşi, acst aj nu rebuje ă ie mai ulbue săzi. Pracic, guvera Catenei a I-a a fost eoadă din punt e vedere social - ea a cosoliat putera nobilmi şi a accenuat iobăgia Numai o culră istortică iveşe cu plăcere spre Vesils şi Ps. Cind evoluţionră ntr-o pte rsă a sa, se va · extinde la nelectuali şi tudenti. .unci cum să nu mărească ei cu invidie evemen tele cheqae să rstoane sau cel puţin să zduncine' înreaga Europă veche? Dr tmai în fata colosului s va eşua Revoluţia frnceză (cel puţin peiul napolo in c re .o prelungeşte). Adevr cre nu rebuie pierdut n vedere. .

Inr un pan de fon, n profunzm e, r avînd şi unăi imeate, Revolua săbate înreaga stoe o epocii moene ;Se, din secolul al XIV-lea pnă a expoza dn 191 7.

•

După gloria Rusiei ievine, n cre răzbat totuşi aîta dicultăţi şi incetitudini sociale, mesa ră ă a cunoscut un Ev Mediu u ·nziee Feudaiaea pnde aici r�dăcii n momentul în cre n Occident dispre; Europeniare, fnceptnd din secolul al XV-lea pfnă în secolul al XX-lea, se intesică, freşte , dr nu va .

247

cuprinde decît o pate redusă a populaţiei, cîţiva fe mari seniori, propietari, . inelectuali, politicieni. Mai mult, dezvoltarea comerţului cu Occienul în Rusia a şi n_ Europa cenrală, . i-a sfonat pe nobili în p�oducători de gîu şi n netori. De la . Elba pînă la Volga, consecinţa evidenă e .a doua iobăgie". Libetăţle ţrnilor se golesc de conţnut. iobagii, care pnă atunci aveau drepul, cu excepţia cazului n care aveau datorii, . să-şi schimbe tăpînul h iecre n la Sintul Gheorhe, pierd acest rep. Un ucaz al lui !van al IV-Jea (1581) le · interzice orice nouă mutre. n acelşi timp povara corvezilor şi' a dijmelor devine şi mai mare. Fără îndoială, le răîne posibiliatea, e care o folosesc, e a ugi spre Siberia sau spre marile luvii din Sid, chiar de a se alătura la frontiee celor scoşi în afara legii, cazacii. Regiunea Moscovei se goleşte e jumătae de ţănii, care au pris gustul aventuii şi libtăţii. Dr de îndată ce uvenul îşi sabilŞte n aceste regiuni ndepate controlul direct au pnr-un ntenediar, ibetatea dobîndită de fapt ee contestată de fept. Ee etena istorie a lietăţilor ue enanent cucrite, pemanent 'in nou pierdue. Nu are pare reptul săpnul de a-l prinde e ugr? Codul n 1649 a abolit, în această ·privnţă, oriee prescripţie: ·

Fără înoială au avut oc ampe, imense, redutabie revolte: astfel în 1 669, 200 000 de ebeli - cazaci,

ţăi, mdigei n ASia ..cuceesc Astrhanul, Sratov, Samra; ei devin stăpînii Volgăi feriore, îi ucid pe · poprietari şi brghezi. Stena Razn, cae i-a condus, nu a fst ps decît în 167 1 , touat, -upt în pau în Piaţa Roşie n Moscova: Un secol mai rziu, şi în aceleaşi regiri, revolta lui Pugaciov cunoaşte un succes iniţial tot . atît de uriaş: cazacii de e Don şi dn Urali, başchiri, rghizi, iobagi ie pe domeniile moşiereşti, muncitori iobagi de la maile topitoii de ier şi cupu it; masivul Ullor s-au alăurat rev>ltei, pugaciovina. Acesa ajunge pînă la Niji-Novgorod; e unde a recut i-a 28

pnzat pe proriei şi a promis tu"ar nt şi ieate. Cazanul 5te �ucerit, ebelul nu Jomeşte mdiat supa Moscovei; Va i prns şi decapiat n· ..755. Totul p-e să reinre în orne. Aceste fapte snt arhicunscute. Isoriograia sovietică s-a ă duit să le pună inr-o lnnă vie şi nu ă motiv. Pe măsură ce rece remea, siuaţia ţranilor dn Rusia se înrăutăţeşte tot ma i mult. Palel cu ca de-a doua iobăgie se instaleză o a doua ntocraţie . Boieul vremurilor lui lvn cel Groazic nu mi ee boieul Rusiei ieviene, asemănăor senioului dn Occient, stăpîn al păînurilor sale. Ivan a ştiut să-i disugă sisematic pe nobli ndependenţi, i-a execuat cu mile; le-a conisc.at pămînturile şi le-a dat unr oameni ai lui, opricinii: aceştia sînt nobili de seviciu, cie nu sînt stăpîni supra pămînurilor, "benei;ilor", decî, m spune noi, cu titlu viager. În aceste cndiţii, foate mnta refomă retrogradă a lui Peru cel Mre este egea majoratului din 1714, care recunoaşte nobililor de serviciu posesia, pură şi smplă pentru ei şi toştenitorii lor, a beneiciilor e b re le deţn. Iată a doua aristocra ţie confm ată , rădăcnată în avnaj ele sale, cu ranguri stabilite odată penru toţi prin etichetă. Astfel, Menşicov, favoriul lui Peru cel Mare, rimeşte 100 000 de iobagi... Cele două cipuri ale Rusiei · se clariică în pteica lor c onr adicţie � modeitate faă de Eropa, Ev Meiu rerorad faţă de ea însşi. Dn acel moment un fel de pact efectiv leagă ţar$mul e nobilimea care îl încojoară şi l slujeşte, întotdeauna emătoare şi supusă în faţa · cpriciior stăpînului. Situaţia ţărilor se răutăţşte: ei înîmpnă diicul tăli de nesoluţionat. Nici măcar eiberle masive de iobagi n 1 858, 186 1 şi 1 864 nu reuşesc să îlăture acte diicultăţi. Consngerile colective mpuse mir, satului, continuă ă se menţnă pe jumăate. Pămînu ile luate de la stăpni pot i rscumpărate. Mai mult ncă, stăpîiii îşi vor păsta o pate dn . domenii. roble ma nu va i rezolvată, enu scut timp, deit în 19 17, de căre mara .explozie ară e care a cunscut-o istoria usă, cauză prondă şi eiace a Rev�Juţiei. ·

Pnu scut imp i, enu i a cput miat colcivzrea Ţănul nu a cnocut muli reme n Rsa satutul e popir depln. Acestă sitaJie urală a creat, s-a ungul tntregil vie]i se, o tesiune revolu]ionară. a expică ru netl mes şi mediat pe cre 1-a avut Revolutia n .

1789, comenată zi de zi

n toae ziele, la Snt Pees·

brg, la Mscova, ar şi la Tobolsk n Siia; �mrii u psine de la ceputuile ei n ecuile nobiii ibale, r şi ale burgheziei negui sau le inelec Uailor şi publicişilor, adeea de oiine plebee. Poae i citi, n aceasă problemă, luca lui Michel Snge, evo lu]ia ranceză şi societatea să, apă, n aducre fnceă la Moscova n 190. Declaţia epilor omului, veştile dsre revoltele frnceze, Mrea -Teamă "au afecat în mod , miaa problemele cele mai rzătoae le regmului autoaţiei şi iobăgiei"; ele au coşientizat aceste sentimne ce puteau i citite n Rusia "e funea iecăui ţăn" - privit expesiei unui contempor. Alte tesiuni e adaugă acestei poblme senţiale a ţăilor o dată cu industriaizara e e contureză o dată cu mijlocul secolului l XIX-lea. Este momentul în cre, o dată cu doia lui Nicoae (1825- 1 855) (căruia nu-i revine, freşe, meritul enu acest lucu), e afnă maea liteaură· usă cu Puşin (179-1 837); emontov ( 1 8 1--1 84 1 ), Gogol (1809-1852), Turghe niev . ( 1 8 1 8- 1 883), Dotoievsi (1821-188 1), Tqlstoi (1828-1910) ... De fap, este voba de o msă treţre a Rusiei, de căpăarea coştiinţei de sine. n cuind încep şi proiferează noi fme de revoluţie, de aiaţie revoluţionră, de la mişcara reă a .decembriştilor" în 1825, pînă la lupele n faţa Pala ului de ină din 1905; de la nilişii n ani '0 la fmrea, în 1 898, a Ptidului Social-Demcrat s la Msk, rimul ptid mxst; de la slavoii (uneori . revoluţionari şovini) la occideai urioşi. telectuaii, tineretul, studenţii, ei mai als,,şi exlatii sînt putăorii torţei revoluţiei ce va vei. Spre acestă toţă a dus nreaga istorie usă. 20

CAPITOLUL 11

U.R.S.S. DIN 1 91 7 PINĂ ,fN ZILELE NOASTRE

Revoluţia n 1917 fnd deja enaă n cusul primei prţi a acstei ţărţi, atit n . ce iveşe preisele cit şi �nrile olitice, econmice, sociale), n acest capitol ne vom ocupa \umai de roblemele vase refeitoae la istoia civlizaţiei sovietice: 1) um a nilnit maximul şi a condus aoi Revo luţia uă? 2) Cum se epetuează el n actuliatea sovietică ub aspect umanist, n afa planurilor şi cielor, cre, evident au mponţa lor enonă? 3) Cum pot i înţelse rezenul şi viitoul unei civilizaţi sovietice, sub aceste şocui şi cosingei? ·

De la Karl Max la Lenin Gna lui Max a cuceit detul de repede sensibilele cercui intelecuale şi revoluţionre' ue, favoabile Occi� denului şi cu ait mai opuse radiţionalişilor slavoli. a universiata n Snt Petesburg mxism�l nu găseşe ore fote repede adepţi prine economişti şi istoici, in măsura în cre, după cum se spune, acestă univesiate ete pusă celei, cosevatoare, n Moscova? • Marxismul este rodul unei coll boră, în esenţă ope ra lui Max (1818.1883) ş, în al dolea in, opera lui

251

Fiedich Engels (1820-1895), care o ucrat imp de 40 de ani ăui de el i i-i supraieţut dosprezece an. Acestă dcrină imensă mtrchază o . coitură sen ţială în gmdrea, acţiunea şi explicaţia revoluţionare ale secolelor al XIX-lea şi XX-lea în măsua în cre leagă revoluţia de socieatea capialisă modenă, indusia izată, l crei rezulat natral, neviabl este, în măsua n care ea oferă o concepţie de ansmblu a lumii, cre îmbin� ss explicaţia socială cu explicaţia eco nomică. Dialectica · lui Max pn · dialectică ebuie înţeles căutara unui adevăr prin intemediul conadicţiilor) se spiă din Hegel, op.du-se n acelaşi imp ilozoiei . acestuia. La Hegel, spritul domnă lumea materială, omul este mai ales coşinţă. a Mx, dvpoivă, lumea materială predomină asupm spriului. "Sistmul hegelin - exclma el - stătea n cap; l-am pus n picioae.", Aceasa nu mpiedică dialectica lui Mx ă reia timpii, experienţele succesive ale dialectici lui Hegel: 1) afimaţia; 2) negaţia; 3) negr� negaţiei, adică afnrea unui adevr în devene re ţine sma de prmii doi timpi n acelaşi timp şi îi reconciliază. Acest mod de a .mţiona e ală înptdauna e fundalul argmentaţiei la ·Mx. Cum va spun� revolu ţionul us· Herzen, "dialectica este algebra revoluţiei". n orice ,caz, lmbajul lui Mx este a de a · degaja, de a preciza conradicţiile după ce au fost ecunoscute ştiinJic ca atre, aoi d�a le depşi. Mxismul a fost deit rept o dalectică matefialstă: fonula nu ese nexactă, deşi Max nu a folsit-o şi, după cim a rmrcat Ln, a nsisat mult mai mult e dial�tică decît pe materialsm. Dpă en s-ar face aceaşi rrcă în legătuă cu naterialmul storic, fomulă mai degrabă nefeicită apţnînd luj ngels: Mx a sisat asupra isoriei mult mai mult decît asupra. mate rialismului. Fapt este că el şi-a exras rgumentele dialectice ale docrinei sale revoluţionre dintr-o naliză istorică a societăţi, ceea ce costiuie una din mile nouăţi ale operei sale. Societatea occidentală de la mijlocul secoluli al XIX-lea i e pae că suferă de o conmicţie majoră, a ·

252

cărei anaiză dialectică reprezintă baza sşi a marxismulQi. Să prezenm e scut · acesă aiză. Penu om, este· p mijlc _de a se eliera de natuă, e a i se impune. Mucnd �1 devne conient de esenta lui, care constă n faptul că, muncitor printre atîţia alţii, face pte dntr-o socieae. n socieate, cae înseană �uncă şi eliberre, există n �celaşi tmp "nauralismul omului" şi "mnimul naii". "Scietatea înseă cosubstnţialiatea omului cu natua." Aceasa este afnaţia dSpre valora şi sesul muncii uma:e. Ume�ă negaţia: n socieatea e cre o priveşe Mrx, printr-un pradox exravaglt munca nu elibeează omul, ci-I aserveşte. Omul ese exclus de la ropieatea supra mijloacelr de producţie pînt sau uznă) şi de la eneiciile aceei producţii. El ese oblig�t să-Şi vîndă munca, să o îstrăineze in proitul altcuiva. Socieatea mdeă a ăcut din muncă un · mijloc de servire. Atunci care este negarea negaţiei, oa de ieşre din această conra�icţie? SOcietatea capialită cre creează îtrăinarea duce, cind ajunge în sadiul indsiaizii, la munca şi producţia · de masă, deci a fomaea unei clase tot mai exse d� serviţi, conşienţi de sevirea lor, proetariaul. Acesa agavează automat lupa de clsă, războiul intre clse şi inroduce asfel revoluţia e 1 . temen scut. Capialismul ndusial ind ultimul sadiu al ·unui mplu roces istic cre a ăcut societatea umnă ă reacă sccsiv de la scavagism la fudam, apoi la capitalm (comercial, aoi industrial), lumea secolului al XIX-lea a ajuns atit n staiul indusrializaru cît şi n cel al revoluţiei, al aboliii roprietăţi private; iar mîine, al comunismului. Comuimul nu vi nlocui totuşi .e la o zi la alta societatea capitaltă (e ie că M, cre cunoae cel puţin din 1 846 cuvinul capialist, nu folseşte ncă cuvntul comod capitalism). După cum explică el (1875), ·va ţxista ,o fază inferioră a comunimlui", cind societatea nouă se va degaja, de bine de rău, de cea veche. Teminologia l desenează : şi săzi sub nmele e soialism, "icia după munca sa". Nmai faza superioră a. acetei evoluţii e intitulează comu_

nsm. a este nucitva pntul ăădnţei. Scie aea va puta (atunci) ă isie .e apelele ale: nde la iecare dupl apaciAti ·(la sadiul pductiei)t ie cuia după nevoie (a sadiul cosumlui)". După cm e vedet dialcica lui Mx se omis� "scen dni", cum scrie Gerges Gvieh.

Totuş, mesjul lui Max nu le pote 4ea oare deceponant r:voonailor .1i in măsua n care, a uma· umeor, Max consată imposbiiatea teorec, penu momen, a unei acţiuni revoluonare in Rusi, ndfeent de ezităie pe care putea să e abă in acet sens la 1880 faţă de şiie despe rămîntăie evoluonare .din Rusa ? •

n Rusia, poleriatul indusrial se e fapt prea ms� pocsul care ·il rează mai ebuie ă connue i a rnd pnu ca noile Ondiţii izvote n foţele produc ive ale capialismului să-şi dezvolte l pln efetele. Aunci se va nna "o · pcă de revoluţie ocilă". Coniţile nu snt ncă ntie isă. Acesa se datoează fapului ă Mt şi Epges au gndit, au dscutat, şi acţionat plcnd de la exmplul ngliei, cre, atnci cnd apea piml volm l

Cpitalului (1 867), ajunsse ,eja n miezul Revoluţiei le ndusriale, sau mai exact de la iculăţle e re aca · te-a anrenat, ră ă i oferit el mijlcul e a le snnona. Ei s-au baat şi e exemplele Fanţi şi Gemiei, acesta alaă dr cu puţin n a celei nii. Pe ct, ei au plecat de la situaţi fae ndepr ae de cele n care se ală Rsia 8rilor. Aunci, cum s-ar putea agina o revoluţie cială n numele aceloraşi pncipii n aceă Rusie de la sşiul secolului al IX-lea, abia ndsialzată, n cre ii reprezntă 80% dn populaţie, faţă de 5% muncitorii? en va i remarcat fote clr acestă contradicţie, ncă n · momentul cind apa (1899) Devoltarea capitalmului în sia, şi mi mult nă in ajunul şi după Revoluţia n 1905. Dsir, n, dscipol al lui Mx, ste pizoieul unei gndri pe care o aă, n. inteioul căreia se mişcă cu nţă. Nu gseşti la el 24

nici o iee cae, e regulă, ă nu ·i fost nnpă deja de Max. Deşi geniul său 'ste evidet mai ales n dmeiul dcnei acţiuii revoluţionre, inaiaea lui, n cir plnul toiei, este mult mai re decit e ' fnă de obicei. en, ce apaţne mici nobilmi ue şi vote u accent cateiic stocaţilor n ra lui, te fră dor· şi ae n rerezenant l opoului s", al simpiăţii lui, al "ntligenţei lui ratice", este n spit devoat or de acţiune. De fapt el a multiplicat nalizele conree, oigale, criicile prcunte e i-au adus "onoea de a i curăţat gajdurile augiene ale naţio nalei a l-a". ngj at n acţiune, el a conceut-o dainte, u pasiu�e şi lucidiae. Drept me,. opoziţiile sale faă de Mx e produc acolo unde tebuiau să se poducă a priori, e plnul unei procedui evoluţionae pe cre el o concepe evident in. caul Rsiei şi cre, n mod ,onre, e de'meşe in rapole dnre "polea iat" şi "ptidul revoluţionr". Să spunem, e sct, că Lenin a acordat. sSemaic pioitae poliilui n faţa socilului au economicului. ,patdului" înfaţa msei proetare. Forţînd noa, putm spune că el ee n favoa prncipiului "poliicul i nii" . Pntu Mx evoluţia ee rezultatul nor ex lozii sociale cvasinauale, ce au loc cnd le-a ssit csl, sub pesiunea indusrializăii şi lptei de clsă. roleriaul , e ae nduilizrea il ngh8ie n oae, ese revolu ţionr, exploziv n natră. Alăi e el, o niă brghezie, cre a cotituit chir medil n ce s-au fmat ideologile noi, se ală deja la capăul vaţiei sle revoluţionre. Poate, mai este incă timp e a poia, n anumite ocazii, de jocul şi sprijinul acestei burghezi dmocratice şi libele. Dr Max şi Enges au aut mule eziti fată de acstă sategie. După 1848 ei s-au emut - şi nu făă temei - de posibilităţile eactionre ale ţmii rnceze, de acest fals roleriat legat e

prcela lui de pînt Dezbtrea · aua fomelor acţiii revoluţionre rămîne deschisă mult după dispriţia lui 1 Mx (1883). Nemţoaia Roa Luxembrg (187--19 19) continuă lecţia li Mx: penu ea proletiatI muncitor este 255

sinutl demn. de încreere; el trebuie să ie motoul uic al revoluţiei; toae celelalte clase sînt duşmane, n cosecinţă "ptidul" . trebuie să ie reaba a; el va i supavegheat îndeaproape, dnănu, şi conolat la bază; · este sinurul ijloc de a renimpina bocai ra lui. Drecţia lui Ln te diferiă: . n acord cu ii refoişi, el pune la înoială ("n epca nperialismu lui") caacteul natural, ontan revoluţion� al proletia tului (de altfel el re oroare de "sponneitae"). El crede că a sosit ora de a pne accentul e paidele şi alinţele ce pot i aduse proletiatului de alte păi sociale orimae, indiferent e ar i ele. n 1902, in Ce să facem ?, el susţine că ră acţinea unui ptid cenra iat de revoluţioni de profesie proletaiatul se va orienta nu spre evoluţie, ci spre refomism şi n anuit ·rade-uniosm, că . se . va lăsa măgit cir de utopia unei aristocaţi muncitreşti. Şi nu ste adevătt oare că în Anglia de aunci Paidul aburist nou apăut se va opune consevatorismului reticent al Trade Uions, la fel după cum în Frnţa, mu mult decît se ecnoaşe de obicei, sindicalsmul obsucţionează· socialismul în maş? Împotiva Rsei Luxembrg şi a altor cîova, enn afnă, în plus, că era războaielor naţionale nu s-a temina, că se impn ·alianţe cu brgheziile liberale. Mai mult ncă, şi mereu împoriva Rosei Luxembrg şi a "luxemburgismului", · el se aliază unui prgrm de refome agrare, în orice caz reuză ă cosidere ţi� mea drept jn element reacţionr. Asupra acestui punct decisiv el este luenţat cu sigrnţă de socialiştii revoluţionari uşi; el vede a şi ei n ţrănmea eiă motoul esenţial al . revoluţiei şi înţlege să nu lse nefolosită acestă imensă forţă explozivă. Se ştie că ea va asigura succesul în 19 17: n ceea ce priveşţ Rusia, în orice caz, Lin avea dreptate. Nu vom putea inta aici în detaliile acetor dezbatei şi poziţii ideologice, ne cre unele vor juca un rol în evoluţia U.R.S.S. după 1917. Este suicient să rătăm că s-a operat un ansfer cultual, de la max�mul iţial a lenism. Acesta din umă este n mxism regîndit, ,reintepreat" r spune anropologii, aaptat acstei ţi încă subindsialzată, piedonnt aicolă care ste ·

.Rsia tarilor n'a.:est început - att de apropiat şi aît de ndpăat - al s olului al XX-la. "roleariatul avea aici o imponţă numerică prea slabă, n umare: o mpotanţă economică, scială şi politică insuicientă pnu a povoca dor prin foţele ale revoluţia cre 1-r i opus de · îndată asamblului societăţii" Lucien Gold

�

nn) .

Paidul socal-democrat din Rusi, mai ziu Pa idul comunis, a fost creat (1898) de a ·doua generae de marişi oşi (Leni, Maov, Dan), cu acordul pmei generaii (Gheoghi Plehanov, Pavel Axelrode, Vera Tasulic, Lev Deutsch) care fomse i srină ate Gopul de .Eliberare a Muncii (Goppa Osvobojde ,na Toa). •

r. în csul celui de-al doila congres al Paidului socil-demcrat, la Londra (1903). se produce o scizine: de o pte bolşevicii (adica. n usă. ,.majoritrii'\ de alfel majoriari cu un singur vot n plus); de cealaltă meşevicii (,minoriii"). între cre Pl.enov îsuşi. )e fapt "minoritarii .. vor redevni majoritari" n Ptidul social-democrat s.) Motiul acei sciziui? ticolul ntîi ·n statut, în cre Lenin inrodusese disoziţile cunoscute sub numele de ;,cnralism dmcratic". Ele pevedeau: 1) rolul preponderent al "reoluţionarilr e profesie" (înr-un cuvîn, tenicieni); 2) o disciplină ' rictă (de ier) a patiduui; 3) puterile lrgi şi dica toriale ale Comitetulţi _central supra· mblului pai dului, n special asupa orgnizaţilor de bază; 4) n caz de necesitae, nsfeul tutuor puterilor Coitetului căre un brou resns. Este clr? Patidul · dev1e o maşnă de război autonomă, împotiva căreia - minori arii proestază cosideînd-o o dicatră, cre aban donează pncipile democatice. Troţi prevede atunci că concepţia lennistă va duce la dicatra unui ·singÎr om, şeul Comitetului central.) Totuşi. există nmeroase dovezi că acestă atit�ine actică a fost mpsă de condiţiile pticulare ale Rsiei, n punctul de vedere l dezvolii ei sciale şi indus riale. n 1905 Len combate stfel categoric teza · unor

257

scialii, uţin numeroşi de altfel, cre cosideau psibilă "revoluţia scială (aiă făcuă de prolea riat), ca şi cnd fortele e producţie le acesei i ar i 'fst deja suicient de dezvolate enu o semenea revoluie". Mai lmitore încă e oleica in xremis, în 19 17, n ajunul luăii pueii de căe revoluioni, nre n i .fonatul coli mie se, Gheoi Plehnov. en nega ă dor6e ă preia puterea; dacă o lua·nu o făcea dcît în senţa de a i ajutat e. o revoluţie' cală e cale ă exploeze n ţărle capialismului avnsat (vs - ebuie rcat - la are Revoluţia uă, onată ncă de la începu, sau aproape, ă se realizeze sngură, . va ebui ă renunţe iute). Plehanov, evind la argumentele mxiste de bază - slăbiciunea proleiatuli muncitor, a capitalis mului, majoitata zrobioare a populaţiei nşi l aveiza e Ln că acă va lua puera, ie că vea ie că nu, va i obligat ă recurgă la . dicatură, la meodele eroiste de guvnare. en a repicat ă a vorbi stfel însemnă a-l jii. Şi totuşi va lua puera şi va elănţui revoluţa aară, a fel cum va face Mao ' Zedng eizeci de i ai ziu. .. Aceste probleme vor cntnua ă-I pecue. 'md n 192 1 , pn N.E.P., dă penu un mmeţ naoi, decla ţiile sale se eferă, nr-o miră actestică, la aceaă lie de nre şi la discuţile veci: "Ne-m înşelat, declra el n sună. m acţionat ca şi cînd socialmul se puea cosi nr-o ră J cre capialis mul apape nu exita. ne de a dori să relizăm societatea ciaă, rebuie reconsuit capitalismul." N.E.P. nu-i va ipavieţui n ces lui en. cepînddin 1 92--1929 Sln a opat enu indusializre, are a fst de aunci înreă cu mijloacele la înemînă, cu dicultăţle şi, n cele n nnă , cu succesele andiose e cre le cunoşem. Dr să · ne întorcm în 1883 (car nul morţi ·lui Mx), · nu a ilsra acee explicaţi. Plehnov, magnd cazul în cre revoluţionii ar pune mîna pe putere "rin accident" au "pn complot", sria că "ei nu vor putea cra atunci decît n socialism al mpeiului Incs", adică un socaism autoitar. Plehnov relua astfel o expresie folosiă cir de M�, are, efndu-se. la o i

eventualiate qe acelşi gn, vobse dsre ;sociaism de mnăstre" sau "sociaism de cazană". Nu inenţionăm ca folsind aceste cuvinte şi dscuţi ă reveim . - aşa cum adesa s-a ăcut - supra evemenelor n ctmbie 1917 şi umlor lor enu a condamna dsşura lor n numele ni mxism pr" e cre atnCi soia l a i depăşit, sau idicuizat Ce dom ă subliem te că, pn accien, revoluţia sodalită a început n cea mai mare ţră cel mai puţin indusializaă din Euopa de aunci. ra de:i impsibil ' ca revoluţia să se dsăşore confon schemei mxiste a luăii puteii de căre proetariat. uera a fgst , acapaată de Pa.idul comunt (numele e cae îl ia Ptidul . scial-democat), adică de o noiate iimă la sca vstei Rusii, poate 10 00de persoane. Acestă minoiate a�abil orgizată a poitat de îngrozi toara debn�dă povcată de zece-dousprezce milione de ţări e, ugnd n îndurile atatei şi ucigîndu-se înre ei la nevoie, s-au întors ·n satele lor şi au nceput să ocue pmînile astocaţilor, burhe zilor bogaţi, Biseici, strilor, Coronei şi saului... Lui Lenin i se aribuie această buaă: .Dacă ţarismul s-a puut menţine tmp de secole graţie a 1 30 000 de istcraţi, proietari feudali cre execitau atribute de poliţie, iecare în regiuna lui, de ce nu m-aş putea menţne eu cîţiva zeci de i, cu n id de 130 00 .ilianţi devotaţi?". .I se aribuie şi acestă butadă napoleonină: .Aacăm şi apoi om veea." .Să se menţină cîţiva zeci de ani", pnă cînd de fapt Rusia va atinge gradul de dezvolare şi indsriazae de la care ar i trebuit ă onească o evoluţie "rezo nabilă" - acesa va i de acun înainte problema cucială a Rusiei. Ot şi moivul unei dicatui impla cabile cr� nu a fost .dictata proleiatului", ci ica ura şeilor comunişti în nmele unui proleiat e cale de ·a se cra. .Sub Stalin dicaura şeilor a deveit ciar cea a unui singur ll." Exmplul pe cre îl evocă aceşti i smbi şi matici ai vieţii se ste cel al coite. tului de Salvae Publică n 1193 - 1 794, r care ă nu i eşuat. Motivul acestei desebiri iind · ră .îndoială organizrea de ier a ptidului ic, cre a intezis oice

259

"fracţiune" dabilă, adiă invers dect ce s-a petrecut la Pris în 1794.

Maxismul şi civilizatia sovietică astăzi Au recut pauzeci şi cici de ai, o jmăae de veac aproape de cînd U.R.S.S. trăieşe sub reimul nei ica turi >litice, - fără libetatea, presei, a cuvîntului, de opiie; de asociee, de evă, cu un ptid unic, discipli nat, ,monolitic", n care conictele subiacente apar doar sub foma opoziţiilor dramatice între esoane. Au trecut nmi_ cîţiva i de la moaea lui Staln, n 1953, şi o libeaizare - să spnem mai degrabă o mzre, căci lieralizare răîne n temen peioativ entu comunişti - deci o umanizre e face simţită lentă, modeată, r se pre ireversibilă. Raţiunea a ceea ce s-a numit "destalizare" nu ar consta are n faptul că momenele damaice ale rgenţei, vremurile coietului de Salvare Publică sînt revolue? Fără îndoială, U.R.S.S. nu a ieşit · dn toate dicultăţile ei inene, r de acm înnte a inrat n familia ţălor indusiaizae foe mari, a popoaelor pivilegiate: ea şi-a cîştigat lcul cu sudoarea fUnţi, dar îl ocupă. n acelaşi tmp, ie că a vut sau nu, a cosuit noile sucuri nece�e unei civilizaţi de masă. Acum poate că, penu ma ară, ese libeă să-şi aleagă revoluţia sa, sau calea sa, pe pln inen cel puţin, · căci mortanţa i excepţională în · politica mondială, rolul ei de lider l naţiunilor socialiste îi mpn de acum naine osngi e alt ordin, extene. -·

Maxsmul a evolua. Cinczeci de ani de ejJui şi război pe oate ronule reprezintă un lung ineval de mp. Ese deci de mrare că în toi aceşi ani mar xsm-eninsmu, docină de sta, a e�oluat mul, chiar dacă şi-a păsrat emee de bază şi expcaiie obişnu te? be mirare ar i conraiuL •

Dacă discsurile oiciale repeă fomulele sacrosancte cu prive la lupta e clsă, praxis, sciavagism, feudal ism, capitalism, pauperizae relativă, sau dialectica mae20

rialistă, sau baza maerială, sau apaiţia unei societăţi ă clse şi fote fericite, aceasa iu nă ici o clipă că vsa . ideologie nu a fost nrnaă, la fel ca toae ideologiile şi toate religile care au iumfat, înr-o evoluţie cre este viaţa însşi. Nu este de alfel o opie mpăşită deja de înreaga nelectualiate usă de la ncpuul acestui secol şi eluaă de revoluţionari, aceea că o idee nu are valoare decît dacă se concretizază în viaţa practică, n prxs? Sistem de idei s legate unele de altele, marxismul nu a avut valore dcît uncat n expeienţa trăită de ulioane de oameni. El se "actua lizează" în aceste realzăi, r sufră şi cosecinţele. De altf�l, pOivit adepţlor săi� ,mxismul este con cepţia despre lume cre se autodepăşeşte". se ceea ce află şi oservatori binevoitori: "comunismul secolului al .XX-lea a cup?scut ransfomfi naloage celor ale creştinsmului din secolul întîi pînă în secolul al V-la." r tebui poate ă i cazuist penu a na aceste schimări, inielităţile, ereziile de cre mxismul viu �-a făcut vinovat în ropia-i pivinţă. Nu r· i lipsit de interes ă · facem o lă, cu condiţia de a nu izola veodată n etaliu sau alul, oicit de seicativ r putea i el. O semenea istă nu ae ses decît n rapot cu o experienţă . globală care s-o explice şi pe care s.o explice. Să spunem aici că nu acsa este estul cel mai mpotnt au cel mai clr e e-I ofeă expeienţa sovietică. n reaiate, dacă cincizeci de i snă mult penu oamenii cre i-au răit, cnd se vorba despe o succesiune de · revolutii şi încercări, spaţiul cronoloic rămîne fote suicient pntu ca evoluţia ideoogic, socială şi culturaă în uma unei upturi aît de buale de suctui să se degaje în întreaga ei nvergură. Ar rebui să poţi distinge ceea ce n exeienţă este abe rnt, îndeosebi n tmpul anlor de raziţie (cel puţin pnă n 1930 şi ciar Şi după aceea)' şi ceea ce a fost şi va rîne eicace, penu a sabili apotule defitive înre o ideologie impusă cu violenţă şi . o scieate prinsă nr-o expeienţă pe cre nu a doit s-o trăiască şi de ce nu ;te întotdeauna pe depin conştientă. Astfel, n ce măsură restabilirea unui evantai foate ·

261

arg de salarii, preconizat deja e eni, a fost un accident, rezultatu l voinţei atopuice a ui Sain, sau o necesitae social, sau chiar un proces economic ieiabil ? Pe acastă cale s-a sabilit o iearhie scială,

cu rivlegile ei evidente. Un ivesiar ovietic declra rîznd: "Sînem burghezia ovietică..." - Dr aceaă ierrhie nu poate rstabili clele ciale decit daă pivlegiile ei, care nu depind decît de ncţii, se s i, adică dacă copiii acestor pivilegiati obţin la ndul lor a�naje (de educaţie, bi, cţii) din oziţia s>cială a pinţlor lor. Aceă tendinţă .este ftescă n oice scieta� n care e menţine viaţa e fmilie, ir comuismul nu a u.s-o deloc în U.R.S.S., Stalin a cooliat-o chiar. O ltă poblemă de bază: tenativele ovietice de a torganiza roducţia aricolă n mod colectiv, şi e sînt stite eşecului, par să înîmphe rezistnţa unei ţăăimi e e ieri regimul saist a malraat-o. Dar această rezistenţă ţăănască, relecaă · ca un ecou ndptat de romnele se, nu este ore reacţia noma lă, cvasinevitablă a Jnei culuri .ldiţionale" scoase bc n carele seculae e acţiuna eonoică a unei modemizări rapide? Se pare ă poblma se pune în toae le care şi-au acceleat. ndsilizrea, şi indiferent de soluţiile adopate. e de altă pate, a fost ore spus ultmul cuvînt _ dacă există un ultim cuvînt! - n ialogul ai mult sau mai puţin încordat dinte ideologia sovietică şi Biseica otodoxă? Faţă de "alienara religiă" regimul . a favozat n materialism miliant, n raţionalism de c nu egea lui Dnezeu, ci fna vehementă a omului. Nu a revalorizat războiul crina orddoxă? El a dus la un compromis între Biseică şi San. Nu a rabilit acesta Parirhatul de la Mscova e are-I supimase Peu cel Mae? La 7 noimbie 195 1 el îl minta nr-un cs pe Alexandr Nevsi, pinţ şi sfmt al Biserici. Desigur, cedincioşii care merg şi se roagă, iecae n felul său, sînt în majoriate băi. Dr faă de otez, căsătorii, morţi - care snt n realitae atitudi nile majoitare? Decoul e cae satul încearcă să-I or·

262

gizeze n juul ceremoiilor civile ale csătoriei dove dşte pate că rebuie luptat, că ebuie umplut n gol. n srşit, o dată .cu gneaţile noi, nu e face �re şimţiă o uitare pogresivă a unui recut matic, a o eagee n pozime a învătnului st-let uşi, înucîtva la fel cum eziismul ccidnal meru valabl e som�ă şi n cnonţele n Occident?· Cea ce nu i�upune ennţarea la un ideal omit. Sînt adevăi de la sie, dpre ce nu mai mţi nevoia să disciţi în icre cipă. Dn 220 milioa ne de sovieici, 9 milioane snt membi de patid. Mar xm-lemul ,ste apnajul lor, cunul lor de ore, inbajul lor cotidin. Dar ceilalţi?

Ceea ce ransfonă cel i pounl aa sovecă este otuşi putenica. induzae căra i este supusă şi pespeciva aproă k a o emina icto� ios, acă de a dezvota succesee, k a depăi icul ăle, de a repara e§ecue. •

Nu ncape ndoială că a ft plăiă fe cmp, din pnct de vdre n vorbnd. n 1917 Rusia negăsid baze aa ăcue, �ofeţite nane de api�im", a rebuit ă le ostiască şi de aea itata alistă a. luat . aceasă aluă singulă. a şi-a smat arca rimordială, .soriă, ndepliă n le părţi ' eapltalismul epcii de ier". Durităţe regmului stalin t lu se explică, n ntegme, ici � capiciile unui om tbăat de putere, ici n neesităţle socialsmului, nici pn cle le comnmului. Ele snt în eglă msu ră o dră a subezvoltii, fo�a saală necuţă ore inveaă enu a arcuge rap, prin invstiţii

uma, etapee indralzii îtr-o ţară agrară înapoată. Şi, n mmentul n e U..S.S. eapă de ea, această mă rencee ub cii ni n na . .

Speciaiştii vor mai ua încă mulă reme dacă obiectivul econmic a fst atis. Cu atit mai mult cu cit ciele ofeă un eren · amabil nu conrovesă. Lmbajul lor ste inenaţionl. Pooele e compaiă

23. Fn.Ur

pionirmt .. u..s.s. dâ&#x20AC;¢

între ele ca şi copii cre işi măsoră înălţma. Mi rebuie îsă ca şi etalonul să ie acelaşi. roducţia indusială a sporit n medie în iecare n cu 7,7% în Fna înre 1953 şi 1959 (în 1959 nicele ste de 156 în rapot cu 1953=100); cu 8,3 % în Gea fedală { 1959 = 1 6?, 1953=10), cu 1 1,3% n u:R.s.s. ( 1959=190, 1953= 100). Acesta ese lmbajul cifrelor oiciale. Totuşi aceste cire nu sint direct compaabile. Occienalii calculează indicii n valore netă, sovietici n ale bută. Economistul sovietic Sun a demosat că creştera oicială a . producţiei indusiale, calculată în valare bută, ă penu 1956 o valoae de 22,9 oi mai mare decît n 1928, dar cu 14,7 ori mai mre dacă e calculează l valoare netă. În acese : condiţi se pate magia cît au puut discua adversaii U.R.S.S. spa acstor cifre. Dr este clar că obiectiul economic nu a fost ats în intregme. Îsă proresul ese enom, cu euşite maniice şi prodigiose în. Sibeia şi în alte părţi.

Au fost nfăptuite imense mutaii socale. Toate societăle sovieice au fost bulvesate de progresul veiginos al indusilzăii; la îndul lor, ele · u bulversat vaa soietică în înregul său. Suctui noi sînt pe cale a se constu. •

a) Şi mai întîi alxul făranilor spre orşe. U.R.S.S. a mpus n rim de dezvoltare mericn (meican n peiada boom-ului) unpi popor n tradiţie nepsător,

senţialmente ţănsc încă în ) 9 17. reutindei ăzbae conradicţia dnre acestă nepăsre, cre-şi eia adesea reptule, şi rimul 'căruia nmic nu-i scapă. n republicile federale n sia cenrală acest amestec de americansm şi orientalism este şi mai extaordinr. Cifrele atestă impoanţa schimbării. În 1 9 17 Îii uşi reprezenau 80% n msă, muncitorii dn indusrie 5 % ; n 1962 ţrnii sînt ceva mai . mult de jumăate (52 % ) faţă, de 35% penu muhcitori şi carele lor. n aceeaşi perioadă de tmp, birocraţi au sporit de zece ori,

265

iar inelCtualii de o sută de oi e· puţin. ezulă un mes alux sre oraşe, acesea d opulate în dei� mentul satelor. Miarea s-a desăvrşit. Cu excpţia Lengrdului, fsa capitală care şi-a păsat aeul cian dntoea, oaşele noi şi veci, nclusiv Mosova (deveniă un fel de Cicago enom), ai căpăat se ţni. Vaa lor s-a uralizaL nelecuaii, sudenţii nu fac e�cpţie de la regulă. .0 noă să s-a rat. n Rusia", care a invaat tot, de la uncţiile cefe mai mode la cele n cerceara ştiinţiică (vul cări ciale în R5ia) . n acelşi moment n care Salin nduialza U.R.S.S.-ul într-un rim neciscut pnă atunc, el suunea ţi mea nei colectivizări integrale, eiend dntr-o loviu ră un numr cosiderabil e ţri, e e i-a nat ăă voia lr spre cucera oelor. Şi totul în · numai cîţiva i. n 1947, ţrii e puteau recne ncă n oele nvadae şi cucerie după mbrăcnea lor pitivă, după miera lor de a e ia cu ncetinală, şi a e nca apoi siînd supra rmvaielr şi autobuzlor. n 1956 o scimbae în ţnută s-a peat eja. Ţnul e ubaizat iar, concomitent u melia ivelului e rai, tinua lui se mai bună. n 1958 nu mai nnşi fmei şi copi în picioele goale, a au şi n cinto afe tnua a eveit exmpră, sngăcia ală nu mai este vizibilă. Totuşi origile ţănşi atit de �ediate is la iveală înr-o · umie de deaii.: n conast, la Leningrad toul e mai fa, fmeile mai elegante, lmba vorbită Qai pră. Facă de al arabil restauat după 1945, impresia e a unui veci oaş european, amabil şi f, e mare lă, trnd n continure, pn potul său activ, spre luma lrgă. Satl nu 1-â ngiţit. Dr, în ota periferiei sale indusiale, el îne ate oarcum deope de acest mstec exraorinar care pare a t magina Rsiei de mne. Acestă micare Ste ca care ă nconttabjl Moscovei alura ei de capitală. 26

Aluxul de înă de lucu i-a copleşit pe muncitorii caliicaţi de odiară. Ţnul a ocupat uzinele, cu inornta lui, cu sngăcia lui faă de maşi, suspecte în cii oricărui n n lume. Muncitor de 'la o zi la lta, acst al nendmina ic nu a ats la inceput decit un ranament slab. Atunci, penu a remedia deicientele producţiei, a fost sorită na de lucu. . · Acelaşi alux de ri, cel puţin de copii at lor, pre şcoală, ir apoi pe univesităţi. În reme ce n 1,9 17 Rsia număra cel puţin 75 % de analfabeţi, dacă nu mai mulţi, asi analfabesmul a disprut total . . Ceea ce explică înmulţirea bibliotclor, a săilor de lecură, a ediţiilor populare de clasici ruşi (cu unele excepţii, cum r i Dostoievsi şi Esenin. pină în 1955) sau srăi, u aje ice (10 mlioane de exemplare uneori). reţul cţlor -:. cu htie prostă, ceci drept - ste derizoriu. r rebui găsite alte motive care să justiice acest succes l clsicilor? m ar i mediocritatea autolor contempo i , absenta une� prese disractive şi uşoare? n orice caz efotul de educare a fost enom şi n domeniul adioului, eleviziunii, disculor. .Acată revoluţie culturală" (0, Rosefeld) a anrenat singură o adevărată revoluţie scială, o dnţă mesă de mncipre, e. uire, de ascen siune· cit mai apidă a reptelor cii ciale. .ivism . nverşat", stabilesc judecători sevii. Aiditae penu cultură, m spune noi mai cuind, re ,nă pestiiu şi in acelaşi ·timp bni. n orice caz, studenţi n uivrsităţi, şcoli teice, de la nvăţînul prin coresondenţă au crsuile seale sint tot mai numeoşi. Cpiii de ţări ocpă- adsa mele locuri. U.R.S.S. fabrică stfel ntelectuali de cre are nevoie,, ngneri, cercetăori, oiţi, rofesori, plecind de la acest inepui zabl rezevor de oameni:· Ceea. ce s-a perecut de fapt in Frnta cu refomele şcolare ale lui Julles :ry, aoi cu atuiata învăţînului secundar şi universiar, dar lent, pe să mică,. se organizează n Rusia soieică la scară mre, cu o viteză nemaipomenită, adesea nr-un l, evident ă şi cu . unele diicltăţi. Alm astfel cu ue că n 1947 pnă n 1956 n U.R.S.S. învăţnul secundar nu .era gatuit.

b) Cuceriri Jărănşi: uzina, şcoaa.

267

c) Toşi, nivelul învăţămîntului a scăzut în geeral.

Dr odată fomulată, acestă afmaţie e imediat regreată. Fără îndoială, a cre se voreşe nu · mai este usa rainată de ii. învăţînul în forţă este utiliar, el fabică un lnţ de ntelecţuali de cre re nevoie viaţa mdenă, o serie de �iaişti d.e la învă ţător pînă la nginer şi cir la pofesorul ivesitar. Semintelectuali, aă un observator de reglă ndulgent. Dr ste oare pe e-a-nregul adevat? Ace�ă semicultură a majoităţii ese dr realiaea unei ţări noi, cum i se· sugerează, sau numai ca a unei civilizaţi de' masă care se elaborază? n toae ile putic indusrializate n lume, n Europa sau în America, învăţămîntul re endinţa, gnealizndu-se, să se specializeze şi să scadă ivelul pe plnul cultuii generale. s.a nu snă că nl eprezentanţilor adevratei elite intelectuale ar i dmnuat. n cel mai rău caz ee staţionr. n lcul elitei inele;tuale resnse şi a mari mse de analfab�ţi ai civilizaţilor radiţionale, civilizaţiile mdene propn, alăui de aceeaşi elită şi de n numr redus de nalfabeţi, o msă de oamei penu cre nsucţia nu ese interesantă decît ca nsu ment de lucu, nu ca mijloc e fomre inelectuală supeioară. · . . n oice caz, cînd se ajunge la acest nivel supeior, intelectualii, savanţi sau profesoii sovietici se prezi.tă, după preea nosră, şi ţind · ma de deosebile ideologice, ca egali cu cei din Eiropa sau Saele Uite. De semenea, ca moşteitori ai aceleişi cultui. Dacă, de exemplu, un intelectual pţizin trece de la iversită ţile frnceze la Academia de Şiinţe in Moscova, el se regăseşte la el acasă, orice discuţie pe care o are au glumă pe cae o face ese mediat înţeleasă, r el înţelege inediat rspunsul. Rîne ct mpresia e moment că izolra totală a Rusiei timp de pauzeci de i, acestă izolre izică re a upt toate legăurile dinte sovietici şi Europt, nu a contat ; acest pln. mprsie destul de umtore la prma ve�re; r la a doua? a începuul secolului al XX-lea, Europa şi Rusia se alau în aceeaşi civilizaţie. Atunci . it valorează pa�eci de i penu realităţile civizaţiei? n poida ·

fantasticei zdruncinări a numrose suturi sociale, U.R.S.S. din anul 1962 aprţne în · mre măsuă ace leiaşi civilizatii ca Rusia nului 19 17, aică celei a nre.

d) A drept vorbind, literatura şi atee par să contra zică acestă ainaţie. Penu că dacă r rebui · ă

căutăm � de; aşa cum ste regula, cea mai bună mie desre socieata care le-a produs, în cazul de faţă cea sovietică; impresia ese cu sigurnţă slabă. Dr ocmai acste opere diicatore, e aează n pimul /ind prinr-o iralitae mergnd pînă la absu, pot constitui oare o ie despre scriitoii şi ţiştii sovietici, ciar despre socieatea, :e viaţa cotidină? Ele sînt rodul unor crcumstanţe excepţionale. ' Acest limbaj pticular al tei Şi lieraturii sovietice� absent în operele lui Mx, Engels şi chir L�n, nu apare decît o dată cu începurile puerii lui StaD, e la 1930. ste vrba de connnre.a intelecuailor cre nu se supun discipinei' e ier pretsă de Stain, mobi lizii "rontului literr şi atistic" enu înăpurea planului cncinal. ima victimă a fost Asciaţia sciito rilor p�oletari (R.A.P.P.), dizolvată n acelaşi tmp cq orgazaţile similare din �omeniul aelor plstice şi muzicii ( 1932). n locul lot a apăut o orgizaţie unică, conrolată direct de ptid. n acelaşi mp, aiştii Şi siitrii au invitaţi ă devină ,,ingineii suleelor omeneşti". n 1934 Jdanov, secer al ..ptidului, le-a d"it dogma, "metoda raimului socialist". Este vorba e a die cu nfa m" "caacteul isoric concret" al ralităţi socialie, condiţile de producţie îndeosebi, şi a conribui afel la "rnsfomarea ideologică şi ă edua muncitorilor în priul scialsmului". Datoia este de a ie "n tendin ţă", porivit propiilor cuvne ale_ lui )danQv, de a sie lucri "ediicatore" n care esonajele apr împrţite clr în "eroi pozitivi", adevăraţi comi, şi negativi", toţi ceilalţi. Mişcăle e avngrdă, cre îloseră în oae domeniile la începuul Revoluţiei şi care snt nu�e n continuare în Rusia "ă de sînga" vor i condamnate acum, igoite ca "fomalise". · Nueoşi iitoi sau diecti de tearu sînt eaţi şi ipr mistios. Majo·

riatea sciitorilor de . valare e reuiză în tăcere au semiăcere. ·şolohov, autoul cţi Pe Donul linit (mele rei volume au fst publicate înre 1925 şi 1933, iar al paulea în 1940) nu va mi sie ic pă la mota lui Stalin. După răzoi, pnu a reacţiona motriva lun ţelr "Occidenului urd'\ Jnovsmul" i nteţee pesinea; Litraura, taul, cinemaogria snt it supavegh�te, ea mai mică deviere ee dennţaă, pedepsită. n 1948 mii . compozitori rokoiev, Şosa kovici, Haceaturian snt atacaţi_violent penu eneismul lor şi abzul de disonanţe . . . P e scut, e-a lungul întregii ictati a lui Salin tiştii· au fost aduşi la ordine ca şi resul opulaţiei sovietice. Cfomismul şi mediocritata mrchează ntreaga prducţie a acestei epoci. A scmbat moea lui Saln totul? Dl şi nu. Fără ndoială, racţia a fost mediată, estindeea bală, r aceasă explozie libeală a păut periculosă. Recnt ea a fost fînată. Sîrşitul anului 1953, anul l954 au fost mcaţi de o abundenţă de pise atirice despre tarle scietăţii sovieice; un inăr critic publică în revisa Novii Mir un ticol desre "sinceritata în literatuă" în cre riliculi zeză îmrţiea radiţională în personaje 'ozitive şi negaive. n ciua ancţiunilor ie e autori enu .drăneala lor, criica culului pesonalităţi, lii zra au rovocat alte libeăţi de limbaj. Revera a sue de mii de dpoaţi, cetitudna că sancţiuile violente eau de acum inne . aboite au . nrenat o efevescnţă intelecuaă atit de vie, o emena scim bre e echipe (acum sciitorilor ce se distieeă sub Saln le vense indul ă acă şi fostelor victime, aă mai erau n viaţă, să se atrme) înct conducăorii au intrat în pi�ă. n 1957 oameii de litere şi tiştii au fst admonaţi şi li s-a ceut ă se abţină de la orice tevizionsm", ă nu mi deăim.eze sitematic alitatea sovietică sub pretextul de a reuza s-o �mseţeze şi poleiască". Aă poziţie reprezintă exprsia nsăşi a politicii lui Hruşciov. Condamnarea metodeor ui Stalin ste sigură; nici" chir advesrii olitici învnşi nu mai sînt execaţi şi nu ·

270

mai fomează obiectul violenţelor 'zice; în rapotile culurale şi n relaţiile u srănăatea a nevenit o numită liealizre. Dar a dcide porţle unei violnte campaii de iică, n chiar momentul cndezvăluira melor lui San a tulbuat prond n neet cae-I ase cu oQire, na a pne n eicol remul şi pn acasa poziţia U.R.S.S. de idr al ţlor sociate n lme, a pune ate n jc o pate n puterea sa ner naţ.onlă. Dei guvenul a eacţionat, · fără slăbiciune.

Umăreşte publicul acestă luptă? ul largului aditoriu popular se fndreaptă pre piesele casice ae repetoriului s sau străi, pre focoul "pur,' silizat sau adaptat ", spre opera clsică pe care aceşti ţărani de ieri tocmai au escoperit-o. De unde succsul ope elor, de la Faust la Traviata sau Camen, e fac

c�nc'renţă dsurilor Anatei sovietice, au baletului lui Cakovsi Acul ebeelor. Să ·ne fem otuşi să credem că n acste domeii exiă două .ivelui", marele public şi eita intelectuală. Libetata de exprsie pe c.r� o reclamă şi o doesc scriitoii şi aiştii costi uie problema cucială a prezntului şi viitorului sovietic. e) Goria matematicilor şi ştiinţelor. Aceste probeme nu se pun in ce priveşe şiinţele exacte. Adesea ele rizează maiicul. Şi nr-o mie de motive. Ştiinţele au fost n sector intelcual de obicei puţin cnrolat Adsa omul de ştinţă nu are mic de-a face cu discuţiile politice sau ideologice, el le ate evita. Pe de altă pte, şi au fst intodeauna matmatiieni de excepţie. n plus, uvenul nu a menajat nici crdiele ici subvenţiile, şi e o· srcnă minnată de a crea o lume, de a magina cir unele noi, inedite. n fme, e poae spune că pe planul c�cetii autoitarimul are ceva bun. n ţi.e capitalsmului cercetarea re endnţa de a se .disensa poivit diferitelor mi ale ndusriei, a. este aă de exigenţefe acestei ndusii. n·U.R.S.S. ea s-a concnat e opţiunile guvenmntale. Indusia a pierdut n aceasa, şi de asemena, confotul vieti sovieice, destl de · preţuit pînă deunăzi. Dar cercetrea a proiat neîndoios, la fel ca şi rgaizra ecipelor ştinţiice. Or stăzi crcetrea nu prupne cel mai bun savnt, ci c� 271

mai bună chipă. Tebuie aduse mulţui Academiei de Ştiinţe a U.R:S .S.?

Care ete concluzia ? Că U.R.S.S. iese n "diiculăţi nemaiomenie, că · se ală n paul unor succe fnastice n domeniul mateial. Acee . succese s-au ralizat eja. Dar stalrea noilor sale suci nu s-a tenat încă. a ste sînjenită de minti agice şi de ecoul exerienţei sovietice n lume. n momenul n cae ar i aproae lieră să-şi ·aleagă desnul inen, · va rebui ă ţină sama de · mpactul actelor le pe scena intenaţională. Plăteşte acasta cu o anumită limire a libetăţii sale, lmire care subzistă dincolo de tabiizare. O plăteŞte e semenea n "surasucuile" ei, lierelor (domeniu al acelei evadări ără de �e nici o civilizaţie nu se oae ici desăvîrşi, nici expma total). Să sperăm ă aceste suprsuctui vor îloi bsc, deodaă, ca meii din piaţa Bolşoi n Moscova , la .primele aze ale , soaelui de pimăvră. ·

Congresul din oct)mbrie

1 961

Drmaticul congres al XXI-lea al Patidului comust, n octombie 1961, uncă supra situaţiei acuale n U.R.S.S . o luină fntstică. Dsigur, nu ste vorba acum de a srp.nde n culoi sumbre jcul rmatic al pesonelor, de a face lisa -condamnrilor, excomunică rilor, a ,moţilor· vii" sau a "vilor mrţi", sau de - a naliza pe îndelete o agiatie cre e duce atît de ds cu gîndul la un roman al lui Dostoievsi, la prsonajele zbuciumae şi chnuitore n Fraţii Karamzqv. Ceea ce impotă ese civilizaţia ovietică săşi, confnai cu opţiui şi sarci ,diicile e plan inten şi exten. De succesul lor i va depinde vitul. Srcle diicife: ·prima priveşte naţionalităţile alogee, rsele şi civilizaţile neuse dstul' de numroase n blul repubicilor federate; a doua viitorl material (dar nmai mateial?) al civilizaţiei sovietice în mblu; a reia desinul comunimului inenaţional e şi el îşi piere monolitismul de ieri penu a deveni "poicenic" şi a cea locul "comuimelor naţionale". .

272

• I, ceea ce piveşte .pima 'Obem, miza este ună oarea: ..S.S., după cum indkă şi numele , este, doreşte să ie federaţie de repubic, e slte în pin cipiu independente . dar legate împreun. Aceasă coeistenţă se poate ameliora şi poate duce a o puenică civiizaţie unită? ·

Acestă uniune realizată de meiul ilor a nu, ncă înainte de 19 1 7, numerose avai. Ruptă; reăcută, oosolidată, repusă n cauză - ea rîne o problemă diicilă, ără soluţie erfectă. Dacă auono ia lor ese mai mult decît evidntă, nici na dnre republici nu este cu adevărat independentă,. pnu ă apărrea iecăeia, poliţia, cmuicaţle ţn de putrea cenrală, repezenată de delegaţi reiti D Coietul cenral al iecărei republici. Există naţionalime, "oi nisme" lcale, şi ele sînt denunţate. --au rdus cicni. Guzi.a a ft stfel readsă n Uniune n 192 1 ; stăzi dstalizrea se cofuntă cu ideitatea ei faţă de cel mai ilusu dinre guzii. Statele baltice, elibeate în 1918, anexate n 1940, rocupate în 1945, avuseseă sub ţri un atui privlegiat: nu se mai pune poblma ă li se acorde n nou. . Kirgzia n 194�195 1 a ţt loc ·o ciză în legăură cu epopeea naţională Ma s, inter zisă de autoităţi. n 1 958, în Azerbaidjan, Sovietul Supem aişază hotărea de a recunoaŞte ca sngură imbă a republici azera. Inteese locale, culri, imbi oiginale, ni istorice, ideiaţe sau nu faţă de . comunsm, imixtune, migrarea i toate epublicile a uşlor sau a ucnienilor: tot atîtea probleme şi eventual tensiuni de tip coloniaL n una punerii n vaare a păînulor vrgine, rşi ai deveit mai nneroşi decît azaii n Kaistan. O singră poitică sovietică este osiblă şi se giceşe dinaine: menţnera, salvrea coeziuii, a vieţi comune, a "moniei" ansambllui, ăcînd. satelor naţionale concesii rezonabile, ba cir fote genre, cu aît mai mult cu cit ele, tate; rerentă o pte foate ică a puteii U.R.S.S. ste politica cre s-a con urat la Congsl al XX-lea ( 1 956). Au rezulat concesii, autonomii spoie, o revenre clră la politica lsă a naţionalităţilor. Penu un occidnl, ele evocă ·

273

poblmele clsice ale luxuilor şi elulor nre colizare şi decolonie. Cu a�l tic upli mentr că, p cazul U.R.S.S., colii şi meroole e ating goraic, izic vorbind. a ordinea de i' a Conre ului al XXI-lea igurează similarea, cuvt evcator n sine. ste ore posibilă, şî atunc' U.R.S.S. va reuşi acolo unde Occidenul a aat? Secretaul Patidului comuist din Kahsan ama n 1959 că "teza lenă a fuziunii naţiilor datorită avintului lor şi multirii practicilor comune ste cofr mată ncă de pe acum de exeienţă.. te fote psibil: există n recut, după cum m văut, exemple de similăi \ reuşite, ir oitica comnă, concesiile reciprce, necsitatea de a răi împrenă sînt ar�mene cu eutate cărra li se adaugă fomarea, pn pactica comunului accptată n acelaşi timp veme e patuzeci de ni, de sucturi noi şi comne ambelor prţi. Totuşi civilizaţile sînt enace. Cir şi numai poblema limbilor naţionale apărate cu ncăpăţnare şi succs o dovedeŞte: republicile din U.R.S.S. nu au renun ţat la civiliaţiile lor locale. Discuţia mîne dei · dschsă: Ne putem ciar nreba dacă lupta moiva nalfaetimului şi dezvolrea nvăţnului geneal în U.R.S.S. nu au dezvoltat coştiinţa naţională a po pulaţiilor din Asia cenală. ·

rospeiate sau ciilzae " bugheză": anunarea unui plan pe douzeci de ,ni care va conduce ..S.S.-ul la binefacele' societăiicomunste nu ese un proiect iluzoiu.

•

În anmite condiţi, afmă experţi icioată de acord ne ei, U.R.S.S: re mjlacele de a realia . acest alt înainte pe bunăstre. n măsura în cre opia genea lă ete doică atît de ace (cu pasine) cît şi de proes material şi crede acum că acest prores este posibil, jr noi generaţii ină cu enuziasm n aele vieţi acive a ii. O mutaţie imesă se pregăeşte, se va produce, indiferent de foma e are o va lua au de etichea cae i se a da apoi.

În 1962 viaţa sovietică este dominată e înaintarea

274

rapiă spre ultimele. etape ae Revouţei intriae. Revoluţia uşciotă a descis oţile acestui viitor apopiat de . cînd plnul e şapte i i 19Ş8 a pus accenul e indusiile noi cre impn un nume ip de consum "osticat": etecronică� elcomecanică, energie nucleră, maeii plstice, cimie e sineză - toate indusii care, aşepînd ă se fomeze o nouă pără de consumaoi, pretind şi · fomează "un nou ip de clasă muncioare": teiciei în cămăşi albe, enologi, cercetătoi în biroui de studi, savnţi de laborator . Presiunea acestor forţe sociale noi te cea care face ireversibilă democratiarea U..S.S. nr-o pecivă Dai apopiată sau nai îndepăată, conchide sciolol de la cre m luat acese detalii. Mi rebuie ca acestă pesiune să-şi facă . m pinre forţele vii şi ineţiile societăţii şi ptidului comuist. Şi este logic ca acesta n umă să caute ă menţină · pe lia meitelor sale ajungerea la confot şi bnsre, după aîtea încercri, ă caute ă facă n această reuşită reuşita sa. El nu va euşi în ealiae decît dacă U.R.S.S. dove deşe că în pauzeci de m de socialim a devenit alta şi că, dacă în 1 9 17 Rusia răia n caul civilizatiei occidentale, în 1962 U.R.S.S. nu va concepe ajungerea a buntare după nomele adopate de Occidentul "ur ghez". Pe scut, dacă dovedeşte că preritaea nu va i enu ea, ca penu Occident şi mrica, cel mai bun .ijloc de a-şi "mpăţi" revoluţia. . n aceasă privnţă este mposibil de prevăzut ceva. Jocurile nu snt făcute. Ee totuşi pobabl că U.R.S.S. va nvena o soluţie proprie cre hu va i nici mericană, nici euopenă. · ..

Comunsmul intenaţiona. Nici pe acest pan jocuile nu sînt făcute, nii conurate cu cata�e.

•

Cmenatorii occienai. i Congeului' n combie 1961 doresc ă vadă în el srŞitul monoliismului ptidului comunist inenaţional, ca şi cnd U.R.S.S. ar abndona coştient cnducera elclusivă şi sacicile pe ce ea le implică penu a' se coaca dol'saltului ei 275

inaint, pregăndu�se să ie sna cre se angajează, gaţie prseriăţi maeriale, n erfecţi� comuis muli. Pe SClt, U.R.S.S. r accepta de acum ante bicenismul (China, U.R.S .S.), sau cir policenrismul, "comsmul naţional", iecre iind abandonat ropiei ote, problemelor sale pticulre. r i însă necugetat să fl ait de categoriei: politica, cir n inteioul mii failii comuite, se supne ·regulilor ei obişnuite - supărări, ceti, �e nări cir, apoi împăcări, resenri u compro ii pe cre nglo-saxoii nu sînt sinii re le pecoizează. Neincredeea U.R.S.S. faţă de na nu datează de azi: ea este înăăcinată n seole · de istorie şi de asemefa in colicte cre, în secolul al X-lea, au adus R�sia 1 rîndul milor putei . cae şi-au împărţit pada şi bogăţiile inei. Dr nencrederea faţă de Statele Unite nu ste mai puţin mre ir relităţle ăzboiului rece sînt a;uale. Fie că vra au nu, şi penu motivele cre au obligat Satel. Unie să renunţe la izolaţionism, U.R.S.S. nu se qate eugia în noua ei pospeiate. Ea este consîsă să-şi conceapă politica intenă în funcţie de realităţile extene ale lumii.· Totuşi se conturează o clsicre n lumea patidelor comuiste care înconjoră U.R.S.S. ca un sistem plnear gavitind n juul sorelui, plntele iind adesea deose bite unele de altele. Depae, partide�e ţomuniste naţionae; unele pse n siiata ţăilor occidenale prospere (Ialia, Fanţ} cind .nu sint supimate eicace (ţile anglo-saxone, Gemania de vest); altele salate în clndestiatea ţărilor occidenale politic ostile, dar slabe n pnct de vedere economic (ste ::azul Spiei, Porugaliei, Ame rici atine); ir altele acţioînd n rena ţălor subdez voltate, unde toate speranţele snt licite şi e cre experi enţa sovietică au chineză le fscnează. Apropiate Şi îndepăate, o aureolă de ţări comu nste. Cele n "zona-mpon" n faţa Occidentului, potejind de ia ulimul ăzboi masa connenlă a U.R.S.S.: Gemania de st, Poloni, Ungaria, Cehosova cia, România, Bulgaria, nde snt n curS imese rs fomăi economice şi sociale. Toate, mai puţin Bulgia, �înt ţări alate într-un roces rapid de induialie, 276

Genia de t şi Cehoslovacia moştenind e altfel o indusie puteică, orgaizaă deja înantea ii lor în comism. La marginea zonei-tamon - cazul aernt al comunsmului albanez şi ' al socialsmului fe pogsist in Iugoslavja. Poziţia acStor ţări se complexă: pe de o pte, ele nu au psibiliatea să se îndepăteze de U.R.S.S.; pe de ala, unele dnre refomele de stuctură, ganţia · viito rlui lor (refome ae, dspariţia enomelor domenii poloneze s�u ungre, indusializare) nu r i fost, ră ndoială, osibile . sau ait de uşoare fără intevenţia butală a comumului. De fapt în iecre ţră, poivit economilor Şi civilizaţilor existente, relaţiile u U.R.S.S. şi c�mismul suşi sînt mai mult sau mai puţin desci e, mai mult sau mai puţin libere, mai mult sau ai puţin rice. n sîşit, foe 4epte, covşită sub ova• reută ţilor şi răvăşită de orgoliu, China comunstă, cea mai mare ttă subdezvolată din lumea actuală. Cea mai puţin dcilă, cu sigurn�, şi cel mai eiculos dnre pteneii comunişti i U.R.S.S. Acestă hă sciţată n pipă nu corpunde doar poziţilor politice; ea este şi cea a poziţiilor economice. Acestea nu conduc jocul, r l împing nainte. U.R.S.S., pe cre- efoul. dpus de aita vreme a plasat-o n unte, riscă penu moment· să cunască snurăatea învingă toilor. .

LISTA HĂRŢILOR

Volumul 1 1.

Populatia lllii n nul 20�

29 . . 45 3. Cucer.le aabe � 82 4. Au grăbit ore mongolii declnul Islmului? . , 123 5. Destinul Imperiului otoman . . . . . . . . . . . . . . . . . 127 2. Hată lingvistică mondială .

•

;

. ·.

•

6. Musuii n luma de astăzi

: . . . . . . . . . . 133

•

. '.

•

7. Divesitata Africii: georaia 8. Arica şi diversitătile ei intene 9. Arica şi Occidentul . . . . . . ; 10. Dmri şi luvii ale Cinei clasice . : : 1 1 . Cina şi idia după Budha (50 .H. -500 p.H.) 12. Itdia n secolul al XV"lea .

•

13. Japoia, tră a sorelui şi a mării

•

158 1 72 174 234 271

275 323

Volumul I 14. Marile invazii 1 . ,. . . . . . . . 15.· Marile invazii I I 16. Cele trei ceştnătăti ale Europei 17. Cele două Europe 18. America S?aiolă şi Ameica potugh:ză ... 19. Originea neilor i Amrica . . . : .

•

22. Fomara teritrială a Rusiei . . . . . . . . . . . . . . . 23. Fronturile e piierat n U.R.S.S.

. . . . 50 1 17 . . . . 129 1 30 .

20. Fomarea teritrială a Statelor Unite

2 1 . Uivesul englez

. . . . . 12

163

21 1

240 264

278

CUPRINS

III. CIVILIZAŢIILE EROPENE . PREA îNîi:

Europa

. . .. . . . . . . . . . . .. . . . . S

. :.. .. . . .. . .. ... .. . . .. .. 7

Capitolul 1: SpaJiu şi lieăJi Spatiul europen se dfmeşte: secolele V-XIII, 9. - ibeatea sau, mai bne ·us, ătile: ecolele XI-XVIII, 17. • .

• . .

• .

. .

. •

Capitolul II: Creştinsm, uansm, gfndire iinJică . . . 4 Creştsmul, 4. - Umul şi iştii, 39. - Gnea ştitică ta secolului l XIX-lea, 4. .

•

Capitolul III: Idutrialarea Europei . 72 a oigle pmei �yqlujii indusriale, 73. - Răspîndrea fenomenului indus! i � (şi în af�ra pei), 82. Scialismul în faţa cietătii' idusriale, 88. .

. .

•

. .

•

Capitolui "IV: UnităJile uroei 98 Uiăţile stăluciOre: a şi piritul, 9. .: Unităţile solide: conmia, -t06. - Uutătile aleatoii: p>litica, 1 14. . .. .

•

PREA A DOUA:

Ameia

.. . .. . . . . . . . . . . . . . . . ..

Capitolul 1: Cealaltă ume Nouă: America atiă . . . , . . , . . . 127 Spaţiu, atură şi scietate: a unei ia, 127. i.fata roblemei raselor: cvasrat.itatea, 136. - conomia, ciilzatiile puse la ce, 142. Capitolul II: Americc prn ecelen]ă: Satele Unite . . . . . . . 158 Un teut ecofoant:· bilantul şaselor, 10. - Colea şi indepedenţa, 10. - Cucrea Vestului, 170. Indusrialiea şi ae, 1/4. ·

•

Capitolul III: Umbrele şi dicultă]ile: dt ieri pfnă stă.i . . . . 182 Un veci coşmr: roblma nerilor au o colonie de

279

nederăăcat, 182. - Capiismul: e a si la intvnta statului şi la oligpoli, 187. -· Statele Uite fată n fată cu lma, 20. Capitolul IV: Prin universul englez . . . . . . . . . . . . . . . . . . . n Canaa: Fdţa şi . Anglia, 212. - Arica ausrală: olndeză, engleă şi neaă , 216. - Ausralia şi Noua eeană, llu glia n sşit snguă, 221 .

PAREA A IA: Cealaltă Euopă

Ceqlalti Europi: Mscova, usi. U.R.S.S. .

+10

. . . . . . . . . . . . . 27 .

. . . . . ; . . . . . . 229

Capitolul 1: De la origini la Revoluţia in Oct9mbrie 191 7 230 Rusa' ivă, 30. - Religia tdoxă, 235. Rusa are, 239. Capitolul II: U..S.S. din 1 91 7 pînă în zilele nsre

. 251 .

De a Krl Mx a Llin, 25 1. - Mxismul şi civliata sovietică astăzi, 20. - Congresul dn octomrie 1961, 272.

ipărit /a Editura şi Atelierele ipografice METROPOL

aor: DOINA MARIAN

Tehnoeactor: ELENA DINLESCU Bn 'de tipar: mtie 194 Apăut: 194 Coi e tipr 1 1 ,66