însă acid oxalic, care îngreunează absorbția calciului. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: constipație. Precauții și contraindicații: Frunzele de rubarbă conțin atât de mult acid oxalic încât devin toxice și nu este indicat să fie consumate în special de persoanele care sunt predispuse la pietre în organism sau au gută sau alte dereglări ale asimilării calciului. Preparare și administrare: - Este indicată să se consume coaptă ușor.
RABARBURA
Rheum rhabarbarum Fam. Polygonaceae. Denumiri populare: revent, rubarbă. Descriere: plantă ierboasă originară din Asia Mică (China și Tibet), cultivată ca plantă alimentară, medicinală și ornamentală. Rizomii și rădăcinile (Rhizoma Rhei) sunt recoltați pentru efectele medicinale. Această plantă cu aspect straniu, cu frunze uriașe și tulpină roz. În tradiția populară: în multe părți era cultivată făcându-se din pețioli compoturi, la prepararea supelor sau în diferite preparate culinare. Compotul se da copiilor mici ca să se întărească. Se mai dădea și ca stimulent pentru digestie, sau pentru a ușura mult digestia. În doză mare se dădea ca purgativ. Consumarea în cantități mai mari era contraindicată. A fost folosită în China și Tibet înainte de apariția creștinismului. Varietățile medicinale de rubarbă au fost crescute mai mult pentru rădăcini decât pentru tulpină. Erau utilizate și de grecii din Antichitate la tratarea constipației cronice. Compoziție chimică: rizomii conțin glucozizi antranolici și antrachinonici, alături de oxalat de calciu, emetină, tanin, rezine, etc. Conține mici cantități de vitamina A și C, o cantitate suficientă potasiu și magneziu, dar foarte mult calciu. Important este că nu conține deloc sodiu. Tulpina sa are 826
RAPIȚĂ
Brassica napus ssp. oleifera Fam. Cruciferae sau Fam. Brassicaceae. Denumiri populare: broajbe, brojbe de vite, colză, curechi de câmp, muștar negru, nap rotund, napi curechești, napi de miriște. Descriere: plantă erbacee, anuală, cultivată. Rădăcină pivotantă, nelignificată, slab ramificată, adâncă până la 60-80 cm. Tulpina erectă, înaltă de 120-160 cm bine ramificată. La formele de toamnă alungirea tulpinii începe primăvara. Frunze glabre, brumate, verzi albăstrui. Cele bazale pețiolate, lirate, penat sectate. Cele mijlocii sesile, oblong lanceolate, cu baza cordat amplexicaulă, înconjurând tulpina numai pe jumătate. Flori galbene, grupate în racem alungit, cele nedeschise sunt așezate mai sus decât cele deschise. Înflorire în lunile VI-VIII. Fruct silicvă cu poziție apropiată de orizontală. În tradiția populară: uleiul s-a folosit și pentru iluminat deși scotea mai mult fum ca ceara. Florile se foloseau la vopsit în galben. Compoziție chimică: semințele- proteine, hidrați de carbon, substanțe minerale: calciu, fier,
fosfor, potasiu, sodiu, etc. Celuloză, glucide, grăsimi, rezine, mucilagii, vitaminele: A, B1,B2, niacin, C, beta-caroten, în rădăcină peste 80% apă. Acțiune farmacologică: depurativ, diuretic, dezinfectant, emolient, expectorant, vitaminizant, nutritiv, cicatrizant. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: abcese, adenopatii, afecțiuni pectorale, angine, ascită, boli renale, boli ale ficatului, bronșite, degerături, enterite, furuncule, gută, paraziți intestinali, răni chiar infectate, scrofule, tuse, ulcer varicos. Preparare și administrare: - Se va face din 1-2 linguri de napi mărunțiți sau frunze proaspete mărunțite un ceai. Acestea se pun la 250 ml apă clocotită pentru 10 minute, după care se strecoară. Se folosește pentru afecțiunile interne. Se pot consuma 2 ceaiuri din acestea pe zi, o perioadă de 3 luni. - Din 4 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa pentru 10 minute acoperit după care se strecoară. Se va folosi extern la spălături, comprese sau chiar cataplasme, care se vor ține în funcție de toleranța individuală până la 12 ore. Spălăturile se pot face de 2 sau chiar mai multe ori pe zi în funcție de afecțiune. - Ulei de rapiță 1 linguriță se dă în cazul constipației chiar cronice. Se mai poate folosi la ascită, sau afecțiuni ale ficatului ajutând la drenarea ficatului. - 3 lingurițe de ulei de rapiță (există la magazinele de profil) se dau în cursul unei zile în cazul paraziților intestinali. - Dacă se folosește plantă uscată se folosește aceiași cantitate. - Extern pe ulcerul varicos se pot pune felii de nap sau frunze proaspete. Mod de administrare pe afecțiuni: Abcese -Extern se pot pune felii de nap sau frunze proaspete. În prima fază calde pentru a ajuta la colectarea puroiului, apoi se pot pune și reci. Adenopatii - Se va face din 1-2 linguri de napi mărunțiți sau frunze proaspete mărunțite un ceai. Acestea se pun la 250 ml apă clocotită pentru 10 minute, după care se strecoară. Se folosește pentru afecțiunile interne. Se pot consuma 2 ceaiuri din acestea pe zi, o perioadă de 3 luni.
827
Afecțiuni pectorale - Se va face din 1-2 linguri de napi mărunțiți sau frunze proaspete mărunțite un ceai. Acestea se pun la 250 ml apă clocotită pentru 10 minute, după care se strecoară. Se folosește pentru afecțiunile interne. Se pot consuma 2 ceaiuri din acestea pe zi, o perioadă de 3 luni. Angine - Se va face din 1-2 linguri de napi mărunțiți sau frunze proaspete mărunțite un ceai. Acestea se pun la 250 ml apă clocotită pentru 10 minute, după care se strecoară. Se folosește pentru afecțiunile interne. Se pot consuma 2 ceaiuri din acestea pe zi, o perioadă de 3 luni. Ascită - Din 4 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa pentru 10 minute acoperit după care se strecoară. Se va folosi extern la spălături, comprese sau chiar cataplasme, care se vor ține în funcție de toleranța individuală până la 12 ore. Spălăturile se pot face de 2 sau chiar mai multe ori pe zi în funcție de afecțiune. - Ulei de rapiță 1 linguriță se dă în cazul constipației chiar cronice. Se mai poate folosi la ascită, sau afecțiuni ale ficatului ajutând la drenarea ficatului. Boli renale - Se va face din 1-2 linguri de napi mărunțiți sau frunze proaspete mărunțite un ceai. Acestea se pun la 250 ml apă clocotită pentru 10 minute, după care se strecoară. Se folosește pentru afecțiunile interne. Se pot consuma 2 ceaiuri din acestea pe zi, o perioadă de 3 luni. Boli ale ficatului - Ulei de rapiță 1 linguriță se dă în cazul constipației chiar cronice. Se mai poate folosi la ascită, sau afecțiuni ale ficatului ajutând la drenarea ficatului. Bronșite - Se va face din 1-2 linguri de napi mărunțiți sau frunze proaspete mărunțite un ceai. Acestea se pun la 250 ml apă clocotită pentru 10 minute, după care se strecoară. Se folosește pentru afecțiunile interne. Se pot consuma 2 ceaiuri din acestea pe zi, o perioadă de 3 luni. Degerături - Din 4 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa pentru 10 minute acoperit după care se strecoară. Se va folosi extern la spălături, comprese sau chiar cataplasme, care se vor ține în funcție de toleranța individuală până la 12 ore. Spălăturile se pot fa-
ce de 2 sau chiar mai multe ori pe zi în funcție de afecțiune. Enterite - Se va face din 1-2 linguri de napi mărunțiți sau frunze proaspete mărunțite un ceai. Acestea se pun la 250 ml apă clocotită pentru 10 minute, după care se strecoară. Se folosește pentru afecțiunile interne. Se pot consuma 2 ceaiuri din acestea pe zi, o perioadă de 3 luni. Furuncule - Din 4 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa pentru 10 minute acoperit după care se strecoară. Se va folosi extern la spălături, comprese sau chiar cataplasme, care se vor ține în funcție de toleranța individuală până la 12 ore. Spălăturile se pot face de 2 sau chiar mai multe ori pe zi în funcție de afecțiune. Gută - Se va face din 1-2 linguri de napi mărunțiți sau frunze proaspete mărunțite un ceai. Acestea se pun la 250 ml apă clocotită pentru 10 minute, după care se strecoară. Se folosește pentru afecțiunile interne. Se pot consuma 2 ceaiuri din acestea pe zi, o perioadă de 3 luni. - Ulei de rapiță 1 linguriță se dă în cazul constipației chiar cronice. Se mai poate folosi la ascită, sau afecțiuni ale ficatului ajutând la drenarea ficatului. Paraziți intestinali - Ulei de rapiță 1 linguriță se dă în cazul constipației chiar cronice. Se mai poate folosi la ascită, sau afecțiuni ale ficatului ajutând la drenarea ficatului. -3 lingurițe de ulei de rapiță (există la magazinele de profil) se dau în cursul unei zile în cazul paraziților intestinali. Răni chiar infectate - Din 4 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa pentru 10 minute acoperit după care se strecoară. Se va folosi extern la spălături, comprese sau chiar cataplasme, care se vor ține în funcție de toleranța individuală până la 12 ore. Spălăturile se pot face de 2 sau chiar mai multe ori pe zi în funcție de afecțiune. Scrofule - Se va face din 1-2 linguri de napi mărunțiți sau frunze proaspete mărunțite un ceai. Acestea se pun la 250 ml apă clocotită pentru 10 minute, după care se strecoară. Se folosește pentru afecțiunile interne. Se pot consuma 2 ceaiuri din acestea pe zi, o perioadă de 3 luni.
828
Tuse - Se va face din 1-2 linguri de napi mărunțiți sau frunze proaspete mărunțite un ceai. Acestea se pun la 250 ml apă clocotită pentru 10 minute, după care se strecoară. Se folosește pentru afecțiunile interne. Se pot consuma 2 ceaiuri din acestea pe zi, o perioadă de 3 luni. Ulcer varicos - Din 4 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa pentru 10 minute acoperit după care se strecoară. Se va folosi extern la spălături, comprese sau chiar cataplasme, care se vor ține în funcție de toleranța individuală până la 12 ore. Spălăturile se pot face de 2 sau chiar mai multe ori pe zi în funcție de afecțiune. - Extern pe ulcerul varicos se pot pune felii de nap sau frunze proaspete.
829
Acțiune farmacologică: se poate folosi ca unguent la anumite preparate dermatologice ajutând RAPIȚA SĂLBATECĂ la cicatrizarea mai rapidă a rănilor. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: arsuri, dureri, răni. Preparare și administrare: Ulei din semințe Semințele se macină cu râșnița de cafea și se pun într-o sticlă umplându-se până la 2/3 din capacitatea sticlei cu această pulbere, apoi se umple sticla cu ulei și se lasă 3 săptămâni agitând zilnic. După trecerea perioadei se filtrează și se pune în sticle de capacitate mai mică le rece. Râncezește la 6 luni, sau când râncezește uleiul din care este făcut. Din această cauză nu se fac cantități mari. - Se poate folosi la ungerea anumitor arsuri mai ușoare. Are efect emolient. - Se poate aplica local pentru calmarea durerilor diferite. Mod de administrare pe afecțiuni: Arsuri - se poate unge local cu un unguent 10% eventual chiar preparat și la farmacie, sau cu ulei Brassica rapa subspecia Campestris care se poate prepara în casă și care ajută la o ciFam. Brassicaceae. catrizare estetică. Dureri - se unge cu ulei și apoi se pune o sticlă cu Denumiri populare: brojdă, curechi de câmp, apă fierbinte învelită pe locul durerii ca să elimine muștar negru, nap rotund, napi de miriște, ripac. În tradiția populară: florile sunt folosite durerea mai rapid. Răni - se aplică ulei pe rănile uscate în special, pentru colorarea fibrelor naturale în galben. sau psoriazis, ihtioză, etc. Se poate face de mai Descriere: plantă erbacee, anuală sau bianuală, multe ori pe zi contribuind la ungerea locală și la cultivată ca plantă oleiferă, sălbăticită prin locuri ierboase, uneori întâlnită ca buruiană în culturile refacerea pielii. de cereale. Tulpina înaltă de 30-40 cm, ramificată, suriu glaucă. Frunze inferioare pețiolate, penat sectate cu lobul terminal mai mare, cele tulpinate mijlocii și superioare sunt sesile, întregi cu baza cordat sagitată. Flori viu galbene, grupate în racem umbeliform. Înflorire în lunile IV-VII. Fruct silicvă comprimată, lungă de 4-6 cm. Semințe sferice, brun închise până la negru, reticulate. O plantă produce cca 1000-20.000 semințe. Industrie - Din semințe se extrage un valoros ulei industrial. Este folosit și la iluminat. Produce prin ardere mai mult fum decât ceara. - În combinație cu alte plante furnizează un excelent nutreț pentru animale. 830
Acționează asupra mucoasei diminuând secreția. Se poate folosi de asemenea și la oprirea hemoragiilor. Se poate folosi pulbere, tinctură, extract și sirop. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: diareea cronică și hemoroizi. La noi se folosește foarte puțin. Mod de administrare: doze de 0,10-1 g pe zi adulți de 3-4 ori pe zi copii 0,15 g pe an de vârstă. Nu se administrează copiilor sub un an.
RATANIA
Radix Ratanhiae Fam. Krameriaceae. Descrierea plantelor. Arbust înalt până la 50 cm, cu tulpina ramificată, frunzele alterne, lungi, până la 1 cm, lanceolate, pubescente și fără pețiol. Florile sunt mari roșii, dispuse în raceme terminale. Fructul este o capsulă globuloasă și spinoasă. Din rădăcina noduroasă se dezvoltă rădăcini lungi de până la 1 m. Originară din Peru și Bolivia pe pantele aride și nisipoase ale Cordilierilor, la altitudinea de 10002500 m. Pentru tratamente se recoltează rădăcina. Extract uscat de Rathanhiae siccum. Conține 10% tanin de natură catehică, glucide, amidon. Prin calcinare nu trebuie să lase mai mult de 5% cenușă, iar cenușă insolubilă în acid clorhidric diluat mai mult de 1%. Tinctură 50 g plantă se pune la 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Se ține pentru 15 zile la temperatura camerei agitând de 3-4 ori. Se strecoară și se pune în recipiente de mică capacitate la rece. Acțiune farmacologică: astringent, hemostatic, antidiareic. 831
RAUWOLFIA
Radix rauwolfiae Fam. Apocynaceae. Rădăcinile plantei Rauwolfia serpentina și a unor specii înrudite R. Vomitoria. Descriere: Arbust mic cu tulpina înaltă până la 1 m cu scoarța cenușie. Frunzele întregi dispuse câte 3-5 în verticile sunt ovat lanceolate întregi, florile sunt mici, albe sau rozee, iar fructul este o drupă purpurie negricioasă. R. Vomitoria este un arbore înalt până la 10 metri. Răspândire: R. Serpentina este originar din regiunile tropicale ale Asiei și crește spontan în India, Vietnam, Cambogia, Tailanda, Birmania, Ceylon și Pakistan. Rauwolfia Vomitoria este o specie africană răspândită prin Congo, de unde în 1954 s-au recoltat și exportat 7000 de tone pentru extragerea industrială a alcaloizilor. De asemenea se mai recoltează rădăcinile de R. Canescens și R. Heterophylla. Speciile de Rauwolfia sunt plante răspândite la 15 grade la nord și la sud de ecuator. Recoltare: De la R. Serpentina se recoltează rizomii și rădăcinile de la planta în vârstă de 3-4 ani, se spală și se usucă. Rizomii de la R. Vomitoria se despică înainte de uscare. Caractere macroscopice: Bucăți cilindrice sau conice sau conice, îndoite sau răsucite, lungi de 8-15 cm cu un diametru de 0,5-2 cm. Suprafața externă prevăzută cu numeroase striuri longitudinale, este de culoare galbenă- cenușie sau brunăcenușie. Scoarța este puțin aderentă și se desprinde
ușor de pe partea lemnoasă, lemnul este de culoare galbenă-deschisă. Produsul este aproape inodor cu gust foarte amar. Compoziția chimică: Conține 0,8-1,3% alcaloizi, fitosterine, amidon, acid fumaric și glucide. Din speciile de Rauwolfia s-au izolat până acum peste 30 de alcoloizi indolici care după structura lor chimică se grupează astfel: - Baze cuaternare de anthydroniu, cu caracter puternic bazic și culoare galbenă. Cuprinde: serpentina, serpentinina și alstonina. - Baze terțiare indolice cu caracter slab bazic și incolore: rezerpina, rescianamina, deserpinina, ajmalicina, sarpaginina, iohimbina și izomerii lor. - Baze terțiare indolice cu alcalinitate moderată cum sunt: ajmalina, izoajmalina, neoajmalina, rauwolfina, precum și semperflorina. Întrebuințări: Rădăcina este un simpaticolitic, hipotensiv și sedativ al sistemului nervos central, datorită grupului de alcaloizi rezerpinici. Se administrează sub formă de comprimate de 25-50 mg extract uscat și tinctură în tratamentul bolii hipertensive, în tulburări nervoase (climacteriu și preclimacteriu) în psihoze și psihonevroze și hipertiroidism. Reserpina rescinamina și alcaloizii totali au întrebuințări asemănătoare.
832
RĂCHITA
Salix fragilis (viminalis) Fam. Salicaceae. Denumiri populare: lozie, mlaje, răchiteață, răchițică albă, salce, salcie roșie, străvăț. Descriere: arbust foios, înalt până la 6 m, sporadic în luncile râurilor din regiunea de câmpie până la dealuri. Lujeri lungi erecți, flexibili, verzi sau bruni gălbui. Mugurii albicioși-păroși, inegali ca mărime, comprimați pe lujeri. Frunze liniar lanceolate, pe dos alb cenușii păroase, cu nervură mediană proeminentă galbenă. Ameții de 1,5-4 cm, apar înaintea frunzelor, androceul din 2 stamine. Gineceul cu ovar ovoconic, stil subțire, stigmate liniare. Înflorire în lunile III-IV. Cultivată în răchitării dă cea mai bună producție de mlădițe de foarte bună calitate. Industrie - mlădițele sunt utilizate la împletirea de coșuri, împletituri fine și la legat. În tradiția populară: din lemnul moale se făceau diferite obiecte casnice. Ramurile se foloseau la garduri. Din coaja de răchită primăvara se făceau fluiere, tilinci, etc. Răchita ca și salcia s-a folosit pentru vopsitul în galben și verde. Pentru diferite nuanțe de galben se întrebuințau mugurii, vârfurile ramurilor și coaja, uneori în amestec cu alte plante, ca dropița, măr, etc. Era un leac obișnuit contra frigurilor. Se fierbeau frunzele, în lipsa lor coaja, până lăsau tot mustul. Înainte de a-l lua frigurile, bolnavul bea decoctul câte un păhărel, pe inima goală.
Compoziție chimică: salicina, care se dedublează în glucoză și saligenină sau alcool salicilic. Tanin de natură catehenică, rezine, și alți componenți de natură flavonică sau heterozide. Amenții conțin substanțe estrogene. Derivații salicilați naturali au servit ca model pentru sinteza aspirinei. Acțiune farmacologică: în medicina empirică coaja a fost utilizată încă din antichitate ca tonic, febrifug și antireumatismal. Ulterior s-a demonstrat pe cale experimentală că saligenina se dedublează în organism în acid salicilic care îi imprimă acțiunea antipiretică și analgezică și deci utilizarea ca febrifug și calmant al durerilor reumatice are o bază științifică. Din scoarță au efecte sedative, în insomnii și calmante ale durerilor uterine. Se utilizează în următoarele afecțiuni: dureri diverse, hemoragii, hiperhidroză, infecții urinare, insomnii, lactație- pentru oprirea secreției de lapte la înțărcat, răni purulente, ulcerații. Preparare și administrare: se utilizează scoarța sau frunzele și ameții. - 3-4 linguri de coajă sau frunze uscate se face praf după uscare și se ia în gură cu puțină apă, înlocuind foarte bine aspirina. Se poate lua de 3 ori pe zi. - O linguriță de praf de plantă, obținut cu râșnița de cafea, se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate consuma 2 ceaiuri pe zi. Se poate folosi perioade lungi de 3-4 luni sau chiar în diverse combinații cu alte plante. - O cantitate de 2 lingurițe de coajă se va fierbe pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se va folosi extern. Se pot face spălături sau spălături vaginale, comprese sau cataplasme. Spălăturile se pot face zilnic. - Ameții se folosesc câte o linguriță pusă în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară, după care se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi în cazurile în care se dorește suplimentarea cu estrogeni. (Mai eficientă este tinctura care se face din 20 g de ameți la 100 ml alcool de 70o . Se ține 15 zile apoi se strecoară. Se poate folosi în funcție de afecțiune între 10- 50 picături de 3 ori pe zi diluate cu apă). Se poate face un tratament de 3 luni.
833
- 1-2 lingurițe de frunze se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi atât intern câte 2-3 căni pe zi sau extern la comprese sau spălături. Mod de administrare pe afecțiuni: Dureri diverse - 3-4 linguri de coajă sau frunze uscate se face praf după uscare și se ia în gură cu puțină apă, înlocuind foarte bine aspirina. Se poate lua de 3 ori pe zi. Hemoragii - Ameții se folosesc câte o linguriță pusă în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară, după care se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi în cazurile în care se dorește suplimentarea cu estrogeni. (Mai eficientă este tinctura care se face din 20 g de ameți la 100 ml alcool de 70o . Se ține 15 zile apoi se strecoară. Se poate folosi în funcție de afecțiune între 10- 50 picături de 3 ori pe zi diluate cu apă). Se poate face un tratament de 3 luni. Hiperhidroză - O linguriță de praf de plantă, obținut cu râșnița de cafea, se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate consuma 2 ceaiuri pe zi. Se poate folosi perioade lungi de 3-4 luni sau chiar în diverse combinații cu alte plante. Infecții urinare - 3-4 linguri de coajă sau frunze uscate se face praf după uscare și se ia în gură cu puțină apă, înlocuind foarte bine aspirina. Se poate lua de 3 ori pe zi. Insomnii - O linguriță de praf de plantă, obținut cu râșnița de cafea, se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate consuma 2 ceaiuri pe zi. Se poate folosi perioade lungi de 3-4 luni sau chiar în diverse combinații cu alte plante. Lactație pentru oprirea secreției de lapte la înțărcat - 3-4 linguri de coajă sau frunze uscate se face praf după uscare și se ia în gură cu puțină apă, înlocuind foarte bine aspirina. Se poate lua de 3 ori pe zi. Se poate și unge sânul cu acest ceai și copilul nu mai suge cu plăcere că are gust amar. - Ameții se folosesc câte o linguriță pusă în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară, după care se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi în cazurile în care se dorește suplimentarea cu estrogeni. (Mai eficientă este tinctura care
se face din 20 g de ameți la 100 ml alcool de 70o . Se ține 15 zile apoi se strecoară. Se poate folosi în funcție de afecțiune între 10- 50 picături de 3 ori pe zi diluate cu apă). Se poate face un tratament de 3 luni. Răni purulente - 1-2 lingurițe de frunze se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi atât intern câte 2-3 căni pe zi sau extern la comprese sau spălături. Ulcerații - 1-2 lingurițe de frunze se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi atât intern câte 2-3 căni pe zi sau extern la comprese sau spălături.
834
RĂCHITA ROȘIE
Salix purpurea Fam. Salicaceae. Denumiri populare: loză, mlajă, răchită, richită roșie, salcă roșie, salcie neagră. În tradiția populară: zmicele de răchită roșie, cu ardei iute se fierbeau în moare de castraveți și din decoct se dădea oilor, contra gălbezei, câte 2-3 linguri pe zi. Coaja ramurilor a fost întrebuințată pentru vopsit în galben, ca și celelalte specii înrudite. Descriere: arbust indigen foios, întâlnit pe prundișurile din jurul râurilor, de la regiunea de câmpie până la etajul montan superior. Cultivată în răchitării. Lujeri subțiri, elastici roșii purpurii sau galbeni. Muguri alungiți, roșii bruni, frecvent opuși. Frunze obovat lanceolate până la liniar lanceolate, acute, baza îngustă, mărunt serate numai în jumătatea superioară, opuse sau imperfect opuse. După uscare se înnegresc. Flori grupate în ameți negricioși lungi de 4 cm. Înflorire în lunile III-IV, înainte de înfrunzire. Fructe capsule. Industrie: nuielele sunt folosite la împletituri fine și la legat. Preparare și administrare: Restul ca la salcie și răchită. 835
RĂCHITAN
Lythrum salicaria Fam. Lythraceae. Denumiri populare: brăileancă, călbășoară, cârligățea, floarea zânei, gălbejoară, iarbă de oblojeală, iarba zânei, lemnie, lemnușcă, sburătoare bărbătească. În tradiția populară: se punea în scăldătoarea copiilor ca să se îngrașe. Din tulpinile florifere se făcea un ceai care se da copiilor săraci în sânge și contra insomniilor. Tulpinile florifere se fierbeau, cu decoctul acesta se făceau spălături, iar cu plantele rămase după strecurare se pansa (cataplasme) la umflături la gât (adenoame). Inflorescența în fructificație se plămădea în țuică și se lua contra leucoreei. Răchitanul era folosit de soldațíi romani și greci pentru vindecarea rănilor sângerânde, pe care le vindeca spectaculos. Pusă în scăldătoarea copiilor, se credea că îi apără de deochi și îi ajută să crească voinici. Petalele sale ținute la brâu, stimulează fertilitatea tinerelor femei, iar pe bărbați îi apără de ispitele ielelor. În medicina populară românească, răchitanul este un leac de prim ordin pentru tratarea diferitelor forme de paralizie „poceală“, pentru oprirea hemoragiilor menstruale prelungite, pentru combaterea inflamației colonului sau pentru cicatrizarea rănilor. Descriere: o plantă mare cu tulpina dreaptă, foarte înaltă pentru o plantă ierbacee, ajungând
frecvent la un metru, în cazuri rare ajunge până la 2 metri, frunzele la vârf ascuțite, la coadă în formă de inimă. Florile de culoare roșietică-violacee intensă, inconfundabilă, câte 6-12 formând toate un spic mare și înțesat la vârful tulpinei. Fructul un fel de măciulie cu 2 cămăruțe. Crește prin locurile umede, fânețe, bălți, este mare iubitoare de apă și crește în preajma izvoarelor și pe lângă lacuri în colonii dense. Se recoltează în luna august când este cea mai activă. O plantă originară din Europa, dar care a ajuns aproape pe toate continentele lumii fiind deosebit de vivace și adaptabilă. În greaca veche „Lythron“ înseamnă pătate de sânge- un nume legat de faptul că răchitanul era folosit de soldații greci și romani pentru tratarea rănilor sângerânde, pe care le vindeca spectaculos. De altfel aceasta a fost și principala utilizare a răchitanului în Antichitate, aceea de cicatrizant universal. Recoltare: De la răchitan se culege „iarba“ adică primii 25 centimetri de tulpină, cu tot cu frunze și flori, prin tăiere, fără a smulge rădăcina, din care vor ieși ulterior alte tulpini. După recoltare, se întind tulpinile la uscat, în strat subțire, într-un loc bine aerisit și lipsit de umiditate. Când sunt uscate, tulpinile se rup cu un pocnet sec, semn că planta poate fi pusă la păstrat în pungi de hârtie sau în săculeți de pânză. Termenul de valabilitate este de doi ani. Compoziție chimică: salicarina, hidroxid feric, substanțe de natură flavonoidică în flori, frunze și tulpină aparținând heterozidelor greu hidrolizabile ca vitexina și orientina, iar în flori pigmenți antocianici-diglicozide ale malvidolului și galactozide ale cianidolului, colină, glucoză, amidon, colină, un fitoncid cu activitate antibiotică fașă de S. aureus și baccilii dizenterici, substanțe antibiotice, pectine, carotenoizi 4-5% substanțe minerale, urme de ulei volatil, etc; oficinale sunt părțile aeriene (Herba Salicariae) galo-taninuri în cantități remarcabile(5-10%). Acțiune farmacologică: datorită tanoizilor, uleiului volatil, a celorlalți compuși și substanțe antibiotice, pe lângă acțiunea de precipitare a proteinelor, extractele obținute au acțiune astringentă,
836
antidiareică și inhibantă asupra dezvoltării florei microbiene patogene intestinale. Împiedică fermentația intestinală. Se utilizează intern sub formă de decoct, pulbere sau extract fluid în diareia baccilară. Se recomandă și la sugari. Extern ca astringent și cicatrizant în special în ulcerele varicoase. Intră în compoziția ceaiului antidiareic. Oprește hemoptiziile și hemoragiile. Ajută la vindecarea afecțiunilor atone. Spălături vaginale sunt utile pentru a face să se vindece leucoree. Cercetările din ultimii ani au arătat că această plantă este de fapt un medicament de prim ordin în combaterea unor maladii foarte periculoase, începând cu bolile canceroase și până la infecțiile virale netratabile de medicina modernă. Se folosește la următoarele afecțiuni: alergie, cancer, cancerul pielii, candidoză bucală, candidoză vaginală, ciclu menstrual cu hemoragii prelungite și puternice, colite de fermentație, colon iritabil, dermatoze diverse, diabet zaharat tip II, diaree, dizenterie, eczeme infecțioasă, eczeme zemuinde, enterite, epistaxis sever, flux menstrual dereglat, hemoptizie, hemoragii gastro-intestinale, herpes bucal și genital, imunitate scăzută, infecții cu stafilococ auriu, infecții urinare, intertrigo, leucoree, metroragii, parodontoză, prurit vulvar și vaginal, răni, retracția gingiilor, sângerări ale gingiilor, sângerări intermenstruale, SIDA, sindromul colonului iritabil, ten înroșit, ten cu porii dilatați, ulcer gastric, ulcer varicos, urticarie, vaginite. Precauții și contraindicații: Atenție! În cazul constipației frecvente sau cronice, planta se administrează cu prudență, eventual luându-se în paralel cu remedii laxative (aloe ferox, tărâțe de grâu, miere de mană, ulei de ricin, cassia, crușin, etc). Preparare și administrare: Infuzie - o linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară și se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Infuzie extern - Cantitatea de plantă se dublează și se va folosi sub formă de comprese, irigații vaginale sau băi. Decoct extern - 2 linguri de plantă mărunțită se pun la 500 ml apă și se fierb 5 minute, apoi
se strecoară. Se folosește la spălături vaginale în leucoree și mâncărimi vulvare sau anale. Sirop - 150 g vârfuri înflorite se pun la 1 litru de apă și se fierb 5 minute apoi se strecoară. Se face un sirop și se va obține 1 litru de sirop. Se ține la foc până se îngroașă. Se dă în cazul diareei câte 4-5 linguri pe zi. Tinctură - se pun 50 g plantă mărunțită proaspătă sau uscată la 500 ml alcool de 70 de grade într-un borcan cu capac care se închide ermetic. Se ține apoi timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des pentru omogenizare. Se strecoară apoi se pune în sticluțe de capacitate mai mică care se închid ermetic. Dacă este bine preparat și ținut la rece se poate folosi timp de 2 ani fără să-și piardă proprietățile. Se pare că este cea mai eficientă modalitate de administrare a acestei plante. Studii făcute la Universitatea de Medicină și Farmacie București în colaborare cu universitatea omoloagă din Bagdad (Irak) sub conducerea prof. Dr. Viorica Istudor, au arătat că în alcoolul cu concentrație de 70% taninurile și flavonoidele din această plantă sunt bine extrase. De altfel, acest preparat are cele mai bune efecte pentru tratarea infecțiilor și a altor boli produse de deficiențe imunitare, două substanțe cu efecte imunostimulatoare și antitumorale conținute în răchitan (acidul elagic și cel galic) fiind cel mai bine extrase în alcool. Administrare. Se ia de 4 ori pe zi câte 1 linguriță cu 15 minute înaintea meselor pus într-un pahar cu 100 ml apă. Pulberea - întrucât această plantă trăiește în apropierea lacurilor și a bălților are posibilitatea să se contamineze cu o serie de germeni patogeni, deci nu este indicată folosirea plantei decât după ce a fost fiartă sau făcută tinctură pentru a se distruge germenii patogeni. Ori cât se spală există posibilitatea să fie foarte mulți germeni patogeni, deci este indicat să nu se folosească sub formă de pulbere, chiar dacă sub formă de pulbere este mai eficientă nu se poate exclude riscul contaminării plantei cu foarte mulți germeni patogeni. Baia terapeutică - se recomandă în cazul infecțiilor vaginale sau hemoragiilor anale, produse de hemoroizi. Medicina populară recomandă în aceste cazuri băile de șezut, cu extract de răchitan obți-
837
nut astfel: două mâini de plantă se pun la macerat în 2 litri de apă, la temperatura camerei, timp de 8-10 ore (de dimineața până după amiaza). Apoi lichidul se strecoară și se pune deoparte. Planta macerată se pune în alți doi litri de apă clocotită și se lasă să stea acoperit până se răcește, după care se filtrează. În final, se combină cele două preparate (maceratul și infuzia răcită), care se vor pune în cada de baie, ridicată la o temperatură de 3940 grade. Baia durează 10-30 minute, după care se usucă corpul prin tamponare cu prosopul și rămâne apoi să se odihnească la loc foarte călduros, timp de 30 minute. Cardiacii trebuie la aceste băi să fie foarte prudenți sau chiar să nu facă aceste proceduri. Cataplasma - o mână de frunze mărunțite se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie la 40-50 grade, după care se aplică direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acționeze timp de 1 oră. Mod de administrare pe afecțiuni: Alergie - se va folosi câte 4-6 lingurițe de tinctură diluată timp de minimum 15 zile. Se pare că are efect nu numai antibiotic demonstrat ci și antiinflamator și de asemenea de reglare a sistemului imunitar. Cancer - se vor consuma zilnic câte 3 căni de ceai, în care se va pune și 20 de picături de tinctură, putând fi îndulcit cu miere polifloră după gust. În acest fel se cumulează efectele răchitanului cu cele ale mierii, fiind foarte eficient în special în fazele de început ale afecțiunii. Se face un tratament susținut în aceste cazuri de 6 săptămâni cu 2 săptămâni de pauză după care se poate relua. Este util mai ales în bolile tumorale în special în fazele de început, ajutând la inhibarea dezvoltării maligne a țesuturilor, practic se oprește evoluția bolii și în plus se împiedică dezvoltarea bolii. Studii făcute în Canada au arătat că acidul elagic din această plantă împiedică vascularizarea tumorilor și chiar degradează rețeaua de vase care hrănește și permite dezvoltarea tumorii. Cancerul pielii - se poate aplica local plantă proaspătă strivită sau chiar transformată în pastă cu ajutorul mașinii de tocat carne și apoi amestecată cu argilă de diferite culori. Aceasta se aplică
pe un pansament și apoi se pune pe locul afecțiunii. În funcție de toleranța individuală se poate păstra această cataplasmă 2 ore. Se poate face de 2-3 ori pe zi. Are un foarte puternic efect cicatrizant și ajută extrem de bine la vindecarea afecțiunii. În lipsă se poate folosi praf din plantă uscată în amestec cu argilă. De asemenea tinctură cu argilă și la fel se ține pentru 2 ore, aplicată de mai multe ori pe zi. Se poate de asemenea face cataplasmă cu planta uscată infuzată. Candidoză bucală - se face clătirea gurii de mai multe ori pe zi cu infuzie, decoct sau chiar tinctură diluată. De asemenea se va consuma și intern 3 căni de infuzie sau tinctură. Această plantă poate distruge foarte eficient toate tulpinile de Candidoze care pot fi prezente în corp. Se va face tratament încă 3-4 zile, după ce au trecut toate simptomele afecțiunii, pentru a nu mai apare recidive. Candidoză vaginală - se vor face spălături vaginale cu irigatorul. După introducerea preparatului în vagin lichidul se va ține în interior timp de 10 minute, pentru a-și face efectul, bazinul trebuie ridicat mai sus ca și corpul pentru a se putea păstra lichidul în interior. Intern se poate să se consuma de asemenea 3 căni de infuzie care se poate îndulci cu miere dacă nu sunt contraindicații. Răchitanul are un puternic efect anticandidozic. Lucrul acesta a fost demonstrat de o echipă de cercetători finlandezi, care au făcut cercetări câțiva ani de zile cu diferite tipuri de candidoze, obținând rezultate nesperat de bune. Ciclu menstrual cu hemoragii prelungite și puternice - în aceste cazuri se poate folosi tinctura câte 4 lingurițe pe zi, sau infuzia, câte 3 căni pe zi. Se poate asocia însă și cu spălături vaginale cu irigatorul. Are în toate cazurile un efect astringent foarte puternic, mult mai eficient decât multe alte tratamente. Se va folosi însă numai în perioada strict necesară, ca să nu se producă și constipația, caz în care se va lua un laxativ, preferabil ulei de in sau semințe. Se poate administra pulbere de Răchitan, câte 4 lingurițe pe zi. Dacă hemoragia menstruală este foarte puternică se ia o doză șoc de 1-2 linguri, după care se trece la doza normală. Cu răchitan se poate trata nu doar ciclul foarte abundent și prelungit, ci
838
și sângerările intermitente. Colite de fermentație - 3-4 căni de infuzie sau tinctură de 3-4 ori pe zi câte 1 linguriță până la vindecarea afecțiunii. Colon iritabil - se obțin rezultate foarte bune cu ajutorul acestei plante. În acest caz se va consuma câte o cană de infuzie de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor principale. Se face un tratament de 10-15 zile după care se face o pauză de 7 zile putând fi reluată ulterior. În cazurile cu asociație și a constipației se va lua pe timpul tratamentului și un ceai laxativ sau eventual se iau zilnic 1-2 lingurițe de ulei de ricin sau de in pe toată durata tratamentului cu această plantă. Având un puternic efect astringent, această plantă este foarte indicată. Dermatoze diverse - în cazurile în care zemuiește se poate aplica praf de plantă obținut din planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea. Acesta se aplică direct pe rană și apoi se pansează lejer, având rol astringent și totodată ajutând la absorbția lichidului care există. Se poate de asemenea face spălătură locală cu un ceai mai concentrat sau chiar cu tinctură diluată. De asemenea se poate aplica cataplasmă sau chiar suc proaspăt de plantă. În acest caz sucul proaspăt este cel mai indicat. Diabet zaharat tip II - în acest caz se vor bea 2 căni de infuzie pe zi în cure de 30 de zile. Se poate asocia în acest caz și cu schinduf. Se va avea grijă să se verifice glicemia pentru că această plantă are un puternic efect stimulând pancreasul să secrete mai multă insulină, deci se va verifica în permanență glicemia. Este bine ca cei care sunt insulino dependenți să înceapă tratamentul o săptămână cu o cană, apoi în a doua săptămână se va introduce încă o cană și începând cu a treia săptămână se va putea introduce și schinduful făcând în acest fel 2 săptămâni tratament cu 2 căni de răchitan și 2 de schinduf sau făcând ceaiul combinat din ambele plante o dată. Studii efectuate în Spania au arătat că această plantă dublează cantitatea de insulină din sânge. Diaree - se vor bea 3-4 căni de infuzie pe zi, până la dispariția afecțiunii. Acest ceai nu se va îndulci, pentru ca să aibă un efect mai rapid. Se ia pe toată durata afecțiunii. Acest ceai poate fi folosit chiar și în cazul copiilor. Sub un an li se
dau câte 1-3 lingurițe de ceai de 3-4 ori pe zi, apoi se va mări cantitatea de ceai în funcție de vârsta copilului. Se face tratament cu acest ceai până la dispariția afecțiunii. Are o foarte lungă perioadă în care a fost testat acest ceai de către soldații afectați de afecțiunea aceasta în timpul primului și al doilea război mondial. A fost în aceste cazuri planta care a salvat foarte multe vieți. Dizenterie - în acest caz este indicat să se folosească tinctura câte 4 lingurițe pe zi, până la vindecarea afecțiunii. Are posibilitatea de a distruge germenii patogeni mai bine ca orice medicament sintetic. Acțiunea acestei plante a fost testată timp de sute de ani cu efecte deosebite în toate cazurile. Are și un puternic efect antibiotic și chiar antiviral. Eczeme zemuinde - în cazurile în care zemuiește se poate aplica praf de plantă obținut din planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea. Acesta se aplică direct pe rană și apoi se pansează lejer, având rol astringent și totodată ajutând la absorbția lichidului care există. Se poate de asemenea face spălătură locală cu un ceai mai concentrat sau chiar cu tinctură diluată. De asemenea se poate aplica cataplasmă sau chiar suc proaspăt de plantă. În acest caz sucul proaspăt este cel mai indicat. Eczeme infecțioasă - se aplică zilnic pe locul afectat praf din plantă obținut din planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea. De asemenea peste acesta se poate pune cataplasmă sau se poate simplu pune doar cataplasmă pentru 1-2 ore de 2-3 ori pe zi, în funcție de gravitatea afecțiunii există posibilitatea de a alege tratamentul adecvat. Enterite - în aceste cazuri se indică folosirea atât a tincturii (4 lingurițe diluate pe zi), cât și a infuziei (câte 3 căni pe zi. Se va consuma însă după mese. Are un puternic efect astringent și antibiotic, fiind indicată în toate cazurile de enterite. În aceste cazuri se va folosi acest tratament până la vindecare. Epistaxis sever - în acest caz se va face din planta uscată praf care se va introduce în nări sau în nara unde există hemoragie. Este unul dintre preparatele extrem de eficiente. Are efect vasoconstrictor și totodată cicatrizant și antibiotic, antiinflamator. Se poate folosi și la copii sau femei gravide.
839
Flux menstrual dereglat - infuzie câte 3-4 căni pe zi și spălături vaginale. Este indicată folosire a acestei plante atunci când există sângerări mai mari sau dismenoree. Hemoptizie - cea mai eficientă formă de administrare în această afecțiune este tinctura care ajută la oprirea hemoptiziei foarte rapid. Se poate însă folosi și infuzia câte 3-4 căni pe zi, dar consumate cu lingurița, de câte ori apare tusea sau hemoragia. Suplimentar se vor face tratamente pentru oprirea tusei și se va trata afecțiunea ca atare în funcție de diagnosticul stabilit de medic. Hemoragii gastro-intestinale - se folosește infuzia câte 4 căni pe zi timp de 15 zile. Se poate asocia cu un laxativ dacă în urma tratamentului apare constipația. Herpes - se vor lua câte 4 lingurițe de tinctură de răchitan diluate cu 100 ml apă zilnic cu minimum 15 minute înaintea meselor. Tratamentul se face numai 7 zile, apoi 2 zile pauză, după care se reia. Efectul imunostimulator și antiviral se datorează acidului elagic din componența sa. Imunitate scăzută - se vor consuma 2-3 căni de infuzie timp de 10-15 zile urmate de o pauză de 7 zile. Aceste ceaiuri se pot îndulci cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. Ajută foarte mult la întărirea imunității organismului. Infecții cu stafilococ auriu - infuzie câte 3-4 căni pe zi, până la vindecarea acestei afecțiuni. De asemenea dacă nu există contraindicație se poate îndulci cu miere după gust. Se poate folosi și tinctura câte 4 lingurițe pe zi, fiind mult mai eficientă decât infuzia. Studiile făcute în Germania au arătat că această plantă conține substanțe antibiotice foarte puternice (în special tinctura) care pot distruge Staphylococcus aureus, Proteus mirabilis și Micrococcus luteus. Infecții urinare - se poate folosi 3-4 căni de infuzie cu tinctură de ienupăr 1 linguriță la o cană. În acest fel este extrem de eficient. De asemenea se poate lua tinctură de răchitan în amestec cu tinctură de ienupăr, dar numai diluat cu apă. Ajută în toate aceste afecțiuni fiind un tratament extrem de eficient. Intertrigo - plantă proaspătă strivită aplicată local, sau cataplasmă cu plantă uscată descrisă mai
sus. În unele cazuri se poate aplica tinctură diluată. Este un foarte bun antibiotic și cicatrizant. Leucoree - în aceste cazuri se poate folosi tinctura câte 4 lingurițe pe zi, sau infuzia, câte 3 căni pe zi. Se poate asocia însă și cu spălături vaginale cu irigatorul. Are în toate cazurile un efect astringent foarte puternic, mult mai eficient decât multe alte tratamente. Se va folosi însă numai în perioada strict necesară, ca să nu se producă și constipația, caz în care se va lua un laxativ, preferabil ulei de in sau semințe. Metroragii - se vor lua intern 3 căni de ceai pe zi, până la trecerea afecțiunii fiind una dintre plantele cu acțiune foarte puternică. De asemenea se poate folosi și tinctura. Parodantoză - se va face gargară cu decoct sau cu o infuzie mai concentrată după fiecare masă, având efect antiinflamator, antibiotic și puternic astringent. Se poate de asemenea folosi tinctura diluată pentru acest lucru, însă mult mai eficientă este planta proaspătă care se va folosi strivind între dinți și fiind ținută mai mult timp în gură. Se face de mai multe ori pe zi. Suplimentar se va mesteca propolis brut de 3-4 ori pe zi, pentru 10 minute în gură după care se poate înghiții. Acest lucru va întării foarte bine gingiile slabe. Este un foarte bun tratament ajutând chiar și în parodontoză. Prurit vulvar și vaginal - în infuzia combinată de răchitan se pune la prepararea sa o linguriță de praf de mentă și un vârf de cuțit de cuișoare. Se fac irigații vaginale cu acest preparat de câte ori se simte mâncărimea. Are în acest fel puternice efecte antiinflamatorii și anestezină din cuișoare, care produc anestezierea terminațiilor nervoase, ceea ce face ca acest preparat să fie foarte util. De asemenea nu trebuie omis nici efectul antibiotic și antiviral, ceea ce face ca acest preparat să fie de preferat în foarte multe alte afecțiuni, în această zonă. Răni - în funcție de tipul răni se poate alege unul din următoarele variante de tratament. Se aplică suc din plantă proaspătă obținut cu ajutorul storcătorului de fructe. Se poate aplica de mai multe ori pe zi. De asemenea spălături cu ceaiuri mai concentrate, sau cataplasme, praf de plantă, etc. Are un puternic efect cicatrizant, hemostatic, antibiotic
840
și antiinflamator. Retracția gingiilor - se va face gargară cu decoct sau cu o infuzie mai concentrată după fiecare masă, având efect antiinflamator, antibiotic și puternic astringent. Se poate de asemenea folosi tinctura diluată pentru acest lucru, însă mult mai eficientă este planta proaspătă care se va folosi strivind între dinți și fiind ținută mai mult timp în gură. Se face de mai multe ori pe zi. Suplimentar se va mesteca propolis brut de 3-4 ori pe zi, pentru 10 minute în gură după care se poate înghiții. Acest lucru va întării foarte bine gingiile slabe. Este un foarte bun tratament ajutând chiar și în parodontoză. Sângerări ale gingiilor - se va face gargară cu decoct sau cu o infuzie mai concentrată după fiecare masă, având efect antiinflamator, antibiotic și puternic astringent. Se poate de asemenea folosi tinctura diluată pentru acest lucru, însă mult mai eficientă este planta proaspătă care se va folosi strivind între dinți și fiind ținută mai mult timp în gură. Se face de mai multe ori pe zi. Sângerări intermenstruale - în aceste cazuri se poate folosi tinctura câte 4 lingurițe pe zi, sau infuzia, câte 3 căni pe zi. Se poate asocia însă și cu spălături vaginale cu irigatorul. Are în toate cazurile un efect astringent foarte puternic, mult mai eficient decât multe alte tratamente. Se va folosi însă numai în perioada strict necesară, ca să nu se producă și constipația, caz în care se va lua un laxativ, preferabil ulei de in sau semințe. SIDA - se va lua tinctură de răchitan diluată cu 100 ml apă, câte 4 lingurițe pe zi. Se ia înaintea meselor cu minimum 15 minute înainte. Tratamentul se face numai 7 zile, apoi 2 zile pauză, după care se reia. Efectul imunostimulator și antiviral se datorează acidului elagic din componența sa. Sindromul colonului iritabil - se obțin rezultate excepționale, cu ajutorul infuziei, care este un puternic astringent și antiinflamator pentru tubul digestiv. Se bea zilnic un litru de infuzie de răchitan, în cure de 10 zile. Pentru persoanele cu predispoziție spre constipație, se administrează în paralel ulei de ricin 1-2 linguri pe zi. Ten înroșit - se face o mască dintr-o linguriță de suc proaspăt de plantă sau o infuzie foarte con-
centrată de plantă uscată, amestecat cu 2 linguri de smântână și un gălbenuș de ou. Se amestecă foarte bine aceste ingrediente și se întinde pe față pentru 20 de minute, apoi se spală cu apă călduță. Ten cu porii dilatați - seara se aplică pe față o compresă cu un ceai foarte concentrat. Se ține apoi pentru 20 de minute pe față având un efect extrem de eficient chiar și în cazul ridurilor fiind astringentă. Redă de asemenea tinerețea pielii. Ulcer gastric - se administrează pulberea de răchitan câte o jumătate de linguriță de 3-4 ori pe zi în cure de 30 de zile urmate de alte 15 zile de pauză. Pulberea de răchitan are puternice efecte cicatrizante, ajutând la vindecarea leziunilor de pe mucoasa și de pe pereții gastrici. Un studiu polonez făcut în anul 2002, sub conducerea dr. C. Pawlaczyk, confirmă efectele puternic cicatrizante și antihemoragice ale răchitanului, testele arătând că sub acțiunea acestei plante viteza de cicatrizare crește simțitor, sângerările fiind oprite și rănile închizându-se. Ulcer varicos - în cazurile în care zemuiește se poate aplica praf de plantă obținut din planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea. Acesta se aplică direct pe rană și apoi se pansează lejer, având rol astringent și totodată ajutând la absorbția lichidului care există. Se poate de asemenea face spălătură locală cu un ceai mai concentrat sau chiar cu tinctură diluată. De asemenea se poate aplica cataplasmă sau chiar suc proaspăt de plantă. În acest caz sucul proaspăt este cel mai indicat. Urticarie - se face un preparat din răchitan mai concentrată și se aplică prin tamponare pe locurile afectate de mai multe ori pe zi. Vaginite - în infuzia combinată de răchitan se pune la prepararea sa o linguriță de praf de mentă și un vârf de cuțit de cuișoare. Se fac irigații vaginale cu acest preparat de câte ori se simte mâncărimea. Are în acest fel puternice efecte antiinflamatorii și anestezină din cuișoare, care produc anestezierea terminațiilor nervoase, ceea ce face ca acest preparat să fie foarte util. De asemenea nu trebuie omis nici efectul antibiotic și antiviral, ceea ce face ca acest preparat să fie de preferat în foarte multe alte afecțiuni, în această zonă.
841
RĂCULEȚ sau RĂCUȘOR
Polygonum bistorta Fam. Polygonaceae. Denumiri populare: buruiana rândunicii, cârligată, ghințură, iarba balaurului, iarbă roșie, iarba șarpelui, lemn dulce, moțul curcanului, nodurar, rădăcina șarpelui, troscot, țâța fiului. În tradiția populară: rizomul pisat și plămădit în rachiu se lua contra diareei și a durerilor de stomac. Uscat și pisat, se presăra pe rănile cu viermi, ori se fierbea și se spăla cu decoct. Se întrebuința sub formă de praf pentru combaterea dizenteriei la cai. Descriere: este o plantă cu tulpina dreaptă, aproape fără frunze, floarea roșie cu un spic strâns și drept, rădăcina răsucită, târâtoare, de 1 cm neagră pe dinafară și roșie înăuntru. Compoziție chimică: rizomul conține tanin în cantitate mare alături de alte substanțe active. Acțiune farmacologică: este un astringent puternic folosit intern în diaree iar extern la inflamațiile cavități bucale (afte, stomatite), hemostatic, în hemoroizi, fisuri anale, etc. Se folosește la următoarele afecțiuni: adenopatii, afte, boala Hodkin, diaree, dizenterie, dureri de stomac, enterite, fisuri anale, fisuri ale sânului, hemoragii uterine sau de altă natură, hemoro-
izi, incontinență urinară, inflamații, leucoree, răni pe piele, stomatite, tuberculoză. Preparare și administrare: - O linguriță de rizom se va pune mărunțit la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2-3 căni din acestea pe zi în perioade de până la 3 luni. - 2 linguri de plantă sau rădăcină se vor pune la 500 ml apă și se fierb pentru 5 minute după care se strecoară. Se vor folosi extern. Are rol cicatrizant, astringent și chiar ajută eficient la distrugerea a o serie de germeni patogeni care pot fi prezenți. Se poate face tratament până la vindecare. - Un litru de vin de struguri de bună calitate (preferabil roșu) se pune cu 20 g de rizom mărunțit pentru 8 zile, timp în care se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară și se vor lua câte 50 ml de trei ori pe zi. - 50 g de rizom se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile agitând des. Se vor lua între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) de 3 ori pe zi, până la vindecare. - Cu rizom uscat și mărunțit și cu unt de cacao se va face un supozitor util în tratarea hemoroizilor. - 250 g de rădăcini mărunțite și strivite (preferabil proaspete fiind mai eficiente) se pun cu 125 g alcool de 70 grade pentru 24 ore, apoi se adaugă 1 litru de vin de bună calitate. Se lasă apoi 5 zile și se strecoară. Se vor lua câte 4-5 linguri mari din acest lichid de cei cu tuberculoză sau alte afecțiuni și totodată pentru întărirea organismului. Mod de administrare pe afecțiuni: Adenopatii - O linguriță de rizom se va pune mărunțit la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2-3 căni din acestea pe zi în perioade de până la 3 luni. -Un litru de vin de struguri de bună calitate (preferabil roșu) se pune cu 20 g de rizom mărunțit pentru 8 zile, timp în care se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară și se vor lua câte 50 ml de trei ori pe zi. Se poate asocia și cu comprese locale externe. Afte - Un litru de vin de struguri de bună calitate (preferabil roșu) se pune cu 20 g de rizom mărunțit pentru 8 zile, timp în care se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară și se vor lua câte 50 ml
842
de trei ori pe zi. Se clătește gura cu acesta înainte de a se înghiții. Boala Hodkin - 250 g de rădăcini mărunțite și strivite (preferabil proaspete fiind mai eficiente) se pun cu 125 g alcool de 70 grade pentru 24 ore, apoi se adaugă 1 litru de vin de bună calitate. Se lasă apoi 5 zile și se strecoară. Se vor lua câte 4-5 linguri mari din acest lichid de cei cu tuberculoză sau alte afecțiuni și totodată pentru întărirea organismului. Diaree, dizenterie - o linguriță de rizom se va pune mărunțit la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2-3 căni din acestea pe zi în perioade de până la 3 luni. Datorită taninului este foarte eficientă. Dureri de stomac - Un litru de vin de struguri de bună calitate (preferabil roșu) se pune cu 20 g de rizom mărunțit pentru 8 zile, timp în care se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară și se vor lua câte 50 ml de trei ori pe zi. Enterite - O linguriță de rizom se va pune mărunțit la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2-3 căni din acestea pe zi în perioade de până la 3 luni. Fisuri anale - Cu rizom uscat și mărunțit și cu unt de cacao se va face un supozitor util în tratarea hemoroizilor, fisuri anale sau alte răni locale. După spălarea locală se introduce un supozitor, eventual în cazurile mai grave chiar două pe zi. Fisuri ale sânului - 2 linguri de plantă sau rădăcină se vor pune la 500 ml apă și se fierb pentru 5 minute după care se strecoară. Se vor folosi extern. Are rol cicatrizant, astringent și chiar ajută eficient la distrugerea a o serie de germeni patogeni care pot fi prezenți. Se poate face tratament până la vindecare. Hemoragii uterine sau de altă natură - O linguriță de rizom se va pune mărunțit la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2-3 căni din acestea pe zi în perioade de până la 3 luni. Hemoroizi - Cu rizom uscat și mărunțit și cu unt de cacao se va face un supozitor util în tratarea hemoroizilor, fisuri anale sau alte răni locale. După spălarea locală se introduce un supozitor, eventual
în cazurile mai grave chiar două pe zi. Incontinență urinară - o linguriță de rizom se va pune mărunțit la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2-3 căni din acestea pe zi în perioade de până la 3 luni. Inflamații - 250 g de rădăcini mărunțite și strivite (preferabil proaspete fiind mai eficiente) se pun cu 125 g alcool de 70 grade pentru 24 ore, apoi se adaugă 1 litru de vin de bună calitate. Se lasă apoi 5 zile și se strecoară. Se vor lua câte 4-5 linguri mari din acest lichid de cei cu tuberculoză sau alte afecțiuni și totodată pentru întărirea organismului. Leucoree - o linguriță de rizom se va pune mărunțit la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2-3 căni din acestea pe zi în perioade de până la 3 luni. Răni pe piele Stomatite Tuberculoză - 250 g de rădăcini mărunțite și strivite (preferabil proaspete fiind mai eficiente) se pun cu 125 g alcool de 70 grade pentru 24 ore, apoi se adaugă 1 litru de vin de bună calitate. Se lasă apoi 5 zile și se strecoară. Se vor lua câte 4-5 linguri mari din acest lichid de cei cu tuberculoză sau alte afecțiuni și totodată pentru întărirea organismului.
843
RĂDĂCINA DE TRANDAFIR
Rhodiola rosea Fam. Crassulaceae. Rhodiola rosea este o plantă răspândită în zona Cercului Polar sau la altitudini de peste 3000 m numită și „rădăcină de trandafir“ datorită mirosului degajat după tăiere. Ea se folosește ca psihostimulent, la creșterea forței mentale, combaterea stresului și îmbunătățirea funcțiilor de învățare și memorare.
844
RĂSCOAGE
Chamaenerion angustifolium sau Epilobium Fam. Onagraceae. Vezi și Pufulița cu flori mici. Există mai multe specii: Epilobium montanarăscoacea de munte, E. parviflorum- este roz, Răscoacea verde închis- E.obscurum, răscoacea cu frunză lanceolată -E. lanceolat, răscoacea de mlaștină- E. palustre, răscoacea de pietrișuri E. fleischeri, răscoacea de colină- E. collinum, răscoacea alpină E. anagallidifolium. Denumiri populare: biscău, bârsacău, ceaiul lui Ioan, iarba Sfântului Ioan, prisăcan, pufuliță, răchițică, răscoace, sburătoare de pădure. Descriere: crește pe coline, pe lângă ape curgătoare, la munte, în grădini, etc. Cele care au proprietăți medicinale pot fi recunoscute după florile lor mici. Culoarea este roșcată, roz, pal, până aproape de alb. Florile sunt așezate în vârful pericarpului de tip păstaie. Păstăile se desfac lăsând să iasă afară numeroși perișori alb-mătăsoși, în care sunt înfășurate semințele mici. Se folosesc plantele și florile. Atenție! Nu se folosește răscoacea mare, păroasă cu flori de 5 ori mai mari ca Răscoacea roz care
crește în crânguri și care atinge 1,5 m. Tulpinile sunt roșietice și se termină cu spice lungi frumos colorate în roz purpuriu. În tradiția populară: se culegea cu alte plante, la Sânzâiene și se folosea contra frigurilor. Ceaiul îndulcit cu miere se folosea contra diareilor grave. Se făceau boli bolnavilor de tulburări psihice, epilepsie și friguri. Se mai făceau din tulpini florifere un ceai pentru dureri de inimă. Compoziție chimică: frunze, flori, rădăcină este planta cea mai indicată fiind ușor de obținut, conține: tanin, acizi triterpenici, saponine, mucilagii, zahăr, polifenoli, ulei volatil, antocianini, vitamina C, săruri minerale, etc. Acțiune farmacologică: astringentă folosită mai ales în afte și afecțiunile gurii. Depurativă, hemostatică, diuretică, coleretică, colagogă, diminuează inflamațiile, curăță ficatul și-l reface, ajută la afecțiunile prostatei, elimină toxinele din corp, reface rinichii. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: adenom de prostată, afte, boli renale sau urinare, cancer, ciroze, diaree, hepatite, enterite, gastrite, hemoragii, leucoree, incontinență urinară, prostatite, răni, retenție urinară. Preparare și administrare: -2 lingurițe de plantă se vor pune mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuță. Extern se folosește cantitatea dublă de plantă, la spălături sau comprese. -Suc proaspăt obținut cu storcătorul de fructe din plante proaspete- se ia câte 1 linguriță de 3 ori pe zi cu 15 minute, înaintea meselor principale, diluat cu 100 ml apă, sau eventual cu alte sucuri din legume (morcovi, cartofi, varză, etc) consumate însă imediat ce s-au făcut. Mod de administrare pe afecțiuni: Adenom de prostată - 2 lingurițe de plantă se vor pune mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuță. Extern se folosește cantitatea dublă de plantă, la spălături sau comprese. Se va asocia obligatoriu și cu semințe de dovleac și se va
845
avea grijă să nu fie omul constipat. Se poate face un tratament de 2 luni. Afte - 2 lingurițe de plantă se vor pune mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuță. Extern se folosește cantitatea dublă de plantă, la spălături sau comprese. Se clătește cavitatea bucală de fiecare dată după masă și chiar de mai multe ori pe zi. Boli renale sau urinare - 2 lingurițe de plantă se vor pune mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuță. Extern se folosește cantitatea dublă de plantă, la spălături sau comprese. Se poate asocia și cu alte plante diuretice: ienupăr, frunze de Mesteacăn, Merișor, etc. Cancer - 2 lingurițe de plantă se vor pune mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuță. Extern se folosește cantitatea dublă de plantă, la spălături sau comprese. - Suc proaspăt obținut cu storcătorul de fructe din plante proaspete- se ia câte 1 linguriță de 3 ori pe zi cu 15 minute, înaintea meselor principale, diluat cu 100 ml apă, sau eventual cu alte sucuri din legume (morcovi, cartofi, varză, etc) consumate însă imediat ce s-au făcut. Sucurile acestea se pot consuma chiar și perioade de 6 luni fără pauză. Ciroze - 2 lingurițe de plantă se vor pune mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuță. Extern se folosește cantitatea dublă de plantă, la spălături sau comprese. -Suc proaspăt obținut cu storcătorul de fructe din plante proaspete- se ia câte 1 linguriță de 3 ori pe zi cu 15 minute, înaintea meselor principale, diluat cu 100 ml apă, sau eventual cu alte sucuri din legume (morcovi, cartofi, varză, etc) consumate însă imediat ce s-au făcut. Se poate asocia și cu Armurariu și Anghinare. Diaree - 2 lingurițe de plantă se vor pune mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma
2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuță. Extern se folosește cantitatea dublă de plantă, la spălături sau comprese. Hepatite - 2 lingurițe de plantă se vor pune mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuță. Extern se folosește cantitatea dublă de plantă, la spălături sau comprese. - Suc proaspăt obținut cu storcătorul de fructe din plante proaspete- se ia câte 1 linguriță de 3 ori pe zi cu 15 minute, înaintea meselor principale, diluat cu 100 ml apă, sau eventual cu alte sucuri din legume (morcovi, cartofi, varză, etc) consumate însă imediat ce s-au făcut. Se poate asocia și cu Armurariu și Anghinare. Enterite - 2 lingurițe de plantă se vor pune mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuță. Extern se folosește cantitatea dublă de plantă, la spălături sau comprese. Gastrite - 2 lingurițe de plantă se vor pune mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuță. Extern se folosește cantitatea dublă de plantă, la spălături sau comprese. Hemoragii - 2 lingurițe de plantă se vor pune mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuță. Extern se folosește cantitatea dublă de plantă, la spălături sau comprese. Leucoree - 2 lingurițe de plantă se vor pune mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuță. Extern se folosește cantitatea dublă de plantă, la spălături sau comprese. Incontinență urinară - 2 lingurițe de plantă se vor pune mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuță. Extern se folosește cantitatea dublă de plantă, la spălături sau comprese.
846
Prostatite - 2 lingurițe de plantă se vor pune mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuță. Extern se folosește cantitatea dublă de plantă, la spălături sau comprese. Se va asocia cu semințe de dovleac în funcție de toleranța individuală. Răni - 2 lingurițe de plantă se vor pune mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuță. Extern se folosește cantitatea dublă de plantă, la spălături sau comprese. Retenție urinară - 2 lingurițe de plantă se vor pune mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi perioade lungi, eventual cu pedicuță. Extern se folosește cantitatea dublă de plantă, la spălături sau comprese.
847
RĂSFUG
Chondrilla juncea Fam. Compositae. Descriere: plantă ierboasă care crește prin locuri necultivate, pe coline aride, pe câmpuri. În tradiția populară: era folosită contra bolilor cu același nume la animale.
848
Compoziție chimică: conține luteolină care dă culoarea galbenă. Acțiune farmacologică: planta are principii active cu proprietăți diuretice, sudorifice, vulnerare. Medicina populară folosește planta ca vomitiv, purgativ și antiscorbutic. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: constipație, intoxicații. Preparare și administrare: - 1 linguriță de plantă se pune la 500 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma în cursul unei zile cu înghițituri mici. În cazurile de constipație este foarte eficientă, chiar și în constipațiile cronice. - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă și se fierbe pentru 5 minute. Se strecoară și se consumă pentru a provoca voma și prin aceasta eliminarea din stomac a substanțelor toxice ingerate. Se ia după aceia cărbune medicinal câte 1 linguriță de praf.
RECHIE
Reseda lutea-luteola Fam. Resedaceae. Denumiri populare: brombiță, drobiță, prescurea, rozetă, rozetă sălbatecă. În tradiția populară: tulpinile florifere se foloseau ca vomitiv, purgativ și antiscorbutic. În trecut era întrebuințată în medicină ca diuretică, vermifug, sudorifică și vulnerară. Se mai folosea la coloratul fibrelor naturale într-un galben frumos și durabil. Descriere: plantă erbacee, anuală, bianuală sau perenă de vară, întâlnită pe câmpuri, coaste aride mai frecventă în sudul, vestul și vestul și estul țării, inclusiv în Dobrogea, la câmpie și dealurile joase. Rădăcină pivotantă, ramificată, adâncă în sol până la 80 cm. Tulpina înaltă de 30-60 cm, ramificată de la bază, uneori simplă. Frunze alterne, simplu sau dublu penat fidate sau sectate, cu segmente întregi, lanceolate până la liniare. Flori verzui-galbene, grupate într-un racem terminal. Înflorire în lunile VI-IX. Fruct capsulă trunchiată la vârf. Semințe obovat-reniforme, brun negricioase, netede. 1000 de semințe cântăresc 0,7-0,8 g. În terapie se folosește planta, culeasă cu flori- Reseda lutea herba. 849
RESEDĂ MIROSITOARE
Reseda odorata Fam. Resedaceae. Denumiri populare: resedă, rezedă. Descriere: plantă ierboasă originară din regiunea mediteraneană, cultivată pentru florile sale, galbene verzui, plăcut mirositoare, bogate în nectar. În tradiția populară: tulpinile florifere se puneau în băile copiilor mici. Compoziție chimică: luteolină ca și speciile înrudite.
850
REVENT 1
Rheum palmatum, Rheum officinalis Fam. Polygonaceae. În tradiția populară: se cultiva prin grădini și parcuri ca plantă ornamentală și culinară, împreună cu reventul chinezesc a cărui rizomi se folosesc în farmacie. Se întrebuințau pentru combaterea indigestiilor, constipației și diareei. Istoric și întrebuințări: reventul este una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute de omenire. În China el este amintit cu 3000 de ani î.e.n., air Dioscoride, Galen și Pliniu, ca și medicii arabi din Evul Mediu îl cunoșteau și-l prețuiau pentru proprietățile sale purgative, stomahice și tonice. Numele de revent este atribuit în general speciilor de Rheum, dar pentru scopuri medicinale sunt recomandate numai speciile din secția Palmata: Rh. Palmatum și Rh. Officinalis. Ambele specii sunt originare din nordul Chinei și Podișul Tibet unde cresc spontan la altitudinea de 2500-300 m altitudine. În trecut reventul venea în Europa din China prin trei căi comerciale: prin Turkestan-Marea
Caspică-Rusia și era cunoscut sub numele de revent rusesc. Prin Persia-Siria reventul Sirian și prin India-Marea Roșie- Alexandria- reventul egiptean sau turcesc. Din anul 1653 Rusia obține monopolul comerțului cu revent pe care-l deține până în 1918. După aceia China începe să exporte direct pe piața mondială acest produs sub denumirea de Shenzi, Canton, Șanhai, etc. Pentru a ușura aprovizionarea cu rădăcină derevent s-a căutat a se obține semințe și a se aclimatiza în Europa. Acest fapt s-a realizat numai după 1871, când Prejevalski, aflat în misiune în Tibet, reușește să aducă semințe de R. Palmatum din regiunea Tangut. Acest material este cultivat de Maximovici în grădina botanică din Petersburg și de atunci este cunoscut, fiind răspândit sub denumirea de Rh. Palmatum var. tanguticum Maxim. Aproximativ în același timp consulul Franței în China trimite în țară semințe recoltate de la cealaltă specie oficinală, denumită Rh. Officinale Baillon. Ambele specii au început să fie aclimatizate în cadrul diferitelor grădini botanice din Europa și apoi s-a încercat introducerea lor în cultură. În medicină cel mai frecvent sunt folosit rădăcinile obținute de la specia Rh palmatum. În URSS era considerată mai valoroasă specia Rh. Palmatum var. Tanguticum Maxim. În Europa se cultivă această specie. Rizomul și rădăcinile de revent servesc ca materie primă din care se prepară diferite specialități farmaceutice cu proprietăți laxative și purgative. Acestea se prezintă ca pudră, extract apos, tinctură, sirop. Descriere: este o plantă perenă, erbacee. Sistemul radicular este format dintr-un rizom multi capitat și din numeroase rădăcini cărnoase, lungi, maronii la exterior și galbene-portocalii în interior, cu un diametru care variază între 2-5 cm. În primul an plante formează numai rozeta de frunze bazilare, cu suprafața aspră și cu nervuri proeminente. Acestea sunt mari (20-80) cu un pețiol subcilindric, glabru și un limb cordiform. Tulpina floriferă apare începând cu al II-lea an, este înaltă 170-250 cm, goală în interior, cilindrică. La fiecare nod se observă o ohree ca un manșon membranos bine dezvoltat. Frunzele lungi până la
851
1 m sunt formate dintr-un pețiol glabru și dintr-un limb tri, penta lobat, mai lung decât lat, cu lobi dințați și cu suprafața aspră. Tulpina poartă în vârful ei un panicul florifer. Floarea este mică, formată dintr-un perigon 6laciniat, de culoare purpuriu închis, cu laciniile extene mai mici. Are 9 stamine iar ovarul este superior. Florile sunt grupate într-un panicul compus, mare, terminal. Fructul este o nuculă, de culoare brună sau brună roșcată, lungă de circa 1 cm și lată de 6-8 mm. Ea prezintă 3 muchii continuate cu aripi și este însoțită de perigonul persistent. Înflorește în perioada mai-iunie. Plante originare din Asia. Spontane în regiunile nordice ale Chinei la altitudinea de 2500- 3000 m, formează colonii dense în regiunea cursului superior al fluviilor Hoang-Ho și Yang-tse-Kiang și mai ales în jurul lacului Kuku-Nor. Începând din anul 1750 au fost introduse în Europa. La noi se cultivă. În China reventul se recoltează înainte de înflorire, când plantele au ajuns la vârsta de 8-10 ani, sau toamna târziu, deoarece în perioada de înflorire organele subterane conțin prea multă umiditate și sunt mai sărace în principii active. După recoltare, rizomii se decortică prin îndepărtarea suberului și a unei părți din scoarță. Rizomii mai groși se taie longitudinal lăsând întregi porțiunile de la vârf. Se usucă apoi înșirate pe sfoară sub streașina caselor sau deasupra focului. Acest produs este cunoscut în comerț sub numele de Rhizoma Rhei chinensis. Prin acest mod de recoltare sunt îndepărtate rădăcinile care reprezintă jumătate din greutatea totală a organelor subterane și al căror conținut în principii active este egal cu cel al rizomilor. Datorită acestor constatări, farmacopeele moderne admit utilizarea rădăcinilor alături de rizomi. Totodată rizomul și rădăcinile speciilor de revent asiatic, cultivate în Europa, conținând cantități suficiente de antracenozide, Farmacopeea română ed VIII-a să nu mai menționeze ca produsul să provină numai de la speciile asiatice. Din culturile europene, rizomii și rădăcinile se recoltează de la plante de 4-5 ani, se decortică, fragmentele de rizomi uneori se taie longitudinal și se usucă.
Compoziție chimică: se folosesc rădăcinile de revent Rhizoma et radix Rhei mundate. Substanțele minerale sunt prezente în cantitate mare 8-12% în special oxalat de calciu. Principiile active din materia primă sunt derivați antracenici care îi conferă acțiune purgativă. Acești derivați se găsesc în plante sub formă oxidată: antrachinone libere și glicolizate, precum și sub formă redusă: antranolii și antronele (monomeri și dimeri=diantrone). Compușii antrachinonici liberi se găsesc în cantitate mică în rădăcini (1,10-0,40%) și sunt reprezentați de crisofal, reumemodina, fisciona (reocrizidina), aloe emodina și leina. Antrachinonele se află mai ales sub formă glicozidată. Glicozidele antronice și antranolice se găsesc în proporție de 40-60% din totalul de derivați antracenici și în special sub formă dimeră ca diantrone în planta proaspătă. În procesul de uscare, în prezența unor enzime, o parte din acești compuși se oxidează, dând homo și heterodiantronele. Țesuturile superficiale ale rădăcinii sunt sărace în derivați antracenici, de aceia prin decojirea organului, conținutul în derivați crește. O a oua grupă de principii active sunt tanoidele, care conferă materiei vegetale acțiunea astringentă. Ele aparțin taninurilor condensate. Din materia primă s-au izolat câțiva derivați sa esterul beta-d-glucozei cu acidul galic, numit glucogalina, catechina, epicatechina, galatul de epicatechină și acidul galic. Pe lângă acestea în revent se mai găsesc: amidon, pectine, mucilagii, glucide, lipide, urme de ulei volatil, rășini, substanțe azotate, enzime, fitoncide. Acțiune farmacologică: Reventul are acțiune astringentă, laxativă și purgativă, funcție de dozele administrate. Astfel în doze mici are acțiune tonic aperitivă, datorită derivațiilor tanoidici, în doze medii acțiunea este laxativă, iar în doze mari acțiunea este purgativă. Ambele acțiuni se datorează antracenozidelor. În doze mici de la 0,10 până la 0,50 g datorită conținutului în taninuri, produsul are acțiune antidiareică, iar în doze de 1-3 g are acțiune laxativă, care se produce după 6-10 ore datorită antraglicozidelor.
852
În urma administrării pulberii de Revent urina se colorează în galben-cafeniu, care prin adăugare de alcali, devine roșie. Se folosește la următoarele afecțiuni: afecțiuni inflamatorii ale micului bazin, afecțiuni hepatice, alcoolism, anemie, anorexie, astenie, atonie gastrică, colite, dizenterie, diaree, dispepsii, dischinezie biliară, gastralgii, helmintiaze, parazitoze intestinale, varice. Contraindicații: procese inflamatorii cu constipație cronică. De asemenea este contraindică în cazul hemoroizilor sau în cazul în care există cistita. Preparare și administrare: Pulbere - praf- 0,01-0,05 g ca stomahic, tonic amar. Laxativ: 0,05-0,10 g. Ca purgativ 0,25-1 g. Este preferabil ca praful să se pună în cașete fiind mai ușor de verificat doza la orice farmacie. Tinctura 50 g plantă mărunțită la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va lăsa timp de 15 zile apoi se strecoară. Se pun apoi în sticle de capacitate mai mică la rece. Acțiune farmacologică: laxativ în doze mici și purgativ în doze mari. Administrat ca laxativ: doză de 0,25-0,50 g pe zi (mai ales pentru a corecta acțiunea constipantă a diferitelor medicamente). Administrat ca purgativ: doză de 1-3 g pe zi. Administrat ca tonic: doză de 0,05-0,10 g pe zi. Administrat în amestec cu alte plante: doză de 1-5 g pe zi. Infuzie - O linguriță praf de rădăcină se va pune ca stomahic, 1,5 ca laxativ și 2 lingurițe ca purgativ. Se vor pune la 250 ml apă clocotită (plantă bine mărunțită). Se va acoperi pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma în funcție de afecțiune între 1-3 căni pe zi. Compot - Din pețiolul frunzelor se pot face compoturi. Se pot face cu zahăr sau cu miere în funcție de preferință și se pot consuma în funcție de toleranța individuală. Plantă crudă - Frunzele tinere și tulpinile se pot consuma crude sau chiar fierte timp de 15 minute. Crude se folosesc sub formă de salate cu diferite alte plante (salată verde, roșii, castraveți, etc). Cataplasmă de plantă se pune la 250 ml apă
clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se umezește o compresă cu soluție și se aplică local cât timp este caldă. Este bine să se aplice cât mai caldă și se ține doar cât este caldă. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni inflamatorii ale micului bazin Această plantă luată sub orice formă poate să ajute la dispariția acestor inflamații. Se folosește ca pulbere 0,25 mg de 2-3 ori de zi, tinctură câte 25 picături diluate la 100 ml apă de 3 ori pe zi. Extern se poate folosi sub formă de cataplasmă caldă care se va ține cât timp este caldă. Afecțiuni hepatice - Se poate lua sub formă de pulbere câte 0,250 mg de 3 ori pe zi înainte de mese consumate cu puțină apă. Suplimentar la dureri se poate aplica local cataplasmă caldă pentru diminuarea durerilor. Se folosește atât timp cât este nevoie să diminueze durerile locale. Alcoolism - această plantă este una dintre puținele care se poate administra pentru a determina omul să nu mai consume alcool. În alcoolul care-l bea omul cu plăcere se introduce la 250 ml de alcool o cantitate de 50 ml de tinctură din această plantă și se lasă ca omul să consume acest lichid. Se va produce o dezobișnuință treptată datorită faptului că consumarea acestui lichid va produce senzația de vomă. Anemie - consumarea acestei plante poate să contribuie la o mai bună asimilare a fierului și a multor altor elemente și minerale care sunt necesare organismului pentru a se redresa și a scăpa de anemie. Se poate folosi orice formă de administrare dar cel mai util este sub formă de compot. Anorexie - pentru revenirea poftei de mâncare se va consuma plantă în cantități mici eventual sub formă de infuzie câte o cană în tot cursul zilei. Astenie - Se poate folosi tinctură câte 1 linguriță diluată cu 100 ml apă de 3 ori pe zi. Se poate combina cu ceaiul sau tinctura de Roiniță care este unul dintre puternicele sedative naturale. Atonie gastrică - Această afecțiune se poate rezolva foarte ușor prin administrarea pulberi de plantă câte un vârf de cuțit de 3 ori pe zi. Suplimentar este bine să se facă și gimnastică abdominală. Colite - În toate formele de colite tinctura es-
853
te infailibilă rezolvând în timp rapid afecțiunea. Pentru aceasta se va lua câte o linguriță de tinctură diluată la 100 ml apă. Se poate face de 3 ori pe zi până când afecțiunea se vindecă. Dizenterie și diaree - Poate părea exagerată această notare însă a dat rezultate în foarte multe cazuri. Consumând pulbere câte 0,01-0,05 mg. poate foarte eficient să oprească diareea. În cazul dizenteriei se va face tratament până la vindecare pentru că această plantă are și un efect destul de puternic antibiotic. Dispepsii - Pentru stimularea digestiei este suficient să se administreze câte 0, 3- 0,5 mg de pulbere care poate produce destul de rapid o îmbunătățire a metabolismului și rezolvarea dispepsiilor. Dischinezie biliară - Consumul tincturii câte 50 picături până la o linguriță diluată cu 100 ml apă poate să rezolve situația. Se ia până la vindecare. Gastralgii - La durerile stomahice sau de abdomen este suficient să se administreze câte 1 linguriță de tinctură diluată care va contribui la eliminarea toxinelor din organism și calmarea durerii. Helmintiaze și parazitoze intestinale - Planta aceasta are o puternică acțiune contra tuturor viermilor intestinali dacă se administrează sub formă de tinctură. Se va lua câte 1 linguriță de tinctură diluată cu 100 ml apă de 3 ori pe zi. Varice - Pe lângă administrarea internă sub formă de pulbere care va contribui la eliminarea toxinelor din organism se pot aplica extern cataplasme care contribuie și la refacerea venelor. Se poate face un tratament de 2 luni de zile urmat de o pauză de 10 zile după care se poate relua. Revent și acid salicilic. Se face un ceai din 2 linguri de plantă (rădăcină) fiartă pentru 10 minute, apoi strecurat. Se amestecă apoi 5 g de acid salicilic de la farmacie. Se fac spălături ale gurii de mai multe ori pe zi. Este foarte util mai ales în cazul aftelor sau după detartraj. Se poate de asemenea unge cu o pensulă muiată în această soluție. Este interzisă folosirea de către persoanele alergice la acidul salicilic și de către copiii sub 15 ani.
854
Pulbere - se macină rădăcina uscată și se iau 0,50 g pe zi în cazurile severe de constipație se poate administra o doză de 1-4 g pe zi. Pulberea amestecată cu miere se recomandă și ca purgativ și ca vermifug- 2 g pulbere de rădăcină cu o lingură de miere. Alte recomandări - datorită principiilor active: vitaminele B, C, săruri minerale- potasiu, calciu, fier, fosfor, magneziu, zinc, molibden, acizi organici, taninuri, tulpinile de revent se recomandă copiilor mici pentru întărire, sub formă de compot.
REVENT 2
Rheum rhaponticum Fam. Polygonaceae. Descriere: plantă viguroasă, originară din Siberia meridională, introdusă în Europa pe la mijlocul sec XVIII. Se cultivă prin grădini și parcuri, atât ca plantă ornamentală, cât și ca plantă culinară. În tradiția populară: se întrebuințează pentru combaterea indigestiilor, constipației și diareei. Compoziție chimică: glucozizi antranolici și antrachinonici, oxalat de calciu, emodină, tanin, rezine, etc. Partea folosită - rădăcina. Recomandări - rădăcina de revent are acțiune purgativă excelentă pentru tratarea constipației și efect astringent care activează curățirea intestinului. Are abilitatea de a curăța toxinele depozitate în intestin și proprietăți antiseptice. Precauții și contraindicații: Derivații antrachinonici din revent pot trece în lapte și produc diaree la sugari, deci nu se va folosi de mamele care alăptează. Reventul nu se va administra bolnavilor cu constipație rebelă, deoarece purgația este de cele mai multe ori urmată de constipație. Mod de administrare: Infuzie - 1 linguriță de rădăcini mărunțite se opăresc cu 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se bea o cană dimineața. 855
RICIN
Ricinus communis Fam. Euphorbiaceae. Denumirea populară: boabe de turbă, căpușe, cârlig, cicer, floare boierească, recin, rițin. Descriere: plantă erbacee anuală, în sudul Europei, arbust sau arbore de 1-3 m în Africa, originară din Etiopia și sud-vestul Indiei, cultivată pentru semințele foarte bogate în ulei tehnic. Prima extracție a uleiului de ricin a avut loc acum nu mai puțin de 6 mii de ani, tot de atunci fiind folosit și în medicină. Cultivată în Antichitate de Chinezi, indieni, egipteni, greci și arabi. Herodot citează planta sub numele de „chichi“. Romanii îi dau numele de “ricinus“, ceea ce înseamnă căpușe, după asemănarea semințelor cu această insectă. Rădăcină pivotantă, cu rădăcini secundare. Tulpina erectă fistuloasă cu 5-8 internoduri, înaltă de 1-2 m. Verzuie-albastră sau roșiatică, ramificată, acoperită cu un strat de ceară. Frunze alterne, palmat lobate glabre, lucioase, lung pețiolate. Flori femele și mascule grupate distinct pe același racem. Înflorire în lunile VIII-X. Fruct capsulă tri sau tetraloculară, indehiscentă sau dehiscentă, cu suprafața netedă, rugoasă sau acoperită cu țepi. Semințe mari ovat alungite, cu endosperm cu o excrescență la vârf numită carunculă, lucioase, cenușii albăstrui sau roz verzui, mozaicat prin desene punctiforme sau liniare.
În tradiția populară: ca purgativ se luau 36 semințe în lapte ori pisate și puse în lapte acru. Semințele se puneau într-o sticlă, care se învelea cu o cocă din mălai și apoi se punea în cuptor. După ce se cocea mălaiul, se scotea sticla și cu conținutul din ea se ungeau bolnavii de podagră. Compoziție chimică: semințele de ricin conțin peste 50% grăsimi, 20% proteine, cantități mici de glucide, săruri minerale și apă. Uleiul de ricin este un amestec de gliceride ale acizilor grași între care în cantitate predominantă este acidul ricinoleic. În uleiul de ricin se mai află acizii oleici, stearici, linoleici, etc. În semințe s-a identificat un alcaloid ricinina puțin toxic și lipază, o taxoalbumină, ricina 0,2%, enzime și vitamina E. Toxicologie - substanțele toxice se găsesc acumulate și în tulpini, frunze, inflorescențe, fructe, provocând stări de intoxicație grave la muncitorii din câmp, în timpul culturii și al treieratului. Semințele conțin ricină cu o toxicitate mai mare ca a stricninei, cianurilor, acidului cianhidric, asemănător cu al veninului de șarpe. Toxicitatea se manifestă prin leziuni hepatice, nefritice, coagularea fibrinei, aglutinarea hematiilor, lezarea vaselor de sânge, dereglarea circulației sângelui, iritarea mucoasei gastrice și intestinale, etc. Pentru om consumul a 15-20 semințe constituie doza mortală. Se instalează nefrita, apoi necroza, urmată de paralizie vasomotorie. Ingerarea a 10 semințe provoacă dureri de mâini și picioare, scaun coleric, tahicardie, anurie, etc. Se impune tratament medical de specialitate. Toxicitatea acestei plante este mai mare ca a stricninei, cianurilor sau acidului cianhidric și fiind asemănătoare cu cea veninului de șarpe. Consumarea a 10 semințe de Ricin determină dureri de mâini și picioare, scaun coleric, tahicardie, incapacitatea de a urina și moartea unui adult în 3-4 zile. Au existat cazuri când 3-4 semințe au produs intoxicații mortale. Substanțele toxice ale ricinului se găsesc în tulpini, frunze, inflorescențe și fructe provocând stări de intoxicație grave la muncitori în timpul culturii și al treieratului, manifestate prin leziuni hepatice și renale, coagularea fibrinei, lezarea vaselor de sânge, dereglarea circulației sângelui și iritarea mucoasei gastrice și intestinale.
856
Acțiune farmacologică: datorită acidului ricinoleic, uleiul de ricin are proprietăți purgative. Ricina este o toxalbumină care produce aglutinarea globulelor roșii. Datorită ricinei consumul a 10 semințe de ricin, determină moartea unui adult în 3-4 zile. Se citează cazuri când 3-4 semințe au produs intoxicații mortale. Acidul ricinoleic stimulează chemoreceptorii din mucoasa intestinului subțire, rezultând creșterea peristaltismului. Se administrează ca purgativ în doze de 20-50 ml odată. Se poate folosi și de către copii 5-10 g o dată. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: alopecie, alunițe, bătături, bronșite, cheratoze senile, circulația sângelui deficitară, conjunctivite, constipație, erupții, escoriații, hemoroizi, negi, papiloame, pete de ficat, răceli, seboree, tăieturi, ulcerații, veruci seboreice, zgârieturi. Preparare și administrare: se va folosi doar uleiul de ricin de la farmacie. Ca doză se va folosi câte o linguriță o dată sau la copii în funcție de vârstă- 2 g pe an de vârstă. Mod de administrare pe afecțiuni: alopecie, bătături, bronșite, cheratoze senile, conjunctivite, constipație, erupții, escoriații, gene lungi, hemoroizi, negi, papiloame, pete de ficat, răceli, seboree, tăieturi, ulcerații, veruci seboreice, zgârieturi. Mod de administrare pe afecțiuni: Alopecie - seara înainte de culcare, masați rădăcina părului cu ulei de ricin și lăsați uleiul să acționeze peste noapte. A doua zi dimineața spălați bine părul și pielea capului. Tratamentul de face de 3 ori pe săptămână până se obține rezultatul dorit. Apoi, pentru întreținere, se poate aplica tratamentul de 2 ori pe lună. De asemenea uleiul de ricin are un efect de stimulare a creșterii genelor și sprâncenelor, fiind o metodă folosită de multe dintre vedetele din lumea mondenă. -Se pune pe pielea capului. Se acoperă pentru 2 ore cu naylon, după care se spală cu șampon sau cu gălbenuș de ou pentru creșterea părului și alopecii. - 1-2 gălbenușuri de ou, se amestecă cu o linguriță de ulei de ricin și cu puțin rom. Se pune pe cap, se freacă, după 30 de minute (timp în care a stat acoperit), cu multă apă, fără nici un șampon sau săpun. Este cel mai eficient pentru creșterea părului. La clătire
se poate folosi și puțin suc de lămâie în apa cu care se clătește părul. Alunițe - se freacă insistent de 2-3 ori pe zi cu ulei de ricin. Se observă modificări după 30 de zile de tratament. Bătături - pentru a evita durerile este indicat să se folosească o pană care se înmoaie în ulei și cu ea se ung locurile afectate. Pentru a înmuia bătăturile și pielea îngroșată este bine să se ungă picioarele de 3 ori pe săptămână cu ulei de ricin, după ce au fost spălate cu apă caldă și săpun. După ungere se îmbracă șosete de bumbac, lăsându-le peste noapte. Bronșite - se fac frecții pe piept cu un amestec de 2 linguri ulei de ricin și 1 lingură de terebentină. După ce se masează bine pieptul bolnavului, se înfășoară bine cu un șal de lână, apoi se îmbracă un tricou gros (de preferat din bumbac flaușat). În cazul răcelilor frecția se face seara, înainte de culcare, iar în faze mai severe de 2 ori pe zi. Cheratoze senile - se ung cu ulei de ricin de mai multe ori pe zi. În cazurile mai grave se poate aplica sub pansament umezit cu ulei. Circulația sângelui deficitară - Ulei de ricin 80 ml cu 5 g de esență de Bergamote (de la farmacie) se fac frecții pe piele, pentru intensificarea circulației, în special înainte de venirea iernii la mâini, picioare, nas, urechi. Conjunctivite - mucoasa ochilor iritată și înroșită- picurați 1-2 picături de ulei de ricin în fiecare ochi deoarece are efect calmant și terapeutic datorită conținutului mare de vitamina A. Constipație - se ia o linguriță de ulei de ricin și se rezolvă problem. În cazurile mai grave se poate folosi până la 30 ml odată. - Pentru constipație se indică 3-4 semințe în lapte. Se lasă să stea 3-4 ore, după care se strecoară și se consumă laptele. Erupții - pentru a evita durerile este indicat să se folosească o pană care se înmoaie în ulei și cu ea se ung locurile afectate. Excoriații - pentru a evita durerile este indicat să se folosească o pană care se înmoaie în ulei și cu ea se ung locurile afectate. Gene lungi - Se pensulează genele pentru creșterea lor frumoasă. Hemoroizi - se unge anusul, și intern se va lua câte 1 linguriță, pentru a avea un scaun mai moale.
857
Ungând anusul cu ulei se obține retragerea hemoroizilor. Negi - Pentru tratarea negilor se vor unge seara și dimineața cu ulei timp de 10-15 minute, până la dispariție. La fel se procedează și la celelalte afecțiuni. Papiloame - Pentru tratarea negilor se vor unge seara și dimineața cu ulei timp de 10-15 minute, până la dispariție. La fel se procedează și la celelalte afecțiuni. Pete de ficat - se vor unge seara și dimineața cu ulei timp de 10-15 minute, până la dispariție. Răceli - se fac frecții pe piept cu un amestec de 2 linguri ulei de ricin și 1 lingură de terebentină. După ce se masează bine pieptul bolnavului, se înfășoară bine cu un șal de lână, apoi se îmbracă un tricou gros (de preferat din bumbac flaușat). În cazul răcelilor frecția se face seara, înainte de culcare, iar în faze mai severe de 2 ori pe zi. Seboree - se vor unge seara și dimineața cu ulei timp de 10-15 minute, până la dispariție. Pentru seboree, se va lua ulei de ricin în combinație 1:1 cu apă de colonie și se unge local. Tăieturi - pentru a evita durerile este indicat să se folosească o pană care se înmoaie în ulei și cu ea se ung locurile afectate. Ulcerații - pentru a evita durerile este indicat să se folosească o pană care se înmoaie în ulei și cu ea se ung locurile afectate. Veruci seboreice - se vor unge seara și dimineața cu ulei timp de 10-15 minute, până la dispariție. Zgârieturi - pentru a evita durerile este indicat să se folosească o pană care se înmoaie în ulei și cu ea se ung locurile afectate. Ulei de ricin. Uleiul de ricin este un ulei gras obținut prin presare la rece a semințelor plantelor Ricinus communis Fam. Euphorbiaceae. Este un lichid limpede, uleios, vâscos, incolor. O eventuală colorație nu trebuie să fie mai intensă decât colorația unei soluții etalon preparate din 0,10 ml dicromat E.c. și apă la 10 ml. Prezintă miros slab și gust caracteristic neplăcut. Acțiune farmacologică: În doze mici de 0-5 g este laxativ. În doze mari de 15-40 g este purgativ. Acționează după 2-6 ore.
Indicații: constipații spastice. Mod de administrare: în amestecuri cu corective variate: suc de lămâie, suc de portocale, sau sub formă de emulsii cu supă, cafea, bere, etc. Rectal în aceleași doze- sub formă de emulsii cu gălbenuș de ou și 150 ml apă.
858
RIDICHE NEAGRĂ
Raphanus sativus niger Fam. Cruciferae. Denumiri populare: arape, aripane, rădiche, rădiche de grădină, răghiți, redichi, rădiche tomnatică, rădiche de vară, rădiche de iarnă. În tradiția populară: se folosea pentru erizipel. Cu inimă de ridiche neagră amestecată cu săpun, se freca partea bolnavă. Se rădea se presăra cu sare măruntă, se înăbușea, se lăsa să stea 24 ore, apoi se storcea din zeamă în urechi celor ce nu auzeau bine. Unii o scobeau, miezul scos îl presărau cu sare, îl puneau apoi înapoi în scobitură, și o puneau în pământ timp de 3 zile, după care o scoteau și storceau zeama din ea în urechile celor care nu auzeau bine în 3 zile la rând, o dată pe zi. Ridichea neagră era un leac obișnuit în bolile de plămâni. Se scobea, se umplea cu miere și hrean, ori zahăr candel, se cocea și zeama din ea se dădea contra tusei și durerilor de piept. Se rădea se amesteca cu morcovi rași, se punea în apă și se lăsa să plămădească o zi, două, apoi apa de pe ele se lua, mai multe zile de aprindere și tuberculoză.
Pentru umflături la burtă, se mânca o ridiche rasă, pe inima goală, o săptămână. Cu ridiche neagră și catran se tratau diareea și dizenteria. Compoziție chimică: rafanol (esență sulfurată), tocoferol, ulei volatil, celuloză, pectine, fibre, vitaminele A, B1, B2, niacin, C, acid folic, săruri minerale cu potasiu, magneziu, calciu, fosfor, fier, clor, zinc, siliciu, sulf, seleniu, hidrați de carbon, etc. Acțiune farmacologică: antiseptic, depurativ, ajută la diminuarea calculilor, tonifiază stomacul, mărește cantitatea de bilă secretată, purifică sângele, curăță mucoasele, antialergice, stimulentă a celulei hepatice și renale, tonic respirator, sedativă, bactericidă puternică, stimulează pofta de mâncare, curăță articulațiile de depuneri, purifică de asemenea organismul prin eliminarea reziduurilor, întărește părul, vindecă afecțiunile căilor respiratorii. Are și toate proprietățile anticancerigene ale grupului de plante crucifere. Se folosește la următoarele afecțiuni: acnee, afecțiuni hepatice, afecțiuni pulmonare, afecțiuni urinare, alergii, anorexie, artrită, ateroscleroză, atonie digestivă, astm bronhic, boli tiroidiene, boli de inimă, bronșite cronice sau acute, cancer, (din evul mediu se cunoștea faptul că „elimină tumorile maligne din viscere“), cancerul intestinului gros, calculi biliari și renali, colecistite, constipație, constipație atonă, demineralizare, diabet, dischinezii biliare, dispepsii, dureri diverse, dureri de spate, eczeme, fermentații intestinale, ficat colonial, gastrită hipoacidă, gingivite, gută, halenă, hepatite, icter, îmbătrânire prematură, inapetență, indigestie, infecții cu E-Coli, litiaze urinare și biliare, migrene, nevralgii, nevroze, pneumonie, răceală, rahitism, reumatism degenerativ, răgușeală, rinite, sciatică, sinuzite, traheobronșite, tulburări digestive, tuse, tuse convulsivă, ulcer gastric, urticarie, viermi intestinali, viroză gripală. Precauții și contraindicații: Fiind la limita dintre aliment și medicament, administrarea ridichii negre se va face cu unele precauții pentru pacienții cu probleme digestive, biliare sau hepatice. Persoanele cu litiază biliară, cu colon iritabil sau colită de fermentație sau cu gastrită hiperacidă vor
859
consuma cu prudență ridichea neagră, în primele zile în cantități foarte mici, mărind doza doar dacă nu apar agravări ale afecțiunii de care suferă. Consumul de ridiche neagră poate da efecte adverse cum ar fi balonarea sau halena, care pot fi combătute prin consumul de plante aromatice sub formă de pulbere (câte 2 g de 3 ori pe zi) cum ar fi cimbrul, chimenul, feniculul, anasonul, busuiocul, ghimbirul. Preparare și administrare: se consumă la orice masă fiind foarte utilă mai ales dacă se vor consuma totodată și frunzele. - Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale. Sucul se obține cu ajutorul storcătorului centrifugal electric, din ridichi necojite, spălate bine în prealabil cu o perie. Se consumă imediat după preparare. Este foarte iritant pentru tubul digestiv și de aceea se consumă o parte de suc din acesta cu 4 sau 6 părți de suc de morcov. - Suc de ridiche câte 20 ml pus în 200 ml suc de morcovi și altele (pătrunjel, țelină sau chiar fructe), consumat de trei ori pe zi. - Un pahar de suc de ridiche amestecat cu tot atâta miere. Se va lua câte o linguriță de mai multe ori pe zi în afecțiunile respiratorii sau celelalte. - Suc de ridichi cu care se face gargară în afecțiunile stomatologice sau ale gurii. Salata - ridichea se curăță de coaja neagră și apoi se dă prin răzătoare, combinându-se în proporții egale cu morcov, cu pătrunjel, țelină, date și ele pe răzătoare. Se adaugă ulei de măsline sau de floarea soarelui, pătrunjel verde, cimbru (pentru a preveni balonarea) și sare după gust. Se servesc 12 astfel de salate zilnic, pentru prevenirea colicilor biliare, pentru îmbunătățirea digestiei, pentru tratarea litiazei renale și a celei biliare. Este o salată indicată a fi consumată înainte și în timpul sărbătorilor deoarece protejează colecistul (vezica biliară), care este greu încercată de felurile de mâncare mai grele consumate de Crăciun și de Anul Nou. Este de asemenea un foarte bun remediu pentru slăbit și pentru combaterea constipației. Extern: Cataplasme - Aplicații de ridichi rase pe locul dureros simple sau în amestec cu alcool. Se țin până la trecerea durerii.
Se dă pe răzătoare ridichea neagră cu tot cu coajă, apoi se întinde pe o bucată de pânză, unsă în prealabil cu ulei de floarea soarelui. Se aplică pe locul afectat, se acoperă cu celofan, apoi se pune deasupra un material de lână și o sticlă cu apă fierbinte. Se lasă să acționeze vreme de 1-4 ore. Se folosește mai ales drept calmant și antiinflamator, pentru dureri articulare și de spate. - Suc în amestec cu apă se aplică extern sau se consumă intern câte 400 ml pe zi. - Cataplasme cu ridiche rasă aplicată la afecțiunile interne respiratorii sau ale gâtului. Sirop - se găsește la toate magazinele naturiste și este preparat de Plantextract Cluj. Se folosește pentru tratarea tusei și răgușelilor, ajutând la fluidizarea și la eliminarea secrețiilor din gât și din arborele bronșic. Se poate lua câte 1 linguriță de 3 ori pe zi, înainte de mese cu 15 minute. Mod de administrare pe afecțiuni: Acnee - tamponamente locale cu suc de ridiche și intern suc câte 100 ml de 3 ori pe zi timp de 7 zile. Afecțiuni hepatice - Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale. Afecțiuni pulmonare - ridiche rasă cu miere dacă nu aveți contraindicații și de asemenea se consumă salată din ridichi crude rase cu puțin oțet și ulei. Afecțiuni urinare - luați în fiecare dimineață în cure de 4-5 zile câte 125 ml suc de ridiche neagră amestecat cu o lingură de miere. Alergii - Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale. Anorexie - se consumă la orice masă fiind foarte utilă mai ales dacă se vor consuma totodată și frunzele. Se poate lua și înainte de masă stimulând pofta de mâncare. Artrită - mâncați în fiecare zi, la prânz și seara, salată de ridichi negre crude. În scurtă vreme, durerile vor dispărea fără urmă. Câteva picături de ulei de măsline și 2-3 linguri de oțet de mere curat, sporesc eficiența. Ateroscleroză - un studiu sud coreean făcut în anul 2005, sub conducerea dr Seok-Jong Suh, arată că această legumă are efect antioxidant, împiedecând depunerea colesterolului și a trigliceridelor sub
860
forma de plăci de aterom pe artere. De asemenea, ridichea neagră are efect diuretic și normalizează tensiunea arterială, în condițiile în care hipertensiunea arterială este unul dintre factorii favorizanți ai apariției aterosclerozei. Se țin cure în care se administrează de minimum 5 ori pe săptămână ridiche neagră. O cură durează cel puțin o lună și este recomandată în mod special pe timpul iernii, când hrana hipercalorică și bogată în grăsimi saturate favorizează formarea plăcilor de aterom pe artere. Atonie digestivă - Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale. Astm bronhic - ridiche rasă cu miere în crize. Boli tiroidiene - se consumă la orice masă fiind foarte utilă mai ales dacă se vor consuma totodată și frunzele. Extern cataplasme cu ridiche rasă amestecată în părți egale cu miere. Boli de inimă - Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale. Contribuie la curățirea organismului de toxine. Se poate lua perioade lungi de timp. Bronșite cronice sau acute - în celebra ei carte de remedii naturale Sfânta Hildegrand van Bingen dă rețeta unui sirop de ridiche neagră, menit, spune ea să „desfunde“ plămânii. Recoltați 250 g de bulbi proaspeți de ridiche neagră, uscați-l fără să îi curățați de coajă, tăiați-l rondele și pudrați-l cu zahăr tos. Adunați siropul pe măsură ce se formează, puneți-l într-un recipient și păstrați-l la rece, închis ermetic. Se iau 5 linguri de sirop pe zi în momentele de criză. Se iau 3-6 linguri de sirop de ridiche neagră pe zi. Acest tratament are efecte antivirale și antibacteriene directe, ajută la fluidificarea secrețiilor bronhice în exces și la eliminarea lor fiind de un real ajutor în caz de tuse persistentă sau tuse seacă. Cancer - (din evul mediu se cunoștea faptul că „elimină tumorile maligne din viscere“), extern se aplică la locul tumorii ridiche rasă în amestec cu miere și intern se consumă salată din ridichi proaspete și 100 ml suc de 3 ori pe zi. Cancerul intestinului gros - un studiu de medicină experimentală făcut în Ungaria arată că administrarea de ridiche neagră împiedică mutațiile celulelor epiteliale din colon, în sensul transformări
lor în celule maligne. Pentru prevenirea cancerului de colon, li se recomandă mai ales persoanelor constipate ori care consumă multă carne sau multe grăsimi, salată de ridiche neagră. Este bogată în fibre alimentar care „curăță“ intestinul și stimulează tranzitul, conține substanțe care au proprietăți antitumorale directe. Calculi biliari - ridichile negre curățite de coajă, se rad mărunt, apoi se strecoară sucul. Se ia înainte de fiecare masă câte o lingură de suc de ridichi. Au un efect miraculos asupra pietrelor de la vezica biliară ajutând la eliminarea lor sau împiedică formarea lor. Ajută în bolile de rinichi la eliminarea nisipului. În afecțiunile mai grave se poate lua câte 100 ml suc cu 15 minute înaintea meselor principale pentru 15 zile apoi se face o pauză de 7 zile și se poate relua. Contribuie la dizolvarea și eliminarea calculilor. Colecistite - se consumă la orice masă fiind foarte utilă mai ales dacă se vor consuma totodată și frunzele. Constipație, constipație atonă - se face aceiași cură de salată de ridiche neagră, recomandată în litiaza biliară. Fibrele alimentare din această legumă împing precum un piston materiile reziduale din intestin, în timp ce compușii pe bază de sulf conținuți în ea stimulează contracțiile ritmice ale musculaturii netede ale colonului. Nu în ultimul rând, ridichea neagră aduce un aport semnificativ de apă, care face ca materiile fecale să fie eliminate mai ușor. Demineralizare - Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale. Diabet adjuvant - salata de ridiche neagră (săracă în hidrați de carbon și bogată în alimente nedigerabile) face să scadă, cu până la 10% nivelul glicemiei, reduce nivelul colesterolului (foarte periculos pentru diabetici) stimulează activitatea pancreasului. Se consumă câte o porție de salată de ridiche neagră pe zi, minimum 5 zile pe săptămână, în cure de lungă durată. Dischinezii biliare - un pahar de suc de ridiche neagră se amestecă cu un sfert de pahar de miere. Se iau 6 linguri pe zi, între mese. Altă rețetă: suc de ridiche diluat în părți egale cu apă. Se pornește de la 100 ml în prima zi, apoi cantitatea se mărește
861
treptat până se ajunge la 400 ml suc pe zi, după 2 luni. Se poate face o cură cu sirop de ridiche neagră amestecată cu miere, din care se iau câte 1-2 lingurițe cu câteva minute înainte de fiecare masă. Favorizează eliminarea bilei din colecist, previne stările de congestie și de inflamare la nivelul vezicii biliare, previne crampele și migrenele biliare. Efectele coleretice (de stimulare a evacuării bilei din colecist) ale ridichii negre au fost puse în evidență de un studiu italian, făcut în 2006, la Universitatea din Bolonia, sub conducerea dr. Jessica Barillari, care a demonstrat că sub acțiunea acestei plante fluxul de bilă evacuat din colecist crește de până la 2,5 ori. Dispepsii - se consumă la orice masă fiind foarte utilă mai ales dacă se vor consuma totodată și frunzele. Studiile clinice au arătat că substanțele active conținute de ridichea neagră stimulează producția de bilă și grăbesc evacuarea acesteia în duoden, favorizând astfel mai ales digestia alimentelor bogate în proteine și în grăsimi. Se recomandă, ca atare consumul salatelor cu ridiche neagră în paralel cu alimentele grele (carne, grăsimi) evitându-se indigestia, senzația de vomă, durerile abdominale, etc. Dureri de spate - pentru tratarea spondilozei lombare se pun cataplasme cu ridiche neagră pe zona dureroasă. Se lasă să acționeze vreme de minimum 2 ore. Tratamentul are efect antiinflamator și calmant. Dureri diverse - Aplicații de ridichi rase pe locul dureros simple sau în amestec cu alcool. Se țin până la trecerea durerii. Eczeme - suc de ridichi în amestec cu miere aplicat extern. Fermentații intestinale - se consumă la orice masă fiind foarte utilă mai ales dacă se vor consuma totodată și frunzele. Ficat colonial - Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale. Gastrită hipoacidă - se administrează înainte de masă cu câteva minute, o jumătate de pahar din amestecul de sucuri de morcov și ridiche neagră, combinate în proporție de 6:1. Un studiu făcut la Facultatea de Medicină din Karachi, Pakistan, sub conducerea dr. M. N. Gayur, arată că adminis-
trarea de ridiche neagră crește cantitatea de sucuri gastrice și stimulează peristaltismul stomacului. Gingivite - pentru a întării gingiile și pentru a vă purifica respirația, puneți la macerat, vreme de 15 zile, 30 g de ridiche neagră și 20 g miere, într-un litru de țuică de 70 grade. Cu lichidul obținut, masați-vă gingiile (cu un tampon de vată) și luați de 3 ori pe zi câte 30 picături de tinctură diluate într-o jumătate de pahar de apă. Gută - Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale. Halenă - pentru a întării gingiile și pentru a vă purifica respirația, puneți la macerat, vreme de 15 zile, 30 g de ridiche neagră și 20 g miere, într-un litru de țuică de 70 grade. Cu lichidul obținut, masați-vă gingiile (cu un tampon de vată) și luați de 3 ori pe zi câte 30 picături de tinctură diluate într-o jumătate de pahar de apă. Hepatite - se consumă la orice masă fiind foarte utilă mai ales dacă se vor consuma totodată și frunzele. Icter - se consumă la orice masă fiind foarte utilă mai ales dacă se vor consuma totodată și frunzele. Se poate consuma și câte 250 ml suc de 3 ori pe zi, diluat cu miere. Hepatită cronică - studii preliminarii arată că această legumă, posedă proprietăți antivirale, care ar limita multiplicarea virușilor hepatici, deosebit de agresivi, cum ar fi cei de tip B, C, D, etc. Se recomandă ca adjuvant în tratarea acestei afecțiuni cura cu suc de ridiche neagră, din care se consumă 4 linguri de 2-3 ori pe zi, în combinație cu suc de morcov (pentru a fi mai ușor tolerat de către tubul digestiv). Un tratament durează 30 zile și poate fi repetat după o pauză de minimum două săptămâni. Îmbătrânire prematură - foarte bogată în vitamina C, în vitamine din complexul B (B1, B2, B6, B9), în vitamina E și în seleniu organic, rădăcina de ridiche neagră este un adevărat elixir de viață lungă. Administrarea sistematică a acestei legume crește speranța de viață, prin prevenirea bolilor tumorale și a celor cardiovasculare, prelungește tinerețea biologică și împiedică apariția proceselor degenerative. În zonele din Japonia, Coreea de Sud sau China în care trăiesc multe persoane care ating centenarul, consumul de ridiche neagră, mai ales
862
sub formă de salată, este foarte ridicat, ajungând până la 20-30 kg de persoană anual. Inapetență - se consumă la orice masă fiind foarte utilă mai ales dacă se vor consuma totodată și frunzele. Se poate lua și înainte de masă stimulând pofta de mâncare. Indigestie - se administrează înainte de masă cu câteva minute, o jumătate de pahar din amestecul de sucuri de morcov și ridiche neagră, combinate în proporție de 6:1. Un studiu făcut la Facultatea de Medicină din Karachi, Pakistan, sub conducerea dr. M. N. Gayur, arată că administrarea de ridiche neagră crește cantitatea de sucuri gastrice și stimulează peristaltismul stomacului. Infecțiile cu E. Coli - substanțele pe bază de sulf din ridichea neagră au efecte antibiotice demonstrate prin multe studii făcute în Rusia, Pakistan sau România. Ca atare, un adjuvant prețios în tratarea infecțiilor cu Staphylococcus aureus, Bacillus subtilis, E coli, este administrarea siropului de ridiche neagră (6 linguri pe zi), dar și consumul acestei legume, sub formă de salată. Litiaza biliară- Adjuvant - se face o cură cu salată de ridiche neagră, din care se consumă câte 1-2 porții pe zi, pe o perioadă de 30 de zile. Tratamentul împiedică formarea de calculi în colecist sau mărirea celor existenți. În cazuri izolate s-a putut constata chiar eliminarea unor calculi din colecist (datorită efectului coleretic) sau mărunțirea celor de mari dimensiuni. Litiaze urinare și biliare - ridichile negre curățite de coajă, se rad mărunt, apoi se strecoară sucul. Se ia înainte de fiecare masă câte o lingură de suc de ridichi. Au un efect miraculos asupra pietrelor de la vezica biliară ajutând la eliminarea lor sau împiedică formarea lor. Ajută în bolile de rinichi la eliminarea nisipului. În afecțiunile mai grave se poate lua câte 100 ml suc cu 15 minute înaintea meselor principale pentru 15 zile apoi se face o pauză de 7 zile și se poate relua. Contribuie la dizolvarea și eliminarea calculilor. Litiaza urinară - ridichea neagră are efect diuretic puternic, combate infecțiile renale și ajută la mărunțirea calculilor renali. Se administrează sub formă de suc: în trei sferturi de pahar de suc de morcovi se vor adăuga 4-6 linguri de suc de ridiche
neagră, amestecul consumându-se la două ore după ce am mâncat. Se beau două asemenea doze pe zi, în cure de 30 de zile. Migrene - Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale. Extern cataplasme cu ridiche rasă. Se aplică pe o pânză și se ține până la trecerea durerii. Nevralgii - Aplicații de ridichi rase pe locul dureros simple sau în amestec cu alcool. Se țin până la trecerea durerii. Nevroze - Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale. Pneumonie - se aplică cataplasme de ridichi negre rasă pe piept. Răceală - studii foarte bine documentate, făcute de către medicii români E. Prahoveanu și V. Eșanu publicate în 1990 în „Revista română de virusologie“ arată că extractul apos de ridiche neagră este deosebit de activ contra virușilor care produc gripa. De altfel, în medicina populară românească, leacul cel mai răspândit contra „răcelilor de tot felul“ era siropul de ridiche neagră, leac ale cărui efecte antivirale- după cum vedem- au și o susținere științifică. Pentru vindecarea gripei se recomandă în toate fazele bolii un tratament de 10-14 zile, timp în care se administrează câte 3-9 linguri de sirop de ridiche neagră zilnic pe stomacul gol. Rahitism - se consumă la orice masă fiind foarte utilă mai ales dacă se vor consuma totodată și frunzele. Reumatism degenerativ - Aplicații de ridichi rase pe locul dureros simple sau în amestec cu alcool. Se țin până la trecerea durerii. Răgușeală - suc de ridichi negre amestecat în proporții egale cu miere. Copiii iau 2 lingurițe de 3 ori pe zi. Adulții două linguri de 3 ori pe zi. Rinite - Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale. Sciatică - Aplicații de ridichi rase pe locul dureros simple sau în amestec cu alcool. Se țin până la trecerea durerii. Sinuzite - se consumă la orice masă fiind foarte utilă mai ales dacă se vor consuma totodată și frunzele. Extern se aplică cataplasme cu ridichi rase. Traheobronșite - găuriți o ridiche neagră și umpleți-o cu zahăr candel sau tos. Lăsați siropul
863
să se formeze și dați-i bolnavului câte o lingură din oră în oră. Tratamentul este foarte eficient dacă bolnavului i se dă să mănânce și ridichi roșii crude, cu codițe cu tot (sunt foarte gustoase dacă sunt adăugate, tocate mărunt în salate). Tulburări digestive - Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale. Tuse - se rade ridiche și se dă cu miere la nevoie pentru calmarea tusei. Tuse convulsivă - găuriți o ridiche neagră și umpleți-o cu zahăr candel sau tos. Lăsați siropul să se formeze și dați-i bolnavului câte o lingură din oră în oră. Tratamentul este foarte eficient dacă bolnavului i se dă să mănânce și ridichi roșii crude, cu codițe cu tot (sunt foarte gustoase dacă sunt adăugate, tocate mărunt în salate). Ulcer gastric - un studiu din 2006, făcut de data aceasta de medici din Arabia Saudită, probează acțiunea antiulceroasă a sucului proaspăt, extras din ridichea neagră. Deși planta crește secreția de sucuri acide și stimulează mișcările musculaturii netede a stomacului se pare că, în egală măsură, ea protejează și epiteliile gastrice. Animalele de experiență tratate cu suc de ridiche neagră au arătat o mult mai bună rezistență la ulcerul gastric indus prin substanțe nocive (etanol, hidroxid de sodiu, clorură de sodiu), dar și la ulcerul produs de stres și la ulcerul indus de administrarea de indometacin. În trei sferturi de pahar de suc de morcov se vor adăuga 4-6 linguri de suc proaspăt de ridiche neagră, amestecul consumându-se la 2 ore după ce am mâncat. Se beau 2 asemenea doze, în cure de 30 de zile. Trebuie spus, însă, că în timp ce pentru unii pacienți cu ulcer ridichea neagră este elixir, la alții datorită unei intoleranțe particulare, această legumă poate avea efecte contrare celor așteptate. De aceea la început, tratamentul va începe în doze reduse la un sfert, care vor fi crescute doar dacă pacientul nu prezintă simptome de intoleranță gastrică tradusă prin arsuri, stări de vomă, crampe (caz în care tratamentul va fi întrerupt imediat). Urticarie - se consumă copiii câte 1 lingură de suc de 3 ori pe zi, și adulții câte 50 ml de 3 ori pe zi. Extern suc amestecat în părți egale cu miere. Viermi intestinali - se consumă la orice masă fiind foarte utilă mai ales dacă se vor consuma
totodată și frunzele. Viroză gripală - studii foarte bine documentate, făcute de către medicii români E. Prahoveanu și V. Eșanu publicate în 1990 în „Revista română de virusologie“ arată că extractul apos de ridiche neagră este deosebit de activ contra virușilor care produc gripa. De altfel, în medicina populară românească, leacul cel mai răspândit contra „răcelilor de tot felul“ era siropul de ridiche neagră, leac ale cărui efecte antivirale- după cum vedem- au și o susținere științifică. Pentru vindecarea gripei se recomandă în toate fazele bolii un tratament de 10-14 zile, timp în care se administrează câte 3-9 linguri de sirop de ridiche neagră zilnic pe stomacul gol. Germeni de ridichi. Antibiotic natural, antiinflamator. Este un puternic antibiotic natural. Este eficient în combaterea inflamațiilor, inclusiv a celor rebele la tratament, acțiune facilitată de conținutul bogat în antibiotice naturale. Conține: glucozizi de ulei de muștar, vitaminele B1, B16, substanțe minerale: fier, potasiu, fosfor. Acțiune: antibiotic natural (glicozizi ai uleiului de muștar), antimicotic, antiparazitar, mucolitic al căilor respiratorii, favorizează eliminarea calculilor biliari, a nisipului biliar. Importator: S.C.Vita Crystal Miercurea Ciuc Bd Frăției nr 13/B/1 cod poștal 530171 tel 0366101434, 0366101435
864
RIDICHE ROZĂ DE LUNĂ
Raphanus sativus Fam. Cruciferae. Frunzele - se numesc ridichi de lună pentru că acestea au durata de viață de doar o lună. Ele se recoltează la maximum 3 săptămâni de la însămânțare, mai târziu devin lemnoase. Frunzele acestora sunt folosite rareori în alimentație pentru că puțini sunt cei care știu că aceste frunze au efecte vindecătoare. Au foarte multe vitamine, fiind deci vitaminizante și remineralizante puternice. În tradiția populară: era leac obișnuit contra tusei. Se scobea o ridiche, se punea în ea miere și se cocea, apoi se bea seva din ea, dimineața, câte o linguriță. Zeama de ridiche se lua contra durerilor de pântece și contra regurgitărilor. Compoziție chimică: frunzele conțin vitaminele: A, B1, B2, și C, au efecte antitoxice și depurative puternice, mai ales în cure de lungă durată. În avitaminoză A și B sau în scorbut (boală datorată lipsei vitaminei C) se consumă câte 2-3 porții pe zi de salată de frunze de ridiche de lună, înainte de mesele principale. După o cură de 1-2 săptămâni simptomele specifice avitaminozelor de primăvară dispar (cum ar fi sângerarea gingiilor, astenia, tulburări de ritm cardiac, somnolență, etc). Sunt bogate în acid ascorbic, acid folic și potasiu. Reprezintă o sursă bogată de vitamina B6, riboflavină, magneziu, cupru și calciu. O ceașcă de
ridiche tăiată felii are doar 20 de calorii și asigură necesarul zilnic de carbohidrați ai unei persoane adulte. Calități nutritive (100 g)= 16 kcal, proteine 0,68 g, lipide 0,10 g, glucide 1,86 g, carbohidrați 3,40 g fibre 1,60 g. Acțiuni terapeutice - Cura de frunze de ridiche de lună este un excepțional detoxifiant pentru întregul organism. Cura trebuie să dureze o lună și este compusă din salate preparate din frunze și rădăcini proaspete de ridichi de lună. Această cură ajută la refacerea florei intestinale, protejează stomacul și ajută la vindecarea bolilor infecțioase care apar atunci când sistemul imunitar este slăbit de administrarea abuzivă de medicamente (mai ales medicamente de sinteză cu efecte antibiotice, antiinflamatoare de tipul corticoizilor sau tranchilizante). Frunzele de ridiche de lună sunt calmante și anafrodiziace, ajutând deci în cazurile de hiperexcitabilitate nervoasă și sexuală. Pentru aceste efecte se consumă 3-4 porții pe zi de salată din frunze, pe stomacul gol (interesant este faptul că în opoziție cu frunzele, rădăcinile de ridiche au efecte de stimulare a sistemului nervos și efecte afrodiziace). Pentru un efect mai puternic puteți amesteca în salate frunze de ridiche, frunze de salată verde, ulei de dovleac și suc de lămâie. Pentru tratarea bolilor hepatice și biliare se consumă sucul obținut din frunze de ridiche, câte 1 pahar de 2 ori pe zi, minimum 12 zile. Acest suc are efecte tonice hepatice și stimulează peristaltismul. Pentru a obține sucul puneți o mână de frunze tăiate nu foarte mărunt într-un mixer, adăugați trei sferturi de pahar de apă și mixați timp de 2-3 minute. Lăsați apoi ca sucul să se așeze timp de 15 minute după care strecurați. Se obține aproximativ un pahar de suc de culoare verde intens. Foarte bune pentru prevenirea cancerului. Considerată ca remediu antiscorbutic, drenează ficatul, rinichii, diuretică în litiaza biliară (sub formă de suc), stimulent și expectorant (sub formă de sirop). Sângele se curăță de toxine. Stimulent al secreției biliare. Frunzele de ridichi sunt foarte bogate în minerale. Sunt benefice pentru plămâni, stomac și stimulează digestia. Se pot folosi în diferite salate sau se pun la ciorbe.
865
Nu aruncați frunzele de ridiche - conțin vitamina A, B1, B2 și C au efecte antitoxice și depurative puternice. Consumați salată de frunze înainte de mesele principale ca să corectați avitaminozele. Un tratament de două săptămâni este suficient pentru a înlătura simptome precum sângerările gingiilor, astenia, somnolența. Dacă ați exagerat cu medicamentele de sinteză și vă cam înțeapă ficatul, nu vă rămâne decât să urmați o cură de o lună cu salată preparată din frunze și rădăcini proaspete de ridichi. Ajută deopotrivă la refacerea florei intestinale, protejează stomacul și elimină inflamațiile tractului digestiv. În caz de deficiențe hepatice și sau biliare, consumați suc extras din frunze și bulbi, câte un pahar pe zi. Are efecte tonice asupra ficatului, stimulează peristaltismul intestinal, reduce constipația. Durata minimă a unei cure este de 10 zile. Se folosește ca și cea neagră având aceleași componente are și aceleași efecte și mod de administrare. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni hepatice, afecțiuni intestinale, afecțiuni pulmonare, anorexie, balonări abdominale, boala canceroasă, bronșită cronică, bronșită recidivantă, calculi biliari și renali, colite de putrefacție, congestie pulmonară, diaree, digestie dificilă, dischinezie biliară, dispepsie, dizenterie, dureri de cap, dureri faringo-laringiene, epistaxis, febră, hemoragii nazale, greață, gripă, gută, guturai, inapetență, indigestii, infecții respiratorii, inflamația sânilor, intoxicații digestive, iritații genitale, laringită acută, lipsa secrețiilor lactate, litiază urinară, pneumonie, regurgitări, rinită inclusiv alergică, sinuzită, spondilita, sughiț, tuse, vomă cu sânge, etc. Precauții și contraindicații: Ridichile nu trebuie consumate de persoanele care suferă de ulcer, de inflamație gastrică sau de boli ale glandei tiroide. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni hepatice - ridichile roșii drenează ficatul, stimulează secreția de bilă și ajută la eliminarea ei. Suferinzii trebuie să consume 1-2 legături de ridichi roșii înainte de mese ca aperitiv. Afecțiuni intestinale - ridichea roșie este un antiseptic energic și stimulează vezica biliară să-și
mărească secreția (curativ se consumă de 2 ori pe zi, timp de 14 zile, salate de ridichi tăiate mărunt și amestecate cu puțin ulei de măsline și oțet de mere). Ridichile sunt un bun pansament pentru mucoasa intestinală, datorită capacității de hidratare naturală. Afecțiuni pulmonare - se consumă 10-15 ridichi roșii zilnic, alături de salată verde și ceapă roșie. Anorexie - (lipsa poftei de mâncare) înainte de fiecare masă beți un pahar de suc de ridichi roșii obținut cu storcătorul de fructe. Se folosesc atât ridichile cât și frunzele. Balonări abdominale - se consumă ridichi proaspete în funcție de toleranța individuală. Boala canceroasă - substanțele care dau ridichilor culoarea roșie (antocianii) au efecte antitumorale certe, testele pe celule maligne făcute în laborator arătând că dezvoltarea acestora este oprită și uneori sunt chiar distruse de către aceste substanțe active. Adăugați la această informație efectul detoxifiant puternic al ridichilor, conținutul lor ridicat de vitamina C și de vitamine din complexul B, pentru a înțelege de ce sunt considerate un excelent adjuvant pentru tratarea și prevenirea cancerului localizat la colon, rinichi, intestinul subțire, stomac sau cavitatea bucală. Bronșita cronică, bronșita recidivantă - într-un recipient de lut se pun straturi alternative de ridiche de lună și zahăr candel sau tos. Până a doua zi se va forma un sirop abundent. Se iau 5 linguri pe zi, între mese. Ridichile au principii active similare cu cele din hrean, cu un puternic efect antibiotic, expectorant (favorizează eliminarea secreților din arborele bronșic) și antitusiv. Consumul zilnic de ridichi (minimum 50 g) este un bun adjuvnt pentru majoritatea bolilor respiratorii, accelerând procesele de vindecare și combătând complicațiile ulterioare. Calculi biliari și renali - calculii sunt dizolvați și apoi eliminați dacă de 3 ori pe zi se bea câte 6 linguri cu suc de ridichi roșii. Ridichile au rol antiinflamator asupra căilor respiratorii și degajă căile respiratorii. În cazul în care sunt pietre mai mari se va bea înainte de fiecare masă, o jumătate de pahar de suc proaspăt de ridichi obținut cu storcătorul de
866
fructe. Se poate și să-l dați pe răzătoarea mică și apoi se stoarce cu ajutorul unui tifon. Colite de putrefacție - ridichea roșie este un antiseptic energic și stimulează vezica biliară să-și mărească secreția (curativ se consumă de 2 ori pe zi, timp de 14 zile, salate de ridichi tăiate mărunt și amestecate cu puțin ulei de măsline și oțet de mere). Ridichile sunt un bun pansament pentru mucoasa intestinală, datorită capacității de hidratare naturală. Congestie pulmonară - se consumă salată de ridichi în care se pun și frunzele. Diaree - se consumă frunze de ridiche ca și salată cu puțin suc de lămâie. Digestie dificilă - ridichile au o acțiune favorabilă asupra tubului digestiv, în caz de regurgitări, vomă, stare de inapetență și greață se consumă 3-4 ridichi pe stomacul gol, iar efectul va apare la 20-25 minute. Diskinezie biliară - ridichile roșii drenează ficatul, stimulează secreția de bilă și ajută la eliminarea ei. Suferinzii trebuie să consume 1-2 legături de ridichi roșii înainte de mese ca aperitiv. Se mai poate folosi și 250 ml suc care se va amesteca cu o jumătate de pahar de miere (dacă nu aveți contraindicații). Din acest preparat se vor lua 5 linguri pe zi. Se ține la rece în borcan ermetic închis. Dispepsie - ridichile roșii drenează ficatul, stimulează secreția de bilă și ajută la eliminarea ei. Suferinzii trebuie să consume 1-2 legături de ridichi roșii înainte de mese ca aperitiv. Dizenterie - se consumă 1-2 legături de ridichi pe zi. Dureri de cap - se consumă ridichi și ceai de măghiran. Dureri faringo-laringiene - se consumă ridichi crude sau sub formă de suc și ceai de ghimber. Epistaxis - se consumă suc de ridichi sau ridichi crude câte 2 legături pe zi. Febră - creșterea temperaturii corpului este, în anumite limite o reacție normală de apărare a organismului în fața infecțiilor, dar și a bolilor tumorale. La temperaturi apropiate de 38 de grade Celsius, celulele imunitare acționează optim, iar majoritatea microorganismelor invadatoare sunt slăbite. Administrarea ridichilor nu inhibă această reacție
de apărare a organismului, cum fac medicamentele de sinteză, prin scăderea bruscă a temperaturii. Ridichile sunt în schimb un excelent tonic pentru inimă și sistemul circulator, ajutând organismul să facă față acceselor de febră, iar anumite substanțe active din componența lor ajută la ținerea sub control a temperaturii corpului, așa încât să nu se atingă cote periculoase. Hemoragii nazale - se consumă suc de ridichi sau ridichi crude câte 2 legături pe zi. Greață - ridichile au o acțiune favorabilă asupra tubului digestiv, în caz de regurgitări, vomă, stare de inapetență și greață se consumă 3-4 ridichi pe stomacul gol, iar efectul va apare la 20-25 minute. Gripă - Suferinzii trebuie să consume 1-2 legături de ridichi roșii înainte de mese ca aperitiv. Gută - consumul ridichilor și al frunzelor de ridichi sub formă de salată contribuie la dizolvarea cristalelor de acid uric din articulații deci ajutând eficient foarte bine la toate cazurile de gută. Guturai - Suferinzii trebuie să consume 1-2 legături de ridichi roșii înainte de mese ca aperitiv. Inapetență - ridichile au o acțiune favorabilă asupra tubului digestiv, în caz de regurgitări, vomă, stare de inapetență și greață se consumă 3-4 ridichi pe stomacul gol, iar efectul va apare la 2025 minute. Indigestii - suc de ridichi sau chiar ridichi în timpul mesei. În cazurile mai grave se asociază cu ceai de busuioc. Infecții respiratorii, suc de ridichi sau chiar ridichi în timpul mesei. Se poate asocia cu ceai de isop, sau brad, câte 2-3 căni pe zi. Inflamația sânilor - suc de ridiche aplicat local de mai multe ori pe zi. Intoxicații digestive - se consumă 200 ml suc de 3 ori pe zi, până la remediere. Iritații genitale - în special feminine, se aplică local suc de ridiche. Laringită acută - se consumă 100 ml suc de 3 ori pe zi, împreună cu ceai de ghimber. Lipsa secrețiilor lactate - se consumă ridichi câte 2 legături pe zi. Litiaza urinară - se spune că 5 ridichi mâncate zilnic feresc de pietrele la rinichi. Aceasta pentru că ridichile de lună conțin substanțe care pe de o
867
parte reduc inflamația epiteliilor renale (inflamație care favorizează formarea calculilor), iar pe de altă parte stimulează diureza și distrug pur și simplu, anumite formații cum ar fi urații, fosfații și în mică măsură oxalații. Pentru persoanele care deja suferă de litiază renală, ridichile din salată sunt un bun adjuvant, dar cele mai bune rezultate se obțin chiar consumând ridichi sau sucul ridichilor obținut cu storcătorul electric. Se consumă 50- 100 ml din acest suc, administrat dimineața și după amiaza, diluat cu suc de mere sau suc de morcov. Pneumonie - suc de ridichi câte 50 ml de 3-4 ori pe zi, între mese. Se pot de asemenea așează pe piept cataplasme cu ridiche roșie rasă. Se acoperă cu un fular gros. Regurgitări - ridichile au o acțiune favorabilă asupra tubului digestiv, în caz de regurgitări, vomă, stare de inapetență și greață se consumă 3-4 ridichi pe stomacul gol, iar efectul va apare la 2025 minute. Rinită inclusiv alergică - se face o cură de ridichi, în care se consumă 100 g pe zi, vreme de 28 de zile. Ridichile proaspete au efecte antiinflamatoare și antiinfecțioase puternice la nivelul căilor respiratorii superioare, fluidizează secrețiile, ajutând la eliminarea acestora. Anumite cercetări în curs de desfășurare arată că este posibil ca anumite substanțe volatile emanate de ridichi (care le dau mirosul acela ușor înțepător) să aibă efecte stimulatoare imunitare locale asupra căilor respiratorii. Sinuzită - se face o cură de ridichi, în care se consumă 100 g pe zi, vreme de 28 de zile. Ridichile proaspete au efecte antiinflamatoare și antiinfecțioase puternice la nivelul căilor respiratorii superioare, fluidizează secrețiile, ajutând la eliminarea acestora. Anumite cercetări în curs de desfășurare arată că este posibil ca anumite substanțe volatile emanate de ridichi (care le dau mirosul acela ușor înțepător) să aibă efecte stimulatoare imunitare locale asupra căilor respiratorii. Spondilita - se iau 2 kg de ridichi, o jumătate de kg de țelină (rădăcină), 3-4 fire de busuioc, 2 crenguțe de cimbru și 6 kg de miere. După ce se curăță de coajă, ridichile și țelina se dau pe răzătoare, apoi se pun într-un borcan mai mare împreună cu plantele aromate. Peste aceste ingrediente se toar-
nă mierea, se închide recipientul ermetic și se lasă la macerat timp de 6 săptămâni, avându-se grijă să se agite zilnic preparatul. După acest interval se strecoară soluția, presându-se bine vegetalele ca să se scurgă tot lichidul. Peste rămășițe se pun 2-3 litri de apă, se lasă 12 ore, răstimp în care se agită de mai multe ori, după care se strecoară și se consumă maceratul ca tare, într-o perioadă scurtă de timp, căci se alterează destul de repede. Siropul se pune la păstrare în sticle de culoare închisă, deasupra turnându-se puțin alcool de uz alimentar. Se închide etanș și se ține la loc răcoros, ferit de lumină. Se consumă câteva linguri pe zi, în tratamente de lungă durată. Este un excelent fortifiant, util în calmarea tusei înecăcioase, fiind de ajutor și copiilor care prezintă tulburări de creștere și mai ales contribuie la ameliorarea spondilitei sau altor afecțiuni reumatismale. Sughiț - se consumă ridichi până la trecerea episodului. Tuse - într-un recipient de lut se pun straturi alternative de ridiche de lună și zahăr candel sau tos. Până a doua zi se va forma un sirop abundent. Se iau 5 linguri pe zi, între mese. Se pot de asemenea așează pe piept cataplasme cu ridiche roșie rasă. Se acoperă cu un fular gros. Vomă - ridichile au o acțiune favorabilă asupra tubului digestiv, în caz de regurgitări, vomă, stare de inapetență și greață se consumă 3-4 ridichi pe stomacul gol, iar efectul va apare la 20-25 minute. Se consumă ridichi crude sau sub formă de suc și ceai de ghimber. Germeni de ridichi. Antibiotic natural, antiinflamator. Este un puternic antibiotic natural. Este eficient în combaterea inflamațiilor, inclusiv a celor rebele la tratament, acțiune facilitată de conținutul bogat în antibiotice naturale. Conține: glucozizi de ulei de muștar, vitaminele B1, B16, substanțe minerale: fier, potasiu, fosfor. Acțiune: antibiotic natural (glicozizi ai uleiului de muștar), antimicotic, antiparazitar, mucolitic al căilor respiratorii, favorizează eliminarea calculilor biliari, a nisipului biliar. Importator: S.C.Vita Crystal Miercurea Ciuc Bd Frăției nr 13/B/1 cod poștal 530171 tel
868
0366101434, 0366101435
RIDICHE SALBATECĂ
Rhapanus raphanistrum Fam. Cruciferae. Descriere: plantă ierboasă care crește prin locuri cultivate și necultivate, miriști, terenuri virane. Frunzele tinere se pot folosi ca legume. Semințele conțin ulei gras bun pentru iluminat. În tradiția populară: era folosită contra tuberculozei ca și rădăcinile ridichilor cultivate, care au fost între cele mai apreciate leacuri în bolile de piept. Sucul obținut prin strivirea rădăcinilor se lua în bolile de ficat.
869
ROCAINĂ
Stellaria media Fam. Caryophyllaceae. Denumiri populare: ghețișoară, păsatul vrăbiilor, răciună. Descriere: plantă ierboasă cu tulpina întinsă pe pământ și ascendentă care crește prin locuri cultivate și necultivate, pe lângă drumuri și garduri. Crește la fel ca troscotul pe toată întinderea pământului, la sate și orașe, în vii, grădini și livezi, mai ales în locurile umbroase. Planta are tulpini târâtoare ramificate și lungi până la 2 metri. Frunzele cresc în grupuri de câte 4 și sunt mici, ovale și ascuțite la vârf. Are flori albe mici ca niște steluțe și înflorește din martie timpuriu, până în noiembrie. După aspectul florii în formă de stea a fost denumită în latinește Stelaria. Dacă floricelele nu se deschid de dimineață precis urmează o ploaie. Deci este o însușire curioasă a acestei plante care nu se deschide decât atunci când este soare. În tradiția populară: planta pisată și amestecată cu grăsime se punea pe răni, umflături, zdrobituri, scrântituri. În Munții Apuseni, la Măguri, rădăcina se fierbea cu florile albe (Parnasia palustris) și cu decoctul lor se spălau cei ce se opăreau cu apă fierbinte. Cu planta pisată se făceau legături la hernie. Decoctul în vin se lua pentru oprirea hemoragiilor uterine. Acțiune farmacologică: ca medicament general rocaina are acțiune tonic generală, analgezică,
antiseptică excepțională. Contribuie la normalizarea metabolismului, calmează sistemul nervos, acționează favorabil asupra ficatului și colecistului. Antiinflamator, tonic nutritiv, febrifug, calmant sunt alte câteva indicații. Folosirea îndelungată a plantei în alimentație și tratamente duce treptat la frânarea proceselor de îmbătrânire, îmbunătățește memoria, diminuează durerile în caz de gonartroză și a bolilor de inimă. Crește secreția de lapte. Se poate folosi cu succes și la reumatism. Extern are indicații în tratarea afecțiunilor pielii, deoarece are efect antiinflamator, răcoritor, emolient și calmant. Conținut: conține vitamina C, acid sialic, caroten (provitamina A), tocoferol (vitamina E), flavonoide, ulei eteric, saponine, mucilagii, microelemente (siliciu, etc). Recoltare: se recomandă să culegeți planta după ploaie, în zilele cu luna în creștere (mai aproape de luna plină). Se taie părțile aeriene, atunci când sunt înflorite și se pot folosi proaspete. Pentru iarnă se usucă în poduri de case cu acoperiș de tablă. Există și o variantă de conservare. Planta se culege din locurile mai puțin poluate, se spală bine de pământ, se întinde pe un prosop și se ține până se usucă apa. Apoi planta se taie mărunt, se amestecă cu usturoi pisat și ardei iute (după gust), se presează bine într-un borcan, se acoperă ermetic și se lasă în beci o lună- o lună și jumătate. Din amestecul obținut de adaugă câte 1 lingură în ciorbe, în salate și sosuri. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: abcese, acnee, afecțiuni cronice ale ficatului, afecțiuni cronice ale colecistului, amigdalită, anemie, arsuri, artrită, ateroscleroză, bolile tractului digestiv, bronșită, bube dulci, colecistite, colite, colon iritabil, constipație, dermatita de scutece la bebeluși, diabet, diateză la copii, duodenită, dureri de articulații, dureri de genunchi, dureri de inimă, dureri de picioare, eczeme, edem al picioarelor, erizipel, erupții cutanate, faringită, fracturi, furuncule, gastrită, glaucom, gută, hemoroizi, hepatită, hipertensiune arterială, inflamații, inflamații testiculare, infirmitate senilă, laringită, mâncărimile pielii, mastopatie, menopauză, oboseală cronică, opacita-
870
te de cornee, piele iritată, pleurezie, pneumonie, psoriazis, răceală, răgușeală, reumatism, scorbut, slăbiciune fizică, tăieturi, tiroidoză, tuse, ulcerațiile pielii, ulcere gastro-intestinale, ulcerul varicos, urticarie, viroze. Precauții și contraindicații: Pentru unele persoane planta poate avea efect purgativ. În acest caz, se va consuma numai o dată pe zi sau se va reduce cantitatea consumată. Preparare și administrare: Planta proaspătă - se poate adăuga mărunțită la salate, ciorbe, sosuri. Are un gust de mazăre. Se mai poate pune la murat împreună cu leurdă, frunze de păpădie și ștevie. Salata - dacă planta este consumată zilnic, pe toată perioada verii, se reglează nivelul de zahăr din sânge, se îmbunătățește vederea. Se taie iarba, se spală bine, se lasă apoi să se scurgă apa și se adaugă în salate de ridichi, castraveți, roșii, împreună cu ceapă verde, mărar și ulei nerafinat. Salata se consumă cu 30 minute înainte de micul dejun, apoi încă de 2 ori în timpul zilei. Suc din plantă - se obține cu ajutorul storcătorului de fructe după spălare. Se poate adăuga și puțină apă. Se aplică sub formă de compresă pe locurile afectate. Infuzie - 1 linguriță de plantă mărunțită (din plantă uscată sau proaspătă) se poate pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, perioade lungi de timp. Este utilă însă și planta congelată. Infuzie concentrată - se folosește pentru băi. Se pune o mână de plantă mărunțită la 5 litri de apă clocotită. Se acoperă pentru 30 minute, apoi se strecoară în cada de baie unde se va sta 30 minute. Comprese - comprese din planta proaspătă, tocată mărunt se aplică local. Pentru perioada rece - planta se congelează sau se prepară din ea suc, la fel ca și sucul de roșii de exemplu. Se bea iarna, zilnic dimineața pe nemâncate, câte 1-2 linguri diluate cu 50 ml apă. Din sucul plantei cu op masă grasă (unt, vaselină, lanolină) se obține o cremă foarte utilă în afecțiunile pielii. Există o plantă Stellaria dichotoma de la care se folosește și rădăcina. În acest caz se folosește
pentru scăderea febrei și tratarea copiilor care suferă de malnutriție. Mod de administrare pe afecțiuni: Abcese - se pune cataplasmă din plantă proaspătă de 2-3 ori pe zi. De asemenea se poate utiliza seva plantei, cremele sau unguentele cu rocaină, fiind aplicată pe locurile afectate de 2-3 ori pe zi. În plus se pot face și cataplasme cu rocaină. Se pun 200 g de frunze și tulpini proaspete mărunțite în apă clocotită și se amestecă până se obține o pastă. Aceasta se va întinde pe o bucată de tifon sau de bumbac și se va aplica pe piele, după ce cataplasma s-a răcit. Înainte de aplicare este bine să ungeți pielea cu ulei de măsline pentru a preveni iritațiile. Se aplică și caldă pentru maturare, dar și după spargere pentru ajutor în drenarea puroiului. Acnee - se va face o infuzie concentrată în special la băi care are și efect dezinfectant, reduce inflamațiile, este analgezic. De asemenea se pot pune și comprese. Afecțiuni cronice ale ficatului - se consumă suc proaspăt stors în amestec cu miere de albine (dacă nu aveți contraindicații) în părți egale. Se ia câte 1 linguriță de 4 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor cu minimum 15 minute. Se poate folosi câteva luni. Afecțiuni cronice ale colecistului - se consumă suc proaspăt stors în amestec cu miere de albine (dacă nu aveți contraindicații) în părți egale. Se ia câte 1 linguriță de 4 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor cu minimum 15 minute. Se poate folosi câteva luni. Amigdalită - se consumă suc proaspăt stors în amestec cu miere de albine (dacă nu aveți contraindicații) în părți egale. Se ia câte 1 linguriță de 4 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor cu minimum 15 minute. Anemie - se prepară o salată din rocaină, frunze tinere de păpădie, ridiche și năsturel. Se adaugă și mărar, ceapă, ștevie și ulei. Sau se face suc din plantă îndulcit cu miere de albine după gust, și se bea câte 1 lingură de 4-6 ori pe zi, eventual diluat cu puțină apă. Arsuri - se pune cataplasmă din plantă proaspătă de 2-3 ori pe zi. De asemenea se poate utili-
871
za seva plantei, cremele sau unguentele cu rocaină, fiind aplicată pe locurile afectate de 2-3 ori pe zi. În plus se pot face și cataplasme cu rocaină. Se pun 200 g de frunze și tulpini proaspete mărunțite în apă clocotită și se amestecă până se obține o pastă. Aceasta se va întinde pe o bucată de tifon sau de bumbac și se va aplica pe piele, după ce cataplasma s-a răcit. Înainte de aplicare este bine să ungeți pielea cu ulei de măsline pentru a preveni iritațiile. Artrită - se consumă 250 ml de infuzie împărțit în 4 porții egale pe parcursul întregii zile. Se consumă înainte de mese cu 15-30 minute. Se poate folosi perioade lungi de timp. Ateroscleroză - sucul proaspăt se bea câte 1 lingură, de 3 ori pe zi, timp îndelungat, uneori se poate folosi chiar și un an acest tratament. Vara se bea sucul proaspăt stors. Pentru iarnă sucul se congelează în formele de congelator, în toată perioada caldă a anului, apoi se răstoarnă într-o pungă de plastic și se păstrează la congelator. Bolile tractului digestiv - se bea 150 ml de ceai îndulcit cu miere de albine după gust dacă nu aveți contraindicații de 3-4 ori pe zi, preferabil înaintea meselor pentru o acțiune mai puternică. Bronșită - se consumă suc proaspăt stors în amestec cu miere de albine (dacă nu aveți contraindicații) în părți egale. Se ia câte 1 linguriță de 4 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor cu minimum 15 minute. Se poate folosi câteva luni. - Se mai poate bea 150 ml de ceai îndulcit cu miere de albine după gust dacă nu aveți contraindicații de 3-4 ori pe zi, preferabil înaintea meselor pentru o acțiune mai puternică. Bube dulci - se folosește sucul proaspăt stors din plantă cu care se ung locurile afectate, de 2-3 ori pe zi. Colecistite, colite și colon iritabil - se consumă suc proaspăt stors în amestec cu miere de albine (dacă nu aveți contraindicații) în părți egale. Se ia câte 1 linguriță de 4 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor cu minimum 15 minute. Se poate folosi câteva luni. Constipație - atunci când intestinele sunt complet blocate, este indicat să se ia 3 vârfuri de plantă proaspătă fierte într-un litru de apă până nu mai
rămâne decât o jumătate de litru de lichid. Beți câte o ceașcă de ceai călduț din 3 în 3 ore. Dermatita de scutece la bebeluși - se pune cataplasmă din plantă proaspătă de 2-3 ori pe zi. De asemenea se poate utiliza seva plantei, cremele sau unguentele cu rocaină, fiind aplicată pe locurile afectate de 2-3 ori pe zi. În plus se pot face și cataplasme cu rocaină. Se pun 200 g de frunze și tulpini proaspete mărunțite în apă clocotită și se amestecă până se obține o pastă. Aceasta se va întinde pe o bucată de tifon sau de bumbac și se va aplica pe piele, după ce cataplasma s-a răcit. Înainte de aplicare este bine să ungeți pielea cu ulei de măsline pentru a preveni iritațiile. Diabet - dimineața se toarnă peste o lingură de plantă mărunțită 200 ml apă clocotită. Se acoperă și se lasă așa până la masa de prânz. Se strecoară și se bea 1/3 pahar cu 30 minute înainte de masă. Aceiași doză se bea seara înainte de masă și dimineața. Tratamentul este de lungă durată (7-10 luni). Diateză la copii - 20 linguri de plantă se pun în apă clocotită, se fierb 5 minute. Se răcește infuzia până la temperatura corpului și se fac băi. Infuzia se folosește și la comprese, aplicată pe zonele afectate. Duodenită - sucul proaspăt se bea câte 1 lingură, de 3 ori pe zi, timp îndelungat, uneori se poate folosi chiar și un an acest tratament. Vara se bea sucul proaspăt stors. Pentru iarnă sucul se congelează în formele de congelator, în toată perioada caldă a anului, apoi se răstoarnă într-o pungă de plastic și se păstrează la congelator. Dureri de articulații - pentru iarnă planta se macerează în oțet de kombucha sau în țuică și se folosește apoi pentru frecții și comprese pe articulațiile dureroase. Dureri de genunchi - se leagă planta pe locul dureros sau se pot face băi cu plantă în care se pun o mână de plante la 3 litri de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară în cadă. Dureri de inimă - se bea 150 ml de ceai îndulcit cu miere de albine după gust dacă nu aveți contraindicații de 3-4 ori pe zi, preferabil înaintea meselor pentru o acțiune mai puternică.
872
Dureri de picioare - se leagă planta proaspătă sau se bagă în șosete sau în pantofi și se umblă așa toată ziua, schimbând planta de 3-4 ori pe zi. Eczeme - se pune cataplasmă din plantă proaspătă de 2-3 ori pe zi. De asemenea se poate utiliza seva plantei, cremele sau unguentele cu rocaină, fiind aplicată pe locurile afectate de 2-3 ori pe zi. În plus se pot face și cataplasme cu rocaină. Se pun 200 g de frunze și tulpini proaspete mărunțite în apă clocotită și se amestecă până se obține o pastă. Aceasta se va întinde pe o bucată de tifon sau de bumbac și se va aplica pe piele, după ce cataplasma s-a răcit. Înainte de aplicare este bine să ungeți pielea cu ulei de măsline pentru a preveni iritațiile. Edem al picioarelor - 20 linguri de plantă se pun în apă clocotită, se fierb 5 minute. Se răcește infuzia până la temperatura corpului și se fac băi. Infuzia se folosește și la comprese, aplicată pe zonele afectate. Erizipel - se pune cataplasmă din plantă proaspătă de 2-3 ori pe zi. De asemenea se poate utiliza seva plantei, cremele sau unguentele cu rocaină, fiind aplicată pe locurile afectate de 2-3 ori pe zi. În plus se pot face și cataplasme cu rocaină. Se pun 200 g de frunze și tulpini proaspete mărunțite în apă clocotită și se amestecă până se obține o pastă. Aceasta se va întinde pe o bucată de tifon sau de bumbac și se va aplica pe piele, după ce cataplasma s-a răcit. Înainte de aplicare este bine să ungeți pielea cu ulei de măsline pentru a preveni iritațiile. Erupții - se va face o infuzie concentrată în special la băi care are și efect dezinfectant, reduce inflamațiile, este analgezic. De asemenea se pot pune și comprese. Faringită - se consumă suc proaspăt stors în amestec cu miere de albine (dacă nu aveți contraindicații) în părți egale. Se ia câte 1 linguriță de 4 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor cu minimum 15 minute. Fracturi - se folosește sucul proaspăt stors din plantă cu care se ung locurile afectate, de 2-3 ori pe zi. Furuncule - se pune cataplasmă din plantă proaspătă de 2-3 ori pe zi.
Gastrită - sucul proaspăt se bea câte 1 lingură, de 3 ori pe zi, timp îndelungat, uneori se poate folosi chiar și un an acest tratament. Vara se bea sucul proaspăt stors. Pentru iarnă sucul se congelează în formele de congelator, în toată perioada caldă a anului, apoi se răstoarnă într-o pungă de plastic și se păstrează la congelator. Glaucom - se spală planta, se usucă, se stoarce sucul și se strecoară prin două straturi de tifon. Un litru de suc se amestecă cu 100 ml de alcool dublu rafinat. Se consumă câte 50 ml, de 2 ori pe zi, cu 30 minute înainte de mese. Dacă nu vă place gustul amestecați cu 50 ml apă caldă. Cura durează timp de 2 luni în care se consumă 5-6 litri de suc. Gută - se consumă 250 ml de infuzie împărțit în 4 porții egale pe parcursul întregii zile. Se consumă înainte de mese cu 15-30 minute. Se poate folosi perioade lungi de timp. Hemoroizi - se pune cataplasmă din plantă proaspătă de 2-3 ori pe zi. Hepatită - se prepară o salată din rocaină, frunze tinere de păpădie, ridiche și năsturel. Se adaugă și mărar, ceapă, ștevie și ulei. Sau se face suc din plantă îndulcit cu miere de albine după gust, și se bea câte 1 lingură de 4-6 ori pe zi, eventual diluat cu puțină apă. Hipertensiune arterială - se infuzează în termos 3 linguri de plantă mărunțită în 500 ml apă clocotită, timp de 8 ore. Se va bea câte 75 ml de lichid după strecurare de 4 ori pe zi, preferabil înainte de mese. Inflamații și inflamații testiculare - se infuzează în termos 3 linguri de plantă mărunțită în 500 ml apă clocotită, timp de 8 ore. Se va bea câte 75 ml de lichid după strecurare de 4 ori pe zi, preferabil înainte de mese. - Se pune cataplasmă din plantă proaspătă de 2-3 ori pe zi. Infirmitate senilă - se prepară în cantități egale infuzie de rocaină și ceai de secară verde. Se poate consuma și în cantități mari și chiar perioade lungi de timp. Laringită - se consumă suc proaspăt stors în amestec cu miere de albine (dacă nu aveți contraindicații) în părți egale. Se ia câte 1 linguriță de 4 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor cu minimum 15
873
minute. Mâncărimile pielii - se pune cataplasmă din plantă proaspătă de 2-3 ori pe zi. De asemenea se poate utiliza seva plantei, cremele sau unguentele cu rocaină, fiind aplicată pe locurile afectate de 23 ori pe zi. În plus se pot face și cataplasme cu rocaină. Se pun 200 g de frunze și tulpini proaspete mărunțite în apă clocotită și se amestecă până se obține o pastă. Aceasta se va întinde pe o bucată de tifon sau de bumbac și se va aplica pe piele, după ce cataplasma s-a răcit. Înainte de aplicare este bine să ungeți pielea cu ulei de măsline pentru a preveni iritațiile. Mastopatie - planta proaspătă spălată bine și zvântată, se aplică pe locul afectat și se schimbă de 2-3 ori pe zi. Se face până la vindecare. Menopauză - o lingură de plantă uscată se infuzează în 250 ml apă clocotită (preferabil în termos) timp de 2 ore, apoi se strecoară. Se bea câte un sfert de pahar, de 4 ori pe zi. După 10 zile de administrare se observă unele schimbări: dispar stările specifice perioadei climacterice, se reglează tensiunea, somnul devine calm, la fel și starea sufletească. Dispar senzațiile neplăcute în zona intestinală. Cura durează 14 zile și se repetă după o pauză de 10 zile dacă este nevoie. Oboseală cronică - se infuzează în termos 3 linguri de plantă mărunțită în 500 ml apă clocotită, timp de 8 ore. Se va bea câte 75 ml de lichid după strecurare de 4 ori pe zi, preferabil înainte de mese. Opacitate de cornee - o lingură de plantă se opărește cu 150 ml apă clocotită și se infuzează 2 ore. Se strecoară prin pânză de in sterilă și se picură în ochi câte 2-3 picături calde la temperatura corpului, de 3-4 ori pe zi. Piele iritată - se pune cataplasmă din plantă proaspătă de 2-3 ori pe zi. De asemenea se poate utiliza seva plantei, cremele sau unguentele cu rocaină, fiind aplicată pe locurile afectate de 2-3 ori pe zi. În plus se pot face și cataplasme cu rocaină. Se pun 200 g de frunze și tulpini proaspete mărunțite în apă clocotită și se amestecă până se obține o pastă. Aceasta se va întinde pe o bucată de tifon sau de bumbac și se va aplica pe piele, după ce cataplasma s-a răcit. Înainte de aplicare este bine să ungeți pielea cu ulei de măsline pentru a preveni
iritațiile. Pleurezie și pneumonie - se consumă suc proaspăt stors în amestec cu miere de albine (dacă nu aveți contraindicații) în părți egale. Se ia câte 1 linguriță de 4 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor cu minimum 15 minute. Se poate folosi câteva luni. Psoriazis - se pune cataplasmă din plantă proaspătă de 2-3 ori pe zi. De asemenea se poate utiliza seva plantei, cremele sau unguentele cu rocaină, fiind aplicată pe locurile afectate de 2-3 ori pe zi. În plus se pot face și cataplasme cu rocaină. Se pun 200 g de frunze și tulpini proaspete mărunțite în apă clocotită și se amestecă până se obține o pastă. Aceasta se va întinde pe o bucată de tifon sau de bumbac și se va aplica pe piele, după ce cataplasma s-a răcit. Înainte de aplicare este bine să ungeți pielea cu ulei de măsline pentru a preveni iritațiile. Răceală - se bea 150 ml de ceai îndulcit cu miere de albine după gust dacă nu aveți contraindicații de 3-4 ori pe zi, preferabil înaintea meselor pentru o acțiune mai puternică. Răgușeală - se consumă suc proaspăt stors în amestec cu miere de albine (dacă nu aveți contraindicații) în părți egale. Se ia câte 1 linguriță de 4 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor cu minimum 15 minute. Reumatism - se bea 150 ml de ceai îndulcit cu miere de albine după gust dacă nu aveți contraindicații de 3-4 ori pe zi, preferabil înaintea meselor pentru o acțiune mai puternică. Scorbut și slăbiciune fizică - se prepară în cantități egale infuzie de rocaină și ceai de secară verde. Se poate consuma și în cantități mari și chiar perioade lungi de timp. Se va administra câte 1-2 ml de sevă de 3 ori pe zi la recomandarea medicului. Tăieturi - se va face o infuzie concentrată în special la băi care are și efect dezinfectant, reduce inflamațiile, este analgezic. De asemenea se pot pune și comprese. Tiroidoză - dimineața se toarnă peste o lingură de plantă mărunțită 200 ml apă clocotită. Se acoperă și se lasă așa până la masa de prânz. Se strecoară și se bea 1/3 pahar cu 30 minute înainte de masă. Aceiași doză se bea seara înainte de ma-
874
să și dimineața. Tratamentul este de lungă durată (7-10 luni). Tuse - se bea 150 ml de ceai îndulcit cu miere de albine după gust dacă nu aveți contraindicații de 3-4 ori pe zi, preferabil înaintea meselor pentru o acțiune mai puternică. Ulcerațiile pielii - se pune cataplasmă din plantă proaspătă de 2-3 ori pe zi. De asemenea se poate utiliza seva plantei, cremele sau unguentele cu rocaină, fiind aplicată pe locurile afectate de 2-3 ori pe zi. În plus se pot face și cataplasme cu rocaină. Se pun 200 g de frunze și tulpini proaspete mărunțite în apă clocotită și se amestecă până se obține o pastă. Aceasta se va întinde pe o bucată de tifon sau de bumbac și se va aplica pe piele, după ce cataplasma s-a răcit. Înainte de aplicare este bine să ungeți pielea cu ulei de măsline pentru a preveni iritațiile. Ulcere gastro-intestinale - se infuzează în termos 3 linguri de plantă mărunțită în 500 ml apă clocotită, timp de 8 ore. Se va bea câte 75 ml de lichid după strecurare de 4 ori pe zi, preferabil înainte de mese. Ulcerul varicos - se pune cataplasmă din plantă proaspătă de 2-3 ori pe zi. De asemenea se poate utiliza seva plantei, cremele sau unguentele cu rocaină, fiind aplicată pe locurile afectate de 2-3 ori pe zi. În plus se pot face și cataplasme cu rocaină. Se pun 200 g de frunze și tulpini proaspete mărunțite în apă clocotită și se amestecă până se obține o pastă. Aceasta se va întinde pe o bucată de tifon sau de bumbac și se va aplica pe piele, după ce cataplasma s-a răcit. Înainte de aplicare este bine să ungeți pielea cu ulei de măsline pentru a preveni iritațiile. Urticarie - se pune cataplasmă din plantă proaspătă de 2-3 ori pe zi. De asemenea se poate utiliza seva plantei, cremele sau unguentele cu rocaină, fiind aplicată pe locurile afectate de 2-3 ori pe zi. În plus se pot face și cataplasme cu rocaină. Se pun 200 g de frunze și tulpini proaspete mărunțite în apă clocotită și se amestecă până se obține o pastă. Aceasta se va întinde pe o bucată de tifon sau de bumbac și se va aplica pe piele, după ce cataplasma s-a răcit. Înainte de aplicare este bine să ungeți pielea cu ulei de măsline pentru a preveni
iritațiile. Viroze - se infuzează în termos 3 linguri de plantă mărunțită în 500 ml apă clocotită, timp de 8 ore. Se va bea câte 75 ml de lichid după strecurare de 4 ori pe zi, preferabil înainte de mese.
875
ROCOȚEA
Stellaria graminea Fam. Caryophylaceae. Descriere: planta ierboasă care crește prin fânețe, livezi și tufișuri. În tradiția populară: tulpinile florifere se fierbeau și decoctul se folosea la spălarea umflăturilor.
876
RODIA
Punica granatum Fam. Punicaceae. Denumiri populare: arodie, bobier, pitlijan, pomogram. Granat în latină, însemnând că fructul are în miezul lui multe semințe (grena). În tradiția populară: scoarța rădăcinii se întrebuința contra teniei. Era un suc foarte mult folosit în Evul Mediu, și i se atribuiau multe efecte terapeutice, acum însă se folosește mai puțin. Pentru musulmanii sunt fructele favorite. La noi în țară este cunoscută mai puțin. În multe mituri rodia apare ca simbol al fecundității. Vechea provincie spaniolă Granada a fost botezată după numele ei. Răspândire: își are originile în Persia, unde era cultivată încă în urmă cu 5000 de ani. Romanii și fenicienii au răspândit-o apoi în spațiul mediteranean. Preferă clima subtropicală. Se cultivă de mii de ani în Asia Centrală, Georgia, Armenia, Azerbaidjan și în zonele de pe lângă Marea Mediterană. La est de Marea Neagră există crânguri de rodieri sălbatici în preajma unor așezări antice abandonate. Descriere: arbust uneori arboraș, spinos, cultivat. Tulpina înaltă de 1-5 m, în arealul natural
de 10 m. Ramuri opuse. Frunze scurt pețiolate, alungit lanceolate, pieloase, glabre, lucioase pe față. Flori roșii de 2-4 cm diametru, grupate câte 1-5 la extremitatea lujerului. De forma unei trompete. Caliciul purpuriu campanulat sau tubular, din 5-8 sepale valvate, cărnoase. Corola din 5-7 petale imbricate. Androceul din numeroase stamine. Gineceul cu ovar inferior. Înflorire în lunile V-VIII. Fruct bacă globuloasă, galbenă-intens până la roșu aprins. Fructificare în lunile IX-X. Fructul are aproape forma unei sfere, iar la maturitate devine roșu- strălucitor sau verde gălbui. Rodia are asemănare cu portocala ca formă, cu o coajă dură, de culoare roșie. Pulpa gelatinoasă a fructului este format din multe boabe roșii cu un gust dulce acrișor. Se găsește și la ghiveci la florării. Tufa crește 1,5-2 metri înălțime. Florile sunt mari compacte, semănă cu garoafele. Înflorește din primăvară până în toamnă. Se plantează într-un loc ferit însorit. Arbustul de la florării este o plantă de cultură îndrăgită din cele mai vechi timpuri, foarte căutată nu numai pentru fructele ei zemoase ci și datorită florilor speciale. Rodia este ușor de îngrijit și foarte decorativă. Florile roșii apar din luna mai până în august, din care se vor dezvolta fructe de culoare roșu deschis. Locurile însorite îi priesc cel mai bine. Se pune la iernat într-un loc luminos la 5-10o C. Înălțimea la maturitate circa 2 metri. Industrie: sucul fructului este utilizat pentru prepararea șerbetului și siropului. Scoarța fructelor, bogată în tanin poate fi utilizată pentru tăbăcirea pieilor. Din scoarță se pot extrage substanțe colorante pentru lână și mătase. Lemnul este folosit pentru sculpturi mici. Compoziție chimică: fructele bogate în zahăr, acid citric, acid malic, vitaminele A, B5, E, C, acid folic, antioxidanți, minerale (în special fier), zaharuri. Iar scoarța fructului conține tanin dar nu conține peletierină și nici pseudopeletierină. Sulfatul de peletierină asociat cu tanin a fost utilizat ca tenifug. Acid betulinic, fridelină, betasitosterol, oxalat de calciu și alte substanțe minerale și vitamine în special C, dar și A, B1, D. Sunt foarte bogate în zaharuri (8-20%). Potasiu 240 mg, fier 500 mg, carotenoide 40 mg, 2,2 mg fibre, vitamina C 7 mg,
877
calorii 74. Semințele conțin o substanță identică cu estrona umană. Scoarța rădăcinii conține tanin, substanțe minerale, în special oxalat de calciu, alcaloizi derivați ai piperidinei care este compus racemic, un derivat al tropinonei, numit pseudo-peletierina, etc. 16% din necesarul cotidian de vitamina C al unui adult poate fi furnizat de o jumătate de pahar de rodie. Aceasta reprezintă și o excelentă sursă de vitamina B, acid pantotenic, potasiu și polifenoli antioxidanți (tanini numiți punicalagini). Rodiile sunt fructele unui arbust, rodiu, care crește pe o arie largă, ce se întinde din Iran până în munții Himalaya în India de nord și este cultivat și naturalizat în întreaga regiune mediteraneană, inclusiv în Caucaz, din vremuri antice. Aceste fructe au un conținut ridicat de polifenoli, de 3 ori mai mare decât al ceaiului verde sau al vinului roșu, ei având rolul de a mări producția de enzime în ficat responsabile de detoxifierea carcinogenelor. Polifenolii curăță de asemenea radicalii liberi care pot afecta celulele ADN. Cercetări recente au arătat că prin consumul sucului de rodii după terapia cu radiații, se poate reduce proliferarea celulelor canceroase ale prostatei. Acțiune farmacologică: fructele ca efect sunt similare oarecum cu cele de cais. Sunt utile în tratarea teniei (decoct din scoarță). Fructul conține taninuri care ajută la mușchiul inimii și contribuie la scăderea colesterolului, crește pofta de mâncare și stimulează digestia. Scoarța este unul dintre cele mai eficiente tratamente contra dizenteriei. Ajută la întărirea imunității organismului la persoanele predispuse la infecții respiratorii frecvente, reduce febra, potolește setea, tonifică mușchiul cardiac, scade colesterolul, crește pofta de mâncare și stimulează digestia. Sucul de rodie obținut prin stoarcerea boabelor din interior, este utilizat în cazul durerilor de stomac, dar și al răgușelii (se face gargară). Aplicat pe o rană deschisă rodia proaspătă poate fi un antiseptic excelent. Oamenii de știință din Israel au descoperit că persoanele care au băut 60 ml de suc de rodie timp de un an, au redus presiunea sanguină sistolică cu 21% și și-au îmbunătățit evident circulația. Mai mult 120 ml de suc de rodie acoperă 50% din necesarul de vitamină
C al organismului zilnic. Abia de câțiva ani au început cercetătorii americani să studieze rodia în laborator. După primele studii, au descoperit o cantitate mare de substanțe protectoare (fitofenoli), iar culoarea roșie specifică fructului are o putere antioxidativă mai mare decât a tuturor plantelor din aceiași categorie testate până în prezent (inclusiv vinul roșu). Faptul acesta transformă rodia într-un elixir al tinereții, pentru că antioxidanții ne apără celulele corpului de radicalii liberi, care grăbesc îmbătrânirea și pot provoca apariția unor boli cronice precum cancerul. Nici o mirare, deci că americanii extrem de atenți cu sănătatea lor au transformat rodia într-un „miracol“ căruia cercetătorii îi descoperă tot mai multe însușiri. După părerea oamenilor de știință are de asemenea efecte benefice asupra sistemului cardiovascular și ajută la scăderea tensiunii arteriale. Conținutul ridicat de polifenoli ajută la detoxifiere. Pe lângă proprietățile culinare fructul este înzestrat și cu virtuți cosmetice și terapeutice deosebite. S-a dovedit în urma studiilor efectuate în special în Asia că fructul este eficient în reducerea factorilor de risc pentru bolile inimii și vaselor de sânge, pentru diabet. De asemenea tratează cu succes stresul atât cel fizic cât și cel psihic. Are efecte antivirale puternice și de asemenea antibacteriene, chiar și asupra plăcii dentare mult mai puternic ca alte produse. De asemenea consumul rodiilor stimulează activitatea enzimelor ce previn deteriorarea celulară ajutând în cazurile de îmbătrânire prematură. Fructul mai poate fi utilizat sub formă de suc proaspăt ca antiseptic și de asemenea este o sursă importantă de acid folic. De asemenea poate fi folosit cu succes într-o serie de produse cosmetice pentru că acest fruct contribuie la menținerea tonusului pielii contribuind chiar la dispariția petelor de bătrânețe, din această cauză se va regăsi în multe produse cosmetice. Este unul dintre preparatele de bază pentru estomparea sau chiar dispariția ridurilor. Datorită polifenolilor conținuți în fructe ajută la refacerea celulară atât a pielii cât și a altor celule din organism. Are de asemenea proprietăți
878
cicatrizante și antiinflamatoare utile în diferite dureri. Ajută la rehidratarea pielii. Apără de razele solare. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni cardiace, anemie, anorexie, antiinflamator, ascaroizi, cancer, cancer de prostată, colesterolemie, dezintoxicare, diaree, digestie dificilă, disfuncții sexuale masculine, dizenterie, dureri diverse, hemoragie, îmbătrânire prematură, îmbătrânirea pielii, indispoziții digestive, inflamații, întreținerea părului, piele uscată, răgușeală, riduri, ten gras, tenie, tensiune arterială instabilă. Precauții și contraindicații: Atenție! O dată culese rodiile nu se mai coc, așa că aveți grijă când le achiziționați să fie bine coapte. Atenție! Sucul de rodie din supermarket suferă alterări. Trebuie ținut cont că procesul de pasteurizare (sterilizare parțială), utilizat la multe băuturi îmbuteliate, poate distruge proprietățile naturale ale conținutului fructului. Aditivii alimentari ca benzoatul de sodiu și acidul benzoic, care au drept scop prevenirea deteriorării lichidului, pot altera formula chimică a sucului. Trebuie reținut de asemenea că sucul de Rodie singur nu reprezintă un tratament și trebuie consumat ca parte a unei diete echilibrate. Este necesară consultarea nutriționistului sau specialistului în medicina complementară pentru mai multe informații despre sucul de Rodie. Atenție! Supradozate înrăutățesc vederea, strică smalțul dentar, irită membrana mucoasă a stomacului, provoacă în unele cazuri vertij, crampe musculare, slăbiciune. Preparare și administrare: Când fructele sunt perfect coapte, zemoase și dulci, coaja lor sună metalic la ciocănit. Rodiile se pot ține vreme îndelungată la frigider. Nu se mai coc după ce sunt culese. Ca să ajungeți mai ușor la pulpa fructului tăiați Rodia de mai multe ori pe lungime și desfaceți-o în formă de stea (cum se oferă și portocala). Sâmburii fructului sunt folosiți în bucătăria indiană drept condiment. Arată plăcut și ca decor, puși peste prăjituri.
- Fruct ca atare consumat în orice cantitate. Dacă vreți să folosiți doar sucul atunci rostogoliți fructul pe masă, cu palma de mai multe ori, înainte și înapoi, până ce se aude un pocnet care dă de știre că punguțele pulpei, în care se află zeama, sau desfăcut. Atenție, însă, cum manevrați Rodia. Petele roșii ale sucului ei nu mai ies niciodată de pe vesminte, nu degeaba se vopsesc și azi în Orient, covoarele cu suc de Rodii. - Suc obținut din fructe - Se consumă între 20-50 ml de suc proaspăt obținut ca mai jos. Se va consuma înainte de mese cu 15-30 minute. Se poate lua simplu cum este sau în combinație cu alte sucuri. De asemenea dacă se dorește se poate dilua cu apă și se poate dacă nu aveți contraindicații să puneți miere după gust. Modul de preparare a sucului. Rodiile sunt fructe greu de stors iar sucul său pătează hainele. Se taie fructul în mai multe părți și se scufundă într-un vas cu apă pentru câteva minute. Această operație va face sacii de suc mai ușor de îndepărtat din membrane. Folosind mâinile, se îndepărtează sacii de suc din compartimentele lor. Aceștia se vor lăsa pe fundul vasului, în timp ce membranele vor pluti. Se aruncă membranele și pielițele. Se scurge apa și se aruncă sacii. Se pun în blender și apoi se strecoară sucul printr-o sită. - Semințe măcinate și consumate mai ales în cazul diareei. - 1-2 lingurițe de scoarță se macină și apoi se pune la 250 ml apă. Se fierbe pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă pentru afecțiunile de mai sus până la 2 căni pe zi. - În cazurile de hemoragie externă se presară praf de scoarță pe rană. Intern se poate consuma sub formă de praf câte o jumătate de linguriță o dată în hemoragiile interne, pentru oprirea hemoragiei. - Coaja fructului - se fierbe coaja de la o rodie în 500 ml apă până scade apa la jumătate apoi se strecoară, se poate consuma 2-3 căni pe zi în special pentru diaree, dizenterie, etc. - Decoctul de coajă - se obține din 2 linguri de coajă uscată, ce se fierb 15 minute într-un pahar cu apă. Se strecoară și se adaugă o linguriță de miere. Se ia câte 1 linguriță de 3-4 ori pe zi în cazul dizenteriei.
879
- Extern - se poate folosi suc proaspăt aplicat direct pe piele, sau în diferite preparate cosmetice, dar și pus pe vată și aplicat pe locul durerilor de exemplu și apoi pus deasupra căldură. Energizant pentru micul dejun. Ingrediente: 2 Rodii bine coapte, câte 1 linguriță de Susan, semințe de dovleac decorticate, semințe de pin, 2 linguri de migdale măcinate. Preparare și administrare: se curăță rodiile se taie în felii egale. Se despart semințele de pulpă, se toacă, se amestecă cu toate celelalte ingrediente. Se mănâncă la micul dejun, în combinație cu iaurt. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni cardiace - rodia s-a dovedit a fi foarte utilă în reducerea riscurilor de maladii cardiace deoarece ajută la relaxarea pereților vaselor de sânge. Dar datorită componentelor în potasiu și alte substanțe active contribuie și la curățirea arterelor și venelor de depuneri. Studiile efectuate în mai multe țări au ajuns la concluzia că sucul de Rodie poate ameliora bolile cardiace de orice natură. Datorită bogăției în antioxidanți poate preveni bolile de inimă și chiar să contribuie la vindecare. Rodia are un nivel mai ridicat de polifenoli decât vinul roșu sau ceaiul verde. Studii realizate în Israel arată că 50 ml suc de Rodie băut pe zi, e suficient pentru a preveni bolile coronariene. Primele rezultate s-au văzut în scurt timp, iar după un an de experiență, absolut toți participanții la test își îmbunătățiseră radical valorile colesterolului și a tensiunii. Medicii americani din California au arătat că pacienții care suferiseră deja un accident coronarian, după 3 luni de zile în care au băut 240 ml suc de Rodie pe zi, și-au refăcut starea inimii și a vaselor de sânge în procent de 17%. Anemie - datorită conținutului în vitamine, minerale, polifenoli și alte substanțe active consumul unui fruct de 3 ori pe zi, eventual sub formă de suc, simplu sau în combinație cu alte fructe sau chiar cu miere s-a dovedit foarte eficient în dispariția anemiei. Anorexie (lipsa poftei de mâncare) - datorită faptului că este puțin acrișoară se poate folosi cu succes ca unul dintre cele mai simple și mi utile preparate în cazul anorexiei, deoarece stimulează
secreția stomacală. Se poate folosi și la copiii și bătrâni, sau chiar la convalescenții după afecțiuni grave. Antiinflamator - sucul de Rodie și extractele acționează asupra enzimelor responsabile pentru pierderea cartilajelor, inhibând debutul artritei și osteoartritei. Se consumă preventiv minimum 20 ml de 3 ori pe zi, o perioadă de 30 de zile de 2-3 ori pe an. Ascaroizi - și alți viermi intestinali - se poate ca prin consumul rodiilor să fie eliminați din organism. Pentru o mai rapidă eliminare se va lua concomitent și usturoi în alimentație zilnic. Cancer - studiile efectuate s-au axat pe ameliorarea și prevenirea bolilor cardiace și cancerului. Polifenolii (antioxidanți) conținuți în sucul de Rodii stabilizează impactul sau încetinește creșterea celulelor canceroase. Pot chiar ucide celulele canceroase și previne sau întârzie necesitatea altor tratamente cum ar fi cele cu hormoni sau chimioterapie, care au efecte secundare adverse. Studiile au demonstrat că o creștere întârziată a celulelor canceroase la cei suferinzi de cancer încetinește eficient proliferarea celulelor canceroase. Se va administra câte 20 ml de 3 ori pe zi, cantitate minimă de suc proaspăt obținut. Se va lua înaintea meselor și nu după. Un pahar de suc de Rodie pe zi stopează dezvoltarea tumorilor, se arată într-un studiu. În cazul bărbaților tratați de cancer la prostată dar fără rezultate notabile, administrarea sucului de Rodie a scăzut simțitor progresul bolii. Iar cercetări ulterioare, realizate tot în America, au arătat că efectul Rodiei este același și în cazul cancerului de sân. Cancer de prostată - rodia folosită zilnic poate contribui la vindecarea cancerului de prostată iar consumată preventiv este excelentă. Se fa cure de 30 de zile de 2-3 ori pe an preventiv. Are o serie de antioxidanți, de fapt mult mai mulți chiar decât vinul roșu. Observând că bărbații populațiilor arabe fac rar cancer de prostată, câteva echipe de specialiști din Marea Britanie au început să bănuiască o legătură între acest aspect pozitiv și aportul mare de rodii. Englezii au demarat așadar studii de laborator și au arătat că sucul extras din semințele de rodie administrat cobailor cărora li se indusese prin teh-
880
nici speciale carcinom prostatic ducea la încetinirea considerabilă a avansării tumorilor maligne și chiar la remisii. Ulterior, experimentele preliminare pe voluntari având maladia în diverse stadii evolutive au confirmat că rodiile (Punica granatum) sunt eficiente și la om, reducând neoformațiunile și împiedecând metastazele. De asemenea, s-a dovedit fără dubiu că extractul băut consecvent, are rol profilactic în cancerul în cauză, ameliorează problemele cardiovasculare, protejând arterele și reducând riscul de arterioscleroză. Colesterolemie - (creșterea nivelului colesterolului în sânge) se indică folosirea a câte un fruct consumat de 3 ori pe zi, adică 3 fructe zilnic în cură de minimum 15 zile, ajutând eficient nu numai la reducerea nivelului colesterolului din sânge ci și la curățirea organismului de o serie de toxine. Se mai poate consuma și suc. Ambele forme ridică colesterolul bun din organism și îl scade pe cel dăunător, reducând astfel riscul bolilor cardiovasculare. Dezintoxicare Printre multele proprietăți pe care le are rodia este și acela că ajută la debarasarea organismului de toxine. Se va proceda în felul următor: Dimineața la micul dejun se bea un pahar de suc de rodii și se mănâncă un pumn de migdale. După 2 ore se ia o gustare, constând dintr-un bol de orez brun fiert cu sos de soia și se bea un pahar de apă cu suc de lămâie în el. La prânz se consumă din nou un pahar de rodii și se mănâncă o salată de legume (la alegere) asezonată cu ulei de măsline, oțet de mere și foarte puțină sare. La gustarea de la ora 16 se bea încă un pahar de suc de rodii și se ronțăie un pumn de migdale. Cina constă tot dintr-un pahar de rodii plus un bol de orez brun fiert. Este foarte important să nu consumați nimic altceva în afara acestor alimente. Totodată mai sunt câteva reguli de la care este bine să nu vă abateți, dacă vreți să obțineți cu adevărat rezultate: - Nu beți cafea, ceai negru sau băuturi carbogazoase. Singurele lichide acceptate sunt sucul de rodii și apa plată. - Renunțați la fumat sau limitați numărul țigărilor pentru o lună măcar. - Faceți zilnic mișcare. - Faceți câte un duș fierbinte dimineața și sea-
ra masându-vă pielea cu un burete aspru pentru a stimula circulația sangvină. Cât timp de ține acest regim? Două zile pe săptămână timp de o lună de zile. Diaree - sucul de rodie datorită taninului conținut contribuie la dispariția diareei, dar lucru foarte important distruge și o serie de microbi patogeni care sunt în interiorul intestinelor, deoarece este un puternic antimicrobian intestinal. Deci nu numai că ajută la dispariția diareei ci contribuie la vindecarea afecțiunii care produce diareea. Digestie dificilă - datorită conținutului deosebit al fructului contribuie eficient la stimularea secrețiilor stomacale și prin aceasta la stimularea digestiei. Disfuncții sexuale masculine - se pot trata cu mare succes cu suc de rodie, relevă un studiu realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea California din Los Angeles. Aceștia spun că un pahar de suc de rodie are același efect ca acela pe care îl are o pastilă de Viagra. Mai mult de 53 de bărbați care au băut în fiecare seară timp de o lună câte un pahar de suc de rodie, au declarat că potența lor a crescut datorită acestui suc. Sucul de rodie este bogat în antioxidanți, ce contribuie la creșterea nivelului de oxid nitric, ce relaxează pereții vaselor de sânge, astfel încât fluxul sangvin din regiunea penisului crește. În Grecia rodia este socotită simbolul fertilității. Dizenterie - se obține din 2 linguri de coajă uscată, ce se fierb 15 minute într-un pahar cu apă. Se strecoară și se adaugă o linguriță de miere. Se ia câte 1 linguriță de 3-4 ori pe zi în cazul dizenteriei. Dureri diverse - este foarte interesant faptul că cu toate că se cunoaște cum acționează încă nu s-a putut stabili ce principii active stau la baza acestei proprietăți. Se cunoaște faptul că dacă se consumă intern sucul de rodie contribuie la dispariția durerilor, dar și aplicat extern este foarte eficient. În acest caz se pune pe o bucată de vată suc de rodie. Se pune apoi deasupra o bucată de nailon și se aplică căldură. Hemoragie - datorită conținutului mare de tanin și vitamina C sucul este foarte util în oprirea hemoragiilor. Extern se aplică direct pe locul hemoragiei suc care contribuie la oprirea hemoragiilor
881
mici. Intern se va consuma suc de rodie. Acesta contribuie și la refacerea celulară. Îmbătrânire prematură - consumul rodiilor sau al sucului de fructe contribuie la distrugerea oxidanților din organism, ajută la refacere celulară și este foarte renumit ca un foarte eficient tratament la această afecțiune, verificat în foarte multe cazuri. Se consumă zilnic fructe 2-3 în funcție de toleranță o perioadă cât mai lungă aducând totodată un mai bun tonus organismului. Îmbătrânirea pielii - se poate ca să apară din ce în ce mai multe produse cosmetice care conțin extracte de rodie, pentru că rodia are o componentă activă de invidiat în special asupra pielii contribuind la refacerea, redarea strălucirii, dispariția excesului de sebum, Protejează de razele Ultra violete pielea, este hidratantă lucru deloc de neglijat și contribuie la dispariția petelor de bătrânețe. Deci folosiți cu încredere rodia și nu veți avea decât de câștigat. Pentru o mai mare eficiență se indică folosirea nu numai externă ci și consumul fructelor totodată. Indispoziții digestive - dureri de stomac, răceli însoțite de febră, răni care întârzie să se închidătoate acestea cedează în fața administrării sucului de Rodie. Inflamații - datorită taninurilor conținute în sucul de Rodie se atenuează inflamațiile, se combat bacteriile și ajută totodată la întărirea sistemului imunitar. Întreținerea părului - este suficient ca în apa de clătire să se introducă o linguriță de suc de rodie și apoi să se clătească părul după spălare (nu se indică la cele cu pielea foarte deschisă la culoare sau blonde), pentru a reda strălucire și vigoare părului. Piele uscată - puteți opta pentru produsele cosmetice cu rodii sau extracte de rodii sau puteți chiar tampona pielea cu suc de rodii diluat, pentru că rodia poate rehidrata în profunzime pielea mai eficient ca multe alte produse mult mai complicate. Se pot face și creme sau uleiuri de rodie. Răgușeală - atunci când există și o viroză respiratorie, deci când este și mai gravă afecțiunea ne recăpătăm vocea făcând gargară cu suc de rodii (din fructe), care are proprietăți calmante, antiinflamatoare și chiar de distrugere a multor bacterii. Se
face de 5-6 ori pe zi. Riduri - studiile efectuate în marile centre de cercetare cosmetică din Franța și alte țări interesate în produsele cosmetice de calitate a stabilit faptul că dacă se aplică pe riduri un tampon de vată muiat în suc de rodie de 2 ori pe zi, în timp foarte scurt (comparativ cu alte tratamente) în funcție de vechimea și tipul tenului, vârstă, etc, contribuie eficient la dispariția ridurilor. Acest lucru a făcut ca cei care se ocupă cu aceste cercetări să producă o serie de produse cosmetice foarte eficiente pentru refacerea pielii. Folosirea sucului este mai dificilă în unele cazuri pentru că dacă se ține pe locul afectat o perioadă de 15 minute, de 2 ori pe zi, local poate apare o închidere a culorii pielii. Ori cu ajutorul preparatelor cosmetice care conțin rodia nu există această neplăcere. Ten gras - tamponarea tenului cu suc proaspăt de rodie contribuie la reducerea semnificativă a sebumului eliminat și deci efectiv se reduce grăsimea de pe piele. De asemenea există în comerț o serie de produse cosmetice care conțin rodie și care sunt indicate în special pentru tenurile grase. Optați pentru cele care sunt cu un conținut mai mare în rodie. Tenie - se poate ca prin consumul rodiilor să fie eliminați din organism. Pentru o mai rapidă eliminare se va lua concomitent și usturoi în alimentație zilnic. Tensiunea arterială - sucul de Rodie subțiază sângele, îmbunătățește fluxul acestuia spre inimă și reducând presiunea sangvină. Studii experimentale au descoperit și o reducere a disfuncțiilor erectile supă consumul de suc de Rodie, o boală legată strâns de blocarea fluxului circulator. Consumat 15 zile ajută în toate cazurile la reglarea tensiunii arteriale. Este suficient să se consume 50 ml suc de 3 ori pe zi, cu 15-30 minute înaintea meselor principale.
882
RODUL PĂMÂNTULUI
Arum maculatum Fam. Araceae. Denumiri populare: aron, baltag, barba lui Aron, calendarul- codrului, ceapa zânelor, cocoșoaică, ghimber nemțesc, limba broaștei, limba vacii, mărect, murt, piciorul vițelului, porumbul cucului, porumbul șarpelui, purcei, rădăcină de friguri, săgeată, ungurean. Adila, Arizofat, Azirafot, Courionnecum, Couriounecum, Curionnecum, Kourionnekoum, Kurionnekoum, Kyrionnekou în limba dacă. Descriere: plantă erbacee, perenă, frecventă în toate regiunile țării, în pădurile de foioase din regiunea de câmpie și dealuri. Tubercul cilindric-ovoidal din care pornesc rădăcinile subțiri. Acest tubercul este de fapt o tulpină subterană, scurtă și îngroșată, care înmagazinează substanțele de rezervă ale plantei. Când este tăiat tuberculul este alb în interior și secretă o substanță lăptoasă care în contact cu pielea dă o senzație de arsură. Tulpina este scurtă și are la bază frunze mari, late, lucioase, de culoare verde-pal, cu pețiol lung. Uneori frunzele au o pată ruginie în mijloc, au nervuri proeminente. Peduncul floral mai scurt sau mai lung decât pețiolii, terminat cu un spic cu axa
mult îngroșată, cărnoasă, înconjurată de o frunză răsucită în cornet. Inflorescența este formată din flori mici, unisexuate, femele, deasupra cărora, pe ax se află florile mascule. Înflorire în lunile IV-V. Fructe bace roșii apar în lunile iulie- august, ele cresc asemenea boabelor de porumb și conțin semințe sferice. De remarcat că planta emană un miros greu, de cadavru în putrefacție. În medicina fito-terapeutică se utilizează numai rizomul și frunzele, care trebuie recoltate fie primăvara, fie în luna septembrie. În tradiția populară: frunzele plantei se puneau pe răni și bube infectate. Rănile infectate și cangrenoase se spălau cu decoctul plantei și se ungeau cu alifie preparată din rădăcini și frunze pisate și amestecate cu grăsime. In unele părți, se picura laptele ce curgea din planta pisată, ori se pisa rădăcina și se presăra pe rană. Contra hemoroizilor, se pisa, se amesteca cu miere și se lua pe nemâncate sau se plămădea în rachiu și se bea. Ceaiul din frunze ori rădăcină pisată și pusă în lapte se lua de 2 ori pe zi, dimineața și seara, pentru astm. Se mai folosea, plămădit în vin alb, la vătămătură și constipație. Compoziție chimică: tuberculul conține saponine, amidon, aroină, mucilagii, gume, substanțe grase, zahăr, substanțe minerale, substanțe toxice (aroină, aronică, aroidină, conicină), compuși cianici, saponine, glicozizi, etc. Consumată în cantități mari sau necorespunzător poate provoca paralizia sau chiar moartea. Acțiune farmacologică: Administrată intern, planta acționează asupra tractului digestiv cu o acțiune antihelmitică (distruge viermii intestinali), purgativă (favorizează eliminarea materiilor fecale) și vomitivă. Tot intern planta se mai administrează sub formă de infuzie și tinctură din frunze și rizom în astmul bronșic (acțiune antiastmatică) și în hemoroizi. Mai are următoarele acțiuni: antinevralgică, antiinflamator (extern), antialgic (extern), vulnerară, etc. Se folosește în următoarele afecțiuni: alergii, astm bronhic, dureri diverse (extern), hemoroizi, inflamații (extern), răni, umflături, viermi intestinali.
883
Preparare și administrare: - Infuzie - O linguriță de plantă (frunze) uscată și mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită.Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se amestecă cu miere după gust (dacă nu aveți contraindicații) și se consumă cu lingurița în cursul întregii zile. Este foarte eficient contra astmului, sau altor afecțiuni interne. Se poate folosi o perioadă de 3 luni. - O linguriță de plantă (frunze mărunțite și apoi transformate în pulbere) se amestecă cu tot atâta lapte clocotit și se consumă în cursul unei zile cu lingurița. Nu trebuie filtrat. - 20 g de tuberculi mărunțiți sau plantă uscată, se vor pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se acoperă pentru 15 zile. Se strecoară. Se va consuma câte o linguriță, diluată cu apă, de 3 ori pe zi, în afecțiunile de mai sus. - În astm și hemoroizi o linguriță de frunze mărunțite sau tuberculi zdrobiți se pun în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se va consuma ceaiul în amestec cu lapte 1:1 cu lingurița în cursul unei zile. - Extern 2 lingurițe de frunze mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară și se poate folosi la spălături de 3 ori pe zi sau comprese care se vor ține în funcție de toleranța individuală până la 12 ore. - Extern și intern- 2 lingurițe de rădăcină mărunțită se pune la 250 ml apă și se fierbe pentru 10 minute apoi se strecoară. Se poate consuma intern câte 3 căni pe zi. Extern se pot face cu acest ceai spălături de mai multe ori pe zi, sau se aplică comprese care se vor ține în funcție de toleranță până la 12 ore. Tratamentele se pot face până la 30 zile urmate de 7 zile pauză după care dacă mai este nevoie se pot relua. Mod de administrare pe afecțiuni: Alergii -Infuzie- O linguriță de plantă (frunze) uscată și mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se amestecă cu miere după gust (dacă nu aveți contraindicații) și se consumă cu lingurița în cursul întregii zile. Este foarte eficient contra astmului, sau altor afecțiuni interne. Se poate folosi o
perioadă de 3 luni. Astm bronhic -Extern și intern- 2 lingurițe de rădăcină mărunțită se pune la 250 ml apă și se fierbe pentru 10 minute apoi se strecoară. Se poate consuma intern câte 3 căni pe zi. Extern se pot face cu acest ceai spălături de mai multe ori pe zi, sau se aplică comprese care se vor ține în funcție de toleranță până la 12 ore. Dureri diverse (extern) Extern 2 lingurițe de frunze mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară și se poate folosi la spălături de 3 ori pe zi sau comprese care se vor ține în funcție de toleranța individuală până la 12 ore. Hemoroizi - Extern și intern- 2 lingurițe de rădăcină mărunțită se pune la 250 ml apă și se fierbe pentru 10 minute apoi se strecoară. Se poate consuma intern câte 3 căni pe zi. Extern se pot face cu acest ceai spălături de mai multe ori pe zi, sau se aplică comprese care se vor ține în funcție de toleranță până la 12 ore. Se poate asocia cu unguent de Gălbenele sau propolis. Inflamații (extern) Extern 2 lingurițe de frunze mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară și se poate folosi la spălături de 3 ori pe zi sau comprese care se vor ține în funcție de toleranța individuală până la 12 ore. Răni - Extern și intern- 2 lingurițe de rădăcină mărunțită se pune la 250 ml apă și se fierbe pentru 10 minute apoi se strecoară. Se poate consuma intern câte 3 căni pe zi. Extern se pot face cu acest ceai spălături de mai multe ori pe zi, sau se aplică comprese care se vor ține în funcție de toleranță până la 12 ore. Umflături Extern 2 lingurițe de frunze mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară și se poate folosi la spălături de 3 ori pe zi sau comprese care se vor ține în funcție de toleranța individuală până la 12 ore. Viermi intestinali - Infuzie- O linguriță de plantă (frunze) uscată și mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se amestecă cu miere după gust (dacă nu aveți contraindicații) și se consumă
884
cu lingurița în cursul întregii zile. Este foarte eficient contra astmului, sau altor afecțiuni interne. Se poate folosi o perioadă de 3 luni.
ROGOZ
Carex riparia, Carex arenaria Fam. Cyperaceae. Descriere: plantă erbacee iubitoare de umezeală, înaltă de peste 1 m, cu florile grupate în spic terminal. Sunt nu mai puțin de opt specii de rogoz; caracteristică tuturor este tulpina muchiată. Acțiune farmacologică: depurativ, diuretic, sudorific, anticancerigen. Jean Valnet descrie un tratament în cazul unui cancer de limbă. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: boli ale articulațiilor, boli de piele, reumatism. Preparare și administrare: Se administrează sub formă de decoct în afecțiunile enumerate.
885
ROIBĂ
Rubia tinctorum Fam. Rubiaceae. Denumiri populare: broci, garanță, iarbă de margine, iarbă vopsitoare, pațachină, rudă, rughie, ruibă, rumele, ștevie. În tradiția populară: era cultivată prin grădinile țărănești pentru că rădăcina are un prețios colorant natural roșu. Când o mâncau vacile li se înroșea laptele. Descriere: Este înaltă de 50-80 cm, o plantă erbacee, cu tulpina aspră, agățătoare, 4 muchiată, foarte aspră, și agățătoare. Sunt câte 4-6 frunze în verticile, lanceolate- eliptice pe margine vu peri recurbați. Florile albe gălbui, în cime laxe, pauciflore, sunt de culoare palid galbenă, înflorește din iunie, până în iulie. Fructele niște boabe întâi roșii apoi negre, de mărimea unui bob de mazăre. La noi se cultivă și se recoltează pentru fitoterapie rădăcinile recoltate la sfârșitul celui de al doilea sau al treilea an de vegetație. La noi se găsește în cultură. Se recoltează în scopuri medicinale rădăcinile (Radix Rubiae) recoltate la sfârșitul celui de-al doilea sau al treilea an de vegetație. Compoziție chimică: în scopuri medicinale se întrebuințează rădăcinile (Radix Rubiae) rădăcinile
conțin glicozizi oxiantrachinonici (alizarină, purpurina, etc), glicozizi. Cei mai importanți sunt compușii antrachinonici în proporție de 2% formați din antrachinone libere și glicozidate. În unele țări rădăcinile se folosesc pentru medicamente folosite la litiaza renală. Acțiune farmacologică: se pot folosi pentru prevenirea calculilor în special fosfatici, diuretice, saluretice, emenagog, tonic, dizolvă calculii în special cei fosfatici, elimină spasmele, provoacă apariția ciclului întârziat. Are o puternică acțiune diuretică. Industrie: în unele țări servește la obținerea de medicamente folosite în litiaza renală. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiunile ficatului, ascită, cistite, colică biliară, colică renală, constipație, hepatite, litiază urinară, nefrite, pielo-nefrite, insuficiență renală. Preparare și administrare: - Se poate folosi preparatul Tiruco (extract fluid de rădăcină de Roibă- care se găsește la magazinele de profil) de 3 ori pe zi câte 20-30 picături. - Pulbere de rădăcină (obținută din rădăcină uscată cu ajutorul râșniței de cafea) se poate lua câte 1 g de trei ori pe zi, o perioadă de 3 luni de zile. - 3 g de praf de rădăcină se pune la 250 ml apă și se fierbe timp de 5 minute. Se strecoară și se pot consuma 3 căni pe zi. -10 g pulbere de plantă se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate consuma de trei ori pe zi câte o cană din aceasta înainte de mese. - Tinctură - 50 g de rădăcină mărunțită, preferabil măcinată cu râșnița de cafea se va pune în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se agită zilnic, se ține la temperatura camerei pentru 15 zile după care se strecoară. Se vor lua de 3 ori pe zi între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) diluate cu puțină apă, preferabil cu 15 minute înainte de mesele principale. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiunile ficatului - Se poate folosi preparatul Tiruco (extract fluid de rădăcină de Roibăcare se găsește la magazinele de profil) de 3 ori pe zi câte 20-30 picături. - Pulbere de rădăcină (obținută din rădăcină us-
886
cată cu ajutorul râșniței de cafea) se poate lua câte 1 g de trei ori pe zi, o perioadă de 3 luni de zile. Ascită - Se poate folosi preparatul Tiruco (extract fluid de rădăcină de Roibă- care se găsește la magazinele de profil) de 3 ori pe zi câte 20-30 picături. - Tinctură - 50 g de rădăcină mărunțită, preferabil măcinată cu râșnița de cafea se va pune în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se agită zilnic, se ține la temperatura camerei pentru 15 zile după care se strecoară. Se vor lua de 3 ori pe zi între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) diluate cu puțină apă, preferabil cu 15 minute înainte de mesele principale. Cistite -Pulbere de rădăcină (obținută din rădăcină uscată cu ajutorul râșniței de cafea) se poate lua câte 1 g de trei ori pe zi, o perioadă de 3 luni de zile. Colică biliară - Se poate folosi preparatul Tiruco (extract fluid de rădăcină de Roibă- care se găsește la magazinele de profil) de 3 ori pe zi câte 20-30 picături. Colică renală - Pulbere de rădăcină (obținută din rădăcină uscată cu ajutorul râșniței de cafea) se poate lua câte 1 g de trei ori pe zi, o perioadă de 3 luni de zile. - Tinctură- 50 g de rădăcină mărunțită, preferabil măcinată cu râșnița de cafea se va pune în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se agită zilnic, se ține la temperatura camerei pentru 15 zile după care se strecoară. Se vor lua de 3 ori pe zi între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) diluate cu puțină apă, preferabil cu 15 minute înainte de mesele principale. Constipație - 3 g de praf de rădăcină se pune la 250 ml apă și se fierbe timp de 5 minute. Se strecoară și se pot consuma 3 căni pe zi. Hepatite - Se poate folosi preparatul Tiruco (extract fluid de rădăcină de Roibă- care se găsește la magazinele de profil) de 3 ori pe zi câte 20-30 picături. - Pulbere de rădăcină (obținută din rădăcină uscată cu ajutorul râșniței de cafea) se poate lua câte 1 g de trei ori pe zi, o perioadă de 3 luni de zile. Litiază urinară - Pulbere de rădăcină (obținută din rădăcină uscată cu ajutorul râșniței de cafea) se poate lua câte 1 g de trei ori pe zi, o perioadă de
3 luni de zile. - 3 g de praf de rădăcină se pune la 250 ml apă și se fierbe timp de 5 minute. Se strecoară și se pot consuma 3 căni pe zi. Nefrite, pielo-nefrite - Se poate folosi preparatul Tiruco (extract fluid de rădăcină de Roibăcare se găsește la magazinele de profil) de 3 ori pe zi câte 20-30 picături. - Tinctură- 50 g de rădăcină mărunțită, preferabil măcinată cu râșnița de cafea se va pune în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se agită zilnic, se ține la temperatura camerei pentru 15 zile după care se strecoară. Se vor lua de 3 ori pe zi între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) diluate cu puțină apă, preferabil cu 15 minute înainte de mesele principale. Insuficiență renală - Se poate folosi preparatul Tiruco (extract fluid de rădăcină de Roibă- care se găsește la magazinele de profil) de 3 ori pe zi câte 20-30 picături. - 3 g de praf de rădăcină se pune la 250 ml apă și se fierbe timp de 5 minute. Se strecoară și se pot consuma 3 căni pe zi. - Tinctură- 50 g de rădăcină mărunțită, preferabil măcinată cu râșnița de cafea se va pune în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se agită zilnic, se ține la temperatura camerei pentru 15 zile după care se strecoară. Se vor lua de 3 ori pe zi între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) diluate cu puțină apă, preferabil cu 15 minute înainte de mesele principale.
887
ROINIȚĂ sau IARBA STUPULUI
Melissa officinalis Fam. Labiatae sau Fam. Lamiaceae. Denumiri populare: alămâiță, buiede de miros frumos, buruiană pentru albine, buruiana stupilor, busuioc broștesc, busuiocul câmpului, busuiocul calului, busuioc de munte, busuiocul stupului, cătușnică, crețișoară, floarea stupilor, iarba albinelor, iarba roilor, iarbă creață, izmă, izmă de grădină, izmă sălbatecă, izma stupilor, lămâiță, mătăciune, melisă, mintă, motoacă, poala Sfintei Mării, răstupească, roiște, stupelniță, tămâiță, tămâioară, urzică înțepoasă, voioșniță de albine. Crește mai ales în sudul și în vestul țării- Arad, Timișoara, Caraș Severin, în Bihor, dar și în zonele sudice ale Olteniei și Munteniei. În tradiția populară: ceaiul și decoctul din frunze sau tulpinile florifere se luau în dureri de dinți, dureri de stomac, colici și diaree, precum și contra durerilor de piept. Vinul de roiniță se întrebuința la astm. Cu extractul, preparat din o parte flori și 3 părți alcool, se făceau frecții contra durerilor reumatice. În vechime se spunea că Roinița este un elixir al tinereții pentru faptul că relaxează, calmează și tratează foarte multe afecțiuni. Istoric și întrebuințări: roinița este una dintre vechile plante medicinale care se cultivă pe suprafețe reduse încă din antichitate.
În prezent se cultivă prin grădini și în cultura mare pentru prepararea ceaiurilor, iar în unele locuri ca plantă meliferă. Roinița în afara calităților medicinale, este și poate deveni o sursă importantă de ulei volatil mult întrebuințat în industria parfumurilor, alimentară și farmaceutică. Descriere: este o plantă perenă erbacee. Este înaltă de aproape un metru. Întregul sistem radicular se compune din numeroase rădăcini adventive fibroase care pornesc de pe rizomul subteran. Rizomul este orizontal, lung de circa 25-30 cm, colorat în brun-gălbui, lignificat. Pe rizom se formează stoloni ascendenți care dau naștere la tulpini. Tulpina ierboasă, înaltă de 60-100 cm și groasă de 3-5 mm, patrunghiulară, glabră la bază și păroasă pe partea superioară, este anuală. Pe același rizom apar mai multe tulpini formând o tufă compactă. Frunzele sunt opuse, cu pețiolul lung de 2-4 cm. Limbul frunzei este lung de 3-6 cm și lat de 2-3 cm, de formă ovată, cu vârful obtuz și marginile ecranat serate. Au baza trunchiată sau ușor cordiformă. Frunzele sunt acoperite cu peri și glande oleifere tipice labiatelor, în special pe nervuri. Au o culoare verde închis pe fața superioară, mai deschisă și păroasă pe cea inferioară. Nervația este reticulată și proeminentă pe fața inferioară. Florile sunt scurt pedicelate, labiate, sunt grupate câte 10-20 în (pseudoverticile) verticile așezate, la subsuoara bracteelor, (la locul de inserție al frunzelor). Floarea are caliciul păros, lung de-8 mm, pe care se observă 13 nervuri proeminente, labiul superior terminat prin 3 dinți scurți și lați, iar cel inferior cu 2 dinți aristați. Corola este de culoare albă-gălbuie, albă sau liliachie, lungă de 8-12 mm. Staminele sunt în număr de 4, din care 2 superioare mai lungi. Ovarul, superior, are la bază o glandă oleiferă. Înflorește în lunile iunie- iulie- august. Fructele sunt nucule, colorate în brun lucitor, grupate câte 4 în caliciul persistent. Greutatea a 1000 de semințe (nucule variază între 0, 52-0, 68 g. Mirosul este plăcut aromat (asemănător cu cel de lămâie), iar gustul amar, aromatic.
888
Este o specie care trăiește în Europa și sudul Asiei. La noi crește spontan prin locuri uscate și prin tufărișuri. Planta este cultivată atât pentru scopuri medicinală cât și ca plantă meliferă. Se poate confunda cu planta Nepeta cataria la care lipsesc perii tectori, conici, ascuțiți. Recoltare: Frunzele se culeg în perioada premergătoare înfloririi, după care se usucă la o temperatură de 30 grade. Se conservă în vase ermetic închise pentru a nu pierde o serie de uleiuri volatile. Compoziție chimică: se folosesc frunzele de roiniță Folium Melissae. Frunzele conțin circa 11% substanțe minerale. A fost de asemenea semnalată prezența uleiului volatil 0, 02-0, 15% care este compus din aldehide terpenice ca citralul, sub formele stereoizomerice cis și trans din geraniol și nerol. Uleiul volatil mai conține: taninuri, rezine, pectine, acid succinic, ursolic și oleanolic, substanțe flavonoide (ramnazina, cinarozina, etc), depsine ale acidului cafeic ca acid cafeil- cafeic și hidroxi- hidrocafeil- cafeic, un principiu amar, citronelal, care îi conferă aroma plăcută, alcooli terpenici ca linalool, citronelol. Pe lângă uleiul volatil, în frunze mai sunt prezenți acizii cafeic, clorogenic, protocatechic, rosmarinic (labiatenic), precum și enzime, o substanță amară cristalizată, dar neidentificată, taninuri cu acțiune antivirală, circa 12 % mucilagii, flavonoide ca ramnazina și 7-glucozida luteolinei. De la roiniță se culege partea aeriană (tulpina, frunze, flori) prin tăierea cu grijă , pentru a nu dezrădăcina planta. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără vânt (vântul favorizează evaporarea uleiurilor eterice din plantă, care este un principiu activ extrem de important). Imediat după culegere, tulpinile de roiniță se pun la uscat în strat subțire, într-un loc umbros și lipsit de umiditate. Din 500 g de plantă proaspătă, rezultă aproximativ 100 g de plantă uscată. În stare proaspătă, frunzele de roiniță pot fi folosite ca adaos la salate de crudități, cărora le dă o aromă și o savoare deosebită. Marea cantitate de triterpene o formează acizii oleanolic și ursolic. Oleum Citronellae. (Oleum Melissae indicum) - se obține prin distilarea cu vapori de apă din părțile aeriene ale plantei Gymbopogon nardus,
sin, Andropogon nardus și ale plntei Gimnobopogon winterianius (Graminae). Lichid limpede gălbui, cu miros și gust asemănător celui de melisă. Compoziția chimică: Uleiul conține geraniol, citronelal. Farmacopea Română prevede ca uleiul de citronelă să conțină cel puțin 80 g % substanțe care se pot acetila, exprimate în geraniol. Acțiune farmacologică: carminativ, coleretic, antispasmodic gastro-intestinal, stomahic, antiviral datorită taninurilor, antiemetic, antidiareic, calmează stările nervoase, reduce stresul și depresiile, grețurile, vărsăturile, starea de nervozitate, ajută la dismenoreei, coleretic, carminativ, sedativ. Este foarte bun în tulburările digestive după mese. Extern: antiseptic, cicatrizant. Are acțiune carminativă și stomahică. În ultimul timp s-au întreprins cercetări în legătură cu acțiunea spasmolitică și sa stabilit că această acțiune se datorează componenților polifenolici și în special depsidelor acidului cafeic, care mărește totodată și colereza. Este posibilă și acțiunea sedativă centrală. Uleiul volatil de roiniță are ca punct de atac sistemul limbic, organ răspunzător de dirijarea funcțiilor vegetative și de ecranare a creierului mare față de excitanții puternici de la periferia corpului. Din această cauză roinița este produsul de elecție indicat în tratamentul gastropatiei funcționale (nevroza gastrică) și a distoniei neuro-vegetative. Compușii terpenici imprimă o activitate analoagă papaverinei, iar substanțele cu caracter de taninuri, imprimă activitate antiherpetică. Intră în componența ceaiurilor anticolitic, aromat, contra colicilor nr 2 și laxativ nr 2. Este valoroasă mai ales datorită uleiului esențial care se obține prin distilarea frunzelor sale. Acest ulei este întrebuințat atât în farmacie, cât și în cosmetică. Femeile se pot bucura din plin de efectele preparatelor pe bază de Roiniță. Administrarea tincturii are efect de reglare a ciclului menstrual, fiind un remediu excelent contra stărilor de nervozitate și disconfort de dinaintea menstruației. Durerile cauzate de reumatism pot fi combătute destul de ușor dacă se administrează suferinzilor infuzie de Roiniță. Aceasta are acțiune antiinfla-
889
matoare articulară, antialgică. În uz extern poate fi folosit și uleiul de Roiniță, cu care se ung articulațiile afectate. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: aerofagie, afecțiuni cardiace, amețeli, anemie, angină pectorală, angoase, anorexie, atonie gastrică, balonări, boala Alzheimer, boli gastro-intestinale, bronșite, cancer, cardiopatie ischemică, celulită, colici abdominale și intestinale chiar și la copii, colite cronice, colon iritabil, colon spastic, conjunctivită, constipație, coree, convulsii, crampe musculare, debilitate, depresie, dezechilibru nervos, diaree, digestie lentă, dischinezie biliară, dismenoree, dispepsii, distonie neuro-vegetativă, dureri diverse, dureri uterine și ovariene, dureri abdominale, duodenită, eczeme zemuinde, emotivitate exacerbată, enterite, enterocolită cronică, eructații, febră, flatulență, frigiditate pe fond psihic, gastrită cronică, gastrită hiperacidă, grețuri, gută, hepatita virală, herpes bucal și genital, hipotensiune arterială, glosite, grețuri, guturai, halenă, hipermenoree, hipertiroidie, hipertensiune, hipoaciditate, indigestie posprandială, infarct miocardic, infecții virale, infecții bacteriene și fungice, insomnie, insatisfacții sexuale la tinerele femei, insomnie, insuficiență cardiacă și circulatorie, laringite, litiază biliară, memorie dificilă, menopauză, menstre dureroase, meteorism, metroragie, migrenă, nervozitate, neurastenie, nevroze gastrice, oboseală nervoasă, palpitații, prostatită, prurit, răni, reumatism, sarcină, sincopă, sindrom dispeptic, spasme gastro-intestinale, spasme diferite în orice parte a organismului, stări nervoase, stări de tensiune, stres, surmenaj intelectual, ten obosit sau uscat, tulburări digestive, tulburări de memorie, tulburări neuro-vegetative, tulburări ovariene, ulcerații, ulcere de gambă, ulcer gastric și duodenal, vărsături, vertij, zgomote în urechi (tinitus). Precauții și contraindicații: Se recomandă evitarea utilizării roiniței în paralel cu sedative și calmante de sinteză. Nu se va folosi de persoanele care suferă de hipotensiune. În hipotiroidie nu se va administra în doze medii sau mari și mai ales pe termen lung. Roinița nu se folosește mai mult de 1-3 luni deoa-
rece poate reduce activitatea hormonală a glandelor sexuale. Preparare și administrare: Pulbere - se macină cu râșnița de cafea planta apoi se cerne. Se ține apoi în gură pentru 5 minute, apoi se înghite cu apă. Se poate lua o dată o linguriță. Se poate de asemenea lua în funcție de afecțiune și de 3 ori pe zi, o perioadă de 3 luni urmată de o pauză de 15 zile și apoi se poate relua. Infuzie - o linguriță de frunze mărunțite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Infuzie extern - Se dublează cantitatea de plantă (2 lingurițe la 250 ml apă clocotită) la folosirea externă și se folosește pentru cataplasme și băi. Vin - Se pune la un litru de vin 2 linguri de plantă mărunțită. Se ține timp de 8 zile după care se strecoară. Se va lua câte 50 ml în afecțiunile de mai sus. Copiii pentru poftă de mâncare sau alte afecțiuni vor lua o linguriță înainte de mese cu 10 minute. Cataplasme - Cataplasmele calde scad durerile de gută și alte dureri. Peste cataplasmă se va pune un strat de nailon pentru ca să nu se evapore lichidul așa repede și a nu se păta lenjeria. Se ține cât timp este umedă. Peste nailon se poate pune și ceva de lână pentru a menține temperatura caldă. Tinctură din 50 g frunze mărunțite puse în 250 ml alcool de 70o . Se va ține timp de 15 zile după care se strecoară. Se va lua câte o linguriță diluată cu puțină apă de trei ori pe zi. Infuzie concentrată din 200 g de plantă la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă apoi 10 minute și se strecoară. Se poate folosi în gargară sau băi de gură în diferite afecțiuni. Ulei de roiniță - se pun într-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de roiniță, peste care se adaugă 500 ml ulei de floarea soarelui sau de măsline. Se lasă la macerat 15 zile, într-un recipient închis ermetic, după care se filtrează, iar preparatul rezultat se pune într-o sticlă de culoare închisă. Remediul se poate folosi atât intern cât și extern, sau ca ulei alimentar pus în salate (are efect digestiv, reîntineritor), cât și extern, contra reumatismului, nevralgiilor, durerilor de cap.
890
Cataplasme cu roiniță - o mână de frunze mărunțite de roiniță se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50 grade Celsius). Se aplică direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, și se lasă vreme de o oră. Mod de administrare pe afecțiuni: Aerofagie - se ia sub formă de pulbere câte o jumătate de linguriță de pulbere de Roiniță după masă dacă vă simțiți balonați. Se poate lua și împreună cu Fenicul se poate consuma și infuzie după mese dacă este nevoie. În colita de fermentație, roinița este unul dintre cele mai puternice, remedii vegetale, având darul de a inhiba dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon, de combate spasmele, de a diminua inflamația. Se administrează sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficientă, în cazul său: pulbere (4-6 lingurițe pe zi) sau infuzie combinată (1 litru pe zi). Acest tratament este valabil contra colonului iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Afecțiuni cardiace - la persoanele iritabile, stresate, încordate psihic- pulbere 2 lingurițe pe zi sublingual cu 15 minute înaintea meselor. Amețeli - Probabil cea mai importantă categorie de efecte a roiniței este cea asupra sistemului nervos. În doze mici și luată ocazional, roinița este un excelent calmant nervos fiind recomandat contra durerilor de cap, care apar pe fond de stres și de suprasolicitare, contra insomniei, contra tulburărilor digestive care apar pe fond nervos. În toate aceste afecțiuni se administrează câte o linguriță de tinctură diluată într-un pahar de apă, în doză unică, atunci când este nevoie. Roinița este un excelent remediu pe termen lung contra Alzheimerului (reduce starea de agitație și îmbunătățește memoria), contra tulburărilor de memorie post-traumatice, precum și contra tulburărilor de memorie produse de problemele vasculare cerebrale. În aceste afecțiuni se administrează câte o linguriță de roiniță de 4 ori pe zi în cure de minimum 4 luni. Anemie - se va administra infuzie câte 3 căni pe zi, dar ar fi bine ca aceste ceaiuri să se administreze după mese și dacă nu aveți contraindicații să le îndulciți cu miere după gust. Se pune 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se
acoperă pentru 15 minute, apoi se poate consuma. Ajută la refacerea poftei de mâncare și reglează și glandele. Angină pectorală - în această afecțiune se va pune 2 lingurițe de frunze la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi o perioadă de maximum 2 luni după care se va face o pauză de 15 zile și se poate relua dacă se dorește. Se poate administra și în combinație cu alte plante sau chiar cu anumite medicamente indicate de medicul specialist. Angoase - se va consuma 1 cană de infuzie pe zi. Anorexie - se poate lua infuzie câte 1 cană cu 15 minute înaintea meselor sau sub formă de praf. Pentru a amplifica efectele se poate asocia cu Busuioc. Atonie gastrică - se poate folosi sub formă de infuzie sau praf de 3 ori pe zi, pentru refacerea activității stomacului. Efectele se fac vizibile după 10 zile de tratament. Balonări - se consumă infuzie după mese dacă este nevoie. În colita de fermentație, roinița este unul dintre cele mai puternice, remedii vegetale, având darul de a inhiba dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon, de combate spasmele, de a diminua inflamația. Se administrează sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficientă, în cazul său: pulbere (4-6 lingurițe pe zi) sau infuzie combinată (1 litru pe zi). Acest tratament este valabil contra colonului iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Vinul de roiniță luat înainte de masă este un remediu excelent împotriva indigestiei, a dispepsiei și a atoniei gastrice. Boala Alzeimer - se va consuma 1 cană de infuzie pe zi. Boli gastro-intestinale - Roinița are darul de anihila dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon. Se administrează fie sub formă de pulbere 4-6 lingurițe pe zi, fie infuzie 1 litru pe zi. Acest tratament este valabil și pentru colon iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Bronșite - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se va pune suc de lămâie
891
și miere după gust ajutând la calmarea tusei și chiar la vindecarea afecțiunii. Cancer - flavonoidele și substanțele active din această plantă sunt foarte utile în lupta cu celula canceroasă și în plus de aceasta se va regla și sistemul nervos. Se va administra sub formă de infuzie câte 2 căni pe zi, o perioadă de 2 luni. Se pune 2 lingurițe de frunze la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Cardiopatie ischemică - în această afecțiune se va pune 2 lingurițe de frunze la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi o perioadă de maximum 2 luni după care se va face o pauză de 15 zile și se poate relua dacă se dorește. Se poate administra și în combinație cu alte plante sau chiar cu anumite medicamente indicate de medicul specialist. Celulită - se face tinctură și apoi se pune aceasta pe un tampon de vată și se aplică pe locul afectat de 2 ori pe zi. Poate fi acompaniată și de masaje și frecții. Colici abdominale și intestinale chiar și la copii - infuzie câte 3 căni pe zi, pentru copii se poate administra câte o jumătate de cană de 3 ori pe zi, cât timp este nevoie. Colite cronice - infuzie câte 3 căni pe zi, pentru copii se poate administra câte o jumătate de cană de 3 ori pe zi, cât timp este nevoie. Colon iritabil - Roinița are darul de anihila dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon. Se administrează fie sub formă de pulbere 4-6 lingurițe pe zi, fie infuzie 1 litru pe zi. Acest tratament este valabil și pentru colon iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Colon spastic - Roinița are darul de anihila dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon. Se administrează fie sub formă de pulbere 4-6 lingurițe pe zi, fie infuzie 1 litru pe zi. Acest tratament este valabil și pentru colon iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Conjunctivită - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pun comprese pe pleoape de 2 ori pe zi contribuind la diminuarea inflamației. Se va face până la vindecare.
Constipație - În colita de fermentație, roinița este unul dintre cele mai puternice, remedii vegetale, având darul de a inhiba dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon, de combate spasmele, de a diminua inflamația. Se administrează sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficientă, în cazul său: pulbere (4-6 lingurițe pe zi) sau infuzie combinată (1 litru pe zi). Acest tratament este valabil contra colonului iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Vinul de roiniță luat înainte de masă este un remediu excelent împotriva indigestiei, a dispepsiei și a atoniei gastrice. Coree - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se va pune suc de lămâie și miere după gust ajutând la calmarea tusei și chiar la vindecarea afecțiunii. Convulsii - Probabil cea mai importantă categorie de efecte a roiniței este cea asupra sistemului nervos. În doze mici și luată ocazional, roinița este un excelent calmant nervos fiind recomandat contra durerilor de cap, care apar pe fond de stres și de suprasolicitare, contra insomniei, contra tulburărilor digestive care apar pe fond nervos. În toate aceste afecțiuni se administrează câte o linguriță de tinctură diluată într-un pahar de apă, în doză unică, atunci când este nevoie. Roinița este un excelent remediu pe termen lung contra Alzheimerului (reduce starea de agitație și îmbunătățește memoria), contra tulburărilor de memorie post-traumatice, precum și contra tulburărilor de memorie produse de problemele vasculare cerebrale. În aceste afecțiuni se administrează câte o linguriță de roiniță de 4 ori pe zi în cure de minimum 4 luni. Crampe musculare - Un litru de infuzie consumată zilnic ajută la combaterea majorității formelor de reumatism, având o acțiune antiinflamatorie articulară, antialgică, încetinind sau chiar oprind procesele degenerative. Extern se ung articulațiile afectate cu ulei de roiniță, la care se adaugă un pic de ulei volatil de mentă (se găsește la Plafar)- 3 picături de ulei de mentă la o linguriță de ulei de roiniță. Debilitate - se va administra infuzie câte 3 căni
892
pe zi, dar ar fi bine ca aceste ceaiuri să se administreze după mese și dacă nu aveți contraindicații să le îndulciți cu miere după gust. Se pune 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se poate consuma. Ajută la refacerea poftei de mâncare și reglează și glandele. Depresie, dezechilibru nervos - se va consuma 1 cană de infuzie pe zi. Probabil cea mai importantă categorie de efecte a roiniței este cea asupra sistemului nervos. În doze mici și luată ocazional, roinița este un excelent calmant nervos fiind recomandat contra durerilor de cap, care apar pe fond de stres și de suprasolicitare, contrainsomniei, contra tulburărilor digestive care apar pe fond nervos. În toate aceste afecțiuni se administrează câte o linguriță de tinctură diluată într-un pahar de apă, în doză unică, atunci când este nevoie. Roinița este un excelent remediu pe termen lung contra Alzheimerului (reduce starea de agitație și îmbunătățește memoria), contra tulburărilor de memorie post-traumatice, precum și contra tulburărilor de memorie produse de problemele vasculare cerebrale. În aceste afecțiuni se administrează câte o linguriță de roiniță de 4 ori pe zi în cure de minimum 4 luni. Diaree - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate asocia și cu afine, cerențel sau coajă de stejar. Digestie lentă - În colita de fermentație, roinița este unul dintre cele mai puternice, remedii vegetale, având darul de a inhiba dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon, de combate spasmele, de a diminua inflamația. Se administrează sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficientă, în cazul său: pulbere (4-6 lingurițe pe zi) sau infuzie combinată (1 litru pe zi). Acest tratament este valabil contra colonului iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Vinul de roiniță luat înainte de masă este un remediu excelent împotriva indigestiei, a dispepsiei și a atoniei gastrice. Dischinezie biliară - se va consuma 1 cană de infuzie pe zi. Infuzia este un excelent leac pentru dischinezia biliară (fiere leneșă), pentru colecistită
și un adjuvant contra litiazei biliare. Studii preliminare arată o acțiune favorabilă a extractelor de roiniță contra hepatitei virale. Se pare că această plantă este un adevărat inamic al virușilor. Dismenoree - are acțiune calmantă, analgezică, antiinflamatoare și reglatoare hormonală, reduce considerabil efectele neplăcute în aceste tulburări. Se administrează de preferință infuzie sau tinctură de 2-3 ori pe zi. Cercetările clinice făcute în Germania au arătat că administrarea tincturii de roiniță are efect de reglare a ciclului menstrual, fiind un remediu excelent contra unor probleme cum ar fi stările de nervozitate și de disconfort dinaintea menstruației, menstre neregulate, însoțite de dureri abdominale, spasme sau dureri de cap. Vă recomandăm o combinație în părți egale de tinctură de roiniță și tinctură de crețișoară din care se iau câte 6 lingurițe pe zi diluate în 100 ml apă sau ceai. Dispepsii - În colita de fermentație, roinița este unul dintre cele mai puternice, remedii vegetale, având darul de a inhiba dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon, de combate spasmele, de a diminua inflamația. Se administrează sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficientă, în cazul său: pulbere (4-6 lingurițe pe zi) sau infuzie combinată (1 litru pe zi). Acest tratament este valabil contra colonului iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Vinul de roiniță luat înainte de masă este un remediu excelent împotriva indigestiei, a dispepsiei și a atoniei gastrice. Distonie neuro-vegetativă - Probabil cea mai importantă categorie de efecte a roiniței este cea asupra sistemului nervos. În doze mici și luată ocazional, roinița este un excelent calmant nervos fiind recomandat contra durerilor de cap, care apar pe fond de stres și de suprasolicitare, contrainsomniei, contra tulburărilor digestive care apar pe fond nervos. În toate aceste afecțiuni se administrează câte o linguriță de tinctură diluată într-un pahar de apă, în doză unică, atunci când este nevoie. Roinița este un excelent remediu pe termen lung contra Alzheimerului (reduce starea de agitație și îmbunătățește memoria), contra tulburărilor de memorie post-traumatice, precum și contra tulburărilor
893
de memorie produse de problemele vasculare cerebrale. În aceste afecțiuni se administrează câte o linguriță de roiniță de 4 ori pe zi în cure de minimum 4 luni. Dureri diverse - intern se poate lua un ceai mai concentrat din 2 lingurițe de plantă pus la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară și se poate consuma ajutând la calmarea durerilor. Extern se umezește cu acest ceai o bucată de pânză și se aplică caldă pe locul dureros. Se ține până trece durerea. Dacă se răcește se umezește din nou cu ceai cald. Au acțiune calmantă, iar luat intern contribuie la diminuarea inflamațiilor. Dureri uterine și ovariene - are acțiune calmantă, analgezică, antiinflamatoare și reglatoare hormonală, reduce considerabil efectele neplăcute în aceste tulburări. Se administrează de preferință infuzie sau tinctură de 2-3 ori pe zi. Dureri abdominale - Cercetările clinice făcute în Germania au arătat că administrarea tincturii de roiniță are efect de reglare a ciclului menstrual, fiind un remediu excelent contra unor probleme cum ar fi stările de nervozitate și de disconfort dinaintea menstruației, menstre neregulate, însoțite de dureri abdominale, spasme sau dureri de cap. Vă recomandăm o combinație în părți egale de tinctură de roiniță și tinctură de crețișoară din care se iau câte 6 lingurițe pe zi diluate în 100 ml apă sau ceai. Duodenită - În colita de fermentație, roinița este unul dintre cele mai puternice, remedii vegetale, având darul de a inhiba dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon, de combate spasmele, de a diminua inflamația. Se administrează sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficientă, în cazul său: pulbere (4-6 lingurițe pe zi) sau infuzie combinată (1 litru pe zi). Acest tratament este valabil contra colonului iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Vinul de roiniță luat înainte de masă este un remediu excelent împotriva indigestiei, a dispepsiei și a atoniei gastrice. Eczeme zemuinde - se fac spălături de 2-4 ori pe zi cu infuzie mai concentrată sau cu tinctură 1 linguriță diluată cu 100 ml apă. Emotivitate exacerbată - se consumă 1 cană
de infuzie pe zi în fiecare seară înainte de culcare, timp de 1 lună de zile. Rezultatele experimentale privitoare la folosirea roiniței în tratarea unor tulburări cum ar fi depresia, anorexia psihică (cu reversul său- bulimia), angoasele de tot felul au fost mai mult decât încurajatoare. Administrarea unor doze medii de roiniță- 6 lingurițe de tinctură pe zi sau 4 lingurițe de pulbere pe zi, are efecte înviorătoare asupra psihicului, antidepresive, favorizând gândirea optimistă, amplificând tonusul psihic și mintal. Aproximativ 40% dintre cei care au urmat tratament cu această plantă contra tulburărilor emoționale menționate au resimțit o ameliorare clară a stării lor psihice. Un rezultat foarte bun, dacă este să ne gândim la faptul că roinița este un remediu practic nenociv și care poate fi luat în cure de lungă durată, fără a da dependență. Există însă și un... dacă- pentru a obține rezultate notabile, prin tratamentul cu roiniță, este necesar să simpatizați sau cu alte cuvinte să vi se potrivească această plantă. Oricum merită să încercați. Enterită - Roinița are darul de anihila dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon. Se administrează fie sub formă de pulbere 4-6 lingurițe pe zi, fie infuzie 1 litru pe zi. Acest tratament este valabil și pentru colon iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Enterocolită cronică - infuzie câte 3 căni pe zi, pentru copii se poate administra câte o jumătate de cană de 3 ori pe zi, cât timp este nevoie. Eructații - În colita de fermentație, roinița este unul dintre cele mai puternice, remedii vegetale, având darul de a inhiba dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon, de combate spasmele, de a diminua inflamația. Se administrează sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficientă, în cazul său: pulbere (4-6 lingurițe pe zi) sau infuzie combinată (1 litru pe zi). Acest tratament este valabil contra colonului iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Vinul de roiniță luat înainte de masă este un remediu excelent împotriva indigestiei, a dispepsiei și a atoniei gastrice. Febră - Consumat fierbinte, ceaiul acesta combinat cu flori de lămâiță combate foarte eficient febra. Flatulență - În colita de fermentație, roinița es-
894
te unul dintre cele mai puternice, remedii vegetale, având darul de a inhiba dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon, de combate spasmele, de a diminua inflamația. Se administrează sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficientă, în cazul său: pulbere (4-6 lingurițe pe zi) sau infuzie combinată (1 litru pe zi). Acest tratament este valabil contra colonului iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Vinul de roiniță luat înainte de masă este un remediu excelent împotriva indigestiei, a dispepsiei și a atoniei gastrice. Frigiditate pe fond psihic - se consumă 1 cană de infuzie pe zi în fiecare seară înainte de culcare, timp de 1 lună de zile. Gastrită hiperacidă - În colita de fermentație, roinița este unul dintre cele mai puternice, remedii vegetale, având darul de a inhiba dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon, de combate spasmele, de a diminua inflamația. Se administrează sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficientă, în cazul său: pulbere (4-6 lingurițe pe zi) sau infuzie combinată (1 litru pe zi). Acest tratament este valabil contra colonului iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Vinul de roiniță luat înainte de masă este un remediu excelent împotriva indigestiei, a dispepsiei și a atoniei gastrice. Grețuri - o linguriță de pulbere de plantă se ține sub limbă pentru 20 de minute, după care se poate înghiții. Se repetă de 4 ori pe zi timp de 3 săptămâni sau atât timp cât este necesar. Se poate pentru amplificarea rezultatelor să se asocieze cu rădăcină de Ghimber, un sfert de linguriță de pulbere. Halenă - În colita de fermentație, roinița este unul dintre cele mai puternice, remedii vegetale, având darul de a inhiba dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon, de combate spasmele, de a diminua inflamația. Se administrează sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficientă, în cazul său: pulbere (4-6 lingurițe pe zi) sau infuzie combinată (1 litru pe zi). Acest tratament este valabil contra colonului iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Vinul de roiniță luat înainte de masă este un re-
mediu excelent împotriva indigestiei, a dispepsiei și a atoniei gastrice. Hepatita virală - Infuzia este un excelent leac pentru dischinezia biliară (fiere leneșă), pentru colecistită și un adjuvant contra litiazei biliare. Studii preliminare arată o acțiune favorabilă a extractelor de roiniță contra hepatitei virale. Se pare că această plantă este un adevărat inamic al virușilor. Herpes bucal și genital - se poate folosi intern infuzia sau tinctura și extern se tamponează cu vin. Este unul dintre cele mai eficiente tratamente pentru herpes. Se face un tratament de 3 luni cu infuzie câte 3 căni de infuzie pe zi luate cu 15 minute înaintea meselor. Virusurile care produc herpesul de tip I sau II sunt distruse de un complex de substanțe secretate de această plantă. Intern se face cură cu tinctură 6 lingurițe pe zi, sau infuzie 1 litru pe zi. Extern se pun vreme de 2 ore comprese cu infuzie sau mai eficient cataplasme cu roiniță, pe locurile afectate de herpes. La 5 minute după încheierea aplicației, se pune tinctură de propolis pe leziunea herpetică, pentru a grăbi vindecarea. Hipotensiune arterială - în această afecțiune se va pune 2 lingurițe de frunze la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi o perioadă de maximum 2 luni după care se va face o pauză de 15 zile și se poate relua dacă se dorește. Se poate administra și în combinație cu alte plante sau chiar cu anumite medicamente indicate de medicul specialist. Hipermenoree - are acțiune calmantă, analgezică, antiinflamatoare și reglatoare hormonală, reduce considerabil efectele neplăcute în aceste tulburări. Se administrează de preferință infuzie sau tinctură de 2-3 ori pe zi. Hipertiroidie - (prin blocarea acțiunii TSH) se administrează de preferință pulbere sublingual. Tratamentul durează 4-6 luni. Efectele sunt mult amplificate prin asociere cu pulbere de sânzâiene galbene (Galium verum). În cazul în care se administrează sublingual și este greu suportată se va administra infuzie 3 căni pe zi (înainte de înghițire se face gargară 2-3 minute). Studiile făcute la un important institut america de endocrinologie, au
895
arătat că extractele de roiniță pur și simplu inhibă puternic acțiunea în organism a hormonului tiroidian (TSH). Este o descoperire extraordinară care va duce în curând la apariția pe piață a primului medicament natural, cu adevărat eficient contra afecțiunilor tiroidei, infuzia de roiniță din care se bea un litru pe zi, în 3-4 reprize, în cure de 2 luni, cu 2 săptămâni de pauză. Acest remediu este valabil și în cancerul de tiroidă, pentru că această plantă are și efecte antitumorale dovedite. Hipertensiune arterială - pulbere sublingual de 4 ori pe zi în cure de lungă durată. Este utilă mai ales în creșterile de tensiune asociate cu stări de nervozitate, stres. Se utilizează frecvent în asociere cu alte plante hipotensive ( vâsc, păducel, talpa gâștei). Hipoaciditate Indigestie posprandială - În colita de fermentație, roinița este unul dintre cele mai puternice, remedii vegetale, având darul de a inhiba dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon, de combate spasmele, de a diminua inflamația. Se administrează sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficientă, în cazul său: pulbere (4-6 lingurițe pe zi) sau infuzie combinată (1 litru pe zi). Acest tratament este valabil contra colonului iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Vinul de roiniță luat înainte de masă este un remediu excelent împotriva indigestiei, a dispepsiei și a atoniei gastrice. Infarct miocardic - în această afecțiune se va pune 2 lingurițe de frunze la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi o perioadă de maximum 2 luni după care se va face o pauză de 15 zile și se poate relua dacă se dorește. Se poate administra și în combinație cu alte plante sau chiar cu anumite medicamente indicate de medicul specialist. Infecții virale - se poate folosi intern infuzia sau tinctura și extern se tamponează cu vin. Este unul dintre cele mai eficiente tratamente pentru herpes. Se face un tratament de 3 luni cu infuzie câte 3 căni de infuzie pe zi luate cu 15 minute înaintea meselor. Infecții bacteriene și fungice - se poate folosi intern infuzia sau tinctura și extern se tamponează cu vin. Este unul dintre cele mai eficiente trata-
mente pentru herpes. Se face un tratament de 3 luni cu infuzie câte 3 căni de infuzie pe zi luate cu 15 minute înaintea meselor. Insomnie - o cană de infuzie mai concentrată cu 2 ore înainte de culcare, în fiecare zi asociat cu valeriana (Valeriana officinalis) 1 linguriță de pulbere la o cană, se poate asocia și cu sedativele de sinteză, fără a avea reacții adverse. De asemenea poate înlocui medicamentele de sinteză fără a avea aceleași efecte nedorite ca cele de sinteză. Insatisfacții sexuale la tinerele femei - Cercetările clinice făcute în Germania au arătat că administrarea tincturii de roiniță are efect de reglare a ciclului menstrual, fiind un remediu excelent contra unor probleme cum ar fi stările de nervozitate și de disconfort dinaintea menstruației, menstre neregulate, însoțite de dureri abdominale, spasme sau dureri de cap. Vă recomandăm o combinație în părți egale de tinctură de roiniță și tinctură de crețișoară din care se iau câte 6 lingurițe pe zi diluate în 100 ml apă sau ceai. Insomnie - Rezultatele experimentale privitoare la folosirea roiniței în tratarea unor tulburări cum ar fi depresia, anorexia psihică (cu reversul săubulimia), angoasele de tot felul au fost mai mult decât încurajatoare. Administrarea unor doze medii de roiniță- 6 lingurițe de tinctură pe zi sau 4 lingurițe de pulbere pe zi, are efecte înviorătoare asupra psihicului, antidepresive, favorizând gândirea optimistă, amplificând tonusul psihic și mintal. Aproximativ 40% dintre cei care au urmat tratament cu această plantă contra tulburărilor emoționale menționate au resimțit o ameliorare clară a stării lor psihice. Un rezultat foarte bun, dacă este să ne gândim la faptul că roinița este un remediu practic nenociv și care poate fi luat în cure de lungă durată, fără a da dependență. Există însă și un... dacă- pentru a obține rezultate notabile, prin tratamentul cu roiniță, este necesar să simpatizați sau cu alte cuvinte să vi se potrivească această plantă. Oricum merită să încercați. Insuficiență cardiacă și circulatorie - în această afecțiune se va pune 2 lingurițe de frunze la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi o perioadă de maximum 2 luni după care se
896
va face o pauză de 15 zile și se poate relua dacă se dorește. Se poate administra și în combinație cu alte plante sau chiar cu anumite medicamente indicate de medicul specialist. Litiază biliară - se va consuma 1 cană de infuzie pe zi. 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se iau înainte de mese. Ajutând la diminuarea calculilor. Memorie dificilă - ceaiul din infuzie consumat fierbinte este indicat în special studenților și elevilor în perioada examenelor pentru că are darul și capacitatea de a stimula activitatea creierului, concentrarea și memoria, de a calma nervii. Este denumită și iarba școlarilor. Are avantajul că poate fi administrat perioade lungi de timp, fără efecte negative. Menopauză - are acțiune calmantă, analgezică, antiinflamatoare și reglatoare hormonală, reduce considerabil efectele neplăcute în aceste tulburări. Se administrează de preferință infuzie sau tinctură de 2-3 ori pe zi. Menstre dureroase - Cercetările clinice făcute în Germania au arătat că administrarea tincturii de roiniță are efect de reglare a ciclului menstrual, fiind un remediu excelent contra unor probleme cum ar fi stările de nervozitate și de disconfort dinaintea menstruației, menstre neregulate, însoțite de dureri abdominale, spasme sau dureri de cap. Vă recomandăm o combinație în părți egale de tinctură de roiniță și tinctură de crețișoară din care se iau câte 6 lingurițe pe zi diluate în 100 ml apă sau ceai. Meteorism - În colita de fermentație, roinița este unul dintre cele mai puternice, remedii vegetale, având darul de a inhiba dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon, de combate spasmele, de a diminua inflamația. Se administrează sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficientă, în cazul său: pulbere (4-6 lingurițe pe zi) sau infuzie combinată (1 litru pe zi). Acest tratament este valabil contra colonului iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Vinul de roiniță luat înainte de masă este un remediu excelent împotriva indigestiei, a dispepsiei și
a atoniei gastrice. Metroragie - Cercetările clinice făcute în Germania au arătat că administrarea tincturii de roiniță are efect de reglare a ciclului menstrual, fiind un remediu excelent contra unor probleme cum ar fi stările de nervozitate și de disconfort dinaintea menstruației, menstre neregulate, însoțite de dureri abdominale, spasme sau dureri de cap. Vă recomandăm o combinație în părți egale de tinctură de roiniță și tinctură de crețișoară din care se iau câte 6 lingurițe pe zi diluate în 100 ml apă sau ceai. Migrenă - pulbere de 4 ori pe zi în cure de 2-3 luni. Nervozitate - se va consuma 1 cană de infuzie pe zi. Rezultatele experimentale privitoare la folosirea roiniței în tratarea unor tulburări cum ar fi depresia, anorexia psihică (cu reversul său- bulimia), angoasele de tot felul au fost mai mult decât încurajatoare. Administrarea unor doze medii de roiniță- 6 lingurițe de tinctură pe zi sau 4 lingurițe de pulbere pe zi, are efecte înviorătoare asupra psihicului, antidepresive, favorizând gândirea optimistă, amplificând tonusul psihic și mintal. Aproximativ 40% dintre cei care au urmat tratament cu această plantă contra tulburărilor emoționale menționate au resimțit o ameliorare clară a stării lor psihice. Un rezultat foarte bun, dacă este să ne gândim la faptul că roinița este un remediu practic ne nociv și care poate fi luat în cure de lungă durată, fără a da dependență. Există însă și un... dacă- pentru a obține rezultate notabile, prin tratamentul cu roiniță, este necesar să simpatizați sau cu alte cuvinte să vi se potrivească această plantă. Oricum merită să încercați. Neurastenie - Probabil cea mai importantă categorie de efecte a roiniței este cea asupra sistemului nervos. În doze mici și luată ocazional, roinița este un excelent calmant nervos fiind recomandat contra durerilor de cap, care apar pe fond de stres și de suprasolicitare, contra insomniei, contra tulburărilor digestive care apar pe fond nervos. În toate aceste afecțiuni se administrează câte o linguriță de tinctură diluată într-un pahar de apă, în doză unică, atunci când este nevoie. Roinița este un excelent remediu pe termen lung contra Alzheimerului (reduce starea de agitație și îmbună-
897
tățește memoria), contra tulburărilor de memorie post-traumatice, precum și contra tulburărilor de memorie produse de problemele vasculare cerebrale. În aceste afecțiuni se administrează câte o linguriță de roiniță de 4 ori pe zi în cure de minimum 4 luni. Nevroze gastrice - În colita de fermentație, roinița este unul dintre cele mai puternice, remedii vegetale, având darul de a inhiba dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon, de combate spasmele, de a diminua inflamația. Se administrează sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficientă, în cazul său: pulbere (4-6 lingurițe pe zi) sau infuzie combinată (1 litru pe zi). Acest tratament este valabil contra colonului iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Vinul de roiniță luat înainte de masă este un remediu excelent împotriva indigestiei, a dispepsiei și a atoniei gastrice. Oboseală nervoasă - se va consuma 1 cană de infuzie pe zi. Rezultatele experimentale privitoare la folosirea roiniței în tratarea unor tulburări cum ar fi depresia, anorexia psihică (cu reversul săubulimia), angoasele de tot felul au fost mai mult decât încurajatoare. Administrarea unor doze medii de roiniță- 6 lingurițe de tinctură pe zi sau 4 lingurițe de pulbere pe zi, are efecte înviorătoare asupra psihicului, antidepresive, favorizând gândirea optimistă, amplificând tonusul psihic și mintal. Aproximativ 40% dintre cei care au urmat tratament cu această plantă contra tulburărilor emoționale menționate au resimțit o ameliorare clară a stării lor psihice. Un rezultat foarte bun, dacă este să ne gândim la faptul că roinița este un remediu practic nenociv și care poate fi luat în cure de lungă durată, fără a da dependență. Există însă și un... dacă- pentru a obține rezultate notabile, prin tratamentul cu roiniță, este necesar să simpatizați sau cu alte cuvinte să vi se potrivească această plantă. Oricum merită să încercați. Palpitații - în această afecțiune se va pune 2 lingurițe de frunze la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi o perioadă de maximum 2 luni după care se va face o pauză de 15 zile și se poate relua dacă se dorește. Se poate administra și
în combinație cu alte plante sau chiar cu anumite medicamente indicate de medicul specialist. Prurit - se fac spălături de 2-4 ori pe zi cu infuzie mai concentrată sau cu tinctură 1 linguriță diluată cu 100 ml apă. Răni - se fac spălături de 2-4 ori pe zi cu infuzie mai concentrată sau cu tinctură 1 linguriță diluată cu 100 ml apă. Reumatism: se consumă intern 2-3 căni de infuzie pe zi. Se mai poate folosi uleiul de roiniță în amestec cu ulei volatil de mentă în proporție de 3 picături de ulei de mentă la o linguriță de ulei de Roiniță. Se aplică prin masaj pe locurile afectate. Un litru de infuzie consumată zilnic ajută la combaterea majorității formelor de reumatism, având o acțiune antiinflamatorie articulară, antialgică, încetinind sau chiar oprind procesele degenerative. Extern se ung articulațiile afectate cu ulei de roiniță, la care se adaugă un pic de ulei volatil de mentă (se găsește la Plafar)- 3 picături de ulei de mentă la o linguriță de ulei de roiniță. Sincopă - în această afecțiune se va pune 2 lingurițe de frunze la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi o perioadă de maximum 2 luni după care se va face o pauză de 15 zile și se poate relua dacă se dorește. Se poate administra și în combinație cu alte plante sau chiar cu anumite medicamente indicate de medicul specialist. Spasme gastro-intestinale - Cercetările clinice făcute în Germania au arătat că administrarea tincturii de roiniță are efect de reglare a ciclului menstrual, fiind un remediu excelent contra unor probleme cum ar fi stările de nervozitate și de disconfort dinaintea menstruației, menstre neregulate, însoțite de dureri abdominale, spasme sau dureri de cap. Vă recomandăm o combinație în părți egale de tinctură de roiniță și tinctură de crețișoară din care se iau câte 6 lingurițe pe zi diluate în 100 ml apă sau ceai. Stări nervoase - Probabil cea mai importantă categorie de efecte a roiniței este cea asupra sistemului nervos. În doze mici și luată ocazional, roinița este un excelent calmant nervos fiind recomandat contra durerilor de cap, care apar pe fond de stres și de suprasolicitare, contra insomniei, con-
898
tra tulburărilor digestive care apar pe fond nervos. În toate aceste afecțiuni se administrează câte o linguriță de tinctură diluată într-un pahar de apă, în doză unică, atunci când este nevoie. Roinița este un excelent remediu pe termen lung contra Alzheimerului (reduce starea de agitație și îmbunătățește memoria), contra tulburărilor de memorie post-traumatice, precum și contra tulburărilor de memorie produse de problemele vasculare cerebrale. În aceste afecțiuni se administrează câte o linguriță de roiniță de 4 ori pe zi în cure de minimum 4 luni. Stări de tensiune - se consumă 1 cană de infuzie pe zi în fiecare seară înainte de culcare, timp de 1 lună de zile. Stres - se va consuma 1 cană de infuzie pe zi. Surmenaj intelectual - Rezultatele experimentale privitoare la folosirea roiniței în tratarea unor tulburări cum ar fi depresia, anorexia psihică (cu reversul său- bulimia), angoasele de tot felul au fost mai mult decât încurajatoare. Administrarea unor doze medii de roiniță- 6 lingurițe de tinctură pe zi sau 4 lingurițe de pulbere pe zi, are efecte înviorătoare asupra psihicului, antidepresive, favorizând gândirea optimistă, amplificând tonusul psihic și mintal. Aproximativ 40% dintre cei care au urmat tratament cu această plantă contra tulburărilor emoționale menționate au resimțit o ameliorare clară a stării lor psihice. Un rezultat foarte bun, dacă este să ne gândim la faptul că roinița este un remediu practic nenociv și care poate fi luat în cure de lungă durată, fără a da dependență. Există însă și un... dacă- pentru a obține rezultate notabile, prin tratamentul cu roiniță, este necesar să simpatizați sau cu alte cuvinte să vi se potrivească această plantă. Oricum merită să încercați. Ten obosit, uscat sau sensibil - poate fi revitalizat dacă se tamponează zilnic cu infuzie de Roiniță. Tulburări digestive - În colita de fermentație, roinița este unul dintre cele mai puternice, remedii vegetale, având darul de a inhiba dezvoltarea excesivă a bacteriilor de fermentație în colon, de combate spasmele, de a diminua inflamația. Se administrează sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficientă, în cazul său: pulbere (4-6 lingurițe
pe zi) sau infuzie combinată (1 litru pe zi). Acest tratament este valabil contra colonului iritabil și a colonului spastic, precum și contra enteritei. Vinul de roiniță luat înainte de masă este un remediu excelent împotriva indigestiei, a dispepsiei și a atoniei gastrice. Tulburări de memorie - pulbere câte 1 linguriță de 3 ori pe zi, dar la aceleași ore. Tulburări neuro-vegetative - are acțiune calmantă, analgezică, antiinflamatoare și reglatoare hormonală, reduce considerabil efectele neplăcute în aceste tulburări. Se administrează de preferință infuzie sau tinctură de 2-3 ori pe zi. Tulburări ovariene - are acțiune calmantă, analgezică, antiinflamatoare și reglatoare hormonală, reduce considerabil efectele neplăcute în aceste tulburări. Se administrează de preferință infuzie sau tinctură de 2-3 ori pe zi. Cercetările clinice făcute în Germania au arătat că administrarea tincturii de roiniță are efect de reglare a ciclului menstrual, fiind un remediu excelent contra unor probleme cum ar fi stările de nervozitate și de disconfort dinaintea menstruației, menstre neregulate, însoțite de dureri abdominale, spasme sau dureri de cap. Vă recomandăm o combinație în părți egale de tinctură de roiniță și tinctură de crețișoară din care se iau câte 6 lingurițe pe zi diluate în 100 ml apă sau ceai. Ulcerații - se fac spălături de 2-4 ori pe zi cu infuzie mai concentrată sau cu tinctură 1 linguriță diluată cu 100 ml apă. Ulcere de gambă - se fac spălături de 2-4 ori pe zi cu infuzie mai concentrată sau cu tinctură 1 linguriță diluată cu 100 ml apă. Ulcer gastric și duodenalVărsături - o linguriță de pulbere de plantă se ține sub limbă pentru 20 de minute, după care se poate înghiții. Se repetă de 4 ori pe zi timp de 3 săptămâni sau atât timp cât este necesar. Se poate pentru amplificarea rezultatelor să se asocieze cu rădăcină de Ghimber, un sfert de linguriță de pulbere. Vertij - pulbere de 4 ori pe zi în cure de 2-3 luni. Zgomote în urechi (tinitus) - pulbere de 4 ori pe zi în cure de 2-3 luni.
899
ROMAN
ROMANIȚĂ PUTUROASĂ
Matricaria inodora Fam. Compositae. Denumiri populare: mușețel prost. Descriere: plantă ierboasă care crește prin semănături, locuri ruderale, pe lângă drumuri. În tradiția populară: la Clopotiva, se punea prin paturi și în vatra casei pentru ca să alunge purecii.
Anthemis cotula Fam. Compositae. Denumiri populare: romaniță rea, romonul calului. Descriere: plantă ierboasă, cu miros neplăcut, care crește prin câmpuri, prin locuri cultivate, pe lângă garduri și drumuri. Se pune prin cămări și poduri pentru îndepărtarea șoarecilor. Uneori apicultorii își freacă mâinile cu această plantă pentru a fi feriți de înțepăturile albinelor. În tradiția populară: ceaiul de romaniță rea se dădea femeilor lehuze și li se făceau cu ea băi. La Sălciua, decoctul plantei, cu coji de nucă, se da mieilor contra gușei.
900
ROOIBOS
Aspalathus linearis Fam. Fabaceae. Descriere: este o plantă africană din care băștinașii, printr-o metodă originală, au început să facă ceai. Acest ceai s-a dovedit a fi bogat în antioxidanți și flavonoide și în comparație cu ceaiul normal, conține concentrații mai mari ale acestor substanțe. Are o dulceață naturală care-l face o bună opțiune pentru cei care încearcă să slăbească renunțând la zahăr. Ceaiul de rooibos se bea, de obicei fierbinte, cu lămâie sau lapte, dar poate fi excelent și rece, cu gheață. Rooibos înseamnă tufiș roșu. Recoltare: frunzele. Compoziție chimică la 200 g ceai: Fier 0,07 mg, Potasiu 7,12 mg, Sodiu 6,16 mg, Calciu 1,09 mg, Cupru 0,07 mg, Zinc 0,04 mg, Magneziu 1,57 mg, Fluor 0,22 mg, Mangan 0,04 mg. Acțiune farmacologică: antioxidant, tonic, imunostimulator, hipocolesterolemiant, hipoglicemiant, digestiv, antispastic, remineralizant, antialergic. Flavonele quercitina, luteolina, isoquercetina și rutinul (toate antoixidante puternice) ajută la încetinirea proceselor de îmbătrânire, stimulând organismul în lupta cu radicalii liberi. Rooibosul ajută la menținerea ciclului veghe-somn, producând relaxarea noaptea și stimularea ziua. Conținutul ridicat de oligoelemente contribuie la remineralizarea organismului și la menținerea sănătății oaselor,
dentiției, pielii, părului și organelor interne. Prin capacitatea de a scădea colesterolul, protejează inima și vasele de sânge. Preparare și administrare: Infuzie - din 1,5 g plantă la o cană de apă clocotită. Se acoperă 15 minute apoi se strecoară. Se beau pe zi 3-4 cești cu infuzie caldă sau răcită cu gheață. Capsule - sau drajeuri care se pot procura de la farmaciile naturiste. Se administrează câte o capsulă de 3 ori pe zi, după mese. Alte recomandări: este utilizat cu succes și împotriva alergiilor, eczemelor și astmului. Rooibos conține zaharuri naturale și ajută la scăderea glicemiei. Este recomandat și pentru scăderea în greutate. Ajută la tratarea tensiunii arteriale ridicate, depresiei și insuficienței hepatice, datorită polifenolilor. Este unul dintre cele mai activi antioxidanți care este echivalent cu 22 de legume și fructe laolaltă. Este adesea prescris în cazurile de tensiune, insuficiența hepatică ori depresie. Planta poate fi utilizată chiar și de persoanele cu pietre la rinichi, deoarece nu conține acid oxalic. Acest ceai este un produs originar din Africa, foarte cunoscut și apreciat pentru conținutul său bogat în magneziu, potasiu și minerale. Rooibos-ul crește absorbția de fier în organism, calmează sistemul nervos și poate contribui la pierderea în greutate. Excelent antioxidant. Experții consideră că beneficiile ceaiului roșu se datorează polifenolilor. Aceștia sunt compuși naturali antioxidanți găsiți și în ceaiul verde sau negru. Polifenolii au efect antiviral și proprietăți antibacteriene. Activitatea antioxidantă oferită de ceai este echivalentă cu cea a 22 de fructe și legume, inclusiv portocale, morcovi sau broccoli. Lupta împotriva cancerului. Anumiți polifenoli acționează ca antioxidanți puternici, care combat efectele unor radicali liberi si fac ADN-ul mult mai rezistent și mai puternic. Astfel, ceaiul roșu poate să prevină diverse forme de cancer și inhiba creșterea unor tumori deja existente. Anti-îmbătrânire S-a constatat că ceaiul rece conține antioxidanți naturali. Aceștia ajută la eliminarea sau neutralizarea toxinelor aflate în orga-
901
nism. Astfel, rooibos-ul poate duce la contracararea procesului de îmbătrânire și la stimularea sistemului imunitar. De asemenea, acest ceai este recunoscut pentru fortifierea și grăbirea creșterii părului. Ceaiul roșu este benefic pentru: Persoanele cu un stil de viață alert. Ceaiul eliberează trupul de stres și poate fi consumat, fără limite, pe tot parcursul zilei. Poate fi consumat și fără zahăr pentru că este mult mai puțin amar decât celelalte ceaiuri. Ceaiul roșu nu îngrașă și nu conține calorii. Copiii care au un program hiperactiv și care prezintă probleme cu somnul. Ceaiul roșu este o sursa bună pentru vitamine si minerale. Poate fi folosit ca supliment natural datorită conținutului de calciu, magneziu și fluor, care contribuie la buna dezvoltare a sistemului osos si a dinților. Nou născuților, de asemenea, li se poate da ceai roșu. Acesta lucrează foarte bine împotriva colicilor și crampelor. In cazul copiilor, poate fi folosit si pentru uz extern la calmarea iritațiilor pielii (cum sunt cele cauzate de scutece). Sportivii se bucura de mineralele esențiale oferite de ceaiul roșu. Fierul, potasiul, sodiul și zincul sunt doar câteva dintre proprietățile de care persoanele active au nevoie. Colici la bebeluși - ceaiul roșu poate fi băut și de bebeluși. El ajută la calmarea colicilor și a crampelor stomacale și se consideră a avea proprietăți antispasmodice. Pentru combaterea colicilor poate fi amestecat cu lapte de mamă sau cu lapte praf. De asemenea proprietățile lui antialergice îl recomandă pentru iritațiile pielii și pentru urticaria de scutece. Cele mai bune rezultate sunt obținute atunci când este aplicat pe piele după fiecare schimbare a scutecului. Și femeile însărcinate și cele care alăptează pot să consume ceai roșu. El are un conținut scăzut de tanin, o substanță frecvent întâlnită în alte ceaiuri, care afectează metabolismul prin reducerea absorbției anumitor nutrițienți cum sunt proteinele și fierul. Ceaiul roșu din contră, crește absorbția fierului și conține și el însuși fier, potasiu, cupru, toate vitale pentru funcțiile metabolice. Remedii pentru copii hiperactivi. Ceaiul roșu este recomandat copiilor hiperactivi deoarece nu
conține cafeină. Mai mult este un remediu excelent pentru copiii care suferă de insomnii. Alte beneficii: - Ceaiul roșu fortifica sistemul imunitar si micșorează riscurile de atacuri vasculare cerebrale ori bolile cerebrale. - Inhiba dezvoltarea bacteriilor din cavitatea bucală, bacterii asociate si cu formarea plăcii. Acesta este o excelentă sursă de fluoride. - Ceaiul roșu nu conține coloranți, aditivi sau conservanți. Acesta este pur, natural si fără cofeina. - Menține o piele frumoasă și strălucitoare. - O ceașcă de ceai înainte de culcare oferă un somn liniștitor. - Îndepărtează greața, constipația și arsurile la stomac. Calitățile lui îl recomandă pentru multe afecțiuni: - Detensionează sistemul nervos, fiind indicat tinerilor stresați. - Atenuează simptomele bronșitei, astmului și alergiilor. - Este o foarte bună sursă de vitamine și minerale. - Poate fi folosit și ca supliment natural, deoarece conține calciu, magneziu și fluoride, esențiale pentru dezvoltarea sistemului osos și a danturii. - Quercetinul și bioflavonoidele, nutrienți esențiali, dar destul de rari, ajută la întărirea vaselor de sânge și la oprirea hemoragiilor. - Mineralele ajută digestia, atenuează constipația și ajută la prevenirea cariilor dentare. - Este foarte bun și pentru copiii care merg la școală și poate fi băut de-a lungul întregii zile, ca alternativă la sucurile din comerț, pentru gustul lui deosebit. - Datorită conținutului său bogat în acizi organici alfa hidroxizi, poate fi folosit pentru menținerea sănătății pielii. Se folosește sub formă de pulbere pentru diferite afecțiuni cu care se confruntă adolescenții: acnee, iritații, arsuri solare, etc.
902
mineralizant. Este foarte bogată în fibre, facilitând tranzitul intestinal. De asemenea, e recomandată în tratarea osteoporozei, având un conținut mare de calciu. Nu provoacă alergii și, în plus, nu conține acid oxalic care irită membrana intestinelor, astfel încât nu împiedică absorbția de calciu în organism. În Orientul Mijlociu, este un bun înlocuitor al pudrei de cacao și al ciocolatei. În Egipt, din păstăi se prepară o băutură energizantă. În Spania, Portugalia și Sicilia, roșcova este folosită în prepararea compoturilor și prăjiturilor. Preparare și administrare: Ceaiul din roșcove amestecat cu sâmburi de gutui, flori de nalbă și smochine se dă în tuse, mai ales cea măgărească. În unele cazuri roșcovele ajută și la eliminarea paraziților intestinali.
ROȘCOVE
Ceratonia siliqua Fam. Leguminosae. Descriere: arbore mic originar din Arabia, cultivat și subspontan în regiunea mediteraneană. Fructele lui o legumă indehiscentă cu mai multe semințe, se aduceau și la noi, fiind rezistente durabile, savurate de copii. În tradiția populară: în Moldova, de bubă, se fierbeau înfundat câteva roșcove cu smochine, într-o ulcică nouă, acoperită cu capac. Zeama o bea bolnavul, iar smochinele se puneau pe bubă. De tuse se lua un pumn de roșcove, o mână de stafide, câteva smochine, se fierbeau bine și zeama se dădea călduță bolnavului. Se foloseau în amestec și cu alte plante la tuse grea. Rachiu cu roșcove beau femeile lehuze pentru ușurarea nașterii. Roșcovele, bune la stomac Roșcovul este un arbore din familia leguminoaselor, originar din regiunea mediteraneană. Fructele arborelui (6), cu aspect de păstăi, de culoare brunroșcată și gust dulceag, numite roșcove (sau carobe), au importanță alimentară și terapeutică. Conțin o cantitate mare de glucide simple și complexe, mucilagii, pectine, amidon, vitamine. Una dintre cele mai importante substanțe prezente în roșcove este carubina. Pulberea din pulpă de roșcove are efecte antidiareice și de absorbție a toxinelor, motiv pentru care e bună în tratarea gastritelor și enterocolitelor. Roșcova are efect antitusiv, nutritiv, 903
ROSTOPASCĂ
Chelidonium majus Fam. Papaveraceae. Denumiri populare: ai de pădure, alândurișe, buruiană de cele sfinte, bureți de sângine, galbenă, buruiană de negi, buruiană de pecingine, buruiană de tătarcă, buruiene sfinte, calce mare, chica maramgie, crucea voinicului, gălbinele, godie, hărmiaiu, hilindunea, iarba rândunicii, lăptiugă, mac sălbatec, măselariță, negeloasă, oiască, paparună, plescăniță, sălățea, scalce mare, scânteiuță, tătărcele. Istoric: este una din plantele medicinale care a fost utilizată din antichitate în medicina populară. Primul studiu farmacologic asupra materiei prime vegetale este efectuat însă numai în 1818 de către Orfilis (Benigni și colaboratorii-1971). Deși cercetările chimico-farmacologice au continuat până în zilele noastre, folosirea acestei specii a depășit cu puțin cadrul medicinei populare. La noi în țară intră în componența ceaiurilor hepatice și de asemenea este frecvent folosită în formulele medicamentelor homeopatice. Acțiunea bacteriostatică și cea antiblastică a alcaloizilor din rostopască sunt în curs de cercetare în numeroase țări.
În tradiția populară: sucul lăptos al plantei era un leac obișnuit contra negilor, punându-se de mai multe ori pe ei. În multe părți frunzele sau telul cu care se frecau negii se arunca în locul de unde se luau. Cei care aveau pecingine se ungeau mai întâi cu sucul plantei ori o spălau mai întâi cu zeamă călduță de rostopască, iar după acea puneau frunza pe ea. Se mai făcea cu planta spălături pe cap contra mătreței. Latexul se mai punea pe bube dulci. În multe părți se făceau cu el pansamente la umflături și scăldători contra durerilor de picioare. Se mai fierbea planta și se punea cu mălai la umflături și în comprese la ochi, pentru albeață. Pentru panarițiu și beșică se luau frunzele și se aplicau pe ele, ori se spălau cu decoct, însă numai când nu era deschis, în răni. Deși veninoasă, dozată cu grijă, a avut variate întrebuințări interne. În multe părți, ceaiul din tulpini florifere sau planta plămădită în rachiu se lua contra gălbinării. Ceaiul se dădea în boli de ficat și rinichi. Plămădită în rachiu se mai lua contra frigurilor și vătămăturii. În Banat, se fierbea și cu alte plante se lua contra tusei grele, dimineața și seara. În Bucovina, decoctul se lua la inflamația splinei, căpătată de cei care boleau mult de friguri. Se făceau băi din mai multe vițe de rostopască cu rădăcină cu tot. După ce fierbea se turna într-un vas mare, se punea bolnavul în baie, când era numai călduță, cu picioarele până la gleznă, sub tălpi îi puneau tuleiele și frunzele fierte, iar o parte o puneau pe un ștergar și îl legau la pântece cu ele. În baie rămânea cam un sfert de oră, apoi ieșea afară, se învelea bine și stătea învelit până transpira bine. Băile se repetau până se vindeca. Tulpinile florifere, se mai foloseau, fierte în lapte cu pătrunjel de câmp, contra blenoragiei. În unele părți ale Moldovei se punea în apa cu care se spălau pe cap. Se mai folosea contra mușcăturilor de șarpe și de insecte. Descriere: este o specie perenă, erbacee, erectă. Partea subterană, formată dintr-un rizom bine dezvoltat, ramificat, din care pornesc numeroase rădăcini, este de culoare brună-roșiatică și are lun-
904
gimea de 6-10 cm și grosime 1-2 cm. Tulpina înaltă până la 60 cm, este ramificată și păroasă, cu peri rari și lungi. Frunzele, cele care formează rozeta și cele tulpinale inferioare pețiolate, cele superioare sesile, sunt mari, alterne, imparipenate, cu 2-5 perechi segmente ovate, inegal crenate, au segmentul terminal de regulă trilobat și sunt de culoare verde-cenușie, mai ales pe partea inferioară. Florile în număr de 2-8, formează o inflorescență umbeliformă și sunt alcătuite dintr-un caliciu cu 2 sepale caduce, corola cu 4 petale ovate, galbene, lungi până la 12 mm, din numeroase stamine și un ovar unilocular cu 2 carpele. Fructul este o capsulă silicviformă, lungă de 3-5 cm, care se deschide la bază spre vârf prin 2 valve. Sămânța este ovoidă, neagră, lucioasă, lungă de 1,21,5 mm. Toate părțile plantei conțin un suc lăptos galben sau galben-portocaliu. Înflorește din aprilie până în septembrie. Compoziție chimică: toate părțile plantei prezintă alcaloizi, rădăcina și pericarpul semințelor fiind organele cele mai bogate (3% și 1,4%) în timp ce herba conține 0,11-0,57%. Din punct de vedere structural alcaloizii din rostopască aparțin la două grupe: cu nucleu naftofenantridinic și cu nucleu diizochinoleinic. Din prima grupă se evidențiază chelidonina, care este alcaloidul principal, însoțită fiind de oxichelidonină, hemochelidonină, mezoxichelidonină, cheleritrină, sanguinerină. Din grupa a doua cu nucleu diizochinoleinic, fac parte coptizina, tatrahidrocoptizina, stilopina, berberina, protopina, alfa și beta- alocriptopina. În herba și Radix se mai găsește acid chelidonic (1-4%) care este o pironă dicarbonică, prima substanță izolată din rostopască, alți acizi, urme de ulei volatil, chelidoniol, carotenoide, enzime, un alcaloid cu acțiune citotoxică, rezine. În frunze s-au mai găsit acid nicotinic și acid ascorbic. Acțiune farmacologică: acțiune antispastică de tip papaverinic, fiind mai puțin toxic și sedativ, vasodilatator coronarian, antispastic biliar, antimicotic, antitumoral, sedativ- relaxează musculatura netedă a vaselor mari și în special al coronarelor,
decongestiv hepatic indicată mai ales în afecțiunile ficatului și vezicii biliare, chiar ciroze hepatice incipiente, acțiune fiind în special spasmolitică, mărește secreția biliară și își însumează acțiunile, când sunt asociate colagogelor și colereticelor datorită totalului alcaloidic. Alcaloizii în special chelidonina și homochelidonina au acțiune similară morfinei asupra miocardului, prezentând o acțiune sedativă și chiar narcotică asupra centrilor nervoși superiori. Stimulează respirația, efect antitumoral de tip colchicinic, citostatică, antimicotică, antialgică. Ajută la scăderea tensiunii arteriale, diminuează tonusul musculaturi netede din intestine, uterin, etc. Din această cauză se indică și în cazul durerilor la acest nivel. Efectul antibiotic este și el foarte puternic pentru o serie de germeni patogeni. Efect antibacterian puternic și cu spectru larg, citostatic foarte bun, antiviral puternic (acționează asupra virusului gripal, herpetic, hepatic, papilovirusurilor). Bun calmant, hipocolesterolemiant, coleretic, purgativ mediu, tonic hepatic puternic. Tonic amar, tonic cardiac, vermifug. Rostopasca este un adevărat campion al sănătății fiind recunoscută de medicina modernă ca remediu util în peste 150 de boli, de la dermatoze și dispepsii, până la infecții virale și chiar cancer. Extern: rubefiantă, detersivă, caustică, vezicantă, cheratolitică, antiseptic, antibacteriană, mitoclozică, citotoxică, citostatică, antitumorală, trofic, cicatrizantă. Antiinflamator. Produsul vegetal intră în compoziția ceaiului hepatic nr 2. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: acnee, afecțiuni hepato-biliare, afecțiuni digestive, afecțiuni intestinale, afecțiunile splinei, angină pectorală, angiocolite, artrită, astm bronhic, arterioscleroză cerebrală, atonie vezicală, bătături, blefarită, boli de ficat, boli de piele persistente, cataractă, catar bronșic, cancer, cancerul pielii și tumori exteriorizate, calculoză biliară, cefalee, chelie, cheratită, chisturi, chist ovarian, ciroză hepatică, colecistită, colesterol crescut, colici biliare, constipație atonă, dischinezie biliară, dispepsie, dureri de ficat, eczeme infecțioase, epidermofiție, faringită,
905
febră intermitentă, fibrom uterin, fistule, gastrită, greață, gută, hepatită cronică, hepatită virală (A, B, C), herpes rebel bucal și genital, hipertensiune arterială, hipermetropie, hirsutism, icter, indigestie, infecții cronicizate ale pielii, infecții genitale (cu papiloma-candida-trichomonas), infecții în gât, infecții intestinale, inflamații cronice ale ochilor, inflamații intestinale, insomnie, insuficiență cardiacă, isterie, laringită, lipomatoză, litiaze biliare, lupus, migrenă, migrenă biliară, negi, neliniște, nevroze, ochi obosiți, panarițiu, pancreatita, parazitoze intestinale, pete pe cornee, pilozitate excesivă, psoriazis, răni infectate, reumatism, spasme intestinale, tahicardie, tuberculoză, tumori exteriorizate, tuse spastică sau convulsivă, ulcer duodenal, ulcer varicos (plăgi atone, vechi), ulcerații cronice ale ochilor, vegetații veneriene. Precauții și contraindicații: Atenție! Ceaiul de Rostopască provoacă greață, vomă și în anumite cazuri, crampe musculare. Folosirea îndelungată a plantei poate inhiba centrul respirator, paralizie spinală, crampe musculare. Planta este contraindicată femeilor gravide și copiilor sub 12 ani. Administrarea în supradoză (peste 4 g de plantă uscată luată zilnic de către un adult de 75 de kg), rostopasca provoacă gastroenterită, tuse, probleme de respirație, spasme digestive. În doze mari, poate da paralizie temporară și tulburări cardiace. Se folosește cu prudență fără a depăși dozele și perioada de administrare prescrise de medic (maxim 2-3 săptămâni). Dozarea în exces poate provoca dureri de pancreas, iritații, greață, crampe musculare, insomnie, stări de sedare, icter și intoxicații sau poate determina chiar apariția hepatitelor sau chiar decesul. În cazuri rare (până în 2006 fuseseră raportate 30 de cazuri în toată lumea), care țin de o sensibilitate individuală, rostopasca poate da tulburări hepatice, mergând până la hepatită. Aceste probleme au apărut chiar în cazul administrării în doze normale, motiv pentru care tratamentul cu rostopască va fi început gradat, cu doze mici și va fi întrerupt imediat ce apar simptome cum ar fi greața, inapetența, mărirea în volum a ficatului, colorarea în roșu a urinei, ori îngălbenirea corneei.
Aplicată pe piele rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, înainte de începerea tratamentului se va face mai întâi un test pe o suprafață mică de tegument și abia apoi se va putea folosi o cantitate mai mare. Tratamentul cu Rostopască trebuie început gradual, cu doze mici și întrerupt imediat ce apar simptome cum ar fi greață, inapetență, mărirea în volum a ficatului, colorarea în roșu a urinei, etc. Preparare și administrare: - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. - Se va pune o linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă și se lasă de seara până dimineața. Se strecoară și planta rămasă după strecurare se va pune în alte 250 ml de apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate consuma în 24 ore în afecțiunile interne sau extern. - Peste 2 linguri de plantă mărunțită se va pune un litru de vin fierbinte. Se va lăsa pentru două zile după care se filtrează. Este foarte util în afecțiunile ficatului, splinei sau alte afecțiuni interne. Se poate lua 30-50 ml o dată, dar se poate lua de trei ori pe zi înainte de mesele principale. - Infuzie combinată- se pun 3-4 linguri de rostopască mărunțită la macerat într-o jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în 500 ml apă, vreme de 5 minute, după care se lasă să se răcească și se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obținându-se aproximativ un litru de preparat, care se folosește mai ales extern, sub formă de comprese, gargară și băi. Pulbere- se obține prin măcinarea cât mai fină a tulpinilor uscate cu râșnița de cafea. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci pe o perioadă de maxim 3 săptămâni (deoarece principiile active se oxidează rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un sfert de linguriță (aproximativ 1 g) pe stomacul gol. - Tinctură din 50 g plantă mărunțită uscată sau
906
proaspătă care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va lăsa apoi timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des, după care se strecoară. Doza 40 de picături o dată și se va putea lua de 3 ori pe zi, în diluție cu puțină apă. Extern: - Unguent: În tuberculoza pielii: se amestecă 30 g pulbere fină de plantă după ce a fost cernută, 15 g lanolină și 15 g vaselină. Se adaugă 10 picături de acid fenic. Se unge rana, iar pansamentul se va menține timp de 2-3 zile. Se va schimba apoi și se continuă așa până la vindecarea deplină. - Praf de plantă aplicat direct pe răni și obținut din plantă uscată și măcinată cu râșnița de cafea. - Cataplasmă: Praf de plantă obținut cu râșnița de cafea, se pune într-un vas, apoi se pune puțină apă caldă cât să umezească planta. Se amestecă pentru omogenizare, apoi se întinde pe un pansament care se aplica bandajând lejer locul afectat. Dacă este bine tolerată se poate ține 24 ore, apoi se schimbă cu alta identică, până la vindecare. - Suc de rostopască obținut din planta proaspătă se va aplica pe negi și pe veruci sau în cazurile în care se dorește dispariția părului de prisos, de mai multe ori pe zi, până la vindecare. La fel se poate aplica sucul proaspăt la toate afecțiunile maligne ale pielii de mai multe ori pe zi. Părul la femei în exces este semnul unei proaste funcționări a glandelor suprarenale. Se poate însă să se pună suc de rostopască de mai multe ori pe zi, apoi se unge local cu unguent de gălbenele sau altă masă grasă pentru a nu afecta pielea. În această situație se indică să se facă și băi de șezut cu coada calului în fiecare seară. În această baie se stă 15 minute. - Planta proaspătă se spală, se trece prin mașina de carne (sau mai bine se mărunțește cu mixerul cine are), apoi se va pune între două bucățele de pânză și se aplică local extern pentru o oră, după care se spală cu apă caldă. - 2 lingurițe de plantă se vor pune în 3 litri de apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se filtrează. Se va folosi la spălarea pe cap în cazul alopeciei sau contra mătreței. Extern se poate folosi sub formă de unguent în special în lupus sau combaterea negilor.
Mod de administrare pe afecțiuni: Acnee - Planta proaspătă se spală, se trece prin mașina de carne (sau mai bine se mărunțește cu mixerul cine are), apoi se va pune între două bucățele de pânză și se aplică local extern pentru o oră, după care se spală cu apă caldă. Afecțiuni digestive - fie că avem de-a face cu un fenomen dispeptic, cu o hipofuncție biliară sau hepatică, ori o simplă indigestie Rostopasca s-a dovedit utilă. Spasmele digestive se ameliorează rapid după administrarea a 3-4 lingurițe de tinctură pe zi, alcaloizii conținuți de plantă relaxează prompt și eficient musculatura netedă a tubului digestiv. Pulberea este imbatabilă la tratarea dischineziei: un vârf de cuțit luat de 3 ori pe zi, la orele 8, 13 și 19, vreme de o lună de zile, urmat de 10 zile de pauză, apoi tratamentul reluat, are o eficiență greu de egalat de orice medicament de sinteză. Cura este deopotrivă utilă în prevenirea litiazei biliare, precum în calmarea migrenelor apărute pe fondul hipofuncției biliare. În acest din urmă caz, se ia o linguriță rasă de pulbere pe stomacul gol, în doză unică pentru 24 ore. Efectele benefice se fac simțite la mai puțin de o oră de la prima administrare. În caz de indigestie sau dispepsie o jumătate de linguriță de tinctură administrată de 4 ori pe zi diminuează senzația de greață, stimulează producerea de suc gastric și bilă, elimină starea de disconfort și greutate din stomac specifice. Remediul se administrează cu 10 minute înainte de masă, iar o cură complectă durează 3 săptămâni. În ce privește bolile de ficat, efectul stimulent al funcției hepatice a Rostopascăi a fost recunoscut de medicina științifică. Se administrează sub formă de pulbere câte un vârf de cuțit de 4 ori pe zi, în cure de câte 21 de zile, cu 7-10 zile de pauză între cure. Remediul își dovedește eficacitatea mai ales în bolile hepatice apărute ca urmare a intoxicațiilor, ori a infecțiilor cu viruși hepatici. Afecțiuni hepato-biliare - ceea ce medicina populară știe din totdeauna, a fost confirmat și pe cale științifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcției hepatice. Se administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuțit (aproximativ 0,5 g de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu excelent
907
pentru persoanele cu afecțiuni ale ficatului apărute în urma intoxicațiilor și a otrăvirilor, a infecțiilor cu virusul hepatitei. Afecțiuni intestinale - Se va pune o linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă și se lasă de seara până dimineața. Se strecoară și planta rămasă după strecurare se va pune în alte 250 ml de apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate consuma în 24 ore în afecțiunile interne sau extern. Afecțiunile splinei - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Angină pectorală - Se va pune o linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă și se lasă de seara până dimineața. Se strecoară și planta rămasă după strecurare se va pune în alte 250 ml de apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate consuma în 24 ore în afecțiunile interne sau extern. Angiocolite - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Artrită - Se va pune o linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă și se lasă de seara până dimineața. Se strecoară și planta rămasă după strecurare se va pune în alte 250 ml de apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate consuma în 24 ore în afecțiunile interne sau extern. Astm bronhic - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Arterioscleroză cerebrală - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Atonie vezicală - Se va pune o linguriță de
plantă mărunțită la 250 ml apă și se lasă de seara până dimineața. Se strecoară și planta rămasă după strecurare se va pune în alte 250 ml de apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate consuma în 24 ore în afecțiunile interne sau extern. Bătături - Planta proaspătă se spală, se trece prin mașina de carne (sau mai bine se mărunțește cu mixerul cine are), apoi se va pune între două bucățele de pânză și se aplică local extern pentru o oră, după care se spală cu apă caldă. Blefarită - se pune compresa cu infuzie de mai multe ori pe zi. Boli de ficat - ceea ce medicina populară știe din totdeauna, a fost confirmat și pe cale științifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcției hepatice. Se administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuțit (aproximativ 0,5 g de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu excelent pentru persoanele cu afecțiuni ale ficatului apărute în urma intoxicațiilor și a otrăvirilor, a infecțiilor cu virusul hepatitei. Boli de piele persistente - Planta proaspătă se spală, se trece prin mașina de carne (sau mai bine se mărunțește cu mixerul cine are), apoi se va pune între două bucățele de pânză și se aplică local extern pentru o oră, după care se spală cu apă caldă. Cataractă - se ung pleoapele închise cu suc de rostopască, care se lasă să acționeze vreme de 15 minute, apoi se spală. Aplicația se face seara, și are o eficiență terapeutică surprinzător de mare, în cazul cataractei, dar și al ochilor obosiți și al hipermetropiei. Se mai poate lua o frunză de rostopască proaspătă, se spală, iar tulpina ei se zdrobește între degetul arătător, umezit în prealabil. Sucul astfel obținut se unge cu arătătorul, ținând ochii bine închiși, înspre coada ochiului. Catar bronșic - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Cancer -rostopasca este pe cale să provoace o puternică dispută în lumea specialiștilor, legată de
908
tratarea bolii canceroase. De vină sunt cercetătorii din spațiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe decenii și au creeat chiar un medicament de semisinteză din ea: „Ukrain“. Din cercetările lor rezultă că sucul de rostopască aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar și pe tumorile exteriorizate, face adevărate minuni, în timp ce pulberea administrată intern ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriță de pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de două luni, cu 3 săptămâni de pauză. Este un remediu cu efecte imunostimulatoare certe (ajută la distrugerea celulelor maligne de către sistemul imunitar) și cu o posibilă acțiune citostatică directă. Conform cercetătorilor ruși și ucrainieni, substanțele active din rostopască sunt eficiente în cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de sân, de ficat. Cancerul pielii - se pune suc de rostopască pe zona afectată și apoi se acoperă cu o bucată de nailon, așa încât apa din latex să nu se evapore. Tratamentul se face vreme de o jumătate de oră- o oră pe zi, cât mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascăi acționează în profunzime, inhibând și distrugând celulele maligne. Calculoză biliară - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Cefalee - se ia o linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră bila este drenată, durerile de cap și senzația de greață dispar, la fel și senzația de sensibilitate excesivă la zgomote, la lumină și mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de cap și celelalte simptome specifice migrenei. Chelie - 2 lingurițe de plantă se vor pune în 3 litri de apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se filtrează. Se va folosi la spălarea pe cap în cazul alopeciei sau contra mătreței. Cheratită - Planta proaspătă se spală, se trece
prin mașina de carne (sau mai bine se mărunțește cu mixerul cine are), apoi se va pune între două bucățele de pânză și se aplică local extern pentru o oră, după care se spală cu apă caldă. Chisturi - se unge pielea din zona chistului cu suc proaspăt de rostopască și apoi se masează foarte ușor, circular. Întreaga procedură durează 10 minute și se face dimineața. Chist ovarian - se unge pielea din zona chistului cu suc proaspăt de rostopască și apoi se masează foarte ușor, circular. Întreaga procedură durează 10 minute și se face dimineața. Ciroză hepatică - ceea ce medicina populară știe din totdeauna, a fost confirmat și pe cale științifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcției hepatice. Se administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuțit (aproximativ 0,5 g de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu excelent pentru persoanele cu afecțiuni ale ficatului apărute în urma intoxicațiilor și a otrăvirilor, a infecțiilor cu virusul hepatitei. Colecistită - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Colesterol crescut - Se administrează pulbere, câte un vârf de cuțit luat de 3 ori pe zi, la orele 8,13 și 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficiență greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte eficient și pentru prevenirea litiazei biliar. Colici biliare - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Constipație atonă - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Dischinezie biliară - un grup de cercetători români conduși de Dr. Hrișcu A, a demonstrat efectele excepționale ale rostopascăi în combaterea tul-
909
burărilor biliare, inclusiv a diskineziei. Se administrează pulbere, câte un vârf de cuțit luat de 3 ori pe zi, la orele 8,13 și 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficiență greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte eficient și pentru prevenirea litiazei biliar. Dispepsie - conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în problemele legate de digestie. Jumătate de linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzația de greață, stimulează puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni. Dureri de ficat - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Eczeme infecțioase - se aplică vreme de o oră pe zi, cataplasme cu rostopască. Tratamentul se face vreme de 3-4 săptămâni și are efecte excelente, dacă după aplicația cu rostopască se spală zona tratată cu tinctură de propolis nediluată. Epidermofiție - Planta proaspătă se spală, se trece prin mașina de carne (sau mai bine se mărunțește cu mixerul cine are), apoi se va pune între două bucățele de pânză și se aplică local extern pentru o oră, după care se spală cu apă caldă. Faringită - se amestecă într-un pahar de infuzie de rostopască 1 linguriță de sare marină. Cu acest preparat se face gargară- 3 reprize pe zi, a câte 3 minute fiecare. Cercetătorii ruși afirmă că acest preparat are efecte antibiotice și antivirale extrem de puternice, eliminând prompt infecțiile la nivelul gâtului. Febră intermitentă - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Fibrom uterin - se unge pielea din zona chistu-
lui cu suc proaspăt de rostopască și apoi se masează foarte ușor, circular. Întreaga procedură durează 10 minute și se face dimineața. Fistule - se pun comprese cu tinctură de rostopască pe zona afectată și se țin vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicații pe zi. Eficiența lor este imediată. Studiile cercetătorului rus Vladimir Molochko demonstrează că rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratată, dar reușește și să penetreze țesuturile în profunzime, vindecând astfel infecția complet. Gastrită - conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în problemele legate de digestie. Jumătate de linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzația de greață, stimulează puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni. Greață - conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în problemele legate de digestie. Jumătate de linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzația de greață, stimulează puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni. Gută - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Hepatită cronică - ceea ce medicina populară știe din totdeauna, a fost confirmat și pe cale științifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcției hepatice. Se administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuțit (aproximativ 0,5 g de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu excelent pentru persoanele cu afecțiuni ale ficatului apărute în urma intoxicațiilor și a otrăvirilor, a infecțiilor cu virusul hepatitei. Hepatită virală (A, B, C) - ceea ce medicina
910
populară știe din totdeauna, a fost confirmat și pe cale științifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcției hepatice. Se administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuțit (aproximativ 0,5 g de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu excelent pentru persoanele cu afecțiuni ale ficatului apărute în urma intoxicațiilor și a otrăvirilor, a infecțiilor cu virusul hepatitei. Fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat eficient această boală, într-un mod mai puțin obișnuit: cu băi cu infuzie de rostopască. În fiecare seară se fac băi de mâini și de picioare cu apă fierbinte, în care se pun 1-2 litri de infuzie combinată de rostopască. Se ține fiecare membru 15 minute în baie, apoi se tamponează ușor cu un prosop (nu se clătește și nu se șterge). Este un tratament blând și eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de către circulația sangvină periferică și sunt transportate la ficat, unde își exercită acțiunea terapeutică. Herpes rebel bucal și genital - se combat eficient, atât intern cât și extern cu ajutorul tincturii de rostopască. Intern se administrează câte 1 linguriță de tinctură de 3 ori pe zi în cure de 12 zile. Pentru utilizarea externă, se combină tinctura de rostopască în proporții egale cu tinctura de propolis și se aplică prin picurare (nu prin tamponare cu vată) pe zona afectată, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide și de durată. Hipertensiune arterială - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Hipermetropie - se ung pleoapele închise cu suc de rostopască, care se lasă să acționeze vreme de 15 minute, apoi se spală. Aplicația se face seara, și are o eficiență terapeutică surprinzător de mare, în cazul cataractei, dar și al ochilor obosiți și al hipermetropiei. Hirsutism - Părul la femei în exces este semnul unei proaste funcționări a glandelor suprarenale. Se poate însă să se pună suc de rostopască de mai multe ori pe zi, apoi se unge local cu unguent de gălbenele sau altă masă grasă pentru a nu afecta
pielea. În această situație se indică să se facă și băi de șezut cu coada calului în fiecare seară. În această baie se stă 15 minute. Icter - praf de plantă câte un vârf de cuțit de 4 ori pe zi. Indigestie - conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în problemele legate de digestie. Jumătate de linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzația de greață, stimulează puternic producerea de sucuri gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni. Infecții cronicizate ale pielii - Planta proaspătă se spală, se trece prin mașina de carne (sau mai bine se mărunțește cu mixerul cine are), apoi se va pune între două bucățele de pânză și se aplică local extern pentru o oră, după care se spală cu apă caldă. Infecții genitale (cu papiloma-candidatrichomonas) - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Infecții în gât - se amestecă într-un pahar de infuzie de rostopască 1 linguriță de sare marină. Cu acest preparat se face gargară- 3 reprize pe zi, a câte 3 minute fiecare. Cercetătorii ruși afirmă că acest preparat are efecte antibiotice și antivirale extrem de puternice, eliminând prompt infecțiile la nivelul gâtului. Infecții intestinale - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Inflamații cronice ale ochilor - se ung pleoapele închise cu suc de rostopască, care se lasă să acționeze vreme de 15 minute, apoi se spală. Aplicația se face seara, și are o eficiență terapeutică surprinzător de mare, în cazul cataractei, dar și al ochilor obosiți și al hipermetropiei. Inflamații intestinale - O jumătate de linguri-
911
ță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Insomnie - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. Insuficiență cardiacă - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Isterie - se ia o linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră bila este drenată, durerile de cap și senzația de greață dispar și omul se calmează. Se poate asocia cu hamei sau chiar valeriană. Laringită - se amestecă într-un pahar de infuzie de rostopască 1 linguriță de sare marină. Cu acest preparat se face gargară- 3 reprize pe zi, a câte 3 minute fiecare. Cercetătorii ruși afirmă că acest preparat are efecte antibiotice și antivirale extrem de puternice, eliminând prompt infecțiile la nivelul gâtului. Lipomatoză - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Litiaze biliare - un grup de cercetători români conduși de Dr. Hrișcu A, a demonstrat efectele excepționale ale Rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administrează pulbere, câte un vârf de cuțit luat de 3 ori pe zi, la orele 8,13 și 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficiență greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte eficient și pentru prevenirea litiazei biliar. Lupus - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. -2 lingurițe
de plantă se vor pune în 3 litri de apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se filtrează. Se va folosi la spălarea pe cap în cazul alopeciei sau contra mătreței. Extern se poate folosi sub formă de unguent în special în lupus sau combaterea negilor. Migrenă - se ia o linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră bila este drenată, durerile de cap și senzația de greață dispar, la fel și senzația de sensibilitate excesivă la zgomote, la lumină și mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de cap și celelalte simptome specifice migrenei. Migrenă biliară - se ia o linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră bila este drenată, durerile de cap și senzația de greață dispar, la fel și senzația de sensibilitate excesivă la zgomote, la lumină și mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de cap și celelalte simptome specifice migrenei. Negi - dimineața și seara, se pune pe zona afectată suc de rostopască, de mai multe ori succesiv, la intervale de jumătate de minut. Locul nu se spală, ci se lasă sucul să acționeze în profunzime. De regulă, în 2-6 săptămâni de tratament zilnic, negii dispar. Remediul și-a dovedit eficiența și în vegetațiile veneriene. Neliniște - se ia o linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin de o oră bila este drenată, durerile de cap și senzația de greață dispar, de asemenea starea de neliniște se diminuează. Nevroze - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Ochi obosiți - se ung pleoapele închise cu suc de rostopască, care se lasă să acționeze vreme de 15 minute, apoi se spală. Aplicația se face seara, și are o eficiență terapeutică surprinzător de mare,
912
în cazul cataractei, dar și al ochilor obosiți și al hipermetropiei. Panarițiu - se aplică suc proaspăt de rostopască de mai multe ori pe zi, cel puțin 15 zile. Pancreatita - iată o rețetă care face adevărate minuni în această afecțiune periculoasă și greu de tratat: 5 g de rostopască uscată și mărunțită se opăresc cu un litru de apă clocotită și se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălțuit (extractul nu trebuie să intre în contact cu metalele). Ideal este să se prepare infuzia la ora 6 seara și să se strecoare la 6 dimineața, când se adaugă 200 g miere de salcâm sau polifloră (nu de alt soi) și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat din oră în oră, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar. Parazitoze intestinale - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Pete pe cornee - se ung pleoapele închise cu suc de rostopască, care se lasă să acționeze vreme de 15 minute, apoi se spală. Aplicația se face seara, și are o eficiență terapeutică surprinzător de mare, în cazul cataractei, dar și al ochilor obosiți și al hipermetropiei. Se mai poate lua o frunză de rostopască proaspătă, se spală, iar tulpina ei se zdrobește între degetul arătător, umezit în prealabil. Sucul astfel obținut se unge cu arătătorul, ținând ochii bine închiși, înspre coada ochiului. Pilozitate excesivă - Părul la femei în exces este semnul unei proaste funcționări a glandelor suprarenale. Se poate însă să se pună suc de rostopască de mai multe ori pe zi, apoi se unge local cu unguent de gălbenele sau altă masă grasă pentru a nu afecta pielea. În această situație se indică să se facă și băi de șezut cu coada calului în fiecare seară. În această baie se stă 15 minute. Psoriazis - se pun comprese cu tinctură de rostopască pe zona afectată și se țin vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicații pe zi. Eficiența lor este imediată. Răni infectate - se pun comprese cu tinctură de rostopască pe zona afectată și se țin vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicații pe zi. Eficiența
lor este imediată. Studiile cercetătorului rus Vladimir Molochko demonstrează că rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratată, dar reușește și să penetreze țesuturile în profunzime, vindecând astfel infecția complet. Reumatism - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Spasme intestinale - sunt eficient combătute de către tinctura de rostopască, din care se iau câte 3-4 lingurițe pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de câte ori apar spasmele, anumite substanțe conținute de această plantă (alcaloizii) relaxând prompt musculatura netedă a mușchilor din tubul digestiv. Tahicardie - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Tuberculoză - Unguent: În tuberculoza pielii: se amestecă 30 g pulbere fină de plantă după ce a fost cernută, 15 g lanolină și 15 g vaselină. Se adaugă 10 picături de acid fenic. Se unge rana, iar pansamentul se va menține timp de 2-3 zile. Se va schimba apoi și se continuă așa până la vindecarea deplină. - Praf de plantă aplicat direct pe răni și obținut din plantă uscată și măcinată cu râșnița de cafea. Tumori exteriorizate - se pune suc de rostopască pe zona afectată și apoi se acoperă cu o bucată de nailon, așa încât apa din latex să nu se evapore. Tratamentul se face vreme de o jumătate de oră- o oră pe zi, cât mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascăi acționează în profunzime, inhibând și distrugând celulele maligne. Tuse spastică sau convulsivă - se face gargară cu infuzie de plantă care are un efect calmant foarte eficient. Se fac 4-6 gargare pe zi cu infuzie călduță. Ulcer duodenal - O jumătate de linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind doza pentru o
913
zi. În caz de dureri se mai ia o porție a doua zi. Ulcer varicos (plăgi atone, vechi) - se pun comprese cu tinctură de rostopască pe zona afectată și se țin vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicații pe zi. Eficiența lor este imediată. Studiile cercetătorului rus Vladimir Molochko demonstrează că rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratată, dar reușește și să penetreze țesuturile în profunzime, vindecând astfel infecția complet. Ulcerații cronice ale ochilor - se pun comprese cu infuzie. Vegetații veneriene - dimineața și seara, se pune pe zona afectată suc de rostopască, de mai multe ori succesiv, la intervale de jumătate de minut. Locul nu se spală, ci se lasă sucul să acționeze în profunzime. De regulă, în 2-6 săptămâni de tratament zilnic, negii dispar. Remediul și-a dovedit eficiența și în vegetațiile veneriene.
914
ROTUNJOARĂ
Glechoma hederacea Fam. Labiatae sau Fam. Lamiaceae. Denumiri populare: brâncă, buruiană rotundă de bube, buruiana leacului, buruiana zgaibei, buruiană de orbalț, cătușnica, coada ielelor, coarda ielelor, creasta văilor, frunză de zgaibă, iarba cârtițelor, iarba mătricilor, iedera zânelor, mărul lupului, nejălmnică, orbalț, pelungoasă, peperul apelor, prelunjoară, prelungioasă, pristinioară, rănunchioară, rotundioară, silnică, supărare. În tradiția populară: frunzele crude ori decoctul celor uscate erau leacuri obișnuite contra bubelor și umflăturilor. În multe părți, se punea în băi la picioare, contra mătricilor sau varicelor. Se alegeau tulpinile care aveau pe ele gale, asemănătoare cu varicele. Era foarte cunoscută și prețuită de vindecătorii populari, dovadă cele peste 20 de nume sub care era cunoscută în toate zonele țării. În ținutul Neamțului, era mult întrebuințată, pentru durerile de urechi. Dacă erau dureri mai mici se afumau în dreptul urechii cu un amestec de rotunjoară și boate (Tageta erecta). Dacă durerile erau mari se turna în ele zeamă de rotunjoară (silnic).
Decoctul plantei se bea și se făceau spălături, iar restul se punea în pansamente, contra durerilor de cap. În alte părți se folosea contra erizipelului. În Bucovina se fierbea cu mintă neagră și alte flori, cu un ou sau două, apoi amestecul se punea pe o frunză de brusture și se lega cel bolnav. Cei care aveau erizipel la ochi, puneau planta la ceafă și o descântau de 3 ori. Ceaiul se bea contra tusei, afecțiunilor de piept și a tuberculozei. Fiartă în vin se lua contra paraliziei. Se făceau băi calde pentru vindecarea paraliziei. Ceaiul din frunze ori tulpini uscate se lua în boli de ficat și rinichi. Descriere: plantă târâtoare, frunzele crestate pe margine, florile albastre sau violete la subțioara frunzelor. Are o aromă asemănătoare mentei, dar un pic neplăcută, poate de aceia în unele zone este numită „menta câinelui“. Crește prin locurile umede, livezi de pomi, tufișuri, păduri. Este ușor de recunoscut, datorită tulpinii sale culcate, din care se desprind numeroși lăstari ascendenți. Compoziție chimică: conține substanțe amare, substanțe grase, saponozide, tanin, ceruri, rezine, colină, ulei volatil, etc. Acțiune farmacologică: antiinflamator, antiscorbutic, antidiareic, diuretic, analgezică, antimicrobiană, antilitiazice, behice, emoliente, hemostatică, vermifuge, cicatrizante. Normalizează tranzitul intestinal, limitează și ajută la eliminarea calculilor, stimulează pofta de mâncare, vindecă rănile. Ajută la vindecare în cazul bolilor hepatice, renale și splenice. Uleiul volatil ajută la inflamațiile bronhiilor calmând tusea. Planta este toxică, are însă multe proprietăți terapeutice apreciate de medicina naturistă. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiunile aparatului renal, afecțiunile hepatice și biliare, aparatului urinar, aparatul respirator, amigdalită, aparatul digestiv, anorexie, astm, bronșită, cistită, diaree, eczemă, furuncule, gastralgii (dureri de stomac), gută, guturai, hemoptizie, hepatite, inflamații ale mucoaselor, inflamația stomacului, leucoree, litiază urinară, oboseală, răceală, răni greu vindecabile, stomatită, tuberculoză, varice. Precauții și contraindicații:
915
Atenție! Preparatele de Rotunjoară se folosesc cu mare precauție. Supradozarea duce la dureri de cap și stomac, apar senzații de greață și vomă. Preparare și administrare: - o linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate consuma în cursul unei zile 2 astfel de ceaiuri. - Suc din planta proaspătă 50 ml pe zi este foarte utilă în tuberculoză sau chiar și hemoptizie. - Extern sub formă de comprese, spălături sau cataplasme cu cantitate dublă de plantă. Acestea sunt foarte utile chiar și la rănile foarte vechi sau la alinarea durerilor reumatice și de gută. - Tinctură- se macerează 15 g plantă uscată în 100 ml țuică, timp de 14 zile. Periodic se agită pentru omogenizare, apoi se strecoară și se pune în sticluțe mici ermetic închise de culoare închisă. Se iau câte 15 picături cu 75 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de masă. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiunile aparatului renal - 2 linguri de plantă mărunțită se infuzează 30 minute în 250 ml apă clocotită, apoi se strecoară și se stoarce. Lichidul obținut se consumă de 3 ori pe zi, ajutând în foarte multe afecțiuni renale. Afecțiunile hepatice și biliare - se macină planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea, se pune apoi o linguriță de pulbere în 200 ml apă fierbinte și se ține pe baia de abur sau în termos 30 minute, apoi se răcește 10 minute, la temperatura camerei. Se bea nestrecurat, câte 2-3 linguri, de 4 ori pe zi, cu 30 minute înainte de masă, contribuind la stimularea vezicii biliare. Afecțiunile vezicii urinare - 2 linguri de iarbă tocată se infuzează 30 minute, în 250 ml apă fierbinte, apoi se strecoară și se stoarce. Lichidul obținut se împarte în 3 părți egale și se bea între mese. Amigdalită - se fac spălături locale, se aplică cataplasme și comprese cu infuzie sau pastă obținută din planta mărunțită și amestecată cu apă. Bronșită - se fac inhalații cu suc sau ceai de Rotunjoară de 2-3 ori pe zi, câte 15 minute. Eczemă - se fac spălături locale, se aplică cataplasme și comprese cu infuzie sau pastă obținută
din planta mărunțită și amestecată cu apă. Furuncule - se fac spălături locale, se aplică cataplasme și comprese cu infuzie sau pastă obținută din planta mărunțită și amestecată cu apă. Gastralgii (dureri de stomac) și gastrită o linguriță de frunze și flori proaspete se infuzează în 200 ml de apă clocotită (de preferat în termos) timp de o oră. Se strecoară și se bea ceaiul de 3-4 ori pe zi, călduț cu 15 minute înainte de masă. Gută - o linguriță cu vârf de plantă se fierbe cu un pahar de apă, pe foc mic, timp de 10 minute. Se pun comprese pe locul afectat, împreună cu masa verde a plantei. Guturai - suc proaspăt stors se picură în nas de 4-5 ori, câte 2-3 picături. Hepatită - o linguriță de frunze și flori proaspete se infuzează în 200 ml de apă clocotită (de preferat în termos) timp de o oră. Se strecoară și se bea ceaiul de 3-4 ori pe zi, călduț cu 15 minute înainte de masă. Leucoree - se fac spălături locale cu irigatorul, se aplică cataplasme și comprese (externe calde) cu infuzie sau pastă obținută din planta mărunțită și amestecată cu apă. Răceală - se fac inhalații cu suc sau ceai de Rotunjoară de 2-3 ori pe zi, câte 15 minute. Răni greu vindecabile - se fac spălături locale, se aplică cataplasme și comprese cu infuzie sau pastă obținută din planta mărunțită și amestecată cu apă. Infuzie din 3 lingurițe de plantă mărunțită peste care se toarnă o cană de apă. Se lasă să stea 30 minute. Se strecoară și se aplică local pansamente umezite cu lichid. Varice - se fac băi la picioare, în fiecare seară. În tradiția populară se alegeau tulpini care aveau pe ele nervuri asemănătoare cu varicele.
916
ROUA CERULUI
Drosera rotundifolia Fam. Droseraceae. Denumiri populare: iarba cerii, iarba ferii, iarba fiarelor, rouă, roua soarelui. În tradiția populară: se folosea contra tusei convulsive. Descriere: plantă erbacee, carnivoră, perenă. Frunze dispuse în rozetă, limbul rotund, pe fața superioară și marginal cu peri glandulari capitați, pețiol glabru. Frunzele sunt lipicioase și de ele se lipesc insectele, care apoi sunt digerate de plantă. Tulpină floriferă. Flori albe dispuse într-o cimă scorpionidă. Caliciu tubulos, campanulat. Corola alungită ovat. Androceu din 5 stamine cu antere extrorse. Gineceu cu ovar superior. Înflorire în lunile VI-VIII. Fruct capsulă. Semințe fusiforme, galben deschis, lungi până la 2 mm. Comportamentul carnivor al acestei plante a fost studiat și de Charles Darwin. S-a observat că plantei îi plac albușurile de ou, carnea crudă și friptă, brânza, mezelurile, laptele, dar refuză zahărul, amidonul și grăsimile vegetale. Răspândire: întâlnită în turbării. Recoltare: partea aeriană a plantei- Drosera herba. Se folosește planta întreagă care se recoltează în timpul înfloririi (iunie-august) și este rapid uscată la întuneric. Compoziție chimică: planta conține tanin, acid malic, acizii citric, galic, benzoic, ascorbic, flavone, substanțe cu structură naftochinonică de tip
plumbagină, rumentonă, rosalizidă, ramentacetonă, carboxioxinaftochinonă și enzime proteolitice. Acțiune farmacologică: antiseptic bronhic și intestinal, antitusiv, antibiotic) chiar la diluții mari 1/50.000. Utilizare limitată. Folosită pentru tratarea bronșiectaziei, colicilor intestinale. Împiedică apariția bronhospasmului. Acțiune antiseptică la nivel bronșic și de calmare a tusei se datorește carboxixinatochinonei, probabil în combinație și cu alte principii care influențează enzimatic sau catalitic o serie de procese intime la acest nivel. Acțiunea spasmolitică se instalează la aplicarea unor doze mici și se răsfrânge și asupra capilarelor periferice. În general extractul se asociază cu unele preparate antiaterosclerotice. Plumbagina este un antibiotic eficient contra streptococului și pneumococului. Frunza proaspătă este rubefiantă (determină încălzirea și înroșirea pielii). Uscată planta este un antitusiv, spasmolitic al tusei nervoase și posedă proprietăți expectorante și diuretice. Este foarte eficientă în bronșită, astm și tuse convulsivă. Este cunoscută și ca planta oratorilor, având capacitatea de a combate răgușeala și de a reface coardele vocale. Calmează și destinde mușchii, reduce glicemia, combate guturaiul și provoacă o bună diureză. Se comercializează în farmacii sub formă de extract sau tinctură, și intră în compoziția multor siropuri. La noi în țară sucul obținut prin presarea plantei proaspete este folosit contra negilor, iar în uz intern ca antiastmatic și afrodiziac. Planta este lipsită complet de toxicitate. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: abces pulmonar, astm bronhic, bronșiectazie, catar pulmonar, frigiditate, impotență, negi, tuse convulsivă. Industrie: folosită în industria farmaceutică, mai ales pentru prepararea medicamentelor necesare în tratamentul tusei convulsive. Preparare și administrare: - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă cu un capac pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se îndulcește cu miere dacă nu există contraindicații. Se bea 1 cană dimi-
917
neața și una seara în afecțiunile de mai sus. - 50 g plantă mărunțită se pun într-un borcan care are un capac cu filet. Se toarnă peste ea 250 ml alcool alimentar de 70o . Se ține apoi timp de 15 zile agitând des, după care se strecoară. Se pune la rece în sticluțe de capacitate mai mică. La copiii peste 3 ani se dau 10 picături de 3 ori pe zi, diluate cu 100 ml apă, iar la adulți câte 20 picături tot de 3 ori pe zi, diluate cu 100 ml apă. Se iau înaintea meselor cu 15 minute. Acest tratament se poate face timp îndelungat, pentru afecțiunile de mai sus.
918
ROZMARIN
Rosmarinus officinalis Fam. Lamiaceae. Denumiri populare: dendrului, mirtin, rojmalin, rosmarin, rusmarin, rușmalin, rozmărin. Dracontos, Dracor, Drakontos în limba dacă. Denumirea plantei provine din cuvintele latinești „ros“ rouă și „marinus“ mare. Deci, în tradiția latinilor, popular se chema roua mării. În tradiția populară: fiertura din frunze se folosea la spălat pe cap, contra mătreței. În nordul Moldovei, din tulpină și frunze se făcea ceai contra durerilor de inimă. Se punea în băi bolnavilor și în prima scaldă a copiilor, ca să fie plăcuți ca și mirosul lui. Plămădit în rachiu de drojdie, se folosea contra vătămăturii. Este între cele mai iubite flori, mult cultivat în trecut. A fost subiectul a multor creații folclorice. Descriere: subarbust peren, plăcut mirositor, de origine mediteraneană, unde crește spontan. Înalt de 0,5-1,5 m cu ramurile acoperite de o scoarță aspră, fisurată. Tulpina la bază este lemnoasă. Frunzele sunt lanceolate, opuse, liniare, cu marginile răsucite, de culoare verde închis pe partea superioară și albicioasă pe partea inferioară. Florile de culoare bleu, cu interiorul violet, au formă de clopot, au 2 stamine. Fructele sunt tetrachene de culoare brună. Rozmarinul degajă un miros de esență ușor camforată. Poate fi cultivat în grădini ca și condiment. Se folosesc frunzele și vârfurile florale Folium Rozmarunus. Înflorește din aprilie până în iunie.
Specie mediteraneană cultivată și la noi mult prin grădini. Cele mai răspândite centre de cultură se găsesc în Tunisia, Maroc, Franța și Spania. Recoltare: frunzele se culeg în perioada înfloririi sau chiar după înflorire. Se pun la uscat. Răspândire: crește în stare sălbatecă în toată Europa, în special în regiunile mediteraneene, pe soluri calcaroase, până la 1500 m altitudine. Scurt istoric - În Grecia antică, Rozmarinul era planta zeiței Afrodita. Simbol și al fertilității, tinerii îndrăgostiți și mirii îl purtau la cingătoare și prins în piept. Prin călugării misionari, Rozmarinul a trecut Alpii, răspândindu-se în întreaga Europă. În secolul 16, și-a dobândit celebritatea sub numele de „Aqua Reginae Hungaricae“. Regina Elisabeta a Ungariei, care folosise Rozmarinul ca leac, nu doar că se vindecase cu ajutorul lui de gută, dar întinerise așa de tare la chip, încât regele Poloniei a cerut-o de nevastă deși avea 72 de ani. Compoziție chimică: conține ulei eteric 12%, tanin format din acid cafeic și hidroxicafeic, cca 5% acid ursolic și oleanolic, cinelol 15-20%, borneol 10-15%, acetat de valerianat de bornil 25%, camforă 4-5% , flavonoide libere și flavonoide glexozidate, triterpene, saponină, acid glicolic, acid nicotinic, acid gliceric, beta- siterol, vitamina C, etc. Frunzele de rozmarin conțin ulei volatil (0,5-9%) format din hidrocarburi terpenice (alfa și beta- pinen, camfen, limonen, dipenten, mircen, p-cimen, humulen, santen, alfa-tujen, fenechen, sabinen, delta 3 caren, alfa și g terpinen, alfa și beta felandren, tansocimen, alcooli: bornelol a și beta terpinol, verbenol. Oxizi 1,8 cineol, cetone: camfor verberonă, octanonă. Flavonoide libere: luteolină, diosmetină, 6-metoxiluteolină, 6metoxiluteolin, 7-metileter, gencvanină, gencvanin4-metileter, 6-metoxigencvnină, hispidulină. Flavonoidele glexozidate: diosmină, 7-glucozida luteolinei, 7-glucozida, 6-metoxiluteolinei, 7-glucozida apigeninei. Terpene: alfa și beta amirină, epialfa amirină, betulină, germanicol. Acizii terpenici: ursolic, 19-a-hidroxiursolic, oleanolic, 2-betahidroxioleanolic, etc. Taninuri, saponină neprecizată, bete-sitosterol, colină, acid glicolic, acid gliceric, urme de acid nicotinic, vitamina C. Acțiune farmacologică: intern vulnerar, an-
919
tiseptic, astringent, hipocolesterolemiant, antireumatismal, rezolutiv, tonic capilar, este colagog și coleretic iar extern se folosește în fricțiuni antireumatice. Este o plantă toxică dar ajută la funcționarea ficatului, antispasmodic bun datorită flavonoidelor, reglează circulația sângelui până la nivelul capilarelor, este tonic cerebral ajutând la revenirea memoriei, stimulent al sistemului nervos datorită uleiului esențial (cu pinen, camfen, cineol borneol și camfor), un bun condiment alimentar. Florile de rozmarin au proprietatea de a crește secreția biliară, determină contracția ei și ajută la evacuarea bilei, datorită acizilor fenolici, în special acidului rosmarinic care-i dă acțiunea coleretică și colagogă. De asemenea ajută la o mai bună funcționare a creierului. Este un bun stimulent nervos. Ajută la fortificarea memoriei și întărește vederea. Are efect tonic asupra organismului, optimizează digestia, favorizează transpirația, ajută la eliminarea toxinelor. Este utilizat și în hipotensiune, are proprietăți emenagoge, reglează volumul menstruației. Extern este foarte utilă în bolile reumatice, paralizii, dureri musculare și de asemenea ajută foarte mult la tratamente cosmetice contribuind la obținerea frumuseții. Flavonele sunt stimulente și au acțiune antioxidantă. Taninurile din plantă sunt astringente și ajută la distrugerea infecțiilor. Uleiul volatil are o puternică acțiune stimulatoare. Tonifică organismul și induce o stare de energie și revigorare, fiind foarte util în special pentru persoanele care sufere de fatigabilitate. De asemenea ajută la dispensie, crampe gastrice, colici abdominale, balonări, constipație, afecțiuni gastrointestinale, etc. În ce privește calitățile curative este de reținut că rozmarinul era cunoscut și utilizat ca remediu încă din evul mediu și antichitate. Preparatele din frunze stimulează secreția bilei, optimizează irigarea cu oxigen a creierului, au efect psiho-stabilizant. Este cel mai vechi leac pentru îmbunătățirea memoriei. A fost folosit pentru toate tipurile de amețeli în special cele datorită urechii interne. Rozmarinul anihilează cancerigenii în felul acesta putând preveni apariția și răspândirea cancerului. Nu trebuie însă uitat că înviorează mintea, din această cauză este folosit foarte mult în aromoterapie. De asemenea stimulează digestia, menstru-
ația, ovulația, mărește fertilitatea și are un efect afrodiziac atât asupra femeilor cât și a bărbaților. În aplicații externe poate foarte eficient să intensifice circulația locală. Frunzele și florile de rozmarin conțin flavonoide, care-i conferă acțiune spasmolitică, acizi fenolici, în special acid rosmarinic, care-i conferă acțiune coleretică și colagogă, și un ulei esențial (care conține pinen, camfen, cineol borneol și camfor) care-i conferă acțiune stimulentă. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: acnee, afecțiuni hepatice, afecțiuni nervoase, afecțiuni stomacale, afrodiziac, alopecie, amețeli, amenoree, anemie, arterită, astenie, astm, atonie digestivă (în special al stomacului), ascită, astm, balonări, bătrânețe, boli renale, boli cardiace inclusiv cele care apar pe fondul emotivității exacerbate și a instabilității psihice, bronșite, cancer, cardiopatie ischemică, celulită, colaps ortostatic, colecistită, colici biliare și hepatice, colici intestinale, congestia ficatului, constipație, convalescență, cuperoză, degerături, digestie lentă, diabet, dischinezie biliară, dispepsii, dureri de cap, dureri reumatice, eczeme, edeme, ejaculare precoce, entorse, fatigabilitate, frigiditate, hemiplegii, hidropizie, hipertensiune, hipotensiune arterială, icter, impotență, inapetență, indigestie, inflamația pleoapelor, inflamații dureroase, inflamația cronică a vezicii biliare, insomnie, instabilitate emoțională, insuficiență biliară și hepatică, intoxicații alimentare, leșin, litiază biliară, lovituri, mătreață, memorie deficitară, menstre dureroase, menstre întârziate, migrene, nervozitate, oboseală psihică, ofilirea tenului, oligurie, palpitații de origine nervoasă, paralizie, paraplegie spastică, poluții nocturne, răni, reumatism cardio-articular, reumatism degenerativ, riduri, rinite cronice catarale hipertrofice, scleroză cerebrală, senilitate, slăbiciune, slăbirea memoriei, spasme gastrice și intestinale dureroase, stări depresive, stări de slăbiciune după boli și operații grele, stări de oboseală cronică foarte accentuată, surmenaj psihic și fizic, tahicardie de origine nervoasă, torticolis, tulburări menstruale, tulburări de ritm cardiac, tulburări menstruale, tuse, tuse convulsivă, uitare, umflături articulare, umflarea gleznelor, valori crescute ale colesterolului, vertij, vezică bili-
920
ară atonă, vomă. Precauții și contraindicații: Atenție! Nu se supradozează fiind toxică în cantitate de peste 15 g pe zi, producând gastroenterite și nefrite! Atenție! Planta nu se administrează seara, datorită acțiunii stimulante cerebrale și este interzisă la hipertensivi. Atenție! Rozmarinul nu trebuie folosit de femeile însărcinate, care alăptează sau de către persoanele suferinde de epilepsie. Atenție! Extractul de Rozmarin este un ulei volatil care poate cauza reacții alergice la unele persoane sau spasme și reacții de vomă. Atenție! O consultație cu un medic sau un terapeut este recomandată înainte de folosirea unor suplimente sau a uleiului de Rozmarin. Preparare și administrare: Pulbere - 1 linguriță de plantă transformată în praf cu ajutorul râșniței de cafea, se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite cu puțină apă. Se poate lua în acest fel de trei ori pe zi înainte de mese, în afecțiunile interne de mai sus. Infuzie - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi în afecțiunile de mai sus. Tinctură din 50 g de plantă mărunțită pusă la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile agitând des, după care se strecoară. Se va lua câte o linguriță diluată cu puțină apă de trei ori pe zi, cu 15 minute înainte de mese. - 2 picături de tinctură puse la 100 ml apă călduță stimulează menstruația întârziată, ușurează contracția și golirea vezicii biliare, ajutând proceselor digestive. În cazurile de hipotensiune se poate lua din tinctură câte 20-40 de picături diluate cu 100 ml apă de 3 ori pe zi. În cazul sclerozei cerebrale sau parkinsonului se poate lua din tinctură câte 5 picături de 3 ori pe zi, perioade de 30 de zile urmate apoi de o pauză de 10 zile după care se poate relua. Infuzie concentrată - 2 lingurițe puse în 250 ml apă clocotită, acoperit pentru 10 minute se poate folosi extern. De asemenea se poate face praf și amesteca în părți egale cu untură de porc nesărat
în afecțiunile externe. Decoct - 1 linguriță de plantă se fierbe 2 minute, pe foc mic. Se acoperă apoi 10 minute. Se strecoară și se pot consuma 1-2 căni pe zi. Vin prin macerare - 4 linguri de rozmarin se pun la 1 litru de vin și se țin timp de 8 zile agitând des la temperatura camerei. Se strecoară și dacă nu există contraindicații se poate pune miere după gust. Se ia câte 3-4 linguri pe zi, sau la nevoie fiind un întăritor al nervilor și un calmant, ajutând chiar să treacă durerile de cap și nevralgiile. De asemenea este un întăritor al inimii util în cazurile cu bătăi neregulate. Vin prin fierbere - La 1 litru de vin se pune 4 linguri de rozmarin. Se fierbe apoi timp de 2 minute. Se strecoară și se pune miere după gust, dacă vi se pare amar și nu aveți contraindicații. Se pune apoi în sticlă la rece. Se consumă câte 1 lingură de 3 ori pe zi, în afecțiunile inimii. - Extern se poate aplica sub formă de compresă cu ceai sau chiar tinctură aplicată local, pentru trecerea durerilor sau alte afecțiuni externe. Vin la 1 litru de vin se pun 60 frunze mărunțite. Se țin pentru 15 zile apoi se strecoară. Se poate îndulci după gust. Se poate lua în funcție de afecțiune de la o linguriță la 50 ml de 3 ori pe zi. Ulei volatil - se cumpără de la farmacii și magazinele naturiste. Trebuie să fie un produs pur „esențial“. Se iau maximum 1-2 picături diluate. În doze mai mari devine toxic. Cataplasmă: se macină planta fin cu râșnița de cafea și apoi se pune într-un vas cu puțină apă caldă. Se amestecă apoi pentru omogenizare. Se întinde pe o bucată de tifon cu care se va bandaja local lejer. Se poate schimba cu una identică la 24 ore. Baia cu Rozmarin - se adaugă în apa de baie la 36-37 grade un decoct din 5 linguri de plantă sau 5 picături de ulei esențial. Baia durează 10 minute, după care se recomandă repaus la pat. Posologie medie: Dozele zilnice sunt următoarele: - Pulbere în capsule 1-5 g cu un pahar de apă, luate dimineața, la, prânz și seara înainte de masă. - Extract apos în capsule: 200- 300 mg cu un pahar de apă de 3 ori pe zi (dimineața, la prânz și
921
seara, înainte de masă). - Decoct -infuzie- câte o cană dimineața, la prânz și seara înainte de masă. - Infuzie- câte o cană dimineața, la prânz și seara înainte de masă. - Vin - un păhărel la prânz și seara, înainte de masă. - Suc - o lingură într-un pahar cu apă dimineața, la prânz și seara înainte de masă. Se poate pune ca aromatizant și la alte sucuri de legume sau fructe, eventual la cel de cartofi sau care au gusturi mai neplăcute. Se poate obține din plantă proaspătă (frunze), umezită bine, apoi trecută prin storcătorul de fructe împreună cu alte fructe sau legume. Durata tratamentului variază în funcție de afecțiune și de severitatea acesteia. În general se administrează până la dispariția simptomelor sau până la ameliorarea afecțiunii. Cu titlu anecdotic și istoric, faimoasa „apă a tinereții“ pe care o folosea regina Izabela a Ungariei, pe care și-o prepara singură și care îi reda nu numai sănătatea ci și tinerețea, era un extract alcoolic din flori de rozmarin distilate într-un alambic în bain-marie. Rozmarinul este o plantă meliferă, din care albinele elaborează o miere de bună calitate. De asemenea rozmarinul este foarte mult utilizat în gastronomie, ca plantă condimentară. Ulei esențial - se folosește sub formă de inhalații, băi, masaj, comprese și chiar aroma-terapie. Mod de administrare pe afecțiuni: Acnee - se tamponează local de 2-3 ori pe zi cu tinctură de rozmarin. Intern se poate consuma 2-3 căni de infuzie zilnic. Afecțiuni hepatice - intern se pot consuma 3 căni de infuzie pe zi, care contribuie la stimularea secrețiilor biliare și la refacerea activității sangvine. Datorită substanțelor active este foarte eficient și se poate folosi perioade lungi de timp fără efecte adverse și de asemenea se mai poate folosi și în combinații cu alte plante: sunătoare, armurariu, angelică, etc. Extern la dureri se pot aplica cataplasme calde pe locul dureros atât timp cât este nevoie până la trecerea durerii. Rozmarinul poate fi folosit pentru a trata deranjamentele stomacale, tulburările digestive, constipația, colici și indigestia. Stimulează și secreția biliară și distruge și
microorganismele patogene din intestine. Afecțiuni nervoase - infuzia de rozmarin este una dintre preparatele cu efect destul de rapid în toate afecțiunile cu substrat nervos sau psihic. Se poate lua perioade lungi de timp câte 3 căni de infuzie pe zi, eventual și în combinații cu alte plante dacă este nevoie. Rozmarinul are efecte calmante asupra sistemului nervos și poate fi folosit pentru a trata oboseala, depresia, tulburările nervoase, memoria slabă și insomnia. Uleiul său esențial este utilizat în aromo-terapie pentru a evoca sentimente pozitive de protecție, dragoste, optimism, vitalitate și sănătate. Afecțiuni stomacale - se poate face un tratament cu infuzie câte 3 căni pe zi, cu 15 minute înainte de mesele principale. Ajută la rezolvarea aproape a tuturor problemelor stomacale. Rozmarinul poate fi folosit pentru a trata deranjamentele stomacale, tulburările digestive, constipația, colici și indigestia. Stimulează și secreția biliară și distruge și microorganismele patogene din intestine. Rozmarinul se mai găsește și sub formă de capsule care sunt recomandate pentru tratarea bolilor reumatice și renale, bolile abdominale, anemie, reumatism, tuse și tulburări cardiace minore. Afrodiziac - Rozmarinul are o acțiune afrodiziacă atât pentru bărbați cât și pentru femei. Asta nu înseamnă că paralizează voința cuiva și îl face obsedat de sex, ci mai degrabă încălzește atmosfera și toată partea inferioară a omului, lucru indispensabil. Se poate folosi cel mai eficient sub formă de vin câte 50 ml de 3 ori pe zi și de asemenea sub formă de ulei volatil folosit în lămpi speciale. Toate acestea sunt stimulatoare pentru îndrăgostiți. De asemenea ajută în toate problemele sexuale. Alopecie - se pune o linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături pe cap săptămânal stimulând creșterea părului, deoarece reface circulația sângelui la nivelul scalpului. Amețeli - în cazul amețelilor accidentale folosirea acestei plante în special sub formă de tinctură este foarte eficientă. Se consumă câte 3 lingurițe diluate cu apă de 3 ori pe zi. Amenoree - infuzie, tinctură, pulbere sau vin
922
toate acestea pot contribui la refacerea endocrină și prin aceasta la dispariția afecțiuni. Se va alege una dintre ele după preferință. Anemie - adăugați la mâncăruri pulbere de frunze de rozmarin, la finele preparării. Ajută la o mai bună asimilare a fierului în organism și are efect tonic. Arterită - artrita apare de cele mai multe ori datorită faptului că în artere și articulații se depun o serie de reziduuri. Acestea și în plus refacerea circulației sângelui la toate nivelele indică planta aceasta pentru tratarea afecțiunii, lucru confirmat de sute de ani. Se folosește sub orice formă vă convine, dar vinul sau tinctura sunt cu efect mult mai rapid. Astenie - folosiți tinctura de rozmarin. Turnați peste 50 g plantă mărunțită 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Se ține în sticlă ermetic închisă. Se ține la temperatura camerei agitând des, timp de 15 zile după care strecurați și puneți în sticluțe mai mici la rece. Se va lua câte 1 linguriță diluată cu 100 ml apă de 3-4 ori pe zi înaintea meselor. Atonie digestivă (în special al stomacului) - sub orice formă se ia această plantă contribuie la stimularea secrețiilor gastrice și deci la trecerea afecțiunii. Rozmarinul poate fi folosit pentru a trata deranjamentele stomacale, tulburările digestive, constipația, colici și indigestia. Stimulează și secreția biliară și distruge și microorganismele patogene din intestine. Ascită - Pentru ascită se face un amestec din: ienupăr (bace), leuștean și rozmarin. Se pun toate în amestec în părți egale și se ia 1 linguriță din amestec și se pune la 250 ml de apă. Se fierbe pentru 3 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 1-2 căni pe zi. Are o puternică acțiune diuretică. Astm - o afecțiune foarte greu de tratat cu produse sintetice poate fi influențată în bine cu această plantă. Se poate folosi sub formă de tinctură sau vin. Rozmarinul conține acid cafeic și rozmarinic care sunt ambele agenți antiinflamatori ce reduc incidentele de astmă la suferinzii cronici și previn bolile de ficat și de inimă. Balonări - datorită faptului că planta aceasta este foarte eficientă în stimularea secreției stomacale este folosită de sute de ani pentru acest efect în
majoritatea mâncărurilor socotite dificil de digerat în toată (în toată zona Mediteranei). Rozmarinul poate fi folosit pentru a trata deranjamentele stomacale, tulburările digestive, constipația, colici și indigestia. Stimulează și secreția biliară și distruge și microorganismele patogene din intestine. Bătrânețe - se consumă pulbere sau vin în aceste cazuri și ajută foarte eficient datorită faptului că reface circulația sângelui în întreg organismul. Se poate asocia și cu alte plante. Boli renale - infuzia este folosită în aceste afecțiuni cu mult succes nu numai datorită faptului că produce și o cantitate mai mare de lichid în organism ci și datorită faptului că această plantă contribuie la refacerea celulară și la stimularea circulației sângelui. Rozmarinul este și diuretic, prin stimularea producției și eliminării urinei, care este eficientă în tratarea edemelor, a umflăturilor și a retenției de apă ca și la toate afecțiunile din zona renală. Boli cardiace inclusiv cele care apar pe fondul emotivității exacerbate și a instabilității psihice - se recunoaște faptul că foarte multe afecțiuni ale inimii sunt produse de stres, afecțiuni psihice sau chiar gânduri negative. Această plantă se poate administra în această afecțiune contribuind foarte eficient la curățirea arterelor de depuneri, la refacerea circulației sângelui și chiar la refacerea mușchiului cardiac, lucru stabilit cu certitudine de o serie de cercetări medicale în diverse țări. Contribuie de asemenea la inducerea unei bune dispoziții. Bronșite - o afecțiune foarte greu de tratat cu produse sintetice poate fi influențată în bine cu această plantă. Se poate folosi sub formă de tinctură sau vin. Cancer - Rozmarinul poate ajuta la reducerea riscului de cancer de sân, prin blocarea efectelor estrogenului în organism. În timp ce medicamentele convenționale pot fi folosite pentru a regla nivelul de estrogen din corp, Rozmarinul este natural și nu are reacții adverse, ca bufeuri, sângerări vaginale, dureri de cap și greață. Se va administra câte 50 ml de vin de 3 ori pe zi, sau infuzie de asemenea 3 căni pe zi. Conținutul ridicat de antioxidanți al Rozmarinului îl face ideal pentru tratarea problemelor legate
923
de vârsta pielii, pentru lupta împotriva deteriorărilor provocate de radicalii liberi și reducerea riscului de cancer. Se poate lua perioade lungi de timp. Cardiopatie ischemică - o afecțiune foarte greu de tratat cu produse sintetice poate fi influențată în bine cu această plantă. Se poate folosi sub formă de tinctură sau vin. Rozmarinul este și diuretic, prin stimularea producției și eliminării urinei, care este eficientă în tratarea edemelor, a umflăturilor și a retenției de apă ca și la toate afecțiunile din zona renală. Celulită - intern sub orice formă și extern se fac frecții locale cu tinctură. Colaps ortostatic - se administrează vin câte 50 ml de 3 ori pe zi. Colecistită - este suficient să amintim că această plantă stimulează secreția biliară sub orice formă s-ar lua. Se poate lua perioade lungi de timp. Rozmarinul poate fi folosit pentru a trata deranjamentele stomacale, tulburările digestive, constipația, colici și indigestia. Stimulează și secreția biliară și distruge și microorganismele patogene din intestine. Colici biliare și hepatice - intern se pot consuma 3 căni de infuzie pe zi, care contribuie la stimularea secrețiilor biliare și la refacerea activității sangvine. Datorită substanțelor active este foarte eficient și se poate folosi perioade lungi de timp fără efecte adverse și de asemenea se mai poate folosi și în combinații cu alte plante: sunătoare, armurariu, angelică, etc. Extern la dureri se pot aplica cataplasme calde pe locul dureros atât timp cât este nevoie până la trecerea durerii. Colici intestinale - se aplică extern cataplasmă caldă care calmează colicile și intern se va consuma 3 căni pe infuzie pe zi. Rozmarinul poate fi folosit pentru a trata deranjamentele stomacale, tulburările digestive, constipația, colici și indigestia. Stimulează și secreția biliară și distruge și microorganismele patogene din intestine. Rozmarinul se mai găsește și sub formă de capsule care sunt recomandate pentru tratarea bolilor reumatice și renale, bolile abdominale, anemie, reumatism, tuse și tulburări cardiace minore. Congestia ficatului - intern se pot consuma 3 căni de infuzie pe zi, care contribuie la stimularea
secrețiilor biliare și la refacerea activității sangvine. Datorită substanțelor active este foarte eficient și se poate folosi perioade lungi de timp fără efecte adverse și de asemenea se mai poate folosi și în combinații cu alte plante: sunătoare, armurariu, angelică, etc. Extern la dureri se pot aplica cataplasme calde pe locul dureros atât timp cât este nevoie până la trecerea durerii. Rozmarinul poate fi folosit pentru a trata deranjamentele stomacale, tulburările digestive, constipația, colici și indigestia. Stimulează și secreția biliară și distruge și microorganismele patogene din intestine. Constipație - indiferent sub ce formă se administrează în toate cazurile ajută la stimularea peristalmului intestinal și la stimularea digestiei lucru care face să dispară constipația. Rozmarinul poate fi folosit pentru a trata deranjamentele stomacale, tulburările digestive, constipația, colici și indigestia. Stimulează și secreția biliară și distruge și microorganismele patogene din intestine. Convalescență - consumul Rozmarinului indiferent de forma de administrare ajută în toate cazurile datorită faptului că reface circulația sângelui, conține o serie de minerale și oligoelemente. Cuperoză - Intern se poate folosi sub orice formă ajutând la stimularea circulației. Extern se poate să se facă frecții locale tot pentru stimularea circulației zilnic. Degerături - se fac spălături locale cu infuzie de 2 ori pe zi. Ajută eficient la cicatrizare. Digestie lentă - infuzie sau tinctură ajută foarte mult la stimularea secrețiilor stomacale și la activarea peristalmului intestinal. Rozmarinul poate fi folosit pentru a trata deranjamentele stomacale, tulburările digestive, constipația, colici și indigestia. Stimulează și secreția biliară și distruge și microorganismele patogene din intestine. Diabet - se poate lua sub formă de pulbere sau infuzie, ajutând la reducerea glucozei din sânge, stimularea activității pancreasului și deci implicit la tratamentul diabetului. Dischinezie biliară - intern se pot consuma 3 căni de infuzie pe zi, care contribuie la stimularea secrețiilor biliare și la refacerea activității sangvine. Datorită substanțelor active este foarte eficient și se poate folosi perioade lungi de timp fără efec-
924
te adverse și de asemenea se mai poate folosi și în combinații cu alte plante: sunătoare, armurariu, angelică, etc. Extern la dureri se pot aplica cataplasme calde pe locul dureros atât timp cât este nevoie până la trecerea durerii. Dispepsii - infuzie câte 3 căni pe zi, rezolvă afecțiunea. Se face un tratament de lungă durată. Rozmarinul poate fi folosit pentru a trata deranjamentele stomacale, tulburările digestive, constipația, colici și indigestia. Stimulează și secreția biliară și distruge și microorganismele patogene din intestine. Dureri de cap - se folosește tinctura câte 1 linguriță de tinctură luată de 3 ori pe zi. Se poate lua în diluție cu apă (100-200 ml la o linguriță de tinctură). Câteva picături de ulei esențial de Rozmarin în apa de baie reduc efectiv anxietatea, tensiunea, durerile de cap și slăbiciunea generală. Dureri reumatice - faptul că intern infuzia, vinul sau tinctura ajută a fost confirmat de o serie de cercetări științifice, în plus se poate face și o cataplasmă aplicată caldă pe locul dureros care calmează foarte eficient durerea. Rozmarinul se mai găsește și sub formă de capsule care sunt recomandate pentru tratarea bolilor reumatice și renale, bolile abdominale, anemie, reumatism, tuse și tulburări cardiace minore. Eczeme - aplicarea locală de tinctură sau chiar tinctură diluată în diferite diluții cu apă fiartă și răcită, ajută atât la dezinfecție cât și la cicatrizare, adică la refacerea pielii. Edeme - se ia intern câte 3 căni de infuzie pe zi și suplimentar extern se aplică cataplasme. Rozmarinul este și diuretic, prin stimularea producției și eliminării urinei, care este eficientă în tratarea edemelor, a umflăturilor și a retenției de apă ca și la toate afecțiunile din zona renală. Ejaculare precoce - se poate face un ceai de rozmarin, împreună cu traista ciobanului și valeriană în părți egale. Se pune 1-2 lingurițe la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni din acest ceai de către cei care sufere de poluții nocturne sau ejaculare precoce. Entorse - se pune cataplasmă local aplicată rece.
Fatigabilitate - se consumă câte 50 ml de vin de 3 ori pe zi. Frigiditate - Rozmarinul are o acțiune afrodiziacă atât pentru bărbați cât și pentru femei. Asta nu înseamnă că paralizează voința cuiva și îl face obsedat de sex, ci mai degrabă încălzește atmosfera și toată partea inferioară a omului, lucru indispensabil. Se poate folosi cel mai eficient sub formă de vin câte 50 ml de 3 ori pe zi și de asemenea sub formă de ulei volatil folosit în lămpi speciale. Toate acestea sunt stimulatoare pentru îndrăgostiți. De asemenea ajută în toate problemele sexuale. Hemiplegii - castanele, cimbrul, sulfina și rozmarinul sunt cele mai eficiente plante pentru tratarea acestei afecțiuni și refacerea organismului. Se face frecție cu tincturi și intern se poate consuma 2-3 căni pe zi perioade lungi de timp ajutând la refacerea circulației sângelui și chiar a nervilor. Hidropizie - se face un amestec din: ienupăr (bace), leuștean și rozmarin. Se pun toate în amestec în părți egale și se ia 1 linguriță din amestec și se pune la 250 ml de apă. Se fierbe pentru 3 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 1-2 căni pe zi. Are o puternică acțiune diuretică. Hipertensiune arterială - mai ales în caz de hipotensiune, dar și în hipertensiune luați 2/3 lingurițe de pulbere de rozmarin pe zi. Ajută la stabilizarea tensiunii arteriale. Hipotensiune arterială - mai ales în caz de hipotensiune, dar și în hipertensiune luați 2/3 lingurițe de pulbere de rozmarin pe zi. Ajută la stabilizarea tensiunii arteriale. Icter - intern se pot consuma 3 căni de infuzie pe zi, care contribuie la stimularea secrețiilor biliare și la refacerea activității sangvine. Datorită substanțelor active este foarte eficient și se poate folosi perioade lungi de timp fără efecte adverse și de asemenea se mai poate folosi și în combinații cu alte plante: sunătoare, armurariu, angelică, etc. Extern la dureri se pot aplica cataplasme calde pe locul dureros atât timp cât este nevoie până la trecerea durerii. Impotență - Rozmarinul are o acțiune afrodiziacă atât pentru bărbați cât și pentru femei. Asta nu înseamnă că paralizează voința cuiva și îl face obsedat de sex, ci mai degrabă încălzește atmosfera
925
și toată partea inferioară a omului, lucru indispensabil. Se poate folosi cel mai eficient sub formă de vin câte 50 ml de 3 ori pe zi și de asemenea sub formă de ulei volatil folosit în lămpi speciale. Toate acestea sunt stimulatoare pentru îndrăgostiți. De asemenea ajută în toate problemele sexuale. Inapetență - se poate lua praf, infuzie, vin sau tinctură, ajutând la refacerea poftei de mâncare chiar și în cazurile când aceasta este cronică. Indigestie - datorită faptului că infuzia de Rozmarin ajută atât la stimularea digestiei cât și la eliminarea toxinelor din organism, lucru care ajută la această afecțiune. Rozmarinul poate fi folosit pentru a trata deranjamentele stomacale, tulburările digestive, constipația, colici și indigestia. Stimulează și secreția biliară și distruge și microorganismele patogene din intestine. Inflamația pleoapelor - se pune pe ochii închiși de 2 ori pe zi cataplasmă cu plantă și de asemenea se pot face spălături cu ceai bine filtrat (dar ochii trebuie să fie închiși) sub formă de infuzie. Inflamații dureroase - aplicarea de cataplasme calde pe inflamații poate să reducă inflamațiile și să calmeze durerea. În funcție de afecțiune se poate aplica rece sau caldă. Inflamația cronică a vezicii biliare - intern se pot consuma 3 căni de infuzie pe zi, care contribuie la stimularea secrețiilor biliare și la refacerea activității sangvine. Datorită substanțelor active este foarte eficient și se poate folosi perioade lungi de timp fără efecte adverse și de asemenea se mai poate folosi și în combinații cu alte plante: sunătoare, armurariu, angelică, etc. Extern la dureri se pot aplica cataplasme calde pe locul dureros atât timp cât este nevoie până la trecerea durerii. Insomnie - infuzia de rozmarin este una dintre plantele cu efect destul de rapid în toate afecțiunile cu substrat nervos sau psihic. Se poate lua perioade lungi de timp câte 3 căni de infuzie pe zi, eventual și în combinații cu alte plante dacă este nevoie. Rozmarinul are efecte calmante asupra sistemului nervos și poate fi folosit pentru a trata oboseala, depresia, tulburările nervoase, memoria slabă și insomnia. Uleiul său esențial este utilizat în aromo-terapie pentru a evoca sentimente pozitive de protecție,
dragoste, optimism, vitalitate și sănătate. Instabilitate emoțională - luați pe nemâncate câte 1 linguriță de rozmarin mărunțit (țineți pulberea aceasta sub limbă câteva minute, înainte de a o înghiții). Inhalarea uleiului volatil de rozmarin are aceleași efecte. Se poate folosi uleiul volatil la dezodorizarea încăperilor. Insuficiență biliară și hepatică - intern se pot consuma 3 căni de infuzie pe zi, care contribuie la stimularea secrețiilor biliare și la refacerea activității sangvine. Datorită substanțelor active este foarte eficient și se poate folosi perioade lungi de timp fără efecte adverse și de asemenea se mai poate folosi și în combinații cu alte plante: sunătoare, anghinare, armurariu, angelică, etc. Extern la dureri se pot aplica cataplasme calde pe locul dureros atât timp cât este nevoie până la trecerea durerii. Intoxicații alimentare - faptul că lichidele sub orice formă se pot folosi în cazul intoxicației alimentare este un fapt recunoscut de toate forurile medicinale. Dar consumarea infuziei câte 3 căni de infuzie pe zi de asemenea contribuie la dispariția intoxicației. Se poate pune în acest ceai albuș de ou bătut spumă câte 1-2 albușuri la o cană de infuzie, în acest fel este mai eficient. Leșin - se dă să miroase ulei esențial de rozmarin care există la toate magazinele naturiste. Se poate face de câte ori este nevoie. Litiază biliară - se consumă infuzie, câte 3 căni pe zi, ajutând la stimularea activității vezicii biliare și a secreților acesteia. De asemenea poate contribui eficient la eliminarea calculilor de dimensiuni mai mici. Lovituri - se pun comprese cu planta care ajută la dispariția durerii și a umflăturii. Mătreață - Contra mătreței se spală părul cu infuzie zilnic, fără săpun sau cu săpun de sulf de la farmacie. Memorie deficitară - se ia tinctură de rozmarin Preparată ca la astenie, dimineața și seara câte 1 linguriță la 100 ml apă, pe stomacul gol, apoi timp de 15 minute nu mai mâncați nimic. Cura durează patru luni. Menstre dureroase - extern se aplică cataplasmă cu planta aplicată cât mai caldă. Se ține până la dispariția durerii și se poate folosi de câte ori este
926
nevoie. Intern se poate folosi sub orice formă ajutând la funcționarea corectă endocrină (în special a ovarelor) lucru care ajută foarte mult. Menstre întârziate - Pentru declanșarea menstruației întârziate se iau de 3 ori pe zi 10 picături de tinctură diluate cu 100 ml apă. Migrene - efectul acestei plante poate fi folosit și în cazul migrenelor celor mai rebele. Se poate folosi aici, pulbere, infuzie, vin sau tinctură la alegere. Fiecare om trebuie să testeze care din acestea este mai eficient în fiecare caz în parte, dar în toate cazurile ajută extrem de mult nu numai la diminuarea migrenelor ci chiar la dispariția sau în cel mai rău caz la rărirea acestor migrene. Rozmarinul are efecte calmante asupra sistemului nervos și poate fi folosit pentru a trata oboseala, depresia, tulburările nervoase, memoria slabă și insomnia. Uleiul său esențial este utilizat în aromo-terapie pentru a evoca sentimente pozitive de protecție, dragoste, optimism, vitalitate și sănătate. Nervozitate - infuzia de rozmarin este una dintre plantele cu efect destul de rapid în toate afecțiunile cu substrat nervos sau psihic. Se poate lua perioade lungi de timp câte 3 căni de infuzie pe zi, eventual și în combinații cu alte plante dacă este nevoie. Oboseală psihică - având în vedere faptul că această plantă contribuie la o mai bună oxigenare a creierului și totodată la majoritatea afecțiunilor nervoase sau psihice se indică folosirea a 3 căni de infuzie pe zi sau a câte 50 ml de vin de 3 ori pe zi. Rozmarinul are efecte calmante asupra sistemului nervos și poate fi folosit pentru a trata oboseala, depresia, tulburările nervoase, memoria slabă și insomnia. Uleiul său esențial este utilizat în aromo-terapie pentru a evoca sentimente pozitive de protecție, dragoste, optimism, vitalitate și sănătate. Câteva picături de ulei esențial de Rozmarin în apa de baie reduc efectiv anxietatea, tensiunea, durerile de cap și slăbiciunea generală. Ofilirea tenului - cataplasme- se amestecă cu apă călduță 2 linguri de rozmarin mărunțit și înveliți apoi pasta aceasta în tifon. Se aplică pe piele tifonul. Se poate ține timp de 20 minute. Pielea
va dobândi în acest mod vigoare și strălucire, devenind mult mai rezistentă la capriciile vremii. Oligurie - se consumă 3 căni de infuzie pe zi. Rozmarinul este și diuretic, prin stimularea producției și eliminării urinei, care este eficientă în tratarea edemelor, a umflăturilor și a retenției de apă ca și la toate afecțiunile din zona renală. Palpitații de origine nervoasă - infuzia de rozmarin este una dintre plantele cu efect destul de rapid în toate afecțiunile cu substrat nervos sau psihic. Se poate lua perioade lungi de timp câte 3 căni de infuzie pe zi, eventual și în combinații cu alte plante dacă este nevoie. Paralizie - castanele, cimbrul, sulfina și rozmarinul sunt cele mai eficiente plante pentru tratarea acestei afecțiuni și refacerea organismului. Se face frecție cu tincturi și intern se poate consuma 2-3 căni pe zi perioade lungi de timp ajutând la refacerea circulației sângelui și chiar a nervilor. Paraplegie spastică - intern se folosește infuzie 3 căni pe zi și extern se poate face o fricțiune cu tinctură de rozmarin în special pe coloana vertebrală zilnic. Rozmarinul are efecte calmante asupra sistemului nervos și poate fi folosit pentru a trata oboseala, depresia, tulburările nervoase, memoria slabă și insomnia. Uleiul său esențial este utilizat în aromo-terapie pentru a evoca sentimente pozitive de protecție, dragoste, optimism, vitalitate și sănătate. Poluții nocturne - se poate face un ceai de rozmarin, împreună cu traista ciobanului și valeriană în părți egale. Se pune 1-2 lingurițe la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni din acest ceai de către cei care sufere de poluții nocturne sau ejaculare precoce. Răni - o rețetă veche de pe timpul romanilor indica pentru tratarea tuturor felurilor de răni folosirea vinului cu rozmarin atât pentru dezinfectare cât și pentru cicatrizare. Reumatism cardio-articular - se indică folosirea 3 căni de infuzie pe zi, luate cu 15 minute înainte de mesele principale. Pe lângă că reface circulația sângelui, elimină din organism o serie de toxine. Extern se poate aplica cataplasmă caldă
927
pentru calmarea durerilor. Rozmarinul este și diuretic, prin stimularea producției și eliminării urinei, care este eficientă în tratarea edemelor, a umflăturilor și a retenției de apă ca și la toate afecțiunile din zona renală. Prin aceasta ajută la eliminarea toxinelor din organism. Reumatism degenerativ - în acest caz se poate folosi pulberea câte o jumătate de linguriță de 3 ori pe zi, sau vin câte 50 ml de 3 ori pe zi, sau chiar infuzia tot câte 3 căni pe zi. Ajută organismului nu numai să elimine toxinele în exces ci și să se refacă circulația sângelui în întreg organismul. Riduri - cataplasme- se amestecă cu apă călduță 2 linguri de rozmarin mărunțit și înveliți apoi pasta aceasta în tifon. Se aplică pe piele tifonul. Se poate ține timp de 20 minute. Pielea va dobândi în acest mod vigoare și strălucire, devenind mult mai rezistentă la capriciile vremii. Rinite cronice catarale hipertrofice - se consumă intern infuzie 3 căni pe zi și extern pe regiunea sinusurilor se pune cataplasmă caldă. Scleroză cerebrală - 3 căni de infuzie pe zi și de asemenea se poate folosi și preparate de Ginko Biloba care ajută și ele foarte mult. În general ambele plante la care se poate asocia și Sulfina contribuie la restabilirea circulației sângelui și fiind irigat corespunzător creierul se va reface și memoria. Rozmarinul are efecte calmante asupra sistemului nervos și poate fi folosit pentru a trata oboseala, depresia, tulburările nervoase, memoria slabă și insomnia. Uleiul său esențial este utilizat în aromo-terapie pentru a evoca sentimente pozitive de protecție, dragoste, optimism, vitalitate și sănătate. Senilitate - 3 căni de infuzie pe zi și de asemenea se poate folosi și preparate de Ginko Biloba care ajută și ele foarte mult. În general ambele plante la care se poate asocia și Sulfina contribuie la restabilirea circulației sângelui și fiind irigat corespunzător creierul se va reface și memoria. Slăbiciune - folosiți tinctura de rozmarin. Turnați peste 50 g plantă mărunțită 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Se ține în sticlă ermetic închisă. Se ține la temperatura camerei agitând des, timp de 15 zile după care strecurați și puneți în sticluțe mai mici la rece. Se va lua câte 1 linguri-
ță diluată cu 100 ml apă, de 3-4 ori pe zi înaintea meselor. Câteva picături de ulei esențial de Rozmarin în apa de baie reduc efectiv anxietatea, tensiunea, durerile de cap și slăbiciunea generală. Slăbirea memoriei - 3 căni de infuzie pe zi și de asemenea se poate folosi și preparate de Ginko Biloba care ajută și ele foarte mult. În general ambele plante la care se poate asocia și Sulfina contribuie la restabilirea circulației sângelui și fiind irigat corespunzător creierul se va reface și memoria. Rozmarinul are efecte calmante asupra sistemului nervos și poate fi folosit pentru a trata oboseala, depresia, tulburările nervoase, memoria slabă și insomnia. Uleiul său esențial este utilizat în aromo-terapie pentru a evoca sentimente pozitive de protecție, dragoste, optimism, vitalitate și sănătate. Spasme gastrice și intestinale dureroase intern se poate folosi câte 50 ml de vin de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mesele principale. Extern se poate aplica cataplasmă aplicată caldă. Rozmarinul poate fi folosit pentru a trata deranjamentele stomacale, tulburările digestive, constipația, colici și indigestia. Stimulează și secreția biliară și distruge și microorganismele patogene din intestine. Stări depresive - infuzia de rozmarin este una dintre plantele cu efect destul de rapid în toate afecțiunile cu substrat nervos sau psihic. Se poate lua perioade lungi de timp câte 3 căni de infuzie pe zi, eventual și în combinații cu alte plante dacă este nevoie. Rozmarinul are efecte calmante asupra sistemului nervos și poate fi folosit pentru a trata oboseala, depresia, tulburările nervoase, memoria slabă și insomnia. Uleiul său esențial este utilizat în aromo-terapie pentru a evoca sentimente pozitive de protecție, dragoste, optimism, vitalitate și sănătate. Stări de slăbiciune după boli și operații grele - folosiți tinctura de rozmarin. Turnați peste 50 g plantă mărunțită 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Se ține în sticlă ermetic închisă. Se ține la temperatura camerei agitând des, timp de 15 zile după care strecurați și puneți în sticluțe mai mici la rece. Se va lua câte 1 linguriță diluată cu 100 ml apă, de 3-4 ori pe zi înaintea meselor.
928
Stări de oboseală cronică foarte accentuată - se consumă infuzie câte 3 căni pe zi și de asemenea este foarte indicat să se consume zilnic câte 2 lingurițe de polen de albine. Rozmarinul are efecte calmante asupra sistemului nervos și poate fi folosit pentru a trata oboseala, depresia, tulburările nervoase, memoria slabă și insomnia. Uleiul său esențial este utilizat în aromo-terapie pentru a evoca sentimente pozitive de protecție, dragoste, optimism, vitalitate și sănătate. Câteva picături de ulei esențial de Rozmarin în apa de baie reduc efectiv anxietatea, tensiunea, durerile de cap și slăbiciunea generală. Surmenaj psihic și fizic - folosiți tinctura de rozmarin. Turnați peste 50 g plantă mărunțită 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Se ține în sticlă ermetic închisă. Se ține la temperatura camerei agitând des, timp de 15 zile după care strecurați și puneți în sticluțe mai mici la rece. Se va lua câte 1 linguriță diluată cu 100 ml apă, de 3-4 ori pe zi înaintea meselor. Tahicardie de origine nervoasă - infuzia de rozmarin este una dintre plantele cu efect destul de rapid în toate afecțiunile cu substrat nervos sau psihic. Se poate lua perioade lungi de timp câte 3 căni de infuzie pe zi, eventual și în combinații cu alte plante dacă este nevoie. Rozmarinul are efecte calmante asupra sistemului nervos și poate fi folosit pentru a trata oboseala, depresia, tulburările nervoase, memoria slabă și insomnia. Uleiul său esențial este utilizat în aromo-terapie pentru a evoca sentimente pozitive de protecție, dragoste, optimism, vitalitate și sănătate. Rozmarinul se mai găsește și sub formă de capsule care sunt recomandate pentru tratarea bolilor reumatice și renale, bolile abdominale, anemie, reumatism, tuse și tulburări cardiace minore. Torticolis - este vorba despre înțepeneala locală produsă de contractura dureroasă a mușchilor coloanei cervicale. Pentru decontracturare se pun comprese fierbinți locale cu frunze de rozmarin fierte în vin. 50 g rozmarin la 1 litru fiert 5 minute apoi se poate aplica cât mai cald. Tulburări menstruale - infuzia de rozmarin câte 3 căni pe zi ajută la funcționarea corectă a ova-
relor și deci implicit la rezolvarea acestei afecțiuni. Se poate lua fără nici un efect advers o perioadă de 2 luni urmată de 10 zile de pauză. Tulburări de ritm cardiac - folosiți tinctura de rozmarin. Turnați peste 50 g plantă mărunțită 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Se ține în sticlă ermetic închisă. Se ține la temperatura camerei agitând des, timp de 15 zile după care strecurați și puneți în sticluțe mai mici la rece. Se va lua câte 1 linguriță diluată cu 100 ml apă de 3-4 ori pe zi înaintea meselor. Tuse - se taie 2 cepe care se pun în 250 ml apă împreună cu o linguriță de rozmarin praf sau mărunțit. Se pun la fiert pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă la nevoie îndulcit cu miere dacă nu aveți contraindicații la miere. Tuse convulsivă - tinctura de rozmarin în combinație cu cimbru tinctură în părți egale este unul dintre cele mai eficiente mijloace de terapie a acestei afecțiuni. Rozmarinul se mai găsește și sub formă de capsule care sunt recomandate pentru tratarea bolilor reumatice și renale, bolile abdominale, anemie, reumatism, tuse și tulburări cardiace minore. Uitare - Rozmarinul s-a dovedit foarte eficient ca antidot împotriva oboselii mentale și împotriva uitării. Ajută la menținerea concentrării și la combaterea migrenelor sâcâitoare. De altfel ceaiul de Rozmarin poate fi folosit cu succes ca înlocuitor al cafelei. În plus datorită aromei sale puternice, eliberează căile respiratorii, motiv pentru care este recomandat pentru calmarea acceselor de tuse și a crizelor de astmă. În aromo-terapie uleiul de Rozmarin este recomandat pentru calmarea stărilor de agitație și de nervozitate. Umflături articulare - extern se pot aplica cataplasme cu plantă și intern se va consuma 3 căni de infuzie sau 3 lingurițe de tinctură în 24 ore. Se poate asocia cu ceai din soc. Rozmarinul este și diuretic, prin stimularea producției și eliminării urinei, care este eficientă în tratarea edemelor, a umflăturilor și a retenției de apă ca și la toate afecțiunile din zona renală. Umflarea gleznelor - extern se pot aplica cataplasme cu plantă și intern se va consuma 3 căni de infuzie sau 3 lingurițe de tinctură în 24 ore.
929
Valori crescute ale colesterolului - consumarea infuziei de Rozmarin contribuie la diminuarea colesterolului din organism. Se poate asocia și cu consumul zilnic a 100 g de miez de nucă. Rozmarinul poate fi folosit pentru a trata deranjamentele stomacale, tulburările digestive, constipația, colici și indigestia. Stimulează și secreția biliară și distruge și microorganismele patogene din intestine. Vertij - Se consumă la nevoie 1 linguriță de tinctură diluată cu 100 ml apă contribuind la refacerea activității celulei nervoase și deci și la dispariția vertijului care apare în majoritatea cazurilor datorită afecțiunilor diverse nervoase. Vezică biliară atonă - intern se pot consuma 3 căni de infuzie pe zi, care contribuie la stimularea secrețiilor biliare și la refacerea activității sangvine. Datorită substanțelor active este foarte eficient și se poate folosi perioade lungi de timp fără efecte adverse și de asemenea se mai poate folosi și în combinații cu alte plante: sunătoare, armurariu, angelică, etc. Extern la dureri se pot aplica cataplasme calde pe locul dureros atât timp cât este nevoie până la trecerea durerii. Vomă - se pun în gură frunze măcinate sub formă de praf și se țin pentru 5 minute, apoi se înghit cu apă. Este unul dintre plantele cu efectele cele mai rapide. Extractul de Rozmarin crește longevitatea. Potrivit unui studiu desfășurat la Institutul Metropolitan de Gerontologie din Tokio, consumul constant de Rozmarin, adăugat în mâncare sau preparat sub formă de ceaiuri, ar putea duce la o sporire semnificativă a speranței de viață. Într-o serie de teste, în rația zilnică de hrană a unui grup de cobai a fost introdus extract de Rozmarin în vreme ce lotul martor a avut o alimentație normală. După 18 luni, 8 șoareci din cei 12 care au primit suplimentar vegetala trăiau încă, comparativ cu doar 4 din colectivul de control. Efectul asupra creșterii longevității se datorează existenței în tulpina și frunzele plantei, a unei substanțe numite acid carnosic, ce stimulează metabolismul celular. Tinctura de rozmarin. Produsă de Dacia Plant Sebeș. Acțiune farmacologică:
Intern: antigutos, antireumatic, antiseptic intestinal, antiseptic respirator, antispasmodic, carminativ (reduce gazele intestinale), colagog și coleretic, stomahic, diuretic, hipocolesterolemiant, stimulent al circulației sanguine, activator al circulației și oxigenării cerebrale, psihostabilizant, stimulent general, vermifug. Extern: antiseptic, astringent, cicatrizant, stimulent al circulației pielii capului de unde și efectul de creștere al părului), revolutiv, vulnerar. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: Intern: indigestie, atonie digestivă (în special al stomacului), vomă, colici intestinale, congestia ficatului, icter, inflamații dureroase, cronice ale vezicii biliare, diabet, valori crescute ale colesterolului, insomnie, amețeli (vertij), dureri de cap, migrene, nervozitate, stări depresive, stări de slăbiciune după boli și operații grave, slăbirea memoriei, senilitate, palpitații, adjuvant în boli de inimă (inclusiv în cele care apar pe fondul emotivității exacerbate și a instabilității psihice), amenoree, hidropizie, reumatism articular, celulită, astm, tuse convulsivă, surmenaj fizic și cerebral, astenie, stări de oboseală cronică foarte accentuată, slăbiciune, convalescență, bătrânețe. Extern: entorsă, umflături articulare, umflarea gleznelor, dureri reumatice, torticolis, adjuvant în paraplegie spastică, hemiplegie.
930
RUCOLA
Eruca sativa Fam. Brassicaceae. Descriere: este o plantă ierboasă, cu frunze crestate, asemănătoare cu cele de păpădie, dar rotunjite la margini. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: accidente vasculare, anemie, arterioscleroză, colesterol în exces, cistită, colită, imunitate scăzută, infecții renale și intestinale, îngrășare, ischemie cardiacă, obezitate. Este considerată ultima descoperire în materie de dietoterapie pe plan mondial. Este apreciată mai ales ca element de forță în curele de slăbire și de dezintoxicare, unanim acceptată și considerată ca fiind extrem de eficientă în aceste domenii. Alimentație: a fost preluată din bucătăria italiană, în care se folosește fie sub formă de salată, fie ca ingredient special pentru pizza, în care se pune la sfârșitul coacerii, laolaltă cu pătrunjelul tocat mărunt, pentru a-i da gust și aromă și pentru a o face mai digerabilă. Salata se prepară dintr-o mână de frunze, patru roșii mici tip „cireașă“ (o altă prezență recentă în magazinele noastre) tăiate în patru, ulei extravirgin de măsline, eventual puțină lămâie stoarsă (niciodată oțet). Frunzele de rucola nu se taie cu cuțitul, ci se rup cu mâna, altfel, spune tradiția se ofilesc rapid și își pierd gustul. Toate aceste ingrediente se amestecă bine, iar deasupra se presară
sare, nu prea multă, ca să nu ia din gustul plantei. După preparare, se consumă în maximum 15 minute, altfel își pierde proprietățile curative. Mod de administrare pe afecțiuni: Accidente vasculare - salată de rucola tradițională, în care frunzele plantei sunt combinate cu ulei de măsline extra-virgin, constituie un excelent medicament pentru vasele de sânge. Salata de rucola reglează nivelul colesterolului, previne sclerozarea pereților coronarelor, mărește flexibilitatea și permeabilitatea vaselor de sânge. Vara mai ales se țin cure de câteva săptămâni, în care se consumă de 2 ori pe zi această salată. Este un mijloc excelent de prevenire și combatere a aterosclerozei, a ischemiei cardiace a accidentelor vasculare. Anemie - se face o cură cu salată de rucola vreme de o lună. Frunzele sale sunt bogate în fier (se aseamănă din acest punct de vedere cu urzica de la noi) și în plus, favorizează asimilarea acestui oligoelement extrem de important din alte alimente (din gălbenușul de ou în special). Arterioscleroză - salată de rucola tradițională, în care frunzele plantei sunt combinate cu ulei de măsline extra-virgin, constituie un excelent medicament pentru vasele de sânge. Salata de rucola reglează nivelul colesterolului, previne sclerozarea pereților coronarelor, mărește flexibilitatea și permeabilitatea vaselor de sânge. Vara mai ales se țin cure de câteva săptămâni, în care se consumă de 2 ori pe zi această salată. Este un mijloc excelent de prevenire și combatere a aterosclerozei, a ischemiei cardiace a accidentelor vasculare. Colesterol în exces - salată de rucola tradițională, în care frunzele plantei sunt combinate cu ulei de măsline extra-virgin, constituie un excelent medicament pentru vasele de sânge. Salata de rucola reglează nivelul colesterolului, previne sclerozarea pereților coronarelor, mărește flexibilitatea și permeabilitatea vaselor de sânge. Vara mai ales se țin cure de câteva săptămâni, în care se consumă de 2 ori pe zi această salată. Este un mijloc excelent de prevenire și combatere a aterosclerozei, a ischemiei cardiace a accidentelor vasculare. Cistită - consumul de frunze de rucola apără organismul de infecții și-i sporește capacitatea de apărare. Studiile arată că cei ce consumă frecvent
931
această salată răcesc mai rar, sunt predispuși mai puțin la cistită sau colită. Explicația acestor efecte constă în acțiunea imunostimulentă directă a acestor frunze, dar și în conținutul ridicat de vitamina C, care joacă un rol important în procesele imunitare. Colită - consumul de frunze de rucola apără organismul de infecții și-i sporește capacitatea de apărare. Studiile arată că cei ce consumă frecvent această salată răcesc mai rar, sunt predispuși mai puțin la cistită sau colită. Îngrășare, obezitate - se consumă zilnic, cu 10 minute înainte de fiecare masă, 1-2 porții de salată. Dacă în cantități mici și medii această salată mărește apetitul și crește viteza de digestie, în cantități mari și foarte mari ea le inhibă, tăind pofta de mâncare, prelungind senzația de sațietate și făcându-ne să mâncăm mai rar. Imunitate - consumul de frunze de rucola apără organismul de infecții și-i sporește capacitatea de apărare. Explicația acestor efecte constă în acțiunea imunostimulentă directă a acestor frunze, dar și în conținutul ridicat de vitamina C, care joacă un rol important în procesele imunitare. Infecțiile renale și intestinale sunt prevenite eficient de consumul zilnic de frunze proaspete de rucola, care pe lângă faptul că stimuleaza imunitatea, au și un efect antiinfecțios puternic. Cauza este uleiul volatil pe care aceste frunze îl conțin și care distruge eficient bacteriile ce produc aceste boli ori le inhibă dezvoltarea.
932
RUȘCUȚA DE PRIMĂVARĂ
Adonis vernalis, Adonis autumnalis Fam. Ranunculaceae. Denumiri populare: adonis, bulbuc, buruianacalului, buruiană de talan, buruiană-neagră, chioara-găinii, cocoșei, cocoșei de câmp, dedițeigalbeni, scânteiuță, spânț, spânz, spânz de cal. Descriere: este o plantă medicinală care apare încă din luna martie în regiunile de șes și de dealuri de la noi, sub formă de mici tufe, mai multe la un loc. Plantă perenă, cu rizom lemnos, de culoare brună- închis sau aproape neagră. În pământ are un rizom din care pleacă tulpini florifere și sterile drepte și înalte până la 40 cm -45 cm. Frunzele tulpinale, sunt de 2-3 ori penat-sectate, în segmente fine filiforme. În luna aprilie, la vârful tulpinilor, apare câte o floare mare, cu diametrul de 5-8 cm având caliciul alcătuit din 5 sepale, corola din numeroase petale (10-20) de culoare galben-aurie, strălucitoare, în interiorul căruia se găsesc numeroase stamine. Înflorește în aprilie și mai. De la această specie se recoltează în scopuri medicinale numai părțile aeriene (Herba Adonidis) când planta este în plină floare. Produsul are un gust amar. Există două specii: o plantă de primăvară și una de toamnă, ambele din familia Ranunculaceae. Florile de rușcuță de primăvară sunt mari cu diametrul
de 5-8 cm și cu petale de culoare galben-aurie, strălucitoare. Planta înflorește în aprilie-mai. De la această plantă se recoltează numai partea aeriană atunci când planta este în plină floare. Produsul are un gust amar. Rușcuța de toamnă este o plantă anuală mai puțin răspândită, fiind o specie protejată în mai multe zone europene. Ea are înălțimea mai mică decât rușcuța de primăvară, crescând până la doar 15-20 cm. Planta înflorește între lunile mai și septembrie. Florile sale cresc solitare sau maxim grupate câte două, au diametrul de 2 cm și culoarea sângerie. În tradiția populară: rădăcinile fibroase, pisate și plămădite 2-3 zile în rachiu, se foloseau contra durerilor de cap. La vătămătură se dădeau rădăcinile plămădite în vin, la căldură, sau planta fiartă cu floare de liliac. Se mai folosea contra dalacului (cărbune) la animale. Se făcea o incizie în piept, în care se introducea un fir de rădăcină legat cu o ață, ca să-l scoată după 2 ore. Provoca un abces purulent. Este un produs vegetal cardiotonic mult apreciat. Cu toate acestea planta nu este utilizată pe scară largă, deoarece nu produce fenomene de cumulare. Compoziție chimică: se recoltează în scopuri medicinale numai părțile aeriene (Herba Adonidis) în toate părțile plantei, dar mai ales în flori se află compuși glicosidici cardiotonici: complexul adonidină constituit din 2 fracțiuni: adonidosidul și adonivernosidul și un acid adonidinic. Adenosid, adonivernosid (adoninitoxigenină și ramnoză), cimarină (strofantidină și cimaroză), adonitol (arabita și xilita). Adenozidul este solubil în apă, alcool, cloroform. Adonivernozida este insolubilă în apă. Adonitoxozidaza (19-oxo-gitoxigenin-ramnozid) este cristalizată. Conține circa 1% heterozide cardiotonice, colină și materii colorate flavonice. Adonidozida este solubilă în apă, alcool, cloroform. Adonivernozida este insolubilă în apă. Adonitoxizida este cristalizată. Acțiune farmacologică: preparatele de adonis au o acțiune asemănătoare digitalei, dar fiind mai puțin activ sunt folosite în tratamente prelungite sau interdigitalice. Prezintă chiar unele avantaje prin faptul că nu au acțiune cumulativă și nu măresc presiunea sângelui. Fiind și un diuretic tinc-
933
tura de adonis se asociază cu digitala atunci când se urmărește la aceasta o acțiune diuretică mai intensă. Dă rezultate bune în tahicardii și extrasistole de natură nervoasă, în hipertensiune arterială și tulburări neuro- vegetative. Părțile aeriene ale plantei conțin în principal compuși glicosidici cardiotonici, care conferă preparatelor de Rușcuță o acțiune asemănătoare digitalinei, substanță folosită ca tonic al aparatului cardio-vascular. Se folosește în tratamente prelungite în bolile aparatului cardio- vascular. Este utilă și pentru faptul că nu se acumulează în timp în organism și nu mărește presiunea sângelui. Fiind și un bun diuretic tinctura de Rușcuță se asociază cu digitalina atunci când se urmărește obținerea unei acțiuni diuretice mai intense. În plus Rușcuța dă rezultate bune și în afecțiuni cardiace, aritmii cardiace, extrasistole de natură nervoasă, hipertensiune arterială, tahicardii, tulburări neuro-vegetative, ascite hepatice, hidropizie (ciroză hepatică- boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavitățile naturale ale corpului sau în țesuturi), pleurită (inflamația membranei ce învelește plămânii) și migrene. Poate fi administrată în pauzele digitalice. Este utilizată în Rusia în afecțiunile cardiotonice sub formă de infuzii sau preparate neogalenice (lipsite de balast) sub denumirea de Adonilen și Adenozid. Se utilizează la următoarele afecțiuni: afecțiuni cardiace, aritmii cardiace, ascite hepatice, extrasistole de natură nervoasă, hidropizie, hipertensiune arterială, migrenă, pleurită, tahicardii, tulburări neuro-vegetative. Precauții și contraindicații: Atenție! Tratamentele trebuie să fie recomandate și supravegheate cu competență de către persoane calificate, deoarece este vorba despre o plantă otrăvitoare, care poate reacționa imprevizibil în special când se asociază și cu unele medicamente cardiotonice. Atenție! Utilizarea preparatelor în bolile de inimă se va face numai cu avizul medicului, în dozele recomandate de acesta. Atenție! Autotratamentul, mai ales în cazul bolilor cardiace, se poate dovedi a fi primejdios. Atenție! Pacienții care prezintă hipertensiune
sau tensiune oscilantă, nu trebuie să recurgă la aceste plante medicinale. Atenție! Preparatele pe bază de ruscuță interacționează negativ cu glicozidele digitalice, administrarea lor concomitentă trebuind cu orice preț evitată. Atenție! Au fost semnalate interacțiuni negative între principiile din plantă și cele folosite în corticoterapie (administrarea de cortizonice). Atenție! Nu se indică administrarea în insuficiența tiroidiană. Atenție! Este contraindicată în caz de hipokaliemie (deficit de potasiu). Dacă nu există alte contraindicații, în pauzele curelor digitalice este binevenită administrarea produselor pe bază de plante aparținând genului Adonis. Toxicologie: Prin uscare toxicitatea plantei se păstrează, prin fierbere toxicitatea dispare. Atenție! Planta este toxică, în cantități mai mari putând produce accidente cu intoxicații grave. Principiile toxice din plantă sunt adonitoxina, care conține cumarină și un derivat cumarinic, vernadina. Atenție! Prin uscarea plantei toxicitatea se păstrează, deci nu se poate lua sub formă de pulbere. Trebuie de asemenea menționat că dacă se depășește sub orice formă doza de plantă uscată de 1 g o dată, și 3 g pe zi, pot surveni accidente nedorite, manifestate prin accelerarea bătăilor inimii. Aceasta este de fapt o acțiune asemănătoare digitalicelor, dar datorită faptului că rușcuța se elimină rapid din organism, acțiunea este mult mai fugace (trecătoare). La doze mai mari decât cele indicate apare greață, vomă, diaree, fenomenele de aritmie și chiar oprirea inimii în diastolă. Se intervine cu vomitive, purgative, cărbune activ și analeptice cardiace. Animalele care consumă planta manifestă sensibilitate toxică, constând din gastroenterită cu diaree rebelă, poliurie, tulburări cardiovasculare exteriorizate prin puls accelerat apoi încetinit, insuficiență cardiacă, mucoase palide, colaps, convulsii, depresie, moarte. Preparare și administrare:
934
Tinctură - din 50 g plantă mărunțită la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile agitând des după care se strecoară. Se va lua 1 g o dată, 3 g pe zi. Adică se pot lua între 10-50 picături o dată, care se administrează de 3 ori pe zi, în cure de 3 luni zilnic. Infuzie - Ceai dintr-o linguriță de plantă mărunțită care se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute și se poate consuma în cursul zilei după strecurare. Infuzie dublă - 1 linguriță de frunze se pun la 100 g apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni din acestea pe zi, în bolile cardiace cu bătăi repezi, cu umflarea picioarelor și chiar oprirea urinei. Acesta ajută la întărirea inimii, rărește bătăile inimii și este un puternic diuretic. Mixtură - de multe ori infuzia și tinctura nu se administrează singure, ci în amestec cu alte plante. Cea mai simplă mixtură se alcătuiește din frunze și flori de ruscuță și păducel. Din acest amestec realizat în părți egale se administrează: - Infuzie: 1 linguriță bine mărunțită și omogenizată la 200 ml de apă. Se bea de 3 ori pe zi. - Tinctură (Tinctura Adonidis + Tinctura Crataegi) câte 10 picături de 3 ori pe zi. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni cardiace - Se poate folosi tinctura în afecțiunile grave când se va lua între 10-50 picături de 3 ori pe zi. Se poate face tratament o perioadă de 60-90 de zile urmat de o pauză de 30 de zile după care se poate relua. Aritmii cardiace - 1 linguriță de frunze se pun la 100 g apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni din acestea pe zi, în bolile cardiace cu bătăi repezi, cu umflarea picioarelor și chiar oprirea urinei. Acesta ajută la întărirea inimii, rărește bătăile inimii și este un puternic diuretic. Ascite hepatice - 1 linguriță de plantă uscată se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute și apoi se strecoară și se va consuma în cursul zilei. Poate fi folosit împreună cu alte plante (Anghinare, Boz, Măceș, etc). Boli cardiovasculare - se administrează câte 10 picături de 3 ori pe zi din următoarea combinație:
- Tinctura Adonidis (tinctură de ruscuță de primăvară) - Tinctura Convallariae (tinctură de lăcrămioare) - Tinctura Crataegi (tinctură de păducel) - Tinctura Leonuri (tinctură de talpa gâștei) Extrasistole de natură nervoasă - 1 linguriță de frunze se pun la 100 g apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni din acestea pe zi, în bolile cardiace cu bătăi repezi, cu umflarea picioarelor și chiar oprirea urinei. Acesta ajută la întărirea inimii, rărește bătăile inimii și este un puternic diuretic. Hidropizie - Se poate folosi tinctura în afecțiunile grave când se va lua între 10-50 picături de 3 ori pe zi. Se poate face tratament o perioadă de 60-90 de zile urmat de o pauză de 30 de zile după care se poate relua. Hipertensiune arterială - 1 linguriță de frunze se pun la 100 g apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni din acestea pe zi, în bolile cardiace cu bătăi repezi, cu umflarea picioarelor și chiar oprirea urinei. Acesta ajută la întărirea inimii, rărește bătăile inimii și este un puternic diuretic. Migrenă - se pune într-un pahar cu apă 1 linguriță de tinctură se amestecă bine și se ia în momentul în care începe durerea consumându-se cu înghițituri mici eventual pe tot parcursul zilei. Se poate de asemenea să se pună puțină tinctură pe un tampon și se aplică exact pe locul unde apare durerea. Pleurită - Se poate folosi tinctura în afecțiunile grave când se va lua între 10-50 picături de 3 ori pe zi. Se poate face tratament o perioadă de 60-90 de zile urmat de o pauză de 30 de zile după care se poate relua. Tahicardii - 1 linguriță de frunze se pun la 100 g apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni din acestea pe zi, în bolile cardiace cu bătăi repezi, cu umflarea picioarelor și chiar oprirea urinei. Acesta ajută la întărirea inimii, rărește bătăile inimii și este un puternic diuretic.
935
Tulburări neuro-vegetative - se pune într-un pahar cu apă 1 linguriță de tinctură se amestecă bine și se ia în momentul în care începe durerea consumându-se cu înghițituri mici eventual pe tot parcursul zilei. Se poate de asemenea să se pună puțină tinctură pe un tampon și se aplică exact pe locul unde apare durerea.
936
SALATA VERDE
Lactuca sativa Fam. Compositae sau Fam. Asteraceae. Denumiri populare: lăptiucă, lăptuc, lăptungă, morob, morule, salată, salată cu capățână, salată de gradină, salată marule, salată mică, salată creață, salatră, selată, selatră. În tradiția populară: frunze fierte în apă după ce dau un clocot se folosesc apoi la diferite afecțiuni ale pielii sau doar pentru a se muia pielea. Se folosea în special de femeile de vârsta a doua ca să estompeze efectele îmbătrânirii, pe o perioadă mai lungă fiind foarte eficientă sub formă de mască aplicată zilnic. Compoziția chimică: frunzele conțin protide, urme de substanțe grase, hidrați de carbon, magneziu, sodiu, arsenic, potasiu, calciu, cupru, iod, fosfor, fier, zinc, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, niacin, E, PP, caroten și beta-caroten. Vitamina B9 sau acidul folic care-l conține este în cantitate destul de importantă în funcție de perioada când a fost culeasă. Lactarion, care aceleași proprietăți ca și opiul, fără efectele secundare ale opiului, lactarină, acid lactic, aspatragină, hiosciamină, steroli, sulfați, clorofilă, arsen, calciu, cobalt, cupru, clor, fosfor, fier, iod, magneziu, etc.
Acțiune farmacologică: aperitiv analgezic, anafrodiziac, antitusiv, antiputrid, coleretic, digestiv, diuretic, drenor hepatic, emolient, emenagog, depurativ, laxativ, hipoglicemiant, maturativ, remineralizant, sedativ, uricozuric. Reduce libidoul exagerat, reduce cantitatea de spermă la bărbat și fluxul menstrual la femei. Diminuează senzația de durere. Previne și chiar elimină spasmele mușchilor intestinali. Stimulează secrețiile salivare și gastrointestinale. Retrage din masa umorilor substanțele toxice și favorizează eliminarea lor. Stimulează eliminarea bilei în intestin, fiind un bun drenor hepatic indicat chiar și la litiaze. Ușurează digestia. Acționează asupra epiteliului renal, mărind cantitatea de urină eliminată și o dată cu ea și eliminarea din organism a substanțelor toxice. Provoacă sau favorizează menstruația întârziată. Micșorează cantitatea de zahăr din sânge. Facilitează defecația. Relaxează țesuturile și elimină starea de inflamație. Accelerează maturarea furunculelor. Calmează stările de excitație cerebrală. Stimulează prin urină eliminarea de acid uric și uraților. Salata verde este unul dintre puținele alimente naturale cu gust amărui din bucătăria tradițională românească. Substanțele cu gust ușor amărui din frunzele salatei au proprietăți miraculoase, mai ales atunci când sunt consumate în cantități mari. Ele stimulează și drenează ficatul, intensifică tranzitul intestinal, înlătură atonia (lenea) organelor interne, curăță vasele de sânge și reglează activitatea anumitor glande endocrine. În medicina călugărească, alături de semințele de dovleac, salata este un remediu purificator excepțional, fiind folosită pentru vindecarea unei vaste game de boli, de la simple colite la temutul sifilis sau cancer. Sărurile de iod au efect antisclerotic mai ales asupra vaselor cu diametru mare. Depurativ, hipotensor și asigură funcționarea normală a glandei tiroide, cu rol deosebit de important în special pentru persoanele vârstnice. Sub formă naturală, sărurile minerale nu prezintă fenomene de intoleranță la iod. Sărurile de iod previn și combat reumatismul, îmbătrânirea precoce a țesuturilor, a hipercolesterolemiei, iar pe copii îi ajută la creștere. Alte alimente care conțin iod: algele, ceapa, usturoiul, spanacul, varza, morcovul, prazul, roșiile, perele, strugurii.
937
Sărurile de magneziu din salată constituie un stimulent al celulelor, un reechilibrant nervos (la fel și vitamina B9 sau acidul folic) și un drenor hepatic. Aceste săruri întârzie îmbătrânirea și combat cancerul. Săruri de magneziu se mai găsesc în: orz, ovăz, porumb, grâu, cartofi, curmale, spanac, sfeclă roșie și polen de albine. Sunt foarte eficiente în caz de tremurături, tulburări digestive (hepatobiliare în special) în afecțiunile reumatismale și altele. Carența în acid folic poate antrena malformații la făt (spina bifida). Sărurile de fosfor din salată au rol plastic și dinamic. Ele se combină cu vitamina D și mențin la valori normale calciul din organism. De altfel, influențează și funcționarea normală a sistemului nervos. Se mai găsesc în cereale, usturoi, morcov, țelină, ceapă, roșii, praz, nuci, polen și struguri. Sărurile de cupru ale salatei sunt indispensabile vieții celulelor și formării oaselor. Ele combat afecțiuni reumatice și cancerul, sunt antivirale, antiinflamatorii și intervin în funcționarea tiroidei, fiind un element antiviral și antigripal. Se mai găsesc în: migdale, nuci, alune, grâu, sfeclă roșie, ceapă, spanac, praz, cireșe, mere, portocale, struguri, polen și altele. Împreună cu vitamina C, intervin favorabil în gripe și afecțiuni reumatice. La rândul lor sărurile de zinc care sunt prezente în frunzele de salată au efect benefic în formarea globulelor roșii, asupra glandelor genitale, a hipofizei și a pancreasului. Ele se mai găsesc în: sfeclă roșie, grâu, orz, varză, spanac, roșii, piersici, portocale și altele. Sărurile de arsen sunt tonice și reconstituante, înlesnind respirația. Sunt indicate în toate formele de lipsa poftei de mâncare, în unele afecțiuni reumatismele, în boli canceroase, în boli de piele și ca energizante. Mai sunt prezente în: grâu, orez, usturoi, varză, spanac, morcovi, cartofi, măr. Consumată în cantități mari, stimulează digestia și metabolismul, drenează și tonifică ficatul, intensifică tranzitul intestinal, curăță vasele de sânge și reglează activitatea glandelor endocrine. Vitaminele A, B, C, D, E, și sărurile minerale din aceste frunze dau organismului rezistență la infecții, virusuri sau chiar cancer și dau totodată elemente necesare organismului pentru o bună funcționare.
Salata mai conține multă clorofilă, ce are rol, antianemic, aminoacizi și mucilagii în cantitate mare fiind foarte utile în special în cancerul pulmonar și de asemenea ajutând la normalizarea tranzitului intestinal și a digestiei, fiind un real ajutor sub formă de laxativ în special pentru cei care sufere de constipație. Tot în salată se găsesc și substanțe chimice cu rol hormonal care explică 2 calități a ei și anume: salata este un sedativ, consumată mai ales seara, contribuie la ștergerea urmelor stresului de peste zi și are calitatea de a induce un somn fiziologic. În al doilea rând, acțiunea sedativă se manifestă sub forma unui efect anafrodiziac, de sedare sexuală, în special util în cazurile de hiperexcitabilitate sexuală și aceasta datorită substanțelor cu funcție de hormon feminin (estrogen). În afara acestui efect, substanțele cu rol de hormoni au un rol deosebit de important în menținerea integrității pielii și a vindecării multor afecțiuni ale acesteia. Salata își găsește întrebuințări în unele maladii psihice ale inimii (eretism cardiac, etc), în insomnii, în unele afecțiuni ale căilor respiratorii (bronșită, cancer), în diabet, unele afecțiuni reumatismele (gută, artrită), menstruații dureroase, constipație, afecțiuni hepatice și altele. Secretul reușitei tratamentului este să mâncați cantități suficiente de salată zilnic și să beți multe lichide (apă de izvor, ceai de bănuței ori de păpădie). Stimulează diureza și secreția lactată la tinerele mame, precum și buna funcționare a stomacului și intestinului gros. Poate trata hematuria (pierderea sângelui prin urină). În medicina călugărească, alături de semințele de dovleac, salata este un remediu purificator excepțional, fiind folosită pentru vindecarea unei vaste game de boli, de la simple colite la temutul sifilis sau cancer. Sărurile de magneziu din salate întârzie îmbătrânirea și combat cancerul. Salata mai conține și cantități mari de aminoacizi și mucilagii care sunt foarte utile în special în cancerul pulmonar. Optimizează digestia și metabolismul, tonifică ficatul, curăță vasele sangvine și reglează activitatea anumitor glande endocrine. Consumarea sa din belșug este recomandată ca un valoros adjuvant în
938
caz de hiperexcitabilitate, alcoolism, tabagism sau chiar în dependențe de narcotice. Se recomandă însă crudă sub formă de salată cu suc de lămâie. Recomandări: salata verde este indicată într-o serie de afecțiuni, dar se recomandă salata creață, cu frunzele ceva mai tari, care deși sunt mai aspre și destul de amare, au un efect mai, puternic de drenare a ficatului și de stimulare a sa. Se indică la următoarele afecțiuni: acnee, afecțiuni biliare, afecțiuni cardiace, afecțiuni gastro-intestinale, afecțiuni articulare și osoase, afecțiuni renale, afecțiuni respiratorii, afecțiunile vaselor de sânge, alergie, anemie, arsuri solare, arterite, artrite, arterite obliterante, astenia de primăvară, astm bronhic, ateroscleroză, blefarită, boli cauzate de intoxicații, boli renale și vezicale, bronșite, căderea părului, cancer, cardiopatii, ciclu menstrual întârziat, colecistite, colesterol, congestie hepatică, conjunctivită, constipație, cosmetică, criză de ficat, cuperoză, degerături, demineralizare, diabet zaharat, digestie lentă, dischinezie biliară, dismenoree, eliminarea toxinelor, eretism nervos, erizipel, excitație sexuală, excitație cerebrală, furuncule, gastralgii, graviditate, gripă, gută, hematuria, hepatite cronice, hiperexcitabilitate sexuală la femei, hiperexcitabilitate nervoasă și sexuală, hipercolesterolemie, hiperglicemie, hipertensiune arterială, icter, infecții, inflamații intestinale, inflamații ale epidermei, îngrășare, insomnii, litiaze biliare și renale, menstruații dureroase, menstruații întârziate, metabolism, nefrită, nervozitate, obezitate, oboseală, oftalmie, palpitații, panarițiu, pletoră (surplus), pleurezie, psihastenie, reduce libidoul, reglare endocrină, reglarea menstruației, reumatism, spasme, spasme vaginale, spasme viscerale, spermatoree, sterilitate masculină și feminină, ten uscat, tromboze, tromboflebita, tulburări digestive, tuse nervoasă, tuse convulsivă, varice, vase de sânge. Precauții și contraindicații: Atenție! S-a descoperit că un consum exagerat de salată verde poate provoca amețeli și dureri ale globilor oculari. Preparare și administrare: 3 modalități transformă salata verde dintr-un banal aliment într-un veritabil medicament:
1. Cantitatea zilnică de salată- se consumă pe stomacul gol minimum 150 g salată înainte de fiecare masă. 2. Modul de preparare- salata trebuie asezonată numai cu ingrediente naturale: ulei de floarea soarelui sau de măsline presat la rece, oțet natural de mere sau suc de lămâie proaspăt stors, sare grunjoasă. Ideal ar fi să consumăm salata la maximum 15 minute de la preparare, pentru că altfel principiile active se deteriorează. 3. Asocierea cu alte alimente- într-o cură de primăvară nu trebuie să se consume în paralel alimente care să împovăreze organismul cu toxine, cum ar fi carnea, prăjelile, produsele de patiserie ori aditivi sintetici. Înlocuiți-le cu orez integral, paste făinoase sau fulgi de grâu, porumb sau ovăz. - Cel mai eficient este sucul care se obține cu ajutorul storcătorului de fructe din frunze proaspete bine spălate. Se poate folosi singur sau în combinație cu alte sucuri de legume și fructe. Se poate consuma zilnic câte 600 ml în trei reprize întotdeauna înainte de mesele principale. În cazul în care se folosește în combinație cu morcov, cartofi, varză, etc se poate consuma și cantitate mai mare și perioade mult mai lungi de timp în funcție de ceea ce se dorește și de toleranța individuală. Se poate asocia cu: cartof, castravete, morcov, păstârnac, pătlăgele roșii, pătrunjel, pepene, țelină, varză în special roșie, fiind în acest caz util în mult mai multe afecțiuni. În toate afecțiunile se va ține cont și de tratamentul cu sucuri ca un tratament foarte eficient. - Salata crudă sub formă de salată la fiecare masă. - Salată fiartă făcându-se ciorbe sau supe. - Semințe: 4-6 g decoct la o ceașcă de apă 2-3 căni pe zi în astmă, pletoră. Este un calmant. Se poate folosi și la băi de ochi. - Extern: frunze crude aplicate pe afecțiuni, frunze fierte aplicate calde sau chiar unse cu ulei vegetal.
939
SALBĂ MOALE
Euonymus europaeus Fam. Celastraceae. Denumiri populare: caprifoi, clocuță, grujarcă, lemn cânesc, parastasul-popii, pomiță de sânger, sânger, voiniceriu. În tradiția populară: fructele se foloseau ca vomitiv și purgativ. Scoarța se folosea la vopsirea fibrelor naturale în galben. Descriere: plantă lemnoasă, arbustivă frecventă la câmpie și dealuri. Rădăcină pivotant trasantă. Tulpina strâmbă, tufoasă, înaltă de 5 m cu lemn omogen, gălbui deschis. Lujeri verzi, 4 muchii suberoase, albicioase sau brune. Muguri ovoizi, ascuțiți, muchiați sunt imperfect opuși și apropiați de ax. Frunze alungit lanceolate sau ovat lanceolate, lungi de 3-10 cm acuminate, cu marginea crenatserată, pe dos glabre sau pubescente, opuse, pețiolate. Flori verzi gălbui grupate în cime axilare tipul 4. Caliciul din 4 sepale, corola cu 4 petale, androceu din 4 stamine inserate la marginea unui disc nectarifer romboidal. Gineceu superior din 4 carpele. Înflorire luna V. Fruct capsulă roz sau roșie carmin, cu deschidere prin 4 valve. Semințe albicioase, înconjurate de un aril cărnos portocaliu. Maturizare în lunile IX-X. Drajonează puternic. Crește încet. Compoziție chimică: scoarța conține tanin, rășină.
Fructele conțin heterozide cardiotonice, evonimină (ca și cele ale salbei râioase), alcaloidul armepavina. Acțiune farmacologică: cardiotonic, coleretic, colagog. Stimulând funcționarea inimii, drenarea bilei și chiar al sucului pancreatic. Scade tensiunea arterială. În doze mari este purgativ foarte puternic ducând la intoxicații. Se intervine cu cărbune vegetal și lapte. Se folosește la următoarele afecțiuni: afecțiuni cardiace, colecistită, constipație, dischinezie biliară, hipertensiune arterială, paraziți pe piele, răni. Preparare și administrare: - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se consumă în 24 ore, fără a se depăși această cantitate. În cantitate mare este un purgativ drastic și poate produce chiar intoxicații. Extern: - Frunze proaspete se aplică pe răni. Se pot lăsa în funcție de toleranța individual dar este bine să nu se lase prea mult pentru a nu se lipi de rană. - Pentru păduchi se face un ceai din 2 lingurițe de scoarță sau frunze în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute apoi se strecoară. După filtrare se tamponează pielea capului de mai multe ori pe zi, până la dispariția complectă. Se va avea grijă să nu ajungă la ochi această soluție. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni cardiace - o linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se consumă în 24 ore, fără a se depăși această cantitate. În cantitate mare este un purgativ drastic și poate produce chiar intoxicații. Colecistită - o linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se consumă în 24 ore, fără a se depăși această cantitate. În cantitate mare este un purgativ drastic și poate produce chiar intoxicații. Constipație - o linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru
940
10 minute după care se strecoară. Se consumă în 24 ore, fără a se depăși această cantitate. În cantitate mare este un purgativ drastic și poate produce chiar intoxicații. Dischinezie biliară - o linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se consumă în 24 ore, fără a se depăși această cantitate. În cantitate mare este un purgativ drastic și poate produce chiar intoxicații. Hipertensiune arterială - o linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se consumă în 24 ore, fără a se depăși această cantitate. În cantitate mare este un purgativ drastic și poate produce chiar intoxicații. Paraziți pe piele - Pentru păduchi se face un ceai din 2 lingurițe de scoarță sau frunze în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute apoi se strecoară. După filtrare se tamponează pielea capului de mai multe ori pe zi, până la dispariția complectă. Se va avea grijă să nu ajungă la ochi această soluție. Răni - Frunze proaspete se aplică pe răni. Se pot lăsa în funcție de toleranța individual dar este bine să nu se lase prea mult pentru a nu se lipi de rană.
SALBĂ RÂIOASĂ
Euonymus verrucosa Fam. Celastraceae. Descriere: arbust frecvent în pădurile noastre cu lujeri subțiri, verzi, acoperiți cu numeroase verucozități închis brune, care au sugerat numele popular. Crește prin păduri, crânguri, tufărișuri. În tradiția populară: alifia făcută din fructe pulverizate și amestecate cu unt e folosită contra păduchilor. Decoctul scoarței se lua ca purgativ. Compoziție chimică: Scoarța rădăcinilor conține o importantă cantitate de gutapercă. Scoarța tulpinilor conține tanin, rășină, asparagină și glicozidul evonimină. Fructul de asemenea conține evonină și triacetină. Utilizare ca și salba moale.
941
SALCÂMUL
Robinia pseudacacia Fam. Leguminosae. Denumiri populare: acacie, acăț, acacie, acățar, altar, agați, băgrin, bogarin, brebene, lemn alb, magrin, pănar, pășuele, pinar, rug, salcâm alb. Descriere: arbore drept, înalt de 10-25 m, cu ramurile spinoase. Frunzele imparipenat-compuse, cu 9-27 foliole, scurt pețiolate, oblong-ovale, întregi, nepăroase. Florile albe foarte frumos mirositoare, dispuse în raceme lungi, lung pedunculate, atârnând în jos. Fructele au numeroase semințe. În terapeutică se folosesc scoarța și florile- Cortex et Flores Robiniae. În tradiția populară: lemnul este tare, rezistent, folosit la prepararea uneltelor și diferitelor obiecte casnice. Era prețuit și pentru florile bogate în nectar. Florile se mai foloseau pentru vopsitul bumbacului și mătăsii în galben. Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori se lua contra tusei, nădușelii și a durerilor de piept. De răceală se lua și în amestec cu soc, mușețel sau alte plante. Se mai folosea la dureri de burtă, în ulcer stomacal și duodenal, în tuberculoză pulmonară și contra
durerilor de cap, în bolile neuropsihice și contra insomniilor. Femeile fierbeau florile în apă sau vin contra leucoreei. Compoziție chimică: florile conțin robinină, acaciină- un glicozid de natură flavonozidică, ulei volatil, etc. Scoarța este și ea utilizată în scop terapeutic, conține toxalbumină (robină și fazină), glicozidul silingina și taninuri de natură pirocatechinică, 1-catehină și 1-epicatehină, substanțe mucilaginoase. Se recoltează inflorescențele arborelui și se pot folosi proaspete sau uscate. Acțiune farmacologică: florile de salcâm se utilizează ca aromatizant și în industria parfumurilor, în medicină ca și calmant nervos al tusei, al migrenelor sau chiar afrodiziac. Scoarța în hiperaciditate, este antispastic, în ulcer gastric și duodenal sau ca purgativ, antireumatic. Scoarța este astringentă, datorită taninurilor ce le conține. Are și acțiune purgativă și antiulceroasă gastrică. Datorită robinei scoarța trebuie utilizată cu multă atenție, deoarece această substanță este toxică. Frunzele pot servi la combaterea acidității gastrice, dureri gastrice, migrene. Se folosește la următoarele afecțiuni: arsuri, astm, constipație, dureri reumatice și de dinți, dureri de stomac (antispastic), gastrite hiperacide, insomnii, leucoree, migrene, nevralgii inclusiv dentare, pirozis, răceli, tuberculoză pulmonară, tuse astmatică, tuse obișnuită, tuse convulsivă, ulcer gastro- duodenal. Precauții și contraindicații: Florile nu prezintă contraindicații. Toxicologie: Semințele, coaja și rădăcinile sunt toxice, deoarece conțin multă robină (o substanță toxică). Utilizarea lor empirică trebuie evitată. Preparare și administrare: - 1 linguriță de flori mărunțite se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se va consuma în trei reprize, după mesele principale. În special în gastrite, migrene, ulcer gastric, etc. Se consumă ușor călduț. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, în ulcere, gastrite, pirozis, astmă, tuse, răceli de asemenea stimulează apetitul sexual.
942
- 2 lingurițe de flori puse peste 250 ml apă clocotită, acoperită timp de 10 minute apoi strecurată se poate da la migrene, leucoree, nevralgii, etc. Se pot consuma 3 căni pe zi. - Tinctură din 50 g scoarță mărunțită la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține apoi 15 zile după care se va filtra. Se poate lua 2-3 g pe zi diluată cu puțină apă. Ajută și în cazul migrenelor. - 4 linguri de flori puse în 500 ml apă clocotită. Acoperite timp de 10 minute după care se strecoară. Se poate folosi extern la spălături vaginale sau alte afecțiuni externe. Se fac spălături de 3-4 ori pe zi. - Pulberea de flori se poate aplica direct pe răni. - Din 2 lingurițe de flori și frunze puse în 250 ml apă clocotită se poate face o infuzie care se folosește la spălături vaginale. - 1-2 lingurițe de scoarță se pune la 250 ml apă și se fierbe pentru 15 minute, se strecoară și se poate consuma ca un bun laxativ în cazul constipațiilor. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se poate folosi însă și contra ulcerului și altor afecțiuni. Mod de administrare pe afecțiuni: Arsuri - Pulbere de flori obținută din flori uscate se pune pe răni pentru cicatrizare. Astm - 1 linguriță de flori mărunțite se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se va consuma în trei reprize, după mesele principale. În special în gastrite, migrene, ulcer gastric, etc. Se consumă ușor călduț. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, în ulcere, gastrite, pirozis, astmă, tuse, răceli de asemenea stimulează apetitul sexual. Constipație - 1-2 lingurițe de scoarță se pune la 250 ml apă și se fierbe pentru 15 minute, se strecoară și se poate consuma ca un bun laxativ în cazul constipațiilor. Se pot consuma 3 căni pe zi. Dureri reumatice și de dinți - 1 linguriță de flori mărunțite se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se va consuma în trei reprize, după mesele principale. În special în gastrite, migrene, ulcer gastric, etc. Se consumă ușor călduț. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, în ulcere, gastrite, pirozis, astmă, tuse, răceli de asemenea stimulează apetitul sexual. Dureri de stomac (antispastic) - 2 lingurițe de frunze mărunțite se pun la 200 ml apă și se fi-
erb pentru 5 minute. Se pot consuma la aciditate gastrică, pirozis, dureri gastrice sau chiar diferite nevralgii Se pot consuma 3 căni pe zi. - Scoarța se folosește 2 lingurițe fierte în 250 ml de apă timp de 10 minute. Se strecoară și este unul dintre cele mai bune purgative, remediu antiulceros, antiinflamator și antiinfecțios local. Gastrite hiperacide - 2 lingurițe de frunze mărunțite se pun la 200 ml apă și se fierb pentru 5 minute. Se pot consuma la aciditate gastrică, pirozis, dureri gastrice sau chiar diferite nevralgii Se pot consuma 3 căni pe zi. Insomnii -Tinctură din 50 g scoarță mărunțită la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține apoi 15 zile după care se va filtra. Se poate lua 2-3 g pe zi diluată cu puțină apă. Ajută și în cazul migrenelor. Leucoree - 4 linguri de flori puse în 500 ml apă clocotită. Acoperite timp de 10 minute după care se strecoară. Se poate folosi extern la spălături vaginale sau alte afecțiuni externe. Se fac spălături de 3-4 ori pe zi. Migrene -Tinctură din 50 g scoarță mărunțită la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține apoi 15 zile după care se va filtra. Se poate lua 2-3 g pe zi diluată cu puțină apă. Ajută și în cazul migrenelor. Nevralgii inclusiv dentare - 2 lingurițe de frunze mărunțite se pun la 200 ml apă și se fierb pentru 5 minute. Se pot consuma la aciditate gastrică, pirozis, dureri gastrice sau chiar diferite nevralgii Se pot consuma 3 căni pe zi. Pirozis - 2 lingurițe de frunze mărunțite se pun la 200 ml apă și se fierb pentru 5 minute. Se pot consuma la aciditate gastrică, pirozis, dureri gastrice sau chiar diferite nevralgii Se pot consuma 3 căni pe zi. Răceli - 1 linguriță de flori mărunțite se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se va consuma în trei reprize, după mesele principale. În special în gastrite, migrene, ulcer gastric, etc. Se consumă ușor călduț. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, în ulcere, gastrite, pirozis, astmă, tuse, răceli de asemenea stimulează apetitul sexual. Tuberculoză pulmonară - 1 linguriță de flori mărunțite se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se
943
va consuma în trei reprize, după mesele principale. În special în gastrite, migrene, ulcer gastric, etc. Se consumă ușor călduț. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, în ulcere, gastrite, pirozis, astmă, tuse, răceli de asemenea stimulează apetitul sexual. Tuse astmatică, tuse obișnuită, tuse convulsivă - 1 linguriță de flori mărunțite se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se va consuma în trei reprize, după mesele principale. În special în gastrite, migrene, ulcer gastric, etc. Se consumă ușor călduț. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, în ulcere, gastrite, pirozis, astmă, tuse, răceli de asemenea stimulează apetitul sexual. Ulcer gastro- duodenal - 2 lingurițe de frunze mărunțite se pun la 200 ml apă și se fierb pentru 5 minute. Se pot consuma la aciditate gastrică, pirozis, dureri gastrice sau chiar diferite nevralgii Se pot consuma 3 căni pe zi. - Scoarța se folosește 2 lingurițe fierte în 250 ml de apă timp de 10 minute. Se strecoară și este unul dintre cele mai bune purgative, remediu antiulceros, antiinflamator și antiinfecțios local.
944
SALCÂM JAPONEZ
Sophora japonica Fam. Fabaceae. Denumiri populare: acație boierească, salcâm boieresc, soforă. În tradiția populară: florile se foloseau pentru vopsirea țesăturilor fine în galben. Descriere: arbust foios, medicinal, melifer, ornamental. Rădăcină pivotantă trasantă. Tulpină înaltă de 20 m cu scoarța netedă, cenușie, la bătrânețe formează ritidom brăzdat longitudinal. Lemn tare cu alburn cenușiu, duramen brun cenușiu, raze medulare vizibile cu lupa, inele anuale distincte late. Coroană largă, deasă. Lujeri verzi, glabri, cu miros neplăcut sub scoarță. Muguri alterni mici, ascunși în cicatricea frunzei. Frunze alterne, imparipenat compuse, cu 5 –17 foliole ovate, mici, pe fața superioară verzi-închis, lucitoare, pe cea inferioară palide și păroase. Flori albe gălbui sau albe verzui, grupate în panicule terminale, erecte, mirositoare, de 15-35 cm. Înflorire în lunile VII-VIII. Fructe păstăi verzi, cărnoase, indehiscente. Semințe negre. Recoltare: bobocii florali- Sophorae flos. Se culeg cu puțin timp înainte de a înflori. Compoziție chimică: florile conțin ritozid (1520%), alte glucozide flavonice, glucide, mucilagii, pectine, betulinol, soforadiol. Organele vegetative și semințele conțin alcaloizi, săruri minerale. Rutozidele sunt un compus deosebit de important în tratarea afecțiunilor circulatorii.
Acțiune farmacologică: rutozedul pe care îl conțin bobocii florali se resoarbe la nivelul intestinului subțire, având capacitatea de a scădea concentrația lipidelor serice fără să modifice normolipidemia. La facultatea de Medicină din Iași s-a realizat preparatul Rutin-S cu acțiune vazotonică, antihipertensivă și de protejare a permeabilității capilarelor sangvine. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: boala Barlow, difterie, edeme cardiace, glaucom, hemoragie retiniană, insuficiență hepatică, retinopatie diabetică, scarlatină, tumori sângerânde, îmbunătățirea circulației periferice, tulburările de circulație la nivelul articulațiilor, hipertensiunea arterială, glaucom, hemoroizii. În Orientul îndepărtat este folosit pentru combaterea cancerului. Industrie: prin prelucrări industriale din bobocii florali se obține rutina, care se vinde în farmacii ca preparat medicamentos. Lemnul este folosit pentru mobilă, parchete. Preparare și administrare: Se recomandă folosirea preparatului Rutin-S, care este însoțit de toate indicațiile necesare tratamentului, în casă fiind mult mai greu de preparat cu acuratețe.
945
Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni cutanate, afecțiuni reumatice, artrită, boli venerice, epilepsie, febră, gaze intestinale, gută, herpes, impotență, inflamații și infecțiile tractului urinar, psoriazis, răceli. Administrare: Decoct - 1 linguriță de plantă pusă la 350 ml apă și fiartă 5 minute, apoi strecurată. Se pot consuma 3 căni pe zi o perioadă de 3 luni. Tinctură - 50 g plantă uscată și mărunțită se pune într-un borcan cu capac și apoi se toarnă deasupra 250 ml alcool de 70 de grade. Se va ține la întuneric o perioadă de 15 zile apoi se filtrează și produsul obținut se pune în sticle închise la culoare și care se închid ermetic. Administrare- o linguriță de tinctură diluată la 200 ml apă de 3 ori pe zi. Capsule - deoarece la magazinele noastre de profil nu vine decât sub această formă se va respecta cu strictețe indicația producătorului.
SALCE
Smilax sarsaparilla Fam. Liliaceae. Descriere: nume dat rădăcinii unei plante agățătoare originară din Mexic, întrebuințată ca sudorific și depurativ, datorită conținutului ei în saponine. În tradiția populară: s-a folosit în trecut, în unele zone contra reumatismului, sânge stricat, boli lumești, etc. După modul cum se prepara de către babele meștere și după regimul recomandat bolnavului, se deosebea: „salce mare“ sau „salce păzită“ și „salce mică“ sau „umblătoare“. La prima tratamentul dura 40 de zile și bolnavului i se impunea regim special, în timp ce la cealaltă dura 9 zile, în care bolnavul bea din plămădeala ei în rachiu, fără regim. Acțiune farmacologică: este considerată un remediu natural eficient în tratarea diverselor afecțiuni, planta fiind utilizată încă din cele mai vechi timpuri. Mai exact are efecte tonice ce contribuie, la accentuarea metabolismului, efecte antireumatice, diaforetice și diuretice. Datorită acestor proprietăți terapeutice, această plantă poate fi utilizată pentru numeroase afecțiuni. Planta contribuie la curățirea tractului urinar, înlăturând infecțiile și inflamațiile. De asemenea contribuie la buna activitate a testosteronului în organism.
946
SALCIE
Salix alba Fam. Salicaceae. Denumiri populare: lozie, răchită, răchită albă, răchită de luncă, răchită mare, rățită, salcă, salși, sălcuță. În tradiția populară: lemnul ușor și moale se întrebuințează la diferite obiecte casnice. Ramurile, tăiate periodic, sunt folosite pentru îngrădituri, etc. Despre aplicațiile terapeutice ale salciei, mai ales cele de primăvara, s-ar putea scrie biblioteci. În toate zonele țării, fiertura este administrată contra nădușelii (astmului) și a frigurilor (malariei). În Banat și în Țara Năsăudului, se dădea contra rastului (inflamarea splinei). În nordul Moldovei, la mănăstiri cu fierturi de ramuri tinere de salcie erau alinate suferințele celor cu oftică (tuberculoză pulmonară) sau cu aprindere la plămâni (pneumonie). Scoarța de salcie măcinată le era dată copiilor ca să nu facă pântecarie (toxiinfecție alimentară). Băile cu salcie se făceau când era vremea umedă sau vânt, pentru a preveni și trata durerile articulare. Toate bolile care se agravau la vânt erau considerate ca fiind o specialitate a salciei, ale cărei ramuri flexibile, mereu triumfătoare în lupta cu vântul, iau inspirat pe vindecătorii populari.
Frunzele și coaja se foloseau pentru friguri. Se fierbeau și din acest decoct se lua pe nemâncate, înainte de crize. Contra afecțiunilor splinei, se fierbea în vin coajă de salcie, bine pisată și se bea în 3 dimineți pe nemâncate. Frunza se fierbea în oțet și cu decoctul acesta se clăteau pe gură cei care le mirosea gura. Cu aceasta se mai făceau băi la picioare, seara și dimineața, contra păduchilor. Frunzele și coaja se puneau în băi contra reumatismului. Lujerii tineri, dospiți în țuică, se dădeau contra durerilor de stomac. Se mai foloseau în legături la gâlci. Variate întrebuințări au avut și mâțișorii. Se păstrau peste an și se foloseau ca leac contra gâlcilor, frigurilor, durerilor de gât. Pentru dezinfectarea apei potabile, țăranii adăugau în vasul cu apă o mână de pulbere din scoarță de salcie. Avea posibilitatea să înlăture o serie de bacterii. Pentru păr sănătos, bătrânii foloseau infuzia din capete de crengi. Se făcea masaj la rădăcini, dar și clăteli. Cu cât mai concentrată este infuzia, cu atât mai sănătos devine părul. Dispare mătreața, dar uneori și durerile de cap. Dacă pe cineva îl lăsau picioarele, se decupau scânduri subțiri de salcie două bucăți ovale și se legau la tălpi. Astfel dispărea senzația de arsură și de oboseală, se calmai durerile provocate de munca grea. Pentru vindecarea bolnavilor de reumatism- un pahar de coajă de salcie tocată mărunt și amestecată cu un litru de lapte de capră se turna într-un vas de lut, gura vasului se acoperea cu aluat și se ținea la cuptor pe un foc mic timp de 3 ore. Se consumau câte 50 ml de 3 ori pe zi. Articulații dureroase se loveau de mai multe ori cu crenguțe de salcie înmuiate în gaz (petrol lampant). Tratamentul se completa cu ceai din flori de salcie uscată, mai ales pentru întărirea mușchiului cardiac atacat de boală. Pentru ulcer varicos se lua 1 lingură de salcie tăiată mărunt se amesteca cu o lingură de flori de gălbenele râșnite și o ceapă de mărime medie, rasă
947
pe răzătoarea măruntă. Peste amestecul acesta se turna 200 ml apă clocotită și se lăsa să infuzeze 12 ore într-un termos sau un vas învelit într-o plapumă. După strecurare, lichidul obținut se amesteca cu 2 linguri de miere de albine. O bucată de prosop flaușat steril se muia în lichid, se storcea puțin și se aplica pe locul afectat. După curățirea rănii, pentru cicatrizarea mai rapidă, locul bolnav se spăla cu decoct din coada șoricelului sau volbură și se tampona cu ulei de cătină. Dermatozele se tratau cu unguent preparat din 500 g osânză de porc topită și un pahar de pulbere din coajă de salcie. Unguentul se ținea pe foc foarte slab (ca să nu dea în clocot) timp de 6 zile, câte 3 ore zilnic. Ca și la alte specii înrudite, vârfurile ramurilor tinere, frunzele, scoarța jupuită se foloseau la colorarea fibrelor naturale în nuanțe de la galben la portocaliu. Ritualuri străvechi. Puțini arbori sunt atât de iubiți de români, precum salcia. Este primul copac vestitor de primăvară, prin mugurii săi pufoși, apoi primul care înfrunzește și în fine, printre ultimii care își pierd veșmântul verde, toamna târziu. Etnologii au descoperit zeci de ritualuri și credințe străvechi legate de sălcii primăvara. Ritualuri de fertilitate, de protecție a vitelor și a semănăturilor. Dar mai ales ritualuri de dragoste: fetelor de măritat le lasă flăcăii la poartă mâțișori de salcie, ca să le mângâie și să le îmblânzească sufletul. Chiar și icoanele împodobite cu ramuri de salcie, purtate de credincioși la slujba de Florii, ca să aducă noroc și belșug în casă. Dacă salcia se usca trebuia tăiată și dusă departe de casă. Se considera că în copacul uscat, mai ales în scorbura lui, se instalează duhuri necurate. Salcia albă, cu crengile ei aplecate trist spre pământ, nu trebuia plantată nici lângă casă, nici deasupra mormintelor. Se credea că în prezența ei sufletul se usucă, iar lacrimile vor curge din abundență. Salcia albă simboliza dragostea fără răspuns, tristețea orfanilor și soarta dură a săracilor. Cu crengile ei se acoperea pardoseala în camera unde zăcea în sicriu un răposat, ca să nu poată lua cu el nici un alt suflet păcătos.
În schimb, lângă fântână, salcia albă avea un loc de cinste. Se planta ca să protejeze apele de rău și ca bărbații să nu devină bețivi. Dacă certurile între membrii familiei nu se mai terminau, stăpâna casei trebuia să aprindă câteva crenguțe de salcie sfințită în ziua de florii și să afume toate colțurile casei și a construcțiilor din gospodărie. Descriere: este un arbore foarte răspândit în toată țara, cu nu mai puțin de 16 specii de salcie, de la pitica salcie de nisip (50 cm înălțime) până la majestoasa salcie albă. Cele mai frecvente sunt însă sălciile albe (Salix alba), care străjuiesc mlaștinile și râurile ajungând la 20 de metri înălțime și la vârste și diametre impresionante, salcia căprească (Salix caprea) o varietate mai sălbatecă în zonele de munte și decorativa salcie pletoasă (Salix babilonica) în zonele urbane. Coroana este bogată, formată din ramuri subțiri, flexibile când sunt tinere, de culoare galben-verzuie. Frunzele sunt liniar-lanceolate ascuțite la vârf, fin dințate pe margini, la început acoperite cu peri pe ambele fețe, comunicându-le o culoare alb-argintie, iar mai târziu cu peri numai pe partea inferioară a limbului. Florile sunt unisexuale grupate în ameți, cei masculi galbeni, cei femele verzui. Fiecare floare se află la subțioara unei bractee. Cele mascule sunt formate din 2 stamine și 2 glande nectarifere, iar cele femele dintr-un ovar globulos cu un stil scurt și o glandă nectariferă. Înflorește o dată cu apariția frunzelor în luna aprilie. Recoltare: Primăvara devreme, se culeg florile de salcie, adică acei mâțișori complet deschiși de culoare verdealburie, cu un miros fin, abia simțit. Florile de salcie se desprind de pe ramuri, se usucă la umbră, imediat după recoltare, în strat subțire, depozitându-se apoi în pungi de hârtie. În luna aprilie, când seva începe să circule, se recoltează și scoarța de salcie. În acest scop se taie doar crengile tinere, care se vor regenera uluitor de rapid, salcia fiind campioană absolută în acest sens. În acest scop, se taie doar crengile lujerii tineri, de 1-2 ani, de pe care se curăță coaja cu ajuto-
948
rul unui briceag, punându-se apoi la uscat, în strat de 3-4 cm grosime. După uscare prezintă fâșii sau jgheaburi, cu suprafața externă netedă, verde cenușie până la verde gălbui, cu gust astringent amărui. Când scoarța își pierde complet elasticitatea și devine casantă, procesul de uscare s-a încheiat și se pune la păstrare în săculeți de pânză. Iarna scoarța se cioplește de pe ramurile tinere (cu răbdare pentru că nu se desprinde ușor ca primăvara) și se prepară un decoct. Toate speciile au proprietăți similare, dar salcia albă este cea mai des utilizată în scopuri terapeutice. Compoziție chimică: medicinal se recoltează scoarța ramurilor recoltată în martie- aprilie. Coaja- taninuri mixte, salicozidă, salicină, papulozidă, salirepozidă, saligenol, piceosidă, ceară, rezine, flavonozide, oxalați. Ameții conțin substanțe estrogene. Salicozida prin hidroliză dă saligenină sau alcool salicilicși glucoză. În 1973 doctorul Stone combate febra cu coajă de salcie. De aici a început lungul drum al aspirinei care s-a născut atunci. În 1893, Felix Hofman de la firma Bayer din Leverkusen, reușește să producă prin sinteză aspirina, care este și astăzi utilă. Ca o curiozitate Dl. Emanoil Grigorescu spune că în 1963 s-au fabricat în S.U.A. 13.000 de Tone, dar în întreaga lume? Vi se pare mult ? Dar puțini știu ce efecte negative a avut asupra celor care o folosesc și are și azi. Cea din coajă de salcie nu are nici pe departe atâtea efecte negative. Acțiune farmacologică: aromatică, datorită salicozidei, populozidei și celorlalte heterozide salicilice este: astringent puternic, antitermic, analgetic reumatismal, diuretică, hemostatic, sedativ nervos, vasodilatator cutanat, sudorific, stimulează circulația sângelui, cicatrizează rănile, vasodilatatoare cutanată, analgezică, oprește secreția lactică la înțărcare, febrifugă, anafrodiziacă, tonic, sedativ nervos. Principalul compus al salciei este salicidoza, un precursor al acidului salicilic (care formează aspirina). Poate trata febra, gripa, reumatismul, antitrombotic. Extern: cicatrizant, antigalactogog, analgezic, hemostatic. Infuzii din floarea plantei poate să vindece ulcerul stomacal. Oprește transpirația picioarelor. Coaja de salcie are efecte asemă-
nătoare aspirinei, cu efecte medicale asemănătoare însă salicidoza din salcie nu are nici pe departe atâtea efecte negative ca și aspirina de sinteză. Intră în compoziția ceaiului antireumatic. Scoarța de salcie este „părintele“ celui mai folosit medicament din lume- aspirina. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: accident vascular cerebral, afecțiuni feminine, afecțiunile inflamatorii ale gurii, afecțiunile sistemului nervos, afecțiunile splinei, afte bucale, alopecie, amigdalită, anxietate, apetit sexul exagerat, artrită, bătături, bolile colecistului cu dureri, boli reumatice, bolile tractului urinar, bronșită, bursite, circulație periferică deficitară, congestii, diaree cronică, dismenoree, dispepsii, dureri de cap, dureri de spate, dureri diferite, dureri de spate, dureri musculare, dureri stomacale și intestinale, eczeme, ejaculare precoce, eretism genital, febră, febră intermitentă, gripă, gută, guturai, halenă, hemoragii hemoroidale, hemoragii interne, hemoroizi, hiperhidroză palmo-plantară, hiperexcitație nervoasă, hiperexcitație sexuală, hiperclorhidrie, hipertensiune arterială, infarctul, infecții diverse, inflamații, insomnii, insomnii pe fond nervos, ischemie cardiacă, leucoree, lupus eritematos, menstre dureroase, meteosensibilitate, neurastenie, nevralgii, nevroză, nimfomanie, oprirea secreției de lapte, poliartrita reumatoidă, predispoziție la infarct, priapism, probleme ale pielii, probleme sexuale, psoriazis, răceală, răni, reumatism, reumatism articular acut, reumatism și dureri articulare post traumatice, rinită cronică și acută, sângerări menstruale puternice, senzație de vertij, sindrom premenstrual, spondilita anchilozantă, stări de neliniște și agitație ca urmare a stresului sau chiar tristețe, stări gripale, stimularea circulației deficitare, stomatite, tahicardie, tendinite, tonifiere generală, toxiinfecție alimentară, transpirație excesivă a picioarelor sau al altor locuri, tristețe, tromboflebite, tromboză, tuberculoză cu hemoptizie, tulburări hormonale (endocrine) la pubertate, ulcerații cutanate chiar infectate, valori ridicate ale ureei în sânge, varice, viermi intestinali. Precauții și contraindicații: Atenție! Tratamentul cu Salcie este contraindicat femeilor însărcinate sau care alăptează, precum și persoanelor sensibile la aspirină.
949
Atenție! Extractul de salcie se va administra cu prudență în cazul tulburărilor de coagulare a sângelui, afecțiunilor renale și hepatice severe, ulcerului gastro-duodenal. Toxicologie: Nu se depășește doza pentru că poate produce intoxicații. Preparare și administrare: Intern. Preparate din coajă de salcie: În sec. XIX, medicii considerau preparatele din coajă de salcie remediul principal în lupta cu malaria (friguri de baltă). Coaja de salcie conține glucozizi de natură salicilică (salicina și populina), vitamina C, tanin, pectină, etc. Datorită acestei compoziții chimice decoctul de coajă de salcie este util. Extern: decoctul se folosește pentru băi, mai ales vara, ca să nu suferim de transpirație excesivă. - La 100 ml apă se pun 2 linguri cu vârf de coajă de salcie mărunțită. Se aduce până la punctul de fierbere și se ține pe foc mic 15-20 minute. După răcire, se bea câte 1-2 linguri (în funcție de greutatea corporală) de 3-4 ori pe zi. Dacă consumarea ceaiului se asociază cu alte medicamente, se prepară un decoct cu concentrație mai mică. - Se pun 2 lingurițe de pulbere de scoarță uscată și măcinată într-un pahar de apă și se lasă la macerat vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. Extractul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe cu încă un pahar de apă vreme de 15 minute, după care se acoperă și se lasă să se răcească. În final se combină cele două extracte, iar preparatul obținut se va administra pe parcursul unei zile. Este foarte eficient pentru tratarea stărilor gripale, diminuând febra, senzația de vertij, durerile de cap și durerile musculare. De asemenea o jumătate de litru din acest extract de scoarță de Salcie, administrat vreme de 2 luni, este un excelent adjuvant în tratarea tromboflebitei și a trombozelor în general. - 2 lingurițe de coajă mărunțită se va pune la 200 ml apă rece, se fierbe apoi 20-30 minute. Se strecoară și se vor lua câte 3-4 linguri pe zi. - Pulbere- Se va transforma coaja în praf fin. Se va cerne. Se ia câte un vârf de cuțit odată la afecțiunile de mai sus. Se ține sub limbă pentru 5-10 minute, apoi se înghite cu apă. Se ia cu 15 minu-
te înaintea meselor de 3-4 ori pe zi, în afecțiunile enumerate. -2 linguri de scoarță mărunțită se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 10 minute, apoi se strecoară. Este un foarte bun antiinflamator util la reumatism. Se consumă cu lingura, câte o lingură din oră în oră, până la trecerea durerilor. Este foarte util pentru tratarea reumatismului. - 1 linguriță de frunze mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă în cursul zilei la eriteme genitale, neurastenie, etc. Se pot consuma zilnic 2 căni. Acesta ajută și la diminuarea apetitului sexual exagerat. Este util în nimfomanie și priapism. - 3 linguri de scoarță mărunțită se pun la 250 ml apă și se fierb timp de 15 minute, apoi se strecoară. Se ia din acest preparat câte 1 lingură la fiecare 2 ore în cazul hemoragiilor. - 1 lingură de scoarță mărunțită se pune la 250 ml vin roșu. Se fierbe timp de 15 minute, apoi se strecoară. Este un foarte bun sedativ, calmant al durerilor și de asemenea un liniștitor nervos. - 50 g de coajă mărunțită se va pune în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile, după care se strecoară. Se va folosi câte 10-20 picături sau chiar o linguriță de trei ori pe zi pentru tratament sau se folosește doar la nevoie în cazul durerilor. Inflorescențe: Ceaiul sau tinctura din inflorescențele salciei are proprietăți sedative, sau ajută la afecțiunile cardiace fiind aproape identice ca și efect cu degețelul roșu, care este util și în nevroze și tahicardie. - Ameți de salcie mărunțiți după uscare se vor pune o linguriță în 250 ml apă clocotită. Se vor lua 3 ceaiuri pe zi din acesta în tulburările endocrine. - Mâțișori de salcie uscați se macină cu râșnița de cafea apoi se cern. Se macină numai cât să ajungă pentru un tratament de 3-4 zile. Se păstrează în borcane închise ermetic. Sunt foarte utili la tratarea dismenoreei și în tulburările apărute la menopauză. Conțin estrogen vegetal. Se ia câte 1 linguriță de praf de 3-4 ori pe zi, cu 15 minute, înaintea meselor principale. Se poate face un tratament de 30 zile, după care se va face o pauză de
950
7 zile și se poate relua. Extern: 3 lingurițe de plantă se va pune la fiert în 250 ml apă pentru 15-20 minute. Se strecoară apoi se va folosi la comprese, băi sau băi de șezut, pentru afecțiunile respective (hemoroizi, etc). - 4 linguri de scoarță mărunțită se pun la250 ml apă și se fierb timp de 20 minute. Se strecoară și se face gargară sau se ține în gură de mai multe ori pe zi în cazul stomatitelor, aftelor bucale sau dureri ale cavității bucale. Se pot de asemenea cu acest ceai face băi locale la hemoroizi, chiar sângerânzi. - 2-3 linguri scoarță se pun la 250 ml apă și se fierbe timp de 20 minute. Se strecoară și se aplică comprese locale pentru stimularea circulației deficitare. Se aplică calde. Se poate asocia și cu coajă de castan în aceiași cantitate. - 3-4 linguri de scoarță se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 30 minute. Se strecoară și se aplică comprese sau chiar cataplasme pentru rănile chiar vechi sau supurate. - 3-5 linguri de scoarță se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 20 minute. Se strecoară și se aplică comprese pe mamele pentru oprirea secreției de lapte. Sau pentru oprirea transpirației exagerate. Se aplică prin tamponare pe locurile cu probleme. - 100 g scoarță mărunțită se pune la 1 litru de apă. Se fierbe pentru 30 minute, apoi se strecoară în cada de baie unde se stă timp de 30 minute la temperatura corpului sau cu 1-2 grade mai cald. Se face zilnic în formă de cură pentru 21 de zile la spondiloze anchilozante, sau alte dureri reumatice. Se poate repeta de 3-4 ori pe an această cură. Frunze: - 2-3 linguri de frunze se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 15 minute. Se strecoară. Se pun comprese pe bătături de 2 ori pe zi, câte 20-30 minute, până la dispariție. - 3-4 linguri de frunze mărunțite se pun la 250 ml apă și se fierbe pentru 20 minute. Se strecoară și se pun comprese pe plăgile de psoriazis pentru desprinderea crustelor. Se face în funcție de întinderea afecțiunii și de suportabilitatea locală. Rădăcinile de salcie. Rădăcinile salciei tinere se scot primăvara, când mugurii se umflă puțin, dar pielița maronie n-a crăpat, sau toamna târziu. Rădăcinile spălate se usucă
la cuptor, câte o săptămână ( câte o oră zilnic) și se toacă mărunt. O lingură de rădăcină se infuzează într-un pahar de apă clocotită pe timp de noapte, iar dimineața se aduce până la punctul de fierbere. După răcire, se beau câte 2 linguri la fiecare 2 ore, timp de 28 de zile. Având în vedere efectul diuretic care duce la eliminarea cantităților mari de potasiu, ce poate provoca dureri de inimă, zilnic se consumă alimente care conțin acest mineral: banane, cartofi copți în coajă, pilaf de mei, etc. Se acordă atenție deosebită zonei nazo-faringiană și prevenirii constipației. Pe timpul tratamentului bolnavul trebuie să consume obligatoriu un supliment alimentar care ajută la creșterea hemoglobinei și reduce VSH-ul. Extracte de coajă de salcie. Este genul de remediu pe care este bine să îl aveți în orice moment la îndemână, fiind de o eficiență rară, contra febrei, inflamației și a durerilor. Extractul se obține industrial la rece, prin dizolvarea principiilor active ale salciei, într-o soluție alcoolică, care apoi se concentrează prin uscare. Se obține un produs ca un praf fin, cenușiu, extrem de concentrat. De regulă se iau 3-6 capsule a 400-500 mg de extract de salcie pe zi, în cure de 30 de zile, urmate de 15 zile de pauză. Capsulele cu extract de salcie vor fi fără doar și poate înlocuitorul aspirinei. Povestea este veche de mai bine de 200 de ani și finalul ei va fi scris, probabil chiar acum, la începutul secolului XXI. În anul 1763 reverendul britanic Edwuard Stone a descoperit efectele de scădere a febrei și a durerii produsă de salcie și a făcut o comunicare științifică Societății Regale Britanice. Șapte decenii mai târziu, în 1828, un farmacist francez Henri Leroux, și un biochimist italin Faffaele Piria, au reușit să extragă din salcie un acid numit salicilic, care scădea cu o viteză impresionantă febra și producea vasodilatație. Peste încă o jumătate de secol, un farmacist neamț a reușit să obțină un derivat al acestui acid numit acid acetil salicilic sau simplu: aspirină, care a deschis era medicamentelor de sinteză. „Problema“ este că în ultimii ani, în Germania și SUA au fost făcute studii care au comparat efectul aspirinei cu salicilații complecși conținuți în extractul de salcie. Spre surprinderea generală, aceștia au avut o acțiune antiinflamatoare și calmantă mult
951
mai puternică decât celebra lor surată de sinteză, care s-a dovedit mai eficientă doar în scăderea febrei. Să mai notăm și că, în timp ce aspirina de sinteză atacă mucoasa gastrică și pereții vaselor de sânge, fragilizându-i extractul de salcie nu are aceste efecte adverse, din contră: îmbunătățește imunitatea, protejează vasele de sânge și are efecte antiinfecțioase. Cataplasmă: se macină cu râșnița de cafea coaja și se cerne apoi se pune într-un vas cu puțină apă caldă, cât să se formeze o pastă consistentă. Se amestecă bine pentru omogenizare. Se întinde pe un tifon în strat subțire care se aplică sub formă de pansament local. Se bandajează lejer. - Praf de coajă se pune în pantofi pentru oprirea transpirației. Se poate amesteca cu praf de coajă de stejar. Se combină cu aceste plante și se fac băi cu acestea sau doar cu salvie. - Pusă în oțet se folosește contra bătăturilor, durerilor sau altor afecțiuni ca negi, pete, etc. Cum a apărut aspirina din salcie. Unul dintre arborii care au atras un mare interes lumii științifice este salcia. La începutul sec XIX numeroși oameni de știință chimiști din Franța, Germania și Italia au început să studieze calitățile salciei și să caute compușii din coaja acesteia care s-a dovedit a avea efecte de combatere a durerilor. În anul 1828 farmacistul german Johann Bauchner a obținut primul component în formă pură din salcie și anume salicina. În 1838 chimistul italian Raffaele Piria a obținut acidul salicilic din scoarța de salcie. Problema cu aceste produse descoperite timpuriu era că atunci când erau folosite provocau ca efect secundar apariția bășicilor și a problemelor gastrice. De abia în anul 1853 chimistul francez Charles Frederic Gerhardt a reușit să sintetizeze o formă stabilă a acidului salicilic și anume acidul acetilosalicilic- aspirina de astăzi. Cu 40 de ani mai târziu un alt chimist german, Felix Hoffman, a sintetizat produsul sub formă de medicament pe care îl folosea contra durerilor. Astfel s-a născut primul medicament modern, obținut dintr-un produs natural. Astăzi aspirina este unul dintre cele mai vândute produse farmaceutice cu vânzări de circa 12.000 de tone pe an.
Mod de administrare pe afecțiuni: Accident vascular cerebral - mai ales persoanele care au predispoziție spre formarea de cheaguri de sânge, care au fumat sau care au valori ridicate ale colesterolului ar trebui să țină cure, de 3 ori pe an, cu extract de salcie. Zilnic se administrează câte 600 mg din acest extract, în reprize înaintea meselor principale. Acest remediu previne îngroșarea pereților și obstrucția vaselor de sânge care alimentează creierul. Afecțiuni feminine - mâțișorii de salcie uscați se macină cu râșnița de cafea și se cern prin sită, pentru a înlătura părțile grosiere. Nu se prepară odată decât atât cât folosiți pentru 3-4 zile. Această pulbere se păstrează în borcane închise ermetic la întuneric. Se ia câte 1 linguriță de praf de 3-4 ori pe zi care se ține preferabil sub limbă pentru 5 minute înainte de a se înghiți cu apă. Se ia înainte de mesele principale. Se poate face un tratament de 30 zile urmat apoi de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Se poate de asemenea folosi și cu medicamente sintetice fără să le influențeze, sau mai bine și cu alte plante. Este un tratament puternic care conține un principiu activ care în organism se transformă în estrogen și în plus conține acid acetilosalicilic care este un bun calmant al durerilor. Afecțiunile inflamatorii ale gurii - se pun 4 linguri de scoarță mărunțită la 250 ml apă fiartă 20 minute, apoi se strecoară și se face gargară de mai multe ori pe zi. Are acțiune antiinflamatoare și calmantă a durerilor, dar are și un efect astringent, cicatrizant foarte puternic. Afecțiunile sistemului nervos - se pune 1 lingură de scoarță mărunțită la 250 ml vin roșu preferabil natural, nu cu chimicale sau din struguri stropiți. Se fierbe apoi la foc mic o perioadă de 15 minute, apoi se strecoară. Dacă se dorește și nu există contraindicații se poate îndulci după gust. Acest vin se poate păstra o perioadă de 3-4 zile la rece în sticle ermetic închise și preferabil la întuneric. Se poate pune în el și puțină scorțișoară dacă doriți un efect mai puternic. Are un efect sedativ, liniștitor și calmează durerile inclusiv cele de cap. - Se mai poate prepara o tinctură din 50 g de coajă mărunțită pusă în 250 ml alcool alimentar
952
de 70 de grade, care se va ține o perioadă de 15 zile, agitând des pentru omogenizare. După trecerea perioadei de 15 zile, se strecoară și se pune în recipiente preferabil de sticlă care se pot închide ermetic și se ține la întuneric. Se pot administra 15-20 picături sau chiar o linguriță diluată cu 100 ml apă. Este mult mai puternic decât alte preparate, deoarece datorită alcoolului conținut acesta (alcoolul) duce principiile active în organism direct la ficat și de acolo se repartizează unde este nevoie. Are și efect antiinflamator și de calmarea durerilor putând fi folosit chiar și în nevralgia de trigemen eventual în tamponamente sau chiar comprese locale pe locul dureros care se țin atât timp cât este necesar. Dacă se dorește folosirea pentru efectul de calmare al durerilor se pot pune în tinctură și cuișoare în părți egale cu salcia. Acestea au un efect de calmarea al durerii amplificat de aspirina din salcie foarte puternic deoarece conțin anestezină. Afecțiunile splinei - se va pune în 250 ml vin preferabil roșu dar preparat fără chimicale, 2 linguri de coajă de salcie bine mărunțită. Se fierbe apoi timp de 10 minute, după care se strecoară. Dacă se dorește se poate pune și miere după gust. Se bea dimineața pe nemâncate pentru dispariția infecțiilor interne. Este util și în afecțiunile splinei. Se ia o perioadă de 3 dimineți consecutive în cazurile de afecțiuni ale splinei. Afte bucale - se pun 4 linguri de scoarță mărunțită la 250 ml apă fiartă 20 minute, apoi se strecoară și se face gargară de mai multe ori pe zi. Are acțiune antiinflamatoare și calmantă a durerilor, dar are și un efect astringent, cicatrizant foarte puternic. Alopecie - se va face un ceai mai concentrat din 2 linguri de coajă pusă în 500 ml apă și fiartă timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se fac cu lichidul obținut frecții ale pielii capului de 2-3 ori pe zi, ajutând la refacerea podoabei capilare. Amigdalită - se pune 1 linguriță de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate introduce în acest ceai și suc de lămâie și dacă nu aveți contraindicații se poate îndulci cu miere. Se bea călduț în cursul zilei, câte 2-3 căni. Are efect antiinflamator și contribuie la distrugerea unor germeni patogeni. Se poate folosi și în combinație cu alte plante. Se
poate folosi o perioadă de 30 de zile. Anxietate - se pune 1 lingură de scoarță mărunțită la 250 ml vin roșu preferabil natural, nu cu chimicale sau din struguri stropiți. Se fierbe apoi la foc mic o perioadă de 15 minute, apoi se strecoară. Dacă se dorește și nu există contraindicații se poate îndulci după gust. Acest vin se poate păstra o perioadă de 3-4 zile la rece în sticle ermetic închise și preferabil la întuneric. Se poate pune în el și puțină scorțișoară dacă doriți un efect mai puternic. Are un efect sedativ, liniștitor și calmează durerile inclusiv cele de cap. - Se mai poate prepara o tinctură din 50 g de coajă mărunțită pusă în 250 ml alcool alimentar de 70 de grade, care se va ține o perioadă de 15 zile, agitând des pentru omogenizare. După trecerea perioadei de 15 zile, se strecoară și se pune în recipiente preferabil de sticlă care se pot închide ermetic și se ține la întuneric. Se pot administra 15-20 picături sau chiar o linguriță diluată cu 100 ml apă. Este mult mai puternic decât alte preparate, deoarece datorită alcoolului conținut acesta (alcoolul) duce principiile active în organism direct la ficat și de acolo se repartizează unde este nevoie. Are și efect antiinflamator și de calmarea durerilor putând fi folosit chiar și în nevralgia de trigemen eventual în tamponamente sau chiar comprese locale pe locul dureros care se țin atât timp cât este necesar. Dacă se dorește folosirea pentru efectul de calmare al durerilor se pot pune în tinctură și cuișoare în părți egale cu salcia. Acestea au un efect de calmarea al durerii amplificat de aspirina din salcie foarte puternic deoarece conțin anestezină. Apetit sexul exagerat (manifestat prin vise umede, hiperexcitație, ejaculare precoce) Se consumă 2 căni de ceai pe zi din 1 linguriță de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită, care apoi se acoperă timp de 15 minute apoi se strecoară. Se pot eventual îndulci cu miere polifloră dacă nu aveți contraindicații, după gust. Are un puternic efect sedativ și de calmare a diferitelor dureri. Se pot folosi perioade și de 2 luni. De asemenea se poate folosi și combinat cu alte ceaiuri medicinale. Artrită - se pun 2 linguri de scoarță mărunțită la 250 ml apă și se fierb pentru 10 minute, apoi se strecoară. Este un foarte bun antiinflamator, care
953
se va consum câte o lingură din oră în oră, până la trecerea durerii. Salcia intră și în compoziția vechiului ceai antireumatic tip Plafar. Se mai poate face din 100 g scoarță mărunțită pusă la 1 litru de apă, fiartă 30 minute, apoi se strecoară și se pot pune cataplasme locale, sau se poate face chiar baie la temperatura corpului. Bătături - se umezește cu apă caldă pulbere de coajă obținută din coajă uscată cu ajutorul râșniței de cafea și se aplică pe bătătură seara cu ajutorul unui leucoplast. Datorită acidului salicilic se va macera bătătura și se va topi treptat. Se schimbă zilnic. Bolile colecistului cu dureri - se consumă intern câte 2-3 căni de infuzie din frunze preparată din 1 linguriță de frunze mărunțite puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi pentru 15 minute și se strecoară. Acest ceai are posibilitatea să calmeze durerile interne și se poate în cazul durerilor mai mari să se aplice și o cataplasmă caldă pe locul durerii.Se va putea ține până trece durea și se poate aplica de câte ori este nevoie. Se poate de asemenea folosi și cu alte plante în combinație. Boli reumatice - se pun 2 linguri de scoarță mărunțită la 250 ml apă și se fierb pentru 10 minute, apoi se strecoară. Este un foarte bun antiinflamator, care se va consum câte o lingură din oră în oră, până la trecerea durerii. Salcia intră și în compoziția vechiului ceai antireumatic tip Plafar. Se mai poate face din 100 g scoarță mărunțită pusă la 1 litru de apă, fiartă 30 minute, apoi se strecoară și se pot pune cataplasme locale, sau se poate face chiar baie la temperatura corpului. Extern: decoctul se folosește pentru băi, mai ales vara, ca să nu suferim de transpirație excesivă și pentru calmarea durerilor reumatismale. - La 100 ml apă se pun 2 linguri cu vârf de coajă de salcie mărunțită. Se aduce până la punctul de fierbere și se ține pe foc mic 15-20 minute. După răcire, se bea câte 1-2 linguri (în funcție de greutatea corporală) de 3-4 ori pe zi. Dacă consumarea ceaiului se asociază cu alte medicamente, se prepară un decoct cu concentrație mai mică. - 2 lingurițe de coajă mărunțită se va pune la 200 ml apă rece, se fierbe apoi 20-30 minute. Se strecoară și se vor lua câte 3-4 linguri pe zi.
Bolile tractului urinar - se indică în special în cazul inflamațiilor și al durerilor cataplasme pe locul dureros aplicate calde și care se vor ține până la trecerea durerii. Intern se va putea consuma câte 1-3 căni de infuzie din frunze care vor contribui și ele la dispariția inflamațiilor și a durerilor. Se mai indică acest tratament și în cazul urinărilor dese, când se poate lua ceai chiar și din coajă. Bronșită - se indică folosirea infuziei în special în combinație cu Isop în părți egale (Hisopus officinalis). Se va pune din fiecare plantă câte 1 linguriță la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate folosi însă și cu puțin suc de lămâie și eventual îndulcit cu miere dacă nu aveți contraindicații. Se mai poate folosi și în combinație cu alte plante. De asemenea extern se pot aplica cataplasme calde pe piept sau gât în funcție de locul unde simțiți durerea. Bursite - inflamațiile tendoanelor și ale bursei sinoviale sunt tratate cu succes cu extract de coajă de salcie. Se țin cure, cu o durată de 2-4 săptămâni, timp în care se iau câte 800 mg de extract de salcie zilnic, pe stomacul gol. Același tratament este valabil și pentru tratarea durerilor musculare, inclusiv a durerilor musculare produse de supraefort (febră musculară). Circulație periferică deficitară - cel mai eficient tratament cu această plantă în cazul circulației deficitare este să se folosească tinctura. Se va lua câte 1 linguriță de tinctură diluată cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mesele principale. De asemenea se poate face extern baie cu decoct de coajă zilnic., tot pentru refacerea circulației și pentru a reduce dimensiunile varicelor, deoarece acest preparat are proprietatea de a diminua varicele datorită taninului conținut și care este foarte astringent. Congestii - se indică în special în cazul inflamațiilor și al durerilor cataplasme pe locul dureros aplicate calde și care se vor ține până la trecerea durerii. Intern se va putea consuma câte 1-3 căni de infuzie din frunze care vor contribui și ele la dispariția inflamațiilor și a durerilor. Diaree cronică - 2 lingurițe de coajă mărunțită se pune la 250 ml apă și se fierbe pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 2-3 căni pe zi.
954
Se mai poate folosi și tinctura câte 1 linguriță diluată în 100 ml apă și luată înainte de masă cu 15 minute. Este unul dintre cele mai eficiente preparate în cazul diareilor cronice. Se poate asocia foarte bine și cu fructe de Afin din care se vor consuma după dorință în special proaspete dacă este sezon, sau uscate sub formă de praf câte 1 linguriță de 3 ori pe zi, până la trecerea afecțiunii. Diaree - se administrează pulberea de scoarță de salcie, câte 3-6 lingurițe pe zi, pe stomacul gol. Scoarța de salcie este un puternic antiseptic, taninurile sale precipitând în intestin cu bacteriile și inactivându-le. De asemenea, scoarța de salcie are efect absorbant, ajutând la refacerea consistenței normale a scaunelor. Dismenoree - mâțișorii de salcie uscați se macină cu râșnița de cafea și se cern prin sită, pentru a înlătura părțile grosiere. Nu se prepară odată decât atât cât folosiți pentru 3-4 zile. Această pulbere se păstrează în borcane închise ermetic la întuneric. Se ia câte 1 linguriță de praf de 3-4 ori pe zi care se ține preferabil sub limbă pentru 5 minute înainte de a se înghiți cu apă. Se ia înainte de mesele principale. Se poate face un tratament de 30 zile urmat apoi de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Se poate de asemenea folosi și cu medicamente sintetice fără să le influențeze, sau mai bine și cu alte plante. Este un tratament puternic care conține un principiu activ care în organism se transformă în estrogen și în plus conține acid acetilosalicilic care este un bun calmant al durerilor. Intern se ia extract de salcie (600-800 mg zilnic) iar pe abdomenul inferior se pun comprese calde cu fiertură de scoarță de salcie. Luată intern, salcia reduce durerile din zona bazinului și din cea lombară, reduce starea de iritabilitate psihică și elimină durerile de cap specifice menstrelor. Aplicată extern sub formă de comprese calde, fiertura de salcie elimină spasmele uterine și favorizează oprirea hemoragiei (prin conținutul de taninuri). Dispepsii - se preferă să se folosească în acest caz tinctura, câte 1 linguriță de 3 ori pe zi, luată cu 15 minute înainte de mese. Se poate lua și diluată cu 100 ml apă. Se va lua 30 de zile. Dureri articulare post traumatice - un studiu german făcut pe pacienți cu osteoartrită, a ară-
tat eficiența scoarței de salcie în afecțiuni reumatice. Pacienții care au luat extract de salcie (8001200 mg) au înregistrat, după 2 săptămâni de tratament, dispariția sau diminuarea durerilor articulare, mărirea mobilității articulare, dispariția unor simptome neplăcute, cum ar fi senzația de arsură sau de usturime la nivelul încheieturilor. Dureri de cap - se pune 1 lingură de scoarță mărunțită la 250 ml vin roșu preferabil natural, nu cu chimicale sau din struguri stropiți. Se fierbe apoi la foc mic o perioadă de 15 minute, apoi se strecoară. Dacă se dorește și nu există contraindicații se poate îndulci după gust. Acest vin se poate păstra o perioadă de 3-4 zile la rece în sticle ermetic închise și preferabil la întuneric. Se poate pune în el și puțină scorțișoară dacă doriți un efect mai puternic. Are un efect sedativ, liniștitor și calmează durerile inclusiv cele de cap. - Se mai poate prepara o tinctură din 50 g de coajă mărunțită pusă în 250 ml alcool alimentar de 70 de grade, care se va ține o perioadă de 15 zile, agitând des pentru omogenizare. După trecerea perioadei de 15 zile, se strecoară și se pune în recipiente preferabil de sticlă care se pot închide ermetic și se ține la întuneric. Se pot administra 15-20 picături sau chiar o linguriță diluată cu 100 ml apă. Este mult mai puternic decât alte preparate, deoarece datorită alcoolului conținut acesta (alcoolul) duce principiile active în organism direct la ficat și de acolo se repartizează unde este nevoie. Are și efect antiinflamator și de calmarea durerilor putând fi folosit chiar și în nevralgia de trigemen eventual în tamponamente sau chiar comprese locale pe locul dureros care se țin atât timp cât este necesar. Dacă se dorește folosirea pentru efectul de calmare al durerilor se pot pune în tinctură și cuișoare în părți egale cu salcia. Acestea au un efect de calmarea al durerii amplificat de aspirina din salcie foarte puternic deoarece conțin anestezină. Salicilații din scoarța de Salcie sunt un remediu contra durerilor mai bun decât aspirina de sinteză. Pentru calmarea durerii de cap produsă de curenții de aer rece, de viroze, de oboseală, etc. Se recomandă fiertura de scoarță de salcie câte 500 ml pe zi. Dacă urmărim obținerea de efecte mai rapide, atunci se ia extractul de scoarță de salcie dar nu
955
mai multe de 1800 mg zilnic. Dureri de spate - coaja de Salcie conține salicină, un compus cu proprietăți asemănătoare cu ale Aspirinei. Potrivit unui studiu germen realizat pe 451 de persoane cu dureri de spate, administrarea de capsule conținând 240 mg pulbere de coajă a dat rezultate chiar mai bune decât abordarea clasică a problemei. Un alt studiu realizat în SU, 210 pacienți cu lombosciatică au fost împărțiți în două grupe egale. Cei din prima grupă au primit extract de salcie (600-1200 mg pe zi) iar cea din a doua grupă un remediu placebo(fals). După doar 5 zile de tratament, 39% dintre cei care au luat scoarță de salcie au înregistrat dispariția complectă a durerilor de spate, față de 6% dintre cei tratați cu remediu fals. Și încă un fapt: cei tratați cu salicilați NU au avut nici un efect gastric, hepatic sau intestinal neplăcut- element care diferențiază tratamentele cu antiinflamatoare naturale din salcie, de tratamentele cu medicamente de sinteză antiinflamatoare. Dureri diferite - se macină cu râșnița de cafea coaja și se cerne apoi se pune într-un vas cu puțină apă caldă, cât să se formeze o pastă consistentă. Se amestecă bine pentru omogenizare. Se întinde pe un tifon în strat subțire care se aplică sub formă de pansament local. Se bandajează lejer. Este un foarte bun calmant al durerilor. Se poate lăsa o perioadă de 6-8 ore. Dureri musculare - se pun 2 linguri de scoarță mărunțită la 250 ml apă și se fierb pentru 10 minute, apoi se strecoară. Este un foarte bun antiinflamator, care se va consum câte o lingură din oră în oră, până la trecerea durerii. Salcia intră și în compoziția vechiului ceai antireumatic tip Plafar. Se mai poate face din 100 g scoarță mărunțită pusă la 1 litru de apă, fiartă 30 minute, apoi se strecoară și se pot pune cataplasme locale, sau se poate face chiar baie la temperatura corpului. - Se pun 2 lingurițe de pulbere de scoarță uscată și măcinată într-un pahar de apă și se lasă la macerat vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. Extractul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe cu încă un pahar de apă vreme de 15 minute, după care se acoperă și se lasă să se răcească. În final se
combină cele două extracte, iar preparatul obținut se va administra pe parcursul unei zile. Este foarte eficient pentru tratarea stărilor gripale, diminuând febra, senzația de vertij, durerile de cap și durerile musculare. De asemenea o jumătate de litru din acest extract de scoarță de Salcie, administrat vreme de 2 luni, este un excelent adjuvant în tratarea tromboflebitei sau a trombozelor în general. Dureri stomacale și intestinale - având în vedere faptul că această plantă conține salicozidă care este precursorul acidului salicilic și este un foarte bun calmant al durerilor se va putea folosi cu succes în toate cazurile. Se pune 1-2 lingurițe de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3-5 căni pe zi. Se poate însă folosi concomitent și cu alte plante. Încercați de exemplu să faceți suplimentar un ceai de Porumbele (Prunus spinosa) există la orice magazin de profil și în această combinație veți vedea că este foarte eficient. Eczeme - se pun 3-4 linguri de scoarță de Salcie la 250 ml apă și se fierbe apoi 30 de minute, până ceaiul se închide bine la culoare și apoi se aplică cataplasme sau comprese pe afecțiunile pielii având rol calmant, cicatrizant și ajutând în refacerea pielii. Se țin minimum 2 ore apoi se schimbă cu alta proaspătă, indiferent că este cataplasmă sau compresă. Este bine să se aplice caldă. Ajută inclusiv la dispariția durerilor și contribuie la dispariția cicatricelor. Eretism genital - Se consumă 2 căni de ceai pe zi din 1 linguriță de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită, care apoi se acoperă timp de 15 minute apoi se strecoară. Se pot eventual îndulci cu miere polifloră dacă nu aveți contraindicații, după gust. Are un puternic efect sedativ și de calmare a diferitelor dureri. Se pot folosi perioade și de 2 luni. De asemenea se poate folosi și combinat cu alte ceaiuri medicinale. Febră - se cunoaște faptul că în cazul febrei, al răcelilor, gripelor, etc este foarte eficient să se administreze bolnavilor aspirină, ori ceaiul de salcie este aspirină naturală și nu are nici efecte adverse. Se pot consuma 3 căni de ceai pe zi, din 1 linguriță de frunze mărunțite puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se
956
pot consuma 3 căni pe zi. Se poate adăuga dacă se dorește suc de lămâie și miere după gust. Extractul de salcie are efecte febrifuge mai ușoare decât aspirina de sinteză, în schimb, nu are acțiunile adverse (în special ale stomacului și a vaselor de sânge) ale medicamentelor de sinteză. Se iau câte 200 mg de extract de salcie, o dată la 1-2 ore, pentru scăderea febrei, dar doar atunci când aceasta depășește 38,6 grade. În anumite limite, febra este un ajutor pentru lupta organismului cu infecțiile sau cu tumorile și, ca atare, nu trebuie scăzută artificial, decât atunci când temperatura corpului crește excesiv. Febră intermitentă - Rețetă: se amestecă într-o cană o lingură de hrișcă râșnită, dacă bolnavul nu are dinți, 2 caise, 10 stafide, 2 prune uscate, un miez de nucă, o felie de lămâie, câte o linguriță de miere de albine și o linguriță de pulbere din coji de ouă, 5 linguri de apă obținută din gheață topită. Cana se ține pe timpul nopții, într-un loc cald, acoperită cu capac. Dimineața pe stomacul gol, se consumă 1-2 linguri de amestec. Remediul poate fi folosit cu succes nu numai de bolnavii de poliartrită, dar și de copiii aflați în creștere rapidă, când organismului îi lipsește „materialul de construcție“ și apar insomnii, visuri cu coșmaruri, depresii. Pentru reglarea somnului, în amestec se adaugă o linguriță de mac semințe pisate. Gripă - se cunoaște faptul că în cazul febrei, al răcelilor, gripelor, etc este foarte eficient să se administreze bolnavilor aspirină, ori ceaiul de salcie este aspirină naturală și nu are nici efecte adverse. Se pot consuma 3 căni de ceai pe zi, din 1 linguriță de frunze mărunțite puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se poate adăuga dacă se dorește suc de lămâie și miere după gust. Remediul sigur este extractul de Salcie administrat sub formă de capsule, câte 3-6 pe zi. Salcia scade sau elimină durerile de cap și musculare, mărește imunitatea și ajută organismul să lupte contra infecției și nu în ultimul rând, elimină stările de confuzie mentală și de somnolență, care adesea însoțesc răcelile severe. Pe timpul tratamentului cu salcie, se recomandă în mod special, consumul masiv de lichide, câte 2,5 litri pe zi.
Gută - se pun 2 linguri de scoarță mărunțită la 250 ml apă și se fierb pentru 10 minute, apoi se strecoară. Este un foarte bun antiinflamator, care se va consum câte o lingură din oră în oră, până la trecerea durerii. Salcia intră și în compoziția vechiului ceai antireumatic tip Plafar. Se mai poate face din 100 g scoarță mărunțită pusă la 1 litru de apă, fiartă 30 minute, apoi se strecoară și se pot pune cataplasme locale, sau se poate face chiar baie la temperatura corpului. Se face o cură cu fiertură de salcie, din care se beau 500-750 ml zilnic, între mese, pe o perioadă de 3 săptămâni. Salcia are un intens efect depurativ, determinând mobilizarea ureei și a altor substanțe în exces în țesuturi și eliminarea lor prin urină și prin transpirație. Guturai - se cunoaște faptul că în cazul febrei, al răcelilor, gripelor, etc este foarte eficient să se administreze bolnavilor aspirină, ori ceaiul de salcie este aspirină naturală și nu are nici efecte adverse. Se pot consuma 3 căni de ceai pe zi, din 1 linguriță de frunze mărunțite puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se poate adăuga dacă se dorește suc de lămâie și miere după gust. Halenă (miros neplăcut al gurii) - se pun 4 linguri de frunze uscate la 250 ml oțet alimentar sau oțet de mere și se fierbe până dă în clocot. Se strecoară apoi și se pune într-o sticlă. Se pune din acest preparat o linguriță la 100 ml apă și se clătește gura de mai multe ori pe zi, pentru dispariția mirosului neplăcut al gurii. Se poate face perioade lungi de timp și se poate amesteca și cu Salvie, dacă se dorește. Hemoragii hemoroidale, hemoragii interne, hemoroizi - în caz de hemoragii (chiar și hemoroidale) sau de sângerări menstruale puternice se ia câte 1 linguriță la fiecare 2 ore dintr-un preparat obținut din 3 linguri de scoarță mărunțită pusă la 250 ml apă clocotită, apoi acoperită pentru 15 minute. Lichidul se strecoară și se consumă cu înghițituri mici. În cazul hemoroizilor se fac băi de șezut cu acest tip de ceai (trebuie să aibă o culoare cât mai închisă. Ca să fie mai puternic se poate fierbe pentru 5 minute. În cazul hemoragiilor la femei se vor face spălături cu irigatorul de 2 ori pe
957
zi. Este foarte util datorită taninului care are efect astringent foarte puternic și are posibilitatea nu numai să oprească hemoragiile ci și să refacă sistemul venos ca și integritate datorită principiilor active are și efect calmant al durerilor. Hiperhidroză palmo-plantară - intern se poate face un ceai din 1 linguriță de frunze de Salcie și 1 linguriță frunze de Salvie (Salvia officinalis) se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi pentru 15 minute și se strecoară. Se consumă intern câte 3 astfel de căni pe zi, o perioadă de 2 luni de zile. Suplimentar se pot spăla și mâinile tot în acest tip de ceai făcut însă în cantitate mai mare. Are efect de diminuare a secrețiilor sudoripare. Hiperexcitație nervoasă - se pune 1 lingură de scoarță mărunțită la 250 ml vin roșu preferabil natural, nu cu chimicale sau din struguri stropiți. Se fierbe apoi la foc mic o perioadă de 15 minute, apoi se strecoară. Dacă se dorește și nu există contraindicații se poate îndulci după gust. Acest vin se poate păstra o perioadă de 3-4 zile la rece în sticle ermetic închise și preferabil la întuneric. Se poate pune în el și puțină scorțișoară dacă doriți un efect mai puternic. Are un efect sedativ, liniștitor și calmează durerile inclusiv cele de cap. Aceasta datorită salicozidei. - Se mai poate prepara o tinctură din 50 g de coajă mărunțită pusă în 250 ml alcool alimentar de 70 de grade, care se va ține o perioadă de 15 zile, agitând des pentru omogenizare. După trecerea perioadei de 15 zile, se strecoară și se pune în recipiente preferabil de sticlă care se pot închide ermetic și se ține la întuneric. Se pot administra 15-20 picături sau chiar o linguriță diluată cu 100 ml apă. Este mult mai puternic decât alte preparate, deoarece datorită alcoolului conținut acesta (alcoolul) duce principiile active în organism direct la ficat și de acolo se repartizează unde este nevoie. Are și efect antiinflamator și de calmarea durerilor putând fi folosit chiar și în nevralgia de trigemen eventual în tamponamente sau chiar comprese locale pe locul dureros care se țin atât timp cât este necesar. Dacă se dorește folosirea pentru efectul de calmare al durerilor se pot pune în tinctură și cuișoare în părți egale cu salcia. Acestea au un efect de calmarea al durerii amplificat de aspirina din salcie
foarte puternic deoarece conțin anestezină. Hiperexcitație sexuală - Se consumă 2 căni de ceai pe zi din 1 linguriță de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită, care apoi se acoperă timp de 15 minute apoi se strecoară. Se pot eventual îndulci cu miere polifloră dacă nu aveți contraindicații, după gust. Are un puternic efect sedativ și de calmare a diferitelor dureri. Se pot folosi perioade și de 2 luni. De asemenea se poate folosi și combinat cu alte ceaiuri medicinale. Se poate folosi și împreună cu Hameiul în părți egale. Hiperclorhidrie - ceaiul din coajă contribuie la diminuarea clorului din stomac. Se ia câte 2-3 căni de ceai pe zi, până se reglează cantitatea de acid gastric. Se pun pentru aceasta 2 căni de coajă la 250 ml apă și se fierb pentru 5 minute, apoi se strecoară. Este bine să fie consumat câte o cană după fiecare masă. Hipertensiune - se administrează 800 mg extract de salcie zilnic, în cure de 6 săptămâni, urmate de alte două săptămâni de pauză. Scoarța de salcie are efect vaso-dilatator, scăzând presiunea sanguină, iar în același timp protejează prin acțiunea sa antioxidantă, vasele de sânge împotriva formării de depuneri de grăsime și de colesterol (care apar frecvent la hipertensivi). Infarctul - scoarța de salcie are efecte vasodilatatoare și antioxidante, prevenind depunerea de grăsimi și de colesterol pe arterele coronare și îngroșarea lor. Administrarea a 1-2 capsule, adică a 200-400 mg de extract, se face zilnic, în cure cu o durată de 2 luni, urmate de 3-4 săptămâni de pauză. Infecții diverse - se va pune în 250 ml vin preferabil roșu dar preparat fără chimicale, 2 linguri de coajă de salcie bine mărunțită. Se fierbe apoi timp de 10 minute, după care se strecoară. Dacă se dorește se poate pune și miere după gust. Se bea dimineața pe nemâncate pentru dispariția infecțiilor interne. Este util și în afecțiunile splinei. Se ia o perioadă de 3 dimineți consecutive în cazurile de afecțiuni ale splinei. Inflamații - se pun 3-4 linguri de scoarță de Salcie la 250 ml apă și se fierbe apoi 30 de minute, până ceaiul se închide bine la culoare și apoi se aplică cataplasme sau comprese pe afecțiunile pielii având
958
rol calmant, cicatrizant și ajutând în refacerea pielii. Se țin minimum 2 ore apoi se schimbă cu alta proaspătă, indiferent că este cataplasmă sau compresă. Este un preparat cu un puternic efect antiinflamator, care poate fi aplicat perioade lungi de timp. Este bine să se aplice caldă. Ajută inclusiv la dispariția durerilor și contribuie la dispariția cicatricelor. Insomnii - se pune 1 lingură de scoarță mărunțită la 250 ml vin roșu preferabil natural, nu cu chimicale sau din struguri stropiți. Se fierbe apoi la foc mic o perioadă de 15 minute, apoi se strecoară. Dacă se dorește și nu există contraindicații se poate îndulci după gust. Acest vin se poate păstra o perioadă de 3-4 zile la rece în sticle ermetic închise și preferabil la întuneric. Se poate pune în el și puțină scorțișoară dacă doriți un efect mai puternic. Are un efect sedativ, liniștitor și calmează durerile inclusiv cele de cap. - Se mai poate prepara o tinctură din 50 g de coajă mărunțită pusă în 250 ml alcool alimentar de 70 de grade, care se va ține o perioadă de 15 zile, agitând des pentru omogenizare. După trecerea perioadei de 15 zile, se strecoară și se pune în recipiente preferabil de sticlă care se pot închide ermetic și se ține la întuneric. Se pot administra 15-20 picături sau chiar o linguriță diluată cu 100 ml apă. Este mult mai puternic decât alte preparate, deoarece datorită alcoolului conținut acesta (alcoolul) duce principiile active în organism direct la ficat și de acolo se repartizează unde este nevoie. Poate fi asociat și cu valeriană. Insomnii pe fond nervos - insomnia poate fi combătută cu țelină, deoarece ea conține pe lângă vitamine, unele substanțe care calmează sistemul nervos. O rădăcină de țelină consumată înainte de culcare, în combinație cu măr, într-o salată, vă poate ajuta să aveți un somn liniștit. Hameiul este și el folositor celor care au probleme cu somnul deoarece calmează fluctuațiile hormonale. O cană cu infuzie de hamei înainte de culcare induce o stare de relaxare. Preparatele din scoarță de salcie au și ele un efect bun în tratarea insomniilor mai ales a celor apărute pe fond nervos. Ischemie cardiacă - se știe că salicozida are efect ca și aspirina de a subția sângele și de a ajuta
la dispariția trombilor și chiar la diminuarea ateroamelor din vasele de sânge dacă se folosește o perioadă mai lungă de timp. Are un efect lent dar sigur verificat în foarte multe clinici și care a avut succes în toate cazurile. Se va face un ceai din 2 lingurițe de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 3 căni de ceai pe zi, preferabil înaintea meselor principale o perioadă de 60 de zile urmate de o pauză de 15 zile după care se poate relua. Leucoree - mâțișorii de salcie uscați se macină cu râșnița de cafea și se cern prin sită, pentru a înlătura părțile grosiere. Nu se prepară odată decât atât cât folosiți pentru 3-4 zile. Această pulbere se păstrează în borcane închise ermetic la întuneric. Se ia câte 1 linguriță de praf de 3-4 ori pe zi care se ține preferabil sub limbă pentru 5 minute înainte de a se înghiți cu apă. Se ia înainte de mesele principale. Se poate face un tratament de 30 zile urmat apoi de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Se poate de asemenea folosi și cu medicamente sintetice fără să le influențeze, sau mai bine și cu alte plante. Este un tratament puternic care conține un principiu activ care în organism se transformă în estrogen și în plus conține acid acetilosalicilic care este un bun calmant al durerilor. Lupus eritematos - se pun 3-4 linguri de scoarță de Salcie la 250 ml apă și se fierbe apoi 30 de minute, până ceaiul se închide bine la culoare și apoi se aplică cataplasme sau comprese pe afecțiunile pielii având rol calmant, cicatrizant și ajutând în refacerea pielii. Se țin minimum 2 ore apoi se schimbă cu alta proaspătă, indiferent că este cataplasmă sau compresă. Este bine să se aplice caldă. Ajută inclusiv la dispariția durerilor și contribuie la dispariția cicatricelor. Menstre dureroase - mâțișorii de salcie uscați se macină cu râșnița de cafea și se cern prin sită, pentru a înlătura părțile grosiere. Nu se prepară odată decât atât cât folosiți pentru 3-4 zile. Această pulbere se păstrează în borcane închise ermetic la întuneric. Se ia câte 1 linguriță de praf de 3-4 ori pe zi care se ține preferabil sub limbă pentru 5 minute înainte de a se înghiți cu apă. Se ia înainte de mesele principale. Se poate face un tratament de 30 zile urmat apoi de o pauză de 7 zile după
959
care se poate relua. Se poate de asemenea folosi și cu medicamente sintetice fără să le influențeze, sau mai bine și cu alte plante. Este un tratament puternic care conține un principiu activ care în organism se transformă în estrogen și în plus conține acid acetilosalicilic care este un bun calmant al durerilor. Meteosensibilitate - se bea dimineața și seara câte o cană cu infuzie combinată de mâțișori de salcie, pe stomacul gol. Acest preparat are un gust amar, astringent, nu prea plăcut, în schimb are o acțiune reglatoare extraordinară la nivelul sistemului nervos. Florile de Salcie scad receptivitatea organismului și a psihicului la fenomenele meteorologice, prevenind și tratând durerile de cap, insomniile, stările de anxietate produse de schimbările bruște de vreme, de prezența fronturilor atmosferice cu presiune scăzută, etc. Neurastenie - Se consumă 2 căni de ceai pe zi din 1 linguriță de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită, care apoi se acoperă timp de 15 minute apoi se strecoară. Se pot eventual îndulci cu miere polifloră dacă nu aveți contraindicații, după gust. Are un puternic efect sedativ și de calmare a diferitelor dureri. Se pot folosi perioade și de 2 luni. De asemenea se poate folosi și combinat cu alte ceaiuri medicinale. Nevralgii salicilații din scoarța de salcie sunt un remediu contra durerilor mai bun decât aspirina de sinteză. Pentru calmarea durerilor de tip nevralgic (musculare, articulare sau de cap) produse de curenții de aer reci, umezeală, de oboseală, etc, se recomandă administrarea de scoarță de Salcie. Dacă urmărim obținerea de efecte rapide, atunci se ia extractul de Salcie, câte 1800 mg zilnic. Efectele sunt cu adevărat uimitoare. Într-un studiu realizat în Statele Unite, 210 pacienți cu nevralgie sciatică au fost împărțiți în două grupe egale. Cei din prima grupă au primit extract de Salcie (600-1200 mg pe zi), cei din a doua grupă un remediu placebo (fals). După doar 5 zile de tratament 39% dintre cei care au luat scoarță de Salcie au înregistrat dispariția complectă a nevralgiei, față de doar 6% dintre cei tratați cu remediul fals. Și încă un fapt: cei tratați cu salicilați NU au avut nici un fenomen gastric, hepatic sau intestinal neplăcut- element care dife-
rențiază tratamentul cu antinevralgice naturale din Salcie, de tratamentul cu medicamente antinevralgice de sinteză. La noi în țară, extractul de Salcie face parte din remediul ZHEOSALICIL, produs de către laboratoarele „Herbagetica“ din Brașov și Salicilol natural produs de laboratoarele Hofigal din București. Nevroză- se pune 1 lingură de scoarță mărunțită la 250 ml vin roșu preferabil natural, nu cu chimicale sau din struguri stropiți. Se fierbe apoi la foc mic o perioadă de 15 minute, apoi se strecoară. Dacă se dorește și nu există contraindicații se poate îndulci după gust. Acest vin se poate păstra o perioadă de 3-4 zile la rece în sticle ermetic închise și preferabil la întuneric. Se poate pune în el și puțină scorțișoară dacă doriți un efect mai puternic. Are un efect sedativ, liniștitor și calmează durerile inclusiv cele de cap. Este unul dintre preparatele foarte eficiente. - Se mai poate prepara o tinctură din 50 g de coajă mărunțită pusă în 250 ml alcool alimentar de 70 de grade, care se va ține o perioadă de 15 zile, agitând des pentru omogenizare. După trecerea perioadei de 15 zile, se strecoară și se pune în recipiente preferabil de sticlă care se pot închide ermetic și se ține la întuneric. Se pot administra 15-20 picături sau chiar o linguriță diluată cu 100 ml apă. Este mult mai puternic decât alte preparate, deoarece datorită alcoolului conținut acesta (alcoolul) duce principiile active în organism direct la ficat și de acolo se repartizează unde este nevoie. Are și efect antiinflamator și de calmarea durerilor putând fi folosit chiar și în nevralgia de trigemen eventual în tamponamente sau chiar comprese locale pe locul dureros care se țin atât timp cât este necesar. Dacă se dorește folosirea pentru efectul de calmare al durerilor se pot pune în tinctură și cuișoare în părți egale cu salcia. Acestea au un efect de calmarea al durerii amplificat de aspirina din salcie foarte puternic deoarece conțin anestezină. Nimfomanie - Se consumă 2 căni de ceai pe zi din 1 linguriță de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită, care apoi se acoperă timp de 15 minute apoi se strecoară. Se pot eventual îndulci cu miere polifloră dacă nu aveți contraindicații, după gust. Are un puternic efect sedativ și de calmare a diferi-
960
telor dureri. Se pot folosi perioade și de 2 luni. De asemenea se poate folosi și combinat cu alte ceaiuri medicinale. Oprirea secreției de lapte - 1 linguriță de mâțișori se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se vor putea consuma intern câte 3 căni pe zi, până la oprirea complectă a secreției de lapte. Pentru ca sugarul să nu mai sugă se umezește sfârcul sânului cu ceai din acesta. Este foarte amar și datorită amărelii nu va mai avea plăcerea suptului fiindu-i treptat diminuată. Intern însă se poate consuma ceaiul îndulcit cu miere după gust dacă nu aveți contraindicații. Poliartrita reumatoidă - se pun 2 linguri de scoarță mărunțită la 250 ml apă și se fierb pentru 10 minute, apoi se strecoară. Este un foarte bun antiinflamator, care se va consum câte o lingură din oră în oră, până la trecerea durerii. Salcia intră și în compoziția vechiului ceai antireumatic tip Plafar. Se mai poate face din 100 g scoarță mărunțită pusă la 1 litru de apă, fiartă 30 minute, apoi se strecoară și se pot pune cataplasme locale, sau se poate face chiar baie la temperatura corpului. Predispoziție la infarct - se știe că salicozida are efect ca și aspirina de a subția sângele și de a ajuta la dispariția trombilor și chiar la diminuarea ateroamelor din vasele de sânge dacă se folosește o perioadă mai lungă de timp. Are un efect lent dar sigur verificat în foarte multe clinici și care a avut succes în toate cazurile. Se va face un ceai din 2 lingurițe de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 3 căni de ceai pe zi, preferabil înaintea meselor principale o perioadă de 60 de zile urmate de o pauză de 15 zile după care se poate relua. Priapism - Se consumă 2 căni de ceai pe zi din 1 linguriță de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită, care apoi se acoperă timp de 15 minute apoi se strecoară. Se pot eventual îndulci cu miere polifloră dacă nu aveți contraindicații, după gust. Are un puternic efect sedativ și de calmare a diferitelor dureri. Se pot folosi perioade și de 2 luni. De asemenea se poate folosi și combinat cu alte ceaiuri medicinale. Probleme ale pielii - se pun 3-4 linguri de
scoarță de Salcie la 250 ml apă și se fierbe apoi 30 de minute, până ceaiul se închide bine la culoare și apoi se aplică cataplasme sau comprese pe afecțiunile pielii având rol calmant, cicatrizant și ajutând în refacerea pielii. Se țin minimum 2 ore apoi se schimbă cu alta proaspătă, indiferent că este cataplasmă sau compresă. Este bine să se aplice caldă. Ajută inclusiv la dispariția durerilor și contribuie la dispariția cicatricelor. Probleme sexuale - Se consumă 2 căni de ceai pe zi din 1 linguriță de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită, care apoi se acoperă timp de 15 minute apoi se strecoară. Se pot eventual îndulci cu miere polifloră dacă nu aveți contraindicații, după gust. Are un puternic efect sedativ și de calmare a diferitelor dureri. Se pot folosi perioade și de 2 luni. De asemenea se poate folosi și combinat cu alte ceaiuri medicinale. Psoriazis - se pun 3-4 linguri de scoarță de Salcie la 250 ml apă și se fierbe apoi 30 de minute, până ceaiul se închide bine la culoare și apoi se aplică cataplasme sau comprese pe afecțiunile pielii având rol calmant, cicatrizant și ajutând în refacerea pielii. Se țin minimum 2 ore apoi se schimbă cu alta proaspătă, indiferent că este cataplasmă sau compresă. Este bine să se aplice caldă. Ajută inclusiv la dispariția durerilor și contribuie la dispariția cicatricelor. Răceală - se cunoaște faptul că în cazul febrei, al răcelilor, gripelor, etc este foarte eficient să se administreze bolnavilor aspirină, ori ceaiul de salcie este aspirină naturală și nu are nici efecte adverse. Se pot consuma 3 căni de ceai pe zi, din 1 linguriță de frunze mărunțite puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se poate adăuga dacă se dorește suc de lămâie și miere după gust. Remediul sigur este extractul de Salcie administrat sub formă de capsule, câte 3-6 pe zi. Salcia scade sau elimină durerile de cap și musculare, mărește imunitatea și ajută organismul să lupte contra infecției și nu în ultimul rând, elimină stările de confuzie mentală și de somnolență, care adesea însoțesc răcelile severe. Pe timpul tratamentului cu salcie, se recomandă în mod special, consumul masiv de lichide, câte 2,5 litri pe zi.
961
Răni - se pun 3-4 linguri de scoarță de Salcie la 250 ml apă și se fierbe apoi 30 de minute, până ceaiul se închide bine la culoare și apoi se aplică cataplasme sau comprese pe afecțiunile pielii având rol calmant, cicatrizant și ajutând în refacerea pielii. Se țin minimum 2 ore apoi se schimbă cu alta proaspătă, indiferent că este cataplasmă sau compresă. Este bine să se aplice caldă. Ajută inclusiv la dispariția durerilor și contribuie la dispariția cicatricelor. Reumatism, reumatism articular acut - se pun 2 linguri de scoarță mărunțită la 250 ml apă și se fierb pentru 10 minute, apoi se strecoară. Este un foarte bun antiinflamator, care se va consum câte o lingură din oră în oră, până la trecerea durerii. Salcia intră și în compoziția vechiului ceai antireumatic tip Plafar. Se mai poate face din 100 g scoarță mărunțită pusă la 1 litru de apă, fiartă 30 minute, apoi se strecoară și se pot pune cataplasme locale, sau se poate face chiar baie la temperatura corpului. Reumatismul și durerile articulare posttraumatice. Un alt studiu de această dată german, făcut pe pacienți cu osteoartrită, a arătat eficiența scoarței de salcie în afecțiunile reumatologice. Pacienții care au luat extract de salcie (8001200 ml pe zi) au înregistrat după 2 săptămâni de tratament, dispariția sau diminuarea durerilor articulare, mărirea mobilității articulare, dispariția unor simptome neplăcute, cum ar fi senzația de arsură sau de usturime la nivelul încheieturilor. Rinită cronică și acută - se cunoaște faptul că în cazul febrei, al răcelilor, gripelor, etc este foarte eficient să se administreze bolnavilor aspirină, ori ceaiul de salcie este aspirină naturală și nu are nici efecte adverse. Se pot consuma 3 căni de ceai pe zi, din 1 linguriță de frunze mărunțite puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se poate adăuga dacă se dorește suc de lămâie și miere după gust. Se pot face de asemenea spălături nazale cu apă cu sare. Sângerări menstruale puternice - în caz de hemoragii (chiar și hemoroidale) sau de sângerări menstruale puternice se ia câte 1 linguriță la fiecare 2 ore dintr-un preparat obținut din 3 linguri
de scoarță mărunțită pusă la 250 ml apă clocotită, apoi acoperită pentru 15 minute. Lichidul se strecoară și se consumă cu înghițituri mici. În cazul hemoroizilor se fac băi de șezut cu acest tip de ceai (trebuie să aibă o culoare cât mai închisă. Ca să fie mai puternic se poate fierbe pentru 5 minute. În cazul hemoragiilor la femei se vor face spălături cu irigatorul de 2 ori pe zi. Este foarte util datorită taninului care are efect astringent foarte puternic și are posibilitatea nu numai să oprească hemoragiile ci și să refacă sistemul venos ca și integritate datorită principiilor active are și efect calmant al durerilor. Senzație de vertij - Se pun 2 lingurițe de pulbere de scoarță uscată și măcinată într-un pahar de apă și se lasă la macerat vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. Extractul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe cu încă un pahar de apă vreme de 15 minute, după care se acoperă și se lasă să se răcească. În final se combină cele două extracte, iar preparatul obținut se va administra pe parcursul unei zile. Este foarte eficient pentru tratarea stărilor gripale, diminuând febra, senzația de vertij, durerile de cap și durerile musculare. De asemenea o jumătate de litru din acest extract de scoarță de Salcie, administrat vreme de 2 luni, este un excelent adjuvant în tratarea tromboflebitei și a trombozelor în general. Sindrom premenstrual - mâțișorii de salcie uscați se macină cu râșnița de cafea și se cern prin sită, pentru a înlătura părțile grosiere. Nu se prepară odată decât atât cât folosiți pentru 3-4 zile. Această pulbere se păstrează în borcane închise ermetic la întuneric. Se ia câte 1 linguriță de praf de 3-4 ori pe zi care se ține preferabil sub limbă pentru 5 minute înainte de a se înghiți cu apă. Se ia înainte de mesele principale. Se poate face un tratament de 30 zile urmat apoi de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Se poate de asemenea folosi și cu medicamente sintetice fără să le influențeze, sau mai bine și cu alte plante. Este un tratament puternic care conține un principiu activ care în organism se transformă în estrogen și în plus conține acid acetilosalicilic care este un bun calmant al durerilor.
962
Sistemul nervos - se pune 1 lingură de scoarță mărunțită la 250 ml vin roșu preferabil natural, nu cu chimicale sau din struguri stropiți. Se fierbe apoi la foc mic o perioadă de 15 minute, apoi se strecoară. Dacă se dorește și nu există contraindicații se poate îndulci după gust. Acest vin se poate păstra o perioadă de 3-4 zile la rece în sticle ermetic închise și preferabil la întuneric. Se poate pune în el și puțină scorțișoară dacă doriți un efect mai puternic. Are un efect sedativ, liniștitor și calmează durerile inclusiv cele de cap. - Se mai poate prepara o tinctură din 50 g de coajă mărunțită pusă în 250 ml alcool alimentar de 70 de grade, care se va ține o perioadă de 15 zile, agitând des pentru omogenizare. După trecerea perioadei de 15 zile, se strecoară și se pune în recipiente preferabil de sticlă care se pot închide ermetic și se ține la întuneric. Se pot administra 15-20 picături sau chiar o linguriță diluată cu 100 ml apă. Este mult mai puternic decât alte preparate, deoarece datorită alcoolului conținut acesta (alcoolul) duce principiile active în organism direct la ficat și de acolo se repartizează unde este nevoie. Are și efect antiinflamator și de calmarea durerilor putând fi folosit chiar și în nevralgia de trigemen eventual în tamponamente sau chiar comprese locale pe locul dureros care se țin atât timp cât este necesar. Dacă se dorește folosirea pentru efectul de calmare al durerilor se pot pune în tinctură și cuișoare în părți egale cu salcia. Acestea au un efect de calmarea al durerii amplificat de aspirina din salcie foarte puternic deoarece conțin anestezină. Spondilita anchilozantă - se pun 2 linguri de scoarță mărunțită la 250 ml apă și se fierb pentru 10 minute, apoi se strecoară. Este un foarte bun antiinflamator, care se va consum câte o lingură din oră în oră, până la trecerea durerii. Salcia intră și în compoziția vechiului ceai antireumatic tip Plafar. Se mai poate face din 100 g scoarță mărunțită pusă la 1 litru de apă, fiartă 30 minute, apoi se strecoară și se pot pune cataplasme locale, sau se poate face chiar baie la temperatura corpului. Stări de neliniște și agitație ca urmare a stresului sau chiar tristețe - se pune 1 lingură de scoarță mărunțită la 250 ml vin roșu preferabil natural, nu cu chimicale sau din struguri stropiți.
Se fierbe apoi la foc mic o perioadă de 15 minute, apoi se strecoară. Dacă se dorește și nu există contraindicații se poate îndulci după gust. Acest vin se poate păstra o perioadă de 3-4 zile la rece în sticle ermetic închise și preferabil la întuneric. Se poate pune în el și puțină scorțișoară dacă doriți un efect mai puternic. Are un efect sedativ, liniștitor și calmează durerile inclusiv cele de cap. - Se mai poate prepara o tinctură din 50 g de coajă mărunțită pusă în 250 ml alcool alimentar de 70 de grade, care se va ține o perioadă de 15 zile, agitând des pentru omogenizare. După trecerea perioadei de 15 zile, se strecoară și se pune în recipiente preferabil de sticlă care se pot închide ermetic și se ține la întuneric. Se pot administra 15-20 picături sau chiar o linguriță diluată cu 100 ml apă. Este mult mai puternic decât alte preparate, deoarece datorită alcoolului conținut acesta (alcoolul) duce principiile active în organism direct la ficat și de acolo se repartizează unde este nevoie. Are și efect antiinflamator și de calmarea durerilor putând fi folosit chiar și în nevralgia de trigemen eventual în tamponamente sau chiar comprese locale pe locul dureros care se țin atât timp cât este necesar. Dacă se dorește folosirea pentru efectul de calmare al durerilor se pot pune în tinctură și cuișoare în părți egale cu salcia. Acestea au un efect de calmarea al durerii amplificat de aspirina din salcie foarte puternic deoarece conțin anestezină. Se poate folosi și în combinație cu alte plante medicinale. Stări gripale - Se pun 2 lingurițe de pulbere de scoarță uscată și măcinată într-un pahar de apă și se lasă la macerat vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. Extractul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe cu încă un pahar de apă vreme de 15 minute, după care se acoperă și se lasă să se răcească. În final se combină cele două extracte, iar preparatul obținut se va administra pe parcursul unei zile. Este foarte eficient pentru tratarea stărilor gripale, diminuând febra, senzația de vertij, durerile de cap și durerile musculare. De asemenea o jumătate de litru din acest extract de scoarță de Salcie, administrat vreme de 2 luni, este un excelent adjuvant în tratarea tromboflebitei și a trombozelor în general.
963
Stimularea circulației deficitare - se știe că salicozida are efect ca și aspirina de a subția sângele și de a ajuta la dispariția trombilor și chiar la diminuarea ateroamelor din vasele de sânge dacă se folosește o perioadă mai lungă de timp. Are un efect lent dar sigur verificat în foarte multe clinici și care a avut succes în toate cazurile. Se va face un ceai din 2 lingurițe de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 3 căni de ceai pe zi, preferabil înaintea meselor principale o perioadă de 60 de zile urmate de o pauză de 15 zile după care se poate relua. Stomatite - se pun 4 linguri de scoarță mărunțită la 250 ml apă fiartă 20 minute, apoi se strecoară și se face gargară de mai multe ori pe zi. Are acțiune antiinflamatoare și calmantă a durerilor, dar are și un efect astringent, cicatrizant foarte puternic. Tahicardie - se știe că salicozida are efect ca și aspirina de a subția sângele și de a ajuta la dispariția trombilor și chiar la diminuarea ateroamelor din vasele de sânge dacă se folosește o perioadă mai lungă de timp. Are un efect lent dar sigur verificat în foarte multe clinici și care a avut succes în toate cazurile. Se va face un ceai din 2 lingurițe de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 3 căni de ceai pe zi, preferabil înaintea meselor principale o perioadă de 60 de zile urmate de o pauză de 15 zile după care se poate relua. Tendinite - inflamațiile tendoanelor și ale bursei sinoviale sunt tratate cu succes cu extract de coajă de salcie. Se țin cure, cu o durată de 2-4 săptămâni, timp în care se iau câte 800 mg de extract de salcie zilnic, pe stomacul gol. Același tratament este valabil și pentru tratarea durerilor musculare, inclusiv a durerilor musculare produse de supraefort (febră musculară). Tonifiere generală - Rețetă: se amestecă într-o cană o lingură de hrișcă râșnită, dacă bolnavul nu are dinți, 2 caise, 10 stafide, 2 prune uscate, un miez de nucă, o felie de lămâie, câte o linguriță de miere de albine și o linguriță de pulbere din coji de ouă, 5 linguri de apă obținută din gheață topită. Cana se ține pe timpul nopții, într-un loc cald, acoperită cu capac. Dimineața pe stomacul gol, se consumă
1-2 linguri de amestec. Remediul poate fi folosit cu succes nu numai de bolnavii de poliartrită, dar și de copiii aflați în creștere rapidă, când organismului îi lipsește „materialul de construcție“ și apar insomnii, visuri cu coșmaruri, depresii. Pentru reglarea somnului, în amestec se adaugă o linguriță de mac semințe pisate. Suplimentar se va adăuga și un ceai din mâțișori de salcie 1 linguriță de mâțișori se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se va consuma câte 2-3 căni pe zi, timp de 30 de zile, ajutând la tonifierea organismului. Toxiinfecții alimentare - se administrează pulberea de scoarță de salcie, câte 3-6 lingurițe pe zi, pe stomacul gol. Scoarța de salcie este un puternic antiseptic, taninurile sale precipitând în intestin cu bacteriile și inactivându-le. De asemenea, scoarța de salcie are efect absorbant, ajutând la refacerea consistenței normale a scaunelor. Transpirație excesivă a picioarelor sau al altor locuri - se fac spălături la picioare cu un ceai din coajă. Pentru aceasta se va pune 4 linguri de coajă la 2 litri de apă și se fierbe timp de 20 de minute, apoi se strecoară și într-un vas se vor ține picioarele pentru 15-20 minute, la temperatura de 36 de grade. Se poate face și în combinație cu coajă de stejar în părți egale în cazurile transpirațiilor foarte mari. În pantofi se va pune praf de coajă obținut cu ajutorul râșniței de cafea din coajă uscată. Extern: decoctul se folosește pentru băi, mai ales vara, ca să nu suferim de transpirație excesivă. -La 100 ml apă se pun 2 linguri cu vârf de coajă de salcie mărunțită. Se aduce până la punctul de fierbere și se ține pe foc mic 15-20 minute. După răcire, se bea câte 1-2 linguri (în funcție de greutatea corporală) de 3-4 ori pe zi. Dacă consumarea ceaiului se asociază cu alte medicamente, se prepară un decoct cu concentrație mai mică. - 2 lingurițe de coajă mărunțită se va pune la 200 ml apă rece, se fierbe apoi 20-30 minute. Se strecoară și se vor lua câte 3-4 linguri pe zi. Tristețe - se pune 1 lingură de scoarță mărunțită la 250 ml vin roșu preferabil natural, nu cu chimicale sau din struguri stropiți. Se fierbe apoi la foc mic o perioadă de 15 minute, apoi se strecoară. Dacă se dorește și nu există contraindicații
964
se poate îndulci după gust. Acest vin se poate păstra o perioadă de 3-4 zile la rece în sticle ermetic închise și preferabil la întuneric. Se poate pune în el și puțină scorțișoară dacă doriți un efect mai puternic. Are un efect sedativ, liniștitor și calmează durerile inclusiv cele de cap. - Se mai poate prepara o tinctură din 50 g de coajă mărunțită pusă în 250 ml alcool alimentar de 70 de grade, care se va ține o perioadă de 15 zile, agitând des pentru omogenizare. După trecerea perioadei de 15 zile, se strecoară și se pune în recipiente preferabil de sticlă care se pot închide ermetic și se ține la întuneric. Se pot administra 15-20 picături sau chiar o linguriță diluată cu 100 ml apă. Este mult mai puternic decât alte preparate, deoarece datorită alcoolului conținut acesta (alcoolul) duce principiile active în organism direct la ficat și de acolo se repartizează unde este nevoie. Are și efect antiinflamator și de calmarea durerilor putând fi folosit chiar și în nevralgia de trigemen eventual în tamponamente sau chiar comprese locale pe locul dureros care se țin atât timp cât este necesar. Dacă se dorește folosirea pentru efectul de calmare al durerilor se pot pune în tinctură și cuișoare în părți egale cu salcia. Acestea au un efect de calmarea al durerii amplificat de aspirina din salcie foarte puternic deoarece conțin anestezină. Tromboflebite - se administrează zilnic câte 400- 600 (adică 2-3 capsule) de miligrame de extract de salcie, în cure de 6 săptămâni, urmate de alte 3-4 săptămâni de pauză. Este un tratament cu puternice efecte anticoagulante, care previne formarea cheagurilor de sânge și migrarea lor în organism. Efectele extractului de salcie sunt mult potențate, dacă se ține un regim alimentar cu multe fructe și rădăcinoase, în care se consumă și minimum 2 litri de apă zilnic. - Se pun 2 lingurițe de pulbere de scoarță uscată și măcinată într-un pahar de apă și se lasă la macerat vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. Extractul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe cu încă un pahar de apă vreme de 15 minute, după care se acoperă și se lasă să se răcească. În final se combină cele două extracte, iar preparatul obținut se va administra pe parcursul unei zile. Este foarte
eficient pentru tratarea stărilor gripale, diminuând febra, senzația de vertij, durerile de cap și durerile musculare. De asemenea o jumătate de litru din acest extract de scoarță de Salcie, administrat vreme de 2 luni, este un excelent adjuvant în tratarea tromboflebitei sau a trombozelor în general. Tromboză - se știe că salicozida are efect ca și aspirina de a subția sângele și de a ajuta la dispariția trombilor și chiar la diminuarea ateroamelor din vasele de sânge dacă se folosește o perioadă mai lungă de timp. Are un efect lent dar sigur verificat în foarte multe clinici și care a avut succes în toate cazurile. Se va face un ceai din 2 lingurițe de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 3 căni de ceai pe zi, preferabil înaintea meselor principale o perioadă de 60 de zile urmate de o pauză de 15 zile după care se poate relua. Tuberculoză cu hemoptizie - în caz de hemoragii (chiar și pulmonare mari) se ia câte 1 linguriță la fiecare 2 ore dintr-un preparat obținut din 3 linguri de scoarță mărunțită pusă la 250 ml apă clocotită, apoi acoperită pentru 15 minute. Lichidul se strecoară și se consumă cu înghițituri mici. În cazul hemoroizilor se fac băi de șezut cu acest tip de ceai (trebuie să aibă o culoare cât mai închisă. Ca să fie mai puternic se poate fierbe pentru 5 minute. Tulburări hormonale (endocrine) la pubertate - se poate trata foarte bine cu 3 căni de ceai preparat din 1 linguriță de ameți mărunțiți puși la 250 ml apă clocotită, care se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate face un tratament de 2 luni de zile și se poate folosi și în combinații cu alte plante. Ulcerații cutanate chiar infectate - se pun 3-4 linguri de scoarță de Salcie la 250 ml apă și se fierbe apoi 30 de minute, până ceaiul se închide bine la culoare și apoi se aplică cataplasme sau comprese pe afecțiunile pielii având rol calmant, cicatrizant și ajutând în refacerea pielii. Se țin minimum 2 ore apoi se schimbă cu alta proaspătă, indiferent că este cataplasmă sau compresă. Este bine să se aplice caldă. Ajută inclusiv la dispariția durerilor și contribuie la dispariția cicatricelor. Valori ridicate ale ureei în sânge - Se face o
965
cură cu fiertură de salcie, din care se beau 500-750 ml zilnic, între mese, pe o perioadă de 3 săptămâni. Salcia are un intens efect depurativ, determinând mobilizarea ureei și a altor substanțe în exces în țesuturi și eliminarea lor prin urină și prin transpirație. Varice - cel mai eficient tratament cu această plantă în cazul circulației deficitare este să se folosească tinctura. Se va lua câte 1 linguriță de tinctură diluată cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mesele principale. De asemenea se poate face extern baie cu decoct de coajă zilnic., tot pentru refacerea circulației și pentru a reduce dimensiunile varicelor, deoarece acest preparat are proprietatea de a diminua varicele datorită taninului conținut și care este foarte astringent. Vase de sânge cu hemoragii - în caz de hemoragii (chiar și hemoroidale) sau de sângerări menstruale puternice se ia câte 1 linguriță la fiecare 2 ore dintr-un preparat obținut din 3 linguri de scoarță mărunțită pusă la 250 ml apă clocotită, apoi acoperită pentru 15 minute. Lichidul se strecoară și se consumă cu înghițituri mici. În cazul hemoroizilor se fac băi de șezut cu acest tip de ceai (trebuie să aibă o culoare cât mai închisă. Ca să fie mai puternic se poate fierbe pentru 5 minute. În cazul hemoragiilor la femei se vor face spălături cu irigatorul de 2 ori pe zi. Este foarte util datorită taninului care are efect astringent foarte puternic și are posibilitatea nu numai să oprească hemoragiile ci și să refacă sistemul venos ca și integritate datorită principiilor active are și efect calmant al durerilor. Viermi intestinali - se pun 4 linguri de coajă mărunțită în 250 ml vin de struguri care nu a fost stropit cu substanțe chimice. Se fierbe apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se poate pune miere dacă se dorește și nu aveți contraindicații și se mai poate pune și puțină pulbere de scorțișoară ca să fie mai eficient. Se bea dimineața la trezire 7 zile la rând pentru a elimina viermii intestinali.
966
SALCIE CĂPREASCĂ
SALCIE PLETOASĂ
Salix caprea Fam. Salicaceae. Denumiri populare: iovă, mâțișoară, răchită, răchită moale, răchită puturoasă, salcă moale, salcă crestată. Descriere: arbust foios, întâlnit prin păduri, pe marginea pâraielor, în regiunea de coline până în etajul montan. Tulpina strâmbă, înaltă până la 10 m. Scoarța netedă la început, cenușie verzuie, mai târziu cu ritidom crăpat, neregulat, subțire. Lemn roșiatic. Coroana rară, întreruptă. Lujeri brunroșcați sau verzui gălbui. Mugurii ovo-conici, comprimați, gălbui-roșcați. Frunze lat eliptice, groase, lungi de 4-12 cm, alb-tomentoase pe dos, nervuri foarte proeminente. Ameți aproape sesili, apar înaintea frunzelor, cei masculi, elipsoidali, lungi de 2-3 cm, cei femele cilindrici. Înflorire în lunile III-IV. Stil scurt, sau lipsă, stigmat emarginat sau bifid, lung de 6 cm. Androceu din 2 stamine, gineceu din ovar cenușiu păros. În tradiția populară: se folosea contra junghiurilor și a altor boli primite din răceală. Cu decoctul frunzelor se făceau spălături și băi. Cu planta se făceau băi copiilor bolnavi. Se poate folosi ca și salcia în tratament.
Salix babylonica Fam. Salicaceae. Denumiri populare: lozie, mlaje, răchită mlăjoasă, răchită pletoasă, răchită supărată, răchita plângerii, salcă jalnică, salce plângătoare, salce plăjoasă. Descriere: arbore foios, răspândit în cultură de pe litoral până în zona montană. Tulpină înaltă până la 15 m. Coroană cu rămurele și lujeri foarte lungi, flexibili, gălbui, glabri, lucitori, pendenți, uneori până la pământ. Frunze îngust lanceolate, lungi de 8-16 cm, glabre, pe dos verzi cenușii, la vârf oblic acuminate, cu margini fin și ascuțit serate. Amenți scurt pedicelați, apar o dată cu frunzele. Cei masculi de 4 cm, cei femei de cca 2 cm. Androceu din 2 stamine. Gineceu din ovar glabru sesil sau aproape sesil. Înflorire în lunile III-IV. În tradiția populară: decoctul se folosea pentru spălarea rănilor. La Mara, în Maramureș, se folosea contra febrei tifoide. Se fierbea și cu decoctul se spălau pe cap, făceau comprese. Compoziție și utilizări ca și salcia.
967
SALVIE
Salvia officinalis Fam. Lamiaceae. Denumiri populare: cilve, jaie, jai, jale, jale de grădină, jaleș bun, jaleș de grădină, jalie, jalnică, jele, joaie, joaic de grădină, iarba Sfântului Ioan, salbie, salvie, sălvie de grădină, selghie, selvie, silvie, șalet, șalie, șalvie, șalvir, șălvie, șerlai. Hormia în limba dacă. În tradiția populară: era un leac obișnuit contra durerilor de gât. Se fierbea și cu decoct se făcea gargară. Frunzele pisate și amestecate cu unt se legau la gâlci și alte umflături la gât. Frunzele crude se puneau pe răni. Decoctul plantei se ținea în gură contra durerilor de dinți. Se mai clătea gura cu el, în cazurile de stomatită. Se punea la baie la copii slabi și contra reumatismului. În nordul Moldovei ceaiul din frunze se folosea pentru întărirea ochilor și a auzului, iar compresele pentru desfundarea nasului. Se mai lua în răgușeală, dureri în gât și contra tusei. Tulpinile florifere se fierbeau și din decoct se bea câte un pahar, pe inima goală, ca leac pentru astm. Este una dintre cele mai studiate plante de leac din lume, fiind folosită în medicină de mai bine de 2500 de ani. Cu ea se descânta de boli și se făceau vrăji de dragoste. A fost cunoscută ca plantă medicinală de greci și de romani încă din antichitate. Datorită acțiunii complexe pe care o exercită asupra organismului
uman i s-au atribuit proprietăți terapeutice deosebite, fiind considerată ca un panaceu universal. Descriere: este o plantă perenă, semilemnoasă, de origine mediteraneană. Este o specie meliferă. Partea subterană este reprezentată de un rizom ramificat, lignificat, pivotant, dezvoltat în sol până la adâncimea de 1,5 m. Tulpina este lemnoasă la bază, erectă, muchiată în partea superioară, înaltă de 30-100 cm, pubescentă și foarte ramificată. Frunzele sunt opuse, lanceolate sau ovate, fin zimțate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară. Lungimea frunzei se încadrează între 6-8 cm, iar lățimea acesteia între 2-3 cm. La baza limbului sunt situați 1-2 lobi. Frunzele sunt pubescente, de culoare albă cenușie sau verde argintie. Nervurile sunt acoperite de peri mai deși. Florile sunt labiate, cu caliciul lung de 1-1,3 cm, bilabiat campanulat, format din 3 sepale superioare, brune violacee. Corola este albastră violacee, uneori albă sau roz, cu tubul strangula la bază, prevăzut cu un inel de perișori. Labiul superior, este emarginat, cel inferior trilobat, iar labiul mijlociu mai aplecat în jos. Androceul este format din 4 stamine, dintre care două sunt rudimentare și funcționează ca o pârghie care asigură polenizarea entomofilă. Ovarul este situat pe o glandă nectariferă și poartă un stil lung de 2 cm cu un stigmat despicat inegal. Florile sunt grupate în pseudoverticile, câte 6-10 situate în vârful tulpinilor, unde formează inflorescențe spiciforme, simple sau ramificate. Specia înflorește în luna mai. Fructul conține 4 nucule maronii sau negre de formă ovoidă. Recoltare: se recoltează la începutul înfloririi vârfurile înflorite sau planta cu flori- Folia summitates și Herba Salviae. Sunt bogate în uleiuri volatile, având un gust puternic aromat, amar și un miros caracteristic. Frunzele plantei provin de obicei de la plantele cultivate. Industrie: este mult utilizată în industria parfumurilor și în cea cosmetică. Compoziție chimică: oficinale sunt frunzele (Folium Salviae) frunzele conțin ulei eteric 1,4%, tuionă (salviol, absintol, tanacetonă), salven 1-2%,
968
pinen, cineol, terpene, sescviterpene, borneol, camfor, acetat de linalil, borneol și bornil, substanțe estrogene (6000 U. I. /Kg), saponine, substanțe amare (picrosalvina), o rezină și o oleorezină aromată folosită în parfumerie, sitosterol, tanin, acid oleanolic, rezine, produși triterpenoidici: acid ursolic, oleanic, acizii: fumaric, clorogenic, p-cumaric, cafeic, nicotinic, mici cantități de germanicol, etc. Acțiune farmacologică: are acțiune antioxidantă datorită acidului rozmarinic, este bactricid și poate distruge bacilul Kock, se poate folosi în multe afecțiuni cu efecte deosebite, este de asemenea dezinfectant, colagog, coleretic, antiinflamator, cicatrizant, etc. Atenuează simptomele sindromului premenstrual și calmează durerile specifice primei zile de sângerări. Se va începe cura cu 10 zile înainte de menstră. De asemenea ajută pentru recăpătarea memoriei. Este una dintre plantele astringente (recomandată în afecțiunile hemoragice, metroragii, diaree) de asemenea are o acțiune antiinflamatoare și antiseptică (este eficientă în infecțiile și inflamațiile respiratorii, intestinale, genitourinare), depurative (de un spectru foarte larg de afecțiuni: reumatism, gută, acnee, psoriazis, diferite forme de cancer sau afecțiuni tumorale benigne. Este antiinfecțioasă local în special intestinal, antireumatic, antidiareic, antiinflamator, antiseptic respirator, antiputrid, antivomitiv, astringent, conservant, depurativ, febrifug, oprește lactația, răcoritor, reglează ciclul menstrual și diminuează sângerările, tonic general, tonic nervos. Salvia îmbunătățește memoria și ajută la prevenirea deteriorării celulare. Uleiul esențial din salvie ajută și la îmbunătățirea funcționării cerebrale. Salvia ajută la menținerea tinereții organismului, a facultăților intelectuale și emoționale și are efect antioxidant. De aceea administrarea de 3 ori pe zi a 30 de picături de tinctură de salvie are efecte extrem de benefice pentru prevenirea senilității, a proceselor de degradare care apar la nivelul sistemului nervos central, odată cu vârsta. Mai mult salvia stimulează capacitatea de memorare, favorizează activitatea intelectuală și îmbunătățește performanțele intelectuale atât la cei în vârstă cât și la tineri. Un tratament complet se poate efectua timp de 2 luni (putând fi repetat de 3 ori pe an).
Astăzi se utilizează sub formă de infuzie în tratamentul afecțiunilor și inflamațiilor dentare, laringite, faringite și ca remediu împotriva anginei, bronșitei, gripei, etc. Intern planta are următoarele acțiuni: antispasmodică, astringentă, aperitivă, scade febra, antinevralgic, mărește secreția bilei, antidiareic, antipruriginoasă, antiinflamatoare intestinală, antigalactagogă, carminativă, antiseptică, calmantă al sistemului nervos și al inimii, expectorantă, antisudorifică puternică, antispastică bronhic, elimină mucozitățile abundente din stomac, hipoglicemiantă ușor, sedativă ușoară, venotonică, antiseptică, bacteriostatică, acțiune estrogenă, dezinectantă, depurativă, detoxifiantă, diuretică, coleretică, stimulentă și tonică generală, reechilibrantă al sistemului neuroendocrin și în special al marelui simpatic. Calmează dureri de gât, indigestii, ajută la dereglările endocrine și stimulează funcția cerebrală. Se poate face tratamente de lungă durată fără efecte secundare ne dorite. Întreține vitalitatea, distrugând radicalii liberi ce declanșează unele boli și ajută la înlăturarea îmbătrânirii premature. Este foarte eficace în unele boli ca reumatism, boli cardiovasculare, gută atonică, circulația defectuoasă a sângelui, previne infarctul, reglează tensiunea arterială și fortifică organismele slăbite. Extern: antiseptic, astringent, antiinflamator, antireumatic, astringent, antisudorific, cicatrizant. Se recomandă sub formă de gargară în abcese dentare cu puroi, gingivite, parodontoze, stomatite, amigdalite. Uleiul de salvie este cicatrizant în răni purulente, ulcerații ale pielii, hemoroizi. Intră în compoziția ceaiurilor antiastmatic, pentru gargară și în țigări antiastmatice. Se utilizează în următoarele afecțiuni: acnee, adenită, aerofagie, afecțiuni ale măduvei spinării, afecțiuni cronice ale căilor biliare, afecțiuni pelviene, afecțiuni vasculare, afecțiuni digestive, afte bucale, albirea dinților, alopecie, alzheimer, amețeli, angină, anorexie, anxietate, astenii (după convalescență la boli grave), astm bronhic, atrofie uterină, balonări abdominale, boli canceroase, boli de gât, boli respiratorii cu secreții abundente, boli venerice, bronhidroză, bronșite cronice, bronșită virală acută, cancer (în special genital la femei), cancer
969
de colon, cancer de sân, candidoze, celulită, chist ovarian, ciclu menstrual dureros, ciclu menstrual prelungit, circulație deficitară a sângelui, colite, colită de fermentația, colită de putrefacție, contuzii, cosmetică, debilitate infantilă, dereglări glandulare, diabet zaharat, diabet tip II, diaree, diaree la nou născuți, digestii lente, dischinezii biliare, disfuncții legate de ciclul menstrual, dismenoree, dispepsie atonă, diverticulită, dizenterie, eczeme zemuinde, enterocolite, faringită, febră, febre intermitente, fibrom uterin, gingii sângerânde, gingivite, gripe, hemoragie uterină prelungită, hepatite, hiperhidroză, hipotensiune, impotență, inapetență, indigestie, infarct, infecțiile aparatului respirator însoțite de febră, Infecții reno-urinare, inflamații gastro-intestinale asociate cu balonări, iritații ale gâtului, laringită, leucoree, memorie dificilă, menopauză, menstre neregulate, nervozitate, neurastenie, noduli mamari, obezitate, oboseală, oprirea lactației, Parkinson, parodontoză, paralizii, răceli, răni care se vindecă greu, răni infectate, retragerea gingiilor, răni diverse, reumatism, reumatism cronic, reumatism degenerativ, revigorare, salivație excesivă, seboreea feței, slăbiciuni fizice, spasme, stare de nervozitate, sângerarea gingiilor, sterilitate secundară, stimulent al circulației cerebrale, stomatite, surmenaj, transpirații nocturne, transpirații neplăcute (mâini, subsuori, picioare), tremurături, tuberculoză, tulburări de memorie, tulburări intestinale, tulburări specifice premenopauzei, tumori pe tubul digestiv, ulcerații cronice, ulcere de gambă, vaginită atrofică, varice, vomă. Alimentație: în unele țări se folosește în calitate de condiment la preparate culinare. Precauții și contraindicații: În cazul diabeticilor insulino-dependenți, în timpul administrării salviei, glicemia va fi strict supravegheată. Uleiul volatil de salvie nu se administrează copiilor sub 10 ani. Femeile însărcinate și bolnavii de nefrită nu au voie să ia această plantă intern. Femeile care alăptează nu vor folosi această plantă, care este recunoscută pentru efectul său foarte rapid de oprire al lactației. Planta este contraindicată în cazul celor cu epi-
lepsie. Administrarea plantei la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii digestive. Salvia nu se administrează mai mult de 2 luni la rând, deoarece poate provoca iritarea mucoaselor. Preparare și administrare: Intern: Praf - Se macină cu râșnița de cafea. 1 linguriță din praful obținut se pune sub limbă pentru 10 minute, apoi se înghite cu apă. Se ia de 3-4 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor. Infuzie - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se vor putea consuma 2-3 ceaiuri pe zi. - Extern se spală rănile sau se face gargară în afecțiunile gâtului. Tinctură - 50 g plantă mărunțită se adaugă la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține apoi timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se vor administra 30-50 picături care se pot lua de 3 ori pe zi, diluate în puțină apă. Ulei de salvie - în 500 ml ulei de măsline extravirgin se pun 10 linguri de plantă mărunțită. Se lasă apoi la soare 15 zile, după care se filtrează, se adaugă 20 picături ulei volatil de salvie pentru uz intern( se găsește la Plafar), iar preparatul obținut se trage într-o sticlă închisă la culoare, care se păstrează în locuri întunecoase și reci. Vin energizant - 1 litru se pun în el 100 g plantă mărunțită. Se lasă pentru 8 zile, apoi se strecoară se ia 1 lingură după masă de către cei cu afecțiuni nervoase. În unele cazuri se poate folosi câte 3 linguri înainte sau după mese. Administrat înainte de masă vinul de salvie stimulează apetitul și înviorează. Luat după ce am mâncat este un extraordinar remediu contra surmenajului și a asteniei, contra astmului, contra distoniei neuro-vegetative, spune medicul francez Jean Valnet. Potrivit aceluiași medic, vinul cald de salvie este un excelent profilactic pentru răceală și gripă. Extern: se va folosi cantitatea dublă de plantă și se poate folosi în gargare sau comprese. Oțet de salvie - este foarte mult folosit de către călugării benedictini, care îl considerau un elixir pentru nervi și digestie. Se pune la macerat vreme
970
15 zile 50 g frunze de salvie mărunțite într-un litru de oțet natural de mere sau de mere și miere. Se strecoară apoi și va rezulta un oțet foarte aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), înviorătoare, care este și un excelent adaos la salatele de primăvară. Extern este folosit ca frecție împotriva răcelii, durerilor reumatice, a stărilor de oboseală fizică și psihică. Băi de șezut - 2 pumni de plantă se pun la macerat de seara până dimineața când se încălzesc până la fierbere, Se strecoară apoi în cadă sau se fac băi de șezut. Este indicat la toate afecțiunile coloanei vertebrale, transpirații excesive sau afecțiuni ale sferei nervoase. Cataplasme: frunze măcinate cu râșnița de cafea se pun într-un vas și apoi se pune peste acest praf puțină apă caldă. Se amestecă pentru omogenizare. Se întinde apoi pe un tifon cu care se bandajează lejer local. Se poate ține pentru 24 ore după care se schimbă cu un pansament identic. Unguent - se face planta praf și apoi se pune într-o masă grasă (lanolină, untură, grăsime de porc, smântână) în părți egale. Se fierbe pe baia de apă pentru 2 ore apoi se strecoară și se pune în cutii de capacitate mai mică sau în borcănele. Se ung locurile afectate de 2 ori pe zi în strat subțire. În toate cazurile ceaiurile se pot îndulci cu miere polifloră dacă nu există contraindicații în acest sens. De asemenea acestea se vor consuma cu 15 minute înaintea meselor. Uleiul volatil de salvie - se obține prin procedee industriale (prin distilarea plantei proaspete) și este unul dintre cele mai folosite uleiuri volatile din lume, datorită extraordinarelor sale însușiri antiseptice, fiind utilizat și drept conservant al produselor alimentare (mai ales în America Latină). În scopuri medicinale, se administrează doar uleiul de salvie cumpărat din magazinele și farmaciile specializate, care are înscrisă pe ambalaj specificația clară că este recomandat pentru uz intern. Se administrează câte 2 picături de 2-4 ori pe zi, în cure de 4 săptămâni, urmate de alte două săptămâni de pauză. Mod de administrare pe afecțiuni: Acnee - se spală pe față cu o infuzie de plantă apoi se va tampona local direct pe afecțiune cu o
bucată de vată muiată în tinctură, ajutând atât la cicatrizare cât și la dezinfecție. Adenită - extern se aplică compresă cu ceai cald sau chiar cataplasmă. Intern se consumă sub formă de infuzie câte 3 căni pe zi. Ajută la diminuare și chiar la vindecare. Aerofagie - după o masă copioasă dacă apare aerofagia, sau în urma anumitor alimente se poate consuma o infuzie de salvie care rezolvă acest simptom neplăcut. Afecțiuni ale măduvei spinării - intern se vor folosi sub formă de ceai câte 3 căni pe zi și extern tamponarea coloanei vertebrale cu tinctură așa cum este sau în diferite diluții cu apă în funcție de toleranța individuală. Se face de 2 ori pe zi, timp de 30 de zile urmată de o pauză de 7 zile după care se va putea relua. Este și un calmant nervos destul de eficient. Afecțiuni cronice ale căilor biliare - infuzie 3 căni pe zi, o perioadă de 30 zile urmate de o pauză de 7 zile. Este bine să se asocieze cu lămâie în perioada acestui tratament se taie o lămâie cu coajă cu tot și se pune la 1 litru de apă. Se lasă apoi până a doua zi când se va consuma apa aceasta. Se mai poate combina cu ceai de Armurariu și Anghinare. Afecțiuni pelviene - extern se va pune compresă sau chiar cataplasmă aplicată caldă. Se pot face băi de șezut și de asemenea se poate lua intern infuzie sau tinctură. Afecțiuni vasculare - 3 căni de infuzie pe zi, sau câte 1 linguriță de tinctură diluată de 3 ori pe zi, ajută la refacerea circulației sangvine. Afecțiuni digestive - se poate consuma infuzie, 3 căni pe zi sau tinctură 3 lingurițe diluate pe zi, sau vin câte 20-50 ml de 3 ori pe zi. Ajută la redresarea digestiei fiind un foarte bun stimulent pentru digestie. De asemenea combate diareea și multe alte afecțiuni intestinale. Afte bucale - Împreună cu cerențel se poate folosi la afte bucale- gargară. Albirea dinților - Frunze crude se frecă dinții pentru a se albi. Praful de foi uscate ajută la spălarea dinților de asemenea fiind foarte eficient. Se poate amesteca praful cu sare de mare în părți egale fiind în acest caz mult mai eficient. Alopecie - după ce se spală capul se va clăti cu infuzie de Salvie sau se face cu ajutorul unui
971
tampon de vată muiat în tinctură o frecție energică a pielii capului. Se poate face zilnic. Spălăturile se vor face de fiecare dată când vă spălați pe cap. Ajută mai ales în cazurile în care este vorba despre un păr gras și există seboree, mătreață, sau căderea părului. Alzheimer - studii de ultimă oră arată că administrarea de salvie blochează formarea unor enzime (concentrate în creier și în măduva spinării) care afectează sistemul nervos, provocând această boală. În anul 2002 în Clinica Psihiatrică din Teheran, 42 de pacienți suferinzi de Alzheimer (gravitate mică și medie) cu vârste între 65 și 85 de ani, au fost tratați zilnic cu extract alcoolic de salvie, pe o perioadă de 4 luni. Concluziile studiului sunt mai mult decât încurajatoare: administrarea de salvie restabilește în mare măsură memoria, îmbunătățește funcțiile cognitive cum ar fi raționamentul și atenția, reduce stările de agitație psihomotorie. De la primele simptome ale acestei afecțiuni, se administrează tinctură de salvie, câte o linguriță de 4 ori pe zi, în cure de 4 luni, urmate de 1 lună de pauză, după care tratamentul se reia. Acest tratament este o speranță și în prevenirea și în combaterea demenței senile. Amețeli - o cură de ceaiuri sub formă de infuzie de 30 de zile vă scapă de aceste afecțiuni, în foarte multe cazuri fiind foarte eficient acest tratament. Angină - se indică folosirea infuziei 3 căni pe zi, sau în unele cazuri alese se va putea opta pentru tratamentul cu tinctură, caz în care se vor lua zilnic 3 lingurițe de tinctură diluate. În ambele cazuri se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. Anorexie - în cazurile în care este vorba despre scăderea sau chiar dispariția poftei de mâncare la copii se va da câte un ceai de Salvie sub formă de infuzie cu 30 minute înaintea meselor. În acest caz este bine ca acestea să nu se îndulcească. Adulții pot consuma tinctură diluată în 100 ml apă tot cu 30 minute înaintea meselor. Acestea vor face să se stimuleze secreția de suc gastric și deci este foarte indicat pentru că o dată stimulată această secreție va reveni pofta de mâncare. Anxietate - un studiu al Universității din Newcastle, Marea Britanie, a obiectivat că administra-
rea salviei amplifică memoria de lungă și de scurtă durată, crește capacitatea de rționament și performanța intelectuală în general. Mai mult aceste calități se mențin mai bine în condiții de stres, salvia fiind și un excelent remediu pentru combaterea efectelor negative ale stresului și având efect anxiolitic. Se administrează pulbere, câte o jumătate de linguriță de 4 ori pe zi, în cure de 4 săptămâni, urmate de 3 săptămâni de pauză. Astenii (după convalescență la boli grave) - 3 căni de infuzie pe zi, câte una înainte de fiecare masă cu 30 de minute mai înainte contribuie la stimularea poftei de mâncare aducând totodată în organism o serie de principii active ale acestei plante care contribuie la refacerea organismului. Astm bronhic - 3 căni de infuzie pe zi cu 15 minute înaintea meselor îndulcite cu miere polifloră contribuie la stoparea secrețiilor bronhice și de asemenea la vindecarea afecțiunii. Se poate lua combinat în special cu Isop (Hisopus officinalis) sub formă de infuzie. Se face o cură de 30 zile, apoi se face o pauză de 7 zile după care se va putea relua acest tratament. Atrofie uterină - intern 3 căni de infuzie pe zi cu 15 minute înaintea meselor sau tinctură câte 1 linguriță de 3 ori pe zi. Se pot face de asemenea spălături cu infuzie cu ajutorul irigatorului în fiecare seară. Se va face un tratament de 30 zile urmat apoi de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Balonări abdominale - se ia înainte de masă un sfert de linguriță de pulbere de salvie. Stimulează digestia și echilibrează apetitul, având calitatea de a împiedica formarea gazelor în intestin. În lumea arabă salvia este numită „iarba beduinilor“, decoctul de salvie fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive, mai ales a diareei. Se iau 3 căni pe zi de infuzie de salvie. Boli canceroase - este un foarte bun adjuvant care are efect de dezintoxicare, reduce voma, combate starea de astenie. Se va pune 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară și dacă nu există contraindicați se îndulcește cu miere de albine după gust. Se pot consuma 3 căni zilnic timp de 20 zile, urmate de o pauză de 7 zile apoi se poate relua. Boli de gât - se face gargară cu o infuzie con-
972
centrată, de mai multe ori pe zi. Ultima dată obligatoriu înainte de culcare. De asemenea se poate aplica extern compresă caldă cu infuzie. Boli respiratorii cu secreții abundente pulberea de salvie administrată consecvent vreme de o lună, câte o jumătate de linguriță de 4 ori pe zi, reduce secrețiile în exces de pe căile respiratorii și are efecte antiinfecțioase puternice. Este recomandată mai ales în perioada de primăvară inclusiv bolnavilor cronici, pentru că are efecte detoxifiante puternice, acționând asupra cauzelor profunde ale acestei boli. Boli venerice - intern 3 căni de infuzie pe zi cu 15 minute înaintea meselor sau tinctură câte 1 linguriță de 3 ori pe zi. Se pot face de asemenea spălături cu infuzie cu ajutorul irigatorului în fiecare seară. Se va face un tratament de 30 zile urmat apoi de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Se mai poate face și băi de șezut în special pentru bărbați. Bronhidroză - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi cu acest ceai se vor face tamponări ale zonelor afectate de transpirația având un efect foarte eficient în acest caz. În cazul transpirațiilor mai puternice se poate face o infuzie și cu o cantitate mai mare de plantă. Bronșite cronice - se poate folosi infuzia, tinctura sau vinul de 3 ori pe zi, perioade mai lungi de timp. De asemenea se poate asocia cu alte plante medicinale. În afară de uleiul eteric, conține taninuri, flavonoide, camfor și vitamine. Este un bun calmant al sistemului nervos, antinevralgic și ușor sedativ. Se poate folosi și în angină, laringită, tusea, expectorații în exces, laringită, amigdalită, etc. Bronșită virală acută - studii recente realizate în Bulgaria confirmă efectul antiviral, în cazul infecțiilor gripale al salviei. În plus salvia reduce febra, reduce secrețiile în exces de pe căile respiratorii, calmează durerile de cap și musculare provocate de infecțiile cu viruși gripali. Se administrează infuzia câte 1 litru pe zi, în cure de 7 zile. Extern se fac frecții cu oțet de salvie pe tot corpul, insistându-se asupra toracelui, mâinilor, cefei, tâmplelor și frunții. Cancer (în special genital la femei) - se in-
dică folosirea a 3 căni de infuzie pe zi, sau în unele cazuri alese se va putea opta pentru tratamentul cu tinctură, caz în care se vor lua zilnic 3 lingurițe de tinctură diluată. În ambele cazuri se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. De asemenea se pot face zilnic spălături vaginale cu infuzie mai concentrată. Cancer de colon - în medicina tradițională arabă, infuzia combinată de salvie, din care se administrează câte 2-3 căni pe zi, în cure de minimum 3 luni, este un remediu rebutabil împotriva acestor afecțiuni. Același lucru îl susține terapeuta de origine austriacă Maria Treben, care adaugă faptul că salvia este un minunat ajutor în toate formele de cancer citând un faimos dicton din Evul Mediu: „De ce să moară omul, dacă în grădină crește salvie“. Cancer de sân - doi cercetători de la Departamentul de Studii Genetice al Universității din Belgrad, Serbia au făcut public în 2005 un studiu de medicină experimentală care arată că administrarea extractului de salvie împiedică producerea de mutații în celulele țesutului mamar, mutații care conduc la apariția cancerului de sân. Studii preliminare arată că acest tratament are nu doar efecte extraordinare de prevenirea cancerului de sân, ci este chiar un remediu contra tumorilor maligne, cu această localizare, aflate în diferite stadii. Se administrează uleiul de salvie, câte o lingură de 2 ori pe zi, luată înainte de mese. Un tratament durează 6 săptămâni, urmat de 2-3 săptămâni de pauză, după care se poate relua. Candidoze - intern 3 căni de infuzie pe zi cu 15 minute înaintea meselor sau tinctură câte 1 linguriță de 3 ori pe zi. Se va face gargară de mai multe ori pe zi și obligatoriu seara înainte de culcare. Se pot face de asemenea spălături cu infuzie cu ajutorul irigatorului în fiecare seară în cazul în care este vorba despre candidoza genitală. Se va face un tratament de 30 zile urmat apoi de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Celulită - băi cu infuzie de Salvie locale de 2 ori pe zi urmate de masajul zonei. Chist ovarian - intern 3 căni de infuzie pe zi cu 15 minute înaintea meselor sau tinctură câte 1 linguriță de 3 ori pe zi. Se pot face de asemenea
973
spălături cu infuzie cu ajutorul irigatorului în fiecare seară. Se va face un tratament de 30 zile urmat apoi de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Extern se mai poate aplica compresă caldă pe zona abdomenului inferior. Ciclu menstrual dureros - se indică folosirea infuziei 3 căni pe zi, sau în unele cazuri alese se va putea opta pentru tratamentul cu tinctură, caz în care se vor lua zilnic 3 lingurițe de tinctură diluată. În ambele cazuri se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. Extern se pot pune și comprese cu efect de calmarea durerilor. Se aplică calde. Ciclu menstrual prelungit - se poate consuma intern infuzie sau vin, o perioadă de 30 de zile urmată de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Se poate asocia cu Crețișoară și Cerențel. Circulație deficitară a sângelui - se indică folosirea a 3 căni de infuzie pe zi, sau în unele cazuri alese se va putea opta pentru tratamentul cu tinctură, caz în care se vor lua zilnic 3 lingurițe de tinctură diluată. În ambele cazuri se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. Colite - se indică în cazul acesta să se folosească tinctura diluată câte 1 linguriță de 3 ori pe zi. Colită de fermentație - După mese în acest caz se poate consuma 50 g de vin de Salvie, care este foarte eficient la acest tip de afecțiune. Colită de putrefacție - se indică folosirea tincturii diluate luată câte 1 linguriță de tinctură la 100 ml apă cu 15 minute înaintea meselor contribuind la distrugerea germenilor patogeni. Contuzii - se aplică extern cataplasmă cu infuzie sau eventual pe o bucată de pansament steril se aplică câteva picături de tinctură și apoi se umezește pansamentul cu puțină apă. Se aplică rece. Se poate face acest lucru de 3-4 ori pe zi până la trecerea afecțiunii complet. Cosmetică - pe lângă acțiunea ei terapeutică, salvia are un efect astringent, este aromată și răcoritoare. De aceea printre altele- ea este inclusă în produsele cosmetice și de îngrijirea pielii, precum și în loțiunile și șampoanele pentru păr. Când părul încărunțește, salvia îl închide la culoare, astfel încât șuvițele deschise răzlețe, nu mai sunt așa de evidente. În plus, ea stimulează- pare-
se- circulația sangvină și creșterea părului, conferindu-i acestuia din urmă un aspect frumos și sănătos. Salvia este utilizată frecvent în ape de gură, la gargare și pentru curățirea dinților. Înainte ca pasta de dinți să fie inventată, oamenii își frecau dinții cu frunze de salvie, pentru a îndepărta depunerile. Ceea ce întărea- în același timp- țesutul bucal. Și astăzi sunt multe paste de dinți care conțin salvie, deoarece curăță dantura și dă gurii senzația de prospețime. Salvia are efect antiseptic și poate ameliora- sub formă de gargară- răgușeala, durerile de gât și infecțiile din cavitatea bucală. Uleiul eteric de salvie se folosește pentru adausurile de baie, loțiuni, săpunuri și parfumuri. Salvia este astringentă și curăță temeinic pielea de celulele moarte și alte particule. Dacă sunteți sensibili la schimbarea de vreme adăugați salvie la apa de baie și destindeți-vă. Are un efect extraordinar. Salvia se găsește peste tot, deci fără bani mulți vă puteți prepara singuri produse cosmetice. Infuzia se obține prin opărirea frunzelor în apă clocotită și o puteți folosi pentru o baie a feței care înviorează și curăță pielea. De asemenea puteți lăsa infuzia să se evapore în dormitorul dvs., pentru un aer proaspăt și parfumat. Praf de dinți: 2 lingurițe de frunze de salvie (proaspătă), 2 linguri de sare de mare. Mărunțiți frunzele, împreună cu sarea, într-un mojar, până ce obțineți o pudră fină, pe care o băgați la cuptor, pisând-o încă o dată și păstrați-o într-o cutie sau recipient etanș. Folosiți-o de 2 ori pe zi împotriva tartrului. Albește dinții și împrospătează respirația. Apă pentru gargară- ingrediente: 50 g salvie proaspătă, 500 ml apă clocotită. Preparare: se opărește salvia cu apă clocotită și se lasă să se infuzeze 15 minute. Se strecoară lichidul, se toarnă într-o sticlă și se folosește ca medicament, pentru gargară. Doza câte o jumătate de ceașcă, de 4 ori pe zi. Este răcoritoare și împrospătează respirația. Șampon (pentru păr șaten)- ingrediente: 3 lingurițe de salvie uscată, 1,7l apă clocotită, 6 linguri săpun de ulei de măsline, 2 ouă, oțet de fructe. Preparare: se pune apa la foc, se adaugă salvia,
974
se acoperă vasul cu un capac și se lasă să fiarbă încet aproximativ 20 de minute. Se strecoară lichidul, se aruncă apoi frunzele și se încorporează săpunul dat pe răzătoarea mare (fulgi). Se amestecă bine ca să se dizolve. Se ia vasul de pe foc și se lasă să se răcească apoi se adaugă ouăle unul câte unul bătând cu telul, până ce compoziția devine omogenă. Se pune apoi într-o sticlă și se lasă 24 ore. Se scutură șamponul acesta înainte de folosire. După ce vă spălați pe cap cu șamponul astfel preparat, ar fi bine să vă clătiți părul cu apă și oțet de fructe (8 părți de apă și o parte oțet). În rest, procedați ca de obicei. Părul castaniu capătă un luciu frumos, șamponul întărește culoarea naturală și închide ușor șuvițele cărunte. Pentru menținerea culorii naturale și a strălucirii părului- se face ultima clătire cu infuzie de salvie. Pentru părul negru, se recomandă un decoct preparat în același mod, dar dintr-un amestec în părți egale de ceai negru și salvie. Pentru tenul cu pori, pătat, ofilit- se fac spălături în fiecare dimineață și seară cu decoct combinat de salvie. Suplimentar, se pune pe obraji seara, o compresă cu acest preparat, care se ține 15 minute. Debilitate infantilă - se indică folosirea infuziei îndulcite cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. De asemenea se poate combina foarte bine cu Cătină (Tamarix ramosissima) fructe sau Coacăz negru (Ribes nigrum) tot fructe. Dereglări glandulare - intern se vor folosi sub formă de ceai câte 3 căni pe zi și extern tamponarea coloanei vertebrale cu tinctură așa cum este sau în diferite diluții cu apă în funcție de toleranța individuală. Se face de 2 ori pe zi, timp de 30 de zile urmată de o pauză de 7 zile după care se va putea relua. Este și un calmant nervos destul de eficient. Diabet zaharat - infuzie câte 3 căni pe zi. În acest caz nu este indicat să se îndulcească cu miere. Se poate foarte bine combina și cu alte plante medicinale (Afin, Fasole, Schinduf, etc). Are efecte asupra reglării funcțiilor ficatului și stomacului ajutând însă și la reducerea glicemiei, înlătură de asemenea senzațiile de greață care apar uneori. Diabet tip II, adjuvant în Diabet tip I salvia sporește foarte mult receptivitatea (cu până la 2-3 ori) organismului la insulină, este concluzia
unui studiu german pe această temă. Pentru combaterea acestei afecțiuni se administrează infuzia de salvie câte o cană pe zi. Diaree - infuzia de Salvie însă de această dată se va lua fără miere este extrem de eficientă și se indică folosirea a câte 3 căni de infuzie pe zi. - Se ia înainte de masă un sfert de linguriță de pulbere de salvie. Stimulează digestia și echilibrează apetitul, având calitatea de a împiedica formarea gazelor în intestin. În lumea arabă salvia este numită „iarba beduinilor“, decoctul de salvie fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive, mai ales a diareei. Se iau 3 căni pe zi de infuzie de salvie. Diaree la nou născuți - în acest caz se pune 1 linguriță de plantă mărunțită la 100 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se va da cu lingurița sau cu biberonul din 3 în 3 ore câte 1 linguriță de ceai din acesta. Se poate combina cu orez fiert și se dă apa în care a fiert tot cu lingurița sau cu biberonul. Se dă în general la temperatura corpului. Digestii lente - infuzia, tinctura, vinul toate au acțiunea de stimulare a secrețiilor gastrice și sunt indicate oricare din acestea. Dischinezii biliare - infuzie 3 căni pe zi, o perioadă de 30 zile urmate de o pauză de 7 zile. Este bine să se asocieze cu lămâie în perioada acestui tratament se taie o lămâie cu coajă cu tot și se pune la 1 litru de apă. Se lasă apoi până a doua zi când se va consuma apa aceasta. Se mai poate combina cu ceai de Armurariu și Anghinare. Disfuncții legate de ciclul menstrual. Se începe cura cu 10 zile înainte de menstră și se vor consuma în fiecare zi 2 căni de infuzie, care pot fi îndulcite cu miere după gust dacă nu aveți contraindicații. Dismenoree - Se începe cura cu 10 zile înainte de menstră și se vor consuma în fiecare zi 2 căni de infuzie, care pot fi îndulcite cu miere după gust dacă nu aveți contraindicații. Se poate lua în dureri în timpul ciclului, ulcerații, vaginită atrofică, bufeuri de căldură în timpul menopauzei, etc. Dispepsie atonă - se vor lua 3 căni de infuzie pe zi, sau în unele cazuri alese se va putea opta pentru tratamentul cu tinctură, caz în care se vor
975
lua zilnic 3 lingurițe de tinctură diluată. În ambele cazuri se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. Diverticulită - se administrează pulberea de salvie, câte 4 lingurițe pe zi, în cure de 21 de zile urmate de 7-10 zile de pauză. Un studiu japonez din 2007 arată că salvia este mai eficientă decât unele antibiotice în tratarea afecțiunilor intestinale corelate cu infecțiile bacteriene. Salvia are efecte antibiotice similare sau chiar mai puternice decât medicamentele de sinteză (ampicilină, eritromicină, gentamicină, etc), contra unor bacterii dezvoltate în intestin, responsabile de multe din cazurile de colită și de alte afecțiuni înrudite. Astfel extractul de salvie s-a dovedit deosebit de activ contra Proteus vulgaris, Shigella flexneri, Shigella sonnei. Asupra Salmonella typhi are aceleași efecte ca ampicilina și streptomicina, asupra Streptococcus aureus are efecte similare cu cloranfenicolul. Pentru tratarea diverticulozei și a colitei de putrefacție se adaugă în fiecare doză de pulbere administrată intern câte 2 picături de ulei volatil de salvie. Dizenterie - infuzie câte 3 căni pe zi, în acest caz administrată neîndulcită. Se consumă înainte sau după mesele principale de 3-6 ori pe zi câte 100 ml de fiecare dată. De asemenea se poate da sub formă de tinctură diluată în cazurile mai grave, când medicamentația o permite. Se poate asocia cu Afin fructe sau cu coajă de stejar decoct. În acest caz este mult mai eficient. Eczeme zemuinde - se poate aplica praf din plantă direct pe rană, după ce s-a spălat foarte bine local cu infuzie mai concentrată sau tinctură diluată. De asemenea foarte eficient la această afecțiune este spălătura cu vin. De asemenea se poate aplica compresă cu vin pentru ajutorul pe care-l dă la cicatrizarea rănii și la oprirea sau diminuarea secrețiilor. Enterocolite - infuzie câte 3 căni pe zi, în acest caz administrată neîndulcită. Se consumă înainte sau după mesele principale de 3-6 ori pe zi câte 100 ml de fiecare dată. De asemenea se poate da sub formă de tinctură diluată în cazurile mai grave, când medicamentația o permite. Se poate asocia cu Afin fructe sau cu coajă de stejar decoct. În acest caz este mult mai eficient.
Faringită - se face gargară cu o infuzie concentrată, de mai multe ori pe zi. Ultima dată obligatoriu înainte de culcare. De asemenea se poate aplica extern compresă caldă cu infuzie. Febră - se consumă 3 căni de infuzie pe zi. Extern se poate umezi un cearșaf cu infuzie și se aplică pe bustul gol rece pentru a trece febra în cazul febrei mari. Se învelește apoi bolnavul bine. Se poate face și de 2 ori pe zi acest lucru dacă există temperatura ridicată. Febre intermitente - se consumă infuzie cu miere de 3 ori pe zi. Fibrom uterin - intern 3 căni de infuzie pe zi cu 15 minute înaintea meselor sau tinctură câte 1 linguriță de 3 ori pe zi. Se pot face de asemenea spălături cu infuzie cu ajutorul irigatorului în fiecare seară. Se va face un tratament de 30 zile urmat apoi de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Extern se mai poate aplica compresă caldă pe zona abdomenului inferior. Gingii sângerânde - se poate clăti gura cu vin sau cu infuzie de mai multe ori pe zi. Gingivite - spălături de mai multe ori pe dinți și clătirea dinților cu infuzie sau cu tinctură diluată. Se pot de asemenea masa gingiile de 3-4 ori pe zi cu un tampon de vată muiat în infuzie sau tinctură diluată. Este foarte eficientă la această afecțiune deoarece este dezinfectantă și totodată ajută datorită substanțelor active din plantă să se refacă gingia. Gripe - infuzie caldă eventual îndulcită cu miere dacă nu aveți contraindicații. Se consumă 3 căni pe zi. Extern se poate aplica o cataplasmă caldă cu infuzie apoi se pune peste ea ceva mai gros, eventual de lână. Se poate aplica și la gât o asemenea compresă în cazurile când răceala este și la nivelul gâtului. Hemoragie uterină prelungită - se indică folosirea infuziei 3 căni pe zi, sau în unele cazuri alese se va putea opta pentru tratamentul cu tinctură, caz în care se vor lua zilnic 3 lingurițe de tinctură diluată. În ambele cazuri se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. Hepatite - infuzie 3 căni pe zi, o perioadă de 30 zile urmate de o pauză de 7 zile. Este bine să se asocieze cu lămâie în perioada acestui tratament se
976
taie o lămâie cu coajă cu tot și se pune la 1 litru de apă. Se lasă apoi până a doua zi când se va consuma apa aceasta. Se mai poate combina cu ceai de Armurariu și Anghinare. Hiperhidroză - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi cu acest ceai se vor face tamponări ale zonelor afectate de transpirația având un efect foarte eficient în acest caz. În cazul transpirațiilor mai puternice se poate face o infuzie și cu o cantitate mai mare de plantă. Hipotensiune - se indică folosirea a 3 căni de infuzie pe zi, sau în unele cazuri alese se va putea opta pentru tratamentul cu tinctură, caz în care se vor lua zilnic 3 lingurițe de tinctură diluată. În ambele cazuri se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. Impotență - consumul infuziei, tincturii sau vinului contribuie la reglarea glandulară și în multe cazuri este un tratament foarte eficient pentru impotență. De asemenea contribuie și la refacerea circuitului sângelui, motiv pentru care de asemenea este util în multe cazuri. Inapetență - în cazurile în care este vorba despre scăderea sau chiar dispariția poftei de mâncare la copii se va da câte un ceai de Salvie sub formă de infuzie cu 30 minute înaintea meselor. În acest caz este bine ca acestea să nu se îndulcească. Adulții pot consuma tinctură diluată în 100 ml apă tot cu 30 minute înaintea meselor. Acestea vor face să se stimuleze secreția de suc gastric și deci este foarte indicat pentru că o dată stimulată această secreție va reveni pofta de mâncare. Indigestie - se ia înainte de masă un sfert de linguriță de pulbere de salvie. Stimulează digestia și echilibrează apetitul, având calitatea de a împiedica formarea gazelor în intestin. În lumea arabă salvia este numită „iarba beduinilor“, decoctul de salvie fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive, mai ales a diareei. Se iau 3 căni pe zi de infuzie de salvie. Infarct -preventiv - Salvia băut des fortifică corpul, previne infarctul și este bun pentru paralizii. Se ia sub formă de infuzie câte 2-3 căni pe zi, eventual îndulcit cu miere dacă nu aveți contra indicații.
Infecțiile aparatului respirator însoțite de febră - studii recente realizate în Bulgaria confirmă efectul antiviral, în cazul infecțiilor gripale al salviei. În plus salvia reduce febra, reduce secrețiile în exces de pe căile respiratorii, calmează durerile de cap și musculare provocate de infecțiile cu viruși gripali. Se administrează infuzia câte 1 litru pe zi, în cure de 7 zile. Extern se fac frecții cu oțet de salvie pe tot corpul, insistându-se asupra toracelui, mâinilor, cefei, tâmplelor și frunții. Infecții reno-urinare - se indică folosirea infuziei 3 căni pe zi, sau în unele cazuri alese se va putea opta pentru tratamentul cu tinctură, caz în care se vor lua zilnic 3 lingurițe de tinctură diluată. În ambele cazuri se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. Inflamații gastro-intestinale asociate cu balonări - se ia înainte de masă un sfert de linguriță de pulbere de salvie. Stimulează digestia și echilibrează apetitul, având calitatea de a împiedica formarea gazelor în intestin. În lumea arabă salvia este numită „iarba beduinilor“, decoctul de salvie fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive, mai ales a diareei. Se iau 3 căni pe zi de infuzie de salvie. Iritații ale gâtului - se indică să se consume ceaiuri sub formă de infuzie câte 3 pe zi cu înghițituri mici pe parcursul întregii zile. Ceaiurile acestea se vor consuma călduțe îndulcite cu miere după gust dacă nu aveți contraindicații și la fiecare cană de ceai se va stoarce sucul de la o jumătate de lămâie. De asemenea se poate face gargară de mai multe ori pe zi cu tinctură diluată. Laringită - se indică să se consume ceaiuri sub formă de infuzie câte 3 pe zi cu înghițituri mici pe parcursul întregii zile. Ceaiurile acestea se vor consuma călduțe îndulcite cu miere după gust dacă nu aveți contraindicații și la fiecare cană de ceai se va stoarce sucul de la o jumătate de lămâie. Leucoree - intern 3 căni de infuzie pe zi cu 15 minute înaintea meselor sau tinctură câte 1 linguriță de 3 ori pe zi. Se pot face de asemenea spălături cu infuzie cu ajutorul irigatorului în fiecare seară. Se va face un tratament de 30 zile urmat apoi de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Memorie dificilă - se mărunțesc și se pisează
977
câteva frunze de salvie (1-2 lingurițe) proaspătă sau uscată. Se pune apoi peste ea 250 ml apă clocotită. se acoperă pentru 30-40 minute, după care se strecoară. Dacă nu aveți contra indicații îndulciți acest ceai cu miere după gust. Se bea în trei reprize cu 20 de minute înaintea meselor. Menopauză - intern 3 căni de infuzie pe zi cu 15 minute înaintea meselor sau tinctură câte 1 linguriță de 3 ori pe zi. Se pot face de asemenea spălături cu infuzie cu ajutorul irigatorului în fiecare seară. Se va face un tratament de 30 zile urmat apoi de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Se poate asocia intern și cu Lemn dulce (Glycirrhizza glabra). Menstre neregulate - intern 3 căni de infuzie pe zi cu 15 minute înaintea meselor sau tinctură câte 1 linguriță de 3 ori pe zi. Se pot face de asemenea spălături cu infuzie cu ajutorul irigatorului în fiecare seară. Se va face un tratament de 30 zile urmat apoi de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Se indică în special în cazurile în care este vorba despre sângerări mai mari sau de mai lungă durată. Nervozitate - se indică folosirea infuziei 3 căni pe zi, sau în unele cazuri alese se va putea opta pentru tratamentul cu tinctură, caz în care se vor lua zilnic 3 lingurițe de tinctură diluată. În ambele cazuri se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. Neurastenie - se indică folosirea a 3 căni de infuzie pe zi, sau în unele cazuri alese se va putea opta pentru tratamentul cu tinctură, caz în care se vor lua zilnic 3 lingurițe de tinctură diluată. În ambele cazuri se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. Noduli mamari - se consumă intern câte 3 căni de infuzie sau se consumă de asemenea vin sau tinctură zilnic cel puțin 30 zile urmat de o pauză de 7 zile apoi reluat. Extern compresă cu infuzie aplicată caldă. Obezitate - 3 căni de infuzie calde se consumă zilnic și vor ajuta la reglarea glandulară și prin aceasta chiar și la obezitate. De asemenea poate stimula digestia lucru care contribuie la eliminarea mai rapidă a mâncării din stomac. Oboseală - se indică folosirea a 3 căni de infu-
zie pe zi, sau în unele cazuri alese se va putea opta pentru tratamentul cu tinctură, caz în care se vor lua zilnic 3 lingurițe de tinctură diluată. În ambele cazuri se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. Are o acțiune deosebită în cazul oboselilor atât fizice cât și psihice înlăturând oboseala, surmenajul, stările de slăbiciune și chiar migrenele în unele cazuri. Se poate folosi perioade de 2-3 luni. Oprirea lactației - mamele care doresc să se oprească lactația este suficient să consume 3 căni de infuzie pe zi și în scurt timp aceasta se va opri. Pentru refacerea fermității sânilor după lactație se poate aplica compresă în fiecare seară cu infuzie. Paralizii - Salvia băut des fortifică corpul, previne infarctul și este bun pentru paralizii. Se poate de asemenea folosi sub formă de tinctură care se aplică pe coloana vertebrală de 2 ori pe zi printr-un masaj blând. Este extrem de eficientă. Parkinson - intern se vor folosi sub formă de ceai câte 3 căni pe zi și extern tamponarea coloanei vertebrale cu tinctură așa cum este sau în diferite diluții cu apă în funcție de toleranța individuală. Se face de 2 ori pe zi, timp de 30 de zile urmată de o pauză de 7 zile după care se va putea relua. Parodontoză - spălături de mai multe ori pe dinți și clătirea dinților cu infuzie sau cu tinctură diluată. Se pot de asemenea masa gingiile de 3-4 ori pe zi cu un tampon de vată muiat în infuzie sau tinctură diluată. Este foarte eficientă la această afecțiune deoarece este dezinfectantă și totodată ajută datorită substanțelor active din plantă să se refacă gingia. Răceli - infuzie caldă eventual îndulcită cu miere dacă nu aveți contraindicații. Se consumă 3 căni pe zi. Extern se poate aplica o cataplasmă caldă cu infuzie apoi se pune peste ea ceva mai gros, eventual de lână. Se poate aplica și la gât o asemenea compresă în cazurile când răceala este și la nivelul gâtului. Răni - spălături cu tinctură diluată apoi aplicarea de compresă sau în unele cazuri se poate aplica unguent sau chiar praf din plantă. Ajută și la oprirea sângerărilor. Răni care se vindecă greu- răni infectate se dezinfectează locul afectat cu tinctură de salvie,
978
apoi se aplică o cataplasmă cu frunze mărunțite de salvie. Tratamentul se face zilnic câte o oră, cel puțin 3 săptămâni sau în funcție de rană. Răni diverse - spălături cu tinctură diluată apoi aplicarea de compresă sau în unele cazuri se poate aplica unguent sau chiar praf din plantă. Ajută și la oprirea sângerărilor. Retragerea gingiilor - spălături de mai multe ori pe dinți și clătirea dinților cu infuzie sau cu tinctură diluată. Se pot de asemenea masa gingiile de 3-4 ori pe zi cu un tampon de vată muiat în infuzie sau tinctură diluată. Este foarte eficientă la această afecțiune deoarece este dezinfectantă și totodată ajută datorită substanțelor active din plantă să se refacă gingia. Reumatism - intern se poate consuma infuzie, tinctură, vin sau chiar praf din plantă. Extern se face compresă cu infuzie aplicată caldă. Se face de 2 ori pe zi. Reumatism cronic - intern se poate consuma infuzie, tinctură, vin sau chiar praf din plantă. Extern se face compresă cu infuzie aplicată caldă. Se face de 2 ori pe zi. Se poate combina în acest caz cu Tuia (Tuja orientalis), aplicat extern. Reumatism degenerativ - intern se poate consuma infuzie, tinctură, vin sau chiar praf din plantă. Extern se face compresă cu infuzie aplicată caldă. Se face de 2 ori pe zi. La dureri pe lângă compresă se mai poate aplica unguent. Revigorare - se fac băi cu infuzie de salvie (5 litri la o cadă de apă) de 2 ori pe săptămână. Băile de salvie conferă o stare de tonus psihic și de vioiciune, înlătură oboseala, dau corpului un miros plăcut. Salivație excesivă - se clătește cavitatea bucală de mai multe ori pe zi cu un ceai mai concentrat. Obligatoriu și înainte de culcare. Seboreea feței - se tamponează fața de mai multe ori pe zi cu infuzie mai concentrată sau eventual cu tinctură diluată în diferite proporții în funcție de toleranță. Slăbiciuni fizice - se indică folosirea a 3 căni de infuzie pe zi, sau în unele cazuri alese se va putea opta pentru tratamentul cu tinctură, caz în care se vor lua zilnic 3 lingurițe de tinctură diluată. În ambele cazuri se poate îndulci cu miere dacă nu
există contraindicații în acest sens. Spasme - intern se poate consuma infuzie, 3 căni pe zi sau tinctură câte 3 lingurițe pe zi. Stare de nervozitate - se indică folosirea a 3 căni de infuzie pe zi, sau în unele cazuri alese se va putea opta pentru tratamentul cu tinctură, caz în care se vor lua zilnic 3 lingurițe de tinctură diluată. În ambele cazuri se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. Sângerarea gingiilor - se clătește gura de mai multe ori pe zi cu infuzie de salvie mai concentrată. Sterilitate secundară - mai eficient în acest caz este tratamentul cu tinctură. Se vor lua pentru aceasta o perioadă de 30 de zile câte 3 lingurițe de tinctură pe zi cu 15 minute înaintea meselor principale. Ajută la reglarea glandulară a organismului. Se poate folosi și cu alte plante medicinale. Salvia favorizează fecundația, combate sterilitatea și impotența sexuală. Stimulent al circulației cerebrale - intern se vor folosi sub formă de ceai câte 3 căni pe zi și extern tamponarea coloanei vertebrale cu tinctură așa cum este sau în diferite diluții cu apă în funcție de toleranța individuală. Se face de 2 ori pe zi, timp de 30 de zile urmată de o pauză de 7 zile după care se va putea relua. Este și un calmant nervos destul de eficient. Stomatite - se face o infuzie cu cantitate dublă de plantă sau se pun 2 lingurițe de tinctură la 100 ml apă și se face gargară de mai multe ori pe zi. Obligatoriu însă și înainte de culcare. Surmenaj - consumul infuziei o perioadă de 15 zile câte 3 căni de infuzie pe zi sau 3 lingurițe de tinctură diluate, luate cu 15 minute înaintea meselor este foarte eficient pentru tratarea afecțiunii. Transpirații excesive - studii făcute în paralel în Anglia, Germania și SUA, au arătat fără dubiu că salvia reduce puternic transpirația, inclusiv cea care apare pe fondul unor dezechilibre la nivelul glandelor cortico-suprarenale. Se administrează în acest scop sub formă de tinctură câte 4 lingurițe pe zi, sau infuzie din care se bea 1 cană pe parcursul unei zile (are un gust neplăcut, dar este foarte eficient). Comisia E (organism guvernamental german de verificare a eficiențelor plantelor medicinale) recomandă extern băile totale sau parțiale
979
cu extract de salvie (se folosește infuzia), pentru combaterea transpirației excesive. Transpirații nocturne - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se vor putea consuma 2 ceaiuri pe zi. Pentru a opri transpirația se vor bea reci în mai multe reprize. Salvie cu levănțică în părți egale infuzie se poate lua câte 2 căni pe zi, contra transpirației nocturne sau chiar se poate face tamponări locale cu ceai mai concentrat. Transpirații neplăcute (mâini, subsuori, picioare)- 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi cu acest ceai se vor face tamponări ale zonelor afectate de transpirația având un efect foarte eficient în acest caz. În cazul transpirațiilor mai puternice se poate face o infuzie și cu o cantitate mai mare de plantă. Tremurături - Salvia băut des fortifică corpul, previne infarctul și este bun pentru paralizii. Se poate de asemenea folosi sub formă de tinctură care se aplică pe coloana vertebrală de 2 ori pe zi printr-un masaj blând. Este extrem de eficientă. Tuberculoză - infuzie 3 căni pe zi ajutând la diminuarea transpirațiilor nocturne și de asemenea la diminuarea secrețiilor. Se poate de asemenea face și baie cu ceai de Salvie. Tulburări intestinale - în special cu flatulență, diaree, etc. Se indică folosirea infuziei, câte 3 căni pe zi sau eventual tinctură câte 1 linguriță de 3 ori pe zi diluată cu 100 ml apă rece. Se ia înainte de mesele principale cu 15 minute. Tulburări de memorie - un studiu al Universității din Newcastle, Marea Britanie, a obiectivat că administrarea salviei amplifică memoria de lungă și de scurtă durată, crește capacitatea de raționament și performanța intelectuală în general. Mai mult aceste calități se mențin mai bine în condiții de stres, salvia fiind și un excelent remediu pentru combaterea efectelor negative ale stresului și având efect anxiolitic. Se administrează pulbere, câte o jumătate de linguriță de 4 ori pe zi, în cure de 4 săptămâni, urmate de 3 săptămâni de pauză. Tulburări specifice premenopauzei - contra acestor probleme tinctura de salvie este un ade-
vărat elixir, reducând transpirația, rărind apariția bufeurilor, având un puternic efect de reîntinerire. Se administrează câte 1 linguriță de tinctură (întotdeauna diluată cu apă) de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele terapeutice apar după 4 săptămâni de folosire al plantelor. Contra hemoragiilor care par la debutul menopauzei, se folosește pulberea de salvie câte o jumătate de linguriță de 3 ori pe zi. Un studiu realizat în Italia pe 30 de femei a arătat că după 3 luni de tratament cu salvie s-au rărit sau chiar au dispărut bufeurile nocturne, precum și transpirația abundentă. De altfel, împotriva transpirației excesive sau cu miros neplăcut, salvia are efecte extraordinare, fiind un adevărat deodorant cu administrare internă. Tumori pe tubul digestiv - în medicina tradițională arabă, infuzia combinată de salvie, din care se administrează câte 2-3 căni pe zi, în cure de minimum 3 luni, este un remediu rebutabil împotriva acestor afecțiuni. Același lucru îl susține terapeuta de origine austriacă Maria Treben, care adaugă faptul că salvia este un minunat ajutor în toate formele de cancer citând un faimos dicton din Evul Mediu: „De ce să moară omul, dacă în grădină crește salvie“. Ulcerații cronice - intern se consumă 3 căni de infuzie pe zi. Extern după spălare cu un ceai mai concentrat care ajută la diminuarea secrețiilor și este un bun dezinfectant se poate aplica unguent. În cazurile mai grave se indică spălarea cu tinctură diluată în funcție de toleranța individuală (1 linguriță la 100 ml lichid, sau chiar 2-3 în funcție de toleranță). Se poate folosi alternativ cu unguent cu propolis (Propoderm) care există la toate magazinele Apicola. Ulcere de gambă - intern se consumă 3 căni de infuzie pe zi. Extern după spălare cu un ceai mai concentrat care ajută la diminuarea secrețiilor și este un bun dezinfectant se poate aplica unguent. În cazurile mai grave se indică spălarea cu tinctură diluată în funcție de toleranța individuală (1 linguriță la 100 ml lichid, sau chiar 2-3 în funcție de toleranță). Vaginită atrofică - 4 linguri de plantă mărunțită se poate pune la 1 litru de apă clocotită. se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară și se vor
980
face spălături cu ajutorul irigatorului zilnic, până la trecerea afecțiunii. Intern se poate consuma sub formă de infuzie câte 2-3 căni pe zi. Varice - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se vor putea consuma 2 ceaiuri pe zi. Este foarte util pentru ajută la refacerea circulației sângelui. De asemenea extern se poate aplica sub formă de compresă pe zonele afectate pentru diminuarea varicelor. Se poate folosi și perioade mai lungi de timp. Vomă - un ceai infuzie din această plantă contribuie la dispariția senzației de vomă. Se mărunțesc și se pisează câteva frunze de salvie (1-2 lingurițe) proaspătă sau uscată. Se pune apoi peste ea 250 ml apă clocotită. se acoperă pentru 30-40 minute, după care se strecoară. Dacă nu aveți contra indicații îndulciți acest ceai cu miere după gust. Se bea în trei reprize cu 20 de minute înaintea meselor.
981
Mod de administrare pe afecțiuni: Bronșite - 2 lingurițe de plantă mărunțită se va SALVIE DE CÂMP pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, se strecoară și se pot folosi 2 căni pe zi. Extern se folosește cantitate dublă de plantă, pentru spălături, sau comprese. Se poate asocia cu podbal, isop, ceapă, pătlagină, etc. Răceală - 2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, se strecoară și se pot folosi 2 căni pe zi. Extern se folosește cantitate dublă de plantă, pentru spălături, sau comprese. În ceai se pune zeamă de lămâie și miere după gust dacă nu există contraindicații. Răni - 2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, se strecoară și se pot folosi 2 căni pe zi. Extern se folosește cantitate dublă de plantă, pentru spălături, sau comprese. Se poate asocia foarte bine cu Gălbenele. Tuse - 2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 Salvia pratensis Fam. Lamiaceae. minute, se strecoară și se pot folosi 2 căni pe zi. Extern se folosește cantitate dublă de plantă, pentru Denumiri populare: Ormea în limba dacă. spălături, sau comprese. Se poate asocia cu podbal, Descriere: plantă ierboasă, comună, cu miros isop, ceapă, pătlagină, etc. tare ce crește pe coline aride, fânețe și pășuni uscate, prin poiene și tufișuri. În tradiția populară: zeama groasă, rezultată din fierberea unei cantități mai mari de tulpini florare, amestecată cu spirt, se întrebuința ca unguent pentru slăbiciuni și dureri de picioare. La Rășinari se fierbeau 3 fire într-o jumătate de litru de apă și decoctul se bea îndulcit în tuberculoză. Compoziție chimică: conține ulei eteric, mucilagii, vitamina C. Acțiune farmacologică: se întrebuințează în afecțiunile respiratorii ca și calmant. Extern pentru răni mai ușoare. Se folosește la următoarele afecțiuni: bronșite, răceală, răni, tuse. Preparare și administrare: - 2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, se strecoară și se pot folosi 2 căni pe zi. Extern se folosește cantitate dublă de plantă, pentru spălături, sau comprese.
982
SASCHIU
Vinca minor, Vinca herbacea Fam. Apocynaceae. Denumiri populare: barbanoc, bănuț, berbenoc, brebenei, caprifoi, coada-vânătorului, cununiță, foaie-n-fân, foi în fir, falamfin, fonchiu, iederă, merișor, perișor, pervincă, ponchin, sacfin, sacsău, saseu, verdeață. Descriere: este o plantă perenă, erbacee, cu tulpina lignificată la bază, repentă. Organele subterane permit ca în mod natural să se realizeze în înmulțirea speciei fără participarea semințelor. Sistemul radicular este dezvoltat dar nu profund. În zona coletului se formează numeroși muguri, care crescând ajung lăstari aerieni. O parte din aceștia, în tendința de a crește orizontal, formează la internodii rădăcini. Mai puțin studiat și clarificat este fenomenul de formare a stolonilor numeroși și scurți, din întrepătrunderea acestora cu rădăcinile rezultând un sistem stolinifer subteran voluminos, dens, care asigură extinderea vetrelor ocupate cu această specie. Tulpina este scurtă 2-3 cm. Ramurile florifere sunt ascendente. Lăstarii tineri sunt erecți, dar o
dată cu alungirea capătă o creștere paralelă cu solul. Frunzele sunt persistente, de culoare verde crud când sunt tinere, mai târziu devin pieloase, de culoare verde închis, pe fața superioară, au forma lanceolat eliptică și sunt dispuse opus pe lăstari. La subsuoara frunzelor sunt situate florile de culoare albastră cu un diametru de circa 3 cm sunt dispuse axilar. Ele sunt formate dintr-un caliciu cu 5 lacinii glabre, o corolă infundibuliformă, cu 5 diviziuni asimetric romboidale, 5 stamine și ovarul super, cu un stil lung, îngroșat sub stigmat, în formă de disc. Fructul este un folicul care poartă 2-3 semințe, alungite de 6-9 mm, de culoarea solului. Înflorirea începe în aprilie și durează până la începutul lui iunie. În tradiția populară: infuzia sau decoctul plantei se lua ca laxativ sau purgativ. Decoctul se folosea contra hemoragiei. Când mergea menstruația prea tare, se fierbea cu coada calului și se bea decoctul. Femeile când aveau dureri și scurgeri după nașteri fierbeau împreună cu lemnul- domnului și beau decoctul și se spălau cu el. La leucoree se fierbea, uneori cu alte flori și se bea decoctul. Ceaiul din flori se lua pentru a opri secreția de lapte după ce se înțărcau copiii. Se mai folosea la cununi și coroane. Istoric și întrebuințări: în medicina populară această specie este cunoscută de multă vreme pentru acțiunea ei astringentă și antigalactogogă. Proprietățile pentru care se cultivă sau se recoltează din flora spontană au fost puse în evidență abia în 1954. Astăzi partea aeriană a plantei se recoltează pentru extragerea alcaloizilor care intră în componența medicamentelor întrebuințate în reducerea hipertensiuni arteriale, în diminuarea ritmului miocardului și în oxigenarea creierului. Datorită importanței acestor alcaloizi problema trecerii speciei din flora spontană în cultură a devenit o necesitate. Ea este posibilă și permite dublarea producției de masă vegetală fără a diminua conținutul în principii active. Răspândire: Specie răspândită în centrul și sudul Europei, la noi crește prin tufărișuri și prin pădurile din regiunea deluroasă, unde formează de
983
multe ori covoare întinse. Se cultivă și în scopuri ornamentale, mai ales prin cimitire. Recoltare: Se culeg părțile aeriene sau întreaga plantă cu rădăcini în tot timpul anului, de preferință înainte de înflorire, precum și în perioada de înflorire. Se usucă repede, în locuri bine ventilate sau la temperaturi de 50-60 grade. Substituiri: În unele țări alături de V. minor se recoltează și V. Herbacea, o plantă erbacee, cu tulpina târâtoare frunze superioare lanceolate, ciliate, caduce. Este o specie răspândită în Europa răsăriteană până în Austria. La noi în țară crește în regiunea deluroasă, pe coline însorite, în locuri ierboase, de preferință pe sol nisipos, arid, precum și în pădurile de silvo-stepă. Compoziție chimică: se folosește planta Herba Vincae minoris. Din Vinca minor s-au izolat alcaloizii: vincamina, vincaminorina, pervincina, vincina, etc. În plantă s-au găsit macro și microelemente cu un conținut de 8% reprezentate de: Na, Ca, P, K, Fe, Mn, Zn, Cu, Mo. Principiile active sunt reprezentate de alcaloizi indolici al căror conținut variază cu factorii genetici și ecologici între 0,05-1,00%. Alcaloidul major este vincamina. Conținutul în vincamină din totalul alcaloidic variază în limite largi, fiind cuprins între 10-40%. După unii autori există o corelație pozitivă între conținutul în alcaloizi totali și cel în vincamicină. Vincamina este însoțită de un amestec de alcaloizi bază ca vincină, vincinină, vincaminină. Din plantă s-au izolat și un număr foarte mare de alcaloizi de tipuri diferite, dar toți au structură indolică: acuamicina, eburnamina, chebracamina, aspidospermina, lochnerina, ș.a. Pe lângă alcaloizi în plantă s-au identificat aminoacizi liberi, flavone, derivați ai kempferolului și cvercetolului, acizi fenolici liberi, ca acidul cafeic, acidul p-hidroxibenzoic, acid pirocatechic, taninuri, carotenoide, dambonitol, 1-glutamat-carboxilază. În frunze s-au găsit acid ursolic, ornol, betasitosterol, triacontan și colină. Acțiune farmacologică: totalul alcaloidic are acțiune ganglioplegică și spasmolitică, cu efect hipotensiv trecător. Ajută la refacerea circulației sângelui în creier. Sunt spasmolitice și simpato-
litice. Vincamina este un hipotensiv lipsit de fenomene secundare. Principiile active extrase din această plantă acționează și asupra sistemului central nervos. Scad tensiunea arterială, diminuează ritmul cardiac și contribuie la oxigenarea creierului. Alcaloizii din saschiu au o importantă acțiune hipotensivă, excitând inima, respirația și peristaltismul intestinal. Nu are efecte toxice. Ajută de asemenea la îmbunătățirea circulației sângelui în special cu sulfină în părți egale. Există o serie de medicamente preparate din această plantă care se folosesc la diferite afecțiuni. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: arterioscleroză, cancer toate tipurile, combaterea secreției de lapte la lăuze, constipație, hemoragii interne, hemoragii uterine, hipertensiune arterială, leucemie, răni, rărirea bătăilor inimii, scleroză cerebrală, spălături vaginale, tahicardie, tonic digestiv. Preparare și administrare: Este posibil să se facă tratamente cu această plantă timp de 30 de zile, urmat apoi de o pauză de 7 zile după care se poate relua din nou tratamentul. - Infuzie 1 linguriță de plantă uscată și măcinată la 250 ml apă clocotită. Se lasă timp de 15 minute acoperită. Se strecoară: Se bea întreaga cantitate pe parcursul unei zile. Este util la combaterea secreției de lapte la femei lăuze, tratarea hemoragiilor, hipertensiune, rărirea frecvenței bătăilor inimii, combaterea sclerozei cerebrale, constipație, tonic digestiv, grăbirea cicatrizării rănilor. Se pot consuma până la 2 căni pe zi. - 2 linguri de plantă mărunțită se pun la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă în cursul zilei în afecțiunile stomacului, sau pentru a opri laptele femeilor care doresc să înțarce copiii. De asemenea se poate folosi la ateroscleroză consumându-se 2 căni pe zi. - 3-4 linguri de plantă mărunțită se pun la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă pentru 20 minute, se strecoară și se fac spălături vaginele în cazul hemoragiilor uterine. Mod de administrare pe afecțiuni: Arterioscleroză - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, eventual îndulcite cu miere dacă
984
nu există contraindicații în acest sens. Este util să se ia și usturoi în alimentație zilnic. Cancer toate tipurile - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, eventual îndulcite cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. Este util în toate cazurile de cancer. Se poate lua în combinație cu Năprasnic care ajută și el sau pentru cei cu localizări la cap se poate folosi în combinație cu Rozmarin. În cazul combinațiilor acestea se vor pune câte 1 linguriță din fiecare plantă fiind extrem de util. Înainte de ani 60 s-a folosit cu mare succes această plantă în toate formele de cancer, dar acum se preferă să se folosească medicamentele de sinteză, fiind mai ușor de preparat. Ajută chiar și în cazurile de metastaze sau ajută enorm pe cei care folosesc și chimioterapia. Combaterea secreției de lapte la lăuze - Infuzie 1 linguriță de plantă uscată și măcinată la 250 ml apă clocotită. Se lasă timp de 15 minute acoperită. Se strecoară: Se bea întreaga cantitate pe parcursul unei zile. Este util la combaterea secreției de lapte la femei lăuze, tratarea hemoragiilor, hipertensiune, rărirea frecvenței bătăilor inimii, combaterea sclerozei cerebrale, constipație, tonic digestiv, grăbirea cicatrizării rănilor. Se pot consuma până la 2 căni pe zi. Constipație - Infuzie 1 linguriță de plantă uscată și măcinată la 250 ml apă clocotită. Se lasă timp de 15 minute acoperită. Se strecoară: Se bea întreaga cantitate pe parcursul unei zile. Se poate face suplimentar și alte tratamente cu alte plante, dar această plantă ajută la reglarea digestiei și la o mai bună funcționare a intestinelor. Important este să se consume suficiente lichide. Hemoragii interne - Infuzie 1 linguriță de plantă uscată și măcinată la 250 ml apă clocotită. Se lasă timp de 15 minute acoperită. Se strecoară: Se bea întreaga cantitate pe parcursul unei zile. Este util la combaterea secreției de lapte la femei lăuze, tratarea hemoragiilor, hipertensiune, rărirea frecvenței bătăilor inimii, combaterea sclerozei cerebrale, constipație, tonic digestiv, grăbirea cicatrizării rănilor. Se pot consuma până la 2 căni pe zi. Hemoragii uterine - 4 lingurițe de plantă mă-
runțită se pun la 500 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Când ajunge la temperatura corpului se fac spălături în fiecare seară cu irigatorul. Suplimentar se poate face și amestec cu coajă de stejar- 1 linguriță de coajă pusă la 250 ml de apă și fiert 10 minute, apoi strecurat și când este gata se va amesteca cu ceai de saschiu. Intern se vor consuma infuzii făcute cu 1 linguriță de plantă la 250 ml apă. Se consumă 2 căni pe zi, una dimineața și una seara, preferabil înaintea meselor. 3-4 linguri de plantă mărunțită se pun la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă pentru 20 minute, se strecoară și se fac spălături vaginele în cazul hemoragiilor uterine. Hipertensiune arterială - 1 linguriță de plantă uscată și mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se consumă în cursul zilei cu lingurița contribuind la reglarea tensiunii arteriale. Se face o cură de 20 de zile urmate de 7 zile de pauză după care se poate relua. Leucemie - se face o combinație din 2 lingurițe de plante mărunțite puse la 250 ml apă clocotită. Se vor folosi în acest caz rozmarin 1 linguriță și 1 linguriță de saschiu. Se iau intern câte 3 căni pe zi, preferabil înaintea meselor cu 15 minute. În cazurile când nu există contraindicații se pot îndulci cu miere. Suplimentar în toate cazurile este foarte util să se consume suc de sfeclă roșie în combinație cu morcov, minimum 200 ml pe zi, însă și acestea consumate înaintea meselor întotdeauna. Răni - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se aplică sub formă de comprese sau chiar cataplasme ajutând la diminuarea sau chiar oprirea sângerărilor și de asemenea ajută la o mai rapidă cicatrizare. Rărirea bătăilor inimii - Infuzie 1 linguriță de plantă uscată și măcinată la 250 ml apă clocotită. Se lasă timp de 15 minute acoperită. Se strecoară: Se bea întreaga cantitate pe parcursul unei zile. Este util la combaterea secreției de lapte la femei lăuze, tratarea hemoragiilor, hipertensiune, rărirea frecvenței bătăilor inimii, combaterea sclerozei cerebrale, constipație, tonic digestiv, grăbirea cicatrizării rănilor. Se pot consuma până la 2 căni
985
pe zi. Scleroză cerebrală - Infuzie 1 linguriță de plantă uscată și măcinată la 250 ml apă clocotită. Se lasă timp de 15 minute acoperită. Se strecoară: Se bea întreaga cantitate pe parcursul unei zile. Este util la combaterea secreției de lapte la femei lăuze, tratarea hemoragiilor, hipertensiune, rărirea frecvenței bătăilor inimii, combaterea sclerozei cerebrale, constipație, tonic digestiv, grăbirea cicatrizării rănilor. Se pot consuma până la 2 căni pe zi. Se va consuma și suc de sfeclă zilnic câte minimum 100 ml. Spălături vaginale - 3-4 linguri de plantă mărunțită se pun la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă pentru 20 minute, se strecoară și se fac spălături vaginele în cazul hemoragiilor uterine. Tahicardie - Infuzie 1 linguriță de plantă uscată și măcinată la 250 ml apă clocotită. Se lasă timp de 15 minute acoperită. Se strecoară: Se bea întreaga cantitate pe parcursul unei zile. Este util la combaterea secreției de lapte la femei lăuze, tratarea hemoragiilor, hipertensiune, rărirea frecvenței bătăilor inimii, combaterea sclerozei cerebrale, constipație, tonic digestiv, grăbirea cicatrizării rănilor. Se pot consuma până la 2 căni pe zi. Se poate lua cu păducel și Unguraș. Tonic digestiv - Infuzie 1 linguriță de plantă uscată și măcinată la 250 ml apă clocotită. Se lasă timp de 15 minute acoperită. Se strecoară: Se bea întreaga cantitate pe parcursul unei zile. Ajută la reglarea digestiei în unele cazuri se pot consuma 3 căni pe zi. ALTE VARIETĂȚI DE SASCHIU Vinca major - plantă mediteraneană la noi întâlnită ca plantă ornamentală, conține un mare număr de alcaloizi cum sunt: vincamajina, pervincina, vinina, reserpina, vincamajoridina, vincamajoreina, etc. Totalul alcaloidic are o acțiune ganglioplegică și spasmolitică, cu efect hipotensiv trecător. Vinca herbacea - din ea s-au izolat un număr mare de alcaloizi cu nucleu indolic. Dintre aceștia mai bine studiat a fost herbaceina, alcaloid cu proprietăți hipotensive. Vinca rosea - este o plantă din regiunile tropicale și subtropicale, care a fost introdusă la noi
în culturi în Stațiunea experimentală a Institutului pentru controlul de stat al medicamentului și cercetări farmaceutice în anul 1957. Descrierea plantei. Plantă vivace sau anuală în culturi, cu rădăcini scurt pivotate și mult ramificate, galbene la exterior, lungi până la 30 cm și groase de 1,5 cm. Tulpinile lemnoase înalte de 30-40 cm poartă frunze membranoase, opuse, scurt pețiolate, cu limbul oval lanceolat și marginea întreagă. Florile sunt solitare, axilare, scurt pedunculate, de culoare roșie sau albă. Fructul este format din două folicule divergente. Răspândire: Planta crește spontan în Madagascar, Brazilia, Java, Vietnam, iar ca plantă ornamentală este răspândită în întreaga lume. Recoltare: Rădăcinile se recoltează toamna, iar frunzele în timpul înfloririi. Se evită recoltarea produselor de la plantele virozate. Compoziția chimică. Din această plantă s-au izolat un număr mare de alcaloizi, dintre care vincaleucoblastina, leurosina, leurocristina și leucosidina dau rezultate satisfăcătoare în terapiile diferitelor tipuri de neoplasm uman, fiind folosiți mai ales în tratamentul leucemiilor. Ținând seama de valoarea terapeutică a principiilor active din Vinca rosea, la noi s-a efectuat un studiu sistematic al plantei aclimatizată în condițiile pedoclimatice ale țării noastre pentru stabilirea compoziției chimice și extragerea substanțelor cu acțiune citostatică. Din cercetările fitochimice efectuate s-a constatat că rădăcinile conțin 0,85% alcaloizi totali, iar frunzele 0,37% alcaloizi totali; s-a stabilit metoda de testare a alcaloizilor oncologici. Saschiu cu frunze colorate. Vinca major Variegata. Se poate obține la comandă de la florării. Este o plantă cu lăstari culcați, cu frunze de culoare galben verzuie și flori mari albastru-violete. Costă în jur de 15 lei bucata. Ca indicații terapeutice se respectă cele de la Saschiu.
986
SĂPUNARIȚĂ
Saponaria officinalis Fam. Caryophyllaceae. Denumiri populare: bășică de ali din vânt, berbecei, buruiană albă, ciuin, ciuin roșu, iarbă de saponit, floare de săpun, floarea călugărului, floarea studentului, flori albe, flori bălai, flori de parfum, flori de tăietură, grozdică, juni, odogaci, rupturi de mal, săponel, săpunași, săpunel, săpunul calului, săpunul popii, soponariță, spumăriță, văcăriță. În tradiția populară: babele dădeau decoctul de săpunariță pentru curățirea sângelui. A avut variate întrebuințări în medicina populară. Istoric și întrebuințări: rădăcinile de săpunariță s-au utilizat încă din antichitate ca expectorante, diuretice și depurative, datorită conținutului în saponine, mucilagii, pectine, grăsimi, etc. Se menționează folosirea săpunariței în tratarea bronșitei și a anghinei pectorale, a faringitei granuloase, a reumatismului, gutei, eczemelor, plăgilor, furunculelor, precum și a oxiurazei. Ca expectorant, rădăcinile se utilizează, în cantități bine dozate sub formă de infuzie, extract fluid, tinctură sau sirop. În tehnica farmaceutică se folosesc ca emulgator sau ca adjuvant în administrarea per os a unor substanțe medicamentoase, în scopul accelerării resorbției acestora. Rădăcinile se folosesc de asemenea la prepararea alviței și a halvalei, precum și în calitate de deter-
gent natural, toate părțile plantei, agitate cu apă, formând o spumă abundentă. Se cultivă și ca plantă ornamentală. Descriere: este o specie perenă, erbacee, perenă, cu un rizom cilindric gros până la 2 cm, acoperit ca și rădăcinile de un suber roșiatic și de numeroși stoloni. Rădăcinile se deosebesc de rizom și stoloni prin absența nodurilor, sau nodurile sunt foarte slab dezvoltate, în interior fiind de culoare gălbuie. Din rizom se dezvoltă lăstari sterili și fertili. Tulpinile sunt erecte de 30-80 cm înălțime, puțin ramificate și cu noduri slab dezvoltate. Frunzele, eliptice, alungite 7-10 cm cu 3 nervuri, opuse, sunt puțin concrescute la bază și au marginea întreagă. Florile mirositoare, sunt dispuse în inflorescențe de tip dicaziu, sunt protandrice. Caliciul este gamosepal, cilindric, lung de 1,5-2 cm, verzui cu 5 dinți inegali. Petalele albe sau alb cu roz, sunt în număr de 5, ușor emarginate, cu o anexă în interior numită unguiculă. Staminele sunt în număr de 10, ovarul este alungit cu 2 stile. Înflorește în lunile iunie- septembrie. Fructul este o capsulă, lungă până la 2 cm cu caliciul persistent, care se deschide la maturitate prin 4-5 dinți inegali. Semințele sunt negre, reniforme, ușor turtite, cu lungimea de 1,8-2 mm și lățimea de 1,5-2 mm. Greutatea a 1000 semințe este de 1,3-2 g. Crește în locurile nisipoase pe marginea râurilor, a drumurilor și pe lângă garduri. Specie eurasiatică. La noi crește de-a lungul pâraielor și a râurilor, de preferință pe terenuri nisipoase. Se întâlnește de asemenea pe lângă garduri și drumuri. Prin grădini se cultivă mai ales sub formă de flori involte. Poate fi introdusă în cultură de preferință pe aluviuni. Compoziție chimică: se folosesc rădăcinile Radix Saponaria rubrae. În materia vegetală se găsesc 6-8% substanțe minerale, glucide libere ( lactozina) și reducătoare. Principiile active care dau plantei valența terapeutică sunt saponinele triterpenice. Totalul de saponine este cunoscut sub denumirea se saporubină. Conținutul de saponine din rădăcină variază în funcție de zona de cultură și proveniență, de la cir-
987
ca 5% în țara noastră la 17,5% în Polonia și 20-30 % în Rusia. Saponinele prin hidroliză acidă pun în libertate gipsogenină, acid gipsogenic și acid cvilaic. Frunzele conțin o cantitate apreciabilă de saponine și ar putea fi folosite ca materie primă. Mai conțin o flavonozidă, denumită saponarină, care se hidrolizează în saponaretină, vitexină și glucoză. Materia primă vegetală are acțiune expectorantă, depurativă și ușor diuretică, insecticidă și bactericidă. Datorită saponozidelor triterpenice, are acțiune puternic iritantă asupra căilor digestive și mucoaselor. Diminuează tensiunea superficială, modifică permeabilitatea membranei celulare. Mărește secreția biliară și alte secreții digestive. Acționează asupra inimii, diminuându-i forța de contracție. Acțiune farmacologică: datorită saponozidelor de natură triterpenică are acțiune puternic iritantă asupra țesuturilor, expectorant, diuretic, diminuează tensiunea superficială, modifică permeabilitatea membranei celulare și mărește secrețiile lichide. Mărește secrețiile biliare și alte secreții digestive. Saponozidele în general au acțiune toxică, combinându-se cu colesterolul din membrana hematiilor, ducând la hemoliză puternică în funcție de doză. În doze mari opresc cordul în sistolă. Produc vărsături și diaree. Favorizează absorbția altor toxine. Această acțiune este mult redusă în stomac unde, din cauza acidității sucului gastric, saponozidele sunt hidrolizate, sapogenina rezultată, fiind insolubilă, nu mai este activă. Pulberea de rădăcină este puternic iritantă asupra mucoaselor nazale și conjunctivale. Aplicată local produce strănut și conjunctivită. Indicații interne se referă la proprietățile expectorante dar în cantități bine dozate sub formă de infuzie, extract fluid, tinctură sau sirop. Intra-rectal este util în afecțiuni parazitare. Se folosește la următoarele afecțiuni: abcese, acnee, afecțiuni hepatice, alopecie, astm, bronșite, circulație venoasă deficitară, dermatoze cronice, dischinezii biliare, eczeme, edeme ganglionare, erupții tegumentare cronice, faringite granuloase, furunculoză, herpes, icter, oxiuri, plăgi, psoriazis, răni, tuse veche, ulcerații, viermi intestinali, zona-
zoster. Precauții și contraindicații: Atenție! Nu se supradozează, se va tăia în bucățele mici, nu se face praf, deoarece pulberea este foarte iritantă pentru nas. Toxicologie: Pot apare fenomene de intoxicație, manifestate prin tremurături, uscarea gâtului și a gurii, pareza limbii, halucinații, midriază, iritații ale tractului gastro-intestinal, ale pielii și mucoaselor. Se administrează pentru contracarare vomitive, purgative, cărbune medicinal. Din ea se făcea vestitul praf de strănutat. Preparare și administrare: Intern - Macerare: -1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa de seara până dimineața. Se strecoară și apoi se va bea cu înghițituri mici în cursul unei zile. Se folosește în bronșite, expectorant, icter, astmă, afecțiuni hepatice. - Decoct - 2 lingurițe de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml de apă rece, apoi se va fierbe timp de 20 de minute. Se strecoară. Se vor lua 3-4 linguri pe zi, o perioadă de maximum 2 luni. Se poate lua și cu alte plante medicinale concomitent. Se poate folosi la afecțiunile hepatice, edeme ganglionare, faringite granuloase, herpes, icter. Se bea în cursul întregii zile. La fel la tusea veche, circulație venoasă deficitară sau alte afecțiuni din cele enumerate mai sus. Extern - pentru oxiuri se fac băi de șezut cu decoct și clisme. - 2 lingurițe de praf de rădăcină se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi la gargară sau la alte afecțiuni externe se fac spălături, fricțiuni (alopecie) sau comprese (acnee, răni, etc). La oxiuri se face clismă cu acest ceai. Mod de administrare pe afecțiuni: Abcese - 2 lingurițe de praf de rădăcină se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi la gargară sau la alte afecțiuni externe se fac spălături, fricțiuni (alopecie) sau comprese (acnee, răni, etc). La oxiuri se face clismă cu acest ceai. Acnee - 2 lingurițe de praf de rădăcină se pun
988
la 250 ml apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi la gargară sau la alte afecțiuni externe se fac spălături, fricțiuni (alopecie) sau comprese (acnee, răni, etc). La oxiuri se face clismă cu acest ceai. Afecțiuni hepatice - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa de seara până dimineața. Se strecoară și apoi se va bea cu înghițituri mici în cursul unei zile. Alopecie - 2 lingurițe de praf de rădăcină se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi la gargară sau la alte afecțiuni externe se fac spălături, fricțiuni (alopecie) sau comprese (acnee, răni, etc). La oxiuri se face clismă cu acest ceai. Astm - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa de seara până dimineața. Se strecoară și apoi se va bea cu înghițituri mici în cursul unei zile. Bronșite - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa de seara până dimineața. Se strecoară și apoi se va bea cu înghițituri mici în cursul unei zile. Circulație venoasă deficitară - 2 lingurițe de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml de apă rece, apoi se va fierbe timp de 20 de minute. Se strecoară. Se vor lua 3-4 linguri pe zi, o perioadă de maximum 2 luni. Se poate lua și cu alte plante medicinale concomitent. Dermatoze cronice - 2 lingurițe de praf de rădăcină se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi la gargară sau la alte afecțiuni externe se fac spălături, fricțiuni (alopecie) sau comprese (acnee, răni, etc). La oxiuri se face clismă cu acest ceai. Dischinezii biliare - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa de seara până dimineața. Se strecoară și apoi se va bea cu înghițituri mici în cursul unei zile. Eczeme - 2 lingurițe de praf de rădăcină se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi la gargară sau la alte afecțiuni externe se fac spălături, fricțiuni (alope-
cie) sau comprese (acnee, răni, etc). La oxiuri se face clismă cu acest ceai. Edeme ganglionare - 2 lingurițe de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml de apă rece, apoi se va fierbe timp de 20 de minute. Se strecoară. Se vor lua 3-4 linguri pe zi, o perioadă de maximum 2 luni. Se poate lua și cu alte plante medicinale concomitent. Erupții tegumentare cronice - 2 lingurițe de praf de rădăcină se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi la gargară sau la alte afecțiuni externe se fac spălături, fricțiuni (alopecie) sau comprese (acnee, răni, etc). La oxiuri se face clismă cu acest ceai. Faringite granuloase - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa de seara până dimineața. Se strecoară și apoi se va bea cu înghițituri mici în cursul unei zile. Furunculoză - 2 lingurițe de praf de rădăcină se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi la gargară sau la alte afecțiuni externe se fac spălături, fricțiuni (alopecie) sau comprese (acnee, răni, etc). La oxiuri se face clismă cu acest ceai. Herpes - 2 lingurițe de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml de apă rece, apoi se va fierbe timp de 20 de minute. Se strecoară. Se vor lua 3-4 linguri pe zi, o perioadă de maximum 2 luni. Se poate lua și cu alte plante medicinale concomitent. Icter - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa de seara până dimineața. Se strecoară și apoi se va bea cu înghițituri mici în cursul unei zile. Oxiuri - pentru oxiuri se fac băi de șezut cu decoct și clisme. -2 lingurițe de praf de rădăcină se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi la gargară sau la alte afecțiuni externe se fac spălături, fricțiuni (alopecie) sau comprese (acnee, răni, etc). La oxiuri se face clismă cu acest ceai. Plăgi - 2 lingurițe de praf de rădăcină se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi la gargară sau la alte afecțiuni externe se fac spălături, fricțiuni (alopecie) sau comprese (acnee, răni, etc). La oxiuri se
989
face clismă cu acest ceai. Psoriazis - 2 lingurițe de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml de apă rece, apoi se va fierbe timp de 20 de minute. Se strecoară. Se vor lua 3-4 linguri pe zi, o perioadă de maximum 2 luni. Se poate lua și cu alte plante medicinale concomitent. Răni - 2 lingurițe de praf de rădăcină se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi la gargară sau la alte afecțiuni externe se fac spălături, fricțiuni (alopecie) sau comprese (acnee, răni, etc). La oxiuri se face clismă cu acest ceai. Tuse veche - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa de seara până dimineața. Se strecoară și apoi se va bea cu înghițituri mici în cursul unei zile. Se folosește pentru efectul expectorant. Ulcerații - 2 lingurițe de praf de rădăcină se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi la gargară sau la alte afecțiuni externe se fac spălături, fricțiuni (alopecie) sau comprese (acnee, răni, etc). La oxiuri se face clismă cu acest ceai. Viermi intestinali - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa de seara până dimineața. Se strecoară și apoi se va bea cu înghițituri mici în cursul unei zile. Zona-zoster - 2 lingurițe de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml de apă rece, apoi se va fierbe timp de 20 de minute. Se strecoară. Se vor lua 3-4 linguri pe zi, o perioadă de maximum 2 luni. Se poate lua și cu alte plante medicinale concomitent.
990
SÂNGER
Cornus sanguinea Fam. Cornaceae. În tradiția populară: fructele de sânger erau recomandate în paludism (malarie). Descriere: deși este o specie lemnoasă de talie mică (3-4 m înălțime), se remarcă prin capacitatea deosebită de regenerare a organelor aeriene (drajonează și lăstărește viguros), fiind nepretențios și foarte rezistent. Scoarța speciei este mărunt solzoasă, iar lujerii sunt subțiri, purpurii, lucitori. Frunzele sunt opuse, simple, întregi, pețiolate, eliptice, scurt acuminate la vârf, cu nervuri longitudinale, paralele și arcuite. Ambele fețe ale frunzelor sunt pubescente. Colorația lor este verde, din primăvară până spre mijlocul toamnei, mai palidă pe dos decât pe față. Toamna frunzele se înroșesc puternic. Florile sunt mici, actinomorfe, alb-verzui, adunate în inflorescențe terminale de tip dicaziu (cimă bipară). Înflorește în iunie-iulie, după înfrunzire. Fructele apar în septembrie, sunt drupe globuloase, de culoare roșie, apoi vișinie, iar la deplina maturitate negre-albăstrui, cu puncte albe la vârf. Tolerează bine aproape toate tipurile de sol, de la mediu acide la mediu bazice. Suportă, gerul, inundațiile, seceta. Prezintă o bună rezistență la gaze și fum.
Sângerul se înrudește și se aseamănă cu Cornul (Cornus mas). Răspândire: este întâlnit frecvent în pădurile de la câmpie și de la deal și sporadic în cele de la munte. Apare atât ca plantă spontană, cât și ca specie ornamentală cultivată. În spațiile verzi se plantează și specia de importsânger american (Cornus stolonifera). Recoltare: se utilizează scoarța și fructele. Scoarța se recoltează de pe lujerii de 1-2 ani primăvara devreme sau toamna târziu. Compoziție chimică: Scoarța, mugurii, fructele și sâmburii sunt bogați în tanin. Semințele sunt foarte bogate (25%) în ulei gras de bună calitate, cu mulți acizi grași, mono și polinesaturați. Alimentație: Consumate în cantități mici, fructele sunt comestibile. Precauții și contraindicații: Dacă se consumă mai mult de câteva drupe, acestea se pot dovedi a fi emetice. Toate părțile plantei sunt libere de orice compus toxic. Supozițiile cu privire la existența unor toxine în fructe sau în alte organe au fost infirmate de către toate cercetările și studiile efectuate. Frunzele provocă la contact iritații ale pielii persoanelor sensibile. Din cauza unor principii iritante asupra mucoasei gastrice, drupele consumate în cantitate mare devin emetice. Preparare și administrare: - Fructele consumate în cantitate mică sunt stomahice și febrifuge. - Decoct: 1 lingură de scoarța uscată și mărunțită se pune la 300 ml apă. Se fierbe până ce se evaporă cam o treime. Se folosește în caz de diaree, febră și erizipel. - Decoctul din scoarța tulpinii, 5 g la 250 ml apă, are efect febrifug. Se poate folosi și la tratarea dermatozelor. - 4 linguri de coajă se pun la 1 litru de apă. Se fierb timp de 30 minute. Se strecoară. Se poate
991
folosi extern, fiind foarte eficient la spălături contra hemoroizilor. - Tinctură din coajă- se vor pune 50 g de coajă mărunțită cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se țin tot 15 zile și apoi se strecoară. Se vor lua 10-15 picături de 3 ori pe zi, diluate.
992
SÂNIȘOARĂ
Sanicula europaea Fam. Umbelliferae. Denumiri populare: buruiană de dambla, cinci foi, iarba sasului, omeag, sarponel, sănicioară. Descriere: plantă erbacee, perenă, întâlnită în întreg lanțul Carpatic. Rizom brun scurt, vertical sau oblic, din care pornesc rădăcini adventive, în partea superioară cu restul de pețiol. Tulpina erectă, cilindrică, glabră, neramificată, înaltă de 30-40 cm. Frunze lung pețiolate cu limb de 3-5 palmat partit, cu lobii neregulat serați pe margine, lucioase, dispuse în rozetă. Frunzele tulpinale (când există) sunt sesile. Flori albe sau palid roșiatice, mici, poligame, grupate în umbele simple, globuloase, la bază cu involucru din 3-5 bractee. Caliciul cu dinți lanceolați, acuminați (1 mm). Corola cu petale inflexe, obcordate. Gineceu cu stile subțiri, filiforme, curbate în afară. Înflorire în lunile V-VII. Fructe diachene, cu ghimpi moi încovoiați la cap. În tradiția populară: la Nereju, planta pisată și plămădită în rachiu, se lua contra vătămăturii. Cu decoctul și cu plantele fierte se făceau comprese contra durerilor intercostale, de mijloc și de rinichi. Se mai lua contra durerilor de stomac. Compoziție chimică: toate organele plantei conțin saponozide denumite sanicula. Acestea prin hidroliză, dau glucoză, arabinoză, sanicula-genină. De menționat că rizomii conțin cea mai mare parte
de saponozide (6,6-11%) în timp ce părțile aeriene numai 1-4%. Planta mai conține rezine, tanoizi, acid cafeic, clorogenic și alți acizi organici ca rozmarinic, siringina, lipide, urme de ulei volatil. Acțiune farmacologică: decoct ca astringent sau sub formă de infuzie ca antiinflamator în afecțiunile bucale și ale aparatului respirator. Extern sub formă de comprese în plăgi. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni gastro-intestinale, amețeli, anorexie, diaree, dizenterie cronică, digestie anevoioasă, dureri pectorale, hemoptizie, hemoragii interne mici, inflamația cavității bucale, nevralgie, răni, stimularea digestiei. Preparare și administrare: - Se face praf din plantă uscată cu ajutorul râșniței de cafea, din care se va lua câte un vârf de cuțit înaintea meselor, pentru stimularea poftei de mâncare sau stimularea digestiei. - O linguriță de praf de plantă (obținută din plantă uscată cu ajutorul râșniței de cafea) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se va consuma cu lingurița în cursul unei zile pentru diferite dureri. Ajută și la afecțiunile renale cu urinări cu sânge (hematurii), ulcer stomacal, etc. Se poate de asemenea face gargară în angină, ulcerații pe gingii, afte, crăpăturile limbii, etc. - 2 lingurițe de praf de plantă se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se folosește extern. Se poate face gargară de mai multe ori pe zi la afte bucale. De asemenea se poate folosi la comprese externe la diferite răni cu scopul de a se vindeca mai repede. - Praf de plantă o linguriță se ia în cazul în care se dorește sporirea poftei de mâncare. - Frunze crude bine spălate și strivite se pot folosi la rănile supurate sau loviturile sângerânde. - 4 linguri fierte 5 minute într-un litru de apă, apoi strecurat se spală plăgile sau rănile sângerânde, ulcerațiile sau se pun comprese pe loviturile și striviturile corpului. - 4 -6 linguri de plantă mărunțită se pune la 1 l de vin de bună calitate. Se lasă la macerat 24 ore, apoi se strecoară. Se consumă cu 15 minute înaintea meselor câte 50 ml pentru stimularea poftei de
993
mâncare. - Plante fierte se aplică extern sub formă de cataplasmă la diferite dureri. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni gastro-intestinale - O linguriță de praf de plantă (obținută din plantă uscată cu ajutorul râșniței de cafea) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se va consuma cu lingurița în cursul unei zile pentru diferite dureri. Ajută și la afecțiunile renale cu urinări cu sânge (hematurii), ulcer stomacal, etc. Se poate de asemenea face gargară în angină, ulcerații pe gingii, afte, crăpăturile limbii, etc. Amețeli - O linguriță de praf de plantă (obținută din plantă uscată cu ajutorul râșniței de cafea) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se va consuma cu lingurița în cursul unei zile pentru diferite dureri. Ajută și la afecțiunile renale cu urinări cu sânge (hematurii), ulcer stomacal, etc. Se poate de asemenea face gargară în angină, ulcerații pe gingii, afte, crăpăturile limbii, etc. Anorexie - Se face praf din plantă uscată cu ajutorul râșniței de cafea, din care se va lua câte un vârf de cuțit înaintea meselor, pentru stimularea poftei de mâncare sau stimularea digestiei. Diaree, dizenterie cronică - O linguriță de praf de plantă (obținută din plantă uscată cu ajutorul râșniței de cafea) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se va consuma cu lingurița în cursul unei zile pentru diferite dureri. Ajută și la afecțiunile renale cu urinări cu sânge (hematurii), ulcer stomacal, etc. Se poate de asemenea face gargară în angină, ulcerații pe gingii, afte, crăpăturile limbii, etc. Digestie anevoioasă - Se face praf din plantă uscată cu ajutorul râșniței de cafea, din care se va lua câte un vârf de cuțit înaintea meselor, pentru stimularea poftei de mâncare sau stimularea digestiei. Dureri pectorale - O linguriță de praf de plantă (obținută din plantă uscată cu ajutorul râșniței de cafea) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se
va consuma cu lingurița în cursul unei zile pentru diferite dureri. Ajută și la afecțiunile renale cu urinări cu sânge (hematurii), ulcer stomacal, etc. Se poate de asemenea face gargară în angină, ulcerații pe gingii, afte, crăpăturile limbii, etc. Hemoptizie - O linguriță de praf de plantă (obținută din plantă uscată cu ajutorul râșniței de cafea) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se va consuma cu lingurița în cursul unei zile pentru diferite dureri. Ajută și la afecțiunile renale cu urinări cu sânge (hematurii), ulcer stomacal, etc. Se poate de asemenea face gargară în angină, ulcerații pe gingii, afte, crăpăturile limbii, etc. Hemoragii interne mici - O linguriță de praf de plantă (obținută din plantă uscată cu ajutorul râșniței de cafea) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se va consuma cu lingurița în cursul unei zile pentru diferite dureri. Ajută și la afecțiunile renale cu urinări cu sânge (hematurii), ulcer stomacal, etc. Se poate de asemenea face gargară în angină, ulcerații pe gingii, afte, crăpăturile limbii, etc. Inflamația cavității bucale - O linguriță de praf de plantă (obținută din plantă uscată cu ajutorul râșniței de cafea) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se va consuma cu lingurița în cursul unei zile pentru diferite dureri. Ajută și la afecțiunile renale cu urinări cu sânge (hematurii), ulcer stomacal, etc. Se poate de asemenea face gargară în angină, ulcerații pe gingii, afte, crăpăturile limbii, etc. Nevralgie - O linguriță de praf de plantă (obținută din plantă uscată cu ajutorul râșniței de cafea) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se va consuma cu lingurița în cursul unei zile pentru diferite dureri. Ajută și la afecțiunile renale cu urinări cu sânge (hematurii), ulcer stomacal, etc. Se poate de asemenea face gargară în angină, ulcerații pe gingii, afte, crăpăturile limbii, etc. Răni - O linguriță de praf de plantă (obținută din plantă uscată cu ajutorul râșniței de cafea) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se va consuma cu
994
lingurița în cursul unei zile pentru diferite dureri. Ajută și la afecțiunile renale cu urinări cu sânge (hematurii), ulcer stomacal, etc. Se poate de asemenea face gargară în angină, ulcerații pe gingii, afte, crăpăturile limbii, etc. Stimularea digestiei - Se face praf din plantă uscată cu ajutorul râșniței de cafea, din care se va lua câte un vârf de cuțit înaintea meselor, pentru stimularea poftei de mâncare sau stimularea digestiei.
995
SÂNZÂIENE ALBE
Galium mullugo Fam. Rubiaceae. Denumiri populare: drăgaică, peteala reginei, sânzâiene, sânzâiene albe. În tradiția populară: decoctul tulpinilor florifere se lua contra diareei. Se mai foloseau cu alte plante, pentru scurgeri albe și boli venerice. În Dolj se folosea la diferite lovituri, vânătăi, contuzii. În Evul Mediu, călătorii aveau cu ei o mică desagă în care țineau pulbere de sânzâiană albă, obținută prin măcinarea tulpinilor uscate în piuă. Descriere: plantă erbacee, perenă, frecventă până în regiunea montană prin fânețe. Rizom subțire ramificat, cu rădăcini la noduri. Tulpină cu 4 muchii, lungă de 25-100 cm, culcată sau susținută de plantele din jur, ramificată, pubescentă la partea inferioară. Frunze îngust eliptice sau liniar lanceolate, uninerve, dispuse în verticile, câte 7-8 la un nod. Flori albe mici (2,5-4 mm diametru) cu lacinii marmorate, grupate în panicele mari, dense. Înflorește în lunile V-IX. Fructe negricioase, puțin rugoase. În terapeutică se folosesc părțile aeriene ale plantei Galii herba, deci florile și frunzele.
Compoziția chimică: părțile aeriene conțin cumarine, flavone, tanin, enzime, materii colorante, substanțe minerale. Rădăcinile conțin glicozide antrachinonice. Alimentație - florile uscate sunt folosite de ciobani la închegarea laptelui. Diferențieri: conțin asperulozid în cantitate mare și sunt mai utile la afecțiuni datorită efectului sedativ mai marcant. Indicate și în obezitate. Această specie are flori alb-galbene cu miros de miere. Poate fi găsită sub formă de iarbă uscată pe timpul iernii. Acțiune farmacologică: antispastică, diuretică, antireumatică, afrodiziacă. Diminuează sau înlătură spasmele. Acționează asupra epiteliului renal favorizând creșterea cantității de urină și eliminarea toxinelor. Previne sau tratează procesul reumatic. Stimulează funcția sexuală, amplifică erotismul și trăirile intense ale actului sexual. Are un gust dulceag, este calmantă și relaxantă. 1 linguriță de pulbere de plantă luată de 3-4 ori pe zi pe stomacul gol liniștește psihicul și conferă o stare de calm. Luată înainte de culcare asigură un somn liniștitor. În doze mai mari are efect afrodiziac. Se folosesc în special pentru proprietatea lor diuretică, mai ales în retenție urinară, nisip și pietre la rinichi. Au și un puternic efect sudorific, ajutând la dezintoxicarea organismului. Se mai pot folosi la tratarea bolilor de nervi, sau a dezechilibrelor glandei tiroide, afecțiuni uterine pentru proprietățile lor dezinfectante și cicatrizante. Se pot folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni renale, afecțiuni uterine, boli de piele, boli nervoase (calmant), colici renale, dezechilibrele glandei tiroide, dureri abdominale, eczeme, frigiditate, gută, impotență, insomnie, pete pigmentare, pete senile, retenție urinară, reumatism. Preparare și administrare: - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Este foarte util la afecțiunile sexuale sau pentru reumatism, pentru diminuarea durerilor, prin eliminarea toxinelor din organism. - Un vârf de cuțit de praf se poate lua la nevoie în cazul afecțiunilor nervoase fiind un eficient calmant.
996
Se poate lua câte o linguriță de praf de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. - 2-3 lingurițe de praf au un efect afrodiziac. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot face spălături de mai multe ori pe zi sau chiar se pun comprese cu rol cicatrizant. Acestea se lasă în funcție de toleranța individuală până la 24 ore. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni renale - 2 linguri de plantă mărunțită se pun la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se consumă în cursul zilei asigurând stimularea renală și calmând colicile renale. Asigură și liniștirea nervoasă. Afecțiuni uterine - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Este foarte util la afecțiunile sexuale sau pentru reumatism, pentru diminuarea durerilor, prin eliminarea toxinelor din organism. Boli de piele - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot face spălături de mai multe ori pe zi sau chiar se pun comprese cu rol cicatrizant. Acestea se lasă în funcție de toleranța individuală până la 24 ore. Boli nervoase (calmant) - 2 linguri de plantă mărunțită se pun la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se consumă în cursul zilei asigurând stimularea renală și calmând colicile renale. Asigură și liniștirea nervoasă. Colici renale - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Este foarte util la afecțiunile sexuale sau pentru reumatism, pentru diminuarea durerilor, prin eliminarea toxinelor din organism. Dezechilibrele glandei tiroide - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Este foarte util la afecțiunile sexuale sau pentru reumatism, pentru diminuarea durerilor, prin eliminarea toxinelor din organism. Dureri abdominale - 1 linguriță de plantă se
pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Este foarte util la afecțiunile sexuale sau pentru reumatism, pentru diminuarea durerilor, prin eliminarea toxinelor din organism. Eczeme - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot face spălături de mai multe ori pe zi sau chiar se pun comprese cu rol cicatrizant. Acestea se lasă în funcție de toleranța individuală până la 24 ore. Frigiditate - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Este foarte util la afecțiunile sexuale sau pentru reumatism, pentru diminuarea durerilor, prin eliminarea toxinelor din organism. Gută - 2 linguri de plantă mărunțită se pun la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se consumă în cursul zilei asigurând stimularea renală și calmând colicile renale. Asigură și liniștirea nervoasă și elimină din organism surplusul de acid uric. Impotență - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Este foarte util la afecțiunile sexuale sau pentru reumatism, pentru diminuarea durerilor, prin eliminarea toxinelor din organism. Insomnie - se ia o linguriță de pulbere la 2 ore înainte de culcare pentru un somn liniștitor. Pete pigmentare, pete senile - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot face spălături de mai multe ori pe zi sau chiar se pun comprese cu rol cicatrizant. Acestea se lasă în funcție de toleranța individuală până la 24 ore. Retenție urinară - 2 linguri de plantă mărunțită se pun la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se consumă în cursul zilei asigurând stimularea renală și calmând colicile renale. Asigură și liniștirea nervoasă. Reumatism - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Este foarte util la afecțiunile sexuale sau pentru
997
reumatism, pentru diminuarea durerilor, prin eliminarea toxinelor din organism.
998
SÂNZÂIENE GALBENE
Galium verum Fam. Rubiaceae sau Fam. Asteraceae. Denumiri populare - drăgaica, floarea Sfântului Ioan, sânzâiană. Descriere: plantă ierboasă, comună care crește prin fânețe, livezi, margini de pădure. Crește până la un metru este zveltă și împodobită cu flori mărunte. Florile galbene aurii au un miros plăcut și sunt între cele mai iubite de popor, de aceia numele lor a fost dat și uneia dintre cele mai iubite sărbători de vară, Sânzâienele sau Drăgaica (24 iunie). Aceasta coincide cu perioada în care vegetația ierboasă este în plină floare. Florile sunt galben aurii, dispuse în mici ciorchini așa cum sunt și florile de liliac. Văzute de la distanță seamănă cu o ploaie de stel. Mirosul florilor este asemănător cu cel al mierii. Au 4 petale, se spune din această cauză că sunt binecuvântate deoarece fiecare plantă are semnul crucii. Frunzele sunt înguste și ascuțite, pufoase pe partea inferioară. În contradicție cu mirosul său dulceîmbătător de miere, gustul este foarte amar, fiind un indiciu al proprietăților tonice și drenante ale
acestei plante, care este una dintre plantele des folosite. Sânzâienele galbene cresc în fânețe, pe coastele bătute de sore și pe culmile calcaroase din întreaga țară. Este o plantă care preferă locurile deschise, însorite și ceva mai uscate, fiind întâlnită cu predilecție în zonele deluroase, deși poate fi găsită din câmpie până în zona montană. Răspândită în toată țara, sunt foarte cunoscute și apreciate. În terapeutică se folosește întreaga plantă recoltată în timpul înfloririi Herba galium verum sau Onopordoni acanthi folium sau florile Onopordoni acanthi flos. În tradiția populară: roua de pe plante, culeasă la Sânzâiene se folosea pentru dureri la ochi. Plantele se puneau în scăldătorile copiilor debili. Fierte în apă, cu lapte, se foloseau contra erizipelului. Plantele plămădite în rachiu, se luau contra colicilor abdominale. S-au folosit și pentru boli venerice. În Oltenia, zeama de Sânzâiene pisate se folosea contra frigurilor. Sânzâienele galbene sunt un simbol al verii, deoarece perioada lor de maximă înflorire este identică cu perioada de maximă strălucire a soarelui. Misterul acestei plante- folosită de sute de ani în tratamentul bolilor de ficat, al reumatismului, al bolilor tiroidiene, renale și nervoase- nu a putut fi pătruns până acum de către oamenii de știință. În multe părți babele se porneau în haine de sărbătoare, în zorii zilei să-și culeagă buruienile necesare peste an, pentru tot felul de leacuri, în credința că cele culese în acea zi sunt cele mai bune. Florile timpurii le culegeau înainte, iar fructele, semințele și rădăcinile, toamna. Recoltare - părțile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi (adică din mai până în august), tăindu-se la 3-5 cm deasupra solului. Se uscă la umbră, în strat subțire. Se întorc zilnic. Prin uscare dintr-un kilogram de plantă proaspăt culeasă obținem aproape un sfert de kilogram de plantă uscată. Deci în mare pierde cam 4/5 din greutatea inițială. Compoziție chimică: tanin, acid citric, enzime, glucozizi flavonici, saponine. Acțiune farmacologică: depurativ, diuretic,
999
sedează și reglează metabolismul glandei tiroide. Părțile aeriene în special frunzele cu inflorescența au foarte multe principii active foarte active care se pot folosi. Are proprietăți anticancerigene, diuretice, antitusive, antiinfecțioase, antiseptice intestinal și urinar, antireumatice, cicatrizante, calmant psihic în special la stările de excitație cerebrală, acționează ca coleretic și colagog, diuretic bun, laxativ blând, tonic amar și tonic general. Ajută chiar și în lupus. Este un bun calmant psihic mai ales în combinație cu Talpa gâștei în special în stările de excitație cerebrală, isterie, nervozitate, nevroze, stări de oboseală și slăbiciune, epilepsie sau vertij. De asemenea ea sedează și reglează metabolismul, glandei tiroide. Extern: antireumatic, antiseptic și cicatrizant puternic, cosmetic ajută la eliminarea petelor de pe piele. Este puternic amară, având proprietăți tonice și stimulente. Sânzâienele au proprietăți anti-cancerigene fiind utile în tratarea cancerului limbii, laringian, de piele, de tiroidă și de paratiroidă. Se pot folosi la următoarele afecțiuni: acnee, afecțiuni febrile, afecțiuni tiroidiene, afecțiuni ale uterului, afecțiuni renale, afecțiuni ale vezicii urinare, afecțiuni ale coardelor vocale, anemie, angină pectorală, astenie, boli de piele, boli nervoase, boli renale, calcul renal, cancer al limbii și laringian, cancerul pielii, cancer al tiroidei și paratiroidei, cistită, cistită cu hematurie, constipație, debilitate la copii, depresie, diaree, enterită, enterocolită, epilepsie, erizipel, erupții pe piele, excitație cerebrală, friguri, furuncule, hernie, hidropizie, hipertensiune arterială, hiper și hipotiroidie, infecție urinară și renală, insomnie, insuficiență renală, intoxicații, isterie, litiază renală, lupus, nefrită, nervozitate, nevroză, noduli tiroidieni, obezitate, pete pe piele, plăgi, răni, răni care nu se închid, răni supurânde, reumatism, sindrom entero-renal, stări de oboseală și slăbiciune, tulburări de menopauză, tuse convulsivă, ulcer stomacal, uretrită, vertij. Precauții și contraindicații: Atenție! Unii terapeuți cred că dizolvă calciul, se recomandă deci ca cei care suferă de lipsă de calciu să o evite. Preparare și administrare: - Pulberea - florile și planta uscată se macină fin
cu râșnița de cafea, apoi se cern. În principiu, doza la adulți este o linguriță (circa 15 g) de 3 ori pe zi. Pulberea se ține sub limbă timp de 10-15 minute, apoi se înghite cu puțină apă. La copiii între 2 și 12 ani doza se înjumătățește, iar la copiii sub 2 ani se reduce la o treime sau chiar un sfert. - Maceratul - într-un litru de apă se pun 4-6 linguri rase de pulbere de plantă. Se lasă la macerat la temperatura camerei timp de 8 ore. Se filtrează și se consumă imediat sau la maximum 8-10 ore dacă este ținut la frigider și 2-4 ore dacă este ținut la temperatura camerei. - Infuzie: - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se consumă în afecțiunile enumerate 2-3 căni pe zi. În cancer se poate aplica și extern compresă muiată în ceai aplicată caldă. Se face la fel la bolile vezicii urinare. La tuse convulsivă se consumă 2-3 căni pe zi, la fel pentru ulcer sau litiază renală. - Infuzie combinată: - 1 linguriță de plantă se pune cu 100 ml apă de seara până dimineața sau pentru 8 ore, apoi se strecoară și peste aceleași plante se va pune 150 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se lasă să se răcească până la călduț apoi se amestecă cu primul (maceratul) obținut anterior. Se pot consuma 3 căni pe zi, înainte de mese cu 15 minute. - Ceaiul detoxifiant de sânzâiene galbene și trei frați pătați (Viola tricolor) - se ia câte o jumătate de pumn din fiecare plantă uscată și mărunțită (prin pisare sau mărunțire cu cuțitul) și se pune de seara la înmuiat în jumătate de litru de apă. Dimineața se filtrează, iar plantele care rămân după filtrare se opăresc timp de 30 de minute cu jumătate de litru de apă clocotită. După răcire se strecoară și se amestecă ambele lichide și se beau pe stomacul gol, până la ora 12. - Decoct - 1 linguriță de flori mărunțite se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă zilnic 3 căni în cazul cancerului intern sau se fac aplicații locale cu comprese înmuiate în acest ceai de mai multe ori pe zi (4-6 ori). - Decoct concentrat - 4 lingurițe de plantă se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 5 minute, apoi
1000
se strecoară. Se folosesc la spălături și comprese pentru rănile supurate sau cancer, spălând local eventual cu un tampon de vată muiat în acest ceai. - Suc de plantă obținut din planta proaspătă se aplică pe rănile deschise sau pe cancerul pielii de mai multe ori pe zi. Se tinde ca cel puțin în cursul zilei să se mențină cât mai mult timp rana umedă pentru o mai rapidă vindecare. Nu prin punerea de comprese ci prin tamponare cu ceai. - Tinctura - sânzâienele galbene uscat se macină cu râșnița de cafea până se obține pulbere. Se pun 20 de linguri de pulbere proaspăt măcinată într-un litru de alcool de 50 grade (o jumătate de litru de alcool dublu rafinat de peste 90 grade îndoit cu apă) sau într-un litru de rachiu natural. Se astupă bine recipientul și se lasă pentru 15 zile agitând zilnic pentru omogenizare. După trecerea perioadei se va stoarce și apoi se filtrează și se toarnă în sticluțe de capacitate mai mică, preferabil de culoare închisă. Se poate lua în funcție de afecțiune, vârstă, etc până la o linguriță de 3 ori pe zi. - Extract fluid - se pun 20 de linguri de pulbere de sânzâiene într-un vas, se adaugă apoi alcool de 75 grade (trei părți alcool alimentar de 90 grade și o parte apă) atât cât să cuprindă pulberea și să rămână o peliculă de alcool de 1 cm deasupra. Se lasă la macerat vreme de 14 zile, apoi se stoarce și se filtrează. Tinctura astfel obținută se pune într-o farfurie întinsă curată și se lasă vreme de 12-24 ore la evaporat până când volumul scade de 3 ori. Se obține o pastă închisă la culoare și foarte parfumată, cu virtuți vindecătoare deosebite. Singurele inconveniente ale acestei forme de administrare sunt prepararea destul de laborioasă și termenul scurt de garanție al extractului- 7 zile în condițiile depozitării la frigider. - Unguentul. Prepararea untului clarificat. Într-un vas metalic se pune un pachet de unt, după care vasul se pune la foc potrivit. Se lasă pe foc până când untul devine lichid și începe să facă spumă. Din acel moment vom începe să scoatem spuma (pe care o vom arunca) până când untul se va limpezi încât să vedem fundul vasului. Atunci dăm deoparte untul de pe foc și înainte să se răcească, turnăm numai partea limpede într-un vas. Prepararea propriu zisă a unguentului:
După ce am turnat untul clarificat din vasul în care s-a făcut clarificarea, cu puțin înainte de a se întări se adaugă 2 linguri de extract fluid de sânzâiene galbene, obținut cum scrie mai sus. Se amestecă foarte repede și energic cele două componente până se omogenizează, după care unguentul astfel obținut se depozitează la rece. - Cataplasmă: Planta uscată se macină cu râșnița de face obținând un praf fin care se umezește cu puțină apă și se lasă pentru 2-3 ore apoi se strecoară ca și planta proaspătă și se aplică tot la răni supurate sau cancerul pielii, după ce se întinde pe un pansament. - Baia. Pregătirea: în 3 litri de apă aflată la temperatur camerei se pun 3-4 pumni de sânzâiene galbene proaspete (tulpini înflorite mărunțite), se lasă să se înmoaie câteva ore, după care se filtrează. Zeama lăsată de plantă la înmuiere se pune deoparte într-un vas smălțuit, iar peste planta care rămâne de la filtrare se adaugă apă clocotită și se lasă circa 30 de minute. Se lasă să se răcească infuzia până devine călduță, după care se combină cu apa în care s-a înmuiat planta înainte. Modul de efectuare al băii: Baia de sânzâiene se face în cadă, vreme de 20 de minute, cu corpul complet scufundat. Pentru ca baia să aibă un efect mai puternic, este bine să facem un duș scurt înainte, frecând bine pielea, pentru a îndepărta straturile de piele moartă și pentru a activa circulația. După ce se pune extractul în cadă, se adaugă apă fierbinte pentru a potrivi temperatura apei, așa încât să fie caldă, plăcută pentru corp. După baie nu ne ștergem, ci doar ne punem un halat de baie și avem grijă să nu ne expunem la frig sau curent, lăsând corpul să se usuce de la sine. Combinații: - 1 linguriță de plantă în amestec cu 1 linguriță de rădăcină de ciuboțica cucului se pune la 250 ml apă și se fierbe pentru 5 minute. Se strecoară și se consumă 2-3 căni pe zi în afecțiuni legate de aparatul respirator, trahee, laringe sau afecțiuni vegetative sau nervoase. - 1 linguriță de flori mărunțite cu 1 linguriță de păducel se pune pentru 5 minute la fiert apoi se consumă 2-3 căni pe zi, ca ajutor pentru scăderea tensiunii arteriale. Se mai poate tot pentru acest
1001
lucru amesteca cu traista ciobanului sau unguraș. - 1 linguriță de flori mărunțite se pune cu 1 linguriță de bace de ienupăr la fiert pentru 10 minute, apoi se strecoară și se consumă 3 căni pe zi în cazul litiazelor, fiind foarte eficient. La litiază biliară se adaugă și turiță mare 1 linguriță. - Pentru afecțiunile tiroidei este foarte bine să se amestece 1 linguriță de flori cu 1 linguriță de talpa gâștei și apoi se fierbe 5 minute, se strecoară și se pot consuma intern 3 căni și se poate pune de asemenea compresă externă de 2-3 ori pe zi pe regiunea gâtului. Alifie: - Se poate face o alifie din suc de plantă obținut din planta proaspătă. Se topește unt pe baie de apă până se depune la fund ceea ce are ne sănătos. Se aruncă spuma dacă face și restul se pune cu grijă într-un alt vas fără depunerile din untul topit. Se va pune la fiecare 20 g de unt câte 1 linguriță de suc proaspăt. Se amestecă pentru omogenizare. Se ține la rece timp de 20 zile maximum. Se poate folosi la afecțiunile externe. - Pentru hernie sau aplicații externe pentru calmarea durerilor- se pune 2 linguri la 200 ml alcool de peste 40 de grade. Se lasă la macerat pentru 4 zile apoi se strecoară. Intern se poate consuma 50 ml o dată sau se aplică pe o bucată de pânză câteva picături și se pune la locul durerii până se calmează durerea. - 6-8 linguri de plantă se pun la 1 litru de apă și se fierb pentru 5-10 minute, apoi se strecoară. Se aplică apoi comprese locale pentru calmarea durerii aplicate calde. - Pentru tratarea frigurilor se face suc din plantă proaspătă și se ia câte 1 linguriță de 3 ori pe zi, cu 15 minute, înaintea meselor principale. - La copiii debili se fierbe plantă și se adaugă în baia copiilor. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni renale - se iau 1-2 lingurițe de tinctură diluate cu 100 ml apă de 3 ori pe zi. Afecțiuni tiroidiene - se beau zilnic pe stomacul gol 3 căni de ceai din 2-3 lingurițe de plantă și se poate adăuga și turița mare (Agrimonia eupatoria). Tratamentul durează minimum 6 luni. Se pot bea zilnic 3 căni de macerat întotdeauna pe stomacul gol. Pentru o eficiență mai mare ma-
ceratul poate fi făcut cu 2-3 linguri de sânzâiene și 2-3 linguri de Turiță mare (Eupatoria agrimonia), în cazul hipertiroidiei. Tratamentul durează minimum 6 luni. Se mai poate face și cu coji verzi de nucă 1-2 lingurițe împreună cu sânzâiene în cazul hipotiroidiei. Astenie - se iau 1-2 lingurițe de tinctură diluate cu 100 ml apă de 3 ori pe zi. Se poate asocia cu cardamon (Elettaria cardamonum). Boli de piele - se face un ceai detoxifiant din sânzâiene și trei frați pătați (Viola tricolor). Se consumă un litru de ceai pe zi, pe stomacul gol, până la ora 12. Tratamentul durează minimum 14 zile și este indicat în tratarea dermatozelor rebele, a eczemelor vechi și a psoriazisului, dermatoze rebele. Pentru o mai mare eficiență a tratamentului este bine să fie ținut și un regim alimentar cu conținut redus de toxine și cu multe fructe și crudități. Boli renale - se ia 1-2 lingurițe de tinctură de sânzâiene diluată în 100 ml de apă, de 3 ori pe zi. Este tratamentul indicat cu precădere contra cistitei, cistitei cu hematurie, uretritei, nefritei și calculilor renali. Calculi renali - se iau 1-2 lingurițe de tinctură diluate cu 100 ml apă de 3 ori pe zi. Cistită - se iau 1-2 lingurițe de tinctură diluate cu 100 ml apă de 3 ori pe zi. - Se ia 1-2 lingurițe de tinctură de sânzâiene diluată în 100 ml de apă, de 3 ori pe zi. Este tratamentul indicat cu precădere contra cistitei, cistitei cu hematurie, uretritei, nefritei și calculilor renali. Cistită cu hematurie - se iau 1-2 lingurițe de tinctură diluate cu 100 ml apă de 3 ori pe zi. Depresie - se iau 1-2 lingurițe de tinctură diluate cu 100 ml apă de 3 ori pe zi. Se poate asocia cu semințe de angelica (Angelica archangelica). Dermatoze vechi - se face un ceai detoxifiant din sânzâiene și trei frați pătați (Viola tricolor). Se consumă un litru de ceai pe zi, pe stomacul gol, până la ora 12. Tratamentul durează minimum 14 zile și este indicat în tratarea dermatozelor rebele, a eczemelor vechi și a psoriazisului, dermatoze rebele. Pentru o mai mare eficiență a tratamentului este bine să fie ținut și un regim alimentar cu conținut redus de toxine și cu multe fructe și crudități.. Eczeme vechi - se face un ceai detoxifiant din
1002
sânzâiene și trei frați pătați (Viola tricolor). Se consumă un litru de ceai pe zi, pe stomacul gol, până la ora 12. Tratamentul durează minimum 14 zile și este indicat în tratarea dermatozelor rebele, a eczemelor vechi și a psoriazisului, dermatoze rebele. Pentru o mai mare eficiență a tratamentului este bine să fie ținut și un regim alimentar cu conținut redus de toxine și cu multe fructe și crudități. Epilepsie - se beau zilnic 3 căni de ceai sau în combinație cu alte plante, preferabil pe stomacul gol. Tratamentul durează minimum 3 luni. În epilepsie se poate asocia cu sovârf (Origanum vulgare). Hernie - se administrează o lingură de tinctură de sânzâiene în jumătate de cană de apă, de 3 ori pe zi între mese. Tratamentul durează 49 de zile, timp în care mesele vor fi moderate din punct de vedre cantitativ, vor fi evitate alimentele care balonează sau constipă, nu se vor face eforturi mari. Suplimentar înainte de masă, se ia câte un vârf de cuțit de chimen și unul de sânzâiene galbene, iar după masă un vârf de cuțit de chimen și unul de cuișoare măcinate. Ca exercițiu fizic, se va sta cât mi mult în poziția „lumânarea“ (de ordinul zecilor de minute zilnic). Hipertiroidie și hipotiroidie - se beau zilnic pe stomacul gol 3 căni de ceai din 2-3 lingurițe de plantă și se poate adăuga și turița mare (Agrimonia eupatoria). Tratamentul durează minimum 6 luni, fără pauză. Se pot bea zilnic 3 căni de macerat întotdeauna pe stomacul gol. Pentru o eficientță mai mare maceratul poate fi făcut cu 2-3 linguri de sânzâiene și 2-3 linguri de Turiță mare (Eupatoria agrimonia), în cazul hipertiroidiei. Tratamentul durează minimum 6 luni. Se mai poate face și cu coji verzi de nucă 1-2 lingurițe împreună cu sânzâiene în cazul hipotiroidiei. Isterie - se iau 1-2 lingurițe de tinctură diluate cu 100 ml apă de 3 ori pe zi. Se poate asocia cu sulfină (Melilotus officinalis). Nefrită - se iau 1-2 lingurițe de tinctură diluate cu 100 ml apă de 3 ori pe zi. Nevroză - se iau 1-2 lingurițe de tinctură diluate cu 100 ml apă de 3 ori pe zi. Se poate asocia cu talpa gâștei (Leonorus cardiaca). Petele pe piele - unguentul de sânzâiene e efi-
cient în curățirea petelor de pe piele, chiar și a celor produse de contactul pielii cu o substanță chimică. După spălarea cu un tampon îmbibat în tinctură de sânzâiene se aplică unguentul. Tratamentul se face de 2 ori pe zi, timp de 1-2 săptămâni. Psoriazis - se face un ceai detoxifiant din sânzâiene și trei frați pătați (Viola tricolor). Se consumă un litru de ceai pe zi, pe stomacul gol, până la ora 12. Tratamentul durează minimum 14 zile și este indicat în tratarea dermatozelor rebele, a eczemelor vechi și a psoriazisului, dermatoze rebele. Pentru o mai mare eficiență a tratamentului este bine să fie ținut și un regim alimentar cu conținut redus de toxine și cu multe fructe și crudități. Răni Astenie - se iau 1-2 lingurițe de tinctură diluate cu 100 ml apă de 3 ori pe zi. Se poate asocia cu cardamon (Elettaria cardamonum). Uretrită - se iau 1-2 lingurițe de tinctură diluate cu 100 ml apă de 3 ori pe zi. - Se ia 1-2 lingurițe de tinctură de sânzâiene diluată în 100 ml de apă, de 3 ori pe zi. Este tratamentul indicat cu precădere contra cistitei, cistitei cu hematurie, uretritei, nefritei și calculilor renali.
1003
SÂNZÂIENE DE PĂDURE
Asperula odorata Fam. Rubiaceae. Denumiri populare: vinariță. În tradiția populară: se folosește la parfumarea vinului, a tutunului, etc. În cantități mari este toxică. Germanii prepară cu această plantă pusă în vin, o băutură. Planta se punea în băile copiilor debili să se întărească. Infuzia se lua contra tifosului. Decoctul se folosea contra sifilisului, spălându-se cu ele plăgile. Se mai punea prin haine pentru miros. Din rădăcină se extrăgea un colorant purpuriu folosit la vopsit. Descriere: plantă ierboasă cu flori albe plăcut mirositoare, care crește prin pădurile umbroase de foioase. Compoziție chimică: cumarine. Toxicologie: În cantitate mare este toxică. Preparare și administrare: Se folosesc ca celelalte sânzâiene, vezi sânzâienele galbene.
1004
SCAI GALBEN
SCAI GHIMPOS
Centaurea solstitialis Fam. Compositae.
Centaurea calcitrapa Fam. Asteraceae.
Denumiri populare: pălămidă. Descriere: plantă cu flori galbene ca lămâia care crește prin locurile ruderale, pe marginea semănăturilor și drumurilor. În tradiția populară: în caz de astmă, se bea decoctul sau se făceau băi cu ea.
Denumiri populare: mături, ghimpe, scaiete. Descriere: plantă puternică, bienală, cu tulpină dreaptă, crește sub forma unor tufe cu peri aspri de 60 cm înălțime. Frunzele sunt spinoase și adânc crestate, împărțite în lobi. Florile au culoarea roșie-roză. Pe marginea florii se găsesc spini de jur-împrejur. Înflorește toată vara și chiar și în septembrie. Fructele scaiului ghimpos au formă de achenă. Răspândire: crește pe pășuni și pajiști, la marginea drumurilor, în locuri uscate sau aflate în paragină. Recoltare: pentru uz medicinal se culege toată planta, recomandate fiind, însă, frunzele și florile. Acțiune farmacologică: tonic, revitalizant, diuretic. Curăță organismul și, mai ales, tractul gastrointestinal. Este folosit în răceli, în primul rând pentru reducerea febrei. Acțiune asemănătoare are și scaiul galben (Centaurea solstitialis), care poate fi întâlnit în aceleași locuri în care crește și scaiul ghimpos. Preparare și administrare: Din scai ghimpos se prepară infuzie, decoct, suc și vin medicinal, cel mai frecvent preparat fiind infuzia.
1005
SCAI MĂGĂRESC
Onopordon acanthium Fam. Compositae. Denumiri populare: ciulin, ghimpe mare, pălămidă, prăsad de câmp, scai mare, scai muced, scai voinicesc, schin alb, schin de buboaie, sita zânelor. În tradiția populară: se folosea contra durerilor de picioare. Se luau măciulii de scai și sare de bucătărie arsă în foc, se puneau într-un ceaun și se turna peste ele untdelemn. Se lăsau câteva zile la căldură, pe urmă se ungea cu alifia obținută partea bolnavă. Roua de pe scai se folosea contra pistruilor de pe obraz, spălându-se cu ea la câteva sfârșituri de lună. Ceaiul din vârfurile florifere se lua contra tusei convulsive. Se mai folosea la băi pentru întărirea celor debili. Compoziție chimică: antociani, cumarine, flavone, tanin catehic, glucide, alcaloizi ca acotina, acoantoidina și alții, ulei volatil, substanțe minerale. Acțiune farmacologică: diuretic, antiinfecțios, antibiotic, antiseptic, reduce tensiunea arterială, produce evacuarea mai ușoară a bilei, anticancerigen, emolient, expectorant, astringent, ajută la eliminarea calculilor, cicatrizant extern.
Se poate utiliza la următoarele afecțiuni: cancer de piele, cancerul laringelui sau cavității bucale, hipertensiune arterială, litiază renală, pete pe piele, pistrui, răni deschise zemuinde, tuse, ulcer stomacal, ulcer varicos. Preparare și administrare: - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi o perioadă de 2 luni urmate de o pauză de 10 zile după care se poate relua acest tratament. - 2 lingurițe de plantă mărunțită în amestec cu 1 linguriță de păducel și una de traista ciobanului se pune la 250 ml apă și se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi în cazurile de hipertensiune arterială fiind foarte eficientă. - Se face praf de plantă cu ajutorul râșniței de cafea apoi se cerne. Se amestecă în părți egale cu pătlagină praf și se aplica după ce s-a transformat în pastă cu puțină apă pe rănile supurate fiind foarte eficient atât la rănile supurate cât și la cele canceroase. - Tinctură obținută din 50 g de plantă se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține la temperatura camerei pentru 15 zile, timp în care se va agita de mai multe ori pe zi. Se va strecura. Se dă câte 10-30 picături de trei ori pe zi în diluție cu apă, pentru afecțiunile interne. Extern se pot face spălături cu diluție de o linguriță de tinctură la 500 ml apă în cazul rănilor. Pe pete sau pistrui se poate tampona local. Tinctură diluată se aplică și la cancerul pielii în funcție de toleranța individuală. - 4 linguri de plantă se pun la 500 ml apă. Se vor fierbe timp de 10 minute. Se strecoară apoi se pot folosi la tratamentele externe. Pentru pete pe piele sau alte afecțiuni în care se dorește decolorarea pielii se poate pune și suc de lămâie. În restul se poate pune puțină miere de albine fiind foarte eficiente. - Se aplică local plantă proaspătă sau praf din plantă pe răni sau cancerul pielii. Mod de administrare pe afecțiuni: Cancer de piele, cancerul laringelui sau cavității bucale - Se face praf de plantă cu ajutorul râșniței de cafea apoi se cerne. Se amestecă în părți egale cu pătlagină praf și se aplica după ce s-a
1006
transformat în pastă cu puțină apă pe rănile supurate fiind foarte eficient atât la rănile supurate cât și la cele canceroase. - Se aplică local plantă proaspătă sau praf din plantă pe răni sau cancerul pielii. Hipertensiune arterială - 2 lingurițe de plantă mărunțită în amestec cu 1 linguriță de păducel și una de traista ciobanului se pune la 250 ml apă și se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi în cazurile de hipertensiune arterială fiind foarte eficientă. Litiază renală - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Se strecoară și se consumă 3 căni pe zi cu 15 minute, înaintea meselor principale cu 15 minute, ajutând la eliminarea calculilor prin mărunțirea lor. Pete pe piele, pistrui - Tinctură obținută din 50 g de plantă se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține la temperatura camerei pentru 15 zile, timp în care se va agita de mai multe ori pe zi. Se va strecura. Se dă câte 10-30 picături de trei ori pe zi în diluție cu apă, pentru afecțiunile interne. Extern se pot face spălături cu diluție de o linguriță de tinctură la 500 ml apă în cazul rănilor. Pe pete sau pistrui se poate tampona local. Tinctură diluată se aplică și la cancerul pielii în funcție de toleranța individuală. - 4 linguri de plantă se pun la 500 ml apă. Se vor fierbe timp de 10 minute. Se strecoară apoi se pot folosi la tratamentele externe. Pentru pete pe piele sau alte afecțiuni în care se dorește decolorarea pielii se poate pune și suc de lămâie. În restul se poate pune puțină miere de albine fiind foarte eficiente. Răni deschise zemuinde - Se face praf de plantă cu ajutorul râșniței de cafea apoi se cerne. Se amestecă în părți egale cu pătlagină praf și se aplica după ce s-a transformat în pastă cu puțină apă pe rănile supurate fiind foarte eficient atât la rănile supurate cât și la cele canceroase. Tuse - Tinctură obținută din 50 g de plantă se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține la temperatura camerei pentru 15 zile, timp în care se va agita de mai multe ori pe zi. Se va strecura. Se dă câte 10-30 picături de trei ori pe zi în diluție
cu apă, pentru afecțiunile interne. Extern se pot face spălături cu diluție de o linguriță de tinctură la 500 ml apă în cazul rănilor. Pe pete sau pistrui se poate tampona local. Tinctură diluată se aplică și la cancerul pielii în funcție de toleranța individuală. Ulcer stomacal - Tinctură obținută din 50 g de plantă se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține la temperatura camerei pentru 15 zile, timp în care se va agita de mai multe ori pe zi. Se va strecura. Se dă câte 10-30 picături de trei ori pe zi în diluție cu apă, pentru afecțiunile interne. Extern se pot face spălături cu diluție de o linguriță de tinctură la 500 ml apă în cazul rănilor. Pe pete sau pistrui se poate tampona local. Tinctură diluată se aplică și la cancerul pielii în funcție de toleranța individuală. Ulcer varicos - Se face praf de plantă cu ajutorul râșniței de cafea apoi se cerne. Se amestecă în părți egale cu pătlagină praf și se aplica după ce s-a transformat în pastă cu puțină apă pe rănile supurate fiind foarte eficient atât la rănile supurate cât și la cele canceroase. - 4 linguri de plantă se pun la 500 ml apă. Se vor fierbe timp de 10 minute. Se strecoară apoi se pot folosi la tratamentele externe. Pentru pete pe piele sau alte afecțiuni în care se dorește decolorarea pielii se poate pune și suc de lămâie. În restul se poate pune puțină miere de albine fiind foarte eficiente.
1007
SCAI VÂNĂT
Eryngium planum Fam. Umbelliferae. Denumiri populare: buruiană de cârtițe, buruiana zmeului, mărăcini, scai albastru, scai mneriu, scai vânăt, spin albastru, spin de mucedă, spinul vântului. Sikounoups, Sikoupnex, Sikoupnoex, Sikupnoex, Sikupnux în limba dacă. Descriere: este o plantă ierboasă perenă, crește în toate regiunile din țară, prin fânețe, pășuni, locuri nisipoase, pe marginea drumurilor și a semănăturilor. În primul an de vegetație dezvoltă frunze bazale întregi, groase, cu marginea serată. Începând cu al doilea an apare tulpina înaltă de 50-100 cm, ramificată în partea superioară, colorată în albastru în timpul înfloririi. Frunzele tulpinale superioare sunt 3-5 palmatpartite. Florile albăstrui sunt dispuse în capitule ovoidale sau aproape globuloase. Fructul este o diachenă. Înflorește în lunile iulie-august. Specie eurasiatică, crește la noi prin fânețe și pășuni. În scopuri medicinale se întrebuințează părțile aeriene ale plantei (Herba Erxngii plani) recoltate în timpul înfloririi. Produsul lipsit de miros caracteristic, are gust ușor sărat-amărui. Părțile aeriene se recoltează la începutul înfloririi și se usucă. Produsul este cu atât mai valoros cu cât conține mai puține părți inferioare groase ale tulpinii.
Se poate confunda cu specia E. Campestre, comună în întreaga țară, care prezintă capitule și tulpini verzi, scurte și frunzele bazale divizate. În tradiția populară: ceaiul sau decoctul tulpinilor florifere a fost un leac obișnuit, în multe zone contra tusei convulsive. Cu fiertura de scai albastru se spălau bubele dulci și alte bube. Decoctul se ținea în gură contra durerilor de dinți și a paradantozei. Se mai punea la băile contra reumatismului și în cele făcute copiilor debili. Decoctul părților aeriene se folosea contra nădușelii astmatice, iar extern, la băi în combaterea artritei și a infecțiilor (dermatofitoze) de pe capul copiilor. Ceaiul se mai folosea în retenție de urină. Se dădea la animale contra parodontozei. Compoziție chimică: zaharoză, chestoză, ferulol, un ester al izoferulolului, cantități mici de tanin și ulei volatil, saponozide 0,5-1%, între care principala este saniculla, saponozida B care prin hidroliză dă glucoză, saniculagenina A, eringium sapogenină, D, F, G și H, etc. Acțiune farmacologică: în scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene ale plantei (Herba Eryngii plani) remediu popular românesc utilizat în tuse convulsivă. Această acțiune a fost confirmată de unele cercetări științifice. Datorită saponozidelor are și acțiune diuretică. Este un fluidifiant al secrețiilor bronșice, expectorant și antiseptic bronșic, calmant, diuretic. Provoacă eliminarea din plămâni a substanțelor toxice sau dăunătoare, distruge microorganisme, acționează asupra centrului tusei, diminuând excitarea nervoasă și înlătură spasmele bronhice. Mărește cantitatea de urină datorită faptului că acționează asupra epiteliului renal, contribuind prin aceasta la eliminarea multor toxine din organism, fiind util atât la afecțiunile externe cât și pentru dermatologie. Intern se combină foarte bine cu Podbal pentru afecțiunile respiratorii. Se asociază foarte bine și cu Cimbrul (Thymi). Intră în componența ceaiului pectoral. Se utilizează în următoarele afecțiuni: artrită, bronșite, dermatoze, eczeme, infecții diverse atât interne cât și externe, paradentoză, retenție urinară, silicoză, traheite, tuse convulsivă.
1008
Preparare și administrare: - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi 3 căni pe zi în afecțiuni respiratorii, traheite, bronșite, retenție urinară, tuse. Se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă rece. Se va pune pe foc apoi se fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi câte 2-3 ceaiuri pe zi. Este foarte bine dacă se folosește în combinație cu alte plante acțiunea fiind mai puternică așa. În cazul paradentozei, se va ține local mai mult timp făcând gargară cu acest decoct. - Extern se poate folosi o cantitate mai mare de plantă sau se pot face asocieri cu alte plante. - Praf de plantă obținut cu ajutorul râșniței de cafea se pune pe rănile supurate sau vechi pentru cicatrizare, fiind foarte eficientă mai ales în combinație și cu alte plante (pătlagină, tătăneasă). Mod de administrare pe afecțiuni: Artrită - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă rece. Se va pune pe foc apoi se fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi câte 2-3 ceaiuri pe zi. Este foarte bine dacă se folosește în combinație cu alte plante acțiunea fiind mai puternică așa. În cazul paradentozei, se va ține local mai mult timp făcând gargară cu acest decoct. Extern se aplică compresă caldă cu acest ceai și peste compresă se pune o bucată de nailon și apoi ceva de lână ca să se mențină temperatura locală. Dermatoze și eczeme - Praf de plantă obținut cu ajutorul râșniței de cafea se pune pe rănile supurate sau vechi pentru cicatrizare, fiind foarte eficientă mai ales în combinație și cu alte plante (pătlagină, tătăneasă). Infecții diverse atât interne cât și externe - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă rece. Se va pune pe foc apoi se fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi câte 2-3 ceaiuri pe zi. Este foarte bine dacă se folosește în combinație cu alte plante acțiunea fiind mai puternică așa. În cazul paradentozei, se va ține local mai mult timp făcând gargară cu acest
decoct. Paradentoză - 3 lingurițe de plantă se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se face gargară la parodontoză de mai multe ori pe zi. La acest caz se elimină aruncându-se apa după gargară. Retenție urinară - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă rece. Se va pune pe foc apoi se fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi câte 2-3 ceaiuri pe zi. Este foarte bine dacă se folosește în combinație cu alte plante acțiunea fiind mai puternică așa. În cazul paradentozei, se va ține local mai mult timp făcând gargară cu acest decoct. Silicoză - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi 3 căni pe zi în afecțiuni respiratorii, traheite, bronșite, retenție urinară, tuse. Se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. Traheite - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă rece. Se va pune pe foc apoi se fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi câte 2-3 ceaiuri pe zi. Este foarte bine dacă se folosește în combinație cu alte plante acțiunea fiind mai puternică așa. În cazul paradentozei, se va ține local mai mult timp făcând gargară cu acest decoct. Tuse convulsivă - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi 3 căni pe zi în afecțiuni respiratorii, traheite, bronșite, retenție urinară, tuse. Se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens.
1009
SCAIUL DRACULUI
Erygium campestre Fam. Umbeliferae. Denumiri populare: amărea, buruiană mucedă, căruța dracului, ghimpe tăvălug, iarba măgarului, morcov de deal, rostogol, scai, scai de câmp, scai voinicesc, scaieți, scăiuș, schin otrăvitor, sperioasă, spin alb, spinele dracului, spița dracului, spinul dracului, spinul vântului, tăvălici, tăvălug. Descriere: plantă ierboasă, spinoasă, cu tulpina ramificată cu aspect globulos, cu flori albastre verzui. Crește prin fânețe și pășuni uscate, pe câmpuri și locuri ruderale. Rădăcina a fost altădată mult întrebuințată ca plantă medicinală pentru efectele depurativ, diuretic și carminativ. Toamna, tulpinile sunt rupte de vânt și purtate la distanțe mari de aici și numele de rostogol, etc. În tradiția populară: rădăcinile se puneau tăiate în rachiu, din care se lua câte o linguriță, dimineața, pe inima goală, când avea omul durere de inimă și stomac stricat. Se mai lua ca laxativ, în tratamentul gastralgiilor și al ulcerului gastric. Se mai folosea ca diuretic și în combaterea tusei convulsive, iar extractul proaspăt al rădăcinilor în tuberculoză pulmonară. Compoziție chimică: saponozide, tanoizi, zaharuri, acid cafeic, acid clorogenic, zaharuri, cantități mici de ulei volatil, poliine între care felcarinona, etc.
Acțiune farmacologică: acțiune diuretică datorită saponozidelor, recomandat în calculoză renală. Și vezicală, ca tonic aperitiv colagog și emenagog. De asemenea are proprietăți cicatrizante, calmante și carminative, provocând eliminarea toxinelor din organism, Favorizează eliminarea gazelor din intestine, diminuează excitabilitatea nervoasă a locurilor dureroase, ajută la cicatrizare. Ajută la refacerea poftei de mâncare, mărește diureza, etc. Se poate utiliza la următoarele afecțiuni: acnee, afecțiuni cutanate cronice, anorexie, balonări abdominale, blenoragie, carie dentară, diaree, dureri diverse, dureri de stomac, edeme, excitabilitate nervoasă, litiaze vezicale și urinare, parodontoză, răni, slăbiciuni ale organismului, tuse, ulcer stomacal. Preparare și administrare: - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot lua 2 căni pe zi din acest ceai la afecțiunile interne. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmat de o pauză de 15 zile, după care se poate relua. Se poate de asemenea folosi și cu alte plante medicinale tot în această proporție. - 1-2 lingurițe de rădăcină mărunțită se pune la 250 ml apă și se fierbe 5 minute. Se strecoară și se pot consuma în cazul în care nu se poate urina sau pentru sporirea cantității de urină, ajutând la curățirea renală foarte eficient. Se pot consuma până la 3 căni pe zi. De asemenea se pot face spălături bucale de mai multe ori pe zi, ajutând la distrugerea microbilor ce provoacă caria, sau se fac spălături externe la blenoragie sau la afecțiuni cutanate pentru rolul puternic antibiotic. - Extern se va folosi cantitate dublă de plantă, față de tratamentul intern. Se pun comprese pe locul dureros, sau se ține în locul dureros mai mult timp, de fapt până la trecerea durerii. La paradontoză se face clătirea gurii de mai multe ori pe zi cu acest ceai. La răni se spală sau se tamponează cu ceai rana de mai multe ori pe zi. Mod de administrare pe afecțiuni: Acnee - 1-2 lingurițe de rădăcină mărunțită se pune la 250 ml apă și se fierbe 5 minute. Se strecoară și se pot consuma în cazul în care nu se poate urina sau pentru sporirea cantității de urină, aju-
1010
tând la curățirea renală foarte eficient. Se pot consuma până la 3 căni pe zi. De asemenea se pot face spălături bucale de mai multe ori pe zi, ajutând la distrugerea microbilor ce provoacă caria, sau se fac spălături externe la blenoragie sau la afecțiuni cutanate pentru rolul puternic antibiotic. Afecțiuni cutanate cronice - 1-2 lingurițe de rădăcină mărunțită se pune la 250 ml apă și se fierbe 5 minute. Se strecoară și se pot consuma în cazul în care nu se poate urina sau pentru sporirea cantității de urină, ajutând la curățirea renală foarte eficient. Se pot consuma până la 3 căni pe zi. De asemenea se pot face spălături bucale de mai multe ori pe zi, ajutând la distrugerea microbilor ce provoacă caria, sau se fac spălături externe la blenoragie sau la afecțiuni cutanate pentru rolul puternic antibiotic. Anorexie - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot lua 2 căni pe zi din acest ceai la afecțiunile interne. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmat de o pauză de 15 zile, după care se poate relua. Se poate de asemenea folosi și cu alte plante medicinale tot în această proporție. Balonări abdominale - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot lua 2 căni pe zi din acest ceai la afecțiunile interne. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmat de o pauză de 15 zile, după care se poate relua. Se poate de asemenea folosi și cu alte plante medicinale tot în această proporție. Blenoragie - 1-2 lingurițe de rădăcină mărunțită se pune la 250 ml apă și se fierbe 5 minute. Se strecoară și se pot consuma în cazul în care nu se poate urina sau pentru sporirea cantității de urină, ajutând la curățirea renală foarte eficient. Se pot consuma până la 3 căni pe zi. De asemenea se pot face spălături bucale de mai multe ori pe zi, ajutând la distrugerea microbilor ce provoacă caria, sau se fac spălături externe la blenoragie sau la afecțiuni cutanate pentru rolul puternic antibiotic. Carie dentară - 1-2 lingurițe de rădăcină mărunțită se pune la 250 ml apă și se fierbe 5 minute. Se strecoară și se pot consuma în cazul în care nu se poate urina sau pentru sporirea cantității de uri-
nă, ajutând la curățirea renală foarte eficient. Se pot consuma până la 3 căni pe zi. De asemenea se pot face spălături bucale de mai multe ori pe zi, ajutând la distrugerea microbilor ce provoacă caria, sau se fac spălături externe la blenoragie sau la afecțiuni cutanate pentru rolul puternic antibiotic. Diaree - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot lua 2 căni pe zi din acest ceai la afecțiunile interne. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmat de o pauză de 15 zile, după care se poate relua. Se poate de asemenea folosi și cu alte plante medicinale tot în această proporție. Dureri diverse - 1-2 lingurițe de rădăcină mărunțită se pune la 250 ml apă și se fierbe 5 minute. Se strecoară și se pot consuma în cazul în care nu se poate urina sau pentru sporirea cantității de urină, ajutând la curățirea renală foarte eficient. Se pot consuma până la 3 căni pe zi. De asemenea se pot face spălături bucale de mai multe ori pe zi, ajutând la distrugerea microbilor ce provoacă caria, sau se fac spălături externe la blenoragie sau la afecțiuni cutanate pentru rolul puternic antibiotic. Dureri de stomac - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot lua 2 căni pe zi din acest ceai la afecțiunile interne. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmat de o pauză de 15 zile, după care se poate relua. Se poate de asemenea folosi și cu alte plante medicinale tot în această proporție. Edeme - 1-2 lingurițe de rădăcină mărunțită se pune la 250 ml apă și se fierbe 5 minute. Se strecoară și se pot consuma în cazul în care nu se poate urina sau pentru sporirea cantității de urină, ajutând la curățirea renală foarte eficient. Se pot consuma până la 3 căni pe zi. De asemenea se pot face spălături bucale de mai multe ori pe zi, ajutând la distrugerea microbilor ce provoacă caria, sau se fac spălături externe la blenoragie sau la afecțiuni cutanate pentru rolul puternic antibiotic. Excitabilitate nervoasă - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot lua 2 căni pe zi din acest ceai la afecțiunile interne. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmat de o pauză
1011
de 15 zile, după care se poate relua. Se poate de asemenea folosi și cu alte plante medicinale tot în această proporție. Litiaze vezicale și urinare - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot lua 2 căni pe zi din acest ceai la afecțiunile interne. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmat de o pauză de 15 zile, după care se poate relua. Se poate de asemenea folosi și cu alte plante medicinale tot în această proporție. Parodontoză - Extern se va folosi cantitate dublă de plantă, față de tratamentul intern. Se pun comprese pe locul dureros, sau se ține în locul dureros mai mult timp, de fapt până la trecerea durerii. La paradontoză se face clătirea gurii de mai multe ori pe zi cu acest ceai. La răni se spală sau se tamponează cu ceai rana de mai multe ori pe zi. Răni - 1-2 lingurițe de rădăcină mărunțită se pune la 250 ml apă și se fierbe 5 minute. Se strecoară și se pot consuma în cazul în care nu se poate urina sau pentru sporirea cantității de urină, ajutând la curățirea renală foarte eficient. Se pot consuma până la 3 căni pe zi. De asemenea se pot face spălături bucale de mai multe ori pe zi, ajutând la distrugerea microbilor ce provoacă caria, sau se fac spălături externe la blenoragie sau la afecțiuni cutanate pentru rolul puternic antibiotic. Slăbiciuni ale organismului - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot lua 2 căni pe zi din acest ceai la afecțiunile interne. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmat de o pauză de 15 zile, după care se poate relua. Se poate de asemenea folosi și cu alte plante medicinale tot în această proporție. Tuse - 1-2 lingurițe de rădăcină mărunțită se pune la 250 ml apă și se fierbe 5 minute. Se strecoară și se pot consuma în cazul în care nu se poate urina sau pentru sporirea cantității de urină, ajutând la curățirea renală foarte eficient. Se pot consuma până la 3 căni pe zi. De asemenea se pot face spălături bucale de mai multe ori pe zi, ajutând la distrugerea microbilor ce provoacă caria, sau se fac spălături externe la blenoragie sau la afecțiuni cutanate pentru rolul puternic antibiotic.
Ulcer stomacal - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot lua 2 căni pe zi din acest ceai la afecțiunile interne. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmat de o pauză de 15 zile, după care se poate relua. Se poate de asemenea folosi și cu alte plante medicinale tot în această proporție.
1012
SCAIUS
SCĂIETE
Dipsacus pilosus Fam. Dipsacaceae.
Dipsacus laciniatus Fam. Dipsacaceae.
Denumiri populare: Sciare în limba dacă. În tradiția populară: Dioscoride afirmă că rădăcinile acestei plante, fierte în vin și pisate până capătă grosimea unui amestec de ceară cu untdelemn, vindeca, aplicate local, crăpăturile și fistulele anale. Se credea că este un bun medicament împotriva excrescențelor și negilor. Alții pretindeau că viermișorii de pe capul plantei vindecă frigurile cu accese din patru în patru zile.
Denumiri populare: scaiul voinicului. Skiara, Skiare, Skithe în limba dacă. Descriere: plantă viguroasă care crește la marginea pădurilor și pe malul apelor. În tradiția populară: apa de ploaie ce se aduna la baza frunzelor, opuse și concrescute, se întrebuința la spălături contra durerilor de ochi. Din rădăcina pisată se folosea la astm. Zeama din rădăcină se folosea la impetigo, tricofiție. Zeama limpede din frunze zdrobite se punea în picături, contra durerilor de ochi. Se mai punea, ca și varga ciobanului, cu care se confunda, în băi contra bolilor femeiești și boli psihice, epilepsie, etc.
1013
SCĂIETELE POPII
SCĂIȘOR
Carlina vulgaris Fam. Compositae.
Xanthium strumarium Fam. Compositae. Denumiri populare: ciurlan de câmp. Descriere: plantă robustă care crește prin locuri ruderale, pe marginea câmpurilor și drumurilor, pe lângă garduri. În tradiția populară: când aveau copii dureri de piept, se fierbea și se punea la piept cald bine cât să poată suferi. Se folosea cu scaiul vânăt, la ceaiuri contra tusei convulsive.
Descriere: plantă spinoasă care crește prin fânețe și pășuni uscate, pe dealuri aride, în zonele înalte. În tradiția populară: cu decoctul obținut din plantă se spălau la Nereju de bube dulci.
1014
SCÂNTEIUȚĂ
Anagallis arvensis Fam. Primulaceae. Denumiri populare: aurică, buruiana bureților, buruiană de rânduri roșii, coardă de grădină, focșor, gonitoarea vacii, iarbă de păsări, intiță, năsturași, nigelariță, ochișor roșu, paperină, plescăiță, răcuină, roșuță, sălci mici, scânteie, sclipeți, soponelul calului, văcăriță. Cercer, Cerceraphron, Kerker, Kerkeraphron, Kerkeraphrum, Toura, Tura în limba dacă. Descriere: plantă mică cu tulpină rămurată chiar de jos, flori roșii sau albe, fructul are o căsuță cu multe semințe. În tradiția populară: s-a folosit la sângerări, boli pulmonare, contra negilor. Planta se fierbea și cu decoct se făceau spălături contra bubelor. În multe locuri se folosea de către femeile care aveau menstruații prea abundente. Se fierbeau câteva plante și din decoct se bea dimineața, pe nemâncate, câte un păhărel. Uneori se plămădea în rachiu cu câteva boabe de piper. La Salva, în ținutul Năsăudului se mai fierbea și în borș, iar în timpul în care se lua nu se mânca sărat. Fiartă cu iederă, se dădea celor care aveau diaree, enterită. În multe părți se punea în sarea vacilor, ca să se gonească. Compoziție chimică: substanțe amare, glucide, flavonoizi, enzime (primaveraza, ciclamaza), saponozide, substanțe toxice, substanțe minerale, etc.
Acțiune farmacologică: tonice ale sistemului nervos, stimulează funcția sexuală, vindecă rănile, expectorant, afrodiziac, diuretic, diaforetic, favorizează secreția biliară, ajută la calmarea astmului și tusei în special în alergii sau boli de inimă. Se poate de asemenea folosi cu succes la tuse alergică sau chiar la cea datorită bolilor de inimă. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: acnee, afecțiuni renale și biliare, alergie, astm cardiac, congestii cardiace, dischinezie, eczeme, hemoragii uterine, impotență, metroragie, neurastenie, răni, ulcer gastric, ulcere varicoase. Toxicologie: Planta este toxică și poate provoca dureri de cap, articulare, etc. Se intervine cu cărbune medicinal în intoxicații. Preparare și administrare: - O linguriță de plantă mărunțită se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se poate consuma în cursul unei zile cu lingurița câte puțin în tot cursul zilei la afecțiunile interne. Nu se face tratament mai îndelungat de 30 de zile, chiar și dacă este în combinație cu alte plante medicinale. - Extern din 2 lingurițe de plantă mărunțită puse în 250 ml apă se fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi la afecțiunile externe în spălături vaginale, etc. - Unguent - plantă mărunțită 50 g se va pune în 100 g de untură de porc nesărată. Se pune pe baia de apă și se va fierbe timp de 3 ore după care se strecoară. Se poate apoi pune în cutioare de capacitate mai mică la rece și se poate folosi la răni sau alte afecțiuni externe. - Plantă proaspătă sau suc de plantă se poate aplica de asemenea pe răni, în special pe cele proaspete. Mod de administrare pe afecțiuni: Acnee - Extern din 2 lingurițe de plantă mărunțită puse în 250 ml apă se fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi la afecțiunile externe în spălături vaginale, etc. - Unguent - plantă mărunțită 50 g se va pune în 100 g de untură de porc nesărată. Se pune pe baia de apă și se va fierbe timp de 3 ore după care se strecoară. Se poate apoi pune în cutioare de capacitate mai mică la rece și se poate folosi la răni
1015
sau alte afecțiuni externe. - Plantă proaspătă sau suc de plantă se poate aplica de asemenea pe răni, în special pe cele proaspete. Afecțiuni renale și biliare - O linguriță de plantă mărunțită se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se poate consuma în cursul unei zile cu lingurița câte puțin în tot cursul zilei la afecțiunile interne. Nu se face tratament mai îndelungat de 30 de zile, chiar și dacă este în combinație cu alte plante medicinale. Alergie - Extern din 2 lingurițe de plantă mărunțită puse în 250 ml apă se fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi la afecțiunile externe în spălături vaginale, etc. - Unguent - plantă mărunțită 50 g se va pune în 100 g de untură de porc nesărată. Se pune pe baia de apă și se va fierbe timp de 3 ore după care se strecoară. Se poate apoi pune în cutioare de capacitate mai mică la rece și se poate folosi la răni sau alte afecțiuni externe. - Plantă proaspătă sau suc de plantă se poate aplica de asemenea pe răni, în special pe cele proaspete. Astm cardiac - O linguriță de plantă mărunțită se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se poate consuma în cursul unei zile cu lingurița câte puțin în tot cursul zilei la afecțiunile interne. Nu se face tratament mai îndelungat de 30 de zile, chiar și dacă este în combinație cu alte plante medicinale. Congestii cardiace - Extern din 2 lingurițe de plantă mărunțită puse în 250 ml apă se fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi la afecțiunile externe în spălături vaginale, etc. - Unguent - plantă mărunțită 50 g se va pune în 100 g de untură de porc nesărată. Se pune pe baia de apă și se va fierbe timp de 3 ore după care se strecoară. Se poate apoi pune în cutioare de capacitate mai mică la rece și se poate folosi la răni sau alte afecțiuni externe. - Plantă proaspătă sau suc de plantă se poate aplica de asemenea pe răni, în special pe cele proaspete. Dischinezie - O linguriță de plantă mărunțită
se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se poate consuma în cursul unei zile cu lingurița câte puțin în tot cursul zilei la afecțiunile interne. Nu se face tratament mai îndelungat de 30 de zile, chiar și dacă este în combinație cu alte plante medicinale. Eczeme - Extern din 2 lingurițe de plantă mărunțită puse în 250 ml apă se fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi la afecțiunile externe în spălături vaginale, etc. - Unguent - plantă mărunțită 50 g se va pune în 100 g de untură de porc nesărată. Se pune pe baia de apă și se va fierbe timp de 3 ore după care se strecoară. Se poate apoi pune în cutioare de capacitate mai mică la rece și se poate folosi la răni sau alte afecțiuni externe. - Plantă proaspătă sau suc de plantă se poate aplica de asemenea pe răni, în special pe cele proaspete. Hemoragii uterine - O linguriță de plantă mărunțită se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se poate consuma în cursul unei zile cu lingurița câte puțin în tot cursul zilei la afecțiunile interne. Nu se face tratament mai îndelungat de 30 de zile, chiar și dacă este în combinație cu alte plante medicinale. Impotență - Extern din 2 lingurițe de plantă mărunțită puse în 250 ml apă se fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi la afecțiunile externe în spălături vaginale, etc. - Unguent - plantă mărunțită 50 g se va pune în 100 g de untură de porc nesărată. Se pune pe baia de apă și se va fierbe timp de 3 ore după care se strecoară. Se poate apoi pune în cutioare de capacitate mai mică la rece și se poate folosi la răni sau alte afecțiuni externe. - Plantă proaspătă sau suc de plantă se poate aplica de asemenea pe răni, în special pe cele proaspete. Metroragie - O linguriță de plantă mărunțită se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se poate consuma în cursul unei zile cu lingurița câte puțin în tot cursul zilei la afecțiunile interne. Nu se face tratament mai îndelungat de 30 de zile, chiar și dacă este în combinație cu alte plante medicinale.
1016
Neurastenie - O linguriță de plantă mărunțită se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se poate consuma în cursul unei zile cu lingurița câte puțin în tot cursul zilei la afecțiunile interne. Nu se face tratament mai îndelungat de 30 de zile, chiar și dacă este în combinație cu alte plante medicinale. Răni - Extern din 2 lingurițe de plantă mărunțită puse în 250 ml apă se fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi la afecțiunile externe în spălături vaginale, etc. - Unguent - plantă mărunțită 50 g se va pune în 100 g de untură de porc nesărată. Se pune pe baia de apă și se va fierbe timp de 3 ore după care se strecoară. Se poate apoi pune în cutioare de capacitate mai mică la rece și se poate folosi la răni sau alte afecțiuni externe. - Plantă proaspătă sau suc de plantă se poate aplica de asemenea pe răni, în special pe cele proaspete. Ulcer gastric - O linguriță de plantă mărunțită se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se poate consuma în cursul unei zile cu lingurița câte puțin în tot cursul zilei la afecțiunile interne. Nu se face tratament mai îndelungat de 30 de zile, chiar și dacă este în combinație cu alte plante medicinale. Ulcere varicoase - Extern din 2 lingurițe de plantă mărunțită puse în 250 ml apă se fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi la afecțiunile externe în spălături vaginale, etc. - Unguent - plantă mărunțită 50 g se va pune în 100 g de untură de porc nesărată. Se pune pe baia de apă și se va fierbe timp de 3 ore după care se strecoară. Se poate apoi pune în cutioare de capacitate mai mică la rece și se poate folosi la răni sau alte afecțiuni externe. - Plantă proaspătă sau suc de plantă se poate aplica de asemenea pe răni, în special pe cele proaspete.
1017
SCHINDUF
Trigonella foenum graecum Fam. Leguminosae. Denumiri populare: molotru, schinduț, sfârdig. În tradiția populară: legenda acestei plante s-a născut undeva pe Valea Nilului, în urmă cu mai bine de cinci milenii. Se spunea că fusese adus pe pământ de însăși zeița Isis, având darul nemaivăzut de a readuce femeilor sănătatea, pofta de viață și puterea de seducție. De aceia era la mare preț în rândul nobilelor de rang înalt de la curtea faraonului. Și medicii egipteni prețuiau schinduful pentru că era planta care-i ajuta pe soldați să se refacă rapid după rănile primite în luptă, îi ajuta pe cei vârstnici să-și mențină tinerețea și vigoarea. De altfel originea schindufului este o mare enigmă pentru cercetătorii de azi, întrucât el era folosit concomitent în Egiptul Antic, în India și în Chinatrei leagăne de civilizație, între care comunicarea era practic inexistentă, cu 4-5 mii de ani în urmă. Indienii credeau despre schinduf că are capacitatea de a scoate acumulările toxice din organism, ajutând la vindecarea bolilor de plămâni și anorexiei. Chinezii în schimb, spuneau că schinduful conservă și multiplică în organism energia fundamentală Qi, ajutând astfel la menținerea tinereții biologice, până la vârste înaintate. Nu se știe când au ajuns
semințele acestei plante în Dacia, dar cu siguranță acum 2000 de ani, când Dioscoride a întocmit tratatul său de farmacologie, schinduful era folosit în mod curent de către vracii din Carpați. Numele dacic era Scindof (de unde și denumirea actuală) și îl foloseau contra bolilor de piept și a celor digestive, pentru a le revigora pe lăuze, pentru vindecarea rănilor și pentru tratarea ulcerelor. După perioada sa de glorie din antichitate, în mod curios, schinduful a intrat într-un con de uitare, fiind folosit mai mult ca plantă furajeră, deoarece stimulează fenomenul creșterii masei musculare la animale. De doar câteva decenii, oamenii de știință și-au propus să studieze în laboratoare misterele terapeutice ale acestei plante atât de apreciată în vechime, iar efortul nu i-a dezamăgit. Planta este cunoscută de 5 milenii și a fost folosită, pentru prima oară de egipteni. Se spune că a fost adusă pe pământ special pentru femei, de însăși zeița Isis, pentru a le reda sănătatea, pofta de viață și puterea de seducție. Este descrisă în Papirusul Ebers. Era la mare preț în rândul nobililor de rang înalt de la curtea faraonului. Și medicii egipteni prețuiau schinduful pentru că era planta care-i ajuta pe soldați să se refacă rapid după rănile căpătate în luptă, îi ajuta pe cei vârstnici să-și mențină tinerețea și vigoarea. Se întrebuința la tratarea rănilor, inflamațiilor, contuziilor, abceselor, dar mai ales ca afrodiziac de către multe femei din sate. Li se da bărbaților semințe macerate în țuică. Indienii credeau că schinduful detoxifiază organismul, ajutând la vindecarea bolilor de plămâni și a anorexiei. Originea schindufului este o mare enigmă pentru cercetătorii de azi, întrucât era folosit concomitent în Egiptul Antic, în India și China- trei leagăne de civilizație, între care comunicarea era practic inexistentă cu 4.000-5.000 de ani în urmă. Dioscoride și medicii arabi recomandau semințele pentru tonifierea organismului și vindecarea rănilor, iar femeile egiptene se hrăneau cu ea pentru a crește în greutate. Astăzi este cert că vindecă o mulțime de boli. Descriere: plantă perenă ierboasă, înaltă de 60 cm cu frunze de un verde deschis cu marginea ușor
1018
dințată ascuțite și flori albe-liliachii și miros pătrunzător caracteristic. Originară din Asia vestică, cultivată la noi ca plantă ornamentală, medicinală și aromatică. Înflorește în iunie-august. Se folosesc semințele- Semen trigonela recoltate în iunieaugust. Semințele sunt mici și de culoare cafenie. Se cultivă și ca plantă de nutreț mai cu seamă din cauza semințelor, întrebuințate pentru îngrășarea animalelor și în special al cailor. Se folosește mult și pentru a da gust fripturilor la grătar. Crește la noi în zona sud-estică a țării, în special în județele Constanța și Brăila. De obicei este cultivată, dar în unele zone s-a sălbăticit, crescând spontan mai ales unde are căldură suficientă. Este foarte dificil de cules și mai ales de procesat manual (semințele trebuie treierate), motiv pentru care cel mai simplu este să achiziționăm planta din Plafaruri și din magazinele naturiste. O găsim sub numele de schinduf (Trigonela foenum graecum) sau de fenugrec- o abreviere de la denumirea sa științifică. Compoziție chimică: semințele conțin trigonelină care se găsește și în strofantină, saponine steroidice, agliconi, rezine, substanțe azotoase, colină, glicozide furostanice, alfa-trigoelină, zaharuri, slachinoză, lipidesterioce, alte fitosterine, trigliceride ale următorilor acizi: acizi oleic, palmitic, linoleic, linoic. Protide, uleiuri volatile, taninuri, substanțe amare rutozid, vitaminele C, PP, mucilagii, aminoacizi liberi, săruri minerale, etc. Acțiune farmacologică: se cunoaște de câteva sute de ani efectul afrodiziac, nutritive, depurative, diuretice, stimulente atât a lactației la mamele care alăptează cât și neuromuscular și glandular. De asemenea este cicatrizant și antiinflamator. Mărește cantitatea de urină, stimulează metabolismul sistemului nervos central, metabolismul glucidic, lipidic, dezinfectează și cicatrizează epiteliul renal, sau cel al pieli în cazul în care se folosește extern. Stimulează secrețiile salivare, gastrice, intestinale, ușurează digestia, aperitiv. Reduce cantitativ menstruația fiind indicat în acest caz. Sporește numărul leucocitelor, de aceia se indică celor care fac tratamente cu iradieri, cancer, etc. Cea mai bună plantă pentru reglarea pancreasului. Are și acțiune afrodiziacă și antiinflamatoare mai ales în tulburările din sfera digestivă. Stimulează metabolismul,
sistemul nervos central și neuro-muscular. Este de asemenea o bună sursă de vitamina PP. Trezesc senzualitatea, amplifică erotismul, stimulează secreția glandelor mamare și salivare, secrețiile gastrice sunt și ale stimulate și o dată cu aceasta se reface pofta de mâncare. Se ajută la ușurarea digestiei, fiind un bun stimulent al mușchilor și sistemului nervos. Elimină sau limitează procesul inflamator ajutând la epitelizarea rănilor. Stimulează metabolismul, combate stările toxice. Se comporta ca hormonii steroizi. Acționează la prevenirea și tratarea bronșitelor cronice. Este depurativ, diuretic, stimulent al lactației, cicatrizant și antiinflamator, stimulează metabolismul sistemului nervos central, metabolismul glucidic, lipidic, dezinfectează și cicatrizează epiteliul renal sau cel al pielii în cazul în care se folosește extern. Stimulează secrețiile salivare, gastrice, intestinale, ușurează digestia. Reduce cantitativ menstruația, sporește numărul leucocitelor fiind indicat persoanelor suferinde de cancer (mamar, ovarian), reglează funcționarea pancreasului, stimulează apetitul, detoxifică organismul, previne și tratează bronșitele cronice. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: abcese, afecțiuni urinare și sexuale, afrodiziac, alăptare (stimulează lactația), alergie, anemie, anorexie, anurie, arterioscleroză, artrite, ascarizi, astenie fizică și intelectuală, aterom, balonare, boala Basedow, bronșită, cancer (mai ales în timpul tratamentului cu radiații, ajută și la regenerarea mai rapidă a organismului), cancer mamar, cancer ovarian, cefalee, celulită, cistite, colesterol crescut, colită, colon iritabil, convalescență, creșterea sânilor, crize de nervi, deficiențe în asimilație, denutriție, diabet, diaree, dispepsii, dizenterie, eczeme cu mâncărimi, edeme generalizate (hidropizie), efort mare sau prelungit, dureri de dinți, fibrom uterin hemoragic, frigiditate, furuncule, furunculoză, gastroenterite, gripă, gușă, gută, hepatită acută, hipercolesterolemie, hiperglicemie, impotență sexuală, inflamații, inflamații ale ganglionilor limfatici, inflamații ale mucoasei bucale și vaginale, insomnii, intoxicații, iradiații, ischemie cardiacă, lactație (ajută și când este mai puțin lapte și când este prea mult), leucemie, mastite, mătreață, menstruații abunden-
1019
te, menopauză, migrene, neurastenie, nevroze, obezitate, panariții, păr, păstrarea masei musculare, pelagră, prolaps uterin, răni, răni purulente, reumatism poliarticular, sarcină, sciatică, scleroză în plăci, siluetă, slăbiciune corporală, slăbiciune musculară, spasme intestinale, sporturi de performanță, sterilitate atât la femei cât și la bărbați, stimularea secreției de lapte, surmenaj fizic, tuberculoză, tulburări digestive, tumori maligne (extern), tuse cronică, ulcere stomacale, ulcere varicoase, unghii. Precauții și contraindicații: Atenție! Nu se recomandă în timpul sarcinii, întrucât planta poate declanșa în doze medii contracții uterine. Atenție! Nu se recomandă să se administreze copiilor care încă nu au depășit pubertatea, deoarece boabele speciei conțin substanțe care în organism se pot comporta ca precursori ai hormonilor steroizi. Atenție! Persoanele bolnave de diabet aflate sub medicație vor lua schinduf numai sub supraveghere medicală, pentru că scade foarte tare nivelul glicemiei. Atenție! Principiile din semințele de Schinduf pot interacționa în mod negativ cu medicamentele anticoagulante. Atenție! Nu se recomandă celor cu suferințe renale. Toxicologie: Este toxică și nu se indică folosirea acestei plante în cantitate mare. Administrarea a peste 100 g de schinduf (o doză de 12 ori mai mare decât cea normală) duce la apariția unor deranjamente gastro-intestinale. Preparare și administrare: Pulbere: se macină cu râșnița de cafea fin apoi se cerne cu sita de făină și se ia o linguriță rasă sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite cu apă. Se face de 3-4 ori pe zi, cu 15 minute, înaintea meselor. Ideal ar fi să se macine cu 5-10 minute înainte de administrare, ca să nu se oxideze. Se poate ține în borcan ermetic închis dar nu mai mult de 4 zile. Pulbere cu miere: - Semințe măcinate cu râșnița de cafea, se va lua o linguriță care se va amesteca cu miere în cantitate egală. Se va consu-
ma în cursul unei zile 2-3 lingurițe de acest amestec. Este foarte util mai ales la cei care fac chimioterapie pentru tratarea cancerului, diabet sau afecțiuni pancreatice de diverse forme. Se poate face acest tratament perioade lungi de timp eventual în asociație și cu alte plante. Se consumă 2 căni de cei care sufere de impotență sau de femeile care au frigiditate. Macerat: - 1 linguriță de plantă mărunțită se lasă pentru 8 ore în 250 ml apă la temperatura camerei după care se strecoară. Se va consuma în cursul unei zile. Se pot consuma 3 căni din acestea în afecțiunile enumerate mai sus cu mare succes. Infuzie combinată: - 1 linguriță de semințe mărunțite se pun pentru 8 ore în 100 ml de apă. Se strecoară. Se pune apoi peste aceleași plante 150 ml apă care se va încălzi apoi până clocotește apa. Se acoperă pentru 15 minute după care se strecoară. Se lasă să se răcească până la călduț și apoi se amestecă cu maceratul obținut anterior. Se consumă în cursul unei zile. Se pot de asemenea consuma 2-3 căni din acestea mai ales în afecțiunile pancreasului sau altele descrise mai sus cu 15 minute, înaintea meselor. Decoct: - 2 lingurițe de semințe se macină și se pun în apă înainte de a se oxida, adică imediat ce se macină cu râșnița de cafea. Se fierb pentru 5 minute și se consumă 2-3 căni de către cei care au afecțiuni pancreatice sau pulmonare, inclusiv TBC pentru refacerea organismului și creștere ponderală. Extern: 2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 250 ml de apă și se fierbe pentru 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi la afecțiunile externe. Se poate aplica extern în toate formele de cancer comprese sau chiar cataplasme calde cu ceai sau plantă. - Se pot face băi dintr-o mână de plantă pusă la 5 litri apă clocotită, apoi strecurată în cadă, unde se stă pentru 30 minute. - Se macină fin cu râșnița apoi se moaie cu apă caldă cât să se obțină o pastă care se întinde pe un pansament și se bandajează ganglionii afectați. Se ține timp de 1 oră apoi se spală local cu ceai de mușețel. Este foarte eficientă la ganglionii limfatici. Cataplasma: Se macină fin cu râșnița apoi se moaie cu apă caldă cât să se obțină o pastă care
1020
se întinde pe un pansament. Se leagă pansamentul lejer, apoi se leagă deasupra un nailon pentru menținerea umidității. Se ține cât timp este umed, apoi se spală cu ceaiuri din plante. Combinații - se poate combina foarte bine cu orice plantă medicinală, potențând astfel efectul. Mod de administrare pe afecțiuni: Abcese - se aplică cataplasmă cu plantă fiartă în care se pune și puțină mentă și oțet. Cataplasma se ține vreme de o oră-două și apoi se îndepărtează. Are efect calmant, antiinflamator și antipruginos (combate senzația de mâncărime. Afecțiuni urinare și sexuale - se vor consuma perioade de 2-3 luni câte 2-3 căni de infuzie de schinduf care în aceste cazuri poate fi combinată și cu brânca ursului. Afrodiziac - se face un tratament de 6 luni, timp în care se iau 6 linguri de pulbere de schinduf pe zi. Este o plantă recomandată mai ales în cazurile de sterilitate care apar la persoanele cu masă corporală redusă, cu mult țesut adipos sau cu probleme legate de glicemie li colesterol crescut. Este foarte bine potențat tratamentul și de administrarea în paralel a unei plante celebre: brânca ursului, care se ia concomitent cu schinduf. Alăptare (stimulează lactația) - administrarea semințelor de schinduf în perioada alăptării este extrem de benefică. Pe lângă faptul că ajută la sporirea cantității de lapte, această plantă ajută la menținerea sănătății mamei, îmbunătățindu-i apetitul și metabolismul. Se beau zilnic 2 căni de lapte cald în care se pune câte o jumătate de lingură de semințe de schinduf și de mărar (semințele celor două plante se asociază adesea, având o acțiune galactogogă, extrem de puternică). Alergie - are efecte remineralizante și vitaminizante directe și în plus, ajută și la asimilarea acestor substanțe nutritive din alimente. Se fac tratamente de 3 luni cu pulbere de schinduf, din care se ia câte 1 lingură zilnic. Se combină și cu trei frați pătați. Anemie - în antichitate, schinduful era foarte căutat de femeile foarte slabe, care doreau să-și rotunjească formele. Secretul plantei este că de fapt, ea nu favorizează îngrășarea în sine, ci ajută la creșterea proporției de țesut muscular, adică favorizează dezvoltarea musculaturii în detrimentul țesutu-
lui adipos. Mai mult s-a observat la persoanele care fac tratament cu schinduf că celulita se dezvoltă mai lent. Se administrează câte 6 lingurițe de pulbere pe zi, în cure de 2 luni, cu 2-3 săptămâni de pauză. Anorexie (lipsa patologică a apetitului alimentar) - se tratează cu o doză unică de schinduf: două lingurițe de pulbere se amestecă bine cu 2 linguri de miere lichidă, iar preparatul rezultat se consumă cu 1-2 ore înaintea mesei principale. Acest amestec nu doar că mărește apetitul, dar ajută la o asimilare corectă a alimentelor. Contra anorexiei care apare în bolile grave (cancer, leucemie, scleroză în plăci, hepatită acută) se bea infuzia combinată de schinduf- câte o jumătate de cană cu o oră înainte de masă. Anurie - se ia câte 1 linguriță de praf de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Se mai poate adăuga consumul sfeclei roșii, a cepei sau alte tratamente indicate la această afecțiune. Arterioscleroză - se ia câte 1 linguriță de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducînd așa numitul „colesterol rău“ (LDL), protejând sistemul cardiovascular de apariția ateromului, arteriosclerozei și ischemiei cardiace. Se fac tratamente cu schinduf, administrate în doze repetate, cu o durată de 3 luni. Cel mai bun moment pentru efectuarea acestui tratament este la sfârșitul iernii, când alimentația este mai bogată în grăsimi saturate. Artrite - se aplică extern compresă caldă care se va ține pentru 2 ore, după care se lasă la căldură corpul eventual se învelește cu ceva călduros. Se repetă de 2-3 ori pe zi. Ascarizi - se bea dimineața jumătate de litru de infuzie combinată de semințe de schinduf. Are efect antiinflamator asupra intestinelor, reduce balonarea și spasmele, se va consuma și ulei de bostan presat la rece câte 1 lingură pe zi. Astenie fizică și intelectuală - în antichitate, schinduful era foarte căutat de femeile foarte slabe, care doreau să-și rotunjească formele. Secretul plantei este că de fapt, ea nu favorizează îngrășarea în sine, ci ajută la creșterea proporției de țesut muscular, adică favorizează dezvoltarea musculaturii în detrimentul țesutului adipos. Mai mult s-a obser-
1021
vat la persoanele care fac tratament cu schinduf că celulita se dezvoltă mai lent. Se administrează câte 6 lingurițe de pulbere pe zi, în cure de 2 luni, cu 2-3 săptămâni de pauză. Aterom - se ia câte 1 linguriță de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducând așa numitul „colesterol rău“ (LDL), protejând sistemul cardiovascular de apariția ateromului, arteriosclerozei și ischemiei cardiace. Se fac tratamente cu schinduf, administrate în doze repetate, cu o durată de 3 luni. Cel mai bun moment pentru efectuarea acestui tratament este la sfârșitul iernii, când alimentația este mai bogată în grăsimi saturate. Balonare - se bea dimineața jumătate de litru de infuzie combinată de semințe de schinduf. Are efect antiinflamator asupra intestinelor, reduce balonarea și spasmele, normalizează flora intestinală. În cazul durerilor abdominale are și efecte ușor calmante. Boala Basedow - se bea dimineața jumătate de litru de infuzie combinată de semințe de schinduf. Are efect antiinflamator asupra intestinelor, reduce balonarea și spasmele, se va consuma de asemenea nuci și se face tratamentul instituit de medicul specialist. Bronșită - se consumă 3 căni de infuzie combinată pe zi. Se suplimentează cu isop, pătlagină și eventual sirop de muguri de pin. Cancer (mai ales în timpul tratamentului cu radiații, ajută și la regenerarea mai rapidă a organismului) - Contra anorexiei care apare în bolile grave (cancer, leucemie, scleroză în plăci, hepatită acută) se bea infuzia combinată de schindufcâte o jumătate de cană cu o oră înainte de masă. Cancer mamar infuzia combinată de schinduf este de un imens ajutor pentru menținerea sănătății femeilor de vârsta a treia. Schinduful previne eliminările masive de calciu care duc la apariția osteoporozei, ajută la menținerea tonusului țesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin), preîntâmpină apariția cancerului mamar și ovarian prin activitatea reglării endocrine. De asemenea ajută la păstrarea forței musculare, element foarte important în contextul acestei vârste. Se fac cure a câte 30 de zile, timp în care se vor consuma 3
căni de infuzie combinată de schinduf pe zi. Pentru un gust mai plăcut și pentru potențarea efectelor schindufului se poate adăuga la preparare și puțin busuioc și fenicul. Cancer ovarian infuzia combinată de schinduf este de un imens ajutor pentru menținerea sănătății femeilor de vârsta a treia. Schinduful previne eliminările masive de calciu care duc la apariția osteoporozei, ajută la menținerea tonusului țesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin), preîntâmpină apariția cancerului mamar și ovarian prin activitatea reglării endocrine. De asemenea ajută la păstrarea forței musculare, element foarte important în contextul acestei vârste. Se fac cure a câte 30 de zile, timp în care se vor consuma 3 căni de infuzie combinată de schinduf pe zi. Pentru un gust mai plăcut și pentru potențarea efectelor schindufului se poate adăuga la preparare și puțin busuioc și fenicul. Cefalee - se aplică extern compresă caldă care se va ține pentru 2 ore, după care se lasă la căldură corpul eventual se învelește cu ceva călduros. Se repetă de 2-3 ori pe zi. Celulită - se aplică cataplasmă cu plantă fiartă în care se pune și puțină mentă și oțet. Cataplasma se ține vreme de o oră-două și apoi se îndepărtează. Are efect calmant, antiinflamator și antipruginos (combate senzația de mâncărime. Cistite - infuzia combinată de schinduf este de un imens ajutor pentru menținerea sănătății femeilor de vârsta a treia. Schinduful previne eliminările masive de calciu care duc la apariția osteoporozei, ajută la menținerea tonusului țesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin), preîntâmpină apariția cancerului mamar și ovarian prin activitatea reglării endocrine. De asemenea ajută la păstrarea forței musculare, element foarte important în contextul acestei vârste. Se fac cure a câte 30 de zile, timp în care se vor consuma 3 căni de infuzie combinată de schinduf pe zi. Pentru un gust mai plăcut și pentru potențarea efectelor schindufului se poate adăuga la preparare și puțin busuioc și fenicul. Colesterol crescut - se ia câte 1 linguriță de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducând așa
1022
numitul „colesterol rău“ (LDL), protejând sistemul cardiovascular de apariția ateromului, arteriosclerozei și ischemiei cardiace. Se fac tratamente cu schinduf, administrate în doze repetate, cu o durată de 3 luni. Cel mai bun moment pentru efectuarea acestui tratament este la sfârșitul iernii, când alimentația este mai bogată în grăsimi saturate. Colită - se bea dimineața jumătate de litru de infuzie combinată de semințe de schinduf. Are efect antiinflamator asupra intestinelor, reduce balonarea și spasmele, normalizează flora intestinală. În cazul durerilor abdominale are și efecte ușor calmante. Colon iritabil - se bea dimineața jumătate de litru de infuzie combinată de semințe de schinduf. Are efect antiinflamator asupra intestinelor, reduce balonarea și spasmele, normalizează flora intestinală. În cazul durerilor abdominale are și efecte ușor calmante. Convalescență - în antichitate, schinduful era foarte căutat de femeile foarte slabe, care doreau să-și rotunjească formele. Secretul plantei este că de fapt, ea nu favorizează îngrășarea în sine, ci ajută la creșterea proporției de țesut muscular, adică favorizează dezvoltarea musculaturii în detrimentul țesutului adipos. Mai mult s-a observat la persoanele care fac tratament cu schinduf că celulita se dezvoltă mai lent. Se administrează câte 6 lingurițe de pulbere pe zi, în cure de 2 luni, cu 2-3 săptămâni de pauză. Creșterea sânilor - sânii pot crește în volum cu până la 30% prin administrarea de infuzie combinată de schinduf, în care se adaugă tinctură de mărar (1 linguriță de tinctură la o cană de infuzie), câte 3 doze pe zi. Ambele plante acționează rapid, într-un interval de timp de ordinul săptămânilor, având o acțiune similară hormonilor feminini (estrogeni). Efectele sunt spectaculoase, însă există și un dezavantaj: este necesară consecvența. Aceasta deoarece pentru menținerea efectelor este necesară o cură de 21 de zile reluată la două săptămâni. Crize de nervi - se ia câte 1 linguriță de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Deficiențe în asimilație - infuzia combinată de schinduf este de un imens ajutor pentru menținerea sănătății femeilor de vârsta a treia. Schindu-
ful previne eliminările masive de calciu care duc la apariția osteoporozei, ajută la menținerea tonusului țesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin), preîntâmpină apariția cancerului mamar și ovarian prin activitatea reglării endocrine. De asemenea ajută la păstrarea forței musculare, element foarte important în contextul acestei vârste. Se fac cure a câte 30 de zile, timp în care se vor consuma 3 căni de infuzie combinată de schinduf pe zi. Pentru un gust mai plăcut și pentru potențarea efectelor schindufului se poate adăuga la preparare și puțin busuioc și fenicul. Denutriție - în antichitate, schinduful era foarte căutat de femeile foarte slabe, care doreau săși rotunjească formele. Secretul plantei este că de fapt, ea nu favorizează îngrășarea în sine, ci ajută la creșterea proporției de țesut muscular, adică favorizează dezvoltarea musculaturii în detrimentul țesutului adipos. Mai mult s-a observat la persoanele care fac tratament cu schinduf că celulita se dezvoltă mai lent. Se administrează câte 6 lingurițe de pulbere pe zi, în cure de 2 luni, cu 2-3 săptămâni de pauză. Diabet de tip II insulinodependent - se face o cură de 12 luni cu infuzie combinată de schinduf din care se vor bea 2-3 căni pe zi. Tratamentul începe gradat: în prima săptămână se bea doar o cană pe zi, în cea de a doua săptămână se beau 2 căni pe zi, abia în a treia săptămână ajungându-se să se bea trei căni pe zi. Această gradare a tratamentului trebuie corelată cu un control permanent, zilnic al glicemiei, cu o îndrumare medicală specială. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea treptată a dozelor de insulină. Atunci când este ținut și un regim alimentar corect, este posibil ca grație acțiunii schindufului, să se renunțe complet la dozele de insulină injectate zilnic. Diabet tip II non-insulinodependent - se face o cură de 3-6 luni cu schinduf, timp în care se iau 4 lingurițe de pulbere pe zi. Pe timpul tratamentului se va verifica glicemia la cel mult 2 săptămâni, pentru a înregistra progresele și pentru a putea fi ajustat restul medicamentației hipoglicemiante. Diabet tip I (juvenil) - tratamentul cu schinduf are în acest caz, doar rol de adjuvant, ajutând la
1023
reducerea dozei de insulină și contracarând efectele secundare ale diabetului (în special asupra sistemului cardiovascular). Se administrează pe termene lungi (șase luni cu câte o lună de pauză), câte 2 căni de infuzie pe zi. Diaree - se ia câte 1 linguriță de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Se poate combina și cu cerențel infuzie. Dispepsii - are efecte remineralizante și vitaminizante directe și în plus, ajută și la asimilarea acestor substanțe nutritive din alimente. Se fac tratamente de 3 luni cu pulbere de schinduf, din care se ia câte 1 lingură zilnic. Dizenterie - se ia câte 1 linguriță de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Dureri de dinți - se aplică extern compresă caldă care se va ține pentru 2 ore, după care se lasă la căldură corpul eventual se învelește cu ceva călduros. Se repetă de 2-3 ori pe zi. Eczeme cu mâncărimi - se aplică cataplasmă cu plantă fiartă în care se pune și puțină mentă și oțet. Cataplasma se ține vreme de o oră-două și apoi se îndepărtează. Are efect calmant, antiinflamator și antipruginos (combate senzația de mâncărime. Edeme generalizate (hidropizie) - se ia câte 1 linguriță de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Local se fac spălături cu ienupăr decoct din bace. Efort mare sau prelungit - în antichitate, schinduful era foarte căutat de femeile foarte slabe, care doreau să-și rotunjească formele. Secretul plantei este că de fapt, ea nu favorizează îngrășarea în sine, ci ajută la creșterea proporției de țesut muscular, adică favorizează dezvoltarea musculaturii în detrimentul țesutului adipos. Mai mult s-a observat la persoanele care fac tratament cu schinduf că celulita se dezvoltă mai lent. Se administrează câte 6 lingurițe de pulbere pe zi, în cure de 2 luni, cu 2-3 săptămâni de pauză. Fibrom uterin hemoragic - se face un tratament de 6 luni, timp în care se iau 6 linguri de pulbere de schinduf pe zi. Este o plantă recomandată mai ales în cazurile de sterilitate care apar la persoanele cu masă corporală redusă, cu mult țesut adipos sau cu probleme legate de glicemie li coleste-
rol crescut. Este foarte bine potențat tratamentul și de administrarea în paralel a unei plante celebre: brânca ursului, și crețișoară care se ia concomitent cu schinduf. Frigiditate - se face un tratament de 6 luni, timp în care se iau 6 linguri de pulbere de schinduf pe zi. Este o plantă recomandată mai ales în cazurile de sterilitate care apar la persoanele cu masă corporală redusă, cu mult țesut adipos sau cu probleme legate de glicemie li colesterol crescut. Este foarte bine potențat tratamentul și de administrarea în paralel a unei plante celebre: brânca ursului, care se ia concomitent cu schinduf. Furuncule - se aplică cataplasmă cu plantă fiartă în care se pune și puțină mentă și oțet. Cataplasma se ține vreme de o oră-două și apoi se îndepărtează. Are efect calmant, antiinflamator și antipruginos (combate senzația de mâncărime. Furunculoză - se aplică cataplasmă cu plantă fiartă în care se pune și puțină mentă și oțet. Cataplasma se ține vreme de o oră-două și apoi se îndepărtează. Are efect calmant, antiinflamator și antipruginos (combate senzația de mâncărime. Gastroenterite - se ia câte 1 linguriță de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Extern la dureri se pot face cataplasme calde. Gripă - 3 căni de infuzie pe zi, combinată cu scorțișoară. Se ia înaintea meselor principale. Gușă - se ia câte 1 linguriță de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Local se fac spălături și comprese externe. Gută - se ia câte 1 linguriță de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Local se fac spălături cu infuzie de schinduf. Hepatită acută - Contra anorexiei care apare în bolile grave (cancer, leucemie, scleroză în plăci, hepatită acută) se bea infuzia combinată de schindufcâte o jumătate de cană cu o oră înainte de masă. Hipercolesterolemie - infuzia combinată de schinduf este de un imens ajutor pentru menținerea sănătății femeilor de vârsta a treia. Schinduful previne eliminările masive de calciu care duc la apariția osteoporozei, ajută la menținerea tonusului țesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin), preîntâmpină apariția cancerului mamar și ovarian prin activitatea reglării
1024
endocrine. De asemenea ajută la păstrarea forței musculare, element foarte important în contextul acestei vârste. Se fac cure a câte 30 de zile, timp în care se vor consuma 3 căni de infuzie combinată de schinduf pe zi. Pentru un gust mai plăcut și pentru potențarea efectelor schindufului se poate adăuga la preparare și puțin busuioc și fenicul. Hiperglicemie - se face o cură de 12 luni cu infuzie combinată de schinduf din care se vor bea 23 căni pe zi. Tratamentul începe gradat: în prima săptămână se bea doar o cană pe zi, în cea de a doua săptămână se beau 2 căni pe zi, abia în a treia săptămână ajungându-se să se bea trei căni pe zi. Această gradare a tratamentului trebuie corelată cu un control permanent, zilnic al glicemiei, cu o îndrumare medicală specială. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea treptată a dozelor de insulină. Atunci când este ținut și un regim alimentar corect, este posibil ca grație acțiunii schindufului, să se renunțe complet la dozele de insulină injectate zilnic. Impotență sexuală - se face un tratament de 6 luni, timp în care se iau 6 linguri de pulbere de schinduf pe zi. Este o plantă recomandată mai ales în cazurile de sterilitate care apar la persoanele cu masă corporală redusă, cu mult țesut adipos sau cu probleme legate de glicemie li colesterol crescut. Este foarte bine potențat tratamentul și de administrarea în paralel a unei plante celebre: brânca ursului, care se ia concomitent cu schinduf. Inflamații - se ia câte 1 linguriță de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Local se fac spălături cu diferite plante medicinale sau chiar cu schinduf. Inflamații ale ganglionilor limfatici - infuzia combinată de schinduf este de un imens ajutor pentru menținerea sănătății femeilor de vârsta a treia. Schinduful previne eliminările masive de calciu care duc la apariția osteoporozei, ajută la menținerea tonusului țesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin), preîntâmpină apariția cancerului mamar și ovarian prin activitatea reglării endocrine. De asemenea ajută la păstrarea forței musculare, element foarte important în contextul acestei vârste. Se fac cure a câte 30
de zile, timp în care se vor consuma 3 căni de infuzie combinată de schinduf pe zi. Pentru un gust mai plăcut și pentru potențarea efectelor schindufului se poate adăuga la preparare și puțin busuioc și fenicul. Inflamații ale mucoasei bucale și vaginale - se ia câte 1 linguriță de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Local se fac spălături. Insomnii - se ia câte 1 linguriță de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Se poate adăuga și sunătoare și valeriană pentru efecte mai puternice. Intoxicații - se ia câte 1 linguriță de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Se ia concomitent și cărbune medicinal. Iradiații - se iau intern câte 3 lingurițe de pulbere cu 15 minute înaintea meselor principale, perioadă de 3 luni, după care se face o pauză de 3 săptămâni și se reia. Ischemie cardiacă - se ia câte 1 linguriță de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducînd așa numitul „colesterol rău“ (LDL), protejând sistemul cardiovascular de apariția ateromului, arteriosclerozei și ischemiei cardiace. Se fac tratamente cu schinduf, administrate în doze repetate, cu o durată de 3 luni. Cel mai bun moment pentru efectuarea acestui tratament este la sfârșitul iernii, când alimentația este mai bogată în grăsimi saturate. Lactație (ajută și când este mai puțin lapte și când este prea mult) - administrarea semințelor de schinduf în perioada alăptării este extrem de benefică. Pe lângă faptul că ajută la sporirea cantității de lapte, această plantă ajută la menținerea sănătății mamei, îmbunătățindu-i apetitul și metabolismul. Se beau zilnic 2 căni de lapte cald în care se pune câte o jumătate de lingură de semințe de schinduf și de mărar (semințele celor două plante se asociază adesea, având o acțiune galactogogă, extrem de puternică). Leucemie - Contra anorexiei care apare în bolile grave (cancer, leucemie, scleroză în plăci, hepatită acută) se bea infuzia combinată de schinduf- câte o jumătate de cană cu o oră înainte de masă. Mastite - se aplică extern compresă caldă care se va ține pentru 2 ore, după care se lasă la căldură
1025
corpul eventual se învelește cu ceva călduros. Se repetă de 2-3 ori pe zi. Mătreață - se clătește pe cap cu infuzie combinată o dată pe săptămână în ea se va pune și suc de lămâie- 1 linguriță de suc la 250 ml infuzie combinată. Menstruații abundente - se iau 3 căni de infuzie combinată pe zi, în amestec cu crețișoară. În această combinație contribuie foarte eficient la reglarea activității endocrine. Menopauză - infuzia combinată de schinduf este de un imens ajutor pentru menținerea sănătății femeilor de vârsta a treia. Schinduful previne eliminările masive de calciu care duc la apariția osteoporozei, ajută la menținerea tonusului țesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin), preîntâmpină apariția cancerului mamar și ovarian prin activitatea reglării endocrine. De asemenea ajută la păstrarea forței musculare, element foarte important în contextul acestei vârste. Se fac cure a câte 30 de zile, timp în care se vor consuma 3 căni de infuzie combinată de schinduf pe zi. Pentru un gust mai plăcut și pentru potențarea efectelor schindufului se poate adăuga la preparare și puțin busuioc și fenicul. Migrene - se aplică extern compresă caldă care se va ține pentru 2 ore, după care se lasă la căldură corpul eventual se învelește cu ceva călduros. Se repetă de 2-3 ori pe zi. Neurastenie - infuzia combinată de schinduf este de un imens ajutor pentru menținerea sănătății femeilor de vârsta a treia. Schinduful previne eliminările masive de calciu care duc la apariția osteoporozei, ajută la menținerea tonusului țesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin), preîntâmpină apariția cancerului mamar și ovarian prin activitatea reglării endocrine. De asemenea ajută la păstrarea forței musculare, element foarte important în contextul acestei vârste. Se fac cure a câte 30 de zile, timp în care se vor consuma 3 căni de infuzie combinată de schinduf pe zi. Pentru un gust mai plăcut și pentru potențarea efectelor schindufului se poate adăuga la preparare și puțin busuioc și fenicul. Nevroze - are efecte remineralizante și vitaminizante directe și în plus, ajută și la asimilarea acestor
substanțe nutritive din alimente. Se fac tratamente de 3 luni cu pulbere de schinduf, din care se ia câte 1 lingură zilnic. Se poate asocia cu ciuboțica cucului, păducel, sunătoare și valeriană. Obezitate infuzia combinată de schinduf este de un imens ajutor pentru menținerea sănătății femeilor de vârsta a treia. Schinduful previne eliminările masive de calciu care duc la apariția osteoporozei, ajută la menținerea tonusului țesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin), preîntâmpină apariția cancerului mamar și ovarian prin activitatea reglării endocrine. De asemenea ajută la păstrarea forței musculare, element foarte important în contextul acestei vârste. Se fac cure a câte 30 de zile, timp în care se vor consuma 3 căni de infuzie combinată de schinduf pe zi. Pentru un gust mai plăcut și pentru potențarea efectelor schindufului se poate adăuga la preparare și puțin busuioc și fenicul. Osteoporoză - infuzia combinată de schinduf este de un imens ajutor pentru menținerea sănătății femeilor de vârsta a treia. Schinduful previne eliminările masive de calciu care duc la apariția osteoporozei, ajută la menținerea tonusului țesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin), preîntâmpină apariția cancerului mamar și ovarian prin activitatea reglării endocrine. De asemenea ajută la păstrarea forței musculare, element foarte important în contextul acestei vârste. Se fac cure a câte 30 de zile, timp în care se vor consuma 3 căni de infuzie combinată de schinduf pe zi. Pentru un gust mai plăcut și pentru potențarea efectelor schindufului se poate adăuga la preparare și puțin busuioc și fenicul. Panariții - se aplică tinctură de arnică, apoi se pun pentru o oră cataplasme cu schinduf. Se face de 4-5 ori pe zi, până la vindecarea complectă. Păr - devine mai rezistent și unghiile mai tari, dacă se administrează regulat schinduf. Acesta are efecte remineralizante și vitaminizante directe și în plus, ajută și la asimilarea acestor substanțe nutritive din alimente. Se fac tratamente de 3 luni cu pulbere de schinduf, din care se ia câte 1 lingură zilnic. Păstrarea masei musculare - infuzia combinată de schinduf este de un imens ajutor pentru men-
1026
ținerea sănătății femeilor de vârsta a treia. Schinduful previne eliminările masive de calciu care duc la apariția osteoporozei, ajută la menținerea tonusului țesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin), preîntâmpină apariția cancerului mamar și ovarian prin activitatea reglării endocrine. De asemenea ajută la păstrarea forței musculare, element foarte important în contextul acestei vârste. Se fac cure a câte 30 de zile, timp în care se vor consuma 3 căni de infuzie combinată de schinduf pe zi. Pentru un gust mai plăcut și pentru potențarea efectelor schindufului se poate adăuga la preparare și puțin busuioc și fenicul. Pelagră - are efecte remineralizante și vitaminizante directe și în plus, ajută și la asimilarea acestor substanțe nutritive din alimente. Se fac tratamente de 3 luni cu pulbere de schinduf, din care se ia câte 1 lingură zilnic. Prolaps uterin - infuzia combinată de schinduf este de un imens ajutor pentru menținerea sănătății femeilor de vârsta a treia. Schinduful previne eliminările masive de calciu care duc la apariția osteoporozei, ajută la menținerea tonusului țesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin), preîntâmpină apariția cancerului mamar și ovarian prin activitatea reglării endocrine. De asemenea ajută la păstrarea forței musculare, element foarte important în contextul acestei vârste. Se fac cure a câte 30 de zile, timp în care se vor consuma 3 căni de infuzie combinată de schinduf pe zi. Pentru un gust mai plăcut și pentru potențarea efectelor schindufului se poate adăuga la preparare și puțin busuioc și fenicul. Răni - se dezinfectează local cu tinctură de arnică apoi se aplică cataplasmă cu schinduf pentru grăbirea cicatrizării. Se face de 3-4 ori pe zi. Răni purulente - se dezinfectează local cu tinctură de arnică apoi se aplică cataplasmă cu schinduf pentru grăbirea cicatrizării. Se face de 3-4 ori pe zi. Reumatism poliarticular - se aplică extern compresă caldă care se va ține pentru 2 ore, după care se lasă la căldură corpul eventual se învelește cu ceva călduros. Se repetă de 2-3 ori pe zi. Sarcină - infuzia combinată de schinduf este de un imens ajutor pentru menținerea sănătății femei-
lor de vârsta a treia. Schinduful previne eliminările masive de calciu care duc la apariția osteoporozei, ajută la menținerea tonusului țesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin), preîntâmpină apariția cancerului mamar și ovarian prin activitatea reglării endocrine. De asemenea ajută la păstrarea forței musculare, element foarte important în contextul acestei vârste. Se fac cure a câte 30 de zile, timp în care se vor consuma 3 căni de infuzie combinată de schinduf pe zi. Pentru un gust mai plăcut și pentru potențarea efectelor schindufului se poate adăuga la preparare și puțin busuioc și fenicul. Sciatică - se aplică extern compresă caldă care se va ține pentru 2 ore, după care se lasă la căldură corpul eventual se învelește cu ceva călduros. Se repetă de 2-3 ori pe zi. Scleroză în plăci - Contra anorexiei care apare în bolile grave (cancer, leucemie, scleroză în plăci, hepatită acută) se bea infuzia combinată de schinduf- câte o jumătate de cană cu o oră înainte de masă. Siluetă - în antichitate, schinduful era foarte căutat de femeile foarte slabe, care doreau să-și rotunjească formele. Secretul plantei este că de fapt, ea nu favorizează îngrășarea în sine, ci ajută la creșterea proporției de țesut muscular, adică favorizează dezvoltarea musculaturii în detrimentul țesutului adipos. Mai mult s-a observat la persoanele care fac tratament cu schinduf că celulita se dezvoltă mai lent. Se administrează câte 6 lingurițe de pulbere pe zi, în cure de 2 luni, cu 2-3 săptămâni de pauză. Slăbiciune corporală - se face un tratament de 6 luni, timp în care se iau 6 linguri de pulbere de schinduf pe zi. Este o plantă recomandată mai ales în cazurile de sterilitate care apar la persoanele cu masă corporală redusă, cu mult țesut adipos sau cu probleme legate de glicemie li colesterol crescut. Este foarte bine potențat tratamentul și de administrarea în paralel a unei plante celebre: brânca ursului, care se ia concomitent cu schinduf. Slăbiciune musculară - în antichitate, schinduful era foarte căutat de femeile foarte slabe, care doreau să-și rotunjească formele. Secretul plantei este că de fapt, ea nu favorizează îngrășarea în sine,
1027
ci ajută la creșterea proporției de țesut muscular, adică favorizează dezvoltarea musculaturii în detrimentul țesutului adipos. Mai mult s-a observat la persoanele care fac tratament cu schinduf că celulita se dezvoltă mai lent. Se administrează câte 6 lingurițe de pulbere pe zi, în cure de 2 luni, cu 2-3 săptămâni de pauză. Spasme intestinale se bea dimineața jumătate de litru de infuzie combinată de semințe de schinduf. Are efect antiinflamator asupra intestinelor, reduce balonarea și spasmele, normalizează flora intestinală. În cazul durerilor abdominale are și efecte ușor calmante. Sporturi de performanță - în antichitate, schinduful era foarte căutat de femeile foarte slabe, care doreau să-și rotunjească formele. Secretul plantei este că de fapt, ea nu favorizează îngrășarea în sine, ci ajută la creșterea proporției de țesut muscular, adică favorizează dezvoltarea musculaturii în detrimentul țesutului adipos. Mai mult s-a observat la persoanele care fac tratament cu schinduf că celulita se dezvoltă mai lent. Se administrează câte 6 lingurițe de pulbere pe zi, în cure de 2 luni, cu 2-3 săptămâni de pauză. Sterilitate atât la femei cât și la bărbați se face un tratament de 6 luni, timp în care se iau 6 linguri de pulbere de schinduf pe zi. Este o plantă recomandată mai ales în cazurile de sterilitate care apar la persoanele cu masă corporală redusă, cu mult țesut adipos sau cu probleme legate de glicemie și colesterol crescut. Este foarte bine potențat tratamentul și de administrarea în paralel a unei plante celebre: brânca ursului, care se ia concomitent cu schinduf. Stimularea secreției de lapte - administrarea semințelor de schinduf în perioada alăptării este extrem de benefică. Pe lângă faptul că ajută la sporirea cantității de lapte, această plantă ajută la menținerea sănătății mamei, îmbunătățindu-i apetitul și metabolismul. Se beau zilnic 2 căni de lapte cald în care se pune câte o jumătate de lingură de semințe de schinduf și de mărar (semințele celor două plante se asociază adesea, având o acțiune galactogogă, extrem de puternică). Surmenaj fizic - în antichitate, schinduful era foarte căutat de femeile foarte slabe, care doreau
să-și rotunjească formele. Secretul plantei este că de fapt, ea nu favorizează îngrășarea în sine, ci ajută la creșterea proporției de țesut muscular, adică favorizează dezvoltarea musculaturii în detrimentul țesutului adipos. Mai mult s-a observat la persoanele care fac tratament cu schinduf că celulita se dezvoltă mai lent. Se administrează câte 6 lingurițe de pulbere pe zi, în cure de 2 luni, cu 2-3 săptămâni de pauză. Tuberculoză - are efecte remineralizante și vitaminizante directe și în plus, ajută și la asimilarea acestor substanțe nutritive din alimente. Se fac tratamente de 3 luni cu pulbere de schinduf, din care se ia câte 1 lingură zilnic. Se consumă: alune, cătină, coacăz, nuci. Tulburări digestive - se ia infuzie combinată câte 3 căni pe zi, perioade de 2-4 luni în funcție de gravitatea afecțiunii și tot în funcție de aceasta se mai pot adăuga și alte plante în tratament. Tumori maligne (extern) - se aplică cataplasme de mai multe ori pe zi și se țin pentru 2-3 ore de fiecare dată. Se aplică calde cu scopul de a cicatriza. Sunt foarte indicate în special după operații chirurgicale, caz în care se poate combina foarte bine cu pătlagină. Tuse cronică - are efecte remineralizante și vitaminizante directe și în plus, ajută și la asimilarea acestor substanțe nutritive din alimente. Se fac tratamente de 3 luni cu pulbere de schinduf, din care se ia câte 1 lingură zilnic. Se poate combina cu isop și podbal. Ulcere stomacale - are efecte remineralizante și vitaminizante directe și în plus, ajută și la asimilarea acestor substanțe nutritive din alimente. Se fac tratamente de 3 luni cu pulbere de schinduf, din care se ia câte 1 lingură zilnic. Se va lua concomitent și obligeană pentru cicatrizarea mai rapidă. Contribuie și la diminuarea durerilor. Ulcere varicoase - se aplică pe locul afectat cataplasmă cu semințe de schinduf și se păstrează vreme de o oră, după care se spală ușor cu apă călduță și se lasă să se usuce la aer. Dacă ulcerul are tendința de infectare, atunci se face mai întâi un tratament cu tinctură de arnică aplicată local și abia apoi se trece la cataplasme cu schinduf, care au efect cicatrizant și de grăbire a regenerării
1028
țesuturilor. Unghii. are efecte remineralizante și vitaminizante directe și în plus, ajută și la asimilarea acestor substanțe nutritive din alimente. Se fac tratamente de 3 luni cu pulbere de schinduf, din care se ia câte 1 lingură zilnic. Unghiile devin mai tari pentru că se asimilează mult mai bine calciul. Semințele care înlocuiesc insulina. Schinduful este o plantă ierboasă ale cărei semințe tratează diabetul de tip insulinodependent. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de Schinduf, din care se beau câte 2-3 căni pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Pentru valori crescute ale colesterolului se ia câte o linguriță de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducând așa numitul colesterol rău, protejând sistemul cardiovascular de apariția ischemiei cardiace. Semințele sporesc secreția lactată și îmbunătățesc starea de sănătate a mamei. Două lingurițe de pulbere amestecată cu miere luate cu o oră înainte de masă vindecă anorexia. Infuzia de Schinduf e de ajutor femeilor aflate la menopauză, prevenind eliminările masive de calciu și ajutând la păstrarea forței musculare. Mai vindecă și sterilitatea, dar are și efecte antiinflamatoare asupra intestinului. Cataplasma cu semințe de Schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase, eczemelor și mâncărimilor. În cosmetică, întărește unghiile și părul, iar pe femeile prea slabe le ajută să-și rotunjească formele, fără a crește țesutul adipos.
1029
SCHINEL
Cnicus benedictus Fam. Compositae. Denumiri populare: buruiană de spini, iarbă amară, scai amar, șofran sălbatec. Istoric și întrebuințări: schinelul este cunoscut și utilizat empiric în terapeutică de mai multe secole. Părțile aeriene s-au folosit mai mult în trecut, ca depurativ, vermifug, febrifug și cicatrizant. Cercetările mai recente au arătat că datorită substanțelor active pe care le conține, se poate utiliza și drept cardiotonic, în bolile tractului stomacal și în astmul bronșitic. Krochmal în 1979 menționează folosirea infuziei din vârfurile plantei în tratarea cancerului, a bolilor de ficat și a isteriei. Praful se folosea extern la tratarea rănilor, iar intern ca depurativ, febrifug și în boli de ficat. Cuvântul Cnicus derivă de la grecescul Knekos=șofran galben, plantă care se folosea ca cheag la fabricarea brânzei și o denumea cnocos sau cnecos. Cuvântul benedictus= binecuvântat, făcând aluzie la proprietățile sale terapeutice. Extractele administrate înainte de masă sporesc pofta de mâncare. La noi în țară schinelul intră în compoziția ceaiului tonic aperitiv și în siropul tonic amar. Alături de alte produse vegetale, servește la prepararea unor lichioruri.
Uleiul gras extras din fructe (circa 28%) poate fi întrebuințat la fabricarea săpunurilor. Descriere: este o plantă anuală, erbacee, înaltă de 30-60 cm, erectă, cu rădăcina fusiformă, lungă de 8-12 cm. Tulpina cu diametrul de până la 1 cm, este 5 mucheată, simplă sau ramificată, de culoare verzuie sau roșie brună, cu peri lânoși. Frunzele sunt alterne, alungit lanceolate, lungi de 5-30 cm și late de 1,5-7 cm, pe margini spinos dințate, cu peri lânoși și nervuri foarte proeminente. Frunzele inferioare au pețiol trunchiat, cele superioare sunt sesile, semiamplexicaule, penat lobate sau fidate. Florile sunt grupate într-un antodiu terminal, ovoid, lung de circa 4 cm și cu grosimea de 3 cm, înconjurat la bază de numeroase frunze sesile. Bracteele involucrului sunt verzi pal, membranoase, bombate, la exterior lucioase. Cele exterioare sunt ovate, terminate într-un spin simplu și păros, iar cele interne sunt alungit lanceolate, terminate într-un spin violaceu, ramificat, păros la bază. Florile sunt tubuloase, galbene, cu nervuri mai închise la culoare. 4-6 flori sunt marginale, sterile, cu corola tridințată, iar restul sunt interioare, cu corola 5 dințată, 5 stamine cu antere concrescute și ovarul la bază cu peri setoși așezați pe 3 rânduri. Fructul este o achenă cilindrică, cu lungimea de 7 mm, grosimea de 2-2,5 mm, slab arcuită, brună, în vârf cu un papus format din peri denticulați. Greutatea a 1000 semințe este de 35-37 g. În tradiția populară: praful se folosește extern la tratarea rănilor iar intern ca depurativ, febrifug, în boli de ficat sub formă de infuzii sau macerate în alcool. Compoziție chimică: în scopuri terapeutice se folosește partea aeriană (Herba Carduui benedicti sau Herba Cnici) s-au pus în evidență minerale, în special săruri de Mg, Ca și K, circa 18%. Se mai găsesc substanțe amare, flavonoizi de tip apigenină, kemferol și luteolină, urme de ulei volatil care conține un compus poliacetilenic, vitamine din complexul B, enzime, taninuri, mucilagii. Principiul activ este cnicina, o substanță amară, care structural este o lactonă sescviterpenică de tip germavran, la care un hidroxil este esterificat de
1030
acidul bismetilacrilic. Pe lângă cnicină este prezentă și o altă substanță amară, benedictina. După unii autori componenții poliacetilenici și polienici din schinel sunt responsabili de activitatea antibiotică. Astfel din părțile aeriene ale plantei sau izolat 12 compuși, structura lor fiind elucidată total sau parțial. Acțiune farmacologică: datorită cnicinei și benedictinei, herba de schinel îmbunătățește digestia prin stimularea secrețiilor gastrice. Principiile amare produc o creștere lentă dar persistentă a secreției gastrice îmbunătățind digestia. Mărește pofta de mâncare. Se recomandă în tratamentul anorexiilor ca eupeptic amar și în dispepsii de natură diversă. Are acțiune depurativă și febrifugă. Extern are acțiune antiseptică, trofică și cicatrizantă. În medicina homeopată se folosește ca remediu în caz de litiază biliară și renală. Se pare că are o acțiune deosebită în cazurile de cancer în special la nivelul aparatului digestiv, și la isterii. Este utilizat adesea ca stimulent al apetitului și în tratarea afecțiunilor digestive. Poate scădea febra și vindecă congestiile. Atenție - administrat în doze mari poate cauza ulcerații ale gurii și esofagului sau diaree. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni hepatice, afecțiuni biliare, afecțiuni renale, afecțiuni respiratorii, anaciditate, anorexie, arsuri, atonie gastrică, boli de ficat, cancer, constipații cronice, degerături, disgravidie, dureri reumatismale, edeme, hipoaciditate gastrică, insuficiență hepatică și pancreatică, isterie, răni, reumatism, stări inflamatorii ale stomacului, tulburări digestive, ulcerațiile pielii, zona-zoster. Preparare și administrare: Intern - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se va strecura și apoi se va consuma fracționat în cursul unei zile. - 4 linguri de plantă mărunțită se vor pune într-un litru de vin. Se vor ține timp de 8 zile după care se strecoară. Se vor putea lua câte o linguriță înainte de fiecare masă cu 15 minute pentru poftă de mâncare sau pentru alte afecțiuni interne. - Din 50 g de plantă mărunțită care se va pune la
250 ml alcool alimentar de 70o se face o tinctură. Se ține pentru aceasta timp de 15 zile agitând zilnic de 2-3 ori recipientul. După 15 zile se strecoară. Se poate lua câte o linguriță de 3 ori pe zi diluată cu puțină apă cu 15 minute înaintea meselor. În cazurile mai ușoare se poate lua o cantitate mai mică eventual 20-40 picături diluate cu 100 ml apă. Se iau cu 15 minute, înaintea meselor principale de 3 ori pe zi. - 20 g plantă se pun la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac apoi băi locale la afecțiunile externe. Se poate de asemenea aplica pe ulcerații sub formă de spălătură sau compresă. Extern: se vor pune 3 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă 10 minute după care se strecoară. Se vor face cataplasme externe, sau comprese. Băi: 100 g de plantă mărunțită se va pune la 3 litri de apă clocotită. Se acoperă apoi 10 minute. Se strecoară și se toarnă în apa din cadă, care este preferabil să aibă temperatura corpului. În cadă este bine să se stea 20-30 minute. dar să se mențină temperatura constantă. Unguent- pulbere de plantă obținută cu râșnița de cafea se amestecă cu de 2 ori aceiași cantitate de vaselină și lanolină (în părți egale). Se amestecă pentru omogenizare și se aplică pe crăpăturile pielii, ulcerații sau la sâni tot pentru crăpături sau hemoroizi. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni hepatice, afecțiuni biliare 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se va strecura și apoi se va consuma fracționat în cursul unei zile. - Din 50 g de plantă mărunțită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o se face o tinctură. Se ține pentru aceasta timp de 15 zile agitând zilnic de 2-3 ori recipientul. După 15 zile se strecoară. Se poate lua câte o linguriță de 3 ori pe zi diluată cu puțină apă cu 15 minute înaintea meselor. În cazurile mai ușoare se poate lua o cantitate mai mică eventual 20-40 picături diluate cu 100 ml apă. Se iau cu 15 minute, înaintea meselor principale de 3 ori pe zi. Afecțiuni renale - 4 linguri de plantă mărunțită
1031
se vor pune într-un litru de vin. Se vor ține timp de 8 zile după care se strecoară. Se vor putea lua câte o linguriță înainte de fiecare masă cu 15 minute pentru poftă de mâncare sau pentru alte afecțiuni interne. Afecțiuni respiratorii 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se va strecura și apoi se va consuma fracționat în cursul unei zile. - Din 50 g de plantă mărunțită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o se face o tinctură. Se ține pentru aceasta timp de 15 zile agitând zilnic de 2-3 ori recipientul. După 15 zile se strecoară. Se poate lua câte o linguriță de 3 ori pe zi diluată cu puțină apă cu 15 minute înaintea meselor. În cazurile mai ușoare se poate lua o cantitate mai mică eventual 20-40 picături diluate cu 100 ml apă. Se iau cu 15 minute, înaintea meselor principale de 3 ori pe zi. Anaciditate - 4 linguri de plantă mărunțită se vor pune într-un litru de vin. Se vor ține timp de 8 zile după care se strecoară. Se vor putea lua câte o linguriță înainte de fiecare masă cu 15 minute pentru poftă de mâncare sau pentru alte afecțiuni interne. Anorexie 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se va strecura și apoi se va consuma fracționat în cursul unei zile. -1 linguriță de praf din flori se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Ajută la anorexie. Arsuri Extern: se vor pune 3 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă 10 minute după care se strecoară. Se vor face cataplasme externe, sau comprese. Băi: 100 g de plantă mărunțită se va pune la 3 litri de apă clocotită. Se acoperă apoi 10 minute. Se strecoară și se toarnă în apa din cadă, care este preferabil să aibă temperatura corpului. În cadă este bine să se stea 20-30 minute. dar să se mențină temperatura constantă. Unguent- pulbere de plantă obținută cu râșnița de cafea se amestecă cu de 2 ori aceiași cantitate de vaselină și lanolină (în părți egale). Se amestecă pentru omogenizare și se aplică pe crăpăturile pielii, ulcerații sau la sâni tot pentru crăpături sau
hemoroizi. Atonie gastrică 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se va strecura și apoi se va consuma fracționat în cursul unei zile. Boli de ficat - 4 linguri de plantă mărunțită se vor pune într-un litru de vin. Se vor ține timp de 8 zile după care se strecoară. Se vor putea lua câte o linguriță înainte de fiecare masă cu 15 minute pentru poftă de mâncare sau pentru alte afecțiuni interne. - Din 50 g de plantă mărunțită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o se face o tinctură. Se ține pentru aceasta timp de 15 zile agitând zilnic de 2-3 ori recipientul. După 15 zile se strecoară. Se poate lua câte o linguriță de 3 ori pe zi diluată cu puțină apă cu 15 minute înaintea meselor. În cazurile mai ușoare se poate lua o cantitate mai mică eventual 20-40 picături diluate cu 100 ml apă. Se iau cu 15 minute, înaintea meselor principale de 3 ori pe zi. Cancer 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se va strecura și apoi se va consuma fracționat în cursul unei zile. - Din 50 g de plantă mărunțită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o se face o tinctură. Se ține pentru aceasta timp de 15 zile agitând zilnic de 2-3 ori recipientul. După 15 zile se strecoară. Se poate lua câte o linguriță de 3 ori pe zi diluată cu puțină apă cu 15 minute înaintea meselor. În cazurile mai ușoare se poate lua o cantitate mai mică eventual 20-40 picături diluate cu 100 ml apă. Se iau cu 15 minute, înaintea meselor principale de 3 ori pe zi. Constipații cronice - 4 linguri de plantă mărunțită se vor pune într-un litru de vin. Se vor ține timp de 8 zile după care se strecoară. Se vor putea lua câte o linguriță înainte de fiecare masă cu 15 minute pentru poftă de mâncare sau pentru alte afecțiuni interne. Degerături 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se va strecura și apoi se va consuma fracționat în cursul unei zile. Extern: se vor pune 3 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă 10 minute după care se strecoară. Se vor face cataplasme externe, sau comprese.
1032
Băi: 100 g de plantă mărunțită se va pune la 3 litri de apă clocotită. Se acoperă apoi 10 minute. Se strecoară și se toarnă în apa din cadă, care este preferabil să aibă temperatura corpului. În cadă este bine să se stea 20-30 minute. dar să se mențină temperatura constantă. Unguent- pulbere de plantă obținută cu râșnița de cafea se amestecă cu de 2 ori aceiași cantitate de vaselină și lanolină (în părți egale). Se amestecă pentru omogenizare și se aplică pe crăpăturile pielii, ulcerații sau la sâni tot pentru crăpături sau hemoroizi. Disgravidie 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se va strecura și apoi se va consuma fracționat în cursul unei zile. Dureri reumatismale - 4 linguri de plantă mărunțită se vor pune într-un litru de vin. Se vor ține timp de 8 zile după care se strecoară. Se vor putea lua câte o linguriță înainte de fiecare masă cu 15 minute pentru poftă de mâncare sau pentru alte afecțiuni interne. Extern: se vor pune 3 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă 10 minute după care se strecoară. Se vor face cataplasme externe, sau comprese. Băi: 100 g de plantă mărunțită se va pune la 3 litri de apă clocotită. Se acoperă apoi 10 minute. Se strecoară și se toarnă în apa din cadă, care este preferabil să aibă temperatura corpului. În cadă este bine să se stea 20-30 minute. dar să se mențină temperatura constantă. Unguent- pulbere de plantă obținută cu râșnița de cafea se amestecă cu de 2 ori aceiași cantitate de vaselină și lanolină (în părți egale). Se amestecă pentru omogenizare și se aplică pe crăpăturile pielii, ulcerații sau la sâni tot pentru crăpături sau hemoroizi. Edeme - Din 50 g de plantă mărunțită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o se face o tinctură. Se ține pentru aceasta timp de 15 zile agitând zilnic de 2-3 ori recipientul. După 15 zile se strecoară. Se poate lua câte o linguriță de 3 ori pe zi diluată cu puțină apă cu 15 minute înaintea meselor. În cazurile mai ușoare se poate lua o cantitate mai mică eventual 20-40 picături diluate cu 100 ml apă. Se iau cu 15 minute, înaintea meselor
principale de 3 ori pe zi. Hipoaciditate gastrică 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se va strecura și apoi se va consuma fracționat în cursul unei zile. Insuficiență hepatică și pancreatică 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se va strecura și apoi se va consuma fracționat în cursul unei zile. Isterie - 4 linguri de plantă mărunțită se vor pune într-un litru de vin. Se vor ține timp de 8 zile după care se strecoară. Se vor putea lua câte o linguriță înainte de fiecare masă cu 15 minute pentru poftă de mâncare sau pentru alte afecțiuni interne. Răni Extern: se vor pune 3 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă 10 minute după care se strecoară. Se vor face cataplasme externe, sau comprese. Băi: 100 g de plantă mărunțită se va pune la 3 litri de apă clocotită. Se acoperă apoi 10 minute. Se strecoară și se toarnă în apa din cadă, care este preferabil să aibă temperatura corpului. În cadă este bine să se stea 20-30 minute. dar să se mențină temperatura constantă. Unguent- pulbere de plantă obținută cu râșnița de cafea se amestecă cu de 2 ori aceiași cantitate de vaselină și lanolină (în părți egale). Se amestecă pentru omogenizare și se aplică pe crăpăturile pielii, ulcerații sau la sâni tot pentru crăpături sau hemoroizi. Reumatism 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se va strecura și apoi se va consuma fracționat în cursul unei zile. Stări inflamatorii ale stomacului - 4 linguri de plantă mărunțită se vor pune într-un litru de vin. Se vor ține timp de 8 zile după care se strecoară. Se vor putea lua câte o linguriță înainte de fiecare masă cu 15 minute pentru poftă de mâncare sau pentru alte afecțiuni interne. -Din 50 g de plantă mărunțită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o se face o tinctură. Se ține pentru aceasta timp de 15 zile agitând zilnic de 2-3 ori recipientul. După 15 zile se strecoară. Se poate lua câte o linguriță de 3 ori pe zi diluată cu puțină apă cu 15 minute înaintea meselor. În cazurile mai ușoare se poate lua o cantitate mai
1033
mică eventual 20-40 picături diluate cu 100 ml apă. Se iau cu 15 minute, înaintea meselor principale de 3 ori pe zi. Tulburări digestive 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se va strecura și apoi se va consuma fracționat în cursul unei zile. Ulcerațiile pielii Extern: se vor pune 3 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă 10 minute după care se strecoară. Se vor face cataplasme externe, sau comprese. Băi: 100 g de plantă mărunțită se va pune la 3 litri de apă clocotită. Se acoperă apoi 10 minute. Se strecoară și se toarnă în apa din cadă, care este preferabil să aibă temperatura corpului. În cadă este bine să se stea 20-30 minute. dar să se mențină temperatura constantă. Unguent- pulbere de plantă obținută cu râșnița de cafea se amestecă cu de 2 ori aceiași cantitate de vaselină și lanolină (în părți egale). Se amestecă pentru omogenizare și se aplică pe crăpăturile pielii, ulcerații sau la sâni tot pentru crăpături sau hemoroizi. Zona-zoster 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se va strecura și apoi se va consuma fracționat în cursul unei zile. Extern: se vor pune 3 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă 10 minute după care se strecoară. Se vor face cataplasme externe, sau comprese. Băi: 100 g de plantă mărunțită se va pune la 3 litri de apă clocotită. Se acoperă apoi 10 minute. Se strecoară și se toarnă în apa din cadă, care este preferabil să aibă temperatura corpului. În cadă este bine să se stea 20-30 minute. dar să se mențină temperatura constantă. Unguent- pulbere de plantă obținută cu râșnița de cafea se amestecă cu de 2 ori aceiași cantitate de vaselină și lanolină (în părți egale). Se amestecă pentru omogenizare și se aplică pe crăpăturile pielii, ulcerații sau la sâni tot pentru crăpături sau hemoroizi.
1034
SCLIPEȚI
Potentilla erecta Fam. Rosaceae. Denumiri populare: calidemia, cinci degete, găinușe, ghimneriu, iarba faptului, scrântitoare, strânsurea. Descriere: o plantă mică cu rădăcina scurtă și lemnoasă bine dezvoltat, tulpina întinsă pe pământ sau dreaptă, frunzele cu 3 foi, flori mici galbene, cu 4 petale. Fructele sunt mici nuciforme. Crește prin pășuni umede, crânguri, rariști. Înflorește din Mai până în septembrie. În terapeutică se folosește rizomul și rădăcina- Radix et Rhizoma Potentilla. În tradiția populară: cu decoctul plantei se spălau cei care aveau bube pe față. La Mara în Maramureș, se punea în țuică tare și se lua pentru astm. Ceaiul din rizomi se dădea în vărsături cu sânge și menstruații prea abundente. Rizomul pisat se punea în țuică și se bea de 3 ori contra afecțiunilor interne cu colici. Se mai fierbea cu rădăcină de tătăneasă, iar decoctul se amesteca cu vin și se lua, dimineața și seara pentru întărirea sângelui. La Sălciua, rizomul curățat și pisat se mai punea în țuică tare, se ținea 3 zile și apoi se lua dimineața, câte un păhărel, pe nemâncate, de către cei care ridicau ceva greu și se clătinau înăuntru. Se
mai folosea, amestecat cu grăsime ca și alte specii înrudite pentru „tras“ (masaj) și în legături la scrântituri. Se mai folosea la hemoragii inclusiv menstruale, hernii, vărsături cu sânge, scrântituri. Paracelsus spunea că nu există remediu mai bun pe lume contra hemoragiilor la femei. Compoziție chimică: în rizomi și rădăcină are foarte mult tanin galic, roșu de Tormentilla, acizii elagic, chinovic, cafeic, triterpenic, etc. Rezine, flavonoide, mucilagii, uleiuri eterice, substanțe minerale, vitamina K. Acțiune farmacologică: puternic astringentă, antimicrobiană, hemostatică, antidizenterică, strânge suprafețele țesuturilor și prin precipitarea proteinelor ajută la cicatrizarea rapidă a rănilor. Cicatrizează rănile, diminuează secrețiile, combate diareea provocată de boli intestinale sau menstruațiile cu hemoragii mari, abundente, are și virtuți antialergice și imunostimulatoare. Antibiotic contribuind la eliminarea microbilor. Elimină procesul inflamator. Ajută la diaree, tuberculoză prin faptul că ajută la întărirea organismului și oprește sângerările. Extern rănile vechi atone pot beneficia de cataplasme care s-au dovedit de multe ori foarte utile. De asemenea ajută la foarte multe afecțiuni ale ficatului. Substanțele active conținute de Sclipeți au capacitatea să blocheze rapid dezvoltarea bacteriilor, a virusurilor și ciupercilor din organism. Se folosesc la următoarele afecțiuni: afecțiuni ale ficatului, afte, arsuri, boli intestinale, degerături, diaree, dizenterie, dureri diverse articulare, eczeme, eczeme anale, enterite, enterocolite, enurezis, fibrom uterin, furuncule, gută, halenă, hematurie, hemoragii stomacale, hemoragii uterine, hemoroizi, incontinență urinară, inflamații bucale, leucoree, metroragii, panarițiu, piodermitele capului, răni zemuinde, răni vechi, reumatism, sângerări puternice și prelungite, sângerări uterine, slăbiciuni fizice, stomatite, TBC, ulcere atone, ulcere varicoase, urinare dificilă. Preparare și administrare: - Un vârf de cuțit de praf obținut cu râșnița de cafea din plantă uscată se va pune sub limbă cu 15 minute înainte de mesele principale. Se înghite apoi cu puțină apă.
1035
- O linguriță pulbere de rizom se va pune în 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri rare în diaree și alte afecțiuni interne. Extern se va face cu cantitate dublă de plantă. În enterite și tratamentele afecțiunilor mai grave se pot consuma până la 3 căni pe zi din acest ceai. - 2-3 linguri de rădăcină se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 10 minute, apoi se strecoară și se pun comprese pe rănile ulcerate sau dureri de gută și reumatism la încheieturi. Tinctură -50 g de rizom se va face praf fin apoi se va pune în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile agitând zilnic de 3-4 ori. Se va strecura apoi. Se pune în recipiente de sticlă de culoare închisă ermetic închise. Se poate păstra 2 ani. Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi diluat cu puțină apă, când este nevoie. Se poate lua și în combinații cu alte tincturi. Vin de Sclipeți (Popentila erecta) aveți nevoie de 50 g rizomi pisați sau tăiați care se vor pune într-un litru de vin de bună calitate. Se lasă 10 zile la macerat la temperatura camerei agitând de mai multe ori pe zi pentru omogenizare. Se strecoară după trecerea perioadei de 10 zile și se complectează cu vin până la un litru. Se pot consuma câte 50 ml dimineața și 50 seara în afecțiunile hemoragice. Este astringent mai ales dacă se folosește la preparare vin roșu care și el are tanin și ajută la oprirea hemoragiilor. Extract alcoolic de Sclipeți- 4 linguri de rizom pisat sau pulbere de rizomi obținută cu râșnița de cafea se pun într-un litru de țuică de fructe. Se lasă la macerat timp de 7 zile. Se va agita zilnic pentru omogenizare, apoi se strecoară. Contra herniilor și hemoragiilor se poate bea de 3 ori pe zi câte 50 ml. - Extern: se va pune 4 linguri de rizom mărunțit în alcool sanitar 100 ml. Se va ține timp de 8 zile apoi se strecoară. Se poate folosi la frecții sau alte afecțiuni. - Se amestecă cu făină de in în părți egale și se pune pe răni. - Cataplasme locale cu un amestec de rizomi și făină de in sau pulbere de rizomi și tărâțe de grâu diluate cu apă caldă: Puneți preparatul între două pansamente și se aplică pe locul afectat.
- 70 g rădăcină mărunțită pus într-un litru de vin tare, se ține 8 zile agitând des, apoi se strecoară. Se poate lua la leucoree, 1 linguriță de 3 ori pe zi. Diaree, dizenterie, diferite hemoragii. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni ale ficatului - Un vârf de cuțit de praf obținut cu râșnița de cafea din plantă uscată se va pune sub limbă cu 15 minute înainte de mesele principale. Se înghite apoi cu puțină apă. - O linguriță pulbere de rizom se va pune în 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri rare în diaree și alte afecțiuni interne. Extern se va face cu cantitate dublă de plantă. În enterite și tratamentele afecțiunilor mai grave se pot consuma până la 3 căni pe zi din acest ceai. Afte - 70 g rădăcină mărunțită pus într-un litru de vin tare, se ține 8 zile agitând des, apoi se strecoară. Se poate lua la leucoree, 1 linguriță de 3 ori pe zi. Diaree, dizenterie, diferite hemoragii. La afte se fac spălături și gargară a gurii obligatoriu după fiecare masă. Arsuri - 2-3 linguri de rădăcină se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 10 minute, apoi se strecoară și se pun comprese pe rănile ulcerate sau dureri de gută și reumatism la încheieturi. La arsuri se pun cataplasme care se umezesc de 4-5 ori pe zi. Boli intestinale - Un vârf de cuțit de praf obținut cu râșnița de cafea din plantă uscată se va pune sub limbă cu 15 minute înainte de mesele principale. Se înghite apoi cu puțină apă. - O linguriță pulbere de rizom se va pune în 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri rare în diaree și alte afecțiuni interne. Extern se va face cu cantitate dublă de plantă. În enterite și tratamentele afecțiunilor mai grave se pot consuma până la 3 căni pe zi din acest ceai. Degerături - Cataplasme locale cu un amestec de rizomi și făină de in sau pulbere de rizomi și tărâțe de grâu diluate cu apă caldă: Puneți preparatul între două pansamente și se aplică pe locul afectat. Diaree, dizenterie - Un vârf de cuțit de praf obținut cu râșnița de cafea din plantă uscată se va pune sub limbă cu 15 minute înainte de mesele
1036
principale. Se înghite apoi cu puțină apă. Se poate administra în diareile infecțioase, în deranjamentele intestinale ale copiilor, în diareile provocate de colită. În funcție de toleranța stomacală, se recomandă administrarea de 3 ori pe zi a unui vârf de cuțit (o jumătate de linguriță) de pulbere diluată în puțin vin roșu sau ceai de Mușețel. - O linguriță pulbere de rizom se va pune în 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri rare în diaree și alte afecțiuni interne. Extern se va face cu cantitate dublă de plantă. În enterite și tratamentele afecțiunilor mai grave se pot consuma până la 3 căni pe zi din acest ceai. Se mai poate lua câte un păhărel de vin (50 ml) de 2 ori pe zi. Dureri diverse articulare - Cataplasme locale cu un amestec de rizomi și făină de in sau pulbere de rizomi și tărâțe de grâu diluate cu apă caldă: Puneți preparatul între două pansamente și se aplică pe locul afectat. Eczeme - Cataplasme locale cu un amestec de rizomi și făină de in sau pulbere de rizomi și tărâțe de grâu diluate cu apă caldă: Puneți preparatul între două pansamente și se aplică pe locul afectat. Eczeme anale - se fac badijonări locale de câteva ori pe zi cu o pensulă umezită în tinctură. Enterite, enterocolite - Un vârf de cuțit de praf obținut cu râșnița de cafea din plantă uscată se va pune sub limbă cu 15 minute înainte de mesele principale. Se înghite apoi cu puțină apă. - O linguriță pulbere de rizom se va pune în 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri rare în diaree și alte afecțiuni interne. Extern se va face cu cantitate dublă de plantă. În enterite și tratamentele afecțiunilor mai grave se pot consuma până la 3 căni pe zi din acest ceai. Enurezis - Un vârf de cuțit de praf obținut cu râșnița de cafea din plantă uscată se va pune sub limbă cu 15 minute înainte de mesele principale. Se înghite apoi cu puțină apă. - O linguriță pulbere de rizom se va pune în 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri rare în diaree și alte afecțiuni interne. Extern se
va face cu cantitate dublă de plantă. În enterite și tratamentele afecțiunilor mai grave se pot consuma până la 3 căni pe zi din acest ceai. Fibrom uterin - În cazul menstruației puternice sau prelungite, pulberea de Sclipeți diluată în vin sau în ceai, precum și rachiul preparat din Sclipeți sunt folosite ca remedii de prim ajutor. În tratarea sângerărilor uterului provocate de fibrom, Sticleții se asociază cu Traista ciobanului. Furuncule - Cataplasme locale cu un amestec de rizomi și făină de in sau pulbere de rizomi și tărâțe de grâu diluate cu apă caldă: Puneți preparatul între două pansamente și se aplică pe locul afectat. Gută - Un vârf de cuțit de praf obținut cu râșnița de cafea din plantă uscată se va pune sub limbă cu 15 minute înainte de mesele principale. Se înghite apoi cu puțină apă. - O linguriță pulbere de rizom se va pune în 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri rare în diaree și alte afecțiuni interne. Extern se va face cu cantitate dublă de plantă. În enterite și tratamentele afecțiunilor mai grave se pot consuma până la 3 căni pe zi din acest ceai. Halenă - se fac badijonări locale de câteva ori pe zi cu o pensulă umezită în tinctură. Se poate face cu tinctură așa cum este sau diluată- 1 linguriță tinctură și 5 lingurițe apă. Hematurie, hemoragii stomacale (halenă) - Un vârf de cuțit de praf obținut cu râșnița de cafea din plantă uscată se va pune sub limbă cu 15 minute înainte de mesele principale. Se înghite apoi cu puțină apă. Se poate face tratament până la vindecare. - O linguriță pulbere de rizom se va pune în 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri rare în diaree și alte afecțiuni interne. Extern se va face cu cantitate dublă de plantă. În enterite și tratamentele afecțiunilor mai grave se pot consuma până la 3 căni pe zi din acest ceai. Se mai poate lua câte un păhărel de vin (50 ml) de 2 ori pe zi. Este și un tonic și energizant. Hemoragii uterine - pentru tratarea hemoragiilor uterine ce apar între perioadele menstruale (metroragii) se administrează decoct de Sclipeți,
1037
preparat dintr-o linguriță de pulbere de rizom (rădăcină) fiartă 15 minute în 250 ml apă. Se strecoară apoi și se bea fracționat, pe durata a 2-3 ore. Hemoroizi sângerânzi - se fac badijonări locale de câteva ori pe zi cu o pensulă umezită în tinctură. Hernie - 4 linguri de rizom pisat sau pulbere de rizomi obținută cu râșnița de cafea se pun într-un litru de țuică de fructe. Se lasă la macerat timp de 7 zile. Se va agita zilnic pentru omogenizare, apoi se strecoară. Contra herniilor și hemoragiilor se poate bea de 3 ori pe zi câte 50 ml. Incontinență urinară - Un vârf de cuțit de praf obținut cu râșnița de cafea din plantă uscată se va pune sub limbă cu 15 minute înainte de mesele principale. Se înghite apoi cu puțină apă. - O linguriță pulbere de rizom se va pune în 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri rare în diaree și alte afecțiuni interne. Extern se va face cu cantitate dublă de plantă. În enterite și tratamentele afecțiunilor mai grave se pot consuma până la 3 căni pe zi din acest ceai. Inflamații bucale - Cataplasme locale cu un amestec de rizomi și făină de in sau pulbere de rizomi și tărâțe de grâu diluate cu apă caldă: Puneți preparatul între două pansamente și se aplică pe locul afectat. Se face gargară de mai multe ori pe zi. Leucoree - Un vârf de cuțit de praf obținut cu râșnița de cafea din plantă uscată se va pune sub limbă cu 15 minute înainte de mesele principale. Se înghite apoi cu puțină apă. - O linguriță pulbere de rizom se va pune în 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri rare în diaree și alte afecțiuni interne. Extern se va face cu cantitate dublă de plantă. În enterite și tratamentele afecțiunilor mai grave se pot consuma până la 3 căni pe zi din acest ceai. În medicina populară rusă, tinctura de Sclipeți (1 linguriță) diluată cu 10 lingurițe de apă, se folosea pentru instilații vaginale contra scurgerilor (poală albă). Metroragii - Cataplasme locale cu un amestec de rizomi și făină de in sau pulbere de rizomi și tărâțe de grâu diluate cu apă caldă: Puneți prepa-
ratul între două pansamente și se aplică pe locul afectat. Pulberea de rădăcină de sclipeți și alte preparate au fost folosite sute de ani pentru oprirea menstruației, sau a hemoragiilor la femei. În cazul menstrației puternice sau prelungite, pulberea de Sclipeți diluată în vin sau în ceai, precum și rachiul preparat din Sclipeți sunt folosite ca remedii de prim ajutor. În tratarea sângerărilor uterului provocate de fibrom, Sticleții se asociază cu Traista ciobanului. Panarițiu - 70 g rădăcină mărunțită pus într-un litru de vin tare, se ține 8 zile agitând des, apoi se strecoară. Se introduce degetul afectat și se ține pentru 10 minute de 4-5 ori pe zi. Piodermitele capului - Cataplasme locale cu un amestec de rizomi și făină de in sau pulbere de rizomi și tărâțe de grâu diluate cu apă caldă: Puneți preparatul între două pansamente și se aplică pe locul afectat. Răni zemuinde - se fac badijonări locale de câteva ori pe zi cu o pensulă umezită în tinctură. Răni vechi - 70 g rădăcină mărunțită pus într-un litru de vin tare, se ține 8 zile agitând des, apoi se strecoară. Se aplică compresă locală de 3-4 ori pe zi. Datorită însușirilor sale antibiotice, extractul de sclipeți se folosește și ca dezinfectant al rănilor, în gargară după extracții dentare sau în cazul amigdalitei purulente și al sângerărilor gingiilor. Reumatism - Un vârf de cuțit de praf obținut cu râșnița de cafea din plantă uscată se va pune sub limbă cu 15 minute înainte de mesele principale. Se înghite apoi cu puțină apă. - O linguriță pulbere de rizom se va pune în 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri rare în diaree și alte afecțiuni interne. Extern se va face cu cantitate dublă de plantă. În enterite și tratamentele afecțiunilor mai grave se pot consuma până la 3 căni pe zi din acest ceai. Sângerări puternice și prelungite - se iau în funcție de cum suportă stomacul câte 15 picături de tinctură diluată în puțină apă de 3 ori pe zi. Se poate lua până la vindecare. Sângerări uterine În cazul menstrației puternice sau prelungite, pulberea de Sclipeți diluată în
1038
vin sau în ceai, precum și rachiul preparat din Scli- până la 3 căni pe zi din acest ceai. peți sunt folosite ca remedii de prim ajutor. În tratarea sângerărilor uterului provocate de fibrom, Sticleții se asociază cu Traista ciobanului. Slăbiciuni fizice - Cataplasme locale cu un amestec de rizomi și făină de in sau pulbere de rizomi și tărâțe de grâu diluate cu apă caldă: Puneți preparatul între două pansamente și se aplică pe locul afectat. Stomatite - Cataplasme locale cu un amestec de rizomi și făină de in sau pulbere de rizomi și tărâțe de grâu diluate cu apă caldă: Puneți preparatul între două pansamente și se aplică pe locul afectat. Se face gargară de mai multe ori pe zi. TBC - Un vârf de cuțit de praf obținut cu râșnița de cafea din plantă uscată se va pune sub limbă cu 15 minute înainte de mesele principale. Se înghite apoi cu puțină apă. - O linguriță pulbere de rizom se va pune în 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri rare în diaree și alte afecțiuni interne. Extern se va face cu cantitate dublă de plantă. În enterite și tratamentele afecțiunilor mai grave se pot consuma până la 3 căni pe zi din acest ceai. Ulcere atone - Cataplasme locale cu un amestec de rizomi și făină de in sau pulbere de rizomi și tărâțe de grâu diluate cu apă caldă: Puneți preparatul între două pansamente și se aplică pe locul afectat. Ulcere varicoase - Cataplasme locale cu un amestec de rizomi și făină de in sau pulbere de rizomi și tărâțe de grâu diluate cu apă caldă: Puneți preparatul între două pansamente și se aplică pe locul afectat. Se face gargară de mai multe ori pe zi. Urinare dificilă - Un vârf de cuțit de praf obținut cu râșnița de cafea din plantă uscată se va pune sub limbă cu 15 minute înainte de mesele principale. Se înghite apoi cu puțină apă. - O linguriță pulbere de rizom se va pune în 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri rare în diaree și alte afecțiuni interne. Extern se va face cu cantitate dublă de plantă. În enterite și tratamentele afecțiunilor mai grave se pot consuma 1039
SCORȚIȘOARĂ
Cinnamomum ceylanici (obtusifolium) Fam. Lauraceae. Descriere: scoarța aromatică a unui arbore din familia Lauraceae, originar din Ceylon, Sri Lanka și Indiam din Cinnamomum ceylonicum. Mai există și Cortex Cinnamomi chinensis, De pe ramurile plantei Cinnamomum obtusifolium, var Cassia, sau denumit Cortex Cinnamomi cassiae. Este întrebuințată ca și condiment și aromatizant în diferite preparate culinare, băuturi, etc. Este un arbore veșnic verde, care atinge 5-8 metri. Frunzele sunt aspre și groase, iar florile sunt mici și cresc în mănunchiuri. Fructele arborelui au forma semănătoare cu a ghindelor. În tradiția populară: Se folosea fiartă în vin contra răcelii, iar plămădită în rachiu contra gălbinării, plămădită în rachiu cu nucșoară și rostopască. Indienii o considerau ca leac universal, pentru că are acțiune foarte puternică și acționează ca un foarte puternic energizant. Scorțișoara nu este numai o mirodenie foarte apreciată ci și o plantă medicinală utilizată de milenii, mai întâi în India și Egipt, începând din secolul V înainte de Hristos și în Europa. Acest arbore originar din Sri Lanka crește în pădurile tropicale până la 500 m altitudine. Acoperă arii extinse, mai ales în regiunile din Filipine și Antile. Scoarța suportă unele tratamente înainte de a fi bună de folosit ca medicament ori condiment.
Se folosește ca plantă medicament, în anumite culturi curative de 4 milenii, fiind apreciată în special pentru efectul antimicrobian și astringent digestiv. Descriere: C. Ceylonicum este un arbore mic înalt de 8-10 m cu frunze ovate, pieloase. C. Cassia este un arbore înalt până la 15 m cu scoarța cenușie, cu frunze alungit-ovate, trinervate. Specia C Ceylonicum este originară din Ceylon unde se găsesc cele mai importante centre de cultură. C. Cassia este originară din părțile de sud-est ale Chinei, prin Vietnam și Cambodgia. Este răspândită în culturi prin Japonia, Jawa, America de Sud și America centrală. Recoltare: Pentru obținerea produsului Cortex Cinnamomi ceylonici se taie ramurile tinere de 2-3 ani de grosimea unui deget și lungimea de 1-2 m, se ridică scoarța de pe care se răzuiește suberul și o parte din scoarța primară, până la inelul mecanic. Se introduc mai multe scoarțe una într-alta câte 8-10 după care se usucă la umbră, când apare culoarea brună a scoarței. Cortex Cinnamomi chinensis se recoltează de la arborii în vârstă de 8-10 ani, tăindu-se tulpinile principale deasupra solului, pentru ca din baza tulpinilor rămase să se regenereze plantația. Tulpinile și ramurile sunt tăiate în bucăți de circa 40-50 cm de pe care se ridică scoarța. Se uscă și se leagă în mici pachete (mănunchiuri) de 0,50-1 kg. Compoziție chimică: uleiuri eterice 0,9-2,3% care conține aldehidă cinamică, eugenol, metil-namil-cetonă, alfa-pinen, felandren, p-cimen, aldehidă benzilică, hidrocinamică și cuminică, linalol, cariofilen, etc. Mai conține 2% tanin, 1,8-3,8-6,6% oxalat de calciu, rezine, amidon, glucide și mucilagii. Partea folosită - scoarța. Ulei volatil de scorțișoară - ulei volatil obținut prin distilarea cu vapori de apă din scoarța arborelui. Descriere- este un lichid limpede, galbendeschis, cu miros caracteristic de scorțișoară, gust dulceag și arzător. La aer și la lumină se colorează. Carminativ și aromatic. Uleiul volatil din scoarța de cinamom de Ceylon conține aldehidă cinamică 75%, mai conține eugenol 5%, cariofilen, pinen și filandren. Uleiul volatil
1040
din scoarța de cinamom de China conține 75-90% aldehidă cinamică. Întrebuințări: Produsul se utilizează ca aromatizant și condiment, datorită uleiului volatil. Acțiune farmacologică: sunt indicate ca stimulente generale și îndeosebi ale funcțiilor digestive. Sunt ușor carminative și provoacă o mărire a secreției salivare. Accelerează transpirația. Provoacă o acțiune de accelerare și regularizare a ritmului contracțiilor uterine, au și o acțiune estrogenă datorită fracțiunii insolubile în eter din scoarța de scorțișoară. Tinctura are și o acțiune fungicidă. Ajută la întărirea organismului. S-a demonstrat de asemenea că este foarte eficientă în tratarea diabetului tip 2. Consumul unei jumătăți de linguriță de scorțișoară reduce drastic nivelul zahărului din sânge, reduce de asemenea nivelul trigliceridelor și colesterolului. Este un antiinflamator în artrită și alte afecțiuni. Cercetătorii de la USA au demonstrat că bolnavii de diabet tip 2, care au consumat 1 g de scorțișoară pe zi timp de 6 săptămâni, și-au redus semnificativ cantitatea de zahăr din sânge și nu numai atât. Au redus și trigliceridele și colesterolul rău. Scorțișoara mai conține niște polimeri care sporesc abilitatea celulelor de a metaboliza zahărul. Scade nivelul glicemiei: studiile efectuate au confirmat acest efect. Dezinfectează: aldehida componenta principală a uleiului de scorțișoară, combate bacteriile, antiviral, antiseptic. Stimulează și accelerează tranzitul intestinal, are efect antiinflamator local, calmează durerile musculare și articulare- se indică din această cauză în reumatism și luxații. Stimulează digestia: împăratul Vespasian (9-79 după Hristos) o aprecia în mod deosebit. Ajută la dezinfectarea mucoaselor: scorțișoara este un remediu excelent pentru răceli. În unele țări din Asia, scorțișoara se folosește de sute de ani pentru prevenirea diabetului. Pentru a se convinge de virtuțile diabetice ale scorțișoarei cercetătorii austrieci au ținut sub observație, timp de câteva luni, un grup de bolnavi de diabet cărora li s-a administrat extract de scorțișoară. În paralel, au ținut sub observație un grup de diabetici cărora doar li s-a spus că vor primi extract de scorțișoară,
dar de fapt fără a li se modifica tratamentul inițial. Cei la care li s-a dat scorțișoară nu numai că li s-a reglat nivelul glicemiei, dar organismul lor a început să utilizeze mai bine insulina și să scadă nivelul trigliceridelor. Îmbunătățește aspectul pielii. Aroma de scorțișoară liniștește și încălzește sufletul. Un efect asemănător îl are și gustul ei dulceag. Scorțișoara- înrudită cu foaia de dafin- se folosește de aceea, nu doar ca adaos la prăjituri și produse de patiserie ci și ca un încălzitor în vinul fiert și în punci. Deci cele mai importante proprietăți: antispasmodic, antiseptic, antiviral, antibacterian, antifungic, sedativ asupra sistemului nervos central, stomahic, antitusiv, întărește imunitatea, etc. Poate îmbunătății performanțele insulinei, în felul acesta mărind capacitatea organismului de a transforma glucoza în energie. Din cauză că menține constant nivelul de zahăr din sânge, în cazul diabeticilor poate preveni apariția unor afecțiuni coronariene și a hipertensiunii. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: acnee, afecțiuni abdominale, afecțiuni cardiace, afecțiuni circulatorii, amenoree, anorexie, artrite, balonări, boli cardio-vasculare, bronșite, căderea părului, cancer, circulație periferică deficitară, crampe menstruale, crampe stomacale, colesterol crescut, colesterol în exces, colici gastrice și abdominale, constipație, cosmetică, cure de slăbire, depresie, deranjamente stomacale, dereglări ale apetitului, diabet, diaree, dismenoree, dureri interne inclusiv abdominale, dureri articulare, dureri de dinți, E-coli, extremități reci, flatulență, gingivite, gingii fragile, greață, gripă, halenă, hipertensiune arterială, indigestie, infecții ale pielii, infecțiile tractului urinar, infertilitate, insomnie, lipsa secrețiilor salivare sau gastrice, longevitate, luxații, memorie dificilă, nervozitate, obezitate, oboseală, pierderea auzului, probleme circulatorii și cardiace, răceli, reumatism, rinită, sângerarea gingiilor, scăderea apetitului, scaune neregulate, sistemul imunitar, spasme digestive, sughiț, trigliceride crescute, tulburări digestive, tusea. Precauții și contraindicații: Atenție! Scorțișoara nu este indicată femeilor
1041
însărcinate și celor care alăptează. Atenție! Nu este indicată pacienților afectați de epuizare nervoasă. Atenție! Nu este indicată persoanelor cu pielea foarte sensibilă. Atenție! Scorțișoara provoacă variații ale glicemiei. Atenție! Cumpărați doar scorțișoară de Ceylon. Nu faceți economie când cumpărați scorțișoară, pentru că cea ieftină, importată de obicei din China, conține uneori cantități prea mari de cumarină, o substanță ce poate dăuna ficatului. Preparare și administrare: - Având proprietăți dezinfectante, ea este recomandată ca adaos pentru apa de șters obiectele sanitare și pentru combaterea mirosului din încălțăminte. - În bucătăria tradițională autohtonă se folosește mai ales la aromatizarea dulciurilor, uneori la prepararea fripturilor și sosurilor. - Dă un gust delicios plăcintelor cu fructe, compoturilor, orezului cu lapte. - 1 linguriță de praf fiert în 500 ml vin și băut cald în răceli. - O jumătate de linguriță de pulbere de scorțișoară se pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute și apoi se consumă fără a se strecura. - În afecțiuni dermatologice - se face un amestec cu suc de lămâie și praf de scorțișoară. Se pune extern pe răni. - 25 g de praf de scorțișoară se pune la 500 ml vin de bună calitate, preferabil vechi. Se ține timp de 8 zile apoi se strecoară. Se dă câte 2 linguri pe zi la cei cu afecțiuni abdominale. - Prin inhalarea pe nas a uleiului de scorțișoară, sub formă de baie de aburi, adăugat în apa clocotită. - O bucată de scorțișoară poate fi o „gumă de mestecat“ extrem de eficientă în cazul răcelilor. - Infuzia de scorțișoară - 1 linguriță de plantă pulbere se opărește cu apă clocotită. Se lasă acoperită 2- 3 minute, apoi se amestecă cu miere și o linguriță de rom. Este un puternic antidot împotriva răcelii. Miere și scorțișoară:
- 1/4 linguriță de praf de scorțișoară se amestecă cu o lingură de miere. Se poate consuma de 34 ori pe zi în afecțiunile indicate dacă nu există interdicție la consumul mierii. - Se va fierbe o linguriță în 250 ml apă până scade apa la jumătate. Se adaugă miere și se va consuma câte o linguriță de mai multe ori pe zi în cazul răcelilor sau altor afecțiuni. S-a descoperit că o combinație de scorțișoară și miere poate vindeca foarte multe boli. (Vezi Weekly World News, Canada, 17 ianuarie 1995.) Oamenii de știință de azi acceptă și ei mierea ca pe un remediu excepțional, deoarece poate fi utilizată și să vindece fără să aibă efecte secundare nedorite. S-a demonstrat că deși este dulce administrată diabeticilor în doze rezonabile nu este dăunătoare și poate fi folosită. Mod de administrare pe afecțiuni: Acnee - formați o pastă din 3 linguri de miere și o linguriță de scorțișoară pudră. Aplicați această pastă peste coșuri înainte de culcare și spălați-o cu apă călduță, în dimineața următoare. Dacă tratamentul se aplică timp de 2 săptămâni, va înlătura coșurile de la rădăcină. Afecțiuni abdominale - 25 g de praf de scorțișoară se pune la 500 ml vin de bună calitate, preferabil vechi. Se ține timp de 8 zile apoi se strecoară. Se dă câte 2 linguri pe zi la cei cu afecțiuni abdominale. În trecut scorțișoara era plămădită în rachiu cu nucșoară și rostopască contra gălbinării (icterul hepatic). În prezent preparatele naturale cu scorțișoară sunt indicate ca stimulente ale funcțiilor digestive, ușor carminative (calmează durerile abdominale și favorizează evacuarea gazelor intestinale) și sialagoge (măresc secreția salivară). Dintre afecțiunile digestive tratate cu scorțișoară se numără colicile gastrice și abdominale, constipația, diareea, durerile interne inclusiv abdominale, greața, scaunele neregulate, spasmele digestive, indigestia, aerofagia, flatulența, eructația și scăderea poftei de mâncare. În anul 1989 un grup de cercetători japonezi au efectuat o serie de teste medicale de laborator pe șobolani, constatând că scorțișoara chinezească conține 2 compuși care au proprietăți antiulceroase,
1042
ameliorând fluxul sanguin gastric. În anul 2000 însă, oamenii de știință din Israel au arătat că scorțișoara nu are nici un efect asupra bacteriei Helicobacter pylori, ceea care cauzează cele mai multe ulcere. Afecțiuni cardiace - se va folosi cu orice ocazie și perioade mai lungi de timp câte 1 linguriță de scorțișoară pe zi, care are posibilitatea să contribuie la curățirea arterelor de depuneri și în felul acesta ajută funcționarea inimii. Se va folosi în mâncăruri diferite. Afecțiuni circulatorii - se va opta pentru consumul de extract de castan și suplimentar se poate folosi zilnic câte o linguriță de pulbere de scorțișoară care se împarte în cursul întregii zile. Amenoree - se face un ceai din 1 linguriță de flori de coada șoricelului care se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pune în acest ceai o linguriță de pulbere de scorțișoară pe zi, împărțit în 2 care se va pune deci câte o jumătate de linguriță la o cană de ceai. Se va lua o cană dimineața și una seara. Anorexie - datorită faptului că scorțișoara stimulează secrețiile stomacale și grăbește evacuarea din intestine este foarte utilă. Se poate folosi după gust în mai multe mâncăruri. Artrite - pe termen lung folosirea pulberii de scorțișoară contribuie la o circulație mai bună a sângelui, pentru aceasta se va lua o linguriță de pulbere împărțită în cursul întregii zile. Extern se poate aplica unguentul de la circulație deficitară. Amestecați o parte miere în 2 părți apă călduță și apoi adăugați o linguriță de scorțișoară pudră. Faceți o pastă și masați-o ușor în partea de corp care vă doare. Durerea cedează în cele mai multe cazuri în intervalul de 15 minute, în cele mai multe cazuri. Pacienții cu artrită își pot administra zilnic câte o cană de apă fierbinte cu 2 linguri de miere și o linguriță de scorțișoară pudră. Dacă remediul se administrează cu regularitate, chiar și artrita cronică poate fi vindecată. Într-un studiu recent efectuat de Universitatea din Copenhaga s-a constatat că atunci când doctorii le-au administrat pacienților o combinație de o lingură de miere cu o jumătate de linguriță de scorțișoară pudră înainte de micul dejun, timp de
o săptămână, din 200 de pacienți tratați 73 au scăpat complet de dureri în interval de o lună. Majoritatea acestor pacienți puteau merge sau aveau o libertate de mișcare restrânsă, dar după terapie, au început să meargă cu mai puține dureri. Balonare - în conformitate cu studiile efectuate în India și Japonia, s-a descoperit că mierea în combinație cu scorțișoara pudră, ajută la îndepărtarea balonărilor și a durerilor de stomac. Boli cardio-vasculare - Faceți o pastă din miere și scorțișoară pudră. Ungeți pe pâine sau umpleți clătitele cu această pastă în loc de dulceață sau gem și mâncați cu regularitate la micul dejun. Reduce colesterolul din artere și salvează pacientul de riscul unui atac de cord. Pentru cei care au suferit deja un atac de cord urmați acest remediu zilnic, pentru a preveni apariția unui alt atac. Consumul cu regularitate al produsului de mai sus reduce dispneea și întărește ritmul cardiac. În America și Canada, mai multe spitale și-au tratat pacienții cu succes, când au descoperit că arterele și venele își pierd flexibilitatea și tind să se astupe. Mierea și scorțișoara îmbunătățesc circulația sângelui. Bronșite - se fierbe un pahar de vin natural în care se pune o jumătate de linguriță de pulbere de scorțișoară. Dacă nu aveți contraindicații înainte de a-l consuma se poate pune miere după gust. Este foarte eficient în aceste cazuri. Căderea părului - cei care au probleme de căderea părului sau calviției pot aplica pe păr o pastă alcătuită din ulei de măsline fierbinte, o lingură de miere, o linguriță de scorțișoară pudră înainte de baie, lăsând-o să acționeze aproximativ 15 minute, după care se spală părul. S-a demonstrat că remediul este eficient și dacă se păstrează 5 minute. Cancer - studii recente efectuate în Japonia și Australia au arătat că s-au tratat cu succes cazuri de cancer stomacal și osos. Pacienții diagnosticați cu aceste tipuri de cancer trebuie să ia zilnic o lingură de miere cu o linguriță de scorțișoară pudră timp de o lună, de 3 ori pe zi și să continue tratamentul prescris de medicul oncolog. Circulație periferică deficitară - se va face un unguent din 200 g unt care se va fierbe la foc mic, timp de 15 minute, apoi se strecoară cât este
1043
cald și se amestecă cu 4 lingurițe de praf de scorțișoară. Se aplică apoi în strat subțire de 2 ori pe zi, contribuind la stimularea circulației periferice și ca antiseptic. Colesterolul în exces -două linguri de miere și 3 lingurițe de scorțișoară pudră amestecate cu 450 ml de ceai, dacă sunt administrate unui pacient care are colesterolul mare, vor reduce nivelul colesterolului din sânge cu 10% în interval de 2 ore. Ca și în cazul pacienților cu artrită, dacă remediul se administrează de 3 ori pe zi, reduce nivelul colesterolului. Conform unei informații într-o revistă medicală, mierea în stare pură consumată zilnic înlătură problemele de colesterol. Colesterol crescut - o jumătate de linguriță de pulbere de scorțișoară se dă împărțită în 3 părți în cursul unei zile, pusă în ceaiuri diferite. Ajută la reducerea nivelului trigliceridelor și colesterolului total, contribuind în acest fel la vigurozitatea inimii și arterelor. Colici gastrice și abdominale - se poate face tratament intern cu 1 linguriță de pulbere de scorțișoară pusă zilnic în diferite preparate culinare sau ceaiuri. Extern la dureri se va aplica alifia de la circulație deficitară. Ajută foarte mult pentru că reduce durerile. Constipație - se ia pulbere de scorțișoară câte 1 linguriță cu apă călduță. Acesta va contribui la stimularea mișcărilor intestinale și eliminarea constipației. Cosmetică - folosită sub formă de infuzie dintr-o linguriță de praf de scorțișoară pus în 250 ml apă clocotită, apoi acoperit pentru 10 minute, se poate folosi la comprese locale în cazurile cu piele îmbătrânită conferind pielii o nouă vitalitate. Crampe menstruale - se poate face tratament intern cu 1 linguriță de pulbere de scorțișoară pusă zilnic în diferite preparate culinare sau ceaiuri. Extern la dureri se va aplica alifia de la circulație deficitară. Crampe stomacale - se poate face tratament intern cu 1 linguriță de pulbere de scorțișoară pusă zilnic în diferite preparate culinare sau ceaiuri. Extern la dureri se va aplica alifia de la circulație deficitară. Ajută la reglarea activității intestinale și stomacale deoarece stimulează secreția abdomi-
nală. Depresia - se presară pe un miez de pâine puțină pulbere de Scorțișoară și mestecați-o foarte bine în gură înainte de a o înghiți. Se poate face de câte ori vă cuprinde tristețea fiind un remediu excelent. Deranjamente stomacale - mierea și scorțișoara pudră vindecă durerile de stomac și îndepărtează ulcerele stomacale de la rădăcină. Dereglări ale apetitului - se fac cure cu salată de fructe și cu dulciuri ușoare în care se va adăuga pulbere de Scorțișoară în funcție de toleranță sau gust. Aceste dulciuri sunt foarte agreate de cei cu apetitul slab, iar pe mâncăcioși îi temperează. Diabet - are o acțiune hipoglicemiantă deosebită. Se pune o jumătate de linguriță de pulbere de scorțișoară în diferite ceaiuri care se pot consuma zilnic. Este deosebit de utilă celor care sufere de diabet tip II. Diaree - se pune o linguriță de coajă de stejar și se fierbe timp de 10 minute în 250 ml apă, apoi se adaugă o jumătate de linguriță de pulbere de scorțișoară. Se strecoară și se consumă la nevoie. Dismenoree - se face un ceai de sunătoare din 1 linguriță de plantă mărunțită, la 250 ml apă. Se mai adaugă o jumătate de linguriță de praf de scorțișoară. Se lasă să dea în clocot, apoi se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară și se pot consuma 3 căni pe zi pentru diminuarea durerilor. Dureri interne inclusiv abdominale - se va lua o jumătate de linguriță de pulbere în orice ceai cald. Acesta contribuie la calmarea durerilor. Extern se poate aplica acest ceai cald pe locul dureros. Dureri articulare - se va face un unguent din 200 g unt care se va fierbe la foc mic, timp de 15 minute, apoi se strecoară cât este cald și se amestecă cu 4 lingurițe de praf de scorțișoară. Se aplică apoi în strat subțire de 2 ori pe zi, contribuind la stimularea circulației periferice și ca antiseptic. De asemenea contribuie foarte eficient la calmarea durerilor. Dureri de dinți - faceți o pastă dintr-o linguriță de scorțișoară pudră și 5 lingurițe de miere și aplicați pe dintele care doare. Remediul se poate aplica de 3 ori pe zi (zilnic) până când dintele nu mai doare. E-coli - 25 g de praf de scorțișoară se pune la
1044
500 ml vin de bună calitate, preferabil vechi. Se ține timp de 8 zile apoi se strecoară. Se dă câte 2 linguri pe zi, o perioadă de 15 zile. Pulberea de scorțișoară poate controla cu succes proliferarea agenților patogeni din organism. Specialiștii de la Universitatea Kansas SUA au demonstrat că Scorțișoara și E-coli nu fac casă bună. Toate testele de laborator au dovedit fără tăgadă că Scorțișoara este extrem de eficientă în distrugerea E-Coli. Extremități reci - se adaugă pulbere de scorțișoară în orice ceai și consumată în acest fel contribuie la refacerea circulației sângelui și la îmbunătățirea circulației sângelui chiar la nivelul capilarelor și prin aceasta dă senzația de încălzire a extremităților. Flatulență - 1 linguriță de pulbere de scorțișoară se pune în mâncare de 3 ori pe zi timp de 10 zile consecutiv în cazurile mai grave. Acest praf are posibilitatea de a stimula activitatea intestinală, este totodată antiseptic și ajută la stimularea activității intestinale. Gingivite - o jumătate de linguriță de pulbere de scorțișoară se dă împărțită în 3 părți în cursul unei zile, pusă în ceaiuri diferite, cu care se va face gargară de mai multe ori pe zi. Este un bun dezinfectant. Gingii fragile - se toarnă peste o linguriță de pulbere de Scorțișoară 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se clătește gura de mai multe ori pe zi cu acest ceai și se poate și masa gingia cu el, pentru a repara fragilitatea gingiilor și a le face mai rezistente. Se poate folosi o perioadă de 2 lini fără întrerupere. Dispare sângerarea gingiilor și gingiile se întăresc. Greață - se ia puțină pulbere de scorțișoară cu apă. Gripă - se fierbe 250 ml vin roșu natural timp de 10 minute, apoi se va pune o jumătate de linguriță de pulbere de scorțișoară. Se acoperă pentru 15 minute apoi se consumă de 3 ori pe zi. Se pun laolaltă 10 g Scorțișoară (baton), 30 g flori Soc, 30 g Șovârf, 10 g Cimbrișor, 20 g rădăcină de Cerențel. Se va pune apoi 1 linguriță de amestec la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma câte 2-3 căni de
ceai, eventual îndulcit cu miere dacă nu aveți contraindicații. Scorțișoara este un rebutabil antiviral și vă ajută și la întărirea imunității organismului. Un om de știință din Spania a demonstrat că mierea conține un ingredient natural care omoară germenii de gripă salvând pacienții de îmbolnăvire. Halenă - se ia puțin praf în gură cu apă, se clătește gura și apoi se poate înghiți. Se poate face acest lucru de mai multe ori pe zi. Locuitorii din America de Sud- primul lucru dimineața, fac gargară cu o linguriță de miere și scorțișoară pudră amestecate în apă fierbinte. Astfel respirația lor își păstrează prospețimea pe toată durata întregii zile. Hipertensiune arterială - se va face un ceai din 1 linguriță de păducel pus la 250 ml apă clocotită și o jumătate de linguriță de praf de scorțișoară. Se strecoară și se vor putea consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi, ajutând la refacerea mușchiului inimii și la reducerea tensiunii arteriale, datorită faptului că scorțișoara contribuie la scăderea colesterolului total. Indigestie - se va lua o linguriță de pulbere de scorțișoară, în cazul indigestiilor. Se consumă cu apă și acest leac simplu va stimula digestia și va rezolva foarte rapid indigestia. Scorțișoara pudră presărată peste 2 linguri de miere administrate înainte de masă, înlătură aciditatea și ajută la digestia celor mai grele mâncăruri. Infecții ale pielii - eczemele, herpesul și toate tipurile de infecții ale pielii se pot vindeca prin aplicarea unei combinații de miere și scorțișoară pudră pe părțile afectate. Infecțiile tractului urinar - se pune 1 linguriță de coada șoricelului la 250 ml apă și se adaugă o jumătate de linguriță de praf de scorțișoară. Se fierbe 1 minut, apoi se strecoară. Se consumă câte 3 astfel de ceaiuri pe zi în cazul infecțiilor tractului urinar. Inclusiv cu E-coli. Luați 2 linguri de scorțișoară pudră și o lingură de miere într-un pahar de apă caldă și beți distruge toți germenii din vezica urinară. Infertilitate - medicinale alternative Yunani și Ayurvedica au utilizat mierea de mai multe secole pentru a fortifica sperma bărbaților. Dacă bărbații impotenți vor lua cu regularitate 2 linguri de miere înainte de culcare, problema lor se va rezolva. În
1045
China, Japonia și Orientul Îndepărtat, femeile sterile, dar și cele care doresc fortificarea uterului, au luat scorțișoară pudră timp de secole. Femeile sterile pot să ia un vârf de cuțit de scorțișoară pudră cu o jumătate de linguriță de miere și să își frece gingiile cu această combinație, în mod frecvent pe toată durata zilei, astfel încât combinația să se amestece ușor cu saliva și să pătrundă în corp. Un cuplu din Maryland (SUA) nu a putut avea copii timp de 14 ani, pierzându-și speranța că vor fi capabili să procreeze vreodată. Când au aflat despre acest remediu atât femeia cât și bărbatul au început să consume miere și scorțișoară în modul arătat mai sus. Femeia a rămas însărcinată după câteva luni și a născut gemeni la timp. Insomnie - se indică în special în stările de stres sau nevroze accidentale, sau chiar în cazul nervozității pentru calmare. Se poate la un ceai din: roiniță, passiflora, talpa gâștei sau sunătoare să se adauge o jumătate de linguriță de pulbere de scorțișoară la 250 ml apă. Combinațiile acestea oricare din ele sunt foarte eficiente. Se pune într-un pahar cu lapte călduț un vârf de cuțit de scorțișoară și o linguriță de miere preferabil de Tei (dacă nu aveți contra indicații). Se amestecă bine până se dizolvă complet mierea. Se va consuma întreaga cantitate înainte de culcare. Somnul va veni imediat și veți dormi foarte bine. Lipsa secrețiilor salivare sau gastrice - se va adăuga la diferite preparate culinare pulbere de scorțișoară, care ajută la stimularea secrețiilor din gură sau stomac. Longevitate - ceaiul cu miere și scorțișoară, consumat cu regularitate, încetinește efectele îmbătrânirii. Pentru ceai puneți la fiert 4 linguri de miere, 1 lingură de scorțișoară pudră și 3 căni de apă. Beți 41 de cană de 3-4 ori pe zi. Vă păstrează pielea sănătoasă și fină și încetinește efectele îmbătrânirii. De asemenea crește speranța de viață, vă veți simți mult mai tânăr. Luxații - se va face un unguent din 200 g unt care se va fierbe la foc mic, timp de 15 minute, apoi se strecoară cât este cald și se amestecă cu 4 lingurițe de praf de scorțișoară. Se aplică apoi în strat subțire de 2 ori pe zi, contribuind la stimularea circulației periferice și ca antiseptic. Este antiinfla-
mator și contribuie la dispariția sau la diminuarea durerilor. Memorie dificilă - O jumătate de linguriță de pulbere de scorțișoară se pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute și apoi se consumă fără a se strecura. Se va consuma 3 căni pe zi, eventual și în combinație cu ginko Biloba. Nervozitate - se indică în special în stările de stres sau nevroze accidentale, sau chiar în cazul nervozității pentru calmare. Se poate la un ceai din: roiniță, passiflora, talpa gâștei sau sunătoare să se adauge o jumătate de linguriță de pulbere de scorțișoară la 250 ml apă. Combinațiile acestea oricare din ele sunt foarte eficiente. Obezitate - O jumătate de linguriță de pulbere de scorțișoară se pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute și apoi se consumă fără a se strecura. Se vor consuma 3 căni pe zi, împreună și cu ceai verde și eventual tărâțe de grâu. Oboseala - studii recente au arătat că conținutul de zahăr din miere este mai degrabă folositor și nici de cum dăunător vitalității organismului. Persoanele de vârsta a treia care consumă miere și scorțișoară, în părți egale, au mai multă vitalitate și flexibilitate. Dr. Milton, care a efectuat studii aprofundate în acest subiect, spune că o jumătate de linguriță de miere într-un pahar cu apă, presărat cu pudră de scorțișoară consumată zilnic, dimineața după ce ne spălăm pe dinți, și din nou după amiaza în jurul orei 15.00 atunci când vioiciunea organismului este în scădere, duce la îmbunătățirea vitalității organismului în decurs de o săptămână. Pierderea auzului - mierea cu scorțișoară pudră luate zilnic în cantități egale duce la refacerea auzului. Probleme circulatorii și cardiace - se iau în fiecare zi dimineața și seara 2 vârfuri de cuțit de pulbere de Scorțișoară cu miere lichidă. Acest tratament are și efecte reglatoare asupra activității sistemului nervos. Răceli - Se pot trata prin inhalarea pe nas a uleiului de scorțișoară, sub formă de baie de aburi, adăugat în apa clocotită. 1 linguriță de plantă pulbere se opărește cu apă clocotită. Se lasă acoperită 2- 3 minute, apoi se
1046
amestecă cu miere și o linguriță de rom. Este un puternic antidot împotriva răcelii. Cei care suferă de răceli normale sau severe ar trebui să ia o lingură de miere călduță la 14 linguriță de scorțișoară pudră timp de 3 zile. Acest remediu vindecă majoritatea cazurilor de tuse cronică, răceală și curăță sinusurile. Se pun laolaltă 10 g Scorțișoară (baton), 30 g flori Soc, 30 g Șovârf, 10 g Cimbrișor, 20 g rădăcină de Cerențel. Se va pune apoi 1 linguriță de amestec la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma câte 2-3 căni de ceai, eventual îndulcit cu miere dacă nu aveți contraindicații. Scorțișoara este un rebutabil antiviral și vă ajută și la întărirea imunității organismului. Reumatism - se va face un unguent din 200 g unt care se va fierbe la foc mic, timp de 15 minute, apoi se strecoară cât este cald și se amestecă cu 4 lingurițe de praf de scorțișoară. Se aplică apoi în strat subțire de 2 ori pe zi, contribuind la stimularea circulației periferice și ca antiseptic. Contribuie la diminuarea sau chiar dispariția durerilor. Rinită - Se pot trata prin inhalarea pe nas a uleiului de scorțișoară, sub formă de baie de aburi, adăugat în apa clocotită. Sângerarea gingiilor - se face o infuzie concentrată din o linguriță de Scorțișoară și o cană de apă fierbinte. Se fac cu acest preparat clătiri ale gurii de 2 ori pe zi. Scăderea apetitului - se va folosi zilnic până la o jumătate de linguriță de pulbere de scorțișoară, deoarece accelerează și tranzitul intestinal și produce o secreție suplimentară de sucuri gastrice. Scaune neregulate - 1 linguriță de pulbere de scorțișoară se pune la 500 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se consumă fără să se strecoare în prealabil. Ajută deoarece acest ceai contribuie la intensificarea circulației în intestine, de asemenea este un bun antiseptic, distrugând o serie de germeni patogeni care pot provoca această afecțiune. Are acțiune în accelerarea tranzitului intestinal. Sistemul imunitar - utilizarea zilnică a scorțișoarei pudră întărește sistemul imunitar și protejează organismul împotriva bacteriilor și atacurilor virale.
Oamenii de știință au descoperit că mierea conține diferite vitamine și fier în cantități mari. Consumul regulat de miere întărește corpusculii celulari ai leucocitelor, care combat bacteriile și afecțiunile virale. Spasme digestive - Se poate face un tratament intern și unul extern. Tratamentul intern se poate face cu: 500 ml vin roșu în care se va pune o jumătate de linguriță de praf de scorțișoară. Se aduce vinul la punctul de fierbere, apoi se lasă să fiarbă pentru 10 minute la foc mic pentru eliminarea alcoolului din el și apoi se pune praful de scorțișoară și se ia de pe foc. - Tot intern se poate fierbe lapte și la 500 ml lapte se va pune o jumătate de linguriță de praf când este în clocot. Se stinge focul și se poate consuma cât mai cald. Extern se aplică un ceai din scorțișoară. Pentru aceasta se va pune o linguriță de scorțișoară la 250 ml apă și se aduce la punctul de fierbere. Se aplică apoi îmbibând un pansament pe abdomen sau pe locul dureros. Se ține în funcție de toleranța individuală. Sughiț - se va lua puțin praf de scorțișoară cu apă, la nevoie. Se mai poate lua în felul următor: se pune o jumătate de linguriță sau chiar o linguriță de pulbere de scorțișoară peste 250 ml apă clocotită. Acoperiți pentru 15 minute, sau până se mai răcește puțin apoi se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații, apoi se va consuma cu înghițituri mici. Trigliceride crescute - o jumătate de linguriță de pulbere de scorțișoară se dă împărțită în 3 părți în cursul unei zile, pusă în ceaiuri diferite. Ajută la reducerea nivelului trigliceridelor și colesterolului total, contribuind în acest fel la vigurozitatea inimii și arterelor. Tulburări digestive - se folosește tinctura care o puteți cumpăra de la magazinele de profil sau să o preparați dvs. - 50 g de scorțișoară măcinată se pune cu 500 ml alcool alimentar de 70 grade. Se ține pentru 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se filtrează după trecerea timpului de 15 zile și se pune în recipiente de capacitate mai mică la rece. Acțiune terapeutică: stimulent și ușor carmina-
1047
tiv, sialogog. Indicații: anorexie, obișnuit este folosit pentru corectarea gustului diferitelor preparate. Mod de administrare: 20 de picături de 3-4 ori pe zi dizolvate în puțină apă dar se ia după ce ați mâncat și v-ați spălat pe dinți și ar fi bine să și clătiți cavitatea bucală cu acest preparat. Tusea - se va face un ceai din cimbru sau pătlagină din care se va pune o linguriță la 250 ml apă clocotită. Se adaugă o jumătate de linguriță de praf de scorțișoară. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. În cazul în care este vorba și despre o infecție se va prefera ceaiul de cimbru care este și el un antibiotic. Dacă este vorba despre o mică leziune sau o tuse după anumite afecțiuni (gen gripă, etc) se poate folosi pătlagina.
1048
SCORUȘ DE MUNTE
Sorbus aucuparia Fam. Rosaceae. Denumiri populare: lemn câinesc, lemn pucios, merișor, sorb. Descriere: arbore indigen, deseori sub formă arbustivă. Rădăcină tasantă. Tulpină relativ dreaptă, înaltă de 12-20 m cu scoarța netedă, lucioasă, cenușiu pătată în tinerețe, mai târziu cu ritidom negricios, brăzdat, lemn tare, omogen, rezistent. Trăiește până la 100 de ani. Coroana largă, săracă, rotundă, cu lujeri tomentoși în tinerețe, apoi bruni roșcați, glabri, lucitori prevăzuți cu multe lenticele. Mugurele terminal mare, păros, cei laterali mici și alipiți de lujer. Frunze alterne, imparipenat compuse, cu 9-17 foliole oblong lanceolate, acute sau obtuze la vârf, marginile acut serate, spre bază sesile: toamna înainte de cădere se colorează în vișiniu. Flori albe păroase, dispuse în corimbe terminale, erecte. Înflorire în lunile V-VII. Fruct drupă falsă globuloasă roșie, rămâne pe arbore mult timp, de fapt până dă frigul și le înmoaie. Fructifică la 10-12 ani. Un arbore produce 2,5-5 kg fructe. Lăstărește și uneori drajonează. Înmulțire prin semințe, marcotaj, butași, altoire. Este răspândit din Europa și Asia Mică până în pădurile Siberiei de Vest. Crește prin liziere și rariști însorite. Toamna frunzele seamănă puțin cu Frasinul, se colorează în roșu aprins până la vișiniu.
În terapeutică se recoltează frunzele până în luna august- Sorbus aucupariae folium, fructele Sorbus aucupariae fructus, scoarța Sorbus aucupariae cortex. În tradiția populară: se folosea la tuse, tuberculoză, boli de sânge și reumatism. La Nereju, frunzele ori coaja se fierbeau în apă neîncepută și decoctul se lua cu zahăr, pentru dureri în colici sau alte dureri. Industrie - fructele sunt folosite la fabricarea unor băuturi alcoolice, marmeladei, pastei de fructe, gemului, compotului, siropurilor, sucurilor naturale, etc. Lemnul de calitate superioară este utilizat la tâmplărie, strungărie, la confecționarea cozilor de unelte. Compoziție chimică: fructele conțin tanin, acid malic, acizi organici, uleiuri eterice, carotină, zaharuri naturale, săruri minerale, o cantitate mare de vitamina C, etc. Alimentație - sucul obținut din fructe este utilizat la acidularea laptelui pentru sugari. Stimulează creșterea imunității și creșterea în greutate cu 1015%. Fructele sunt întrebuințate în unele zone la prepararea marmeladei și rachiului. În nordul Europei servesc la prepararea unei băuturi fermentate. Acțiune farmacologică: frunzele și fructele: depurative, diuretice, hemostatice, antitusive, antireumatice, astringente, măresc diureza și curăță epiteliul renal. Fructele conțin 15% zahăr organic, acizi care distrug microbii, vitaminele B, C, E. Scorușa roșie are și coloranți beta-caroten, etc. Consumul fructelor ajută la vindecarea afecțiunilor vederii sau la afecțiunile vaselor de sânge și în creier. Scoarța are acțiune hemostatică locală sau contra tusei. Scorușul cu cea mai mare putere de vindecare este cel care crește la margine de pădure, urcând până la 2400 metri. Întrebuințarea scorușului ca plantă medicinală coboară în urmă cu sute de ani, până la Hippocrate, care îl recomandă ca medicament astringent în deranjamente intestinale. Cercetările recente dovedesc însă că planta are o compoziție chimică extrem de bogată, care îi multiplică însușirile curative. Frunzele se adună vara până în luna august. Se usucă la umbră în strat subțire.
1049
Fructele scorușului se recoltează toamna din septembrie și până în noiembrie, prin ruperea integrală a ciorchinilor cu boabe roșii. Se usucă în cuptor la 35-40 grade, vreme de 3-4 ore, apoi se ridică temperatura la 60 de grade. Scoarța se recoltează tot toamna. Se rup ramuri vechi de 2-3 ani, care se jupoaie cu un cuțit. Se usucă în locuri bine aerisite. Se folosește la următoarele afecțiuni: ateroscleroze, balonări, bronșită, colici intestinale, constipație, gastrită cu hipoaciditate, gingivite, hipovitaminoze, imunitate scăzută, inflamații ganglionare, migrene, reumatism, scleroza vaselor de sânge din creier (fruct), spondiloză, spondilită anchilozantă, tuberculoză, tuse. Preparare și administrare: Decoct din frunze - o linguriță de frunze mărunțite și fructe mărunțite în părți egale se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Întreaga cantitate se va bea în porții mici cu lingurița pe parcursul unei zile. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se poate lua perioade de 3 luni eventual și cu alte plante medicinale dacă se dorește. Decoct din fructe - din fructe mărunțite, proaspete sau uscate, o linguriță se va fierbe pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot folosi în cursul unei zile 2-3 ceaiuri din acestea pentru afecțiunile interne. Se indică în special pentru tratarea reumatismului, în spondilita anchilozantă. Suc din fructe - Sucul este folosit pentru acidularea laptelui pentru sugarii dispeptici, stimulează creșterea imunității și ridicarea în greutate. Are calități antiscorbutice, diuretice, hemostatice, antireumatismale. Se poate folosi singur câte 50 ml de 3 ori pe zi sau în diferite combinații cu alte sucuri de fructe și legume. Se obține cu ajutorul storcătorului de fructe. Se poate folosi perioade foarte lungi de timp și după ce nu mai este sezon se pot folosi fructe congelate după ce s-au decongelat și se obține sucul. Infuzie din fructe - se pot folosi fructele proaspete sau uscate- 1 linguriță de fructe se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi 2-3 căni pe zi în tuse, colici intestinale, tuberculoză.
Decoct - Frunze, fructe și scoarță în părți egale se pune 2 lingurițe la 250 ml apă și se fierbe pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, în afecțiunile de mai sus în special în formele de reumatism mai grave. Tinctură - se vor pune 50 g de fructe zdrobite la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se țin timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoară. Se pune în sticle la rece. Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese cu 15 minute. Vindecă inflamațiile ganglionilor limfatici și dereglările apărute în circulația limfei. - Dacă se dorește să se facă tratament extern se va folosi cantitate dublă de plantă. Mod de administrare pe afecțiuni: Ateroscleroze - o linguriță de frunze mărunțite și fructe mărunțite în părți egale se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Întreaga cantitate se va bea în porții mici cu lingurița pe parcursul unei zile. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se poate lua perioade de 3 luni eventual și cu alte plante medicinale dacă se dorește. Balonări - se vor pune 50 g de fructe zdrobite la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se țin timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoară. Se pune în sticle la rece. Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese cu 15 minute. Vindecă inflamațiile ganglionilor limfatici și dereglările apărute în circulația limfei. Bronșită - o linguriță de frunze mărunțite și fructe mărunțite în părți egale se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Întreaga cantitate se va bea în porții mici cu lingurița pe parcursul unei zile. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se poate lua perioade de 3 luni eventual și cu alte plante medicinale dacă se dorește. Colici intestinale - infuzia din fructe este foarte eficientă. Se pot folosi fructele proaspete sau uscate- 1 linguriță de fructe se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi 2-3 căni pe zi. Extern se pot aplica cataplasme calde cu infuzii din frunze. Constipație - sucul proaspăt extras din fructe proaspete cu ajutorul storcătorului de fructe. Se
1050
pun 2 linguri de suc la 100 ml ceai de mușețel îndulcit cu miere după gust rezolvă cele mai grave constipații. Se poate lua și simplu câte 1-2 lingurițe la nevoie. Sucul acesta se poate păstra în sticle de capacitate mai mică dacă peste suc se va pune puțin alcool alimentar. Se poate de asemenea folosi și tinctura simplă sau diluată cu 100 ml ceai sau apă. Gastrită cu hipoaciditate - o linguriță de frunze mărunțite și fructe mărunțite în părți egale se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Întreaga cantitate se va bea în porții mici cu lingurița pe parcursul unei zile. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se poate lua perioade de 3 luni eventual și cu alte plante medicinale dacă se dorește. Gingivite - se vor pune 50 g de fructe zdrobite la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se țin timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoară. Se pune în sticle la rece. Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese cu 15 minute. Vindecă inflamațiile ganglionilor limfatici și dereglările apărute în circulația limfei. Se clătește gura de mai multe ori pe zi. Se poate apoi înghiții. Hipovitaminoze - Sucul este folosit pentru acidularea laptelui pentru sugarii dispeptici, stimulează creșterea imunității și ridicarea în greutate. Are calități antiscorbutice, diuretice, hemostatice, antireumatismale. Imunitate scăzută - din fructe mărunțite, proaspete sau uscate, o linguriță se va fierbe pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot folosi în cursul unei zile 2-3 ceaiuri din acestea pentru afecțiunile interne. - Sucul este folosit pentru acidularea laptelui pentru sugarii dispeptici, stimulează creșterea imunității și ridicarea în greutate. Are calități antiscorbutice, diuretice, hemostatice, antireumatismale. Inflamații ganglionare - în general inflamațiile ganglionare sunt legate de o stare de boală. Aflați pe gât (sub maxilare), în cavitatea axilelor, zona inghinală, etc, ei se umflă și devin dureroși. Procesul e provocat îndeobște de boli infecțioase, precum gripa, pojarul, vărsatul de vânt, scarlatina, etc. Alteori umflăturile însoțesc infecțiile din zona gâtului, amigdalelor, urechilor și sinusurilor. Mai rar nodu-
lii limfatici sunt legați de lipsa mișcării fizice, de care depinde curgerea normală a limfei prin organism. În cazul cel mai grav, inflamația ganglionilor este semnul cancerului și al bolilor genitale. Consultul medical este obligatoriu, mai ales când inflamațiile nu cedează timp mai îndelungat. Dacă este vorba doar de o slăbire al sistemului limfatic, se poate recurge la terapii naturiste. - Frunze de nuc (1 linguriță), flori de gălbenele (1 linguriță), fructe de scoruș (50 g)- se opărește 1 linguriță de amestec cu o cană de apă clocotită. Se lasă la infuzat 5 minute, apoi se strecoară. Se bea înghițitură cu înghițitură, după mesele principale. - Tinctură de gălbenele (40 ml), tinctură de Echinacea (10 ml), tinctură de sunătoare (10 ml), tinctură de scoruș (40 ml). Se amestecă toate tincturile. Se iau zilnic 25-30 picături într-o jumătate de pahar de apă, de 3 ori pe zi, înainte de mesele principale. Migrene - se vor pune 50 g de fructe zdrobite la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se țin timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoară. Se pune în sticle la rece. Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese cu 15 minute. Vindecă inflamațiile ganglionilor limfatici și dereglările apărute în circulația limfei. Reumatism - o linguriță de frunze mărunțite și fructe mărunțite în părți egale se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Întreaga cantitate se va bea în porții mici cu lingurița pe parcursul unei zile. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se poate lua perioade de 3 luni eventual și cu alte plante medicinale dacă se dorește. Scleroza vaselor de sânge din creier (fruct) - Sucul este folosit pentru acidularea laptelui pentru sugarii dispeptici, stimulează creșterea imunității și ridicarea în greutate. Ajută și la refacerea circulației sângelui la nivelul creierului. Spondiloză, spondilită anchilozantă - o linguriță de frunze mărunțite și fructe mărunțite în părți egale se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Întreaga cantitate se va bea în porții mici cu lingurița pe parcursul unei zile. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se poate lua perioade de 3 luni eventual și cu alte plante medicinale dacă se dorește.
1051
Tuberculoză - infuzia din fructe este foarte eficientă. Se pot folosi fructele proaspete sau uscate1 linguriță de fructe se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi 2-3 căni pe zi. Tuse - infuzia din fructe este foarte eficientă. Se pot folosi fructele proaspete sau uscate- 1 linguriță de fructe se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi 2-3 căni pe zi. Se va îndulci cu miere polifloră după gust, dacă nu aveți contraindicații.
1052
Industrie: Fructele sunt industrializate sub formă de marmeladă, compoturi, dulceață, pastă, diferite băuturi alcoolice. Din fructele tinere se extrage acidul malic. Scoarța este utilizată în industria tananților. Lemnul foarte dur brun roșcat este folosit la confecționarea unor obiecte de artă, mobilă, roți dințate, tacuri de biliard, rechizite de birou, instrumente pentru desen. Compoziție chimică: fructele conțin substanțe tanante, provitamina A și vitamina C. Alimentație: fructele coapte sunt comestibile. Preparare și administrare: - Fructele ajunse la maturitate și uscate dau prin măcinare un bun surogat de ceai. Restul ca la scorușul de munte.
SCORUȘ DE DEAL
Sorbus domestica Fam. Rosaceae. În tradiția populară: decoctul fructelor se bea contra diareei. Scoarța și rămurelele tinere în diferite amestecuri cu alte plante și substanțe se foloseau pentru vopsit în negru. Fructele erau utilizate pentru vopsit în negru sau roșu intens. Descriere: arbust sau arbore, întâlnit pe coline însorite, luminișuri și margini de pădure, uneori cultivat. Rădăcini până la 50-100 cm adâncime. Tulpina înaltă de 15-20 m, scoarța cu ritidom solzos. Lujerii tineri cenușiu tomentoși, mai târziu glabrescenți. Muguri glabrii, cleioși. Frunze imparipenat compuse cu 13-21 foliole sesile, alungit eliptice sau alungit ovate, cu marginea în 2/3 superioară adânc acut serate. Flori albe- roșiatice, tomentoase cu 5 stile, grupate în corimb, larg piramidal, tomentos. Înflorire în lunile V-VI. Fructe globuloase, maliforme sau piriforme, galbene sau brune cu pete roșii, posesoare a două loji. Semințele câte 2 în fiecare lojă. Fructifică la 2-3 ani, începând cu vârsta de 13-15 ani. 1053
SCORUȘ NEGRU
Aronia melanocarpa „Viking“ Fam. Rosaceae. Descriere: este o plantă foarte frumoasă, atât ornamentală cât și medicinală, care se poate obține și prin comandă de la florării. Crește la 1,5 metri, preferând solurile neutre sau slab acide. Planta are un coronament verde lucios care toamna se colorează frumos în galben, iar apoi în roșu aprins. Florile sunt albe ca zăpada. Înflorește în mai și se autopolenizează. Fructele în plină coacere sunt de culoare negruviolet cu pulpa bordo închis. Gustul fructelor crude este aspru coclit. Boabele se coc în august cu o productivitate mare. Compoziție chimică: conține în cantități mari coloranți naturali, antioxidanți, vitaminele A, B2, C, P, acid folic precum și fier și iod. Alimentație: din fructe se poate prepara suc, ceai, dulceață, vin. Se utilizează ca și scorușul de munte.
1054
SCRÂNTITOARE
SCRÂNTITOARE ALBĂ
Potentilla recta Fam. Rosaceae. Descriere: plantă ierboasă ce crește prin livezi, pe câmpuri, marginea pădurilor. Compoziție chimică: conține ca și alte specii înrudite tanin și flavone. (vezi și scrântitoarea albă). În tradiția populară: planta pisată și amestecată cu grăsime se folosea la fricțiuni în cazul luxațiilor. Ceaiul se lua pentru dureri de inimă. La junghiuri se lua planta plămădită în rachiu, ori o fierbeau și se oblojea cu ea. Se mai folosea la ceaiuri contra sifilisului, iar cu decoctul ei se făceau spălături la plăgi. Se mai dădea contra spaimei și bătăilor de inimă.
Potentilla alba, Potentilla repens Fam. Rosaceae. În tradiția populară: în multe părți se credea că planta este bună la toate bolile. În ținutul Iașilor, ceaiul sau decoctul plantei se lua pentru tuse, dureri de piept și nădușeală. Unii pentru tuse o fierbeau în lapte dulce. Rădăcina se fierbea cu apă neîncepută, iar decoctul o parte se turna în cap, pentru dureri de cap și alte dureri. Celui cu o boală contagioasă i se dădea plămădită în rachiu. Se mai storcea seva proaspătă se amesteca cu unt proaspăt și cu această alifie se dădeau bubele dulci. Se mai folosea în băi pentru picioare fiertură. Are aceleași întrebuințări ca și sclipeții.
1055
SCULĂTOARE
Dactylorhiza maculata Fam. Orhidaceae. Denumiri populare: bujor, limba cucului, iapa șarpelui, mâna Maicii Domnului, poroinic. Descriere: plantă erbacee, perenă, întâlnită în solurile umede, prin pajiști, tufărișuri în jurul izvoarelor, până în etajul molidișurilor. Tuberculi comprimați, sectați digitiform. Tulpină slab muchiată și roșiatică în partea superioară, înaltă de 15-65 cm. Frunze vaginiforme, obovate, obovat oblonge sau oblong lanceolate, până la lanceolate, cu vârful mai puțin rotunjit, erect patente, pe fața superioară verde-închis cu numeroase pete brune. Flori roșii sau roz, pătate purpuriu, zigomorfe, pintenate. Labelul plan trilobat, ornamentat cu pete și linii purpuriu-violete, dispuse simetric. Gineceu cu ovar lung și răsucit. Înflorire VI-VII. Recoltare: se culege partea aeriană și tuberculii în iunie-iulie. În terapeutică se folosește planta întreagă Dactylorhiza maculata herba cum radix. Compoziție chimică: tuberculii conțin 45-50% mucilagii, 30% amidon, până la 13% dextrine, pentozane, fosfat de potasiu, clorură de potasiu, clorură de calciu, alte substanțe minerale.
Acțiune farmacologică: plantei întregi sau numai tuberculilor li se atribuie proprietăți afrodiziace și antidiareice. Determină trezirea senzualității, amplifică erotismul, stimulează trăirile și realizarea actelor sexuale. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: frigiditate, impotență, sterilitate feminină sau masculină. Preparare și administrare: - 1-2 lingurițe de plantă întreagă inclusiv tuberculi se pune la 250 ml apă și se fierbe pentru 10 minute. Se strecoară și se pot consuma 2 căni pe zi. - Tuberculi pisați 50 g cu 250 ml țuică de 60 grade. Se lasă apoi timp de 24 ore și se strecoară. Se poate apoi consuma câte 50 ml o dată pentru efect imediat de stimulare sexuală. Mod de administrare pe afecțiuni: la toate se poate face un tratament de 3 luni. Frigiditate - Tuberculi pisați 50 g cu 250 ml țuică de 60 grade. Se lasă apoi timp de 24 ore și se strecoară. Se poate apoi consuma câte 50 ml o dată pentru efect imediat de stimulare sexuală. Impotență - extract din 6-8 tuberculi recoltați în iunie. Se pun mărunțiți în 100 ml țuică de prune și se va consuma câte 50 ml pe zi. Sau o jumătate de linguriță de tuberculi mărunțiți care se iau cu diferite mâncăruri cu efect imediat. Stimulează potența sexuală și preîntâmpină ejacularea precoce. Se mai poate folosi în acest scop și busuioc de câmp 1 linguriță cu 1 linguriță de Dumbăț cu 1 linguriță inflorescență morcovi de câmp cu o linguriță de sculătoare + 1 linguriță de schinduf semințe + 1 linguriță rădăcină țelină + 1 linguriță frunze Priboi (și rădăcină) fierte doar un minut în 1 litru de apă și se bea 1 pahar/zi în 3 reprize înainte de mesele principale timp de 40 de zile. Sterilitate femei și bărbați - 1 linguriță de plantă și tuberculi mărunțiți se pune la 250 ml apă și se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se bea acest preparat în 2-3 reprize în cursul zilei. Alte plante cu efect afrodiziac: Ploșnițoasă- Orchis cariophora Poroinic- Orchis militaris, orchis purpurea Untul vacii-Orchis morio.
1056
Pentru stimularea potenței sexuale, preîntâmpinarea ejaculării precoce: decoct din 1 linguriță tulpini și frunze de lungoare (Ononis hircina), 1 linguriță busuioc de câmp (Prunella vulgaris), 1 linguriță dumbăț (Teucrium chamaedrys), 1 linguriță tuberculi gemăriță (Orchis papilonaceae, 1 linguriță morcovi de câmp (Daucus carota) 1 linguriță tuberculi sculătoare, 1 linguriță frunze și semințe Schinduf (Trigonela foenum graecum), 1 linguriță rădăcină de țelină (Apium graveolens), 1 linguriță frunze și rădăcină priboi (Geranium macrorrhiza) la 2 litri de apă clocotită. Se fierbe un minut. Se lasă la răcit 15 minute. Se strecoară și se bea 6-8 linguri pe zi (la un interval de 1 oră se ia 1 lingură) sau înaintea meselor de dimineața, prânz, seara câte 1 cană. Cura durează 40 zile.
1057
SCUMPIE
Cotinus coggygria Fam. Anacardiaceae. Denumiri populare: liliac, oțetar, rui. În tradiția populară: decoctul rămurelelor se folosea pentru gargară la sifilis, iar resturile se făceau cataplasme pe răni. Pentru crup difteric, se fierbeau stafide, roșcove, smochine și scumpie, iar cu decoctul obținut se făcea gargară, cât se putea suferi de cald. Frunzele s-au folosit pentru colorat în galben, iar scoarța s-a folosit pentru tăbăcit pieile. Descriere: arbust spontan și cultivat, întâlnit frecvent la margini de păduri sau formând tufărișuri pe coastele înierbate ale Dobrogei, Banat, Oltenia, Muntenia, Moldova. Tulpină înaltă până la 5 m, acoperită cu scoarță solzoasă, fină. Lujeri roșcați, glabri, lucitori, la tăiere secretă suc lăptos. Frunze alterne simple eliptice până la obovate (3-8 cm), cu baza cuneată, la vârf rotunjite, sau ușor emarginate, pe margini întregi, zdrobite emană un miros de morcov. Flori verzi-gălbui, poligame, mici (0,3 cm), grupate într-o paniculă mare. Caliciu persistent cu 5 lacinii. Corola din 5 petale. Disc nectarifer între sepale și petale. Androceu din 5 stamine. Gineceu cu ovar superior, 3 stile scurte. Înflorire în lunile V-VII. Fruct drupă mică 3-4 mm, uscată, oblic obovată. Fructificare în lunile VIII-IX.
Recoltare: pentru scoarță, ramurile mai groase se taie când dă frunza. Frunzele se culeg când dă floarea. Compoziție chimică: taninuri elagice, gumirezine, mircetină, fustinozid (glicozid). Frunzele în plus mai conțin și ulei volatil. Acțiune farmacologică: foarte bun febrifug, hemostatic, antiinflamator, cicatrizant, oprește senzațiile de vomă, stimulează pofta de mâncare, util în tratarea pierderilor de urină. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni bucale, afecțiuni gastrice, afecțiuni hepatice, afecțiuni intestinale, alergie, anorexie, boli hepatice, candidoză, diaree, eczeme, enterocolită, gingivite, hemoroizi, incontinența urinară, prurit, înlătură starea de vomă, răni, urticarie, vomă. Preparare și administrare: - 2 lingurițe de frunze se vor mărunți și se pun în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma în cazul incontinenței sau altor afecțiuni interne și două căni pe zi. Una dimineața pe stomacul gol și una la ora 18. - O linguriță de praf de coajă se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 15 minute după care se strecoară. Se pot de asemenea consuma 2 căni pe zi în afecțiunile interne. - Pentru gargară sau spălături și în afecțiunile externe se va folosi cantitate dublă de plantă. Cu ceaiul acesta se va face gargară de mai multe ori pe zi sau spălături la hemoroizi sau alte răni și afecțiuni externe. - O mână de plantă fiartă se va pune între 2 bucăți de pânză și se aplică compresă (sau cataplasmă) în partea de jos a abdomenului, peste noapte. Este foarte utilă la incontinență urinară, se va lua și ceai intern câte 2- 3 căni pe zi. Extern se vor face spălături vaginale, sau comprese de mai multe ori pe zi. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni bucale - O mână de plantă fiartă se va pune între 2 bucăți de pânză și se aplică compresă (sau cataplasmă) în partea de jos a abdomenului, peste noapte. Este foarte utilă la incontinență urinară, se va lua și ceai intern câte 2- 3 căni pe zi. Extern se vor face spălături vaginale, sau comprese
1058
de mai multe ori pe zi. Se poate face gargară de mai multe ori pe zi. Afecțiuni gastrice - 2 lingurițe de frunze se vor mărunți și se pun în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma în cazul incontinenței sau altor afecțiuni interne și două căni pe zi. Una dimineața pe stomacul gol și una la ora 18. Afecțiuni hepatice - O linguriță de praf de coajă se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 15 minute după care se strecoară. Se pot de asemenea consuma 2 căni pe zi în afecțiunile interne. Afecțiuni intestinale - 2 lingurițe de frunze se vor mărunți și se pun în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma în cazul incontinenței sau altor afecțiuni interne și două căni pe zi. Una dimineața pe stomacul gol și una la ora 18. Alergie - O linguriță de praf de coajă se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 15 minute după care se strecoară. Se pot de asemenea consuma 2 căni pe zi în afecțiunile interne. Anorexie - 2 lingurițe de frunze se vor mărunți și se pun în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma în cazul incontinenței sau altor afecțiuni interne și două căni pe zi. Una dimineața pe stomacul gol și una la ora 18. Boli hepatice - 2 lingurițe de frunze se vor mărunți și se pun în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma în cazul incontinenței sau altor afecțiuni interne și două căni pe zi. Una dimineața pe stomacul gol și una la ora 18. Candidoză - O linguriță de praf de coajă se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 15 minute după care se strecoară. Se pot de asemenea consuma 2 căni pe zi în afecțiunile interne. Diaree - 2 lingurițe de frunze se vor mărunți și se pun în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma în cazul incontinenței sau altor afecțiuni interne și două căni pe zi. Una dimineața pe stomacul gol și una la ora 18. Eczeme - O mână de plantă fiartă se va pune între 2 bucăți de pânză și se aplică compresă (sau
cataplasmă) în partea de jos a abdomenului, peste noapte. Este foarte utilă la incontinență urinară, se va lua și ceai intern câte 2- 3 căni pe zi. Extern se vor face spălături vaginale, sau comprese de mai multe ori pe zi. Enterocolită - 2 lingurițe de frunze se vor mărunți și se pun în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma în cazul incontinenței sau altor afecțiuni interne și două căni pe zi. Una dimineața pe stomacul gol și una la ora 18. Gingivite - O mână de plantă fiartă se va pune între 2 bucăți de pânză și se aplică compresă (sau cataplasmă) în partea de jos a abdomenului, peste noapte. Este foarte utilă la incontinență urinară, se va lua și ceai intern câte 2- 3 căni pe zi. Extern se vor face spălături vaginale, sau comprese de mai multe ori pe zi. Hemoroizi - 2 lingurițe de frunze se vor mărunți și se pun în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma în cazul incontinenței sau altor afecțiuni interne și două căni pe zi. Una dimineața pe stomacul gol și una la ora 18. Incontinența urinară - 2 lingurițe de frunze se vor mărunți și se pun în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma în cazul incontinenței sau altor afecțiuni interne și două căni pe zi. Una dimineața pe stomacul gol și una la ora 18. Înlătură starea de vomă - O linguriță de praf de coajă se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 15 minute după care se strecoară. Se pot de asemenea consuma 2 căni pe zi în afecțiunile interne. Prurit - O mână de plantă fiartă se va pune între 2 bucăți de pânză și se aplică compresă (sau cataplasmă) în partea de jos a abdomenului, peste noapte. Este foarte utilă la incontinență urinară, se va lua și ceai intern câte 2- 3 căni pe zi. Extern se vor face spălături vaginale, sau comprese de mai multe ori pe zi. Răni - O linguriță de praf de coajă se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 15 minute după care se strecoară. Se pot de asemenea consuma 2 căni pe zi în afecțiunile interne.
1059
Urticarie - O mână de plantă fiartă se va pune între 2 bucăți de pânză și se aplică compresă (sau cataplasmă) în partea de jos a abdomenului, peste noapte. Este foarte utilă la incontinență urinară, se va lua și ceai intern câte 2- 3 căni pe zi. Extern se vor face spălături vaginale, sau comprese de mai multe ori pe zi. Vomă - 2 lingurițe de frunze se vor mărunți și se pun în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma în cazul incontinenței sau altor afecțiuni interne și două căni pe zi. Una dimineața pe stomacul gol și una la ora 18.
1060
SECARĂ
Secale cereale. Fam. Gramineae. În tradiția populară: a asigurat pâinea în multe zone muntoase. Făina de secară frământată cu ulei se punea la gâlci. Muiată cu oțet, cu 2 ouă, lămâie, piper negru, păcură și piatră acră se aplica în cataplasme pentru enterită. La junghiuri, se făcea o turtă din făina de secară, se stropea cu spirt și undelemn, se presăra cu lămâie și piper negru, rachiu, undelemn și ciolan de câine ars și pisat, făcut praf ca făina, puse toate pe o pânză se legau și se purta 3 zile. Cu boabe prăjite și râșnite se punea cataplasme pentru hemoroizi. Contra limbricilor se fierbea secara cu puzderie de cânepă de la meliță și cu capete de frânghii găsite, apoi se bea o ceașcă din decoctul lor. Compoziție chimică: cornul de secară se folosește mult în farmacie: scleroții ciupercii se dezvoltă pe spicele de secară și pe alte graminee. S-au identificat un mare număr de alcaloizi. Amine: trimetilamina, acetilcolina, tiramina, histamina, și aminoacizii: leucina, tirozina, histidina. Mai conține glucide: trehaloză, manită, manane, ulei gras, 35%, proteine, ergosterine, fungisterine. Alcaloizii au la bază nucleul lizergic cu doi izomeri: unul levogir, altul dextrogir. Semințele - vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E. Aminoacizii: alanină, arginină, acid aspar-
tic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirosina, valina. Acizii grași: acid palmitic, acid stearic, acid palmitoleic, acid oleic, acid linoleic, acid linolic, acid linolenic. Carbohidrați: glucoză, fructoză, sucroză, amidon, celuloză, acid fitic. Minerale: sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cobalt, cupru, zinc, crom, fosfor, clor, fluor, iod, bor, seleniu, silicon. Acțiune farmacologică: este purificator al sângelui, pentru că stimulează circulația sângelui și previne rigiditatea arterelor. produsul ca atare sau extractul se întrebuințează ca hemostatic uterin și ocitocic. Toți alcaloizii stimulează fibrele musculaturii netede, mai ales ale uterului (acțiune ocitocică). Previne scleroza. Alcaloizii cu catenă triterpenică au și efect inhibitor asupra simpaticului, datorită catenei oligopeptice. Ergotamina prin hidrogenare își pierde activitatea, dar rămâne acțiunea ocitocică. Histamina și celelalte amine au acțiune ocitocică. Tiramina este simpaticomimetică, iar colina și acetilcolina sunt parasimpaticomimetice. Este bine să se folosească doar preparat în farmacii și fabrici de medicamente pentru că poate fi foarte periculos, putând provoca intoxicații care sunt greu de contracarat. În acest caz se intervine cu cărbune medicinal. Semințele sunt energizante, remineralizante, emoliente, laxative, sedative, fluidifică sângele. Verde sau încolțit previne scleroza inclusiv cea cerebrală, diminuează stările inflamatorii, ușurează defecația, ajutând tranzitului intestinal, fluidifică sângele, calmează stările de excitație cerebrale. Util femeilor cu bufeuri (de căldură), pentru că diminuează senzația de căldură. Vitaminizează și fortifică întreg organismul. Calmează colicile. Se pot folosi la următoarele afecțiuni: abces, adenită, afecțiuni vasculare, afecțiunile inimii, amigdalită, angină difterică, arsuri, ascarizi, ateroscleroză, bătrânețe, boli de ficat, bufeuri de căldură, constipație, contuzii, demineralizare, diabet, dismenoree, enterită, enurezis, epistaxis, excitație cerebrală, hemoroizi, hepatită cronică, hepatite epidemice, hernie, hipertensiune arterială, hipervâscozitate sangvină, infarct miocardic, inflamații rena-
1061
le și gastro-intestinale, leucoree, menopauză, menstruație dificilă, negi, panarițiu, pneumonie, probleme de circulația sângelui, sedentarism, supurații, tuberculoză ganglionară. Preparare și administrare: - pâine de secar1a consumată zilnic la toate afecțiunile interne, inclusiv pentru inima. - 1 lingură de pulbere de semințe (făină) se pune cu 250 ml apă la temperatura camerei timp de 8 ore. Se strecoară și se pot consuma în cursul unei zile 3 astfel de căni în afecțiunile descrise. - Pentru constipație, boli renale, inimă, și toate afecțiunile interne este cel mai eficient să se pună la încolțit semințele. În momentul în care a dat 1 cm de mlădiță verde, se taie, se vor spăla foarte bine, se trec apoi prin mașina de carne pentru a se mărunții. Se vor pune apoi la rece. În afară de diabetici toți vor putea să pună pe acest preparat puțină miere. Se vor lua câte 2-4 lingurițe de 3 ori pe zi. Se face preparatul doar pentru 3-4 zile pentru că mai mult nu stă. Dar este indicat ca această cură să se facă cât mai mult timp. - Se va pune la încolțit și se lasă să crească până la 10 cm după care se va tunde iarba. Se va trece prin storcătorul de fructe cu puțină apă de 2 ori pentru a scoate tot ce conțin. Se va pune apoi într-o sticlă la rece cu puțin alcool alimentar la suprafață pentru a nu se altera. Din acest preparat se va lua câte o linguriță de trei ori pe zi, cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate lua la toate afecțiunile interne. - Făina de secară se poate folosi la toate afecțiunile externe făcându-se un aluat care se va aplica pe locul afectat (cataplasme). - Tinctură: 200 ml suc obținut din mlădițe tinere de secară se pun în 100 ml alcool alimentar de 70o . Se lasă la rece. Se va lua 1 linguriță de 3 ori pe zi. - Suc din iarbă: se pun semințele la încolțit în pământ și se vor lăsa să crească până vor ajunge la înălțimea de 20 cm, când se vor tăia și se spală bine. Se trec apoi prin storcătorul de fructe o dată, după care peste reziduu se va pune apă în cantitate de 2 ori mai mare decât masa reziduului și se lasă apoi timp de 30 de minute, după care se vor trece din nou prin storcătorul de fructe. Acest suc se poate administra de 3 ori pe zi câte o cantitate de
1 linguriță sau eventual împreună cu alte sucuri (morcovi, etc). Au foarte multe vitamine, enzime și chiar hormoni contribuind la întărirea imunității organismului. Ceea ce vă rămâne se va pune într-o sticlă cu puțin alcool alimentar și se astupă cu dop. Se poate în acest fel să se țină la rece pentru 30 de zile.
1062
SFECLA DE ZAHĂR
Beta vulgaris Fam.Chenopodiaceae. Compoziția chimică: corpul sfeclei de zahăr conține, apă 75%, proteine brute 1, 3%, grăsimi brute 0, 1%, substanțe extractive neazotate 21, 4%, celuloză 1, 5%, substanțe minerale 0, 7%, potasiu, calciu, magneziu, vitaminele A, B, C și D. Se folosesc atât rădăcina cât și frunzele. Capul și frunzele- conțin apă 83, 5%, proteine brute 2, 3%, grăsimi brute 0, 4%, substanțe extractive neazotate 7, 4%, celuloză 1, 6%, substanțe minerale 4, 8%. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: abcese, acnee, amigdalite, anemie, angine, anorexie, boli de piept, bronșite, cistită, constipație, contuzii, diaree, dizenterie, furuncule, gută, herpes, intoxicarea ficatului cu droguri sau medicamente, intoxicație alcoolică, iritabilitate, litiază urică, neliniște, panarițiu, răni infectate, scurgeri vaginale, slăbiciunea inimii, tuse. Preparare și administrare: - Suc obținut din rădăcină (și se pot pune și câteva frunze) cu ajutorul storcătorului de fructe. Are un gust dulce plăcut. Se consumă câte 200 ml de 3 ori pe zi, în afecțiunile ficatului, dureri stomacale, lipsa poftei de mâncare. Se poate folosi însă și în combinații cu alte sucuri de legume și fructe.
1063
SFECLĂ ROȘIE
Beta vulgaris rubra Fam. Chenopodiaceae. Denumiri populare: napi de mâncare, napi roșii, râpă, sfeclă de borș, sfeclă de masă, țigle roșii, țuică. Descriere - sfecla roșie face parte din familia legumelor rădăcinoase ca morcovul sau napul. Este o plantă erbacee, bienală, leguminoasă, cu valoare terapeutică, cultivată. Provine din specia spontană răspândită în regiunile învecinate Mării Mediterane și pe țărmul răsăritean al Oceanului Atlantic. Rădăcină pivotantă, tuberizată, cu formă variată, în funcție de soi. Formată pe seama epicotilului și hipocotilului. Are forma rotundă sau rotundă turtită, formată pe seama hipocotilului și rădăcinii, are forma conică alungită. Anatomic, conține cercuri concentrice roșii și cercuri mai deschise la culoare. Culoarea roșie este dată de pigmenții antocianici. Cu cât în sol este mai mult potasiu sunt mai roșii. Frunzele din rozetă mari, lung-pețiolate, cu lamina cordiformă, ondulată și vârful rotunjit. Cele de pe tulpina floriferă, mici și alungite. Culoarea laminei verde sau roșie cu nervuri roșii violacee. Către toamnă lamina frunzei devine roșie. Tulpina floriferă înaltă de 1-1,2 m mucheată, cu striațiuni longitudinale, glabră, ramificată. Flori mici, albe verzui,
hermafrodite, actinomorfe, grupate în glomerule și reunite în spice. Fruct achenă concrescute 2-6 în glomerul. În tradiția populară: Este cunoscută atât ca aliment cât și ca medicament. Descoperită în urmă cu aproape patru milenii, cultivată în Iran, Babilon și Asiria pentru gustul plăcut al frunzelor ei, la scurtă vreme a fost rândul rădăcinii să facă furori, mai ales în țările arabe, unde a devenit și marfă de export. Caravanele negustorilor plecau la drum lung spre Grecia antică și Roma, cu desagii încărcați cu mărfuri, dar și cu sfeclă. O parte se consuma pe drum, iar cantitatea rămasă se vindea cu succes. În Grecia sfecla simboliza starea de conflict. Când se certau soții, deasupra ușilor de la intrare se agăța o cunună împletită din frunze de sfeclă. În Roma, atitudinea față de sfeclă este mai degrabă respectuoasă, ea fiind considerată o legumă de lux care nu trebuie să lipsească de pe masă. De aceea imperatorul Tiberius le-a și impus germanilor cuceriți de romani să plătească tribut în sfeclă. Inițial nu părțile subterane ci frunzele sfeclei constituiau partea apreciată din punct de vedere culinar. Din ele acum 4 milenii, popoarele asirobabiloniene ce viețuiau în regiunea actualului Iran preparau o supă dulceagă foarte hrănitoare. Cea mai veche mărturie scrisă datează din sec IV D. Hr. și îi aparține medicului grec Dyphilos din Sipos, care afirmă că sucul de sfeclă crudă are acțiune benefică asupra organismului energizându-l și protejându-l la fel ca și mierea, pe care o poate substitui cu succes. În Europa, sfecla comestibilă este cunoscută cam în sec XV-lea, dar soiuri perfecționate, aflate și azi în consum, datează abia din sec XIX în România, sfecla se cultivă în toate județele țării. Calitățile ei gustative și culoarea roșie au nevoie de sol cu mult potasiu. În sec. X călugării ruși o cultivau cu succes aproape de Marea Baltică, preparând din ea ciorbe și un borș delicios, în vreme ce pentru iernile lungi, sfecla se punea la murat, de regulă împreună cu varza și fructe de pădure. Deseori se spune cu o doză de invidie că strămoșii erau mai sănătoși decât noi, datorită alimentației simple și cât se poate de naturale. Este adevărat! Bătrânii nu aveau nevoie de cure complicate de de-
1064
zintoxicare. Strictețea alimentară din zilele de post îi scutea de problemele legate de indigestie sau depuneri de colesterol. La țară se ținea post negru obligatoriu, miercurea și vinerea. În seara zilei de marți, se bea ceai din plante și apa în care s-a fiert sfecla. Toată ziua de miercuri, de la răsăritul soarelui și până la apus nu se mânca nimic. Seara iar se bea un ceai din mai multe plante (pătlagină, sunătoare, mușețel, roiniță sau urzică) și mâncau câteva sfecle coapte la cuptor, asezonate cu leuștean și usturoi. Un asemenea regim alimentar le permitea sătenilor să rămână activi și cu mintea limpede, până după 90 de ani. Poate vom descoperii și noi secretele sănătății perfecte și ale longevității, dacă vom acorda respect și atenție nemărginitei experiențe și înțelepciunii populare. Sucul din rădăcină obținut din rădăcină rasă pe răzătoare și stoarsă se bea dimineața pe nemâncate pentru curățirea sângelui. Cu foile fierte în lapte dulce se făceau oblojeli la lingoare. Pentru vătămătură, se lua un pahar de rachiu de drojdie, un pahar de suc de sfeclă roșie, o bucată de iască bună, uscată pe vatră, una turtă a lupului și sânge de 9 frați, pisate toate, amestecate ținute la căldură 2 zile, apoi se dădea bolnavului de 3 ori pe zi, câte un păhăruț mic. Bolnavul trebuia să stea culcat, să se păzească de acrituri, sărături și mâncăruri grele. Decoctul se dădea lăuzelor, când nu expulzau placenta după naștere. Compoziție chimică: glucide 8-10 g% în special din zaharoză, protide 1,5, lipide 0,1, betaină, asparagină, acid glutamic, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9 (acid folic 83 micrograme%), C (10 mg% în cea crudă și 5% în cea fiartă), E, PP, biotin, oligoelemente, săruri minerale 1000 mg%, din care potasiu 300 mg%, sodiu 60 mg, calciu 29 mg%, magneziu 25 mg%, fier, cupru, zinc, mangan, bor, crom, nichel, fluor, seleniu, fibre 2,5-3,1 g% din care 80% sunt insolubile. Are 8-10 g glucide la 100 g mai mult decât la alte legume proaspete (la care cantitatea de glucide este de 2-4 g la 100 g). Are 40 calorii la 100 g. Are și fibre: 2,5-3,1 g pentru 100 g, 80% din aceste fibre sunt insolubile, cele care formează pereții celulelor vegetale, care sunt în mare măsură responsabile de consistența și textura acestei legume.
Acțiune farmacologică: nutritivă, alcalinizantă, laxativă, aperitivă, răcoritoare, energizantă, antianemică, mineralizantă, anticancerigenă, remineralizantă, hipotensoare, întărește imunitatea organismului, luptă pentru refacerea sângelui, foarte utilă și în leucemii dar și alte tumori. Extern este cicatrizantă, dezinfectantă, bactericidă destul de puternică. Este utilă în tratamentele cancerului în toate formele limitând dezvoltarea tumorilor prin oprirea multiplicării celulelor canceroase. Are proprietatea de a distruge și o serie de microorganisme, reechilibrează și reglează sistemul nervos al întregului organism și este ușor hipotensivă. Nu sunt indicate diabeticilor. Regularizează funcțiile hepatice (datorită betainei). Activează metabolismul general datorită glutaminei. Crește capacitatea de rezistență a organismului la diferite boli și germeni patogeni. Acționează și asupra epiteliului renal mărind cantitatea de urină. Ajută la formarea hematiilor, leucocitelor și trombocitelor. Aprovizionează organismul cu substanțe minerale și vitamine. Elimină excesul de acid uric din organism. Sfecla este un depozit de vitamine și microelemente care spre deosebire de restul legumelor, nu se distrug și nu se dezactivează prin prelucrare termică. Folosirea ei în alimentație are, pe lângă virtuți culinare și virtuți medicale de prevenire a bolilor de sânge, deoarece întrece toate legumele în afara usturoiului prin conținutul în fier. Asimilarea fierului este favorizată de vitamina C, prezentă în toate părțile plantei. În structura rădăcinii de sfeclă este prezent și cuprul. Lipsa de cupru în alimentație provoacă încărunțirea precoce a părului, îngreunează procesul de consolidare al fracturilor, provoacă dereglări în activitatea pancreasului. Alt element important este zincul, prezent în cantități foarte mari. Datorită prezenței lui în alimentație, funcționează bine organele de reproducere, se previne apariția coșurilor, a furunculozei, căderea părului. Lipsa de zinc afectează vederea, poate provoca infarctul miocardic. Sfecla conține și o cantitate mare de mangan, care apără ficatul de distrofie adipoasă (lipidoză), scade nivelul de zahăr din sânge, ajută în lupta cu scleroza și elimină surplusul de apă din organism. Sfecla conține și iod, care favorizează metabolismul, fiindu-le extrem de util persoanelor
1065
cu obezitate și care suferă de inhibarea funcției tiroidei. De neprețuit este rolul iodului și în blocarea cancerului și încetinirea îmbătrânirii. Celuloza din sfeclă scoate din organism toxinele, îmbunătățește funcționarea tractului intestinal, fiind un remediu rebutabil în tratarea obezității și constipației. Medicina populară folosește toate componentele sfeclei: atât tuberculii cât și frunzele. Rădăcina de sfeclă poate ameliora leucemia, favorizează eliminarea secreției biliare și are un excelent efect detoxifiant. Ușurează funcția intestinală și combate constipația, este un tonic și remineralizant de excepție. Se dovedește utilă în combaterea bolilor renale și ale vezicii urinare. Coaptă în cuptor, rădăcina de sfeclă își păstrează bine proprietățile. Fiartă eliberează majoritatea substanțelor nutritive. -Betanina (betazina) care există în sfecla roșie. Acest antioxidant are o forță echivalentă cu 60% din forța licopenului, fiind și un imunostimulator de excepție. Are predilecție pentru tumorile hormono-dependente determinând moartea celulelor tumorale. Sfecla se numără printre puținele legume care conțin cupru și zinc, ba chiar în cantități foarte mari. Primul este foarte important pentru buna funcționare a pancreasului, grăbește procesele de vindecare osteo-articulare și menține vigoarea părului. Zincul este esențial pentru sistemul de reproducere, previne apariția acneei și furunculozei. Lipsa prelungită a acestui element în organism poate crește riscul defectelor de vedere și infarctului miocardic. Mulțumită conținutului mare de mangan, tuberculul de sfeclă roșie ferește ficatul de distrofie adipoasă, scade nivelul zahărului din sânge, limitează procesele de scleroză și elimină surplusul de apă din corp, iar iodul pe care îl deține optimizează metabolismul și funcțiile tiroidei. Sucul de sfeclă roșie - este unul din cele mai prețioase în refacerea globulelor roșii și a sângelui. În special femeilor li se recomandă să consume sucuri de sfeclă cu morcov și puțină lămâie, minimum 500 ml pe zi. Băut simplu, mai mult de un pahar o dată, are un efect de purificare, dar dă greață și amețeală, tocmai datorită efectului asupra ficatu-
lui. Inițial se va consuma mai puțin suc de sfeclă până ce acțiunea lui de curățire este tolerată, apoi se va crește cantitatea, până la 300-500 ml pe zi. Sucul de sfeclă roșie este deosebit de valoros, prin concentrația mare de calciu solubil pe care o conține, fiind util îndeosebi în decalcificări, osteoporoză și spasmofilie. Este energetic și indicat mai ales la: anemie, demineralizare, tuberculoză, nevroză și este foarte eficient în menopauză. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni bucale, afecțiuni biliare, afecțiuni cardiace, afecțiuni hepatice, afecțiuni metabolice, afecțiuni neurologice, afecțiuni renale, afecțiunile splinei, afecțiuni venoase, alcoolism, amigdalită, anemie, anemie feriprivă, antigripal, aritmie, arsuri, artrită, astenie fizică și nervoasă, ateroscleroză, avitaminoze, boala canceroasă, boli hepatice, boli renale, bronșită cronică, calculi biliari, cancer, cancer de colon, colită, constipație, convalescență, curățirea organismului de metale grele și radioactive, curățirea sângelui, degenerescență maculară, demență, demineralizare, depuneri de colesterol, dezintoxicare, diabet, digestie dificilă, dischinezie biliară și stomacală, disbacterioză, diureză, dizolvarea plăcilor aterosclerotice din vasele de sânge, eczeme, eliminarea toxinelor din organism, enterite, gastrită hiperacidă, gripă, gută, guturai, hemoroizi, hepatită, hepatită cronică, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, hipertensiune cu dureri de cap și edem al picioarelor, imunitate scăzută, îmbunătățirea capacității de efort fizic, insomnii, ischemie cardiacă, întărirea imunității, intoxicații cu metale grele și radioactive, intoxicații lente, leucemie, lichen, limfostază, litiază renală chiar și urică, mastopatie, menopauză, menstruații abundente, migrene, metabolism, oboseală cronică, ocluzii intestinale, osteoporoză, palpitații, panarițiu, parodontoză, pecingine, pietre în colecist, potasiu și magneziu, răceală, reumatism, rinofaringită, sarcină, scurgeri vaginale, sterilitate, tuberculoze, tulburări hepatice și ale vezicii biliare, varice, viroze. Precauții și contraindicații: Atenție! Se recomandă ca sucul de sfeclă să fie consumat la 2-3 ore după ce a fost preparat, fiind unul dintre puținele sucuri de legume și fructe care nu se va consuma imediat ce s-a obținut. Timpul de
1066
așteptare este necesar pentru evaporarea elementelor cu efect negativ asupra organismului. Atenție! Este de dorit să se amestece cu alte sucuri (morcov, mere, varză). Atenție! Sucul de sfeclă roșie consumat proaspăt poate provoca dureri de cap, stări de vomă, ridicarea tensiunii arteriale, spasmul vaselor sanguine, etc. Preparare și administrare: În stare crudă, Sfecla roșie nu are un gust foarte grozav, în timp ce fiartă, este plăcută la gust, dar își pierde mult din calitățile terapeutice, după cum arată toate cercetările. Sfecla crudă conține substanțe extrem de puternice, ceea ce impune ca tratamentul să fie dozat cu mare atenție și în cantități precise. Sfecla crudă - foarte puține persoane îi agreează gustul, așa că de obicei nu este consumată singură, ci este asociată în salate de crudități, în proporție de 1:2 sau 1:3 cu alte rădăcinoase, cum ar fi morcovul, țelina, pătrunjelul, sau cu salata verde ori varza roșie. Doza zilnică pentru ca sfecla crudă să-și exercite proprietățile terapeutice este de 100150 g. O cură cu Sfeclă crudă durează de obicei minimum 2 săptămâni, durata maximă fiind de 2 luni. Salată de Sfeclă. Substanța care dă culoarea aceea roșu-sângerie sfeclei se numește betalaină, iar de prezența ei, destul de sensibilă la fierbere și extrem de sensibilă la coacere, se leagă mai toate proprietățile antitumorale și antioxidante ale acestei legume. Ca atare, sfecla nu va fi consumată coaptă, ci doar fiartă, și nu oricum, ci doar în coajă, și doar până se înmoaie (se verifică prin împungere cu o furculiță). Nu mai mult! După fierbere, Sfecla roșie se dă prin răzătoare, se adaugă 1-3 rădăcini de hrean rase, apoi sare, ulei și oțet după gust. Se adaugă și puțină miere, după care se amestecă foarte bine ingredientele și se pun într-un borcan închis ermetic cu capac. Salata de Sfeclă se poate păstra la frigider, fără probleme, vreme de 2 săptămâni, timp în care își va conserva proprietățile terapeutice. Este un remediu excelent contra răcelilor, bronșitelor, afecțiunilor reno-urinare. În postul Crăciunului și la sărbători, salata de Sfeclă cu hrean este nelipsită de pe masa multor români,
deoarece crește capacitatea de digestie și previne tot felul de tulburări digestive, cum ar fi gastritele, dispepsiile, balonarea, etc. Se poate adăuga pentru gust și pentru efectele care le are suplimentar și câteva semințe de chimion, sau anason. Sucul de Sfeclă roșie. Expertul în administrarea acestui suc a fost terapeutul naturist austriac Rudolf Breuss, cel care a avut nu mai puțin de 45.000 de cazuri de cancer și alte afecțiuni cronice vindecate cu ajutorul sucurilor de legume și al ceaiurilor din plante. Contra leucemiei și a bolilor tumorale, el recomandă o combinație de sucuri, care pot fi ușor obținute cu ajutorul unui storcător electric centrifugal pentru uz casnic. Cu acest storcător se extrag 100 ml suc de Sfeclă roșie, 50 ml suc de rădăcină de Țelină și 300 ml suc de morcov. Această combinație de sucuri se păstrează ermetic închisă într-o sticlă la frigider și se consumă cu lingura pe parcursul unei zile, pe cât posibil pe stomacul gol. După părerea lui Breuss cel mai puternic dintre toate sucurile de legume este cel obținut din Sfeclă roșie care curăță sângele, blochează dezvoltarea tumorilor, detoxifică ficatul. Exprimate la nivelul anului 1920, aceste opinii au fost întru totul confirmate prin studii sofisticate făcute în laboratoare și spitale, în anii 1990-2000. - 200 ml suc din sfeclă (obținut proaspăt din rădăcină cu storcătorul centrifugal electric) se poate consuma de trei ori pe zi. Se va începe prin a consuma o cantitate de 50 ml o dată pe zi apoi treptat în funcție de toleranța individuală se va mări cantitatea de sfeclă până se va ajunge la 200 ml de trei ori pe zi. În cazul cancerului sau altor afecțiuni este foarte utilă împreună cu morcov, castraveți, salată, pătrunjei, etc. Este bine să se facă o cură de minimum 6 luni cu câte 100 ml de 3 ori pe zi minimum. Se va amesteca cu castraveți, cartofi, varză, țelină, pătrunjel și morcovi, eventual salată verde. Se pot însă pune atât la morcov, pătrunjel cât și la țelină și frunze. Dacă se dorește însă eliminarea rapidă a toxinelor din organism se optează pentru castraveți, sfeclă, pătrunjel, care împreună dau un suc extrem de puternic ca acțiune în curățirea organismului. Nu uitați sucul de cartofi în special din cartofi cu coaja roșie se spală și se face sucul din ei cu coajă cu tot și poate în acest caz să înlocuiască cu succes
1067
cortizonul, dar fără efecte negative. Se pot face diverse combinații de sucuri în funcție de stadiul bolii și ce anume se dorește în faza respectivă a bolii (eliminarea toxinelor, cicatrizare, distrugerea celulelor canceroase, etc). Se poate amesteca și cu ceaiuri din plante dar se pun ceaiurile la temperaturi sun 45 de grade ca să nu distrugă principiile active din sucuri. Sau se poate consuma crudă rasă câte minimum 30 g de 3 ori pe zi în cure de lungă durată. De asemenea se poate folosi coaptă la cuptor pentru că-și păstrează toate proprietățile. Sirop concentrat. Un kg de sfeclă tăiată felii subțiri se fierbe în 2 litri de apă, până când lichidul scade la jumătate. Se beau câte 150 ml de 4 ori pe zi, cu 40 minute înainte de mesele principale și de gustarea de după-amiază, în special pentru a scăpa de calculi biliari. Vin tonic din sfeclă. În medicina populară, se folosește din bătrâni o rețetă cu acțiune tonică generală care se numește „7 pahare“. Se amestecă în cantități egale câte 250 ml suc de: sfeclă, morcov, ridiche neagră, usturoi, lămâie, miere de albine și vin roșu dulce (cabernet). Amestecul se păstrează în vase de sticlă în frigider. Se beau câte 50 ml de 3 ori pe zi. Cantitatea de 1750 ml reprezintă o cură care se repetă de 5 ori pe an, cu pauze de 3-4 săptămâni. Preparatul se recomandă pentru revitalizarea organismului după intervenții chirurgicale, chimioterapie și în timpul tratamentelor de lungă durată. Sfeclă marinată - se iau 1-2 rădăcini de sfeclă, se spală și se fierb. Când s-au răcit, se curăță de coajă și se taie în felii subțiri, care se așează într-un borcan. În paralel, se face o marinată dintr-un litru de apă, o linguriță de sare, una de zahăr, zece boabe de piper, șase cuișoare condimentare și două foi de dafin. Se dau în clocot ingredientele și se țin pe foc slab 5 minute. După răcire se adaugă două pahare de oțet de mere și se toarnă în borcan (lichidul ajunge pentru un kilogram de legumă). Consumată ca aperitiv sau înglobată în diverse salate, sfecla astfel conservată ajută la îmbunătățirea digestiei și la restabilirea florei intestinale. Borșul de Sfeclă roșie. Iată în continuare o rețetă românească tradițională, folosită mai ales în
timpul iernii, când alimentația este mai săracă în vitamine: o Sfeclă roșie de dimensiuni mici (cca 200 g) se taie în două. Una dintre jumătăți se va tăia mărunt, apoi va fi fiartă cu alte legume tăiate mărunt (ceapă, morcov, pătrunjel, cartof, țelină) vreme de o oră. Când fierberea s-a apropiat de sfârșit, se taie mărunt și cealaltă jumătate de Sfeclă, care apoi se fierbe separat, doar cât să dea un clocot, într-o cană de borș de tărâțe. După fierberea foarte scurtă a sfeclei în borș, lichidul obținut, de culoare roșie intensă, se filtrează și se adaugă imediat la legumele care deja fierb, după care se oprește focul, se adaugă sare și ulei după gust, verdeață tocată. Se va obține un borș acru, de o culoare roșie minunată și foarte bogat în betalaină și în alți pigmenți cu efecte vindecătoare excepționale. În medicina populară românească, acest borș se administrează convalescenților după răceală, celor debili sau cu boli de piept, precum și pentru trezirea din mahmureală. Cum se alege? Alegeți sfecle de dimensiuni mai mici, de culoare închisă, pentru că sunt cele mai dulci, sunt acoperite cu o pieliță fină și nu au crestături sau puncte. Ca să nu piardă din culoare în timpul fierberii, trebuie să aibă o parte din codițe. Frunzele sunt de culoare verde, marmorate cu vine purpurii, iar când sunt proaspete, sunt tari și crocante. Se pot folosi în salate sau mâncăruri. Cafea de sfeclă roșie - curățați rădăcina de sfeclă de coajă, spălați-o, zvântați-o și tăiați-o rondele. Înșirați-le pe sfoară subțire și puneți-le să se usuce la soare, pe un grătar sau la umbră, într-un curent de aer. Uscatul terminat, băgați rondelele în cuptor, până ce iau o culoare galbenă sau brun închisă, fără să se calcineze. Măcinați-le în râșnița de cafea. Pulberea obținută se poate conserva în borcane închise ermetic sau în cutii de lemn. Se prepară la fel ca și cafeaua, sporind cantitatea de pulbere după gust. Test de sănătate cu sfeclă. Sfecla conține multe substanțe benefice (betanină, săruri de potasiu) care au efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, asupra nivelului colesterolului, a metabolismului, lipidic în celulele ficatului și a întăririi pereților vasculari. De regulă se știe că sucurile de legume se beau imediat după ce au fost stoarse. Nu este cazul
1068
sucului de sfeclă, care nu se bea imediat ci trebuie lăsat 2-3 ore ca să se elimine unele ingrediente ce produc efecte negative (dureri de cap, stări de greață, etc). Cu ajutorul sucului de sfeclă ne putem testa starea de sănătate, făcând un exercițiu simplu. Se beau 100 ml suc de sfeclă și se mănâncă o salată de sfeclă crudă, dată prin răzătoarea fină. Se urmăresc schimbările de culoare ale urinei. Dacă nu sunt prezente afecțiuni serioase de sănătate, culoarea nu se schimbă. Dacă sunt probleme de sănătate, urina capătă culoarea sucului de sfeclă. Precauții și contraindicații. La aproximativ 15% dintre cei care consumă Sfeclă roșie urina capătă o culoare roșie, fenomen denumit beturie, care nu arată vreo afecțiune sau intoxicație, ci doar o incapacitate parțială a organismului de a asimila anumiți nutrienți din sfeclă. Abuzul de suc de sfeclă (peste 400 ml) poate determina o paralizie temporară a corzilor vocale. De asemenea la doze mari de suc de sfeclă roșie sau la sucul de Sfeclă consumat simplu, fără suc de morcov pot apărea stări de greață. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni bucale - se rade fin sfecla și se adaugă suc de lămâie și eventual hrean. Se consumă crud de 3 ori pe zi, ajutând la refacerea integrității cavității bucale. Afecțiuni biliare - oamenii de știință au demonstrat că sucul de sfeclă roșie ajută ficatul să distrugă grăsimile depozitate, menține buna funcționare a ficatului. Sfecla roșie este un eficient tonic al ficatului. Se consumă sfeclă crudă rasă sub formă de salată de 3 ori pe zi, sau câte 100 ml de suc din sfeclă de 3 ori pe zi, în cure de lungă durată. Se poate asocia și cu alte sucuri. Afecțiuni cardiace - sfecla roșie are foarte mult potasiu care este foarte bun pentru reglarea pulsului și tensiunii arteriale, dar mai are și acid folic recomandat în special femeilor însărcinate. Prin gătit aceste substanțe se distrug. Se indică consumul unei jumătăți de sfeclă crudă și 200 ml suc proaspăt. Afecțiuni hepatice - oamenii de știință au demonstrat că sucul de sfeclă roșie ajută ficatul să distrugă grăsimile depozitate, menține buna funcționare a ficatului. Sfecla roșie este un eficient tonic
al ficatului. Se consumă sfeclă crudă rasă sub formă de salată de 3 ori pe zi, sau câte 100 ml de suc din sfeclă de 3 ori pe zi, în cure de lungă durată. Se poate asocia și cu alte sucuri. Afecțiuni metabolice - Consumată zilnic, sfecla roșie protejează ficatul, ajută la detoxifierea organismului și întărește echilibrul psihic. De asemenea, această rădăcină îmbunătățește metabolismul și previne apariția bolilor de inimă. Afecțiuni neurologice - oamenii de știință au ajuns la concluzia că sucul de sfeclă roșie, consumat regulat, ar putea avea capacitatea de a încetini evoluția demenței. Acest lucru este posibil deoarece, conform unor cercetări recente, această băutură îmbunătățește fluxul sanguin către creier. Despre sfecla roșie se știa până acum că ține tensiunea arterială sub control, previne bolile de inimă și este excelentă pentru sportivi, mărind rezistența musculară. Iată că mai nou, s-a descoperit că este benefică și pentru creier. Fluxul sanguin în lobii frontali este mult accelerat în urma consumului de suc de sfeclă roșie, acesta fiind regiunea din creier care este asociată cu degenerarea ce duce la demență. Cercetătorii sunt de părere că efectul acestei băuturi este dat mai ales de nitrații conținuți. Aceștia se găsesc și în țelină, varză, spanac și în alte legume din familia cruciferelor. Avantajul acestei legume este că își păstrează toate proprietățile prin fierbere. Afecțiuni renale - oamenii de știință au demonstrat că sucul de sfeclă roșie ajută ficatul să distrugă grăsimile depozitate, menține buna funcționare a ficatului. Sfecla roșie este un eficient tonic al ficatului. Se consumă sfeclă crudă rasă sub formă de salată de 3 ori pe zi, sau câte 100 ml de suc din sfeclă de 3 ori pe zi, în cure de lungă durată. Se poate asocia și cu alte sucuri. Afecțiunile splinei - sfecla roșie are foarte mult potasiu care este foarte bun pentru reglarea pulsului și tensiunii arteriale, dar mai are și acid folic recomandat în special femeilor însărcinate. Prin gătit aceste substanțe se distrug. Se indică consumul unei jumătăți de sfeclă crudă și 200 ml suc proaspăt. Afecțiuni venoase - sfecla roșie vă poate fi de ajutor dacă aveți probleme venoase, deoarece pig-
1069
menții care îi dau acea culoare roșie specifică ajută la păstrarea sănătății și elasticității vaselor de sânge. Astfel persoanele predispuse la formarea de varice, de exemplu le este recomandat consumul regulat de sfeclă roșie pentru a preveni reducerea elasticității vaselor de sânge și a formării stazelor venoase. Curele cu sfeclă roșie sunt de folos și celor care deja au astfel de probleme, pentru a împiedica agravarea lor. Alcoolism - complexul de metode folosite în vindecarea alcoolismului prevede și îmbogățirea organismului cu săruri de potasiu, vitamine și alte substanțe care ajută la reducerea tendinței irezistibile de a consuma alcool. Aceasta din cauza că sfecla este bogată în potasiu, vitamine și alte minerale care reduc pofta de alcool. Se poate consuma proaspătă rasă și eventual cu puțin hrean și oțet, coaptă sau fiartă, sau chiar sub formă de suc proaspăt singur sau în combinație cu alte legume. Cu 30 minute înainte de masă se beau 100 ml suc de sfeclă, în timpul meselor principale de 2-3 ori pe zi, se consumă salată de sfeclă rasă, fiartă sau coaptă în cuptor. Amigdalită - în medicina populară, se folosesc mai multe preparate din sfeclă, pentru tratarea amigdalitei. Pentru gargară, se folosește apa călduță în care s-au fiert frunzele sau rădăcina de sfeclă. O altă metodă: se dă pe răzătoare sfecla crudă, se umple un borcan de 700 ml, se adaugă 2-3 linguri de oțet și se lasă la macerat 3 ore, amestecând periodic. Se stoarce sucul prin presare și se adaugă puțină miere de albine. Se face gargară la fiecare 2 ore. Pentru accelerarea vindecării, în pauze între gargare se mestecă încet câte o felie de sfeclă crudă. Anemie - sucul de sfeclă roșie stimulează puternic formarea de globule roșii, mai ales atunci când este consumat pe stomacul gol. Se consumă împreună cu suc de morcovi- un sfert de pahar de suc de sfeclă și trei sferturi de suc de morcovi de două ori pe zi, dimineața și seara. Conținutul bogat în fier favorizează ridicarea nivelului de hemoglobină în sânge. Se recomandă consumul zilnic al sfeclei în stare crudă, fiartă sau murată. De 2-3 ori pe zi, se mănâncă 150 g de salată de sfeclă, morcovi și ridiche neagră crude date pe răzătoare, amestecate cu suc de lămâie sau
smântână. Dozele de fier și acid ascorbic (favorizează asimilarea prețiosului mineral) o indică în special în anemia feriprivă sau în alte tulburări ale sângelui. Pentru a ridica nivelul hemoglobinei, e de ajuns ca în alimentația zilnică să se introducă o salată obținută din sfeclă, morcovi, ridiche neagră, toate crude, date pe răzătoare și amestecate cu suc de lămâie. Se consumă câte 150 g de 3 ori pe zi. Anemie feriprivă - Sfecla roșie conține fier dar și magneziu și vitamina B6, care sunt esențiale pentru asimilarea acestui oligoelement și pentru combaterea anemiei. Mai mult această rădăcinoasă stimulează hematopoieza, adică procesul de formare a globulelor roșii (hematiilor). Ca atare, contra acestei afecțiuni se recomandă o cură de o lună cu Sfeclă, din care se consumă câte 150 de grame, o dată la 2-3 zile. Pentru o mai mare eficiență în tratarea anemiei, se introduc în dietă și alte alimente bogate în fier cum ar fi gălbenușul de ou, mazărea și fasolea verde, spanacul, urzica. Antigripal - se obține punând laolaltă 300 ml suc de sfeclă, 200 ml suc de roșii, zeama unei lămâi, cinci linguri de suc de ceapă, 4 crenguțe de mentă, sare, zahăr și un vârf de cuțit de piper măcinat. După 2 ore se scoate menta și se amestecă energetic. Se consumă câte 50 ml cu înghițituri mici între mesele principale. Aritmie (fibrilație auriculară) - Se poate folosi următorul preparat: se pun la fiert 5 l de apă de izvor, și când dă în clocot se adaugă 500-700 g de sfeclă tocată și se ia de pe foc. Se infuzează 3 ore, apoi se strecoară. Se amestecă cu 150 g de zahăr și o linguriță de drojdie uscată și se pune într-un loc cald, pentru 24-36 ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai în cazul renunțării la băuturile alcoolice inclusiv berea. După 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupă din nou pozițiile câștigate și tratamentul trebuie început de la zero). Împreună cu sfecla în apă puteți să adăugați și plante medicinale pentru afecțiunile de care suferiți de exemplu: mătase de porumb, păducel, flori de castan, etc. După stoarcerea lichidului, din sfecla rămasă se modelează biluțe de mărimea corcodușelor și se păstrează în frigider sau în congelator (dacă sunt multe). Dimineața pe nemâncate, se beau 300 ml suc fermentat
1070
de sfeclă. Dacă după 30-45 de minute apare senzația de foame, se mestecă încet și se înghite o biluță de sfeclă. Procedeul se repetă ori de câte ori apare senzația de foame. Dacă ea nu dispare după consumul a 7-10 biluțe de sfeclă, se pot consuma și alte alimente. Arsuri - se opăresc frunze curate de sfeclă roșie și se aplică pe locul bolnav. Se aplică terciul din sfeclă timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimbă de 5 ori pe zi. Pe arsuri se pot aplica și frunze de sfeclă strivite în palme. Artrită - Suc din sfeclă (obținut proaspăt) se poate consuma 100-200 ml de trei ori pe zi. Se va începe prin a consuma o cantitate de 50 ml o dată pe zi apoi treptat în funcție de toleranța individuală se va mări cantitatea de sfeclă până se va ajunge la 200 ml de trei ori pe zi. În cazul cancerului sau altor afecțiuni este foarte utilă împreună cu morcov, castraveți, salată, pătrunjei, etc. Este bine să se facă o cură de minimum 6 luni cu câte 100 ml de 3 ori pe zi minimum. Astenie fizică și nervoasă - sfecla roșie are foarte mult potasiu care este foarte bun pentru reglarea pulsului și tensiunii arteriale, dar mai are și acid folic recomandat în special femeilor însărcinate. Prin gătit aceste substanțe se distrug. Se indică consumul unei jumătăți de sfeclă crudă și 200 ml suc proaspăt. Ateroscleroză - vitaminele și pigmenții organici din rădăcina de Sfeclă împiedecă oxidarea colesterolului și trigliceridelor pe pereții arterelor, prevenind sau stopând procesul de îngroșare a acestora. Se recomandă o cură cu o durată de 4-8 săptămâni, timp în care se consumă de 3 ori pe săptămână câte 150 g din această legumă, în alternanță ca suc și salată, de Sfeclă fiartă sau crudă. Avitaminoză - rădăcina de Sfeclă roșie conține vitaminele B1, B2, B3, B6. Sfecla este cunoscută mai ales ca una dintre cele mai bune surse alimentare naturale de vitamina B9, 200 g conținând aproximativ 50% din necesarul zilnic din această vitamină, foarte importantă pentru activitatea cardiovasculară, a sistemului nervos și digestiv. Vitamina C este supranumită și vitamina imunității, deoarece are un rol esențial în menținerea sănătății și funcționalității sistemului natural de apă-
rare al organismului. Dar rolul său nu este limitat la atât, vitamina C fiind esențială și pentru sistemul cardiovascular, pentru sistemul muscular și cel nervos. Ei bine și la acest capitol Sfecla roșie este pe podium, 200 g din acest aliment preparat corespunzător asigurând nu mai puțin de 25% din necesarul zilnic de vitamină C. Suc din sfeclă (obținut proaspăt) se poate consuma 200 ml de trei ori pe zi. Se va începe prin a consuma o cantitate de 50 ml o dată pe zi apoi treptat în funcție de toleranța individuală se va mări cantitatea de sfeclă până se va ajunge la 200 ml de trei ori pe zi. În cazul cancerului sau altor afecțiuni este foarte utilă împreună cu morcov, castraveți, salată, pătrunjei, etc. Este bine să se facă o cură de minimum 6 luni cu câte 100 ml de 3 ori pe zi minimum. Boala canceroasă - sucul de Sfeclă, precum și Sfecla crudă consumată în salate, sunt printre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. Vitaminele (A, B1, B2, C) fibrele insolubile și flavonoidele conținute de această leguminoasă sunt tot atâtea remedii antitumorale, efectele lor benefice fiind resimțite mai ales atunci când sunt administrate pe termen lung și din surse naturale. Datorită bogăției sale în substanțe cu efecte antioxidante, Sfecla roșie este utilă pentru prevenirea leucemiei, a cancerului pulmonar, acolo rectal, gastric. De asemenea, rădăcina sa de culoare roșie este utilă și în profilaxia formelor de cancer hormodependente, cum ar fi cel testicular, de prostată sau sân. Studiile despre efectele extraordinare ale Sfeclei roșii în cancer le datorăm unui maghiar Alexander Ferenczi, care începând din 1950 și până în 80 a făcut un număr impresionant de studii pe animale de experiență și pe pacienți umani, care au demonstrat că Sfecla roșie are efecte antitumorale puternice. Studiile sale, publicate în prestigioase reviste de specialitate, au demonstrat fără dubiu că rădăcina de Sfeclă roșie are efecte antitumorale, mai ales administrată sub formă de suc sau crudă în salate. Persoanele care suferă de diferite forme ale bolii canceroase ar fi bine să consuma zilnic, vreme de 2 luni combinația de sucuri Breuss despre care am vorbit.
1071
Pigmentul din plantă este strategul principal în lupta contra cancerului și leucemiei. Nu este toxic, nu se descompune în procesul de prelucrare termică și nici în cel digestiv. Mai mult își păstrează proprietățile chiar și după fierbere. Doza zilnică minimă de pigment se află într-un kg de sfeclă din care se poate obține 250-300 ml suc. Această cantitate trebuie băută zilnic, toată viața. În plus, consumul regulat de sfeclă (sub orice formă) restabilește apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiații, normalizează viteza de sedimentare a hematiilor (VSH). Boli hepatice - oamenii de știință au demonstrat că sucul de sfeclă roșie ajută ficatul să distrugă grăsimile depozitate, menține buna funcționare a ficatului. Sfecla roșie este un eficient tonic al ficatului. Se consumă sfeclă crudă rasă sub formă de salată de 3 ori pe zi, sau câte 100 ml de suc din sfeclă de 3 ori pe zi, în cure de lungă durată. Se poate asocia și cu alte sucuri. Boli renale - se consumă o combinație din 100 ml suc de Sfeclă roșie și 400 ml suc de Morcovi. Acest amestec este un puternic diuretic, protejează epiteliul renal de infecții și ajută la refacerea sa în cazul în care a fost lezat de calculi sau infecții. Nu în ultimul rând, ajută la eliminarea mai ușoară a calculilor, având efecte relaxante asupra musculaturii netede. Bronșită cronică - se stoarce sucul dintr-un kg de sfecla, se amestecă cu 1 kg de miere de albine, 500 ml vin roșu de casă, un pahar de suc de morcovi și 1 kg de piersici curățate de sâmburi și tăiate felii. Se pune totul într-un borcan de sticlă, care se introduce într-un vas cu apă călduță. Se fierbe totul 10-12 minute, pe baie de buri, după primul clocot deci încă 10-12 minute. Pe parcurs se amestecă cu o lingură de lemn sterilizată. Se păstrează la frigider. Se beau câte 75 g dimineața, pe nemâncate, după care se mănâncă o bucățică de unt. Doza obținută este pentru o singură persoană. Ajută și la vindecarea diferitelor afecțiuni ale aparatului respirator, provocate de răceală, dar și pentru profilaxia lor. Calculi biliari - Un kg de sfeclă tăiată felii subțiri se fierbe în 2 litri de apă, până când lichidul scade la jumătate. Se beau câte 150 ml de 4 ori pe zi, cu 40 minute înainte de mesele principale și de
gustarea de după-amiază, în special pentru a scăpa de calculi biliari. Cancer - s-a demonstrat că sfecla roșie oprește multiplicarea celulelor canceroase, oprind dezvoltarea tumorilor indiferent de localizare. Se face un cocktail din 10 linguri de suc de sfeclă roșie, cu 20 linguri suc de morcovi și un pahar de suc de mere, din care se administrează 4 pahare pe zi, vreme de minimum 60 zile. De asemenea se poate consuma suc de sfeclă roșie, 200 ml, de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor principale. Se consumă numai pe stomacul gol. Pentru că are gustul grețos și provoacă uneori arsuri stomacale, se poate combina cu suc de morcovi sau mere. Folosirea sucului de sfeclă în vindecarea bolnavilor de cancer se practică în medicina populară de mii de ani. Pigmentul din plantă este actorul principal în lupta cu cancerul. Doza zilnică minimă de pigment se află într-un kilogram de sfeclă, echivalentul a 250-300 ml de suc, care trebuie consumat fără pauze, tot restul vieții. Pigmentul nu este toxic, nu se descompune în procesul de prelucrare termică și nici în procesul de digestie. Calitățile lui terapeutice se păstrează și după fierbere la 100 grade Celsius timp de 2 ore. Consumul regulat de sfeclă sub orice formă normalizează VSH-ul bolnavilor, restabilește apetitul, scade efectele negative ale tratamentului cu radiații. Se recomandă feluri de mâncare unde sfecla este amestecată cu fulgi de ovăz, hrean, banană sau lapte prins. În Centrul oncologic de la Moscova, li se prescrie bolnavilor să consume zilnic câte 250 g sfeclă crudă dată pe răzătoare fină în 3-4 reprize. Dacă sfecla crudă nu este acceptată de organismul bolnavului, ea se înlocuiește cu 300 ml suc de sfeclă. După 3 săptămâni de administrare, bolnavilor li se îmbunătățesc analizele de sânge și starea generală de sănătate. Persoanele cu cancer mamar și de piele li se aplică de 4-5 ori pe zi, pansamente cu suc de sfeclă, pentru micșorarea locului afectat. Se face un cocteil din 10 linguri de suc de sfeclă roșie, 20 de linguri de suc de morcovi și un pahar cu suc de mere. Se beau 4 doze pe zi, minimum 2 luni. Sfecla se folosește de ani buni în Europa Centrală
1072
pentru tratarea cancerului, iar astăzi studiile științifice încep să-i înțeleagă acțiunea. În materia roșie se află anumiți anticancerigeni, dar sfecla sporește preluarea oxigenului în celule cu nu mai puțin de 400%. Cancer colon - substanțele nedigerabile din rădăcina de Sfeclă numite fibre alimentare, în care această legumă este foarte bogată, curăță sistematic tubul digestiv, fiind un factor activ în prevenirea cancerului de colon și rect. Administrarea Sfeclei crude sau fierte, câte 150-300 de g pe zi, previne boala, ajută la normalizarea tranzitului intestinal, precum și la menținerea tonusului fizic și psihic al bolnavului de cancer. Studii recente au arătat că un consuma corespunzător de Sfeclă crudă duce la formarea unui anumit tip de celule la nivelul intestinului gros (numite prescurtat CD8) care detectează și distrug formațiunile maligne. Colită - se consumă câte 100 ml suc de 3 ori pe zi, cu15 minute înaintea meselor principale. Se consumă salată de sfeclă crudă asezonată cu ulei presat la rece și semințe de chimen. Sfecla fiartă sau coaptă își pierde proprietățile terapeutice. Constipație - sucul sau sfecla sub orice formă este un foarte bun laxativ contribuind și la eliminarea acidului uric din organism. Se poate folosi perioade lungi de timp. Se poate folosi următorul preparat: se pun la fiert 5 l de apă de izvor, și când dă în clocot se adaugă 500-700 g de sfeclă tocată și se ia de pe foc. Se infuzează 3 ore, apoi se strecoară. Se amestecă cu 150 g de zahăr și o linguriță de drojdie uscată și se pune într-un loc cald, pentru 24-36 ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai în cazul renunțării la băuturile alcoolice inclusiv berea. După 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupă din nou pozițiile câștigate și tratamentul trebuie început de la zero). Împreună cu sfecla în apă puteți să adăugați și plante medicinale pentru afecțiunile de care suferiți de exemplu: mătase de porumb, păducel, flori de castan, etc. După stoarcerea lichidului, din sfecla rămasă se modelează biluțe de mărimea corcodușelor și se păstrează în frigider sau în congelator (dacă sunt multe). Dimineața pe nemâncate, se beau 300 ml suc fermentat de sfeclă. Dacă după 30-45 de minute apare senzația de foame, se mestecă încet
și se înghite o biluță de sfeclă. Procedeul se repetă ori de câte ori apare senzația de foame. Dacă ea nu dispare după consumul a 7-10 biluțe de sfeclă, se pot consuma și alte alimente. -3 litri de apă rece se toarnă peste 1 kg de sfeclă tăiată mărunt. Se adaugă 6-8 crenguțe de urzică sau 2-3 frunze tinere de hrean. Urzica se schimbă zilnic. Componentele se pun în cămară, într-un borcan. Se bea câte un pahar de 3 ori pe zi. -Fibrele alimentare conținute de Sfecla roșie, laolaltă cu polizaharidele pe care această rădăcinoasă le secretă, au darul de a debloca tranzitul intestinal și a elimina toxinele din colon. Se recomandă Sfecla crudă și cea fiartă, preparată cu Hrean și miere, (vezi la rețete de preparare), ajungându-se la 150 g din această legumă consumată zilnic. Convalescență - sfecla roșie are foarte mult potasiu care este foarte bun pentru reglarea pulsului și tensiunii arteriale, dar mai are și acid folic recomandat în special femeilor însărcinate. Prin gătit aceste substanțe se distrug. Se indică consumul unei jumătăți de sfeclă crudă și 200 ml suc proaspăt. Curățirea organismului de metale grele și radioactive- se prepară un amestec din cantități egale de sucuri de sfeclă, morcovi și ridiche neagră. Amestecul se toarnă în sticle de culoare închisă și se ține timp de 3 ore în cuptorul încălzit slab. Se bea de 3 ori pe zi câte o lingură între mese. Curățirea sângelui - 500 g de sfeclă și 500 g de morcov se taie mărunt. Peste legume se toarnă apă clocotită cât să le acoperă (cu 2 degete) și se fierbe la foc mic timp de 30 de minute. Când legumele sunt fierte se adaugă o cană de stafide și caise uscate și se mai lasă să fiarbă încă 5 minute. După răcire, preparatul se amestecă cu 2 linguri de miere de albine și se lasă pentru 12 ore la răcoare. Se consumă de 3 ori pe zi, câte 100-150 g, timp de o lună. Preparatul ajută și la restabilirea forțelor organismului slăbit după o boală grea. Degenerescență maculară - într-un studiu făcut recent în 2009 în Italia, s-a descoperit că doi pigmenți conținuți din abundență în rădăcina de Sfeclă roșie și anume luteina și zeaxantina, previn tulburările oculare în general și degenerescența maculară în special.
1073
Demineralizare - sucul de sfeclă roșie are foarte multe minerale, vitamine, enzime, mai ales dacă se folosește sub formă de suc extras proaspăt. Se consumă minimum 100 ml de 3 ori pe zi. Depuneri de colesterol - 3 litri de apă rece se toarnă peste 1 kg de sfeclă tăiată mărunt. Se adaugă 6-8 crenguțe de urzică sau 2-3 frunze tinere de hrean. Urzica se schimbă zilnic. Componentele se pun în cămară, într-un borcan. Se bea câte un pahar de 3 ori pe zi. Dezintoxicare - un pahar de frunze de sfeclă tocate se amestecă cu un pahar de zahăr și 3 litri de zer. Amestecul se pune la fermentat în loc cald ferit de lumină, acoperit cu 3 straturi de tifon. După 2 săptămâni se strecoară. Se bea câte 1 apoi 2 pahare pe zi. Diabet - Sfecla roșie face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacienților cu diabet de tip I sau II. Deși este bogată în hidrați de carbon, având chiar gust dulce pronunțat, Sfecla roșie conține fibre alimentare și compuși cu efect hipoglicemiant, ceea ce o face ușor de tolerat de către diabetici. Ea are, de asemenea efecte diuretice și previne complicațiile cardiovasculare ale diabetului. Digestie dificilă - datorită faptului că stimulează secreția sucurilor gastrice este foarte util în tratarea digestiilor lente. 100 ml de 3 ori pe zi, suc. Disbacterioză - Flora intestinală se restabilește rapid dacă se consumă sfeclă marinată. Modul de preparare: sfecla spălată bine se fierbe, se răcește, se curăță de coajă și se taie felii subțiri. Înainte de a pune feliile în borcan, sfecla se cântărește. Pentru un kg de sfeclă este nevoie de 1 litru de apă, 2 pahare de oțet de mere, câte 1 linguriță de sare și zahăr, 10 boabe de piper negru, 6 cuișoare și 2 foi de dafin. Marinata se aduce până la punctul de fierbere și se ține pe foc slab, 3-5 minute. Oțetul se adaugă după răcire. Marinate se toarnă în borcan peste feliile de sfeclă. Se păstrează la rece. Dischinezie biliară și stomacală - oamenii de știință au demonstrat că sucul de sfeclă roșie ajută ficatul să distrugă grăsimile depozitate, menține buna funcționare a ficatului. Sfecla roșie este un eficient tonic al ficatului. Se consumă sfeclă crudă rasă sub formă de salată de 3 ori pe zi, sau câte 100
ml de suc din sfeclă de 3 ori pe zi, în cure de lungă durată. Se poate asocia și cu alte sucuri. Diureză - se beau 100-200 ml suc de sfeclă pe stomacul gol dimineața. Dizolvarea plăcilor aterosclerotice din vasele de sânge - se prepară un amestec din cantități egale de sucuri de sfeclă, morcovi și ridiche neagră. Amestecul se toarnă în sticle de culoare închisă și se ține timp de 3 ore în cuptorul încălzit slab. Se bea de 3 ori pe zi câte o lingură între mese. Eczeme - se aplică terciul din sfeclă timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimbă de 5 ori pe zi. Eliminarea toxinelor din organism - se beau 100-200 ml suc de sfeclă pe stomacul gol dimineața. Enterite - se va consuma sfeclă fiartă cu hrean ca salată la orice mâncare acestea împreună ajutând la stimularea peristaltismului intestinal. Se consumă salată de sfeclă crudă asezonată cu ulei presat la rece și semințe de chimen. Sfecla fiartă sau coaptă își pierde proprietățile terapeutice. Gastrită hiperacidă - sucul de Sfeclă roșie este puternic alcalin, tamponând aciditatea excesivă din stomac. Cele mai bune rezultate în tratament se obțin combinând 100 ml suc de Sfeclă roșie cu 100 ml suc de cartofi cruzi și 500 ml suc de morcovi. Rezultă o licoare cu un gust nu foarte plăcut, dar foarte eficientă pentru prevenirea și calmarea durerilor sau arsurilor gastrice produse de hiperaciditate. Dacă se mai adaugă și 100 ml de suc obținut din varză roșie este mai eficient, deoarece conține vitamina U. Gripă - încă nu se cunoaște exact care este mecanismul, dar este cert că sfecla roșie ajută organismul să se apere de viruși și microbi. Nu se consumă nici un aliment solid sau bogat în calorii, ci doar sucuri extrase din diferite plante și legume. Doza minimă este de 150 ml suc de sfeclă pe zi, care se bea ca atare sau diluat cu un suc de mere. Se amestecă 300 g sfeclă suc cu 200 g suc de roșii, cu sucul de la o lămâie, 5 linguri suc de ceapă, 4 crenguțe de mentă, sare, zahăr și piper negru măcinat (după gust). După 2 ore se scoate menta și se beau câte 50 ml suc cu înghițituri mici, între mesele principale. De asemenea se pot consuma 150 ml suc de sfeclă pe zi, ca tare sau diluat cu suc de mere.
1074
Gută - Suc din sfeclă (obținut proaspăt) se poate consuma 200 ml de trei ori pe zi. Se va începe prin a consuma o cantitate de 50 ml o dată pe zi apoi treptat în funcție de toleranța individuală se va mări cantitatea de sfeclă până se va ajunge la 200 ml de trei ori pe zi. Guturai - se pun în nas picături de suc de sfeclă. Pentru cei mici sucul de sfeclă se amestecă cu apă fiartă și răcită, ca să nu-i usture tare. Hemoroizi - intern se consumă suc de sfeclă câte 100 ml de 3 ori pe zi și extern comprese cu rădăcină rasă pusă pe un tifon și apoi pansat local. Se schimbă la 12 ore cu alta proaspătă. Se poate folosi următorul preparat: se pun la fiert 5 l de apă de izvor, și când dă în clocot se adaugă 500-700 g de sfeclă tocată și se ia de pe foc. Se infuzează 3 ore, apoi se strecoară. Se amestecă cu 150 g de zahăr și o linguriță de drojdie uscată și se pune într-un loc cald, pentru 24-36 ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai în cazul renunțării la băuturile alcoolice inclusiv berea. După 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupă din nou pozițiile câștigate și tratamentul trebuie început de la zero). Împreună cu sfecla în apă puteți să adăugați și plante medicinale pentru afecțiunile de care suferiți de exemplu: mătase de porumb, păducel, flori de castan, etc. După stoarcerea lichidului, din sfecla rămasă se modelează biluțe de mărimea corcodușelor și se păstrează în frigider sau în congelator (dacă sunt multe). Dimineața pe nemâncate, se beau 300 ml suc fermentat de sfeclă. Dacă după 30-45 de minute apare senzația de foame, se mestecă încet și se înghite o biluță de sfeclă. Procedeul se repetă ori de câte ori apare senzația de foame. Dacă ea nu dispare după consumul a 7-10 biluțe de sfeclă, se pot consuma și alte alimente. Hepatită - se consumă salată de sfeclă crudă asezonată cu ulei presat la rece și semințe de chimen. Sfecla fiartă sau coaptă își pierde proprietățile terapeutice. Hepatită cronică - conform medicului american H.C. Vogel, sucul de Sfeclă roșie și Sfecla roșie consumată crudă protejează celulele hepatice, ajută la regenerarea rapidă și le stimulează funcționarea normală. Această legumă este foarte bine tolerată de ficat și previne evoluția hepatitelor cronice spre
ciroză sau spre cancer hepatic. În cazul îngrășării ficatului, ca urmare a unei otrăviri sau intoxicații, sucul de Sfeclă roșie este, de asemenea un ajutor de nădejde. Hipercolesterolemie - Suc din sfeclă (obținut proaspăt) se poate consuma 200 ml de trei ori pe zi. Se va începe prin a consuma o cantitate de 50 ml o dată pe zi apoi treptat în funcție de toleranța individuală se va mări cantitatea de sfeclă până se va ajunge la 200 ml de trei ori pe zi. Hipertensiune arterială - sfecla roșie are foarte mult potasiu care este foarte bun pentru reglarea pulsului și tensiunii arteriale, dar mai are și acid folic recomandat în special femeilor însărcinate. Prin gătit aceste substanțe se distrug. Se indică consumul unei jumătăți de sfeclă crudă și 200 ml suc proaspăt. Se poate folosi următorul preparat: se pun la fiert 5 l de apă de izvor, și când dă în clocot se adaugă 500-700 g de sfeclă tocată și se ia de pe foc. Se infuzează 3 ore, apoi se strecoară. Se amestecă cu 150 g de zahăr și o linguriță de drojdie uscată și se pune într-un loc cald, pentru 24-36 ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai în cazul renunțării la băuturile alcoolice inclusiv berea. După 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupă din nou pozițiile câștigate și tratamentul trebuie început de la zero). Împreună cu sfecla în apă puteți să adăugați și plante medicinale pentru afecțiunile de care suferiți de exemplu: mătase de porumb, păducel, flori de castan, etc. După stoarcerea lichidului, din sfecla rămasă se modelează biluțe de mărimea corcodușelor și se păstrează în frigider sau în congelator (dacă sunt multe). Dimineața pe nemâncate, se beau 300 ml suc fermentat de sfeclă. Dacă după 30-45 de minute apare senzația de foame, se mestecă încet și se înghite o biluță de sfeclă. Procedeul se repetă ori de câte ori apare senzația de foame. Dacă ea nu dispare după consumul a 7-10 biluțe de sfeclă, se pot consuma și alte alimente. În medicina populară găsim foarte multe rețete pentru reglarea tensiunii, în care ingredientul principal este sfecla. Se amestecă în părți egale suc de sfeclă cu miere de albine și se beau câte 2 linguri de 3 ori pe zi. În loc de miere, puteți să-l amestecați cu suc de păducel. Este fără doar și poate afecțiunea în care se ob-
1075
țin cele mai rapide și spectaculoase efecte cu sucul de Sfeclă roșie. O jumătate de pahar din această licoare duce la o scădere a valorilor tensiunii cu până la 20% și la o stabilizare a valorilor tensiunii arteriale, efecte observabile la doar 30-60 minute după ingerare. Aceste elemente au fost demonstrate printr-un studiu făcut pe pacienți umani, la o universitate de medicină londoneză în anul 2007. Ca urmare în 2010 Societatea Americană de Cardiologie a introdus consumul regulat al Sfeclei roșii între recomandările sale pentru prevenirea și tratarea hipertensiunii arteriale. Cu sfecla roșie se poate prepara un vin tonic: se amestecă în cantități egale câte 250 ml de suc de sfeclă, morcov, de ridiche neagră, puțin usturoi, lămâie, miere și vin roșu dulce. Amestecul se păstrează într-un vas din sticlă, la frigider și se beau câte 50 ml de 3 ori pe zi. Hipertensiune cu dureri de cap și edem al picioarelor - Se storc 300 ml suc de sfeclă, se amestecă cu sucul dintr-o lămâie, 1,5 l apă și 300 g zahăr sau miere de albine. Se țin ingredientele într-un borcan de 3 litri acoperit cu tifon, într-un loc cald, pentru fermentație. Lichidul (gen șampanie) nu se păstrează la frigider. Se bea de 3-4 ori pe zi câte 100-150 ml. Reglează tensiunea arterială, dispar durerile de cap și vâjâiturile. Îmbunătățirea capacității de efort - betacianina, o substanță conținută din belșug de către Sfecla roșie este un stimulator de efort extraordinar. Ea crește capacitatea sângelui de a transporta oxigenul, ceea ce aduce după sine o creștere substanțială a capacității de efort. Mai mult Sfecla roșie scade tensiunea arterială, rărește ritmul cardiac, fiind perfectă pentru cei care fac eforturi intense și de lungă durată. Imunitate scăzută - sfecla roșie contribuie la întărirea imunității și curăță arterele. Se taie mărunt 500 g sfeclă și 500 g morcov și se toarnă apă clocotită peste ele cât să le acoperă (cu 2 degete). Se fierbe apoi la foc mic timp de 30 minute. Când legumele sunt fierte, adaugă câte o cană de stafide și caise uscate și lasă să fiarbă 5 minute. După răcire adaugă 2 linguri de miere și lasă 12 ore la răcoare. Consumă de 3 ori pe zi câte 100- 150 g timp de o lună. Ajută și la revigorarea organismului după boli grave.
Insomnii - Suc din sfeclă (obținut proaspăt) se poate consuma 200 ml de trei ori pe zi. Se va începe prin a consuma o cantitate de 50 ml o dată pe zi apoi treptat în funcție de toleranța individuală se va mări cantitatea de sfeclă până se va ajunge la 200 ml de trei ori pe zi. Întărirea imunității - 500 g de sfeclă și 500 g de morcov se taie mărunt. Peste legume se toarnă apă clocotită cât să le acoperă (cu 2 degete) și se fierbe la foc mic timp de 30 de minute. Când legumele sunt fierte se adaugă o cană de stafide și caise uscate și se mai lasă să fiarbă încă 5 minute. După răcire, preparatul se amestecă cu 2 linguri de miere de albine și se lasă pentru 12 ore la răcoare. Se consumă de 3 ori pe zi, câte 100-150 g, timp de o lună. Preparatul ajută și la restabilirea forțelor organismului slăbit după o boală grea. Intoxicații lente - ne referim aici la acumulări lente și extrem de dăunătoare de toxine din alimentație, din aer, din apă, din diferite ambalaje, din detergenți, etc. Toate acestea se acumulează în organism și ajung să îl sufoce, producând afecțiuni din cele mai diverse, de la alergie- la reumatism, și de la scăderea imunității la Alzheimer. Substanțele active din Sfecla roșie au calitatea de a ajuta la eliminarea acestor toxine, încă de la nivel celular, și de a ajuta la eliminarea lor prin colon, transpirație și diureză. Efectele sale detoxifiante sunt atât de intense, încât multe persoane care țin cura cu suc de Sfeclă roșie se confruntă în primele săptămâni cu fenomene neplăcute, cum ar fi stările de greață, tulburările de tranzit intestinal, mirosul neplăcut al excrețiilor. Aceste semne sunt cunoscute în medicina naturală ca reacție de dezintoxicare și sunt semnul că tratamentul funcționează și dă rezultate. Ischemia cardiacă - vitaminele și pigmenții organici din rădăcina de Sfeclă împiedecă oxidarea colesterolului și trigliceridelor pe pereții arterelor, prevenind sau stopând procesul de îngroșare a acestora. Se recomandă o cură cu o durată de 4-8 săptămâni, timp în care se consumă de 3 ori pe săptămână câte 150 g din această legumă, în alternanță ca suc și salată, de Sfeclă fiartă sau crudă. Leucemie - se ține o cură de 49 de zile, în care se consumă doar vegetale (deci fără carne, lactate, etc) netrecute prin foc. În primele 3 zile ale curei se
1076
consumă doar suc de sfeclă roșie- 250 ml suc pe zi care se bea cu lingurița, înghițitură cu înghițitură, trecându-l pe sub limbă. Zilnic până la complecta vindecare se va consuma acest suc în cantitate de minimum 250 ml. Dr Hugo Brandenberger, pionier elvețian în horticultură organică, a dezvoltat o tehnică de lactofermentație pentru a conserva sucul organic al sfeclei și a păstra deci maximum de substanțe nutritive pentru tratarea leucemiei. Terapia cu suc de Sfeclă, Țelină și Morcov a lui Rudolf Breuss și-a dobândit notorietatea actuală în primul rând datorită rezultatelor excelente obținute în această afecțiune. Sucul de Sfeclă este unul dintre cei mai puternici antioxidanți cunoscuți, favorizează formarea de elemente figurate ale sângelui (în special de hematii), are efecte antitumorale directe. Se recomandă consumul a 450 ml din acest suc, zilnic, pe o perioadă de 60 de zile urmat de 15 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Este o terapie puternică, dar care nu intră în opoziție cu nici un alt fel de tratament, alopat sau naturist. Pigmentul din plantă este strategul principal în lupta contra cancerului și leucemiei. Nu este toxic, nu se descompune în procesul de prelucrare termică și nici în cel digestiv. Mai mult își păstrează proprietățile chiar și după fierbere. Doza zilnică minimă de pigment se află într-un kg de sfeclă din care se poate obține 250-300 ml suc. Această cantitate trebuie băută zilnic, toată viața. În plus, consumul regulat de sfeclă (sub orice formă) restabilește apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiații, normalizează viteza de sedimentare a hematiilor (VSH). Lichen - se aplică terciul din sfeclă timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimbă de 5 ori pe zi. Limfostază (elefantiazis) - Edemul limfatic al picioarelor necesită un complex întreg de tratamente, printre care comprese cu celuloză din sfeclă rămasă după stoarcerea sucului. În același timp, se bea și infuzie din frunze de pătlagină. O lingură de frunze se infuzează în 250 ml apă fierbinte, până se răcește. Se împarte în 2 doze și se bea dimineața și seara cu 30 minute înaintea meselor. Litiază renală - se taie în felii subțiri 3-4 sfecle de mărime medie, curățite de coajă. Se pun într-un
borcan de 3 litri. Se toarnă deasupra apă rece de izvor, în așa fel ca să rămână un loc gol de 2-3 degete. Pe gura borcanului se pune un strat de tifon. Timp de 7-8 zile, borcanul se ține la temperatura camerei, amestecând conținutul zilnic, cu o lingură de lemn, apoi lichidul se strecoară în alt vas și se păstrează în frigider. Preparatul se bea fără restricții. Între timp, se prepară o altă porție de băutură. În 5-6 luni, în afară de curățirea rinichilor de nisip, este posibilă și îmbunătățirea digestiei și reglarea tensiunii arteriale. Litiază urică - Suc din sfeclă (obținut proaspăt) se poate consuma 200 ml de trei ori pe zi. Se va începe prin a consuma o cantitate de 50 ml o dată pe zi apoi treptat în funcție de toleranța individuală se va mări cantitatea de sfeclă până se va ajunge la 200 ml de trei ori pe zi. Se poate consuma însă și în amestec în părți egale, suc de sfeclă crudă, de castravete și de morcov. Se beau 150 ml dimineața pe stomacul gol. Menopauză - sucul de sfeclă roșie are foarte multe minerale, vitamine, enzime, mai ales dacă se folosește sub formă de suc extras proaspăt. Se consumă minimum 100 ml de 3 ori pe zi. Deseori în perioada climacterică apar diferite dereglări, mai ales menstruații abundente, când se pierd cantități mari de fier. Se bea suc de sfeclă în porții mici (75-100 ml) de 2-3 ori pe zi. Menstruație abundentă - se consumă suc de sfeclă în porții de 75-100 ml de 2-3 ori pe zi. Mastopatie - terciul de sfeclă tocată pus într-un tifon se aplică pe locul bolnav zilnic timp de 40-50 minute. În același timp se beau câte 50 ml de suc de 2 ori pe zi, cu 30 minute înainte de masă timp de 25 de zile. Metabolism - se consumă salată de sfeclă crudă asezonată cu ulei presat la rece și semințe de chimen. Sfecla fiartă sau coaptă își pierde proprietățile terapeutice. Migrene - se taie felii subțiri pe care se va pune puțin oțet și se aplică la locul durerii. Oboseală cronică - un tratament excelent pentru sindromul oboselii post virale, al oboselii cronice, pentru febra glandulară sau pentru recuperarea după o boală istovitoare este amestecul de sucuri de sfeclă, morcov, măr și țelină. Consumați
1077
un pahar cu această băutură înaintea fiecărei mese. Nu vă neliniștiți apoi dacă aveți senzația că sângele curge mai repede- este doar sfecla care își vede de treabă. Ocluzie intestinală - Se poate folosi următorul preparat: se pun la fiert 5 l de apă de izvor, și când dă în clocot se adaugă 500-700 g de sfeclă tocată și se ia de pe foc. Se infuzează 3 ore, apoi se strecoară. Se amestecă cu 150 g de zahăr și o linguriță de drojdie uscată și se pune într-un loc cald, pentru 24-36 ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai în cazul renunțării la băuturile alcoolice inclusiv berea. După 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupă din nou pozițiile câștigate și tratamentul trebuie început de la zero). Împreună cu sfecla în apă puteți să adăugați și plante medicinale pentru afecțiunile de care suferiți de exemplu: mătase de porumb, păducel, flori de castan, etc. După stoarcerea lichidului, din sfecla rămasă se modelează biluțe de mărimea corcodușelor și se păstrează în frigider sau în congelator (dacă sunt multe). Dimineața pe nemâncate, se beau 300 ml suc fermentat de sfeclă. Dacă după 30-45 de minute apare senzația de foame, se mestecă încet și se înghite o biluță de sfeclă. Procedeul se repetă ori de câte ori apare senzația de foame. Dacă ea nu dispare după consumul a 7-10 biluțe de sfeclă, se pot consuma și alte alimente. Osteoporoză - frunzele de sfeclă sunt benefice femeilor care doresc să nască și ajută la combaterea osteoporozei. Se pune o linguriță de frunză la 250 ml apă și se fierbe 5 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Palpitații însoțite de dureri de cap și edeme - se amestecă 300 ml suc de sfeclă cu zeama scoasă dintr-o lămâie, un litru și jumătate de apă și 300 g miere. Se țin ingredientele într-un borcan de trei litri, acoperit cu tifon, într-un loc cald, ca să fermenteze. Se beau de trei-patru ori pe zi, câte 100-150 ml. Panarițiu - se opăresc frunze curate de sfeclă roșie și se aplică pe locul bolnav. Paradontoză - se rade sfecla pe răzătoarea mică. Terciul obținut se aplică pe gingiile bolnave și se ține 25-30 minute. Îmbunătățirea se observă peste 5-7 zile, dar tratamentul trebuie respectat și
repetat până la vindecare. În funcție de vechimea afecțiunii. Pecingine - se opăresc frunze curate de sfeclă roșie și se aplică pe locul bolnav. Pietre la colecist - ca să eliminați pietrele din colecist, concomitent cu alte metode, se folosește și siropul de sfeclă. Un kg de sfeclă tăiată felii subțiri se fierbe în 2 litri de apă, până se obține un sirop concentrat. Se beau câte 150 ml de 4 ori pe zi, cu 40 minute înaintea meselor. Potasiu și magneziu - o porție de 150 g de Sfeclă roșie conține 16% din necesarul zilnic de potasiu al unui adult și 12% din necesarul de magneziu. Ambele minerale sunt esențiale pentru menținerea funcționalității inimii (ele alcătuiesc și celebrul „Aspacardin“ folosit în aritmia cardiacă), pentru sănătatea sistemului nervos și al celui muscular. Răceală - Se amestecă 300 g sfeclă suc cu 200 g suc de roșii, cu sucul de la o lămâie, 5 linguri suc de ceapă, 4 crenguțe de mentă, sare, zahăr și piper negru măcinat (după gust). După 2 ore se scoate menta și se beau câte 50 ml suc cu înghițituri mici, între mesele principale. Rinofaringite - se stoarce sucul dintr-un kg de sfecla, se amestecă cu 1 kg de miere de albine, 500 ml vin roșu de casă, un pahar de suc de morcovi și 1 kg de piersici curățate de sâmburi și tăiate felii. Se pune totul într-un borcan de sticlă, care se introduce într-un vas cu apă călduță. Se fierbe totul 10-12 minute, pe baie de buri, după primul clocot deci încă 10-12 minute. Pe parcurs se amestecă cu o lingură de lemn sterilizată. Se păstrează la frigider. Se beau câte 75 g dimineața, pe nemâncate, după care se mănâncă o bucățică de unt. Doza obținută este pentru o singură persoană. Ajută și la vindecarea diferitelor afecțiuni ale aparatului respirator, provocate de răceală, dar și pentru profilaxia lor. Sarcină - fiind foarte bogată în vitamine din complexul B (mai ales acid folic), precum și în oligoelemente, Sfecla roșie este un aliment ideal pentru o bună dezvoltare a fetusului. De asemenea consumul de Sfeclă roșie previne și tratează unele probleme specifice sarcinii, cum ar fi hipertensiunea sau varicele. Mai mult, această rădăcinoasă previne mutațiile pe care le-ar putea suferi copilul în faza intrauterină.
1078
Sterilitate - frunzele de sfeclă sunt foarte valoroase, conținând beta-caroten și alte carotenoide, mult acid folic, potasiu, puțin fier și vitamina C. Toate acestea recomandă rădăcina și frunzele pentru femeile care doresc să rămână însărcinate. Reumatism - sucul de sfeclă roșie are foarte multe minerale, vitamine, enzime, mai ales dacă se folosește sub formă de suc extras proaspăt. Se consumă minimum 100 ml de 3 ori pe zi. Scurgeri vaginale - se consumă suc de sfeclă crudă câte 200 ml dimineața. Tuberculoze - sfecla roșie are foarte mult potasiu care este foarte bun pentru reglarea pulsului și tensiunii arteriale, dar mai are și acid folic recomandat în special femeilor însărcinate. Prin gătit aceste substanțe se distrug. Se indică consumul unei jumătăți de sfeclă crudă și 200 ml suc proaspăt. Tulburări hepatice și ale vezicii biliare - oamenii de știință au demonstrat că sucul de sfeclă roșie ajută ficatul să distrugă grăsimile depozitate, menține buna funcționare a ficatului. Sfecla roșie este un eficient tonic al ficatului. Se consumă sfeclă crudă rasă sub formă de salată de 3 ori pe zi, sau câte 100 ml de suc din sfeclă de 3 ori pe zi, în cure de lungă durată. Se poate asocia și cu alte sucuri. Varice - Se poate folosi următorul preparat: se pun la fiert 5 l de apă de izvor, și când dă în clocot se adaugă 500-700 g de sfeclă tocată și se ia de pe foc. Se infuzează 3 ore, apoi se strecoară. Se amestecă cu 150 g de zahăr și o linguriță de drojdie uscată și se pune într-un loc cald, pentru 24-36 ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai în cazul renunțării la băuturile alcoolice inclusiv berea. După 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupă din nou pozițiile câștigate și tratamentul trebuie început de la zero). Împreună cu sfecla în apă puteți să adăugați și plante medicinale pentru afecțiunile de care suferiți de exemplu: mătase de porumb, păducel, flori de castan, etc. După stoarcerea lichidului, din sfecla rămasă se modelează biluțe de mărimea corcodușelor și se păstrează în frigider sau în congelator (dacă sunt multe). Dimineața pe nemâncate, se beau 300 ml suc fermentat de sfeclă. Dacă după 30-45 de minute apare senzația de foame, se mestecă încet și se înghite o biluță de sfeclă. Pro-
cedeul se repetă ori de câte ori apare senzația de foame. Dacă ea nu dispare după consumul a 7-10 biluțe de sfeclă, se pot consuma și alte alimente. Pigmenții care dau culoarea specifică Sfeclei roșii au între altele, un efect extraordinar pentru menținerea sănătății și a elasticității vaselor de sânge, în special a venelor. Ca atare, persoanelor predispuse genetic (care au avut antecedente în familie) spre varice le este recomandat consumul sistematic de Sfeclă roșie, care previne pierderea elasticității vaselor de sânge și formarea dilatațiilor și stazelor venoase. Persoanele care deja au varice în formare trebuie să țină cure serioase cu sfeclă roșie, pentru a preveni extinderea acestora. Unul din cei mai puternici detoxifianți naturali este sfecla roșie. În timp, în organismul nostru se acumulează diverse toxine preluate din aer, apă, alimentație, etc. Unele substanțe din sfecla roșie ajută la eliminarea acestor toxine prin colon, transpirație și diureză. De asemenea sfecla roșie conține substanțe care ajută la menținerea sănătății și elasticității vaselor de sânge, îndeosebi a venelor. Astfel, cei care au predispoziție spre varice e bine să consume regulat sfeclă roșie. Iar cei care suferă deja de această afecțiune pot face cure cu sfeclă roșie, ca să prevină extinderea varicelor. Viroze - încă nu se cunoaște exact care este mecanismul, dar este cert că sfecla roșie ajută organismul să se apere de viruși și microbi. Nu se consumă nici un aliment solid sau bogat în calorii, ci doar sucuri extrase din diferite plante și legume. Doza minimă este de 150 ml suc de sfeclă pe zi, care se bea ca atare sau diluat cu un suc de mere în special în perioada epidemiilor.
1079
SILUR
Euphrasia rostkoviana- officinalis Fam. Scrophulariaceae. Denumiri populare: buruieniță albă, buruieniță dințată, dințură, dragostea fetei, floare de ochi, mângâierea apelor, mângâietoare. În Engleză Eyebright, în Germană- Augentrost, în Francezăcasse-lunettes, în Maghiară- Szemfu, în RusăOceanka (Vezi Váczy 1980, Dicționar botanic poliglot). Originea numelui: Euphrasia este un cuvânt de origine greacă și înseamnă bucurie, satisfacție, legate de mulțumirea bolnavilor care se vindecau de boli de ochi cu ajutorul Silurului. Descriere: o plantă ierboasă, ușor păroasă cu frunze îndreptate spre pământ și cu floarea albă mică desfăcută cu 9 linioare violete și cu o pată galbenă pe buza de jos. Atinge înălțimi de 10-15 cm. Are rădăcina pivotantă, tulpina dreaptă, frunze verzi- roșietice și păroase, iar florile îi sunt albe sau liliachii grupate în inflorescențe. Fructele au formă de capsulă acoperită cu perișori. Crește prin păduri și pășuni. Dar numai în vecinătatea altor plante ale căror rădăcini îi pot furniza substanțe nutritive și apă. Este o plantă ierboasă
răspândită în Europa pe pajiști și pășuni calcaroase. Se strâng frunzele în Sept-oct. În terapeutică se folosește planta întreagă fără rădăcină- Herba Euphrasia.Este o plantă semi- parazită care crește numai în vecinătatea altor plante ale căror rădăcini îi pot furniza substanțele nutritive și apa. Răspândire - e răspândită în Europa Centrală, mai ales în zonele cu pământuri umede, dar și nisipoase, crește adesea pe straturile de turbă, licheni și mușchi. Recoltare - se adună planta întreagă (părți aeriene) fără rădăcini, din luna iunie până în septembrie, răstimp în care Silurul înflorește continuu. Se usucă repede la umbră. În tradiția populară: decoctul părților aeriene se folosea, local contra leucoreei. Decoctul plantei se lua contra durerilor de cap, iar cu resturile se făceau legături. Se mai folosea contra bubelor la copii. Pisată și plămădită în rachiu, se lua contra durerilor de stomac. Decoctul tulpinilor florifere se dădea vitelor care vărsau sânge. Compoziție chimică: substanța amare, ulei gras, tanin, aneubină, săruri minerale, etc. Acțiune farmacologică: acționează favorabil în afecțiunile ficatului deoarece ajută la eliminarea mai rapidă a bilei, este antibiotic mai alea în afecțiunile oculare, gastrice, stimulează digestia, antiinflamator, reface mușchii în special la ochi, etc. Are acțiune puternic antiinflamatoare, dezinfectantă, calmntă și cardiotonică. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni cardiace, afecțiuni gastrice, afecțiuni hepatice, afecțiuni oculare, anorexie, blefarită, boli digestive, conjunctivită, episclerită, expresivitatea ochilor, hepatite (icter), infecții și inflamații, inflamații acute ale ochilor, inflamații acute ale ochilor, insuficiență cardiacă, insuficiență hepatică incipientă, întărirea vederii, lăcrimarea ochilor, rinită alergică, stimularea vederii, traumatisme oculare. Important - în caz de conjunctivită pentru a proteja ochii de soare și praf, e necesar să se poarte ochelari de soare. Scărpinatul ochilor este interzis. Dacă conjunctivita e purulentă și nu cedează după 3 zile de tratament adresați-vă medicului.
1080
Preparare și administrare: Intern - Se va lua câte un vârf de cuțit de praf de plantă care se va ține sub limbă pentru 10 minute după care se înghite cu puțină apă. Este util pentru tratarea hepatitei în special chiar a icterului. - 2 vârfuri de cuțit de plantă mărunțită se macină cu râșnița de cafea și se înghit cu apă cu 15 minute, înainte de fiecare masă în special pentru refacerea vederii (2 g pe zi) perioade mai lungi de timp. - 3 lingurițe de plantă se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se va strecura. Se pot consuma trei astfel de ceaiuri. Extern se va pune compresă pe ochi cu acest ceai. Indicat în această formă în special pentru boli gastrice și hepatice. Se pot face băi și spălături la ochi cu ceaiul bine filtrat în hiper- lăcrimare, conjunctivită, blefarită. Este foarte bine ca la acest ceai să se adauge și o jumătate de linguriță de pelin. Se pune pe ochii închiși pentru câteva ore, întărește și vederea, dar se ia totodată și intern. - Tinctură care se va face din 50 g de plantă. Se va pune peste planta bine mărunțită o cantitate de 250 ml de alcool alimentar de 70o . Se va ține apoi timp de 15 zile la temperatura camerei agitând zilnic. Se strecoară. Se va consuma câte 5 picături de trei ori pe zi. Această cantitate poate fi depășită la afecțiunile mai grave. - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 10 minute și se strecoară sau chiar se filtrează foarte bine. Se folosește la comprese aplicate pe ochi pentru diferitele afecțiuni oculare. Se va aplica numai cu pansamente sterile. Se poate suplimenta și cu tratamente interne concomitent prin consumarea a 2 căni de ceai pe zi. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni cardiace - infuzie preparată din trei lingurițe cu plantă uscată, peste care se toarnă 200 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat 15 minute. Se beau 2 căni pe zi, dimineața și seara. Afecțiuni gastrice - silurul acționează favorabil în afecțiunile ficatului (hepatite, icter, insuficiență hepatică incipientă, etc) deoarece ajută la eliminarea rapidă a bilei, stimulând astfel și digestia. Se va lua câte un vârf de cuțit de praf de praf de plantă
care se va ține sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite cu puțină apă. Este util pentru tratarea hepatitei în special și chiar a icterului. Pentru tratarea afecțiunilor gastrice se pun 3 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se filtrează. Se consumă 3 astfel de ceaiuri. Afecțiuni hepatice - silurul acționează favorabil în afecțiunile ficatului (hepatite, icter, insuficiență hepatică incipientă, etc) deoarece ajută la eliminarea rapidă a bilei, stimulând astfel și digestia. Se va lua câte un vârf de cuțit de praf de praf de plantă care se va ține sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite cu puțină apă. Este util pentru tratarea hepatitei în special și chiar a icterului. Afecțiuni oculare - în terapeutică se folosește planta întreagă fără rădăcină. Cea mai cunoscută utilizare medicală a silurului este vindecarea afecțiunilor oftalmologice. El este antibiotic în afecțiunile oculare, reface mușchii ochiului, iar compresele cu această plantă sunt de mare ajutor în blefarită, conjunctivită, inflamațiile corneeei, episclerită, inflamații acute ale ochilor sau lăcrimarea ochilor. Compresele alină și ochii obosiți și ulcioarele apărute ca urmare a inflamației foliculilor genelor. În Marea Britanie silurul se folosește sub formă de infuzie în lapte, cu care se ung pleoapele iritate cu ajutorul unei pene înmuiate în această soluție. La noi în țară pentru refacerea vederii se folosesc două vârfuri de cuțit de plantă mărunțită care se macină cu râșnița de cafea și se înghit cu apă cu 15 minute înainte de fiecare masă, pe perioade lungi de timp. Pentru pregătirea compreselor pentru ochi se pune 1 linguriță de plantă la 250 ml apă. Se fierbe apoi 10 minute, se strecoară sau se filtrează foarte bine și se folosește la compresele aplicate pe ochi pentru diferite afecțiuni oculare. Aplicațiile se fac numai cu pansamente sterile. Tratamentul se poate suplimenta concomitent și cu consumul a 2 căni de ceai de silur pe zi. Anorexie - infuzie preparată din trei lingurițe cu plantă uscată, peste care se toarnă 200 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat 15 minute. Se beau 2 căni pe zi, dimineața și seara.
1081
Blefarite - se prepară un decoct dintr-o lingură de plantă mărunțită, peste care se toarnă o cană de apă fierbinte. Se mai fierbe pe foc mic zece minute. Se lasă să se răcească, apoi se strecoară. Se aplică comprese pe ochi, folosind un pansament steril. Boli digestive - silurul acționează favorabil în afecțiunile ficatului (hepatite, icter, insuficiență hepatică incipientă, etc) deoarece ajută la eliminarea rapidă a bilei, stimulând astfel și digestia. Se va lua câte un vârf de cuțit de praf de praf de plantă care se va ține sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite cu puțină apă. Este util pentru tratarea hepatitei în special și chiar a icterului. Pentru tratarea afecțiunilor gastrice se pun 3 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se filtrează. Se consumă 3 astfel de ceaiuri. Conjunctivite - Silurul are un efect puternic în tratarea conjunctivitei, dacă e folosit sub formă de băi oculare. O lingură cu vârf de plantă se opărește cu o cană de apă, se lasă 3 minute la infuzat, apoi se adaugă un vârf de cuțit de sare marină. Se strecoară prin tifon. Lichidul călduț se pune apoi într-un vas cu gura largă și se fac băi de ochi, dimineața și seara, vreme de 2 minute. Expresivitatea ochilor - se prepară un decoct dintr-un amestec în părți egale de floare de Silur, Salvie și Roiniță. Se fierbe 5 minute, se acoperă și se lasă să se răcească. Cât e încă călduț, se spală ochii, îmbibând un tampon de tifon în lichid. Apoi se aplică comprese, vreme de 30 de minute. Hepatite, icter - silurul acționează favorabil în afecțiunile ficatului (hepatite, icter, insuficiență hepatică incipientă, etc) deoarece ajută la eliminarea rapidă a bilei, stimulând astfel și digestia. Se va lua câte un vârf de cuțit de praf de praf de plantă care se va ține sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite cu puțină apă. Este util pentru tratarea hepatitei în special și chiar a icterului. Infecții și inflamații - compoziția bogată în tanin a silurului face ca aceasta să fie deosebit de util pentru creșterea rezistenței organismului la infecții, prin uscarea și contractarea țesuturilor (de exemplu în rinita alergică. În plus silurul inhibă dezvoltarea bacteriilor, fiind util la tratarea afecțiunilor respiratorii superioare, a infecțiilor urechii medii sau a
sinusurilor dureroase. Pentru tratament se va utiliza tinctura de silur. Peste 50 g de plantă bine mărunțită se pune o cantitate de 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se va ține timp de 15 zile la temperatura camerei, agitând zilnic, după care se strecoară. Se vor consuma câte 5 picături de 3 ori pe zi. Această cantitate poate fi depășită în afecțiunile mai grave. Infecția urechii medii - compoziția bogată în tanin a silurului face ca aceasta să fie deosebit de util pentru creșterea rezistenței organismului la infecții, prin uscarea și contractarea țesuturilor (de exemplu în rinita alergică. În plus silurul inhibă dezvoltarea bacteriilor, fiind util la tratarea afecțiunilor respiratorii superioare, a infecțiilor urechii medii sau a sinusurilor dureroase. Pentru tratament se va utiliza tinctura de silur. Peste 50 g de plantă bine mărunțită se pune o cantitate de 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se va ține timp de 15 zile la temperatura camerei, agitând zilnic, după care se strecoară. Se vor consuma câte 5 picături de 3 ori pe zi. Această cantitate poate fi depășită în afecțiunile mai grave. Inflamații acute ale ochilor - se prepară un decoct dintr-o lingură de plantă mărunțită, peste care se toarnă o cană de apă fierbinte. Se mai fierbe pe foc mic zece minute. Se lasă să se răcească, apoi se strecoară. Se aplică comprese pe ochi, folosind un pansament steril. Întărirea vederii - în terapeutică se folosește planta întreagă fără rădăcină. Cea mai cunoscută utilizare medicală a silurului este vindecarea afecțiunilor oftalmologice. El este antibiotic în afecțiunile oculare, reface mușchii ochiului, iar compresele cu această plantă sunt de mare ajutor în blefarită, conjunctivită, inflamațiile corneeei, episclerită, inflamații acute ale ochilor sau lăcrimarea ochilor. Compresele alină și ochii obosiți și ulcioarele apărute ca urmare a inflamației foliculilor genelor. În Marea Britanie silurul se folosește sub formă de infuzie în lapte, cu care se ung pleoapele iritate cu ajutorul unei pene înmuiate în această soluție. La noi în țară pentru refacerea vederii se folosesc două vârfuri de cuțit de plantă mărunțită care se macină cu râșnița de cafea și se înghit cu apă cu 15 minute înainte de fiecare masă, pe perioade lungi
1082
de timp. Pentru pregătirea compreselor pentru ochi se pune 1 linguriță de plantă la 250 ml apă. Se fierbe apoi 10 minute, se strecoară sau se filtrează foarte bine și se folosește la compresele aplicate pe ochi pentru diferite afecțiuni oculare. Aplicațiile se fac numai cu pansamente sterile. Tratamentul se poate suplimenta concomitent și cu consumul a 2 căni de ceai de silur pe zi. Se pot face spălături la ochi cu un ceai obținut din 3 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită, la care se adaugă și jumătate linguriță de pelin. Ceaiul se pune pe ochii închiși pentru câteva ore, fiind util pentru întărirea vederii. Sinusuri dureroase - compoziția bogată în tanin a silurului face ca aceasta să fie deosebit de util pentru creșterea rezistenței organismului la infecții, prin uscarea și contractarea țesuturilor (de exemplu în rinita alergică. În plus silurul inhibă dezvoltarea bacteriilor, fiind util la tratarea afecțiunilor respiratorii superioare, a infecțiilor urechii medii sau a sinusurilor dureroase. Pentru tratament se va utiliza tinctura de silur. Peste 50 g de plantă bine mărunțită se pune o cantitate de 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se va ține timp de 15 zile la temperatura camerei, agitând zilnic, după care se strecoară. Se vor consuma câte 5 picături de 3 ori pe zi. Această cantitate poate fi depășită în afecțiunile mai grave. Rinita alergică - compoziția bogată în tanin a silurului face ca aceasta să fie deosebit de util pentru creșterea rezistenței organismului la infecții, prin uscarea și contractarea țesuturilor (de exemplu în rinita alergică. În plus silurul inhibă dezvoltarea bacteriilor, fiind util la tratarea afecțiunilor respiratorii superioare, a infecțiilor urechii medii sau a sinusurilor dureroase. Pentru tratament se va utiliza tinctura de silur. Peste 50 g de plantă bine mărunțită se pune o cantitate de 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se va ține timp de 15 zile la temperatura camerei, agitând zilnic, după care se strecoară. Se vor consuma câte 5 picături de 3 ori pe zi. Această cantitate poate fi depășită în afecțiunile mai grave. Stimularea vederii - se iau de 2-3 ori pe zi, câte un vârf de cuțit de pulbere de plantă. Se ține
sublingual, apoi se înghite. Traumatisme oculare - se prepară un decoct dintr-o lingură de plantă mărunțită, peste care se toarnă o cană de apă fierbinte. Se mai fierbe pe foc mic zece minute. Se lasă să se răcească, apoi se strecoară. Se aplică comprese pe ochi, folosind un pansament steril.
1083
SIMINOC
Helichrysum arenarium Fam. Compositae sau Asteraceae. Denumiri populare: flori de paie, floarea patului, iarbă flocoasă, imortele, mamă, mărgică, ochițori, semenic, siminic. În tradiția populară: Florile se fierbeau în rachiu, care se bea pentru gălbinare, ori se punea în rachiu, se lăsa să stea câteva zile, apoi se bea. In alte părți se fierbea cu vâzdoage și decoctul se bea. Fiartă în lapte pentru gălbinare era recomandată la Iași de vânzătoarele de plante medicinale. S-a folosit pentru vopsirea în galben. Descriere: plantă erbacee, perenă spontană, întâlnită în regiunile de câmpie, prin locurile cu iarbă și nisipoase. Rădăcina pivotantă, lemnoasă, la exemplarele bătrâne multicapitată. Tulpina erectă, neramificată, acoperită cu peri mici, surii, des foliată, înaltă până la 30 cm. Frunze oblanceolate, sesile, pe ambele fețe acoperite cu peri mici surii. Flori galbene, grupate în calatidii globuloase, iar acestea adunate în panicul corimbiform. Înflorire în lunile VII-X. Fructe achene mici. Compoziție chimică: Florile: substanțe amare, taninuri, flavonozizi, saponozide, apigenină, astragalină, coloranți, cver-
cetrol, hamferol, glicozide, ulei volatil, săruri minerale. Importante sunt helicrizina A, glicozidă a naringenolului, helicrizina B identică cu salipurozida. Bine reprezentată cantitativ este izosalipuropozida, care conferă culoarea aurie florilor. Mai conține glicozide ale apigenolului, luteolului, cvercetolului, kamferolului, narigenolului, etc. Acțiune farmacologică: activează secreția biliară, scade colesterolul, diminuează durerile ficatului, diuretic prin mărirea cantității de urină, astringentă datorită taninului care ajută la precipitarea proteinelor, antidot al otrăvurilor cu metale grele, expectorant datorită saponinelor, crește diureza și transpirația. Uleiul volatil are acțiune asupra ficatului cât și ca dezinfectant, diuretic. Antioxidant util în lupta cu multe afecțiuni. Se folosește inflorescența. De asemenea reduce greața, acționează asupra epiteliului renal mărind diureza, modifică raportul colesterol, acizi biliari în sensul creșterii colaților, stimulează secreția de suc pancreatic, reduce durerea în special în regiunea ficatului, reduce dimensiunile ficatului mărit patologic, determină dispariția colorării subicterice a pielii și scleroticii globului ocular. Florile sunt folosite în tratarea gutei, reumatismului, afecțiunilor hepato-biliare, gastrointestinale, combaterea viermilor intestinali, este un bun purgativ. Se utilizează la următoarele afecțiuni: afecțiuni biliare și hepatice diverse, afecțiuni renale, atonie gastrică, colangite, colecistite cronice, dischinezie biliară, edeme, greață, gută, hepatita acută, hipercolesterolemie, icter, intoxicații, meteorism, pancreatite, reumatism, tulburări gastrointestinale, viermi intestinali, viermi intestinali, vomă. Preparare și administrare: - 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Pentru diversele afecțiuni interne se pot consuma 2 astfel de căni pe zi. Se poate folosi o perioadă de 3 luni și eventual și în combinații cu alte plante medicinale. - Pentru afecțiunile ficatului, pancreasului, stomacului sau rinichiului se va pune în 250 ml de lapte o linguriță de flori mărunțite care se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se pot
1084
consuma 2 căni pe zi. Se va putea consuma perioade mai lungi de timp. Ajută eficient deoarece stimulează secreția biliară și prin aceasta o mai bună digestie și totodată ajută la drenarea organismului de toxine. - La intoxicații se vor pune 2 lingurițe de flori la 250 ml care vor fi fierte timp de 10 minute după care se strecoară. Se vor consuma mai multe cești pentru a dezintoxica organismul. Suplimentar se va putea lua și cărbune vegetal. - Păstăile și foile se pot întrebuința ca purgativ. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni biliare și hepatice diverse - 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Pentru diversele afecțiuni interne se pot consuma 2 astfel de căni pe zi. Se poate folosi o perioadă de 3 luni și eventual și în combinații cu alte plante medicinale. Afecțiuni renale - Pentru afecțiunile ficatului, pancreasului, stomacului sau rinichiului se va pune în 250 ml de lapte o linguriță de flori mărunțite care se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se va putea consuma perioade mai lungi de timp. Ajută eficient deoarece stimulează secreția biliară și prin aceasta o mai bună digestie și totodată ajută la drenarea organismului de toxine. Se va putea asocia cu Coada calului sau Mesteacăn, Ienupăr, etc. De asemenea se pot face băi cu aceste plante sau cu flori de fân. Atonie gastrică - 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Pentru diversele afecțiuni interne se pot consuma 2 astfel de căni pe zi. Se poate folosi o perioadă de 3 luni și eventual și în combinații cu alte plante medicinale. Colangite - Pentru afecțiunile ficatului, pancreasului, stomacului sau rinichiului se va pune în 250 ml de lapte o linguriță de flori mărunțite care se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se va putea consuma perioade mai lungi de timp. Ajută eficient deoarece stimulează secreția biliară și prin aceasta o mai bună digestie și totodată ajută la drenarea organismului de toxine. Se poate asocia cu Rostopască. Colecistite cronice - 1 linguriță de flori mărun-
țite se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Pentru diversele afecțiuni interne se pot consuma 2 astfel de căni pe zi. Se poate folosi o perioadă de 3 luni și eventual și în combinații cu alte plante medicinale. Dischinezie biliară - 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Pentru diversele afecțiuni interne se pot consuma 2 astfel de căni pe zi. Se poate folosi o perioadă de 3 luni și eventual și în combinații cu alte plante medicinale. Edeme - Pentru afecțiunile ficatului, pancreasului, stomacului sau rinichiului se va pune în 250 ml de lapte o linguriță de flori mărunțite care se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se va putea consuma perioade mai lungi de timp. Ajută eficient deoarece stimulează secreția biliară și prin aceasta o mai bună digestie și totodată ajută la drenarea organismului de toxine. Extern se pot face băi cu Coada calului. Greață - 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Pentru diversele afecțiuni interne se pot consuma 2 astfel de căni pe zi. Se poate folosi o perioadă de 3 luni și eventual și în combinații cu alte plante medicinale. Foarte eficient este combinația și cu Ghimber. Gută - Pentru afecțiunile ficatului, pancreasului, stomacului sau rinichiului se va pune în 250 ml de lapte o linguriță de flori mărunțite care se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se va putea consuma perioade mai lungi de timp. Ajută eficient deoarece stimulează secreția biliară și prin aceasta o mai bună digestie și totodată ajută la drenarea organismului de toxine. Obligatoriu să se respecte cu strictețe și regimul alimentar. Hepatita acută - 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Pentru diversele afecțiuni interne se pot consuma 2 astfel de căni pe zi. Se poate folosi o perioadă de 3 luni și eventual și în combinații cu alte plante medicinale. La toate formele de hepatite, inclusiv la cele cronice foarte eficient este și tinctura sau extractul alcoo-
1085
lic de Armurariu care se va lua conform indicațiilor producătorului. Se găsește la toate magazinele de profil. Hipercolesterolemie - Pentru afecțiunile ficatului, pancreasului, stomacului sau rinichiului se va pune în 250 ml de lapte o linguriță de flori mărunțite care se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se va putea consuma perioade mai lungi de timp. Ajută eficient deoarece stimulează secreția biliară și prin aceasta o mai bună digestie și totodată ajută la drenarea organismului de toxine. Se poate consuma ceapă, usturoi sau alte plante aromatice. Icter - 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Pentru diversele afecțiuni interne se pot consuma 2 astfel de căni pe zi. Se poate folosi o perioadă de 3 luni și eventual și în combinații cu alte plante medicinale. Se poate foarte bine combina cu Anghinare sau Angelică. Intoxicații - La intoxicații se vor pune 2 lingurițe de flori la 250 ml care vor fi fierte timp de 10 minute după care se strecoară. Se vor consuma mai multe cești pentru a dezintoxica organismul. Suplimentar se va putea lua și cărbune vegetal. Meteorism - Pentru afecțiunile ficatului, pancreasului, stomacului sau rinichiului se va pune în 250 ml de lapte o linguriță de flori mărunțite care se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se va putea consuma perioade mai lungi de timp. Ajută eficient deoarece stimulează secreția biliară și prin aceasta o mai bună digestie și totodată ajută la drenarea organismului de toxine. Se poate asocia și cu Busuioc care are și efect antibiotic. Pancreatite - 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Pentru diversele afecțiuni interne se pot consuma 2 astfel de căni pe zi. Se poate folosi o perioadă de 3 luni și eventual și în combinații cu alte plante medicinale. O plantă extrem de utilă în această afecțiune este Schinduful, deci încercați să luați și din semințele acestei plante. Reumatism - Pentru afecțiunile ficatului, pancreasului, stomacului sau rinichiului se va pune în 250 ml de lapte o linguriță de flori mărunțite care se
va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se va putea consuma perioade mai lungi de timp. Ajută eficient deoarece stimulează secreția biliară și prin aceasta o mai bună digestie și totodată ajută la drenarea organismului de toxine. Este bine să se facă și tratament cu Coada calului. Tulburări gastro-intestinale - 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Pentru diversele afecțiuni interne se pot consuma 2 astfel de căni pe zi. Se poate folosi o perioadă de 3 luni și eventual și în combinații cu alte plante medicinale. Se mai poate lua și fenicul sau chimion. Viermi intestinali - 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Pentru diversele afecțiuni interne se pot consuma 2 astfel de căni pe zi. În cazul viermilor intestinali se va bea dimineața pe nemâncate apoi se va lua un purgativ. Vomă - 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Pentru diversele afecțiuni interne se pot consuma 2 astfel de căni pe zi. Se poate folosi o perioadă de 3 luni și eventual și în combinații cu alte plante medicinale. Se poate asocia cu Ghimber.
1086
SLĂBĂNOG 1
Impatiens noli-tangere Fam. Balsaminaceae. Denumiri populare: brăduleț, buruiana celor slabi, călăpăr, iadeș, iarbă roșie, ploponog, răchițele, slăbănog. Descriere: plantă anuală, întâlnită în păduri mai ales în regiunea montană și subalpină, preferând locurile umede, umbroase, mai ales pe lângă pâraie. Rădăcini fasciculate. Tulpini erecte, uneori roșiatice, cu nodurile umflate, ramificate în partea superioară, înalte de 40-120 cm. Frunze ovate sau eliptice, obtuz serate pe margine, alterne, cele inferioare pețiolate, cele superioare aproape sesile. Flori zigomorfe, galbene-aurii cu puncte roșii spre interior, pendule, dispuse câte 2-5 pe un peduncul comun. Caliciul din 3 sepale galbene (2 laterale ovate și una posterioară, prelungită într-un pinten încovoiat). Corola din 5 petale, cea anterioară mare, cele laterale și posterioare concrescute 2 câte 2, lăsând impresia că există 3 petale. Androceul din 5 stamine cu filamente unite în partea superioară, antere cordiforme concrescute. Gineceul din ovar superior pentacarpelar, cu placentație axilară, fără stil, stigmat conic. Înflorire în lunile VII-
VIII. Fruct capsulă cărnoasă, cilindrică, verde sau cafeniu-dungată. La maturitate se deschid brusc în 5 valve ce se răsucesc în spirală, împrăștiind semințele. Semințe alungite 4 mm, zbârcite, glabre. În tradiția populară: planta se fierbea în apă sau lapte dulce, cu care se spălau în cazurile umflăturilor, iar cu resturile rămase după strecurare se pansau. Se punea de asemenea în băile copiilor care nu puteau să umble în picioare, de asemenea se folosea contra reumatismului. Ceaiul din frunze și flori se mai folosea contra durerilor de stomac sau constipației. Fructele strivite se țineau timp de 4 zile în petrol și apoi se foloseau la varice. Decoctul se mai lua în cazul în care se oprea udul sau de către femeile care nu aveau menstruația regulat. De asemenea se mai lua și în cazurile de leucoree, boli de mitră și ușurarea nașterilor. Semințele ținute în țuică se luau contra dizenteriei, iar ceaiul din frunze și flori contra durerilor de stomac. Cu plantele fierte se făceau legături pe burtă contra colicilor. Plantele se fierbeau și se da la constipație. La Salva decoctul se dădea pentru cei care nu puteau urina. La Rebra, îl luau femeile, dimineața pe nemâncate, când nu venea regulat menstruația. Se mai întrebuința la leucoree, boli de mitră și ușurarea nașterilor. La animale decoctul semințelor pisate în apă sau oțet se dădea contra dizenteriei și constipației. Compoziție chimică: substanțe amare, alcool cerilic, tanin, stigmasterine, zahăr, colină, acid fosforic, palmitin, stearin, substanțe astringente, substanțe minerale, etc. Plantă puțin studiată. Acțiune farmacologică: antioxidant, catechică, hemostatică, astringent, expectorant, antiinflamator, dezinfectant, cicatrizant, diuretic mărind cantitatea de urină, ajută la eliminarea calculilor, distruge bacteriile. Are efecte laxative, ușurând tranzitul intestinal și provoacă eliminarea de scaune moi. Oprește sau limitează procesul inflamator distrugând bacteriile dăunătoare. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: constipație, diaree, dizenterie, dureri reumatice, dureri de stomac, hematurie, hemoragii, hemoroizi, inflamații, leucoree, litiază renală și biliară, reumatism, umflături.
1087
Preparare și administrare: Intern: - 1 linguriță de plantă uscată și mărunțită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2 astfel de căni pe zi. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune în 250 ml apă. Se vor fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot folosi pentru dureri diverse inclusiv pentru cele de stomac sau cataplasme și comprese externe la reumatism. Se poate consuma la nevoie 2 căni în cursul unei zile. - Tinctură- 50 g semințe măcinate se pun cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi timp de 15 zile la temperatura camerei ermetic închis și se agită de câteva ori pe zi. Se strecoară după trecerea acestui timp și se pune lichidul obținut în sticluțe de capacitate mai mică la rece. Se ia apoi câte 1 linguriță diluat cu 100 ml apă cu 15 minute, înainte de masă de 3 ori pe zi. - O linguriță de plantă mărunțită se va pune în 250 ml lapte dulce. Se fierbe timp de 5 minute apoi se va strecura. Este util în afecțiunile stomacului. Extern: - Fructele trecute prin răzătoare și apoi puse în alcool sanitar se pot aplica pe locurile dureroase. - Fructe fierte în lapte se poate aplica extern tot pentru dureri, umflături, etc. Se va pune 50 g la 250 ml lapte și se fierb pentru 15 minute apoi se strecoară. Ajută la calmarea durerilor și la dispariția umflăturilor și inflamațiilor. Se lasă până trece disconfortul sau durerea. - Se pun 50 de grame de plantă mărunțită la 500 ml de oțet preferabil din miere și mere. Se țin 8 zile, apoi se strecoară. Se folosește local la dureri reumatice. - 1 linguriță de plantă uscată și mărunțită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot face spălături vaginale în fiecare seară cu ajutorul irigatorului. Se mai poate asocia cu Coada șoricelului sau Gălbenele. - Tinctură pentru aplicații externe - din 50 g de plantă mărunțite se pun în 250 ml de alcool sanitar. Se ține timp de 15 zile apoi se va strecura. Se poate aplica extern la nevoie pentru distrugerea
germenilor patogeni de pe suprafața pielii. Totodată ajută la calmarea diverselor dureri. Se va umezi o bucată de vată cu tinctura aceasta și se aplică pe locul durerii. Se poate lăsa până la trecerea durerii. Mod de administrare pe afecțiuni: Constipație - 1 linguriță de plantă uscată și mărunțită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2 astfel de căni pe zi. Diaree, dizenterie - O linguriță de plantă mărunțită se va pune în 250 ml lapte dulce. Se fierbe timp de 5 minute apoi se va strecura. Este util în afecțiunile stomacului. Dureri reumatice - Tinctură pentru aplicații externe- din 50 g de plantă mărunțite se pun în 250 ml de alcool sanitar. Se ține timp de 15 zile apoi se va strecura. Se poate aplica extern la nevoie pentru distrugerea germenilor patogeni de pe suprafața pielii. Totodată ajută la calmarea diverselor dureri. Se va umezi o bucată de vată cu tinctura aceasta și se aplică pe locul durerii. Se poate lăsa până la trecerea durerii. - Fructele trecute prin răzătoare și apoi puse în alcool sanitar se pot aplica pe locurile dureroase. - Fructe fierte în lapte se poate aplica extern tot pentru dureri, umflături, etc. Se va pune 50 g la 250 ml lapte și se fierb pentru 15 minute apoi se strecoară. Ajută la calmarea durerilor și la dispariția umflăturilor și inflamațiilor. Se lasă până trece disconfortul sau durerea. Dureri de stomac - Fructele trecute prin răzătoare și apoi puse în alcool sanitar se pot aplica pe locurile dureroase. - Fructe fierte în lapte se poate aplica extern tot pentru dureri, umflături, etc. Se va pune 50 g la 250 ml lapte și se fierb pentru 15 minute apoi se strecoară. Ajută la calmarea durerilor și la dispariția umflăturilor și inflamațiilor. Se lasă până trece disconfortul sau durerea. Hematurie, hemoragii - O linguriță de plantă mărunțită se va pune în 250 ml lapte dulce. Se fierbe timp de 5 minute apoi se va strecura. Este util în afecțiunile stomacului. Hemoroizi - 1 linguriță de plantă uscată și mărunțită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se
1088
vor putea consuma 2 astfel de căni pe zi. Extern tot cu acest ceai se spală și se poate pune compresă. Inflamații - Tinctură pentru aplicații externedin 50 g de plantă mărunțite se pun în 250 ml de alcool sanitar. Se ține timp de 15 zile apoi se va strecura. Se poate aplica extern la nevoie pentru distrugerea germenilor patogeni de pe suprafața pielii. Totodată ajută la calmarea diverselor dureri. Se va umezi o bucată de vată cu tinctura aceasta și se aplică pe locul durerii. Se poate lăsa până la trecerea durerii. Leucoree - 1 linguriță de plantă uscată și mărunțită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot face spălături vaginale în fiecare seară cu ajutorul irigatorului. Se mai poate asocia cu Coada șoricelului sau Gălbenele. Litiază renală și biliară - O linguriță de plantă mărunțită se va pune în 250 ml lapte dulce. Se fierbe timp de 5 minute apoi se va strecura. Este util în afecțiunile stomacului. Reumatism - Tinctură pentru aplicații externedin 50 g de plantă mărunțite se pun în 250 ml de alcool sanitar. Se ține timp de 15 zile apoi se va strecura. Se poate aplica extern la nevoie pentru distrugerea germenilor patogeni de pe suprafața pielii. Totodată ajută la calmarea diverselor dureri. Se va umezi o bucată de vată cu tinctura aceasta și se aplică pe locul durerii. Se poate lăsa până la trecerea durerii. Umflături - Tinctură pentru aplicații externedin 50 g de plantă mărunțite se pun în 250 ml de alcool sanitar. Se ține timp de 15 zile apoi se va strecura. Se poate aplica extern la nevoie pentru distrugerea germenilor patogeni de pe suprafața pielii. Totodată ajută la calmarea diverselor dureri. Se va umezi o bucată de vată cu tinctura aceasta și se aplică pe locul durerii. Se poate lăsa până la trecerea durerii.
SLĂBĂNOG 2
Polygonum mite Fam. Polygonaceae. Descriere: plantă ierboasă ce crește prin locuri umede, în lungul râurilor și pâraielor. În tradiția populară: părțile aeriene ale plantei se foloseau în satele din zona Iașului, la băi contra reumatismului. În Munții Apuseni, la Măguri, decoctul se lua pentru „descuiat“.
1089
SMÂRDAR
Rhododendron kotschyi Fam. Ericaceae. Denumire populară: bujorul de munte. În tradiția populară: se spune că are proprietăți afrodiziace. Descriere: subarbust a cărui înălțime abia ajunge la 50 cm, cu tulpină mult ramificată, rădăcina fiind, de asemenea, foarte dezvoltată. Frunzele sunt lucioase, consistente, de mici dimensiuni, dispuse altern. Florile, de culoare roșie, rareori roz sau albă, au un miros plăcut. Înflorește pe toată durata verii. Fructul este o capsulă. Recoltare: se recoltează frunzele, ramurile tinere cu tot cu flori, florile. Compoziție chimică: ulei eteric, taninuri. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: boli de ficat, afecțiuni respiratorii. Toxicologie: în cantități mari poate fi toxic. Preparare și administrare: Se prepară infuzie, decoct, extract.
1090
SMIRNA
Commiphora myrrha Fam. Styracaceae. În tradiția populară: se întrebuința contra inflamațiilor cronice ale căilor respiratorii. Smirna este una dintre plantele folosite încă de la începutul medicinei în lumea antică. Având importanța sa biblică adânc înrădăcinată în conștiința populară, smirna se folosea împreună cu tămâia la Biserică, pentru procesiuni religioase. Se afumau cu ele și prin casele țărănești, mai ales acolo unde erau bolnavi gravi și după înmormântare. Descriere: rezină balsamică obținută prin incizii din trunchiul unui copac Indonezian. Are ramurile ceruite și spini mari. Este o plantă folosită încă din cele mai străvechi timpuri fiind pomenită și în Biblie. Arborele de Smirnă este o specie răspândită în zonele estice ale Africii și în Somalia. El are trunchiul înalt până la 5 m gros și răsucit. Frunzele cresc în grupuri perechi, iar fiecare se termină cu câte un spin. Florile sunt mici, cresc în mănunchiuri și au culoare galben-roșiatică.
Recoltare: Între lunile octombrie și aprilie, atunci când este practica anotimpului ploios, scoarța arborelui de Smirnă se crestează pentru a se recolta rășina sa. Aceasta are la început culoarea albă, apoi galbenă, după care devine roșie sau brună. După ce se solidifică, rășina formează bucăți translucide care este de fapt smirna. Ea are o aromă deosebit de puternică și un gust amar, de la care provine și numele plantei („myrrh“ înseamnă „amărăciune“ în limba ebraică). Compoziție chimică: rezine balsamice. Acțiune farmacologică: scade febra, combate extrem de puternic stările de greață, calmează durerile, are efecte înviorătoare puternice, stimulează circulația cerebrală și favorizează activitatea intelectuală, are efecte tonice psihice, elimină tensiunile emoționale, calmează nervii, stimulează digestia și o normalizează. Fumigațiile ajută la dezinfecție și sunt un puternic stimulator al imunității, de asemenea sunt antiinfecțioase putându-se folosi cu mare succes în diverse afecțiuni. Tradițional rășina de smirnă se folosește în mod special pentru calmarea mușchilor și a rănilor. Smirna hrănește membranele mucoaselor prin efectul ei purificator. Extractul în combinație cu apa este o combinație excelentă pentru gargară împotriva durerilor de gât. Smirna are efect antimicrobian puternic și este folosită pentru producerea unor produse farmaceutice dezinfectante. Cu toate acestea încă nu a fost studiată în întregime nici măcar compoziția chimică. Precauții și contraindicații: Se va folosi doar smirna de la magazinele naturiste. Nu se folosește de femeile gravide întrucât poate produce contracții uterine și poate provoca avortul. Preparare și administrare: -Infuzie: 1-2 bobițe se vor pune la o cană de apă clocotită. Se lasă apoi 15 minute. Nu se va topi ci va pluti la suprafața apei însă apa va avea un puternic efect datorită substanțelor aromatice dizolvate. Se pot lua câte 1-3 lingurițe o dată și în acest fel se poate folosi de 2-3 ori pe zi. Nu se depășește această cantitate pe zi. - Tinctura - 10 g de smirnă se pun cu 100 ml
1091
alcool peste 90 grade într-o sticlă. Se vor ține apoi timp de 8 zile după care se poate folosi. Pentru folosire se poate pune o jumătate de linguriță sau chiar o linguriță la 250 ml apă. Se bea de preferință înainte de mese. - Fumigația - pe o tablă încinsă se pune o bobiță de smirnă care va fumega. Se lasă în cameră și bolnavul va respira acest aer. Își menține proprietățile timp de 30 minute. Această metodă de tratament scade febra, combate extrem de puternic stările de greață, calmează durerile, are efecte înviorătoare puternice, stimulează circulația cerebrală și favorizează activitatea intelectuală, are efecte tonice psihice, elimină tensiunile emoționale, calmează nervii, stimulează digestia și o normalizează. Fumigațiile ajută la dezinfecție și sunt un puternic stimulator al imunității. De asemenea ele au calități antiinfecțioase, putându-se folosi cu mare succes în diverse afecțiuni. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiunile aparatului respirator, afecțiuni dermatologice, afecțiuni digestive, agitație psihică, astenie, balonare, bronșită, circulație periferică deficitară, cosmetică, gripă, guturai, incapacitate de concentrare, indigestie, oboseală, sensibilitate la răceli, stări de neliniște. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiunile aparatului respirator - pacienților cu bronșită sau alte afecțiuni ale aparatului respirator li se recomandă de 3-4 ori pe zi câte o jumătate de linguriță de tinctură de Smirnă la 250 ml apă. Se pot adăuga și fumigații. În gripă sau guturai se va lua câte 1 linguriță de tinctură în 250 ml apă de 3-4 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mese, timp de 7-15 zile. În caz de sensibilitate la răceli cea mai bună soluție o reprezintă fumigațiile. Afecțiuni dermatologice - studii recente confirmă că Smirna posedă calități antiinflamatorii și antiseptice utile în bolile pielii (răni minore, infecții gingivale sau leziuni provocate de protezele dentare). Se recomandă tinctura care se va folosi foarte bine ca apă de gură sau se va aplica pe zona afectată a tegumentelor. Afecțiuni digestive - la pacienții cu balonare se administrează 2-3 lingurițe din infuzie, cu 15 minute înainte sau după mese. În indigestie se indică
12-3 lingurițe de infuzie rezultatul fiind vindecarea foarte rapidă a acestor simptome. Agitație psihică - Se recomandă câte 3-5 fumigații pe zi, sau doar la nevoie. Astenie - În caz de Astenie se dau de 3-4 ori pe zi, câte 20-30 picături de tinctură puse în 250 ml apă. Balonare - La pacienții cu balonare se administrează 2-3 lingurițe din infuzie, cu 15 minute înainte sau după mese. În indigestie se indică 12-3 lingurițe de infuzie rezultatul fiind vindecarea foarte rapidă a acestor simptome. Bronșită - pacienților cu bronșită sau alte afecțiuni ale aparatului respirator li se recomandă de 3-4 ori pe zi câte o jumătate de linguriță de tinctură de Smirnă la 250 ml apă. Se pot adăuga și fumigații. Gripă sau guturai - se va lua câte 1 linguriță de tinctură în 250 ml apă de 3-4 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mese, timp de 7-15 zile. În caz de sensibilitate la răceli cea mai bună soluție o reprezintă fumigațiile. Circulație periferică deficitară - frecții cu infuzie de mai multe ori pe zi. Cosmetică - Smirna este utilizată foarte mult în realizarea cosmeticelor. Ea se adaugă la unguente, parfumuri, produse de machiaj și chiar la pasta de dinți, pentru a oferi un miros plăcut. Datorită parfumului său, smirna se folosește în cantități mici pentru a evita iritarea suplimentară și agravarea rănilor. Incapacitatea de concentrare - Se fac fumigații de 2 ori pe zi. Indigestie - 2-3 lingurițe de infuzie după indigestie face ca aceasta să treacă foarte rapid. Oboseală - o jumătate de linguriță de smirnă de 4-6 ori pe zi diluate cu apă. Stări de neliniște - fumigații de câte ori este nevoie.
1092
SMOCHINE
Ficus carica Fam. Moraceae. Descriere: arbust mediteranean, cu fructe comestibile, cultivat și în România, sporadic în Banat, Oltenia și Dobrogea. Longevitate mare cu rodire timp de 60-70 ani. Se înmulțește prin drajoni, marcote, butași. Este un arbust de înălțime mică, el putând crește lent până la 3-10 metri. El are scoarța de culoare gri și frunze căzătoare de dimensiuni 12-25 cm lungime și 10-18 cm lățime. Smochina are forma conică și un miros dulceag, o aromă delicată și pătrunzătoare. Fructul se topește în gură și lasă o senzație de prospețime, cu un parfum subtil, nedefinit. Smochinele sunt pline de semințe. Fructele atârnă în perechi când cresc. Din păcate, însă, ca fructe proaspete, smochinele sunt ușor perisabile, ele putând fi culese cu cel mult două zile înainte de a fi consumate. În plus grație agentului de umectare pe care îl conține în mod natural, fructele pot fi folosite pe post de conservant pentru produsele de panificație. Este unul dintre cele mai vechi medicamente ale Orientului Mijlociu și din jurul Mării Mediterane.
Se folosesc fructele sau frunzele și crengile. Crește sub formă sălbatecă în toată zona mediteraneană. Istoric: era foarte răspândită în Grecia antică și la Roma, dar și în nordul Africii (Cartagina), unde fructele lui erau foarte apreciate și se credea că au o acțiune favorabilă asupra organismului din cauza virtuților sale întăritoare. De altfel, în Egipt se spune că erau degustate de preoți înainte de ceremonii. În Antichitate Egiptenii supranumindu-l „alimentul multifuncțional“. Cele mai noi descoperiri datează existența plantei încă din 9400-9200 î. HR, arheologii descoperind 9 smochini fosilizați în așezarea neolitică Gilgal din Valea Iordanului. În cartea genezei (3:7) Adam și Eva sunt prezentați acoperindu-și goliciunea cu frunze de smochin, după căderea în păcat. În Roma antică smochinul era considerat un arbore sfânt deoarece în mitul fundației Romulus și Remus erau alăptați de lupoaică sub un smochin. Nici Pliniu nu era străin de capacitățile curative și nutritive ale smochinelor, recomandându-le cu tărie pentru hrana atleților. În tradiția populară: smochina caldă se rupea și se punea cu partea cărnoasă la buba neagră (cărbune). În Moldova, se fierbeau înfundat, într-o ulcică acoperită cu capac, câteva roșcove cu smochine se puneau la bubă. Fierte, cu roșcove și stafide se luau contra tusei. În Dobrogea, fierte în lapte, se foloseau contra gâlcilor și a tusei la copii, sub formă de cataplasme puse în jurul gâtului, sau se bea lapte în care s-au fiert smochinele. Smochina cu miere se punea la durere de măsele. Compoziție chimică: 84 % apă, conțin invertină, proteine 1%, glucide 15-18%, materii azotate 0,79%, celuloză 1,23%, materii extractive 12,5%, acizi, potasiu, fier, un element iritant când sunt verzi, pectine, vitamina A, B1,B2, C, PP, latexul conține o lipodiastază (enzimă analoagă sucului pancreatic) o amilază și protează, enzime, fier, fosfor, sodiu, calciu, magneziu, brom, etc. Vitamina B6. Conține un latex în toate părțile sale, atât în fructe cât și în arbore. O smochină conține 37-48 calorii, 0 grăsimi și 2 g fibră. Smochinele uscate: materii azotate 5,20%, mate-
1093
rii grase 2,10%, materii extractive 79,94% din care 48,4% zahăr, celuloză 8,06% și cenușă 4,70%. Acțiune farmacologică: fructele- emoliente, calmante, tonifiante recomandate sportivilor, femeilor însărcinate, convalescenților și copiilor, nutritive, vitaminizante, laxative, tonifiante, emoliente, afecțiuni renale. Un laxativ natural de excepție și totodată diuretic. Contribuie la eliminarea nisipului de la rinichi și vezică, relaxează țesuturile, diminuează stările inflamatorii pulmonare și renale, favorizează expectorația, declanșează ciclul menstrual și ajută la dispariția constipației. Latexul citotoxic, caustic. Dacă se ung petele de vitiligo cu miez de smochine petele se atenuează foarte mult. Hemostatic prin precipitarea proteinelor, antiinflamatoare diminuând inflamațiile. Cataplasmele cu smochine se folosesc tot mai mult cu mare succes în cancerul pielii, ulcerații și diferite plăgi. Frunzele pot regla tulburările circulatorii și ciclul menstrual dereglat. Conform ultimelor cercetări smochinul conține în toate părțile sale un latex capabil să digere fibrina, fiind comparat cu sucul pancreatic. Acest latex cuprinde o amilază ce lucrează asupra amidonului și o proteoză care atacă mai ales laptele fiert. Când sunt culese prea devreme, aceste fructe pot provoca iritații pe mucoasele gurii și tubului digestiv (diaree) și la persoanele predispuse, pot provoca reacții cutanate (acnee, eczeme, etc.). Au potasiu, fier și vitamina B6 care favorizează producerea de serotonină, scad colesterolul și previn retenția apei. Nutriționiștii recomandă smochine tuturor, dar în special pacienților care au carență de minerale. În acest sens 100 g smochine conține 224 mg de potasiu, 53 mg calciu și 1,2 mg fier ceea ce reprezintă cea mai mare parte din doza zilnică necesară recomandată unei persoane adulte. În plus 250 g smochine confiate consumate zilnic sunt de un mare ajutor pentru digestie, oferind organismului o cantitate considerabilă de fibre. Nu conțin grăsimi, sodiu și sunt ideale pentru orice tip de alimentațiefie că este vorba de o dietă bogată în fibre, diete ale diabeticilor, diete fără grăsimi, diete fără sare. Mai mult decât atât smochinele confiate reprezintă o sursă excelentă de acizi grași (Omega 3 și Omega
6) responsabili de menținerea unui nivel redus al colesterolului în organism. Precauții și contraindicații: Atenție! Seva de smochin nu se administrează intern. Atenție! Evitați expunerea la soare atunci când consumați aceste fructe gustoase deoarece ele induc fotosensibilitatea și pot cauza fotodermatoze. Preparare și administrare: Smochinele proaspete pot fi consumate numai câteva zile în funcție de gradul de maturare al fructului, iar cele confiate pot fi consumate timp de câteva luni însă trebuie ținute la întuneric într-un loc răcoros sau frigider. - Se consumă fructe ca atare pentru afecțiunile interne zilnic de trei ori preferabil înainte de mese. - Se vor fierbe 50 g de smochine în 500 ml de apă timp de 10 minute după care se strecoară. Se va consuma în cursul zilei mai ales la aparatul urinar, stomac, ficat, pancreas. - Se vor pune 6-8 smochine în 250 ml de lapte și se fierb timp de 10 minute. Se consumă pentru constipație sau ca laxativ. - Smochinele uscate se pot lăsa de seara până dimineața în lapte și dimineața se vor consuma cu lapte cu tot pentru constipație. - 4 smochine mari, tăiate în sferturi și 12 stafide se pun la 500 ml de apă. Se fierbe timp de 15-20 minute și se va bea o cană dimineața și una seara contra constipației cronice. - 6-8 smochine se lasă la macerat în 250 ml apă călduță, de seara până dimineața după ce se taie în bucăți mai mici. Se bea dimineața la trezire contra constipației. - Frunze- 2 lingurițe se vor pune la 250 ml apă. Se fierb timp de 10 minute după care se strecoară. Se vor consuma 2 astfel de ceaiuri în cazul tulburărilor circulatorii, reglarea ciclului menstrual, etc. - 500 g de smochine se vor fierbe cu un litru de apă, timp de 10 minute după care se va lăsa să se răcească. Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și apoi se va pune 250 g de miere. Se va lua ca supliment vitaminic sau în situațiile în care se solicită tratament pentru bronșite afecțiunile laringelui, traheii, etc. Se va lua 1 linguriță de 3-4 ori pe zi.
1094
- De mai multe ori pe zi se va pune 1 smochină proaspăt tăiată peste petele de vitiligo, sau se vor unge numai cu 1 smochină proaspătă. - Fructe fierte în lapte se pun pe abcese pentru grăbirea maturării. - Pe veruci, negi, etc, se va pune latex de la rămurelele tinere de mai multe ori până la dispariție. Se spune că în maximum o săptămână trec. Vin de smochine. Într-un borcan se lasă timp de 7 zile la macerat 1 kg de smochine bine spălate și tăiate în 4 împreună cu câteva boabe (bace) de Ienupăr (Iuniperus comunis) 20 g drojdie de bere și 10 litri de apă (Cine dorește un vin cu o concentrație mai mare de alcool mai poate pune 1 kg zahăr). Se acoperă apoi se amestecă zilnic cu o lingură de lemn. După acest interval băutura fermentată se trage în sticle și se mai lasă încă 7 zile, după care preparatul se poate consuma. Se trage în sticle reieșind o băutură spumantă extrem de bună la gust și mult apreciată de cunoscători. Fructele folosite pentru prepararea vinului se vor folosi și ele ca atare pentru afecțiuni interne, de 3 ori pe zi câte 1 linguriță preferabil înainte de mese. Administrare: se consumă câte 50 ml vin pe zi în cure de 2 luni. Se indică câte 50 de ml de vin după fiecare masă pentru întărirea imunității sau în cazul răcelilor, bolilor respiratorii, etc. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: abcese, afecțiuni dermatologice, afecțiuni digestive, afecțiuni renale, amigdalită, anemie, angină, arsuri, astenie fizică și psihică, bătături, bronșite cronice, cancer, cancer sân, ciclu menstrual dereglat, cistite, colesterol crescut, colite, constipații cronice, coșuri cu puroi, dereglări digestive, diabet, dureri, dureri de gât, ficat, frigiditate, furuncule, gastrită, gingivite, gripă, guturai prelungit, inflamații pulmonare sau renale, inflamațiile gâtului, insomnii, iritații gastro-intestinale, întărirea sistemului imunitar, iritații bronșice, laringită, leucoree, litiază renală, memorie dificilă, nefrite, negi, pancreatită, plăgi atone, pneumonii, răceală, stadii febrile acute, stomatite, traheo-bronșite cronice, tulburări de circulație, tulburări de somn, tuse, ulcer, veruci, viermi intestinali, vitiligo. Mod de administrare pe afecțiuni:
Abcese - se pune la cuptor o smochină proaspătă circa 30 minute, apoi se taie în două și se aplică pasta obținută caldă pe zona afectată, pentru îndepărtarea puroiului. Se poate folosi chiar și în cazul în care se dorește grăbirea procesului de coacere, caz în care se face acest lucru de 2-4 ori pe zi, eventual chiar aplicat și apoi pansat mai lejer. Se mai pot fierbe fructe în lapte și se aplică apoi calde pe locul abcesului. Afecțiuni dermatologice - la abcese fructe calde pentru maturare, petele de vitiligo se vor umezi cu o smochină proaspătă tăiată lucru ce se va face de mai multe ori pe zi, pentru colorarea pielii. Petele se vor colora mult. Pe veruci și negi se pune latex de la rămurele tinere de Smochin, se repetă de mai multe ori până la dispariția lor. Se spune că în maximum 7 zile acestea vor dispare. Cataplasme cu smochine strivite pe ulcerații, plăgi atone, etc. Afecțiuni digestive - smochinele sunt un laxativ natural de excepție, fiind unul dintre cele mai bune remedii pentru pacienții cu constipație. Pentru tratament există două variante: se pun 6-8 smochine în 250 ml lapte și se fierb timp de 10 minute, sau se pun la 500 ml apă 4 smochine mari, tăiate în sferturi și 12 stafide, lăsându-le la fiert timp de 15-20 minute. În caz de constipație cronică se va bea o cană dimineața și una seara. Alte afecțiuni digestive care se pot trata cu preparate din smochine sunt: colitele, iritațiile gastrice viermi intestinali, stomatite, gingivite, etc. Afecțiuni renale - se lasă la macerat 6-8 smochine în 250 ml apă călduță, de seara până dimineața după care se taie bucăți mici. Se consumă în cursul dimineții în fiecare zi. Este util pentru întreg aparatul urinar când se suplimentează și cu ceaiuri diuretice sau pentru gastrită, ulcer (cu lemn dulce), ficat și pancreas împreună cu anghinare. Amigdalită - smochinele au calități emoliente, calmante și tonifiante la nivelul tractului respirator, diminuează stările inflamatorii și favorizează expectorația. 500 g smochine se fier într-un litru de apă 10 minute, după care se lasă să se răcească. Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și se adaugă 250 ml miere. Se va lua apoi 1 linguriță de 3-4 ori pe zi. Anemie - 500 g de smochine se vor fierbe cu
1095
un litru de apă, timp de 10 minute după care se va lăsa să se răcească. Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și apoi se va pune 250 g de miere. Se va lua ca supliment vitaminic sau în situațiile în care se solicită tratament pentru bronșite afecțiunile laringelui, traheii, etc. Se va lua câte o linguriță de 3-4 ori pe zi. Angină - se pun 2 lingurițe de frunze de smochin în 250 ml apă, se fierb apoi timp de 10 minute, după care se strecoară. Smochinul este și un excelent hemostatic prin precipitarea proteinelor. Apără de asemenea organismul de o serie de infecții și întărește imunitatea naturală a organismului. Arsuri - la abcese fructe calde pentru maturare, petele de vitiligo se vor umezi cu o smochină proaspătă tăiată lucru ce se va face de mai multe ori pe zi, pentru colorarea pielii. Petele se vor colora mult. Pe veruci și negi se pune latex de la rămurele tinere de Smochin, se repetă de mai multe ori până la dispariția lor. Se spune că în maximum 7 zile acestea vor dispare. Cataplasme cu smochine strivite pe ulcerații, plăgi atone, etc. Astenie fizică și psihică - 500 g de smochine se vor fierbe cu un litru de apă, timp de 10 minute după care se va lăsa să se răcească. Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și apoi se va pune 250 g de miere. Se va lua ca supliment vitaminic sau în situațiile în care se solicită tratament pentru bronșite afecțiunile laringelui, traheii, etc. Se va lua 1 linguriță de 3-4 ori pe zi. Bătături - la abcese fructe calde pentru maturare, petele de vitiligo se vor umezi cu o smochină proaspătă tăiată lucru ce se va face de mai multe ori pe zi, pentru colorarea pielii. Petele se vor colora mult. Pe veruci și negi se pune latex de la rămurele tinere de Smochin, se repetă de mai multe ori până la dispariția lor. Se spune că în maximum 7 zile acestea vor dispare. Cataplasme cu smochine strivite pe ulcerații, plăgi atone, bătături, etc. Bronșite cronice - smochinele au calități emoliente, calmante și tonifiante la nivelul tractului respirator, diminuează stările inflamatorii și favorizează expectorația. 500 g smochine se fier într-un litru de apă 10 minute, după care se lasă să se răcească. Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și să se adauge 250 ml miere. Se va lua apoi
1 linguriță de 3-4 ori pe zi. Cancer - smochinele conțin o substanță numită benzaldehidă care este recunoscută ca o substanță cu acțiune foarte puternică anticancerigenă. Se vor consuma intern în fiecare zi 100 g fructe proaspete sau uscate. Se poate pune de asemenea cataplasme cu fructe proaspete sau uscate eventual umezite cu puțin alcool sanitar pe locurile cu tumori. Cancer sân - smochinele reduc riscul cancerului la sân în timp ce potasiul și calciul împiedecă slăbirea oaselor fortificându-le. Ciclu menstrual dereglat - se pun 2 lingurițe de frunze de smochin în 250 ml apă, se fierb apoi timp de 10 minute, după care se strecoară. Smochinul este și un excelent hemostatic prin precipitarea proteinelor. Apără de asemenea organismul de o serie de infecții și întărește imunitatea naturală a organismului. Ajută în foarte multe cazuri atât singur cât și cu alte plante împreună (Cerențel, Gălbenele). Cistite - se lasă la macerat 6-8 smochine în 250 ml apă călduță, de seara până dimineața după care se taie bucăți mici. Se consumă în cursul dimineții în fiecare zi. Este util pentru întreg aparatul urinar când se suplimentează și cu ceaiuri diuretice sau pentru gastrită, ulcer (cu lemn dulce), ficat și pancreas împreună cu anghinare. Colesterol crescut - fibrele conținute de smochine contribuie la reducerea colesterolului rău din organism. Se pot consuma câte 50 g de 3 ori pe zi. Colite -În colitele de fermentație se va face un ceai din 2 lingurițe de frunze mărunțite la 250 ml apă și se fierbe pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma câte 250 ml după fiecare masă. În cazul colitelor de putrefacție se pun 2-8 smochine și se fierb în apă sau lapte pentru 10 minute apoi se strecoară. La fel se consumă 2-3 căni pe zi. Constipații cronice - smochinele sunt un laxativ natural de excepție, fiind unul dintre cele mai bune remedii pentru pacienții cu constipație. Pentru tratament există două variante: se pun 6-8 smochine în 250 ml lapte și se fierb timp de 10 minute, sau se pun la 500 ml apă 4 smochine mari, tăiate în sferturi și 12 stafide, lăsându-le la fiert timp de 15-20 minute. În caz de constipație cronică se va bea o cană dimineața și una seara.
1096
Coșuri cu puroi - se pune la cuptor o smochină proaspătă circa 30 minute, apoi se taie în două și se aplică pasta obținută caldă pe zona afectată, pentru îndepărtarea puroiului. Se poate folosi chiar și în cazul în care se dorește grăbirea procesului de coacere, caz în care se face acest lucru de 2-4 ori pe zi, eventual chiar aplicat și apoi pansat mai lejer. Dereglări digestive - smochinele conțin o enzimă tămăduitoare numită ficină care ajută la digestie și chiar la remedierea a o serie de afecțiuni ale sferei digestive. Diabet - se infuzează 30 g frunze la un litru de apă clocotită. Acest ceai poate controla zahărul din sânge la diabetici și pot ajuta la diminuarea cantității de insulină dacă consumă acest ceai. Dar atenție fructele smochinului nu sunt indicate diabeticului din cauza conținutului de glucoză și fructoză. Dureri - la dureri interne sunt utile decocturile de smochine frunze. Se pun 2 lingurițe de frunze mărunțite și o jumătate de linguriță de Cuișoare la 250 ml apă și se fierbe pentru 10 minute. Se strecoară și se consumă pentru trecerea durerilor. Extern se poate pune cataplasmă cu acest ceai. Dureri de gât - În sezonul rece cu gripe, răceli, etc, este foarte frecventă durerea de gât. Se poate face un preparat simplu și foarte eficient: Siropul de smochine- se pun 500 g fructe uscate la un litru de apă rece. Se fierbe amestecul până apa scade la jumătate, apoi se strecoară și se adaugă 250 g miere. Se ia câte o linguriță de trei ori pe zi, în tratamente de 2 săptămâni. Fructele scoase din sirop pot fi consumate ca atare având efect ușor laxativ. Grație proprietăților emoliente smochinele badijonează gâtul și reduc inflamația. Mai pot fi utilizate și sub formă de decoct, din 4-5 fructe uscate la o cană de apă rece. Se fierbe amestecul câteva minute, apoi se strecoară. Se bea lichidul îndulcit cu puțină miere. Ca să acționeze local este bine ca înainte de a-l înghiți să-l țineți puțin în gură. Se consumă 2-3 căni pe zi. Ficat - se lasă la macerat 6-8 smochine în 250 ml apă călduță, de seara până dimineața după care se taie bucăți mici. Se consumă în cursul dimineții în fiecare zi. Este util pentru întreg aparatul urinar când se suplimentează și cu ceaiuri diuretice
sau pentru gastrită, ulcer (cu lemn dulce), ficat și pancreas împreună cu anghinare. Frigiditate - în Orient și Asia smochinele sunt considerate un afrodiziac rebutabil mult mai puternic ca multe preparate de sinteză. Furuncule - se pune la cuptor o smochină proaspătă circa 30 minute, apoi se taie în două și se aplică pasta obținută caldă pe zona afectată, pentru îndepărtarea puroiului. Se poate folosi chiar și în cazul în care se dorește grăbirea procesului de coacere, caz în care se face acest lucru de 2-4 ori pe zi, eventual chiar aplicat și apoi pansat mai lejer. Gastrită - se lasă la macerat 6-8 smochine în 250 ml apă călduță, de seara până dimineața după care se taie bucăți mici. Se consumă în cursul dimineții în fiecare zi. Este util pentru întreg aparatul urinar când se suplimentează și cu ceaiuri diuretice sau pentru gastrită, ulcer (cu lemn dulce), ficat și pancreas împreună cu anghinare. Gingivite - se pun 1-2 lingurițe de frunze de Smochin și 1 linguriță de frunze de Salvie și se fierbe 5 minute, apoi se strecoară. Dacă se dorește și nu există contraindicații se poate îndulci cu miere polifloră după gust. Se fac spălături sau gargară de mai multe ori pe zi, însă obligatoriu după fiecare masă. Gripă - În sezonul rece cu gripe, răceli, etc, este foarte frecventă durerea de gât. Se poate face un preparat simplu și foarte eficient: Siropul de smochine- se pun 500 g fructe uscate la un litru de apă rece. Se fierbe amestecul până apa scade la jumătate, apoi se strecoară și se adaugă 250 g miere. Se ia câte o linguriță de trei ori pe zi, în tratamente de 2 săptămâni. Fructele scoase din sirop pot fi consumate ca atare având efect ușor laxativ. Grație proprietăților emoliente smochinele badijonează gâtul și reduc inflamația. Mai pot fi utilizate și sub formă de decoct, din 4-5 fructe uscate la o cană de apă rece. Se fierbe amestecul câteva minute, apoi se strecoară. Se bea lichidul îndulcit cu puțină miere. Ca să acționeze local este bine ca înainte de a-l înghiți să-l țineți puțin în gură. Se consumă 2-3 căni pe zi. Guturai prelungit - smochinele au calități emoliente, calmante și tonifiante la nivelul tractului respirator, diminuează stările inflamatorii și favori-
1097
zează expectorația. 500 g smochine se fier într-un litru de apă 10 minute, după care se lasă să se răcească. Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și se adaugă 250 ml miere. Se va lua apoi 1 linguriță de 3-4 ori pe zi. Inflamații pulmonare sau renale - se lasă la macerat 6-8 smochine în 250 ml apă călduță, de seara până dimineața după care se taie bucăți mici. Se consumă în cursul dimineții în fiecare zi. Este util pentru întreg aparatul urinar când se suplimentează și cu ceaiuri diuretice sau pentru gastrită, ulcer (cu lemn dulce), ficat și pancreas împreună cu anghinare. Inflamațiile gâtului - smochinele au calități emoliente, calmante și tonifiante la nivelul tractului respirator, diminuează stările inflamatorii și favorizează expectorația. 500 g smochine se fier într-un litru de apă 10 minute, după care se lasă să se răcească. Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și să se adauge 250 ml miere. Se va lua apoi 1 linguriță de 3-4 ori pe zi. Inflamațiile pielii - pireul de smochine poate fi aplicat pe piele deoarece ameliorează inflamațiile, reduce coșurile și acneea. Se fierb 2 smochine în lapte timp de 10 minute și se înțeapă pentru a nu se sparge. Apoi se aplică pe zonele afectate și se schimbă din 4 în 4 ore. Insomnii - se pun în 250 ml apă 4 smochine și cojile de la 2 mere. Se fierb pentru 10-15 minute, apoi se strecoară și se îndulcește cu miere de Tei dacă nu aveți contraindicații. Se consumă cu 2 ore înainte de culcare câteva zile la rând până începe să se regleze somnul. Întărirea sistemului imunitar - Conțin betacaroten, potasiu, fier și atât fibre solubile cât și insolubile consumate zilnic pot să întărească sistemul imunitar. Iritații gastro-intestinale - smochinele sunt un laxativ natural de excepție, fiind unul dintre cele mai bune remedii pentru pacienții cu constipație. Pentru tratament există două variante: se pun 6-8 smochine în 250 ml lapte și se fierb timp de 10 minute, sau se pun la 500 ml apă 4 smochine mari, tăiate în sferturi și 12 stafide, lăsându-le la fiert timp de 15-20 minute. În caz de constipație cronică se va bea o cană dimineața și una seara.
Iritații bronșice - sucul de smochine proaspete poate să calmeze aceste iritații și chiar să contribuie la vindecarea diferitelor afecțiuni. Se poate consuma de la 1 linguriță de suc, până la 100 ml de 3 ori pe zi, în cure de 90 de zile eventual și în combinații cu alte plante. Laringită - smochinele au calități emoliente, calmante și tonifiante la nivelul tractului respirator, diminuează stările inflamatorii și favorizează expectorația. 500 g smochine se fier într-un litru de apă 10 minute, după care se lasă să se răcească. Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și se adaugă 250 ml miere. Se va lua apoi 1 linguriță de 3-4 ori pe zi. Nu se va face acest tratament de către cei care au interdicție la miere sau sunt alergici la miere sau la produsele stupului. Pentru aceștia se face ceai de Nalbă. Leucoree - se pun 2 lingurițe de frunze de smochin în 250 ml apă, se fierb apoi timp de 10 minute, după care se strecoară. Smochinul este și un excelent hemostatic prin precipitarea proteinelor. Apără de asemenea organismul de o serie de infecții și întărește imunitatea naturală a organismului. Litiază renlă - cura de smochine constituie un remediu pentru tratarea pietrelor la rinichi. Astfel acestea trebuie consumate la fiecare masă. De exemplu la micul dejun, smochinele uscate pot fi amestecate cu cereale integrale, masa de prânz poate fi urmată de o salată de smochine uscate cu suc de afine, pentru ca la cină să fie consumate cam 2-3 smochine proaspete ca desert. De asemenea în fiecare seară se fierb 2 smochine în aproximativ o cană de apă și se bea sucul rezultat, după ce se scot fructele. Acest procedeu ar trebui repetat timp de 30 de zile. Memorie dificilă - consumul smochinelor poate reduce tulburările de somn și totodată contribuie la refacerea memoriei. Se pot consuma în funcție de toleranța individuală în afară de diabetici care nu au voie să consume aceste fructe. Nefrite - se lasă la macerat 6-8 smochine în 250 ml apă călduță, de seara până dimineața după care se taie bucăți mici. Se consumă în cursul dimineții în fiecare zi. Este util pentru întreg aparatul urinar când se suplimentează și cu ceaiuri diuretice
1098
sau pentru gastrită, ulcer (cu lemn dulce), ficat și pancreas împreună cu anghinare. Se poate asocia cu orice ceai diuretic. Negi - se stoarce sucul lăptos al unei frunze sau tulpini și se aplică pe neg. Înainte însă se unge în jurul lui pielea eventual cu un unguent de gălbenele, pentru a nu se irita. În jurul negului va apărea un inel din piele ușor inflamat, care se va usca treptat și va cădea. Este mai eficient ca și Rostopasca. Pancreatită - se lasă la macerat 6-8 smochine în 250 ml apă călduță, de seara până dimineața după care se taie bucăți mici. Se consumă în cursul dimineții în fiecare zi. Este util pentru întreg aparatul urinar când se suplimentează și cu ceaiuri diuretice sau pentru gastrită, ulcer (cu lemn dulce), ficat și pancreas împreună cu anghinare. Se poate asocia și cu ceai de schinduf. Plăgi atone - la abcese fructe calde pentru maturare, petele de vitiligo se vor umezi cu o smochină proaspătă tăiată lucru ce se va face de mai multe ori pe zi, pentru colorarea pielii. Petele se vor colora mult. Pe veruci și negi se pune latex de la rămurele tinere de Smochin, se repetă de mai multe ori până la dispariția lor. Se spune că în maximum 7 zile acestea vor dispare. Cataplasme cu smochine strivite pe ulcerații, plăgi atone, etc. Extern este eficient și suplimentar și intern se poate lua câte 50 ml vin de 2 ori pe zi. Pneumonii - smochinele au calități emoliente, calmante și tonifiante la nivelul tractului respirator, diminuează stările inflamatorii și favorizează expectorația. 500 g smochine se fier într-un litru de apă 10 minute, după care se lasă să se răcească. Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și se adaugă 250 ml miere. Se va lua apoi 1 linguriță de 3-4 ori pe zi. Răceală - În sezonul rece cu gripe, răceli, etc, este foarte frecventă durerea de gât. Se poate face un preparat simplu și foarte eficient: Siropul de smochine- se pun 500 g fructe uscate la un litru de apă rece. Se fierbe amestecul până apa scade la jumătate, apoi se strecoară și se adaugă 250 g miere. Se ia câte o linguriță de trei ori pe zi, în tratamente de 2 săptămâni. Fructele scoase din sirop pot fi consumate ca atare având efect ușor laxativ. Grație proprietăților emoliente smochinele badijonează
gâtul și reduc inflamația. Mai pot fi utilizate și sub formă de decoct, din 4-5 fructe uscate la o cană de apă rece. Se fierbe amestecul câteva minute, apoi se strecoară. Se bea lichidul îndulcit cu puțină miere. Ca să acționeze local este bine ca înainte de a-l înghiți să-l țineți puțin în gură. Se consumă 2-3 căni pe zi. Riduri - smochinele reprezintă o alegere bună pentru măștile de înfrumusețare, mai ales pentru cele contra ridurilor. Amestecând două linguri de ulei de măsline cu 2 smochine se va obține o mască ce va curăța tenul și va preveni apariția ridurilor. Stadii febrile acute - se vor consuma smochine uscate în funcție de toleranța individuală, dar totodată se vor consuma și cât mai multe lichide pentru a nu se deshidrata organismul. De asemenea se poate consuma vin de smochine care este foarte eficient și în scăderea temperaturii și are și vitamine multe. Stomatite - se pun 1-2 lingurițe de frunze de Smochin și 1 linguriță de frunze de Salvie și se fierbe 5 minute, apoi se strecoară. Dacă se dorește și nu există contraindicații se poate îndulci cu miere polifloră după gust. Se fac spălături sau gargară de mai multe ori pe zi, însă obligatoriu după fiecare masă. Traheo-bronșite cronice - smochinele au calități emoliente, calmante și tonifiante la nivelul tractului respirator, diminuează stările inflamatorii și favorizează expectorația. 500 g smochine se fier într-un litru de apă 10 minute, după care se lasă să se răcească. Este bine ca după răcire să se mărunțească cu mixerul și se adaugă 250 ml miere. Se va lua apoi 1 linguriță de 3-4 ori pe zi. Tulburări de circulație - se pun 2 lingurițe de frunze de smochin în 250 ml apă, se fierb apoi timp de 10 minute, după care se strecoară. Smochinul este și un excelent hemostatic prin precipitarea proteinelor. Apără de asemenea organismul de o serie de infecții și întărește imunitatea naturală a organismului. Tulburări de somn - consumul smochinelor poate reduce tulburările de somn și totodată contribuie la refacerea memoriei. Se pot consuma în funcție de toleranța individuală în afară de diabe-
1099
tici care nu au voie să consume aceste fructe. Tuse - se pun 1-2 lingurițe de miere în 50 ml vin. Se administrează 1 linguriță și imediat veți observa că tusea încetează. Se pot bea zilnic 100 ml de astfel de vin. Ulcer - se lasă la macerat 6-8 smochine în 250 ml apă călduță, de seara până dimineața după care se taie bucăți mici. Se consumă în cursul dimineții în fiecare zi. Este util pentru întreg aparatul urinar când se suplimentează și cu ceaiuri diuretice sau pentru gastrită, ulcer (cu lemn dulce), ficat și pancreas împreună cu anghinare. Veruci- la abcese fructe calde pentru maturare, petele de vitiligo se vor umezi cu o smochină proaspătă tăiată lucru ce se va face de mai multe ori pe zi, pentru colorarea pielii. Petele se vor colora mult. Pe veruci și negi se pune latex de la rămurele tinere de Smochin, se repetă de mai multe ori până la dispariția lor. Se spune că în maximum 7 zile acestea vor dispare. Cataplasme cu smochine strivite pe ulcerații, plăgi atone, etc. Viermi intestinali - se consumă 100 g de smochine uscate. Apoi se macină 50 g semințe de bostan (dovleac) fără coajă și se amestecă cu 2 lingurițe de miere. Se administrează zilnic contra viermilor intestinali timp de 15 zile. Se mai repetă după 14 zile încă 3 zile. Vitiligo - la abcese fructe calde pentru maturare, petele de vitiligo se vor umezi cu o smochină proaspătă tăiată lucru ce se va face de mai multe ori pe zi, pentru colorarea pielii. Petele se vor colora mult. Pe veruci și negi se pune latex de la rămurele tinere de Smochin, se repetă de mai multe ori până la dispariția lor. Se spune că în maximum 7 zile acestea vor dispare. Cataplasme cu smochine strivite pe ulcerații, plăgi atone, etc.
1100
SOC
Sambucus nigra Fam. Caprifoliaceae. Denumiri populare: coramnic, holer, hoz, iboz, scorpat, soace, soc negru, sog, usclu. Seba în limba dacă. În tradiția populară: din ramurile lui se făceau țevi pentru războiul de țesut, copii fac fluiere, etc. Din flori se prepară suc răcoritor, etc. Plantă cunoscută încă din Antichitate întâlnită și la Plinius cel Bătrân și Columella. Daco-geții îi spuneau seoax, soac, din care derivă numele de soc. Fructele se foloseau la vopsit în cafeniu mohorât, vânăt și negru, iar frunzele și scoarța la vopsit în galben. Ceaiul din flori se lua contra tusei și afecțiunilor aparatului respirator, astm, dureri de stomac, ficat, vezică biliară. Florile fierte în lapte dulce se puneau la gâlci sau la diferite umflături. Se mai punea floare pisată amestecată cu făină de grâu sau tărâțe și se aplica caldă la gâlci, umflături. La căderea mușchilor se fierbeau flori în vin până scădea la o treime și se bea. Se mai făceau băi contra reumatismului. Coaja verde fiartă cu lapte dulce, în care se punea sulf și zahăr se lua de către cei cu afecțiuni respiratorii și tuse. Rasă de pe copac coaja de sus în jos, se punea în rachiu și se bea pentru curățenie. Rasă de jos în sus se lua contra vărsăturilor. Contra limbricilor se curățau bote de soc de coajă într-o oală nouă. Se
lua coaja de dedesubt verde se fierbea în lapte apoi se scurgea laptele și se dădea bolnavului dimineața pe nemâncate. Cu coaja de soc se făceau legături la brâncă după ce era stropită cu rachiu. Coaja fiartă în lapte se mai lua contra tusei. Coaja și rădăcina, pisate, se storceau și zeama se dădea de 3 ori câte o ceșcuță celor ce sufereau de afecțiunile splinei. Coaja galbenă de sub cea sură se fierbea în lapte dulce și se lua contra gălbinări. Frunzele crude se puneau la răni diverse. Cu decoctul frunzelor se mai spăla sau se făceau comprese la dureri. Boabele negre se puneau în pălincă și se luau la junghiuri sau friguri, vătămătură. Fructele se întrebuințau la vopsit în cafeniu, mohorât, vânăt și negru, iar frunzele și scoarța în galben. Descriere: arbust comun cu flori albe, dispuse în corimbe ramificate, cu fructe în formă de boabe negre. Originar din Europa și America de Nord. Crește pe marginea pădurilor, prin tufișuri, pa haturi, pe lângă garduri. Specie mezotermă, subheliofilă, nitrofilă, acid neutrofilă. Rezistă la secetă și ger, fum și gaze. Vegetează pe soluri revene, reavăn-jilav și jilav-umede, fertile, profunde afânate, bogate în humus și substanțe minerale, îmbogățite azoto-nitrofil. Are tulpina înaltă de 4-5 m neregulat ramificată, cu ramificații de la bază, lungi și drepte, scoarța cenușie cu ritodom crăpat. Lemnul gălbui uniform. Coroana globuloasă, destul de deasă. Lujeri groși, verzui-cenușii, cu lenticele proeminente și măduvă spongioasă, albă gălbuie. Muguri opuși mari, ovoid-ascuțiți. Frunze imparipenat compuse cu 5-7 foliole eliptice sau ovat eliptice acute, pe margini neregulat ascuțit serate, pe fața inferioară dispus păroase în lungul nervurilor, miros neplăcut. Flori albe dispuse în cime umbeliforme, hermafrodite, plane, mari, cu diametrul 1220 cm plăcut și puternic mirositoare. La maturitate mici drupe negre cu un suc violaceu și cu 3-5 semințe alungite. Au culoarea crem și sunt grupate în mănunchiuri, degajă un parfum dulce pătrunzător și au proprietăți sudorifice. Înflorește în lunile V-VII. Fructe bace negre, sau roșii pline cu un suc violaceu, lucioase, sferice, gust dulceag acrișor, cu 3-5 sâmburi.
1101
Recoltare: În terapeutică se folosesc florile, fructele, rădăcina și coaja. Florile - se culeg cu mâna, pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua. Se taie cu foarfeca sau cuțit, întreaga inflorescență. Se usucă la soare puternic, cu floarea în sus, într-un singur strat, pe rame acoperite cu hârtie. Pe vreme nefavorabilă se usucă în poduri acoperite cu tablă bine ventilate. Uscarea artificială la 35-40 grade Celsius. Fructele - în septembrie-octombrie se culeg fructele cu toată inflorescența. Se usucă la soare sau în poduri aerisite cu cu codița în jos într-un singur strat. Se pot usca și artificial la 50-60 grade. După uscare se curăță de pe pedunculi. Se păstrează în saci de hârtie sau de pânză în locuri bine aerisite. Scoarța - se recoltează primăvara, până la pornirea în vegetație sau toamna, după terminarea vegetației. Se folosesc ramurile de 2-3 ani. Se păstrează în pungi de hârtie, saci de hârtie sau saci textili. Frunzele - se recoltează și se folosesc imediat, în stare verde. Compoziție chimică: florile (Flores Sambuci) conțin ulei volatil (0,03%), etil, izobutil și izoamilamine, glicozizii ai acizilor cafeic și ferulic, mucilagii, rutozide, tanin, sambunigrozida (sambunigrina) care este o heterozidă cianogenetică, o substanță alcaloidă sambucina, sambucosidă (pigment), zahăr, mucilagii, flavonozide, amine, etilamină, izobutilamină. Fructele conțin sambunigrină, sambucosidă (pigment), acid malic, acid tanic, aldehide glicolice, aminoacizi, zaharuri, vitamina C și vitamine din complexul B. Acestea sunt comestibile, dar nu în cantități mari (mai ales de către copii), pentru a preveni fenomenele toxice. De asemenea fructele necoapte pot da intoxicații, manifestate prin diaree și vomă. Frunzele conțin zaharuri 9,1% proteine, potasiu 300 mg%, vitaminele C (65-120 mg%), A (300 micrograme%) B, și altele. Scoarța are în compoziție zaharuri, tanin, colină, rezină, acid valerianic. Aceasta are proprietăți laxative și diuretice, fiind folosită și ca antihelmitic. Ajută la calmarea nevralgiilor atât florile cât și scoarța. Acțiune farmacologică: sudorific puternic, galactogog, laxativ ușor, diaforetic, diuretic, antiin-
flamator, emolientă, antireumatic. Extern : antiseptic. Florile, fructele și scoarța au utilizări terapeutice în medicina umană și veterinară cultă și mai ales tradițională, care folosește mai multe produse ale plantei. Florile au proprietăți sudorifice, diuretice, laxative, galactogoge, antinevralgice și antiseptice. Imprimă un efect purificator prin mărirea activității de secreție a glandelor sudoripare. Acționează asupra epiteliului renal, mărind cantitatea de urină eliminată în timp. Favorizează evacuarea conținutului intestinal. Stimulează secreția glandelor mamare. Distruge microorganismele patogene. Ameliorează sau înlătură durerile cauzate de nevralgii. Fructele au acțiune laxativă, vitaminizantă, mineralizantă, antinevralgică, antiseptică, laxative, diuretică, galactogogă, sudorifice, emoliente și antiinflamatorie. Atenție consumul excesiv poate produce vomă, arsuri epigastrice și chiar convulsii. Frunzele au acțiune antiinflamatoare cicatrizantă. Scoarța are proprietăți diuretice și purgative. Preparatele din fructe de soc ajută la eliminarea toxinelor din organism, fiind foarte eficiente în curele de dezintoxicare și de slăbire. De asemenea ajută la tratarea unor boli ca: edeme, litiază urinară, cistită, gută, reumatism, constipație și urticarie. Rădăcina are proprietăți laxative și diuretice. Intră în compoziția ceaiurilor: antireumatic, depurativ și sudorific. Se folosește la următoarele afecțiuni: abcese, acnee, adenoviroze, afecțiunile căilor respiratorii, afecțiuni renale și vezicale, afecțiunea căilor urinare, alăptare, alergii, arsuri, ascită, astmă, atonie digestivă, blefarită, boli reno-vezicale, bronșită, calculoză renală, cancer, chist ovarian, cistită, colesterol, colici abdominale sau chiar renale, conjunctivite, constipație, contuzii, crize gutoase, cura de slăbire, degerături, dermatoze atipice, digestie dificilă, dureri de cap, dureri de gât, dureri reumatismale, eczeme, edeme, eliminarea toxinelor din organism, erizipel, favus, febră, fibrom uterin, flegmoane, flictene, foliculite, furuncule și furunculoze, gripă, gută, guturai, hemoroizi, hidropizie, infecție gripală, infecții la unghii, insuficiență renală, întinerirea organismului, litiaze în special uri-
1102
nară, mastoză, migrene, nefrită cronică, nevralgii, nevralgia sciatică, nevralgia de trigemen, nevralgie intercostală, obezitate, orgelet, ovare polichistice, panarițiu, periartrită scapulo-humerală, pemfigus, piele uscată, pistrui, prevenirea infecțiilor renale și urinare, psoriazis, răceală, răni, retenție de apă în țesuturi, reumatism, rinită, rinita banală, rinita gripală, rujeolă, scarlatină, sinuzită, stimularea lactației, tratarea nevralgiei, tulburări de vedere, tulburări hormonale diverse, tulburări nervoase induse de medicamentația psihotropă, tuse, ulcerele pielii, ulcioare, urticarie. Precauții și contraindicații: Atenție! Toate preparatele din soc sunt contraindicate persoanelor cu diaree cronică și acută, deoarece produc iritarea colonului. Atenție! Folosirea excesivă a fructelor produce stări de vomă, arsuri epigastrice, iritarea gâtului, insuficiență respiratorie, convulsii. Atenție! Socata este contraindicată copiilor, deoarece este alcoolizată. Toxicologie: Folosite în doze mari (peste 200 g pe zi), boabele de soc duc la intoxicări asociate cu stări de vomă, arsuri la stomac, iritarea gâtului, dificultăți de respirație, convulsii. Simptomele intoxicației: vomă, arsuri la stomac, dificultăți la respirație, comă. Se intervine cu spălături și cărbune medicinal. Preparare și administrare: Intern - 2 lingurițe de flori mărunțite se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se vor consuma 3 ceaiuri pe zi călduțe. - Ca laxativ 1-2 lingurițe de flori se vor pune după mărunțire în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se vor strecura. Se va consuma seara la culcare. - Socată - Se vor pune 5-6 flori mai mari într-un borcan de 5 litri. Se va umple cu apă, se taie 2 lămâi bucățele și se va pune 500 g de zahăr și puțină drojdie. Se lasă la soare timp de 5-6 zile după care se strecoară. Se poate consuma fiind un suc excelent util și ca răcoritor dar și ca un bun curățitor al organismului de toxine. Se poate consuma 1-2 litri pe zi. Se consumă cu 15-20 minute îna-
inte de mese. Este foarte indicată în combaterea constipației, a retenției de apă în țesuturi, infecții urinare, grație acțiunii puternic depurative. Este în același timp și un tonic nervos și fizic. - Fructe sub formă de suc se va folosi câte o linguriță de trei ori pe zi înainte de mese în curele de slăbire. Pentru că nu se poate menține o perioadă mai lungă și pentru că este unul din cele mai eficiente metode de slăbire se va obține sucul din fructe prin strivire, apoi se strecoară foarte bine de mai multe ori pentru a nu rămâne pulpă de fruct și se va pune peste ele puțin alcool pentru al avea la îndemână o perioadă mai lungă. Se va lua maximum o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese. - Suc de soc. Ingrediente pentru 4 persoane: 2 kg fructe coapte, 400 g zahăr, o lămâie. Mod de preparare: se spală fructele, se lasă să se scurgă și se îndepărtează codițele mai groase. Se decojește o treime din lămâie (coaja trebuie să fie foarte subțire, fără pielița albă), se stoarce lămâie și se pun zeama și coaja pe foc, într-o oală mare, împreună cu fructele. Se lasă să se încingă, până pleznesc fructele, se ia oala de pe foc și se lasă să stea 30 de minute. Se îmbracă cu tifon o strecurătoare mare, se varsă fructele în ea și se lasă să se scurgă câteva ore. Se pune pe foc zeama, împreună cu zahărul, se lasă să fiarbă încet 2-3 minute și se toarnă fierbinte în sticle încălzite, care se închid ermetic imediat. Un sfat util: dintr-o parte de suc puteți prepara un sirop de tuse cu miere. Lăsați să se încingă la 40 grade, 200 ml suc și 300 g miere, amestecând întruna. Turnați siropul imediat în sticle, lăsați să se răcească și țineți-l la frigider. Se ia o linguriță de sirop, o dată la 2-3 ore, și se lasă să se topească în gură. Important: preparați mereu suc proaspăt, în funcție de necesități, pentru că nici la frigider nu ține prea multă vreme. - O altă metodă este să se pună miere polifloră peste suc de fructe bine filtrat 1:1 și să se păstreze în borcane bine închise. Se consumă, tot câte o linguriță înainte de mese. - Fructe o linguriță se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute apoi se strecoară. Se vor putea folosi 2 astfel de ceaiuri în afecțiunile
1103
renale, etc. - Sirop - se storc fructele proaspete și se strecoară. Un litru de suc proaspăt se amestecă cu 2 kg de zahăr și se pun la fiert. În timpul fierberii se amestecă cu o lingură de lemn, iar pentru a fi mai aromate se poate pune în acest sirop și câteva flori de soc uscate. - Fructele de soc se pot folosi și uscate în obezitate sau alte afecțiuni. Se vor zdrobi și se fierb pentru 10 minute. Se pot consuma 2-3 ceaiuri din acestea în obezitate sau alte afecțiuni. Se iau în obezitate înainte de mese cu 15 minute. - Tinctura se găsește gata preparată din fructe de soc la toate magazinele de profil și se folosește conform prospectului producătorului. Este foarte utilă în special în alergii și obezitate. - Tinctura se poate obține și în casă. Se pune într-un borcan cu capac 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adaugă 400 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se lasă la macerat vreme de 15 zile după care se filtrează, iar tinctura se pune în sticluțe de capacitate mai mică închise la culoare. Se ia de 4 ori pe zi câte 50-100 picături diluate cu puțină apă. - Extern cantitatea de flori se dublează și se poate întrebuința pentru băi sau cataplasme. - Ulei din flori de soc- se pun într-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adaugă 500 ml ulei de floarea soarelui sau de măsline. Se închide borcanul, și se lasă la macerat pentru 15 zile, după care lichidul se filtrează, iar preparatul obținut se pune într-o sticlă închisă la culoare. De regulă se folosește ca ulei pentru masaj, pentru persoanele cu pielea uscată. - Pomadă cu mâzgă (scoarța a 2-a se rade) se fierbe în untură pe baia de apă și se aplică pe favus, ca substanță vezicantă cu rol calmant. - Frunze întregi sau mărunțite fierte în apă se aplică pe răni, furuncule, arsuri, contuzii, etc. - Infuzie din flori uscate se aplică pe locul dureros în nevralgia de trigemen fiind aplicate calde. - Pulberea- se obține prin măcinarea fină cu râșnița de cafea electrică, a florilor uscate de soc. Depozitarea pulberii obținute se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioadă de maximum 2 săptămâni (deoarece
uleiurile volatile se evaporă foarte rapid). De regulă se administrează de 3 ori pe zi, câte 1 linguriță rasă, pe stomacul gol. Florile proaspete nu se aplică pe piele sau mucoase pentru că produc eriteme. În cazul copiilor se va folosi siropul sau dulceața medicinală din flori de soc, care are aceleași efecte ca și florile, indicate în guturai, rinite, infecții urinare, acnee, etc în cure de 2-3 săptămâni. Dulceața medicinală se consumă pe stomacul gol, 2 lingurițe de 3 ori pe zi, ținându-se sub limbă până se dizolvă. După aceia se bea puțină apă, iar cu ultima înghițitură se clătește bine gura. Dulceața - dulceața din flori de soc e eficientă în caz de guturai, gripă, viroze, rinite, infecții urinare și renale. Tăiați-le codițele, apoi dați câteva flori proaspete de soc prin mașina de tocat. Puneți într-un borcan un strat de miere gros cât un deget, unul de flori subțire, cu sucul nestors și tot așa până se umple borcanul, deasupra punându-se miere. Lăsați amestecul la rece timp de minimum 2 luni. Filtrați printr-un tifon. Puteți consuma atât siropul, cât și amestecul nefiltrat. Puneți 2 lingurițe de sirop într-un pahar cu apă. Beți 3 pahare de suc, pe stomacul gol. Faceți cure de o săptămână. Din dulceață, luați 2 lingurițe pe stomacul gol, apoi beți puțină apă. Alifie de soc. Ingrediente: 5-10 flori proaspete de soc (umbela întreagă), 250 ml ulei de măsline presat la rece, 40-50 g ceară de albine. Preparare și administrare: se încălzesc florile și uleiul într-o oală, până apar bășicuțe. Se ia de pe foc, se lasă să se răcească și se țin la rece peste noapte. A doua zi se încălzesc din nou și se lasă iarăși 12-24 ore să se pătrundă. Se strecoară printr-o pânză deasă, se încinge uleiul la 40 grade, se încorporează ceara de albine și se lasă pe foc moale să se topească amestecând întruna. Se toarnă cald în sticluțe sau cutii de cremă (din porțelan), se închid cu capac și se păstrează la întuneric și răcoare. Valabilitate circa un an. Efect: înmoaie pielea aspră de pe mâini, vindecă buzele crăpate, închide repede rănile. În alimentație Socată - florile sunt utilizate pentru obținerea
1104
unei băuturi răcoritoare, numită socată. Se umple un borcan de 10 litri cu apă, se adaugă 8-10 flori proaspete sau uscate, 4-5 lămâi tăiate felii, 1 kg de zahăr și 10 g drojdie de bere. Se lasă la soare sau la căldură pentru fermentare acoperit cu un tifon, timp de 2 zile amestecând cu o lingură de lemn de mai multe ori pe zi. Se poate apoi strecura și trage în sticle cu dop care se pun la rece. Se pot păstra cu gura în jos (atenție să nu se crape sticlele dacă sunt de plastic și la deschidere trebuie să fiți foarte atenți). Băutura aceasta este spumantă ca și șampania. Fructele se mai pot folosi la prepararea unei dulceței. Gem de soc. Ingrediente pentru 4 persoane: 1 kg fructe de soc coapte (curățate și spălate), o ceașcă de apă, 500 g zahăr, 1 vârf de cuțit vanilie măcinată, coaja rasă a unei lămâi. Preparare și administrare: se pun pe foc fructele cu apa și se fierb până ce plesnesc, după care se trece printr-o sită. Se fierbe pireul astfel obținut, împreună cu zahărul, vanilia și coaja de lămâie, circa 5-10 minute, la foc mic, amestecând continuu. Se toarnă fierbinte în borcane calde (după ce au fost spălate cu apă clocotită) și se închid borcanele etanș. Borcanele deschise se țin la frigider, iar gemul trebuie consumat cât mai repede. Gemul de soc alină durerile de gât, combate starea de oboseală și întărește imunitatea. Doza 2-3 linguri pe zi. Mod de administrare pe afecțiuni: Abcese - se consumă intern câte 2-3 căni pe zi de infuzie din flori pentru eliminarea toxinelor din organism și extern se aplică compresă cu ceai din flori aplicată caldă pentru colectarea puroiului și apoi după eliminarea puroiului se poate aplica și rece pentru rolul dezinfectant și cicatrizant. Extern- se face un ceai mai concentrat din 4 lingurițe de flori mărunțite puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pun comprese de 2-3 ori pe zi cu acest ceai. Acnee - se consumă intern câte 2-3 căni pe zi de infuzie din flori pentru eliminarea toxinelor din organism și extern se tamponează zonele cu probleme de 2-3 ori pe zi cu tinctură din flori așa cum este
sau diluată în funcție de toleranța individuală. Adenoviroze - 1-2 lingurițe de flori uscate se pune peste ele 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3-4 căni pe zi. Afecțiunile căilor respiratorii - luând în considerare studiile făcute în acest domeniu, comisia europeană de profil a aprobat folosirea socului în cazurile de răceală cu manifestări nazale, bronhice și la nivelul gâtului. În sprijinul acestei recomandări se menționează că florile de soc au efecte antivirale, de creștere și de fluidificare a secreției bronhice, de stimulare a transpirației, ceea ce duce la reducerea considerabilă a timpului de manifestare a răcelilor comune și a gripei. Se bea în prima zi de manifestare a răcelii câte 2-3 căni de infuzie fierbinte de flori de soc, continuându-se tratamentul în următoarele zile cu consumarea unui litru de infuzie zilnic. Afecțiunea căilor urinare - extract fluid din scoarță uscată și mărunțită în doze de 20 g pe zi, în doze mai mari devine un purgativ drastic. Pentru afecțiunile căilor urinare se poate pune 1 linguriță de fructe în 250 ml apă și se pune pe foc. Când acesta clocotește se trage vasul deoparte. Se zdrobesc apoi fructele și ceaiul se bea îndulcit, eventual cu miere după gust dacă nu aveți contraindicații. Se pot consuma 2 căni pe zi. Afecțiuni renale și vezicale - se indică consumul zilnic a ceaiului din flori și se va consuma câte 1 litru pe zi consumat cald. Dacă nu există contraindicații se va îndulci cu miere. Se mai poate folosi ca diuretic 1 linguriță de fructe puse la 250 ml apă și fiert 5 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 1-2 căni pe zi. Alăptare - se consumă zilnic ceai de soc din flori pentru efectul de stimulare a lactației. Alergii - intern se consumă zilnic un litru de ceai din flori, sau se va lua tinctură de soc de 3 ori pe zi câte 1 linguriță diluată. Arsuri - Extern- se face un ceai mai concentrat din 4 lingurițe de flori mărunțite puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pun comprese de 2-3 ori pe zi cu acest ceai. Arsuri solare - se întinde pe piele uleiul de flori
1105
de soc, care are efecte calmante și ajută la refacerea tegumentelor. Anumite studii de laborator arată o posibilă acțiune anti-mutagenă a socului, care ar ajuta la prevenirea cancerului de piele, după expunerea excesivă la radiațiile solare. Ascită - florile de soc au efecte diuretice și sudorifice puternice, stimulând ca atare eliminarea masivă a apei din corp, prin urină și transpirație. Persoanele care au probleme cu eliminarea apei din țesuturi, trezindu-se dimineața cu mâinile, picioarele ori tenul umflat din cauza reținerii de apă, ar trebui să ia această plantă. Seara și dimineața se bea câte o cană, tratamentul fiind recomandat și pentru prevenirea calculozei renale, a nefritei și insuficiența renală. În cazurile mai complicate cu ascită masivă se va face decoct din coajă de soc sau chiar din coajă de rădăcină. Din acestea se consumă 2-3 căni pe zi. Astm - luând în considerare studiile făcute în acest domeniu, comisia europeană de profil a aprobat folosirea socului în cazurile de răceală cu manifestări nazale, bronhice și la nivelul gâtului. În sprijinul acestei recomandări se menționează că florile de soc au efecte antivirale, de creștere și de fluidificare a secreției bronhice, de stimulare a transpirației, ceea ce duce la reducerea considerabilă a timpului de manifestare a răcelilor comune și a gripei. Se bea în prima zi de manifestare a răcelii câte 2-3 căni de infuzie fierbinte de flori de soc, continuându-se tratamentul în următoarele zile cu consumarea unui litru de infuzie zilnic. Atonie digestivă - se administrează pulberea de flori de soc, câte 1 linguriță, cu 10 minute înainte de mâncare. Florile de soc stimulează peristaltismul digestiv în general, fiind de ajutor mai ales persoanelor sedentare, cu probleme de digestie, având o eficiență specială pentru combaterea atoniei digestive. Blefarită - se face o infuzie mai concentrată puțin și apoi se pune la 100 ml de ceai o linguriță de miere. Se amestecă foarte bine și apoi se pun comprese de mai multe ori pe zi, pe ochii închiși. Bronșită - comisia europeană de farmacognozie consideră în lumina studiilor recente că florile de soc au efect de fluidificare al secrețiilor bronhice, efecte antiinflamatoare bronhice și expectoran-
te, comparabile cu cele ale unor medicamente de sinteză, recomandând ca atare folosirea socului în bolile respiratorii. Se folosește sub formă de infuzie câte 3-4 căni pe zi. Efectele sunt amplificate dacă sunt combinate cu rădăcină de Ciuboțica cucului și Brusture. Calculoză renală - florile de soc au efecte diuretice și sudorifice puternice, stimulând ca atare eliminarea masivă a apei din corp, prin urină și transpirație. Persoanele care au probleme cu eliminarea apei din țesuturi, trezindu-se dimineața cu mâinile, picioarele ori tenul umflat din cauza reținerii de apă, ar trebui să ia această plantă. Seara și dimineața se bea câte o cană, tratamentul fiind recomandat și pentru prevenirea calculozei renale, a nefritei și insuficiența renală. Cancer - având în vedere faptului că ceaiul din flori de soc este un excelent diuretic și un curățitor excelent al organismului se poate lua și în cazurile de cancer câte un litru de ceai pe zi. Cistită - Se va consuma intern câte un litru de ceai pe zi, pentru efectul antimicrobian, antiinflamator și totodată diuretic puternic. Chist ovarian - Se mai poate consum și 21 lingură de tinctură diluată cu 100 ml apă dimineața pe stomacul gol și aceiași doză se va lua și seara tot înainte de masă. În cazul chistului ovarian și al ovarelor polichistice, fibromul uterin și mastozei în special atunci când acestea sunt asociate constipației, acest tratament este foarte util. De asemenea se poate folosi în special în aceste cazuri și extractul din muguri de zmeur, câte 50 de picături de 3 ori pe zi. Colesterol - spre deosebire de alte remedii, socul nu determină scăderea valorilor colesterolului, ci împiedică într-o bună măsură oxidarea sa în organism, proces care duce la apariția depunerilor de pe artere, la boli cardiace și vasculare grave. Se administrează infuzia de soc, câte 2-3 căni pe zi în cure de 4 săptămâni, cu 2 săptămâni de pauză. Colici abdominale sau chiar renale - se aplică extern ceai din flori de soc mai concentrat în funcție de toleranță și de efect. Menționăm că în unele cazuri este foarte util să se aplice ceai rece și în altele este indicat ceaiul cât mai cald, pentru diminuarea durerilor.
1106
Conjunctivite - se face o infuzie mai concentrată puțin și apoi se pune la 100 ml de ceai o linguriță de miere. Se amestecă foarte bine și apoi se pun comprese de mai multe ori pe zi, pe ochii închiși. Constipație - Ca laxativ 1-2 lingurițe de flori se vor pune după mărunțire în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se vor strecura. Se va consuma seara la culcare. Extract fluid din scoarță uscată și mărunțită în doze de 20 g pe zi, în doze mai mari devine un purgativ drastic. Se diluează o linguriță de marmeladă de fructe cu o jumătate de cană de ceai de Volbură și roiniță. Se pot consuma 2-3 căni din amestec cu un efect laxativ foarte puternic. De asemenea există la magazinele de profil un sirop din fructe foarte eficient. Se poate lua câte o linguriță de suc obținut cu storcătorul de fructe din fructe proaspete. Există la magazinele de profil și un „deoxifiant“ produs de Dacia Plant care este foarte eficient. Se va lua câte o linguriță de câte ori este nevoie. Este tot din fructe preparat. Contuzii -Extern- se face un ceai mai concentrat din 4 lingurițe de flori mărunțite puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pun comprese de 2-3 ori pe zi cu acest ceai. Crize gutoase - se consumă un litru de ceai pe zi pentru efectul de eliminare a toxinelor din organism. Extern pentru calmarea durerilor se vor folosi infuzii mai concentrate și este preferabil să se aplice calde și să se țină atât timp cât sunt calde sau până la dispariția durerilor. Toate preparatele cu soc au acțiune laxativă, diuretică și sudorifică. Cura de slăbire - 1 linguriță de flori uscate se pune peste ele 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se consumă înainte cu 15 minute de fiecare masă contribuind la eliminarea acidului clorhidric din stomac lucru ce va face mai dificilă eliminarea din stomac a hranei deoarece nu se poate digera și atunci omul va consuma mai puține alimente. În plus se poate folosi tinctura de fructe care este foarte eficientă în curele de slăbire. Se ia în prima zi o linguriță în a doua 2 lingurițe, crescând progresiv doza până în a 7-a zi când se ajunge la 7 lingurițe. Se menține luarea
dozei de 7 lingurițe pe timp de 30 de zile. Se face apoi o pauză de 7 zile și se continuă în același mod dacă este necesar. Degerături - se fac în prima fază spălături cu ceai îndulcit cu miere din flori de soc, apoi în continuare se poate aplica compresă cu același ceai. Dermatoze atipice - se aplică local ceai concentrat din flori aplicat cu ajutorul unui pansament. Se aplică cât mai calde de mai multe ori pe zi. Digestie dificilă - se administrează pulberea de flori de soc, câte 1 linguriță, cu 10 minute înainte de mâncare. Florile de soc stimulează peristaltismul digestiv în general, fiind de ajutor mai ales persoanelor sedentare, cu probleme de digestie, având o eficiență specială pentru combaterea atoniei digestive. Dureri de cap - mai ales cele produse de răceală, de expunerea la frig și la vânt ori de existența unor infecții respiratorii (sinuzită, rinită) sunt calmate și chiar eliminate de infuzia fierbinte de flori de soc. Se beau 1-2 căni din această infuzie îndulcită cu miere, care trebuie consumată cât de caldă se poate suporta. În durerile de cap cronice se bea câte 2 căni de ceai pe zi. Dureri de gât - se face gargară de 3 ori pe zi cu infuzie de flori de soc. Are efecte stimulatoare a imunității locale și antiinfecțioase, ajută la eliminarea secrețiilor în exces, fiind de ajutor și în tratarea tusei uscate. Dureri reumatismale - Dacă vă supără reumatismul, e bine să faceți cure de câte 3 săptămâni cu infuzie combinată din flori de soc. Are efect depurativ, antiinflamator la nivelul articulațiilor și ajută la combaterea proceselor degenerative. - 2 lingurițe de flori mărunțite se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se vor consuma 3 ceaiuri pe zi călduțe. Eczeme - se aplică local ceai concentrat din flori aplicat cu ajutorul unui pansament. Se aplică cât mai calde de mai multe ori pe zi. Eliminarea toxinelor din organism a) 20 g suc obținut prin stoarcerea fructelor. b) 20-30 g suc din fructe amestecat cu 20% alcool. Alcoolul potențează în intensitate și rapiditate acțiunea sucului. Durerile pot dispărea în 10- 15 minute, iar în cazul formelor cronice după 3-5 zile.
1107
Tinctură din fructe de soc, pregătită din 30 g fructe de soc, amestecat cu 20% alcool alimentar în cure pentru dezintoxicare se consumă 10 zile la rând câte 1 linguriță dimineața și una seara. Edeme - florile de soc au efecte diuretice și sudorifice puternice, stimulând ca atare eliminarea masivă a apei din corp, prin urină și transpirație. Persoanele care au probleme cu eliminarea apei din țesuturi, trezindu-se dimineața cu mâinile, picioarele ori tenul umflat din cauza reținerii de apă, ar trebui să ia această plantă. Seara și dimineața se bea câte o cană. Erizipel - se aplică local ceai concentrat din flori aplicat cu ajutorul unui pansament. Se aplică cât mai calde de mai multe ori pe zi. Extern- se face un ceai mai concentrat din 4 lingurițe de flori mărunțite puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pun comprese de 2-3 ori pe zi cu acest ceai. Favus - Pomadă cu mâzgă (scoarța a 2-a se rade) se fierbe în untură pe baia de apă și se aplică pe favus, ca substanță vezicantă cu rol calmant. Febra - se administrează infuzia fierbinte de flori de soc, câte o jumătate de cană, de 2-3 ori pe zi. După administrare, se va remarca pentru câteva minute menținerea temperaturii ridicate a corpului, apoi socul va avea o acțiune asemănătoare cu a aspirinei, producând vasodilatație și o transpirație puternică, timp în care gradat, temperatura corpului va scădea. Este un remediu foarte eficient și spre deosebire de febrifugele de sinteză, nu deprimă sistemul imunitar și nu „încurcă“ mecanismul febrei care în anumite limite este cât se poate de benefică, fiind un mijloc natural de apărare a corpului împotriva infecției. Fibrom uterin - Se mai poate consum și 12 lingură de tinctură diluată cu 100 ml apă dimineața pe stomacul gol și aceiași doză se va lua și seara tot înainte de masă. În cazul chistului ovarian și al ovarelor polichistice, fibromul uterin și mastozei în special atunci când acestea sunt asociate constipației, acest tratament este foarte util. De asemenea se poate folosi în special în aceste cazuri și extractul din muguri de zmeur, câte 50 de picături de 3 ori pe zi. Flegmoane - se aplică local ceai concentrat din
flori aplicat cu ajutorul unui pansament. Se aplică cât mai calde de mai multe ori pe zi. Foliculite - Extern- se face un ceai mai concentrat din 4 lingurițe de flori mărunțite puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pun comprese de 2-3 ori pe zi cu acest ceai. Furuncule - se consumă intern câte 2-3 căni pe zi de infuzie din flori pentru eliminarea toxinelor din organism și extern se aplică compresă cu ceai din flori aplicată caldă pentru colectarea puroiului și apoi după eliminarea puroiului se poate aplica și rece pentru rolul dezinfectant și cicatrizant. Gripă - luând în considerare studiile făcute în acest domeniu, comisia europeană de profil a aprobat folosirea socului în cazurile de răceală cu manifestări nazale, bronhice și la nivelul gâtului. În sprijinul acestei recomandări se menționează că florile de soc au efecte antivirale, de creștere și de fluidificare a secreției bronhice, de stimulare a transpirației, ceea ce duce la reducerea considerabilă a timpului de manifestare a răcelilor comune și a gripei. Se bea în prima zi de manifestare a răcelii câte 2-3 căni de infuzie fierbinte de flori de soc, continuându-se tratamentul în următoarele zile cu consumarea unui litru de infuzie zilnic. Gută - se consumă un litru de ceai pe zi pentru efectul de eliminare a toxinelor din organism. Extern pentru calmarea durerilor se vor folosi infuzii mai concentrate și este preferabil să se aplice calde și să se țină atât timp cât sunt calde sau până la dispariția durerilor. Guturai - inhalație 2-3 lingurițe de flori se pun într-un vas cu apă clocotită. Se fac 3 inhalații pe zi dintre care una înainte de culcare de câte 10 minute. Hemoroizi - suc din frunze obținut cu ajutorul storcătorului de fructe din frunze proaspete puțin umezite în prealabil cu apă rece. Hidropizie - (acumularea de lichid în pleură, pericard, peritoneu, articulații) prezentă la bolnavii cardio-renali sau la alte afecțiuni ca adjuvantinfuzie din 2-3 lingurițe de flori uscate peste care se va turna 250 ml apă clocotită. Se lasă acoperit pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3-4 căni pe zi, eventual îndulcită cu miere dacă nu există contraindicații. Se mai poate folosi coaja
1108
din care se pun 2 linguri la 500 ml apă și se fierbe până rămâne numai o cană după care se strecoară. Se consumă 2-3 căni din acestea pe zi. Este un diuretic excepțional ajutând în toate aceste cazuri. Infecții la unghii - se zdrobesc fructele de soc și se aplică pe locurile bolnave (se fixează cu un deget de cauciuc tăiat dintr-o mănușă pentru treburile gospodărești.). Când terciul se uscă, se înlocuiește cu altul proaspăt. Pielea trebuie să fie colorată în albastru. Tratamentul durează mai multe săptămâni. Se recomandă să fie făcut peste noapte. Uneori unghia bolnavă cade și crește alta nouă. Infecția gripală - în anul 2000 o comisie guvernamentală germană de control a eficienței plantelor medicinale, cunoscută în lumea medicală sub denumirea de „Comisia E“ a concis, după studii amănunțite, că florile de soc sunt un ajutor de încredere în combaterea rinitei, faringitei, a laringitei sau a bronșitelor produse de infecții cu viruși gripali din grupele A sau B. Administrarea de pulbere de soc 4 doze a câte 3-5 g pe zi, amplifică rapid răspunsul sistemului imunitar, la agresiunea virușilor, combate inflamațiile mucoaselor, reduce durerile de cap și durerile musculare, amplifică tonusul psihic. Cel mai bun moment pentru administrarea socului este debutul infecției, când apar primele simptomeusturime în gât, senzație de iritație nazală, ușoare dureri de cap. Insuficiență renală - florile de soc au efecte diuretice și sudorifice puternice, stimulând ca atare eliminarea masivă a apei din corp, prin urină și transpirație. Persoanele care au probleme cu eliminarea apei din țesuturi, trezindu-se dimineața cu mâinile, picioarele ori tenul umflat din cauza reținerii de apă, ar trebui să ia această plantă. Seara și dimineața se bea câte o cană, tratamentul fiind recomandat și pentru prevenirea calculozei renale, a nefritei și insuficiența renală. Întinerirea organismului - un experiment care a avut loc în Elveția a avut drept subiect efectul florilor de soc asupra persoanelor de vârsta a doua și a treia. La acest studiu au participat 207 persoane, bărbați și femei, cărora li s-a administrat, vreme de o săptămână câte 9-15 g flori de soc pe zi, sub formă de extract apos (infuzie) sau pulbere. Studiul a fost condus de medicul Brunhil Zechelius, de la Institu-
tul Național de Nutriție Științifică din Elveția, care a remarcat, la peste 90% din participanți rezultate pozitive. Cele mai clare efecte au fost cele de reducere a greutății corporale, pe seama eliminării excesului de apă și a anumitor toxine din organism, normalizând tensiunea arterială, îmbunătățirea digestiei și a eliminării. Un alt efect spectaculos a fost îmbunătățirea memoriei și a capacității de concentrare a participanților, mulți dintre ei relatând că în bună măsură, le-au revenit facultățile intelectuale din tinerețe. Un alt rezultat excepțional al acestui tratament intensiv de reîntinerire a fost redobândirea tonusului psihic, participanții remarcând o stare de optimism și de vioiciune în urma tratamentului, de doar 7 zile, cu flori de soc. Litiaze în special urinară - florile de soc au efecte diuretice și sudorifice puternice, stimulând ca atare eliminarea masivă a apei din corp, prin urină și transpirație. Persoanele care au probleme cu eliminarea apei din țesuturi, trezindu-se dimineața cu mâinile, picioarele ori tenul umflat din cauza reținerii de apă, ar trebui să ia această plantă. Seara și dimineața se bea câte o cană, tratamentul fiind recomandat și pentru prevenirea calculozei renale, a nefritei și insuficiența renală. Mastoză - Se mai poate consum și 12 lingură de tinctură diluată cu 100 ml apă dimineața pe stomacul gol și aceiași doză se va lua și seara tot înainte de masă. În cazul chistului ovarian și al ovarelor polichistice, fibromul uterin și mastozei în special atunci când acestea sunt asociate constipației, acest tratament este foarte util. De asemenea se poate folosi în special în aceste cazuri și extractul din muguri de zmeur, câte 50 de picături de 3 ori pe zi. Migrene - Infuzie din flori uscate se aplică pe locul dureros în nevralgia de trigemen fiind aplicate calde. Se mai poate face o infuzie din 50-100 g flori, frunze, fructe peste care se toarnă 3 litri de apă clocotită. Se lasă acoperit pentru 30 de minute, după care se strecoară, apoi se toarnă în apa din cadă și se face baie timp de 30 de minute la 37 de grade. Nefrită cronică - florile de soc au efecte diuretice și sudorifice puternice, stimulând ca atare eliminarea masivă a apei din corp, prin urină și transpirație. Persoanele care au probleme cu elimi-
1109
narea apei din țesuturi, trezindu-se dimineața cu mâinile, picioarele ori tenul umflat din cauza reținerii de apă, ar trebui să ia această plantă. Seara și dimineața se bea câte o cană, tratamentul fiind recomandat și pentru prevenirea calculozei renale, a nefritei și insuficiența renală. Nevralgii - Infuzie din flori uscate se aplică pe locul dureros în nevralgia de trigemen fiind aplicate calde. Se mai poate face o infuzie din 50-100 g flori, frunze, fructe peste care se toarnă 3 litri de apă clocotită. Se lasă acoperit pentru 30 de minute, după care se strecoară, apoi se toarnă în apa din cadă și se face baie timp de 30 de minute la 37 de grade. Din sucul obținut prin stoarcerea fructelor și alcool (o lingură de alcool la 5 linguri suc) se obține un calmant cu efect rapid în nevralgiile acute (sciatică, reumatism, articulare) sau în 3-5 zile în formele cronice. Se poate folosi perioade mai lungi de timp, pentru că se aplică extern. Nevralgie sciatică - infuzie din 2 lingurițe de flori uscate peste care se toarnă 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi. În durerile intercostale sau de sciatică 100 g fructe, flori și frunze de soc și 3 litri de apă se infuzează 30 minute, apoi se strecoară în cadă unde se va sta la o temperatură puțin mai ridicată ca și cea a corpului, 30 minute. Se mai pot aplica și prișnițe pe locurile dureroase. Nevralgie de trigemen - infuzie din 2 lingurițe de flori uscate peste care se toarnă 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi. Nevralgie intercostală - infuzie din 2 lingurițe de flori uscate peste care se toarnă 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi. Se mai poate face o infuzie din 50 g flori, frunze și fructe la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă pentru 30 de minute, se strecoară și se aplică apoi comprese calde pe locul dureros. Obezitate -Fructe sub formă de suc se va folosi câte o linguriță de trei ori pe zi înainte de mese în curele de slăbire. Pentru că nu se poate menține o perioadă mai lungă și pentru că este unul din cele mai eficiente metode de slăbire se va obține sucul
din fructe prin strivire, apoi se strecoară foarte bine de mai multe ori pentru a nu rămâne pulpă de fruct și se va pune peste ele puțin alcool pentru al avea la îndemână o perioadă mai lungă. Se va lua maximum o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese. - O altă metodă este să se pună miere polifloră peste suc de fructe bine filtrat. 1:1 și să se păstreze în borcane bine închise. Se consumă, tot câte o linguriță înainte de mese. Orgelet - se face o infuzie mai concentrată puțin și apoi se pune la 100 ml de ceai o linguriță de miere. Se amestecă foarte bine și apoi se pun comprese de mai multe ori pe zi, pe ochii închiși. Ovare polichistice - Se mai poate consum și 12 lingură de tinctură diluată cu 100 ml apă dimineața pe stomacul gol și aceiași doză se va lua și seara tot înainte de masă. În cazul chistului ovarian și al ovarelor polichistice, fibromul uterin și mastozei în special atunci când acestea sunt asociate constipației, acest tratament este foarte util. De asemenea se poate folosi în special în aceste cazuri și extractul din muguri de zmeur, câte 50 de picături de 3 ori pe zi. Panarițiu - se zdrobesc fructele de soc și se aplică pe locurile bolnave (se fixează cu un deget de cauciuc tăiat dintr-o mănușă pentru treburile gospodărești.). Când terciul se uscă, se înlocuiește cu altul proaspăt. Pielea trebuie să fie colorată în albastru. Tratamentul durează mai multe săptămâni. Se recomandă să fie făcut peste noapte. Uneori unghia bolnavă cade și crește alta nouă. Pemfigus - infuzie din 2 lingurițe de flori, peste care se toarnă 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi. Extern- se face un ceai mai concentrat din 4 lingurițe de flori mărunțite puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pun comprese de 2-3 ori pe zi cu acest ceai. Periartrită scapulo-humerală - infuzie din 2 lingurițe de flori uscate peste care se toarnă 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi. Piele uscată, cu tendința de crăpare - mai ales în sezonul rece, dar și în perioadele cu vânt și aer uscat, se va face un masaj pe tot corpul cu ulei
1110
de flori de soc. Ideal ar fi ca acest tratament să se facă o dată la 7 zile. Eficiența maximă se obține aplicat la o jumătate de oră de la baie. Piele îmbătrânită - se tratează cu masaj cu ulei de soc. Se recomandă în special pentru pielea de pe picioare și de pe mâini, care are cele mai puternice tendințe de uscare și de formare a unor straturi rugoase. Pentru porțiunile de piele mai grasă, cu tendința de pletoră, se recomandă compresele cu infuzie din flori de soc. Pistrui - se aplică ceai cu puțin suc de lămâie de 2-3 ori pe zi, până la dispariție sau diminuarea petelor de la pistrui. Prevenirea infecțiilor renale și urinare persoanele ce se confruntă frecvent cu afecțiuni cum ar fi nefrita, pielonefrita sau cistita vor face de 2 ori pe an, la trecerea de la sezonul cald la rece și viceversa o cură de infuzie cu flori de soc. Un litru din această infuzie consumat zilnic stimulează puternic activitatea rinichilor, mărind diureza, amplificând imunitatea locală, ajutând chiar la prevenirea formării nisipului și pietrelor la rinichi. Psoriazis - intern se consumă 1 litru de infuzie zilnic și extern tot cu ceai din acesta însă îndulcit cu miere se aplică pe răni 1-2 ori pe zi. Răceală - luând în considerare studiile făcute în acest domeniu, comisia europeană de profil a aprobat folosirea socului în cazurile de răceală cu manifestări nazale, bronhice și la nivelul gâtului. În sprijinul acestei recomandări se menționează că florile de soc au efecte antivirale, de creștere și de fluidificare a secreției bronhice, de stimulare a transpirației, ceea ce duce la reducerea considerabilă a timpului de manifestare a răcelilor comune și a gripei. Se bea în prima zi de manifestare a răcelii câte 2-3 căni de infuzie fierbinte de flori de soc, continuându-se tratamentul în următoarele zile cu consumarea unui litru de infuzie zilnic. Răni - se spală rănile cu infuzie caldă pentru curățire și dezinfectare și apoi se aplică compresă cu ceai cald în care s-a pus 1 linguriță de miere la 100 ml infuzie. Retenția de apă în țesuturi - florile de soc au efecte diuretice și sudorifice puternice, stimulând ca atare eliminarea masivă a apei din corp, prin urină și transpirație. Persoanele care au probleme cu
eliminarea apei din țesuturi, trezindu-se dimineața cu mâinile, picioarele ori tenul umflat din cauza reținerii de apă, ar trebui să ia această plantă. Seara și dimineața se bea câte o cană, tratamentul fiind recomandat și pentru prevenirea calculozei renale, a nefritei și insuficiența renală. Reumatism - un studiu din anul 1997, publicat în „Journal of Ethnopharmacology“ a constatat acțiunea antiinflamatoare articulară a florilor de soc. Administrarea acestora în timpul crizelor reumatice reduce durerea, redă treptat mobilitatea articulațiilor, împiedică deteriorarea ireversibilă a finelor țesuturi cartilaginoase din interiorul articulațiilor. Florile de soc au administrate din timp un excelent efect de prevenire a crizelor reumatice. Se fac tratamente de câte 2 luni, timp în care se ia câte o linguriță de tinctură de flori de soc de 4 ori pe zi. Rinită - conform studiilor efectuate în Germania pe pacienți, florile de soc sunt un excelent antiinflamator în afecțiunile căilor respiratorii superioare. În cazurile acute se folosește infuzia fierbinte din soc (câte 3 căni pe zi), care are un efect drenor puternic. În sinuzită și rinita cronicizate se folosește câte un litru pe zi. Efectele cele mai bune se obțin prin combinarea în părți egale a florilor de soc cu rădăcină de Ciuboțica cucului (Primula officinalis). Mai multe studii ale remediilor pe bază de flori de soc și de rădăcină de Ciuboțica cucului au arătat că acestea îmbunătățesc drenajul, decongestionează căile nazale și diminuează inflamația membranelor mucoase. Rinită banală - 1-2 lingurițe de flori uscate se pune peste ele 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3-4 căni pe zi. Rinită gripală - 1-2 lingurițe de flori uscate se pune peste ele 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3-4 căni pe zi. Rujeolă - se consumă 3 căni de ceai cald îndulcit cu miere dacă nu există contraindicații. Acesta poate s distrugă o serie de germeni patogeni din organism și totodată drenează de toxine organismul. Scarlatină - se consumă 3 căni de ceai cald îndulcit cu miere dacă nu există contraindicații. Acesta poate s distrugă o serie de germeni pato-
1111
geni din organism și totodată drenează de toxine organismul. Sinuzită - conform studiilor efectuate în Germania pe pacienți, florile de soc sunt un excelent antiinflamator în afecțiunile căilor respiratorii superioare. În cazurile acute se folosește infuzia fierbinte din soc (câte 3 căni pe zi), care are un efect drenor puternic. În sinuzită și rinita cronicizate se folosește câte un litru pe zi. Efectele cele mai bune se obțin prin combinarea în părți egale a florilor de soc cu rădăcină de Ciuboțica cucului (Primula officinalis). Mai multe studii ale remediilor pe bază de flori de soc și de rădăcină de Ciuboțica cucului au arătat că acestea îmbunătățesc drenajul, decongestionează căile nazale și diminuează inflamația membranelor mucoase. Stimularea lactației - se consumă zilnic ceai de soc din flori pentru efectul de stimulare a lactației. Tratarea nevralgiei a) 20 g suc obținut prin stoarcerea fructelor. b) 20-30 g suc din fructe amestecat cu 20% alcool. Alcoolul potențează în intensitate și rapiditate acțiunea sucului. Durerile pot dispărea în 10- 15 minute, iar în cazul formelor cronice după 3-5 zile. Tulburări de vedere - pudra obținută din fructe de soc (se macină fin cu ajutorul râșniței de cafea fructe mature uscate). Se vor lua 4 lingurițe de praf pe zi, pe stomacul gol, apoi nu se va consuma nimic 15 minute. Se face minimum 4 săptămâni zilnic. Are acțiune destul de puternică în tulburările de vedere, îmbunătățirea vederii nocturne, tulburări de tranzit intestinal și convalescență. Tulburări hormonale diverse - se consumă 3 căni de ceai cald îndulcit cu miere dacă nu există contraindicații. Acesta poate s distrugă o serie de germeni patogeni din organism și totodată drenează de toxine organismul. Se mai poate consum și 12 lingură de tinctură diluată cu 100 ml apă dimineața pe stomacul gol și aceiași doză se va lua și seara tot înainte de masă. În cazul chistului ovarian și al ovarelor polichistice, fibromul uterin și mastozei în special atunci când acestea sunt asociate constipației, acest tratament este foarte util. De asemenea se poate folosi în special în aceste cazuri și extractul din muguri de zmeur, câte 50 de picături de 3 ori pe zi.
Tulburări nervoase induse de medicația psihotropă - un studiu făcut în Serbia a pus în evidență faptul că florile de soc administrate în paralel cu medicamentele cu acțiune sedativă asupra sistemului nervos central, cum ar fi fenobarbitalul sau morfina, reduc spectaculos efectul acestora. Mai mult, după ce se întrerupe administrarea acestor medicamente pentru o perioadă, tratamentul cu flori de soc ajută la revenirea rapidă a activității nervoase la normal. Cercetări în curs de desfășurare urmăresc să pună în evidență și o capacitate a principiilor active din florile de soc de a reduce dependența de anumite sedative de sinteză. Se folosește pulberea de flori de soc, din care se ia câte 1 linguriță (3-5 g) de 3 ori pe zi. O cură durează maximum o lună și jumătate, după care se face o pauză de 3 săptămâni. Ulcerele pielii - se aplică după spălare cu infuzie de flori de soc o compresă care se umezește tot cu infuzie din flori de soc, dar în aceasta se va pune obligatoriu miere de albine câte 1 linguriță la 100 ml lichid. Ulcioare - se face o infuzie mai concentrată puțin și apoi se pune la 100 ml de ceai o linguriță de miere. Se amestecă foarte bine și apoi se pun comprese de mai multe ori pe zi, pe ochii închiși. Urticarie - se aplică după spălare cu infuzie de flori de soc o compresă care se umezește tot cu infuzie din flori de soc, dar în aceasta se va pune obligatoriu miere de albine câte 1 linguriță la 100 ml lichid. Intern se poate consuma 1 litru de ceai pe zi, preferabil îndulcit cu miere dacă nu există contraindicații. Detoxifiant -produs de Dacia Plant- din fructe de soc. Acțiuni: antialergic, antigutos și antireumatic puternic, antitoxic, antiseptic mediu-slab, carminativ ușor, coleretic și colagog mediu, diuretic și depurativ puternic, expectorant, hipoglicemiant ușor, laxativ puternic, tonic amar, tonic hepatic determinând o scădere rapidă în greutate prin diureză, prin normalizarea metabolismului și prin stimularea funcțiilor de eliminare. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: îngrășare, obezitate, celulită, acumulare de apă în țesuturi, constipație atonă, gută, reumatism, alergie, dermatoză alergică, acnee, eczemă infecțioa-
1112
să rezistentă la tratament, sclerodermie (adjuvant), îmbătrânire prematură, aspect îmbătrânit al pielii, intoxicații diverse (dar nu în faza acută), imunitate slăbită, atonie digestivă, hemoroizi. Tinctura de fructe de soc. Sambucus nigra. Produsă de Dacia Plant Sebeș. Acțiune farmacologică: Intern: antifebril, depurativ foarte puternic, diuretic, antiseptic intestinal (acționează în special asupra florei de putrefacție), laxativ (în doze mici), purgativ puternic (în doze medii sau mari), hipotensiv, stimulează refacerea epiteliului renal. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: Intern: obezitate, îngrășare, acnee, psoriazis, sclerodermie, dermatoză alergică, boli de piele rezistente la alte forme de tratament, adjuvant în insuficiența renală, tulburări hormonale, tulburări hormonale care apar în urma tratamentului cu anticoncepționale sau corticoizi, constipație cronică și acută (inclusiv formele rezistente la tratamentele clasice), reumatism, gută, alergie, psihice diverse (în special atunci când sunt asociate cu constipația). Administrare conform prospectului. Contraindicații: nu se cunosc. Socata. Socul este unul dintre cele mai bune depurative, pentru că favorizează eliminarea apei din țesuturi este recomandat și pentru obezitate- în această situație socata se prepară cu miere. Combate constipația și ajută procesul digestiei. Cura de vară cu socată este foarte bună, deoarece te ajută să scapi de toxinele acumulate în organe și îți crește tonusul. Suc acidulat. Ingrediente: 1 kg zahăr sau miere, 2-3 mâini de soc proaspăt, 5 lămâi, 8 litri de apă, 1 vârf de cuțit de drojdie. Preparare și administrare: se pune într-un borcan de 10 l apa, florile de soc și lămâia tăiată felii. Se adaugă zahărul sau mierea și drojdia și se amestecă încet. Se acoperă borcanul cu un tifon și se lasă la soare pentru 3-4 zile, amestecând zilnic cu o lingură de lemn. În final se strecoară și se pune în sticle la frigider.
1113
SOIA
Soja hipoida Fam. Papilonaceae sau Fabaceae. Denumiri populare: fasole japoneză, fasole soia, păsulă. Istoric. Plantă sacră în Asia este aliatul femeilor și al vegetarienilor. Originară din China și Japonia, răspândită în SUA și în multe țări europene, printre care Germania și Franța. Descriere: plantă erbacee, anuală, legumicolă, cultivată. Rădăcină pivotantă, lungă până la 1 m, multiplicată, cu numeroase nodozități. Tulpina erectă sau semierectă, mai mult sau mai puțin ramificată, înaltă de 30-150 cm, cu perișori aspri, deși, albicioși-gălbui, brun, roșiatici, etc. Frunze trifoliate, mari, păroase, lung pețiolate, cu foliola mijlocie ovată, cele laterale sagitat-ovate. Stipele reduse. Flori liliachii sau albe gălbui, cu diferite nuanțe, lipsite de miros și nectar, grupate câte 39 în raceme. Se deschid dimineața până la ora 9. Înflorire în lunile VII-VIII. Păstaie ușor curbată, lungă de 3-6 cm, lată de 1 cm, acoperită cu numeroși perișori, galbenă sau galbenă brună, dehiscentă cu 2-4 semințe. Semințe de formă, mărime și culori diferite.
Se poate prezenta sub diferite forme în comerț: boabe proaspete, boabe uscate, germeni de soia. Boabele proaspete sunt excelente pentru mâncărurile pe bază de pește și carne. Din boabele proaspete măcinate se obține „laptele de soia“ și „tofu“, un fel de brânză. Tofu este ideal pentru salate. Compoziție chimică: boabe de soia - protide (până la 40%), comparativ cu carnea care are doar 15-20%. 422 calorii la 100 g. Mai conține de asemenea toți aminoacizii esențiali, lipide esențiale compuse din acizi grași polinesaturați (18 g), glucide (30 g), săruri minerale, enzime, lecitine, rezine, ceruri, vitaminele A, B1, B2, C, D, E, fito-hormoni (izoflavone- numite și flavonoide- genisteina, daidzeina și glicetina), fier 8,4 mg%, calciu 280 g, lecitină, diastaze, fibre 5 g, etc. Germenii de soia. 53 calorii la 100 g, apă 85%, proteine 6 g, glucide 4,5 g, fibre 2 g, calciu 40 mg, fier 1 mg. Făina de soia: conține- 26% hidrați de carbon, 15-22% grăsimi, 37-40% proteine, între care o mulțime de aminoacizi valoroși. În plus bobul de soia conține vitamine precum: A, B1, B2, B5, B6, C, D, E și multe minerale. Într-o sută de grame de soia găsim 1850 mg potasiu, 555 mg fosfor, 195 mg calciu și 4 mg sodiu. La acestea se adaugă și alte substanțe valoroase- lecitină, celuloză, ceară. Iar acizii grași nesaturați din uleiul de soia o recomandă ca pe un dușman al colesterolului. Conține acizi grași saturați, acid oleic. Uleiul de soia- la 100 g produs- proteine 40 mg, grăsime vegetală 20 g, lecitină 2 mg, calorii 141 Kcal, colesterol 0, magneziu 242 mg, calciu 260 mg, vitamina E 13,3 mg, vitamina B1 0,63 mg, fier 12 mg. Proprietăți farmacologice: aliment complex, mineralizant, antisclerogen, hipocolesterolemiant, menține constant nivelul lipidelor și al glucozei în sânge. Are de 2 ori mai mult calciu ca laptele, conține magneziu și alte minerale foarte importante, vindecă o serie de afecțiuni ale menopauzei pentru că are o serie de hormoni feminini, numite izoflavone, care protejează femeile de tulburările produse de menopauză. Atenuează bufeurile de căldură, previne osteoporoza. Este un important anticancerigen, în special în cancerul de sân, cu condiția să
1114
se consume 40 g zilnic. Este un înlocuitor excelent al cărnii și peștelui. Boabele de soia sunt bogate în lipide esențiale care protejează celulele și fluidifică sângele, ajutând în afecțiunile inimii. Preparatele din soia sunt aliați de nădejde ai omului modern pentru menținerea echilibrului fizic și psihic. Bogată în proteine de calitate, în minerale și în vitamine această legumă poate substitui cu succes carnea. Testele arată că soia poate lupta eficient împotriva cancerului și osteoporozei. După o atentă selecție a boabelor de soia acestea sunt prăjite, proces care variază în funcție de vreme, presiunea aerului, densitatea aerului și umezeală. Specialiștii recomandă dieta cu soia în mai multe afecțiuni. De exemplu, făina de soia este un aliment valoros pentru bolnavii de diabet, gută, reumatism, demineralizare, tulburări de metabolism lipidic, dereglări de creștere și anemie. O dietă bogată în soia combate boli grave precum: hepatita, astenia, surmenajul sau cancerul de sân. Și cei care sunt în convalescență se refac mai repede dacă mănâncă preparate din soia. În Japonia de pildă femeile includ în rația cotidiană soia și astfel depășesc mai ușor perioada menopauzei. Nutriționiștii cred că această performanță se datorează hormonilor vegetali existenți în bobul de soia, care înlocuiesc cu succes procentajul scăzut al hormonilor estrogeni, secretați de organismul femeilor aflate în această etapă. Pentru femeile tinere, soia este un protector important împotriva cancerului de sân. Antioxidanții sunt protectori ai organismului împotriva radicalilor liberi, cu efecte nocive. Se găsesc în legume, fructe, lactate, plante medicinale și în carnea albă, contribuind la menținerea sănătății celulelor. Cantitatea mare de antioxidanți din soia numiți izoflavonoizi, contribuie la menținerea echilibrului hormonal. De asemenea au puterea de a menține nivelul normal al colesterolului bun și de a reduce efectele colesterolului rău din organism. După ce sunt prăjite, boabele de soia sunt lăsate să se răcească și apoi sunt împachetate în vid pentru a permite păstrarea aromei. Soia este un înlocuitor natural al cafelei și vă poate scăpa de dependența de cafea. Surprinde prin virtuțile sale terapeutice, iar în
ultimele decenii a devenit principalul ingredient al oricărui regim alimentar. Cercetările au demonstrat că soia poate fi un aliat al omului modern în lupta pentru menținerea echilibrului fizic și psihic. Uleiul de soia - în cantități mari, conține hormoni masculini și feminini, care previn pericolul pierderii sarcini și cresc potența. Sarea sterilizată, amestecată cu ulei de soia, se folosește pentru injecții subcutanate care cresc rezistența organismului la tuberculoză. E folosit și în afecțiunile rinichilor, ale sistemului nervos, crește imunitatea organismului, îmbunătățește activitatea intestinului. Vitamina E din uleiul de soia stimulează activitatea musculară, împiedică îngrășarea peste măsură, îmbunătățește consumul de oxigen în țesuturi și dezvoltă capilarele. Nutriționiștii recomandă laptele de soia în orice cură de slăbire și pentru că nu provoacă aciditate gastrică precum cel de vacă, e indicat în afecțiunile gastrice și intestinale. Făina de soia - spre deosebire de făina de grâu, cea de soia este de 20 de ori mai bogată în materii grase și de patru ori mai bogată în sodiu. În schimb este săracă în carbohidrați. Este folosită în cele mai diverse preparate de panificație. Acestui sortiment de făină îi lipsește totuși glutenul, o proteină necesară organismului, existentă în pâinea dospită. Datorită acestui lucru este recomandată persoanelor cu intoleranță la gluten. Ca și fasolea poate fi toxică dacă nu este pregătită corect. De aceea se recomandă produsele semipreparate (cuburi, șnițele, granule). Mugurii de soia sunt recomandați pentru afecțiunile renale. Alimentație - aliment complet, foarte digestibil. Rol, plastic și stimulator pentru mușchi, oase, nervi. Energizant, remineralizant și echilibrant celular. Recomandat în complectarea alimentației la copii, la adulții surmenați, demineralizați, nervoși. Semințele și păstăile verzi sau semințele încolțite se consumă în salate, având o excepțională valoare nutritivă și terapeutică în combaterea asteniei (conțin acid lecitino-fosforic). Aliment prețios pentru bolnavii de diabet. Produsele industriale se pot consuma ca alimente, din semințe. Înlocuiesc carnea în alimentație. Făina de soia este de 20 de ori mai bogată în materii grase și de 4 ori mai bogată în azot
1115
decât făina de grâu. Poate fi întrebuințată pentru prepararea pâinii de casă, tăiețeilor, maionezei, etc. Uleiul de soia este folosit la preparate culinare. Folosită în industria uleiului, în cea alimentară, dar și în fitoterapie, soia se cultivă în peste 30 de varietăți și soiuri. SUA valorifică la maximum calitățile soiei prin cele 60 de sortimente alimentare. Este atât de ușor de preparat încât oricine vrea să pregătească o masă sărbătorească cu produse din soia, poate folosi de la aperitive , până la deserturi numai aceste produse. Laptele de soia preparat și în casă. Laptele de soia (bogat în vitamina B) care se găsește în magazine, se poate prepara și în casă. Aveți nevoie de 1 kg de semințe uscate de soia, pe care le puneți în apă cu o linguriță rasă de sare, timp de 16-18 ore. După ce s-au înmuiat, semințele se spală și se trec prim mașina de tocat. În pata obținută se adaugă 4 litri de apă (la temperatura camerei) și puțină sare. Vasul va sta acoperit 30 de minute, apoi lichidul se strecoară. Pasta rămasă va fi folosită la prepararea unui nou extract de soia. Ambele extracte se amestecă și laptele obținut se pune la fiert. Masa de soia rămasă conține multe proteine. În plus, este bogată și în fier ușor asimilabil și reprezintă o sursă de celuloză. O lingură din această pastă are valoare nutritivă similară unui ou. Brânza combate tumorile. Tofu, brânza obținută din soia, are multe proteine și poate fi consumată în locul cărnii. Aceasta mai conține și calciu. Produsul de soia împiedică dezvoltarea tumorilor și scade nivelul colesterolului rău. Rația zilnică de semințe de soia- 40 g pentru femei pentru aportul de fier și proteine sau pentru a combate efectele neplăcute ale menopauzei. Pentru vegetarieni 100 g pe zi, pentru a compensa absența proteinelor animale. Bolnavii cu risc cardiac 40 g pe zi. Ultima descoperire legată de soia este că aceasta este un înlocuitor foarte bun și foarte aromat pentru cafea. Mai mult de atât, aceasta are și efecte benefice asupra sănătății. Cafeaua din soia este un produs destul de nou, dar foarte util. Proteinele din soia conțin 8 aminoacizi esențiali. Soia nu conține colesterol și are
numeroși carbohidranți, vitamina B și fier. Soia cel mai tare antioxidant. Antioxidanții sunt compuși naturali care protejează organismul împotriva substanțelor toxice, substanțe care atentează la sănătatea sistemului imunitar. Se găsesc în legume, fructe, lactate, plante medicinale și carne albă și ajută la menținerea sănătății celulelor. Și soia are un conținut ridicat de antioxidanți, numiți izoflavone, care mențin echilibrul hormonal. Nutriționiștii mai recomandă soia pentru prevenirea cancerului de colon, de sân sau de prostată. Tot izoflavonele reușesc să scadă nivelul colesterolului „rău“ și să mențină un nivel normal al colesterolului „bun“. Inamicul cancerului. Pe lângă vitamine și minerale, soia conține izoflavone, care măresc imunitatea, împiedică mutațiile celulelor normale în celule canceroase, asigură permeabilitatea și flexibilitatea vaselor de sânge. Ultimele cercetări arată că boabele de soia au calitatea de a ne proteja împotriva cancerului de prostată și a celui mamar. Cercetători consideră că soia inhibă în cancer dezvoltarea a noi vase de sânge, stopând extinderea tumorii. Cele mai bogate surse de izoflavone se găsesc în laptele de soia, iaurt și tofu, în timp ce produsele procesate sunt sursa cea mai săracă. Pro și contra modificărilor genetice. Se presupune că tipurile de soia modificate genetic ar dăuna sănătății, dar nici un studiu nu a demonstrat acest lucru. Riscurile potențiale sunt: toxicitate, alergii, rezistență la anumite antibiotice. Testele au arătat că, până în prezent, soia modificată genetic nu este periculoasă pentru organism. Din ianuarie 2007, aceste culturi sunt ilegale în România. Pentru mai multă siguranță, alegeți produsele de soia pe ambalajul cărora e precizat faptul că provin din culturi nemodificate genetic. Extractul de germeni de soia - am scris „extractul de germeni“ și nu germenii de soia ca atare, pentru că doar acest concentrat s-a dovedit a fi suficient de puternic pentru a bloca evoluția cancerelor și a tumorilor hormono-dependente, produse de xenoestrogeni. Prezent în produsul ZHEO- HORMONAL extractul de soia este destinat prevenirii acțiunii nocive a xenoestrogenilor, dar și pentru tra-
1116
tarea afecțiunilor deja instalate, cum ar fi cancerul de sân, ovarian și uterin, cancerul la testicule, infertilitatea masculină, sindromul ovarelor polichistice, mastozele. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni cardiace, afecțiuni osoase cu pierderea masei osoase, cancer în orice fază sau localizare în special la cancerul feminin (sân, ginecologic), constipație, convalescență, creștere, demineralizare, diabet, dismenoree, hipocolesterolemie, lipsa calciului, obezitate, reumatism, surmenaj fizic și intelectual, tulburările menopauzei. Preparare și administrare: - Boabe sau făină folosită la orice masă. - Laptele: 150 g boabe se moaie la un litru de apă timp de 36 de ore. Se separă apoi lichidul de partea mâloasă care se reia pentru o nouă pulverizare și care se amestecă din nou cu lichidul. Se pritocește și se filtrează. Laptele acesta trebuie consumat în 24 ore.(după Jean Valnet- Tratamente cu legume și fructe). - Soia consumată sub orice formă la fiecare masă este un tratament simplu și foarte eficient în afecțiunile de mai sus. - Se folosește uleiul în alimentație fără alte grăsimi timp de minimum 15 zile pentru scăderea colesterolului și în afecțiunile cardiace, diabet, convalescență, copii, astenie, convalescență. - Soia încolțită câte 100 g pe zi în toate afecțiunile de mai sus. Laptele de soia - se găsește în magazine, dar se poate prepara și în casă. Trebuie să pui un kilogram de semințe uscate de soia în apă cu puțină sare, la temperatura camerei, timp de 16-18 ore. Semințele înmuiate se spală bine și se trec prin mașina de tocat. Pasta obținută se amestecă cu 4 litri de apă (la temperatura camerei) cu sare și se lasă vasul descoperit 40-50 minute, amestecând din când în când. Se strecoară lichidul printr-un tifon și se stoarce bine. Se mai trece încă o dată prin mașina de tocat sau se pisează foarte bine. Se pun din nou 4 litri de apă la temperatura camerei cu mai puțină sare, se lasă vasul descoperit 40-50 minute, se amestecă și se strecoară în final. Se amestecă lichidele și se pun la fiert. Laptele obținut are gust de mazăre. La loc căldu-
ros, laptele de soia se acrește în 12-18 ore. Iaurtul, brânza și alte produse lactate, preparate din lapte de soia, își pierd gustul inițial de mazăre. Masa de soia rămasă după pregătirea laptelui conține multe proteine. Este bogată în fier, se asimilează ușor și reprezintă o sursă de celuloză. O lingură din această masă de soia înlocuiește un ou. Noutăți: se pare că soia este foarte indicată chiar și la cancerul de sân, ovar sau endometru unde era până acum interzisă. Dr. Michael Marton de la Bio Research Service Laboratory din Țara Galilor demonstrează că genisteina, principalul estrogen din isoflavona vegetală din soia, se leagă de receptorii beta estrogenici cu o afinitate similară tamoxifenului, un medicament folosit pentru prevenirea și tratarea cancerelor de sân la femeie. Genisteina pare să aibă același efect puternic asupra creșterii și reglării celulare favorizând inhibarea enzimelor necesare diviziunii celulare prevenind formarea unor noi rețele canceroase. Avantajele soiei nu se opresc aici. La femei în perioada menopauzei, estrogenii vegetali prezenți în soia par să frâneze estrogenii umani. La femeia postmenopauzată, orice acțiune estrogenică vegetală, chiar slabă poate favoriza diminuarea efectelor menopauzei și mai ales a bufeurilor de căldură. Combinații surpriză. - Broccoli prăjit cu tofi, este un concentrat de calciu. Soia sub formă de tofu (brânză) conține 128 mg calciu la 100, aproape tot atât cât laptele. Broccoli este una din legumele cele mai bogate în calciu și vitamina C, care are rol în mineralizarea osoasă. - Laptele de soia cu ciocolată. Laptele de soia conține vitamina B, necesară pentru memorie, iar ciocolata conține magneziul care favorizează concentrarea, cafeină și teobromină, stimulente cerebrale recunoscute. - Soia și ceapă- soia scade colesterolul rău. Acțiunea este optimizată de ceapă, care fluidifică sângele și previne riscul de apariție a cheagurilor. Tofu. Este un preparat din soia cu diferite alte ingrediente, dar arată ca o brânză și chiar are gustul
1117
de brânză. Aspectul este ca și la brânza telemea. Are foarte multe proteine putându-se folosi în locul cărnii de către cei care țin regim vegetarian. Este foarte interesant că ea absoarbe orice aromă așa că poate avea diferite gusturi în funcție de ceea ce dorește gospodina. Suplimentar are foarte mult calciu. Este indicată în special la cei care au diferite tumori pentru că are capacitatea de a absorbi tumorile și nu le mai dă voie să se dezvolte. Deci este foarte indicată să fie folosită de către cei cu afecțiuni canceroase. De asemenea se indică pentru scăderea colesterolului și este indicată de asemenea folosirea ei de către cei care sufere de diferite forme de diabet. Cura cu muguri de soia. Mugurii de soia sunt buni în salatele de crudități. Cura cu acești muguri este cea mai indicată metodă pentru restabilirea sănătății organismului. Se umple un sfert de borcan de 800 ml cu boabe de soia, se adaugă apă călduță până la jumătate, se leagă la gură cu tifon. Se lasă 12 ore la macerat, după care se scurge de apă. Într-o săptămână semințele germinează, timp în care se vor spăla de câteva ori pe zi cu atenție, apoi se pun la scurs, așa încât boabele să fie mereu umede, dar să nu stea muiate în apă. Atunci când au făcut colțișori de câțiva centimetri, se scot germenii din borcan, se îndepărtează cojile și boabele care nu au germinat și se pun la frigider. Din 400 g de semințe de soia se obține un kilogram și jumătate de germeni. Se recomandă cca 40 g de muguri de soia pe zi în cure zilnice de cât mai lungă durată.
1118
SORBESTREA
Sanguisorba officinalis Fam. Rosaceae. Denumiri populare: bibernie, bibernil, cabare, cârligățea, cârligățică, sângeroasă, sângerie, sorbitoare. Descriere: plantă erbacee, perenă, întâlnită prin fânețele umede, marginea tufișurilor, de la câmpie până la etajul montan. Rizom gros, brun. Tulpină erectă, glabră, ramificată în partea superioară, înaltă de 30-90 cm. Frunze penat-lobate, lungi de 40 cm cu 3-11 foliole alungit ovate, până la eliptice, cele inferioare în rozetă. Stipele pieloase la bază. Flori roșii purpurii, uneori brunii, grupate în capitule sau inflorescențe cilindrice, compacte. Caliciu din 4 foliole mici. Corola lipsește. Androceu din 4 stamine cu filamente roșiatice și antere galbene. Nectarii inelare. Gineceu din ovar inferior, unicarpelar, stil scurt, stigmat penicelat. Înflorire VI-X. Fructe nucule închise în receptacul. În terapeutică se folosesc părțile aeriene- Sanguisorba herba. În tradiția populară: florile și ramurile se fierbeau în rachiu, care se bea contra crampelor abdominale. În unele zone, rizomul ținut în rachiu se lua contra durerilor de stomac. Ceaiul din părțile
aeriene se luau contra diareei și dizenteriei la copii precum și contra scurgerilor de sânge și la vătămături. Compoziție chimică: rădăcinile și rizomul conțin tanin (catechol, galacatechol) în cantitate foarte mare, până la 25%, vitamina C 900-1000 mg/100 g. Acizi terpenici de tip ursolic, flavone, amidon, saponozide, zaharuri, ulei volatil, săruri minerale. Acțiune farmaco-dinamică: antidiareic, astringent cu acțiune hemostatică locală prin coagularea proteinelor din plagă, utilizat în gingivite, hemoroizi în special. De asemenea vasodilatatoare, galactagogă, antispastică, antiinflamatoare, aperitiv- aromatică, diuretică, depurativă. Reglează tranzitul intestinal. Are o puternică acțiune antimicrobiană. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni renale, afecțiunile sânului cu inflamații, amigdalite, anemie, arsuri, bronșite, cistite, colite de fermentație, congestii venoase, congestie cefalică și la picioare, contuzii, crampe abdominale, diaree, dizenterie, enterocolită, faringite, hematurie, hemoptizie, hemoragii, infecții intestinale, infecții renale, înțepături de insecte, laringite, leucoree, lipsa laptelui la mame, menstre abundente și de lungă durată, metroragii la menopauză, plăgi, răni, ulcerele pielii. Preparare și administrare: Plantă proaspătă strivită - se aplică pe rănile care se doresc a fi tratate, protejată cu un tifon steril care nu se strânge prea tare ca să nu îngreuneze circulația. Se ține în funcție de toleranță până la 24 ore. Se lasă apoi la aer 1-2 ore după care se poate pune din nou plantă sub un tifon steril. Pulbere - 1 linguriță de praf fin obținut cu râșnița de cafea se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se va înghiți cu puțină apă. Se va lua de 3 ori pe zi în afecțiunile interne. Infuzie - O linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se poate folosi la afecțiunile mai ușoare câte 2-3 căni pe zi, consumate după mesele principale. Nu este indicat înainte de mese datorită taninului conținut. Se poate însă îndulci cu miere polifloră după gust dacă nu aveți contra
1119
indicații. Infuzie concentrată - 2 lingurițe de plantă se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute. Se strecoară. Este cea mai bună pentru afecțiunile în care se dorește oprirea sângelui. Infuzie externă - 4 linguri se vor pune la 500 ml apă. Se fierb timp de 10 minute după care se strecoară. Se va folosi extern la spălături sau în sângerările mari. Tinctură din 50 g de plantă mărunțită se va pune în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va pune la întuneric și la temperatura camerei. Se agită de mai multe ori pe zi, pentru a se putea extrage principiile active din plante. După 15 zile se strecoară și se transferă în recipiente mai mici cu dop ermetic. În funcție de gravitatea situației se vor administra de trei ori pe zi înainte de mesele principale între 10 picături până la 20 picături (1 linguriță) diluate în 100 ml apă. Se vor lua până la remedierea situației în afecțiunile interne (tranzitul intestinal dereglat, crampe abdominale, etc). Această tinctură se poate administra și în amestec cu alte tincturi. Salată - Planta proaspătă se poate consuma ca salată, în orice cantitate, singură sau cu alte legume (salată verde, ridichi, roșii, etc). Se poate consuma în funcție de toleranța individuală. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni renale - se poate folosi sub formă de pulbere câte o linguriță de 3 ori pe zi, o perioadă de 2 luni de zile luat zilnic, preferabil după mese. Se mai poate folosi sub formă de infuzie câte 1 cană de 3 ori pe zi. Planta și-a dovedit capacitatea de a distruge germenii patogeni. Se poate de asemenea folosi cu alte plante sau singură. Se mai poate folosi și tinctura câte o linguriță de tinctură diluată la 100 ml apă și consumat de 3 ori pe zi, pentru efectul antibiotic remarcabil pe care-l are această tinctură. În plus ajută și la calmarea durerilor. Afecțiunile sânului cu inflamații - 4 linguri de plantă mărunțită se pun la 500 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute și apoi se strecoară. Se pun cataplasme sau comprese cu acest lichid. Este bine ca pe timpul nopții să se pună o compresă mai groasă și deasupra să se pună o bucată de nailon
care să mențină mai mult timp umezeala pentru că nu este bine să se usuce. Se poate pune și plantă proaspătă strivită. Amigdalite - se poate folosi infuzia caldă eventual îndulcită cu miere de albine după gust dacă nu aveți contra indicații. Se pot lua 3 căni pe zi o perioadă de 2 luni. Extern se poate pune cataplasmă caldă chiar și peste noapte. Se face până la vindecare. Planta proaspătă se poate consuma ca salată, în orice cantitate, singură sau cu alte legume (salată verde, ridichi, roșii, etc). Se mai poate folosi și tinctura câte o linguriță de tinctură diluată la 100 ml apă și consumat de 3 ori pe zi, pentru efectul antibiotic remarcabil pe care-l are această tinctură. Anemie - 1 linguriță de praf fin obținut cu râșnița de cafea se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se va înghiți cu puțină apă. Se va lua de 3 ori pe zi în afecțiunile interne. Planta proaspătă se poate consuma ca salată, în orice cantitate, singură sau cu alte legume (salată verde, ridichi, roșii, etc). Se poate consuma în funcție de toleranța individuală. Arsuri - Plantă proaspătă strivită- se aplică pe rănile care se doresc a fi tratate, protejată cu un tifon steril care nu se strânge prea tare ca să nu îngreuneze circulația. Se ține în funcție de toleranță până la 24 ore. Se lasă apoi la aer 1-2 ore după care se poate pune din nou plantă sub un tifon steril. Bronșite - O linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se poate folosi la afecțiunile mai ușoare câte 2-3 căni pe zi, consumate după mesele principale. Nu este indicat înainte de mese datorită taninului conținut. Se poate însă îndulci cu miere polifloră după gust dacă nu aveți contraindicații. Cistite - 1 linguriță de praf fin obținut cu râșnița de cafea se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se va înghiți cu puțină apă. Se va lua de 3 ori pe zi în afecțiunile interne. 1 linguriță de praf fin obținut cu râșnița de cafea se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se va înghiți cu puțină apă. Se va lua de 3 ori pe zi în afecțiunile interne. Se mai poate folosi și tinctura câte o linguriță de tinctură diluată la 100 ml apă și consumat de 3 ori pe zi, pentru efectul antibiotic remarcabil pe care-l
1120
are această tinctură. Colite de fermentație - 1 linguriță de praf fin obținut cu râșnița de cafea se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se va înghiți cu puțină apă. Se va lua de 3 ori pe zi în afecțiunile interne. Se mai poate folosi și tinctura câte o linguriță de tinctură diluată la 100 ml apă și consumat de 3 ori pe zi, pentru efectul antibiotic remarcabil pe care-l are această tinctură. Congestii venoase - O linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se poate folosi la afecțiunile mai ușoare câte 2-3 căni pe zi, consumate după mesele principale. Nu este indicat înainte de mese datorită taninului conținut. Se poate însă îndulci cu miere polifloră după gust dacă nu aveți contraindicații. Congestie cefalică și la picioare - 1 linguriță de praf fin obținut cu râșnița de cafea se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se va înghiți cu puțină apă. Se va lua de 3 ori pe zi în afecțiunile interne. Extern se pot face băi sau spălături cu ceai și se pun comprese care se țin în funcție de toleranță însă minimum 20 de minute, altfel nu-și fac efectul. Contuzii - se poate aplica plantă proaspătă strivită și deasupra se pune un nailon pentru a menține mai mult timp umezeala. Se poate schimba de 2-3 ori pe zi. Crampe abdominale - 1 linguriță de praf fin obținut cu râșnița de cafea se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se va înghiți cu puțină apă. Se va lua de 3 ori pe zi în afecțiunile interne. 1 linguriță de praf fin obținut cu râșnița de cafea se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se va înghiți cu puțină apă. Se va lua de 3 ori pe zi în afecțiunile interne. Extern se poate pune o compresă umedă cu ceai care se va aplica caldă știind că dacă se pune caldă se ameliorează durerile. Diaree și dizenterie - 1 linguriță de praf fin obținut cu râșnița de cafea se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se va înghiți cu puțină apă. Se va lua de 3 ori pe zi în afecțiunile interne. Taninul face ca această plantă să fie folosită foarte des în diaree. Enterocolită - 1 linguriță de praf fin obținut cu
râșnița de cafea se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se va înghiți cu puțină apă. Se va lua de 3 ori pe zi în afecțiunile interne. Se mai poate folosi și tinctura câte o linguriță de tinctură diluată la 100 ml apă și consumat de 3 ori pe zi, pentru efectul antibiotic remarcabil pe care-l are această tinctură. Faringite - O linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se poate folosi la afecțiunile mai ușoare câte 2-3 căni pe zi, consumate după mesele principale. Nu este indicat înainte de mese datorită taninului conținut. Se poate însă îndulci cu miere polifloră după gust dacă nu aveți contraindicații. Hematurie - 4 linguri de plantă se vor pune la 500 ml apă. Se fierb timp de 10 minute după care se strecoară. Se va folosi extern la spălături sau în sângerările mari. Intern se consumă câte 3 căni de infuzie preferabil câte una după fiecare dintre mesele principale. Datorită taninului conținut este foarte eficientă în oprirea hemoragiilor și totodată este și un excelent antibiotic. Se poate face un tratament de 60 de zile zilnic urmat de o pauză de 30 de zile. Hemoptizie și hemoragii - 1 linguriță de praf fin obținut cu râșnița de cafea se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se va înghiți cu puțină apă. Se va lua de 3 ori pe zi în afecțiunile interne. -4 linguri se vor pune la 500 ml apă. Se fierb timp de 10 minute după care se strecoară. Se va folosi extern la spălături sau în sângerările mari. Infecții intestinale - O linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se poate folosi la afecțiunile mai ușoare câte 2-3 căni pe zi, consumate după mesele principale. Nu este indicat înainte de mese datorită taninului conținut. Se poate însă îndulci cu miere polifloră după gust dacă nu aveți contraindicații. Se mai poate folosi și tinctura câte o linguriță de tinctură diluată la 100 ml apă și consumat de 3 ori pe zi, pentru efectul antibiotic remarcabil pe care-l are această tinctură. Infecții renale - 1 linguriță de praf fin obținut cu râșnița de cafea se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se va înghiți cu puțină apă.
1121
Se va lua de 3 ori pe zi în afecțiunile interne. Se poate lua și tinctură care este unul dintre cele mai eficiente tratamente. Se va lua până la vindecare. Înțepături de insecte - Se freacă local cu planta proaspăt strivită sau cu tinctură se aplică tamponamente pe locurile înțepăturii. Laringite - O linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se poate folosi la afecțiunile mai ușoare câte 2-3 căni pe zi, consumate după mesele principale. Nu este indicat înainte de mese datorită taninului conținut. Se poate însă îndulci cu miere polifloră după gust dacă nu aveți contraindicații. Leucoree - Se pot face spălături cu infuzie concentrată în fiecare zi deoarece este una dintre plantele cu acțiune extrem de puternică la această afecțiune. Se va face tratament până la vindecare. Se mai poate folosi și tinctura câte o linguriță de tinctură diluată la 100 ml apă și consumat de 3 ori pe zi, pentru efectul antibiotic remarcabil pe care-l are această tinctură. Lipsa laptelui la mame - infuzia consumată câte 3 căni pe zi pe lângă multe alte beneficii poate să ajute la mărirea cantității de lapte la mamele care alăptează. Menstruații abundente și de lungă durată și metroragii la menopauză - 1 linguriță de praf fin obținut cu râșnița de cafea se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se va înghiți cu puțină apă. Se va lua de 3 ori pe zi în afecțiunile interne. Plăgi - pe cele proaspete dacă există posibilitatea se va pune plantă strivită și se bandajează cu tifon steril. Se schimbă zilnic. Se va avea grijă însă ca pansamentul să nu împiedece circulația sângelui. Deci nu se va strânge prea tare. Dacă nu aveți plantă proaspătă este extrem de util tamponarea cu o vată înmuiată în tinctură care este un extrem de bun antibiotic și cicatrizant oprind totodată și sângerarea dacă există. Răni - se spală cu o infuzie concentrată și apoi se poate aplica tinctură sau dacă nu se poate lăsa la rănile mai muci la aer. Sau se poate pansa cu tifon. Ulcerele pielii - Pulberea aplicată local absoarbe secrețiile și ajută la cicatrizare. Se aplică de câte
ori este nevoie și în cantitate suficientă pentru a absorbi secrețiile. Se pot face de asemenea spălături cu o infuzie concentrată sau cu apă fiartă și răcită după care se pune la fiecare 100 ml 1 linguriță de tinctură.
1122
SOVÂRF sau OREGANO
Origanum vulgare Fam. Labiatae. Denumiri populare: arigan, broască, budeană, busuioc de pădure, busuiocul feciorilor, forostău, măgeran sălbatec, milot, poala Sfintei Mării, rigan, solovâr, sufulg, trifoiște. Descriere: este o plantă comună în întreaga țară, care crește prin tufișuri, mărăcinișuri, margini de păduri și poiene de la șes până în zona subalpină. I se mai spune busuioc de pădure deoarece are miros de busuioc. În pământ are un rizom lignificat din care iau naștere atât tulpini sterile cât și florifere; patru unghiulare, drepte, ramificate în partea superioară, înalte până la 50 cm și colorate în brun roșcat. Frunzele opuse dispuse opus, sunt scurt pețiolate ovale, păroase în special pe fața inferioară, cu baza cordată. Florile bilabiate de culoare roșie-purpurie, uneori violete sunt grupate în inflorescențe bogate. Sunt alcătuite dintr-un caliciu campanulat 5-dințat, corola bilabiată, cu buze aproape egale, cea inferioară fiind răsfrântă în jos, androceul din 4 stamine drepte și fructul o tetranuculă. Întreaga plantă are miros caracteristic, iar gustul este amar. Înflorește din iulie până în august.
În scopuri medicinale se întrebuințează părțile aeriene superioare ale plantei (Herba origani) recoltate în timpul înfloririi și uscate la umbră. În tradiția populară: se întrebuința peste tot la vopsit în roșu sau galben auriu sau negru și cafeniu închis cu alte plante. Frunzele crude se puneau pe tot felul de bube, iar uscate se sfărâmau mărunt, se cerneau, se amestecau cu unt sau untură și se ungeau la bube. Pentru dureri în gură și miros greu se spălau cu ceai din flori de sovârf. Se mai ținea în gură contra durerilor de măsele. La temperatură se făceau frunze pisate care le legau la picioare. Planta fiartă se punea la lovituri. Contra dureri de cap se spăla pe cap cu decoct. Tot cu decoct se mai făceau și băi la reumatism. Contra astmului și gastritei se făcea un ceai cu planta întreagă care se bea de 3 ori pe zi. Sovârf cu podbal se lua contra bronșitei, Ceai din frunze se lua contra diareei. Se mai folosea la boli de piept și stomac. Se mai fierbea în lapte dulce din care beau. Se mai folosea cu mutătoare la ascită. Compoziție chimică: se întrebuințează părțile aeriene superioare ale plantei (Herba Origani) conțin- ulei volatil, timol, carvacrol, tanin, principii amare, antocianide, flavonoide, substanțe minerale. Acțiune farmacologică: antispastic al musculaturii netede datorită uleiului volatil și sedativă asupra sistemului nervos central și mai ales asupra centrilor respiratori, bronhodilatator, antiseptic, antispastic, sedativ asupra sistemului nervos central și asupra centrilor respiratori, stomahic, bronhodilatator, fluidifică secrețiile bronhice. De asemenea determină o acțiune sedativă asupra centrului tusei, fiind un bun antiseptic, fluidifică secrețiile bronhice, favorizează expectorația și are o acțiune bactericidă, fiind un bun dezinfectant al căilor respiratorii superioare. Intră în componența ceaiurilor: antibronșitic nr 2 și sedativ. Recoltare: se recoltează pe timp frumos, călduros între dimineață și miezul zilei, după ce dispar ultimele picături de rouă începând cu luna iulie și până în septembrie. Se pune la uscat în strat subțire în încăperi bine aerisite și se întorc de 2-3 ori pe zi, pentru a nu se înnegri. Se pun apoi separat părțile mai dure (tulpinile) și acestea se vor folo-
1123
si pentru uz extern , iar din flori și frunze puse în pungi de hârtie se prepară ceaiuri, tincturi, etc pentru uz intern. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni dermatologice, afecțiuni respiratorii, afecțiuni stomacale, afecțiunile tubului digestiv, amigdalită, anaciditate, anexită, anorexie, arsuri, astenie, astm bronhic, atonie gastrică, blenoragie, bronșite, cancer, cancer uterin, catar bronșic, chisturi ovariene, cloroze, colici renale, colite de fermentație, crize dureroase reumatice, dereglări ginecologice, diaree, dizenterie, dureri de cap, dureri de dinți, eczeme, endometrioză, enterite, epilepsie, eroziunea colului uterin, faringite acute și cronice, febră, fermentații intestinale, fibrom uterin, gastrite hipoacide, gingivite, gripă, guturai, halenă, hemoroizi, hipoaciditate, insomnie, litiaze renale, nevroze, odonatalgii, otalgii, otită, parodontoză, premenopauză, răni, reumatism, rino- faringită, sifilis, sindrom dispeptic, sistemul nervos, stări gripale, stomatite, traheite, tulburări intestinale, tuse, tuse convulsivă, vaginită. Precauții și contraindicații: Atenție! Este contraindicat la bolnavii cu anemie feriprivă și la persoanele care prezintă alergii la plantele din familia Lamiaceae. Atenție! Bărbații trebuie să folosească Șovârful cu precauție, să nu depășească dozele recomandate, având în vedere acțiunea calmantă a plantei. Preparare și administrare: - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Pentru afecțiunile stomacale se iau doar câte 4 linguri înainte de fiecare masă, sau între mese. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi, perioade lungi de timp fără efecte secundare nedorite. De asemenea se poate folosi în combinație cu alte plante medicinale. - Suc proaspăt de plantă se picură în ureche la otite, sau se pune pe răni. Este bine ca acesta să fie încălzit puțin, la temperatura corpului. - Un vârf de cuțit de praf se va ține sub limbă timp de 10 minute după care se înghite cu puțină apă, în special la afecțiunile aparatului digestiv (gură, esofag, faringe, etc). - Frunze proaspete sau praf de plantă se va pune
cu ulei (preferabil de măsline presat la rece) cât să le acoperă pentru 7 zile apoi se poate aplica atât uleiul cât și planta în special pe afecțiunile maligne. Se aplică zilnic de 2 ori. Este bine ca înainte să se spele local cu un ceai mai concentrat din pătlagină. - Tinctură din 50 g de plantă mărunțită pusă la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se ține timp de 15 zile după care se strecoară. Se aplică extern diluat 1:10 sau în amestec cu alte plante pentru răni, spălături pe cap, vaginale. Intern se va lua 10 picături diluate în puțină apă de 3 ori pe zi. - Alifie din frunze uscate mărunțite și unt proaspăt în părți egale. Se va transforma planta în praf cu ajutorul râșniței de cafea apoi se va amesteca cu untul Se aplică pe răni externe. - Pentru gargară se vor pune 4 lingurițe de plantă la 250 ml apoi se fierb timp de 10 minute. Se strecoară și se poate face gargară de mai multe ori pe zi. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni dermatologice - frunzele crude sau uscate de Șovârf, amestecate cu osânză topită sau unt de țară, se aplică pe arsuri, eczeme, răni, furuncule. Afecțiuni respiratorii Frunze proaspete sau praf de plantă se va pune cu ulei (preferabil de măsline presat la rece) cât să le acoperă pentru 7 zile apoi se poate aplica atât uleiul cât și planta în special pe afecțiunile maligne. Se aplică zilnic de 2 ori. Este bine ca înainte să se spele local cu un ceai mai concentrat din pătlagină. Afecțiuni stomacale - planta verde se toacă mărunt, iar cea uscată se râșnește. Într-un pahar de apă clocotită de 250 ml se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită. Se acoperă și apoi se infuzează 15 minute, după care se strecoară. Înainte de fiecare masă, se iau 100 ml (4 linguri) de infuzie. Afecțiunile tubului digestiv (gură, esofag, faringe) - un vârf de cuțit de praf de Șovârf se ține sub limbă timp de 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se beau 1-3 căni de infuzie 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. -Pentru gargară se vor pune 4 lingurițe de plantă la 250 ml apoi se fierb timp de 10 minute. Se strecoară și se poate face
1124
gargară de mai multe ori pe zi. Se mai poate folosi apă în care se dizolvă sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se beau 1-3 căni de infuzie sau apă în care s-a dizolvat sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se poate clăti și cavitatea bucală cu această infuzie după fiecare masă. Amigdalită - 4 lingurițe de plantă se pun la 250 ml apă rece. Se aduc până la fierbere, apoi se mai țin pe foc mic timp de 10 minute. Se strecoară și se face gargară de 6 ori pe zi. Anaciditate - un vârf de cuțit de praf de Șovârf se ține sub limbă timp de 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se beau 1-3 căni de infuzie 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se mai poate folosi apă în care se dizolvă sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se beau 1-3 căni de infuzie sau apă în care s-a dizolvat sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se poate clăti și cavitatea bucală cu această infuzie după fiecare masă. Anexită - o linguriță de Șovârf și o linguriță cu vârf de Pufuliță de câmp (Epilobium colinum)frunze și flori uscate se infuzează în termos sau într-un vas bine închis, cu 400 ml de apă fierbinte timp de 4 ore. Anorexie - un vârf de cuțit de praf de Șovârf se ține sub limbă timp de 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se beau 1-3 căni de infuzie 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se mai poate folosi apă în care se dizolvă sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se beau 1-3 căni de infuzie sau apă în care s-a dizolvat sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se poate clăti și cavitatea bucală cu această infuzie după fiecare masă. Arsuri - Frunze proaspete sau praf de plantă se va pune cu ulei (preferabil de măsline presat la rece) cât să le acoperă pentru 7 zile apoi se poate aplica atât uleiul cât și planta în special pe afecțiunile maligne. Se aplică zilnic de 2 ori. Este bine ca înainte să se spele local cu un ceai mai concentrat
din pătlagină. Astenie - se prepară un amestec de plante (50 g Talpa gâștei, 10 g Șovârf, 5 g flori de Lavandă, 25 grame de Arțar dulce). Din 2 linguri de frunze și 350 ml apă fierbinte se prepară o infuzie care se lasă 30 de minute în termos. Se consumă una sau două căni îndulcite cu miere, cu o jumătate de oră înainte de culcare. Se fac băi sau frecții cu 50 g plantă fiartă în 10 l apă. Înainte de culcare, se face o baie totală sau locală la temperatura corpului. Dacă persoana afectată nu are posibilitatea de a face băi, se îmbibă un prosopel flaușat și se frecționează tot corpul, de la degetele picioarelor spre inimă. Pentru un efect mai bun, în decoct se adaugă și 3-4 picături de ulei de lavandă și 3 picături de tinctură de Valeriană. Astm bronhic - rețetă din bătrâni în caz de răceală: se amestecă 2 linguri de Șovârf, 4 linguri de Podbal și 4 linguri de fructe sau frunze uscate de fragi sau zmeură și 2 linguri de Nalbă-mare. Se infuzează 4 lingurițe de amestec în 500 ml apă fierbinte. Se beau câte 150 ml, de 4 ori pe zi, între mese. Fiecare înghițitură de ține în gură 10-15 minute, înainte de a fi ingerată. Atonie gastrică - planta verde se toacă mărunt, iar cea uscată se râșnește. Într-un pahar de apă clocotită de 250 ml se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită. Se acoperă și apoi se infuzează 15 minute, după care se strecoară. Înainte de fiecare masă, se iau 100 ml (4 linguri) de infuzie. Blenoragie - o linguriță de Șovârf și o linguriță cu vârf de Pufuliță de câmp (Epilobium colinum)frunze și flori uscate se infuzează în termos sau într-un vas bine închis, cu 400 ml de apă fierbinte timp de 4 ore. Bronșite - se amestecă în cantități egale, Șovârf, muguri de Pin, frunze de Pătlagină și frunze de Podbal. O linguriță din acest amestec se infuzează în 250 ml apă clocotită, timp de 30 de minute. Se beau câte 200 ml ceai, în fiecare zi, vreme de o săptămână. Cancer - un vârf de cuțit de praf de Șovârf se ține sub limbă timp de 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se beau 1-3 căni de infuzie 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se
1125
pot consuma 3 căni pe zi. Se mai poate folosi apă în care se dizolvă sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se beau 1-3 căni de infuzie sau apă în care s-a dizolvat sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se poate clăti și cavitatea bucală cu această infuzie după fiecare masă. Cancer uterin - o linguriță de Șovârf și o linguriță cu vârf de Pufuliță de câmp (Epilobium colinum)- frunze și flori uscate se infuzează în termos sau într-un vas bine închis, cu 400 ml de apă fierbinte timp de 4 ore. Catar bronșic - Frunze proaspete sau praf de plantă se va pune cu ulei (preferabil de măsline presat la rece) cât să le acoperă pentru 7 zile apoi se poate aplica atât uleiul cât și planta în special pe afecțiunile maligne. Se aplică zilnic de 2 ori. Este bine ca înainte să se spele local cu un ceai mai concentrat din pătlagină sau Cimbru. Chisturi ovariene - două linguri de plantă uscată, amestecată cu 300 ml de apă fierbinte, se țin pe baia de aburi sau în termos, timp de 15 minute, apoi se răcesc la temperatura camerei timp de 45 de minute. După strecurare, se adaugă apă fiartă până la volumul inițial. Se bea lichidul cald, câte 150 ml, de 2 ori pe zi, cu 15 minute înainte de masă. Cloroze - un vârf de cuțit de praf de Șovârf se ține sub limbă timp de 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se beau 1-3 căni de infuzie 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se mai poate folosi apă în care se dizolvă sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se beau 1-3 căni de infuzie sau apă în care s-a dizolvat sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se poate clăti și cavitatea bucală cu această infuzie după fiecare masă. Colici renale - 2 lingurițe de frunze uscate de Șovârf se opăresc în 500 ml apă. Se beau 3 căni de infuzie pe zi, înainte sau între mese. Colite de fermentație - planta verde se toacă mărunt, iar cea uscată se râșnește. Într-un pahar de apă clocotită de 250 ml se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită. Se acoperă și apoi se infuzează 15 minute, după care se strecoară. Înainte de
fiecare masă, se iau 100 ml (4 linguri) de infuzie. Crize dureroase reumatice Frunze proaspete sau praf de plantă se va pune cu ulei (preferabil de măsline presat la rece) cât să le acoperă pentru 7 zile apoi se poate aplica atât uleiul cât și planta în special pe afecțiunile maligne. Se aplică zilnic de 2 ori. Este bine ca înainte să se spele local cu un ceai mai concentrat din pătlagină. Ajută și la calmarea durerilor dacă se va aplica cald. Dereglări ginecologice - Cea mai apreciată calitate terapeutică a plantei, ignorată parțial în zilele noastre este capacitatea ei de a rezolva cele mai serioase probleme ginecologice. În denumirile populare din multe țări, Șovârful se numește și Poala Sfintei Marii, Iarba mamei (în ucraineană- maternica). Se prescrie în mod obligatoriu femeilor cu fibrom uterin, chisturi ovariene, leucoree, intern, dar și extern, pentru spălături vaginale. Vindecătorii bătrâni ne-au lăsat indicații stricte despre folosirea Șovârfului. Se spune că planta se numea „Iarba mamei“ ca să fie folosită numai de femei mature, care au copii. Fetelor și mai ales gravidelor le-a fost interzisă categoric folosirea ei, ca să nu se deregleze ciclul menstrual sau să nu fie provocat avortul. Diaree, dizenterie - planta verde se toacă mărunt, iar cea uscată se râșnește. Într-un pahar de apă clocotită de 250 ml se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită. Se acoperă și apoi se infuzează 15 minute, după care se strecoară. Înainte de fiecare masă, se iau 100 ml (4 linguri) de infuzie. Dureri de cap - Frunze proaspete sau praf de plantă se va pune cu ulei (preferabil de măsline presat la rece) cât să le acoperă pentru 7 zile apoi se poate aplica atât uleiul cât și planta în special pe afecțiunile maligne. Se aplică zilnic de 2 ori. Este bine ca înainte să se spele local cu un ceai mai concentrat din pătlagină. Dureri de dinți - un vârf de cuțit de praf de Șovârf se ține sub limbă timp de 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se beau 1-3 căni de infuzie 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se mai poate folosi apă în care se dizolvă sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de
1126
apă). Se beau 1-3 căni de infuzie sau apă în care s-a dizolvat sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se poate clăti și cavitatea bucală cu această infuzie după fiecare masă. Eczeme - Frunze proaspete sau praf de plantă se va pune cu ulei (preferabil de măsline presat la rece) cât să le acoperă pentru 7 zile apoi se poate aplica atât uleiul cât și planta în special pe afecțiunile maligne. Se aplică zilnic de 2 ori. Este bine ca înainte să se spele local cu un ceai mai concentrat din pătlagină. Endometrioză - se amestecă în părți egale ulei de cătină și ulei de șovârf. Înainte de culcare, se introduce în vagin un tampon confecționat din vată învelită în tifon (sau un torșon menstrual) legat cu o ață la capăt și îmbibat cu ulei. Enterite - un vârf de cuțit de praf de Șovârf se ține sub limbă timp de 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se beau 1-3 căni de infuzie 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se mai poate folosi apă în care se dizolvă sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se beau 1-3 căni de infuzie sau apă în care s-a dizolvat sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se poate clăti și cavitatea bucală cu această infuzie după fiecare masă. Epilepsie - la 300 ml de apă fierbinte se pun 10 g de flori și frunze uscate și se infuzează până la răcire, apoi se beau câte 10 ml de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de masă. Se bea o perioadă mai lungă, în unele cazuri, până la 3 ani. Eroziunea colului uterin - se amestecă în părți egale ulei de cătină și ulei de șovârf. Înainte de culcare, se introduce în vagin un tampon confecționat din vată învelită în tifon (sau un torșon menstrual) legat cu o ață la capăt și îmbibat cu ulei. Faringite acute și cronice - un vârf de cuțit de praf de Șovârf se ține sub limbă timp de 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se beau 1-3 căni de infuzie 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se mai poate folosi apă în care se dizolvă sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de
apă). Se beau 1-3 căni de infuzie sau apă în care s-a dizolvat sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se poate clăti și cavitatea bucală cu această infuzie după fiecare masă. Febră - frunzele proaspete se pisează, iar cu masa verde se învelește laba piciorului. Fermentații intestinale - un vârf de cuțit de praf de Șovârf se ține sub limbă timp de 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se beau 1-3 căni de infuzie 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se mai poate folosi apă în care se dizolvă sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se beau 1-3 căni de infuzie sau apă în care s-a dizolvat sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se poate clăti și cavitatea bucală cu această infuzie după fiecare masă. Fibrom uterin - două linguri de plantă uscată, amestecată cu 300 ml de apă fierbinte, se țin pe baia de aburi sau în termos, timp de 15 minute, apoi se răcesc la temperatura camerei timp de 45 de minute. După strecurare, se adaugă apă fiartă până la volumul inițial. Se bea lichidul cald, câte 150 ml, de 2 ori pe zi, cu 15 minute înainte de masă. Gastrite hipoacide - planta verde se toacă mărunt, iar cea uscată se râșnește. Într-un pahar de apă clocotită de 250 ml se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită. Se acoperă și apoi se infuzează 15 minute, după care se strecoară. Înainte de fiecare masă, se iau 100 ml (4 linguri) de infuzie. Gingivite - un vârf de cuțit de praf de Șovârf se ține sub limbă timp de 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se beau 1-3 căni de infuzie 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se mai poate folosi apă în care se dizolvă sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se beau 1-3 căni de infuzie sau apă în care s-a dizolvat sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se poate clăti și cavitatea bucală cu această infuzie după fiecare masă. Gripă - rețetă din bătrâni în caz de răceală: se amestecă 2 linguri de Șovârf, 4 linguri de Podbal și 4 linguri de fructe sau frunze uscate de fragi sau
1127
zmeură și 2 linguri de Nalbă-mare. Se infuzează 4 lingurițe de amestec în 500 ml apă fierbinte. Se beau câte 150 ml, de 4 ori pe zi, între mese. Fiecare înghițitură de ține în gură 10-15 minute, înainte de a fi ingerată. - Se amestecă în cantități egale, Șovârf, muguri de Pin, frunze de Pătlagină și frunze de Podbal. O linguriță din acest amestec se infuzează în 250 ml apă clocotită, timp de 30 de minute. Se beau câte 200 ml ceai, în fiecare zi, vreme de o săptămână. Guturai - se inhalează pulberea obținută din flori și frunze uscate, cernute prin sita fină. Insomnie - se infuzează 2 lingurițe de plantă în 200 ml apă clocotită, timp de 25-30 de minute. Se bea câte un pahar pe zi. Efectul crește dacă se spală și capul cu infuzie preparată dintr-o mână de Șovârf, la 3 litri de apă clocotită. Se lasă să se răcească 1-2 ore, apoi se reîncălzește ușor. - Se prepară un amestec de plante (50 g Talpa gâștei, 10 g Șovârf, 5 g flori de Lavandă, 25 grame de Arțar dulce). Din 2 linguri de frunze și 350 ml apă fierbinte se prepară o infuzie care se lasă 30 de minute în termos. Se consumă una sau două căni îndulcite cu miere, cu o jumătate de oră înainte de culcare. Litiaze renale - un vârf de cuțit de praf de Șovârf se ține sub limbă timp de 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se beau 1-3 căni de infuzie 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se mai poate folosi apă în care se dizolvă sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se beau 1-3 căni de infuzie sau apă în care s-a dizolvat sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se poate clăti și cavitatea bucală cu această infuzie după fiecare masă. Nevroze - se fac băi sau frecții cu 50 g plantă fiartă în 10 l apă. Înainte de culcare, se face o baie totală sau locală, la temperatura corpului. Dacă persoana afectată nu are posibilitatea de a face băi, se îmbibă cu decoct un prosop flaușat și se masează tot corpul, de la degetele picioarelor spre inimă. Pentru un efect mai bun, în decoct se adaugă 3-5 picături de ulei de lavandă și 3 picături de tinctură de Valeriană.
Odonatalgii Otalgii - Suc proaspăt de plantă se picură în ureche la otite, sau se pune pe răni. Este bine ca acesta să fie încălzit puțin, la temperatura corpului. Otită - Suc proaspăt de plantă se picură în ureche la otite, sau se pune pe răni. Este bine ca acesta să fie încălzit puțin, la temperatura corpului. Parodontoză - un vârf de cuțit de praf de Șovârf se ține sub limbă timp de 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se beau 1-3 căni de infuzie 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se mai poate folosi apă în care se dizolvă sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se beau 1-3 căni de infuzie sau apă în care s-a dizolvat sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se poate clăti și cavitatea bucală cu această infuzie după fiecare masă. Premenopauză - două linguri de plantă uscată, amestecată cu 300 ml de apă fierbinte, se țin pe baia de aburi sau în termos, timp de 15 minute, apoi se răcesc la temperatura camerei timp de 45 de minute. După strecurare, se adaugă apă fiartă până la volumul inițial. Se bea lichidul cald, câte 150 ml, de 2 ori pe zi, cu 15 minute înainte de masă. Răni Frunze proaspete sau praf de plantă se va pune cu ulei (preferabil de măsline presat la rece) cât să le acoperă pentru 7 zile apoi se poate aplica atât uleiul cât și planta în special pe afecțiunile maligne. Se aplică zilnic de 2 ori. Este bine ca înainte să se spele local cu un ceai mai concentrat din pătlagină. Reumatism - un vârf de cuțit de praf de Șovârf se ține sub limbă timp de 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se beau 1-3 căni de infuzie 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se mai poate folosi apă în care se dizolvă sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se beau 1-3 căni de infuzie sau apă în care s-a dizolvat sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se poate clăti și cavitatea bucală cu această infuzie după fiecare masă. Rino-faringită Frunze proaspete sau praf de
1128
plantă se va pune cu ulei (preferabil de măsline presat la rece) cât să le acoperă pentru 7 zile apoi se poate aplica atât uleiul cât și planta în special pe afecțiunile maligne. Se aplică zilnic de 2 ori. Este bine ca înainte să se spele local cu un ceai mai concentrat din pătlagină. Sifilis - o linguriță de Șovârf și o linguriță cu vârf de Pufuliță de câmp (Epilobium colinum)- frunze și flori uscate se infuzează în termos sau într-un vas bine închis, cu 400 ml de apă fierbinte timp de 4 ore. Sindrom dispeptic - un vârf de cuțit de praf de Șovârf se ține sub limbă timp de 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se beau 1-3 căni de infuzie 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se mai poate folosi apă în care se dizolvă sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se beau 1-3 căni de infuzie sau apă în care s-a dizolvat sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se poate clăti și cavitatea bucală cu această infuzie după fiecare masă. Sistemul nervos - unul din efectele bine cunoscute ale plantei este efectul sedativ, produs de uleiurile volatile, iar prezența substanțelor amare și tanoizilor favorizează o acțiune tonic amară, de stimulare tonică generală. Pentru sprijinirea sistemului nervos, dieta persoanelor afectate trebuie să conțină multe vitamine și microelemente. Bătrânii fierbeau planta în lapte dulce. Ca să păstrăm și vitaminele din lapte și uleiul din plantă, putem să preparăm un macerat la rece, din 2 linguri de Șovârf și 400 ml lapte rece, care se bea în timpul zilei, fără pâine sau alte produse de panificație. Stări gripale - rețetă din bătrâni în caz de răceală: se amestecă 2 linguri de Șovârf, 4 linguri de Podbal și 4 linguri de fructe sau frunze uscate de fragi sau zmeură și 2 linguri de Nalbă-mare. Se infuzează 4 lingurițe de amestec în 500 ml apă fierbinte. Se beau câte 150 ml, de 4 ori pe zi, între mese. Fiecare înghițitură de ține în gură 10-15 minute, înainte de a fi ingerată. - Se amestecă în cantități egale, Șovârf, muguri de Pin, frunze de Pătlagină și frunze de Podbal. O linguriță din acest amestec se infuzează în 250 ml apă clocotită, timp de 30
de minute. Se beau câte 200 ml ceai, în fiecare zi, vreme de o săptămână. Stomatite - un vârf de cuțit de praf de Șovârf se ține sub limbă timp de 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se beau 1-3 căni de infuzie 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se mai poate folosi apă în care se dizolvă sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se beau 1-3 căni de infuzie sau apă în care s-a dizolvat sucul stors din planta verde (o lingură la un pahar de apă). Se poate clăti și cavitatea bucală cu această infuzie după fiecare masă. Traheite - rețetă din bătrâni în caz de răceală: se amestecă 2 linguri de Șovârf, 4 linguri de Podbal și 4 linguri de fructe sau frunze uscate de fragi sau zmeură și 2 linguri de Nalbă-mare. Se infuzează 4 lingurițe de amestec în 500 ml apă fierbinte. Se beau câte 150 ml, de 4 ori pe zi, între mese. Fiecare înghițitură de ține în gură 10-15 minute, înainte de a fi ingerată. - 4 lingurițe de plantă se pun la 250 ml apă rece. Se aduc până la fierbere, apoi se mai țin pe foc mic timp de 10 minute. Se strecoară și se face gargară de 6 ori pe zi. Tulburări intestinale - planta verde se toacă mărunt, iar cea uscată se râșnește. Într-un pahar de apă clocotită de 250 ml se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită. Se acoperă și apoi se infuzează 15 minute, după care se strecoară. Înainte de fiecare masă, se iau 100 ml (4 linguri) de infuzie. Tuse - 4 lingurițe de plantă se pun la 250 ml apă rece. Se aduc până la fierbere, apoi se mai țin pe foc mic timp de 10 minute. Se strecoară și se face gargară de 6 ori pe zi. Tuse convulsivă - rețetă din bătrâni în caz de răceală: se amestecă 2 linguri de Șovârf, 4 linguri de Podbal și 4 linguri de fructe sau frunze uscate de fragi sau zmeură și 2 linguri de Nalbă-mare. Se infuzează 4 lingurițe de amestec în 500 ml apă fierbinte. Se beau câte 150 ml, de 4 ori pe zi, între mese. Fiecare înghițitură de ține în gură 10-15 minute, înainte de a fi ingerată. Vaginită - se amestecă în părți egale ulei de cătină și ulei de șovârf. Înainte de culcare, se introduce
1129
în vagin un tampon confecționat din vată învelită în tifon (sau un torșon menstrual) legat cu o ață la capăt și îmbibat cu ulei. Alte întrebuințări: Nutriție. Șovârful este un bun condiment natural. Gospodinele de la țară nu cumpărau condimente din magazine, natura oferindu-le o gamă variată de plante aromatice, culese de la poalele codrilor, pentru punerea la murat a ciupercilor, castraveților și pe post de condimente la preparatele din carne, pentru supe de legume, la salate, fripturi, ciorbe, pește și brânzeturi, etc. Șovârful uscat se amestecă cu cimbru, pentru condimentarea sosurilor. Poate fi combinat cu foi de dafin, piper negru sau semințe de mărar. Bătrânii presărau șovârful peste cartofii prăjiți, pentru îmbunătățirea gustului. În cosmetică. Șovârful are acțiune tonică asupra pielii, de aceea putem să preparăm o infuzie sau un macerat la rece, din 3 linguri de flori și frunze în 300 ml de apă și s-o folosim pentru comprese faciale. Rețetă basarabeană- Ulei de Șovârf verde. Două pahare de plantă tocată mărunt se încorporează în 500 ml ulei nerafinat într-un borcan de sticlă cu filet. Borcanul se ține în loc ferit de lumină, la temperatura camerei, și se agită de 3-4 ori pe zi, apoi se strecoară. Peste masa verde se mai toarnă 250 ml ulei, se închide capacul și se pune borcanul în apa fierbinte (55-60 grade), se acoperă cu o pernă sau cu un prosop flaușat și se infuzează până la răcirea apei. Se stoarce apoi bine prin ciorap de nailon și se amestecă la un loc tot uleiul, care se păstrează la rece, în sticle de culoare închisă. Celuloza rămasă se păstrează în alt borcan și se folosește pentru aplicații externe în diferite afecțiuni.
1130
SPANAC
Spinacia oleracea Fam. Amaranthaceae sau Chenopodiaceae. Denumiri populare: spănac, spenog, spenot. Descriere: Originar din Turkestan și Afganistan. Arabii îl foloseau pentru a combate afecțiunile gâtului și plămânilor. În Franța această legumă apare în secolul VII. Plantă erbacee anuală. Se cultivă din sec IV. Rădăcină pivotantă, cu ramificații laterale pe o rază de 30 cm. Frunze lung sau scurt pețiolate cu lamina triunghiulară (soiul Nores), ovale mari (soiul Matador), triunghiulară, cu vârful rotunjit (soiul Matarea), verzi închis, moi, cu nervura mediană proeminentă. În rozetă există 8-12 frunze. Tulpină floriferă cilindrică, înaltă de 60-80 cm, slab ramificată. Flori unisexuate, dioice, sesile, cele mascule cu 4 lacinii verzi și 4-5 stamine, unite la bază. Florile femele sunt axilare, grupate mai multe la un loc, cu perigonul format din 2 dinți, stigmate 4-5lungi, filiforme. Proporția între florile mascule și cele femele este de 1:1 plantele femele sunt mai viguroase, cu frunze mai mari și cărnoase. Fruct achenă sferică, colțuroasă sau spinoasă, galbenă cu nuanțe verzui, cenușii sau cafenii. Se cultivă pe suprafețe mari și se bucură de un succes deosebit ca plantă alimentară fiind folosită la diferite preparate culinare. Compoziție chimică: săruri minerale din belșug la 100 g: 510 mg de sodiu, 375 de potasiu, 49 de
calciu, 37 de fosfor, 37 de magneziu, 29 de sulf, 0,60 de mangan, 0,45 de zinc, 0,13 cupru, iod, fier, potasiu, arsen, Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, C, beta-caroten, B9 (acid folic), B12, K, E, PP, clorofilă, spinacină (arginină, lizină), mucilagii, glucide (7 g), protide (2 g), lipide (0,50). Cât despre fier, conținutul lui este 2-6 mg. 700 mg de acid uric la 100 g. Alte săruri minerale, etc. Conține numai 18 cal /100 g. Are un aport scăzut de calorii-18 kcal/100 g. Bogat în apă peste 90% de aceea nu conține decât o cantitate limitată de substanțe energetice. Glucide 1 g/100 g- este ca majoritatea legumelor cu frunze, foarte sărac în glucide, putând fi consumat de către diabetici. Conține însă în proporție mare acid linoleic, 89 mg/100 g. Proprietăți farmacologice: remineralizant de mare valoare, antianemic, antiscorbutic, tonicardic, activator al secreției pancreatice, anticancerigen, curăță căile digestive. Ameliorează bolile de ficat incipiente (semințele). Beta-carotenul previne sau chiar ajută la vindecarea cancerului. Vitaminele C este un antioxidant care și ea ajută la tratamentul cancerului. Sporește funcția enzimatică și hormonală a pancreasului. Stimulează intestinul în acțiunea sa de evacuare printr-o substanță numită saponină, curăță toate resturile alimentare de pe pereții intestinului și vilozitățile, ceea ce duce la creșterea masei de materii fecale. Consumul de spanac crește cantitatea de urină eliminată, stimulează secrețiile gastrice, pancreatice și biliare, facilitează eliminarea viermilor intestinali, previne infecția gingiilor și este un tonic al sistemului nervos. Prin fierbere își pierde din calitățile medicale. Se va consuma doar crud pentru diferite tratamente. Atenție însă pentru că acesta conține acid oxalic, mai ales dacă se consumă fiert sau chiar încălzit. Este un întăritor al sistemului imunitar, are numeroase proprietăți nutritive și tonifiante. Este un remineralizant de excepție. Ajută la purificarea tubului digestiv, tonifierea miocardului și stimularea activității inimii. Adevărul este că spanacul, chiar dacă este considerat bogat în fier, nu conține acest element în proporție mai mare ca alte vegetale, dar în spanac fierul se combină cu alte substanțe de primă importanță. Acidul folic (sau folații) asociat cu vitamina
1131
B12 în cantitate mare, duce la creșterea numărului de globule roșii în sânge. Clorofila în combinație cu fierul, regenerează sângele și crește conținutul de hemoglobină. Iodul se dovedește util în combaterea bolilor de piele, a tuberculozei și în întărirea imunității naturale a organismului. Datorită saponinei fierul și iodul sunt absorbite cu ușurință de către organism. Saponina intervine și în funcționarea sistemului digestiv. Sucul de spanac este considerat un veritabil medicament natural, cu o paletă foarte largă de utilizări. Spanacul are un conținut bogat de minerale, vitamine și fibre, este o excelentă sursă de magneziu și fier. Spanacul nu este cea mai bună sursă de fier. De asemenea carnea și unele legume uscate conțin mult mai mult fier decât spanacul, care dacă este și greșit pregătit pierde și infima cantitate care o conține. Totuși chiar și acea cantitate de fier este bine absorbită dacă spanacul este consumat ca un aliment care conține multă vitamină C. Vegetarienii știu cel mai bine că o salată de spanac crud cu mandarine sau clementine este un aliment foarte hrănitor și bogat în nutrienți. Este antianemic, remineralizant, tonic cardiac, tonic psihic, antiscorbutic, anticancerigen, activator al secreției pancreatice, detoxifiant al tubului digestiv. Spanacul cu toate că are fier el nu este ușor de asimilat datorită oxidului oxalic. Acesta se combină cu minerale și este apoi excretat ca săruri insolubile. Este foarte bogat în clorofilă, de aceea se recomandă în cantități mari celor care suferă de anemie, oboseală sau tensiune nervoasă. Datorită faptului că el conține mult acid folic este foarte indicat femeilor care doresc să rămână însărcinate. De asemenea este util ca preventiv în cancer, în special pentru fumători. Cercetarea asupra cancerului se concentrează tot mai mult asupra întregului spectru de carotenoide- nu doar beta-caroten- cuprinse în legumele și fructele verde închis sau viu colorate, iar spanacul este mult mai bogat în aceste substanțe decât morcovii. Studiile efectuate de diferite centre de cercetări
medicale pe diverse eșantioane de populație a demonstrat că legumele de culoare verde închis, mai ales spanacul, protejează împotriva cancerului. Bun în prevenirea cancerului, îmbunătățirea vederii. Un studiu făcut la Queensland în Australia a demonstrat că cei care consumă spanac de cel puțin 3 ori pe săptămână au diminuat riscul de cancer al pielii cu 55%. Beta-carotenul previne apariția cancerului și a bolilor de inimă. Acidul folic înlătură defectele din naștere, elimină riscul îmbolnăvirilor de cancer sau inimă. Potasiul menține echilibrul electrolitic din interiorul celular, controlează funcționarea inimii și păstrează tensiunea în limite normale. Vitamina B6 și C sprijină sistemul imunitar. Fierul împiedecă apariția anemiilor. Calciul și potasiu au diferite întrebuințări. Cele mai importante sunt că vă ajută să vă dezvoltați oase sănătoase și la menținerea unei tensiuni arteriale normale. Vitamina C facilitează absorbția fierului. De aceea adăugați puțin suc de lămâie la spanac. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: acnee, afecțiuni cardiace, afecțiuni dermatologice, afecțiuni osoase, afecțiuni pancreatice, anemie, arsuri, astenie fizică și nervoasă, astm bronhic, ateroscleroză, atonia vezicii urinare, boli inflamatorii, boli de ochi, boli renale, boli de vezică biliară, cancer, cardiopatie ischemică, cistită, constipație cronică, convalescență, creștere, degenerare maculată, demineralizare, depresii fizice și nervoase, diabet zaharat, eczeme, edeme, hipertensiune arterială, insuficiență pancreatică, întăritor pentru bătrâni, copii și convalescenți, nefrite, obezitate, oboseală fizică, palpitații, pancreatita cronică, pecingine, plăgi atone, prostatită, rahitism, refacerea organelor bolnave, reumatism, sângerarea gingiilor, scorbut, senescență, tonifierea organismului, ulcere de piele, viermi intestinali. Precauții și contraindicații: Atenție! Dacă în timpul preparării frunzele de spanac își schimbă culoarea din verde proaspăt în verde spre galben, atunci ele devin dăunătoare și nu trebuie consumate. Atenție! Spanacul provoacă variații ale glicemi-
1132
ei. Atenție! Nu se recomandă consumul unor mari cantități de spanac în cazul persoanelor cu afecțiuni hepatice, reumatism, litiază renală, inflamații intestinale. Atenție! Nu va fi consumat de bolnavii de gută sau artrită deoarece conține acid uric. Atenție! Nu se recomandă de asemenea consumarea plantei în hepatite, reumatism, pietre la rinichi sau vezică, inflamații gastrice sau intestinale (din cauza oxalaților de potasiu și calciu). Preparare și administrare: - crud de preferință în salate și în crudități. - Suc de spanac obținut cu storcătorul amestecat cu o parte suc de spanac și 4 părți de suc de morcov. Se consumă 600 ml pe zi cu 15 minute înainte de mesele principale, la convalescență sau alte afecțiuni. Se taie 2 legături de spanac fraged cât mai fin, peste care se toarnă 200 ml apă rece. Se amestecă cu o lingură de lemn (frunzele trebuie să lase cât mai mult suc), se macerează 4-5 ore la temperatura camerei, după care se trece prin storcătorul de fructe. Sucul se va consuma imediat după obținere. Pentru potențarea sucului de spanac se va consuma dimineața pe stomacul gol sau înaintea meselor cu 30 minute. Poate fi combinat cu suc de lămâie, suc de morcovi sau de mere, pentru ameliorarea gustului. Se poate pune puțin suc de lămâie pentru a avea mai multă vitamină C care contribuie la absorbția calciului. Se poate folosi și în diferite combinații cu alte sucuri. Se poate folosi 2 luni de zile apoi urmează o pauză de 30 de zile apoi se poate relua. Este extrem de util la diferite tipuri de cancer. Atenție! însă la contraindicații. Frunze proaspete - Se taie două mâini de frunze de spanac cât mai mărunt, apoi se adaugă 200 ml apă. Se amestecă cu o lingură de lemn, prin presare temeinică. Se lasă apoi la macerat cinci ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. Ca să aibă un efect mai puternic sucul de spanac se bea pe stomacul gol dimineața. Pentru ai îmbunătăți gustul se poate combina cu puțin suc de morcovi și de lămâie. Semințe uscate -Semințe 1-2 lingurițe puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se consumă la constipație.
- Frunze fierte în ulei-cataplasme pe răni. - Frunze proaspete aplicate pe răni sau se pun zdrobite în diferite amestecuri ca mască de față pentru regenerarea pielii. Se țin timp de 20 de minute după care se spală cu apă caldă. Vin tonic - 750 ml vin roșu și 200 ml suc de spanac. Se va lua câte 1 lingură de 3 ori pe zi înainte de mese. Este extrem de eficient în convalescențe. - La un litru de vin de calitate se pune 200 ml de suc de spanac. Se va consuma câte 50 ml de trei ori pe zi în cazul în care se dorește o remineralizare, în afecțiunile inimii, etc. Salată de spanac. Pentru preparare este nevoie de 250 g spanac verde, o lingură de ulei, 2 fire de usturoi verde, un vârf de cuțit de piper, un praf de sare, o legătură de ceapă verde. Preparare: se toacă spanacul, ceapa și usturoiul. Se amestecă totul și se adaugă sarea, piperul și zeama de lămâie, după care se mai amestecă o dată. Pentru un plus de gust și eficiență se poate adăuga și lobodă, păpădie sau salată verde. - Tinctură - 200 ml suc de spanac se vor pune cu 100 ml alcool alimentar de 70o . Se va lua 1 linguriță de 3 ori pe zi. Se poate folosi în cure de lungă durată fără să fie nici un efect secundar nedorit. Cei care au contraindicații la acest produs nu este indicat să- folosească. Se poate de asemenea amesteca cu alte tincturi. Mod de administrare pe afecțiuni: Acnee - 200 ml suc de spanac dimineața la trezire ajută organismului să se debaraseze de toxine și prin aceasta contribuie la refacerea pielii. Afecțiuni cardiace - se consumă minimum 200 ml de suc proaspăt de 3 ori pe zi, cu 30 minute, înaintea meselor principale. Se va folosi timp de 30 zile apoi se face o pauză de 7 zile și apoi se poate relua. Afecțiuni osoase - vitamina K aflată în spanac, este extrem de importantă pentru o structură osoasă sănătoasă- 200 ml de suc de spanac conține 200% din cantitatea zilnică de vitamina K recomandată. Afecțiuni pancreatice - 100 ml suc proaspăt de spanac obținut cu storcătorul de fructe se va adăuga 30 g polen de albine. Se mestecă bine în gură pentru a sfărâma echina în care este învelit polenul. Este extrem de eficient deoarece stimulează secreția
1133
pancreatică. Anemie - se bea înaintea meselor principale, o combinație de 100 ml suc de spanac cu 100 ml suc de urzică. Se consumă înaintea meselor principale. Sau se consumă frunze de spanac proaspete în salate. Se consumă frunze proaspete în salată de crudități. Se poate consuma până la 500 g de spanac frunze pe zi. Arsuri - 200 ml suc de spanac dimineața la trezire ajută organismului să se debaraseze de toxine și prin aceasta contribuie la refacerea pielii. Extern cataplasmă cu frunze muiate în ulei. Astenie fizică și nervoasă - 200 ml suc de spanac dimineața la trezire ajută organismului să se debaraseze de toxine și prin aceasta contribuie la refacerea organismului, în plus conține multe minerale și vitamine care contribuie la refacerea organismului. Se consumă frunze proaspete în salată de crudități. Se poate consuma până la 500 g de spanac frunze pe zi. Astm bronșic - se consumă dimineața pe stomacul gol 500 ml suc de spanac. Cura este de minimum 30 zile. Ajută la foarte multe alte lucruri în același timp. Ateroscleroză - se bea un pahar de suc pe zi. Atonia vezicii urinare - se bea câte 100 ml de suc de spanac de 3 ori pe zi, cu 30 minute înaintea meselor. Boli inflamatorii - substanțele aflate în spanac ajută la prevenirea și tratarea bolilor inflamatorii. Se consumă suc de spanac proaspăt sau salată. Boli de ochi - luteina este substanța care protejează ochii de boli cum ar fi: cataracta și pierderea vederii o dată cu îmbătrânirea. Această substanță se găsește în spanac, broccoli și gălbenușul de ou. Boli renale - spanacul este și un bun diuretic, pentru aceste afecțiuni se pun 2 linguri de frunze zdrobite și apoi se toarnă peste acestea 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi, pentru mărirea diurezei. Boli de vezică biliară - pentru mărirea diurezei se face o infuzie dintr-o linguriță de frunze zdrobite cu 250 ml apă clocotită. Se acoperă timp de 15 minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 2 căni
pe zi. Cancer (adjuvant) - se consumă 2 căni de suc pe zi. Ajută în toate cazurile indiferent de stadiu și de localizare, în special la cei care fac tratamente chimice sau raze. Crude de preferință în salate frunzele acestea sunt anticancerigene. Un pahar de suc de spanac băut pe stomacul gol, în fiecare dimineață, ajută foarte mult la această afecțiune mai ales dacă se face și chimioterapie. De asemenea vitamina C , A și beta- carotenul luptă împotriva efectelor distrugătoare ale radicalilor liberi. O cană de spanac fiert conține 294,8% din necesarul zilnic de vitamina A al organismului. Cardiopatie ischemică - se bea un pahar de suc pe zi. Cistită - se consumă 2 căni de suc pe zi. Constipație cronică - datorită efectului laxativ este indicat să se folosească în orice cantitate în funcție de toleranța individuală, atât în alimentație pregătit în diferite forme culinare cât și ca suc proaspăt. 500 ml de suc de spanac proaspăt poate vindeca cele mai rebele constipații chiar cronice. Se pun mai multe frunze de spanac care se toacă și apoi se storc. Se va obține un suc proaspăt de spanac. Se va consuma în fiecare dimineață câte 200 ml de astfel de suc. Semințele se macină cu mașina de cafea și se pune la 100 g semințe măcinate 400 g miere de albine. Se va lua din acest amestec după ce se amestecă bine câte 1 linguriță de 3 ori pe zi. Are un efect laxativ puternic și este indicat în special în cazurile cronice. Convalescență - 100 ml de 3 ori pe zi, este foarte indicat pentru multele vitamine și minerale. Creștere - 100 ml de 3 ori pe zi, este foarte indicat pentru multele vitamine și minerale. Degenerare maculată - Una dintre cele mi importante proprietăți ale spanacului este capacitatea sa de prevenire a bolilor de ochi AMD (degenerare maculată). Oamenii de știință afirmă că acest lucru se datorează beta-carotenului, dar și altor compuși, luteiuna și zeaxantina. Demineralizare - se bea înaintea meselor principale, o combinație de 100 ml suc de spanac cu 100 ml suc de urzică. Depresii psihice și fizice - se bea un pahar de suc de spanac (200 ml) în fiecare dimineață. Ajută
1134
la înlăturarea depresiilor și la revigorarea organismului. Se pun mai multe frunze de spanac care se toacă și apoi se storc. Se va obține un suc proaspăt de spanac. Se va consuma în fiecare dimineață câte 200 ml de astfel de suc. Diabet zaharat - se consumă dimineața pe stomacul gol 500 ml suc de spanac. Cura este de minimum 30 zile. Spanacul conține magneziu, element esențial pentru multe dintre procesele care se petrec la nivel celular, iar recent s-a descoperit că previne diabetul. Studiile au arătat că spanacul scade riscul apariției diabetului de tip II. Eczeme extern se aplică suc sau chiar frunze atât proaspete cât și fierte și apoi aplicate calde. Se face de mai multe ori pe zi. În cazurile cu mâncărimi se indică folosirea și a sucului de lămâie. Edeme - se indică folosirea sucului câte 100 ml de 3 ori pe zi, cu 30 minute înaintea meselor principale. Contribuie la o mai bună drenare a organismului și eliberarea toxinelor. Hipertensiune arterială - se bea un pahar de suc pe zi. Insuficiență pancreatică - se consumă zilnic pe stomacul gol 100 ml suc de spanac, amestecat cu 30 g polen de albine bine mărunțit. Întăritor pentru bătrâni, copii și convalescență - se bea un pahar de suc pe zi, înaintea mesei de prânz. Nefrite se indică folosirea sucului câte 100 ml de 3 ori pe zi, cu 30 minute înaintea meselor principale. Contribuie la o mai bună drenare a organismului și eliberarea toxinelor. Obezitate se consumă minimum 200 ml de suc proaspăt de 3 ori pe zi, cu 30 minute, înaintea meselor principale. Se va folosi timp de 30 zile apoi se face o pauză de 7 zile și apoi se poate relua. Oboseală fizică - se bea un pahar de suc de spanac în fiecare dimineață. Palpitații - se bea un pahar de suc pe zi. Pancreatită cronică - se consumă zilnic pe stomacul gol 100 ml suc de spanac, amestecat cu 30 g polen de albine bine mărunțit. Pecingine -se indică folosirea sucului câte 100 ml de 3 ori pe zi, cu 30 minute înaintea meselor
principale. Contribuie la o mai bună drenare a organismului și eliberarea toxinelor. Plăgi atone - se aplică extern frunze proaspete care se pot ține în funcție de toleranța individuală, până la 12 ore, după care se schimbă. Intern se va consuma câte 100 ml suc de 3 ori pe zi, pentru eliberarea toxinelor din organism. Prostatită -se indică folosirea sucului câte 100 ml de 3 ori pe zi, cu 30 minute înaintea meselor principale. Contribuie la o mai bună drenare a organismului și eliberarea toxinelor. Se poate asocia cu pufuliță, ghimpe, semințe de dovleac, etc. Rahitism - se bea o jumătate de litru de suc pe zi, timp de 3 săptămâni, repartizat în trei doze egale, cu un sfert de oră înaintea meselor principale. Un efect mai puternic va fi obținut dacă se combină 250 ml suc de urzică cu 250 ml suc de spanac. Se consumă frunze proaspete în salată de crudități. Se poate consuma până la 500 g de spanac frunze pe zi. Refacerea organelor bolnave - Se pun mai multe frunze de spanac care se toacă și apoi se storc. Se va obține un suc proaspăt de spanac. Se va consuma în fiecare dimineață câte 200 ml de astfel de suc. Reumatism - se indică folosirea sucului câte 100 ml de 3 ori pe zi, cu 30 minute înaintea meselor principale. Contribuie la o mai bună drenare a organismului și eliberarea toxinelor. Sângerarea gingiilor - Se pun mai multe frunze de spanac care se toacă și apoi se storc. Se va obține un suc proaspăt de spanac. Se va consuma în fiecare dimineață câte 200 ml de astfel de suc. Scorbut - se bea o jumătate de litru de suc pe zi, timp de 3 săptămâni, repartizat în trei doze egale, cu un sfert de oră înaintea meselor principale. Un efect mai puternic va fi obținut dacă se combină 250 ml suc de urzică cu 250 ml suc de spanac. Senescență - se indică folosirea sucului câte 100 ml de 3 ori pe zi, cu 30 minute înaintea meselor principale. Contribuie la o mai bună drenare a organismului și eliberarea toxinelor. Tonifierea organismului - spanacul este ideal și pentru sportivi pentru că acesta conține magneziu și albumină. Este indicat să se consume cu ochiuri mai moi. Magneziul și albumina sunt cele
1135
mai importante substanțe care ajută la recuperarea după efort. Ulcere de piele - se aplică extern frunze proaspete care se pot ține în funcție de toleranța individuală, până la 12 ore, după care se schimbă. Intern se va consuma câte 100 ml suc de 3 ori pe zi, pentru eliberarea toxinelor din organism. Viermi intestinali - se indică folosirea sucului câte 100 ml de 3 ori pe zi, cu 30 minute înaintea meselor principale. Contribuie la o mai bună drenare a organismului și eliberarea toxinelor. Se poate asocia cu ulei de dovleac.
SPANACUL CIOBANILOR
Chenopodium bonus-henricus Fam. Chenopodiaceae. Denumiri populare: fierul plugului. Descriere: plantă ierboasă cu frunze triunghiulare și flori verzi care crește prin locurile gunoite de prin sate, pe lângă târle și stâni. Este întrebuințată în alimentație ca și spanacul. În tradiția populară: frunzele se puneau pe tăieturi și bube.
1136
SPÂNZ
Helleborus purpurascens Fam. Ranunculaceae. Denumiri populare: barba-lupului, bojațel, bojorel, bojoței, boșuță, botățel, boz, coada-popii, coaiele popii, cucurig, cutcurig, iarba-nebunilor, iarbă stearpă, iarbă strănutătoare, iarbă șerpească, ochiul boului, ouăle-popii, păduchii popii, paronici, poranici, rușcuță, spunz, strigoaie, trandafir de iarnă. Prodiarna, Prodiorna în limba dacă. Descriere: plantă erbacee, toxică, perenă, întâlnită prin pădurile și tufărișurile din regiunea de deal și munte, înaltă de 50 cm. Rizom lung până la 10 cm, gros și ramificat, din care se dezvoltă numeroase rădăcini adventive cilindrice. Tulpină erectă, bifurcată-ramificată, înaltă până la 50 cm. Frunze bazale lung pețiolate, palmat-sectate, cu 5-7 segmente întregi, ori din nou sectate. Frunzele tulpinale cu pețiol din ce în ce mai mic până la sesile, către partea superioară a tulpinii, unde și lamina devine tripartită. Lobii frunzei cu nervuri proeminente și fin dințate pe margine. Flori nemirositoare, flori roșii aplecate în jos, sau verzi purpurii, slab mutante, formate din 5 tepale, verzi-purpurii, persistente în timpul fructificării. 15-20 nectarine ușor
bilabiate. Androceu cu numeroase stamine, gineceu din 4-6 carpele concrescute la bază. Înflorire lunile II-IV. Fructe folicule comprimate lateral și cu rostrul lung, pe dos cu carenă evidentă și pe laturi cu nervuri. Crește prin pădurile și tufișurile de la deal la munte. Planta este toxică și produce decese. Se recoltează rizomii și rădăcinilor , florile și frunzele în martie-aprilie. În tradiția populară: rizomul fiert în rachiu de drojdie se ținea în gură contra durerilor de măsele. Unii făceau abureli cu măselariță și apoi puneau în măsea un fir de rădăcină de spânz. Se plămădea în rachiu și se făceau cu el pansamente la degerături. La răceală până nu s-a declanșat boala se pansa partea răcită cu frunze și flori cât se poate de calde. Cu decoctul rizomului se făceau spălături la sifilis. Se lua cu grijă și intern. Decoctul se dădea în cantități mici celor care aveau constipație. Rădăcinile se plămădeau în rachiu și se lua pe inima goală, contra limbricilor, iar unii îl beau pentru dureri abdominale. Se punea în rachiu, se lăsa 3 zile apoi se da câte un păhărel , apoi se bea de 3 ori pe zi câte un păhăruț mic, celor care aveau paralizii sau le erau amorțiți nervii de la mâni, dureri de burtă, vătămătură. Pentru vătămătură se mai lua câte o bucată de spânz, se pisa mărunt, se lega într-o bucată de material de fuior și se fierbea în rachiu. După ce a fiert, se scotea bucata și se arunca într-un loc ascuns, iar fiertura se strecura printr-o altă bucată de pânză curată ca să nu rămână nici un fir de spânz în el, căci fiind foarte veninos putea mai degrabă să strice decât să vindece. Din zeamă se dădea bolnavului, în mai multe dimineți, pe inima goală, câte un păhărel. Se dădea numai dacă vătămătura nu era „smintită“. Unora le suferea, altora nu. Bolnavul lua înainte o bucată de zahăr și apoi bea rachiul. Se folosea peste tot, la animale, introducându-se în ureche sau la piept, contra dalacului și după ce se făcea un buboi local se tăia locul respectiv și se îngropa. Oile bolnave de gălbează sau orișice alte vite gălbejite se tratau în ținutul Dornelor, cu spânz. Se usca bine rădăcina, se pisa mărunt, se amesteca cu sare și tărâțe de secară și așa se dădea vitelor, o dată pe săptămână, toamna și niciodată primăvara, căci dacă se dădea
1137
primăvara, mai ales oilor, atunci pierdeau mieii. La Clopotiva se „trăgea“ la vite, de orice boală, mai ales la vitele care aveau bubă în foale. Se făcea gaură cu sula sau briceagul la ureche, la piept ori la coadă și se trăgea acolo rădăcina de spânz. Se ținea acolo o zi și o noapte, nu mai mult. Unii obișnuiau să „spânzească“ nu numai cu rădăcina, ci și cu frunzele plantei. În unele sate din Bucovina, luau rădăcină de spânz și vreo câțiva căței de usturoi, le pisau mărunt, turnau peste ele borș și făceau un fel de mujdei, pe care îl dădeau vitelor bolnave „cu sânge rău“. La Rășinari, se folosea contra râiei la animale. Se lua o mierță de spânz și se fierbea într-o căldare, până ieșea toată puterea din el. Se strecura, se punea în această leșie o litră de unsoare și se fierbea din nou, până seca leșia și rămânea numai unsoarea. Se punea în ea piatră vânătă pisată mărunt și apoi se ungea vita bolnavă. În unele zone, se scotea în anumite zile, ca și alte plante medicinale, în credința că atunci este mai eficientă. Dacii cunoșteau și foloseau spânzul. (Medicul lui Alexandru Macedon își procura 70% din plante din Dacia.) Dacii mai trimiteau la export și cai, care erau lăudați pentru voiciune lor. Primăvara devreme dacii „spânzuiau“ caii, iar pe timpul iernii le stropeau nuțretul cu tinctură de mătrăgună pentru pofta de mâncare. Compoziție chimică: glicozizi, heleborină, helebrină, saponozide, rezine, lactonă, protoanemonină, substanțe minerale, etc. Toxicologie: toată planta este toxică atât proaspătă cât și uscată. Helebrina este un purgativ drastic, iar heleborina determină narcoză și anestezia sistemului nervos central. Simptome: vomă, iritații ale mucoaselor, hemoragii, ritm cardiac încetinit și moarte. Se pot face spălături stomacale, clisme, cărbune medicinal. Acțiune medicinală: puțin studiată. Acum se studiază la diferite centre din țară și străinătate. La noi există produsul Boicil forte sub formă de unguent sau soluție pentru uz extern și stimuven. Acestea se pot folosi fără teamă. Boicil forte -sub formă de unguent și soluție pentru uz extern cu efecte deosebite în afecțiunile reumatismale articulare, spondilită anchilopoietică, artroze, poliartrite, mialgii și nevralgii.
Stimuven (produs la Timișoara) este un gel din castan, hamamelis și spânz recomandat în tromboze, tromboflebite, ulcer de gambă, senzație de picioare grele, inflamație și tumefieri, luxații, entorse, bursite, tendinite și varice. Se pot folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni interne cu crize acute, amenoree, amorțeala nervilor de la mâini, artrită, artroze, bursite, dureri abdominale, dureri de măsele, entorse, hernie, inflamații intestinului gros, inflamații și tumefieri, Luxații, mialgii, nevralgii sciatice, nevralgii de trigemen, poliartrite, reumatism, sifilis, spondilită anchilozantă, tromboze, tromboflebite, senzație de picioare grele, tendenite, ulcer de gambă, varice. Având în vedere toxicitatea plantei nu dăm alte rețete care ar putea deveni toxice. Există credința că această plantă poate fi utilă la tratarea cancerului. Este foarte greșit să se folosească pentru că poate produce o serie de abcese în organism. În trecut se punea o bucățică de rădăcină în urechea porcului sau la oi pentru a scăpa animalele de anumite afecțiuni. Se cresta cu briceagul și se introducea în ureche. La locul respectiv se forma un abces. Apoi se tăia zona respectivă jos și de multe ori animalul respectiv se vindeca. Practic ce se întâmplă? Se stimulează sistemul imunitar al organismului și produce o nouă serie de anticorpi, „trezind“ sistemul imunitar și făcându-l mai activ. De aici și până la a administra omului acest remediu este un mic pas care a fost făcut cu foarte mare ușurință de unii terapeuți. Este una să introduci însă în ureche și apoi să tai urechea jos și alta este să administrezi această plantă sub formă de praf, ceai sau chiar tinctură, pentru că nu există posibilitatea să se filtreze atât de perfect încât să nu mai rămână nici urmă de plantă decât dacă se administrează în doze homeopatice. În caz contrar se poate ca o părticică infimă de plantă să pătrundă ori unde în organism (stomac, intestine, ficat) și să producă abcese care în final vor duce la afecțiuni foarte grave. Eventual se poate face o injecție așa cum se face IDR-ul și să se introducă puțin extract 0,01 ml. În acest mod se poate la locul injectării să se producă un abces care ulterior se elimină și se tratează ca orice abces, dar în timpul acesta contribuie la în-
1138
tărirea imunității corpului. În alt mod este extrem de periculos. Mergeți să vedeți la medicină legală când se va face o autopsie la cineva care a folosit această plantă și veți vedea că întreg organismul este plin de abcese, în diferite locuri. Toxicologie: Atenție! Nu vă jucați cu această plantă! Este o plantă otrăvitoare care poate face o serie de abcese în organism care ulterior vor produce probleme enorme. Preparare și administrare: Infuzie - 1 linguriță de plantă sau flori se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se folosește conform indicațiilor. Decoct - 1 linguriță de rizomi mărunțiți se pune la 250 ml apă și se fierbe pentru 5 minute apoi se strecoară. Se folosește mai mult extern. Tinctură - 50 g rizomi se pun la 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Se ține timp de 15 zile, timp în care se agită zilnic de mai multe ori pe zi, apoi se strecoară. Se pune în sticle de capacitate mai mică închise ermetic și se păstrează la rece. Deci atenție la administrarea acestei plante intern. Mod de tratare pe afecțiuni: Afecțiuni interne cu crize acute - se ia câte 1 linguriță de tinctură pusă în 100 ml apă de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor principale. Se folosește timp de 20 zile urmate de o pauză de 7 zile după care se poate relua cu aceiași administrare până la trecerea afecțiunii. Amenoree - 1 linguriță de plantă sau flori se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Este foarte eficientă pentru rezolvarea acestei afecțiuni. Amorțeala nervilor de la mâini - tinctură câte 1 linguriță diluată în 100 ml apă de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor principale. Se diluează în 100 ml apă. Artrită - băi generale timp de 20 de minute la 37 grade la care se adaugă decoctul din 50-100 g rizomi fierți 20 minute într-un litru de apă apoi strecurat și introdus în cadă. Artroze - băi generale timp de 20 de minute la 37 grade la care se adaugă decoctul din 50-100 g rizomi fierți 20 minute într-un litru de apă apoi
strecurat și introdus în cadă. Se mai poate folosi Boicilul conform indicațiilor producătorului. Bursite - Cataplasme locale cu plantă mărunțită 2 lingurițe sau rizom pun în 250 ml apă și apoi fiert pentru 5 minute și strecurat. Se aplică local de 2 ori pe zi cu efecte deosebite. Se aplică cald. Dureri abdominale - tinctură câte 1 linguriță diluată în 100 ml apă de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor principale. Se diluează în 100 ml apă. Dureri de măsele - Clătirea gurii 2-3 minute cu decoct călduț din 1 linguriță de rizom mărunțit și fiert 5 minute în 250 ml apă apoi strecurat. Entorse - Cataplasme locale cu plantă mărunțită 2 lingurițe sau rizom pun în 250 ml apă și apoi fiert pentru 5 minute și strecurat. Se aplică local de 2 ori pe zi cu efecte deosebite. Se aplică cald. Hernie - tinctură câte 1 linguriță diluată în 100 ml apă de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor principale. Se diluează în 100 ml apă. Inflamații intestinului gros - se pune un vârf de cuțit de rizomi mărunțiți la 250 ml apă și se fierbe timp de 5 minute apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi. Inflamații și tumefieri - cataplasme locale din flori aplicate calde local. Luxații - băi generale timp de 20 de minute la 37 grade la care se adaugă decoctul din 50-100 g rizomi fierți 20 minute într-un litru de apă apoi strecurat și introdus în cadă. Mialgii - băi generale timp de 20 de minute la 37 grade la care se adaugă decoctul din 50-100 g rizomi fierți 20 minute într-un litru de apă apoi strecurat și introdus în cadă. Nevralgii sciatice - băi generale timp de 20 de minute la 37 grade la care se adaugă decoctul din 50-100 g rizomi fierți 20 minute într-un litru de apă apoi strecurat și introdus în cadă. Nevralgii de trigemen - Cataplasme din flori și frunze calde aplicate local. Poliartrite - Se pot face băi generale zilnic. Se mai poate folosi Boicilul conform indicațiilor producătorului. Reumatism - băi generale timp de 20 de minute la 37 grade la care se adaugă decoctul din 50-100 g rizomi fierți 20 minute într-un litru de apă apoi
1139
strecurat și introdus în cadă. Se mai poate folosi Boicilul conform indicațiilor producătorului. Sifilis - băi locale cu decoct din 1 linguriță de rizomi mărunțiți apoi fierți timp de 5 minute în 250 ml apă și strecurat. Se face de 3 ori pe zi. Spondilită anchilozantă - Cataplasme locale. Se mai poate folosi Boicilul conform indicațiilor producătorului. Tromboze - se va folosi Stimuven conform indicațiilor producătorului. Tromboflebite - se va folosi Stimuven conform indicațiilor producătorului. Senzație de picioare grele - se va folosi Stimuven conform indicațiilor producătorului. Tendenite - se va folosi Stimuven conform indicațiilor producătorului. Ulcer de gambă - Se aplică spălături cu decoct și apoi cataplasme care se țin în funcție de toleranța individuală. Este eficient dacă se aplică de 3 ori pe zi. Varice - se va folosi Stimuven conform indicațiilor producătorului. Stimuven- cu Spânz. Este produs de firma Exhelios din Timișoara și are Stimuven unguent, Stimuven gel și loțiunea Dr Boici, toate din spânz și uneori se mai găsesc și în combinație cu castane și sunt foarte utile în toate cazurile afecțiunilor venoase.
1140
SPÂNZ DE GRĂDINĂ
SPÂNZ STERP
Helleborus dumentorum Fam. Ranunculaceae. Descriere: plantă ierboasă, veninoasă cu flori verzui, crește sporadic prin păduri, tufișuri și dumSe găsește în florării sub două forme: cu flori brăvi, mai frecvent în sudul țării. Compoziție chimică: conține principii asemăroșii și cu flori albe. Se poate ține și în grădină și în ghiveci. Adesea deja în luna decembrie li se pot nătoare cu spânzul comun. În tradiția populară: se folosea ca și celelalte vedea bobocii. specii înrudite, mai ales la animale, punându-se în Se folosește ca și Spânzul. urechi la porci, iar la cornute și cai, în piept. Se folosește ca și Spânzul. Heleborus hybridum Fam. Ranunculaceae.
1141
SPARANGHEL
Asparagus officinalis Fam. Liliaceae. Denumirea populară: asperag, coastadracului, coasta-vrăjmașului, iepurel, păr, ragilapământului, sparang, umbra-iepurelui. Nu se cunoaște de unde provine, dar din cele mai vechi timpuri se cultiva atât în Europa cât și în Asia de mii de ani. Este întrebuințat în medicină din sec XVI. În sec I d. Hr. Medicul grec Dioscorides prescria această plantă pentru afecțiuni renale și hepatice. Descriere: plantă erbacee, perenă, sporadică și cultivată. Rădăcină embrionară cu durată limitată, substituită de un rizom puternic, pe care se formează numeroase rădăcini adventive și tulpini aeriene. Rădăcinile sunt cărnoase, lungi până la 40-50 cm, terminate cu un vârf numit „gheară de sparanghel“. În fiecare an se formează tot mai sus pe rizom, cu tendința de a ieși la suprafața solului. Partea superioară a rizomului formează lăstari aerieni, carte se recoltează când au cca 30 cm. Lăsați să crească, formează tulpini aeriene înalte de 120-150 cm, flexibile, puternic ramificate, reprezentând verticile de filocladii cu rol în asimilație clorofiliană. Frunze solziforme, așezate la baza ramificațiilor tulpinii.
Dioică. Tulpinile bărbătești au flori mici, așezate la baza filocladiilor, cu perigonul alb-verzui. Androceul din 6 stamine cu filamente răsucite purtând antere galben-portocalii. Cele femele, așezate pe alte tulpini, sunt mai mici decât cele mascule. Ovar trilocular, stil scurt cu 3 muchii, stigmat trilobat. Cele mascule au 6 stamine cu antere galbenportocalii. Înflorire lunile VI-VIII. Fruct bacă roșie, mică. Conține 1-8 semințe, lucioase, netede, cu tegument tare. Este o legumă deosebită, care se cultivă în condiții deosebite și se recoltează începând cu luna Mai. Sparanghelul este de 3 feluri: verde, alb și roșcat. Cel mai des întâlnit este cel verde, care este și cel mai gustos. De la sparanghel se consumă numai lujerul fraged, care este numai partea cu vârf, de 15-20 cm. Cu cât este mai tânăr și mai proaspăt, cu atât este mai bun. Coaja dacă este fibroasă se curăță sau se rade. În tradiția populară: rădăcina se fierbea într-o oală nouă, cu coajă de dud negru, undelemn, oțet tare și miere, pentru durere de gură și afecțiuni dentare, după cum scrie într-un manuscris vechi. Decoctul ei se lua ca diuretic. Ceaiul se dădea în boli de rinichi. Siropul din rădăcini și vârful ramurilor, preparat cu mult zahăr, se lua de 2 ori pe zi, câte o lingură pentru poftă de mâncare. Compoziție chimică: bogată în proteine, asparagină, lipide, hidrați de carbon, fito-hormoni, enzime, glicozide steroidale, celuloză, săruri minerale (calciu, fosfor, fier, natriu, potasiu, siliciu, molibden), antioxidanți vegetali, flavonoizi, etc. Vitaminele A, C, H, acid folic. Acțiune farmacologică: rădăcina- depurativ, diuretic, drenor hepatic, biliar, pulmonar, fluidifică secrețiile bronhice, mărește cantitatea de urină, stimulează digestia, afrodiziac, ușurează tranzitul intestinal. Întărește sistemul imunitar. Previne apariția nefritei cronice. Accelerează circulația sângelui. Ajută la lupta cu cancerul. Este ideal pentru tratarea afecțiunilor renale cu condiția să nu existe leziuni, caz în care devine contraindicat, deoarece poate agrava afecțiunile. Contribuie la regenerarea ficatului, rinichilor, pielii, ligamentelor și oaselor. Datorită conținutului în asparagin poate
1142
restabili echilibrul acido-bazic al sângelui. De asemenea ajută la curățirea canalelor renale, dizolvă și previne depunerea acidului uric în rinichi. Reduce edemele, poate ameliora durerile reumatice. Are și o acțiune ușor sedativă. Reduce disconfortul femeilor aflate la menstruație prin diminuarea senzației de contractare a sânilor, degetelor și gleznelor. Are o puternică acțiune ca diuretic fiind util pentru reumatism și artrită. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni biliare, afecțiuni cardiace (sedativ), afecțiuni renale, anorexie, arterioscleroză, artrită, astenie fizică și intelectuală, bronșite, cancer, cistită, constipație, convalescență, demineralizare, diabet, digestie lentă, dureri în special la gută și reumatice (nu intern), edeme, gută, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, impotență, insuficiență hepatică și renală, litiază urinară, mâncărimi de piele, nefrite, nevroză, palpitații, parodontoză, prostatite, retenții hidrosodate, reumatism, stres, vâscozitate sangvină. Precauții și contraindicații: Este contraindicată la cistite și reumatism, unde se va lua cu grijă ca să nu se depășească doza indicată, altfel ajutând foarte mult prin diureză. Nu se recomandă celor care au gută deoarece conține purine care pot agrava simptomele bolii. Preparare și administrare: - Ras proaspăt se folosește în diferite salate pentru gustul său foarte bun. - Din 2 linguri de lăstari tineri mărunțiți fierți într-un litru de apă timp de 30 de minute. Se strecoară, apoi se va consuma în decursul zilei. - Rădăcină 2 linguri fiartă în oțet 200 ml pentru 15 minute apoi strecurat se poate folosi la clătirea gurii de mai multe ori pe zi în cazul parodontozei sau la mâncărimi de piele. - Sirop. Se va tăia mărunt rizomul, se acoperă apoi cu apă. Se pune la fiert. Este bine ca apa să fie de 2 ori cantitatea de plante. Se fierbe timp de 30 minute, după care se strecoară. La fiecare 100 ml de ceai astfel obținut se va pune 60 g de zahăr. Se pune din nou la fiert și se lasă până devine de consistența unui sirop. Se va trece în recipiente mai mici. Se va folosi la nevoie câte o linguriță diluată la 250 ml apă. Se vor putea lua 3-4 lingurițe pe zi.
- Tinctură din 50 g de rădăcină mărunțită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se folosește în special la afecțiunile inimii, dar și la celelalte afecțiuni. Se vor lua câte 10 picături de 3 ori pe zi în diluție cu apă. Se poate amesteca și cu alte tincturi. Sparanghelul se folosește la prepararea supelor, salatelor și a garniturilor pentru fripturi. Se fierbe în aburi sau în apă cu un praf de sare, numai 510 minute, având grijă să nu se moaie prea mult. Se poate pune și la cuptor circa 15 minute, stropit în prealabil cu puțin ulei. Oricum ar fi preparat sparanghelul se condimentează foarte puțin și nu se combină cu alte legume, pentru a-și păstra gustul unic nealterat. Mod de administrare pe afecțiuni: Calculi renali - 2 linguri de vlăstari tineri fierți 30 minute într-un litru de apă, au o acțiune puternic diuretică, ajutând chiar și la dizolvarea și eliminarea calculilor sau a excesului de acid uric sau insuficiență renală. Colici gastrice - 10 picături de tinctură din vlăstare la nevoie. Se pot lua și diluate cu puțină apă. Colici renale - 10 picături de tinctură din vlăstare la nevoie. Se pot lua și diluate cu puțină apă. Gută - 2 linguri de vlăstari tineri fierți 30 minute într-un litru de apă, au o acțiune puternic diuretică, ajutând chiar și la dizolvarea și eliminarea calculilor sau a excesului de acid uric sau insuficiență renală. Impotență - se folosește tinctura din vlăstare care ajută la refacerea circulației sângelui și la o revigorare a mușchilor sexuali masculini. Contribuie la a stimula producerea de testosteron în testicule. Se vor lua câte 10 picături de tinctură de 3 ori pe zi. Deficitul de testosteron poate fi remediat prin consumul constant de sparanghel sub orice formă, deoarece această legumă conține substanțe active asemănătoare testosteronului și dihidrotestosteronului- se poate folosi proaspătă în salate asezonate cu oțet de mere și suc de lămâie și puțin ulei de măsline care conține și vitamina E. Insuficiență renală - 2 linguri de vlăstari tineri fierți 30 minute într-un litru de apă, au o acțiune puternic diuretică, ajutând chiar și la dizolvarea și
1143
eliminarea calculilor sau a excesului de acid uric sau insuficiență renală. Mâncărimi de piele - Rădăcină 2 linguri fiartă în oțet 200 ml pentru 15 minute apoi strecurat se poate folosi la clătirea gurii de mai multe ori pe zi în cazul parodontozei sau la mâncărimi de piele. Parodontoză - Rădăcină 2 linguri fiartă în oțet 200 ml pentru 15 minute apoi strecurat se poate folosi la clătirea gurii de mai multe ori pe zi în cazul parodontozei sau la mâncărimi de piele. Stres - conține multe elemente regeneratoare pentru ficat, rinichi, piele, ligamente, oase și pentru formarea învelișului globulelor roșii, toate acestea având efect pozitiv asupra bunei funcționări a organismului și asupra puterii acestuia de a face față stresului.
1144
Compoziție chimică: proteine, lipide, substanțe minerale, celuloză și substanțe extractive neazotate. SPARCETĂ Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: - Este de mare ajutor în eliminarea toxinelor din organism și în păstrarea și în stocarea vitaminelor. Este indicat să se consume cel puțin de două ori pe zi infuzie din tulpina plantei (50 g de tulpină se adaugă la 250 ml de apă clocotită) înainte de masă, pentru a întări sistemul imunitar. - Infuzia ajută la eliminarea toxinelor din organism prin urină și ameliorează durerile de rinichi. - Se recomandă și pentru copiii care suferă de rahitism. - Poate fi de folos și în prevenirea bronșitelor. Într-un vas în care a fost pus un litru de vin se adaugă 250 g de tulpină de plantă și se lasă la macerat timp de o săptămână. Se bea câte un pahar în fiecare seară. - Pentru transpirații abundente pe timpul verii se va lua o mână de tulpini de sparceta și se va fierbe într-un litru de apă timp de o jumătate de oră. Corpul se va clăti în fiecare seară cu lichidul Onobrychis viciifolia Fam. Fabaceae. obținut, lăsându-l să se usuce pe piele. După o oră Denumiri populare: baltacină, iarbă-săracă, corpul se va spăla în mod normal cu apă și cu săpun. sparcetă-de-munte. Aniarsexe, Aniassexe, Annias- Rezultatele sunt remarcabile și se recomandă și în cazul transpirațiilor reci din timpul iernii. sexe în limba dacă. Descriere: plantă perenă, ierboasă, relativ înaltă, cu lăstarii erecți înalți de 40-100 cm. Spre maturitatea semințelor, tulpina se lignifică. Frunzele mari sunt imparipenat-compuse. Florile rozviolacee sunt grupate în racem lung pedunculat. Fructul este o păstaie indehiscentă, monospermă, având la suprafață reticulații caracteristice, prevăzute cu spini, conține multe proteine și vitamine. Plantă furajeră și meliferă. Utilizată mai ales în mediul rural în scop terapeutic. Răspândire: Crește spontan în locuri calcaroase, întâlnită în Dobrogea, Bărăgan, sudul Moldovei, Oltenia, dar și în zonele colinare. În tradiția populară: a fost utilizată pe scară largă, deoarece purifică organismul. Vindecă abcesele simple. Băută cu vin este bună în retenția de urină, iar ca alifie, amestecată cu untdelemn, este sudorifică. 1145
SPIRULINA
Arthrospira platesis și Arthrospira maxima Fam. Phormidiaceae. Istoric: spirulina este cea mai veche algă de pe pământ cu o vechime de 3,5 miliarde de ani. Este de culoare verde-albăstruie și trăiește în apă. Crește spontan în lacurile calde din zonele tropicale ale Americii și ale Africii. Sub numele de spirulină sunt cunoscute de fapt două specii de micro-alge: Arthrospira platesis și Arthrospira maxima, ambele având aceiași compoziție chimică. Pentru prima dată spirulina a fost folosită în terapie în secolul 8-lea de către o străveche civilizație africană, care a trăit pe actualul teritoriu al Ciadului. Câteva secole mai târziu, ea a fost descoperită și folosită la mii de kilometri distanță, în America Centrală, de către azteci. Ei numeau spirulina „tecuitatl“ o recoltau prin mijloace destul de sofisticate de pe suprafața lacurilor și preparau din ea medicamente pentru tratarea disfuncțiilor hormonale, pentru refacerea convalescenților și a celor care sufereau de malnutriție. Redescoperirea spirulinei ca remediu de către europeni s-a făcut abia în anul 1962 și este meritul multor biochimiști francezi care au rămas uluiți de complexitatea acțiunii farmacologice a acestei alge, considerată unul dintre cele mai vechi organisme de pe planeta noastră. Interesant este că spirulina e aproape în întregime alcătuită din principii active, adică din aminoacizi, polizaharide, minerale, vitamine, clorofilă,
enzime. Dacă o plantă medicinală conține până la 10% principii active, spirulina are o concentrație de substanțe vindecătoare de peste 70%, fiind o campioană absolută în acest domeniu. Compoziție chimică: conține proteină complectă, naturală care este foarte ușor asimilabilă de către organismul uman. 100 g spirulină conține 60-70 g proteine, adică de 3 ori mai mult decât carnea de porc, de 2 ori mai mult decât carnea de vită și pește și de 1,5 ori mai mult decât boabele de Soia. De asemenea conține clorofilă fiind cea mai bogată sursă de clorofilă. De asemenea conține: calciu, fier, magneziu, potasiu, vitaminele: A și complex B (B1, B2, B6, B12, E, acid folic, acid nicotinic, fenilanină (ce acționează asupra centrului apetitului din creier, diminuând senzația de foame și menținând constant nivelul glucozei din sânge). 18 aminoacizi din care opt esențiali. Este cea mai bogată sursă naturală de clorofilă, de minerale precum: fier, calciu, iod, fosfor, brom, zinc, sodiu, potasiu și magneziu. Oligoelementele: seleniu, mangan, cobalt. Alga conține o substanță, numită ficocianină (care îi dă culoarea albastră-verzuie) ce influențează pozitiv funcționarea celulelor din măduva osoasă, care au capacitatea de a se transforma în globule roșii și albe. Cele albe se află la baza sistemului imunitar, iar cele roșii asigură oxigenarea organismului. În plus proteinele din spirulină sunt asimilate foarte ușor de organismul uman, până la 65-80%. Enzime și fermenți naturali care intervin într-o serie de procese celulare. Hormoni vegetali dintre aceștia în special fitocianina care are un rol important în încetinirea procesului canceros sau chiar stagnarea sa și inhibarea dezvoltării celulelor canceroase. Acțiune farmacologică: fenilanina din conținutul acestei alge acționează asupra centrului apetitului din creier, diminuând senzația de foame și menținând constant nivelul glucozei din sânge. Este foarte utilă în regimurile de slăbire. În regimurile de slăbire se iau 3 tablete de 500 mg cu o jumătate de oră înaintea meselor. Se recomandă zdrobirea tabletelor cu dinții și o cantitate mare de lichide. Când efectele încep să apară, reduceți doza până la 2 și apoi o tabletă înainte de masă.
1146
Spirulina se asimilează foarte bine, normalizând microflora intestinală, curățind organismul de toxine rezultate din schimbul de substanțe în articulații, mușchi, limfă, ce intoxifică nu numai diferite organe ci și creierul. Acțiunea benefică a spirulinei se manifestă sub formă de întărirea mușchilor, îmbunătățirea vederii, a stării părului, elasticității pielii, normalizării nivelului de colesterol, îmbunătățire funcției ficatului, întărirea sistemului nervos, etc. Spirulina este folosită deja în peste 60 de țări ale lumii. Organizația Mondială de Ocrotire a Sănătății prognozează folosirea pe scară largă a spirulinei în calitate de tratament profilactic. Folosind în hrană spirulina legendari asceți ai Americii de ud și aborigenii africani se diferențiază prin sănătate de fier și longevitate. În general spirulina are efecte de întreținere și tonifiere fiind foarte utilă pentru tratarea unor deficiențe, dar, totodată oferă o acțiune de curățire a organismului. Aceia care exagerează cu consumul de proteine animale ce nu se asimilează și devin o povară pentru corp- vor beneficia mai mult de aportul de proteine speciale ale spirulinei. În general bolnavii supraponderali, hiperglicemici, diabetici, artritici sau cu alte afecțiuni similare pot avea un prețios ajutor în spirulină. Studiile au arătat că datorită faptului că are în compoziția sa acid polinesaturat gama-linoleic, care asigură sănătatea pielii și părului. Acesta acționează ca un antiinflamator calmând simptomele de natură artritică. Spirulina nu este nici de cum un medicament, ci o proteină complectă, naturală ușor asimilabilă (i se spune și spirulina de plancton sau alga verde albăstruie). Spirulina activează multe dintre diferitele tipuri de celule imune, printre care macrofage, limfocite B, limfocite T. De asemenea, stimulează organele implicate în funcția imunitară, cum ar fi splina, ficatul, măduva osoasă, ganglionii limfatici, amigdalele și timusul. S-a demonstrat că anumite extracte speciale de spirulină au o puternică acțiune antivirală. Într-un test în vitro s-a evidențiat că spirulina platensis inhibă virusul HIV 1. Studiile de laborator au arătat că polizaharidele din spirulină pot acționa pentru repararea materialului genetic afectat de toxine sau radiații.
Spirulina este o micro-algă alcătuită aproape în întregime din principii active, adică aminoacizi, polizaharide, minerale, vitamine, clorofilă și diverse tipuri de enzime. Dacă este administrată regulat, spirulina protejează organismul de efectele radicalilor liberi, stimulează procesele de regenerare și ajută la echilibrarea hormonală. Toate acestea sunt motive care au dus la utilizarea ei în tot mai multe institute de geriatrie. Spirulina se recomandă și în caz de epuizare fizică și psihică, deoarece ajută la oxigenarea corespunzătoare a celulelor, îmbunătățește coordonarea motorie și previne apariția leziunilor musculare. Iar dacă este vorba despre anemie, spre deosebire de fierul prevenit din alte surse naturale, cel aflat în compoziția spirulinei este absorbit mult mai ușor de către organism. Despre spirulină se știa de ceva vreme că este una dintre cele mai importante surse de nutrienți descoperite până în prezent (conține toți aminoacizii beneficiu pentru sănătate, este bogată în clorofilă, bata-caroten și alți produși fitochimici naturali). Relativ recent s-a demonstrat că această vegetală marină poate limita proliferarea celor mai periculoase virusuri printre care ale gripei de tip A, oreionului (Herpes simplex) și chiar HIV. Alga conține o substanță numită ficocianină (care îi dă culoarea albastră-verzuie) ce influențează pozitiv funcționarea celulelor din măduva osoasă, care au capacitatea de a se transforma în globule albe și roșii. Cele albe se află la baza sistemului imunitar, iar cele roșii asigură oxigenarea organismului. În fine, studiile arată că spirulina este singurul aliment vegetal care posedă acidul polinesaturat gama-linoleic ca asigură sănătatea pielii și părului. Comprimatele - sunt forma de administrare cea mai simplă și cea mai eficientă a acestei plante. De regulă comprimatele sunt alcătuite din 500 mg spirulină, la care se adaugă substanțe suport, numită excipient. Se iau 1-2 comprimate de 4 ori pe zi, în cure de 90 de zile, urmate de alte 20 de zile de pauză, după care cura se poate repeta. Cremele cu spirulină - sunt compuse din substanțe de suport, care poate varia foarte mult, de la simpla lanolină, folosită în unguente terapeutice, la sofisticatele formule pentru hidratare, substanță de suport la care se adaugă extractul de spirulină.
1147
Crema cu spirulină se aplică atât în scopuri cosmetice, cât și terapeutice, modul de aplicare fiind specificat la fiecare produs în parte. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni degenerative, afecțiunile pielii, afecțiuni hepatice, afecțiuni nervoase, afecțiuni vasculare, alcoolism, anemie, arsuri, artrită, astm, cancer, cancer buco-faringian, cancer de colon, colesterol în exces, cosmetică, dependență de droguri, detoxificarea organismului, diabet zaharat tip II, dislipidemii, elasticitatea pielii, entorse, epuizare, gastrită, herpes genital, hipercolesterolemie, hipoglicemie, HIV, îmbătrânire prematură, imunitate scăzută, infecții virale în general, intoxicația cu arsenic, leucemie, limfangite, miopie, mutații celulare produse de iradiere, obezitate, operații chirurgicale, orion, piele îmbătrânită prematur, piele sensibilă la frig și vânt, poliartrită reumatoidă, răni, regenerarea celulelor, rinită alergică, rupturi musculare, slăbiciune musculară, stimularea digestiei, tromboze, tulburări de creștere la copii, viroză gripală. Precauții și contraindicații: Datorită nivelului ridicat de proteine, spirulina se va folosi cu grijă de către cei cu afecțiuni renale și atunci când trebuie redus nivelul de proteine. De asemenea se folosește cu grijă la bolnavii cu boli de rinichi, în care li se recomandă consumul redus de proteine. Precauția este necesară și în cazul bolnavilor hepatici, care vor lua acest remediu la început în primele 5-7 zile, în doze mici (nu mai mult de un gram pe zi), mărind treptat doza, până se ajunge la cantitatea normală. În cazuri foarte rare pacienții pot prezenta o sensibilitate hepatică neobișnuită la spirulină, deși aceasta este printre cele mai puțin toxice remedii cunoscute. Nu se recomandă în cazul bolilor acute gastrointestinale. Părerea specialiștilor este că spirulina crescută, recoltată, conservată și administrată corespunzător este practic netoxică. Singura rezervă se referă la spirulina provenită din surse nesigure și care poate fi alterată (ceea ce o face extrem de toxică pentru ficat), infestată cu pesticide sau chiar cu metale grele cancerigene. Atenție ce comprimate cu spirulină consumați!
O parte din terenul pierdut de către spirulină, cotată până nu demult un remediu forte în România, se datorează calității slabe a produselor care se găsesc în unele dintre magazinele noastre. Am identificat trei probleme legate de calitatea comprimatelor cu spirulină: 1. Se folosește la producerea lor o spirulină veche, oxidată, element trădat de faptul că pastilele cu spirulină nu au culoarea verde normală, ci nuanțe de brun sau chiar cenușiu. Această spirulină nu doar că nu ajută, ci chiar poate dăuna sănătății. Evitați așadar comprimatele cu spirulină care nu au o culoare verde, normală de algă, care este cea mai bogată în clorofilă din întregul regn vegetal. 2. Se pun cantități prea mici de spirulină în comprimate. Citiți specificațiile tehnice obligatorii de pe flaconul de comprimate. Cantitatea normală de principiu activ (adică de spirulină) trebuie să fie în mod normal de 500 mg (o jumătate de gram) pentru fiecare comprimat. 3. Unele comprimate cu spirulină pur și simplu nu se dizolvă în stomac și se elimină de organism fără a fi digerate și asimilate. Este o problemă pe care am remarcat-o la unele produse din import, motiv pentru care eu personal, prefer spirulina produsă de firmele de la noi din țară, chiar dacă spirulina pe care acestea o folosesc, fiind specifică unui climat tropical, este din import. Mod de administrare pe afecțiuni: Administrare: se administrează în doze care variază între 500-1000 mg de 2-4 ori pe zi pentru adulți. Pentru copii, 500 mg de 1-2 oei /zi în cure de 30-90 de zile. Dozajul și perioada de administrare trebuie stabilit de medicul fitoterapeut. Se recomandă zdrobirea tabletelor cu dinții și înghițirea cu o cantitate mare de lichide (apă sau ceai cald). În multe situații, în ciuda efectelor pe care le are ca adjuvant, spirulina nu trebuie considerată un panaceu, în special în afecțiunile grave. Afecțiuni degenerative - conține vitamine (beta-caroten, vitaminele A, B1, B2, B3, B6, B12, D, E, K, acid pantotenic, biotină, acid folic) minerale biodisponibile, adică sunt absorbite foarte repede și bine de organism, clorofilă cu rol detoxifiant și antioxidant, de intensificare a proceselor metabolice. De asemenea, are în compoziție o en-
1148
zimă cu rol major în apărarea organismului contra bolilor degenerative, afecțiunilor maligne, importantă pentru menținerea tinereții bilogice și acizi grași polinesaturați Omega-3 și 6. Afecțiunile pielii - aplicat extern sub formă de praf în amestec cu miere sau chiar cu o masă grasă (unt, untură, lanolină, vaselină, etc) în diferite proporții ajută la refacerea pielii. Afecțiuni hepatice - indiferent de afecțiunea care există la nivelul ficatului se poate lua câte 1-3 tablete cu 30 minute înainte de mese pentru a ajuta la dezintoxicarea ficatului și chiar la regenerarea sa. Afecțiuni nervoase - 1-3 tablete de 3 ori pe zi în cure de mai lungă sau mai scurtă durată în funcție de afecțiune se poate lua pentru întărirea sistemului nervos. Afecțiuni vasculare - spirulina are efect de dezintoxicarea organismului, de tonifiere, fiind utilă în tratarea multor deficiențe în special în cazurile în care s-a consumat cantități mari de carne în alimentație. Se folosesc câte 3 tablete pe zi, pentru 20 de zile, apoi se reduce la 2 tablete pentru 10 zile, după care se va mai lua doar o tabletă pe zi perioade lungi de timp. Ajută la curățirea arterelor. Alcoolism - în timpul curelor de dezintoxicare se iau câte 8 g de spirulină într-o cură unică, cu o durată de 28 de zile. Spirulina ajută la secreția normală de neurotransmițători, reduce intensitatea și frecvența fenomenelor de sevraj, ajută la o recuperare mai rapidă, psihică și fizică a pacientului. Anemie - spre deosebire de multe alte plante fierul conținut de către spirulină este foarte ușor de absorbit de organism. Înainte de a apela, așadar la sursele sintetice de fier (foarte dăunătoare pentru sănătatea tubului digestiv) ar fi bine să încercați o cură cu spirulină. Se iau câte 2-4 g pe zi (48 comprimate) în cure de 30 de zile, urmate de minimum 15 zile de pauză. Arsuri - o cură de 3 săptămâni, timp în care se administrează zece capsule de spirulină pe zi, stimulează creșterea și refacerea țesuturilor afectate local: tăieturi, răni post operatorii, arsuri, țesuturi inflamate, etc. Artrită - spirulina are efect de dezintoxicarea organismului, de tonifiere, fiind utilă în tratarea multor deficiențe în special în cazurile în care s-
a consumat cantități mari de carne în alimentație. Se folosesc câte 3 tablete pe zi, pentru 20 de zile, apoi se reduce la 2 tablete pentru 10 zile, după care se va mai lua doar o tabletă pe zi perioade lungi de timp. Păstrează nivelul glicemiei la limite normale ajutând la funcționarea corectă a pancreasului. Se poate lua concomitent și cu alte medicamente. Astm - un studiu făcut în India în anul 2001 a arătat că administrarea de spirulină bolnavilor cu bronșită astmatiformă și astmă bronșic îmbunătățește sensibil starea generală a acestora. La aproximativ 45% dintre pacienții care au luat spirulină, frecvența și intensitatea crizelor de astmă s-a redus, iar funcționarea plămânilor s-a îmbunătățit. În această afecțiune se recomandă administrarea a câte 2 capsule (500 mg) de spirulină, de 4 ori pe zi, pe o durată de 45 de zile. Între 2 cure cu spirulină se lasă o distanță de 12-14 zile. Cancer - se va lua câte 1 tabletă după fiecare masă la 15 minute, contribuind la o mai bună alimentare a organismului și ajută de asemenea la dezintoxicarea organismului, fiind utilă în special la cei care iau chimioterapie sau au dereglări ale sistemului limfatic. Studiile făcute pe animalele de experiență au arătat că administrarea constantă a acestei micro-alge previne apariția leucemiei și bolii canceroase, în general. Spirulina protejează măduva de efectele iradierii, ajută la eliminarea pe cale naturală a celulelor maligne din organism. De asemenea, această algă administrată intern protejează organismul de acțiunea unor cancerigeni chimici cum ar fi fumul de țigară sau multe alte E-uri din alimentație. Se țin cure de 3 luni pe an, timp în care se iau câte 4 g (8 comprimate) de spirulină pe zi. Cancer buco-faringian - două studii, unul în Germania, făcut în 1998, și al doilea în India în 1995, au arătat că spirulina este un excelent mijloc de prevenire și de tratament al bolii canceroase cu această localizare. Se iu câte 8 tablete de spirulină pe zi, pe stomacul gol, în tratamente de 6 luni, urmate de alte două luni de pauză. Cancer de colon - un pigment albastru conținut de spirulină împiedică apariția cancerului de colon, protejând mucoasa intestinală de acțiunea factorilor cancerigeni și inhibând creșterea tumori-
1149
lor. Persoanele care au un risc crescut de cancer de colon, datorită tranzitului intestinal lent, al consumului frecvent de carne, al consumului de hrană cu aditivi alimentari sintetici, vor face tratament de câte 2 luni urmate de o lună de pauză, cu spirulină, din care se iau câte 2 tablete de 3 ori pe zi, dimineața, la prânz și seara. Colesterol în exces - Spirulina ajută la scăderea LDL-colesterol (colesterolul rău) datorită prezenței acizilor grași Omega3 și 6, deci previne apariția aterosclerozei și a tulburărilor de irigație sanguină la nivelul central și periferic, reglând și tensiunea arterială. Cosmetică - aplicat extern sub formă de praf în amestec cu miere sau chiar cu o masă grasă (unt, untură, lanolină, vaselină, etc) în diferite proporții ajută la refacerea pielii. Dependență de droguri - în timpul curelor de dezintoxicare se iau câte 8 g de spirulină într-o cură unică, cu o durată de 28 de zile. Spirulina ajută la secreția normală de neurotransmițători, reduce intensitatea și frecvența fenomenelor de sevraj, ajută la o recuperare mai rapidă, psihică și fizică a pacientului. Detoxificarea organismului - spirulina are efect de dezintoxicarea organismului, de tonifiere, fiind utilă în tratarea multor deficiențe în special în cazurile în care s-a consumat cantități mari de carne în alimentație. Se folosesc câte 3 tablete pe zi, pentru 20 de zile, apoi se reduce la 2 tablete pentru 10 zile, după care se va mai lua doar o tabletă pe zi perioade lungi de timp. Diabet - spirulina are efect de dezintoxicarea organismului, de tonifiere, fiind utilă în tratarea multor deficiențe în special în cazurile în care sa consumat cantități mari de carne în alimentație. Se folosesc câte 3 tablete pe zi, pentru 20 de zile, apoi se reduce la 2 tablete pentru 10 zile, după care se va mai lua doar o tabletă pe zi perioade lungi de timp. Păstrează nivelul glicemiei la limite normale ajutând la funcționarea corectă a pancreasului. Se poate lua concomitent și cu alte medicamente. Diabet zaharat tip II - un studiu pe pacienți umani a arătat că 3 g de spirulină consumate zilnic scad cu până la 15% nivelul glicemiei și ajută de asemenea la reducerea riscului de afecțiuni cardio-
vasculare (principalul risc al bolnavilor de diabet). Se fac tratamente de 6 săptămâni cu această microalgă, tratamente între care se lasă un repaus de 2-3 săptămâni. Dislipidemii - trei studii făcute în Japonia, India și China arată că C-ficocianina, substanță considerată în prezent cel mai important principiu activ din spirulină, ajută la reglarea nivelului colesterolului și al trigliceridelor din sânge. Se administrează câte 4 g de spirulină, în cure de 28 de zile, urmate de aceiași perioadă de pauză. Acest tratament, asociat cu o dietă săracă în grăsimi animale, hidrogenate și din prăjeli, ajută la scăderea colesterolului pe perioade considerabile de timp, scade riscul de ateroscleroză și de ischemie cardiacă. Elasticitatea și tinerețea pielii - datorită conținutului bogat în vitamine, minerale și substanțe antioxidante, ajută la refacerea organismului după chimioterapie, boli infecțioase, accelerând procesul de însănătoșire după traumatisme și intervenții chirurgicale. Protejează pielea de radicalii liberi, deci prelungește tinerețea biologică a epidermei. Entorse - se aplică de 2 ori pe zi, cu mișcări foarte ușoare, fără a exercita deloc presiune, cremă de spirulină pe zonele afectate. Tratamentul se face până la vindecare și poate fi complectat de administrarea internă de spirulină, pentru a accelera procesele de refacere. Epuizare - mai ales în timpul eforturilor de mare intensitate sau de lungă durată, administrarea spirulinei are efecte mai mult decât salutare. Dacă în cazul eforturilor intelectuale îndelungate se recomandă 4 g (8 tablete) pe zi, în cazul eforturilor fizice mari se pot lua fără riscuri pentru sănătate, doze gigant de 10 g (adică 20 tablete), dar nu pentru o perioadă mai lungă de 3 zile. Spirulina ajută la oxigenarea corespunzătoare cu sânge a celulelor, îmbunătățește coordonarea motorie, împiedică apariția leziunilor musculare. Gastrită - la schimbarea de sezon, adică primăvara și toamna, se va face o cură de 30 de zile, timp în care se administrează câte 4 g de spirulină pe zi. Acest remediu protejează mucoasa gastrică, reduce ușor secreția acidă de la nivelul stomacului și scade reactivitatea organismului la stresul psihic. Herpes genital - studiile făcute în 2002, sub
1150
conducerea dr. Hernandez- Corona Amida, în Mexic au pus în evidență faptul că spirulina inhibă dezvoltarea virusului Herpes simplex tip 2. Pentru vindecarea mai rapidă și pentru a preveni extinderea acestei afecțiuni se recomandă administrarea a 4 g (8 capsule) de spirulină pe zi, pe o durată de 14 zile. Pentru a avea o eficiență mai mare, tratamentul va fi asociat cu o dietă cu mai puține proteine, cu multe legume și fructe proaspete. Hipercolesterolemie - se ia câte 1 tabletă înainte de mese cu 30 minute de 3 ori pe zi, pentru reglarea colesterolului și dezintoxicarea organismului. Hipoglicemie - spirulina are efect de dezintoxicarea organismului, de tonifiere, fiind utilă în tratarea multor deficiențe în special în cazurile în care s-a consumat cantități mari de carne în alimentație. Se folosesc câte 3 tablete pe zi, pentru 20 de zile, apoi se reduce la 2 tablete pentru 10 zile, după care se va mai lua doar o tabletă pe zi perioade lungi de timp. Păstrează nivelul glicemiei la limite normale ajutând la funcționarea corectă a pancreasului. Se poate lua concomitent și cu alte medicamente. HIV - un studiu tulburător a fost făcut în 2004 de o echipă de medici condusă de dr. J. Simpore în Africa, statul Burkina Faso. Echipa de cercetători a tratat cu spirulină un grup de 84 de copii infectați cu HIV, vreme de 2 luni supraveghindu-i ca stare generală și făcându-le totodată analize de sânge periodic. La cei 63,6% dintre bolnavii de HIV care au răspuns favorabil la tratament cu această micro algă, infecția nu a fost oprită, în schimb s-au înregistrat îmbunătățiri considerabile ale stării de sănătate, îmbunătățiri care s-au menținut pe o perioadă destul de lungă de timp. Ca atare spirulina este recomandată atât pentru copii cât și pentru adulți, pentru a reduce suferința și pentru a ajuta corpul ca, împreună cu medicația specifică să lupte cu infecția. Se recomandă 3-4 g de spirulină la copiii de 4-8 ani, 6 g la cei de 8-14 ani și 8 g pentru bolnavii peste 14 ani. Un tratament durează 2 luni, care vor fi urmate de o lună de pauză, după care se poate relua. Îmbătrânire prematură - spirulina administrată constant protejează organismul de efectele radicalilor liberi, stimulează procesele de regenerare
și ajută la relansarea hormonală. În prezent este folosită cu un extraordinar succes în foarte multe institute de geriatrie din Europa și din SUA, atât intern cât și extern. Intern se administrează câte o tabletă de 4 ori pe zi, în cure de 3 luni, urmate de alte 3 luni de pauză, după care tratamentul se poate relua. Imunitate scăzută - un număr impresionant de studii, făcute mai ales în Japonia, au arătat că o cură de 3 luni cu spirulină, timp în care se iau 24 g din această algă pe zi, duce la o îmbunătățire semnificativă a imunității. Sub acțiunea acestui remediu celulele sistemului imunitar (macrofage și monocitele mai ales) sunt activate, crește producția de interferon și de anticorpi, anticorpi care sunt adevărate arme letale în luptă cu microbii și cu celulele maligne. Pacienții care sunt sensibili la injecții, care suferă de afecțiuni microbiene cronicizate ar trebui să încerce măcar o dată cura cu spirulină. Infecții virale în general - indiferent de tipul de infecție virală de care suferiți, administrarea de spirulină vă poate ajuta nebănuit de mult. Aceasta este concluzia unui studiu japonez condus de dr. T. Hayashi din 1996. Studii ulterioare în China și în India au confirmat concluzia medicilor japonezi. De vină pentru efectul antiviral cu spectru atât de larg al spirulinei este o substanță cu nume complicat, aloficocianină, care inhibă replicarea unui număr impresionant de viruși, de la cei care produc gripa, până la enteroviruși. În faza acută a bolii se recomandă administrarea a 5 g (10 capsule) de spirulină pe zi, pe o durată de 14 zile. Pentru infecțiile cronicizate se iau 4 g (8 capsule) de spirulină pe zi, pe o durată de 60 de zile. Intoxicația cu arsenic - un studiu dublu orb randomizat făcut în Iran în anul 2005 arată că administrarea de spirulină și de zinc în formă asimilabilă ajută la eliminarea rapidă a arsenicului din organism. Persoanele intoxicate cu arsenic vor lua câte 5 g de spirulină în cure de 3 săptămâni. Leucemie - Studiile făcute pe animalele de experiență au arătat că administrarea constantă a acestei micro-alge previne apariția leucemiei și bolii canceroase, în general. Spirulina protejează măduva de efectele iradierii, ajută la eliminarea pe cale naturală a celulelor maligne din organism. De ase-
1151
menea, această algă administrată intern protejează organismul de acțiunea unor cancerigeni chimici cum ar fi fumul de țigară sau multe alte E-uri din alimentație. Se țin cure de 3 luni pe an, timp în care se iau câte 4 g (8 comprimate) de spirulină pe zi. Este unul dintre puținele preparate care ajută eficient în această afecțiune, mult mai bine ca orice alte preparate sintetice, care nu au cum ajuta, ba chiar pot produce multe efecte nedorite. Limfangite - se ia câte 1-3 tablete înainte de mese cu 30 minute cu multă apă pentru a ajuta la dezintoxicarea organismului și reglarea activității sistemului limfatic. Miopie - se ia câte 1 tabletă înainte de mese cu 30 minute de 3 ori pe zi, ajutând în cure de mai lungă durată la refacerea vederii. Mutații celulare produse de iradiere - o echipă de cercetători de la Universitatea din Ulm Germania, condusă de dr. W. Klinger, a pus în evidență excepționala acțiune a principiilor active din spirulină, de combatere a efectelor devastatoare ale iradierii asupra organismului uman. Studiile au arătat că efectele nocive ale radiațiilor gama asupra măduvei spinării și asupra sângelui sunt mult mai reduse atunci când se administrează spirulină. Persoanele expuse iradierii vor lua pe o perioadă de 2 săptămâni câte 8 g (16 tablete) de spirulină pe zi, trecând apoi pentru o perioadă de 3 luni, la o doză de întreținere de 4 g zilnic. Obezitate - se iau 3 tablete de 500 mg cu 30 minute înaintea meselor cu 30 de minute. Aceste tablete se zdrobesc bine în gură cu dinții apoi se consumă cât mai multă apă. Când efectele acestui tratament încep să apară puteți reduce doza la 2 tablete și apoi la 1 tabletă tot înainte de masă. Acest tratament nu ne face să slăbim oricât am mânca, ci ne ajută să controlăm senzația de foame și pofta de mâncare. Aceasta pentru că spirulina ajută la secreția de către scoarța cerebrală a acelor neurotransmițători care ne dau senzația de calm și mulțumire, necesare pentru cei care vor să-și controleze impulsurile de a nu se supraalimenta. Operații chirurgicale - o cură de 3 săptămâni, timp în care se administrează zece capsule de spirulină pe zi, stimulează creșterea și refacerea țesuturilor afectate local: tăieturi, răni post operatorii,
arsuri, țesuturi inflamate, etc. Orion - se pare că această vegetală poate limita proliferarea celor mai periculoase virusuri, printre care cel al gripei de tip A, oreionului (Herpes simplex) și chiar HIV. Acest lucru s-a stabilit în urma cercetărilor de ultimă oră care sunt în curs de desfășurare în China și Japonia. Rezultatele obținute până acum sunt extrem de încurajatoare. Se ia câte 3 tablete de 500 mg pe zi. Piele îmbătrânită prematur - la cura internă cu spirulină, se poate adăuga aplicarea externă cu cremă cu spirulină, cremă ce se aplică pe întreg corpul. Tratamentul se face de 2-4 ori pe săptămână, după ce am făcut în prealabil un duș cald (nu trebuie să dureze foarte mult), pentru a îndepărta celulele moarte, așa încât spirulina să își poată face efectul. Crema cu spirulină elasticizează pielea și accelerează procesele de regenerare la acest nivel. Piele sensibilă la frig și vânt - se aplică pe zonele expuse cremă de spirulină înainte de a ieși afară. Crema nu se dă în strat foarte gros, ci trebuie să fie lăsată să intre progresiv în piele pentru ca principiile active din spirulină să își exercite efectul protector. Poliartrită reumatoidă - un studiu de medicină experimentală făcut în Mexic în 2002, a arătat că administrarea de silimarină împiedică inflamarea și degenerarea țesuturilor cartilaginoase de la nivelul articulațiilor, chiar și în condițiile în care apariția artritei reumatoide este indusă cu ajutorul substanțelor chimice. Se recomandă administrarea a 4-8 capsule de spirulină, în cure de 30 de zile, urmate de alte 15-30 de zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Administrarea silimarinei este foarte importantă, mai ales la începutul sezonului rece, atunci când suntem mult mai predispuși la apariția puseelor reumatice. Răni - o cură de 3 săptămâni, timp în care se administrează zece capsule de spirulină pe zi, stimulează creșterea și refacerea țesuturilor afectate local: tăieturi, răni post operatorii, arsuri, țesuturi inflamate, etc. Regenerarea celulelor - este o sursă importantă de acizi nucleici (ADN/ARN), cu rol esențial în procesele de regenerare celulară și procesele de îmbătrânire. Carbohidrații simpli și polizaharidele
1152
au rolul de a furniza energie și de a întări sistemul imunitar, iar proteinele vegetale (60-70%) sunt ușor digerabile și asimilate de organism. Spirulina este indicată și în perioadele de efort fizic și/sau intelectual, deoarece mărește rezistența la efort și combate oboseala fizică și psihică. Rinită alergică - un studiu clinic făcut în SUA sub conducerea dr. T, K. Mao, de la Departamentul de Imunologie al unei universități din California, a arătat că spirulina are o eficiență reală în tratarea rinitei alergice. Mai bine de 30% dintre pacienții alergici tratați cu spirulină au răspuns pozitiv, față de doar 5% dintre pacienții din lotul martor, care au luat un remediu placebo. Pacienții care au răspuns la tratamentul cu spirulină au avut o intensitate mai mică a reacției alergice, iar probele de sânge au arătat o reactivare mult mai mică a organismului la alergeni. Se administrează o doză relativ mică de spirulină, adică 1-2 g pe zi (2-4 capsule) în cure de 8 săptămâni, urmate de alte două săptămâni de pauză, după care tratamentul se poate relua. Rupturi musculare - se aplică de 2 ori pe zi, cu mișcări foarte ușoare, fără a exercita deloc presiune, cremă de spirulină pe zonele afectate. Tratamentul se face până la vindecare și poate fi complectat de administrarea internă de spirulină, pentru a accelera procesele de refacere. Slăbiciune musculară - se ia câte 1 tabletă de spirulină după fiecare masă, datorită faptului că are foarte multe proteine și clorofilă care sunt foarte bine asimilate de organism. Stimulează digestia - reglează balanța hormonală (adjuvant în impotență și frigiditate, stimulând spermanogeneza și ovulația) și producerea de corticosteroizi, insulină, hormoni tiroidieni. Spirulina se folosește adesea și în curele de slăbire, deoarece inhibă starea de foame și determină apariția senzației de sațietate. Stimulează digestia, accelerează metabolismul, administrându-se cu aproximativ 30 de minute înainte de masă. Tromboze - se iau câte 4 capsule a 500 mg de spirulină pe zi, în cure de o lună, urmate de minimum 2 săptămâni de pauză. Această algă împiedecă formarea de cheaguri de sânge în organism, fără a afecta major capacitatea de cicatrizare a rănilor
și important, fără a interfera cu medicația anticoagulantă clasică. Tulburări de creștere la copii - mai multe studii făcute în multe țări, unde din cauza nutriției insuficiente cantitativ sau necorespunzătoare calitativ, copiii înregistrează frecvent întârzieri sau tulburări de creștere, arată că administrarea de spirulină aduce după sine o îmbunătățire a dezvoltării micilor pacienți. Se iau câte 1-2 tablete de spirulină, de 3 ori pe zi, înaintea meselor principale. Cura durează 30 de zile, urmate de alte 10 zile de pauză, după care se poate relua. Spirulina se recomandă doar copiilor peste 3 ani și ajută la dezvoltarea sistemului nervos și a funcțiilor cognitive, ajută la dezvoltarea normală a scheletului, împiedică apariția tulburărilor endocrine care duc la maturizarea prematură sau întârziată. Viroză gripală - mai multe studii făcute în Japonia au arătat că spirulina combate eficient virozele respiratorii, mai ales cele produse de virușii gripali de tip A, categorie din care face parte și virusul ce propagă faimoasa gripă porcină. Principiile active din această algă împiedecă replicarea virușilor și stimulează sistemul imunitar să lupte cu infecția, având în plus darul de a împiedica apariția unor complicații bacteriene ale gripei, datorită calităților antibiotice. Pentru prevenirea virozei gripale se iau câte 6 tablete (adică 3 g) de spirulină pe zi, iar odată declanșată afecțiunea se administrează 8-10 tablete pe zi, pe o perioadă de 10 zile.
1153
SPLINUȚĂ
Solidago virgaurea Fam. Ranunculaceae (Asteraceae). Denumiri populare: floare-boierească, planta rănilor, mănunchi, smeoaică, splinuță de aur, varga de aur. În tradiția populară: este cunoscută pentru vindecarea leziunilor, ceea ce i-a adus denumirea de „planta rănilor“. A fost întrebuințată și contra unor tulburări renale și contra hidropiziei. Din frunze și flori se extrăgea o frumoasă culoare galbenă. Descriere: plantă ierboasă perenă, vivace, păroasă, înaltă de 20-100 cm, vârf racemos, ramificată. Tija violacee, poartă frunze lanceolate. Frunzele superioare sunt lanceolate sau eliptice, aproape sesile, cu marginile serate sau întregi. Florile galbene aurii sunt dispuse în calatidii grupate în racem simplu sau paniculat. Fructul este o achenă. Răspândire: originară din zonele temperate ale Asiei, a fost aclimatizată în Europa și America de Nord. Larg răspândită în România, crește prin păduri, tufișuri, pe coline, fânețe, poiene, pe coaste și stânci de la câmpie până în zona alpină și subalpină. Recoltare: se culege planta cu flori în timpul înfloririi. Apoi se usucă în strat subțire în locuri
bine aerisite și se pun în pungi de pânză sau hârtie. Flores et herba Solidago. Compoziție chimică: uleiuri, taninuri, substanțe amare, saponozide, azulene, acizi, flavonozide (cumarina). A fost folosită mult timp ca plantă medicinală importantă. Conține o saponină foarte importantă numită virgaurea saponină care este un antifungic puternic. Acțiune farmacologică: antiseptic urinar, astringent, hipercolesterolemiant, diuretic, expectorant, colagog, antiinfecțios, antidiareic, antifungică, calmant, cicatrizant. Diminuează starea inflamatoare prin calmarea pe care o produce la nivel intestinal. Stimulează contracția vezicii biliare și prin aceasta eliminarea bilei. De asemenea are o marcantă acțiune antihemoragică. Este diuretică, antioxidantă și astringentă, ceea ce face să fie folosită cu mare succes în afecțiunile renale în special cistită. Este utilă și în edeme și oligurie. Distruge microbii, atât de pe tegumente cât și din organism dacă este luată intern, ajută în toate inflamațiile în special ale aparatului digestiv și urinar, dar și la cel intestinal. Ajută în cazurile de retenție hidrică prin accelerarea eliminării urinei și curățirea renală pe care o face. Sunt mai utile în acest caz florile. Care se vor folosi sub diferite forme. Ajută în afecțiunile renale prin aceia că mărește diureza și ajută la eliminarea nisipului urinar. Vindecă bolile de piele. Cu această plantă se pot face tratamente de lungă durată fără să existe pericolul de apariție al efectelor secundare nedorite. Folosirea ei este indicată chiar o perioadă mai lungă, inclusiv după trecerea afecțiunii, pentru a reduce riscul de recidive. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: abces, afecțiuni biliare, afecțiuni renale, afte bucale, albuminurie, alergie, ascită, bronșite, calculoză biliară, calculoză renală, candidoză orală, candidoză vaginală, catarul nazal cronic, cistită, colibaciloză urinară, colită, diaree chiar cu sânge inclusiv la sugari, eczemă, edeme, enterite, febra fânului, gât inflamat, hidropiziei, hipercolesterolemie, inflamații ale gâtului, inflamații intestinale, inflamații sau infecții urinare, insuficiență hepatică, litiaze renale și biliare, metroragii, nefrită cronică, nevralgii dentare, obezitate, oligurie, pielonefrite, răni vechi,
1154
retenție hidrică, reumatism, tusea, ulcerații ale mucoasei bucale, ulcerații ale pielii, uretrită, urticarie. Preparare și administrare: Infuzie - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma până la 2 căni din acest ceai în cursul unei zile. Este foarte eficient în cazurile afecțiunilor renale, de vezică, diaree. Pulbere - Se va transforma planta uscată în praf cu ajutorul râșniței de cafea. Se ia din acest praf o cantitate cât un vârf de cuțit care se va pune sub limbă de trei ori pe zi, înainte de mesele principale. Se va face maximum 14 zile zilnic de trei ori. Ajută în special la diaree, eliminarea calculilor, caz în care este indicat să se consume și ceaiuri diuretice din orice alte plante, pentru a fi eliminate mai ușor. Comprese - 2 lingurițe de plantă se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se umezește apoi un prosop cu acest lichid și se aplică pe locul afectat. Se poate aplica de mai multe ori pe zi, pentru perioade de 2-3 ore. Se pune deasupra apoi o bucată de nailon și se acoperă cu ceva călduros pentru a menține căldura în special când se preferă cataplasme caldă. Tinctură. 50 g de plantă mărunțită se va pune la 250 ml alcool, alimentar de 70o . Se va ține apoi timp de 15 zile agitând zilnic de 2 ori. Se va strecura apoi. Se iau câte 40 picături diluate în apă de trei ori pe zi în afecțiunile de mai sus. Cu această plantă se pot face tratamente de lungă durată fără să prezinte efecte secundare nedorite. Este indicată să se folosească chiar o perioadă mai lungă, inclusiv după trecerea afecțiunii, pentru ca să nu se producă recidive ale bolilor tratate cu această plantă. Se mai poate folosi în foarte multe alte preparate cu alte plante medicinale, fiind foarte activă. Mod de administrare pe afecțiuni: Abces - Splinuța are proprietăți cicatrizante și distruge microbii de pe tegumente datorită acțiunii sale antiseptice. Se utilizează sub formă de comprese. - 2 lingurițe de plantă se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se umezește apoi un prosop cu acest lichid
și se aplică pe locul afectat. Se poate aplica de mai multe ori pe zi, pentru perioade de 2-3 ore. Se pune deasupra apoi o bucată de nailon și se acoperă cu ceva călduros pentru a menține căldura în special când se preferă cataplasme caldă. În faza de colectare a puroiului se aplică caldă contribuind și prin căldură la colectarea mai rapidă a puroiului. Afecțiuni biliare - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi contribuind la stimularea secrețiilor vezicii biliare. De asemenea având un puternic efect de calmarea inflamațiilor. Afecțiuni renale - planta are calități diuretice și antiseptice urinare, fiind un excelent remediu în cazurile inflamațiilor sau infecțiilor urinare. Se pune 1 linguriță de plantă la 250 ml apă și se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 2 căni în cursul zilei până la vindecarea complectă și apoi se mai continuă încă 7 zile. Se poate îndulci cu miere după gust dacă nu aveți contraindicații. Afte bucale - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se fac spălături ale gurii cu acest ceai de mai multe ori pe zi, pentru efectul calmant și de cicatrizare care-l are această plantă. Albuminurie - 1 linguriță de plantă se pune în 250 ml apă rece apoi se pune pe foc și se lasă să clocotească o perioadă de 3 minute. Se strecoară și apoi se consumă înaintea meselor principale, deci de 3 ori pe zi, ajutând prin accelerarea eliminării urinei din corp și de asemenea având și efect antibiotic. Alergie - splinuța are calități expectorante vindecând o serie de afecțiuni respiratorii și ajutând chiar la o respirație mult mai ușoară în special în alergiile respiratorii. Oprește tusea și chiar vindecă aparatul respirator. Se vor consuma pentru aceasta 3 căni de ceai pe zi. Se pune 1-2 lingurițe de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații. Ascită - 1 linguriță de plantă se pune în 250 ml apă rece apoi se pune pe foc și se lasă să clocotească o perioadă de 3 minute. Se strecoară și apoi se consumă înaintea meselor principale, deci de 3 ori
1155
pe zi, ajutând prin accelerarea eliminării urinei din corp și de asemenea având și efect antibiotic. Se poate asocia foarte bine cu soc în special fructe, sau rădăcină decoct, dude- decoct din rădăcină, sau boz rădăcină. Bronșite - splinuța are calități expectorante vindecând o serie de afecțiuni respiratorii și ajutând chiar la o respirație mult mai ușoară în special în alergiile respiratorii. Oprește tusea și chiar vindecă aparatul respirator. Se vor consuma pentru aceasta 3 căni de ceai pe zi. Se pune 1-2 lingurițe de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații. Calculoză biliară - se va pune 2 linguri cu flori în 250 ml apă clocotită. Se lasă acoperit de seara până dimineața. Se mai încălzește o dată dimineața până va clocoti. Se acoperă pentru 15 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri în litiaze. Calculoză renală - se macină planta cu râșnița de cafea și se transformă în praf. Se va pune apoi din acest praf câte un vârf de cuțit sub limbă pentru 5 minute, apoi se va înghiți cu apă. Se face de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale o perioadă de 14 zile. Planta are efect diuretic și antiinflamator datorită flavonoidelor și substanțelor active. Candidoză orală - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se fac spălături ale gurii cu acest ceai de mai multe ori pe zi, pentru efectul calmant și de cicatrizare care-l are această plantă. Este una dintre plantele cele mai puternice care distrug ciuperca aceasta atât de periculoasă. Candidoză vaginală - o serie de cercetări efectuate în Germania în anul 1987 au confirmat faptul că Splinuța este una dintre plantele care poate distruge atât candidoza vaginală cât și cea orală, lucru confirmat în urma studiilor clinice. Se face un ceai din 2 lingurițe de plantă pus la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi pentru 15 minute, după care se strecoară și se fac spălături de 2 ori pe zi în cazul candidozei vaginale cu ajutorul unui irigator. Catarul nazal cronic - splinuța are calități expectorante vindecând o serie de afecțiuni respirato-
rii și ajutând chiar la o respirație mult mai ușoară în special în alergiile respiratorii. Oprește tusea și chiar vindecă aparatul respirator. Se vor consuma pentru aceasta 3 căni de ceai pe zi. Se pune 1-2 lingurițe de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații. Se adaugă și spălături nazale cu apă cu sare. Cistită, colibaciloză urinară - planta are calități diuretice și antiseptice urinare, fiind un excelent remediu în cazurile inflamațiilor sau infecțiilor urinare. Se pune 1 linguriță de plantă la 250 ml apă și se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 2 căni în cursul zilei până la vindecarea complectă și apoi se mai continuă încă 7 zile. Se poate îndulci cu miere după gust dacă nu aveți contraindicații. Colită - planta diminuează starea inflamatorie prin calmarea care o produce la nivelul intestinal, distruge germenii patogeni din intestine și tubul digestiv, stimulează contracțiile vezicii biliare, ajută la eliminarea lichidului de ascită, scade colesterolul și are o marcantă acțiune antihemoragică. Se pun 2 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 asemenea ceaiuri înainte de mesele principale cu 15 minute timp de 30 de zile. În cazurile grave se va folosi tinctura câte 10 picături de 3 ori pe zi, diluată cu 100 ml apă, luată tot înaintea meselor. Diaree chiar cu sânge inclusiv la sugari - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se dă la sugari cu lingurița câte o linguriță la 3 ore și la copiii mai mari câte o lingură. La copiii peste 14 ani și la adulți se pot da 3 căni de ceai din acesta luat însă înaintea meselor cu 30 minute, până la trecerea afecțiunii, având un efect foarte bun deoarece poate distruge o serie de germeni patogeni intestinali. Eczemă - Splinuța are proprietăți cicatrizante și distruge microbii de pe tegumente datorită acțiunii sale antiseptice. Se utilizează sub formă de comprese. - 2 lingurițe de plantă se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se stre-
1156
coară. Se umezește apoi un prosop cu acest lichid și se aplică pe locul afectat. Se poate aplica de mai multe ori pe zi, pentru perioade de 2-3 ore. Se pune deasupra apoi o bucată de nailon și se acoperă cu ceva călduros pentru a menține căldura în special când se preferă cataplasme caldă. Edeme - Splinuța are proprietăți cicatrizante și distruge microbii de pe tegumente datorită acțiunii sale antiseptice. Se utilizează sub formă de comprese. - 2 lingurițe de plantă se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se umezește apoi un prosop cu acest lichid și se aplică pe locul afectat. Se poate aplica de mai multe ori pe zi, pentru perioade de 2-3 ore. Se aplică rece pentru a dispare umflătura. Enterite - planta diminuează starea inflamatorie prin calmarea care o produce la nivelul intestinal, distruge germenii patogeni din intestine și tubul digestiv, stimulează contracțiile vezicii biliare, ajută la eliminarea lichidului de ascită, scade colesterolul și are o marcantă acțiune antihemoragică. Se pun 2 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 asemenea ceaiuri înainte de mesele principale cu 15 minute timp de 30 de zile. În cazurile grave se va folosi tinctura câte 10 picături de 3 ori pe zi, diluată cu 100 ml apă, luată tot înaintea meselor. Febra fânului - splinuța are calități expectorante vindecând o serie de afecțiuni respiratorii și ajutând chiar la o respirație mult mai ușoară în special în alergiile respiratorii. Oprește tusea și chiar vindecă aparatul respirator. Se vor consuma pentru aceasta 3 căni de ceai pe zi. Se pune 1-2 lingurițe de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații. Gât inflamat - faceți gargară cu o infuzie preparată din 1 linguriță de plantă pusă la 250 ml apă clocotită. Apoi se acoperă pentru 15 minute. După trecerea acestui timp de strecoară. Se face gargară de mai multe ori pe zi. Planta este utilizată cu succes și în cazul candidozelor bucale și chiar vaginale. Hidropizie - 1 linguriță de plantă se pune în 250 ml apă rece apoi se pune pe foc și se lasă să
clocotească o perioadă de 3 minute. Se strecoară și apoi se consumă înaintea meselor principale, deci de 3 ori pe zi, ajutând prin accelerarea eliminării urinei din corp și de asemenea având și efect antibiotic. Se poate asocia foarte bine cu soc în special fructe, sau rădăcină decoct, dude- decoct din rădăcină, sau boz rădăcină. Hipercolesterolemie - planta diminuează starea inflamatorie prin calmarea care o produce la nivelul intestinal, distruge germenii patogeni din intestine și tubul digestiv, stimulează contracțiile vezicii biliare, ajută la eliminarea lichidului de ascită, scade colesterolul și are o marcantă acțiune antihemoragică. Se pun 2 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 asemenea ceaiuri înainte de mesele principale cu 15 minute timp de 30 de zile. În cazurile grave se va folosi tinctura câte 10 picături de 3 ori pe zi, diluată cu 100 ml apă, luată tot înaintea meselor. Inflamații ale gâtului - 2 lingurițe de plantă se pun pentru 8 ore în 250 ml apă, apoi se pun pe foc până clocotesc. Se acoperă apoi pentru 15 minute și se strecoară, apoi se face gargară de 2-3 ori pe zi cu ceaiul călduț, dar cât mai profundă trebuie să fie gargara. Dacă se înghite totodată puțin ceai nu se întâmplă nici o nenorocire, în special la copii se întâmplă acest lucru. Inflamații intestinale - planta diminuează starea inflamatorie prin calmarea care o produce la nivelul intestinal, distruge germenii patogeni din intestine și tubul digestiv, stimulează contracțiile vezicii biliare, ajută la eliminarea lichidului de ascită, scade colesterolul și are o marcantă acțiune antihemoragică. Se pun 2 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 asemenea ceaiuri înainte de mesele principale cu 15 minute timp de 30 de zile. În cazurile grave se va folosi tinctura câte 10 picături de 3 ori pe zi, diluată cu 100 ml apă, luată tot înaintea meselor. Inflamații sau infecții urinare - planta are calități diuretice și antiseptice urinare, fiind un excelent remediu în cazurile inflamațiilor sau infecțiilor urinare. Se pune 1 linguriță de plantă la 250 ml apă și se acoperă pentru 15 minute, apoi se stre-
1157
coară. Se vor consuma 2 căni în cursul zilei până la vindecarea complectă și apoi se mai continuă încă 7 zile. Se poate îndulci cu miere după gust dacă nu aveți contraindicații. Insuficiență hepatică - planta diminuează starea inflamatorie prin calmarea care o produce la nivelul intestinal, distruge germenii patogeni din intestine și tubul digestiv, stimulează contracțiile vezicii biliare, ajută la eliminarea lichidului de ascită, scade colesterolul și are o marcantă acțiune antihemoragică. Se pun 2 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 asemenea ceaiuri înainte de mesele principale cu 15 minute timp de 30 de zile. În cazurile grave se va folosi tinctura câte 10 picături de 3 ori pe zi, diluată cu 100 ml apă, luată tot înaintea meselor. Litiaze renale și biliare - se vor pune 2 linguri cu flori în 250 ml apă clocotită. Se lasă acoperit de seara până dimineața. Se mai încălzește o dată dimineața până va clocoti. Se acoperă pentru 15 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri în litiaze. Metroragii - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi cu efecte deosebit de rapide la această afecțiune. Nefrită cronică - planta are calități diuretice și antiseptice urinare, fiind un excelent remediu în cazurile inflamațiilor sau infecțiilor urinare. Se pune 1 linguriță de plantă la 250 ml apă și se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 2 căni în cursul zilei până la vindecarea complectă și apoi se mai continuă încă 7 zile. Se poate îndulci cu miere după gust dacă nu aveți contraindicații. Nevralgii dentare - se pun 10-15 picături de tinctură în gură și se țin la dintele dureros până trece durerea. Se poate face acest lucru de 4-5 ori pe zi. Se poate însă face și mai des dar în acest caz după ce trece durerea aruncați tinctura. Obezitate - 2 lingurițe de plantă se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 luni de zile câte 3-4 căni de asemenea ceai pentru efectul diuretic și de eliminare a apei din organism, ajutând în acest
fel la slăbire, dar atenție, poate produce constipație din cauza eliminării apei din organism. Oligurie- pielonefrite - planta are calități diuretice și antiseptice urinare, fiind un excelent remediu în cazurile inflamațiilor sau infecțiilor urinare. Se pune 1 linguriță de plantă la 250 ml apă și se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 2 căni în cursul zilei până la vindecarea complectă și apoi se mai continuă încă 7 zile. Se poate îndulci cu miere după gust dacă nu aveți contraindicații. Răni vechi - Splinuța are proprietăți cicatrizante și distruge microbii de pe tegumente datorită acțiunii sale antiseptice. Se utilizează sub formă de comprese. - 2 lingurițe de plantă se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se umezește apoi un prosop cu acest lichid și se aplică pe locul afectat. Se poate aplica de mai multe ori pe zi, pentru perioade de 2-3 ore. Se pune deasupra apoi o bucată de nailon și se acoperă cu ceva călduros pentru a menține căldura în special când se preferă cataplasme caldă. Retenție hidrică - 1 linguriță de plantă se pune în 250 ml apă rece apoi se pune pe foc și se lasă să clocotească o perioadă de 3 minute. Se strecoară și apoi se consumă înaintea meselor principale, deci de 3 ori pe zi, ajutând prin accelerarea eliminării urinei din corp și de asemenea având și efect antibiotic. Se poate asocia foarte bine cu soc în special fructe, sau rădăcină decoct, dude- decoct din rădăcină, sau boz rădăcină. Reumatism - Splinuța are proprietăți cicatrizante și distruge microbii de pe tegumente datorită acțiunii sale antiseptice. Se utilizează sub formă de comprese. - 2 lingurițe de plantă se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se umezește apoi un prosop cu acest lichid și se aplică pe locul afectat. Se poate aplica de mai multe ori pe zi, pentru perioade de 2-3 ore. Se pune deasupra apoi o bucată de nailon și se acoperă cu ceva călduros pentru a menține căldura în special când se preferă cataplasme caldă. Tusea - splinuța are calități expectorante vindecând o serie de afecțiuni respiratorii și ajutând
1158
chiar la o respirație mult mai ușoară în special în alergiile respiratorii. Oprește tusea și chiar vindecă aparatul respirator. Se vor consuma pentru aceasta 3 căni de ceai pe zi. Se pune 1-2 lingurițe de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații. Ulcerații ale mucoasei bucale - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se fac spălături ale gurii cu acest ceai de mai multe ori pe zi, pentru efectul calmant și de cicatrizare care-l are această plantă. Ulcerații ale pielii - Splinuța are proprietăți cicatrizante și distruge microbii de pe tegumente datorită acțiunii sale antiseptice. Se utilizează sub formă de comprese. - 2 lingurițe de plantă se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se umezește apoi un prosop cu acest lichid și se aplică pe locul afectat. Se poate aplica de mai multe ori pe zi, pentru perioade de 2-3 ore. Se pune deasupra apoi o bucată de nailon și se acoperă cu ceva călduros pentru a menține căldura în special când se preferă cataplasme caldă. Uretrită - planta are calități diuretice și antiseptice urinare, fiind un excelent remediu în cazurile inflamațiilor sau infecțiilor urinare. Se pune 1 linguriță de plantă la 250 ml apă și se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 2 căni în cursul zilei până la vindecarea complectă și apoi se mai continuă încă 7 zile. Se poate îndulci cu miere după gust dacă nu aveți contraindicații. Urticarie - Splinuța are proprietăți cicatrizante și distruge microbii de pe tegumente datorită acțiunii sale antiseptice. Se utilizează sub formă de comprese. - 2 lingurițe de plantă se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se umezește apoi un prosop cu acest lichid și se aplică pe locul afectat. Se poate aplica de mai multe ori pe zi, pentru perioade de 2-3 ore. Se pune deasupra apoi o bucată de nailon și se acoperă cu ceva călduros pentru a menține căldura în special când se preferă cataplasme caldă.
1159
SPORICI
Verbena officinalis Fam. Verbenaceae. Denumiri populare: buruiană de boală, gușaporumbelului, iarba-fierului, iarba-fiarelor, iarbăspornică, măturică, săgeata- Domnului, spor, sporici, sporiș, verbină, verbină-sălbatecă. Descriere: plantă erbacee, anuală, până la perenă, întâlnită ca buruiană pe locurile ruderale, de la câmpie până în regiunea montană. Rădăcină pivotantă, adeseori cu rizom scurt, gros de 0,1-1 cm. Tulpină erectă cu 4 muchii, ramificată, înaltă de 30-100 cm. Frunze pețiolate, opuse, cele inferioare (adesea uscate la înflorire) ovat triunghiulare, aproape până la bază, simplu- penat- sectate (trifoliate), cele superioare mai mici și mai puțin divizate, glabrescente. Flori mici, palid-roșii sau palidviolete, rar albe, grupate spiciform. Caliciu și axa inflorescenței des păroase, cu 4-5 dinți scurți. Corola cu 5 petale unite într-un tub cilindric, puțin curbat spre vârf ușor bilabiată (labiul superior cu 2 lobi, cel inferior cu 3 lobi, din care mijlociul mai mare). Androceu cu 4 stamine didiname, concrescute cu tubul corolei. Gineceu bicarpelar cu stigmat din 2 lobi inegali. Înflorire în lunile VI-IX. Fructe nucule 4 muchiate.
În tradiția populară: se folosea la răni, abcese, dureri de cap, de ficat, de splină și rinichi. Se punea în băi, ca să crească părul. La copiii care cădeau în boală, slabi, anemici, se fierbea planta în apă în 3 luni la rând și se scăldau copii în ea. Se punea în Transilvania în fundul carului când se duceau după grâu ca să fie grâul cu spor. Compoziție chimică: substanțe amare, emulsină, invertină, verbenolină (glicozid), heterozide cardiotonice, tanin, substanțe minerale. Acțiune farmacologică: vulnerar, detergent, rezolutiv, antiinflamator, antiseptic, anestezic, antimigrenos, astringent, antinevralgic, ajută în afecțiunile ficatului, renale, splină, dar și la cele datorate dereglărilor glandulare, sau digestive, extern este vulnerară, antiinflamatoare, antinevralgică. Stimulează digestia. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: alopecie, afecțiuni de ficat, afecțiuni de splină sau renale, afte, chelie, contuzii, echimoze, eczeme zemuinde, halenă, inflamații chiar cronice, lipsa laptelui la mamele care alăptează, nevralgii, nevralgie de trigemen, reumatism, ulcere de buze, ulcerele cavității bucale, ulcere de piele. Preparare și administrare: - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe apoi 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni în cursul unei zile. Se poate face un tratament de 3 luni, sau eventual și în combinații cu alte plante medicinale. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe 5 minute. Se strecoară. Se va consuma în cursul unei zile. Este foarte util în cazul durerilor caz în care se poate aplica caldă pe locurile dureroase cu ajutorul unui pansament înmuiat în acest ceai cât mai cald. Se poate folosi extern atât timp cât persistă durerea. - În cazul rănilor se va tampona cu ceai care se va pune pe o bucată de vată. Se poate face în acest caz un ceai mai concentrat cu cantitate dublă de plantă. Se face de cel puțin 2 ori pe zi. De asemenea se poate face unguent care de asemenea este foarte eficient. - Se fierbe planta în ulei și apoi se aplică caldă pe locurile dureroase. Se va pune cât mai caldă. - Tinctură- 50 g de plantă se va pune la 250 ml
1160
alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se vor lua intern de 3 ori pe zi între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) diluate cu puțină apă, sau se aplică sub pansament pe locurile care doresc a fi tratate. - Se ține în gură praf de plantă pentru înlăturarea mirosului neplăcut al gurii. Mod de administrare pe afecțiuni: Alopecie - 2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe 5 minute. Se strecoară. Se fac spălături sau frecții ale scalpului în fiecare seară. Afecțiunile ficatului - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă rece care se va pune la foc și se lasă să clocotească 5 minute. Se acoperă încă 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, pentru efectul de calmare al durerilor și în cazurile congestiilor ficatului. Se poate folosi singură sau în combinații cu alte plante medicinale o perioadă de 2 luni urmat de o pauză de 10 zile, apoi se va putea relua tratamentul dacă se dorește. Afecțiuni de splină sau renale - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe apoi 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni în cursul unei zile. Se poate face un tratament de 3 luni, sau eventual și în combinații cu alte plante medicinale. Afte - 2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe 5 minute. Se strecoară. Se va consuma în cursul unei zile. Este foarte util în cazul durerilor caz în care se poate aplica caldă pe locurile dureroase cu ajutorul unui pansament înmuiat în acest ceai cât mai cald. Se poate folosi extern atât timp cât persistă durerea. De asemenea se pot face spălături ale cavității bucale de mai multe ori pe zi până la vindecare. Chelie - 2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe 5 minute. Se strecoară. Se fac spălături sau frecții ale scalpului în fiecare seară. Contuzii - Tinctură- 50 g de plantă se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se vor lua intern de 3 ori pe zi între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) diluate cu puțină apă, sau se aplică
sub pansament pe locurile care doresc a fi tratate. Echimoze - Tinctură- 50 g de plantă se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se vor lua intern de 3 ori pe zi între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) diluate cu puțină apă, sau se aplică sub pansament pe locurile care doresc a fi tratate. Eczeme zemuinde - Tinctură- 50 g de plantă se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se vor lua intern de 3 ori pe zi între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) diluate cu puțină apă, sau se aplică sub pansament pe locurile care doresc a fi tratate. Halenă - Se ține în gură praf de plantă pentru înlăturarea mirosului neplăcut al gurii. Inflamații chiar cronice - Tinctură- 50 g de plantă se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se vor lua intern de 3 ori pe zi între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) diluate cu puțină apă, sau se aplică sub pansament pe locurile care doresc a fi tratate. Lipsa laptelui la mamele care alăptează - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe apoi 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni în cursul unei zile. Se poate face un tratament de 3 luni, sau eventual și în combinații cu alte plante medicinale. Nevralgii - Tinctură- 50 g de plantă se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se vor lua intern de 3 ori pe zi între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) diluate cu puțină apă, sau se aplică sub pansament pe locurile care doresc a fi tratate. - Se fierbe planta în ulei și apoi se aplică caldă pe locurile dureroase. Se va pune cât mai caldă. Nevralgie de trigemen - Tinctură- 50 g de plantă se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se vor lua intern de 3 ori pe zi între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) diluate cu puțină apă, sau se aplică sub pansament pe locurile care doresc a fi tratate. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe 5 minute. Se strecoară.
1161
Se va consuma în cursul unei zile. Este foarte util în cazul durerilor caz în care se poate aplica caldă pe locurile dureroase cu ajutorul unui pansament înmuiat în acest ceai cât mai cald. Se poate folosi extern atât timp cât persistă durerea. Reumatism - Tinctură- 50 g de plantă se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se vor lua intern de 3 ori pe zi între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) diluate cu puțină apă, sau se aplică sub pansament pe locurile care doresc a fi tratate. Ulcere de buze - 2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe 5 minute. Se strecoară. Se va consuma în cursul unei zile. Este foarte util în cazul durerilor caz în care se poate aplica caldă pe locurile dureroase cu ajutorul unui pansament înmuiat în acest ceai cât mai cald. Se poate folosi extern atât timp cât persistă durerea. Ulcerele cavității bucale - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe apoi 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni în cursul unei zile. Se poate face un tratament de 3 luni, sau eventual și în combinații cu alte plante medicinale. Ulcere de piele - În cazul rănilor se va tampona cu ceai care se va pune pe o bucată de vată. Se poate face în acest caz un ceai mai concentrat cu cantitate dublă de plantă. Se face de cel puțin 2 ori pe zi. De asemenea se poate face unguent care de asemenea este foarte eficient.
1162
Preparare și administrare: - Frunzele, când sunt consumate crude sau în salate, prezintă efecte antiscorbutice remarcabile datorită conținutului mare de vitamina C. În plus, mai prezintă și efecte certe carminative. Restul ca la năsturel.
SPUMĂRIȚA
Cardamine pratensis Fam. Brassicaceae (Cruciferae). Descriere: este o plantă ierboasă, perenă, de talie mică sau mijlocie, de 10-60 cm înălțime, cu frunzele bazale penate și dispuse în rozetă. Frunzele tulpinale sunt penate, având foliolele mult îngustate. Florile sunt violete, mai rar roz sau albe, pe tipul 4, adunate în raceme dense. Înflorește din aprilie până în iulie. Fructul este o silicvă. Este o plantă meliferă, asigurând albinelor un nectar de foarte bună calitate, deși mierea rezultată cristalizează foarte repede. Răspândire: apare pe lângă ape sau mlaștini, în pădurile umede, prin livezile umbroase, de la câmpie până în zona premontană. Crește pe soluri cu exces de umiditate și ușor sau mediu acide. În Europa de Vest această specie se cultivă ca plantă ornamentală. Recoltare: frunzele tinere, dacă sunt recoltate înaintea sau la începutul înfloritului, sunt comestibile, având gust aromat și ușor picant.
1163
STÂNJENEL ALBASTRU
Iris germanica Fam. Iridaceae. Denumiri populare: cacică, ceapă, coadacocoșului, cocoară-mnerie, cocoș, cosița-fetelor, crin, crin-albastru, floare-vânătă, frunză-lată, găltane-vinete, iarbă-lată, lilie, lilie-sălbatecă, lilian, paparigă, păpurigă, pescuție, sabie, sanfii, spetează, stânj, stânjeneii-miresei, stânjenel, stânjeniță, tulipan. Descriere: este o plantă erbacee, perenă cu un rizom gros cărnos, cu miros de iarbă, din care pornește o tulpină cilindrică, terminată cu multe flori. Frunzele sunt lunguiețe, puțin ascuțite, în formă de sabie, dispuse câte 4-6 în buchete. Florile sunt mari de culoare violet-închis, slab mirositoare. Floarea este formată din 3 petale externe îndoite în jos, acoperite pe partea superioară cu o periuță cu peri galbeni. Celelalte trei petale sunt îndreptate în sus. Are trei stamine și un ovar așezat sub petale. Fructul este o capsulă. Înflorește în Mai-Iunie. Se cultivă mult prin grădini ca plantă ornamentală. Alături de el se mai găsește stânjenelul cu flori albe, cu vinișoare albăstrui (Iris florentina) și cu flori violet deschis parfumate (Iris palida).
În terapeutică se folosesc rizomii recoltați în anul 2-3 de vegetație din iulie până în octombrie. Se numesc Rhizoma iridis. În tradiția populară: rădăcina se dădea copiilor pentru a o strânge între gingii în timpul creșterii dinților- mai era folosită și în industria cosmetică și a tutunului. Rădăcina are miros de micșunea și era întrebuințată la fabricarea săpunurilor și a pudrelor parfumate. Rizomii se fierbeau în vin sau apă și se luau pentru ascită. Pisați și plămădiți în rachiu îi luau femeile după naștere ca să se curețe. Cu rizomi pisați se ungeau umflăturile. Rizomul plantei cu proprietăți astringente se fierbea cu șofran și se lua contra gălbinării. Compoziție chimică: ulei eteric cu miros de viorele, iridozid, esteri cu acizii miristic sau oleic, glucozizi, amidon, mucilagii în special rizomul, săruri minerale. Acțiune farmacologică: antispastic, expectorant, diuretic, cicatrizant. Mărește cantitatea de urină eliminată, util în cazul ascitei. Înlătură spasmele. Extern vindecă rănile. Este antitumoral mai ales extern. Poate ajuta la provocarea vomei. Este un tonic capilar. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: alopecie, arsuri, astm, ascită, bătături, bronșită, colici abdominale, constipații acute, cosmetică, creșterea dinților la copiii mici, dischinezie biliară, favus, halenă, pecingine, răni, reumatism, spasme stomacale, tumori, tuse. Preparare și administrare: - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Se va putea consuma în cazurile afecțiunilor interne, chiar a ascitei până la 2 căni pe zi. Se poate folosi durată mare de timp. - În cazul tusei se va lua câte o lingură de ceai din oră în oră. - Se va pune 50 g de rizom mărunțit la 250 ml alcool de 70o . Se va ține timp de 15 zile după care se strecoară. Se vor lua câte 10 picături în cazurile de spasme abdominale. Se poate administra chiar și femeilor care nasc pentru a le ușura nașterea și a evita spasmele și contracțiile false. Se ia diluată cu puțină apă.
1164
Toxicitate! Planta este toxică atât în stare verde cât și uscată conținând iridozin care se poate acumula în sânge și să provoace moartea, prin acumulare. Din această cauză este foarte indicat ca această plantă să se folosească sub supraveghere medicală. Se indică mai ales la afecțiunile grave când nu se poate înlocui cu alte plante mai puțin toxice. În cazul intoxicației se va interveni cu vomitive și diuretice, de asemenea cărbune activ. Extern: - Se va putea folosi la tratarea alopeciei sau a cheliei. Se intervine cu frecții cu tinctură sau chiar cu plantă macerată în oțet timp de 8 zile. Se vor face frecții de 2 ori pe zi cu o vată înmuiată în această soluție. La fel se poate folosi la petele de pe piele sau la mâncărimi, bătături, etc. Mod de administrare pe afecțiuni: Alopecie - Se va putea folosi la tratarea alopeciei sau a cheliei. Se intervine cu frecții cu tinctură sau chiar cu plantă macerată în oțet timp de 8 zile. Se vor face frecții de 2 ori pe zi cu o vată înmuiată în această soluție. La fel se poate folosi la petele de pe piele sau la mâncărimi, bătături, etc. Arsuri - Se va putea folosi la tratarea alopeciei sau a cheliei. Se intervine cu frecții cu tinctură sau chiar cu plantă macerată în oțet timp de 8 zile. Se vor face frecții de 2 ori pe zi cu o vată înmuiată în această soluție. La fel se poate folosi la petele de pe piele sau la mâncărimi, bătături, etc. Astm - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Se va putea consuma în cazurile afecțiunilor interne, chiar a ascitei până la 2 căni pe zi. Se poate folosi durată mare de timp. Ascită - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Se va putea consuma în cazurile afecțiunilor interne, chiar a ascitei până la 2 căni pe zi. Se poate folosi durată mare de timp. Bătături - Se va putea folosi la tratarea alopeciei sau a cheliei. Se intervine cu frecții cu tinctură sau chiar cu plantă macerată în oțet timp de 8 zile. Se vor face frecții de 2 ori pe zi cu o vată înmuiată în această soluție. La fel se poate folosi la petele de pe piele sau la mâncărimi, bătături, etc.
Bronșită - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Se va putea consuma în cazurile afecțiunilor interne, chiar a ascitei până la 2 căni pe zi. Se poate folosi durată mare de timp. Colici abdominale - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Se va putea consuma în cazurile afecțiunilor interne, chiar a ascitei până la 2 căni pe zi. Se poate folosi durată mare de timp. Constipații acute - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Se va putea consuma în cazurile afecțiunilor interne, chiar a ascitei până la 2 căni pe zi. Se poate folosi durată mare de timp. Cosmetică - Se va putea folosi la tratarea alopeciei sau a cheliei. Se intervine cu frecții cu tinctură sau chiar cu plantă macerată în oțet timp de 8 zile. Se vor face frecții de 2 ori pe zi cu o vată înmuiată în această soluție. La fel se poate folosi la petele de pe piele sau la mâncărimi, bătături, etc. Dischinezie biliară - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Se va putea consuma în cazurile afecțiunilor interne, chiar a ascitei până la 2 căni pe zi. Se poate folosi durată mare de timp. Favus - Se va putea folosi la tratarea alopeciei sau a cheliei. Se intervine cu frecții cu tinctură sau chiar cu plantă macerată în oțet timp de 8 zile. Se vor face frecții de 2 ori pe zi cu o vată înmuiată în această soluție. La fel se poate folosi la petele de pe piele sau la mâncărimi, bătături, etc. Halenă - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Se va putea consuma în cazurile afecțiunilor interne, chiar a ascitei până la 2 căni pe zi. Se poate folosi durată mare de timp. Pecingine - Se va putea folosi la tratarea alopeciei sau a cheliei. Se intervine cu frecții cu tinctură sau chiar cu plantă macerată în oțet timp de 8 zile. Se vor face frecții de 2 ori pe zi cu o vată înmuiată în această soluție. La fel se poate folosi la petele de pe piele sau la mâncărimi, bătături, etc.
1165
Răni - Se va putea folosi la tratarea alopeciei sau a cheliei. Se intervine cu frecții cu tinctură sau chiar cu plantă macerată în oțet timp de 8 zile. Se vor face frecții de 2 ori pe zi cu o vată înmuiată în această soluție. La fel se poate folosi la petele de pe piele sau la mâncărimi, bătături, etc. Reumatism - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Se va putea consuma în cazurile afecțiunilor interne, chiar a ascitei până la 2 căni pe zi. Se poate folosi durată mare de timp. Spasme stomacale - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Se va putea consuma în cazurile afecțiunilor interne, chiar a ascitei până la 2 căni pe zi. Se poate folosi durată mare de timp. Tumori - Se va pune 50 g de rizom mărunțit la 250 ml alcool de 70o . Se va ține timp de 15 zile după care se strecoară. Se vor lua câte 10 picături în cazurile de spasme abdominale. Tinctura se poate administra chiar și femeilor care nasc pentru a le ușura nașterea și a evita spasmele și contracțiile false. Se ia diluată cu puțină apă. Tuse - 1 linguriță de rizom mărunțit se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Se va putea consuma în cazurile afecțiunilor interne, chiar a ascitei până la 2 căni pe zi. Se poate folosi durată mare de timp. În cazul tusei se va lua câte o lingură de ceai din oră în oră.
STÂNJENEL ALB
Iris pallida Fam. Iridaceae. Denumiri populare: stânjenel albastru, stânjenel violet. Descriere: plantă ornamentală cu rizom lung de cca 18 cm, tulpină înaltă de cca 1 m, cu flori deschise violacee, cu miros slab, însă foarte plăcut de viorele, cultivată prin grădini, pe alocuri sălbăticită. În tradiția populară: avea aceleași întrebuințări ca și stânjenelul albastru.
1166
STÂNJENEL GALBEN
Iris pseudacorus Fam. Iridaceae. Denumiri populare: colțul lupului, crin de apă, crin galben, liliu galben, spetează, spetează sălbatecă, spetegioară, stânjen galben, stânjenel păpuros. Descriere: plantă erbacee, perenă, toxică, medicinală. Rizom gros de pe care pornesc rădăcini adventive și tulpini aeriene, aflate în mâlul apelor. Tulpină comprimată lateral, ramificată, înaltă până la 150 cm. Frunze enziforme, late de 1,5-2,5 cm, în forma unor săbii. Foliculele spatului liniarlanceolate pe dos carenate, lungi de cca 5-6 cm. Flori galbene, mari tipul 3, cu pedunculi subțiri, lungi de 2,3-4,5 cm. Perigon cu lacinii lat ovate, glabre la bază, cu striațiuni și puncte vișinii-violacee. Androceu din 3 stamina lungi de 2-3 cm, cu filamentul galben-pal. Gineceu cu stil divizat în stigmat petaloid, galben și lung de 1-1,5 cm. Înflorire în lunile V-VIII. Fruct capsulă loculicidă. Semințe comprimate, negricioase la maturitate. În terapeutică se folosesc rizomii- Iridis pseudacori rhizoma. În tradiția populară: rizomul plantei cu proprietăți astringente, se folosea la Nereju, fiert cu
șofran contra gălbinării. Compoziție chimică: rizomul conține amidon, tanin, substanțe rezinoase, iridin (glicozid), săruri minerale. Toxicologie: planta este toxică în stare verde și uscată. Principiul activ este glicozidul iridin și altele cu structură încă necunoscută. Consumată de către animale, toxinele se acumulează în sânge și după o anumită perioadă, le provoacă moartea. Acțiune farmacologică: principiile active din rizom au proprietăți diuretice, antispastice, tonic stomahic, expectorant și cicatrizant. Acționează asupra epiteliului renal, mărind cantitatea de urină eliminată în timp. Diminuează sau înlătură spasmele. Favorizează expectorația eliminând din bronhii și din plămâni substanțele dăunătoare. Favorizează digestia prin excitarea sucurilor gastrointestinale. Stimulează epitelizarea și vindecarea rănilor. Se poate utiliza în următoarele afecțiuni: afecțiuni renale, afecțiuni respiratorii, ascită, astmă, digestie lentă, mătreață, răni, tuse, urticarie. Preparare și administrare: - 2 lingurițe de pulbere de rizom se pune la 250 ml apă rece. Se lasă la macerat pentru 2-3 ore apoi se fierbe pentru 10 minute și se strecoară. Se bea fracționat în cursul întregii zile pentru acțiunea diuretică, ascită, sau tonic stomacal și ca expectorant. Se poate folosi la toate afecțiunile interne de mai sus. Extern se poate folosi la ungeri locale sau comprese. Mod de administrare pe afecțiuni: La toate afecțiunile se face tratamentul ca mai sus.
1167
STÂNJIN
Iris florentina Fam. Iridaceae. Denumiri populare: stânjenei, stânjenel. Aprono, Aprous, Aprus în limba dacă. Istoric și întrebuințări: stânjeneii sunt cunoscuți și întrebuințați de peste 2000 de ani. Dintre cele 100 de specii, unele sunt considerate ca aromatice, altele ca medicinale, iar altele ca decorative. Iris florentina este o specie aromatică de perspectivă, reprezentând o importantă sursă de materie primă pentru industria parfumurilor fine și cea de cosmetică (pudră, pastă de dinți, săpunuri), fiind specia cea mai bogată în irone, substanțe cu aromă de violete. Astfel în Italia se prelucrează anual 1100 t, de rizomi, iar în Franța, unde se cultivă din anul 1835, se prelucrează 350t. În fostul URSS, se cultivă din 1929. Uleiul volatil se utilizează și pentru fixarea unor arome, mai puțin persistente. Stânjeneii se folosesc la aromatizarea lichiorurilor, a vermutului și a vinurilor de masă speciale. De asemenea se utilizează și la aromatizarea țigărilor. În tradiția populară: a avut aceleași întrebuințări ca și stânjenul albastru. Descriere: este o specie perenă, erbacee. Partea subterană este un rizom de culoare maronie,
așezat într-o poziție orizontală la adâncimea de 611 cm. Rizomul este alcătuit din segmente mai puțin dezvoltate, formate în timpul verii, cu zone strangulate între segmente, are o consistență cărnoasă, este ramificat și prezintă numeroase rădăcini adventive, așezate pe partea inferioară în poziție aproape verticală. Tulpina este înaltă de 0,5-1 m și poartă frunze de dimensiuni mai reduse, fiind terminată într-o floare, iar ramificațiile de asemenea. Frunzele dezvoltate din rizom, sunt sesile și au formă de sabie (ensiformă), fiind dispuse câte 5-8 în evantai, sunt lungi de 50-75 cm, cu lățimea de 2-4 cm, cu nervațiuni longitudinale, aproape paralele. Floarea este protejată de două bractee verzi la bază, membranoase în partea superioară, fiind formată dintr-un perigon cilindric la bază, despărțit în partea superioară de 6 tepale petaloide, dintre care cele 3 exterioare sunt aplecate în afară, obovate, de culoare albă, cu o nervură mediană brună, foarte plăcut mirositoare, iar cele 3 tepale interioare sunt rotunde sau ovate, erecte și ușor îndoite spre centru. Floarea prezintă 3 stamine protejate de tepalele exterioare, un ovar inferior, tricarpelar, cu stil scurt și cu 3 stigmate, petaloide. Fructul este reprezentat de o capsulă brună, triunghiulară în secțiune, cu lungimea de 4,5-5,5 cm și lățimea de 1,5-2 cm, care se deschide pe 3 linii longitudinale. Sămânța este globuloasă, neagră, lucioasă. Compoziție chimică: se folosesc rizomii de stânjenei Rhizoma Iridis. Rizomii conțin glucide, amidon și iridozid (ironit) care este o izoflavonă. După unii autori materialul vegetal conține ulei volatil în care sunt prezente cetone particulare, numite irone, care conferă mirosul plăcut de violete, precum și acizi grași, între care predomină acidul miristic. Ironele se găsesc sub forma alfa, beta și teta. Ironele alfa și teta sunt prezente în cantitate mai mare decât bete. Rizomii proaspeți au miros erbaceu și de-abia peste 3 ani după uscare, mirosul se dezvoltă în totalitate. În trecut se folosea ca specie pectorală.
1168
STEJAR
Quercus robur (Sin. Quercus pedunculata) Fam. Fagaceae. -Vezi și GorunDenumiri populare: gorun, sledun, stăjar, stejar pedunculat, stejariu, stejar de luncă, stejer, sledun, stojar, terș, trăjor, tufan. În tradiția populară: coaja de stejar se fierbea cu piatră acră și decoctul se ținea în gură contra durerilor de dinți. Contra durerilor de măsele se mai folosea și zeama de coajă de stejar, cu coajă de pădureț, putregai de răchită și piatră acră. Macerată în oțet, la care se adăuga alaun se folosea la gingivite. Gogoașele de stejar uscate se pisau, se puneau în apă și cu aceasta se clătea gura la afecțiunile bucale. Ghinda prăjită și râșnită se dădea la copii cu apă, contra diareei. Coaja, crenguțele și frunzele stejarului se puneau în băi. Decoctul scoarței la hemoroizi, răni, se mai făceau băi și spălături la leucoree, boli de rinichi, etc.
Cu decoct se făceau băi la picioare contra transpirației și reumatismului. Ceaiul din coajă se întrebuința în hemoragii, vărsături cu sânge, hemoptizii. Praful de coajă de stejar se trăgea pe nas, pentru a opri curgerea sângelui. Fierturile din frunze se folosea la ascită. Scoarța de stejar a fost folosită pentru vopsit în negru. Descriere: este un arbore înalt până la 40-50 m, cu coroana largă, cu o circumferință de aproape 100 m, cu ramuri noduroase, puternice, răspândit în pădurile de șes și de dealuri până la 600-650 m altitudine. Retidomul este brun-negricios și puternic brăzdat. În cursul primăverii pe ramuri apar mănunchiuri dense de frunze căzătoare, aproape sesile, oblong-obovale, penat sinuos lobat, cu lobi inegali, scurt pețiolate, aproape lipsite de codiță, pieloase. Frunzele apar odată cu florile mascule, iar florile femele se dezvoltă târziu spre toamnă. Acestea se transformă în fructe care sunt bine cunoscutele ghinde, grupate câte 2-5 pe un peduncul de maxim 10 cm lungime. Gorunul (Quercus petrea- are frunze mai lung pețiolate, însă fructele foarte scurt pedunculate sau sesile. Răspândire: stejarul este o specie eurasiatică, iar gorunul este o specie europeană. Suprafața pe care o ocupă la noi în țară este de aproximativ un milion de hectare. Recoltare: se recoltează scoarța ramurilor tinere de 3-5 ani (Cortex Quercur) primăvara din martie până în aprilie. Are gust astringent fără miros. Se recoltează scoarța tulpinilor și ramurilor cu suprafața netedă. Se recoltează și ghindele (Semen Quercus sau Glandes Quercus). Industrie: în scopuri industriale se recoltează scoarța tulpinilor de la arbori în vârstă de 12-20 de ani. Alimentație: cafeaua din ghindă se numește Semen Quercus tostum. Compoziție chimică: Coaja: 8-20% taninuri pirogalice, acid cvercitanic de natură catehică, acid elagic și galic liberi, principii amare, cvercina, fluroglucina, substanțe
1169
pectice, substanțe rezinoase, oxalat de calciu. Prin conservarea scoarței acidul cvercitanic se oxidează și se transformă într-un flobafen, care dă culoarea scoarței. Galele care se produc la frunze conțin 36-72% tanin care este constituit în majoritate din pentadigaloilglucoză, acid galic, acid elagic, acid ciclogalifaric și hidrați de carbon. Se obține din acestea o tinctură. Ghindele conțin amidon, uleiuri, săruri minerale și multe vitamine. Acțiune farmacologică: precipită proteinele, astringent, hemostatic, antiseptic, antidiareic. tinctura din gale, datorită taninului pe care-l conține are o acțiune astringentă, hemostatică de suprafață (prin precipitarea proteinelor), antiinflamatoare, dezodorizantă. Nu se administrează intern pentru că poate produce tulburări renale și necroza ficatului. Extern nu se face pe suprafețe mari. Nu se administrează în clisme. Uneori se mai folosește sub supraveghere medicală în unele diareei și indigestii. Este hemostatică puternică (reduce sângerările în caz de ciclu menstrual abundent, metroragii, hemoptizie- eliminarea de sânge prin tuse, sânge în urină, hemoroizi, etc. Extern în soluții 1% în ape de gură unguente 10%, ovule vaginale, inhalații. Scoarța de stejar este recunoscută ca astringent, sau tonic. Este excelentă pentru inflamațiile din zona gâtului și degerăturilor, problemelor menstruale și reducerea febrei. Frunzele se aplică pe zonele inflamate. Aplicate extern preparatele din Stejar pot trata cu succes arsurile, degerăturile, eczemele exsudative, escarele de decubit, fistulele anale sau rănile purulente. Scoarța de Stejar adăugată în apa de baie poate trata seboreea sau transpirație excesivă a mâinilor și picioarelor. Caracterul antiinflamator al plantei poate fi util în vindecare la pacienții cu inflamații ale gingiilor, a mucoaselor gurii și a gâtului. Pentru aceasta se vor folosi ape de gură în soluții de 1%. Extern: astringent, cicatrizant, dezinfectant. Se folosește terapeutic scoarța ramurilor tinere de 2-3 ani (Cortex Quercus), care este un remediu neîntrecut pentru tratarea deranjamentelor intestinale, fiind un leac sigur contra diareei și un ad-
juvant extraordinar în caz de dizenterie. Se mai folosește în colita de fermentație, precum și contra enteritelor. Se cioplește scoarța de Stejar de pe ramurile tinere cu un cuțit cu lama subțire și foarte ascuțită, apoi se lasă să se usuce pe calorifer sau pe sobă, vreme de 2-3 zile, după care se macină cu râșnița de cafea și se administrează câte 3-4 lingurițe de pulbere pe zi. Ghinda - se culege de toamna și până în primăvară devreme, adunându-se de la baza arborelui. Se usucă după culegere pe calorifer, apoi se pisează în piuă sau râșniță de cafea până devine o pulbere fină. Se administrează câte 3 lingurițe contra anemiei și deficitului de minerale din corp, precum și contra hemoragiilor menstruale. Atenționări! Apele de gură cu coajă de Stejar reduc inflamațiile mucoasei bucale și gingivale și scad simțul mirosului dacă sunt folosite timp îndelungat. Ceaiul din coajă folosit timp îndelungat pentru gargară duce la scăderea simțului olfactiv. Folosit pentru uz intern în doze mari provoacă scăderea apetitului, vomă, colică renală. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: amigdalite, arsuri, ciclu menstrual abundent, colici abdominale, degerături, diaree, eczeme exudative, enterite, epitaxis, escare, faringite, fistule anale, gastrită, gingivite, hematurie, hemoptizie, hemoragii diverse, hemoroizi, impetigo, inflamații, intertrigo, intoxicații cu metale grele, leucoree, melene, metroragii, răni purulente, seboree, stomatite, transpirația excesivă a mâinilor și picioarelor, ulcer, ulcer stomacal. Preparare și administrare: Intern: - 2 lingurițe de coajă mărunțită se vor pune în 250 ml apă rece. Se fierbe timp de 20 de minute, apoi se strecoară. Se pot bea 2 ceaiuri pe zi. Se poate bea în acest fel o perioadă de 2 luni de zile. - Florile de stejar se pot folosi în cazul unor stări psihice precum depresia, dezamăgirea, nemulțumirea de sine. Acestea calmează și elimină stresul. În plus ghindele pot fi folosite coapte în locul boabelor de cafea, pentru prepararea cafelei. - 10 g gale se macină și se pun cu 100 ml alcool de 70 grade. Se ține timp de 15 zile agitând des
1170
pentru extragerea principiilor active. Se strecoară și se pune în recipiente de mai mică capacitate. Se pun apoi 10-15 picături la 100 ml apă și se iau de 3 ori pe zi sau se face gargară la afecțiunile gurii și se freacă gingiile cu acest lichid. - Cafeaua de ghindă- dintr-o linguriță de ghindă prăjită și măcinată se prepară o cafea care reglează scaunul în diaree. Se pune în apa clocotită și se lasă apoi acoperit pentru 15 minute apoi se poate consuma fără a o mai strecura. Se bea dimineața pe stomacul gol o ceașcă neîndulcită. Ghindele se pot folosi ca antidiareic și sub formă de decoct. Puneți o linguriță de ghindă măcinată la 250 ml apă fiartă și lăsați 5 minute. Se consumă dimineața pe stomacul gol. Extern: - 3 lingurițe de coajă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe timp de 20 minute după care se strecoară. Se poate face gargară, comprese, băi de șezut, spălături vaginale, băi în diferite boli ale pielii. - 4 linguri de scoarță se pun la 1 litru de apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături la hemoragii, sau spălături vaginale, tamponamente sau clisme la hemoroizi, etc. Este unul dintre eficientele hemostatice naturale. - Praf de coajă de stejar se va pune pe diferite răni zemuinde sau chiar escare. - Praf de coajă de stejar se aplică în pantofi sau se pune în ciorapi pentru a absorbi surplusul de umiditate și a diminua transpirația. - Frunzele muiate în apă se pot folosi pentru a calma ochii obosiți, pentru tăieturi, hemoroizi și varice. - Alifie din 5 g pulbere de scoarță cu 30 g untură de porc proaspătă. Se amestecă până la omogenizare. Se aplică unguente locale. Se poate folosi în combinații și cu alte plante. Ulei de jir - Fructul de fag fără coajă se prelucrează prin presare la rece și la cald. Conținutul în ulei al jirului este de 23-31%, iar în miezul curat, de 42-48%. Uleiul este colorat în galben deschis și are gust foarte plăcut. Conține 8,5% acizi saturați, dintre care cei mai frecvenți sînt acizii oleic și linoleic, extrem de benefici pentru sănătate. Mod de administrare pe afecțiuni:
Amigdalite - 2 lingurițe de coajă mărunțită se vor pune în 250 ml apă rece. Se fierbe timp de 20 de minute, apoi se strecoară. Se pot bea 2 ceaiuri pe zi. Arsuri - 3 lingurițe de coajă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe timp de 20 minute după care se strecoară. Se poate face gargară, comprese, băi de șezut, spălături vaginale, băi în diferite boli ale pielii. Ciclu menstrual abundent - 4 linguri de scoarță se pun la 1 litru de apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături la hemoragii, sau spălături vaginale, tamponamente sau clisme la hemoroizi, etc. Este unul dintre eficientele hemostatice naturale. Colici abdominale - 2 lingurițe de coajă mărunțită se vor pune în 250 ml apă rece. Se fierbe timp de 20 de minute, apoi se strecoară. Se pot bea 2 ceaiuri pe zi. Degerături - 3 lingurițe de coajă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe timp de 20 minute după care se strecoară. Se poate face gargară, comprese, băi de șezut, spălături vaginale, băi în diferite boli ale pielii. Diaree - Dintr-o linguriță de ghindă prăjită și măcinată se prepară o cafea care reglează scaunul în diaree. Se bea dimineața pe stomacul gol o ceașcă, neîndulcită. Ghindele se macină și se pot folosi ca antidiareic sub formă de decoct- 1 linguriță de ghindă la 250 ml apă fiartă 5 minute, se consumă dimineața, pe stomacul gol. Eczeme exudative - 3 lingurițe de coajă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe timp de 20 minute după care se strecoară. Se poate face gargară, comprese, băi de șezut, spălături vaginale, băi în diferite boli ale pielii. Enterite - 2 lingurițe de coajă mărunțită se vor pune în 250 ml apă rece. Se fierbe timp de 20 de minute, apoi se strecoară. Se pot bea 2 ceaiuri pe zi. Epitaxis - 4 linguri de scoarță se pun la 1 litru de apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături la hemoragii, sau spălături vaginale, tamponamente sau clisme la hemoroizi, etc. Este unul dintre eficientele hemostatice naturale.
1171
Escare - 3 lingurițe de coajă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe timp de 20 minute după care se strecoară. Se poate face gargară, comprese, băi de șezut, spălături vaginale, băi în diferite boli ale pielii. Faringite - 2 lingurițe de coajă mărunțită se vor pune în 250 ml apă rece. Se fierbe timp de 20 de minute, apoi se strecoară. Se pot bea 2 ceaiuri pe zi. Fistule anale - 3 lingurițe de coajă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe timp de 20 minute după care se strecoară. Se poate face gargară, comprese, băi de șezut, spălături vaginale, băi în diferite boli ale pielii. Gastrită - Se ia câte o linguriță pulbere de ghindă (din ghinde uscate și măcinate) de 2-3 ori pe zi, pe stomacul gol. Ajută în caz de gastrită sau ulcer, având efect antiacid, calmant și cicatrizant. Gingivite - 2 lingurițe de coajă mărunțită se vor pune în 250 ml apă rece. Se fierbe timp de 20 de minute, apoi se strecoară. Se pot bea 2 ceaiuri pe zi. Se va clăti și gura de mai multe ori pe zi cu acest ceai. Hematurie, hemoptizie, hemoragii diverse - 4 linguri de scoarță se pun la 1 litru de apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături la hemoragii, sau spălături vaginale, tamponamente sau clisme la hemoroizi, etc. Este unul dintre eficientele hemostatice naturale. Hemoroizi - 3 lingurițe de coajă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe timp de 20 minute după care se strecoară. Se poate face gargară, comprese, băi de șezut, spălături vaginale, băi în diferite boli ale pielii. Impetigo - 3 lingurițe de coajă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe timp de 20 minute după care se strecoară. Se poate face gargară, comprese, băi de șezut, spălături vaginale, băi în diferite boli ale pielii. Inflamații - 4 linguri de scoarță se pun la 1 litru de apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături la hemoragii, sau spălături vaginale, tamponamente sau clisme la hemoroizi, etc. Este unul dintre eficientele hemostatice naturale. Intertrigo - 3 lingurițe de coajă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe timp de
20 minute după care se strecoară. Se poate face gargară, comprese, băi de șezut, spălături vaginale, băi în diferite boli ale pielii. Intoxicații cu metale grele - 2 lingurițe de coajă mărunțită se vor pune în 250 ml apă rece. Se fierbe timp de 20 de minute, apoi se strecoară. Se pot bea 2 ceaiuri pe zi. Leucoree - 3 lingurițe de coajă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe timp de 20 minute după care se strecoară. Se poate face gargară, comprese, băi de șezut, spălături vaginale, băi în diferite boli ale pielii. Melene - 4 linguri de scoarță se pun la 1 litru de apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături la hemoragii, sau spălături vaginale, tamponamente sau clisme la hemoroizi, etc. Este unul dintre eficientele hemostatice naturale. Metroragii - 4 linguri de scoarță se pun la 1 litru de apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături la hemoragii, sau spălături vaginale, tamponamente sau clisme la hemoroizi, etc. Este unul dintre eficientele hemostatice naturale. Răni purulente - 3 lingurițe de coajă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe timp de 20 minute după care se strecoară. Se poate face gargară, comprese, băi de șezut, spălături vaginale, băi în diferite boli ale pielii. Seboree - 4 linguri de scoarță se pun la 1 litru de apă și se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături la hemoragii, sau spălături vaginale, tamponamente sau clisme la hemoroizi, etc. Este unul dintre eficientele hemostatice naturale. Stomatite - 3 lingurițe de coajă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe timp de 20 minute după care se strecoară. Se poate face gargară, comprese, băi de șezut, spălături vaginale, băi în diferite boli ale pielii. Transpirația excesivă a mâinilor și picioarelor - Praf de coajă de stejar se aplică în pantofi sau se pune în ciorapi pentru a absorbi surplusul de umiditate și a diminua transpirația. Ulcer al pielii - 3 lingurițe de coajă mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe timp de 20 minute după care se strecoară. Se poate face gargară, comprese, băi de șezut, spălături vaginale,
1172
băi în diferite boli ale pielii. Ulcer stomacal - Se ia câte o linguriță pulbere de ghindă (din ghinde uscate și măcinate) de 2-3 ori pe zi, pe stomacul gol. Ajută în caz de gastrită sau ulcer, având efect antiacid, calmant și cicatrizant.
1173
STEJAR BRUMĂRIU
STEJAR PUFOS
Quercus pubescens Fam. Fagaceae.
Quercus pedunculiflora Fam. Fagaceae. Denumiri populare: ganțoi, slodun. Descriere: arbore foios indigen, identificat în România în 1936, cu areal întins în silvostepă, în Oltenia, Muntenia, Dobrogea. Rădăcină pivotantă trasantă. Tulpina dreaptă, înaltă până la 25-30 m. Scoarța cu ritidom gros, adânc crăpat, apărut de timpuriu. Lemn cu duramen brun-roșiatic, alburn gălbui roșiatic, raze medulare mari, bine vizibile, inele anuale vizibile. Frunze variabile ca formă, cu lățimea mai mare la mijloc sau spre vârf, iar lobii mijlocii aproape perpendiculari pe nervura mediană, pe fața superioară verzi-întunecat, pe cea inferioară cenușii-brumării, glaucescente, de regulă pubescente, rareori glabre. Unisexuat monoice, cu inflorescențe femele lung pedunculate, iar în cadrul florilor stigmate late, capitate, plane și întinse orizontal. Înflorire luna V. Fructe achene (ghinde) mari, lungi de 3-5 cm, grosime 2 cm, prinse de un peduncul lung până la 15 cm. Cupă cu solzi gheboși, așezați în rânduri circulare. Aceleași utilizări și compoziție ca stejarul.
Denumiri populare: ceretic, gârneață, goron, lemn tare, stejar negru, stejar roșu, stejar scămos, stefănică, sledum, tufan, tufă, tufă râioasă. În tradiția populară: în împrejurimile Galațiului, frunzele și ramurile au fost folosite în băi contra durerilor de picioare. Scoarța a fost folosită pentru vopsit în negru și la tăbăcitul pieilor. Descriere: arbore foios frecvent întâlnit în Muntenia, Dobrogea, Oltenia, Banat, vestul Transilvaniei. Rădăcina pivotant-trasantă. Tulpina frecvent strâmbă, înaltă până la 15 m. Scoarță cu ritidom brun-negricios, tare, des și adânc crăpat, format de timpuriu. Coroană rară, largă, luminoasă. Lujeri cenușii pubescenți. Muguri mici ovoizi, tomentoși. Frunze mici (4-8 cm), lobat-ovate, tari, neregulat sinuos lobate cu 3-6 perechi de lobi încrețiți, ondulați, despărțiți în sinusuri înguste, pe fața inferioară cenușiu tomentoase. Înflorire luna V. Fructifică la 8-12 ani. Fructe achene (ghinde) mici de cca 1,5 cm, așezate în cupe cu solzi mici, cenușii pubescenți sesile. Longevitate mică. Aceleași utilizări și compoziție ca stejarul.
1174
la tâmplărie la fabricarea placajelor, mobilei, traverselor, caroseriilor, parchetelor, dușumelelor. Are pori și nu poate fi folosit la fabricarea doagelor. Aceleași utilizări și compoziție ca stejarul.
STEJAR ROȘU
Quercus rubra Fam. Fagaceae. Denumiri populare: stejar american. Descriere: Arbore foios, exotic. Originar din jumătatea estică a Americii de Nord, introdus în România la începutul secolului. Rădăcină pivotantă, cu ramificații laterale, profundă, puternică. Tulpină dreaptă, cilindrică, înaltă până la 30 m, diametrul până la 1 m. Scoarță subțire, cenușie, netedă. Ritidom subțire, cu crăpături rare, apare către baza tulpinii după 40 ani. Lemn cu duramen gălbui, inele anuale vizibile. Lujeri roșii-bruni, cu lenticele gălbui. Muguri roșii-bruni, glabri, lungi de cca 6 mm. Frunze oblong mari (10-22 cm), adânc lobate, cu lobii triunghiular-ovați, lobulați, terminați cu vârf setaceu, alungit, pe dos cu smocuri de peri ruginii în axilele nervurilor. Toamna, frunzișul se colorează în roșu sau portocaliu. Fructifică la 2-3 ani. Fructe achene (ghinde) mari, lat ovoide, brune așezate într-o cupă puțin adâncă, ușor conică, scurt pedunculată. Industrie - lemn dur, durabil, dar inferior celui de stejar și gorun. Se impregnează ușor. Folosit 1175
STIRIGOAIE
Veratrum album Fam. Liliaceae. Denumiri populare: steregoaie, steregoanie, stirigie, strigoaie, șteregoaie. Mendruta în limba dacă. Descriere: plantă erbacee, perenă, întâlnită prin fânețe, poiene din regiunea de dealuri până în cea alpină. Rizom vertical, conic, scurt, cărnos, cu numeroase rădăcini adventive, lungi, groase, gălbui-albicioase. Tulpină cilindrică, fistuloasă, erectă cu peri scurți, înaltă de 50-175 cm. Frunze alterne ovate, sesile, cu nervuri arcuate proeminente (între cele groase sunt situate altele subțiri), pe fața superioară glabre sau glabrescente, iar pe cea inferioară fin păroase, mai ales pe nervuri. Flori albe-verzui, grupate într-un racem compus, terminal, cele inferioare hermafrodite, proterandice, iar cele inferioare mascule. Perigon din 6 tepale dispuse în 2 rânduri, cu glande nectarifere la bază. Androceu cu stamine albe, albe-verzui, ce poartă antere reniforme. Gineceu cu stile. Înflorire în luna VI-VIII. Fruct capsulă ovoidală, dispers păroasă, brună, dehiscentă prin 3 linii. Semințe roșcate, mici (6-7 mm).
Răspândire: Specie eurasiatică, care crește la noi prin fânețele umede, prin poieni mai ales la altitudine. În tradiția populară: se folosea peste tot ca insecticid, atât la oameni cât și la animale. Pentru scabie sau diferite eczeme se fierbeau rădăcinile, zeama se ținea 2 zile să dospească, apoi se ungeau locurile afectate. Se mai făcea o alifie cu pucioasă sau se fierbeau în zer. La râie căprească și mâncărimi de piele, praful obținut prin sfărâmarea tulpinii și frunzelor uscate se amesteca cu lapte de oi și se aplica pe locul bolnav. Fiartă în apă sau vin se mai folosea la epilepsie, dureri de spate, sau boli psihice. Cu decoctul plantei se spălau animalele de păduchi. Cu decoctul mai slab se spălau mieii când aveau căpușe. Fructul acestei plante, zdrobit și băut cu vin, cam o ceașcă mare, folosea celor cu dizenterie și colici. Dioscoride afirma că oprește și fluxul menstrual. Rădăcina pisată mărunt și amestecată cu mălai se folosea ca otravă pentru șoareci și șobolani. Grăunțe de cucuruz fierte cu stirigoaie se dădeau păsărilor care stricau culturile. Recoltare: Rizomului împreună cu rădăcinile se culeg toamna după uscarea frunzelor, se îndepărtează resturile părților aeriene, uneori se despică rizomul longitudinal, apoi se usucă. Fiind o plantă toxică, trebuie luate măsuri de precauție în timpul recoltării și manipulării produsului. Caractere macroscopice: Rizomi întregi, aproape cilindrici, cu lungimea de 4-8 cm, groși de 2-3 cm, prevăzuți în partea superioară cu urmele tulpinilor, restul fiind acoperit de rădăcini. Uneori în produs se găsesc și rizomii tăiați longitudinal. Suprafața externă a rizomilor de culoare brună închis este prevăzută cu numeroase striuri, iar la interior prezintă o culoare albă-cenușie. Rădăcinile sunt lungi până la 20 cm, groase de 2-4 mm, de culoare galbenă brună la exterior și albicioasă la interior. Sunt aproape inodore, gustul este iute, amar și arzător. Pulberea este puternic strenutorie (iritantă). Compoziție chimică: rizomul și rădăcina conțin alcaloizi specifici cu nucleu sterolic sau asemănător steroidelor, 1,2-1,6 iar în rădăcini 0,6-1,3%
1176
(protoveratrină, veratramină, etc). Alcaloizii se găsesc combinați cu acidul chelidonic și veratric, pe lângă care se mai găsesc aczii: acetic, butiric, alfa-metil-butiric, tiglic, angelic. Mai conține ulei gras, rezine și amidon. Se găsesc cristalizați sau amorfi. Cei amorfi sub formă de esteri cum sunt: germidina și germitrina. Unii dintre cei cristalizați pot fi sub formă de esteri de exemplu germina, iar prin hidroliză blândă se obține alcaloidul secundar proto-veratridina, iar prin hidroliză energică se obține germina. Ambii sunt fiziologic activi. Mai sunt: jervina, rubijervina. Alți alcaloizi: veratramina și glicozida acesteia veratrozina. Veracevina este întrebuințată terapeutic. Mai face parte proto-verina, germina, verina, sinaina și rubi-verina. Prin toxicitate este dăunătoare pășunilor. După înflorire toxicitatea scade iar la planta uscată dispare cu desăvârșire. Varatramina este una dintre bazele terțiare polihidroxilate cu importanță terapeutică. Din această categorie fac parte protoverina, germina și verina, sinaina și rubiverina izolate de un colectiv de cercetători din țara noastră. Menționăm că alcaloidul veratrina nu se găsește în Veratrum album ci în semințele de Scoenocaulon officinale - Popaz. Acțiune farmacologică: expectorant, antiparazitar extern. Planta are gustul foarte iute și excită secrețiile gastrice și biliare. Sub formă de extracte se întrebuințează ca parazicid. Alcaloizii esteri sunt hipotensivi vasodilatatori, depresori cardiaci și respiratori. Extractele pot fi folosite la combaterea unor ectoparaziți. Alcaloizii, mai ales alcaloizii esteri, determină efecte hipotensive puternice, dar de interes terapeutic destul de restrâns. Sub formă de pulbere rizomii și rădăcinile se întrebuințează mai mult în medicina veterinară. Industria de medicamente extrage din această plantă un complex de alcaloizi, indicați pentru tratamentul bolii hipertensive. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: crize hipertensive, eclampsie, eczeme, febră, hipertensiune arterială chiar malignă, mâncărimea pielii, răni, râie, toxicoza gravidelor.
Precauții și contraindicații: Atenție! Se folosește numai sub supravegherea medicului, care va putea stabili atât dozele cât și felul de administrare a acestei plante! Atenție! Planta se întrebuințează cu prudență, pentru că poate produce accidente. Atenție! În toate cazurile se indică să nu se folosească de către cei care au insuficiență renală sau cei care fac tratamente cu preparate digitalice. Toxicologie: Toate organele plantei conțin alcaloizi toxici atât în stare proaspătă cât și uscată. Prin urmare planta este toxică, narcoticostupefiantă și iritantă pentru mucoasă. În cazul intoxicației se fac spălături stomacale, și se ia cărbune vegetal. Doza mortală pentru om este de 0,02-0,03 g. Preparare și administrare: Se fac doar preparate galenice în farmacie. - Tinctură- 50 g rizom se pune la 500 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi timp de 15 zile la temperatura camerei agitând zilnic de câteva ori. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se pune în recipiente mai mici la rece. Pentru afecțiunile enumerate, se pot administra câte 10 picături diluate de 2-3 ori pe zi. - 1 linguriță din plantă (părți aeriene) se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se tamponează locurile afectate de râie. - Praf de plantă se amestecă cu lapte preferabil de la oi și se aplică la râie.
1177
STRAȘNIC
Asplenium trichomanes Fam. Aspleniaceae. Denumiri populare: acul pământului, dorul Maicii Preciste, feregea, ferigă vărgată, ferigea vânătă, fericuță, feregă sălbatecă, ferigă măruntă, părul doamnei, părul Maicii Domnului, pocitor, teișor. Fithofdedela, Phithophthaithela, Phithophthethela, Phitophthethela în limba dacă. În tradiția populară: planta se fierbea și cu decoct se spăla pe cap pentru întărirea rădăcinii părului. Se mai plămădea în țuică și se bea contra paraliziei, iar cu iarba ciutei (Melittis) contra vătămăturii. Ceaiul din frunze uscate se lua contra tusei. Compoziția chimică: mai puțin studiată. Preparare și administrare: - 2 linguri de plantă mărunțită se pun la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se folosește în cursul zilei în cazul tusei vechi. Extern, se spală pe cap pentru întărirea rădăcinii părului, sau se pun comprese la diferite răni, cu scopul cicatrizării. - 2 linguri la 1 litru de apă. Se fierbe 10 minute, apoi se strecoară. Se spală pe cap pentru stimularea creșterii părului în special în cazul alopeciei.
1178
STRUGURE
Vitis vinifera Fam. Vitaceae. Cultivată în țara noastră cu aproximativ 1000 de ani înainte de Hristos, vița de vie are o longevitate mare. Legendele românești spun că ea a refuzat să facă parte din împărăția florilor și a preferat să rodească și să dăruiască oamenilor strugurii din care să se facă vinul, spre bucuria lor la ospețe, petreceri și alte ceremonii. Dar ce e bun pentru suflet e folositor și pentru sănătate, un adevăr pe care îl știm fiecare în parte, dar care are și certitudini obținute de cercetările științifice. Studiile efectuate pe continente diferite, respectiv Europa, America și Asia și care au cuprins un număr impresionant de subiecți arată că cei care consumă aproximativ 26 ml alcool natural pe zi au o mortalitate cu 19% mai redusă decât media. Aceleași studii au dovedit și faptul că depășirea acestei cote de 26 ml de alcool zilnic este dăunătoare. Compoziție chimică: apă 72%, zahăr fermentabil, cremă de tartru, acid tartric liber, acid malic și alții, materii azotate, materii neazotate, materii minerale (potasiu, fosfor, calciu, fier, mangan, magneziu, clor, siliciu), lignoase insolubile, acizi liberi, acizi volatili, tanin (efect antiseptic, antiviral,
hemostatic), ulei, materii rășinoase, fibre. Strugurele negru conține un colorant enocianină (un colorant prezent în strugurii negri, care este un tonic). Polifenoli (antioxidanți prezenți în sâmburi). Vitaminele: A, B1(combate insomnia), B2 (protejează ficatul împotriva substanțelor toxice), B3, B5, B6, B9, C, E, P (biovlavonoide ce sporesc rezistența vaselor capilare, efect antiinflamator), PP (efect vasodilatator). Beta-caroten (antioxidant). Acțiune farmacologică: foarte digest, energic muscular și nervos, remineralizant, antitoxic, stimulent și decongestionant hepatic, răcoritor, colagog, diuretic, laxativ, antiputrid, reduce cantitatea de colesterol din sânge, elimină acidul uric în exces, ajută în cazul cancerului. Faptul că în coaja de la struguri există quercina și elagina care au un puternic efect antitumoral face ca tratamentul în special cu suc de struguri să fie foarte indicat în toate formele de cancer. Sunt foarte indicați datorită conținutului ridicat în magneziu care ajută să elimine energia din glucoză. În artrite au efect antiinflamator. Decongestionează ficatul. Ajută la eliminarea acidului uric din organism. Datorită faptului că au un efect de relaxare asupra organismului este indicat să fie consumați mai ales după amiaza sau seara. Strugurii se numără printre fructele cu cel mai mare conținut de fructoză, înglobând în medie 1316 g glucide la 100 g, adică cu o treime în plus față de majoritatea celorlalte fructe. Un ciorchine de 150 g aduce în organism nu mai puțin de 70-80 calorii. Pot fi consumați ca aliment unic, în cadrul unui regim detoxificant, întrucât au calități depurative extraordinare, sunt diuretici și reprezintă o importantă sursă de antioxidanți naturali. Sunt ideali într-o dietă de vară, pentru că mențin organismul hidratat, conținând aproximativ 75% apă. Restul este format din zaharuri (20%), plus vitamine din complexul B, vitaminele A, C, E, K, PP, dar și minerale, etc. Unele persoane îndepărtează pielița și sâmburii strugurilor, păcat în felul acesta conținutul de fibre scade de la 4% la 1%. Quercetina și elangenina, substanțe prezente în coaja strugurelui se dovedesc utile în lupta cu cancerul. Cercetări recente au arătat că pentru prevenirea metastazelor, o cură cu aceste fructe poa-
1179
te întârzia substanțial procesul metastazării. De asemenea în cazul tumorilor maligne cu localizare pulmonară, se pare că strugurii favorizează stagnarea bolii, după cum sugerează un studiu efectuat în Italia. Cura se urmează după următoarele indicații: în prima zi se consumă 500 g fructe, a doua zi 1 kg, apoi se mărește rația cu câte 500 g pe zi, astfel încât în ziua a șasea să se ajungă la 3 kg, se menține astfel 3 zile. Atenție: strugurii trebuie mâncați înainte de cele 3 mese principale și repartizați în mod egal. Cura se poate relua după 3 zile de pauză. Două pahare de vin roșu pe zi pot preveni cancerul de prostată. Nutriționiștii atrag atenția asupra consumului de fructe proaspete, îndeosebi de struguri roșii. Unul dintre cele mai importante beneficii ale strugurilor constă în resursele importante de flavonoide din compoziție. Strugurii roșii conțin 2 tipuri de flavonoide resveratrol și quercitină, ambele dovedindu-și proprietățile antiinflamatoare și anticancer, precum și capacitatea de a preveni bolile de inimă. Unele cercetări au dovedit că două pahare de vin roșu pe zi pot stopa dezvoltarea cancerului de prostată, afecțiune aflată pe locul 3 în rândul tipurilor de cancer care afectează persoanele de sex masculin. Studiile efectuate arată că resveratrolul ajută la prevenirea artritei, dar are un impact pozitiv și asupra tratamentului indicat în bolile degenerative de disc. Quercitina s-a dovedit a fi un puternic antioxidant și antihistaminic natural reducând șansele de a deveni alergic la polenul din aer sau la praful din casă. Coaja depozit de vitamine - strugurii au în componență și substanțe antioxidante, mai ales în coaja lor, de aceea este de preferat consumarea fructului întreg. Sucul de struguri sau mustul - cunoscut sub numele de „sânge vegetal“ are o valoare calorică mare: 900 cal/l. Are efect diuretic, provoacă o hipersecreție și epurare biliară. Este indicat dispepticilor, litiazicilor biliari și urinari, artriticilor, în intoxicații cronice, constipație, hemoroizi și în afecțiunile pielii (dermatoze). Pentru persoanele aflate în convalescență, anemici, copii sau bătrâni, se re-
comandă 500 ml de suc de struguri pe zi. Profitați de sezonul strugurilor. Strugurii fac parte din categoria celor mai hrănitoare fructe, iar valoarea lor nutritivă îi plasează printre cele mai complete alimente. Aste deoarece strugurii conțin săruri minerale, vitamina, taninuri, flavonoide, resveratrol și multe zaharuri. Cea mai cunoscută și apreciată substanță din compoziția strugurilor este resveratrolul, un antioxidant foarte puternic, care s-a dovedit că ajută inclusiv la prevenirea bolii Alzheimer, precum și la încetinirea acestei afecțiuni în cazul celor care suferă deja de ea. În plus antioxidanții cunoscuți pentru prevenirea îmbătrânirii premature a celulelor din organismul uman. Tot în struguri există unele substanțe care ajută la menținerea sănătății ochilor și previn scăderea acuității vizuale. Îndeosebi strugurii roșii conțin substanțe cu un puternic efect antibacterian, care combat chiar și nesuferitul herpes. Se poate folosi în următoarele afecțiuni: afecțiuni biliare, afecțiunile inimii, afecțiuni pulmonare, afecțiuni traheale, afecțiuni renale, afecțiuni vezicale, afecțiuni hepatice, anemie, angină, artrite, astenie, azotemie, boli hepatice, boli renale, bronșită, calculoze, cancer, colesterol în exces, congestia ficatului, congestia splinei, constipație, convalescență, demineralizare, dermatoze, dezintoxicare, disfuncții ovariene, dispepsii, eczeme, edeme, enterită, dermatoze, digestie lentă, febră, furunculoze, gastrită, gingivitele, gută, hemoptizii, hemoroizi, hipertensiune, hipoplazie mamară, insuficienta dezvoltare a sânilor, hipertensiune arterială, hirsutism, îmbătrânire prematură, indigestie, inflamația vezicii biliare, insomnie, intoxicații cronice mercuriale și saturnale, iritația pielii, lipsa ciclului menstrual sau ciclurile menstruale neregulate, litiaze, melanom malign, memorie dificilă, menometrolagie, metastaze, nefrite, obezitate, pletoră, prevenirea metastazelor, retenție urinară, reumatism, sarcină, sechele post-hepatice, senectute, slăbiciune corporală, stări gripale, stomatite, subponderali, surmenaj, sporturi de rezistență, stări acute, surmenaj, temperamente biloase și sangvine, tuberculoză pulmonară, tulburări digestive, tumori canceroase cu localizare pulmonară. Precauții și contraindicații:
1180
Strugurii și produsele obținute din struguri sunt contraindicate celor care au afecțiuni renale grave, diabet, hipertensiune gravă, retenție de apă, colită de fermentație și diareea cronică. Strugurii sunt contraindicați persoanelor diabetice din cauza conținutului mare de zahăr (15-20%). Consumul boabelor de struguri cu coajă poate provoca grave iritații și prin urmare este contraindicat celor cu boli de stomac și intestine. Preparare și administrare: Suc - obținut din struguri proaspeți se poate consuma în funcție de toleranța individuală. Se obține cu ajutorul storcătorului de fructe și se va consuma imediat înainte de a se oxida. Cel mai util în mai multe afecțiuni este sucul obținut din struguri roșii sau negri. Se poate consuma și mustul la fel în funcție de toleranța individuală la o serie de afecțiuni: ascită, febră, stări gripale, boli de ficat și plămâni, hidropizie, pietre la rinichi, afecțiuni vezicale sau urinare, pancreatite, etc. Se face o cură de minimum 21 de zile consumând zilnic, preferabil înaintea meselor principale. Mustul de struguri se poate administra în toate bolile pentru care se instituie dietă cu lapte: nefrite, ciroze, febră tifoidă, neurastenie, tuberculoză, enterocolită, cistite, boli cronice de ficat. - Mustul este diuretic și laxativ. Seva de primăvară 1 linguriță dimineața contra litiazelor urinare, biliare și a pietrelor, afecțiunile oculare pot beneficia din plin de acest suc, introducând în fiecare ochi câteva picături de 2-3 ori pe zi vindecând conjunctivitele și foarte multe alte afecțiuni oculare. Sucul aplicat cu un tampon de vată pe ten se lasă să se zvânte 5 minute, apoi se spală cu apă călduță în care s-a pus puțin bicarbonat de sodiu. Ajută la revigorarea pielii și totodată hrănește și vitaminizează pielea contribuind și la estomparea ridurilor. Se poate face tratament de lungă durată cu efecte deosebite pentru ten. Este preferatul multor cosmeticiene. Cura de struguri. Cura de mare intensitate. Începe cu o perioadă „de încălzire“ de 3 zile, în care se consumă progresiv: o jumătate de kg de struguri în prima zi, un kg în a doua, ajungându-se
la 1,5 kg în cea de a treia zi. După aceste zile în care ne obișnuim digestia și metabolismul cu struguri, urmează 5 zile (dacă vreți să slăbiți drastic pot fi și 10 zile) în care se consumă numai struguri, ca atare sau sub formă de suc (must). Se consumă în fiecare zi minimum 1,5 kg de struguri ori 1,2 litri de suc proaspăt, cantitatea maximă fiind de 3-4 kg de struguri sau 2,4 l suc pe zi. După ultima zi de cură ne obișnuim gradat cu alimente normale, consumând mai întâi infuzii din plante îndulcite cu miere și alimente ușoare (supe de legume calde, cartofi fierți) ajungând în 3-4 zile să ne alimentăm normal. Cura de intensitate medie. Timp de 2 zile pe săptămână nu se consumă nimic altceva decât struguri: 1,5-3 kg pe zi. Ziua de cură începe întotdeauna la ora 0 a zilei următoare. Este bine ca zilele de cură să nu fie la o distanță prea mare una de cealaltă, repausul de o zi între ele fiind suficient (cele mai convenabile zile s-au dovedit a fi cele de vineri și duminică- când programul este mai lejer. Pe fondul unui regim naturist de dezintoxicare se vor consuma zilnic 2 kg de struguri (maximum) sau 3-5 pahare cu suc proaspăt obținut prin stoarcere sau centrifugare. Durata 6-8 săptămâni. Cura în varianta blândă. Inedit în această cură este că se pot consuma și alte alimente în afară de struguri. Cantitatea de struguri crește gradat astfel: în prima zi se consumă o jumătate de kg de struguri, repartizați la cele 3 mese principale (de exemplu câte un ciorchine înainte de fiecare masă). A doua zi se va consuma cu o jumătate de kg mai mult, deci un kg pe zi, așa încât în a 6-a zi se ajunge la 3 kg de struguri repartizați la cele 3 mese principale. Se menține această cantitate timp de încă 3 zile (deci în zilele 7,8,9) după care se revine la alimentația normală. Contraindicații la cura cu struguri. Bolile în care este strict contraindicată cura cu struguri sunt diabetul, probleme renale grave, hipertensiunea gravă, retenția de apă în țesuturi, colita de fermentație, diareea cronică. Strugurii delicatesă și medicament. Din cele mai vechi timpuri strugurii au ocupat un loc important în alimentație dar și în medicină.
1181
Inițial vița de vie s-a găsit în stare sălbatecă pe malurile Mării Negre și Mării Caspice, iar de aici sa răspândit în Europa (Grecia, Italia, Franța, etc). Medicii precum Hipocrate și Pliniu, dar și alți învățați, de atunci și până acum, recomandau strugurii ca medicament împotriva frigurilor și anginei, iar romanii îi găseau excelenți pentru dezintoxicarea organismului. Strugurii conțin minerale care întăresc corpul: fosfor, calciu, potasiu, sodiu, fier, etc. Zahărul prezent în bobul de strugure este ușor asimilat din cauza că el conține glucoză și levuloză. În urma unui experiment s-a constatat că valorile substanțelor azotoase, minerale ale zahărului din strugure sunt comparabile cu cele ale laptelui matern. Mustul care se obține din struguri este folosit ca regenerator al organismului: conține lecitină, substanță extrem de importantă pentru sistemul nervos. Dacă vrem să folosim mustul ca medicament trebuie să avem grijă să nu fie fermentat, pentru că și-ar pierde calitățile vindecătoare. Mustul îmbunătățește funcționarea ficatului și a rinichilor. El se poate servi în cantități mici (câteva lingurițe) și copiilor mai mari de 5 luni. Din stafide și smochine se poate obține un ceai foarte bun împotriva tusei. Cura de struguri poate dura 3-6 săptămâni și poate avea efecte binefăcătoare: 300-500 g înainte cu o oră de mesele principale, care nu trebuie să fie prea îmbelșugate. Folosiți struguri nu foarte dulci, cu mult must și puțini sâmburi. Atunci când vreți să faceți o cură extremă (fără alte alimente), cantitatea de struguri pe zi, nu trebuie să depășească 3 kg, pentru că riscați să vă obosiți ficatul. Atenție și la pielițe și sâmburi, pentru că acestea pot provoca tulburări digestive. În timpul curei puteți să beți ape minerale și neapărat faceți exerciții fizice. La fel se poate proceda și cu mustul (3 pahare pe zi, cea mai mare cantitate băută dimineața pe stomacul gol). Uleiul de struguri. Se găsește la magazinele de profil gata preparateste foarte nutritiv și reprezintă una dintre cele mai bune surse de grăsimi naturale nesaturate, care ajută la menținerea elasticității vaselor de sânge. Conține mulți antioxidanți care contribuie la întârzi-
erea îmbătrânirii, reduce tensiunea arterială, calmează durerile, ajută la refacerea venoasă, etc. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni biliare - cura cu struguri este recomandată mai ales în combaterea dispepsiei, a colecistitei și pentru prevenirea litiazei biliare în forme ușoare. Afecțiunile inimii - Un strugure mic are în compoziția lui până la 1000 de flavonoizi diferiți și acționează ca un paznic al sistemului cardiovascular, astfel încetinind procesul îmbătrânirii. Un studiu efectuat de Universitatea din Connecticut și publicat de către Academia de Științe din New York dovedește faptul că strugurii protejează inima și vasele de sânge împotriva oxidării țesuturilor proces similar cu efectul vinului roșu. Noi cercetări efectuate de Universitatea Medicală din Wisconsin afirmă faptul că strugurii au un efect anticoagulant mult mai puternic decât aspirina. În vreme de aspirina și vinul roșu au o activitate anticoagulantă de 45%, sucul simplu de struguri are o activitate de 75%. De asemenea strugurii mențin sub control tensiunea arterială, prevenind hipertensiunea. Unul dintre tratamentele naturiste recomandate de către medici este consumul unui pahar de suc de struguri împreună cu un pahar de suc de țelină de 3 ori pe zi, timp de 20 de zile. După o pauză de 7 zile se reîncepe tratamentul de 20 de zile. Afecțiuni oculare - Departamentul Agriculturii din SUA a descoperit în struguri, pterostilbenul, care are proprietăți anti-cancerigene și scade nivelul glicemiei. În componența strugurilor se mai găsesc și bioflavonoizi, substanțe care pot fi folosite pentru a înlocui estrogenul și a controla simptomele menopauzei precum oboseala, iritabilitatea, oscilația stării de spirit. Strugurii constituie de asemenea un bun nutrient, deoarece sunt bogați în bor, element necesar în dezvoltarea oaselor și în protejarea împotriva osteoporozei. Este bine cunoscut faptul că 10 struguri sunt echivalentul a 40 de calorii, vitamina C, potasiu, vitamina A, calciu. Cercetările mai sugerează că extractul de sămânță de strugure oferă niște beneficii demne de a fi luate în seamă. Spre exemplu abilitatea strugurelui de a adera la colagen are ca rezultat o piele mai tânără, celule sănătoase, elasticitate și flexibilita-
1182
te. Extractul protejează corpul de razele soarelui și îmbunătățește vederea datorită ontioxidantului numit proantocianidă, care este mult mai puternic decât vitaminele A și C. Acest puternic antioxidant întărește capilarele, arterele și venele îmbunătățind circulația și reducând afecțiunea nervului optic. Afecțiuni pulmonare - datorită compoziției sale în vitamine, minerale și substanțe active este foarte indicat să se consume câte 200 g de struguri înainte de fiecare masă datorită acestor substanțe care pot contribui la vindecarea efectivă a organismului afectat de boală. Afecțiuni traheale - se indică consumul strugurilor roșii care au mai mult tanin și pot să contribuie la cicatrizarea leziunilor. Având în componență multe vitamine și minerale contribuie de asemenea la determinarea mai rapidă a cicatrizării. Se consumă boabele de strugure de 3-4 ori pe zi, preferabil în acest caz după mese. De asemenea se mai poate consuma sucul câte 100 ml de 3 ori pe zi, până la vindecare. Afecțiuni renale - se consumă suc de struguri proaspăt datorită faptului că are un efect diuretic și în plus conține vitamine și minerale. Se ia câte 100 ml de 3 ori pe zi. Afecțiuni vezicale - se consumă suc de struguri proaspăt datorită faptului că are un efect diuretic și în plus conține vitamine și minerale. Se ia câte 100 ml de 3 ori pe zi. Afecțiuni hepatice - strugurele datorită vitaminelor din complexul B asigură funcționarea optimă a sistemului nervos, de asemenea sunt un foarte bun tonic al întregului organism. Se poate consuma câte un ciorchine de struguri de 3 ori pe zi, sau eventual suc câte 100 ml de 3 ori pe zi. Se pornește de la o rație zilnică de 12 kg struguri consumați fracționat, cu o jumătate de oră înainte de cele trei mese principale. Se va mări această cantitate cu 21 kg zilnic, până se va ajunge la 3 kg. Această cantitate trebuie, de asemenea repartizată în trei porții (ca toate celelalte), timp de 3 zile suplimentând două dintre cele trei mese ale zilei. În toată această perioadă nu se vor consuma carne și dulciuri. Se poate face această cură pentru 8 zile. Anemie - persoanele anemice, care se confruntă frecvent cu stările de oboseală, dar și cu cele cu
deficit de minerale au nevoie de o cură de struguri, pentru că sunt o excelentă sursă de energie. Specialiștii recomandă câte un kilogram de struguri, de 2 ori pe săptămână și celor care se confruntă cu retenția apei în organism. Mai ales strugurii negrii conțin minerale în doze importante în plus vitaminele din complexul B ajutând la fixarea fierului. Angină - Sucul rezultat înainte de maturare este răcoritor, folosit în stările febrile ca și contra anginei, stomatitelor și hemoptiziilor. Artrite - Persoanele bolnave de artrită și gută se simt foarte bine în urma unei cure de struguri. Un strugure mic are în compoziția lui până la 1000 de flavonoizi diferiți și acționează ca un paznic al sistemului cardiovascular, astfel încetinind procesul îmbătrânirii. Un studiu efectuat de Universitatea din Connecticut și publicat de către Academia de Științe din New York dovedește faptul că strugurii protejează inima și vasele de sânge împotriva oxidării țesuturilor proces similar cu efectul vinului roșu. Noi cercetări efectuate de Universitatea Medicală din Wisconsin afirmă faptul că strugurii au un efect anticoagulant mult mai puternic decât aspirina. În vreme de aspirina și vinul roșu au o activitate anticoagulantă de 45%, sucul simplu de struguri are o activitate de 75%. De asemenea strugurii mențin sub control tensiunea arterială, prevenind hipertensiunea. Unul dintre tratamentele naturiste recomandate de către medici este consumul unui pahar de suc de struguri împreună cu un pahar de suc de țelină de 3 ori pe zi, timp de 20 de zile. După o pauză de 7 zile se reîncepe tratamentul de 20 de zile. Astenie - strugurele datorită vitaminelor din complexul B asigură funcționarea optimă a sistemului nervos, de asemenea sunt un foarte bun tonic al întregului organism. Se poate consuma câte un ciorchine de struguri de 3 ori pe zi, sau eventual suc câte 100 ml de 3 ori pe zi. Ateroscleroza - Mustul. Previne ateroscleroza. Zahărul din struguri și evident din must se asimilează foarte ușor de organism, trecând direct în sânge la scurt timp după ingerare. Aceasta poate fi explicația pentru care un consum de struguri proaspeți sau de must are un efect reconfortant asupra organismelor obosite sau a celor slăbite. Cura de must
1183
are excelente efecte depurative, diuretice, având și rol de a preveni ateroscleroza. Azotemie - 3 păhărele de must în fiecare zi între mese în cure de 14 zile. Se mai poate asocia și cu următorul preparat: se pun 30 g de frunze mărunțite de praz la 1 litru de vin alb. Se țin 10 zile apoi se va administra câte 50 ml de 3 ori pe zi, preferabil înainte de mese. Boli de ficat - se va face cura de struguri de la metastaze care trebuie urmată cel puțin o dată pe an, după aceea evitându-se consumul alimentelor grase, grele, prăjelilor, etc. Boli renale - se poate face o cură cu must care are efecte diuretice remarcabile. Se bea zilnic un litru de must dar must care încă nu a fermentat. Acest lichid este și un tonic de excepție și ajută și în toate afecțiunile renale. Bronșită - datorită compoziției sale în vitamine, minerale și substanțe active este foarte indicat să se consume câte 200 g de struguri înainte de fiecare masă datorită acestor substanțe care pot contribui la vindecarea efectivă a organismului afectat de boală. Ajută și la dispariția tusei. Calculoze - 3 păhărele de must în fiecare zi între mese în cure de 14 zile. Se mai poate asocia și cu următorul preparat: se pun 30 g de frunze mărunțite de praz la 1 litru de vin alb. Se țin 10 zile apoi se va administra câte 50 ml de 3 ori pe zi, preferabil înainte de mese. Cancer - Se știe că strugurii sunt sănătoși, iar acum cercetările afirmă că sunt buni în special pentru femei. Medicii de la institutul de Cercetare a Cancerului din Londra sunt de părere că strugurii ar putea ajuta femeile să evite cicatrizarea dureroasă asociată tratamentului împotriva cancerului de sân. Medicii britanici afirmă că antioxidanții din conținutul strugurilor protejează organismul împotriva fibrozei provocate de tratamentul prin radioterapie. Radicalii liberi provoacă haos în celulele din organism afectate de cancer, poate afecta ADNul iar țesuturile din alcătuirea sânului își pierd elasticitatea și devin dureroase. Antioxidanții pot înlătura aceste molecule potențial distrugătoare. Departamentul Agriculturii din SUA a descoperit în struguri, pterostilbenul, care are proprietăți anti-cancerigene și scade nivelul glicemiei. În
componența strugurilor se mai găsesc și bioflavonoizi, substanțe care pot fi folosite pentru a înlocui estrogenul și a controla simptomele menopauzei precum oboseala, iritabilitatea, oscilația stării de spirit. Strugurii constituie de asemenea un bun nutrient, deoarece sunt bogați în bor, element necesar în dezvoltarea oaselor și în protejarea împotriva osteoporozei. Este bine cunoscut faptul că 10 struguri sunt echivalentul a 40 de calorii, vitamina C, potasiu, vitamina A, calciu. Cercetările mai sugerează că extractul de sămânță de strugure oferă niște beneficii demne de a fi luate în seamă. Spre exemplu abilitatea strugurelui de a adera la colagen are ca rezultat o piele mai tânără, celule sănătoase, elasticitate și flexibilitate. Extractul protejează corpul de razele soarelui și îmbunătățește vederea datorită ontioxidantului numit proantocianidă, care este mult mai puternic decât vitaminele A și C. Acest puternic antioxidant întărește capilarele, arterele și venele îmbunătățind circulația și reducând afecțiunea nervului optic. Cercetătorii de la Universitatea din Ilinois SUA au descoperit recent în struguri vre-o 10 flavonoide noi, care conferă boabelor de strugure o activitate anticanceroasă mult mai marcantă decât li se atribuia până în prezent. Rezultatele unui studiu în vitro arată că aceste noi flavonoide inhibă activitatea unei enzime- toposomeraza II- care joacă un rol esențial în apariția cancerului. În medicina clasică se folosesc anthraciclina și etopozida, inhibitori sintetici ai toposomerazei II, pentru a trata unele cancere, cum ar fi maladia Hodkin. Substanțele care aparțin clasei de inhibitori ai topomerazei II pot să frâneze multiplicarea celulelor canceroase și chiar să suprime tumorile. Elvira Gonzales de Meija, care a făcut parte din echipa care s-a ocupat de problema strugurilor, subliniază că flavonoidele din struguri acționează în sinergie pentru a produce efectul anticanceros, ceea ce înseamnă că activitatea lor conjugată este mult mai marcantă decât dacă sunt luate separat. De aceia este preferabil să consumați struguri decât să luați aceste flavonoide separat. Noile flavonoide izolate din struguri sunt cynidinele, myrcetina și rutina. Rezultatele studiului arată că activitatea anticanceroasă a acestor sub-
1184
stanțe (care sunt polifenoli) este mai mare decât a resveratrolului, un alt component din strugure căruia I se atribuia proprietăți chimio profilactice (prevenirea cancerului și a tulburărilor cardiovasculare). Efectele lor ar fi egale și chiar mai puternice decât polifenolii din ceaiul verde. Condiția este să se consume 200 g struguri zilnic dar cu sâmburii bine mărunțiți în gură și coji. Se poate face și suc din struguri 200 ml zilnic și separat coaja și semințele din boabe uscate și luate câte 1 linguriță de praf de 3 ori pe zi. Este cea mai eficientă metodă utilă în toate formele de cancer. Colesterol în exces (suc)- controlează nivelul colesterolului și îl împiedică să se depună pe artere. Se consumă în funcție de toleranța individuală. Congestia ficatului -Un strugure mic are în compoziția lui până la 1000 de flavonoizi diferiți și acționează ca un paznic al sistemului cardiovascular, astfel încetinind procesul îmbătrânirii. Un studiu efectuat de Universitatea din Connecticut și publicat de către Academia de Științe din New York dovedește faptul că strugurii protejează inima și vasele de sânge împotriva oxidării țesuturilor proces similar cu efectul vinului roșu. Noi cercetări efectuate de Universitatea Medicală din Wisconsin afirmă faptul că strugurii au un efect anticoagulant mult mai puternic decât aspirina. În vreme de aspirina și vinul roșu au o activitate anticoagulantă de 45%, sucul simplu de struguri are o activitate de 75%. De asemenea strugurii mențin sub control tensiunea arterială, prevenind hipertensiunea. Unul dintre tratamentele naturiste recomandate de către medici este consumul unui pahar de suc de struguri împreună cu un pahar de suc de țelină de 3 ori pe zi, timp de 20 de zile. După o pauză de 7 zile se reîncepe tratamentul de 20 de zile. Extern se poate aplica compresă aplicată caldă cu un ceai făcut din boabe de strugure. Congestia splinei - Un strugure mic are în compoziția lui până la 1000 de flavonoizi diferiți și acționează ca un paznic al sistemului cardiovascular, astfel încetinind procesul îmbătrânirii. Un studiu efectuat de Universitatea din Connecticut și publicat de către Academia de Științe din New York dovedește faptul că strugurii protejează inima și vasele de sânge împotriva oxidării țesuturilor proces
similar cu efectul vinului roșu. Noi cercetări efectuate de Universitatea Medicală din Wisconsin afirmă faptul că strugurii au un efect anticoagulant mult mai puternic decât aspirina. În vreme de aspirina și vinul roșu au o activitate anticoagulantă de 45%, sucul simplu de struguri are o activitate de 75%. De asemenea strugurii mențin sub control tensiunea arterială, prevenind hipertensiunea. Unul dintre tratamentele naturiste recomandate de către medici este consumul unui pahar de suc de struguri împreună cu un pahar de suc de țelină de 3 ori pe zi, timp de 20 de zile. După o pauză de 7 zile se reîncepe tratamentul de 20 de zile. Extern se poate aplica compresă aplicată caldă cu un ceai făcut din boabe de strugure. Constipație - poate fi eficient combătută, prin consumul zilnic a 1-2 kg de struguri, mâncați cu coajă cu tot. Se mai poate consuma și suc de struguri minimum 200 ml de 3 ori pe zi. Strugurii stimulează peristaltismul intestinal, cojile lor acționând ca un „piston“ ce împinge din colon materiile reziduale. Convalescență - strugurele datorită vitaminelor din complexul B asigură funcționarea optimă a sistemului nervos, de asemenea sunt un foarte bun tonic al întregului organism. Se poate consuma câte un ciorchine de struguri de 3 ori pe zi, sau eventual suc câte 100 ml de 3 ori pe zi. Demineralizare - datorită compoziției sale în vitamine, minerale și substanțe active este foarte indicat să se consume câte 200 g de struguri înainte de fiecare masă datorită acestor substanțe care pot contribui la vindecarea efectivă a organismului afectat de boală. Dermatoze - intern se va consuma în cazul afecțiunilor acute câte 100 ml de suc, iar extern se aplică suc de strugure de 2-3 ori pe zi, pentru vindecare datorită vitaminelor. Dezintoxicare - 3 păhărele de suc (must ) în fiecare zi, între mese. Se poate face o cură de lungă durată care este și plăcută la gust și care este nu numai un foarte bun eliminator al toxinelor din organism ci și un excelent tonic. Se pot face cure din acestea de lungă durată. Diabet - Departamentul Agriculturii din SUA a descoperit în struguri, pterostilbenul, care are pro-
1185
prietăți anti-cancerigene și scade nivelul glicemiei. În componența strugurilor se mai găsesc și bioflavonoizi, substanțe care pot fi folosite pentru a înlocui estrogenul și a controla simptomele menopauzei precum oboseala, iritabilitatea, oscilația stării de spirit. Strugurii constituie de asemenea un bun nutrient, deoarece sunt bogați în bor, element necesar în dezvoltarea oaselor și în protejarea împotriva osteoporozei. Este bine cunoscut faptul că 10 struguri sunt echivalentul a 40 de calorii, vitamina C, potasiu, vitamina A, calciu. Cercetările mai sugerează că extractul de sămânță de strugure oferă niște beneficii demne de a fi luate în seamă. Spre exemplu abilitatea strugurelui de a adera la colagen are ca rezultat o piele mai tânără, celule sănătoase, elasticitate și flexibilitate. Extractul protejează corpul de razele soarelui și îmbunătățește vederea datorită ontioxidantului numit proantocianidă, care este mult mai puternic decât vitaminele A și C. Acest puternic antioxidant întărește capilarele, arterele și venele îmbunătățind circulația și reducând afecțiunea nervului optic. Digestie lentă - se recomandă o cură de struguri însă strugurii să nu fie foarte dulci și să fie consumați cu minimum 30 minute înainte de mese. Disfuncții ovariene - se consumă în special strugurii negrii, care datorită substanțelor conținute, antocianine, flavonoide, etc pot contribui la reglarea endocrinologică a întregului organism. Se poate consum zilnic sub formă de cură de minimum 30 zile câte 100 g de 3 ori pe zi. Dispepsii - strugurele datorită vitaminelor din complexul B asigură funcționarea optimă a sistemului nervos, de asemenea sunt un foarte bun tonic al întregului organism. Se poate consuma câte un ciorchine de struguri de 3 ori pe zi, sau eventual suc câte 100 ml de 3 ori pe zi. Eczeme - intern se va consuma în cazul afecțiunilor acute câte 100 ml de suc, iar extern se aplică suc de strugure de 2-3 ori pe zi, pentru vindecare datorită vitaminelor. Edeme - 3 păhărele de must în fiecare zi între mese în cure de 14 zile. Se mai poate asocia și cu următorul preparat: se pun 30 g de frunze mărunțite de praz la 1 litru de vin alb. Se țin 10 zile apoi se va administra câte 50 ml de 3 ori pe zi, preferabil
înainte de mese. Enterită - se indică consumul strugurilor roșii care au mai mult tanin și pot să contribuie la cicatrizarea leziunilor. Având în componență multe vitamine și minerale contribuie de asemenea la determinarea mai rapidă a cicatrizării. Se consumă boabele de strugure de 3-4 ori pe zi, preferabil în acest caz după mese. De asemenea se mai poate consuma sucul câte 100 ml de 3 ori pe zi, până la vindecare. Febră - se consumă suc de struguri câte 100 ml de 3 ori pe zi, sunt mult mai utili strugurii roșii sau negri din care să se facă suc. Furunculoze - intern se va consuma în cazul afecțiunilor acute câte 100 ml de suc, iar extern se aplică suc de strugure de 2-3 ori pe zi, pentru vindecare datorită vitaminelor. Gastrită - se ia un ciorchine fără boabele de strugure se taie cât mai mărunt apoi se pune într-o cană de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi o lună de zile timp suficient pentru a scăpa de gastrită. Conține tanin care este eficient și la diaree. Gingivitele - pot fi eficient combătute prin clătirea locală cu must de struguri. Supraponderali pierd ușor surplusul de kilograme dacă fac o cură de struguri de o săptămână, fără a mânca și altceva. Gută - Cura de struguri micșorează aciditatea urinei și cantitatea de acid uric și face ca fierea să se elimina mai ușor. Se indică și în cazurile gutei sau când acidul uric este mai mare în organism. Strugurii în cantitate mare mobilizează și elimină din organism acidul uric. Hemoptizii - Sucul rezultat înainte de maturare este răcoritor, folosit în stările febrile ca și contra anginei, stomatitelor și hemoptiziilor. Hemoroizi - intern se va consuma în cazul afecțiunilor acute câte 100 ml de suc, iar extern se aplică suc de strugure de 2-3 ori pe zi, pentru vindecare datorită vitaminelor. Hipertensiune arterială - Un strugure mic are în compoziția lui până la 1000 de flavonoizi diferiți și acționează ca un paznic al sistemului cardiovascular, astfel încetinind procesul îmbătrânirii. Un
1186
studiu efectuat de Universitatea din Connecticut și publicat de către Academia de Științe din New York dovedește faptul că strugurii protejează inima și vasele de sânge împotriva oxidării țesuturilor proces similar cu efectul vinului roșu. Noi cercetări efectuate de Universitatea Medicală din Wisconsin afirmă faptul că strugurii au un efect anticoagulant mult mai puternic decât aspirina. În vreme de aspirina și vinul roșu au o activitate anticoagulantă de 45%, sucul simplu de struguri are o activitate de 75%. De asemenea strugurii mențin sub control tensiunea arterială, prevenind hipertensiunea. Unul dintre tratamentele naturiste recomandate de către medici este consumul unui pahar de suc de struguri împreună cu un pahar de suc de țelină de 3 ori pe zi, timp de 20 de zile. După o pauză de 7 zile se reîncepe tratamentul de 20 de zile. În formele ușoare de hipertensiune strugurii de dovedesc un remediu excelent, ce acționează blând. Hipoplazie mamară (insuficienta dezvoltare a sânilor-suc) - se consumă în special strugurii negrii, care datorită substanțelor conținute, antocianine, flavonoide, etc pot contribui la reglarea endocrinologică a întregului organism. Se poate consum zilnic sub formă de cură de minimum 30 zile câte 100 g de 3 ori pe zi. Extern se unge cu suc de struguri sânul de 2 ori pe zi însoțit de un masaj ușor. Hirsutism - intern se va consuma în cazul afecțiunilor acute câte 100 ml de suc, iar extern se aplică suc de strugure de 2-3 ori pe zi, pentru vindecare. Datorită vitaminelor și componentelor se poate aplica acest tratament până la dispariția pilozității în exces. Îmbătrânire prematură - Studii riguroase făcute în laboratoare și clinici de prestigiu din lume demonstrează că strugurii consumați din belșug, rivalizează ca acțiune terapeutică cu o întreagă industrie de medicamente. La loc de frunte se află rezultatele privitoare la acțiunea de prevenire a bolilor tumorale, inclusiv a cancerului, cercetări în vitro și chiar de laborator punând în evidență faptul că acidul elagic conținut de struguri reduce cu până la 70% incidența cancerului, în special al celui pulmonar. O primă explicație: mai ales persoanele care inspiră noxe, fumătorii activi sau
pasivi trebuie să consume în timpul toamnei mari cantități de struguri proaspeți. O altă componentă, întâlnită din abundență mai ales în strugurii roșii și negri, quercitina, inhibă dezvoltarea melanoamelor maligne (una din cele mai invazive și mai greu de tratat forme de cancer), fiind și o speranță în tratarea tumorilor metastazice. Aceiași quercitină este un protector al inimii, ajută la suplețea vaselor de sânge, întărește capilarele și încetinește considerabil procesul de îmbătrânire. Resveratrolul o altă substanță conținută de struguri este un elixir mai ales pentru femei, studii clinice arată că ameliorează activitatea hormonală, fiind un imens ajutor pentru reglarea ciclului menstrual, combate hirsutismul, hipoplazia mamară (insuficienta dezvoltare a sânilor), a infertilității și a menopauzei premature. De asemenea această substanță ajută la prevenirea și combaterea cancerului la sân și a tumorilor maligne în general. Indigestie - consumul strugurilor preferabil înainte de mese este extrem de util celor care suferă des de indigestie deoarece contribuie la eliminarea acestui simptom. Inflamația vezicii biliare - sucul de struguri sau mustul contribuie la dispariția inflamației vezicii biliare. Se poate consuma câte 100 ml după fiecare masă sau chiar se poate face cură cu struguri sau suc de struguri, chiar perioade de 2-3 săptămâni. Se preferă în acest caz strugurii albi dulci. Insomnie - deoarece strugurele este bogat în vitamine din complexul B, aceste fructe au efecte calmante și sedative. Cercetările medicale au dovedit că persoanele care suferă de insomnii și mănâncă struguri, timp de 3-4 săptămâni, își recapătă somnul și nu mai au nevoie de somnifere. Strugurii roșii conțin precursori de melatonină, arată un studiu efectuat la Universitatea din Milano. În mod normal, acest hormon implicat în ritmul somn-veghe este secretat, mai ales la întuneric, de organismul nostru, pentru a introduce starea de relaxare profundă. În cazul tulburărilor de somn, creșterea cantității de melatonină poate fi realizată cu ajutorul strugurilor roșii. Cercetătorii italieni susțin că efect similar are și un pahar de vin roșu, băut înainte de culcare. Pe lângă precursori de melatonină, aceste fructe au magneziu, care are
1187
de asemenea efect detensionant asupra sistemului nervos. Carența acestui mineral creează stare de confuzie, de dezorientare, dificultate de concentrare, chiar depresii incipiente: 100 g struguri roșii aduc 20 mg de magneziu. Strugurii se remarcă și prin bogăția în vitamine din complexul B. Asociat cu magneziul acestea contribuie la întărirea rezistenței la stres. Intoxicații cronice mercuriale și saturnale - 3 păhărele de suc (must ) în fiecare zi, între mese. Se poate face o cură de lungă durată care este și plăcută la gust și care este nu numai un foarte bun eliminator al toxinelor din organism ci și un excelent tonic. Se pot face cure din acestea de lungă durată. Iritația pielii - se pune compresă locală cu coji de struguri. Acestea se spală bine înainte și se așează direct pe locul afectat. Se țin apoi chiar și 8 ore. Se pot face de 1-2 ori pe zi până la vindecare. Sunt utile și în cazul eczemelor sau altor afecțiuni ale pielii. Lipsa ciclului menstrual sau ciclurile menstruale neregulate - se consumă în special strugurii negrii, care datorită substanțelor conținute, antocianine, flavonoide, etc pot contribui la reglarea endocrinologică a întregului organism. Se poate consum zilnic sub formă de cură de minimum 30 zile câte 100 g de 3 ori pe zi. Litiaze - 3 păhărele de must în fiecare zi între mese în cure de 14 zile. Se mai poate asocia și cu următorul preparat: se pun 30 g de frunze mărunțite de praz la 1 litru de vin alb. Se țin 10 zile apoi se va administra câte 50 ml de 3 ori pe zi, preferabil înainte de mese. Melanom malign - se aplică suc de struguri obținut din boabe (în special cele negre) de mai multe ori pe zi, apoi se lasă la aer să se usuce contribuind datorită vitaminelor și substanțelor conținute la cicatrizarea mai rapidă și chiar în cazul celor care fac radioterapie. Intern vezi cancerul. Cercetările mai sugerează că extractul de sămânță de strugure oferă niște beneficii demne de a fi luate în seamă. Spre exemplu abilitatea strugurelui de a adera la colagen are ca rezultat o piele mai tânără, celule sănătoase, elasticitate și flexibilitate. Extractul protejează corpul de razele soarelui
și îmbunătățește vederea datorită ontioxidantului numit proantocianidă, care este mult mai puternic decât vitaminele A și C. Acest puternic antioxidant întărește capilarele, arterele și venele îmbunătățind circulația și reducând afecțiunea nervului optic. Memorie dificilă - Strugurii, aceste fructe minunate pe care le găsim din plin și în zona țării noastre, sunt și ei încărcați de polifenoli. Studiile recente au arătat că în cazul persoanelor vârstnice, care consumă 2-3 cești pe zi de suc de struguri, se poate constata o semnificativă îmbunătățire a problemelor legate de memorie. Sucul de struguri conține atât antocianine, ce au rol primordial în sănătatea inimii și a sistemului circulator, prin întărirea capilarelor, cât și antioxidanți atât de necesari eliminării radicalilor liberi, astfel încât, așa cum se poate constata, el se dovedește util la orice vârstă. Menometrolagie - se consumă în special strugurii negrii, care datorită substanțelor conținute, antocianine, flavonoide, etc pot contribui la reglarea endocrinologică a întregului organism. Se poate consum zilnic sub formă de cură de minimum 30 zile câte 100 g de 3 ori pe zi. Metastaze - Quercetina și elangenina, substanțe prezente în coaja strugurelui se dovedesc utile în lupta cu cancerul. Cercetări recente au arătat că pentru prevenirea metastazelor, o cură cu aceste fructe poate întârzia substanțial procesul metastazării. De asemenea în cazul tumorilor maligne cu localizare pulmonară, se pare că strugurii favorizează stagnarea bolii, după cum sugerează un studiu efectuat în Italia. Cura se urmează după următoarele indicații: în prima zi se consumă 500 g fructe, a doua zi 1 kg, apoi se mărește rația cu câte 500 g pe zi, astfel încât în ziua a șasea să se ajungă la 3 kg, se menține astfel 3 zile. Atenție: strugurii trebuie mâncați înainte de cele 3 mese principale și repartizați în mod egal. Cura se poate relua după 3 zile de pauză. Nefrite - 3 păhărele de must în fiecare zi între mese în cure de 14 zile. Se mai poate asocia și cu următorul preparat: se pun 30 g de frunze mărunțite de praz la 1 litru de vin alb. Se țin 10 zile apoi se va administra câte 50 ml de 3 ori pe zi, preferabil înainte de mese. Obezitate - 2 zile din 10 să se consume numai
1188
struguri 1,200 kg pe zi se exclude orice alt aliment și se poate continua acest regim perioade lungi de timp. În regimurile de slăbire strugurii sunt foarte buni. O cură de acest gen se poate face treptat, astfel după 15-20 de zile să se poată consuma de 2 ori pe săptămână numai struguri (fără alte alimente). Se consumă numai struguri proaspeți în jur de 1,5- 2 kg pe zi. Această cură de slăbire elimină din plin ureea și acidul uric, ajută la eliminarea excesului de clorură de sodiu și ameliorează stările hidropice. Persoanele cu glicemia crescută nu au voie să urmeze această cură. În timpul curelor de slăbire, strugurii se dovedesc un aliat prețios. Sărurile de mangan contribuie decisiv la metabolizarea eficientă a grăsimilor, zaharurilor și protidelor, în timp ce funcțiile hepatice și renale sunt influențate benefic de consumul de must. Persoanele cu probleme de piele, reumatism și suferințe cauzate de hipertensiune arterială trebuie să consume struguri și must. Prezența în cantitate mare a apei în struguri îi recomandă persoanelor care nu se hidratează suficient. O substanță prezentă în struguri, numită resveratrol, scade nivelul colesterolului din sânge. Bolnavii cu afecțiuni coronariene și persoanele supraponderale sunt sfătuite să consume struguri pe toată perioada toamnei. Când vorbim despre consumul de struguri în stil de cură, trebuie să avem în vedere principiile ce stau la baza oricărei cure de fructe și anume: consumul să se facă pe stomacul gol și nu ca desert. Astfel dăm organismului posibilitatea de a asimila complet substanțele nutritive și evităm fermentația. Cantitatea de fructe consumate trebuie să fie suficient de mare încât să asigure organismului energia necesară. 200 g de struguri la masa de dimineață reprezintă o cantitate suficientă pentru a resimți beneficiile acestor fructe. Se vizează explicit o scădere în greutate, în numeroase cazuri rapidă și marcantă. Pe lângă acest efect, se produce și o eliminare rapidă a toxinelor din corp. Pletoră - Un strugure mic are în compoziția lui până la 1000 de flavonoizi diferiți și acționează ca un paznic al sistemului cardiovascular, astfel încetinind procesul îmbătrânirii. Un studiu efectuat de Universitatea din Connecticut și publicat de către Academia de Științe din New York dovedește fap-
tul că strugurii protejează inima și vasele de sânge împotriva oxidării țesuturilor proces similar cu efectul vinului roșu. Noi cercetări efectuate de Universitatea Medicală din Wisconsin afirmă faptul că strugurii au un efect anticoagulant mult mai puternic decât aspirina. În vreme de aspirina și vinul roșu au o activitate anticoagulantă de 45%, sucul simplu de struguri are o activitate de 75%. De asemenea strugurii mențin sub control tensiunea arterială, prevenind hipertensiunea. Unul dintre tratamentele naturiste recomandate de către medici este consumul unui pahar de suc de struguri împreună cu un pahar de suc de țelină de 3 ori pe zi, timp de 20 de zile. După o pauză de 7 zile se reîncepe tratamentul de 20 de zile. Prevenirea metastazelor - Cercetătorii de la Universitatea din Ilinois SUA au descoperit recent în struguri vre-o 10 flavonoide noi, care conferă boabelor de strugure o activitate anticanceroasă mult mai marcantă decât li se atribuia până în prezent. Rezultatele unui studiu în vitro arată că aceste noi flavonoide inhibă activitatea unei enzime- toposomeraza II- care joacă un rol esențial în apariția cancerului. În medicina clasică se folosesc anthraciclina și etopozida, inhibitori sintetici ai toposomerazei II, pentru a trata unele cancere, cum ar fi maladia Hodkin. Substanțele care aparțin clasei de inhibitori ai topomerazei II pot să frâneze multiplicarea celulelor canceroase și chiar să suprime tumorile. Elvira Gonzales de Meija, care a făcut parte din echipa care s-a ocupat de problema strugurilor, subliniază că flavonoidele din struguri acționează în sinergie pentru a produce efectul anticanceros, ceea ce înseamnă că activitatea lor conjugată este mult mai marcantă decât dacă sunt luate separat. De aceia este preferabil să consumați struguri decât să luați aceste flavonoide separat. Noile flavonoide izolate din struguri sunt cynidinele, myrcetina și rutina. Rezultatele studiului arată că activitatea anticanceroasă a acestor substanțe (care sunt polifenoli) este mai mare decât a resveratrolului, un alt component din strugure căruia I se atribuia proprietăți chimio profilactice (prevenirea cancerului și a tulburărilor cardiovasculare). Efectele lor ar fi egale și chiar mai puternice decât polifenolii din ceaiul verde.
1189
Condiția este să se consume 200 g struguri zilnic dar cu sâmburii bine mărunțiți în gură și coji. Se poate face și suc din struguri 200 ml zilnic și separat coaja și semințele din boabe uscate și luate câte 1 linguriță de praf de 3 ori pe zi. Este cea mai eficientă metodă utilă în toate formele de cancer. Retenție urinară și retenția apei în organism - persoanele anemice, care se confruntă frecvent cu stările de oboseală, dar și cu cele cu deficit de minerale au nevoie de o cură de struguri, pentru că sunt o excelentă sursă de energie. Specialiștii recomandă câte un kilogram de struguri, de 2 ori pe săptămână și celor care se confruntă cu retenția apei în organism. Reumatism - cura de suc sau de struguri intern contribuie la eliminarea toxinelor din organism, deci curățirea sângelui de impurități. Se va face de 2 ori pe an o cură de minimum 30 zile de 2 ori. Extern se poate aplica pe locurile dureroase suc de struguri și apoi se pune o bucată de lână deasupra pentru a se încălzi local. Se poate aplica și cu ardei iute în combinație. Se poate ca acest tratament simplu să fie foarte eficient în calmarea durerilor. Sarcină - strugurele datorită vitaminelor din complexul B asigură funcționarea optimă a sistemului nervos, de asemenea sunt un foarte bun tonic al întregului organism. Se poate consuma câte un ciorchine de struguri de 3 ori pe zi, sau eventual suc câte 100 ml de 3 ori pe zi. Sechele post-hepatice - datorită compoziției sale în vitamine, minerale și substanțe active este foarte indicat să se consume câte 200 g de struguri înainte de fiecare masă datorită acestor substanțe care pot contribui la vindecarea efectivă a organismului afectat de boală. Senectute - strugurele sau un pahar de vin roșu zilnic contribuie la curățirea arterelor, conține antioxidanți care contribuie la încetinirea procesului de îmbătrânire și refacerea sistemului nervos. Slăbiciune corporală - în prima zi se va consuma 500 g struguri, în a doua zi un kg, în a treia 1,5 kg. În această perioadă se vor consuma preparate ușoare (supe de legume, salate de crudități, alte fructe, etc). În următoarele zile se vor consuma numi struguri fără altceva nimic până se ajunge la 3 kg
de struguri pe zi. Se mai pot consuma doar ceaiuri: chimen, fenicul, mentă, cimbrișor, etc. Ceaiurile se consumă însă neîndulcite. Se poate continua cura exclusivă 4-7 zile și apoi treptat se revine la alimentația normală. Se reglează și digestia ajută și la slăbit, dar și revigorează corpul. Sporturi de rezistență - strugurele datorită vitaminelor din complexul B asigură funcționarea optimă a sistemului nervos, de asemenea sunt un foarte bun tonic al întregului organism. Se poate consuma câte un ciorchine de struguri de 3 ori pe zi, sau eventual suc câte 100 ml de 3 ori pe zi. Stări acute - se indică folosirea zilnic a 100 ml de suc de 3 ori pe zi. Este un tonic pentru întreg organismul și în plus un energizant care poate ajuta la vindecare. Stări gripale - se indică consumul strugurilor roșii care au mai mult tanin și pot să contribuie la cicatrizarea leziunilor. Având în componență multe vitamine și minerale contribuie de asemenea la determinarea mai rapidă a cicatrizării. Se consumă boabele de strugure de 3-4 ori pe zi, preferabil în acest caz după mese. De asemenea se mai poate consuma sucul câte 100 ml de 3 ori pe zi, până la vindecare. Stomatite - se indică consumul strugurilor roșii de 3 ori pe zi, câteva boabe o dată, până la vindecarea afecțiunii deoarece acești struguri au un efect antibiotic și cicatrizant. Subponderalii - câștigă ușor kilograme în plus dacă pe lângă mâncarea obișnuită, mănâncă zilnic și un kg de struguri. Surmenaj - strugurele datorită vitaminelor din complexul B asigură funcționarea optimă a sistemului nervos, de asemenea sunt un foarte bun tonic al întregului organism. Se poate consuma câte un ciorchine de struguri de 3 ori pe zi, sau eventual suc câte 100 ml de 3 ori pe zi. Temperamente biloase și sangvine - Un strugure mic are în compoziția lui până la 1000 de flavonoizi diferiți și acționează ca un paznic al sistemului cardiovascular, astfel încetinind procesul îmbătrânirii. Un studiu efectuat de Universitatea din Connecticut și publicat de către Academia de Științe din New York dovedește faptul că strugurii protejează inima și vasele de sânge împotriva
1190
oxidării țesuturilor proces similar cu efectul vinului roșu. Noi cercetări efectuate de Universitatea Medicală din Wisconsin afirmă faptul că strugurii au un efect anticoagulant mult mai puternic decât aspirina. În vreme de aspirina și vinul roșu au o activitate anticoagulantă de 45%, sucul simplu de struguri are o activitate de 75%. De asemenea strugurii mențin sub control tensiunea arterială, prevenind hipertensiunea. Unul dintre tratamentele naturiste recomandate de către medici este consumul unui pahar de suc de struguri împreună cu un pahar de suc de țelină de 3 ori pe zi, timp de 20 de zile. După o pauză de 7 zile se reîncepe tratamentul de 20 de zile. Acest tratament contribuie la curățirea arterelor și la eliminarea surplusului din sânge. Ten gras și acneic. Componența lor recomandă strugurii și în tratamentele cosmetice. Astfel, dacă folosim jumătăți de boabe de struguri cu care ștergem fața, tenul devine mult mai luminos și mai catifelat. De asemenea dacă zdrobim câteva boabe și aplicăm sucul respectiv pe un tifon, lăsând apoi circa 20 de minute, putem preveni apariția ridurilor. Se clătește apoi cu apă călduță. Sucul de struguri poate fi folosit și în cazul tenurilor mature, datorită efectului de netezire a ridurilor și de hrănire a pielii. Mulțumită taninurilor cu efect astringent, măștile pe bază de struguri sau compresele cu suc de struguri sunt indicate și pentru îngrijirea tenului gras și acneic. Nu doar pulpa strugurilor este utilizată în industria cosmetică, ci și sâmburii. Astfel extractul de sâmburi de struguri are efect antioxidant datorită polifenolilor. Tuberculoză pulmonară - datorită compoziției sale în vitamine, minerale și substanțe active este foarte indicat să se consume câte 200 g de struguri înainte de fiecare masă datorită acestor substanțe care pot contribui la vindecarea efectivă a organismului afectat de boală. Tulburări digestive - se indică consumul strugurilor roșii care au mai mult tanin și pot să contribuie la cicatrizarea leziunilor. Având în componență multe vitamine și minerale contribuie de asemenea la determinarea mai rapidă a cicatrizării. Se consumă boabele de strugure de 3-4 ori pe zi, preferabil în acest caz după mese. De asemenea se mai
poate consuma sucul câte 100 ml de 3 ori pe zi, până la vindecare. Tumori canceroase cu localizare pulmonară - datorită compoziției sale în vitamine, minerale și substanțe active este foarte indicat să se consume câte 200 g de struguri înainte de fiecare masă datorită acestor substanțe care pot contribui la vindecarea efectivă a organismului afectat de boală. Restul vezi la cancer. SÂMBURII DE STRUGURI Are un nume cu adevărat predestinat ca elixir de sănătate „viță-de-vie“ un izvor al vieții. Prima vie a fost cultivată- se pare acum nu mai puțin de 10.000 de ani, iar de atunci, din negurile preistoriei și până acum, oamenii au dezvoltat până la nivelul de artă cultivarea strugurilor și transformarea lor în vin. Și virtuțile terapeutice ale strugurilor sunt cunoscute și practicate de mii de ani. Până de curând, s-a crezut chiar că în acest domeniu nu mai pot apărea noutăți absolute. Aceasta până când atenția cercetătorilor s-a îndreptat asupra a ceea ce se arunca din struguri: sâmburii. Mai întâi aceștia au provocat o mică revoluție în industria alimentară, pentru ca apoi să înceapă o adevărată carieră în domeniul medical. De „vină“ este uleiul extras din acești sâmburi cu proprietăți terapeutice excepționale. Un campion al anti-îmbătrânirii. Deși vița de vie este cultivată de mii de ani, extracția uleiului din semințe este de dată recentă, datorită dificultăților tehnologice de obținere al lui. Inițial, el a fost fabricat doar în Franța și în Italia și a fost utilizat strict în alimentație. Apoi a fost utilizat extern, în cosmetică, pentru că este ușor resorbit în piele, pe care o înmoaie și o întinde. Abia la urmă a fost luat în vizor de către industria farmaceutică. Uleiul de sâmburi de struguri conține cantități însemnate de vitamina E și vitamina F, precum și unele minerale: zinc, cupru, seleniu. Dar mai presus de toate, conține așa-numitele procianidine (prescurtat OPC) care sunt un agent antiîmbătrânire de 50 de ori mai puternic decât vitamina E și de 20 de ori mai puternic decât vitamina C. Mai conține substanțe care ajută la menținerea sănătății vaselor de sânge și a inimii, care catali-
1191
zează acțiunea unor vitamine în corp, care ajută la menținerea sub control a reacțiilor alergice. Cu alte cuvinte, un nou medicament natural s-a născut de curând. Să vedem în cele ce urmează cum trebuie folosit. Câteva precizări. Când vorbim despre efectele terapeutice ne raportăm la uleiul de struguri obținut prin presare la rece. Mai există un ulei rafinat de sâmburi de struguri, care se obține la temperaturi mari, când sunt distruse, practic, toate substanțele active din punct de vedere terapeutic și care evident, nu este recomandat în vindecare. Uleiul presat la rece din sâmburi de struguri îl găsim prezent în marile supermarketuri, în raioanele de uleiuri din import. Intern. acest ulei se administrează în primul rând prin alimentație, fiind un excelent adaos la salate, în sosuri, în diferite feluri de mâncare ce nu presupune preparare la foc. Este absolut necesar să evităm prăjirea sau fierberea acestui ulei, pentru că încălzirea la peste 50 de grade Celsius duce la alterarea proprietăților terapeutice. Doza zilnică de ulei este de 25-45 de grame, adică 2-4 linguri pe zi, care se pot consuma ca atare sau în hrană. Extern - este folosit ca soluție de masaj pentru piele, pe care o hrănește, previne uscarea ei, ajută la menținerea tinereții și a elasticității naturale. Uleiul de struguri o pavăză împotriva bolii. Boli vasculare - folosirea constantă a uleiului de sâmburi de struguri în salate, care vor fi consumate zilnic, este suficientă pentru evitarea unor boli vasculare cum ar fi arterioscleroza, fragilitatea vasculară sau arterita. Aceasta pentru că uleiul de struguri conține substanțe (așa numitele grăsimi ne saturate) care ajută la menținerea tinereții și elasticității vasculare, precum și substanțe care împiedică procesele degenerative ale vaselor de sânge. Boli de inimă - se consumă zilnic 2 lingurițe din acest ulei, care este recomandat în mod special persoanelor care au avut sau au o dietă cu multă carne și preparate din carne, cu prăjeli sau alte grăsimi „rele“ cum ar fi cele din margarină sau din uleiurile rafinate. Acest ulei previne ischemia cardiacă, precum și tulburări circulatorii cum ar fi hipertensiunea și tensiunea arterială oscilantă. Tumorile benigne - studii de dată recentă ara-
tă că anumite substanțe conținute în sâmburii de struguri împiedică dezvoltarea unor formațiuni tumorale benigne, cum ar fi chisturile ovariene, fibroamele uterine, adenoamele și adenofibroamele mamare. Femeile cu asemenea predispoziție ar fi bine să facă de 4-6 ori pe an cure de câte 28 de zile în care să consume ulei de struguri, câte 20-30 ml zilnic. Infecțiile diverse - substanțele active din acest ulei acționează ca stimulent imunitar pe mai multe căi: catalizează acțiunea vitaminei C în organism, favorizează producerea de celule imunocompetente și le activează pe cele existente. Mai ales în perioadele reci ale anului, când sistemul natural de apărare al organismului este cel mai încercat, se recomandă consumarea uleiului de sâmburi de struguri, minimum 30 g zilnic. Alzheimer - la persoanele din zonele în care se consumă deja acest ulei de câteva decenii (Franța și Italia) s-a observat, pe lângă reducerea ratei bolilor cardio-vasculare, o mult mai bună funcționare a sistemului nervos. Se pare că substanțele antioxidante din sâmburii de struguri sunt foarte eficiente în oprirea proceselor degenerative ce afectează creierul la persoanele în vârstă. Studiile pentru izolarea unei substanțe active care să prevină această cumplită boală sunt în plină desfășurare, însă până atunci, un lucru este sigur: consumul de ulei de semințe de struguri este printre cele mai bune antidoturi împotriva Alzheimerului. Afecțiuni dermatologice - se recomandă atât consumul intern, cât și masajul pe piele cu acest ulei. Bogat în vitamina E este un elixir pentru menținerea tinereții pielii, dar și pentru prevenirea unor afecțiuni dermatologice (cheratoze, psoriazis, depigmentări, etc) Masajul făcut după baie cu ulei de sâmburi de struguri împiedecă pierderea apei (menținând hidratarea pielii) dă strălucire și finețe epidermei, întârziindu-i îmbătrânirea. Tratamente cu ulei de struguri. Colesterol - în 1993 a fost prezentat la conferința anuală a „Colegiului științific de Cardiologie din SUA“ un studiu pe 56 de pacienți care aveau valori ridicate ale colesterolului. Consumând zilnic câte 43 de g de ulei de struguri aceștia și-au redus cu 15,6% nivelul colesterolului din sânge în
1192
doar 3 săptămâni. În prezent, uleiul de sâmburi de struguri este considerat cel mai bun medicamentaliment pentru scăderea și menținerea la cote normale a nivelului colesterolului. Varice și hemoroizi - consumul zilnic al uleiului din semințe de struguri previne apariția dilatațiilor venoase anormale și mai mult, poate micșora venele varicoase. Se consumă în salate de crudități, câte 3-4 linguri pe zi, tratamentul fiind pe termen lung (minimum un an). Este recomandat și pentru tratarea umflării picioarelor și a senzației de greutate în picioare. Arterioscleroza - uleiul de sâmburi de struguri oferă pereților arterelor o protecție excepțională la depunerea de colesterol. Este menționată folosirea cu succes și în arterita obliterantă, unde administrarea sa a redus crampele specifica (mai ales cele nocturne). Pentru obținerea acestor efecte, se fac cure de lungă durată (măcar un an) cu acest ulei presat la rece, din care se administrează 20 g zilnic. Fragilitatea capilară și fragilitatea vasculară în general - substanțele din semințele de struguri au o acțiune antioxidantă puternică, asigurând o protecție a celulelor din compoziția pereților vaselor de sânge la acțiunea radicalilor liberi și menținând sau restabilind în bună măsură elasticitatea vaselor sangvine. O cură de 6 luni, în care se consumă zilnic 3-4 linguri din acest ulei, duce la reducerea semnificativă a suprafețelor cu echimoze produse de fragilitatea vasculară și previne accidentele vasculare (eventual recidiva acestora). Deficiențe imunitare - semințele de struguri conțin substanțe cum ar fi zincul, cuprul, seleniul, vitamina E și procianidinele care sunt cei mai puternici inamici ai radicalilor liberi, contribuind astfel la creșterea imunității organismului. O cură cu 25 g de ulei de struguri pe zi, menținută minimum o lună, ajută la mărirea rezistenței organismului la factorii infecțioși. Artrită (reumatism) - cei care suferă deja de artrită pot constata, consumând acest ulei, o reducere în timp a durerilor datorate inflamațiilor. Aceasta, pentru că semințele de struguri conțin substanțe care mențin sănătatea țesuturilor din compoziția articulațiilor, precum și antiinflamatoare naturale. Se consumă salate cu ulei de sâmburi
de struguri (minimum 3 linguri zilnic) în cure de 2-3 luni. Alergie - uleiul din semințe de struguri este utilizat în tratarea alergiilor, deoarece blochează enzimele care produc histaminele (substanțe naturale din corpul uman care determină apariția reacțiilor alergice). Se fac cure de câte 2-3 luni, în care se consumă câte 30 ml din acest ulei, zilnic. În caz de criză alergică, administrarea uleiului eficientizează, între altele acțiunea vitaminei C, care este folosită în toate tratamentele anti-alergice. Îmbătrânirea - uleiul de semințe de struguri nu poate, bine înțeles, opri complet procesul de îmbătrânire al țesuturilor, dar poate prelungi mult tinerețea biologică. La femei, ajută la menținerea echilibrului hormonal, previne apariția menopauzei premature, precum și a unor fenomene cum ar fi uscarea pielii, apariția pilozității în exces, estomparea caracterelor secundare feminine. La bărbați, previne impotența vasculară. La ambele sexe, previne și combate Alzheimerul, reumatismul degenerativ, problemele cardiace. Se consumă, zilnic, 30 g în salate de crudități (care îi potențează efectul). Vedere obosită - mai multe studii arată că uleiul din semințe de struguri îmbunătățește vederea, făcând ca vasele de sânge din ochi să funcționeze mai eficient. Se recomandă mai ales persoanelor la care tulburările de vedere apar o dată cu vârsta sau pe fondul unor probleme circulatorii. Se recomandă în paralel și curele cu struguri negri, consumați ca atare, pigmenții din coaja acestora ajutând și ei la ameliorarea vederii, inclusiv a celei nocturne. Boli care se tratează extern cu uleiul din sâmburi de struguri. Piele uscată și sensibilă la frig - la 10 minute după baie, se masează întreg corpul, mai ales membrele, cu ulei de sâmburi de struguri. Tratamentul se face 6 săptămâni la rând, mai ales în perioadele friguroase. Piele cu tendință de îmbătrânire - uleiul din semințe de struguri penetrează rapid epiderma, nu lasă senzația de piele grasă, dar în schimb protejează pielea de vânt și soare. Datorită conținutului său ridicat de acid linoleic, care este repede încorporat în piele, reduce pierderile de apă din epidermă și restabilește elasticitatea pielii. Se folosește, de ase-
1193
menea după baie pentru masaj. Ten uscat - o dată la 3 zile, se masează obrajii, pomeții, fruntea și gâtul, cu ulei de sâmburi de struguri. Are efecte de protecție, menține hidratarea și împiedică formarea ridurilor. Contraindicații - intern nu se cunosc contraindicații la administrarea acestui ulei, cu condiția să nu fie preparat termic și să nu fie depășită perioada de valabilitate înscrisă pe ambalaj. Extern, va fi evitată folosirea sa pe porțiunile cu piele grasă, seboreică, putând în aceste cazuri să producă reacții cutanate locale. Sâmburii după stoarcerea mustului - La noi în țară se face destul de mult vin încă și foarte mulți oameni au struguri de bună calitate care nu au fost stropiți cu substanțe chimice în perioada de creștere. După stoarcerea mustului însă semințele și cojile de la struguri de cele mai multe ori se aruncă dacă nu se mai face și țuică. Dacă se culeg strugurii, apoi se desprind boabele strugurilor de pe ciorchine și se spală, se poate folosi la producerea unui must de mai bună calitate și în plus resturile (cojile și semințele de la boabe) se pot pune la uscat. Se pun la uscat în strat subțire (pentru a nu mucegăi) și apoi se păstrează în pungi de hârtie în locuri uscate și preferabil în aer curat. Acestea se iau și cu ajutorul râșniței de cafea se transformă în praf fin. Se va lua apoi acest praf de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor câte o linguriță. Conțin foarte multe elemente extrem de utile chiar și în luptă cu cancerul (flavonoide, antioxidanți, vitamine, minerale, etc). Este extrem de ușor de produs și cu un preț minim. Efectele în schimb pentru organism sunt foarte importante și pot beneficia de acestea chiar și oamenii cu venituri modeste.
1194
STRUGURII URSULUI
Arctostaphylos Uva-ursi Fam. Ericaceae. Descriere: arbust mic, cu tulpina târâtoare și ramuri ascendente, lungă de 30-100 cm. Frunzele persistente, alterne, la început sunt pubescente, apoi glabre, pieloase sunt oblong -ovate. Florile nutante, dispuse în vârful ramurilor, au o corolă oval-urceolată cu 5 lobi răsfrânți de culoare albă sau roșiatică, cu lungimea de 0,5 cm. Fructul este o boabă roșie strălucitoare, făinoasă în interior. Înflorește în luna Mai. Crește spontan în zona montană. Este o specie des întâlnită în emisfera nordică și abundentă în regiunile arctice. În zona temperată și mediteraneană crește la altitudini mai mari. La noi este ocrotită de lege fiind menținută numai în câteva stațiuni ca: Munții Apuseni, la Băișoara și Scărița, la Breaza, Câmpulung Moldovenesc. În locurile unde crește se formează tufe de 2 m în diametru. În terapeutică se folosesc frunzele- Folium uvae ursi. Nu trebuie confundate cu frunzele de Smârdar (Rhododendron Kotschyi Simk) care sunt ruginii pe fața inferioară. În literatura de specialitate s-a descris confundarea lor cu frunze de Buxus sempervirens, care spre deosebire de frunzele de Strugurii ursului nu sunt reticulate, ci penat nervate. Cercetările întreprinse la noi au arătat că frunzele de păr de pădure și păr de cultură (Pirus comunis) conțin
același principiu activ ca și frunzele de strugurii ursului. În tradiția populară: ceaiul din frunze se lua ca diuretic. Este interzisă recoltarea fiind ocrotit de lege. Compoziție chimică: frunzele conțin 5-12% glicozide hidrochinonice (arbutina și metilarbutina), 0,5-1% derivați triterpenici (acidul ursolic, uvaolul), 1-6 flavonoide (izoquercitrina, hiperina) și 7-19% taninuri de tip pirogalic. Arbutina se scindează în glucoză și hidrochinonă; metilarbutina se scindează în glucoză și metilhidrochinonă. Este un antibiotic natural foarte util în special pentru cistită. Arbutina are un efect puternic asupra urinei alcaline. Acțiune farmacologică: datorită taninurilor pe care le conțin au o acțiune astringentă, iar datorită glicozidelor și hidrochinonei, au o acțiune antiseptică asupra mucoasei căilor urinare, deoarece se elimină la nivelul rinichiului când glicozidele sunt scindate. Grăbește evacuarea urinei, o dezinfectează, combate bacteriile: stafilococi, E-coli, streptococi, proteus, etc. Atenuează iritațiile și durerea la urinat, în caz de nisip sau pietre la rinichi. Este unul dintre cele mai puternice dezinfectante ale tractului urinar, recomandat în cistite acute, cu reținere puternică de urină, și în cele cu E-coli. Un studiu clinic efectuat în Germania pe 74 de tulpini bacteriene atestă eficacitatea antibacteriană a Cystinol akut drajeuri, (un medicament produs din această plantă), mai ales pentru tulpinile de E-coli, Proteus mirabilis, Pseudomonas aureus. Eficacitatea a fost comparată cu gentamicină, respectiv acidul nalidixic și s-a demonstrat că Cystinol este foarte eficient în tratament, mai ales în infecțiile urinare recidivante. Se pot folosi la următoarele afecțiuni: afecțiunile căilor urinare, alopecie, ateroscleroză, boli renale, bronșite, calculoză renală, catar vezical, cistite, colon iritabil, diabet, diaree, diuretic, eczeme zemuinde, enterocolite, febră, gingivite, gută, hemoragii menstruale abundente, infecții genitourinare chiar vechi și cu tendințe de cronicizare, inflamația vezicii sau a prostatei, nefrite, pielite, răni, reumatism, stări inflamatorii purulente a căilor urinare, stomatite, uretrite, ulcerații.
1195
Precauții și contraindicații: Nu se administrează copiilor sub 12 ani, în sarcină și alăptare sau bolnavilor cu afecțiuni renale. Administrarea internă a frunzelor este contraindicată în cazurile de constipație acută. Administrarea în doze mari (peste 4 g de pulbere pe zi) poate aduce o iritare a mucoasei gastrice, mai ales la persoanele alergice. Este bine ca înainte de folosire să se testeze să se observe dacă nu există o alergie la această plantă. Strugurii ursului conțin cantități mari de tanin, care în doze apreciabile pot provoca senzații neplăcute de greață și mai grav leziuni hepatice. De aceea, tratamentul cu această plantă nu trebuie să depășească durata de o săptămână. În plus nu se vor depăși 5 cure pe an. Preparare și administrare: - Frunze: 1-2 lingurițe de frunze se pun la 100 ml apă rece. Se lasă la macerat timp de 1 oră, apoi se strecoară. Peste aceleași frunze se mai toarnă 100 ml apă clocotită. Se fierbe apoi la foc mic timp de 15 minute. Se acoperă apoi timp de 15 minute. Se strecoară și se amestecă cu primul preparat. Se bea apoi întreaga cantitate în mai multe reprize (la 3-4 ore se ia câte 1 lingură de ceai). Nu se recomandă în timpul sarcinii. Se va pune înainte de consum o linguriță de bicarbonat de sodiu alimentar. - Pulbere frunze de merișor se ia câte un vârf de cuțit de 3 ori pe zi, dimineața la prânz și seara. -Infuzie combinată - se folosește mai mult extern. Se prepară amestecând extracția la rece cu cea obținută la cald, astfel: 4 lingurițe de pulbere de frunze de Strugurii ursului se macerează 8 ore într-un sfert de litru de apă, după care se filtrează, iar preparatul obținut se lasă deoparte. Planta rămasă după filtrare se opărește cu încă un sfert de litru de apă, după care se lasă să se răcească și se strecoară. În final se combină maceratul cu infuzia, preparatul rezultat folosindu-se mai ales extern, pentru spălături și comprese. Acest remediu inhibă dezvoltarea unor bacterii, fungi și viruși, elimină în bună măsură inflamația. Tinctura - la 50 g plantă mărunțită, pusă într-un borcan cu capac se va pune 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoară și se pune în
recipiente mai mici. Se iau apoi 20-30 picături puse în 100 ml apă de 3 ori pe zi. Util în majoritatea afecțiunilor descrise mai sus, cu mențiunea că este foarte activă la infecțiile tractului urinar. În cazul când după tratamentul cu antibiotice (eventual) și strugurii ursului, boala cedează, dar apoi revine e cazul să se trateze și partenerul. Mai ales la începutul vieții sexuale sau la schimbarea partenerului, apare așa numita cistită a lunii de miere, în urma contactului sexual. Cauza: bacteriile de pe organele sexuale pătrund în conductul urinar, se înmulțesc și urcă apoi spre rinichi, reactivând infecția. În acest caz, se impune un tratament comun de 2 săptămâni, cu ceaiuri sau extracte din plante dezinfectante. Observație - efectele antibiotice și antiinflamatoare ale frunzei scad în cazul în care urina este foarte acidă. Se trece în acest caz la o dietă antiacidă. Cel mai simplu este ca pentru o perioadă să se elimine proteinele de natură animală (carne, untură, unt, lactate dulci în general), făina albă și neagră, zahărul, alcoolul de orice fel. Regimul alimentar în acest caz se va baza pe legume bine preparate și fructe proaspete. Se poate pune o linguriță de bicarbonat de sodiu în ceai cu câteva ore înainte de a fi consumat pentru a reduce aciditatea în cazul în care se dorește să se folosească pentru efectul antibiotic. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiunile căilor urinare - Se pune 2 lingurițe de frunze uscate mărunțite în 250 ml apă clocotită. Se acoperă 15 minute, se strecoară. Ceaiul din frunze contribuie și la diminuarea calculilor renali. Alopecie - se va face spălătură cu decoct din frunze, se pun în acest caz 4 linguri de frunze mărunțite la 1 litru de apă și se fierbe 10 minute, apoi se strecoară. Este foarte eficientă spălătura zilnică. Este bine să se facă până la rezolvarea problemei. Ateroscleroză - Această plantă are efect antioxidant puternic, împiedecând depunerea lipidelor pe vasele de sânge și formarea plăcilor de aterom. Se va consuma 2-3 căni de infuzie pe zi, sau se ia tinctură. Boli renale - Se pune 2 lingurițe de frunze uscate mărunțite în 250 ml apă clocotită. Se acoperă
1196
15 minute, se strecoară. Bronșite (mai ales însoțită de secreții abundente) - decoct câte 2 căni îndulcite cu miere. Ajută la diminuarea secrețiilor, oprește tusea și este unul dintre cele mai eficiente antioxidante, ajutând și la refacerea integrității plămânilor. Se va pune un vârf de cuțit de bicarbonat de sodiu. Calculoză renală (pietre la rinichi) - s-a stabilit cu certitudine că folosirea zilnică a ceaiului făcut din frunze, câte 1- 1,5 litri pe zi, contribuie atât preventiv pentru formarea calculilor cât și la diminuarea calculilor. De asemenea utile este și sucul proaspăt. În litiazele urice sunt interzise: conopida, fasolea, lintea, mazărea, varza, ciupercile, nucile, arahidele, smochinele, alunele, creier, momițe, carnea în special, etc. Acestea împreună cu cele enumerate anterior favorizează precipitarea uraților și astfel calculii renali se măresc. Catar vezical - 1-2 lingurițe de frunze se pun la 100 ml apă rece. Se lasă la macerat timp de 1 oră, apoi se strecoară. Peste aceleași frunze se mai toarnă 100 ml apă clocotită. Se fierbe apoi la foc mic timp de 15 minute. Se acoperă apoi timp de 15 minute. Se strecoară și se amestecă cu primul preparat. Se bea apoi întreaga cantitate în mai multe reprize (la 3-4 ore se ia câte 1 lingură de ceai). Nu se recomandă în timpul sarcinii. Se va pune înainte de consum o linguriță de bicarbonat de sodiu alimentar. Cistite - în urma cercetărilor s-a stabilit că Strugurii ursului datorită principiilor active pe care le conține poate distruge o serie de bacterii patogene și chiar viruși comparativ cu cel al antibioticelor. Se va folosi de această dată tinctura câte 2-3 lingurițe pe zi, în cure de 30 de zile. Colon iritabil - Taninurile prezente în frunzele din Strugurii ursului au o puternică acțiune antibacteriană la nivelul intestinului și totodată, au o acțiune astringentă, care normalizează tranzitul intestinal. Ca tratament de urgență al diareilor acute se ia câte 3-4 căni de infuzie pe zi, sau se va folosi pulberea câte 1 linguriță de 3 ori pe zi. Acest tratament este și un bun adjuvant în cazul enterocolitelor și al sindromului de colon iritabil. Diabet - se administrează tinctura de Strugu-
rii ursului, câte 2 lingurițe, de 4 ori pe zi. Acest remediu are efecte ușor hipoglicemiant, ajutând și la stabilizarea glicemiei. O altă calitate a acestei plante, este că previne apariția complicațiilor cardiovasculare ale diabetului. Diaree - Taninurile prezente în frunzele din Strugurii ursului au o puternică acțiune antibacteriană la nivelul intestinului și totodată, au o acțiune astringentă, care normalizează tranzitul intestinal. Ca tratament de urgență al diareilor acute se ia câte 3-4 căni de infuzie pe zi, sau se va folosi pulberea câte 1 linguriță de 3 ori pe zi. Acest tratament este și un bun adjuvant în cazul enterocolitelor și al sindromului de colon iritabil. Diuretic - se poate consuma ceaiul din frunze sau tinctura care asigură o diureză corespunzătoare și rapidă. Urina s-ar putea să aibă culoarea verzuie. Se va lua cu bicarbonat de sodiu. Eczeme zemuinde - se aplică spălături de 2-3 ori pe zi cu infuzie care este un foarte bun antibiotic contribuind la distrugerea foarte multor agenți patogeni (microbi, bacterii, viruși). Se mai poate aplica și pulbere obținută din frunze uscate. Enterocolite - Taninurile prezente în frunzele din Strugurii ursului au o puternică acțiune antibacteriană la nivelul intestinului și totodată, au o acțiune astringentă, care normalizează tranzitul intestinal. Ca tratament de urgență al diareilor acute se ia câte 3-4 căni de infuzie pe zi, sau se va folosi pulberea câte 1 linguriță de 3 ori pe zi. Acest tratament este și un bun adjuvant în cazul enterocolitelor și al sindromului de colon iritabil. Febră - se pune la 250 ml apă 2 lingurițe de frunze și se pune pe foc lăsând să clocotească 5 minute. Se ia de pe foc, se acoperă și apoi se pune un vârf de cuțit de bicarbonat de sodiu. Se mai lasă 30 minute, apoi se strecoară. Se consumă câte 23 căni pe zi, pentru efectul antibiotic și antipiretic (de scădere a temperaturii corpului). Gingivite - acțiunea antibiotică a Strugurii ursului contra unor microorganisme care produc aceste afecțiuni, cum ar fi Streptococcus oralis, Porphyromonas gingivalis sau Prevotella intermedia, recomandă în mod special preparte sau chiar infuzie de Strugurii ursului în această categorie de afecțiuni. Se fac de 3-4 ori pe zi clătiri ale gurii
1197
cu infuzie combinată de frunze de Strugurii ursului ținând cât mai mult timp lichidul în gură. Strugurii ursului nu doar că ajută la eliminarea infecțiilor la nivelul mucoasei bucale, dar are și efect antiinflamator și cicatrizant. Gută - Se face o cură de 12 săptămâni, timp în care se administrează câte 6 lingurițe pe zi din combinația de tinctură de frunze de Strugurii ursului și de fructe de Ienupăr (Juniperus comunis) amestecate în proporție egală. Cele două plante au calitatea de a mobiliza ureea din țesuturi și de a elimina prin urină, rezultatele tratamentului fiind remarcabile. Sub acțiunea acestui remediu diuretic, antiinflamator și depurativ crizele de gută se răresc, inflamația articulațiilor dispare treptat, acestea recăpătându-și în bună măsură mobilitatea. Hemoragii menstruale abundente - din prima zi a ciclului menstrual se iau câte 6 comprimate de Strugurii ursului pe zi, până la oprirea complectă a hemoragiei. Datorită acțiunii astringente a taninurilor din frunzele acestei plante, hemoragia este redusă considerabil, la fel ca și senzațiile neplăcute de balonare, greutate în bazin, etc. Administrarea plantei în cazul hipermenoreei poate înjumătății durata ciclului menstrual și reduce stările de slăbiciune, anemie, devitalizare. Infecții genito-urinare chiar vechi și cu tendințe de cronicizare - strugurii ursului este un desăvârșit antiseptic al căilor urinare și poate vindeca multe afecțiuni inclusiv cistita. Este recomandat ca adjuvant în cura antibiotică destinată infecțiilor urinare repetate. Testele științifice au demonstrat că acțiunea acestei plante este comparabilă cu cea de antibiotice. Inflamația vezicii sau a prostatei, nefrite, pielite - consumul zilnic al tincturii de strugurii ursului, câte 2 lingurițe pe zi, contribuie nu numai ca diuretic ci și la dispariția inflamațiilor datorită acțiunii antibiotice a conținutului, fiind foarte eficient în toate afecțiunile căilor urinare. Se poate asocia și cu consumul a 2-3 căni de merișor din frunze preparat din 1-2 lingurițe de frunze fierte pentru 15 minute în 250 ml apă și apoi strecurat. Se poate consuma cu miere dacă nu aveți contraindicații în privința ei. Nefrite și pielite - se administrează tinctura de
Strugurii ursului, câte o linguriță diluată într-un pahar cu apă (200 ml) de 4-6 ori pe zi, în cure de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză. Înainte cu 10 minute de a lua fiecare doză de tinctură, veți lua și un vârf de cuțit de bicarbonat, pentru alcalinizarea urinei. Suplimentar se recomandă și un tratament extern cu Strugurii ursului și anume băile de șezut. Într-un lighean cu apă fierbinte se adaugă 1-2 litri de infuzie combinată de Strugurii ursului, reglând temperatura apei, așa încât să fie cât de caldă puteți suporta. Baia de șezut durează 10-20 de minute apoi se va rămâne la căldură vreme de măcar o oră. Principiile active ale frunzelor de Strugurii ursului, asimilate de organism pe cale internă și externă, au un puternic efect antibacterian, antiviral și antimicotic, fiind utile în tratamentul aproape al tuturor formelor de infecții reno-urinare. Răni - se spală local cu ceai de frunze. Pentru aceasta se pun 2 lingurițe de frunze și se fierb pentru 20 de minute, apoi se strecoară și cu ajutorul unui tampon de vată înmuiat în soluția respectivă se face toaleta rănii. De asemenea se mai poate pune la 100 ml apă o linguriță de tinctură și cu lichidul respectiv se vor face comprese care sunt dezinfectante și antimicrobiene, contribuind la vindecarea mai rapidă și estetică a rănilor. Contribuie și la calmarea durerilor. Reumatism - consumul sistematic al infuziei de Strugurii ursului vă ferește de gută. Se va consuma câte 2-3 căni pe zi, eventual în cură de 30 de zile, acesta va contribui la eliminarea durerilor sau în cel mai rău caz la diminuare, deoarece produce o eliminare a toxinelor din organism. Stări inflamatorii purulente a căilor urinare - se administrează tinctura de Strugurii ursului, câte o linguriță diluată într-un pahar cu apă (200 ml) de 4-6 ori pe zi, în cure de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză. Înainte cu 10 minute de a lua fiecare doză de tinctură, veți lua și un vârf de cuțit de bicarbonat, pentru alcalinizarea urinei. Suplimentar se recomandă și un tratament extern cu Strugurii ursului și anume băile de șezut. Într-un lighean cu apă fierbinte se adaugă 1-2 litri de infuzie combinată de Strugurii ursului, reglând temperatura apei, așa încât să fie cât de caldă puteți suporta. Baia de șezut durează 10-20 de minute
1198
apoi se va rămâne la căldură vreme de măcar o oră. Principiile active ale frunzelor de Strugurii ursului, asimilate de organism pe cale internă și externă, au un puternic efect antibacterian, antiviral și antimicotic, fiind utile în tratamentul aproape al tuturor formelor de infecții reno-urinare. Stomatite - acțiunea antibiotică a Strugurilor ursuluii contra unor microorganisme care produc aceste afecțiuni, cum ar fi Streptococcus oralis, Porphyromonas gingivalis sau Prevotella intermedia, recomandă în mod special Strugurii ursului sau Merișorul în această categorie de afecțiuni. Se fac de 3-4 ori pe zi clătiri ale gurii cu infuzie combinată de frunze de merișor ținând cât mai mult timp lichidul în gură. Strugurii ursului nu doar că ajută la eliminarea infecțiilor la nivelul mucoasei bucale, dar are și efect antiinflamator și cicatrizant. Uretrite - se administrează tinctura de Strugurii ursului, câte o linguriță diluată într-un pahar cu apă (200 ml) de 4-6 ori pe zi, în cure de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză. Înainte cu 10 minute de a lua fiecare doză de tinctură, veți lua și un vârf de cuțit de bicarbonat, pentru alcalinizarea urinei. Suplimentar se recomandă și un tratament extern cu Strugurii ursului și anume băile de șezut. Într-un lighean cu apă fierbinte se adaugă 1-2 litri de infuzie combinată de Strugurii ursului, reglând temperatura apei, așa încât să fie cât de caldă puteți suporta. Baia de șezut durează 10-20 de minute apoi se va rămâne la căldură vreme de măcar o oră. Principiile active ale frunzelor de Strugurii ursului, asimilate de organism pe cale internă și externă, au un puternic efect antibacterian, antiviral și antimicotic, fiind utile în tratamentul aproape al tuturor formelor de infecții reno-urinare. Ulcerații - se spală local cu ceai de frunze. Pentru aceasta se pun 2 lingurițe de frunze și se fierb pentru 20 de minute, apoi se strecoară și cu ajutorul unui tampon de vată înmuiat în soluția respectivă se face toaleta rănii. De asemenea se mai poate pune la 100 ml apă o linguriță de tinctură și cu lichidul respectiv se vor face comprese care sunt dezinfectante și antimicrobiene, contribuind la vindecarea mai rapidă și estetică a rănilor. Contribuie și la calmarea durerilor.
1199
STRUȚIȘOR
STUF
Selaginella helvetica Fam. Selaginellaceae.
Phragmites australis Fam. Poaceae.
Descriere: ferigă măruntă (2-10 cm), mai mult întinsă alungită decât înaltă, cu o tendință ascendentă a ramurilor fertile, care se ridică de pe tulpinile târâtore, purtând apical spice sporangifere. Frunzulițele sunt moi, întregi, aproape drepte pe margini, mici (3-5 mm), dispuse pe 4 rânduri, dintre care, cele 2 laterale sunt mai mari. Ramificația ramurilor este dicotomică (repetat în „Y“). Sporangiile se formează pe percursul întregii veri. Răspândire: crește relativ frecvent la munte, mai rar în zona colinară, lipsind la câmpie. Este o plantă căreia îi priește umbra. Poate fi întâlnită atât pe sol cât și pe stânci. Acțiune farmacologică: Referirile medicinei tradiționale românești și europene cu privire la Selaginella helvetica sunt puține. Datorită conținutului foarte mic de pterozide, nu prezintă toxicitate latentă. Specia asiatică Selaginella tamariscina, cu o compoziție foarte asemănătore, se bucură de mai multă apreciere, fiind folosită datorită proprietăților hemostatice, expectorante și astringente, sub formă de decoct, în tratamentul hemoragiilor traumatice, a sângerărilor digestive, pulmonare sau uterine, în leucoree, hemoroizi, prolaps rectal.
Denumire populară: trestia de baltă. Descriere: este o graminee cu o înălțime impresionantă, având tulpina dreaptă, terminată cu o inflorescență sub formă de panicul. Frunzele sunt lungi, lanceolate, fibroase, aspre, cu margini tăioase. Florile au culoare violetă sau gălbuie. Răspândire: crește în spații inundate, în bălți, în lacuri și în preajma lacurilor, pe marginea râurilor. În România, cel mai cunoscut loc cu stufărișuri este Delta Dunării. Recoltare: pentru terapii se culege rădăcina. Compoziție chimică: zaharuri, azotați. Acțiune farmacologică: curăță căile urinare și vezica urinară, fiind dezinfectant și antiinflamator. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: febră, gută, reumatism, pneumonie, apă la plămâni. Are efecte pozitive și în unele afecțiuni dermatologice, mai ales atunci când aceste afecțiuni au cauze interne. Preparare și administrare: - 50 g de rădăcină se fierb într-un litru de apă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se administrează în cursul zilei.
1200
pie până în zona premontană. Crește pe soluri cu exces de umiditate și ușor sau mediu acide. În Europa de Vest această specie se cultivă ca plantă ornamentală. Recoltare: frunzele tinere, dacă sunt recoltate înaintea sau la începutul înfloritului, sunt comestibile, având gust aromat și ușor picant. Preparare și administrare: - Frunzele, când sunt consumate crude sau în salate, prezintă efecte antiscorbutice remarcabile datorită conținutului mare de vitamina C. Restul ca la năsturel.
STUPITUL CUCULUI
Cardamine amara Fam. Brassicaceae (Cruciferae). Descriere: este o plantă ierboasă, perenă, vivace, higrofilă, stoloniferă, fin pubescentă, de 10-55 cm înălțime. Frunzele sunt compuse, imparipenate, cu 5-11 foliolele cărnoase, ovale, ușor lobate pe margini. Foliola apicală este mai mare decât celelalte, iar perechea bazală conține foliole evident mai mici. Florile sunt albe, rar alb-roz, hermafrodite, actinomorfe, cu 4 petale, adunate în inflorescențe terminale de tip racem. Înflorește din aprilie până în iulie. Fructul este o silicvă. Cardamine amara se aseamănă și se poate confunda cu năsturelul (Nasturtium officinalis). Însă, la o privire mai atentă, se pot observa diferențe, mai ales cu privire la foliolele frunzelor (la năsturel acestea sunt ovale, aproape rotunde și egale între ele, în timp ce la Cardamine amara, foliolele sunt mai alungite și inegale). Răspândire: apare pe lângă ape sau mlaștini, în pădurile umede, prin livezile umbroase, de la câm1201
SULFINĂ
Melilotus officinalis Fam. Fabaceae. Denumiri populare: iarbă de piatră, molotru galben, solcină, sufulf, surcină. Descriere: este o plantă erbacee de obicei bianuală, (poate fi însă și anuală) foarte răspândită prin locurile cultivate și necultivate, pe marginea drumurilor. Este răspândită pe solurile calcaroase din Europa și Asia de Nord. În pământ are o rădăcină pivotantă, iar tulpina este dreaptă, înaltă uneori până la 2 m, ramificată și poartă frunze cu 3 foliole obovate, dințate pe margini. Florile sunt galbene, cu miros de cumarină, grupate în struguri spiciformi axilari, mai lungi decât frunzele. Floarea este alcătuită dintr-un caliciu cu 5 dinți triunghiulari, corola papilonată formată din 5 petale dintre care cea posterioară (stindardul) mai lung decât cele 2 laterale (aripile) care la rândul lor sunt mai lungi decât petala anterioară (carena), androceul diadelf (9 stamine sudate prin filamentele lor și una liberă). Înflorește din mai și până în august, fiind mare iubitoare de soare și lumină. Fructul este o păstaie, atârnând de pe ramuri și conținând două semințe. Se găsește de la câmpie până în zonele deluroase înalte, fiind întâlnită mai ales la marginea
terenurilor cultivate, în locurile virane, la liziera pădurilor ori pe lângă drumuri. De la această specie se recoltează numai florile (Flores Mililoti) și partea aeriană a plantei (Herba Mililoti). Se taie cu un cuțit fără să se smulgă rădăcina. Se va culege după ora 12 în zile însorite când are mult mai multe principii active. În tradiția populară: Se spune că semințele de Sulfină au fost aduse pe pământ de îngeri, la cererea lui Hipocrate, adresată lui Dumnezeu. Când nu a putut găsi o metodă pentru a-și anestezia bolnavii, marele medic al antichității l-a implorat pe Dumnezeu să-l ajute cu o plantă de leac pentru potolirea durerilor. Într-o dimineață de Iulie cam prin anul 420 î. Hr. Pe când mergea pe un drum de țară, a fost îmbătat de un miros aromat nemaiîntâlnit până atunci, o aromă ca de fân cosit. Cercetând cu atenție împrejurimile, a observat o plantă nouă, necunoscută până atunci, fină ca o aripă de înger, cu florile de un galben lunar. A rupt o rămurică și mirosind-o a descoperit în ea mirosul divinității, iar când a gustat-o, a constatat că are un gust sărat amărui. Atunci a înțeles că aceasta este o plantă medicinală pe care i-a trimis-o Creatorul, la cererea ce i-o adresase. Ca să se convingă că așa este, și-a făcut din ea un ceai. La câteva minute după ce l-a băut, s-a cufundat într-un somn cum de mult nu mai avusese, iar în vis a văzut cum per deasupra acestor plante zburau mii de albine și gâze ce se înfruptau cu nesaț din bogăția lor de nectar și polen. Când s-a deșteptat a constatat că visul era o realitate. Se făceau spălături contra durerilor de cap. În unele părți se legau la cap pe sub maramă, cu planta ruptă luni dimineața. În alte părți, se fierbea cu Sânzâiene și cu decoctul obținut se făceau spălături contra durerilor de cap. Ceaiul din flori se folosea la afecțiuni neuro-psihice și insomnii. Se mai întrebuința și contra durerilor de ochi. Floarea se fierbea în apă ori cu vin și se lua la astmă. În unele zone, din tulpinile florifere se făceau cununile de la Sânzâiene, cu ele se încingeau femeile ca să nu le doară mijlocul peste an. Fierte cu apă, se luau contra vărsăturilor, iar în vin sau borș la leucoree. Se punea printre haine, pentru mirosul ei plăcut, contra molilor și ploșnițelor.
1202
Compoziție chimică: flori- ulei volatil, melilotozida, un glucozid care este convertit în cumarină, glucoză, acid cumarinic, tanin. Acțiune farmacologică: datorită cumarinei produsul se folosește ca aromatic, vosodilatator periferic, mărește permeabilitatea vasculară, anestezic slab, calmant, anticoagulant puternic (antiagregant plachetar), scade tensiunea arterială, sedativ ușor, chiar somnifer sau hipnotic, antispastic, regenerează celula hepatică foarte eficient, diuretic puternic, hipotensiv, aromatizant, antiinflamator, astringent, emolient al căilor respiratorii și urinare. Au o puternică acțiune de tonic venos. Ajută de asemenea la sporirea elasticității vaselor de sânge și ajută la creșterea drenajului venos și limfatic. Fluidifică sângele, ajutând în toate cazurile de tulburări circulatorii în special venoase și de asemenea contribuie foarte eficient la prevenirea hemoroizilor, sau chiar a accidentelor vasculare. Ajută eficient la regenerarea celulei hepatice și de asemenea calmează simptomele neplăcute ale menopauzei. Extern- antiseptic, astringent, analgezic slab, antiinflamator, calmant (băi), emolient, cicatrizant. Intră în compoziția țigărilor antiastmatice, preparate de Plafar. Recoltare: Se taie vârfurile înflorite, precum și ramificațiile, de circa 20-30 cm, începând din luna iulie, până la sfârșitul lunii august. Dacă nu avem la îndemână o foarfece sau un cuțitaș, rămurelele se pot rupe foarte ușor și cu mâna, deoarece delicatele și finele flori nu se scutură. Recoltarea să se facă în pungi mari de hârtie albă, sau în săculeți din pânză de bumbac, in sau cânepă. Nu este bine s-o recoltăm de pe margini de drumuri pe unde circulația auto este intensă, planta fiind contaminată din plin cu noxe. Uscarea și depozitarea: Se face lent, în strat subțire, la umbră și în camere bine aerisite. Dacă la uscare se încinge și fermentează, Sulfina devine toxică și nu mai poate fi folosită. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: abcese în special dentare, adenopatii, afecțiuni cardio-vasculare pe fond nervos, afecțiuni digestive, afecțiuni oculare, afecțiuni respiratorii, afecțiuni renale, afte, angoasă, antiseptic general și renal, anxietate, arsuri, arterită, arterioscleroză,
astm bronhic, atacuri de panică, balonare, blefarite, boala Hodkin, boli de ficat, boli de ochi, boli de stomac ce apar pe fond de stres, bronșite, calmarea nervilor și somn liniștit, cancer mamar, catare bronhice, cistită, colici renale și gastrice, colici abdominale, colită de fermentație, conjunctivite, dismenoree, dispepsii, dureri de cap, dureri și inflamații articulare, dureri reumatice, dureri uterine, edemele membrelor superioare, embolii, emolient și expectorant, flebite, fragilitate vasculară, ganglioni inflamați, gastrită hiperacidă, gingivite, hemoroizi, hepatită acută și cronică, hipermenoree, hipertensiune arterială, icter, inflamații, inflamații ale tubului digestiv, inflamații gastrice, inflamațiile colonului, inflamații ale intestinului subțire, inflamații oculare, infarct, insomnie, insuficiență venoasă cronică, ischemie cardiacă, laringite, metrite, metro-anexite, migrene, nervozitate, nevralgii, operații chirurgicale, orion, picioare umflate, răni, retenție urinară, reumatism, sindrom premenstrual, stimulent și regenerator al celulei hepatice, sub ponderalitate, tromboflebită, tromboze, tulburări de menopauză, tulburări de ritm cardiac, tulburări de somn la copii, tulburări gastro-intestinale, ulcer gastric și duodenal, urcior, umflături, varice, viermi intestinali, vomă. Precauții și contraindicații: Tratamentul intern cu Sulfină, în doze normale este practic lipsit de reacții adverse, cu excepția persoanelor alergice, care vor fi depistate prin administrarea de doze foarte reduse din această plantă. Supradozată de 5-10 ori față de valorile prescrise Sulfina dă stări de amețeală, dureri de cap, vomă, hemoragii nazale, somnolență. În cazuri rare supradozarea Sulfinei combinată cu o intoleranță particulară a pacientului, poate da hepatită cu manifestări icterice. Sulfina determină prin supradozare tendința la hemoragii și prelungirea timpului de protrombină (analiza efectuată pentru verificarea timpului de sângerare și coagulare a sângelui). Preparare și administrare: Intern: Infuzie: - 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma
1203
2 ceaiuri pe zi. Se poate folosi la afecțiunile enumerate. La tratarea glositei se face gargară de mai multe ori pe zi. Infuzie combinată - se prepară folosind extracția la rece, combinată cu cea la cald astfel: 4-6 lingurițe de pulbere se macerează 8 ore în 250 ml apă, după care se filtrează, iar preparatul obținut se lasă deoparte. Planta rămasă după filtrare se opărește cu 250 ml apă clocotită, după care se lasă să se răcească și se strecoară. În final se combină maceratul cu infuzia. Preparatul rezultat se consumă în reprize, pe parcursul unei zile. Acest remediu este un bun sedativ, tonic venos și diuretic. Suc: - Suc proaspăt obținut din flori cu ajutorul storcătorului de fructe se ia câte 1 linguriță de suc diluat la 100 ml apă cu 15 minute, înaintea meselor principale în special la afecțiunile ficatului sau la cele interne fiind foarte eficient. Pulbere: - Praf de plantă se macină cu râșnița de cafea planta apoi se cerne cu sita fină și se pune câte un vârf de cuțit pentru 5 minute, sub limbă după care se înghite cu apă. Se poate folosi la afecțiunile interne menționate mai sus. Se pune în borcane închise ermetic, în locuri ferite de lumină. Se va lua o jumătate de linguriță până la o linguriță de 3-4 ori pe zi, în cure de 3 luni. În afecțiuni unde este nevoie de un sedativ mai puternic ca insomnia de exemplu se va putea lua câte 6 lingurițe pe zi, dar numai pe o perioadă de 7 zile. Tinctura de sulfină - se pune într-un borcan cu filet 20 linguri de pulbere de frunze de Sulfină, peste care se adaugă 500 ml alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la loc călduros, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluțe mici, închise la culoare și care se pot închide ermetic. Se administrează de 4 ori pe zi, câte o linguriță diluată în puțină apă. Extern: cantitatea de plante se dublează apoi se vor face comprese, instilații pentru ochi, spălături sau gargară. Băile de plante. Iată rețeta generală de preparare a băilor de plante: 5 mâini de plantă se pun la macerat în 2 litri de apă, la temperatura camerei, vreme de 8-10 ore (de dimineața până după amiază). După trecerea acestui interval de timp, preparatul se strecoară, maceratul rezultat punân-
du-se deoparte, în timp ce planta rămasă se pune în alți doi litri de apă clocotită și se lasă să stea acoperit până se răcește, după care se filtrează. În final, se combină cele două preparate (maceratul și infuzia răcită) care se vor pune în apa de baie aflată la o temperatură de 38-39 grade Celsius. Baia de plante durează 20-30 minute, după care pacientul se va usca puțin prin tamponare cu prosopul și va rămâne să se odihnească la loc foarte călduros, vreme de jumătate de oră. Această procedură se face de 1-3 ori pe săptămână. Cataplasmă: - 50 g frunze pisate plămădite cu 50 g untură și 50 g ceară. Se fierbe timp de 30 minute. Se amestecă apoi bine și se întinde pe un pansament aplicat apoi la boala Hodkin, ganglioni inflamați, oreion la ureche, alte umflături ale corpului. Atenție: se verifică planta achiziționată de la Plafar sau din alte locuri, dacă este uscată să nu fie mucegăită pentru că în acest caz poate produce hemoragii interne. Mod de administrare pe afecțiuni: Abcese, în special dentare - se face o infuzie din 2 linguri de plantă mărunțită pusă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute și apoi se strecoară. Se face gargară de mai multe ori pe zi, sau se ține local o perioadă mai lungă, cald pentru colectarea puroiului. Are și efect antibiotic. Se mai pot îmbiba tampoane cu vată în această infuzie și se aplică pe abcesul dentar și pe porțiunea afectată. Pentru alte locuri cu abcese se poate pune cataplasmă din plantă. Adenopatii - 50 g frunze pisate plămădite cu 50 g untură și 50 g ceară. Se fierbe timp de 30 minute. Se amestecă apoi bine și se întinde pe un pansament aplicat apoi la boala Hodkin, ganglioni inflamați, oreion la ureche, alte umflături ale corpului. Afecțiuni cardiovasculare pe fond nervos una din cele mai importante substanțe conținute de sulfină este melilotozida, un glucozid care este convertit în cumarină, care conferă aroma plantei și are acțiune pozitivă asupra vaselor de sânge (scade tensiunea arterială, dilată vasele periferice, tonifică arterele, mărește permeabilitatea vasculară, este anticoagulant plachetar). De aceea planta este folosită pentru tratament în cazul varicelor, edeme
1204
ale membrelor superioare la femeile care au suferit intervenții chirurgicale pentru cancer mamar, arterită, arterioscleroză, tromboflebită și hipertensiune arterială. 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații. Se vor bea 3 căni de ceai pe zi, cu 15 minute înaintea meselor. Se poate face un tratament de 3 luni. În studii de medicină experimentală, la animalele care erau supuse la un stres intens și care erau tratate cu Sulfină, s-a observat o îmbunătățire a irigării mușchiului cardiac cu sânge, precum și o îmbunătățire a irigării mușchiului cardiac cu sânge, precum și o scădere a tensiunii arteriale. Planta are proprietatea rară de a regla activitatea sistemului cardiovascular atunci când suntem supuși la condiții de tensiune psihică, fiind un excelent adjuvant contra hipertensiunii arteriale și a ischemiei cardiace. Se administrează tinctura din care se ia câte o linguriță, de 4 ori pe zi, în cure de 30 de zile, urmate de 7 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Tinctura de Sulfină se asociază foarte bine cu rezultate deosebite în toate afecțiunile cardiace cu cea de Păducel (Crataegus oxyacantha) și cu cea de Talpa gâștei (Leonorus cardiaca). Afecțiuni digestive - sulfina regenerează foarte eficient celula hepatică, calmează spasmele intestinale, vindecă bolile de stomac ce apar pe fond de stres, dispepsiile, gastrita hiperacidă, hepatita cută și cronică, icterul, ulcerul gastro-duodenal și voma. Se poate administra câte un vârf de cuțit de pulbere de plantă care se ține sub limbă pentru 5 minute, după care se înghite cu apă. În afecțiunile ficatului cel mai bun tratament este sucul proaspăt de sulfină, obținut din flori cu ajutorul storcătorului de fructe. Se ia câte 1 linguriță de suc diluat la 100 ml cu apă cu 15 minute înaintea meselor principale de 3 ori pe zi. Se va face un tratament de 2 luni urmat de o pauză de 10 zile, după care se va putea relua. Afecțiuni oculare - sulfina are un excelent caracter antiinflamator și cicatrizant ce se recomandă în durerile reumatice, răni, vânătăi, luxații, gingivită, abcese dentare sau inflamații oculare (conjunctivită, blefarită, urcior). Pentru tratament se vor
face comprese, cataplasme, instilații pentru ochi, spălături sau gargară. Pentru comprese puneți 20 g flori uscate la 100 ml apă, fierbeți 15 minute, apoi înmuiați o compresă în lichidul cald și aplicați pe zona afectată. Afecțiuni respiratorii - sulfina intră în compoziția țigărilor antiastmatice, ea fiind un bun emolient al căilor respiratorii. Se poate fuma în crize de tuse câte o țigară. Afecțiuni renale - planta este un diuretic puternic și un antiseptic important. Se recomandă băile cu sulfină. Se pun 100 g plantă mărunțită la 3 litri de apă clocotită. Se lasă apoi acoperit pentru 10 minute. (Dacă vreți să fie mai puternic atunci fierbeți pentru 10 minute planta). Se strecoară apoi în cadă unde este bine să stați 20-30 minute în acest lichid la temperatura corpului.Intern se poate lua și câte 3 căni de infuzie cu rol diuretic și antibiotic. Afte - se face gargară de mai multe ori pe zi cu o infuzie preparată din 1 linguriță de flori mărunțite la 250 ml apă clocotită, care se lasă apoi acoperit pentru 15 minute, după care se strecoară. Se face până la vindecare. Angoasă - se va lua o jumătate de linguriță de pulbere de plantă de 3 ori pe zi. Se va ține sub limbă pentru 5 minute, apoi se va înghiți cu apă. Se poate lua și Sunătoare suplimentar. Antiseptic general și renal - Pentru a preîntâmpina infecțiile microbiene și anumite fenomene de putrefacție este indicat să bem zilnic un ceai de Sulfină. Infuzăm numai 2 minute o linguriță de flori în 250 ml de apă clocotită și îndulcim cu 1-2 lingurițe de miere de albine, la care adăugăm o feliuță de lămâie. Anxietate - se face o cură cu infuzia combinată de Sulfină, din care se bea câte o cană (250 ml), de 4 ori pe zi. Cura durează 4 - 6 săptămâni și poate fi reluată după două săptămâni de pauză. Pentru eficientizarea tratamentului, în fiecare doză de infuzie combinată se pot pune 20-50 de picături de tinctură de Valeriană (Valeriana officinalis). Acest tratament diminuează intensitatea stărilor de teamă, ajută la îmbunătățirea relaxării, previne și combate tulburările fiziologice asociate anxietății (tulburările de ritm cardiac, deranjamentele digestive, tulburările de tranzit intestinal, etc).
1205
Arsuri - se aplică infuzia combinată de Sulfină, într-o formă mai concentrată (4 linguri la o cană), pe arsura proaspătă. Infuzia se aplică sub formă de compresă, care se ține vreme de minimum 4 ore pe locul afectat, având efect de diminuare a edemelor și de grăbire a vindecării. Contra arsurilor și tratamentul intern cu Sulfină, sub formă de pulbere, a dat rezultate bune. Arterită - băi calde seara, cataplasme pe locurile dureroase aplicate calde și eventual o cură de 2 luni cu infuzie de Sulfină câte 3 căni pe zi, pentru efectul diuretic și laxativ având posibilitatea să curețe toxinele din organism. Arterioscleroză - una din cele mai importante substanțe conținute de sulfină este melilotozida, un glucozid care este convertit în cumarină, care conferă aroma plantei și are acțiune pozitivă asupra vaselor de sânge (scade tensiunea arterială, dilată vasele periferice, tonifică arterele, mărește permeabilitatea vasculară, este anticoagulant plachetar). De aceea planta este folosită pentru tratament în cazul varicelor, edeme ale membrelor superioare la femeile care au suferit intervenții chirurgicale pentru cancer mamar, arterită, arterioscleroză, tromboflebită și hipertensiune arterială. 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații. Se vor bea 3 căni de ceai pe zi, cu 15 minute înaintea meselor. Se poate face un tratament de 3 luni. Astm bronhic - dilată vasele de sânge și prin aceasta contribuie la trecerea afecțiunii. Se poate folosi chiar și în perioadele de criză, câte 3 căni de infuzie pe zi. Sulfina intră în compoziția țigărilor antiastmatice, ea fiind un bun emolient al căilor respiratorii. Se poate fuma în crize de tuse câte o țigară. Atacuri de panică - un tratament preventiv foarte simplu se face cu pulbere de Sulfină și Sunătoare (Hypericum perforatum), amestecate în proporții egale. Din acest amestec se ia câte o linguriță de 4 ori pe zi, mai precis la orele 9, 12, 18, 21. Se țin cure cu o durată de 28 de zile, urmate de o săptămână de pauză, după care tratamentul se poate relua. Combinația de Sulfină și Sunătoare are efecte calmante psihice, diminuează stările de teamă,
previne amplificarea necontrolată a emotivității. Balonare - se ia câte o linguriță de pulbere de Sulfină, de 4 ori pe zi, în cure de 30 de zile. Sulfina are un dublu rol în această categorie de afecțiuni: în primul rând prin taninurile care le conține combate dezvoltarea necontrolată a bacteriilor în intestin, având un efect antibiotic moderat. Apoi tratamentul cu Sulfină este un excelent calmant al emoțiilor, fiind un bun mijloc de prevenire și de combatere a deranjamentelor intestinale provocate de stresul psihic, de oboseală, de anumite șocuri emoționale, etc. Blefarite - sulfina are un excelent caracter antiinflamator și cicatrizant ce se recomandă în durerile reumatice, răni, vânătăi, luxații, gingivită, abcese dentare sau inflamații oculare (conjunctivită, blefarită, urcior). Pentru tratament se vor face comprese, cataplasme, instilații pentru ochi, spălături sau gargară. Pentru comprese puneți 20 g flori uscate la 100 ml apă, fierbeți 15 minute, apoi înmuiați o compresă în lichidul cald și aplicați pe zona afectată. Boala Hodkin - 50 g frunze pisate plămădite cu 50 g untură și 50 g ceară. Se fierbe timp de 30 minute. Se amestecă apoi bine și se întinde pe un pansament aplicat apoi la boala Hodkin, ganglioni inflamați, oreion la ureche, alte umflături ale corpului. Boli de ficat - sulfina contribuie la regenerarea celulei hepatice. 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Se poate face perioade de 2 luni urmate de pauză de 10 zile, apoi se poate relua. Poate fi combinat cu anghinare și rostopască, eventual și pufuliță cu flori mici. Boli de ochi - sulfina are un excelent caracter antiinflamator și cicatrizant ce se recomandă în durerile reumatice, răni, vânătăi, luxații, gingivită, abcese dentare sau inflamații oculare (conjunctivită, blefarită, urcior). Pentru tratament se vor face comprese, cataplasme, instilații pentru ochi, spălături sau gargară. Pentru comprese puneți 20 g flori uscate la 100 ml apă, fierbeți 15 minute, apoi înmuiați o compresă în lichidul cald și aplicați pe zona afectată.
1206
Boli de stomac ce apar pe fond de stres - se indică folosirea pulberii câte 1 linguriță de pulbere luată în momentul apariției durerii. Bronșite - sulfina intră în compoziția țigărilor antiastmatice, ea fiind un bun emolient al căilor respiratorii. Se poate fuma în crize de tuse câte o țigară. Calmarea nervilor și somn liniștit. Dacă la serviciu am avut o zi agitată și dorim să ne calmăm, bem un ceai de Sulfină dintr-o linguriță de flori infuzate două minute în 250 ml apă clocotită. Sulfina fiind soporifică, adică un bun și natural somnifer, putem bea un ceai din flori infuzate 10 minute în 250 ml de apă clocotită, cu o oră înainte de culcare. Cancer mamar - una din cele mai importante substanțe conținute de sulfină este melilotozida, un glucozid care este convertit în cumarină, care conferă aroma plantei și are acțiune pozitivă asupra vaselor de sânge (scade tensiunea arterială, dilată vasele periferice, tonifică arterele, mărește permeabilitatea vasculară, este anticoagulant plachetar). De aceea planta este folosită pentru tratament în cazul varicelor, edeme ale membrelor superioare la femeile care au suferit intervenții chirurgicale pentru cancer mamar, arterită, arterioscleroză, tromboflebită și hipertensiune arterială. 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații. Se vor bea 3 căni de ceai pe zi, cu 15 minute înaintea meselor. Se poate face un tratament de 3 luni. Catare bronhice - sulfina intră în compoziția țigărilor antiastmatice, ea fiind un bun emolient al căilor respiratorii. Se poate fuma în crize de tuse câte o țigară. Cistită - planta este un diuretic puternic și un antiseptic important. Se recomandă băile cu sulfină. Se pun 100 g plantă mărunțită la 3 litri de apă clocotită. Se lasă apoi acoperit pentru 10 minute. (Dacă vreți să fie mai puternic atunci fierbeți pentru 10 minute planta). Se strecoară apoi în cadă unde este bine să stați 20-30 minute în acest lichid la temperatura corpului.Intern se poate lua și câte 3 căni de infuzie cu rol diuretic și antibiotic. Colici renale și gastrice - băi locale calde, cataplasme calde și eventual se ia tinctură de Valeri-
ană, dacă durerile sunt puternice. Colici abdominale - planta este un diuretic puternic și un antiseptic important. Se recomandă băile cu sulfină. Se pun 100 g plantă mărunțită la 3 litri de apă clocotită. Se lasă apoi acoperit pentru 10 minute. (Dacă vreți să fie mai puternic atunci fierbeți pentru 10 minute planta). Se strecoară apoi în cadă unde este bine să stați 20-30 minute în acest lichid la temperatura corpului.Intern se poate lua și câte 3 căni de infuzie cu rol diuretic și antibiotic. Colita de fermentație - se ia câte o linguriță de pulbere de Sulfină, de 4 ori pe zi, în cure de 30 de zile. Sulfina are un dublu rol în această categorie de afecțiuni: în primul rând prin taninurile care le conține combate dezvoltarea necontrolată a bacteriilor în intestin, având un efect antibiotic moderat. Apoi tratamentul cu Sulfină este un excelent calmant al emoțiilor, fiind un bun mijloc de prevenire și de combatere a deranjamentelor intestinale provocate de stresul psihic, de oboseală, de anumite șocuri emoționale, etc. Conjunctivite - sulfina are un excelent caracter antiinflamator și cicatrizant ce se recomandă în durerile reumatice, răni, vânătăi, luxații, gingivită, abcese dentare sau inflamații oculare (conjunctivită, blefarită, urcior). Pentru tratament se vor face comprese, cataplasme, instilații pentru ochi, spălături sau gargară. Pentru comprese puneți 20 g flori uscate la 100 ml apă, fierbeți 15 minute, apoi înmuiați o compresă în lichidul cald și aplicați pe zona afectată. Sulfina are efecte antiinflamatoare, reduce edemele oculare, calmează mâncărimile și ajută la redarea aspectului normal al pleoapelor. Dismenoree - într-un studiu pilot făcut pe 15 paciente cu acest diagnostic, Sulfina a fost administrată începând cu 7-10 zile înaintea declanșării ciclului menstrual, și până în ultima zi a ciclului. Au fost administrate câte 3 g (aproximativ o linguriță) de pulbere de 3 ori pe zi, dimineața, la prânz și seara. La sfârșitul acestui studiu, participantele, în proporție de 87% au relatat că au avut o ameliorare semnificativă a unor simptome cum ar fi durerile de sâni, stările de iritabilitate, durerile de ovare. Acest tratament cu Sulfină este eficient și în caz de hipermenoree (ciclu menstrual abundent), sindrom
1207
premenstrual. Dispepsii - sulfina regenerează foarte eficient celula hepatică, calmează spasmele intestinale, vindecă bolile de stomac ce apar pe fond de stres, dispepsiile, gastrita hiperacidă, hepatita cută și cronică, icterul, ulcerul gastro-duodenal și voma. Se poate administra câte un vârf de cuțit de pulbere de plantă care se ține sub limbă pentru 5 minute, după care se înghite cu apă. În afecțiunile ficatului cel mai bun tratament este sucul proaspăt de sulfină, obținut din flori cu ajutorul storcătorului de fructe. Se ia câte 1 linguriță de suc diluat la 100 ml cu apă cu 15 minute înaintea meselor principale de 3 ori pe zi. Se va face un tratament de 2 luni urmat de o pauză de 10 zile, după care se va putea relua. Dureri de cap - se plică cataplasmă caldă local, până la trecerea durerii. Dureri reumatice - în cazul durerilor se vor face băi cu sulfină în fiecare seară și eventual se poate combina și cu un tratament intern de infuzie, câte 3 căni pe zi, datorită faptului că această plantă are un efect laxativ și diuretic foarte important ajutând la eliminarea toxinelor acumulate în organism. Dureri și inflamații articulare - se amestecă 5 linguri de pulbere de Sulfină cu apă călduță, până când se formează o pastă. Această pastă se aplică printr-un tifon subțire pe articulația afectată, ținându-se acoperită cu un nailon (pentru a nu se usca), vreme de minimum 2 ore. Cataplasma de Sulfină este o rețetă foarte eficientă în reumatism și foarte veche, fiind consemnată pentru prima dată cu peste 2000 de ani în urmă de către medicul grec al antichității, Galen. Sulfina are efecte antiinflamatoare articulare puternice și ajută la redarea mobilității articulației. Dureri uterine - planta este un diuretic puternic și un antiseptic important. Se recomandă băile cu sulfină. Se pun 100 g plantă mărunțită la 3 litri de apă clocotită. Se lasă apoi acoperit pentru 10 minute. (Dacă vreți să fie mai puternic atunci fierbeți pentru 10 minute planta). Se strecoară apoi în cadă unde este bine să stați 20-30 minute în acest lichid la temperatura corpului.Intern se poate lua și câte 3 căni de infuzie cu rol diuretic și antibiotic. Edemele membrelor superioare - una din cele mai importante substanțe conținute de sulfină
este melilotozida, un glucozid care este convertit în cumarină, care conferă aroma plantei și are acțiune pozitivă asupra vaselor de sânge (scade tensiunea arterială, dilată vasele periferice, tonifică arterele, mărește permeabilitatea vasculară, este anticoagulant plachetar). De aceea planta este folosită pentru tratament în cazul varicelor, edeme ale membrelor superioare la femeile care au suferit intervenții chirurgicale pentru cancer mamar, arterită, arterioscleroză, tromboflebită și hipertensiune arterială. 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații. Se vor bea 3 căni de ceai pe zi, cu 15 minute înaintea meselor. Se poate face un tratament de 3 luni. Embolii - se indică folosirea infuziei câte 3 căni pe zi, perioade de 2-3 luni urmate de 10 zile de pauză după care se reia cest tratament. Emolient și expectorant - Sulfina are în compoziția sa substanțe care diminuează stările de inflamație a mucoaselor, ajutând la vindecarea bronșitei, a laringitei și a astmului bronșic. Ceaiul de Sulfină vindecă tusea cu accese prelungite, care se întinde pe o perioadă de timp mai mare. Se îndulcește cu miere de Salcâm sau Tei dacă nu există contraindicații. Flebite - una din cele mai importante substanțe conținute de sulfină este melilotozida, un glucozid care este convertit în cumarină, care conferă aroma plantei și are acțiune pozitivă asupra vaselor de sânge (scade tensiunea arterială, dilată vasele periferice, tonifică arterele, mărește permeabilitatea vasculară, este anticoagulant plachetar). De aceea planta este folosită pentru tratament în cazul varicelor, edeme ale membrelor superioare la femeile care au suferit intervenții chirurgicale pentru cancer mamar, arterită, arterioscleroză, tromboflebită și hipertensiune arterială. 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații. Se vor bea 3 căni de ceai pe zi, cu 15 minute înaintea meselor. Se poate face un tratament de 3 luni. Fragilitate vasculară - un studiu pe 460 de femei a verificat efectele Sulfinei în această categorie
1208
de afecțiuni. Participantele au luat extract de Sulfină (Echivalentul a 3 g de plantă) de 4 ori pe zi, în cure de 20-120 zile în funcție de gravitatea simptomelor. La sfârșitul tratamentului, mai mult de 60% dintre participante au observat reducerea suprafețelor echimozelor, dispariția sau ameliorarea oboselii, a umflăturii picioarelor, stoparea formării varicelor. Ganglioni inflamați - 50 g frunze pisate plămădite cu 50 g untură și 50 g ceară. Se fierbe timp de 30 minute. Se amestecă apoi bine și se întinde pe un pansament aplicat apoi la boala Hodkin, ganglioni inflamați, oreion la ureche, alte umflături ale corpului. Gastrită hiperacidă - sulfina regenerează foarte eficient celula hepatică, calmează spasmele intestinale, vindecă bolile de stomac ce apar pe fond de stres, dispepsiile, gastrita hiperacidă, hepatita cută și cronică, icterul, ulcerul gastro-duodenal și voma. Se poate administra câte un vârf de cuțit de pulbere de plantă care se ține sub limbă pentru 5 minute, după care se înghite cu apă. În afecțiunile ficatului cel mai bun tratament este sucul proaspăt de sulfină, obținut din flori cu ajutorul storcătorului de fructe. Se ia câte 1 linguriță de suc diluat la 100 ml cu apă cu 15 minute înaintea meselor principale de 3 ori pe zi. Se va face un tratament de 2 luni urmat de o pauză de 10 zile, după care se va putea relua. Gingivite - se va face gargară după fiecare dată când se mănâncă ceva. Se pune pentru aceasta 2 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se va face gargară de mai multe ori pe zi până la vindecarea complectă. Are efect bactericid, ajută la cicatrizarea gingiilor și previne sângerarea lor, reduce inflamația și senzația de jenă produsă de infecțiile gingivale. Glosită (Inflamația limbii) - se face gargară de mai multe ori pe zi cu o infuzie preparată din 1 linguriță de flori mărunțite la 250 ml apă clocotită, care se lasă apoi acoperit pentru 15 minute, după care se strecoară. Se face până la vindecare. Hemoroizi - Se țin cure, mai ales pe timpul verii cu Sulfină administrată sub formă de infuzie combinată. Se iau câte 750-1000 ml pe zi. Un tratament
durează 60 de zile, după care se țin 21-30 zile de pauză, și apoi se poate relua. Sulfina îmbunătățește circulația venoasă, previne inflamarea venelor varicoase și formarea ulcerelor. Într-un studiu italian de mici dimensiuni făcut pe 29 de persoane suferinde de varice și insuficiență venoasă, administrarea Sulfinei a adus ameliorări notabile la 87% dintre participanți. Suplimentar se pot face băi de șezut. Tratamentele acestea reduc inflamația hemoroizilor, senzațiile subiective de usturime sau de mâncărime în zona anală, precum și sângerările. Hepatită cronică și acută - sulfina contribuie la regenerarea celulei hepatice. 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Se poate face perioade de 2 luni urmate de pauză de 10 zile, apoi se poate relua. Poate fi combinat cu anghinare și rostopască, eventual și pufuliță cu flori mici. Hipermenoree (ciclu menstrual abundent) - într-un studiu pilot făcut pe 15 paciente cu acest diagnostic, Sulfina a fost administrată începând cu 7-10 zile înaintea declanșării ciclului menstrual, și până în ultima zi a ciclului. Au fost administrate câte 3 g (aproximativ o linguriță) de pulbere de 3 ori pe zi, dimineața, la prânz și seara. La sfârșitul acestui studiu, participantele, în proporție de 87% au relatat că au avut o ameliorare semnificativă a unor simptome cum ar fi durerile de sâni, stările de iritabilitate, durerile de ovare. Acest tratament cu Sulfină este eficient și în caz de hipermenoree (ciclu menstrual abundent), sindrom premenstrual. Hipertensiune arterială - reglează tensiunea arterială prin dilatarea vaselor periferice, crește permeabilitatea și înlătură vasoconstricția, cu alte cuvinte favorizează o mai bună circulație a sângelui. Se consumă 1- 3 căni de infuzie pe zi, în cure de lungă durată. Acestea vor ține tensiunea la cote normale. Mai ales vara, cura cu Sulfină este un excelent mijloc de profilaxie a puseelor de hipertensiune. Se recomandă infuzia combinată de Sulfină (în care se adaugă și câteva fire de mentă, pentru efectul răcoritor) din care se bea câte un litru pe zi, în cure de 30 de zile, urmate de 10-15 zile de pauză, după care
1209
tratamentul se poate relua. Sulfina are efecte ușor vasodilatatoare, ajută la eliminarea surplusului de lichid din organism, iar în plus, reduce tensiunea psihică, care este unul din factorii cauzatori cei mai importanți în hipertensiunea arterială. Se indică în timpul tratamentului cu Sulfină și consumul de Usturoi. Icter - sulfina contribuie la regenerarea celulei hepatice. 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Se poate face perioade de 2 luni urmate de pauză de 10 zile, apoi se poate relua. Se suplimentează cu ceai de anghinare și armurariu. Infarct - pentru prevenire, se recomandă pulberea de Sulfină, din care se ia câte 1 linguriță, de 3-4 ori pe zi, cu puțină apă. De regulă o cură durează 1-2 luni și se poate relua după 2-4 săptămâni de pauză. Adesea, Sulfina se asociază cu Ginko Biloba, ambele plante având efect de fluidizare a sângelui, hipotensoare și vasodilatatoare. În plus Sulfina, ferește inima și sistemul cardiovascular de efectele nefaste ale stresului psihic, care este unul dintre principalii factori cauzatori de infarct. Inflamații - sulfina are un excelent caracter antiinflamator și cicatrizant ce se recomandă în durerile reumatice, răni, vânătăi, luxații, gingivită, abcese dentare sau inflamații oculare (conjunctivită, blefarită, urcior). Pentru tratament se vor face comprese, cataplasme, instilații pentru ochi, spălături sau gargară. Pentru comprese puneți 20 g flori uscate la 100 ml apă, fierbeți 15 minute, apoi înmuiați o compresă în lichidul cald și aplicați pe zona afectată. Pentru cataplasme puneți la fiert 30 minute 50 g frunze pisate plămădite cu 50 g untură și 50 g ceară. Se amestecă apoi bine și se întinde pe un pansament steril care se poate aplica pe ganglionii inflamați, în caz de orion la ureche sau pe alte umflături ale corpului. Inflamații ale tubului digestiv - se va consuma pulbere de sulfină de 3 ori pe zi câte o jumătate de linguriță, luată cu 15 minute înaintea meselor. Se va lua până când se vindecă afecțiunea. Datorită principiilor active din plantă are efect calmant și totodată regenerant, al întregului tub digestiv
putând vindeca foarte multe afecțiuni din sfera digestivă. Inflamații gastrice - pe lângă tratamentul de mai sus se pot pune pe abdomen cataplasme calde pentru calmarea durerilor. Inflamațiile colonului - se folosește infuzie de sulfină sau pulbere de 3 ori pe zi și se indică combinația și cu decoct din coajă de soc sau semințe de in în cazurile cu constipație, iar la diaree se v lua suplimentar afine câte 2-3 căni de afine fructe până la trecerea afecțiunii. Inflamații ale intestinului subțire - se pot face cataplasme locale cu planta aplicată calde, băi pentru calmarea durerilor și intern se ia pulbere din plantă de 3 ori pe zi. Inflamații oculare - sulfina are un excelent caracter antiinflamator și cicatrizant ce se recomandă în durerile reumatice, răni, vânătăi, luxații, gingivită, abcese dentare sau inflamații oculare (conjunctivită, blefarită, urcior). Pentru tratament se vor face comprese, cataplasme, instilații pentru ochi, spălături sau gargară. Se vor face de preferință la temperatura corpului. Pentru comprese puneți 20 g flori uscate la 100 ml apă, fierbeți 15 minute, apoi înmuiați o compresă în lichidul cald și aplicați pe zona afectată. Pentru cataplasme puneți la fiert 30 minute 50 g frunze pisate plămădite cu 50 g untură și 50 g ceară. Se amestecă apoi bine și se întinde pe un pansament steril care se poate aplica pe ganglionii inflamați, în caz de orion la ureche sau pe alte umflături ale corpului. Insomnie - de foarte multe ori insomniile sunt produse de foarte multe toxine acumulate în organism. În acest caz este indicat să se ia intern câte 1 cană de infuzie de exemplu la ora 17 pentru a elimina toxinele din organism. Se poate suplimenta și cu Passiflora. Studii făcute în China pe persoane care sufereau de tulburări de somn, apărute pe fondul unor dezechilibre emoționale de tip anxios, au arătat că administrarea acestei plante favorizează intrarea în starea de somn, rărește trezirile nocturne și îmbunătățește pe ansamblu calitatea somnului. Se administrează pulberea câte 1-2 lingurițe pe stomacul gol cu 30 minute înainte de culcare. De asemenea
1210
se recomandă băile generale cu Sulfină chiar înainte de culcare, care au un efect profund relaxant. Insuficiență venoasă cronică - un studiu complex făcut în Italia în 2003, la Universitatea de Medicină din Catania, pe un număr de 30 de pacienți. Jumătate dintre ei au fost tratați cu extract de Sulfină (echivalentul a 10 g pe zi), la care s-au adăugat doze zilnice de vitamina E și de rutină (un aminoacid prezent în hrișcă și în polenul de albine), iar cealaltă jumătate a primit remedii false. La sfârșitul studiului, grupul care a fost tratat cu Sulfină prezenta îmbunătățiri semnificative, față de lotul de control. La cei tratați cu Sulfină, vitamina E și rutină s-a remarcat o reducere a edemelor, a crampelor, precum și o îmbunătățire a circulației venoase. Ischemie cardiacă - În studii de medicină experimentală, la animalele care erau supuse la un stres intens și care erau tratate cu Sulfină, s-a observat o îmbunătățire a irigării mușchiului cardiac cu sânge, precum și o îmbunătățire a irigării mușchiului cardiac cu sânge, precum și o scădere a tensiunii arteriale. Planta are proprietatea rară de a regla activitatea sistemului cardiovascular atunci când suntem supuși la condiții de tensiune psihică, fiind un excelent adjuvant contra hipertensiunii arteriale și a ischemiei cardiace. Se administrează tinctura din care se ia câte o linguriță, de 4 ori pe zi, în cure de 30 de zile, urmate de 7 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Tinctura de Sulfină se asociază foarte bine cu rezultate deosebite în toate afecțiunile cardiace cu cea de Păducel (Crataegus oxyacantha) și cu cea de Talpa gâștei (Leonorus cardiaca). Laringite - extern se poate pune cataplasmă caldă iar intern se vor consuma 3 căni de ceai pe zi sub formă de infuzie. Poate fi suplimentat cu Podbal și Cimbru sau Nalbă. Metrite - pe lângă băile calde cu sulfină se poate lua intern câte 3 căni de infuzie pe zi. Acest tratament poate fi suplimentat și cu infuzii de Cerențel sau chiar cu pulbere de Cerențel. Metro-anexite - planta este un diuretic puternic și un antiseptic important. Se recomandă băile cu sulfină. Se pun 100 g plantă mărunțită la 3 litri de apă clocotită. Se lasă apoi acoperit pentru 10
minute. (Dacă vreți să fie mai puternic atunci fierbeți pentru 10 minute planta). Se strecoară apoi în cadă unde este bine să stați 20-30 minute în acest lichid la temperatura corpului.Intern se poate lua și câte 3 căni de infuzie cu rol diuretic și antibiotic. Migrene - se pun pe locul dureros cataplasme calde cu sulfină, până la trecerea durerii. Nervozitate - se va lua câte 1 linguriță de pulbere sub limbă cu 15 minute înaintea meselor. Se va ține sub limbă pentru 5 minute, apoi se va înghiți cu apă. Se mai poate suplimenta și cu Passiflora. Nevralgii - sulfina are un excelent caracter antiinflamator și cicatrizant ce se recomandă în durerile reumatice, răni, vânătăi, luxații, gingivită, abcese dentare sau inflamații oculare (conjunctivită, blefarită, urcior). Pentru tratament se vor face comprese, cataplasme, instilații pentru ochi, spălături sau gargară. Pentru comprese puneți 20 g flori uscate la 100 ml apă, fierbeți 15 minute, apoi înmuiați o compresă în lichidul cald și aplicați pe zona afectată. Pentru cataplasme puneți la fiert 30 minute 50 g frunze pisate plămădite cu 50 g untură și 50 g ceară. Se amestecă apoi bine și se întinde pe un pansament steril care se poate aplica pe ganglionii inflamați, în caz de orion la ureche sau pe alte umflături ale corpului. Operații chirurgicale - în anul 2008, Departamentul de Chirurgie Plastică și Reparatorie al unei universități de medicină din China a dat publicității un studiu despre efectele administrării interne a Sulfinei, în cazul pacienților proaspăt operați. Cei care suferiseră operații de reconstrucție a nasului au primit extract de Sulfină (echivalentul a 10-12 g de pulbere), vreme de 3 săptămâni după operație, iar în cazul lor s-a observat o cicatrizare mai rapidă și mi estetică, o reducere a edemelor post-operatorii. Orion - 50 g frunze pisate plămădite cu 50 g untură și 50 g ceară. Se fierbe timp de 30 minute. Se amestecă apoi bine și se întinde pe un pansament aplicat apoi la boala Hodkin, ganglioni inflamați, oreion la ureche, alte umflături ale corpului. Picioare umflate - un studiu pe 460 de femei a verificat efectele Sulfinei în această categorie de afecțiuni. Participantele au luat extract de Sulfină (Echivalentul a 3 g de plantă) de 4 ori pe zi, în
1211
cure de 20-120 zile în funcție de gravitatea simptomelor. La sfârșitul tratamentului, mai mult de 60% dintre participante au observat reducerea suprafețelor echimozelor, dispariția sau ameliorarea oboselii, a umflăturii picioarelor, stoparea formării varicelor. Răni - sulfina are un excelent caracter antiinflamator și cicatrizant ce se recomandă în durerile reumatice, răni, vânătăi, luxații, gingivită, abcese dentare sau inflamații oculare (conjunctivită, blefarită, urcior). Pentru tratament se vor face comprese, cataplasme, instilații pentru ochi, spălături sau gargară. Pentru comprese puneți 20 g flori uscate la 100 ml apă, fierbeți 15 minute, apoi înmuiați o compresă în lichidul cald și aplicați pe zona afectată. Retenție urinară - planta este un diuretic puternic și un antiseptic important. Se recomandă băile cu sulfină. Se pun 100 g plantă mărunțită la 3 litri de apă clocotită. Se lasă apoi acoperit pentru 10 minute. (Dacă vreți să fie mai puternic atunci fierbeți pentru 10 minute planta). Se strecoară apoi în cadă unde este bine să stați 20-30 minute în acest lichid la temperatura corpului.Intern se poate lua și câte 3 căni de infuzie cu rol diuretic și antibiotic. Reumatism - în cazul durerilor se vor face băi cu sulfină în fiecare seară și eventual se poate combina și cu un tratament intern de infuzie, câte 3 căni pe zi, datorită faptului că această plantă are un efect laxativ și diuretic foarte important ajutând la eliminarea toxinelor acumulate în organism. Sindrom premenstrual - într-un studiu pilot făcut pe 15 paciente cu acest diagnostic, Sulfina a fost administrată începând cu 7-10 zile înaintea declanșării ciclului menstrual, și până în ultima zi a ciclului. Au fost administrate câte 3 g (aproximativ o linguriță) de pulbere de 3 ori pe zi, dimineața, la prânz și seara. La sfârșitul acestui studiu, participantele, în proporție de 87% au relatat că au avut o ameliorare semnificativă a unor simptome cum ar fi durerile de sâni, stările de iritabilitate, durerile de ovare. Acest tratament cu Sulfină este eficient și în caz de hipermenoree (ciclu menstrual abundent). Stimulent și regenerator al celulei hepatice. Cei care doresc să-și regenereze ficatul și să-i ofere o nouă tinerețe, mi ales cei care au fost și
sunt consumatori de băuturi alcoolice și mai ales bere fac foarte bine dacă beau zilnic un singur ceai de Sulfină. Se pune 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se va îndulci cu miere polifloră (dacă nu aveți contra indicații), la care se va adăuga și 3-4 felii de lămâie. Se consumă după masă, cu înghițituri mici și rare. Sub ponderalitate - se indică folosirea timp de 2 săptămâni a ceaiului sub formă de infuzie, pentru efectul diuretic și laxativ, apoi se va lua lăptișor de matcă cu miere și ulei de cătină până la revenirea la greutatea normală. Sulfina contribuie la curățirea organismului de toxine și ulterior se poate face orice tratament mai eficient. Tromboflebită - una din cele mai importante substanțe conținute de sulfină este melilotozida, un glucozid care este convertit în cumarină, care conferă aroma plantei și are acțiune pozitivă asupra vaselor de sânge (scade tensiunea arterială, dilată vasele periferice, tonifică arterele, mărește permeabilitatea vasculară, este anticoagulant plachetar). De aceea planta este folosită pentru tratament în cazul varicelor, edeme ale membrelor superioare la femeile care au suferit intervenții chirurgicale pentru cancer mamar, arterită, arterioscleroză, tromboflebită și hipertensiune arterială. 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații. Se vor bea 3 căni de ceai pe zi, cu 15 minute înaintea meselor. Se poate face un tratament de 3 luni. Tromboze - se administrează infuzia combinată de Sulfină, câte 750- 1000 ml pa zi, în cure de 21 de zile urmate de 14 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Principiile active din Sulfină au efecte anticoagulante și antiinflamatoare vasculare, fiind un excelent mijloc de profilaxie a trombozelor. Curele cu Sulfină sunt recomandate mai ales atunci când riscul de tromboză crește. De pildă, în perioadele caniculare, ori atunci când hrana este mai săracă în legume și fructe, ori când, dintr-un motiv sau altul, suntem mai sedentari. Tulburări de menopauză - planta este un diuretic puternic și un antiseptic important. Se recomandă băile cu sulfină. Se pun 100 g plantă mărun-
1212
țită la 3 litri de apă clocotită. Se lasă apoi acoperit pentru 10 minute. (Dacă vreți să fie mai puternic atunci fierbeți pentru 10 minute planta). Se strecoară apoi în cadă unde este bine să stați 20-30 minute în acest lichid la temperatura corpului.Intern se poate lua și câte 3 căni de infuzie cu rol diuretic și antibiotic. Se poate lua suplimentar și Mielărea câte 2-3 căni intern. Tulburări de ritm cardiac - principiile active sunt un foarte bun antispastic și calmant, fiind utile mai ales pentru persoanele la care crizele de aritmie apar pe fondul angoaselor, anxietății, acceselor de panică. Băile de Sulfină au un efect echilibrant rapid, deoarece substanțele sale active sunt preluate direct prin piele în circulația sanguină, ajungând apoi imediat la nivelul sistemului nervos central. În cazul în care aritmia este corelată cu hipertiroidia Sulfina va fi folosită în amestec cu Turița mare (Agrimonia eupatoria)- o plantă care acționează ca reglator al activității glandei tiroide. Tulburări de somn la copii - se fac seara băi calde cu Sulfină, cu o durată de 15-20 de minute. Sulfina calmează agitația celor mici, induce somnul și previne apariția trezirilor și a coșmarurilor nocturne. Tulburări gastro-intestinale - se va consuma pulbere de sulfină de 3 ori pe zi câte o jumătate de linguriță, luată cu 15 minute înaintea meselor. Se va lua până când se vindecă afecțiunea. Datorită principiilor active din plantă are efect calmant și totodată regenerant, al întregului tub digestiv putând vindeca foarte multe afecțiuni din sfera digestivă. Ulcer gastric și duodenal - sulfina regenerează foarte eficient celula hepatică, calmează spasmele intestinale, vindecă bolile de stomac ce apar pe fond de stres, dispepsiile, gastrita hiperacidă, hepatita cută și cronică, icterul, ulcerul gastro-duodenal și voma. Se poate administra câte un vârf de cuțit de pulbere de plantă care se ține sub limbă pentru 5 minute, după care se înghite cu apă. În afecțiunile ficatului cel mai bun tratament este sucul proaspăt de sulfină, obținut din flori cu ajutorul storcătorului de fructe. Se ia câte 1 linguriță de suc diluat la 100 ml cu apă cu 15 minute înaintea meselor principale de 3 ori pe zi. Se va face un tratament de 2 luni
urmat de o pauză de 10 zile, după care se va putea relua. Urcior - sulfina are un excelent caracter antiinflamator și cicatrizant ce se recomandă în durerile reumatice, răni, vânătăi, luxații, gingivită, abcese dentare sau inflamații oculare (conjunctivită, blefarită, urcior). Pentru tratament se vor face comprese, cataplasme, instilații pentru ochi, spălături sau gargară. Pentru comprese puneți 20 g flori uscate la 100 ml apă, fierbeți 15 minute, apoi înmuiați o compresă în lichidul cald și aplicați pe zona afectată. Umflături - se va pune cataplasmă caldă pe zona afectată de mai multe ori pe zi cu infuzie de sulfină având rolul de a drena și a reface circulația sângelui și în acest fel se va reduce umflătura. Se face până la dispariția umflăturii. Varice - una din cele mai importante substanțe conținute de sulfină este melilotozida, un glucozid care este convertit în cumarină, care conferă aroma plantei și are acțiune pozitivă asupra vaselor de sânge (scade tensiunea arterială, dilată vasele periferice, tonifică arterele, mărește permeabilitatea vasculară, este anticoagulant plachetar). De aceea planta este folosită pentru tratament în cazul varicelor, edeme ale membrelor superioare la femeile care au suferit intervenții chirurgicale pentru cancer mamar, arterită, arterioscleroză, tromboflebită și hipertensiune arterială. 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații. Se vor bea câte 3 căni de ceai pe zi, înaintea meselor cu 15 minute. Se poate face un tratament de 3 luni. Se țin cure, mai ales pe timpul verii cu Sulfină administrată sub formă de infuzie combinată. Se iau câte 750-1000 ml pe zi. Un tratament durează 60 de zile, după care se țin 21-30 zile de pauză, și apoi se poate relua. Sulfina îmbunătățește circulația venoasă, previne inflamarea venelor varicoase și formarea ulcerelor. Într-un studiu italian de mici dimensiuni făcut pe 29 de persoane suferinde de varice și insuficiență venoasă, administrarea Sulfinei a adus ameliorări notabile la 87% dintre participanți. Viermi intestinali - cea mai veche utilizare a Sulfinei a fost consemnată în papirusurile egiptene
1213
acum 3000 de ani și este împotriva viermilor intestinali. Principiile active din Sulfină paralizează musculatura netedă a acestor paraziți și ajută la eliminarea lor din tubul digestiv. Se administrează infuzia combinată, câte un litru pe zi, vreme de 12 zile. Vomă - sulfina regenerează foarte eficient celula hepatică, calmează spasmele intestinale, vindecă bolile de stomac ce apar pe fond de stres, dispepsiile, gastrita hiperacidă, hepatita cută și cronică, icterul, ulcerul gastro-duodenal și voma. Se poate administra câte un vârf de cuțit de pulbere de plantă care se ține sub limbă pentru 5 minute, după care se înghite cu apă. În afecțiunile ficatului cel mai bun tratament este sucul proaspăt de sulfină, obținut din flori cu ajutorul storcătorului de fructe. Se ia câte 1 linguriță de suc diluat la 100 ml cu apă cu 15 minute înaintea meselor principale de 3 ori pe zi. Se va face un tratament de 2 luni urmat de o pauză de 10 zile, după care se va putea relua.
SULFINĂ ALBĂ
Melilotus albus Fam. Leguminosae. În tradiția populară: fiartă în vin se folosea la leucoree. În unele părți se fierbea cu ceapă și decoctul se lua în leucoree. În alte părți se fierbea cu flori de crin, de salcâm, rădăcină de bujor tot pentru leucoree. Cu sulfină albă se afumau, în împrejurimile Bârladului, cei cu afecțiuni psihice. Se punea printre haine ca cea galbenă, pentru miros și contra molilor. Compoziția chimică: cumarină, flavonozide, etc. Se va folosi ca și Sulfina.
1214
SUNĂTOARE
Hypericum perforatum Fam. Hypericaceae. Denumiri populare: asunătoare, buruiană de foc, buruiană de năduf, buruiană de pe răzor, crucea-voinicului, drobișor, floare de foc viu, floare de năduf, floare de sunătoare, floare-galbină, floarea lui Ion, harnică, hamei de pământ, iarba lui Sfântul Ioan, iarba-crucii, iarba-spaimei, iarba-sângelui, iarbă-sunătoare, închegătoare, jale de munte, lemnie, neruju, osul-iepurelui, pojar, pojarniță, sburătoare, sinătoare, sunaică, șovârfgalben, șerlui, șovârvariță. Caropithla, Crepula, Karopithla în limba dacă. În tradiția populară: se întrebuința încă din antichitate. Planta se folosea la vopsit în galben și portocaliu. Din flori plămădite în undelemn câteva zile, la soare ori la căldură, se obținea „untul de sunătoare“ folosit la tăieturi, răni, bube, afecțiuni dermatologice, lumbago, etc. Planta uscată se amesteca cu smântână, cu care se ungeau bubele dulci. Ceaiul din tulpini florifere se lua contra astmului, răceli, dureri de stomac, boli hepatice, renale, afecțiuni ginecologice. Decoct contra dizenteriei stări psihice patogene, boli de fiere, ficat, gălbinare, leucoree. Infuzia ca stimulent pentru
curățarea sângelui. Se făceau băi contra reumatismului. În Evul Mediu, sunătoarea era folosită pentru „a scoate demonii“. Paracelsus (circa 1525) a recomandat-o pentru halucinații și pentru „dragoni“ dar și pentru a vindeca răni. Istoric și întrebuințări: sunătoarea este una dintre cele mai vechi și cunoscute specii medicinale, fiind răspândită în flora spontană din multe țări ale lumii. Este folosită în medicina populară. Denumirea latinească Hypericum a sunătoarei vine din greacă, însemnând, cea mai bună sănătate. Sunătoarea a fost folosită în medicina tradițională timp de sute de ani, mai ales pentru vindecarea rănilor. Actualmente i se acordă o importanță din ce în ce mai mare, fiind utilizată în terapeutica modernă. Astfel sub formă de ceaiuri se folosește în afecțiunile hepatobiliare și gastrice, uleiul de sunătoare constituind un bun pansament gastric. Extern se utilizează în tratamentul rănilor. În fosta URSS, din sunătoare s-au obținut preparatele Imanin și Novoimanin, cu acțiune bactericidă și stimulatoare în regenerarea țesuturilor, care sunt folosite în tratamentul rănilor abcedate, etc.. S-a experimentat de asemenea acțiunea diuretică a sunătoarei, constatându-se că flavonoida hiperozida mărește diureza la animale cu 20%. Soluția de hipericină se utilizează în tratamentul psihozelor depresive. În homeopatie, sunătoarea se utilizează în procesele inflamatorii și în cazul traumatismelor nervilor periferici. Extractul alcoolic este folosit contra reumatismului. În manualul lui Galenus (unul dintre părinții farmaciei) care este păstrată la Vatican, această plantă este descrisă ca fiind utilă într-o largă varietate de afecțiuni. Descriere: Originară din Europa, crește spontan pe locurile destul de uscate, calcaroase sau silicioase, prin fânețe, pe la marginea de păduri, în locurile necultivate de la câmpie până în zona subalpină, fiind mai abundentă în zonele de deal. Nu o deranjează căldura toridă, adoptându-se ușor la orice condiții, dar are pretenții ridicate la lumină, de aceea cele mi frumoase exemplare se Sunătoare se întâlnesc în locurile însorite. Este o specie perenă, erbacee. Partea subterană este reprezentată de un rizom scurt, din care se
1215
dezvoltă numeroase rădăcini adventive, o tulpină erectă. Tulpina este înaltă până la 100 cm, groasă până la 3-5 cm, glabră, cu patru muchii longitudinale, cilindrică, adesea lignificată în partea inferioară și ramificată în partea superioară și numeroase ramuri sterile, formate la axila frunzelor. Aceasta dezvoltă în axilele frunzelor ramuri sterile scurte. Pe suprafața tulpinii mai ales pe muchii se pot găsi puncte alungite negre. Frunzele opuse, sesile, ovate eliptice sau liniar ovate, pe tulpinile principale au până la 3,5 cm lungime, iar pe ramurile sterile până la 1 cm, sunt glabre și prezintă multe puncte translucide (de unde și denumirea de perforatum) precum și puncte glanduloase negre. Florile sunt dispuse în corâmb, în vârful tulpinii principale și al ramificațiilor, fiind formate din 5 sepale lanceolate, ascuțite întregi, lungi de 5-7 mm, late de 1-2 mm și din 5 petale galbene-aurii, lungi de 10-13 mm, late până la 8 mm, pe o parte cu marginea întreagă, iar pe cealaltă parte cu marginea de obicei zimțată și cu puncte negre. Staminele sunt numeroase (cca 80) mai scurte decât petalele, dispuse în 3 fascicule. Gineceul este bicarpelar, superior cu 3 stiluri. Înflorește în luna iunie, până în septembrie aceasta fiind și perioada de recoltare. Fructul este o capsulă ovală de 2 ori mai lungă decât caliciul, compartimentată în 3 loji ce conțin semințele. Semințele sunt cilindrice, lungi, de circa 1 mm, cu grosimea de 0,4 mm, colorate în brun închis. Înflorește din iunie până în septembrie. Răspândire: Specie ce crește aproape în întreaga lume, la noi fiind frecventă prin locurile ierboase, mai uscate, prin mărăcinișuri, pe lângă drumuri. Partea folosită: florile, frunzele și partea de sus a tulpinei. Se recoltează vara înainte de a se forma fructele, pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua. Se usucă la umbră în strat subțire întorcându-se din când în când. Recoltare: Părțile superioare și înflorite ale tulpinilor se culeg la începutul înfloririi. Cu cât conține mai puține fragmente de tulpini lemnoase cu atât produsul este mai valoros. Caractere macroscopice: Tulpină dreaptă, glabră, cu două muchii, ramificată în partea superioară, frunzele opuse, ovale până la oval eliptice
sau liniar ovale, întregi, lungi până la 3,5 cm sesile, penați-nervate și cu marginile întregi. Prin transparență frunzele prezintă punctații translucide ce corespund pungilor secretoare, care abundă în mezofilul frunzei, iar pe margini sunt prevăzute cu glande negre-roșiatice. Florile hermafrodite cu caliciul format din 5 sepale lanceolate cu punctații translucide, prezentând sporadic punctații negre, corola din 5 petale de culoare galbenăaurie, având pe margini mici puncte brune negricioase care corespund unor glande, stamine numeroase, mai scurte decât petalele reunite în 3 fascicule, gineceul ovoid prezentând 3 stiluri galbeneverzui, care se termină cu stigmate mici sferice. Miros caracteristic, gust aromatic amar și astringent. Industrie: se întrebuințează în industria băuturilor la prepararea lichiorurilor. Compoziție chimică: se folosește herba de sunătoare (Herba Hyperici. Substanțele minerale au un conținut de 4-5%. Principiul activ este uleiul volatil cu componenții principali alfa pinen și hidrocarburi sescviterpenice. Herba mai conține derivați polifenolici, flavonoide, ca hiperozida (galactozida cvercetolului), rutina și cvercetina, o glicozidă cvercetinică, acid cafeic și acid clorogenic, circa 10% taninuri catehice, rezine, caroten, acid ascorbic, saponine, taninuri, acid nicotinic și valerianic, colină. Principiul cel mai important este o substanță de culoare roșu-brună, numită hipericină. Tot în herba s-a evidențiat și prezența materiilor colorante, ca hipericina, pseudohipericina, protohipericina și protopseudohipericina. Hipericina este un derivat al naftodiantronei care în lumină ultravioletă dă o fluorescență roșie ce îi conferă organismului fotosensibilitate numită hipericism. Hipericina formează cristale aciculare, de culoare violet închis, iar în soluție prezintă o fluorescență roșie. Hipericina este o substanță fotodinamică. Sa observat de mult timp că anumalele cu păr alb (oi, cai, șoareci albi, șobolani albi) prin consumarea de sunătoare sau după administrarea de hipericină se îmbolnăvesc, contrar celor cu păr închis. Această fotosensibilitate, numită și hipericism poate duce chiar la moartea animalelor. La șoarecii albi prin administrarea de doze de 0,25-0,5 mg hipericină și
1216
expuse timp de jumătate de oră la o lampă de 2000 Watt se produce moartea animalelor în timp ce animalele ținute la întuneric rămân insensibile. Astfel de efecte fotodinamice s-au observat și la alte plante ca de exemplu Hrișcă (Fagopyrum excelentum). Acțiune farmacologică: sunătoarea are acțiune cicatrizantă, astringentă și antiseptică, datorită uleiului volatil, hipericinei și taninurilor. Datorită derivaților polifenolici are acțiune antiseptică, antiinflamatoare și colagogă. Sunătoarea are și acțiune vasodilatatoare și hipotensivă, conferite de flavonozide. Proprietățile sale antibacteriene au fost raportate științific în 1959 și în 1971, când substanța antibacteriană numită, hiperforin, a fost extrasă și analizată. Mai nou s-a descoperit că această plantă poate atenua sau chiar combate stările de deprimare și revigorează sistemul nervos, fiind folosită cu succes și la tratarea oboselii ce însoțește de obicei depresiile. Ceaiul de sunătoare vindecă încet dar sigur, efectele fiind vizibile după un tratament de mai lungă durată. Tabletele făcute dintr-un extract standardizat al sunătorii au fost îndelung testate în Germania încă din 1980, iar recent a ajuns pe piață ca un remediu pe bază de plante, valabil chiar și în cazurile depresiilor. Nu a fost util în cazul depresiilor puternice, iar acest lucru a fost confirmat în rapoartele recente din America. Studiile științifice asupra plantelor sugerează că ele acționează pentru a mări și a prelungi acțiunea serotoninei și a noradrenalinei asupra neurotransmițătorilor, într-o manieră similară cu cea a antidepresivelor standard, dar cu mai puține efecte secundare. Studiile în vitro au demonstrat că hipericina și pseudo-hipericina au o puternică acțiune antivirală împotriva herpesului simplex tip 1 (labial) și tipul 2 (genital) împotriva virusului gripal A și B cât și a virusului Epstein-Barr. De asemenea prezintă și acțiune antibacteriană asupra germenilor Gram pozitivi și Gram negativi precum Esterichia coli, Proteus vulgaris, pseudomonas aerginosa, Streptococus mutans. Pentru testele germane se pare că s-a folosit o doză zilnică de extract total, variind de la 0,4 mg (400 micrograme) până la 100 mg (1 g). Acum
doza recomandată este de aproximativ 900 mg de extract total. Chiar și în cazul altor depresive și în cazul sunătorii efectele pot apărea în 2-4 săptămâni. De asemenea este disponibil un produs ce combină efectele sunătoarei cu alte plante ca Hypericum Complex, care împreună cu celelalte componente produc senzație de somn. Acest complex de plante este deci recomandat persoanelor cu depresii ce au dificultăți în a adormi. Sunătoarea este indicată și în tratarea afecțiunilor hepatice, biliare, ulcerului gastric, afecțiuni ale cavității bucale, etc. De asemenea în sindromul premenstrual și al depresiilor ușoare și moderate. Efectele se instalează după 3 săptămâni de tratament. Planta acționează ca antiseptic, cicatrizant hepatic și intestinal, antibiotic, revigorant. Însă cea mai cunoscută calitate este aceea de antidepresiv natural. Efectele tratamentului cu sunătoare se mențin multă vreme, fără ca aceasta să dea dependență. Este una dintre puținele plante care un efect extrem de puternic contra inflamațiilor datorită hipericinei conținute de către plantă. În urmă cu câțiva ani în Germania a avut loc un experiment care avea să bulverseze comunitatea științifică și totodată să dea o rază de speranță pentru milioane de oameni care sufereau de depresie. Experimentul a cuprins 3000 de suferinzi de la tineri de nici 20 de ani, la vârstnici de peste 80 de ani, cu toții luând extract de Sunătoare, vreme de 4 săptămâni. În termenii statistici experimentul a reușit în 80% din cazuri în care participanții au observat îmbunătățiri semnificative ale stării psihice și numai în 5% s-au confirmat efecte adverse, de regulă minore, incomparabil mai reduse decât în cazul antidepresivelor de sinteză. Extractul din această plantă s-a dovedit un adevărat miracol. Contraindicații: nu există contraindicații listate pentru sunătoare. Ar trebui folosită cu grijă în perioada gravidității și în timpul alăptării deoarece nu există informații în legătură cu siguranța sa în aceste condiții. Pacienții diagnosticați cu depresie maniacală ar trebui să folosească cu precauție, deoarece, ca toate antidepresivele, folosirea
1217
sa este asociată cu trecerea rapidă de la o lipsă de dispoziție la una mult prea accentuată. Sunătoarea are interacțiuni semnificative cu un mare număr de medicamente prescrise, folosite în mod comun, în plus, față de cele menționate. Persoanele care iau medicamente ar trebui întotdeauna să caute sfaturi profesioniste de la un medic sau un farmacist, înainte de a combina în tratament sunătoarea. Nu ar trebui să se consume sunătoare în același timp cu anumite antidepresive. Asta deoarece sunătoarea poate prelungi efectele unor somnifere și anestezice. Dacă urmează să primiți un anestezic ar trebui să spuneți celui ce vă anesteziază, dacă folosiți sunătoare. De asemenea reduce acțiunea contraceptivelor orale, crescând riscul unei sarcini. Sunătoarea scade eficacitatea pastilelor anticoncepționale și medicamentelor pentru dereglări de ritm cardiac sau poate provoca reacții adverse în cazul administrării concomitente cu antidepresive convenționale. Ea poate ameliora funcționarea ficatului, reducând însă eficacitatea anticoagulantelor. Sunătoarea nu se recomandă concomitent cu inhalatorii pentru astmă bronșic și cu medicamente pentru răceală. De asemenea Sunătoarea ridică tensiunea arterială, provoacă stenozarea (îngustarea) vaselor sangvine, fotodermită, scăderea potenței dacă o folosiți timp îndelungat. Folosind Sunătoarea nu aveți voie să folosiți inhibatori pentru astmă bronșic, medicamente pentru răceală și alergii. Cu Sunătoare nu sunt compatibile produse ca: berea, cafeaua, bobul, ciocolata, castraveții în oțet, iaurtul. Cea mai importantă contradicție la folosirea sunătorii se adresează celor care folosesc medicamente de sinteză, contra depresiei, insomniei, an-xietății, epilepsiei și contra infecției cu HIV. Alergiile la sunătoare apar sub forma durerilor gastrice și de erupții cutanate. La începutul terapiei cu sunătoare, persoanele alergice trebuie să folosească doar o zecime din doza normală, iar cantitatea va crește progresiv, după sfatul specialistului. Există și alte reacții adverse precum sensibilitatea excesivă a organismului la lumina solară. Persoanele care fac tratament cu sunătoare nu trebuie să se expună la soare între orele 11-18, adică în
perioada când soarele este foarte puternic. Efecte secundare: efectele secundare cel mai des raportate includ simptome gastrointestinale (greață, vomă, diaree), reacții alergice, oboseală, amețeli, confuzie și senzație de gură uscată la un procentaj scăzut de pacienți. Un alt efect secundar rar este foto sensibilitatea, o sensibilitate crescută la lumina soarelui. Aceasta este asociată cu doze ridicate, dar cei care le folosesc ar trebui să își mărească protecția solară și să evite soarele puternic. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: abcese dentare, afecțiuni digestive, afecțiuni hepatobiliare, afecțiuni ginecologice, afecțiuni nervoase, anxietate, arsuri, arsuri de gravitate mică și medie, arterite obliterante, astm, astenie, atacuri de panică, balonări abdominale, boli biliare, boli abdominale, boli gastro-intestinale, boli de ficat, boli de nervi, bolile vezicii urinare, bronșite, catar gastric, cistite, climacteriu, colici abdominale, colecistite, colita de fermentație, colite cronice, contuzii, dependența de alcool și nicotină, dereglări de ciclu menstrual, depresii nevrotice, depresii simptomatice și reactive, dermatită atopică, diabet, diaree, dischinezie biliară, dismenoree, dispepsie, distonie neuro-vegetativă, dureri de spate, dureri reumatice, eczeme, enterocolite cronice, enurezis, eritem solar, escare, gastrite hiperacide, gingivite, gută, hemoroizi, hepatite și hepatite cronice evolutive, hepatită virală, incontinență urinară, incontinența urinară nocturnă la copii și a depresiilor, indigestie, infecțiile dermatologice, inflamații ale gingiilor, inflamațiile dermatologice, inflamații hepatice cronice, inflamația glandelor și ganglionilor, inflamații ale nervilor, inflamațiile aparatului genital, inflamația, îngrășarea pe fond nervos, intestinului gros, insomnii, insuficiență circulatorie, iritații cutanate, leucoree, luxații, maladii cardiace, meteosensibilitate, migrene, nefrite, nevroze, nevralgii, nevralgia de trigemen, oboseală, oligurie, opăreli, pavor nocturn, plăgi, răni, răni deschise, reumatism, sciatică, scurgeri vaginale, sindromul colonului iritabil, sindrom premenstrual, sindrom psihovegetativ, somnambulism, somn agitat, spondiloză, stări de iritabilitate, stimularea funcției hepatice, stomatite, stări de oboseală, ten uscat, tromboflebită, tulburări de secreție biliară, tulburări de
1218
menopauză, tulburări de vorbire, tulburări obsesivcompulsiv, ulcer gastric, ulcerele pielii, vaginite, vânătăi, zona-zoster. Precauții și contraindicații: Atenție! Sunătoarea crește tensiunea arterială și scade potența dacă este utilizată timp îndelungat. Dacă faceți o cură cu acest ceai evitați să beți bere, cafea și să mâncați ciocolată, iaurt sau castraveți în oțet. Preparare și administrare: Intern Pulbere - se macină foarte fin cu râșnița de cafea, tulpinile uscate de Sunătoare, după care se cern prin sita fină. Se depozitează în borcane de sticlă închise ermetic, depuse în locuri întunecoase și reci. Remediul este viabil o perioadă de maximum 2 săptămâni (pentru a evita oxidarea substanțelor active). Se administrează de 4 ori pe zi câte o linguriță rasă la orele 7, 13, 19 și 22. Infuzie - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Ajută la tratarea dischineziei biliare și stimularea funcționării ficatului. În enterocolită se consumă 2 căni pe zi, după mese. În hepatite și ulcer se consumă 3 căni pe zi, câte una după fiecare masă. Infuzie combinată - 1 linguriță de sunătoare cu 1 linguriță de coada șoricelului se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă după masa de la amiază de către copiii care urinează în pat. Se ia până la vindecarea deplină. Infuzie combinată - 1-2 lingurițe de plantă mărunțită se pune împreună cu flori de păducel 1 linguriță și se toarnă 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi în afecțiunile pe bază nervoasă. În cazurile mai grave se pune în locul păducelului, talpa gâștei în aceiași cantitate. Infuzie concentrată - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Este util mai ales pentru stimularea activității ficatului, dismenoree, afecțiuni
nervoase sau psihice. În enterocolite se ia câte 1 lingură din preparat după fiecare masă. - În gastrite se pune 1-2 linguri de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi. De asemenea se poate lua și ulei câte 1 linguriță. Extract de Sunătoare - este genul de remediu pe care persoanele care sunt supuse la un stres psihic intens, care au tulburări de somn sau care au o meto-sensibilitate accentuată este bine să îl aibă mereu la îndemână. Se obține din tinctură de părți aeriene de Sunătoare, din care se evaporă complet alcoolul, rămânând o pulbere brun-roșiatică, extrem de concentrată în principii active, cu un miros specific: extractul de Sunătoare. El conține de câteva ori sau zeci de ori mai multe principii active decât tinctura. Mai mult, aceste principii active sunt asimilate integral de organism, și nu doar în proporție de 12-25% ca în cazul simplei pulberi. Ca atare extractul este „medicamentul“ cel mai concentrat care se poate obține din Sunătoare, așa încât nu este de mirare că toate studiile la care vom face referire au folosit această formă de administrare. La noi în țară, extractul de Sunătoare se găsește combinat în proporții egale cu pulberea de iarbă de Sunătoare, sub forma unor capsule, cu o eficiență terapeutică remarcabilă. Asocierea la extract a pulberii ajută pacientul să beneficieze de proprietățile naturale, originale ale plantei, eficientizând tratamentul. Dozele necesare de capsule de extract vor fi precizate la fiecare tip de afecțiune în parte. Tinctură - se pun într-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de Sunătoare, se adaugă 500 ml alcool alimentar de 50 de grade. Se închide recipientul ermetic, se lasă la macerat 12 zile într-un loc călduros după care se filtrează. Tinctura rezultată se trece în sticluțe mici închise la culoare. Se administrează de 4 ori pe zi câte o linguriță de extract diluat în puțină apă. Ulei - În 500 ml ulei se va pune 50 g plantă mărunțită care a stat timp de 8 ore în 100 ml alcool alimentar de 70o . De aici se pot face 2 procedee: - Se pun plantele cu alcoolul și uleiul pe baia de apă și se fierbe timp de 2-3 ore, se mai lasă apoi 2-3 zile și apoi se strecoară. Se va pune la întuneric, în
1219
sticle bine închise. Se pun plantele într-o sticlă fără să fie îndesate și apoi se pune peste ele ulei se lasă la soare o perioadă de 4 săptămâni după care se strecoară. În ambele cazuri după strecurare este bine să se țină ferite de razele soarelui. Se păstrează tot la rece în sticle de culoare închisă. Administrare: Se va lua câte o linguriță de ulei după fiecare masă în dischinezii biliare, hepatite, afecțiuni neuro-vegetative, hepatite, boli biliare, gastrice, dureri reumatismale, contuzii, răni, etc. Extern - cantitatea de plantă se dublează și se pot face băi, cataplasme, gargară, spălături vaginale. Compresele cu sunătoare au acțiune de stimulare asupra tenurilor uscate și îmbătrânite. Cataplasme- se fac din infuzie preparată din 30 g plantă la 1 litru de apă clocotită. Se lasă apoi vasul acoperit 20 de minute după care se strecoară și se aplică comprese pentru tratarea rănilor și a nevralgiilor. În cosmetică au acțiune stimulatoare în tenurile îmbătrânite și uscate. Decoct - pentru întreținerea tenului uscat, sensibil, pentru estomparea ridurilor este util decoctul din 2 lingurițe de flori uscate la o cană de apă, fierte 5 minute la foc moderat, apoi spălați bine fața cu un tampon de vată înmuiat în el. Repetați tratamentul de cel puțin 2 ori pe săptămână. Băi de șezut - se toarnă în apă infuzie de plantă și durate băi nu trebuie să depășească 20 de minute. Atenție ! În toate cazurile în care se folosește în tratament sunătoarea se va feri de acțiunea razelor solare, după tratament. Mod de administrare pe afecțiuni: Abcese dentare - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Se face gargară de mai multe ori pe zi. Afecțiuni digestive - se pune 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, pentru tratarea dischineziei biliare, hepatitei sau ulcerului stomacal sau duodenal și pentru stimularea ficatului și 2 căni de ceai pe zi în enterocolite. Afecțiuni hepatobiliare - 1 linguriță de plantă
mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Afecțiuni ginecologice - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Afecțiuni nervoase - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Anxietate - este un domeniu în care Sunătoarea nu este atât de eficientă ca în cazul depresiei, dar sunt numeroși pacienți care au obținut rezultate încurajatoare, folosind această plantă. Se recomandă alternarea administrării de Sunătoare (câte 4-8 capsule pe zi) cu Passiflora (Passiflora incarnata) în cure de câte patru săptămâni fiecare. Arsuri - În 500 ml ulei se va pune 50 g plantă mărunțită care a stat timp de 8 ore în 100 ml alcool alimentar de 70o . De aici se pot face 2 procedee: - Se pun plantele cu alcoolul și uleiul pe baia de apă și se fierbe timp de 2-3 ore, după care se strecoară. Se va pune la întuneric, în sticle bine închise. Se lasă la soare o perioadă de 4 săptămâni după care se strecoară. În ambele cazuri după strecurare este bine să se țină ferite de razele soarelui. Se va lua câte o linguriță de ulei după fiecare masă în dischinezii biliare, hepatite, afecțiuni neurovegetative, etc. Extern- cantitatea de plantă se dublează și se pot face băi, cataplasme, gargară, spălături vaginale. Compresele cu sunătoare au acțiune de stimulare asupra tenurilor uscate și îmbătrânite. Arsuri de gravitate mică și medie - la prima aplicație se face o spălare cu un tampon de vată foarte bine umezit cu tinctură de Sunătoare. Imediat după ce se usucă pielea, se aplică ulei de Sunătoare din belșug. Zilnic se fac 2-3 asemenea aplicații, având grijă ca 24 de ore după folosirea preparatului cu Sunătoare pielea să nu fie expusă la soare. Arterite obliterante - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afec-
1220
țiunii și de afecțiune. Astm - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Atacuri de panică - mai multe studii de caz arată că o cură cu extract de Sunătoare (câte 8001200 mg pe zi) făcută vreme de 4 săptămâni, ajută la prevenirea acceselor paroxistice de teamă. Extractul din această plantă ajută la ținerea sub control a emoțiilor negative, ameliorează fobiile și induce o stare de tonus psihic și mintal care ajută pacientul să își controleze frica. Balonări abdominale - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Boli abdominale - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Ajută și la calmarea durerilor. Se pot pune extern și cataplasme calde înmuiate în ceai cald. Boli biliare - Se prepară uleiul de Sunătoare. -În 500 ml ulei se va pune 50 g plantă mărunțită care a stat timp de 8 ore în 100 ml alcool alimentar de 70o . De aici se pot face 2 procedee: - Se pun plantele cu alcoolul și uleiul pe baia de apă și se fierbe timp de 2-3 ore, se mai lasă apoi 2-3 zile și apoi se strecoară. Se va pune la întuneric, în sticle bine închise. Se pun plantele într-o sticlă fără să fie îndesate și apoi se pune peste ele ulei se lasă la soare o perioadă de 4 săptămâni după care se strecoară. În ambele cazuri după strecurare este bine să se țină ferite de razele soarelui. Se păstrează tot la rece în sticle de culoare închisă. Administrare: Se va lua câte o linguriță de ulei după fiecare masă în dischinezii biliare, hepatite, afecțiuni neuro-vegetative, hepatite, boli biliare, gastrice, dureri reumatismale, contuzii, răni, etc. Boli gastro- intestinale - Se poate folosi în funcție de afecțiune infuzia simplă sau dublă sau se poate folosi chiar tinctura câte 1 linguriță diluată la 100 ml apă de 3 ori pe zi. Boli de ficat - 1 linguriță de plantă mărunțită
la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Boli de nervi - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Bolile vezicii urinare - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Bronșite - ser folosește infuzie sau chiar tinctură. Catar gastric - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Cistite - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Se indică datorită faptului că are un efect deosebit de distrugere a germenilor patogeni și de asemenea este calmant. Climacteriu - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Este un bun calmant nervos care poate contribui la dispariția foarte multor fenomene nedorite. Colici abdominale - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Ajută la calmarea durerilor. Colecistite - folosiți infuzia dintr-o linguriță de plantă uscată, mărunțită peste care se toarnă 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Această terapie este indicată și pentru tratarea hepatitei cronice evolutive, în ulcer gastric, colite cronice, colecistite, etc. Colite cronice - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de
1221
afecțiune. Se poate folosi în acest caz și tinctura. Colita de fermentație - o altă problemă de sănătate care cunoaște ameliorări notabile în urma tratamentului cu Sunătoare este colita de fermentație, o afecțiune intestinală foarte frecventă, împotriva căreia medicina alopată a cam depus armele, cum nu există medicament care să combată simptomele specifice. Se pare că planta aceasta conține principii active care contribuie la reducerea notabilă a numărului de bacterii digestive de descompunere (reglând astfel flora intestinală), care refac totodată țesutul epitelial local și care elimină procesul inflamator. Acțiunea este conjugată: Sunătoarea joacă un rol major și în reducerea stresului psihic, un factor ce duce la apariția, agravarea sau recidivarea colitei de fermentație. În acest scop se folosește pulberea plantei, câte o linguriță rasă de 4 ori pe zi, în cure de câte o lună, urmate de 3 săptămâni de pauză, apoi se reia. Remediul se administrează înainte de mese sau la minimum 2 ore după dejunuri. Contuzii - Se poate folosi unguent sau ulei pentru calmarea durerilor și inflamației. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. - Se prepară uleiul de Sunătoare. - În 500 ml ulei se va pune 50 g plantă mărunțită care a stat timp de 8 ore în 100 ml alcool alimentar de 70o . De aici se pot face 2 procedee: - Se pun plantele cu alcoolul și uleiul pe baia de apă și se fierbe timp de 2-3 ore, se mai lasă apoi 2-3 zile și apoi se strecoară. Se va pune la întuneric, în sticle bine închise. Se pun plantele într-o sticlă fără să fie îndesate și apoi se pune peste ele ulei se lasă la soare o perioadă de 4 săptămâni după care se strecoară. În ambele cazuri după strecurare este bine să se țină ferite de razele soarelui. Se păstrează tot la rece în sticle de culoare închisă. Administrare: Se va lua câte o linguriță de ulei după fiecare masă în dischinezii biliare, hepatite, afecțiuni neuro-vegetative, hepatite, boli biliare, gastrice, dureri reumatismale, contuzii, răni, etc. Dependența de alcool și nicotină - cei care sunt dependenți de alcool și țigări pot să consume câte 3 căni de ceai pe zi, infuzie și eventual să ia și pedicuță.
Animalele de experiență tratate cu Sunătoare, după ce li se indusese dependența de alcool sau de nicotină, au prezentat mai puține simptome negative, odată ce aceste droguri au fost sistate brusc. În practică s-a constatat că pacienții care au hotărât să se lase de aceste vicii au șanse mai mari de reușită, dacă urmează un tratament cu Sunătoare, care pe de o parte reduce suferința perioadei de adaptare, iar pe de altă parte ajută la mobilizarea resurselor psihice, pentru a depăși acest moment. Cu alte cuvinte deși nu ține locul drogurilor și nici nu este un substitut de voință, Sunătoarea este de un real folos pentru depășirea pragului dependenței. Se administrează extractul de Sunătoare câte 1,5 g în prima săptămână de tratament, reducându-se la următoarele săptămâni doza, până la 1 g pe zi. O cură durează 6 săptămâni și va fi urmată de alte 3-4 săptămâni de pauză, după care tratamentul se reia. Depresii nevrotice - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Se poate folosi și tinctura singură sau asociată cu Valeriană. Dacă aveți depresii moderate, sunătoarea poate fi la fel de nimerită ca medicamentele Prozac sau Zolofit, potrivit opiniei unor specialiști. În studii s-au utilizat între 600 și 1800 mg extract pe zi. În unele cazuri, s-a constatat apariția unui disconfort abdominal moderat și o reducere a eficacității pilulelor contraceptive. Din fericire o soluție pentru atenuarea depresiei, total lipsită de efecte secundare, a fost descoperită în banala Sunătoare. Un experiment gigant, efectuat pe un lot de 3250 de pacienți suferind de diverse forme de depresie cărora li s-a administrat pe o perioadă de timp remedii provenind de la această vegetală, a dus la concluzia că planta este unul dintre cele mai puternice amelioratoare mentale. Mai precis, la sfârșitul testului, mai bine de 80% dintre bolnavi au constatat o îmbunătățire clară a stării lor emoționale. Zeci de alți cercetători, din Germania, SUA și Marea Britanie, au întreprins studii similare, ce au avut rezultate analoage. Chiar și pacienții diagnosticați cu tulburări obsesiv- compulsive pot
1222
beneficia de pe urma tratamentului cu Sunătoare. La cei ce suferă de anxietate însă, efectele nu sunt la fel de spectaculoase ca în cazul depresiei. Cea mai simplă modalitate de a folosi planta este ceaiul, câte 3 căni pe zi din infuzie combinată, în cure de până la 3 luni, urmate de 3 săptămâni de pauză, după care se poate relua. Depresii simptomatice și reactive - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Tratamentul cu preparate de sunătoare s-a dovedit salvator pentru cele 4 categorii de depresii: depresii reactive, cauzate de evenimente negative din viața pacientului, depresii biologice, depresii psihice, prin pierderea contactului cu realitatea și depresii hibernale, apărute în sezonul rece, când ziua este mai scurtă și lumina naturală este înlocuită de lumina artificială. Se folosește sub formă de pulbere de 4 ori pe zi, câte o linguriță pe stomacul gol, la ore fixe. Este benefică și tinctura de sunătoare, care se prepară din 50 g de sunătoare mărunțită cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi 15 zile, agitând de mai multe ori pe zi, pentru omogenizare apoi se strecoară și se va lua câte o linguriță de 2 ori pe zi diluată cu 100 ml apă timp de 2 luni de zile urmate de o lună de pauză. Dereglări de ciclu menstrual - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Se indică în special la dureri. Dermatita atopică - se fac de 3 ori pe zi aplicații cu ulei de Sunătoare, până la vindecarea complectă. Mai multe studii au confirmat acțiunea vindecătoare a Sunătoarei în această afecțiune. Diabet - ultimele teorii despre apariția diabetului arată că de multe ori la baza acestei afecțiuni se află un dezechilibru emoțional. Se pare că oamenii supuși la stres, la emoții de tipul dezamăgirii, tristeții, disperării ajung să aibă tulburări ale funcției pancreatice, care, repetate în timp, conduc la îmbolnăvire. Zahărul rafinat și dulciurile concentrate consumate în exces duc și ele la diabet fiind cel mai la îndemână drog, pentru a determina eliberarea unor substanțe (neurotransmițători)
în organism, care să compenseze pe moment stările psihice negative. Așadar, dacă nu vrem să devenim diabetici, trebuie să ne ținem stresul sub control, cu mijloace naturale, iar sunătoarea este poate cel mai la îndemână. Se administrează pulberea câte 3 lingurițe pe zi, în cure de 2-4 săptămâni, în perioadele cu stres ridicat ori în care ne confruntăm cu o tensiune emoțională pronunțată. Diaree - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Se poate asocia cu ceai de coajă de Stejar sau Cerențel. De asemenea se poate folosi Afinul. Dischinezie biliară - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Este un foarte bun stimulent al secrețiilor biliare care se poate folosi perioade lungi de timp. - Se prepară uleiul de Sunătoare. - În 500 ml ulei se va pune 50 g plantă mărunțită care a stat timp de 8 ore în 100 ml alcool alimentar de 70o . De aici se pot face 2 procedee: - Se pun plantele cu alcoolul și uleiul pe baia de apă și se fierbe timp de 2-3 ore, se mai lasă apoi 2-3 zile și apoi se strecoară. Se va pune la întuneric, în sticle bine închise. Se pun plantele într-o sticlă fără să fie îndesate și apoi se pune peste ele ulei se lasă la soare o perioadă de 4 săptămâni după care se strecoară. În ambele cazuri după strecurare este bine să se țină ferite de razele soarelui. Se păstrează tot la rece în sticle de culoare închisă. Administrare: Se va lua câte o linguriță de ulei după fiecare masă în dischinezii biliare, hepatite, afecțiuni neuro-vegetative, hepatite, boli biliare, gastrice, dureri reumatismale, contuzii, răni, etc. Dismenoree - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Dispepsie - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3
1223
căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Persoanele care sunt predispuse la aceste afecțiuni ar trebui să facă, de 2-3 ori pe an, o cură cu infuzie combinată de Sunătoare și Busuioc (Ocinum basilicum). Se administrează câte un litru pe zi, în cure de 30 de zile. Acest remediu este un tonic digestiv blând, previne tulburările gastrice și intestinale datorate stresului, reglează apetitul. Distonie neuro-vegetativă - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Dureri de spate - se poate aplica ulei sub formă de masaj sau de asemenea se poate folosi tinctura cu care se va unge locul dureros de câte ori este nevoie. Dureri reumatice - se poate aplica ulei sub formă de masaj sau de asemenea se poate folosi tinctura cu care se va unge locul dureros de câte ori este nevoie. Intern se poate folosi sub formă de infuzie în toate cazurile producând și eliminarea toxinelor din organism. Eczeme - se poate folosi uleiul care este un foarte bun cicatrizant. În cazul germenilor patogeni care trebuie distruși se va folosi tinctura în diferite diluții în funcție de toleranța individuală. Este de asemenea un foarte bun cicatrizant. Enterocolite cronice - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Se indică datorită faptului că ajută foarte eficient la distrugerea foarte multor germeni patogeni. Enurezis - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Este eficientă pentru că este un calmant nervos. Eritem solar - se aplică local ulei de mai multe ori pe zi. Escare - se poate folosi uleiul care este foarte eficient mai ales dacă se asociază cu tinctura de propolis. Gastrite hiperacide - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi
timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. - Se prepară uleiul de Sunătoare. -În 500 ml ulei se va pune 50 g plantă mărunțită care a stat timp de 8 ore în 100 ml alcool alimentar de 70o . De aici se pot face 2 procedee: - Se pun plantele cu alcoolul și uleiul pe baia de apă și se fierbe timp de 2-3 ore, se mai lasă apoi 2-3 zile și apoi se strecoară. Se va pune la întuneric, în sticle bine închise. Se pun plantele într-o sticlă fără să fie îndesate și apoi se pune peste ele ulei se lasă la soare o perioadă de 4 săptămâni după care se strecoară. În ambele cazuri după strecurare este bine să se țină ferite de razele soarelui. Se păstrează tot la rece în sticle de culoare închisă. Administrare: Se va lua câte o linguriță de ulei după fiecare masă în dischinezii biliare, hepatite, afecțiuni neuro-vegetative, hepatite, boli biliare, gastrice, dureri reumatismale, contuzii, răni, etc. Gingivite - gargară de mai multe ori pe zi, obligatoriu după fiecare masă. Gută - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Extern pentru calmarea durerilor se poate folosi uleiul. Hemoroizi - se poate folosi uleiul care este un foarte bun cicatrizant și de asemenea spălăturile cu infuzie contribuie la vindecarea afecțiunii. Hepatite și hepatite cronice evolutive - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Ajută la refacerea celulei hepatice și distrugerea germenilor patogeni. Se poate asocia cu Anghinare și Armurariu. În cazul hepatitei cronice și acute, sunătoarea este de real folos, deoarece protejează ficatul de procesele distructive. Cei bolnavi de ficat se tratează cu infuzie combinată de sunătoare, câte un litru pe zi, în cure de 4 săptămâni, urmate de o pauză de 3 săptămâni. Hepatita virală, cronică și acută - mai multe studii arată că unele substanțe active din Sunătoare (hipericina și hiperforina în special) atacă viru-
1224
șii care produc hepatita de tip B și C. Testele de medicină experimentală făcute în acest sens sunt promițătoare, însă studiile clinice încă nu au fost terminate. Ceea ce se poate spune însă cu siguranță în momentul de față este că Sunătoarea, fie și doar ca adjuvant, e de un real folos în tratamentul hepatitei. Ea reduce ritmul de evoluție al bolii, ajută la ținerea sub control a tensiunilor emoționale, care sunt foarte periculoase în cazul celor cu probleme hepatice, protejează ficatul de procesele distructive. Se recomandă extractul de Sunătoare, câte 1 g pe zi, în cure de 6 săptămâni, urmate de alte 3 săptămâni de pauză. Incontinență urinară - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Se poate asocia cu ceai de coajă de Stejar. Incontinența urinară nocturnă la copii și a depresiilor - Se bea zilnic dimineața și seara, o infuzie din 2 lingurițe de plantă uscată și mărunțită pusă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Tratamentul acesta durează minimum 2 luni. Indigestia - Persoanele care sunt predispuse la aceste afecțiuni ar trebui să facă, de 2-3 ori pe an, o cură cu infuzie combinată de Sunătoare și Busuioc (Ocinum basilicum). Se administrează câte un litru pe zi, în cure de 30 de zile. Acest remediu este un tonic digestiv blând, previne tulburările gastrice și intestinale datorate stresului, reglează apetitul. Infecțiile dermatologice - spălături cu ceai și apoi aplicarea de ulei sunt foarte eficiente. Inflamații ale gingiilor - gargară de mai multe ori pe zi, obligatoriu după fiecare masă. Se poate face și masaj al gingiilor cu ulei de mai multe ori pe zi. Inflamațiile dermatologice - se poate folosi uleiul care este un foarte bun cicatrizant și de asemenea spălăturile cu infuzie contribuie la vindecarea afecțiunii. Inflamații hepatice cronice - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Se asociază cu Ros-
topască și Anghinare în cure de câte 20 de zile. Inflamația glandelor și ganglionilor - se aplică cataplasmă sau compresă cu infuzii sau chiar cu plantă pentru dispariția inflamației. Inflamații ale nervilor - se aplică ulei local de câte ori este nevoie. Inflamațiile aparatului genital - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. În cazul femeilor se poate face spălături cu infuzie și în cazul bărbaților se poate asocia cu băi de șezut zilnice. Inflamația intestinului gros - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Se poate consuma și ulei de sunătoare câte 1 linguriță pe zi sau se poate face clismă cu sunătoare infuzie. Îngrășarea pe fond nervos - terapia pentru obezitate și pentru îngrășare pe fond emoțional urmărește nu numai pierderea kilogramelor care se depun în momente de criză afective, ci și cauza problemei, adică stilul de viață. În acest caz se recomandă infuzia combinată de sunătoare. Aceasta se prepară dintr-un litru de apă, în care se pun la macerat 4 linguri de plantă. După 8 ore, preparatul se filtrează și se lasă deoparte. Planta rămasă după filtrare se fierbe într-o jumătate de litru de apă vreme de 5 minute și după răcire, se filtrează. În final, cele două extracte se amestecă. Infuzia obținută se bea în mai multe reprize, cu 30 minute înainte de mesele principale. Insomnii - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Este bine să se consume la ora 17 o cană de infuzie sau eventual se poate lua tinctură. Specialiștii au urmărit modul în care influențează somnul. În insomnii este foarte eficientă tinctura de sunătoare, care mărește perioada de somn profund, fără vise. Tinctura se ia de 3 ori pe zi, iar ultimele doze se administrează la orele 19-22. Se va lua câte o linguriță diluată cu 100 ml apă sau ceai. Se poate administra extractul de Sunătoare câte
1225
400 mg de 3 ori pe zi, ultima doză la ora 22. Este un tratament simplu, care va face somnul mai odihnitor și mai regenerant, chiar dacă nu va mări semnificativ perioada de timp în care dormim. În multe studii făcute în institute din Canada, Germania și Marea Britanie s-a analizat felul cum influențează Sunătoarea somnul. S-a constatat că Sunătoarea nu ne ajută să adormim mai repede, în schimb mărește perioada de somn profund fără vise (faza cea mai odihnitoare a somnului), mărește producția de melatonină (hormonul somnului odihnitor), face trezirea de dimineață mai ușoară. Insuficiență circulatorie - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Ajută la refacerea circulației în special periferice. Se pot de asemenea aplica ungeri cu ulei de sunătoare. Iritații cutanate - spălături cu ceai și apoi aplicarea de ulei sunt foarte eficiente. Leucoree - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Se pot face de asemenea și spălături vaginale zilnice. Luxații - se folosește uleiul în masaj ușor al zonei afectate. Maladii cardiace - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Se poate asocia și cu alte ceaiuri sau plante: Păducel, Unguraș, vâsc sau în funcție de natura afecțiunii. Meteosensibilitate - mai multe studii arată că pacienții care se confruntă cu stări de neliniște, dureri de cap, tulburări de somn și de concentrare, din cauza fenomenelor meteorologice, beneficiază din plin de pe urma tratamentului cu Sunătoare. Cel mai bine răspund la tratament pacienții care suferă din cauza vremii mohorâte, cu ceață și lumină redusă, Sunătoarea inducând o stare de tonus psihic, vioiciune și optimism. Se administrează extractele de Sunătoare, câte 800- 1000 mg pe zi, în cure de maxim 6 săptămâni, urmate de 2 săptămâni pauză.
Persoanele care au parte de neplăceri precum stări de neliniște, dureri de cap, tulburări de somn din cauza fenomenelor meteorologice pot încerca și tratamentul cu Sunătoare. În plus, se pare că Sunătoarea are efecte mai vizibile dacă este vorba despre persoane influențate de vremea mohorâtă, cu luminozitate redusă. Explicația constă în faptul că Sunătoarea induce un tonus psihic pozitiv. Se poate administra tinctură de Sunătoare, câte o linguriță de patru ori pe zi, în cure de cel mult o lună și jumătate 6 săptămâni urmate de o pauză. Sunătoarea se recomandă și în unele probleme digestive, cum ar fi colita de fermentație. În acest caz este eficientă pulberea de Sunătoare, câte o linguriță de 4 ori pe zi, în cure de câte o lună, urmate de 21 de zile de pauză. Sunătoarea se ia pe stomacul gol sau la minimum 2 ore după mese. Principiile active ale acestei plante reduc prezența bacteriilor de fermentație din intestine și ajută astfel la refacerea florei și la dispariția inflamației. Migrene - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Extern se poate să se ungă locul dureros cu ulei care este eficient în foarte multe cazuri. Nefrite - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Se indică având în vedere că distruge foarte mulți germeni patogeni și de asemenea este un calmant al durerii care apare de multe ori la aceste afecțiuni. Nevroze - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Se poate asocia cu Valeriană sau chiar cu Ciuboțica cucului sau Talpa gâștei. Nevralgii - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Nevralgia de trigemen - ungeri locale cu ulei aplicat cald. Obezitate și îngrășarea pe fondul dezechi-
1226
librelor emoționale - este necesar să spunem în acest context că, de fapt, nu există practic persoană care să se confrunte cu probleme de greutate și care să nu aibă o problemă afectivă care să stea la baza acestei tulburări de apetit alimentar. De aceea mulți medici din Germania și din Statele Unite au obținut rezultate remarcabile tratând pacienți obezi cu Sunătoare. Conferind o stare de tonus psihic și de vigilență, reducând simțitor suferința produsă de reducerea cantității de hrană, creând dispoziția pentru o viață activă și pentru sport, Sunătoarea este o adevărată plantă anti-obezitate. Prin tratamentul cu ea nu se urmărește doar pierderea câtorva kilograme, care se pun la loc la prima criză afectivă compensată de mâncare din belșug, ci se ajunge mult mai aproape de rădăcina problemei, care este stilul de viață. Se administrează extractul de Sunătoare câte 1-1,2 grame pe zi, luate fracționat, în reprize cu 30-60 de minute înainte de masă. Oboseală - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Oligurie - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Opăreli - florile de sunătoare 2 linguri se pun la 100 ml de ulei de in și se lasă la soare pentru 7 zile apoi se strecoară și se folosește prin tamponare în cazul opărelilor de orice natură. Pavor nocturn - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Plăgi - se aplică ulei sau tinctură diluată pentru efectul cicatrizant. Răni - se aplică ulei sau tinctură diluată pentru efectul cicatrizant. Răni deschise - se face o spălare cu tinctură de Sunătoare, după care se lasă rana la aer, pentru a se cicatriza rapid. Se fac 2-3 asemenea aplicații pe zi. Reduc durerea, previn infecția și accelerează procesul de vindecare și cicatrizare. Reumatism - 1 linguriță de plantă mărunțită la
250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Extern se poate aplica masaj cu ulei aplicat cald pentru calmarea durerii. Sciatică - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Extern se poate aplica masaj cu ulei aplicat cald pentru calmarea durerii. Scurgeri vaginale - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Se pot face de asemenea și spălături cu infuzie. Sindromul colonului iritabil - Persoanele care sunt predispuse la aceste afecțiuni ar trebui să facă, de 2-3 ori pe an, o cură cu infuzie combinată de Sunătoare și Busuioc (Ocinum basilicum). Se administrează câte un litru pe zi, în cure de 30 de zile. Acest remediu este un tonic digestiv blând, previne tulburările gastrice și intestinale datorate stresului, reglează apetitul. Sindrom premenstrual - mulțumită tratamentului cu Sunătoare se reduc considerabil nervozitatea ori tristețea, deficitul de atenție sau de concentrare, hiperexcitabilitatea psihică. La fel femeile aflate în perioada premergătoare menopauzei pot beneficia de pe urma tratamentelor cu pulbere de sunătoare. Se ia câte o linguriță de materie vegetală (pulbere) de 4 ori pe zi, timp de 28 de zile urmate de 10 zile de pauză. Observațiile făcute pe paciente, de către medicii americani Bratman (1997) și Rosenthal (1999) arată că dispoziția psihică a femeilor cu sindrom premenstrual este mult îmbunătățită cu ajutorul Sunătorii. Sunt reduse simptome cum ar fi iritarea psihică, depresia, deficitul de atenție și de concentrare hiper- excitabilitatea psihică, toate corelate cu perioada de dinaintea menstrelor sau chiar din timpul menstrelor. Aceiași medici au remarcat efecte similare ale Sunătorii în cazul tulburărilor de premenopauză. Se administrează pulberea de Sunătoare, câte o linguriță de 4 ori pe zi, în cure de 28 de zile, cu 10-14 zile de pauză. Sindrom psiho-vegetativ - 1 linguriță de plan-
1227
tă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Se poate folosi și tinctura diluată la aceste afecțiuni chiar și în combinații cu alte plante. Somnambulism - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Spondiloză - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Extern se poate aplica masaj cu ulei aplicat cald pentru calmarea durerii. Stări de iritabilitate - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Stimularea funcției hepatice - folosiți infuzia dintr-o linguriță de plantă uscată, mărunțită peste care se toarnă 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Această terapie este indicată și pentru tratarea hepatitei cronice evolutive, în ulcer gastric, colite cronice, colecistite, etc. Stomatite - gargară cu infuzie de mai multe ori pe zi. Stări de oboseală - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Se poate combina cu o alimentație adecvată bogată în vitamine și oligoelemente. Ten uscat - pentru întreținerea tenului uscat, sensibil, pentru estomparea ridurilor este util decoctul din 2 lingurițe de flori uscate la o cană de apă, fierte 5 minute la foc moderat, apoi spălați bine fața cu un tampon de vată înmuiat în el. Repetați tratamentul de cel puțin 2 ori pe săptămână. Tromboflebita - o clasă de substanțe active, numite cumarine, conținute de Sunătoare ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge și a migrației acestora. Ca atare se recomandă capsule cu extract de Sunătoare, câte 4-6 pe zi, în cure de 30 de zile, urmate de 15 zile de pauză pentru a preîntâmpina apariția acestei afecțiuni. Același extract de Sună-
toare este un foarte bun adjuvant pentru cei care vor să se lase de fumat, în condițiile în care acest viciu este un factor de risc important pentru tromboflebită. Tulburări de secreție biliară - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. În cazul secreției biliare insuficiente și pentru drenarea secrețiilor și chiar curățirea vezicii biliare se indică să se asocieze cu Ienupăr și cu suc proaspăt de lămâie. Tulburări de menopauză - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Se consumă suplimentar și Soia. Tulburări obsesiv compulsive - se administrează capsulele cu combinația de pulbere și extract de Sunătoare, câte 4-6 pe zi, în cure de 2 luni, urmate de o lună de pauză. Numeroși pacienți care au luat sunătoare pentru a se trata de alte afecțiuni au remarcat efectele pozitive ale Sunătoarei în cazul acestor tulburări. Studiile oficiale făcute pe această temă sunt deocamdată puține și contradictorii, dar pe baza observațiilor practice făcute de medici se poate afirma cu siguranță că în unele cazuri, cu ajutorul Sunătoarei, se pot obține rezultate pozitive pentru eliminarea acestor tulburări sau măcar pentru reducerea intensității și frecvenței lor. Ulcer gastric - folosiți infuzia dintr-o linguriță de plantă uscată, mărunțită peste care se toarnă 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Această terapie este indicată și pentru tratarea hepatitei cronice evolutive, în ulcer gastric, colite cronice, colecistite, etc. - Se prepară uleiul de Sunătoare. - În 500 ml ulei se va pune 50 g plantă mărunțită care a stat timp de 8 ore în 100 ml alcool alimentar de 70o . De aici se pot face 2 procedee: - Se pun plantele cu alcoolul și uleiul pe baia de apă și se fierbe timp de 2-3 ore, se mai lasă apoi 2-3 zile și apoi se strecoară. Se va pune la întuneric, în sticle bine închise. Se pun plantele într-o sticlă fără să fie îndesate și
1228
apoi se pune peste ele ulei se lasă la soare o perioadă de 4 săptămâni după care se strecoară. În ambele cazuri după strecurare este bine să se țină ferite de razele soarelui. Se păstrează tot la rece în sticle de culoare închisă. Administrare: Se va lua câte o linguriță de ulei după fiecare masă în dischinezii biliare, hepatite, afecțiuni neuro-vegetative, hepatite, boli biliare, gastrice, dureri reumatismale, contuzii, răni, etc. Ulcerele pielii - se aplică ulei sau tinctură diluată pentru efectul cicatrizant. Vaginite - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 1-3 căni pe zi în funcție de gravitatea afecțiunii și de afecțiune. Se pot face și spălături cu infuzie. Vânătăi - se ține o compresă cu tinctură de Sunătoare pe zona afectată. Va fi diminuată senzația de durere, leziunea se va vindeca mai rapid și va fi mult mai puțin evidentă în diferitele faze ale vindecării. Zona-Zoster - se aplică ulei sau tinctură diluată pentru efectul cicatrizant.
1229
SUSAI PĂDUREȚ
Mycelis muralis Fam. Compositae. Denumiri populare: creastanie, crestățea, făgețea, floarea-hoțului, floarea-lotrului, floareatâlharului, salată-câinească, susai de munte, susai de pădure, susai-pădureț, tâlhărea. Descriere: plantă erbacee perenă întâlnită din regiunea de deal la cea alpină la marginea pădurilor. Rizom gros și scurt, orizontal sau oblic, cu numeroase rădăcini. Tulpină înaltă de 30-120 cm, erectă, cilindrică, glabră, des frunzoasă, uneori numai în partea inferioară. Frunze mari, subțiri, glabre, cele inferioare pețiolate, cele superioare semiamplexicaule, penat sectate. Involucru cilindric. Flori galbene-aurii, puțin mai lungi decât involucrul. În tradiția populară: frunzele se puneau pe răni și tăieturi. Frunza verde sau uscată și muiată în apă caldă se aplica pe arsuri, pentru a grăbi vindecarea lor. De asemenea se folosește foarte mult pentru afecțiunile aparatului digestiv sub formă de ceai din 2 lingurițe de plantă fiartă 5 minute cu 250 ml apă. Se consumă 2-3 căni pe zi. Extern se aplică și plantele cataplasme. Compoziția chimică: puțin studiată. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: gastrită, răni cutanate, ulcer.
Preparare și administrare: - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi, câte unul cu 15 minute înainte de fiecare masă. Tratament de 2-3 luni pentru cicatrizarea ulcerului stomacal. În timpul tratamentului se exclud mâncărurile iritante și fumatul. - Pentru afecțiunile aparatului digestiv sub formă de ceai din 2 lingurițe de plantă fiartă 5 minute cu 250 ml apă. Se consumă 2-3 căni pe zi. Extern se aplică și plantele cataplasme. - Suc obținut din plantă proaspătă aplicată extern pe răni pentru cicatrizare. Se poate face de mai multe ori pe zi, până la vindecare. Mod de administrare pe afecțiuni: Gastrită - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi, câte unul cu 15 minute înainte de fiecare masă. Tratament de 2-3 luni pentru cicatrizarea ulcerului stomacal. În timpul tratamentului se exclud mâncărurile iritante și fumatul. Răni cutanate - Suc obținut din plantă proaspătă aplicată extern pe răni pentru cicatrizare. Se poate face de mai multe ori pe zi, până la vindecare. Ulcer -Pentru afecțiunile aparatului digestiv sub formă de ceai din 2 lingurițe de plantă fiartă 5 minute cu 250 ml apă. Se consumă 2-3 căni pe zi. Extern se aplică și plantele cataplasme.
1230
SUSAN
Sesamum indicum Fam. Pedaliaceae. Istoric: se crede ca semințele de susan au fost unul dintre primele condimente folosite de oameni. Cele mai vechi dovezi ale utilizării lor provin din legendele asiriene, care descriu obiceiul zeilor de a bea vin aromat cu semințe de susan înainte de crearea pământului. În orice caz, susanul se cultiva în văile Tigrului și Eufratului încă din anul 1600 î.Ch. Scrierile lui Herodot și Teofrast menționează această plantă. Este semnalată cultura ei în Siria și Mesopotamia. Pliniu cel Bătrân menționează cultura acestei plante în Grecia și Asia Mică. Egiptenii în Antichitate foloseau semințele de susan pentru tratarea astmului. Cunoscute în China de 2000 de ani, semințele de susan au fost folosite inițial ca medicament sub formă de pastă împotriva arsurilor și înțepăturilor de insecte. În povestea lui Ali Baba și a celor 40 de hoți, susamul era parola secretă pentru deschiderea peșterii comorilor (sezam este denumirea susanului în limba arabă). Sunt și faimoase de multe secole în Orientul Mijlociu și Orientul Îndepărtat, unde și-au câștigat reputația de afrodiziace, datorită conținutului de vitamină E și fier.
Descriere: plantă erbacee, anuală, de origine tropicală, cu rădăcina pivotantă, puțin dezvoltată, ramificație redusă. Tulpina dreaptă, cu 4-8 muchii, înaltă de 50-150 cm, ramificată, păroasă. Frunze opuse ovate în partea superioară a tulpinii, alterne și lanceolate la partea superioară, limb cu marginea întreagă sau dințată, cu peri rari pe fața superioară și pe nervurile feței inferioare, pețiol lung. Flori albe, galbene, violete, scurt pedunculate, actinomorfe, câte 1-3 la subsuoara frunzelor. Înflorire VII. Fruct capsulă dehiscentă, mucronată, lungă de circa 4 cm, pubescentă, cu 60-70 semințe așezate pe 4-8 coloane. Semințe mici turtite, ovale, de culoare variabilă (albă, gălbuie, cenușie sau neagră). Răspândire: astăzi se cultivă foarte mult în special în Asia. În România se cultivă în județele Constanța, ialomița, Teleorman, Giurgiu, Timiș și în sectorul agricol Ilfov. Compoziție chimică: semințele conțin substanțe grase 48-65%, substanțe proteice 24%, substanțe extractive ne azotate 14-18%, vitaminele B, D, E, F. Uleiul semi-sicativ și format din gliceridesteri ai acizilor oleic, linoleic, palmitic, stearic, arhinic, linoceric, fitostearine, alcooli superiori, compuși nesaponificabili, sezamol și sezamolin. Turtele rămase după extragerea uleiului conțin substanțe proteice, grăsimi, săruri minerale, etc. Acțiune farmacologică: semințele au efect calmant asupra sistemului nervos, sunt tonice digestive și datorită vitaminei K pe care o conțin joacă un rol important în coagularea sângelui. Uleiul este folosit în special la masaje terapeutice pentru efectul de calmarea durerilor diferite, folosit în nevralgii diverse. Sunt o sursă excepțională de calciu și o sursă foarte bună de proteine și magneziu. De asemenea sunt bogate în vitaminele B, îndeosebi niacină și acid folic. Semințele dau necesarul de zinc pentru organism fiind utile pentru dispariția stresului. Uleiul de susan este folosit în tratamentul purpurei trombopenice, trombopeniei esențiale și a unor
1231
stări hemoragice. - Câteva picături de ulei introduse în ureche ajută Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: la eliminarea cerumului și a durerii. afecțiuni digestive, arsuri, artrită, curățirea organismului, dureri de cap, dureri de urechi, hemoragii, întărirea imunității, lipsa vitaminelor și mineralelor din organism, nevralgii, nevroze, reumatism, stres. Industrie: din semințe prin presare la rece se extrage un ulei comestibil galben-deschis, cu gust fin, folosit în alimentație, în industria conservelor, la fabricarea margarinei, a produselor de cofetărie. Prin presare la cald se obține un ulei închis la culoare, cu gust neplăcut, utilizat la fabricarea săpunurilor, în industria hârtiei, indigoului, etc. Se poate folosi în alimentație după rafinare. Uleiul folosit prin presare (Oleum sesami) la rece este folosit în industria farmaceutică la prepararea unor soluții injectabile uleioase. Alimentație: uleiul este folosit în alimentație. Turtele pot fi întrebuințate la prepararea unor produse de cofetărie. Curățate de coajă și măcinate se obține așa numitul „tahân“ din care se prepară halvaua de cea mai bună calitate. În Orientul Mijlociu, semințele de susan se întrebuințau tradițional la prepararea celebrei tahini, o pastă groasă, asemănătoare ca textură cu untul de arahide, dar lipsită de grăsime. Presărate peste prăjituri sau pâine integrală sau adăugate în compoziția acestora, semințele de susan aduc un plus de substanțe nutritive și o aromă distinctă. Sunt un ingredient esențial al bucătăriei asiatice, uleiul de susan fiind ideal pentru salate și bucătăria wok. Preparare și administrare: În tratamente se pot folosi atât semințele cât și uleiul. Pentru terapii se mai folosesc și frunzele de susan, din care se prepară un decoct. - Semințele întregi sunt îmbunătățite prin prăjire ușoară, fără ulei, înainte de utilizare. Sunt gata când încep să sară în tigaie. Se păstrează în containere ermetice, la adăpost de lumină. - Uleiul de susan se aplică pe piele ca atare, nediluat. Se adaugă în proporție de 20-90% ca ingredient în preparate cosmetice. Aplicat în masaje, face minuni în ameliorarea oboselii organismului. Cel mai bine este să se maseze cu ulei de susan puțin încălzit, așa cum se procedează în Ayurveda, unde acest ulei este utilizat pe scară largă. 1232
ȘOFRAN
Crocus sativus Fam. Iridaceae. Denumiri populare: brândușă, șofran bun, șofran de grădină, șofran primăvăratec, șofran galben. Descriere: este o plantă originară din Persia, mult asemănătoare cu brândușa de primăvară. Perenă cultivată ce poate atinge 30-40 cm. Are un bulbo-tuber învelit în scuame reticulate. Frunzele numeroase se dezvoltă o dată cu florile, pe care adesea le întrec în lungime. Frunzele sunt lungi și înguste. Florile în număr de 1-3 sunt formate dintr-un periant care prezintă o parte inferioară tubulară divizată la vârf în 6 piese violete. Florile sunt violete cu dungi purpurii. Laciniile perigonului palid-violete, eliptice. Stigmatele divizate în 3 lancii de 1-4 cm lungime inegal denticulate. Fructul o capsulă ovală triunghiulară. Fructele sunt mici și albe. Planta este triploidă și de obicei nu produce semințe. La noi se găsește numai cultivată. Se folosesc în terapeutică stigmatele- Stigma crocii. Originară din Asia este cultivată mai ales în Spania și în părțile de sud ale Franței.
Istoric și întrebuințări: se spune că șofranul ar fi o plantă originară din Asia Mică și că ar fi fost adusă din Țara Sfântă de un cruciat, într-un baston scobit cu dibăcie. În vremurile de mult apuse, șofranul se bucura de o importanță comercială extraordinară, iar falsificarea lui era pedepsită cu severitate. În 1444 un falsificator, băcan în Nurenberg a fost ars pe același rug cu șofranul său falsificat. Se cultivă cu predilecție în Spania, Italia, Franța. Stigmatele sunt culese la deschiderea florilor și apoi uscate. Sunt necesare aproximativ 70.000 de stigmate pentru a obține 500 g de șofran și de 2,5 kg de stigmate proaspete pentru obținerea a 500 g de produs uscat. Pentru obținerea unui kg de șofran uscat este nevoie de 150.000 de flori (cultivate pe circa 2000 de metri pătrați. Acestea sunt spuse pentru a vedea de ce este așa de scump. Valorează cât greutatea sa în aur. Șofranul era folosit altădată ca să se obțină o băutură întăritoare care provoca buna dispoziție. Amatorii de mâncăruri grele își pot ușura digestia cu șofran. Se folosea încă din antichitate pentru condimentarea băuturilor și mâncărurilor, dar și pentru tratarea unor afecțiuni. În tradiția populară: plămădită în țuică cu măcriș și stânjen galben, se întrebuința contra gălbinării. Ceaiul din frunze se lua călduț, câte 2 ulcele pe zi în hemoroizi, iar cu decoctul plantei se făceau spălături. Recoltare: Din florile care se deschid la sfârșitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie se scot stigmatele cu o porțiune cât mai scurtă de stil și se usucă pe site încălzite deasupra unui jeratic. Din circa 1000 de flori se obțin 5 kg stigmate proaspete și 1 kg produs uscat. Caractere macroscopice. Filamente roșiiportocalii izolate sau unite câte 3 la bază printr-un mic filament galben al stilului, care nu trebuie să fie mai lung de 10 mm. Stigmatele sunt lungi de 1,5-3 cm, mai înguste în partea lor inferioară și se lărgesc în partea superioară în formă de cornet (cu o deschidere longitudinală) cu marginea superioară crenelată. Stigmatele sunt flexibile și catifelate. Mirosul este caracteristic, aromat, iar gustul amar. Compoziție chimică: o substanță de natură
1233
glicozidică: picrocrozidă (o substanță amară) care prin oxidare se scindează în două molecule de pirocrocină și o moleculă de crocină. Pirocrocina este un glicozid amar care se scindează în citral și glucoză. Safral se găsește în stare liberă. Vitamina B2 în cantitate mare. Crocina este un glicozid galben, care prin hidroliză dă un zahăr. Mai conțin și alte substanțe colorate: licopina și zeaxantina, precum și ulei volatil 0,3-1,4%, cu cineol și pinen. Substanțe grase până la 13%, ceară, iar polenul conține flavonozide. Acțiune farmacologică: tinctura în doze mici este un stimulator al sistemului nervos, stomahic amar, slab analgezic periferic, sedativ al tusei prin acțiunea sa asupra terminațiilor vagale. Tinctura în doze mari este narcotică și congestivă a sistemului nervos, emenagogă prin acțiunea directă asupra miometrului. Îmbunătățește digestia, stimulează circulația sângelui și reduce tensiunea arterială. Este eficient și în arterioscleroză. Exercită asupra uterului o acțiune sedativă fiind indicată în dismenoree dureroasă. Șofranul este un condiment cu un parfum foarte intens și cu un gust ușor amărui. Dacă se dizolvă în apă călduță se obține o soluție galben-portocalie. Este folosit încă din vechime pentru tratamentul multor boli și are un efect terapeutic demonstrat de studiile efectuate. Dacă este adăugat în mâncare are efect tonic asupra inimii, sistemului respirator și mai ales efect antitumoral. Șofranul are și proprietăți antioxidante, anticancerigene și antiinflamatorii, fiind un excelent stimulent digestiv. Grecii și arabii foloseau șofranul și ca afrodiziac, pentru că are proprietăți similare hormonilor. De asemenea romanii adăugau șofran în baie. Conform unor legende, femeile din Evul Mediu foloseau pomezi de păr cu șofran pentru a fi atrăgătoare. Șofranul are proprietăți carminative și sedative ale sistemului nervos, este emenagog și colorant. Este puternic aromatizant. Se mai întrebuințează drept condiment în industria lichiorurilor. Se indică în următoarele afecțiuni: afecțiuni biliare și hepatice, afecțiuni digestive, afecțiuni ginecologice, afecțiuni nervoase, afecțiuni respiratorii, anorexie, arterioscleroză, astm bronșic, atonie gastrică, balonări, bronșite, ciclul menstrual întâr-
ziat, dismenoree, dispepsii, frigiditate, hemoroizi, hipertensiune arterială, insomnie, isterie, meteorism, metroragii, nervozitate, tuse convulsivă. Precauții și contraindicații: Atenție! Planta este contraindicată în sarcină, putând provoca avortul, menoragii, etc. Atenție! Provoacă apariția ciclului întârziat. Atenție la falsificări! Șofranul fiind o plantă scumpă, adesea este falsificat sau substituit. Uneori se aduc din comerț numai filamentele stilului sub numele de feminel, care se deosebesc ușor de stigmat. Se amestecă cu stamine, cu petale care se taie în fâșii înguste și se răsucesc (petale de Calendula officinalis, Papaver rhoeas), care puse în apă se desfac și astfel pot fi ușor recunoscute. Uneori se substituie cu flori de Carthamus tinctorius, care are flori tubulare cu un stil lung simplu. Adeseori șofranul se falsifică cu stigmate epuizate în care caz nu se colorează în albastru prin tratare cu acid sulfuric concentrat. Pentru a-i mări greutatea, uneori se adaugă uleiuri grase, ceea ce se poate identifica prin apăsarea crocusului pe hârtie, știut fiind că produsul natural nu lasă pată grasă. Alteori se umectează cu sirop, glicerină, miere, pentru a-l menține umed. Acestea se pot verifica prin determinarea umidității. S-a observat de asemenea că acest produs se impurifică prin pudrare cu carbonat de calciu, sulfat de calciu sau de bariu ceea ce se poate constata prin determinarea cenușei care nu trebuie să depășească 7%. Toxicologie: Șofranul în doze mari poate produce intoxicații, manifestate prin vărsături, diaree, colici care pot deveni chiar mortale. Preparare și administrare: - 10-15 g de pistiluri de șofran macerate 3-4 ore în rachiu tare sau alcool de 70 de grade și administrate înainte de o petrecere, previn instalarea stării de beție și pot induce repulsia la abuzul de alcool. Metoda nu funcționează însă la persoanele care suferă de etilism cronic. Același ingredient macerat 24 ore într-un pahar cu vin roșu natural constituie un afrodiziac eficient, cu efecte rapide și durabile, cu excepția cazurilor când disfuncțiile organice sunt prea severe pentru a fi combătute cu astfel de stimulente.
1234
- Tinctură - 20 g de plantă mărunțită se va pune în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile agitând zilnic. După 15 zile se strecoară. Se va consuma diluat câte 5-10 picături în afecțiunile de mai sus, intern. Extern se poate aplica diluată. - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi în afecțiunile menționate. - Se poate adăuga în diferite preparate culinare. - Extern se poate face o alifie. Se va pune o bază grasă (unt, untură, lanolină) și se va amesteca 100 g cu 10-20 g de plantă transformată în praf. Se amestecă bine împreună, după care se poate pune în cutiuțe de capacitate mai mică. Se poate folosi la hemoroizi sau alte afecțiuni interne. - Infuzie din 15 g șofran (stigmate uscate) la 1 litru de apă, se fierbe și se lasă să infuzeze 15 minute. Se beau 1-3 căni pe zi, pentru alinarea durerilor din menstrele dureroase, sau pentru a crește senzațiile euforice și de fericire în timpul actului sexual, mai are și o acțiune sedativă calmând durerile uterine. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni biliare și hepatice - Se prepară din 1 linguriță plantă mărunțită puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. În funcție de afecțiune se poate asocia și cu alte plante. Se pot consuma până la 3 căni pe zi, o perioadă de 30 zile. Afecțiuni digestive - În afecțiunile grave se poate lua câte 1 linguriță de tinctură diluată cu 250 ml apă dar în cazul afecțiunilor digestive de mare utilitate este combinarea cu ceaiul de Ghimber, caz în care se poate da chiar și în caz de cancer. Se va lua timp de 30 zile în afecțiunile digestive, urmat de 10 zile pauză apoi se poate relua din nou același tratament. Afecțiuni ginecologice Infuzie din 15 g șofran (stigmate uscate) la 1 litru de apă, se fierbe și se lasă să infuzeze 15 minute. Se beau 1-3 căni pe zi, pentru alinarea durerilor din menstrele dureroase, sau pentru a crește senzațiile euforice și de fericire în timpul actului sexual, mai are și o acțiune sedativă calmând durerile uterine. Se mai poate folosi tinctura de Șofran câte 1 lin-
guriță de 3 ori pe zi cu 100 ml lichid, luat înaintea meselor cu 15 minute. Afecțiuni nervoase - tinctura de Șofran în doze mici este un stimulator al sistemului nervos, caz în care se vor lua câte 5-10 picături de tinctură diluate cu 100 ml apă. Pentru stimularea sistemului nervos se mai consumă multă vitamina B din drojdie de bere și ca sedativ se poate folosi împreună cu tinctura de Talpa gâștei care în acest fel este extrem de eficient. Afecțiuni respiratorii - se pun în 50 ml suc de morcovi o linguriță de tinctură de Șofran și 2 lingurițe de miere. Se va lua apoi în 3 porții în cursul zilei cu 15 minute înaintea meselor fiecare. Acest preparat ajută să se remedieze parenchimul pulmonar, ajută de asemenea la dispariția tusei și este un antibiotic ușor, care nu are nici un efect advers dacă nu aveți contraindicații la miere. Anorexie - tinctura de Șofran în doze mici este un stimulator al sistemului nervos, caz în care se vor lua câte 5-10 picături de tinctură diluate cu 100 ml apă. Pentru stimularea sistemului nervos se mai consumă multă vitamina B din drojdie de bere. Arterioscleroză - tinctura de Șofran câte 1 linguriță luată cu 100 ml apă se poate administra de 3 ori pe zi. Este extrem de eficientă împreună cu tinctura de Usturoi în părți egale pentru a curăța vasele de sânge de depuneri și a subția sângele lucru care ajută enorm la această afecțiune. Astm bronșic - se pun în 50 ml suc de morcovi o linguriță de tinctură de Șofran și 2 lingurițe de miere. Se va lua apoi în 3 porții în cursul zilei cu 15 minute înaintea meselor fiecare. Acest preparat ajută să se remedieze parenchimul pulmonar, ajută de asemenea la dispariția tusei și este un antibiotic ușor, care nu are nici un efect advers dacă nu aveți contraindicații la miere. Atonie gastrică - Se prepară din 1 linguriță plantă mărunțită puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. În funcție de afecțiune se poate asocia și cu alte plante. Se pot consuma până la 3 căni pe zi, o perioadă de 30 zile. Balonări - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru
1235
15 minute apoi se strecoară. Se poate în acest caz consuma împreună cu Chimion, Fenicul, etc. Bronșite - se pun în 50 ml suc de morcovi o linguriță de tinctură de Șofran și 2 lingurițe de miere. Se va lua apoi în 3 porții în cursul zilei cu 15 minute înaintea meselor fiecare. Acest preparat ajută să se remedieze parenchimul pulmonar, ajută de asemenea la dispariția tusei și este un antibiotic ușor, care nu are nici un efect advers dacă nu aveți contraindicații la miere. Ciclul menstrual întârziat - se poate lua tinctură câte 5 picături până la o linguriță în funcție de cum răspunde organismul la acest tratament. Se poate asocia și cu tinctură de Brânca ursului (Heracleum spondylium) în părți egale. Se face un tratament de 30 de zile. Dismenoree - Infuzie din 15 g șofran (stigmate uscate) la 1 litru de apă, se fierbe și se lasă să infuzeze 15 minute. Se beau 1-3 căni pe zi, pentru alinarea durerilor din menstrele dureroase, sau pentru a crește senzațiile euforice și de fericire în timpul actului sexual, mai are și o acțiune sedativă calmând durerile uterine. Se mai poate folosi tinctura de Șofran câte 1 linguriță de 3 ori pe zi cu 100 ml lichid, luat înaintea meselor cu 15 minute. Dispepsii - 10 picături de tinctură diluate la 100 ml apă luat de 3 ori pe zi este foarte eficient în cazurile în care se dorește o stimulare a metabolismului. Frigiditate - Infuzie din 15 g șofran (stigmate uscate) la 1 litru de apă, se fierbe și se lasă să infuzeze 15 minute. Se beau 1-3 căni pe zi, pentru alinarea durerilor din menstrele dureroase, sau pentru a crește senzațiile euforice și de fericire în timpul actului sexual, mai are și o acțiune sedativă calmând durerile uterine. Se mai poate folosi tinctura de Șofran câte 1 linguriță de 3 ori pe zi cu 100 ml lichid, luat înaintea meselor cu 15 minute. Hemoroizi - 1 linguriță de Șofran se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături locale de 3-4 ori pe zi, fiind unul dintre cele mai eficiente tratamente pentru a obține cicatrizarea rapidă. Pentru a se retrage însă venele mai repede trebuie să se facă tratament cu Sulfină, Castan, etc. Hipertensiune arterială - 10 picături de tinc-
tură diluate la 100 ml apă luat de 3 ori pe zi este foarte eficientă pentru scăderea tensiunii arteriale. Se poate asocia cu Vâsc (macerat), Păducel (în special tinctură). Se poate face un tratament de 30 zile urmat de 7 zile pauză, după care se poate relua. Insomnie - 1 linguriță de tinctură diluată cu 100 ml lichid se va lua cu 2 ore înainte de culcare pentru a asigura un somn liniștit. Se poate asocia cu Valeriană, Passiflora, Păducel, Sunătoare. Isterie - tinctura de Șofran în doze mici este un stimulator al sistemului nervos, caz în care se vor lua câte 5-10 picături de tinctură diluate cu 100 ml apă. Pentru stimularea sistemului nervos se mai consumă multă vitamina B din drojdie de bere, iar pentru efectul sedativ se va lua câte 1 linguriță de tinctură împreună cu Talpa gâștei tot tinctură se poate lua de 3 ori pe zi diluat în 100 ml lichid. Meteorism - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se poate în acest caz consuma împreună cu Chimion, Fenicul, etc. Metroragii - Infuzie din 15 g șofran (stigmate uscate) la 1 litru de apă, se fierbe și se lasă să infuzeze 15 minute. Se beau 1-3 căni pe zi, pentru alinarea durerilor din menstrele dureroase, sau pentru a crește senzațiile euforice și de fericire în timpul actului sexual, mai are și o acțiune sedativă calmând durerile uterine. Se mai poate folosi tinctura de Șofran câte 1 linguriță de 3 ori pe zi cu 100 ml lichid, luat înaintea meselor cu 15 minute. Nervozitate - Se prepară din 1 linguriță plantă mărunțită puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. În funcție de afecțiune se poate asocia și cu alte plante. Se pot consuma până la 3 căni pe zi, o perioadă de 30 zile. Se mai poate lua tinctură de șofran câte o linguriță diluată la 250 ml apă clocotită. Se poate lua de 3 ori pe zi. Tuse convulsivă - este indicat datorită efectului slab analgezic periferic și sedativ al tusei prin acțiunea sa asupra terminațiilor vagale. Se prepară din 1 linguriță plantă mărunțită puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere după gust dacă nu aveți contraindicații. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se poate asocia și cu alte plante: cea-
1236
pă, cimbru, pătlagină, podbal, nalbă, etc. Poate fi folosit și de către copiii mici.
1237
ȘOFRĂNAȘ
Carthamus tinctorius Fam. Compositae sau Asteraceae. Denumiri populare: crăpușnic, pintenoagă, șofran, șofrănel-roșu, șofrănel-prost. Descriere: plantă erbacee, anuală, oleaginoasă, medicinală. Rădăcina pivotantă, ramificată. Tulpina erectă cilindrică, netedă, glabră, înaltă 20-60 cm, mai mult sau mai puțin ramificată în partea superioară. Frunze sesile, lanceolate sau alungitovate, cu marginile spinos dințate, glabre, pieloase. Flori tubuloase, portocalii, mai târziu roșii, grupate în calatidii (diametrul 3-3,5 cm), cu foliole involucre, externe, verzi. Înflorire VII-VIII. Fruct achenă ovat alungită, cu marginile puțin mucheate albe. În tradiția populară: Se folosea ca și șofranul contra gălbinării, iar cu alte plante se folosea pentru răni, tăieturi. Decoctul florilor se lua de către femei la naștere pentru a naște mai ușor. Florile dospite în ulei erau folosite ca unguent la răni și tăieturi. Compoziție chimică: semințele conțin ulei gras, acizii linoleic, oleic, substanțe peptice, substanțe extractive neazotate, substanțe minerale. Alimentație - uleiul rafinat este folosit în diferite preparate culinare. Posedă deosebite calități dietetice. Consumat cu regularitate mai ales în salate scade colesterolul din sânge.
Industrie - din semințe se extrage uleiul, folosit în alimentație și la fabricarea margarinei. Împreună cu uleiul de susan sau de arahide este întrebuințat la prepararea unui unt vegetal de cea mai bună calitate. Folosit în industria vopselelor, lacurilor și ca materie primă pentru prepararea vitaminei F. Din flori se extrage un colorant galben sau portocaliu folosit în industria cosmetică, de medicamente, alimentară și pentru vopsirea în diferite nuanțe de galben. Acțiune farmacologică: se folosesc florile și fructele. Ajută ca emolient și antiseptic în afecțiunile bronhice, prin fluidificarea și eliminarea sputei, antiinflamatoare, bacteriostatic, behic, antitusiv, laxativă și chiar purgativ (uleiul). Elimină apa în exces prin eliminare urinară. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: ascită, bronșită, boli intestinale, constipație, hidropizie, răni, reumatism, tuse astmatică și tuse convulsivă. Preparare și administrare: - 1 linguriță de flori uscate și mărunțite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi o perioadă de 3 luni. - 1 linguriță rasă de fructe se pune la 250 ml apă. Se fierb apoi pentru 5 minute și se strecoară. Se poate consuma 1-2 căni în cazul hidropiziei. - Ulei 500 ml peste care se va pune 50 g de flori mărunțite se pune la soare timp de 4 săptămâni. Se va strecura apoi și se poate folosi extern. Mod de administrare pe afecțiuni: Ascită - Ulei 500 ml peste care se va pune 50 g de flori mărunțite se pune la soare timp de 4 săptămâni. Se va strecura apoi și se poate folosi extern. Bronșită - 1 linguriță de flori uscate și mărunțite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi o perioadă de 3 luni. Boli intestinale - 1 linguriță de flori uscate și mărunțite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi o perioadă de 3 luni. Constipație - 1 linguriță de flori uscate și mărunțite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se aco-
1238
peră pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi o perioadă de 3 luni. Se consumă însă și semințe de Dovleac în funcție de toleranța individuală. Hidropizie - 1 linguriță rasă de fructe se pune la 250 ml apă. Se fierb apoi pentru 5 minute și se strecoară. Se poate consuma 1-2 căni în cazul hidropiziei. Răni - Ulei 500 ml peste care se va pune 50 g de flori mărunțite se pune la soare timp de 4 săptămâni. Se va strecura apoi și se poate folosi extern. Este și dezinfectant și ajută la cicatrizare. Reumatism -Ulei 500 ml peste care se va pune 50 g de flori mărunțite se pune la soare timp de 4 săptămâni. Se va strecura apoi și se poate folosi extern. Util și pentru calmarea durerilor. Tuse astmatică și tuse convulsivă - 1 linguriță de flori uscate și mărunțite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi o perioadă de 3 luni. Se poate asocia și cu alte plante medicinale.
1239
ȘOPÂRLIȚĂ
Succisa pratensis Fam. Dipsacaceae. Denumiri populare: călugășoară, coroniță, floarea-văduvelor, floricele de flori albe, mușcatadracului, ochiul-șarpelui, plescăiță, ruin-alb, șopârlaiță. Descriere: plantă erbacee, perenă, întâlnită prin fânețe, locuri mlăștinoase, până în regiunea alpină. Rizom scurt cu multe rădăcini. Tulpini una sau mai multe erecte, pronunțat costate, înalte de 3-45 cm. Frunze profund cordate, vârful obtuz, cu numeroase puncte întunecat-roșiatice, lung pețiolate, desprinse din rizom. Pe tulpină există o singură frunză sesilă, mai mult sau mai puțin amplexicaulă. Flori albe, grupate câte una în vârful tulpinii. Caliciul din 5 sepale. Corola din 5 petale ovat rotunde sau eliptice, cu 5-15 nervuri galbene-castanii sau verzui. Androceul din 5 stamine cu antere albe și 5 staminodii simple. Gineceul cu ovar unilocular și 4 stigmate sub sesile. Înflorire în lunile VII-IX. Fructe capsule ce se deschid terminal prin valve. Semințe castanii deschise, puțin arcuite. În tradiția populară: decoctul plantei se folosea la răni, tăieturi, impetigo, tricofiție și alte boli de piele. Ceaiul sau decoctul tulpinilor florifere se lua în răceală și boli de stomac. Fierte cu busuioc se luau contra buboaielor și antraxului. Se mai făceau băi la reumatism, dureri de mijloc și altele. Compoziție chimică: părțile aeriene sunt bogate în tanin.
Acțiune farmacologică: astringentă prin precipitarea proteinelor folosită mai ales în afecțiunile digestive sau dermatologice. Datorită faptului că are foarte mult tanin. Aplicate pe piele sub diferite forme formează prin precipitare o peliculă care este un bun protector care nu dă voie să se mai înmulțească bacteriile. Se poate folosi de asemenea ca antidot în diferite forme de otrăviri accidentale. Extern este astringent și dezinfectant. Principiile active îi conferă proprietăți laxative, purgative, stomahice, stimulente ale musculaturii netede uterine, cicatrizante, antiputride, ruminatoare și diuretice. Favorizează creștere peristaltismului intestinal în special al intestinului gros, favorizează digestia. Acționează asupra epiteliului renal favorizând diureza. Extern ajută la cicatrizarea rănilor și elimină procesul de putrefacție. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afte, constipație, dermatoze diverse, diaree, dureri diverse (aplicare externă), echimoze, eczeme zemuinde, escare, gălbinare, hepatită, hiperaciditate gastrică, leucoree, mâncărimi de piele, metroragii, răni chiar supurate, stomatite, ulcere de gambă. Preparare și administrare: - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se ia câte 1 lingură din preparat de mai multe ori pe zi. Se poate face un tratament de 60 de zile maximum. - 250 ml lapte se pune în el 1-2 lingurițe de rădăcină mărunțită și se lasă la macerat la temperatura camerei pentru 12 ore (de seara până dimineața). Se consumă în cursul întregii zile în cazul icterului și a hepatitei. - Sirop din flori și frunze mărunțite. Se vor pune 50 g de plantă mărunțită care se va fierbe într-un litru de apă timp de 30 minute. Se vor strecura apoi și se va pune la fiecare 100 ml de lichid 50 g de zahăr. Se fierbe până capătă consistența unui sirop. Se va lua câte o linguriță diluată de trei ori pe zi în afecțiunile interne. Extern: - 1 lingură de pulbere se fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături sau tamponamente pe rănile vechi, escare, etc. Se face de mai multe ori pe zi, cu pansamente sterile.
1240
Mod de administrare pe afecțiuni: Afte - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se ia câte 1 lingură din preparat de mai multe ori pe zi. Se poate face un tratament de 60 de zile maximum. Se va clăti gura de mai multe ori pe zi obligatoriu după fiecare masă. Constipație - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se ia câte 1 lingură din preparat de mai multe ori pe zi. Se poate face un tratament de 60 de zile maximum. Dermatoze diverse - 1 lingură de pulbere se fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături sau tamponamente pe rănile vechi, escare, etc. Se face de mai multe ori pe zi, cu pansamente sterile. Diaree - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se ia câte 1 lingură din preparat de mai multe ori pe zi. Se poate face un tratament de 60 de zile maxim. Dureri diverse (aplicare externă) - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se ia câte 1 lingură din preparat de mai multe ori pe zi. Se poate face un tratament de 60 de zile maximum. Echimoze - 1 lingură de pulbere se fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături sau tamponamente pe rănile vechi, escare, etc. Se face de mai multe ori pe zi, cu pansamente sterile. Eczeme zemuinde - 1 lingură de pulbere se fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături sau tamponamente pe rănile vechi, escare, etc. Se face de mai multe ori pe zi, cu pansamente sterile. Escare - 1 lingură de pulbere se fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături sau tamponamente pe rănile vechi, escare, etc. Se face de mai multe ori pe zi, cu pansamente sterile. Se va folosi și propolis în acest caz (tinctură sau unguent). Gălbinare - 250 ml lapte se pune în el 1-2 lingurițe de rădăcină mărunțită și se lasă la macerat
la temperatura camerei pentru 12 ore (de seara până dimineața). Se consumă în cursul întregii zile în cazul icterului și a hepatitei. Se va asocia cu Anghinare. Hepatită - 250 ml lapte se pune în el 1-2 lingurițe de rădăcină mărunțită și se lasă la macerat la temperatura camerei pentru 12 ore (de seara până dimineața). Se consumă în cursul întregii zile în cazul icterului și a hepatitei. Se poate asocia foarte bine cu Armurariu. Hiperaciditate gastrică - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se ia câte 1 lingură din preparat de mai multe ori pe zi. Se poate face un tratament de 60 de zile maxim. Se va suplimenta și consumul de legume proaspete crude sau sub formă de suc. De asemenea fructele crude pot produce alcalinizarea stomacului. Leucoree - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se ia câte 1 lingură din preparat de mai multe ori pe zi. Se poate face un tratament de 60 de zile maximum. Se poate face și spălătură vaginală seara dar în combinație cu Gălbenele. Mâncărimi de piele - 1 lingură de pulbere se fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături sau tamponamente pe rănile vechi, escare, etc. Se face de mai multe ori pe zi, cu pansamente sterile. Metroragii - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se ia câte 1 lingură din preparat de mai multe ori pe zi. Se poate face un tratament de 60 de zile maximum. Se poate face și spălătură vaginală seara dar în combinație cu Gălbenele. Răni chiar supurate - 1 lingură de pulbere se fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături sau tamponamente pe rănile vechi, escare, etc. Se face de mai multe ori pe zi, cu pansamente sterile. Stomatite - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se ia câte 1 lingură din preparat de mai multe ori pe zi. Se
1241
poate face un tratament de 60 de zile maximum. Se va clăti gura de mai multe ori pe zi obligatoriu după fiecare masă. Ulcere de gambă - 1 lingură de pulbere se fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături sau tamponamente pe rănile vechi, escare, etc. Se face de mai multe ori pe zi, cu pansamente sterile.
1242
ȘOPÂRLIȚA ALBĂ
ȘOPÂRLAIȚĂ
Veronica latifolia sau orchidaea Fam. Scrophulariaceae. Parnasia palustris Fam. Saxifragaceae. Denumiri populare: pleșcaiță. Descriere: plantă ierboasă care crește prin fânețele umede, pășunile mlăștinoase și pe marginea pâraielor din regiunea montană. În tradiția populară: se folosea pentru legături și oblojeli la gât de pleșcaiță sau șopârlaiță, iar cu decoctul se făcea gargară. Se mai folosea la spălături pentru opăreli. Fiartă în vin, cu floare de mălin alb și flori de trifoi mare alb, se lua dimineața, pe inima goală pentru leucoree.
Denumiri populare: iarba șarpelui. Descriere: plantă ierboasă cu tulpina păroasă și flori albastre sau roșiatice. Crește prin păduri și tufișuri, pe pante și stâncării. În tradiția populară: planta era folosită contra durerilor de gât „șopârlaiță“ cum se numeau popular. Se fierbea, cu zeama obținută se făcea gargară iar cu ce rămânea se făceau împachetări sau cataplasme la gât. Șopârlaiță se mai numea și o boală a vitelor, contra căreia li se dădea apa în care se fierbea planta.
1243
ȘTEVIE
Rumex patientia și crispus Fam. Polygonaceae. Denumiri populare: dragomir, măcriș de grădină, măcrișul cucului, șteghie, ștevie rădăcini, ștege. Descriere: plantă erbacee, perenă, cultivată în grădini ca plantă culinară., întâlnită și în flora spontană în locurile deschise cum ar fi poienile, marginea pădurilor, pășunile. Rădăcină pivotantă, cu ramificații secundare. Tulpină erectă ramificată înaltă de 1-2 m. Frunze mari, ovat lanceolate, cu marginea ușor ondulată, gust acrișor amărui. Flori verzui câte 10-16, într-un glomerul, grupate în racem paniculiform. Înflorire VI-VII. Fruct nucule triedrice, brune. În tradiția populară: seva frunzelor se storcea pe bube. Cu zeama din frunze și rădăcini pisate se vindecau bubele dulci și eczemele, erizipelul, etc. Ceaiul din semințe cu coajă de porumbar, se bea pentru vărsături. Rădăcina pisată se plămădea în rachiu, care se lua pentru dureri interne. Se mai dădea și la vitele care urinau sânge, sau pentru a nu deveni sterpe. Se fierbea cu stirigoaie, iar decoctul se folosea contra scabiei. Compoziția chimică: frunzele conțin protide, emodine, acid oxalic, acid crisofanic (care este un
foarte bun laxativ), mici cantități de grăsimi, vitamina C, K, clorofilă, săruri minerale (calciu, potasiu, fier, magneziu, etc), etc. Acțiune farmacologică: astringentă, antiemetică, depurativă, digestivă, laxativă, diuretică, purgativă (în funcție de doză), remineralizantă, tonică, topică. Distruge o serie de microbi inclusiv stafilococul. Are aceleași indicații ca și spanacul. Este recunoscută mai ales pentru acțiunea laxativă datorită acidului crisofanic. Se folosește foarte mult în afecțiunile pielii cu zeamă de frunze și rădăcini pisate vindecându-se bubele dulci, abcesele, furunculele, impetigo, pecinginea, ulcerul cutanat, eczemele sau erizipelul. Ceaiul din semințe de ștevie și coajă de porumbar se dă în cazul vărsăturilor. Frunzele sale se folosesc ca depurativ, tonic digestiv, vitaminizant. Cercetări recente au arătat efectele extraordinare ale acestei plante contra diabetului și obezității. Este un excelent tonic de primăvară, care întărește organismul în ansamblu și se poate lua perioade mi lungi. Remarcăm faptul că frunzele acestea sunt foarte indicate în afecțiunile endocrine și de asemenea nu au efecte secundare nedorite. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: abces, adenite, afecțiuni hepatice, anemie, atonie digestivă (gastrică), afecțiuni ale sângelui, blocaj urinar, boli endocrine, constipație, diabet, diaree, dizenterie, erizipel, furuncule, hemoptizie, hemoragii uterine, hemoroizi, hernie, icter, impetigo, insuficiență hepatică, intoxicații, laringită, leucoree, obezitate, pecingine, pneumonie, reumatism, scabie, scorbut, scrofuloză, sifilis, stafilococ, tuberculoză, tulburări de tranzit intestinal, tuse, ulcer cutanat, ulcer gastric și duodenal, vărsături. Precauții și contraindicații: Ștevia este contraindicată în sarcină, alăptare, obstrucții biliare și intestinale, diabet, ulcer, boli hepatice și renale, tuberculoză. Ștevia este contraindicată tuturor celor cu afecțiuni care rețin în organism calculi renali sau biliari cu oxalați, gută, etc. Nu se folosește mai mult de 10 zile. Toxicologie: Ștevia supradoza este toxică și provoacă vomă, alergie, diaree, crampe abdominale și pierderea po-
1244
tasiului din organism. Ștevia uneori provoacă uremie. Preparare și administrare: Proaspătă - Se poate consuma ca atare crudă în diferite salate, eventual în amestec cu frunze de salată verde. Se poate folosi la afecțiunile interne enumerate mai sus. Se taie mărunt, se adaugă sare, oțet și puțin ulei după gust și se consumă de 3 ori pe zi. Frunzele de ștevie pot fi consumate crude primăvara când sunt fragede și au un gust foarte puțin acrișor, asemănător cu cel al spanacului. După culegere ele se curăță de părțile uscate sau stricate, spălându-se apoi una câte una. Se toacă mărunt, se pot amesteca cu salată verde (în proporții egale), cu frunze de pătrunjel tăiate fin, ulei și zeamă de lămâie. Această salată se consumă în special ca aperitiv. Rădăcină proaspătă - rădăcina proaspătă conține cantități mari de vitamina C. Se spală și apoi se rade o cantitate de o linguriță care se poate consuma, eventual cu apă dacă nu o puteți consuma așa cum este. Se ia câte o linguriță de 3 ori pe zi. Este bine să se ia cu 30 minute înaintea meselor principale. -Preparate culinare: ciorbe, etc. Se poate consuma singură sau în amestec cu altele (salată, etc). Se taie mărunt și se adaugă sare, oțet sau suc de lămâie și puțin ulei după gust, iar apoi se poate consuma de 3 ori pe zi această salată. Pulbere - 1 linguriță de plantă uscată măcinată se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se va înghiți cu puțină apă. Se ia de 3 ori pe zi. Se folosește la afecțiunile interne enumerate. Infuzie - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 2-3 căni pe zi în afecțiunile menționate. Infuzie - 20-30 g frunze se pun la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute și apoi se poate strecura sau se poate consuma cu frunze cu tot pentru acțiunea purgativă, laxativă și pentru cea diuretică. Se consumă zilnic dacă este nevoie. Rădăcină proaspătă rasă se consumă câte o linguriță de 3 ori pe zi. În scorbut, intoxicații, reumatism, tuberculoză, etc.
Decoct - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 2-3 căni pe zi în afecțiunile menționate. Se consumă în afecțiunile sângelui, dar și în celelalte menționate. Se poate aplica și pe afecțiunile pielii sub formă de spălătură sau comprese muiate în acest ceai. Decoct concentrat -2 lingurițe de rădăcină mărunțită se va fierbe timp de 15 minute. Se strecoară. Se pun comprese pe afecțiunile externe. Cataplasme - Frunze fierte se aplică cataplasme pe locurile afectate, extern. Unguent -50 g de rădăcină mărunțită se va pune în 250 ml ulei vegetal. Se fierbe pe baie de apă timp de 3 ore. Se strecoară. În cazul în care se dorește să se facă o alifie se mai poate adăuga după strecurare și ceară de albine și se va încălzi pentru topirea cerii. Unguent - Frunze fierte și amestecate cu o cantitate egală de untură se pun pe furuncule pentru maturarea lor. Se poate folosi și la alte afecțiuni ale pielii. Se unge în strat subțire de 2-3 ori pe zi. Mod de administrare pe afecțiuni: Abces - frunze proaspete se fierb în puțină apă apoi se strecoară. Se amestecă apoi cu o cantitate egală de untură de porc sau unt și se aplică pe locurile afectate de 2-3 ori pe zi, cu rolul de a grăbi maturarea și eliminarea puroiului, iar apoi pentru o mai rapidă cicatrizare. Adenite - 50 g de rădăcină mărunțită se va pune în 250 ml ulei vegetal. Se fierbe pe baie de apă timp de 3 ore. Se strecoară. În cazul în care se dorește să se facă o alifie se mai poate adăuga după strecurare și ceară de albine și se va încălzi pentru topirea cerii. Se aplică de 3-4 ori pe zi în strat subțire. Afecțiuni hepatice - rădăcina proaspătă conține cantități mari de vitamina C. Se spală și apoi se rade o cantitate de o linguriță care se poate consuma, eventual cu apă dacă nu o puteți consuma așa cum este. Se ia câte o linguriță de 3 ori pe zi. Este bine să se ia cu 30 minute înaintea meselor principale. Anemie - o salată din frunze de Ștevie, frunze de Urzică (frecate cu sare, pentru a nu avea efect urticant) și măcriș iepuresc este un extraordinar remediu contra anemiei. Toate aceste plante, pe lân-
1245
gă faptul că au un conținut destul de mare de fier ajută și la asimilarea de către organism a acestui oligoelement din alimente (gălbenușul de ou este cea mai bună sursă de fier cu condiția să fie asimilat). Medicina populară mai recomandă și decoctul din rădăcină de Ștevie, culeasă primăvara, contra anemiei. Atonie digestivă (gastrică) - se poate consuma proaspăt sau sub orice altă formă contribuind la reglarea activității intestinale și stimulând activitatea ficatului și secrețiilor gastrice. Se poate folosi o perioadă de 30 de zile singură sau în combinație și cu alte tratamente. Afecțiuni ale sângelui - o linguriță de rădăcină mărunțită proaspătă sau uscată se pune la 250 ml apă și se fierbe pentru 15 minute, după care se strecoară. Se pot consuma câte 3 căni de decoct din acesta pe zi, pentru faptul că ajută la curățirea organismului de toxinele acumulate. Se poate folosi singur sau în diferite combinații cu alte plante. Este bine ca tratamentul să nu dureze mai mult de 30 de zile. Blocaj urinar - 1 linguriță de plantă mărunțită proaspătă sau uscată se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se va consuma câte 1-3 căni pe zi. Se poate folosi împreună și cu alte plante diuretice în acest caz. Boli endocrine - rădăcina proaspătă conține cantități mari de vitamina C. Se spală și apoi se rade o cantitate de o linguriță care se poate consuma, eventual cu apă dacă nu o puteți consuma așa cum este. Se ia câte o linguriță de 3 ori pe zi. Este bine să se ia cu 30 minute înaintea meselor principale. Constipație - Se pun 20-30 g frunze mărunțite într-un litru de apă pentru 24 ore. Se strecoară și se consumă în cursul zilei pentru efectul depurativ și în caz de constipație cronică. Este un laxativ ușor 100% natural care nu dă dependență. Este bogată în săruri de calciu, potasiu, fier, magneziu și în vitamina C, având o compoziție asemănătoare spanacului. Diabet - consumul șteviei în special proaspătă sub orice formă, atât frunzele cât și rădăcina contribuie la diminuarea cantității de zahăr din sânge și totodată la o mai bună funcționare a pancreasului.
Consumată în salate, proaspătă și neprelucrată termic, ștevia are efecte hipogliceminte directe, reglează nivelul zahărului din sânge și micșorează pofta de dulciuri. Pentru prevenirea și tratarea formelor ușoare de diabet, consumul de ștevie este indicat mai ales în lunile de primăvară. În această perioadă este recomandat să se consume de 5 ori pe săptămână, vreme de o lună, cel puțin 100 g frunze proaspete. Diaree și dizenterie - se ia câte 1 linguriță de rădăcină proaspăt rasă și se consumă de 3 ori pe zi. Are pe lângă vitamine și tanin care contribuie la diminuarea diareei. Erizipel - 50 g de rădăcină mărunțită se va pune în 250 ml ulei vegetal. Se fierbe pe baie de apă timp de 3 ore. Se strecoară. În cazul în care se dorește să se facă o alifie se mai poate adăuga după strecurare și ceară de albine și se va încălzi pentru topirea cerii. Se aplică de 3-4 ori pe zi în strat subțire. Furuncule - frunze proaspete se fierb în puțină apă apoi se strecoară. Se amestecă apoi cu o cantitate egală de untură de porc sau unt și se aplică pe locurile afectate de 2-3 ori pe zi, cu rolul de a grăbi maturarea și eliminarea puroiului, iar apoi pentru o mai rapidă cicatrizare. Hemoptizie - se poate folosi rădăcina proaspătă care are și efect hemostatic și totodată conține o serie de vitamine care sunt necesare în acest caz. Se poate lua în funcție de toleranța individuală. Hemoragii uterine - se pun 2 linguri de rădăcină mărunțită la 500 ml apă și se fierbe pentru o perioadă de 15 minute, după care se strecoară și se fac spălături vaginale care vor diminua cantitatea de sânge. De asemenea se poate lua și intern infuzie din frunze. 1 linguriță de frunze mărunțite puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi pentru 15 minute și se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi cu rolul de a diminua hemoragia. Se poate asocia și cu alte plante. Hemoroizi - 50 g de rădăcină mărunțită se va pune în 250 ml ulei vegetal. Se fierbe pe baie de apă timp de 3 ore. Se strecoară. În cazul în care se dorește să se facă o alifie se mai poate adăuga după strecurare și ceară de albine și se va încălzi pentru topirea cerii. Se aplică de 3-4 ori pe zi în strat subțire. Intern se poate consuma ștevie sub
1246
orice formă pentru a ajuta la eliminarea toxinelor din organism. Hernie - frunze proaspete se fierb în puțină apă apoi se strecoară. Se amestecă apoi cu o cantitate egală de untură de porc sau unt și se aplică pe locurile afectate de 2-3 ori pe zi. Este un tratament simplu care în anumite cazuri a ajutat foarte mult. Icter - rădăcina proaspătă conține cantități mari de vitamina C. Se spală și apoi se rade o cantitate de o linguriță care se poate consuma, eventual cu apă dacă nu o puteți consuma așa cum este. Se ia câte o linguriță de 3 ori pe zi. Este bine să se ia cu 30 minute înaintea meselor principale. Impetigo - 50 g de rădăcină mărunțită se va pune în 250 ml ulei vegetal. Se fierbe pe baie de apă timp de 3 ore. Se strecoară. În cazul în care se dorește să se facă o alifie se mai poate adăuga după strecurare și ceară de albine și se va încălzi pentru topirea cerii. Se aplică de 3-4 ori pe zi în strat subțire. Insuficiență hepatică - rădăcina proaspătă conține cantități mari de vitamina C. Se spală și apoi se rade o cantitate de o linguriță care se poate consuma, eventual cu apă dacă nu o puteți consuma așa cum este. Se ia câte o linguriță de 3 ori pe zi. Este bine să se ia cu 30 minute înaintea meselor principale. Intoxicații - 1 linguriță de plantă mărunțită proaspătă sau uscată se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se va consuma câte 1-3 căni pe zi. Laringită - 1 linguriță de plantă mărunțită proaspătă sau uscată se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se va consuma câte 1-3 căni pe zi. Se va consuma caldă și eventual cu miere de albine dacă nu aveți contraindicații. Leucoree - intern 1 linguriță de plantă mărunțită proaspătă sau uscată se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se va consuma câte 1-3 căni pe zi. 2 lingurițe de rădăcină mărunțită (proaspătă sau uscată) se pun la 500 ml apă și se fierb pentru 30 minute, apoi se strecoară și se vor face spălături vaginale cu irigatorul seara. Este bine să alterneze și cu Gălbenele (Calendula officinalis) de exemplu.
Adică într-o zi să se folosească ștevie și în următoarea gălbenele, apoi se reia din nou. Se va face tratament până la trecerea afecțiunii. Obezitate - dimineața la 5-10 minute după trezire, se consumă 60-70 g de frunze crude de Ștevie, sub forma unei salate simple, doar cu puțin ulei virgin de măsline și bine acrită cu zeamă de lămâie. Este important să nu mâncăm și să nu bem nici un fel de lichid înainte de a consuma această salată. În lipsa fluidelor din stomac, va fi favorizată digestia și asimilarea de către organism a unor pigmenți de ștevie, care au un efect important în reglarea greutății corporale, dar și la întinerirea organismului. Suplimentar, la începutul fiecărei mese din timpul zilei, consumați 150-200 g de mâncare caldă de ștevie, adică frunze bine tocate și fierte, în care se adaugă numai sare, ulei și puțin bulion. Este una dintre mâncărurile cele mai sărace în calorii, fiind în schimb foarte bogată în fibre alimentare. Pecingine - 50 g de rădăcină mărunțită se va pune în 250 ml ulei vegetal. Se fierbe pe baie de apă timp de 3 ore. Se strecoară. În cazul în care se dorește să se facă o alifie se mai poate adăuga după strecurare și ceară de albine și se va încălzi pentru topirea cerii. Se aplică de 3-4 ori pe zi în strat subțire. Pneumonie - salata de Ștevie are efecte stimulente imunitare, expectorante și antibacteriene. La bolnavii de tuberculoză și pneumonie consumul frunzelor de Ștevie reduce transpirațiile nocturne și diminuează intensitatea și frecvența acceselor de tuse. În Ardeal se administrează sucul de Ștevie amestecat cu miere în proporție de 1:2 pentru a ajuta organismul să lupte eficient cu infecțiile respiratorii grave. Reumatism - 1 linguriță de plantă mărunțită proaspătă sau uscată se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se va consuma câte 1-3 căni pe zi. Aceasta contribuie la eliminarea toxinelor din organism și prin aceasta la diminuarea durerilor. Se poate face o cură cu Ștevie consumată sub formă de salată, minimum 100 g zilnic, care are efecte puternic depurative, antioxidante și antiinflamatoare articulare. Planta este eficientă mai ales în formele degenerative ale reumatismului, unde sub-
1247
stanțele cu efect antioxidant pe care le conține au darul de a opri procesele de distrugere a țesuturilor cartilaginoase din articulații. Scabie - se fac băi cu ștevie care are posibilitatea de a face să dispară această afecțiune mai ales dacă se aplică și preparate cu sulf. Scorbut - rădăcina proaspăt rasă conține cantități importante de vitamina C utilă în tratarea scorbutului. Se vor consuma câte o linguriță de 3 ori pe zi. Scrofuloză - 50 g de rădăcină mărunțită se va pune în 250 ml ulei vegetal. Se fierbe pe baie de apă timp de 3 ore. Se strecoară. În cazul în care se dorește să se facă o alifie se mai poate adăuga după strecurare și ceară de albine și se va încălzi pentru topirea cerii. Se aplică de 3-4 ori pe zi în strat subțire. Sifilis - 1 linguriță de plantă mărunțită proaspătă sau uscată se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se va consuma câte 1-3 căni pe zi. Se poate consuma perioade lungi de timp și se poate lua împreună și cu alte plante. Stafilococ - infuzie din plantă. 1-2 lingurițe se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute și apoi se strecoară. Se fac tamponări externe cu ceai și intern se poate să se consume 3 căni de ceai. Are efecte antibiotice contra stafilococului. Tuberculoză - rădăcina proaspătă conține cantități mari de vitamina C. Se spală și apoi se rade o cantitate de o linguriță care se poate consuma, eventual cu apă dacă nu o puteți consuma așa cum este. Se ia câte o linguriță de 3 ori pe zi. Este bine să se ia cu 30 minute înaintea meselor principale. Salata de Ștevie are efecte stimulente imunitare, expectorante și antibacteriene. La bolnavii de tuberculoză și pneumonie consumul frunzelor de Ștevie reduce transpirațiile nocturne și diminuează intensitatea și frecvența acceselor de tuse. În Ardeal se administrează sucul de Ștevie amestecat cu miere în proporție de 1:2 pentru a ajuta organismul să lupte eficient cu infecțiile respiratorii grave. Tulburări de tranzit intestinal - în doze mici datorită faptului că au în compoziție taninuri, frunzele uscate de Ștevie au o acțiune antidiareică. În doze mari de peste 50 g frunzele plantei proaspete
au o acțiune laxativă, care se produce după 6-10 ore de la ingerare, datorită antra- glicozidelor pe care le conțin. Tuse - infuzie din plantă. 1-2 lingurițe se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute și apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații. Salata de Ștevie are efecte stimulente imunitare, expectorante și antibacteriene. La bolnavii de tuberculoză și pneumonie consumul frunzelor de Ștevie reduce transpirațiile nocturne și diminuează intensitatea și frecvența acceselor de tuse. În Ardeal se administrează sucul de Ștevie amestecat cu miere în proporție de 1:2 pentru a ajuta organismul să lupte eficient cu infecțiile respiratorii grave. Ulcer cutanat - 50 g de rădăcină mărunțită se va pune în 250 ml ulei vegetal. Se fierbe pe baie de apă timp de 3 ore. Se strecoară. În cazul în care se dorește să se facă o alifie se mai poate adăuga după strecurare și ceară de albine și se va încălzi pentru topirea cerii. Se aplică de 3-4 ori pe zi în strat subțire. Ulcer gastric și duodenal - suc de plantă se poate folosi o perioadă lungă de timp. Ca să fie mai eficient se poate să se ia împreună cu suc de morcovi, varză sau cartof. Vărsături - 1 linguriță de plantă mărunțită proaspătă sau uscată se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se va consuma câte 1-3 căni pe zi.
1248
ȘTEVIA STÂNELOR
Rumex alpinus Fam. Polygonaceae. Denumiri populare: dragomir, măcriș de grădină, măcrișul-cucului, steghie, ștevie-rădăcini, ștege. Descriere: plantă erbacee, perenă prezentă în jurul stânelor. Rizom gros, târâtor, ramificat, brun-roșcat, cu multe cicatrice de rădăcini și tulpini. Tulpina de pe sol, erectă, înaltă de 1-2 m, cu șanțuri longitudinale adânci, frunze mari (3550 cm) la bază mai în sus ceva mai mici și late de 20-25 cm, plane și ondulat crispate, cu pețiol lung campanulat. Flori verzi, grupate în inflorescență îngustă. Înflorire în lunile VII-VIII. Fruct nuculă lucioasă, colțuroasă. În terapeutică se folosește rizomul și rădăcinileRumicis alpinae rhizoma et radix. În tradiția populară: Rădăcina, pisată cu usturoi, se punea la impetigo, ori se storcea seva din ea pe impetigo și bube dulci. Cu smântâna în care se plămădeau rădăcinile de ștevie pisate se ungeau crăpăturile și plesniturile pielii. Rădăcina se frigea, se pisa și se punea pe bube ca să spargă. La Runcul Salvei (Năsăud) pe frunze de ștevie se punea aluat acru, care se lega la tălpi pentru „trântitură“, când te doare din senin. Cu decoct se spălau
cei care aveau râie. Ceaiul sau decoctul se lua în Transilvania de tuse, de tuberculoză și pentru pornirea udului. Semințele se fierbeau și decoctul lor se lua ca purgativ iar decoctul rădăcinilor în cazul diareei. Ceaiul din semințe cu coajă de porumbel se bea pentru vărsături. Pentru vătămătură se curăța și se spăla bine rădăcina, se pisa și se mânca dimineața pe inimă goală. Rădăcina se fierbea și decoctul se lua contra gălbinării. Se dădea la animale, uscată și pisată în sare, când aveau diaree. Decoctul rădăcinilor se da vacilor călduț, când nu lepădau casa vițelului. Compoziție chimică: rizomii conțin tanin, crizofaneina, gluco-emodina, reocrizina și gluco-reina, cu următorii agliconi: crizofanol, reumodina, reocrizidina, reina. Cele mai importante sunt: glucogalina și tetrarina care prin hidroliză conduce la glucoză, acid galic, acid cinamic și reosmină. S-a identificat o rezină cu puternică acțiune laxativă, substanțe mucilaginoase, ulei gras, fitosteroli, amidon 15%, pectine, glucide, oxalat de calciu. etc. Acțiune farmacologică: se caracterizează prin două acțiuni majore: antracenozidele conferă acțiunea purgativă și tanoglicozidele acțiunea stringentă, cicatrizantă. În doze mici, datorită conținutului în taninuri produsul are o acțiune antidiareică. În doze mari are acțiune laxativă, care se produce după 6-10 ore dartorită antra-glicozidelor. În urma administrării pulberii de ștevie, urina se poate colora în galben-cafeniu, care prin adăugare de alcali devine roșie. Derivații antrachinonici pot trece în lapte și produc diaree la sugari. Este de asemenea stimulent al musculaturii uterine, antiputrid, favorizează digestia. Crește cantitatea de urină eliminată. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: atonie digestivă, constipație, hepatită, răni. Preparare și administrare: - Se va lua pulbere de rizom seara câte un vârf de cuțit pentru combaterea constipației. - 1 lingură pulbere de rizom se pune la 250 ml apă și se dă un clocot, după care se strecoară. Se poate folosi pentru efectul laxativ sau purgativ. - 1 lingură de rizom se lasă pentru 12 ore în 250 ml lapte. Se strecoară apoi și se consumă dimineața la trezire o lingură, apoi din oră în oră câte 1
1249
lingură, fiind foarte eficientă la tratarea gălbinării. - 1 lingură de pulbere se va pune la 250 ml de apă și se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se va putea lua cu lingura din oră în oră. Extern se aplică la spălături sau comprese.
ȘTEVIE DE MUNTE
Astrantia major Fam. Umbelliferae. Denumiri populare: iarbă de orbalț. Descriere: plantă ierboasă care crește prin fânețe umede, pe marginea pădurilor, prin tufișuri, în zonele înalte. În tradiția populară: frunzele se puneau verzi pe orbalț-(erizipel), iar uscate se fumau. Cu smântâna în care se punea ștevia uscată și pisată se ungeau crăpăturile. Rădăcina se pisa, se plămădea cu apă și se dădea vitelor bolnave de gălbinare.
1250