Lumina celui nevazut - Diac. Adrian Sorin Mihalache by Gandalf

Lumina Celui nevÄ&#x192;zut Vol. I

Colecţia Știință, Filosofie, Teologie – Dialog pentru Cunoaștere Nr. 3

Coordonator: Pr. Gheorghe Popa

Agora

Știință, Filosofie, Teologie – Dialog pentru Cunoaștere Nr. 3 / I

Diac. Adrian SORIN MIHALACHE

Lumina Celui Nevăzut O privire teologică în raţionalitatea Creaţiei şi teoriile științifice recente despre Univers Vol. I Carte publicată cu binecuvântarea Preafericitului Părinte DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Editura basilica a Patriarhiei Române Editura Universității „Al.I. Cuza” din Iaşi

Editura Universității din București

Bucureşti – 2016

iac. Adrian Sorin Mihalache este licențiat în matematică (1995) și în teologie ortodoxă (2002) al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În perioada 2001-2009 a urmat programe de master în filosofie, psihologie, fizică teoretică și teologie ortodoxă. Din anul 2011 este doctor în filosofie (magna cum laude) al aceleași universități, cu teza Dimensiunea cosmică a persoanei (coordonată de prof. univ. Ștefan Afloroaei). Este lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași și director adjunct al Centrului de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie și Știință. Începând cu anul 2005, a inițiat și coordonat proiecte de cercetare în aria dialogului dintre teologie și știință. A publicat peste 200 de articole de popularizare, cu tematică interdisciplinară, în săptămânalul Lumina de Duminică al Patriarhiei Române. Este fondatorul și redactorul șef al revistei online Journal for Interdisciplinary Research on Religion and Science și realizatorul emisiunii Lumina Celui Nevăzut – o producție Trinitas Tv. Este coautor al lucrărilor Repere patristice în dialogul dintre teologie și știință (Ed. Basilica, 2009) și Apologetica ortodoxă (Ed. Basilica, 2013-2014 – manual în două volume destinat Facultăților de Teologie Ortodoxă din Romania). În prezent este doctorand al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, pregătind o teză ce vizează neurobiologia bunătății (coordonată de prof. univ. Leon Zăgrean).

Părinților mei, Maria și Constantin, cu dragoste și recunoștință pentru neobosita lor purtare de grijă

Redactare: Pr. Ilie Chişcari , Cristian Untea, Florin Caragiu Tehnoredactare: Constantina Cristea Copertă: Manuela Oboroceanu Constantina Cristea Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

editura@patriarhia.ro

Creația – dar al iubirii lui Dumnezeu pentru om

ialogul teologiei cu știința reprezintă o temă actuală. În ultimele decenii, în perioada comunismului, știința și religia au fost considerate ca fiind în opoziție. Totuși, descoperirile științifice ale ultimului secol au arătat că această imagine nu este corectă. În prezent, numeroase rezultate experimentale și teorii dovedesc deopotrivă limitele și capacitatea uimitoare a omului de a desluși cu rațiunea sa ordinea complexă a lumii înconjurătoare, potențialul creativității umane, dar și resursele multiple ale materiei, care poate satisface aceste cerințe. Instrumente sofisticate descoperă imensitatea Universului, structura intimă a materiei și complexitatea vieții, dar rămân departe de a putea explica în totalitate istoria Universului, misterul viului și adâncul conștiinței umane. Căutând în lumea materială răspunsuri cu privire la raționali tatea ei, științele au dat jos vălul materialismului, dezvăluind țesătura energetică, care ține toată lumea, precum și multe taine ale Universului. Urmărind să elaboreze teorii precise cu privire la realitate, științele au descoperit în ea aspecte inefabile. Căutând să cuprindă în descrieri întreaga realitate, au ajuns să identifice limite intrinsece legate chiar de instrumentele lor. Această situație aduce știința în apropierea experienței religioase a smereniei. Constatarea limitelor ne pregătește pentru ceea ce ne depășește. Prezenta lucrare încearcă să argumenteze faptul că științele actuale, în special fizica și cosmologia, oferă date și teorii referitoare la lumea fizică, susceptibile a constitui deschideri spre teologia ortodoxă. Descoperirile din ultimul secol din domeniile fizicii,

cuvânt înainte

cosmologiei sau mecanicii cuantice au schimbat în mod semnificativ înțelesurile unor realități cu care eram obișnuiți: materia este altceva decât pare, timpul și spațiul nu mai sunt absolute, Universul nu este etern. Aproape toate aspectele realității dobândesc, prin descoperirile și teoriile științelor, înțelesuri noi și surprinzătoare. Aceasta ne arată că știința descoperă în Creație nenumărate îndemnuri la reflecție, la uimire, la interogații de natură existențială. Valorificarea acestui potențial poate fi făcută din perspectiva teologiei patristice ortodoxe. În viziunea Sfinților Părinți, dacă omul se deschide spre lucrarea harului, va vedea întreaga Creație ca pe o fereastră deschisă spre Dumnezeu. Ordinea, frumusețea sau armonia, diversitatea, imensitatea și abisurile lumii create sunt tot atâtea prilejuri de preamărire a lui Dumnezeu. Pentru Sfinții Părinți, cercetarea științifică a lumii poate să sfârșească în rugăciune, iar cunoașterea celor sensibile poate să fie scară către cele inteligibile. Înțelesurile lumii sensibile pot fi hrană pentru minte și școală pentru contemplații duhovnicești! Din frumusețea celor văzute, omul este chemat să înțeleagă purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Măreția celor ce cad sub simțurile lui, a lucrurilor create și mărginite îi pot ridica mintea la Cel nemărginit, la Dumnezeu cel nevăzut, Făcătorul Cerului și al Pământului. Iar plinătatea bucuriei omului este comuniunea lui deplină cu Dumnezeu Cel veșnic, cu Preasfânta Treime, în lumina cea neînserată a cerului nou și a pământului nou (Apocalipsa 21, 1-3) din Împărăția cerurilor. Cunoașterea contemporană scrutează realitatea cu o tindere continuă de depășire a limitelor înțelegerii, stimulând perceperea existenței într-un mod în care universul sensibil și cel inteligibil se înfășoară unul în altul ca o „roată în roată” (Sf. Maxim Mărturisitorul). Acest lucru e în sine o indicație asupra ființei umane, create după chipul lui Dumnezeu, având menirea transcenderii de sine și a lumii, prin aducerea a toate în legătură și unire cu Creatorul divin. În același timp, așa cum am amintit, știința autentică se păstrează în spiritul acurat al smereniei recunoașterii propriilor limite, chiar și în miezul căutărilor neobosite de a extinde câmpul cunoașterii prin

cuvânt înainte

sesizarea și actualizarea virtualităților sensibile și inteligibile ascunse în materia și în viața lumii. Modelele științei contemporane, vizând posibilul și verosimilul în raport cu actualitatea observată și probată experimental, dau seamă în primul rând despre om, ca ființă căutătoare de adevăr și în același timp creatoare de valori, deschizătoare de orizont al cunoașterii. Potrivirile legilor și interacțiunilor fundamentale din univers, admirabil surprinse de structurile intelectului uman, sunt constituite astfel încât îngăduie viața structurilor complexe, apariția și dăinuirea organismelor vii. O purtare de grijă divină orânduiește stabilitatea și îmbrățișarea reciprocă a factorilor ce favorizează apariția vieții și lucrarea spiritului în mediul său natural. Excelenta potrivire între lumea zisă nevie și cea vie – a plantelor, animalelor și îndeosebi a omului – sugerează o orientare actuală a științei în acord cu teologia Întrupării Cuvântului, mai precis o înțelegere a vieții ca știință fundamentală, odată cu o înțelegere a existenței ca matcă a vieții și spiritului. Lumea apare ca dar al iubirii lui Dumnezeu pentru om, un dar întors printr-o mișcare iubitoare, de dăruire de sine prin cunoaștere dezinteresată și iubire jertfelnică. Înseși limitele cunoașterii descoperă, după cum arată autorul prin numeroase exemple, nevoia de cuprindere spirituală a realității, nevoia de recurs fenomenologic la nucleul incandescent al subiectivității care, în ultimă instanță, este taina chipului lui Dumnezeu din om. Astfel, știința nu desființează taina prin desfășurările ei raționale, ci, dimpotrivă, ne așază în pragul ei, fără a forța actul de credință, dar reflectând tăcut miracolul existenței și al vieții. Sensul acestora are consistența subiectivității întrupate, cu gradul ei de libertate ce cheamă participarea credinței. După cum se poate observa în câmpul extrem de complex și alambicat al științei contemporane, indiciile cu privire la unitatea și coerența profundă a Creației orientate spre om – provenind din câmpul ipotezelor plauzibile, al datelor experimentale și al calculelor științifice – se pot așeza în diferite formule interpretative. Dacă un mod de abordare naturalist-fizicalist, cu caracter reducționist, blochează deschiderea conștiinței umane spre sensul

cuvânt înainte

spiritual al Creației, sau un mod energetist-panteist ratează lărgirea orizontului spre taina transcendenței divine, demersul eclezial- liturgic integrează cunoașterea științifică cu realismul asumării stării actuale a existenței, marcate de conflictul finalităților, dar totodată cu elanul eshatologic al atragerii întregii Creații în hora îndumnezeirii, prin liturghisirea de către om a darului iubirii divine. Raportul dintre trup și spirit în viziunea creștină are, în fapt, acea consistență iconică ce permite acordul intențional între procesul de explicare fizică, chimică sau biologică a realității și cel de interpretare și înțelegere spirituală a sa. Lucrarea Părintelui Diacon Adrian Sorin Mihalache este o bogată sursă de lumină pentru a înțelege mai bine cât de minunată este creația lui Dumnezeu, când este abordată din punct de vedere științific. Cartea de față constituie un demers unic, atât prin anvergură, cuprindere, cât și prin puterea remarcabilă de pătrundere în complexitatea adesea paradoxală, contraintuitivă a fenomenelor descrise de știință la nivel microcosmic și macrocosmic. Considerațiile științifice sunt prezentate într-un mod care, păstrând acuratețea observației, deschide accesul spre cunoașterea de graniță în care știința, filosofia și teologia se întâlnesc și se luminează reciproc. Avem înainte cazul unui teolog cu o temeinică pregătire științifică și filosofică, ce poate întâlni în mod fericit demersuri atât de distincte în metodă, dar cu o fascinantă compatibilitate în perspectiva urmăririi logosului lor, a sensului adânc ce străpunge orizontul vederii și înțelegerii în direcția realității eshatologice. Autorul păstrează cu acrivie precauțiile necesare pentru a evita un concordism facil al teologiei cu știința, ce ar putea spre exemplu aluneca în identificări forțate între anumite aspecte ale lumii create și energiile necreate dumnezeiești. În același timp, varietatea reliefului informațional este moderată în curbe de relief semnificative printr-un atent și rafinat exercițiu hermeneutic, ce ia în calcul luminările nepieritoare ale revelației creștine, dar și achizițiile cele mai recente ale fenomenologiei. Demersul de față este, am putea spune, deschizător de drum, în capitole ce abordează în detaliu – cu o excelentă acrivie științifică, dublată hrănitor de plasma reflecției filosofice și substanța viziunii

Cuvânt înainte

teologice – o largă paletă de teme din domeniile cosmologiei, fizicii cuantice și ecologiei, țesând o rețea bogată de informații aduse la zi într-o prezentare cu un grad înalt de interconectare. Traversând tabloul vast și adesea surprinzător al cunoașterii contemporane, realizăm consistența ei participativă, unitatea și inseparabilitatea paradoxală între latura ei subiectivă și cea obiectivă, între raționalitatea umană și cea a Creației, între materie, energie, timp, spațiu și conștiința însăși. Înfățișând cu precădere zone de graniță ale cunoașterii umane, autorul prezintă limitele rațiunii nu ca pe simple opreliști pentru capacitățile umane, ci ca pe condiții de posibilitate ale lărgirii rațiunii în direcția dialogului semnificativ, în atmosfera tainei credinței. Felicităm pe autor și binecuvântăm publicarea acestei cărți în colecția Ştiință, Filosofie, Teologie – Dialog pentru Cunoaștere, coeditată de Editura Basilica a Patriarhiei Române, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Editura Universității din București.

† Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Prefaţă

eși încă din primii ani de școală am visat să scriu o astfel de carte, ideea de la care a plecat proiectul lucrări de față a apărut mult mai târziu, și nu îmi aparține. Urmam cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă la Iași, în calitate de absolvent al Facultății de Matematică, și, în explorarea posibilelor teme de licență, am primit propunerea să abordez dialogul dintre teologia ortodoxă și datele științelor. Propunerea a venit din partea profesorului care preda atunci Teologie sistematică, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în acei ani Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

Cu ceva timp înainte, în anii când frecventam cursurile Facul tății de Matematică, atracția pentru temele de cosmologie, filosofie și psihologie, resimțită de-a lungul liceului și manifestată prin lecturi nesistematizate, s-a accentuat. De aceea, după finalizarea studiilor de matematică, în vreme ce urmam teologia, am dat curs atracției mele, urmând și programe de master în filosofie și psihologie. Însă nici atunci nu am intuit vreo posibilitate de a aduce toate aceste preocupări împreună, în cuprinsul unei abordări integratoare. De aceea, multe dintre bucuriile trăite atunci, de pe urma înțelegerii unor date din științe, filosofie și teologie erau umbrite de constatarea unei tulburătoare fragmentări, existente în tabloului înțelegerii lumii și vieții, fragmentare accentuată tot mai mult de disciplinarizarea câmpului cunoașterii. Tema formulată de Părintelui Patriarh a introdus verticala în orizontul preocupărilor, până atunci vădit divergente și fără o orientare definitorie. Curiozitățile mele, împrăștiate prin teritorii imposibil de corelat, aveau să capete – pentru prima dată – un contur sigur. Și, începând de atunci, din anul 2000, dialogul teologiei ortodoxe cu reflecția

Diac. Adrian Sorin Mihalache

filosofică și datele științelor recente, precum și înțelesurile edificatoare pe care această triplă deschidere le-ar putea furniza pentru lumea de azi, au trasat teritoriul cel mai important pentru activitățile mele. În acel an au început și primele însemnări pentru cartea de față. Privind retrospectiv, înțeleg acum că inspirația profesorului îndrumător a fost decisivă pentru deslușirea acestei pasiuni, el însuși fiind preocupat, și atunci ca și acum, de descoperirile cosmologiei și de cele privitoare la complexitatea lumii vii, și încercând mereu să întrevadă în toate posibilele înțelesuri ziditoare, duhovnicești, în lumina reflexiei patristice despre Adevărul Revelat. Astăzi sunt convins că, fără șansa aceasta, multă vreme – sau poate niciodată – nu aș fi putut descoperi frumusețile și tainele abordării dialogale. * În alcătuirea cărții de față am folosit materiale realizate pentru alte două lucrări. Prima sursă o reprezintă lucrarea de licență Raționalitatea Creației și cunoașterea științifică a Universului fizic, susținută în anul 2005, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași. Cea de-a doua lucrare o reprezintă teza de doctorat Dimensiunea cosmică a persoanei, susținută în 2010 la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice din Iași, sub îndrumarea profesorului Ștefan Afloroaei. Și în acest proiect, am avut șansa unui conducător inspirat, având o libertate atent călăuzită, de a explora un aspect esențial al acestui dialog, perspectiva fenomenologică și teologică privind raportul dintre om și lume, în contextul datelor și realizărilor furnizate de științe. Probabil cititorii familiarizați cu domeniul tehnic vor găsi capitolele destinate științelor naturii prea generale. La fel de probabil, și teologii vor observa lipsa unor aspecte fundamentale sau a unor detalii, considerate esențiale în gândirea patristică. Cred că astfel de considerații sunt îndreptățite. Totuși, intenția mea nu a vizat o lucrare exhaustivă. Am urmărit doar să formulez o invitație cât mai convingătoare pentru cei ce își găsesc cu greu dispoziția reflexivă, sau care (re)descoperă cu dificultate frumusețea Universului, sau care sesizează

Prefaţă

tot mai rar darurile extraordinare ale vieții. În același timp însă, această carte se adresează celor însetați de răspunsuri sau fascinați de structurile și dinamica lumii fizice, celor familiarizați cu reflecția filosofică sau obișnuiți cu viața credinței, atrași de gândirea patristică și preocupați de perspectiva integratoare a Filocaliei. Sper că, pentru toți aceștia, prezenta carte oferă frânturi de gând și crâmpeie de realitate care pot să nască întrebări răscolitoare, clipe de uimire și acea sensibilitate esențială pentru înțelesurile spirituale care ne-ar putea edifica. În ultimă instanță, invitația vizează fascinantele locuri de convergență ale științelor, filosofiei și teologiei, precum și argumente pentru a reflecta la ele, întrucât în acestea putem întrevedea frumusețile Universului, darul minunat al înțelegerii și taina devenirii noastre. Pe de o parte, o astfel de intenție este ambițioasă. Totuși, în multe privințe, teologia și știința recentă au fost și sunt deja deschise una spre cealaltă, ca rod al strădaniei unor Sfinți Părinți sau savanți, teologi și oameni de știință care au trudit cu inspirație și pricepere. Aceștia au îndrăznit să apropie știința și teologia, uneori până la îmbrățișare. În lumina eforturilor și rezultatelor lor, îndrăznesc să sper că o astfel de intenție poate fi reafirmată. Din argumentele lor se trage și convingerea mea că perspectiva aceasta merită întreg efortul și poate fi de folos în căutările lumii de azi. Pe de altă parte, o astfel de întreprindere e pândită de numeroase riscuri: entuziasmul prea mare, stârnit de potențialul acestui dialog, sau circumspecția exagerată; incapacitatea de a gândi nuanțat sau dificultatea clarificării unor distincții obligatorii, când vine vorba de arii atât de diferite cum sunt teologia și științele Universului; fixația deosebirilor dintre aceste două arii sau sinteza lor nediferențiată, operată sincretist. De asemenea, poate împiedica și prea puțina evlavie, și netemeinicia instruirii științifice. În privința lucrării de față, cititorul va decide dacă am reușit să depășesc cu succes aceste riscuri. Dincolo însă de încercările expuse aici, care nu pot evita neputințele și limitările omenești, trebuie să rămânem încredințați de faptul că splendoarea Creației și minunata descoperire a Autorului prin ea rămân realități mai presus de cuvânt, și că demersurile pentru deschiderea științelor către filosofie și teologie trebuie să continue, pentru o cât mai deplină înțelegere a lumii și vieții.

Diac. Adrian Sorin Mihalache

* Unele teme și texte, în special din fizică și cosmologie, au depășit competențele mele. Ele au fost discutate cu o serie de profesori, colegi și prieteni. Pentru alte aspecte, am primit observații și sugestii utile. Unii prieteni m-au încurajat, alții m-au sprijinit financiar în demersul de realizare a acestei lucrări. Îmi fac datoria să-i numesc aici pe toți cei care, într-un fel sau altul, m-au ajutat în acest proiect, mulțumindu-le din tot sufletul: Părintelui Patriarh Daniel, pentru inspirația cu care m-a orientat către această arie de lucru, pentru încurajarea și răbdarea arătate în toți acești ani; domnului profesor Ștefan Afloroaei, pentru îndrumarea atentă, pentru lectura minuțioasă, pentru observațiile pertinente făcute cu multă prietenie; profesorilor Gheorghe Maftei, de la Facultatea de Fizică, și Gelu Bourceanu, de la Facultatea de Chimie, pentru efortul de a lectura materialul brut; doamnei profesoare Liliana Răileanu, de la Facultatea de Matematică, pentru răbdarea cu care m-a introdus în universul tainic al deschiderilor pe care matematica le are pentru reflecția teologică; Părintelui profesor Gheorghe Popa, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, pentru efortul depus la inițierea mea în înțelegerea deschiderilor pe care teologia le poate oferi pentru reflecția filosofică; prietenului meu Părintele Liviu Petcu, pentru ajutorul dat în pregătirea unor texte utilizate în lucrare, și domnului Robert Sârghea, care m-a ajutat, cu mult efort, la pregătirea finală a bibliografiei. Le sunt îndatorat în special prietenilor apropiați, care m-au mustrat adesea pentru întârzierile repetate, îndemnândumă să finalizez materialul: Paula și Marian Grosu, Verginia și Părintele Narcis Constantin Axinte. Doresc, de asemenea, să mulțumesc câtorva persoane apropiate, care de-a lungul timpului au avut bunăvoința să citească manuscrisul, în diversele lui etape, dându-mi prețioase sugestii cu privire la accesibilitatea anumitor pasaje: Ecaterina Șchiopu, Roxana Cozma, Mihaela Cocea, Vasilica Onofrei. Mulțumesc, de asemenea, Gabrielei Zboiu și prietenului meu Ostap Taras Paparega, întrucât au fost persoanele care mi-au înțeles pasiunea pentru cosmologie și mau sprijinit financiar pentru a putea plăti programul de master în fizică teoretică al Universității „Alexandru Ioan Cuza”.

Prefaţă

Mulțumesc, de asemenea, celor care s-au ocupat de editarea acestei cărți: harnicului Părinte Ilie Chișcari, pentru minuțioasele observații și corecturi – îl port în rugăciune și îi păstrez o vie amintire; doamnei Irina Scurtu, pentru lectura migăloasă; doamnei Elena Uzier, pentru tehnoredactarea primului draft al lucrării; tuturor celor care, în diverse momente, m-au încurajat și au contribuit la pregătirea acestei lucrări. Sunt îndatorat și colegilor redactori, domnului Cristian Untea, domnului Florin Caragiu și doamnei Constantina Cristea, pentru eforturile depuse și pentru răbdarea arătată în mod repetat, în situațiile când am depășit termenele, la pregătirea acestui ultim format. Adresez mulțumiri și celor care au răspuns, fără rezerve, invitației de a lectura integral lucrarea, și care au oferit texte de postfață pentru aceasta, cu aprecieri generoase: regretatului Solomon Marcus, domnului Ștefan Cârstea, domnilor profesori universitari Alexandru Cecal și Gheorghe Nemțoi, precum și prietenului meu Andrei Dorobanțu. Mulțumesc domnului Cristian Matache, care m-a ajutat decisiv în încercarea mea de a acoperi cheltuielile de redactare. Sunt, de asemenea, dator cu mulțumiri speciale domnului Cezar Gumeni, pentru generozitatea rară de care a dat dovadă, alegând să sprijine consistent plata corecturii și tehnoredactării ultimului draft al lucrării. În final, exprim o adâncă recunoștință soției mele, Georgiana, și copiilor mei, Ioachim, Nicodim și Maxim, pentru infinita lor răbdare arătată în acești ani; părinților mei, Maria și Constantin, Elena și Jan, și surorii mele, Mihaela, pentru sprijinul material și pentru încurajarea arătate în anii mulți de studenție și în viața de fiecare zi. Prin strădania lor am primit cele necesare pentru studiu, multă dragoste și încurajare, și un sprijin esențial în finalizarea lucrării. Tuturor le sunt profund recunoscător. Diacon Adrian Sorin mihalache Iași, 2016

CUPRINS Cuvânt înainte † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române �� 7 Prefaţă Diac. Adrian Sorin Mihalache �� 13 Capitolul 1 Ordine, simetrii, frumusețe în univers 1. Realitate, fenomene şi teorii ştiinţifice �� 20 2. Aspecte inedite în cunoaşterea ştiinţifică a lumii fizice �� 25 a. Ordine şi simetrii în Univers �� 25 b. Raţiunea omului şi ordinea naturii �� 30 (i) Noduri în natură și în matematică �� 32 (ii) Creațiile minții omenești și structurile lumii fizice 37 (iii) Ordine în haos �� 39 c. Omul, natura şi preferinţa pentru frumuseţe �� 45 d. Posibile răspunsuri �� 48 3. Limbajul �� 52 4. Realitate şi reprezentare �� 54 5. Concluzii �� 57 Capitolul 2 TAINELE MICROCOSMOSULUI 1. Preambul. Numere foarte mari ce exprimă lucruri foarte mici �� 65

428

Cuprins

2. Menţiuni despre structura materiei în Antichitatea greacă �� 68 3. Microcosmosul. Trei interacţiuni fundamentale �� 71 a. Electromagnetismul �� 71 (i) Sarcina electrică �� 71 (ii) Moleculele şi atomii �� 72 (iii) Spinul electronului – o proprietate stranie �� 78 (iv) Fotonii �� 80 b. O nouă forţă ascunsă în atom – interacţiunea nucleară tare �� 81 c. M aterie radioactivă – ferestre deschise spre abis. Interacţiunea nucleară slabă �� 83 4. Mai multe particule elementare �� 88 5. Ordine surprinzătoare în lumea entităţilor cuantice �� 93 a. Grupul quarcurilor �� 94 b. O altă familie de particule: leptonii �� 100 6. O schemă cuprinzătoare – Modelul Standard �� 102 7. Proprietăţi contraintuitive ale materiei �� 106 a. „Preferinţele” lumii fizice �� 106 b. „Libertăţi” şi „interdicţii” electromagnetice �� 108 c. Legile microcosmosului �� 109 d. Diversitatea elementelor chimice �� 111 e. Stabilitatea elementelor chimice �� 117 f. Cronologie radioactivă �� 119 g. Caracterul discret al materiei �� 120 8. Puţină matematică despre infinit �� 121 9. Dualitatea constituenţilor materiei �� 126 a. Unde şi corpusculi �� 126 b. Substanţă şi câmp �� 129 c. Caracterul discret al energiei �� 131 d. Două exemple: fotonii şi electronii �� 136 e. Bosonii şi fermionii �� 141 f. Efectul tunel �� 145 g. Dualitatea: o certitudine dificil de interpretat �� 146 10. Principiul de incertitudine al lui Heisenberg �� 148 11. Alcătuirea lumii sensibile �� 157 12. Concluzii �� 159

Cuprins

429

Capitolul 3 UNIVERSUL 1. Cât de mare este Universul ? �� 2. Două interacţiuni fundamentale �� a. Gravitaţia �� b. Electromagnetismul �� 3. Relativitatea restrânsă �� Preliminarii �� 4. Consecinţe contraintuitive �� a. Prezentul şi simultaneitatea �� b. Relativitatea timpului �� c. Contracţia lungimilor �� d. Echivalenţa dintre masă şi energie �� 5. Gravitaţia şi relativitatea generală �� 6. Consecinţe contraintuitive �� a. Curbarea spaţiului �� b. Dilatarea timpului �� c. Rezumat �� 7. C orpurile macrocosmosului şi interacţiunile fundamentale �� a. Galaxiile �� b. Stelele şi diversitatea materiei din Univers �� c. Stelele neutronice �� d. Patru tipuri de găuri negre �� e. Proprietăţi stranii �� f. Găurile negre in rotaţie răsucesc spaţiu-timpul �� 8. Concluzii ��

165 173 174 177 178 178 182 182 184 187 188 195 198 198 202 203 204 204 207 212 213 218 221 227

Capitolul 4 CUNOAŞTEREA ÎN TEOLOGIA ORTODOXĂ 1. Ştiinţele naturii vs. ştiinţele spiritului? �� 231 a. Mic excurs hermeneutic �� 232 b. Dincolo de lectura sensibilă a lumii, prin sesizare intuitivă întrevedem înţelesuri simbolice �� 241

430

Cuprins

c. Teologia şi ştiinţele �� 2. Dumnezeu şi lumea. Trei consideraţii �� a. Prăpastia dintre creat şi necreat �� b. Căderea lui Adam �� c. Întruparea lui Hristos �� d. R aporturile omului cu întreaga Creaţie în lumina Întrupării Fiului lui Dumnezeu �� 3. Cunoaşterea lui Dumnezeu �� a. Cunoaşterea lui Dumnezeu din Creaţie �� b. Cunoaşterea lui Dumnezeu din Scripturile Lui �� c. C unoaşterea lui Dumnezeu, arătat nouă în Fiul Său, făcut om �� d. Lucrarea binefăcătoare a harului �� e. Dumnezeu Creatorul şi omul ca operă vie a Sa �� 4. Cunoaşterea – distincţiile teologiei �� a. Chip şi asemănare �� b. Trup şi suflet �� c. Obiect şi subiect �� d. Raţiune şi minte �� e. Inima (kardia) �� f. Despătimirea şi vederea duhovnicească �� 5. Trepte şi limite ale cunoaşterii lui Dumnezeu �� a. Teologia afirmativă �� b. Teologia negative �� c. P răpastia dintre creat şi necreat. Întunericul cel mai presus de lumină �� d. Iubirea �� e. Fiinţa lui Dumnezeu rămâne necunoscută ��

244 247 247 250 252 255 257 259 266 270 273 276 277 278 280 285 287 292 294 301 302 303 305 308 312

Capitolul 5 CREAŢIA DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI ORTODOXE 1. Câteva consideraţii preliminare �� 321 a. Logosul. Moştenirea greacă şi iudaică �� 321 b. Pe scurt despre cosmologia greacă �� 325

Cuprins c. Cosmologia mozaică �� 2. Câteva repere despre începutul cosmologiei creştine �� a. Logosul în referatul Sfantului Evanghelist Ioan �� b. Logosul şi gândirea teologică �� c. Creaţia ex nihilo �� 3. Consideraţii teologice privind creaţia ex nihilo �� a. Începutul timpului �� b. Planul Creaţiei �� 4. Referatul Facerii �� a. „La început” �� b. „Cerul şi Pământul” �� c. „Apele” �� d. „Să fie Lumină” �� e. Durata zilelor Creaţiei �� f. Cerul, apele şi uscatul �� g. Viaţa �� h. Luminătorii pe tăria cerului �� i. Animalele �� j. Omul – creat după chipul lui Dumnezeu �� k. Textul Facerii şi limitele înţelegerii �� 5. Creaţia – operă a Sfintei Treimi �� 6. Motivul şi scopul Creaţiei. Planul din veci ��

431 328 334 334 336 339 350 352 355 358 359 362 363 369 387 390 392 394 397 398 408 409 411

Indice de nume �� 417 Indice tematic selectiv �� 421