Anuarul yb14 m by Geo Croi

ANUARUL MARTORILOR LUI IEHOVA PE 2014 / SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

CUPRINS

_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Textului anului 2014

Scrisoare din partea Corpului de Guvernare

Aspecte semnificative ale activităţii de anul trecut

Lucrarea mondială de predicare şi de instruire

Sierra Leone şi Guineea

Cu o sută de ani în urmă – 1914

170

Totaluri176

yb14-M

yb14-M 140115

Trakai, Lituania

Anuarul Martorilor lui Iehova ______________________________________________________________________________________________________

2014

ANUARUL MARTORILOR LUI IEHOVA PE 2014 / SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

CUPRINS

Textului anului 2014

Scrisoare din partea Corpului de Guvernare

Aspecte semnificative ale activităţii de anul trecut

Lucrarea mondială de predicare şi de instruire

Sierra Leone şi Guineea

Cu o sută de ani în urmă – 1914

170

Totaluri176

yb14-M

yb14-M 140115

Trakai, Lituania

Anuarul Martorilor lui Iehova ______________________________________________________________________________________________________

2014

© 2014 WATCH TOWER BIBLE AND TRACT SOCIETY OF PENNSYLVANIA 2014 Yearbook of Jehovah’s Witnesses © 2014 WACHTTURM BIBEL- UND TRAKTAT-GESELLSCHAFT DER ZEUGEN JEHOVAS, E. V., SELTERS/TAUNUS Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2014 Tipărit în ianuarie 2014 Această publicaţie nu se comercializează. Ea este distribuită în cadrul unei lucrări mondiale de instruire biblică, susţinute prin donaţii. 2014 Yearbook of Jehovah’s Witnesses Romanian (yb14-M) Made in Germany Tipărit în Germania Druck und Verlag: Wachtturm-Gesellschaft, Selters/Taunus

Provenienţa fotografiilor: pagina 81: Arborele de bumbac, Freetown: © Lee Karen Stow/Alamy; pagina 83: Hărţi: Bazat pe NASA/Visible Earth imagery; pagina 112: Ceremonie de circumcidere a fetelor: © Louise Gubb/Corbis; pagina 132: Războiul civil din Sierra Leone: © Patrick Robert/Sygma/Corbis; Rebeli, Sierra Leone: REUTERS; paginile 140, 141: Mină de diamante, Sierra Leone: © Teun Voeten/Panos Pictures; pagina 170: Bătălia de pe Somme, 1916: © Lightroom Photos/Alamy

Obiectivele mele spirituale pentru 2014 ____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Citirea şi studierea Bibliei

Predicare şi predare

Viaţă şi calităţi creştine

Fraţi care traversează un râu cu canoea pentru a asista la un congres din Guineea

Pescari din Sierra Leone întorcându-se de la pescuit

Citirea şi studierea Bibliei

Predicare şi predare

Viaţă şi calităţi creştine

Fraţi care traversează un râu cu canoea pentru a asista la un congres din Guineea

Pescari din Sierra Leone întorcându-se de la pescuit

Numele posesorului _______________________________________________________________________________________________________________________________________________

Anuarul Martorilor lui Iehova ______________________________________________________________________________________________________________

2014 ConĹŁine raportul pentru anul de serviciu 2013

TEXTUL ANULUI 2014

„Să vină regatul tău.” (Matei 6:10) Cu aproximativ o sută de ani în urmă, Iehova l-a instalat pe Isus rege în cerurile invizibile. De atunci, slujitorii lui Dumnezeu vorbesc plini de zel despre binecuvântările pe care le va aduce Regatul condus de Cristos. Sub domnia iubitoare a lui Isus, pământul va deveni un paradis plin cu oameni care se vor iubi cu adevărat unii pe alţii. Nu vor mai exista războaie, delincvenţă, suferinţă şi nici moarte. În curând, aceste binecuvântări vor deveni realitate. Regatul lui Dumnezeu este real. El va veni şi va împlini scopul lui Iehova. Aşadar, să ne rugăm pentru venirea acestui Regat, să le vorbim altora despre el şi să preţuim speranţa în binecuvântările pe care le va aduce.

Scrisoare din partea Corpului de Guvernare

Dragi colaboratori,

Ne face o deosebită plăcere să vă scriem la începutul acestui an memorabil! La sfârşitul lui se vor împlini o sută de ani de când Isus Cristos, iubitul nostru Rege, a început să domnească în mijlocul duşmanilor săi (Ps. 110:1, 2). La întrunirea anuală ţinută de Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania la începutul anului de serviciu în curs, Comitetul de Traducere a Sfintelor Scripturi – Traducerea lumii noi a lansat în engleză o ediţie revizuită a celei mai bune traduceri a Bibliei, pusă la dispoziţia tuturor oamenilor. Cu peste şase decenii în urmă, Iehova s-a folosit de câţiva dintre fiii săi născuţi de spirit pentru a oferi Traducerea lumii noi (Rom. 8:15, 16). Datorită acestui fapt, Traducerea lumii noi este unică. 4

Membrii Corpului de Guvernare sosind pentru întrunirea săptămânală, ţinută de obicei miercurea dimineaţă

De mulţi ani, Comitetul de Redactare al Corpului de Guvernare acordă prioritate traducerii Bibliei. În prezent, Traducerea lumii noi este disponibilă integral sau parţial în 121 de limbi. Vă îndemnăm să-i mulţumiţi lui Iehova pentru această Biblie. Citiţi din ea şi meditaţi zilnic la cele citite. Astfel, vă veţi apropia mai mult de Autorul ei, Iehova Dumnezeu! (Iac. 4:8) Ne întristăm când auzim despre încercările prin care trec unii dintre dragii noştri fraţi şi surori. Într-adevăr, uneori le este greu să se bucure cu ceilalţi fraţi. De exemplu, cursul vieţii unei familii din Asia a luat o întorsătură neaşteptată când soţia a paralizat complet. În ciuda eforturilor depuse, medicii n-au putut să o ajute să-şi revină. În prezent, soţul ei are grijă de ea 24 de ore din 24. Cei trei copii ai lor dau un bun exemplu ajutându-şi părinţii cu multă iubire. Această familie frumoasă, precum şi voi toţi care înfruntaţi diverse probleme simţiţi bucuria pe care o aduce perseverenţa în încercarea credinţei (Iac. 1:2-4). Atât celor unşi, cât şi altor oi, Iehova le dă asigurarea că vor fi fericiţi dacă vor continua să persevereze în încercări deoarece vor fi binecuvântaţi cu darul vieţii veşnice! (Iac. 1:12) Anul trecut, asistenţa la Comemorare a fost de 19241252 de persoane. Este foarte încurajator să vedem că atât de mulţi oameni îi aduc onoare lui Iehova şi lui Isus Cristos asistând la cea mai importantă întrunire anuală a poporul lui Dumnezeu! În perioada Comemorării, un strigăt puternic de laudă s-a înălţat în timp ce milioane de fraţi şi surori au slujit ca pionieri auxiliari în lunile martie şi aprilie. Ne-am bucurat mult când am aflat că cei care slujesc ca pionieri auxi6

ANUAR 2014

liari în timpul vizitei supraveghetorului de circumscripţie pot lua parte la întreaga întrunire pentru pionieri, chiar dacă vizita nu are loc în lunile martie sau aprilie. Persoanele înţelepte din punct de vedere spiritual înţeleg cât de important este să fie ocupate cu lucrarea de predicare şi cu activităţile congregaţiei. Acest lucru ne ajută să rămânem loiali şi neclintiţi, împotrivindu-ne încercărilor Diavolului de a ne slăbi credinţa şi de a ne distrage (1 Cor. 15:58). Este cât se poate de încurajator să vedem că, în anul de serviciu care s-a încheiat, 277344 de persoane şi-au simbolizat dedicarea prin botezul în apă şi merg acum pe calea vieţii alături de colaboratorii lor din întreaga lume! (Mat. 7:13, 14) Cei noi au nevoie de sprijinul nostru pentru a deveni „întăriţi în credinţă” (Col. 2:7). Să continuăm deci să ne încurajăm unii pe alţii pentru a persevera până la sfârşit! (Mat. 24:13) De asemenea, ‘să le vorbim consolator sufletelor deprimate, să-i sprijinim pe cei slabi, să fim îndelung răbdători faţă de toţi’ (1 Tes. 5:14). Fiecare dintre noi ‘să se roage neîncetat’, spunând: „Să vină regatul tău” (1 Tes. 5:17; Mat. 6:10). Sperăm că veţi citi cu plăcere acest Anuar. Vă asigurăm că vă iubim pe voi, toţi cei care îl iubiţi pe Iehova! Fraţii voştri,

Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova

SCRISOARE DIN PARTEA CORPULUI DE GUVERNARE

Aspecte semnificative ale activităţii de anul trecut _______________________________________________________________________________________________________________________________

Şantierul de la Warwick, New York

Într-o viziune, Iehova i-a arătat lui Ezechiel un car ceresc uriaş, reprezentând partea invizibilă a organizaţiei Sale. În pofida mărimii lui impresionante, carul se deplasează cu rapiditate şi îşi schimbă direcţia cu viteza luminii (Ezec. 1:15-28). Evenimentele emoţionante de anul trecut demonstrează că şi partea pământească a organizaţiei lui Iehova Dumnezeu se află în mişcare.

LOW-RES

44 33

O organizaţie în mişcare Vineri, 5 iulie 2013, familia Betel din Statele Unite a primit cu bucurie anunţul făcut de fratele Anthony Morris, din Corpul de Guvernare: „Joi, 4 iulie 2013, s-a încheiat o înţelegere în ce priveşte vinderea complexului de şase clădiri aflate în Brooklyn, pe străzile Adams nr. 117 şi Sands nr. 90. Vinderea clădirilor de la 1 la 5 presupune eliberarea lor până la jumătatea lunii august a acestui an”. Fratele Morris a explicat că spălătoria şi curăţătoria chimică, aflate la etajele V şi VI ale clădirii 3, vor funcţiona acolo până la jumătatea anului 2014. „Clădirea de pe strada Sands nr. 90”, a mai spus el, „va fi eliberată, după 10

ANUAR 2014

Brooklyn, New York: Clădirile de la 1 la 5 şi clădirea de pe strada Sands nr. 90

toate probabilităţile, pe parcursul anului calendaristic 2017”. Vinderea acestor şase clădiri mari are loc ca urmare a deciziei de mutare a sediului mondial al Martorilor lui Iehova din oraşul New York pe o proprietate de 102 hectare din Warwick, statul New York. Cu toate acestea, pregătirea şantierului şi lucrările de excavare nu puteau începe decât după obţinerea tuturor aprobărilor. De aceea, membrii familiei Betel din Statele Unite au ascultat cu emoţie anunţul citit joi, 18 iulie, de fratele Mark Sanderson, din Corpul de Guvernare: „Ne face plăcere să vă anunţăm că miercuri seară, în 17 iulie, Serviciul de Urbanism al Primăriei oraşului Warwick a aprobat în unanimitate proiectul pentru noul sediu mondial al Martorilor lui Iehova. Aceasta a fost ultima aprobare necesară pentru obţinerea autorizaţiei de construire. Este demn de remarcat că ultima aprobare a venit exact după patru ani de la achiziţionarea proprietăţii de la Warwick. Mai mult decât atât, evenimentele din zilele care au precedat această aprobare sunt dovezi incontestabile ale binecuvântării lui Iehova”. Fratele Sanderson le-a mulţumit tuturor pentru munca neobosită şi pentru rugăciunile făcute în vederea realizării acestui proiect important. În încheiere, el a spus: „Mai presus de toate, vrem să-i mulţumim lui Iehova şi să-i aducem laude pentru decizia istorică privitoare la mutarea sediului mondial la Warwick, New York”. Vineri, 26 iulie, fratele Morris s-a întâlnit cu aproximativ 1000 de betelişti şi voluntari de la Comitetul Regional ASPECTE SEMNIFICATIVE

de Construcţii, care s-au adunat în noua sală de mese de la Tuxedo, New York, unde se află depozitul de utilaje şi materiale de construcţie pentru proiectul de la Warwick. După ce a ţinut o cuvântare încurajatoare, el a spus că vrea să facă un anunţ. „Am în mână o hârtie pe care tocmai am primit-o şi aş vrea să vă citesc conţinutul ei. În partea de sus scrie: «Autorizaţie de construire»”. Voluntarii au izbucnit în ropote de aplauze. Spre încântarea celor prezenţi, fratele Morris a citit câteva fragmente din prima autorizaţie importantă de construire, eliberată de Primăria oraşului Warwick cu numai trei ore înainte.

Ce se întâmplă acum la Wallkill, Warwick şi Tuxedo? Din august 2009, când a început proiectul de extindere de la Wallkill, în jur de 2800 de fraţi şi surori au slujit aici ca voluntari temporari. Proiectul cuprinde o clădire nouă de locuinţe, o parcare acoperită şi o clădire de birouri. Este în curs de renovare una dintre clădirile de locuit deja existente şi se fac modificări la tipografie, spălătorie, sala de întruniri, clădirea în care funcţionează unele servicii, precum şi la recepţia principală. Se estimează că lucrările de extindere de la Wallkill vor dura până la sfârşitul anului 2015. Între timp au început lucrările de construcţie pe şantierul unde se va ridica viitorul sediu mondial de la Warwick. În cele câteva luni care s-au scurs de la începerea lucrărilor, s-au executat lucrări de nivelare, de excavare şi de montare a conductelor subterane. Lucrările de construire a primelor trei clădiri – autoservice-ul, parcarea acoperită pentru maşinile oaspeţilor şi clădirea cu ateliere – au început la sfârşitul anului 2013. Aceste clădiri sunt importante pentru întreţinerea echipamentelor şi pen12

ANUAR 2014

tru cei care lucrează pe şantier, atât în timpul lucrărilor de construcţie, cât şi după aceea. Construirea clădirilor de locuinţe şi a clădirilor pentru birouri şi servicii este programată să înceapă în 2014. La Tuxedo – o proprietate de 20 de hectare, situată la o distanţă de aproximativ 10 kilometri nord de Warwick – „se află un depozit cu utilaje şi materiale de construcţie pentru viitorul sediu mondial de la Warwick”, explică Kenneth Chernish, membru al Comitetului de Construcţii. „Tot aici vor fi găzduiţi şi vor lua masa unii lucrători voluntari.” Pentru a grăbi finalizarea proiectului de amenajare a complexului de la Tuxedo, au fost alese câteva comitete regionale de construcţii din estul Statelor Unite care să dea o mână de ajutor. Mulţi voluntari aflaţi sub supravegherea comitetelor regionale de construcţii din Statele Unite aşteaptă cu nerăbdare să ia parte la construirea viitorului sediu mondial. Surori şi fraţi pricepuţi s-au pus deja la dispoziţie pentru a sluji ca voluntari temporari pe aceste şantiere. Leslie Blondeau, care lucrează împreună cu soţul ei, Peter, la Departamentul pentru lucrări de instalaţie spune: „Faptul că lucrăm împreună ne apropie mai mult unul de celălalt şi ne oferă momente de neuitat”. „În prezent lucrez la Tuxedo în echipa de electricieni”, spune Mallory Rushmore. „Este impresionant să-i vezi în fiecare zi pe oamenii de aici – pe toţi voluntarii – lucrând împreună.” „Este un privilegiu extraordinar”, spune Quincy Dotson. „Am crezut că voi oferi mult, dar în realitate am primit mult mai mult.” „Este emoţionant să iei parte la acest proiect”, spune fratele Chernish. „Fraţii şi surorile lucrează repede şi eficient, dar au timp şi să se bucure de ceea ce fac.” ASPECTE SEMNIFICATIVE

JW.ORG „Mărturie pentru toate naţiunile” Isus a spus: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Şi atunci va veni sfârşitul” (Mat. 24:14). Fără îndoială, site-ul jw.org se dovedeşte a fi un instrument foarte eficient de „mărturie pentru toate naţiunile” în timpul scurt care a mai rămas până la venirea sfârşitului. Un cuplu de misionari din Insulele Solomon predicau într-un sat de pescari de pe ţărmul mării când s-au întâlnit cu patru bărbaţi în vârstă. Observând că bărbaţii aveau telefoane mobile, misionarii i-au întrebat dacă ştiau să folosească internetul, iar aceştia au răspuns afirma14

ANUAR 2014

Turcia: Pentru mulţi, naveta zilnică este mai plăcută datorită site-ului jw.org

tiv. După aceea, cuplul le-a arătat cum să acceseze site-ul jw.org în limba lor, cum să descarce revistele şi Biblia şi cum să folosească secţiunile pentru familii şi copii. Când merg în lucrarea de predicare, aceşti misionari le arată copiilor filmuleţul Roagă-te mereu. După ce au văzut acest filmuleţ, mai mulţi copii au început să alerge bucuroşi cântând: „Eu mă rog lui Iehova mereu ...”. În continuare prezentăm câteva dintre numeroasele scrisori de apreciere trimise la sediul nostru mondial din New York: „Eu şi soţul meu ne-am mutat în Mexic şi ne străduim să învăţăm spaniola ca să le predicăm oamenilor de aici. Ori de câte ori accesez site-ul jw.org îi mulţumesc lui Iehova că m-a ajutat să ascult şi să învăţ. Avem la dispoziţie o mulţime de materiale: reviste, cărţi, muzică şi drame în foarte multe limbi. Vă mulţumesc şi vă iubesc pentru eforturile voastre neobosite.” (D.H., Mexic) „Sunt aproape oarbă şi îmi place enorm site-ul vostru pentru că aici găsesc multe înregistrări. Vă scriu aceste rânduri ca să vă încurajez să puneţi şi mai multe cărţi, broşuri şi alte materiale în format MP3 (fişiere audio), deoarece îmi place să le ascult în timpul zilei.” (K.G., Statele Unite) „Îmi place mult jw.org! Este uşor de folosit, mă ajută să studiez cu mai mult zel şi să fiu mai eficientă în lucrarea de predicare. Am 72 de ani, sunt botezată de 47 de ani, fac pionierat de peste 30 de ani, am 9 copii botezaţi, 16 nepoţi şi 3 strănepoţi. În familia noastră sunt acum patru generaţii de pionieri regulari. Îi mulţumesc lui ASPECTE SEMNIFICATIVE

Iehova pentru această hrană spirituală oportună.” (M.T., Statele Unite) „Vă scriu această scrisoare la 4 dimineaţa. Deseori nu pot să dorm noaptea din cauză că sufăr de scleroză multiplă şi de alte afecţiuni, la fel ca mulţi fraţi şi surori din întreaga lume. Iehova continuă să aibă grijă de necesităţile noastre spirituale şi de aceea vreau să vă mulţumesc. Obişnuiesc să gândesc în imagini. De aceea îmi place mult cum este conceput site-ul nostru: designul, videoclipurile, imaginile şi desenele însoţite de comentarii pe înţelesul tuturor.” (B.B., Noua Zeelandă) „Vă scriu aceste rânduri ca să vă mulţumesc. Sunt medic într-o regiune izolată din Sri Lanka, unde nu primesc revistele în limba mea. Dar, datorită site-ului jw.org, pot să le descarc şi să le citesc. Site-ul acesta este unul dintre cele mai mari cadouri pe care l-a făcut Iehova unor oameni ca mine.” (N.F., Sri Lanka)

Informaţii despre JW.ORG 220000+

316 Limbi în care este disponibil site-ul

130 Cereri zilnice de studii biblice din peste 230 de ţări şi teritorii

Numărul de pagini ale site-ului

5 milioane+ Materiale video vizionate lunar

EPUB PDF

600 Limbi în care sunt disponibile publicaţii ce pot fi descărcate

1,5 milioane

900000+

Numărul materialelor descărcate zilnic

Accesări zilnice din peste 230 de ţări şi teritorii

„Prin această scrisoare vreau să vă mulţumesc pentru eforturile pe care le faceţi pentru a-i ajuta pe oameni să-l cunoască pe Iehova. Vă rog să postaţi în continuare materiale video pe site-ul jw.org. Aceste filmuleţe m-au ajutat atât pe mine, cât şi pe ceilalţi membri ai familiei mele. Filmuleţul care m-a ajutat cel mai mult este: Cum să pui la punct un agresor fără să-ţi foloseşti pumnii. Vă mulţumesc încă o dată pentru ceea ce faceţi.” (Y.S., 9 ani, Statele Unite) „Vreau să vă mulţumesc vouă şi lui Iehova pentru hrana spirituală pe care o primim. Site-ul jw.org mă ajută foarte mult, mai ales secţiunea «Adolescenţi». De asemenea, îmi place mult seria Cum poţi să devii prietenul lui Iehova. Am trei surori mai mici şi am observat că aceste informaţii au un efect bun asupra lor. Deşi locuiesc foarte departe de voi, cu toţii alcătuim o familie mondială unită datorită iubirii noastre faţă de Iehova. Vă mulţumesc.” (A.B., Peru)

Ulaanbaatar, Mongolia 17

Sunt recunoscători pentru Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE În 28 iunie 2013, pe site-ul jw.org a fost postat anunţul că numărul limbilor în care era disponibilă Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE (WBO) tocmai ajunsese la 100. WBO este un instrument de căutare asemănător cu Watchtower Library pe CD-ROM. Biblioteca poate fi accesată de pe majoritatea dispozitivelor care au conexiune la internet, cum ar fi un calculator, o tabletă sau un smartphone. În această bibliotecă sunt incluse materiale apărute din 2000 până în prezent. De asemenea, în multe limbi sunt disponibile Sfintele Scripturi – Traducerea Lumii Noi, precum şi Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor. Funcţia „Caută” permite găsirea unui cuvânt, a unei expresii sau a unui 18

ANUAR 2014

Canada: Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE este un instrument de căutare extrem de util

grup de cuvinte, la fel ca în Watchtower Library. Cei ce folosesc această bibliotecă au posibilitatea să caute versete sau diverse informaţii într-o anumită limbă şi apoi să facă o sincronizare cu altă limbă. Iată câteva cuvinte de apreciere pentru acest preţios instrument de căutare: „Vă mulţumesc mult pentru WBO. Când am văzut acest nou instrument de studiu, am fost profund recunoscătoare. Nu mă pricep la programe de calculator sau la design web, dar pot să spun că această bibliotecă este extraordinară. Fiecare detaliu al site-ului dovedeşte iubirea voastră pentru semeni, pentru fraţii şi surorile de credinţă şi pentru Iehova. Designul bibliotecii arată preocuparea voastră sinceră pentru cei ce o folosesc. N-aş fi putut să-i cer lui Iehova un cadou mai frumos, care să exprime atât de bine iubirea şi generozitatea sa. Vă mulţumesc din suflet!” (A., Argentina) „Nu mi-a venit să cred! Azi după-amiază am deschis WBO şi am descoperit că există publicaţii şi în creola haitiană. Niciodată nu mi-am imaginat că va fi posibil lucrul acesta. Nu am cuvinte să exprim ceea ce simt. Mă rog ca Iehova să vă binecuvânteze eforturile şi ca spiritul său sfânt să vă îndrume în continuare.” (D.C., Statele Unite)

Numărul de limbi (2013) Watchtower Library (CD-ROM) Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE Ghid de cercetare 0

100

150

200

Filme de animaţie pentru copii Andrei, băieţelul din seria de filme de animaţie Cum poţi să devii prietenul lui Iehova, apărut pe jw.org, este cunoscut în întreaga lume. Primul material video cu acest băieţel simpatic a fost tradus deja în peste 130 de limbi. S-au primit sute de scrisori referitoare la această serie de filme de animaţie. Următoarea scrisoare a fost trimisă de o fetiţă de 11 ani şi de surioara ei, de 8 ani: „Vrem să facem o donaţie pentru lucrarea mondială de predicare. Am câştigat aceşti bani vânzând doi viţei pe care i-am crescut noi două. Le-am pus numele: Earl şi Roşcatul. Vrem să vă dăm vouă aceşti bani ca să faceţi mai multe filmuleţe din seria Cum poţi să devii prietenul lui Iehova. Ar fi fru20

ANUAR 2014

Vietnam: Copii vizionând filmul de animaţie de pe jw.org Ascultă şi vei fi binecuvântat

mos dacă Andrei ar avea o surioară. Am vrea să vedem ce va face când nu va mai fi în centrul atenţiei. Filmuleţul cu Andrei este preferatul nostru!”. Mulţi copii au învăţat pe de rost întregul film, inclusiv cântarea şi chiar replicile naratorului. O soră a scris că în congregaţia ei sunt 100 de vestitori şi 40 de copii, majoritatea sub zece ani. La încheierea unei întruniri s-a cântat cântarea 120. Ea stătea pe al treilea rând şi i-a auzit pe toţi copiii cântând „cântarea lor” cu mult entuziasm. Sora s-a emoţionat până la lacrimi. O soră a povestit că, după ce nepoţica ei a văzut filmul de două ori, a spus: „Trebuie să-mi fac curat în cameră ca să nu se-mpiedice cineva în jucăriile mele şi să se lovească”. Fetiţa nu a vrut să mănânce decât după ce şi-a făcut ordine în cameră. La casa unor Martori dintr-un sat din Africa de Sud veneau în fiecare zi o mulţime de copii. Unii au crezut că aceştia mergeau să cumpere bomboane. În realitate, copiii care vizionau în limba lor, xhosa, filmul de animaţie Ascultă şi vei fi binecuvântat le spuneau şi altor copii să meargă să-l vadă. Odată au fost prezenţi unsprezece copii, care au învăţat pe de rost cuvintele cântării. Isaac, de opt ani, şi Saul, fratele lui, care are cinci ani, sunt din Ecuador şi vorbesc limba quichua. În loc să-şi cumpere mâncare cu banii primiţi de la părinţi, ei cumpărau puşti, săbii şi soldaţi de jucărie. Într-o zi, mama lor le-a spus să-şi facă ordine în cameră şi să pună toate ASPECTE SEMNIFICATIVE

jucăriile sub pat, într-o cutie de carton. Mai târziu, băieţii au primit DVD-ul Cum poţi să devii prietenul lui Iehova şi l-au vizionat împreună. După o săptămână, în timp ce făcea curat prin casă, mama lor a văzut că în cutia de carton de sub pat era doar o maşinuţă de jucărie. De aceea, i-a întrebat pe băieţi: „Unde sunt celelalte jucării?”. „Le-am aruncat la gunoi pentru că lui Iehova nu-i plac asemenea jucării”, au răspuns băieţii. Când vede copii jucându-se cu jucării care încurajează violenţa, Isaac le spune: „Lui Iehova nu-i place jucăria asta. Nu te mai juca cu ea!”.

Croaţia: Cântările Regatului sensibilizează inima celor mici

ANUAR 2014

O călătorie fascinantă în timp În octombrie 2012, la Brooklyn (New York) s-a deschis o expoziţie despre istoria Martorilor lui Iehova, care poate fi vizitată fără ghid. Expoziţia prezintă încercările şi pericolele cu care s-au confruntat cei ce s-au străduit să pună în practică învăţăturile lui Isus. În prima săptămână, expoziţia a fost vizitată de peste 4200 de oaspeţi şi membri ai familiei Betel. Naomi, o Martoră care locuieşte în apropiere, a vizitat expoziţia în primele zile de la deschidere. Ea a spus: „Întrucât este structurată cronologic, expoziţia m-a ajutat să înţeleg când şi de ce s-au întâmplat anumite evenimente. Am aflat multe lucruri despre organizaţia noastră şi despre istoria ei modernă”. Expoziţia permite o călătorie în timp, din anul 33 e.n., când a început era creştină, până în prezent. Ea este ASPECTE SEMNIFICATIVE

alcătuită din patru secţiuni. Fiecare secţiune are o temă biblică şi este prezentată într-un scurt material video în limba engleză, cu subtitrare în şapte limbi. Prima secţiune, intitulată „Oamenii au iubit întunericul”, se bazează pe cuvintele lui Isus din Ioan 3:19. Biblia a prezis că, după moartea apostolilor, se vor ridica bărbaţi „care vor vorbi lucruri denaturate” (Faptele 20:30). Cei care au îndrăznit să se împotrivească au plătit scump. În contrast izbitor, următoarea secţiune, „Să strălucească lumina”, având la bază 2 Corinteni 4:6, se concentrează asupra evenimentelor de la sfârşitul secolului al XIX-lea, perioadă în care un grup de oameni oneşti au început să studieze cu atenţie Biblia. Ei au renunţat la învăţăturile nebiblice predate secole la rând şi au predicat neînfricaţi, făcând să strălucească lumina adevărului.

ANUAR 2014

Această secţiune vorbeşte despre progresul lor în ce priveşte cunoştinţa biblică şi despre creşterea lor numerică înainte de izbucnirea Primului Război Mondial. Turul continuă cu o încăpere rezervată unei producţii care îi fascinează şi astăzi pe Martorii lui Iehova. În 1914, Studenţii în Biblie (cum se numeau atunci Martorii lui Iehova) au început să prezinte „Foto-Drama Creaţiunei”. Milioane de oameni au vizionat această producţie alcătuită din imagini filmate şi diapozitive, sincronizate cu o coloană sonoră. Printre exponate se numără câteva imagini originale, un scurt material video cu introducerea foto-dramei şi peste 500 de diapozitive pictate. Persecuţia declanşată de Satan împotriva continuatorilor lui Cristos, descrisă în Revelaţia 12:17, constituie tema celei de-a treia secţiuni, intitulate „Balaurul s-a mâniat”.

ASPECTE SEMNIFICATIVE

Rusia: Martorii curajoşi continuă să răspândească vestea bună în oraşul Taganrog (în fundal, tribunalul)

Secţiunea scoate în evidenţă neutralitatea creştină în timp de război. La colecţiile de exponate şi fotografii se adaugă mai multe videoclipuri care prezintă metodele de constrângere folosite în cazul obiectorilor de conştiinţă, unul dintre aceştia fiind Remigio Cuminetti, din Italia, care a refuzat să poarte uniformă militară şi să lupte în Primul Război Mondial. Un alt videoclip vorbeşte despre Alois Moser, din Austria, care, în urma refuzului de a rosti salutul „Heil Hitler!”, şi-a pierdut locul de muncă, iar, în cele din urmă, a fost trimis în lagărul de concentrare de la Dachau. Reconstituirea unei celule de închisoare, slab luminată reprezintă cadrul potrivit pentru expunerea fotografiilor unor Martori ai lui Iehova închişi pentru credinţă, din ţări cum ar fi Grecia, Japonia, Polonia şi fosta Iugoslavie. Ultima secţiune are tema „O veste bună pentru toate naţiunile”, bazată pe Revelaţia 14:6. Această secţiune prezintă activitatea Martorilor lui Iehova din ultimele decenii. Creşterea numerică rapidă, activitatea de predicare şi iubirea frăţească a Martorilor lui Iehova se pot observa în numeroase fotografii expuse pe pereţi. Cu ajutorul mai multor infochioşcuri, vizitatorii pot explora la finalul turului Casa Bibliei şi Tabernacolul din Brooklyn, clădiri folosite de Martorii lui Iehova acum mai bine de un secol. Această expoziţie se află pe Columbia Heights nr. 25, Brooklyn, New York, iar programul de vizitare este de luni până vineri, între orele 8.00 şi 17.00. Intrarea este gratuită. Dacă vei vizita oraşul New York, te invităm să faci o călătorie fascinantă în timp. 26

ANUAR 2014

Raport juridic Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creştini: „Amintiţi-vă de cei care sunt în lanţuri ca şi cum aţi fi legaţi cu ei” (Evr. 13:3). Ca slujitori ai lui Iehova, ne gândim la fraţii şi surorile noastre fidele şi ne rugăm „pentru toţi cei care sunt în poziţii înalte, ca să putem duce în continuare o viaţă calmă şi liniştită cu deplină devoţiune sfântă şi demnitate” (1 Tim. 2:1, 2; Ef. 6:18). În continuare sunt prezentate câteva cazuri juridice de care s-au ocupat Martorii lui Iehova pe parcursul anului trecut. Fraţii noştri din Rusia ‘nu încetează să predea şi să anunţe vestea bună’ în pofida unei campanii iniţiate de Biserica Ortodoxă Rusă şi de unii oficiali guvernamentali cu intenţia de a opri activitatea noastră (Fap. 5:42). ASPECTE SEMNIFICATIVE

Autorităţile din Rusia continuă să aplice în mod greşit – în cazul publicaţiilor noastre şi al fraţilor noştri – o lege vagă referitoare la extremism, promulgată iniţial cu scopul de a combate terorismul. Prin urmare, tribunalele din Rusia au considerat că aproximativ 70 dintre publicaţiile noastre conţin expresii „extremiste”, iar autorităţile guvernamentale le-au trecut pe o listă cu publicaţii extremiste, interzise pe teritoriul Rusiei. Pornind de la acest presupus pericol, unele autorităţi locale au intrat cu forţa în sălile Regatului şi în casele fraţilor noştri pentru a confisca aceste publicaţii. Poliţia a arestat, a fotografiat şi a amprentat mulţi Martori care luau parte la lucrarea de predicare. În repetate rânduri, poliţiştii au încercat să-i intimideze pe fraţii noştri reţinuţi la secţiile de poliţie. 28

ANUAR 2014

Ucraina: Fraţii noştri se pregătesc să reconstruiască această sală a Regatului care a fost vandalizată şi incendiată

Din mai 2013, 16 fraţi şi surori din oraşul Taganrog au fost aduşi în faţa instanţei pentru că au organizat, au asistat şi au luat parte la întruniri creştine şi la lucrarea de predicare. Este prima dată după căderea Uniunii Sovietice când Martorii sunt inculpaţi pentru că îşi practică religia. Autorităţile din Rusia încearcă să determine instanţele să considere literatura noastră „extremistă” şi să-i declare pe fraţii noştri infractori, sub învinuirea de instigare la ură religioasă. Situaţia fraţilor şi a surorilor noştri din Eritreea nu s-a îmbunătăţit. În iulie 2013, 52 de Martori se aflau în detenţie, printre aceştia 8 fraţi care au peste 70 de ani şi 6 surori. Fraţii Paulos Eyassu, Isaac Mogos şi Negede Teklemariam sunt în închisoare din 24 septembrie 1994 deoarece au refuzat din motive de conştiinţă să efectueze serviciul militar. Peste o jumătate dintre cei închişi se află în penitenciarul Meiter, situat în deşertul din nordul capitalei, Asmara. Din octombrie 2011 până în august 2012, autorităţile au condamnat 25 de Martori ai lui Iehova, închizându-i într-o baracă din tablă ondulată, îngropată pe jumătate în pământ. În lunile de vară, din cauza căldurii excesive din interior, gardienii îi lasă afară pe deţinuţi în timpul zilei. Totuşi, hrana pe care o primesc este inadecvată, iar apa, insuficientă. De aceea, fraţii s-au îmbolnăvit. Din nefericire, în urma acestor tratamente inumane, fratele Misghina Gebretinsae a murit în 2011, iar fratele Yohannes Haile, în vârstă de 68 de ani, a murit în august 2012. ASPECTE SEMNIFICATIVE

Au refuzat serviciul alternativ din motive de conştiinţă Bazat pe Isaia 2:4 şi Ioan 18:36.

ARMENIA În 27 noiembrie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunţat o hotărâre favorabilă în cauza Kaceatrian şi alţii contra Armeniei. Guvernul dispusese în mod ilegal începerea urmării penale în cazul a 17 Martori ca urmare a refuzului lor de a efectua un serviciu civil alternativ sub supraveghere militară. Armenia a plătit despăgubiri şi cheltuieli de judecată victimelor acestei acţiuni ilegale. În pofida deciziei favorabile pronunţate în cauza Kaceatrian şi a deciziei istorice pronunţate anterior în cauza Bayatyan contra Armeniei, precum şi a deciziilor ulterioare ale judecătorilor de la CEDO, guvernul Armeniei a continuat să-i trimită în judecată şi să-i condamne pe tinerii Martori care sunt obiectori de conştiinţă. Totuşi, în 8 iunie 2013, guvernul a adoptat câteva amendamente la Legea serviciului alternativ, care par să elimine controlul militar asupra serviciului alternativ. Toţi Martorii condamnaţi ca obiectori de conştiinţă au fost eliberaţi în 12 noiembrie 2013, iar cererile tinerilor Martori care solicită efectuarea unui serviciu alternativ sunt aprobate. COREEA DE SUD În 31 octombrie 2013 se aflau în detenţie 602 fraţi. Din 1950, autorităţile din Coreea de Sud au trimis la închisoare 17605 Martori ai lui Iehova, care au fost condamnaţi în total la 34184 de ani de detenţie pentru că au refuzat din motive de conştiinţă să efectueze serviciul militar.

Până nu de mult, mulţi Martori stăteau în celulă cu infractori şi chiar cu criminali periculoşi. Însă o delegaţie formată din câţiva fraţi a solicitat o audienţă la şeful Serviciului de Corecţie din Coreea pentru a cere administraţiei penitenciarelor să-i separe pe fraţii noştri de ceilalţi deţinuţi. Conducerea penitenciarelor a reacţionat imediat, astfel că în aprilie 2013 cel puţin 75% dintre fraţii aflaţi în detenţie stăteau câte patru sau cinci în celulă. Ce efect a avut această schimbare asupra fraţilor? „Nu mai suntem expuşi unor influenţe negative, cum ar fi imoralitatea şi vorbirea obscenă”, a spus unul dintre ei. Altul a spus: „Acum ne putem încuraja reciproc şi putem ţine toate cele cinci întruniri săptămânale”. 30

ANUAR 2014

Între timp, 56 de bărbaţi, care au fost scutiţi de serviciul militar şi trecuţi în trupele de rezervişti, au devenit Martori. În mod repetat, ei sunt trimişi în judecată, amendaţi şi închişi din cauza refuzului de a se prezenta la instrucţiile militare. Întrucât de opt ani sunt chemaţi la instrucţii de mai multe ori pe an, nedreptăţile care li se fac sunt foarte greu de suportat. SINGAPORE În pofida cererilor repetate de a efectua un serviciu civil alternativ, 12 fraţi se află în unităţi militare disciplinare, fiecare fiind condamnat la 3 ani şi 3 luni de închisoare. Un alt frate este condamnat la un an de închisoare pentru că a refuzat serviciul militar ca rezervist. TURKMENISTAN Nouă Martori au primit condamnări între un an şi jumătate şi doi ani ca obiectori de conştiinţă şi deseori sunt bătuţi cu cruzime de gardieni şi de soldaţi. De obicei, când sunt eliberaţi, autorităţile îi condamnă din nou considerându-i „infractori recidivişti” şi îi încadrează într-un regim de detenţie mai sever. Avocaţii a zece Martori care au refuzat să efectueze serviciul militar au depus plângeri la Comitetul Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

Conştiinţa nu le permite să ia parte la ceremonii patriotice Bazat pe Daniel 3:16-18.

TANZANIA Curtea de Apel din Dar es-Salaam, cea mai înaltă instanţă a Tanzaniei, a considerat în unanimitate ca fiind inadmisibile acţiunile unui corp profesoral care a exmatriculat 5 elevi şi a suspendat alţi 122 de elevi în urma refuzului acestora de a cânta imnul naţional. Într-o decizie publicată în 12 iulie 2013, instanţa a avut cuvinte de apreciere la adresa elevilor Martori şi a recunoscut dreptul lor constituţional la libertate de conştiinţă şi religioasă. Hotărârea acestor tineri de a-i rămâne loiali lui Dumnezeu a dus la o victorie care onorează numele lui Iehova şi apără libertatea noastră de închinare în Tanzania.

ASPECTE SEMNIFICATIVE

Tanzania: După ce au fost achitaţi, aceşti tineri Martori au putut să meargă din nou la şcoală

Libertatea de exprimare Bazat pe Faptele 4:19, 20.

KAZAHSTAN În urma unei „expertize” realizate de Departamentul Regional pentru Probleme Religioase, mai multe publicaţii ale noastre au fost considerate „extremiste” pe motiv că instigă la ură socială şi religioasă. În 6 aprilie 2013, poliţia din oraşul Karabalyk a confiscat literatură în urma unei descinderi neautorizate în timpul unei întruniri care se ţinea într-o locuinţă particulară. În 3 iulie 2013, Curtea Economică din Astana a aprobat decizia prin care se interziceau zece dintre publicaţiile noastre. Din acest motiv, literatura primită din străinătate este în continuare cenzurată şi restricţionată. În plus, în decembrie 2012, autorităţile au început să-i aresteze şi să-i condamne pe fraţii noştri pentru aşa-numita activitate ilegală de misionariat. În 28 martie 2013, Agenţia pentru Probleme Religioase a ordonat Centrului Religios Regional al Martorilor lui Iehova să-i informeze pe toţi Martorii lui Iehova din Kazahstan că este ilegal să predice în afara lăcaşurilor lor de cult. În iulie 2013, autorităţile au trimis în judecată 21 de fraţi şi surori. 32

ANUAR 2014

Libertatea de întrunire şi de asociere Bazat pe Evrei 10:24, 25.

AZERBAIDJAN În ianuarie 2010, Comitetul de Stat pentru Colaborare cu Asociaţiile Religioase a refuzat să reînregistreze Comunitatea Religioasă a Martorilor lui Iehova din cauza unor presupuse greşeli de redactare făcute în cerere. Deşi Martorii lui Iehova au încercat de mai multe ori să corecteze aşa-zisele greşeli, autorităţile au refuzat reînregistrarea. În 31 iulie 2012, fraţii noştri au adus acest caz în atenţia CEDO, arătând că guvernul a încălcat libertatea noastră religioasă refuzând în mod ilegal reînregistrarea ca asociaţie religioasă. Fără o reînregistrare, fraţii noştri nu beneficiază de avantajele oferite de statutul legal.

Libertatea şi siguranţa individului şi a proprietăţii Bazat pe Filipeni 1:7.

UCRAINA Deşi beneficiază de libertate de închinare, Martorii din Ucraina sunt ţinta atacurilor fizice, a incendierilor şi a actelor de vandalism asupra sălilor Regatului, infracţiuni care nu sunt sancţionate corespunzător de instituţiile competente. Nu este surprinzător că această atitudine le-a dat curaj împotrivitorilor. Drept urmare, numărul infracţiunilor comise împotriva fraţilor a crescut în 2012 şi 2013. Dacă în 2010 au fost raportate 5 cazuri de vandalism şi incendiere, numărul acestora a crescut la 15 în 2011, la 50 în 2012, iar în primele cinci luni ale anului 2013 au fost înregistrate 23 de asemenea incidente. Filiala a sesizat Comitetul Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului cu privire la aceste abuzuri.

Dreptul la autodeterminare Bazat pe Faptele 5:29 şi Faptele 15:28, 29.

ARGENTINA În primăvara anului 2012, Pablo Albarracini, care a fost o victimă colaterală a unei tentative de jaf, a suferit mai multe plăgi împuşcate şi a fost transportat de urgenţă la spital în stare de inconştienţă. Mai înainte, el semnase o directivă medicală în care menţiona că refuză orice tratament pe bază de sânge. Deşi spitalul a fost de acord să respecte această decizie, o rudă necredincioasă a obţinut un ordin judecătoresc prin care să i se administreze sânge fratelui ASPECTE SEMNIFICATIVE

Kârgâzstan: Această sală a Regatului a fost distrusă de două ori de câţiva localnici

Albarracini, motivând că transfuzia era necesară pentru a-i salva viaţa. Cu toate acestea, Curtea Supremă a Argentinei s-a pronunţat în favoarea fratelui Albarracini, respectându-i dreptul de a decide în privinţa tratamentului medical chiar şi atunci când se afla în stare de inconştienţă. Drept urmare, fratelui nu i s-a făcut transfuzie. Ulterior, el s-a recuperat complet şi îi este profund recunoscător lui Iehova că l-a ajutat să-şi păstreze integritatea.

Victime ale discriminării religioase Bazat pe Luca 21:12-17.

KÂRGÂZSTAN În 16 aprilie 2013, o instanţă a pronunţat o hotărâre judecătorească în favoarea fraţilor noştri din Toktogul, unde o sală a Regatului a fost distrusă de două ori de câţiva localnici. Instanţa i-a condamnat pe făptaşi şi i-a obligat să plătească despăgubiri. Urmărirea penală a principalilor vinovaţi din primul atac este în curs de desfăşurare, ceea ce ne face să credem că problemele din zonă vor lua sfârşit. Între timp, congregaţiile îşi vor reconstrui sala Regatului. 34

ANUAR 2014

Victorii juridice importante 1) Cauza: Este nevoie ca un grup religios să obţină permisiunea de a ţine congrese şi întruniri ale congregaţiei? Decizie: În 5 decembrie 2012, Curtea Constituţională a Federaţiei Ruse a declarat că Constituţia Rusiei garantează libertatea religioasă şi a decis că fraţii noştri pot ţine întruniri religioase fără a informa în prealabil autorităţile sau a obţine o permisiune din partea acestora. 2) Cauza: Au cetăţenii dreptul la respectarea vieţii private în ce priveşte chestiunile de natură medicală? În 2007, procurorul general din Sankt Petersburg a ordonat tuturor instituţiilor medicale din oraş să aducă la cunoştinţa Procuraturii orice refuz al Martorilor lui Iehova de a accepta transfuzii de sânge, fără să înştiinţeze pacientul. Întrucât tribunalele din Rusia au refuzat să susţină dreptul pacienţilor la respectarea vieţii private, fraţii au înaintat o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Decizie: La 6 iunie 2013, CEDO a decis că ordinul procurorului a constituit o încălcare a drepturilor fundamentale la respectarea vieţii private şi a constatat că nu au existat „motive relevante sau suficiente” pentru dezvăluirea unor informaţii private autorităţilor publice. Decizia finală a fost luată la 7 octombrie, când Marea Cameră a CEDO a respins cererea de recurs înaintată de Rusia (Avilkina şi alţii contra Rusiei).

Rapoarte juridice actualizate Guvernul Franţei s-a conformat deciziei impuse de CEDO la 5 iulie 2012 într-o cauză de impozitare ilegală. Guvernul a înapoiat cu dobândă suma confiscată anterior, precum şi cheltuielile de judecată şi a ridicat sechestrul care fusese pus pe proprietatea filialei (Anuar 2013, pagina 34). În mai multe părţi ale Indiei, Martorii lui Iehova continuă să fie persecutaţi. Cu toate acestea, ei nu mai sunt închişi şi nici nu mai sunt acuzaţi pe nedrept ca în trecut. La ora actuală sunt pe rol aproximativ 20 de procese pentru repararea greşelilor comise împotriva fraţilor noştri (Anuar 2013, pagina 35). ASPECTE SEMNIFICATIVE

Burundi: Maleahi şi familia lui au simţit în viaţa lor mâna iubitoare a lui Iehova

Veşti de pe întregul glob Poliţiştii au ajutat la descărcat În Kutaisi, al doilea oraş ca mărime din Georgia, congresele s-au ţinut 13 ani într-o fabrică de vinuri părăsită. Deasupra scaunelor atârnau prelate de plastic care îi apărau de ploaie pe cei din auditoriu. În prezent, fraţii au o sală a Regatului extensibilă, unde se pot ţine congrese în aer liber. În timpul lucrărilor de construcţie, 50 de voluntari descărcau bolţari de beton dintr-un camion. Între timp, câţiva poliţişti s-au apropiat să vadă ce se întâmpla. Impresionaţi de entuziasmul şi de hărnicia fraţilor, poliţiştii i-au lăudat şi apoi au ajutat şi ei la descărcat. De asemenea, le-au spus fraţilor să-i sune dacă îi deranja ci36

ANUAR 2014

neva. Poliţiştii au promis că vor asista la primul congres care se va ţine la noua sală de congrese.

Şi-a vândut bicicleta Maleahi, un bătrân de congregaţie din Burundi, îşi câştiga existenţa din agricultură şi transportând diverse mărfuri cu bicicleta. Maleahi a vrut să ajute la construirea sălii Regatului şi a decis să lucreze pe şantier în fiecare zi, timp de două luni. Avea însă nevoie de bani pentru a le asigura membrilor familiei cele necesare pe parcursul acestei perioade. De aceea, Maleahi şi-a vândut bicicleta. O parte din banii primiţi pe bicicletă i-a dat soţiei lui pentru a se îngriji de necesităţile familiei, iar restul banilor i-a pus în cutia de donaţii pentru a ajuta la acoperirea cheltuielilor de construire. Eforturile lui au fost răsplătite din plin deoarece Maleahi a învăţat multe lucruri de la membrii echipei de construcţie. După terminarea sălii Regatului, Maleahi şi-a găsit de lucru în domeniul construcţiilor, deoarece oamenii au văzut că era foarte priceput. Cu timpul, el a reuşit să-şi cumpere altă bicicletă.

S-au simţit îndemnaţi să ajute Construirea de săli ale Regatului în regiuni izolate din Malawi prezintă dificultăţi specifice. Pe parcursul anului de serviciu care a trecut s-a construit o sală într-o zonă greu accesibilă. Folosind automobile cu tracţiune integrală, fraţii de la filială au transportat materialele de construcţie la locul şantierului. Fraţii locali au spus că membrii comunităţii s-au implicat mult în realizarea acestui proiect. Mulţi dintre ei s-au oferit să ajute şi au muncit până noaptea târziu descărcând nisip, piatră de carieră, saci de ciment şi tablă pentru acoperiş. Uneori, numărul ASPECTE SEMNIFICATIVE

acestora a fost mai mare decât al fraţilor. Impresionaţi de eforturile Martorilor lui Iehova de a construi un loc de închinare în acea zonă izolată, ei s-au simţit îndemnaţi să ajute.

Copiii au vândut caramele Un cuplu de pionieri speciali din Côte d’Ivoire studiază Biblia în limba locală, bete, cu un cuplu care are zece copii. În mai 2013, în oraşul Daloa urma să se ţină primul congres în limba bete. Toată familia a vrut să asiste la acest congres. Însă drumul până acolo costa 800 CFA (1,6 dolari americani) de persoană, iar tatăl nu avea banii necesari pentru familia lui numeroasă. De aceea, s-a gândit să-i dea fiicei celei mari 300 CFA (0,6 dolari americani) şi i-a propus să vândă caramele. Ea a obţinut suficienţi bani pentru drum. Tatăl i-a dat apoi 300 CFA fiecărui copil pentru a începe o mică afacere cu caramele până când toţi obţineau banii necesari ca să-şi plătească drumul. În final, ei au asistat la congres împreună cu alţii. Au fost foarte bucuroşi că au urmărit programul în limba lor maternă!

Coreea

Dedicarea unor filiale Ziua de 20 octombrie 2012 a fost specială pentru Martorii lui Iehova din Coreea. Atunci i-au fost dedicate lui Iehova noile clădiri şi clădirile renovate ale filialei. Evenimentul a fost cu totul special deoarece lucrarea de predicare din această ţară împlinea 100 de ani. În plus, în 2012 numărul vestitorilor a depăşit pentru prima oară cifra de 100000. În jur de 1200 de voluntari locali şi 239 de slujitori internaţionali şi voluntari din nouă ţări au construit o nouă clădire de locuit, o tipografie, studiouri audio-video şi un autoservice. De asemenea, majoritatea clădirilor existente au fost renovate complet. Anthony Morris, membru al Corpului de Guvernare, a ţinut o cuvântare de dedicare încurajatoare, la care au ASPECTE SEMNIFICATIVE

Georgia

asistat 3037 de fraţi şi surori. În ziua următoare s-a ţinut o întrunire specială într-o mare sală de expoziţii. Peste 1300 de congregaţii din Coreea, conectate la internet, au urmărit în direct programul. Asistenţa totală a fost de 115782 de Martori ai lui Iehova şi persoane interesate. În 9 martie 2013 a avut loc un eveniment de neuitat pentru închinătorii lui Iehova din Liberia. Vizitatori din 11 ţări s-au adunat pentru dedicarea clădirii filialei, care a fost renovată şi extinsă. Toţi au ascultat cu entuziasm cuvântarea de dedicare prezentată de Guy Pierce, membru al Corpului de Guvernare. După mai bine de un deceniu de conflicte civile, care au întârziat lucrările de extindere a filialei, s-a achiziţionat un teren din vecinătate care mai înainte fusese folosit de rebeli ca ascunzătoare şi tabără de refugiaţi. Cei 51 de membri ai familiei Betel au acum la dispoziţie 35 de camere de locuit, o clădire de birouri renovată, un depozit de literatură nou, o clă40

ANUAR 2014

dire nouă cu ateliere, precum şi o bucătărie şi o sală de mese noi. În Georgia trăiesc oameni ospitalieri, cu înclinaţii spirituale. După destrămarea Uniunii Sovietice, această ţară a cunoscut o perioadă de creştere teocratică extraordinară, care a fost urmată de persecuţii aprige. Opoziţia a scăzut mult în intensitate, iar sâmbătă, 6 aprilie 2013, a avut loc un eveniment memorabil pentru Martorii lui Iehova din Georgia. David Splane, din Corpul de Guvernare, a ţinut o cuvântare de dedicare pentru un complex de filială extins şi renovat, o sală de congrese şi o clădire nouă, unde se desfăşoară cursurile Şcolii pentru Evanghelizatori ai Regatului, precum şi cursurile Şcolii pentru Supraveghetorii Itineranţi şi Soţiile lor. La programul de dedicare au fost prezenţi 338 de invitaţi din 24 de ţări şi peste 800 de Martori din Georgia. În ziua următoare, 15200 de persoane au ascultat cuvântarea specială a fratelui Splane, care a fost urmărită la locurile de întrunire de pe tot cuprinsul Georgiei prin transmisiune audio-video. Acest eveniment internaţional a fost o ocazie de mare bucurie pentru mulţi. Un frate tânăr a spus: „Acum ştiu cum va fi în lumea nouă”. În 29 iunie 2013, la Betelul din Yangon, Myanmar, a fost dedicată o clădire nouă de birouri, cu două etaje. Guy Pierce din Corpul de Guvernare a ţinut cuvântarea de dedicare în faţa unui auditoriu format din 1013 persoane, între care s-au aflat şi invitaţi din 11 ţări. Fraţii şi surorile din Myanmar care i-au întâmpinat pe oaspeţi la Aeroportul Internaţional din Yangon au fost abordaţi de un bărbat dintr-o ţară în care lucrarea Martorilor este interzisă. El a arătat spre pancartele pe care scria „Bun venit Martorilor lui Iehova” şi a întrebat: „Aşteptaţi martori de la vreun proces?” „Nu, îi aşteptăm pe prietenii ASPECTE SEMNIFICATIVE

noştri”, au răspuns fraţii. „Dar cine este Iehova?”, a întrebat bărbatul. Bineînţeles că fraţii şi surorile noastre s-au folosit de ocazie pentru a-i depune o frumoasă mărturie. După dedicare, s-a ţinut o adunare specială la Centrul de Congrese din Myanmar, unde fratele Pierce a ţinut cuvântarea: „Să-i slujim lui Iehova cu o inimă plină de pricepere”. Programul a fost transmis prin telefon în şase locuri de pe teritoriul Myanmarului, astfel că 2963 de persoane au auzit informaţiile oportune. Un şofer de autobuz, care a adus un grup de fraţi şi surori locale la întrunirea specială din Yangon, a spus: „Am observat că voi vă deosebiţi mult de celelalte religii. Sunteţi manieraţi, amabili şi vă îmbrăcaţi frumos. Sunt şofer de mulţi ani, dar n-am văzut niciodată oameni cu atât de mult bun-simţ!”. Slujitorii fideli ai lui Iehova din Republica Moldova au avut multe motive de bucurie miercuri, 3 iulie 2013, 42

ANUAR 2014

Myanmar: Vestitori locali întâmpinând oaspeţi la programul de dedicare a filialei

când Stephen Lett, din Corpul de Guvernare, a ţinut cuvântarea de dedicare pentru noile clădiri ale filialei. Printre acestea se numără o clădire cu două etaje, în care se află un depozit pentru literatură şi 10 camere de locuit, precum şi o sală a Regatului cu un etaj, folosită de şapte congregaţii. Cei 33 de membri ai familiei Betel din Republica Moldova au primit cu căldură oaspeţi din Germania, Irlanda, Olanda, România, Rusia, Statele Unite şi Ucraina. De asemenea, în auditoriu s-au aflat câţiva fraţi şi surori care i-au slujit cu fidelitate lui Iehova când lucrarea era interzisă, unii dintre ei ajutând la multiplicarea şi distribuirea literaturii. Printre cei prezenţi s-au numărat mulţi fraţi şi surori care au fost deportaţi împreună cu părinţii lor în Siberia, pe parcursul diferitelor operaţiuni desfăşurate împotriva Martorilor lui Iehova din fosta Uniune Sovietică. Duminică, fratele Lett a ţinut o cuvântare emoţionantă, care a fost tradusă în română şi în rusă pentru un auditoriu de 14705 persoane, aceasta fiind cea mai mare întrunire ţinută vreodată de Martorii lui Iehova din Republica Moldova.

Continuaţi să vă rugaţi, nu renunţaţi Isus a arătat că trebuie ‘să ne rugăm şi să nu renunţăm’ (Luca 18:1). Când exprimăm în rugăciune ceea ce simţim, speranţa noastră devine mai puternică. De aceea, „rugaţi-vă neîncetat” şi „perseveraţi în rugăciune” (1 Tes. 5:17; Rom. 12:12). În timp ce aplicaţi aceste sfaturi, „Dumnezeul păcii ... să vă înzestreze cu orice lucru bun ca să faceţi voinţa sa, înfăptuind în [voi], prin Isus Cristos, ce este plăcut înaintea sa” (Evr. 13:20, 21). ASPECTE SEMNIFICATIVE

Activitatea la nivel mondial _____________________________________________________________

_____________________________________________________________

ŢĂRI ŞI TERITORII

VESTITORI

239

7965954

_____________________________________________________________

NUMĂRUL TOTAL DE ORE PETRECUTE ÎN SERVICIUL DE TEREN

STUDII BIBLICE

1841180235

9254963

Lucrarea mondială de predicare şi de instruire Berna, Elveţia

Angola: Micuţa Anilpa participă şi acum cu zel la lucrarea de predicare

Africa ___________________________________________________

ŢĂRI ŞI TERITORII

58 ___________________________________________________

POPULAŢIA

979685702 ___________________________________________________

VESTITORI

1363384 ___________________________________________________

STUDII BIBLICE

3265314

„Acum sunt pregătit să ies din Babilonul cel Mare” Thomson, un tânăr din Uganda, a fost dezamăgit de religie. Supărat că preotul le cerea mereu bani enoriaşilor, el n-a mai asistat la serviciile religioase, dar a continuat să citească din Biblie în fiecare zi. Fiindcă îl interesa foarte mult Apocalipsa, Thomson a încercat să înţeleagă această carte biblică făcându-şi notiţe într-un carneţel. Când un ANUAR 2014

frate l-a întâlnit pe şantierul unde lucra, Thomson citea din Biblie. A urmat o discuţie însufleţită, iar fratele i-a dat lui Thomson cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?. El a citit-o din scoarţă în scoarţă în noaptea aceea. A doua zi, fratele a primit pe telefon următorul mesaj: „Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-ai spus. Acum sunt pregătit să ies din Babilonul cel Mare”. Thomson a cerut toate publicaţiile menţionate în notele de subsol ale cărţii şi în apendice. El a studiat cu multă conştiinciozitate Biblia, a făcut progrese rapide şi s-a botezat în 2012 la Congresul de District „Să ne păzim inima!”. Din martie 2013, Thomson slujeşte ca pionier regular şi îi ajută pe alţii să înţeleagă de ce este important să iasă din Babilonul cel Mare. Opt fraţi au studiat cu el Jimmy a crescut în Port Louis, capitala statului Mauritius. La şaisprezece ani a început să consume alcool, iar la scurt timp după aceea se îmbăta în fiecare zi. Din cauza alcoolului, Jimmy era violent şi de aceea a fost închis de mai multe ori. Uneori, într-o singură zi consuma trei sticle de rom şi fuma şaizeci de ţigări. Când nu mai avea bani, obişnuia să bea soluţie alcoolică pentru curăţat geamuri. El a băut chiar şi apa de colonie a mamei lui. Odată, cineva i-a spus că arăta ca un cadavru ambulant. De aceea, Jimmy s-a internat într-un centru de dezintoxicare, unde a stat un an şi jumătate, dar fără niciun rezultat. Într-o zi, Jimmy i-a întâlnit pe Martorii lui Iehova şi a acceptat să studieze Biblia cu ei. Din când în când, Jimmy pleca în timpul studiului ca să bea. În total, cu el au studiat opt Martori ai lui Iehova. În cele din LUCRAREA MONDIALĂ DE PREDICARE ŞI DE INSTRUIRE

Rodrigues: Jimmy a fost hotărât să-şi schimbe viaţa

urmă, Jimmy a înţeles că trebuia să-şi schimbe modul de viaţă. El a spus: „Am simţit ca şi cum sabia figurativă din Evrei 4:12 mi-a străpuns inima. Într-o zi am citit Proverbele 24:16, unde se spune: «Cel drept, chiar dacă ar cădea de şapte ori, se va ridica». Aceste cuvinte mi-au schimbat viaţa”. Deşi Jimmy a întrerupt studiul de şapte ori, el a decis să se schimbe şi „să se ridice” cu ajutorul celui de-al optulea frate. Jimmy l-a implorat pe Iehova să-i dea putere, a asistat la întrunirile congregaţiei şi a renunţat la vicii. În 2003 s-a botezat, iar în 2012 a devenit pionier regular. În prezent este slujitor auxiliar într-o congregaţie de pe insula Rodrigues. „Iehova şi îngerii vor fi prietenii mei” Mary, o femeie în vârstă de şaptezeci de ani din Kenya, a fost toată viaţa membră a Bisericii Prezbiteriene. Obişnuia să strângă bani de la enoriaşi şi chiar a ajutat la construirea unei biserici locale. Când unul dintre fiii ei a devenit Martor, Mary n-a fost deloc încântată. Deşi fiul ei o invita mereu la întrunirile congregaţiei, ea refuza de fiecare dată spunând că voia să audă mesajul Bibliei în limba ei, kikuyu, nu în swahili. În cele din urmă, Mary a acceptat o invitaţie la un congres de district ţinut în limba kikuyu. La congres, ea a stat în sectorul rezervat persoanelor în vârstă. Impresionată de amabilitatea şi iubirea cu care a fost tratată, Mary a recunoscut că nu văzuse niciodată aşa ceva la biserica ei. Ea a ascultat cu atenţie toate cuvântările, care i-au plă48

ANUAR 2014

cut mult. Când i s-a propus un studiu biblic din broşura Ascultă de Dumnezeu, a acceptat imediat. După câteva luni, Mary a decis să devină Martoră a lui Iehova şi s-a retras din biserica din care făcuse parte. Nemulţumiţi, conducătorii bisericii au chemat un pastor din Nairobi, capitala ţării, ca să stea de vorbă cu ea. Pastorul a încercat s-o convingă pe Mary să nu părăsească biserica, însă fără niciun rezultat. El a întrebat-o: „Ce prieteni o să mai ai dacă părăseşti biserica? Mulţi dintre prietenii şi vecinii tăi vin la biserica asta”. „Iehova şi îngerii vor fi prietenii mei”, a răspuns Mary. „Şi Martorii vor fi prietenii mei.” Văzând că nu reuşeşte s-o convingă pe Mary, pastorul a plecat. Mary continuă să facă progrese frumoase în studierea Bibliei şi asistă la întrunirile creştine, deşi locuieşte departe de locul unde se ţin acestea. De curând, ea a mers pe jos două ore prin ploaie ca să asiste la întruniri pentru că nu a putut să folosească mijloacele de LUCRAREA MONDIALĂ DE PREDICARE ŞI DE INSTRUIRE

Liberia: Fraţi şi surori care aduc scaune pentru Comemorare. În 2013, asistenţa a fost de 81762 de persoane, numărul de vestitori fiind de 6148

transport în comun. În pofida presiunilor din partea vecinilor, Mary este hotărâtă să se boteze. A fost îmbrâncită de pastor Când Ashton, o fată de 14 ani din Camerun, a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova, mătuşa şi unchiul ei, în casa cărora locuieşte, au început să o persecute. Ei au insistat ca Ashton să-i însoţească la programele de la biserica lor penticostală. Odată, pastorul, o femeie, şi-a întins mâinile peste cei prezenţi ca să-i umple de „spirit”. Toţi, cu excepţia lui Ashton, au căzut la pământ. Atunci, pastorul a continuat să se roage, dar Ashton a rămas în picioare. De aceea, a îmbrâncit-o ca să cadă la pământ. Când s-au întors acasă, Ashton le-a povestit unchiului şi mătuşii ei ce se întâmplase, dar aceştia n-au crezut-o. De atunci, Ashton a decis să nu mai meargă la acea biserică. În prezent, ea asistă la întrunirile Martorilor lui Iehova, chiar dacă familia şi vecinii i se împotrivesc. O invitaţie de la un copilaş Deşi avea doar un an şi cinci luni, Anlipa a participat cu zel la campania de distribuire a invitaţiilor pentru congresul de district ţinut anul trecut în Angola. Anlipa bătea la uşi şi le oferea locatorilor câte o invitaţie în timp ce mama ei explica pe scurt scopul vizitei. Nerăbdătoare, Anlipa nu aştepta mereu ca mama ei să termine de vorbit şi bătea la uşa următoare. Anlipa le-a făcut o impresie foarte bună locatarilor. De exemplu, 50

ANUAR 2014

în ultima zi de congres, o femeie s-a apropia de ea şi i-a spus: „Pe tine te căutam. Mă bucur că te-am găsit, pentru că tu m-ai invitat la congres”. Se săturaseră să fie oprimaţi În august 2012, câţiva membri ai congregaţiei din Antaviranambo, Madagascar, au întâlnit un grup de oameni care au spus că voiau să devină Martori ai lui Iehova. Ei se simţeau oprimaţi de conducătorii lor religioşi, care nu puneau în practică ceea ce predau. Mai mult, aceştia au spus că la biserică nu li se explica Biblia şi că nu aveau nici publicaţii care să le explice doctrina. Taxele impuse de biserică erau mari, iar între enoriaşi nu exista o iubire autentică. De asemenea, ei au spus că ştiau că la Martorii lui Iehova nu erau astfel de probleme. Mai târziu, aceşti oameni au scris la filială. Ei spuneau în scrisoare: „Vă scriem aceste rânduri pentru că LUCRAREA MONDIALĂ DE PREDICARE ŞI DE INSTRUIRE

vrem să-i slujim şi noi lui Iehova. Dar locuim departe. Unii dintre noi trebuie să meargă pe jos între nouă şi cincisprezece ore ca să asiste la întruniri. De aceea vă rugăm mult să trimiteţi pe cineva să studieze Biblia cu noi. Vrem să-i slujim lui Iehova din toată inima, dar pentru aceasta avem nevoie de ajutorul vostru. Suntem 215 persoane din cel puţin trei sate. Provenim din mai multe confesiuni religioase, dar acum vrem cu toţii să-i slujim lui Iehova şi să ascultăm de el din toată inima. Suntem siguri că ne veţi ajuta”. Fraţii s-au întâlnit cu acest grup după ce au mers pe jos nouă ore până la primul sat. Aici au organizat o întrunire, la care au asistat 65 de persoane interesate. Veştile s-au răspândit repede, astfel că şi oameni din alte sate au vrut să fie vizitaţi şi să înveţe din Biblie. Prin urmare, fraţii au mers pe jos alte patru ore până la al doilea sat, unde au ţinut o întrunire la care au asistat peste 80 de persoane. Aici au întâlnit alţi oameni care i-au rugat insistent să vină şi în satul lor, situat la o distanţă de două ore de mers pe jos. Fraţii au fost de acord şi au ţinut şi în acel sat o întrunire, la care au fost prezente peste 50 de persoane. În două ocazii, peste 30 dintre aceşti săteni au asistat la congresul din Mahanoro, mergând pe jos o zi şi jumătate până la locul congresului. Douăzeci şi cinci dintre ei – cupluri, familii şi persoane în vârstă – au venit pentru vizita supraveghetorului de circumscripţie. Ei au fost cazaţi în aceeaşi casă, au discutat despre cele învăţate şi au pus întrebări până noaptea târziu. Sătenii au spus că mult mai mulţi oameni voiau să devină Martori deoarece se săturaseră să fie oprimaţi de conducătorii lor religioşi. 52

ANUAR 2014

Havana, Cuba

Americile Au invitat un cuplu să stea la ei acasă Doi soţi din Las Vegas, Nevada, s-au hotărât să se mute într-o zonă liniştită. De aceea, şi-au vândut casa şi au decis să plece în Republica Dominicană. Întrucât trebuiau să elibereze casa cu zece zile înainte de data când era programat zborul, doi vecini, Martori ai lui Iehova, le-au spus că puteau să stea la ei acasă. Într-una din zile, aceşti doi LUCRAREA MONDIALĂ DE PREDICARE ŞI DE INSTRUIRE

___________________________________________________

ŢĂRI ŞI TERITORII

57 ___________________________________________________

POPULAŢIA

970234987 ___________________________________________________

VESTITORI

3943337 ___________________________________________________

STUDII BIBLICE

4341698

Costa Rica: Fredy, care în prezent este pionier regular, parcurge distanţe mari pentru a conduce studii biblice

soţi au mers împreună cu fraţii noştri la sala Regatului. Aici au auzit vorbindu-se despre anul 1914 şi li s-a părut interesant subiectul. Ştiau că fusese un an important în istorie. Când au ajuns în Republica Dominicană, ei le-au cerut un studiu biblic primilor Martori ai lui Iehova care au sunat la uşa lor. După un an şi două luni, ei s-au dedicat şi s-au botezat. Era exact ceea ce îi trebuia! La Târgul Internaţional de Carte organizat în 2012 în Panamá, capitala statului Panama, fraţii au amenajat un stand cu literatură biblică. De stand s-au apropiat două eleve. Una dintre ele i-a spus surorii de la stand că era supărată. Fata a explicat că tatăl ei consuma droguri şi că nu ştia ce să facă. Sora i-a arătat fetei capitolul 23 din cartea Tinerii se întreabă – Răspunsuri practice, volumul II: „Ce pot face dacă unul din părinţi e alcoolic sau dependent de droguri?”. Fata a spus: „Este exact ceea ce-mi trebuie!”. Fetele au îmbrăţişat-o pe soră, iar după o oră s-au întors din nou să-i mulţumească. În cele cinci zile cât a durat târgul de carte, fraţii au oferit 1046 de cărţi, 1116 reviste şi 449 de broşuri. Cincizeci şi şase de persoane şi-au lăsat adresa pentru a fi vizitate de Martori. A predicat patru ani pe cont propriu Fredy, a cărui limbă maternă este cabecar, locuieşte pe un munte, într-o comunitate izolată din Costa Rica. Cu aproximativ patru ani în urmă, în timp ce lucra în San José, capitala ţării, Fredy a obţinut cartea Ce ne 54

ANUAR 2014

învaţă în realitate Biblia? şi broşura Ce pretinde Dumnezeu de la noi?. Persoana care i-a oferit aceste publicaţii i-a spus să meargă să le predice şi consătenilor lui. Fredy s-a întors acasă, a studiat singur cartea Ce învaţă Biblia, şi-a legalizat căsătoria şi a făcut multe alte schimbări. Apoi i-a învăţat din Biblie, aşa cum a ştiut el, şi pe consătenii lui, vorbitori de limbă cabecar. Fredy a organizat cursuri de studiere a Bibliei pe şase niveluri de cunoştinţe. Elevii erau repartizaţi în funcţie de rezultatele obţinute la un examen pe care Fredy li-l dădea pentru a le testa cunoştinţele biblice. El a organizat întruniri şi a ţinut chiar şi Comemorarea, pentru care a scris de mână invitaţii. Pe invitaţie scria: „Martorii lui Iehova vă invită să asistaţi împreună cu ei la Comemorarea morţii lui Cristos”. El a făcut toate aceste lucruri patru ani, deşi nu mai luase legătura cu Martorii! În tot acest timp, Fredy l-a rugat pe Iehova să trimită Martori care să-l ajute. De curând, rugăciunea lui Fredy a primit răspuns. Câţiva Martori au făcut dificila călătorie până la satul lui Fredy şi au fost uimiţi de ceea ce a realizat el. Ei au relatat: „Deşi nu este un Martor botezat, Fredy trăieşte exact ca un Martor”. După numai trei luni, el a devenit vestitor nebotezat. Pentru a se putea boteza, Fredy a coborât muntele şi a asistat la primul lui congres împreună cu 19 dintre elevii cu care studia Biblia. În prezent, el conduce studii biblice cu încă trei grupuri de vorbitori de cabecar din sate şi mai îndepărtate decât satul lui. Şi-a apărat credinţa la şcoală Într-o zi, Anna, o elevă de liceu din Statele Unite, a trebuit să-şi apere credinţa în faţa câtorva colegi furioşi pentru că ea nu credea în Trinitate. Anna povesteşte: „Au 56

ANUAR 2014

Catamarca, Argentina

început să-mi vorbească urât, dar am rămas calmă pentru că n-am vrut ca aceia care ne priveau să-şi facă o părere greşită despre Martorii lui Iehova”. În seara acelei zile, ea s-a rugat lui Iehova să-i dea curaj şi a făcut cercetări referitoare la Trinitate. A doua zi, Anna a venit cu Biblia la şcoală. Colegii de clasă s-au adunat în jurul ei. Mulţi dintre ei râdeau batjocoritor. Cu toate acestea, Anna a citit cu mult curaj câteva versete şi, cu ajutorul lor, şi-a argumentat convingerile. În cele din urmă, batjocoritorii n-au mai avut ce să spună. Şefa clasei, care îi instigase şi pe ceilalţi, a spus că îi va respecta pe Martorii lui Iehova. În timpul anului şcolar, ea i-a pus Annei diverse întrebări legate de convingerile Martorilor. I s-a rupt sandaua chiar la momentul potrivit Într-o duminică dimineaţă, o tânără din Barbados mergea la biserică pe jos, când i s-a rupt o sanda. Tânăra a bătut la uşa unei case din apropiere şi a cerut un LUCRAREA MONDIALĂ DE PREDICARE ŞI DE INSTRUIRE

ac de siguranţă ca să-şi prindă bareta ruptă. În acea casă locuia o Martoră împreună cu fiica ei. În timp ce tânăra îşi repara sandaua, sora i-a vorbit despre câteva profeţii biblice care se împlinesc în prezent. Fiica surorii a invitat-o pe tânără să meargă chiar în acea dimineaţă împreună cu ele la o întrunire de la sala Regatului. Întrucât întârziase la slujba de la biserică, tânăra a acceptat. În timpul întrunirii, ea a urmărit toate versetele în Biblia ei, versiunea King James. Programul a impresionat-o foarte mult. Ea a spus că se săturase de zgomotul tobelor şi de strigătele din biserica ei şi că a vrut dintotdeauna să studieze Biblia în linişte. Tânăra a acceptat să studieze Biblia cu ajutorul cărţii Ce învaţă Biblia. În prezent, ea asistă la toate întrunirile şi participă cu entuziasm la ele. O singură persoană îl poate opri să predice Un frate tânăr din Guyana povesteşte: „Obişnuiesc să le depun mărturie colegilor de şcoală, însă unuia dintre ei nu-i place deloc lucrul acesta. Într-o zi, el m-a împins într-un perete şi mi-a spus: «Nu mai predica!». I-am explicat că singura persoană care mă poate opri este Iehova, aşa că am continuat să predic. De aceea, acest coleg mi-a tăiat rucsacul, apoi m-a lovit cu pumnul în faţă şi mi-a spart buza. Amândoi am fost chemaţi în biroul directoarei. Ea m-a întrebat ce i-am făcut băiatului de m-a lovit cu pumnul. I-am explicat că mă lovise pentru că predicam vestea bună. Directoarea m-a întrebat de ce nu l-am bătut şi eu, ba chiar a sugerat că ar fi trebuit să fac lucrul acesta. I-am spus că Biblia arată în Romani 12:17 că un creştin nu trebuie «să întoarcă nimănui rău pentru rău». Atunci, directoarea şi-a cerut scuze şi a spus că se va ocupa de băiatul care mă bătuse”. 58

ANUAR 2014

Calcutta, India

Asia şi Orientul Mijlociu Ajutor pentru un bărbat orb, surd şi mut În 1999, congregaţia de limbajul semnelor din Kobe, Japonia, a primit adresa unui bărbat surd, pe nume Hirofumi, iar un frate a mers să-l viziteze. La uşă a ieşit mama bărbatului, iar fratele a rugat-o să-i dea voie să-l vadă pe Hirofumi. Femeia însă a refuzat. După mai multe vizite LUCRAREA MONDIALĂ DE PREDICARE ŞI DE INSTRUIRE

___________________________________________________

ŢĂRI ŞI TERITORII

47 ___________________________________________________

POPULAŢIA

4282178221 ___________________________________________________

VESTITORI

674011 ___________________________________________________

STUDII BIBLICE

672318

Instanbul, Turcia: Frate care depune mărturie stradală cu ajutorul broşurii O veste bună

şi insistenţe, aceasta a acceptat să-l aducă pe Hirofumi la uşă. Părul şi barba lui erau lungi şi neîngrijite, iar faţa nu avea nicio expresie. Arăta ca un naufragiat pe o insulă pustie. Hirofumi nu era doar surd, ci şi orb. El îşi pierduse vederea cu zece ani mai înainte, când avea 31 de ani. Deşi a rămas şocat când l-a văzut pe Hirofumi, fratele i-a luat mâinile şi a început să comunice cu el prin semne tactile. Însă Hirofumi nu a reacţionat în niciun fel. De când îşi pierduse vederea, acesta nu mai comunicase cu nimeni. După două zile, fratele l-a vizitat din nou pe Hirofumi. Mama acestuia a fost foarte uimită să-l vadă pe frate, întrucât crezuse că nu va mai veni din cauza stării în care se afla fiul ei. Fratele a rugat-o din nou să-i dea voie să-l vadă pe Hirofumi. După o lună, văzând că Hirofumi nu reacţiona la vizitele fratelui, mama bărbatului i-a spus să nu se mai deranjeze să vină. Totuşi, fratele a continuat să-l viziteze pe Hirofumi. De fiecare dată îi aducea prăjituri şi încerca în diverse feluri să-i arate că se interesa de el. După încă două luni în care n-a obţinut niciun răspuns de la Hirofumi, fratele s-a gândit să renunţe. De aceea a decis să-i facă o ultimă vizită. Înainte de a merge la el acasă, l-a rugat pe Iehova să-l ajute să decidă dacă era bine să-l viziteze în continuare pe Hirofumi. Când a ajuns acasă la Hirofumi, fratele i-a explicat prin semne tactile că există un Dumnezeu, al cărui nume este Iehova, care veghea neîncetat asupra lui din LUCRAREA MONDIALĂ DE PREDICARE ŞI DE INSTRUIRE

Filipine: Floren conducând un studiu biblic la primele ore ale dimineţii

cer şi care îi înţelegea suferinţa mai bine decât oricine altcineva. De asemenea, i-a explicat că Iehova se interesează de el şi vrea să-l elibereze din starea în care se afla. Acesta era motivul pentru care îl vizita un Martor al lui Iehova. La început, Hirofumi n-a avut nicio reacţie, dar apoi a strâns cu putere mâna fratelui, iar pe faţă au început să-i curgă şiroaie de lacrimi. Şi fratele a fost atât de emoţionat, încât a plâns împreună cu Hirofumi. Apoi s-a iniţiat un studiu biblic. După ce a studiat 11 ani, Hirofumi nu a mai mers la congregaţia de limbajul semnelor, care era departe de casa lui, ci la congregaţia locală. Aici, nimeni nu ştia să comunice prin semne tactile, dar, după un an 62

ANUAR 2014

şi jumătate, 22 de fraţi şi surori au învăţat acest limbaj pentru a-l ajuta pe Hirofumi. În ianuarie 2012, Hirofumi a ţinut prima lui temă la Şcoala de Serviciu Teocratic cu ajutorul unui interpret. În luna octombrie a aceluiaşi an a devenit vestitor nebotezat. Studiază cu paznicii Floren, un pionier din Filipine, conduce în medie 25 de studii biblice, majoritatea cu paznici. Unii dintre ei lucrează seara, iar alţii noaptea. De aceea, Floren trebuie să fie adaptabil. El merge la locul de muncă al paznicilor şi studiază cu ei când aceştia sunt în pauză sau în alte momente care nu se suprapun cu munca lor. Floren conduce câteva studii între ora şapte şi unsprezece noaptea, iar altele între cinci şi nouă dimineaţa. Uneori, el vine când se schimbă tura. În felul acesta, el poate să studieze cu paznicul care se pregăteşte să intre în tură şi apoi cu paznicul care tocmai a ieşit din tură. Floren povesteşte: „De când am atâtea studii biblice simt o bucurie pe care n-am mai avut-o niciodată”. Câţiva paznici asistă la întrunirile de la sala Regatului. Unul dintre studiile biblice ale lui Floren s-a botezat şi slujeşte ca pionier regular. Au riscat Într-o zi ploioasă, în timp ce se aflau în lucrare, două surori din Armenia au întâlnit o doamnă însoţită de fiica acesteia şi le-au oferit un pliant. Spre surprinderea surorilor, doamna, pe nume Marusia, a spus că ea şi fiica ei, Eva, stăteau de două ore afară în ploaie în speranţa că îi vor întâlni pe Martorii lui Iehova. De ce? Fratele Marusiei aflase adevărul în închisoare de la nişte Martori care fuseseră condamnaţi pentru că îşi LUCRAREA MONDIALĂ DE PREDICARE ŞI DE INSTRUIRE

păstraseră neutralitatea. Când fratele ei a ieşit din închisoare, Marusia se aştepta să vadă un bărbat violent. Însă acesta era mai echilibrat şi mai calm. În timp ce continua să studieze cu Martorii, fratele Marusiei a făcut şi alte schimbări. Marusia şi fiica ei nu ştiau ce să creadă, deoarece la televizor şi pe afişe se spuneau lucruri defăimătoare despre Martorii lui Iehova. Eva şi-a zis: „Unchiul meu este o persoană minunată. Atunci de ce se spun atât de multe lucruri rele despre Martorii lui Iehova?”. Hotărâtă să afle răspunsul, Eva i-a spus mamei sale: „N-o să aflăm niciodată adevărul despre aceşti oameni dacă nu riscăm. Să-i căutăm chiar acum pe Martorii lui Iehova şi să punem odată capăt nedumeririi noastre”. Şi chiar acest lucru făceau când le-au întâlnit surorile. După două zile s-a iniţiat un studiu biblic atât cu mama, cât şi cu fiica sa. Ele au început să asiste la întruniri şi au făcut progrese spirituale, iar acum sunt vestitoare nebotezate. Copiii au adus revistele O doamnă din Adana, Turcia, avea probleme mari de familie şi chiar se gândise să se sinucidă. Într-o zi a găsit în faţa uşii două reviste ale noastre. După cât se pare, nişte copii din cartier găsiseră revistele pe jos şi, crezând că sunt ale femeii, le-au pus la uşa acesteia. Doamna a fost profund impresionată de relatările autobiografice din reviste şi a dorit ca şi viaţa ei să se schimbe într-un mod asemănător. De aceea, a sunat la numărul de telefon scris pe una dintre reviste şi a luat legătura cu o pionieră care locuia în apropiere. S-a iniţiat un studiu biblic. Doamna a apreciat mult lucrurile pe care le învăţa şi şi-a exprimat dorinţa de a 64

ANUAR 2014

merge la întruniri. Întrucât apartamentul ei se afla lângă sala Regatului, ea a început imediat să asiste la întruniri, lucru pe care îl face şi în prezent. Deşi a stat zece zile la închisoare, nu s-a răzgândit Bam, un fost poliţist din Nepal, a întâlnit în timpul serviciului un cuplu de pionieri speciali. Impresionat că aceştia i-au răspuns cu Biblia la toate întrebările, Bam a acceptat un studiu biblic, iar la scurt timp a început să asiste la întruniri. Pe măsură ce învăţa mai multe lucruri din Biblie, el a început să aibă mustrări de conştiinţă din cauza locului său de muncă. De aceea, i-a rugat pe şefii lui să-i dea un post într-un birou, ca să nu mai fie obligat să poarte armă. Şefii lui au fost de acord. Totuşi, după ce a asistat la un congres de district, Bam a avut din nou mustrări de conştiinţă şi a decis să iasă din poliţie. Soţia lui Bam nu a fost deloc încântată, întrucât faptul de a lucra în poliţie însemna nu numai o poziţie socială importantă, ci şi un salariu bun, anumite avantaje şi o pensie frumoasă. Ca să-l determine să se răzgândească, ea i-a spus: „Dacă rămâi în poliţie, o să încep să studiez Biblia cu Martorii”. Când a văzut că planul ei nu a funcţionat, ea l-a convins pe şeful poliţiei să-l aresteze pe Bam. După zece zile petrecute în închisoare, Bam a fost eliberat, însă nu a renunţat la hotărârea de a-şi căuta alt loc de muncă. Prin urmare, a ales să fie conducător de ricşă. Bam era fericit, deşi lucra multe ore în soarele arzător. El a continuat să facă progrese pe plan spiritual şi a devenit Martor. Cu timpul, soţia lui nu i s-a mai împotrivit atât de LUCRAREA MONDIALĂ DE PREDICARE ŞI DE INSTRUIRE

Nepal: După ce Bam şi-a schimbat locul de muncă, el şi familia lui au făcut progrese spirituale

mult. Impresionată de amabilitatea cu care au tratat-o fraţii şi surorile din congregaţie, ea a început să studieze Biblia. Bam este şi în prezent conducător de ricşă şi câştigă mai mult decât atunci când era poliţist. El s-a botezat în februarie 2013 la un congres, iar soţia şi fiul lui asistă împreună cu el la întruniri. A vrut să fie pionieră auxiliară Myeong-hee, o soră din Coreea, are o problemă la un picior din cauza unei paralizii pe care a suferit-o când avea doi ani. De aceea oboseşte repede, iar uneori leşină. În plus, deseori ea are atacuri de panică şi stări neplăcute din cauza efectelor secundare ale medicamentelor. Myeong-hee are şi probleme de respiraţie, iar stările de anxietate îi produc multă suferinţă. Deşi are o sănătate precară, ea a vrut să fie pionieră auxiliară, astfel că, în ultimii doi ani, a făcut pionierat auxiliar aproape în fiecare lună. Myeong-hee îi este foarte recunoscătoare lui Iehova pentru că îi dă putere să-şi ducă la îndeplinire serviciul. „O caut de 30 de ani” Agnes, o misionară din Indonezia, obişnuia să-i depună mărturie unei doamne trecute de 40 de ani, care aştepta să nască. Doamna vindea legume într-o piaţă şi îi plăcea să citească revistele noastre şi să poarte discuţii pe marginea Bibliei când avea timp. Într-o zi, Agnes a mers la piaţă şi l-a găsit numai pe soţul doamnei. Acesta i-a spus lui Agnes că soţia lui tocmai născuse. LUCRAREA MONDIALĂ DE PREDICARE ŞI DE INSTRUIRE

Agnes a împachetat frumos Cartea mea cu relatări biblice şi i-a făcut o vizită doamnei. Aceasta a fost plăcut surprinsă că Agnes venise să o vadă. Dar şi mai surprinsă a fost când a deschis cadoul. Cu uimire, a spus: „Unde aţi găsit cartea aceasta? O caut de 30 de ani! Am întrebat peste tot şi am căutat-o prin toate librăriile. Nimeni n-a auzit de ea şi n-am găsit nicio carte asemănătoare”. În copilărie, doamnei îi plăcuse să citească această carte pe care o avea unchiul ei. În prezent, doamna o citeşte din nou, iar fiica ei cea mare o îndrăgeşte la fel de mult. Cu amândouă s-a început un studiu biblic.

Indonezia: Agnes cu cartea pe care a făcut-o cadou

ANUAR 2014

Vaduz, Liechtenstein

Europa „Aţi greşit cumva adresa?” O femeie din Somalia, care se stabilise în Suedia, a fost invitată la o întrunire de la sala Regatului. Femeia a acceptat invitaţia şi într-o zi s-a hotărât să meargă la sală. Însă lucrurile nu au mers aşa cum s-a aşteptat. Nimeni nu a întâmpinat-o şi cei prezenţi s-au uitat lung la ea. Cineva a văzut că se simţea stingheră şi a întrebat-o: „Aţi greşit cumva adresa?”. LUCRAREA MONDIALĂ DE PREDICARE ŞI DE INSTRUIRE

___________________________________________________

ŢĂRI ŞI TERITORII

47 ___________________________________________________

POPULAŢIA

741892871 ___________________________________________________

VESTITORI

1601915 ___________________________________________________

STUDII BIBLICE

862555

„Aşa cred!”, a răspuns ea, după care a plecat. Când femeia i-a întâlnit din nou pe Martorii care o invitaseră la sală, le-a spus supărată că n-o să mai meargă niciodată acolo. Fraţii s-au întrebat ce se întâmplase pentru că nu o văzuseră pe această doamnă la sală. După o scurtă discuţie, şi-au dat cu toţii seama că, din greşeală, doamna intrase într-o biserică. Martorii au îndemnat-o pe doamnă să încerce din nou să vină la sala Regatului. Ea a fost de acord, dar a spus că nu va sta mai mult de zece minute dacă nu se

Grecia: Stergios le vorbeşte altora despre comoara pe care a găsit-o

ANUAR 2014

va simţi în largul ei. Când a intrat în sala Regatului, toţi membrii congregaţiei au primit-o cu căldură. I-a plăcut atât de mult acolo, încât, după terminarea întrunirii, a plecat printre ultimii de la sală. De atunci asistă cu regularitate la întruniri, iar acum este vestitoare nebotezată. A găsit o invitaţie pe stradă Stergios este un tânăr din Grecia. Într-o dimineaţă, în timp ce se întorcea acasă pe jos, s-a gândit să schimbe traseul pe care mergea de obicei. Stergios a zărit pe jos ceva ce i-a atras atenţia. Era o invitaţie la Comemorarea morţii lui Cristos. Întrebarea de pe invitaţie suna astfel: „Cum vi-l imaginaţi pe Isus?”. Pentru că în jur erau oameni, lui Stergios i-a fost jenă să se aplece să ia invitaţia de jos. Ajuns acasă, Stergios a continuat să se gândească la întrebarea de pe invitaţie. În acea după-amiază, Stergios a ieşit cu prietenii la o cafea. În timp ce se îndrepta spre cafenea, s-a gândit să meargă pe strada unde zărise invitaţia, în speranţa că o va găsi acolo. Invitaţia era, într-adevăr, acolo, dar, din nou, în jur erau mulţi oameni, aşa că, şi de data aceea, a ezitat să o ia de jos. În drum spre casă, după întâlnirea cu prietenii, Stergios s-a dus pe aceeaşi stradă, iar invitaţia era tot acolo. De această dată a ridicat-o şi a citit-o. Apoi a decis să meargă la Comemorare. După Comemorare, Stergios a acceptat un studiu biblic gratuit la domiciliu. El a început să asiste la întruniri, a făcut progrese spirituale, iar în martie 2013 s-a botezat la un congres special de o zi. LUCRAREA MONDIALĂ DE PREDICARE ŞI DE INSTRUIRE

O emisiune de la radio a înlăturat prejudecăţi În ianuarie 2010, Finn, un frate din Copenhaga, Danemarca, a ieşit să se plimbe şi a luat câteva reviste cu el. În timp ce mergea pe o alee, a văzut un domn în vârstă îndreptându-se spre el. Finn i-a oferit numerele din decembrie 2009, care conţineau câteva articole despre Crăciun. Când domnul în vârstă i-a adresat câteva cuvinte, Finn i-a recunoscut vocea. Era moderatorul unui talk-show radio, o persoană foarte instruită. A doua zi, Finn a ascultat emisiunea acestui domn şi a fost foarte surprins să-l audă vorbind despre revistele noastre, pe care le primise cu o zi înainte. Apoi moderatorul a citit în direct câteva fragmente din acele publicaţii. Unul dintre ele vorbea despre „steaua” misterioasă, care a apărut la naşterea lui Isus. Moderatorul a fost de acord că steaua fusese trimisă de Satan. Încurajat de această reacţie la revistele noastre, Finn a decis să-l sune pe moderator. În timpul discuţiei, Finn l-a întrebat dacă era posibil să facă o emisiune radio la care să se discute diverse subiecte biblice. După două săptămâni, Finn a primit un răspuns pozitiv. Au urmat peste 30 de emisiuni de două ore despre Martorii lui Iehova şi despre Biblie. Moderatorul talk-show-ului şi Finn au discutat pe marginea unor teme alese dinainte şi au răspuns în direct la sute de ascultători. Unul dintre ascultători a sunat la postul de radio şi i-a lăsat unui operator numărul de telefon pentru a fi contactat de Martori. La scurt timp după aceea s-a luat legătura cu el. Mulţi ani, bărbatul auzise la prieteni şi la rude tot felul de calomnii despre Martorii lui Ieho72

ANUAR 2014

va. Însă emisiunea de la radio i-a înlăturat toate prejudecăţile faţă de Martori. S-a iniţiat un studiu biblic, iar în 2013 bărbatul a asistat la Comemorare şi la cuvântarea specială. În prezent, el asistă în fiecare duminică la întruniri şi răspunde la studiul Turnului de veghe. Şi alte persoane din zonă au acceptat adevărul după ce au ascultat emisiunea de la radio. Le-a lăsat o invitaţie în uşă Era ultima zi a unui congres de district ţinut în Italia. În timp ce Lucio îşi lua rămas-bun de la câţiva prieteni, un cuplu s-a apropiat de ei. Lucio i-a întrebat din ce congregaţie făceau parte. Ei au răspuns: „Nu facem parte din nicio congregaţie”. „V-a invitat cineva?”, a întrebat Lucio. „Nu, am venit din proprie iniţiativă”, au răspuns ei. Curios să afle mai multe, Lucio a întrebat: „Dar, nu vă supăraţi, cum de aţi luat hotărârea să veniţi?”. Ei au răspuns: „Am găsit o invitaţie în uşă şi am decis să venim”. Când i-au spus lui Lucio unde locuiau, Ester, soţia acestuia, a exclamat: „Eu v-am lăsat invitaţia! Era ultima zi de campanie şi m-am gândit că, decât să arunc invitaţiile rămase, mai bine le las în uşa locuinţelor unde n-a răspuns nimeni”. Acest cuplu a găsit invitaţia şi a decis să călătorească până la sala de congrese pentru a asista la programul ţinut în duminica următoare. După o scurtă discuţie, Lucio şi Ester i-au invitat pe cei doi la ei acasă pentru a lua masa împreună. Cuplul a fost de acord să înceapă un studiu biblic. În prezent, cei doi soţi îşi pregătesc dinainte fiecare lecţie de studiu şi participă la întruniri. LUCRAREA MONDIALĂ DE PREDICARE ŞI DE INSTRUIRE

Oceania ___________________________________________________

ŢĂRI ŞI TERITORII

29 ___________________________________________________

POPULAŢIA

39508267 ___________________________________________________

VESTITORI

96088 ___________________________________________________

STUDII BIBLICE

63333

„Acum înţeleg” Freda, o fată surdă, a fost foarte bucuroasă când a aflat că ea şi sora cu care studia Biblia vor merge la întrunirile primei congregaţii de limbajul semnelor din Papua Noua Guinee, înfiinţată la 1 martie 2013. Freda a observat că înţelegea mult mai bine temele prezentate pe podium în limbajul semnelor decât atunci când citea din publicaţii. Spre surprinderea ei, Freda şi-a ANUAR 2014

Papua Noua Guinee: În 2013, asistenţa la Comemorare a fost de 31391 de persoane, numărul total de vestitori fiind de 4123

învins timiditatea şi răspunde de multe ori la întruniri. În aprilie 2013, ea s-a calificat pentru a deveni vestitoare nebotezată, iar în prezent îi îndeamnă şi pe alţi surzi să o însoţească la întruniri. Întrebată fiind de ce plânge în timpul întrunirilor, ea a spus: „Pentru că acum înţeleg”. A greşit maşina În timp ce mergea la întrunirea pentru serviciul de teren, Barbara, din Australia, a oprit maşina lângă bordură ca să verifice dacă avea la ea carnetul cu notiţe. Deodată, o femeie a deschis portiera şi a intrat în maşina ei. „Nu vă supăraţi”, a spus Barbara, „cred că aţi greşit maşina”. „Scuzaţi-mă, vă rog”, a răspuns doamna. „Am crezut că sunteţi persoana pe care o aşteptam să vină să mă ia.” Văzând la Barbara revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă!, doamna a spus: „Cu câţiva ani în urmă, două doamne care mă învăţau din Biblie îmi aduceau aceste reviste”. Barbara i-a oferit doamnei revistele, iar mai târziu s-a iniţiat un studiu biblic. „Scrisori de la Dumnezeu” Violet este o soră infirmă, în vârstă de 82 de ani din Christchurch, Noua Zeelandă. Ea obişnuieşte să trimită scrisori şi literatură biblică la azilurile şi centrele de bătrâni din zona în care locuieşte. Asistentele care vin la domiciliul ei şi care distribuie scrisorile spun că bătrânii de la aziluri aşteaptă cu nerăbdare să primească LUCRAREA MONDIALĂ DE PREDICARE ŞI DE INSTRUIRE

Noua Zeelandă: Prin intermediul scrisorilor, Violet le împărtăşeşte altora adevărul

ceea ce ei numesc „scrisori de la Dumnezeu”. Unii le citesc şi apoi fac schimb de scrisori şi de publicaţii sau le citesc cu voce tare celor cu vederea slabă. De asemenea, asistentele au observat că pacienţii care citesc scrisorile şi literatura noastră biblică sunt mai calmi, mai optimişti şi mai paşnici decât ceilalţi. Violet a spus cu privire la eforturile ei de a depune mărturie: „Simt că Iehova continuă să mă folosească pentru a-i ajuta pe alţii. 76

ANUAR 2014

Faptul de a le împărtăşi altora adevărul în acest fel este cu adevărat reconfortant”. A citit despre trandafiri Într-o duminică dimineaţă, Bernie oferea numărul curent al revistei Turnul de veghe pe insula Saipan. Spre surprinderea ei, la una dintre uşi, locatara i-a spus: „Am citit-o deja”. Ea s-a întrebat când citise Bernadette, studenta care i-a răspuns la uşă, acea revistă. Bernie a scos din geantă altă revistă. „Şi pe asta am citit-o”, a spus Bernadette. Nedumerită, Bernie a întrebat-o: „Unde ai citit aceste reviste? Eşti cumva Martoră a lui Iehova şi ai venit aici în vacanţă?”. Bernadette i-a explicat că nu era Martoră, dar că citise revistele pe internet. Într-o zi, în timp ce căuta pe internet informaţii despre flori, Bernadette a introdus cuvântul „trandafiri” şi, spre marea ei surprindere, a găsit pe site-ul Martorilor lui Iehova un articol din revista Treziţi-vă!, intitulat: „Frumoasele roze ale Africii”. Bernadette i-a spus lui Bernie că i-a plăcut atât de mult articolul despre trandafiri, încât a vrut să vadă ce conţine site-ul. La început a căutat informaţii despre plante şi animale, dar după puţin timp a descoperit lucruri fascinante referitoare la Biblie. Remarcând interesul lui Bernadette, Bernie i-a propus să studieze Biblia cu ea. Mai târziu a revenit cu cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?. La a treia vizită, ea şi Bernadette au început să analizeze primul capitol din această carte. După aproximativ un an, în noiembrie 2012, Bernadette s-a botezat. Ea a progresat atât de repede, încât prietenii ei spun despre ea că „a îndrăgit adevărul de la prima vedere”. Cu siguranţă, site-ul a ajutat-o „să ia startul în viteză”.

LUCRAREA MONDIALĂ DE PREDICARE ŞI DE INSTRUIRE

Sierra Leone şi Guineea CU APROXIMATIV 500 de ani în urmă, în apropiere de gura de vărsare a râului Sierra Leone a răsărit un arbore de bumbac satinat, care a crescut foarte înalt. În cei 300 de ani care au urmat, acest arbore a fost martorul tăcut al unor evenimente de o cruzime greu de imaginat. Peste 150000 de bărbaţi, femei şi copii au fost îmbarcaţi şi vânduţi fără milă de negustorii de sclavi pe pieţele din străinătate.

Arborele de bumbac din Freetown

La 11 martie 1792, sute de sclavi africani eliberaţi de pe continentul american s-au adunat sub arborele de bumbac pentru a sărbători întoarcerea lor în Africa. În acea zi, ei au pus bazele unei aşezări pe care au numit-o Freetown („Oraşul liber”), denumire prin care au dat glas celei mai mari speranţe din sufletul lor. Sclavii eliberaţi au continuat să vină aici în număr mare, astfel că aşezarea a ajuns să găzduiască peste 100 de grupuri etnice de africani. Arborele de bumbac a devenit un simbol al libertăţii şi al speranţei. De aproape un secol, Martorii lui Iehova din Sierra Leone le oferă semenilor lor speranţa unei libertăţi mult mai mari: „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu” (Rom. 8:21). Aceasta va însemna eliberare din sclavia păcatului şi a morţii sub domnia Regatului mesianic al lui Dumnezeu, care va aduce pace şi condiţii paradiziace pe tot pământul (Is. 9:6, 7; 11:6-9). De peste cinci decenii, Filiala Martorilor lui Iehova din Sierra Leone supraveghează şi lucrarea de predicare din Guineea. Această ţară învecinată s-a confruntat cu frământări politice, sociale şi economice. De aceea, mulţi locuitori sunt receptivi la mesajul îmbucurător al Bibliei. Martorii lui Iehova din Sierra Leone şi din Guineea continuă să anunţe vestea bună, în pofida unor mari obstacole, cum ar fi: suferinţa fizică, sărăcia lucie, analfabetismul la scară largă, obiceiurile adânc înrădăcinate, conflictele etnice şi violenţa extremă. Paginile care urmează dau glas credinţei şi devoţiunii de nezdruncinat manifestate de aceşti slujitori loiali ai lui Iehova. Dorim ca experienţele acestor fraţi să vă atingă inima şi să vă întărească credinţa în „Dumnezeul care dă speranţă” (Rom. 15:13). 80

ANUAR 2014

Sierra Leone şi Guineea – prezentare generală Teritoriul. În zona litorală, relieful celor două ţări este dominat de mlaştini, savane şi câmpuri cultivate, iar în nord, de munţi maiestuoşi. În Guineea îşi au izvorul trei dintre marile fluvii ale Africii de Vest: Gambia, Niger şi Senegal. Populaţia. Dintre cele 18 triburi de indigeni din Sierra Leone, cele mai mari sunt mende şi temne. Tribul krio, alcătuit din urmaşii sclavilor africani eliberaţi, trăiesc în apropiere de Freetown. În Guineea există

peste 30 de grupuri etnice, dintre care cele mai mari sunt fulani, mandingo şi sussu. Religia. În Sierra Leone, aproximativ 60 la sută dintre locuitori sunt musulmani, iar restul se declară creştini. În Guineea, circa 90 la sută dintre locuitori sunt musulmani. Cea mai mare parte a locuitorilor ambelor ţări practică şi religii africane tradiţionale. Unele triburi au mai multe denumiri.

SIERRA LEONE

GUINEEA

SUPRAFAŢA (în kilometri pătraţi):

71740

245857

POPULAŢIA:

6092000

11745000

NUMĂRUL DE VESTITORI ÎN 2013:

2039

748

PROPORŢIA: 1 VESTITOR LA

2988

15702

ASISTENŢA LA COMEMORARE ÎN 2013:

8297

3609

ANUAR 2014

0 mi 0 km

SENEGAL MALI GUINEEABISSAU

GUINEEA Fria

OCEANUL ATLANTIC

Kabala

SIERRA LEONE

Koundou Port Fodédou Makeni Loko Magburaka Guékédou Lunsar Tongo Fields Waterloo (Bomi) Koindu Moyamba Kailahun Bo Pendembu Kenema Bonthe

LIBERIA

FREETOWN Cockerill Bay

Cline Town Kissy Wellington

CÔTE D’IVOIRE

CONAKRY

Limba. Fiecare grup etnic are propria limbă. Lingua franca din Sierra Leone este krio – un amestec de engleză, limbi europene şi limbi africane. În Guineea, limba oficială este franceza. În ambele ţări, aproximativ 60 la sută din populaţie este analfabetă. Economia. Majoritatea locuitorilor cultivă pământul şi cresc animale. În Sierra Leone, vânzarea diamantelor aluvionare reprezintă aproape jumătate din valoarea exporturilor. Guineea deţine una dintre cele mai mari rezerve de bauxită. Alimentaţia. O expresie populară sună astfel: „Dacă n-aş fi mâncat orez, n-aş fi mâncat nimic astăzi”. Una dintre mâncărurile tradiţionale este fufu, un piure de manioc servit împreună cu carne, bame şi un sos acru. Clima. În regiunea litorală, clima este foarte caldă şi umedă, iar la munte este mai răcoroasă. În sezonul secetos, harmattanul, un vânt saharian uscat care suflă fără întrerupere mai multe zile, determină scăderea temperaturii şi acoperă cu nisip întreaga regiune.

Fraţi care iau masa împreună într-o atmosferă plină de bucurie 84

Din 1915 până în 1947

Începuturile Sierra Leone

0 1910

1920

1930

1940

1950

Numărul de vestitori

Martori din Freetown (în jurul anului 1920)

Lumina adevărului începe să strălucească Vestea bună a ajuns în Sierra Leone în 1915, când unii localnici plecaţi în Anglia au revenit în ţară aducând cu ei literatură biblică. În luna iulie a aceluiaşi an a sosit în Freetown şi primul Martor al lui Iehova. Se numea Alfred Joseph, avea 31 de ani şi era originar din Guyana (America de Sud). Se botezase în acelaşi an în Barbados (Indiile de Vest) şi obţinuse un contract de muncă în Freetown ca mecanic de locomotivă. Alfred primise o locuinţă de serviciu în Cline Town, la aproximativ trei kilometri de Arborele de bumbac din Freetown. Imediat, el a început să le vorbească din Biblie colegilor săi de muncă. În anul următor, Leonard Blackman, un fost coleg de serviciu al lui Alfred, s-a mutat din Barbados în Cline Town. Alfred aflase adevărul chiar de la mama lui Leonard, Elvira Hewitt. Întrucât erau vecini de apartament, Alfred şi Leonard se întâlneau cu regularitate pentru a studia Biblia. De asemenea, ei le ofereau literatură biblică prietenilor şi altor persoane interesate. Alfred şi Leonard şi-au dat seama că teritoriul din Freetown era ‘alb pentru seceriş’ (Ioan 4:35). În 1923, Alfred a trimis la sediul mondial din New Yorko scrisoare cu următorul conţinut: „Mulţi oameni de aici sunt interesaţi de Biblie. Aţi putea trimite pe cineva să se ocupe de ei şi să organizeze lucrarea de predicare din Sierra Leone?”. În scrisoarea primită de la sediul mondial se spunea: „Vom trimite pe cineva!”. Alfred povesteşte: „După câteva luni, într-o sâmbătă seară, am primit pe neaşteptate un telefon. SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

William Brown „Biblie” şi soţia sa, Antonia

«Ai scris cumva la Societatea Watch Tower ca să trimită predicatori?», am fost întrebat de un bărbat cu o voce puternică. «Da», i-am răspuns eu. «Pe mine m-au trimis», mi-a zis bărbatul de la celălalt capăt al firului. La telefon era William Brown. El, soţia lui, Antonia, şi fiica lor sosiseră în acea zi şi se cazaseră la Hotelul Gainford. În dimineaţa următoare, în timp ce eu şi Leonard studiam din Biblie, la uşa noastră o bătut un bărbat cu o statură impunătoare. Era William Brown, un frate foarte zelos, care a vrut să ţină o cuvântare publică chiar a doua zi. Am închiriat imediat cea mai mare sală din Freetown, Wilberforce Memorial Hall, şi am programat pentru seara zilei de joi din săptămâna următoare prima dintr-o serie de patru cuvântări. Micul nostru grup a încercat să invite cât mai mulţi oameni la cuvântare prin intermediul unor anunţuri 88

ANUAR 2014

date în ziare, cu ajutorul invitaţiilor sau verbal. Ne-am întrebat cât de receptivi vor fi localnicii, dar apoi ne-am dat seama că n-ar fi trebuit să ne facem griji. La cuvântare au asistat în jur de 500 de persoane, printre care mulţi preoţi din Freetown. Radiam de bucurie”. În timpul cuvântării sale de o oră, fratele Brown a citat de foarte multe ori din Biblie, iar cu ajutorul unui dispozitiv a proiectat pe un ecran versetele biblice, spunând de fiecare dată: „Nu sunt cuvintele mele, ci ale Bibliei”. Plini de uimire, cei din auditoriu aplaudau după fiecare explicaţie. Ceea ce îi impresiona nu era talentul oratoric al fratelui Brown, ci dovezile biblice solide pe care le aducea. Un student la teologie a spus: „Domnul Brown cunoaşte bine Biblia!”. Cuvântările fratelui Brown au pus în mişcare tot oraşul, astfel că oamenii veneau în număr mare să le asculte. În duminica următoare, sala s-a umplut până la refuz. Fratele Brown a ţinut cuvântarea „Până în infern şi înapoi. Cine se află acolo?”. Adevărurile puternice prezentate de fratele Brown în acea seară i-au determinat chiar şi pe cei mai devotaţi enoriaşi să se retragă din bisericile de care aparţineau. Cea de-a patra şi ultima cuvântare, intitulată: „Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor muri niciodată”, a atras un public numeros. Un localnic din Freetown a spus mai târziu: „Bisericile au fost nevoite să anuleze slujbele de seară pentru că toată lumea a mers să asculte cuvântarea fratelui Brown”. Fratele Brown folosea mereu Biblia, considerând-o autoritatea supremă în materie de religie. De aceea, oamenii i-au pus numele Brown „Biblie”. Acest nume a devenit cunoscut în toată Africa de Vest. Fratele Brown l-a purtat cu mândrie până la sfârşitul cursei lui pământeşti. SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

1924 90

ANUAR 2014

Gladiatorii Când preoţii din Freetown au văzut că enoriaşii lor aşteptau cu nerăbdare cuvântările fratelui Brown, s-au umplut de gelozie şi de furie. În Turnul de veghe din 15 decembrie 1923 se spunea: „Preoţii au început să atace adevărul prin intermediul presei. Fratele Brown le-a răspuns de nenumărate ori, iar ziarele au publicat atât afirmaţiile preoţilor, cât şi cuvintele fratelui Brown”. În cele din urmă, preoţii n-au mai avut ce să spună. Raţionamentele lor greşite au fost demascate. Adevărurile biblice s-au răspândit foarte mult, astfel că mulţi cititori ai ziarelor au solicitat literatură biblică. Preoţii au vrut să reducă la tăcere poporul lui Dumnezeu, dar Iehova ‘a întors asupra lor răutatea lor’ (Ps. 94:21-23). Sărind în apărarea preoţilor, un grup de tineri de la biserică, supranumiţi „gladiatorii”, au anunţat că vor organiza o serie de întruniri publice pentru a combate „russelismul”, cum etichetaseră ei mesajul despre Regat. În replică, fratele Brown i-a invitat prin intermediul unui ziar la o serie de dezbateri. „Gladiatorii” au refuzat invitaţia şi i-au reproşat redactorului ziarului că o dăduse publicităţii. De asemenea, i-au interzis fratelui Brown să participe la întrunirile lor, astfel că în locul lui a asistat Alfred Joseph. Întrunirile s-au ţinut la Buxton Memorial Chapel, o renumită biserică metodistă din Freetown. Alfred îşi aminteşte: „În timpul sesiunii cu întrebări şi răspunsuri am combătut crezul anglican, doctrina Trinităţii şi alte învăţături nebiblice. În cele din urmă, preşedintele sesiunii a refuzat să mai răspundă la întrebări”. Melbourne Garber, unul dintre „gladiatorii” prezenţi în acea seară, asistase mai înainte la cuvântările fratelui Brown „Biblie”. De fapt, el era acel student la teologie SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

care spusese că „Domnul Brown cunoaşte bine Biblia!”. După ce a analizat cu atenţie cele auzite, Garber a fost convins că găsise adevărul. De aceea, l-a rugat pe fratele Brown să studieze Biblia cu el. Fratele Brown l-a invitat la studiul Turnului de veghe, care se ţinea săptămânal la el acasă. În ciuda împotrivirilor din partea familiei, Garber a făcut repede progrese spirituale, iar la scurt timp după aceea, el şi alţii s-au botezat. Eforturile lui Satan de a pune piedici lucrării de predicare au eşuat. A fost aşa cum le spusese „gladiatorilor” primarul din Freetown: „Dacă această lucrare este de la oameni, va fi distrusă, dar, dacă este de la Dumnezeu n-o veţi putea opri” (Fap. 5:38, 39). „Religia Brownilor” La începutul lunii mai a anului 1923, fratele Brown a trimis o telegramă la filiala din Londra, în care cerea mai multă literatură biblică. În scurt timp a sosit un transport de 5000 de cărţi, care a fost urmat de alte transporturi de literatură. Fratele Brown a continuat să ţină întruniri publice, la care au venit mii de persoane interesate. În Turnul de veghe din 15 decembrie 1923 se spunea: „Lucrarea [din Sierra Leone] a progresat atât de repede, încât fratele Brown a cerut un asistent. Claude Brown, care mai înainte a slujit în Indiile de Vest, iar în prezent slujeşte în Winnipeg, se pregăteşte să i se alăture”. Claude Brown era un predicator cu experienţă al veştii bune. În timpul Primului Război Mondial, el fusese maltratat în închisori din Canada şi din Anglia pentru că refuzase să-şi încalce neutralitatea creştină. El a slujit în Sierra Leone patru ani, întărindu-le mult credinţa fraţilor locali. 92

ANUAR 2014

Pauline Cole

Pauline Cole a povestit: „Înainte de a mă boteza în 1925, fratele Claude m-a întrebat cu mult tact: «Soră Cole, ai înţeles ce se spune în Studii în Scripturi? N-am vrea să renunţi la adevăr pentru că n-ai înţeles suficient de bine învăţăturile Bibliei». «Frate Claude, i-am răspuns eu, am citit şi răscitit ce am învăţat. Îmi asum decizia pe care am luat-o!»”. Pauline i-a slujit lui Iehova peste 60 de ani, dintre care cei mai mulţi ca pionieră specială. Ea şi-a încheiat cursa pământească în 1988. William Brown „Biblie” se străduia să-i ajute pe alţii să cultive bune obiceiuri spirituale. Alfred Joseph povesteşte: „Când mă întâlneam cu fratele Brown dimineaţa devreme, discuţia noastră decurgea astfel: «Bună dimineaţa, frate Joe. Ce mai faci? Care este textul zilei?». Dacă nu ştiam să răspund, mă ajuta să înţeleg cât de important era să ştiu textul fiecărei zile din cartea Mana SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

zilnică. [Intitulată în prezent Să examinăm Scripturile în fiecare zi.] În dimineaţa următoare citeam textul zilei cum mă trezeam, pentru ca fratele Brown să nu mă găsească nepregătit. La început n-am apreciat la justa ei valoare instruirea pe care o primeam de la el. Abia mai târziu mi-am dat seama cât de preţioasă era”. Întreaga instruire a dat rezultate excelente. În 1923, în Freetown s-a format o congregaţie şi s-au botezat 14 persoane. Unul dintre noii fraţi a fost George Brown, astfel că în congregaţie erau acum trei familii cu numele Brown. Datorită zelului acestor trei familii, mulţi locuitori din Freetown i-au numit pe Studenţii în Biblie „religia Brownilor”. În provincie şi peste hotare Plină de zel pentru adevăr, congregaţia din Freetown „s-a dăruit întru totul cuvântului” (Fap. 18:5). Alfred Joseph relatează: „Obişnuiam să pun pe motocicleta mea Norton o cutie plină cu cărţi biblice. În spate urca fratele Thomson sau fratele Sylvester Grant şi mergeam împreună în localităţile din jurul oraşului Freetown în căutare de abonaţi, cum obişnuiam noi să spunem”. Până în 1927, vestitorii au predicat în Freetown şi în împrejurimi, într-o zonă numită Colonia. Din 1928, în fiecare an, înainte de sezonul ploios, congregaţia închiria un autobuz şi mergea în provincie. Cei care nu puteau să meargă ajutau la acoperirea cheltuielilor de transport. Aceste călătorii erau organizate de Melbourne Garber. Lucrarea de predicare se făcea în est, în oraşele şi satele din districtul Kailahun, precum şi în sud, în apropiere de graniţa cu Liberia. În prima duminică a fiecărei luni erau vizitate persoanele interesate. Cam pe atunci, fratele Brown a adus o maşină din Indiile de Vest. Era una dintre primele maşini din Sierra 94

ANUAR 2014

Depunând mărturie în mod curajos

Leone. Automobilul avea un sistem de sonorizare puternic, care era folosit în mărturia publică. Fratele Brown parca maşina într-un loc public şi punea o muzică vioaie pentru a le atrage atenţia trecătorilor. Apoi ţinea o scurtă cuvântare sau punea un discurs înregistrat şi le oferea celor prezenţi literatură biblică. „Maşina vorbitoare”, cum a ajuns să fie numită, a devenit o atracţie publică. Fratele Brown s-a concentrat apoi asupra zonelor din Africa de Vest unde se vorbea limba engleză, dar unde nu ajunsese adevărul. La sfârşitul anilor ’20 ai secolului trecut, el a făcut câteva tururi de predicare în Gambia, Ghana, Liberia şi Nigeria, în fiecare ţară găsind persoane interesate de adevăr. Însă Nigeria părea foarte roditoare. În 1930, fratele Brown, însoţit de familia lui, s-a mutat SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

din Freetown în Lagos, de unde a continuat să supravegheze lucrarea din Africa de Vest. Din cauza unor probleme de sănătate, fratele Brown s-a întors în Jamaica în 1950, lăsând în urmă o extraordinară moştenire spirituală. Mai bine de 27 de ani, el şi soţia lui au asistat la o creştere impresionantă în Africa de Vest: de la 2 la peste 11000 de Martori. Ei au văzut literalmente împlinirea profeţiei din Isaia: „Cel mic va deveni o mie şi cel neînsemnat, o naţiune puternică” (Is. 60:22). Astăzi, după mai bine de 60 de ani, o „naţiune puternică”, alcătuită din peste 500000 de Martori, îi slujeşte lui Iehova în Africa de Vest.

Peste 500000 de Martori îi slujesc în prezent lui Iehova în Africa de Vest.

Loiali în perioada interdicţiei Când cel de-al Doilea Război Mondial a cuprins şi Africa, Martorii lui Iehova din Sierra Leone şi-au păstrat neutralitatea creştină (Mica 4:3; Ioan 18:36). Întrucât autorităţile britanice i-au considerat subversivi, ei au fost urmăriţi şi li s-a interzis literatura. Inspectorii vamali din Freetown au confiscat un transport de literatură şi i-au dat foc. Unii fraţi au fost arestaţi pentru că deţineau literatură interzisă, dar, la scurt timp după aceea, au fost eliberaţi. În pofida interdicţiei, Martorii au continuat să predice. Pauline Cole a povestit: „Un frate angajat pe un vas venea cu regularitate în Sierra Leone şi ne aducea câteva exemplare ale revistei Turnul de veghe. Noi le copiam la maşina de scris pentru ca fraţii şi surorile să aibă suficiente exemplare la întruniri. De asemenea, tipăream Interdicţia a fost ridicată în 1948.

ANUAR 2014

pliante cu subiecte biblice, iar apoi le distribuiam. Fraţii au continuat să ţină discursuri publice şi să pună înregistrări ale cuvântărilor prezentate la radio de fratele Rutherford, metodă care era folosită mai ales în satele izolate”. Deşi timide, aceste eforturi au avut, cu siguranţă, binecuvântarea lui Iehova. James Jarrett, bătrân cu experienţă şi pionier special, îşi aminteşte: „În timpul războiului am lucrat ca cioplitor în piatră. O Martoră în vârstă mi-a dat broşura Refugiaţi. Întrucât în Freetown erau mulţi refugiaţi, mi s-a părut interesant titlul broşurii. În acea noapte am citit cartea din scoarţă-n scoarţă şi mi-am dat seama imediat că găsisem adevărul. A doua zi dimineaţă am căutat-o pe Martora de la care primisem broşura şi am rugat-o să-mi dea câte un exemplar şi pentru cei trei fraţi ai mei. Cu toţii am acceptat adevărul”. În 1945, când s-a terminat războiul, Congregaţia din Freetown avea 32 de vestitori. Toţi îşi păstraseră integritatea şi rămăseseră activi din punct de vedere spiritual. Ei erau hotărâţi să meargă înainte. Campanie de întruniri publice În 29 august 1945, la o întrunire de serviciu ţinută de Congregaţia din Freetown s-a discutat despre o nouă campanie anunţată în numărul din decembrie 1944 al publicaţiei Informatorul (în prezent, Serviciul pentru Regat). Congregaţiile trebuiau să invite publicul la o serie de patru întruniri publice, care urmau să se ţină în „toate oraşele, satele şi cătunele” din teritoriul repartizat. La fiecare întrunire se ţinea o cuvântare de o oră, care era prezentată de un frate capabil (în vârstă de cel puţin 18 ani), cu rezultate bune la Şcoala de Serviciu Teocratic. SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

După cele patru cuvântări, fraţii urmau să organizeze grupuri de studiere a Bibliei pentru a ajuta persoanele interesate din fiecare zonă. Cum au reacţionat vestitorii la această îndrumare? Potrivit unor notiţe, la întrunirea de serviciu ţinută de Congregaţia din Freetown a avut loc următoarea discuţie: Fratele de la pupitru: „Ce părere aveţi despre noua campanie?” Fratele 1: „Nu cred că vom avea acelaşi succes ca fraţii din America. Oamenii de aici sunt diferiţi.” Fratele 2: „Într-adevăr.” Fratele 3: „Dar de ce să nu încercăm?” Fratele 4: „O să avem probleme.” Fratele 5: „Totuşi trebuie să urmăm îndrumarea dată de organizaţia lui Iehova.” Fratele 6: „Dar condiţiile de aici nu sunt favorabile.” Sora 1: „Totuşi, instrucţiunile din Informator sunt clare. De ce să nu încercăm?”

Şi aşa au făcut. Din zona de coastă a oraşului Freetown până în oraşul Bo, aflat în sud-est, şi până în Kabala, pe platoul nordic, fraţii au ţinut întruniri în şcoli, în pieţe şi în case particulare. Această activitate a umplut de entuziasm întreaga congregaţie, iar „cuvântul lui Iehova creştea şi se răspândea” (Fap. 12:24). Totuşi, vestitorii aveau nevoie de instruire teocratică. Iehova n-a întârziat să le satisfacă această necesitate. 98

ANUAR 2014

______________________________________________ Zachaeus Martyn

_________________________________________________________________________________________

ANUL NAŞTERII:

1880

_________________________________________________________________________________________

ANUL BOTEZULUI:

1942

_________________________________________________________________________________________

DATE PERSONALE: A început pionieratul la vârsta de 72 de ani.

„Peste un an s-a zis cu tine” ZACHAEUS a studiat singur Biblia. După ce a citit cărţile Salvare şi Harfa lui Dumnezeu, şi-a dat seama că găsise adevărul. În 1941, într-o duminică dimineaţă, Zachaeus s-a pregătit să asiste pentru prima dată la o întrunire a Martorilor lui Iehova. Întrunirea se ţinea la opt kilometri de locuinţa sa, iar ca să ajungă acolo trebuia să treacă peste un munte abrupt. Pentru că nu ştia la ce oră începea întrunirea, a ajuns cu câteva ore mai devreme. El s-a aşezat şi i-a aşteptat pe fraţi. După ce a asistat trei duminici la întrunirile de la sala Regatului, Zachaeus a cerut să fie scos din evidenţa Bisericii Anglicane, de care aparţinea. Un prieten apropiat, care mergea la aceeaşi biserică, l-a certat spunându-i: „Moşule, dacă o să tot urci şi o să cobori muntele ca să mergi la oamenii ăia, peste un an s-a zis cu tine”. Cinci ani la rând, el l-a văzut pe Zachaeus făcând acel drum de două ori pe săptămână. Apoi, prietenul lui Zachaeus a murit! După douăzeci şi cinci de ani, Zachaeus era încă în putere. Zachaeus i-a slujit cu fidelitate lui Iehova până când a murit la vârsta de 97 de ani.

SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

________________________________________ William Brown

_____________________________________________________________________________

ANUL NAŞTERII:

1879

_____________________________________________________________________________

ANUL BOTEZULUI:

1908

_____________________________________________________________________________

DATE PERSONALE: A pus bazele lucrării de predicare în Africa de Vest.

I-au spus Brown „Biblie” ÎN 1907, în timp ce lucra la Canalul Panama, William a auzit din întâmplare o cuvântare ţinută la colţul unei străzi de Isaiah Richards, un Student în Biblie, cum se numeau atunci Martorii lui Iehova. În timpul cuvântării, Richards a folosit o diagramă numită „Harta vârstelor” pentru a arăta care sunt scopurile lui Dumnezeu. William a acceptat imediat adevărul şi s-a întors în Jamaica pentru a-l împărtăşi mamei şi surorii lui. După un timp, şi ele au devenit Studente în Biblie. Fratele Brown a slujit un timp în oraşul Panama. Acolo, el s-a întâlnit cu Evander Coward, un reprezentant itinerant al Studenţilor în Biblie, care venise în Panama ca să ţină o serie de cuvântări. Deoarece era un orator talentat şi foarte expresiv, Coward atrăgea un auditoriu numeros. Remarcând zelul pe care îl avea William pentru adevăr, Coward l-a invitat să-l însoţească într-un tur de predicare în Trinidad.

100

ANUAR 2014

În următorii zece ani, William a călătorit în Indiile de Vest, făcând pionierat şi încurajând grupurile mici de Studenţi în Biblie. În 1920, el s-a căsătorit cu Antonia, o soră de credinţă fidelă. La două zile după nuntă, William şi Antonia au mers pe micuţa insulă Montserrat din insulele Leeward şi au luat cu ei „Foto-Drama Creaţiunei”, o producţie bazată pe Biblie, alcătuită dintr-un film care avea patru părţi şi dintr-o prezentare de diapozitive. De asemenea, au predicat pe insulele Barbados, Dominica şi Grenada. William şi Antonia au avut o lună de miere plină de bucurii în serviciul adus lui Iehova. Doi ani mai târziu, William i-a trimis lui Joseph Rutherford, care pe atunci supraveghea lucrarea mondială a poporului lui Iehova, o scrisoare în care spunea: „Cu ajutorul lui Iehova am depus mărturie în aproape toate insulele din Marea Antilelor şi în multe dintre ele am făcut discipoli”. După câteva zile, fratele Rutherford i-a răspuns: „Mergi în Sierra Leone (Africa de Vest) împreună cu soţia şi fetiţa voastră”. În cei 27 de ani în care fratele Brown a slujit împreună cu familia sa în Africa de Vest nu a vrut să lucreze într-un birou, ci i-a plăcut să meargă în lucrarea de predicare. Deoarece îndrepta mereu atenţia spre Biblie, oamenii i-au spus Brown „Biblie”. În 1950, la vârsta de 71 de ani, William Brown şi soţia lui s-au întors în Jamaica, unde au continuat pionieratul. William a fost pionier până la încheierea cursei sale pământeşti, în 1967. A iubit foarte mult pionieratul, considerându-l unul dintre cele mai mari privilegii pe care le poate avea cineva.

SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

101

Din 1945 până în 1990

„Îi aduc pe mulţi la dreptate.” (Dan. 12:3) 1500

Sierra Leone

1000

500

0 1940

1950

1960

1970

1980

1990

Numărul de vestitori

Guineea

Marianne Berry în lucrare într-o după-amiază ploioasă

Sosesc misionari de la Galaad În iunie 1947, în Freetown au sosit trei absolvenţi ai Şcolii Biblice Galaad: Charles Fitzpatrick, George Richardson şi Hubert Gresham, primii dintre numeroşii misionari repartizaţi aici. Ei au observat că vestitorii locali erau predicatori zeloşi, dar că trebuiau să devină învăţători mai eficienţi (Mat. 28:20). De aceea, misionarii i-au învăţat pe vestitori să cultive interesul persoanelor din teritoriu şi să conducă studii biblice. De asemenea, au aplicat noile îndrumări referitoare la întrunirile congregaţiei şi la organizarea teocratică. La Wilberforce Memorial Hall s-a ţinut o întrunire publică. Spre marea bucurie a misionarilor, asistenţa a fost de 450 de persoane. Ulterior, misionarii au stabilit ca în fiecare săptămână să fie o zi a revistei. Acest program de instruire a încurajat congregaţia şi a dus la o creştere impresionantă. Totodată, misionarii s-au străduit să se adapteze la condiţiile de climă din Sierra Leone. Într-un raport întocmit de filială în 1948 se spunea: „Clima din Sierra Leone este foarte apăsătoare. În sezonul ploios, care ţine şase luni, plouă torenţial aproape încontinuu. Uneori plouă câte două săptămâni fără oprire. În sezonul uscat este foarte cald, iar umiditatea este ridicată”. Primii europeni veniţi în Sierra Leone au numit această ţară „cimitirul albilor”. Malaria, febra galbenă şi alte boli tropicale au făcut ravagii. Unul câte unul, misionarii s-au îmbolnăvit şi au trebuit să plece. SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

103

Chiar dacă, pe bună dreptate, au fost descurajaţi de aceste evenimente, vestitorii locali n-au renunţat. Între 1947 şi 1952, numărul vestitorilor a crescut de la 38 la 73. În Waterloo, un orăşel din apropiere de Freetown, pionierii zeloşi au ajutat la formarea unei noi congregaţii. În Kissy şi în Wellington, cartiere de la periferia oraşului Freetown, s-au format noi grupe de studiu. Sierra Leone se afla în plin avânt spiritual. Era însă nevoie de un catalizator. O vizită încurajatoare În noiembrie 1952, un american înalt şi subţire, care avea în jur de 35 de ani, venea pentru prima oară în aglomeratul oraş Freetown. Era Milton Henschel, de la sediul mondial. El a povestit: „Am fost uimit să văd un oraş modern, mult mai curat decât multe oraşe din lume. ... Străzi asfaltate, magazine aglomerate, maşini noi şi mulţimi de oameni”. Fratele Henschel a mers la casa de misionari din Freetown, situată la două străzi de renumitul Arbore de bumbac, şi le-a spus celor prezenţi acolo că aveau să vină mai mulţi fraţi pentru a-i ajuta. În duminica următoare, 253 de persoane prezente în Wilberforce Memorial Hall au ascultat o cuvântare ţinută de fratele Henschel, care a făcut şi câteva anunţuri importante. Sierra Leone urma să aibă propria filială, un supraveghetor de circumscripţie şi, de asemenea, aici aveau să se ţină congrese de circumscripţie. În Kissy urma să se înfiinţeze o nouă congregaţie, iar lucrarea de predicare din provincie avea să ia amploare. Toţi cei prezenţi au fost foarte bucuroşi! Fratele Henschel a povestit: „Cei prezenţi spuneau întruna cuşeh, un cuvânt sugestiv, care înseamnă «foarte bine». Toţi erau plini de entuziasm. Seara, când programul 104

ANUAR 2014

Au vrut să vizioneze filmul ÎN 1956, fraţii din Freetown au prezentat filmul Societatea lumii noi în acţiune. Ei au relatat: „Am închiriat cea mai mare sală din Freetown şi am distribuit 1000 de invitaţii. Ne-am întrebat câţi oameni vor veni. Cu o jumătate de oră înainte de începerea filmului sosiseră doar 25. După 15 minute, încă 100. În scurt timp, toate cele 500 de locuri se ocupaseră. O sută de persoane stăteau în picioare, iar alte 500 stăteau afară pentru că nu mai era loc în sală. Deşi afară ploua, acestea au aşteptat ca să poată intra la seria a doua”. De-a lungul anilor, peste 80000 de persoane din Sierra Leone au vizionat acest film impresionant, precum şi altele.

s-a terminat, fraţii au plecat grupuri, grupuri, ... unii dintre ei cântând cântări”. William Nushy, un misionar sosit de puţin timp în Sierra Leone, a fost numit să supravegheze noua filială. Înainte, William fusese crupier în cazinouri din Statele Unite. După ce a devenit Martor, el a renunţat la această ocupaţie şi a susţinut cu fermitate principiile divine. El a fost foarte apreciat şi respectat de vestitorii din Sierra Leone. Respect faţă de darul divin al căsătoriei Când a ajuns în repartiţie, William Nushy a observat că unii vestitori nu respectau normele divine referitoare la căsătorie. Aceştia nu erau căsătoriţi legal, ci convieţuiau ca soţ şi soţie fără să-şi fi legalizat căsătoria la starea civilă. Alţi vestitori se conformau unui obicei local şi amânau să se căsătorească până când femeia rămânea însărcinată, pentru ca viitorul soţ să fie sigur că va avea urmaşi. De aceea, în mai 1953, filiala a trimis fiecărei congregaţii o scrisoare în care explica în mod clar norma biblică referitoare la căsătorie (Gen. 2:24; Rom. 13:1; Evr. 13:4). Apoi, cuplurilor li s-a acordat timp să-şi legalizeze căsătoria. Cei care au refuzat să facă lucrul acesta au fost excluşi din congregaţie (1 Cor. 5:11, 13). Majoritatea vestitorilor au primit cu bucurie noile instrucţiuni, însă unii le-au considerat restrictive. Prin urmare, peste jumătate dintre vestitorii a două congregaţii au părăsit organizaţia lui Iehova. Totuşi, cei care au rămas loiali şi-au intensificat activitatea, o dovadă clară că Iehova îi binecuvânta. După multe eforturi ale fraţilor, la sala Regatului din Freetown s-au putut oficia căsătorii. În 3 septembrie 1954 s-a oficiat prima căsătorie. Ulterior, guvernul a pus 106

ANUAR 2014

O nuntă la o sală a Regatului

la dispoziţia unor fraţi calificaţi din şapte districte registre pentru căsătorie. Drept urmare, mai multe persoane interesate de adevăr au putut să-şi legalizeze căsătoria şi să se califice ca vestitori ai veştii bune. De asemenea, multe persoane interesate care fuseseră poligame înainte de a afla adevărul au făcut schimbările SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

107

necesare pentru a se conforma normelor divine. Samuel Cooper, care în prezent locuieşte în Bonthe, relatează: „În 1957 am început să asist la întruniri împreună cu cele două soţii ale mele, iar la puţin timp după aceea m-am înscris la Şcoala de Serviciu Teocratic. Odată am primit o temă despre căsătoria creştină. În timp ce făceam cercetări pe marginea acestui subiect, am înţeles că trebuia să renunţ la a doua soţie. Când au aflat acest lucru, toate rudele mele s-au împotrivit. De la a doua soţie aveam un copil, însă de la prima soţie nu aveam niciunul. Cu toate acestea, am fost hotărât să respect principiile biblice. Spre marea mea surprindere, după ce a doua soţie s-a întors la familia ei, prima soţie a rămas însărcinată. Acum am cinci copii cu ea”. Când a aflat adevărul, Honoré Kamano, din Guineea, avea trei soţii. După ce Honoré a renunţat la ultimele două soţii, prima soţie a fost impresionată de hotărârea lui şi a manifestat interes faţă de adevăr. Deşi dezamăgită, una dintre cele două soţii a apreciat atitudinea lui faţă de principiile biblice. Ea a început să studieze Biblia, iar mai târziu şi-a dedicat viaţa lui Iehova. În prezent, Martorii lui Iehova din Sierra Leone şi Guineea sunt cunoscuţi drept oameni care respectă instituţia căsătoriei. Dând dovadă de fidelitate faţă de partenerul de viaţă, ei împodobesc învăţăturile lui Dumnezeu şi îi aduc laude Fondatorului căsătoriei (Mat. 19:4-6; Tit 2:10).

Martorii lui Iehova sunt cunoscuţi drept oameni care respectă instituţia căsătoriei.

Dezbinare în Freetown În 1956 au sosit în Freetown încă doi absolvenţi ai Şcolii Biblice Galaad: Charles şi Reva Chappell. În drum 108

ANUAR 2014

spre casa de misionari, ei au observat un panou mare, care anunţa o cuvântare biblică ţinută la Wilberforce Memorial Hall. Charles a spus: „Vorbitorul a fost C.N.D. Jones, un reprezentant al «Ecleziei Martorilor lui Iehova»”. Jones, care pretindea că era creştin uns, conducea un grup disident, desprins de congregaţia din Freetown cu câţiva ani mai înainte. Membrii grupului se considerau martori ai lui Iehova „adevăraţi” şi îi numeau pe misionari şi pe cei care ascultau de reprezentanţii organizaţiei „şarlatani” şi „predicatori neobrăzaţi de la Galaad”. Situaţia s-a înrăutăţit când Jones şi câţiva dintre susţinătorii lui au fost excluşi. „Anunţul excluderii i-a şocat pe fraţii care aveau o atitudine tolerantă faţă de grupul disident”, a spus Chappell. „Câţiva şi-au exprimat în mod public nemulţumirea. Ei şi alţii au continuat să se asocieze cu cei care se răzvrătiseră şi au încercat să perturbe întrunirile şi lucrarea de predicare. De asemenea, la întruniri stăteau împreună pe aşa-numitul rând al disidenţilor. În final, cei mai mulţi dintre ei au părăsit adevărul. Unii însă şi-au redobândit echilibrul spiritual şi au devenit vestitori zeloşi.” Datorită poziţiei ferme adoptate de majoritatea fraţilor, spiritul sfânt a continuat să se reverse asupra congregaţiei. În anul următor, Harry Arnott, care a venit în Freetown ca supraveghetor de zonă, a scris în raportul său: „Aceasta este prima creştere semnificativă din ultimii ani. Avem motive să fim optimişti că se vor face progrese mari în viitor”. Vestea bună ajunge la tribul kisi La puţin timp după vizita fratelui Arnott, Charles Chappell a primit o scrisoare de la un frate care locuia SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

109

în Liberia. Fratele voia să le împărtăşească adevărul şi rudelor sale din Sierra Leone. El făcea parte din tribul kisi, care locuia pe colinele şi în văile împădurite din apropierea graniţei cu Liberia şi Guineea. După cât se părea, mulţi vorbitori de limbă kisi voiau să cunoască Biblia. Întrucât cei mai mulţi dintre ei nu ştiau să scrie şi să citească, în Koindu s-au organizat cursuri de alfabetizare pentru a li se preda adevărurile biblice de bază. La aceste cursuri au venit sute de persoane. „La început au fost 5 vestitori noi, apoi 10, mai târziu 15 şi, în final, 20”, a spus Charles. „Oamenii veneau la adevăr atât de repede, încât mă întrebam dacă erau sinceri. Dar mă înşelam. Aproape toţi erau nu numai fideli, ci şi foarte zeloşi.” Plini de zel, noii vestitori au dus vestea bună dincolo de Koindu şi, în cele din urmă, peste graniţă, în Guineea. După ce au mers pe jos ore întregi urcând şi coborând pantele line ale dealurilor, au predicat în sate şi la oamenii care munceau pe câmp. „Săptămâni sau chiar luni întregi n-am auzit niciun zgomot de maşină”, a spus Eleazar Onwudiwe, supraveghetor de circumscripţie în acea perioadă. Iehova a făcut să crească seminţele Regatului semănate şi udate de fraţii şi surorile kisi (1 Cor. 3:7). Când a aflat adevărul, un tânăr orb a învăţat pe de rost broşura de 32 de pagini „Această veste bună a Împărăţiei”. Mai târziu, el predica sau conducea studii biblice redând din memorie orice paragraf din broşură. Toţi cei care îl vedeau erau uimiţi. O femeie surdă care a acceptat adevărul a făcut schimbări mari în viaţă. Observând acest lucru, cumnata ei a început să asiste la întrunirile de la sala Regatului, deşi avea de mers pe jos 10 kilometri până acolo. 110

ANUAR 2014

Populaţia kisi a fost foarte receptivă la mesajul veştii bune. S-a mai format o congregaţie, iar apoi încă una. Aproximativ 30 de vestitori făceau pionierat. Şeful oraşului Koindu a început să manifeste interes faţă de adevăr şi a donat un teren pentru construirea unei săli a Regatului. După un congres de circumscripţie ţinut în Kailahun, la care au asistat peste 500 de persoane, s-a format o congregaţie şi în acest oraş. La scurt timp după aceea, 50 la sută dintre Martorii din Sierra Leone erau kisi, deşi acest trib reprezenta mai puţin de 2 la sută din populaţia ţării. Totuşi, unii oameni, îndeosebi conducătorii religioşi kisi, n-au fost încântaţi de progresul lucrării de predicare. Plini de gelozie, ei s-au hotărât să înlăture această ameninţare la adresa autorităţii lor. Întrebarea era cum şi când aveau să acţioneze? Confruntarea cu Poro Primul atac a avut loc într-un sat din apropiere de Koindu, unde un grup de bărbaţi studiau Biblia şi asistau cu regularitate la întruniri. La fel ca majoritatea bărbaţilor din tribul kisi, ei făceau parte din Poro, o organizaţie secretă care practica spiritismul. James Mensah, absolvent al Şcolii Biblice Galaad, care a slujit şi în Sierra Leone, a explicat: „Când bărbaţii care studiau Biblia au refuzat să participe la ritualuri demonice, conducătorul Poro s-a înfuriat. El şi susţinătorii lui i-au bătut pe bărbaţi, le-au furat bunurile, le-au incendiat casele, i-au dus într-o pădure, i-au legat cu lanţuri şi i-au lăsat să moară de foame. Şeful local i-a instigat pe toţi membrii Poro. În pofida acestor abuzuri, bărbaţii care studiau Biblia au rămas neclintiţi”. Când fraţii din Koindu au raportat cazul la poliţie, conducătorul Poro, susţinătorii lui şi şeful local au fost SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

111

Organizaţii secrete ÎN AFRICA DE VEST există numeroase organizaţii secrete, ai căror membri provin din diferite triburi, culturi şi grupuri lingvistice. Aceste organizaţii supraveghează şi reglementează activitatea socială, educaţională şi politică a fiecărui membru. Totuşi, principala lor activitate este de natură religioasă. Două dintre cele mai importante organizaţii secrete sunt Poro (pentru bărbaţi) şi Sande (pentru femei). De exemplu, Poro pretinde că „ţine sub control spiritele pentru ca acestea să influenţeze în bine activităţile bărbaţilor” (Initiation, 1986). Cei care intră în Poro sunt iniţiaţi în practici spiritiste, iar pe corp le sunt făcute crestături ritualice. Femeile care intră în organizaţia Sande învaţă ritualuri spiritiste şi sunt, de obicei, supuse mutilării genitale. În unele zone s-a renunţat la această practică. Alte organizaţii secrete impun anumite reguli cu privire la relaţiile sexuale şi folosesc remedii spiritiste în tratarea unor boli mintale şi a unor afecţiuni mai puţin grave. În timpul războiului civil din Sierra Leone, membrii unei organizaţii secrete au susţinut că gloanţele n-au niciun efect asupra lor. Bineînţeles că n-a fost aşa. Membrii organizaţiilor secrete nu au voie să divulge informaţii despre grupul din care fac parte. De asemenea, nerespectarea legilor şi a obiceiurilor poate fi pedepsită cu moartea. În unele zone este cunoscută sub numele Bondo.

113

arestaţi. Au fost judecaţi şi pedepsiţi cu asprime, iar şeful local a fost suspendat din funcţie aproximativ un an. Această victorie juridică a devenit foarte cunoscută, astfel că mulţi oameni au început să asiste la întrunirile noastre. Mai târziu, şeful local şi-a schimbat atitudinea şi a manifestat interes faţă de adevăr. Cu ocazia unui congres de circumscripţie ţinut în zonă, el i-a cazat pe unii delegaţi şi chiar a donat o vacă. Alţi conducători Poro au încercat alte forme de atac: plini de viclenie, ‘au urzit nenorociri prin decrete’ (Ps. 94:20). Politicienii Poro au înaintat Parlamentului o moţiune pentru interzicerea lucrării Martorilor lui Iehova. Charles Chappell a relatat: „Şeful local ne-a luat apărarea, spunând în plenul adunării că studia de doi ani Biblia cu noi. De asemenea, a explicat că organizaţia noastră este neutră din punct de vedere politic, promovează norme morale înalte şi contribuie la instruirea oamenilor. Apoi şi-a exprimat convingerea că într-o zi va deveni şi el membru al acestei organizaţii. Un alt parlamentar, care mai înainte studiase şi el Biblia cu Martorii, l-a susţinut, iar moţiunea a fost anulată”. Cei care s-au retras din organizaţiile secrete s-au confruntat cu aspre persecuţii din partea familiei. Să luăm cazul lui Jonathan Sellu, un adolescent din Koindu. Strămoşii lui au fost preoţi juju. Deşi trebuia să ducă mai departe tradiţia familiei, Jonathan a început să studieze Biblia şi a renunţat la ritualurile spiritiste. Opunându-se cu înverşunare, membrii familiei l-au obligat să renunţe la şcoală şi au refuzat să-i dea de mâncare când mergea la întrunirile Martorilor. „Dumnezeu să-ţi dea de mâncare”, îi spuneau ei cu răutate. În pofida presiunilor, Jonathan a rămas ferm. Bineînţeles, n-a murit de foame şi a învăţat să scrie şi să citească. Mai târziu a devenit pionier regular şi, spre ma114

ANUAR 2014

rea lui bucurie, mama lui a „Dumnezeu să-ţi dea de acceptat adevărul. mâncare”, îi spuneau Creştere în alte zone ei cu răutate. ale ţării În 1960 existau congregaţii şi grupuri izolate în Bo, Freetown, Kissy, Koindu, Lunsar, Magburaka, Makeni, Moyamba, Port Loko, Waterloo, precum şi în nord, în Kabala. În acel an, numărul vestitorilor a crescut de la 182 la 282. Mulţi pionieri speciali din Ghana şi din Nigeria au venit pentru a sprijini congregaţiile. Majoritatea celor care acceptaseră adevărul făceau parte din două triburi: krio, care locuia în Freetown şi în jurul acestuia, şi kisi, care locuia în Provincia de Est. Dar, pe măsură ce vestea bună se răspândea, şi alte triburi au început să fie receptive la vestea bună. Printre acestea s-au numărat: kuranko, limba şi temne (din nord), mende (din sud), precum şi alte grupuri etnice. În 1961 a fost dedicată sala Regatului a Congregaţiei Freetown-Est. Apoi, Congregaţia Koindu a dedicat o sală a Regatului de 300 de locuri, construită din cărămizi de noroi, care poate fi transformată într-o sală de congrese cu o capacitate de 600 de locuri. La puţin timp după aceea, 40 de bătrâni au urmat cursurile primei clase a Şcolii pentru Serviciul Regatului, din Sierra Leone. Acest an remarcabil s-a încheiat cu o campanie plină de succes, în cadrul căreia au fost oferite publicului Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi. Era limpede că Iehova îşi binecuvânta poporul. În 28 iulie 1962, Asociaţia Internaţională a Studenţilor în Biblie, o entitate juridică folosită de Martorii lui Iehova în multe ţări, a fost înregistrată de guvernul din Sierra Leone. SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

115

Şcoala pentru Serviciul Regatului din Sierra Leone, 1961. William Nushy (rândul din spate, în mijloc), Charles Chappell (rândul din mijloc, al doilea din dreapta) şi Reva Chappell (primul rând, a treia din dreapta)

Guineea îşi deschide larg porţile Să ne îndreptăm acum atenţia spre Guineea (numită în trecut Guineea Franceză). Înainte de 1958, câţiva fraţi care se aflau în trecere prin Guineea, la data aceea colonie franceză, le-au depus mărturie unor locuitori, dar autorităţile s-au împotrivit lucrării de predicare. Cu toate acestea, în 1958, când Guineea a devenit republică independentă, situaţia s-a schimbat. Mai târziu, în acelaşi an, Manuel Diogo, un frate din Dahomey (în prezent, Benin), care avea în jur de 35 de ani şi era vorbitor de limbă franceză, a venit să lucreze la o mină de bauxită din Fria, oraş situat la aproximativ 80 de 116

ANUAR 2014

kilometri nord de Conakry, capitala Guineei. Nerăbdător să predice în acest teritoriu nelucrat, Manuel a scris la Filiala din Franţa, solicitând literatură şi ajutor din partea pionierilor speciali. Scrisoarea lui se încheia astfel: „Mă rog ca Iehova să binecuvânteze lucrarea deoarece mulţi oameni de aici sunt interesaţi de adevăr”. Filiala din Franţa i-a trimis lui Manuel o scrisoare încurajatoare şi l-a îndemnat să rămână în Guineea cât mai mult posibil. De asemenea, filiala a trimis un pionier special care să-l instruiască pe Manuel în lucrarea de predicare. El a predicat cu zel în Fria până când a murit, în 1968. În 1960, când Wilfred Gooch a vizitat Conakry ca supraveghetor de zonă, a găsit alţi doi fraţi africani care predicau acolo. Fratele Gooch a propus ca lucrarea din Guineea să nu mai fie supravegheată de Filiala din Franţa, ci de Filiala din Sierra Leone. Această schimbare a avut loc la 1 martie 1961. După o lună, în Conakry s-a înfiinţat prima congregaţie din Guineea. Lumina spirituală pătrunde în desişul pădurii tropicale Vestea bună s-a răspândit şi în sudul Guineei. Falla Gbondo, care era din tribu kisi şi locuia în Liberia, s-a întors în satul natal, Fodédou, situat la aproximativ 13 kilometri vest de Guékédou. Falla a dus cu el cartea De la Paradisul pierdut la Paradisul recâştigat. Deşi nu ştia să citească, el le explica celorlalţi membri ai tribului imaginile din carte. El îşi aminteşte: „Cartea a fost foarte apreciată. Oamenii îi spuneau cartea Adam şi Eva”. Apoi Falla s-a întors în Liberia, unde s-a botezat şi, în cele din urmă, a devenit pionier special. De două ori pe lună, el mergea în Fodédou pentru a studia cu un grup de aproximativ 30 de persoane. După puţin timp i s-a alăturat Borbor Seysey, un alt pionier special kisi din SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

117

Liberia. Împreună au început să studieze cu alt grup, în Guékédou. Cele două grupuri au devenit congregaţii. Pe măsură ce numărul Martorilor kisi creştea, conduita lor exemplară n-a trecut neobservată de şefii locali. Martorii erau conştiincioşi, cinstiţi şi paşnici. De aceea, când au cerut permisiunea să construiască o sală a Regatului în Fodédou, şefii le-au dat imediat un teren de trei hectare. Lucrările la această sală a Regatului, prima din Guineea, s-au încheiat la începutul anului 1964. Revolte în Conakry Între timp, în Conakry a început o perioadă de frământări politice. Din această cauză, oficialii guvernamentali îi priveau cu suspiciune pe străini. Patru misionari de la Galaad n-au primit vize permanente şi au fost expulzaţi. Doi fraţi din Ghana au fost arestaţi pe baza unor acuzaţii false şi închişi aproximativ două luni. După eliberare, unul dintre fraţi, Emmanuel Awusu-Ansah, a fost arestat din nou şi ţinut în condiţii inumane. În timp ce se afla într-o celulă insalubră, el a scris: „Sunt sănătos din punct de vedere spiritual, însă am febră încontinuu. Cu toate acestea, reuşesc să predic. Luna trecută am dedicat 67 de ore în lucrarea de predicare, iar două persoane interesate de adevăr au început să predice împreună cu mine”. Unul dintre elevii lui s-a botezat. După cinci luni, fratele Awusu-Ansah a fost eliberat şi deportat în Sierra Leone. Astfel, în Conakry a rămas un singur vestitor. În 1969, când situaţia politică s-a detensionat, în Conakry au sosit câţiva pionieri speciali. Cu permisiunea autorităţilor, ei au construit o sală a Regatului pe care au pus şi o inscripţie cu denumirea clădirii. La puţin timp după aceea, aproximativ 30 de persoane interesate asistau cu regularitate la întruniri. 118

ANUAR 2014

Întrucât puteau fi arestaţi, fraţii au predicat la început cu precauţie. Dar, pe măsură ce au câştigat încrederea oamenilor, ei şi-au intensificat eforturile. În 1973, acea congregaţie mică a distribuit 6000 de pliante. Ulterior, vestitorii au oferit reviste în clădirile cu birouri şi în centrele comerciale. Încet-încet, oficialii guvernamentali şi publicul larg au înţeles în ce consta lucrarea noastră şi au apreciat-o. În 15 decembrie 1993, acele eforturi timide, dar susţinute au fost încununate de succes, „Asociaţia Creştină a Martorilor lui Iehova din Guineea” fiind recunoscută oficial. Lupta cu analfabetismul La începutul anului 1963, în timpul celei de-a doua vizite în Sierra Leone, Milton Henschel a vorbit despre o problemă pe care filiala încerca de mai mult timp să o rezolve. De aceea, el i-a îndemnat pe fraţi să-şi intensifice eforturile în lupta cu analfabetismul. Unele congregaţii ţineau deja cursuri de alfabetizare în limba engleză. Dar, după vizita fratelui Henschel, elevii au fost învăţaţi să scrie şi să citească în limba lor maternă. Prin urmare, în unele congregaţii s-au organizat cursuri în două sau trei limbi. Acestea au devenit atât de cunoscute, încât o treime din vestitori s-a înscris la ele. În 1966, fraţii din Liberia au făcut un abecedar ilustrat în limba kisi şi l-au prezentat oficialilor guvernamentali. Impresionaţi de această realizare, oficialii au hotărât ca acesta să fie tipărit şi distribuit în mod gratuit. Abecedarul a fost distribuit în Guineea, în Liberia şi în Sierra Leone. Cu ajutorul lui, sute de vorbitori de limbă kisi au învăţat să scrie şi să citească. Ulterior au fost realizate abecedare şi pentru alte grupuri lingvistice, astfel că numărul persoanelor alfabetizate a crescut foarte mult. SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

119

Paşaportul lor a fost ecusonul de congres „ÎN 1987, peste 1000 de delegaţi au asistat la Congresul de District «Încredere în Iehova», ţinut în Guékédou, Guineea. Întrucât locul de congres se afla în apropierea graniţei cu Sierra Leone şi cu Liberia, mulţi delegaţi din aceste ţări au decis să facă naveta zilnic. Totuşi, nu aveau documentele de călătorie necesare. De aceea, fraţii responsabili au discutat cu autorităţile de la frontieră şi au ajuns la o înţelegere. Delegaţii aveau nevoie de un singur document: ecusonul de congres. Când poliţia de frontieră vedea ecusoanele portocalii, le făcea semn delegaţilor să treacă” (Everett Berry, fost misionar). Mâncare pentru fraţii care au asistat la congres

La cursurile de alfabeti- Sia se folosea de zare, elevii învăţau nu nu- o sfoară neagră şi de mai să scrie şi să citească, una roşie pentru a ţine ci şi adevărurile biblice. evidenţa activităţii ei în De exemplu, Sia Ngallah, o vestitoare nebotezată în lucrarea de predicare. vârstă de 50 de ani, era analfabetă. Pentru a ţine evidenţa timpului petrecut în predicare, ea folosea două sfori: una neagră şi una roşie. Pentru fiecare oră petrecută în lucrarea de predicare făcea un nod la sfoara neagră, iar pentru fiecare vizită ulterioară făcea un nod la sfoara roşie. Sia a participat la cursurile de alfabetizare şi a învăţat să ţină cu mai multă uşurinţă evidenţa activităţii sale de predicare. De asemenea, a progresat până la botez şi a învăţat să predice şi să predea adevărul într-un mod cât mai eficient. Multe congregaţii din Sierra Leone şi din Guineea ţin şi în prezent cursuri de alfabetizare. Un oficial guvernamental din Sierra Leone le-a spus fraţilor de la filială: „Pe lângă lucrarea voastră de instruire biblică faceţi o muncă extraordinară străduindu-vă să-i învăţaţi pe oameni să scrie şi să citească”. „Pietrele” vorbesc Pe măsură ce tot mai mulţi oameni din diverse grupuri etnice învăţau să scrie şi să citească, era nevoie ca mai multe publicaţii să fie traduse. Unele triburi aveau puţine publicaţii laice în limba maternă, iar altele nu aveau deloc. Persoanele instruite din Sierra Leone citeau în engleză, iar cele din Guineea, în franceză. Aşadar, cum li se putea pune la dispoziţie literatură biblică în limba maternă? În 1959, doi absolvenţi ai Şcolii Biblice Galaad au tradus în mende un tract şi o broşură, care au avut însă un SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

121

tiraj mic. După zece ani au fost traduse în kisi broşurile „Această veste bună a Împărăţiei” şi Să trăim cu speranţa unei lumi noi drepte. S-au distribuit aproximativ 30000 de exemplare şi, cu ajutorul lor, au fost conduse studii biblice. În 1975, filiala a început să publice în limba kisi articole de studiu din revista Turnul de veghe. Vestitorii vorbitori de limbă kisi au fost foarte bucuroşi. Un frate a scris: „Iehova a făcut o minune pentru noi. Niciunul dintre noi n-a fost la şcoală. Înainte eram ca pietrele, nu puteam să vorbim. Acum, pentru că avem Turnul de veghe în kisi, putem să vorbim despre măreţele fapte ale lui Iehova” (Luca 19:40). Ulterior au fost traduse şi alte publicaţii în limba kisi. În prezent, majoritatea locuitorilor din Sierra Leone şi din Guineea continuă să citească publicaţiile noastre în engleză sau în franceză, limbi folosite la întrunirile congregaţiei. Recent însă, numărul publicaţiilor în limbile locale a crescut foarte mult. Acum există literatură biblică în limbile guerze, kisi, krio, maninkakan, mende, pular şi susu. Broşurile Ascultă de Dumnezeu şi vei trăi veşnic! şi Ascultă de Dumnezeu sunt disponibile în aceste limbi. Cu ajutorul lor, multe persoane care nu citesc bine înţeleg şi apreciază minunatul mesaj al Bibliei. Se construieşte o filială La începutul anilor ’60 ai secolului trecut, fraţii din Freetown au căutat un teren pe care să construiască o nouă filială. În cele din urmă, în 1965, ei au cumpărat o proprietate pe Wilkinson Road, una dintre cele mai frumoase zone rezidenţiale din oraş. Proiectul final a fost o frumoasă clădire cu vedere la ocean. Ea cuprinde o sală a Regatului, o casă de misionari 122

ANUAR 2014

Filiala şi casa de misionari din Freetown (1965-1997)

şi birouri. În timpul lucrărilor de construcţie, circulaţia pe Wilkinson Road se bloca de multe ori deoarece şoferii şi pasagerii se opreau ca să vadă mai bine şantierul. Clădirea a fost dedicată în 19 august 1967. La program au asistat în jur de 300 de persoane, printre care oficiali locali şi câţiva fraţi în vârstă, botezaţi în 1923 de fratele Brown „Biblie”. Impresionaţi de noua clădire a filialei, mulţi oameni au început să aprecieze mai mult lucrarea Martorilor lui Iehova. Totodată, ea era o dovadă că lucrarea noastră de predicare progresase foarte mult, în pofida afirmaţiilor făcute de unii critici religioşi, care susţinuseră că Martorii vor dispărea în cele din urmă din Sierra Leone. Misionari zeloşi stimulează creşterea De la jumătatea anilor ’70 ai secolului trecut, misionarii instruiţi la Galaad, veniţi în număr mare în Sierra SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

123

Grup de Martori în lucrarea de predicare traversând un câmp de orez

Leone şi în Guineea, au dat un puternic avânt lucrării de predicare. Unii dintre ei slujiseră în alte ţări africane, de aceea s-au adaptat repede la condiţiile locale. Alţii însă se aflau pentru prima dată în Africa. Cum aveau ei să se descurce în „cimitirul albilor”? Iată câteva impresii. „Oamenii erau umili şi însetaţi după adevăr. Simţeam o mare satisfacţie când vedeam cum adevărul le îmbunătăţeşte viaţa.” (Hannelore Altmeyer) „Clima şi bolile tropicale au fost o provocare pentru mine. Însă aceste inconveniente au fost compensate de bucuria pe care o aveam când îi ajutam pe oamenii sinceri să-i slujească lui Iehova.” (Cheryl Ferguson) „Am învăţat să am răbdare. Odată am întrebat-o pe o soră când vor sosi oaspeţii pe care îi aştepta. Ea mi-a răspuns: «Poate astăzi, poate mâine sau poate poimâine». Am fost vizibil şocată de cuvintele ei. De aceea, sora mi-a spus: «Stai liniştită, vor veni!». (Christine Jones) „În casa de misionari din Freetown locuiau paisprezece misionari din diferite grupuri etnice şi medii culturale. Aveam doar două toalete, o baie, o maşină de spălat rufe şi o bucătărie. Hrana era puţină şi de proastă calitate. Curentul electric se întrerupea când nu te aşteptai, iar uneori lipsea zile la rând. Aproape toţi ne-am îmbolnăvit de malarie şi de alte boli tropicale. Deşi toate acestea ne-ar fi putut face să renunţăm, am învăţat să convieţuim, să iertăm şi să trecem cu umor peste situaţiile mai dificile. Predicarea era o încântare, iar între misionari s-au legat prietenii strânse.” (Robert şi Pauline Landis) 124

ANUAR 2014

Pauline Landis conducând un studiu biblic

„Anii petrecuţi în Si- „Cel mai mare privilegiu erra Leone au fost cei a fost acela de fi colabomai frumoşi din viaţa ratori ai lui Dumnezeu şi noastră. Nu avem nide a-mi ajuta semenii să ciun fel de regrete sau afle adevărul biblic!” de nemulţumiri. Ne gândim cu nostalgie la acele vremuri.” (Benjamin şi Monica Martin) „Odată am locuit la o femeie interesată de adevăr, care ne-a pregătit o mâncare foarte ciudată. «E viperă», ne-a spus ea. «I-am scos colţii. Serviţi, vă rog.» Am refuzat politicos, dar gazda a insistat să mâncăm. Cu excepţia unor experienţe mai puţin plăcute, am apreciat ospitalitatea celor la care eram găzduiţi şi ne-am ataşat mult de ei.” (Frederick şi Barbara Morrisey) „În cei 43 de ani de serviciu misionar am locuit cu peste 100 de misionari. A fost un privilegiu să cunosc atât de mulţi oameni, cu personalităţi diferite, dar cu acelaşi obiectiv. Însă cel mai mare privilegiu a fost acela de a fi colaboratori ai lui Dumnezeu şi de a-mi ajuta semenii să afle adevărul biblic!” (Lynette Peters) Numărul total al misionarilor care au slujit în Sierra Leone şi în Guineea începând din anul 1947 este de 154, respectiv 88. Alţi Martori au venit să slujească unde era nevoie de mai mulţi vestitori. În prezent, în Sierra Leone sunt 44 de misionari, iar în Guineea, 31. Eforturile lor neobosite şi altruismul de care dau dovadă influenţează viaţa multor oameni. Alfred Gunn, care este de mult timp membru al Comitetului Filialei, a spus: „Ne gândim la ei cu mult drag”. SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

127

___________________________________________ Jay Campbell

___________________________________________________________________________________

ANUL NAŞTERII:

1966

___________________________________________________________________________________

ANUL BOTEZULUI:

1986

___________________________________________________________________________________

DATE PERSONALE: Deşi în copilărie a suferit de poliomielită, a devenit pionieră regulară.

Iehova m-a ridicat ÎNCĂ din copilărie sunt paralizată de la brâu în jos. Am locuit într-o tabără de colibe din Freetown împreună cu mama şi cu alte familii sărace. Pentru că îmi era ruşine şi teamă de reacţia necunoscuţilor, n-am ieşit din tabără decât la vârsta de 18 ani. Când am împlinit 18 ani, Pauline Landis, o misionară Martoră, a venit la coliba noastră şi s-a oferit să mă înveţe din Biblie. Pentru că nu ştiam să scriu şi să citesc, Pauline mi-a promis că mă învaţă ea. Lucrurile pe care le aflam din Biblie îmi umpleau inima de bucurie. Într-o zi am întrebat-o pe Pauline dacă puteam asista la o întrunire a congregaţiei, care se ţinea într-o locuinţă din apropiere. „Am să merg până acolo sprijinindu-mă în plăcuţele mele de lemn”, am spus eu. Când Pauline a venit să mă ia, mama şi vecinii m-au privit cu îngrijorare. Mi-am luat plăcuţele de lemn, m-am întins

128

ANUAR 2014

în faţă şi le-am pus jos. Apoi, sprijinindu-mă în ele, mi-am împins corpul înainte, deasupra lor. În timp ce mă târam prin curte, vecinii au strigat la Pauline: „De ce o forţezi? A încercat şi mai înainte să meargă şi n-a putut”. „Jay, vrei să vii?”, m-a întrebat Pauline cu o voce caldă. „Da”, i-am răspuns eu. „Sunt hotărâtă!” Vecinii priveau în tăcere cum mă apropiam de poartă. Când am ieşit din tabără, au început să aplaude. Mi-a plăcut foarte mult la întrunire! Mai târziu am vrut să asist şi la întrunirile de la sala Regatului. Aceasta însemna să „merg” până la capătul străzii, să iau un taxi şi apoi să-i rog pe fraţi să mă urce pe un deal abrupt. De multe ori ajungeam udă şi plină de noroi, iar la sală îmi schimbam hainele. Mai târziu, o soră generoasă din Elveţia mi-a trimis un scaun cu rotile ca să mă pot deplasa cu demnitate. Experienţele unor Martori cu dizabilităţi m-au încurajat să-i slujesc mai mult lui Iehova. În 1988 am devenit pionieră regulară. M-am rugat lui Iehova să pot ajuta o rudă şi o persoană din teritoriu să devină slujitori ai săi. Rugăciunile mele au primit răspuns când am reuşit să-i învăţ adevărul pe doi dintre nepoţii mei şi pe o doamnă pe care am întâlnit-o în mărturia stradală. Deoarece acum nu mai am putere în braţe, trebuie să fiu ajutată să mă deplasez cu scaunul cu rotile. De asemenea, am dureri foarte mari. Totuşi, când îi învăţ pe alţii despre Iehova, simt multă mângâiere şi alinare. Îi sunt recunoscătoare lui Iehova pentru că m-a ridicat şi mi-a dat un scop în viaţă.

SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

129

Din 1991 până în 2001

Un ‘cuptor de topit al necazului.’ (Is. 48:10) 1500

Sierra Leone

1000

500

0 1985

1990

1995

2000

2005

Numărul de vestitori

Guineea

Satisfacerea necesităţilor fizice şi spirituale ale fraţilor era deseori o provocare

Războiul civil În anii ’80 ai secolului al XX-lea, problemele economice, sociale şi politice au culminat cu izbucnirea unor conflicte pe tot teritoriul Africii de Vest. Când a izbucnit războiul în Liberia, mulţi oameni au fugit în Sierra Leone. Filiala a luat măsuri ca Martorii refugiaţi să fie cazaţi în locuinţele particulare ale fraţilor locali şi în sălile Regatului. Deşi situaţia fraţilor refugiaţi nu era uşoară, au existat şi momente amuzante. Isolde Lorenz, misionară de mult timp, povesteşte: „Un băieţel a mers să încălzească nişte mâncare pe o sobă care se afla în grădina din spatele sălii Regatului, situată pe proprietatea filialei. Când s-a întors, băieţelul i-a spus tatălui că nu vor avea ce să mănânce în ziua aceea. Întrebat de ce, băieţelul a spus: «Pentru că astăzi Iehova m-a salvat din gura leului». Ce se întâmplase de fapt? În timp ce se întorcea ţinând în mână farfuria cu mâncare, băieţelul s-a întâlnit cu câinele ciobănesc german al filialei, pe nume Lobo, un câine de talie mare, dar foarte prietenos. Speriat, băieţelul a încercat să se apere întinzând mâinile spre câine. Lobo a crezut că mâncarea era pentru el şi a înfulecat tot ce era în farfurie”. În 23 martie 1991, conflictul armat din Liberia s-a extins în Sierra Leone, ducând la un război civil care a ţinut 11 ani. Un grup de rebeli numit Frontul Revoluţionar Unit a înaintat rapid în Kailahun şi Koindu, astfel încât cea mai mare parte a populaţiei a fost nevoită să SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

131

Sierra Leone a fost sfâşiată de un război civil care a durat 11 ani

fugă în Guineea. Printre refugiaţi s-au aflat în jur de 120 de fraţi şi de surori. Între timp, alţi Martori din Liberia s-au refugiat în Sierra Leone înainte de sosirea rebelilor. „După câteva luni, grupuri de fraţi înfometaţi, epuizaţi, numai piele şi os au sosit la Betelul din Freetown”, relatează Billie Cowan, coordonatorul Comitetului Filialei din acea perioadă. „Mulţi fuseseră martorii unor atrocităţi greu de imaginat şi, ca să nu moară de foame, au fost nevoiţi să mănânce plante sălbatice. Le-am dat imediat hrană şi îmbrăcăminte şi am avut grijă de rudele şi de persoanele interesate care veniseră cu ei. Surorile şi fraţii locali şi-au pus locuinţa la dispoziţia refugiaţilor. Martorii refugiaţi au ieşit imediat în predicare, susţinând congregaţia locală. Cu timpul, majoritatea lor au plecat, dar, cât au stat cu noi, ne-au încurajat foarte mult.” Mângâiere şi speranţă Filiala le-a trimis Martorilor aflaţi în lagărele de refugiaţi din sudul Guineei alimente, medicamente, materiale de construcţii şi unelte. De asemenea, au trimis o mare cantitate de îmbrăcăminte donată de fraţii din Franţa. Un frate a scris: „Copiii mei dansau, cântau şi îi mulţumeau lui Iehova. Acum aveau haine noi pentru întruniri!”. Unii fraţi şi surori au spus că niciodată nu avuseseră haine atât de bune! Totuşi, refugiaţii aveau nevoie nu doar de ajutor material. Isus a spus: „Omul să nu trăiască numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Iehova” (Mat. 4:4). Prin urmare, filiala a trimis literatură biblică şi a SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

133

În timp ce se lucra la construirea filialei din Freetown; filiala în prezent

organizat congrese în acea regiune. De asemenea, au fost trimişi pionieri şi supraveghetori itineranţi. Când supraveghetorul de circumscripţie André Baart a vizitat oraşul Koundou, din Guineea, responsabilul unui lagăr de refugiaţi l-a invitat să ţină o cuvântare biblică. Aproximativ 50 de persoane au ascultat cuvântarea intitulată: „Refugiaţi-vă în Iehova”, având la bază Psalmul 18. La sfârşit, o femeie în vârstă s-a ridicat şi a spus: „Ne-ai făcut foarte fericiţi. Dacă avem orez, nu înseamnă că problemele noastre s-au rezolvat. Însă Biblia ne ajută să ne punem speranţa în Dumnezeu. Îţi mulţumim din suflet că ne-ai adus mângâiere şi speranţă”. Când misionarii William şi Claudia Slaughter au fost repartizaţi în Guékédou, Guineea, congregaţia de aici, alcătuită din peste 100 de refugiaţi, a fost înflăcărată de spirit (Rom. 12:11). William relatează: „Mulţi tineri făceau progrese pe plan spiritual. Dacă un frate nu putea să ţină tema repartizată la Şcoala de Serviciu Teocratic, imediat, între 10 şi 15 fraţi tineri se ofereau să-i ţină locul. De asemenea, grupuri mari de fraţi ieşeau în lucrare şi predicau cu mult zel. Unii dintre aceşti tineri zeloşi au devenit mai târziu pionieri speciali şi supraveghetori itineranţi”. O nouă filială în vreme de război La puţin timp după izbucnirea războiului civil, fraţii din Freetown au cumpărat o proprietate de 6 hectare pe Wilkinson Road 133, nu departe de filială. „Voiam să construim un nou Betel, dar ne făceam griji din cauza războiului”, a spus Alfred Gunn. „Când Lloyd Barry, 134

ANUAR 2014

membru al Corpului de Guvernare, a vizitat filiala noastră, i-am vorbit despre situaţia în care ne aflam. El ne-a spus: «Dacă dăm înapoi ori de câte ori izbucneşte un război, nu mai facem nimic!». Cuvintele lui ne-au încurajat să mergem mai departe”. La proiectul de construcţie au lucrat sute de fraţi, printre care peste 50 de voluntari din 12 ţări şi mulţi fraţi şi surori din congregaţiile locale. Şantierul s-a deschis în mai 1991. „Trecătorii erau impresionaţi de calitatea clădirilor ridicate. Structura de oţel era foarte diferită de cea a construcţiilor din zonă”, a spus Tom Ball, supraveghetorul şantierului. „Dar oamenii erau şi mai uimiţi când vedeau străini albi şi localnici negri muncind bucuroşi umăr la umăr.” În 19 aprilie 1997, o mulţime de persoane provenind din diverse grupuri etnice au asistat cu bucurie la dedicarea noilor clădiri ale filialei. O lună mai târziu, după cinci ani de conflicte sângeroase, Frontul Revoluţionar Unit a atacat oraşul Freetown. Rebelii intră în Freetown Mii de soldaţi din Frontul Revoluţionar Unit, cu părul în dezordine şi cu baticuri roşii pe cap, au făcut ravagii în tot oraşul, jefuind, violând şi ucigând. „Atmosfera din oraş era extrem de tensionată”, îşi aminteşte Alfred Gunn. „Majoritatea misionarilor au fost imediat evacuaţi. Au rămas doar Billie şi Sandra Cowan, Jimmie şi Joyce Holland, precum şi Catherine împreună cu mine. Ne-am rugat împreună cu beteliştii locali care se oferiseră să rămână, iar apoi ne-am îndreptat spre centrul de evacuare. În drum am fost opriţi de circa 20 de soldaţi rebeli aflaţi sub influenţa alcoolului, care aveau o 136

ANUAR 2014

înfăţişare sălbatică. După ce le-am dat reviste şi bani, ne-au lăsat să trecem. Împreună cu peste 1000 de persoane evacuate ne-am adunat într-un punct de control apărat de puşcaşi din Marina Americană. Aici am fost urcaţi la bordul unui elicopter militar şi duşi în larg pe o navă americană. Un ofiţer de pe vas ne-a spus mai târziu că evacuarea noastră a fost cea mai amplă operaţiune de evacuare condusă de Marina Americană după războiul din Vietnam. A doua zi am mers cu un elicopter la Conakry, Guineea, unde am deschis temporar o filială.” Misionarii aşteptau cu nerăbdare veşti din Freetown. În cele din urmă au primit o scrisoare, în care se spunea: „Deşi domneşte haosul, continuăm să distribuim pliantul Ştiri ale Regatului nr. 35: Se vor iubi vreodată toţi oamenii unii pe alţii?. Localnicii sunt foarte receptivi, chiar şi unii rebeli studiază cu noi. Suntem hotărâţi să ne intensificăm activitatea de predicare”. Jonathan Mbomah, care slujea ca supraveghetor de circumscripţie, îşi aminteşte: „În Freetown s-a ţinut un congres special de o zi. Programul a fost atât de încurajator, încât am mers în Bo şi în Kenema ca să-l ţinem şi acolo. Fraţii din acele oraşe sfâşiate de război i-au mulţumit lui Iehova pentru minunata hrană spirituală. La sfârşitul anului 1997 s-a ţinut un congres de district pe Stadionul Naţional din Freetown. În ultima zi de congres, soldaţii rebeli au intrat pe stadion şi ne-au ordonat să plecăm. I-am rugat insistent să ne lase să terminăm programul. După o lungă discuţie au plecat. La congres au asistat peste 1000 de persoane şi s-au botezat 27. Câţiva fraţi au parcurs un drum periculos până în Bo ca să asculte programul şi acolo. Cât de frumoase şi emoţionante au fost acele congrese!”. SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

137

Alfred şi Catherine Gunn s-au aflat printre cei evacuaţi

Betelul este atacat! În februarie 1998, soldaţii guvernamentali şi trupele Grupului de Observatori Militari ai Comunităţii Economice a Statelor din Africa de Vest (ECOMOG) au lansat un atac pentru anihilarea armatelor rebele din Freetown. Din nefericire, în timpul acestui atac sângeros, un frate a fost ucis de schije. Aproximativ 150 de vestitori s-au adăpostit în casele de misionari din Kissy şi din Cockerill. Laddie Sandy, unul dintre cei doi gardieni de noapte de la Betel, povesteşte: „Într-o noapte, în timp ce eu şi Philip Turay eram de gardă, doi soldaţi înarmaţi din Frontul Revoluţionar Unit au venit la Betel şi ne-au ordonat să deschidem uşile de sticlă de la recepţie. În timp ce eu şi Philip am sărit ca să ne ascundem, rebelii au tras de mai multe ori în încuietoarea uşii. Spre marea noastră uimire, încuietoarea a rezistat, iar rebelii nu s-au gândit să tragă în uşile de sticlă şi au plecat supăraţi. Două nopţi mai târziu, soldaţii s-au întors însoţiţi de alţi 20 de rebeli bine înarmaţi. I-am alertat imediat pe toţi membrii familiei Betel şi am fugit într-un refugiu de la subsolul clădirii, pregătit dinainte. Tremurând de frică, şapte dintre noi s-au ascuns în întuneric după două butoaie mari. Rebelii au tras de mai multe ori în încuietoarea uşii şi au pătruns în clădire. Unul dintre rebeli a strigat: «Căutaţi-i pe Martorii ăia şi tăiaţi-le gâtul». Am stat ghemuiţi în tăcere în timp ce rebelii au răscolit şapte ore prin toată clădirea. După ce au distrus tot ce au găsit în cale, au plecat mulţumiţi. Apoi ne-am strâns lucrurile personale şi am fugit spre casa de misionari din Cockerill, unde fusese mai înainte Betelul şi care se afla mai sus, pe aceeaşi stradă. Pe drum SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

139

„Diamante însângerate” ÎN TIMPUL războiului civil, care a durat 11 ani, facţiunile beligerante şi-au finanţat operaţiunile militare exploatând bogatele mine de diamante din Sierra Leone. Aceasta este concluzia la care a ajuns Comisia pentru Adevăr şi Reconciliere din Sierra Leone. Diamantele au fost scoase în mod ilegal din ţară şi vândute traficanţilor care, ignorând provenienţa lor, au prelungit războiul.

140

am fost jefuiţi de alt grup de rebeli. Într-un final, am ajuns la casa de misionari speriaţi, dar bucuroşi că eram în viaţă. După ce ne-am odihnit câteva zile, ne-am întors la Betel ca să facem ordine”. Două luni mai târziu, după ce trupele ECOMOG au preluat controlul în oraş, misionarii au început să se întoarcă din Guineea. Dar, din nefericire, n-au putut să stea mult timp. Operaţiunea „Nimic viu” Opt luni mai târziu, în decembrie 1998, sute de delegaţi s-au adunat pe Stadionul Naţional din Freetown pentru a lua parte la Congresul de District „Modul de viaţă care îi place lui Dumnezeu”. Pe neaşteptate, în depărtare s-a auzit o bubuitură, iar de pe dealuri au început să se ridice nori de fum. Armata rebelă se întorsese! În zilele care au urmat, situaţia din Freetown s-a înrăutăţit. Comitetul Filialei a închiriat un avion mic şi a trimis la Conakry 12 misionari, 8 betelişti din străinătate şi 5 voluntari la construcţii. După trei zile, în 6 ianuarie 1999, forţele rebele au început o campanie de ucidere în masă, numită Operaţiunea „Nimic viu”. Cu o violenţă greu de imaginat, soldaţii rebeli au devastat oraşul Freetown, masacrând în jur de 6000 de civili. Rebelii au tăiat mâini şi picioare, au răpit copii şi au distrus mii de clădiri. Un frate mult iubit, pe nume Edward Toby, a fost ucis cu brutalitate. Peste 200 de vestitori traumatizaţi au fost găzduiţi fie la Betel, fie în casa de misionari din Cockerill. Alţii s-au ascuns în propriile case. Martorii care s-au refugiat în casa de misionari din Kissy, aflată la marginea estică a oraşului, aveau urgent nevoie de medicamente. Laddie Sandy şi Philip Turay, curajoşii gardieni de noapte de la Betel, s-au oferit imediat să ducă medicamente, deşi era foarte riscant să circule pe străzi. 142

ANUAR 2014

„În oraş domnea haosul”, îşi aminteşte Philip. „Soldaţii rebeli ocupaseră numeroase puncte de control şi îi hărţuiau pe oameni. Întrucât se decretase stare excepţională de la prânz până a doua zi dimineaţă, ne-a fost greu să ne deplasăm dintr-un loc în altul. Am făcut două zile pe drum până la casa de misionari din Kissy, dar, când am ajuns, am constatat că fusese jefuită şi incendiată. Mergând şi aruncând o privire pe străzile din jur, l-am găsit pe unul dintre fraţii noştri, Andrew Caulker, care avea răni îngrozitoare la cap. Rebelii îl legaseră şi îl loviseră de mai multe ori cu toporul. Ca prin minune, Andrew a supravieţuit şi a reuşit să scape. L-am dus imediat la spital, unde s-a recuperat treptat. Mai târziu a slujit ca pionier regular.”

(De la stânga la dreapta) Laddie Sandy, Andrew Caulker şi Philip Turay

SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

143

Alţi Martori n-au fost răniţi sau ucişi deoarece se ştia despre ei că sunt creştini care îşi păstrează neutralitatea. Un frate povesteşte: „Rebelii ne-au spus să ne punem pe cap baticuri albe şi să dansăm pe stradă în semn de solidaritate cu ei. «Dacă refuzaţi, o să vă tăiem o mână sau un picior sau o să vă ucidem», ne-au spus ei. Îngroziţi, eu şi soţia mea am făcut un pas înapoi şi am început să ne rugăm în gând lui Iehova. Văzând că ne aflam într-o situaţie dificilă, un vecin de-al nostru, care colabora cu rebelii, i-a spus comandantului: «E frate cu noi. Nu face politică, aşa că o să dansăm noi pentru el». Atunci, comandantul a plecat, iar noi am fugit acasă”. Peste oraş s-a lăsat o linişte apăsătoare. Fraţii şi-au reluat cu precauţie întrunirile şi lucrarea de predicare. Vestitorii purtau ecusonul de congres pentru a se identifica la punctele de control. Fraţii care aşteptau la rândurile imense de la punctele de control au devenit experţi în iniţierea de conversaţii biblice. Întrucât în oraş nu se găseau lucrurile de strictă necesitate, Filiala din Marea Britanie a trimis cu avionul 200 de containere cu ajutoare. Billie Cowan şi Alan Jones au venit cu avionul din Conakry în Freetown pentru a însoţi transportul care a trecut prin mai multe puncte de control. Ajutoarele au ajuns la Betel cu puţin înainte de a se decreta stare excepţională. James Koroma era curier şi aducea de la Conakry literatură şi alte lucruri de strică necesitate. O parte din această hrană spirituală era trimisă apoi vestitorilor izolaţi din Bo şi Kenema. În 9 august 1999, misionarii din Conakry au început să se întoarcă în Freetown. În anul următor, o forţă expediţionară britanică i-a scos pe rebeli din Freetown. Luptele au continuat în unele locuri, dar în ianuarie 2002, războiul s-a încheiat în mod oficial. În acest război, care a 144

ANUAR 2014

Sosesc ajutoare în Freetown

durat 11 ani, au fost ucişi 50000 de oameni, au fost mutilaţi 20000, au fost distruse 300000 de case şi au fost dislocaţi 1,2 milioane de oameni. Ce s-a întâmplat în tot acest timp cu organizaţia lui Iehova? A fost cât se poate de clar că Iehova a ocrotit-o şi a binecuvântat-o. În timpul războiului s-au botezat aproximativ 700 de persoane. Deşi sute de Martori au fugit din zona de conflict, numărul vestitorilor din Sierra Leone a crescut cu 50 la sută. În Guineea s-a înregistrat o creştere a numărului de vestitori de peste 300 la sută. Dar, ceea ce contează cel mai mult este faptul că membrii poporului lui Dumnezeu şi-au păstrat integritatea. Într-un ‘cuptor de topit al necazului’, ei au rămas uniţi şi au manifestat o iubire creştină de nezdruncinat. De asemenea, în pofida tuturor necazurilor, aceşti fraţi ‘nu au încetat să predea şi să anunţe vestea bună’ (Is. 48:10; Fap. 5:42). SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

145

De la copil-soldat la pionier regular AVEAM 16 ani când soldaţii rebeli m-au obligat să intru în armata lor. Îmi dădeau droguri şi alcool, astfel că, de cele mai multe ori, luptam sub influenţa drogurilor. Am luat parte la multe lupte şi am comis multe atrocităţi, pe care acum le regret. Într-o zi, un Martor în vârstă a venit să predice la barăcile noastre. Chiar dacă majoritatea oamenilor se temeau de rebeli şi îi dispreţuiau, el venea să ne ofere ajutor spiritual. M-a invitat să asist la o întrunire şi am acceptat. Deşi nu mai ştiu despre ce s-a discutat la acea întrunire, îmi amintesc că am fost primit cu multă căldură. Când războiul s-a intensificat, am pierdut legătura cu Martorii. Apoi am fost rănit grav şi am mers la recuperare într-o zonă aflată sub controlul rebelilor. Înainte de terminarea războiului, am fugit într-o zonă controlată de guvern şi am intrat într-un program pentru dezarmarea, demobilizarea şi reintegrarea în societate a combatanţilor. Aveam nevoie cu disperare de ajutor spiritual. Am asistat la întrunirile penticostalilor, dar enoriaşii spuneau despre mine că eram „Satan”. De aceea i-am căutat pe Martorii lui Iehova. După ce i-am găsit, am început să studiez Biblia şi să asist la întrunirile lor. Când le-am mărturisit fraţilor ce atrocităţi comisesem, ei mi-au citit cuvintele mângâietoare ale lui Isus: „Nu oamenii sănătoşi au nevoie de doctor, ci bolnavii. ... N-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi” (Mat. 9:12, 13). Am fost profund mişcat de aceste cuvinte. I-am dat cuţitul meu fratelui cu care studiam Biblia şi i-am spus: „Am purtat la mine arma asta ca să mă apăr de cei care voiau 146

ANUAR 2014

să se răzbune pe mine. Dar acum, întrucât ştiu că Iehova şi Isus mă iubesc, nu mai am nevoie de ea”. Fraţii m-au învăţat să scriu şi să citesc. În cele din urmă m-am botezat şi am devenit pionier regular. În prezent, când le predic foştilor rebeli, aceştia îmi spun că mă respectă pentru că mi-am făcut ordine în viaţă. Chiar am studiat cu un ofiţer din plutonul din care am făcut parte. În perioada în care am fost soldat am devenit tatăl a trei băieţi. După ce am aflat adevărul, am vrut să-i ajut din punct de vedere spiritual şi pe copiii mei. Spre marea mea bucurie, doi dintre ei au acceptat adevărul. Unul este vestitor nebotezat, iar celălalt, pionier auxiliar. SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

147

________________________________________ Andrew Baun

_____________________________________________________________________________

ANUL NAŞTERII:

1961

_____________________________________________________________________________

ANUL BOTEZULUI:

1988

_____________________________________________________________________________

DATE PERSONALE: Era pionier regular în Pendembu (Provincia de Est, Sierra Leone) când a izbucnit războiul în 1991.

Am scăpat de soldaţii rebeli ÎNTR-O după-amiază, rebelii au intrat în oraşul nostru şi, aproape două ore, au tras în aer focuri de armă. Unii dintre ei erau adolescenţi care îşi cărau cu greu armele. Erau foarte murdari, aveau părul răvăşit şi păreau drogaţi. A doua zi a început măcelul. Oamenii era mutilaţi sau executaţi cu cruzime. Femeile erau violate. Domnea haosul. Fratele Amara Babawo împreună cu familia lui şi cu patru persoane interesate s-au adăpostit în locuinţa mea. Eram cuprinşi de groază. După puţin timp, un comandat al rebelilor a venit şi ne-a ordonat să ne prezentăm în dimineaţa următoare pentru instruire militară. Eram hotărâţi să ne păstrăm neutralitatea, deşi refuzul însemna să fim ucişi. Ne-am rugat aproape toată noaptea. A doua zi ne-am trezit devreme, am analizat textul zilei, iar apoi i-am aşteptat pe rebeli. Dar n-au mai venit.

148

ANUAR 2014

Mai târziu, un ofiţer rebel şi „Citiţi textul zilei. patru soldaţi din subordinea Înseamnă că sunteţi lui au venit şi ne-au anunţat că Martori ai lui Iehova.” ne vor ocupa casa. Ne-au permis totuşi să rămânem în casă, iar noi am continuat să analizăm textul zilei şi să ne ţinem întrunirile. Câţiva soldaţi ne-au spus: „Citiţi textul zilei. Înseamnă că sunteţi Martori ai lui Iehova”. Deşi nu-i interesa Biblia, s-au purtat frumos cu noi. Într-o zi, un comandant a venit să-i verifice pe soldaţii care ne ocupaseră casa. L-a salutat pe fratele Babawo şi a dat mâna cu el. Apoi, adresându-li-se soldaţilor, a spus pe un ton apăsat: „Omul acesta este şeful meu şi şeful vostru. Dacă se-ntâmplă ceva cu el sau cu familia lui, o s-aveţi de-a face cu mine. Aţi înţeles?”. „Am înţeles, să trăiţi!”, au răspuns ei. Comandantul ne-a înmânat apoi o scrisoare în care membrilor Frontului Revoluţionar Unit li se interzicea să ne facă vreun rău, pentru că eram cetăţeni paşnici. După câteva luni, facţiunile rebele au început să lupte între ele. De aceea, a trebuit să fugim în Liberia. Aici am fost ameninţaţi de altă grupare rebelă. „Suntem Martori ai lui Iehova”, le-am spus noi. „Atunci ce se spune în Ioan 3:16?”, ne-a întrebat un soldat. După ce am spus versetul, ne-a lăsat să plecăm. Mai târziu, eu şi fratele Babawo am întâlnit un alt comandant al rebelilor, care ne-a ordonat să-l însoţim. Ne-a fost teamă că o să ne omoare. Apoi, comandantul ne-a spus că studiase cu Martorii înainte de război. Ne-a dat nişte bani, iar noi l-am rugat să le ducă fraţilor dintr-o congregaţie aflată în apropiere o scrisoare din partea noastră. După puţin timp au sosit doi fraţi cu ajutoare şi ne-au dus într-un loc sigur.

SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

149

________________________________________ James Koroma

_____________________________________________________________________________

ANUL NAŞTERII:

1966

_____________________________________________________________________________

ANUL BOTEZULUI:

1990

_____________________________________________________________________________

DATE PERSONALE: A fost curier în timpul războiului civil.

„Băiatul cu Turnul de veghe” ÎN 1997, când capitala era scena ciocnirilor dintre rebeli şi forţele guvernamentale, m-am oferit să duc corespondenţa din Freetown la filiala temporară din Conakry (Guineea). Odată am urcat într-un autobuz împreună cu alţi oameni. În depărtare se auzeau focuri de armă. Tremuram cu toţii de frică. În timp ce autobuzul se deplasa pe străzile oraşului, ne-am trezit în mijlocul focurilor de armă. Imediat, şoferul autobuzului a întors şi a schimbat traseul. Apoi am fost opriţi de un grup de rebeli înarmaţi, care ne-au ordonat să coborâm din autobuz. După ce ne-au pus mai multe întrebări, ne-au lăsat să plecăm. Mai târziu am fost opriţi de un alt grup de soldaţi. Pentru că unul dintre pasageri îl cunoştea pe comandatul lor, am fost lăsaţi să mergem mai departe. La marginea oraşului am întâlnit un al treilea grup de soldaţi rebeli, care ne-au pus mai multe întrebări, iar apoi

150

ANUAR 2014

ne-au lăsat să plecăm. În timp ce ne îndreptam spre nord, am trecut prin mai multe puncte de control. La lăsarea serii, autobuzul a ajuns plin de praf la Conakry. Ulterior am transportat cutii cu literatură, aparatură, documente de la filială şi ajutoare. De obicei călătoream cu maşina sau cu microbuzul. Uneori însă transportam literatură prin pădurile tropicale cu ajutorul hamalilor sau traversam râurile cu canoea. Într-una din zile, în timp ce transportam aparatură din Freetown în Conakry, microbuzul în care mă aflam a fost oprit la frontieră de soldaţii rebeli. Unul dintre ei a văzut că aveam bagaje şi, plin de suspiciune, a început să-mi pună tot felul de întrebări. Imediat însă l-am zărit printre rebeli pe un fost coleg de clasă. Soldaţii îi spuneau Bătăuşu’. Era soldatul cu înfăţişarea cea mai fioroasă. I-am spus celui care-mi punea întrebări că venisem să-l văd pe Bătăuşu’. Apoi l-am strigat, iar el m-a recunoscut imediat şi a alergat spre mine. Ne-am îmbrăţişat şi am râs. Apoi a devenit serios. „Ai probleme?”, m-a întrebat el. „Încerc să ajung în Guineea”, i-am răspuns eu. Imediat după aceea le-a ordonat soldaţilor să lase microbuzul nostru să treacă fără a mai fi verificat. De atunci, ori de câte ori ajungeam la acel punct de control, Bătăuşu’ le ordona colegilor lui să mă lase să trec. Le dădeam soldaţilor reviste, pe care le apreciau foarte mult. Nu după mult timp au ajuns să-mi spună „Băiatul cu Turnul de veghe”.

SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

151

________________________________________ Tamba Josiah

_____________________________________________________________________________

ANUL NAŞTERII:

1948

_____________________________________________________________________________

ANUL BOTEZULUI:

1972

_____________________________________________________________________________

Înainte de a cunoaşte adevărul a lucrat în mine de diamante. În prezent face parte din Comitetul Filialei din Sierra Leone.

DATE PERSONALE:

Ceva mai bun decât diamantele ÎN 1970 lucram pentru o companie minieră britanică din Tongo Fields, o zonă bogată în diamante, situată la nord de Kenema. Chiar şi în timpul liber mergeam să caut diamante. Ori de câte ori găseam, mă duceam la Kenema, le vindeam, iar cu banii obţinuţi mă distram. În 1972 i-am întâlnit pe Martorii lui Iehova şi am început să studiez Biblia cu ei. După cinci luni eram calificat pentru botez. Pentru că nu mai aveam zile de concediu, l-am rugat pe un coleg de muncă să lucreze în locul meu ca să pot participa la congresul de district la care urma să mă botez. Acesta a fost de acord, dar mi-a cerut în schimb salariul pe o săptămână. Deoarece pentru mine botezul era mult mai important decât banii, am acceptat imediat. Când m-am întors de la congres, mi-a spus că nu-i datoram nimic deoarece

152

ANUAR 2014

faptul de a-i sluji lui Dumne- Odinioară visam zeu este cel mai bun lucru. să găsesc diamante După şase luni am renunliterale, dar am găsit ţat la serviciul meu bine plătit pentru a aduna comori în ceva mult mai valoros: cer ca pionier special (Mat. comori spirituale. 6:19, 20). Am slujit 18 ani ca pionier special şi supraveghetor de circumscripţie în diverse regiuni ale ţării. Între timp m-am căsătorit cu Christiana, o parteneră loială, şi am fost binecuvântaţi cu o fetiţă, pe nume Lynette. În timpul războiului civil din Sierra Leone, eu şi Christiana am făcut pionierat în Bo, oraş situat într-o altă zonă importantă cu mine de diamante. Aici am găsit multe „diamante” spirituale: discipoli creştini autentici. În patru ani, congregaţia noastră a crescut cu peste 60 la sută. Acum, în Bo sunt trei congregaţii puternice. În 2002 am fost invitat să devin membru al Comitetului Filialei din Sierra Leone. Împreună cu Christiana locuiesc în apropierea Betelului. Eu lucrez în fiecare zi la Betel, iar Christiana este pionieră specială. Lynette slujeşte la Betel în echipa de traducere pentru limba krio. Odinioară visam să găsesc diamante literale, dar am găsit ceva mult mai valoros: comori spirituale. De asemenea, am găsit 18 „diamante” spirituale, discipoli creştini autentici. Într-adevăr, Iehova m-a binecuvântat cu mult peste aşteptări.

SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

153

Din 2002 până în 2013

Progrese înregistrate recent Sierra Leone

2000

Guineea

1000

500

0 1995

2000

2005

2010

2015

Numărul de vestitori

1500

Mărturie publică în Freetown

„Îţi mulţumesc, Iehova!” Când situaţia s-a stabilizat, fraţii şi surorile s-au întors la casele lor, care fuseseră distruse aproape în întregime. Prin urmare, îndeosebi în regiunile estice din Sierra Leone, unde războiul făcuse ravagii, congregaţiile au revenit la viaţă. Câţiva pionieri speciali au scris: „La prima noastră întrunire au asistat 16 persoane, la a doua 36, la a treia 56, iar la Comemorare au fost prezente 77 de persoane. Ne-am bucurat foarte mult!”. Ulterior s-au mai format 9 congregaţii, numărul total al congregaţiilor ajungând la 24. Între timp au sosit alţi 10 misionari, absolvenţi ai Şcolii Galaad, care au dat un nou impuls lucrării de predicare. În 2004, asistenţa la Comemorare a fost de 7594 de persoane, de peste 5 ori totalul vestitorilor. Şi în Guineea a avut loc o creştere asemănătoare. Corpul de Guvernare a trimis imediat fonduri pentru a-i ajuta pe fraţii şi surorile care s-au întors la casele lor (Iac. 2:15, 16). Echipele mobile de voluntari au construit sau au reparat 12 săli ale Regatului şi o sală de congrese din Koindu. De asemenea, au construit 42 de case modeste din cărămizi de noroi pentru familiile ale căror case fuseseră distruse. Stând lângă noua ei casă acoperită cu tablă ondulată, o soră văduvă, în vârstă de 70 de ani a spus printre lacrimi: „Îţi mulţumesc, Iehova! Îţi mulţumesc, Iehova! Vă mulţumesc, fraţilor!”. SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

155

Filiala a început să construiască şi săli ale Regatului cu fonduri alocate ţărilor cu resurse limitate. Saidu Juanah, bătrân şi pionier în congregaţia Bo-Vest, povesteşte: „O soră mi-a zis: «Dacă o să avem o sală nouă, o să dansez de bucurie». Când am anunţat că vom avea o sală nouă, sora a sărit de pe scaun şi a început să aplaude şi să danseze bătând din mâini şi din picioare!”. În 2010, congregaţia Waterloo a dedicat o nouă sală a Regatului, care poate fi extinsă şi transformată într-o sală de congrese cu o capacitate de 800 de locuri. În ziua în care congregaţia a cumpărat terenul, fosta proprietară a primit o ofertă mai bună de la un alt cumpărător. Totuşi, proprietara a spus: „Prefer ca pe terenul meu să fie un centru de conferinţe religioase decât un centru comercial”. Cu ajutorul programului de construire a sălilor Regatului pentru ţări cu resurse limitate, în Sierra Leone au fost construite 17 săli ale Regatului, iar în Guineea, 6. Datorită acestor locuri de închinare modeste, dar demne, tot mai mulţi oameni se simt îndemnaţi să asiste la întruniri. Căutarea oilor pierdute ale lui Iehova În timp ce lucrarea de predicare era în plin avânt, filiala a organizat o campanie de predicare în teritoriile mai puţin lucrate. În cele două luni de campanie, vestitorii au oferit aproximativ 15000 de cărţi şi au avut multe experienţe frumoase. Unii au întrebat dacă Martorii lui Iehova vor înfiinţa congregaţii în toate oraşele. În urma acestei campanii s-au mai format două congregaţii. Într-un sat izolat, fraţii au găsit două surori care, în timpul războiului, pierduseră legătura cu organizaţia. În acel sat au fost organizate imediat întruniri şi s-au iniţiat câteva studii biblice. 156

ANUAR 2014

În 2009, filiala a fost informată că locuitorii unui sat din mijlocul unei păduri din Guineea spuneau că sunt Martori ai lui Iehova. Filiala a trimis fraţi pentru a afla care era situaţia. Un frate în vârstă se întorsese în satul lui natal după ce ieşise la pensie. Înainte de a muri, el a studiat cu câţiva bărbaţi. Unul dintre ei a acceptat adevărul şi a început să le împărtăşească şi altora cunoştinţele lui biblice. De asemenea, a ţinut întruniri folosind publicaţiile fratelui decedat. Aceste persoane îi aduceau închinare lui Iehova de 20 de ani, când un Martor i-a întâlnit din întâmplare. Imediat, filiala a trimis fraţi care să-i ajute din punct de vedere spiritual. În 2012, 172 de persoane din acel sat au asistat la Comemorarea morţii lui Cristos. În ultimii ani au fost găsite tot mai multe ‘oi pierdute’, adică persoane care se îndepărtaseră de congregaţie sau fuseseră excluse. Multe dintre ele s-au întors la adevăr. Membrii poporului lui Iehova i-au primit cu braţele deschise (Luca 15:11-24). Musulmani sinceri acceptă adevărul În timp ce le împărtăşea oamenilor vestea bună, apostolul Pavel a devenit „orice pentru oameni de orice fel” (1 Cor. 9:22, 23). În mod asemănător, slujitorii lui Iehova din Sierra Leone şi din Guineea şi-au adaptat modul de abordare pentru a ajunge la inima oamenilor din diferite medii. Să vedem, de exemplu, cum discută unii vestitori cu musulmanii toleranţi, grupare religioasă majoritară în ambele ţări. Saidu Juanah, fost musulman, explică: „Musulmanii cred că Adam a fost creat din ţărână, dar că la început a trăit într-un paradis ceresc. Pentru a-i ajuta să gândească logic, îi întreb: «De unde era ţărâna din care a fost făcut Adam?». SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

157

«De pe pământ», mi se răspunde. «Deci unde a fost creat Adam?», întreb eu apoi. «Pe pământ», răspund ei. Apoi citesc Geneza 1:27, 28 şi întreb: «Au copii îngerii?». «Nu. Îngerii nu sunt nici bărbaţi, nici femei», este răspunsul lor. «Atunci unde se aflau Adam şi Eva când Dumnezeu le-a spus să aibă copii?», întreb eu. «Pe pământ», răspund ei. Apoi întreb: «Deci unde va fi Paradisul restabilit de Dumnezeu?». «Aici, pe pământ», răspund ei. Aceste argumente biblice îi determină pe mulţi musulmani sinceri să continue discuţia şi să primească literatură biblică”. Să luăm exemplul lui Momoh, fost musulman şi patron al unui magazin. El spera că într-o zi va deveni imam, adică preot. O discuţie biblică purtată de Momoh cu câţiva misionari Martori i-a trezit curiozitatea. Momoh a asistat la o sesiune din programul unui congres de circumscripţie şi i-a plăcut ceea ce a auzit. După patru zile, el, soţia lui, pe nume Ramatu, şi cei cinci copii ai lor au asistat la Comemorarea morţii lui Isus. Apoi, Momoh a început să studieze cu seriozitate Biblia. La puţin timp după aceea nu a mai vândut ţigări. Momoh le spunea clienţilor că ţigările le fac rău oamenilor şi că fumatul este un obicei condamnat de Dumnezeu. De asemenea, el a început să ţină studiul în familie la magazin. Când clienţii veneau în timpul studiului, Momoh îi ruga să ia loc şi să aştepte, explicându-le că studiul era foarte important pentru familia lui. 158

ANUAR 2014

Fraţi care încurajează o soră aflată în spital

După ce el şi soţia lui şi-au legalizat căsătoria, rudele au început să facă presiuni mari asupra lor. Fără să se lase intimidaţi, Momoh şi Ramatu le-au depus mărturie rudelor, care, în cele din urmă, au ajuns să-i respecte datorită conduitei lor exemplare. Momoh s-a botezat în 2008, iar Ramatu, în 2011. Respectarea legii divine privitoare la sânge Martorii lui Iehova respectă normele morale divine, cum ar fi punctul de vedere biblic referitor la sânge (Fap. 15:29). Datorită poziţiei lor, Martorii lui Iehova au câştigat respectul multor medici din Sierra Leone şi din Guineea. SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

159

În 1978, fraţii le-au distribuit medicilor, asistentelor, administratorilor de spitale, avocaţilor şi judecătorilor din Sierra Leone broşura Martorii lui Iehova şi problema sângelui. La puţin timp după aceea, o soră care era pe punctul de a naşte a suferit o hemoragie internă, iar medicii au refuzat să o opereze fără sânge. Totuşi, un medic a fost de acord să o ajute datorită informaţiilor logice pe care le citise în broşura Martorii lui Iehova şi problema sângelui. Sora a născut un băieţel sănătos şi s-a recuperat complet. În 1991, medicul Bashiru Koroma, chirurg la spitalul din Kenema, a citit broşura Salvarea vieţii prin sânge – În ce mod?. Impresionat de conţinutul broşurii, el a început să studieze Biblia şi să asiste la întrunirile noastre. Când un băieţel Martor, de nouă ani, a suferit o ruptură de splină în urma unui accident, medicii la care a fost dus de urgenţă au refuzat să-l opereze fără sânge. Ei le-au spus părinţilor: „Duceţi copilul acasă pentru că nu mai are mult de trăit!”. Părinţii au luat legătura cu medicul Koroma, care l-a operat cu succes pe băieţel. Medicul Koroma a devenit în scurt timp fratele Koroma, un apărător înfocat al medicinei fără sânge. Deşi unii medici l-au ţinut la distanţă din cauza noii sale poziţii, pacienţii lui se recuperau bine după operaţie. Mai târziu, câţiva colegi de-ai lui i-au cerut ajutorul în rezolvarea cazurilor chirurgicale dificile. Din 1994, Biroul de Informaţii Sanitare de la filiala din Freetown a înfiinţat comitete de asistenţă sanitară în Sierra Leone şi în Guineea. Aceste comitete i-au sprijinit pe mulţi Martori bolnavi şi colaborează cu zeci de medici care vor să respecte poziţia noastră privitoare la sânge. 160

ANUAR 2014

Ajutor pentru surzi Potrivit unor estimări, în Sierra Leone există între 3000 şi 5000 de persoane cu deficienţe auditive, iar în Guineea, câteva sute. Întrucât voinţa lui Iehova este „ca orice fel de oameni să fie salvaţi”, cum aveau „să audă” vestea bună persoanele surde? (1 Tim. 2:4) Michelle Washington, misionară de la Galaad, care a sosit în Sierra Leone în 1998, a spus: „La întrunirile congregaţiei în care eu şi soţul meu, Kevin, am fost repartizaţi, asistau patru persoane surde. Întrucât cunosc limbajul semnelor american, m-am oferit să le ajut. Filiala m-a numit să interpretez în limbajul semnelor programele de la întruniri şi congrese şi a informat congregaţiile din apropiere în legătură cu această măsură. De asemenea, filiala a organizat cursuri pentru vestitorii care doreau să înveţe limbajul semnelor. Astfel, am început să căutăm

Femi (ultimul din dreapta) cântând o cântare a Regatului

surzi în regiunea în care locuiam şi am condus cu ei studii biblice. Mulţi oameni ne-au lăudat pentru eforturile de a-i ajuta pe surzi. Au existat însă şi persoane care n-au fost încântate de activitatea noastră. Un pastor al unui grup de surzi a spus despre noi că suntem «profeţi falşi» şi i-a sfătuit pe oameni să ne evite. Alţii au fost ameninţaţi că nu vor mai primi ajutor financiar dacă stau de vorbă cu noi. Imediat, grupul de surzi s-a împărţit în două tabere: cei care nu ne cunoşteau şi erau de partea pastorului şi cei care ne cunoşteau şi nu erau de acord cu pastorul. Unii din cel de-al doilea grup au acceptat adevărul şi au progresat până la pasul botezului”. De exemplu, Femi, un bărbat surd din naştere, comunica doar prin câteva semne elementare. În plus, nu avea încredere în oameni, mai ales în auzitori, şi se simţea nefericit şi neiubit. La un moment dat însă, a început să studieze Biblia cu fraţii din grupa de limbajul semnelor. În scurt timp a început să asiste cu regularitate la întruniri şi a învăţat limbajul semnelor. Femi s-a botezat, iar acum îi învaţă adevărul pe alţi surzi. În iulie 2010, grupa de limbajul semnelor din Freetown a devenit congregaţie. Alte grupe de limbajul semnelor se află în Bo şi în Conakry. Sărac pe plan material, dar „bogat în credinţă” Biblia spune că majoritatea creştinilor din secolul I erau săraci pe plan material. Discipolul Iacov a scris: „Nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în felul lumii ca să fie bogaţi în credinţă?” (Iac. 2:5). Credinţa în Iehova le-a adus mângâiere şi speranţă vestitorilor din Sierra Leone şi din Guineea. Motivate de o credinţă puternică, numeroase familii sărace de Martori din regiuni izolate au făcut economii 162

ANUAR 2014

Comitetul Filialei, de la stânga la dreapta: Collin Attick, Alfred Gunn, Tamba Josiah şi Delroy Williamson

mai multe luni pentru a asista la congresul de district. Unii dintre ei au cultivat pământul pentru a-şi plăti drumul. Grupuri de 20 până la 30 de delegaţi, înghesuiţi în camionete, au mers pe drumuri accidentate 20 de ore sau chiar mai mult prin arşiţă şi praf. Alţi delegaţi au mers pe jos kilometri întregi. Un frate a povestit: „Primii 80 de kilometri i-am parcurs pe jos ducând în spate o mare cantitate de banane. Am vândut bananele pe drum, iar cu banii obţinuţi am parcurs restul drumului cu un camion”. De asemenea, credinţa i-a determinat pe mulţi vestitori să nu cedeze tentaţiei de a se muta în ţări mai bogate. „Avem încredere că Iehova se va îngriji de necesităţile noastre”, a spus Emmanuel Patton, absolvent al SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

163

Călătorind cu camionul la un congres de district

Şcolii Biblice pentru Fraţi Necăsătoriţi. „Întrucât trăim într-o ţară în care este nevoie de predicatori ai Regatului, am înţeles că serviciul nostru este foarte valoros” (Mat. 6:33). Emmanuel slujeşte acum ca bătrân de congregaţie şi, împreună cu soţia lui, Eunice, depune eforturi pentru a promova interesele Regatului. Din dorinţa de a ocroti unitatea şi spiritualitatea familiei lor, alţi soţi n-au ales să lucreze departe de casă. „Am refuzat ofertele de serviciu care presupuneau să muncesc perioade lungi departe de familie”, a spus Timothy Nyuma, fost pionier special şi locţiitor al supraveghetorului de 164

ANUAR 2014

circumscripţie. „Eu şi soţia mea, Florence, ne-am dat copiii la şcoli locale, nu i-am trimis departe de noi, ca să fie crescuţi de alţii.” În pofida dificultăţilor, alţi fraţi şi surori manifestă credinţă perseverând în activităţile creştine. Kevin Washington, menţionat mai înainte, a spus: „Mulţi vestitori predică cu regularitate şi se achită de responsabilităţile din congregaţie în ciuda problemelor care i-ar putea determina să stea acasă supăraţi. De exemplu, unii suferă de boli cronice şi nu au nici măcar medicamente, care în alte locuri sunt procurate cu uşurinţă. Alţii fac eforturi mari pentru a învăţa să citească. Ori de cât ori se întâmplă să devin critic cu privire la modul în care un frate se achită de o responsabilitate, mă întreb: Dacă aş lucra cu normă întreagă, dacă aş fi grav bolnav, dacă n-aş avea ochelari care să-mi corecteze problemele grave de vedere, dacă n-aş avea curent electric şi nici o bibliotecă teocratică, m-aş descurca la fel de bine?”. Fraţii şi surorile din Sierra Leone şi din Guineea îi aduc glorie lui Iehova în nenumărate alte feluri. Asemenea creştinilor din secolul I, ei se recomandă drept slujitori ai lui Dumnezeu „prin perseverenţă în multe lucruri, în încercări, în necazuri . . . ca neavând nimic, şi totuşi posedând toate lucrurile” (2 Cor. 6:4, 10). Privim viitorul cu încredere Cu peste 90 de ani în urmă, Alfred Joseph şi Leonard Blackman au scris că teritoriul din Sierra Leone era ‘alb pentru seceriş’ (Ioan 4:35). După aproximativ 35 de ani, Manuel Diogo a scris din Guineea: „Mulţi oameni de aici sunt interesaţi de adevăr”. În prezent, slujitorii lui Iehova din cele două ţări sunt convinşi că mult mai mulţi oameni vor accepta vestea bună. SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

165

În 2012, în Guineea au asistat la Comemorare 3479 de persoane, de peste patru ori şi jumătate numărul proclamatorilor din ţară. În Sierra Leone, unde există 2030 de Martori, au asistat la Comemorare 7854 de persoane, de aproape patru ori numărul vestitorilor de aici. Una dintre persoanele în vârstă prezente în seara Comemorării din acel an a fost Winifred Remmie, pionieră specială în vârstă de 93 de ani. Ea şi soţul ei, Lichfield, au sosit în Sierra Leone în 1963. După 60 de ani de serviciu cu timp integral, ea îşi continua activitatea ca pionieră specială. Winifred a spus: „Cine ar fi crezut că în Sierra Leone vor fi aşa de mulţi fraţi şi surori pu-

166

ternici din punct de vedere spiritual? Chiar dacă sunt în vârstă, vreau să iau parte în continuare la această creştere îmbucurătoare”. Martorii lui Iehova din Sierra Leone şi din Guineea împărtăşesc sentimentele surorii Winifred. Asemenea unor copaci falnici, bine udaţi, ei sunt hotărâţi să dea pe mai departe rod, spre lauda lui Iehova (Ps. 1:3). Cu putere primită de la Iehova, ei vor continua să proclame adevărata speranţă de libertate a omenirii: „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu” (Rom. 8:21). Winifred Remmie a decedat în timp ce se redacta acest anuar.

________________________________________ Philip Tengbeh

_____________________________________________________________________________

ANUL NAŞTERII:

1966

_____________________________________________________________________________

ANUL BOTEZULUI:

1997

_____________________________________________________________________________

DATE PERSONALE: Refugiat care a ajutat la construirea a cinci săli ale Regatului.

Hotărâţi să-i slujim lui Iehova ÎN 1991, eu şi soţia mea, Satta, a trebuit să fugim din calea soldaţilor rebeli care ocupaseră oraşul nostru natal, Koindu (Sierra Leone). În următorii opt ani am locuit în mai multe lagăre pentru refugiaţi, unde am suferit de foame şi din cauza bolilor. În plus, am fost nevoiţi să trăim în mijlocul unor oameni care duceau o viaţă imorală. Când ajungeam într-un lagăr, le ceream autorităţilor să ne dea un teren pentru a construi o sală a Regatului. Uneori, cererea ni se aproba, alteori, nu. Cu toate acestea, de fiecare dată ne îngrijeam să avem un loc de întrunire. Eram hotărâţi să-i slujim lui Iehova. În total, am construit patru săli ale Regatului. După terminarea războiului nu ne-am putut întoarce acasă. Anii de război transformaseră oraşul nostru într-un loc pustiu. De aceea am fost trimişi într-un alt lagăr pentru refugiaţi, situat în apropierea oraşului Bo. În acest lagăr am construit a cincea sală a Regatului cu fonduri primite de la filială.

168

ANUAR 2014

________________________________________ Cindy McIntire

_____________________________________________________________________________

ANUL NAŞTERII:

1960

_____________________________________________________________________________

ANUL BOTEZULUI:

1974

_____________________________________________________________________________

DATE PERSONALE: Misionară din 1992. A slujit în Guineea şi în Senegal, iar în prezent slujeşte în Sierra Leone.

M-am îndrăgostit de Sierra Leone DUPĂ ce am ajuns în Sierra Leone, mi-au trebuit doar două săptămâni ca să mă îndrăgostesc de acest loc. Eram uimită să-i văd pe localnici ducând pe cap greutăţi mari fără cel mai mic efort. Cartierele fremătau de viaţă. Copiii se jucau şi dansau pe străzi bătând din palme şi din picioare pe ritmuri energice. Eram înconjurată de o varietate de culori, de mişcare şi de muzică. Cel mai mult însă îmi place aici lucrarea de predicare. Localnicii sunt foarte ospitalieri, respectă Biblia şi ascultă mesajul ei. Deseori mă invită în locuinţele lor. La plecare, un membru al familiei mă conduce până la capătul străzii. Aceste calităţi minunate ale localnicilor mă ajută să trec peste micile dezavantaje, cum ar fi lipsa apei şi întreruperea curentului electric. Pentru că nu sunt căsătorită, oamenii mă întreabă uneori dacă nu mă simt singură. De fapt, sunt atât de ocupată, încât n-am timp să mă simt singură. Am o viaţă plină de sens.

SIERRA LEONE ŞI GUINEEA

169

ÎN NUMĂRUL din 1 ianuarie 1914 al Turnului de veghe se spunea: „Noi credem că anul 1914 va oferi posibilităţi de serviciu pentru Adevăr mai mari decât oricare alt an dinaintea timpului Secerişului”. Anul pe care Studenţii în Biblie îl anunţaseră zeci de ani sosise în sfârşit. De aceea, slujitorii lui Iehova manifestau mult zel în lucrarea de predicare. În urma eforturilor depuse de ei în acel an, milioane de oameni au aflat care sunt promisiunile Bibliei. Totuşi, oamenii din jurul lor şi-au îndreptat eforturile într-o altă direcţie.

Cu o sută de ani în urmă 1914

Focul războiului se intensifică La începutul anului 1914 a avut loc cel mai sângeros eveniment din istoria grevelor din Statele Unite. Cu acea ocazie au murit bărbaţi, femei şi copii. Minerii grevişti şi familiile lor fuseseră evacuaţi din locuinţele de serviciu şi obligaţi să locuiască în corturi. În 20 aprilie, în colonia de corturi din apropiere de Ludlow, Colorado, s-au tras primele focuri de armă. Corturile minerilor au fost incendiate. Înfuriaţi, minerii din zonă s-au răzbunat ucigând mulţi paznici ai companiei miniere. Ordinea a fost restabilită numai cu ajutorul armatei. În Europa, situaţia era şi mai grea. În 28 iunie, Gavrilo Princip, un sârb bosniac în vârstă de 19 ani, l-a împuşcat mortal pe arhiducele Austriei, Franz Ferdinand, aprinzând scânteia care a dus la izbucnirea Primului Război Mondial, cunoscut pe atunci ca Războiul cel Mare. La sfârşitul acelui an, întreaga Europă era cufundată în război.

Congrese care încurajează lucrarea de predicare În haosul care cuprinsese lumea, Studenţii în Biblie se îndemnau unii pe alţii să fie zeloşi în lucrarea de predicare. La 10 aprilie s-a ţinut în Africa de Sud primul congres al poporului lui Dumnezeu. Asistenţa maximă a fost de 34 de persoane. „Eram într-adevăr o turmă foarte mică”, a scris William Johnston. „S-au botezat aproape jumătate dintre participanţii la ... acest congres. Opt surori şi opt fraţi şi-au simbolizat consacrarea în felul stabilit de Domnul.” În ultima zi a congresului, participanţii au analizat diverse modalităţi de a răspândi vestea bună în Africa de Sud. În prezent, cei peste 90000 de vestitori fideli din Africa de Sud sunt o mărturie vie a succesului pe care l-a avut acea „turmă foarte mică”. În 28 iunie 1914, chiar în ziua în care a fost asasinat arhiducele Ferdinand, Studenţii în Biblie s-au întrunit în oraşul Clinton (Iowa, SUA). În 30 iunie, Alexander MacMillan a spus CU O SUTĂ DE ANI ÎN URMĂ 1914

171

cu ocazia acelui congres: „Dacă vrem să primim răsplata, trebuie să continuăm să înfăptuim voinţa lui Dumnezeu şi să ieşim în predicare ori de cât ori este posibil pentru a le duce oamenilor mesajul despre seceriş”.

„Foto-Drama” atrage milioane de oameni „Foto-Drama Creaţiunei”, o producţie alcătuită din cuvântări biblice şi melodii înregistrate, sincronizate cu diapozitive din sticlă pictată şi imagini în mişcare, a fost prezentată pentru prima oară la New York, în 11 ianuarie 1914. La premieră au asistat 5000 de persoane, iar multe altele au fost nevoite să plece din lipsă de spaţiu. Pregătirea „Foto-Dramei Creaţiunei” a durat doi ani, iar „în ianuarie a fost gata pentru a fi prezentată publicului”, se spunea în Turnul de veghe. În prima jumătate a anului 1914, fraţii au adus câteva îmbunătăţiri „Foto-Dramei”. De exemplu, a fost adăugat un film introductiv sincronizat cu vocea fratelui Charles Taze Russell, care explica cine era sponsorul „Foto-Dramei”. În perioada de vârf, „Foto-Drama” a rulat simultan în 80 de oraşe. În iulie 1914, „Foto-Drama” a ajuns în Marea Britanie, fiind vizionată în case particulare arhipline din Glasgow şi din Londra. În septembrie, filmul a ajuns în Danemarca, Finlanda, Germania, Suedia şi Elveţia. În octombrie a fost dus în Australia şi în Noua Zeelandă. În primul an, peste nouă milioane de persoane au vizionat „Foto-Drama”. Fiecare copie a „Foto-Dramei” era alcătuită din sute de diapozitive din sticlă, din multe benzi de film şi din zeci de înregistrări. Producerea copiilor era costisitoare, iar pentru fiecare prezentare a „Foto-Dramei” era nevoie de mulţi fraţi şi surori cu experienţă. Prin urmare, „Foto-Drama” completă a rulat în primul rând în oraşele mari. Pentru persoanele din zonele rurale, Studenţii în Biblie au realizat trei versiuni prescur172

ANUAR 2014

tate ale „Foto-Dramei”. Una dintre acestea, intitulată „Drama Evrica Y”, era alcătuită din diapozitive din sticlă pictată, sincronizate cu muzică şi cuvântări biblice înregistrate. Celelalte versiuni erau cunoscute sub numele „Drama Evrica X” şi „Drama Evrica pentru familii”, ultima fiind versiunea cea mai scurtă. Aceste două versiuni nu conţineau diapozitive şi filme, ci erau doar audio. Până la sfârşitul anului 1914, după mai puţin de patru luni de la lansarea „Dramei Evrica”, peste 70000 de americani vizionaseră una dintre versiunile acesteia.

Colportorii şi voluntarii participă la lucrarea de predicare Deşi lucrarea cu „Foto-Drama” era nouă şi plină de satisfacţii, Studenţii în Biblie şi-au dat seama că alte forme ale lucrării de predicare aveau prioritate. Într-o scrisoare adresată de Charles Taze Russell tuturor colportorilor, numiţi în prezent pionieri, se spunea: „Nu cunoaştem altă formă a serviciului care să producă mai multe roade în acest timp al CU O SUTĂ DE ANI ÎN URMĂ 1914

173

Secerişului. De aceea, nu-i încurajăm pe colportori să intre în lucrarea cu Foto-Drama . . . În lucrarea cu drama pot sluji alţi fraţi şi surori, la fel de loiali Domnului”. În ianuarie 1914 existau 850 de colportori. Pe parcursul acestui an, ei au distribuit plini de zel peste 700000 de exemplare ale cărţii Studii în Scripturi. Revista Turnul de veghe a acordat „o atenţie deosebită” colportorilor şi i-a îndemnat pe cititori „să-i încurajeze, întrucât drumul lor nu este întotdeauna presărat cu flori”. Alţi Studenţi în Biblie au distribuit pliante în zeci de limbi. În 1914 au fost oferite peste 47 de milioane de exemplare ale pliantului Foaie volantă lunară a Studenţilor în Biblie, precum şi alte pliante. Această lucrare n-a trecut neobservată. Slujitorii lui Iehova predicau în public, iar accesul la întrunirile lor era liber. Un preot s-a plâns: „Mâine, poimâine, oamenii vor crede că e o crimă să faci colectă. Ce-o să se-ntâmple atunci? Pastorul Russell ne discreditează pe toţi”.

Sfârşitul timpurilor naţiunilor Studenţii în Biblie au crezut că „timpurile fixate ale naţiunilor”, despre care se vorbeşte în Luca 21:24, se vor încheia la 1 octombrie 1914. Prin urmare, această lună a fost aşteptată cu multă nerăbdare. Unii Studenţi în Biblie chiar ţineau evidenţa zilelor rămase până la acea dată. Mulţi credeau că atunci vor fi chemaţi „dincolo de văl”, adică la cer. În dimineaţa zilei de 2 octombrie 1914, fratele Russell a intrat în sala de mese a Betelului şi a anunţat: „Timpurile neamurilor s-au sfârşit; regii lor şi-au trăit traiul”. Unii dintre cei prezenţi au recunoscut acele cuvinte, care aveau la bază cântarea 171 din cartea de cântări Imnuri ale Zorilor Mileniului. Din 1879, Studenţii în Biblie cântaseră „Timpurile naţiunilor sunt pe punctul de a se încheia”. Dar aceste cuvin174

ANUAR 2014

Calendarul „Dovedeşte-te fidel până la moarte” a fost folosit de cei care luaseră hotărârea să rămână fideli până la sfârşit

te nu mai erau de actualitate, întrucât timpurile fixate ale naţiunilor se încheiaseră (Luca 21:24). Ulterior, cărţile noastre de cântări au reflectat această schimbare importantă. La sfârşitul anului, Regatul mesianic era ferm stabilit în cer, iar unii Studenţi în Biblie au crezut că lucrarea lor se încheiase. Nu ştiau că îi aştepta o perioadă de încercări şi de cernere. În 1915, textul anului a fost: „Puteţi voi să beţi paharul meu?”, având la bază Matei 20:22, potrivit redării din King James Version. „Paharul” despre care vorbea Isus reprezenta încercările prin care avea să treacă el până în momentul morţii. Studenţii în Biblie urmau să se confrunte cu încercări atât din interior, cât şi din afară. Modul în care urmau să reacţioneze avea să arate dacă îi erau cu adevărat loiali lui Iehova. CU O SUTĂ DE ANI ÎN URMĂ 1914

175

Totaluri pe 2013 Filiale ale Martorilor lui Iehova: Numărul de ţări şi teritorii care trimit rapoarte: Numărul de congregaţii: Asistenţa la Comemorare: Participanţi la Comemorare:

91 239 113823 19241252 13204

Numărul maxim de vestitori ai Regatului:

7965954

Media lunară de vestitori:

7698377

Procentul de creştere faţă de 2012:

2,1

Numărul total de botezaţi:

277344

Media lunară de pionieri auxiliari:

496089

Media lunară de pionieri: Totalul de ore petrecute în serviciul de teren: Media lunară de studii biblice:

1025677 1841180235 9254963

Pe parcursul anului de serviciu 2013, Martorii lui Iehova au cheltuit aproximativ 200 de milioane de dolari pentru a le permite pionierilor speciali, misionarilor şi supraveghetorilor itineranţi să-şi îndeplinească serviciul. La filialele din lumea întreagă lucrează 22719 slujitori ordinaţi, toţi aceştia fiind membri ai Ordinului Religios Mondial al Slujitorilor Speciali cu Timp Integral Martori ai lui Iehova.

176

ANUAR 2014

1 milion

636202

800000

600000

127135

400000

2013

1994

1974

1954

17265

200000

․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․ ․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․

1025677

Numărul de pionieri

1 din 8 vestitori este pionier

․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․

Un număr record de 2207801 vestitori au slujit ca pionieri auxiliari

28%

Numărul de pionieri auxiliari Numărul maxim de vestitori ․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․․

Asistenţa la Comemorare: 19241252

AUSTRALIA

Populaţia Australiei: 23192664

TOTALURI177

Raportul mondial al Martorilor lui Iehova pentru anul de serviciu 2013 Tara sau teritoriul ¸

Africa de Sud (P-6) Albania (D-11) Andorra (F-4) Angola (N-6) Anguilla (O-32) Antigua (P-32) Argentina (N-36) Armenia (G-9) Aruba (Q-29) Australia (O-19) Austria (F-5) Azerbaidjan (G-9) Azore (G-1) Bahamas (G-35) Bangladesh (J-14) Barbados (Q-33) Belarus (E-7) Belgia (E-4) Belize (H-33) Benin (L-4) Bermude, Insulele (F-36) Bolivia (M-36) Bonaire (Q-30) Bosnia si¸ Her ¸tegovina (C-10) Botswana (O-6) Brazilia (L-37) Bulgaria (F-7) Burkina Faso (K-3) Burundi (M-7) Cambodgia (K-16) Camerun (L-5) Canada (C-31) Capul Verde (K-1) Cayman, Insulele (H-34) Cehia (E-5) ˘ Centrafricana, Republica (L-6) Chile (M-35) Chuuk (L-21) Ciad (K-6) Cipru (H-7)

Popula ¸tia

Max. vest. (2013)

Prop. un vest. la:

Med. vest. (2013)

52 776 000 3 204 000 78 000 19 082 000 14 300 80 200 41 660 417 3 002 594 105 964 23 192 664 8 386 000 9 356 500 246 300 377 374 151 125 000 274 000 9 461 500 11 082 744 333 000 10 312 000 65 341 10 157 000 18 070 3 760 000 2 021 000 201 032 714 7 302 200 16 884 000 8 911 000 14 365 000 20 129 878 34126 000 531 046 56 000 10 252 795 4 500 000 17 556 815 48 651 12 500 000 885 600

94101 5 055 173 99 425 74 512 145 701 11 076 932 66 918 21 015 1 196 768 1 686 195 2 541 5 481 25 403 2 437 11 664 510 23 963 117 1 196 2 096 767438 2 112 1 629 11 802 735 37 844 115 599 2 030 232 15 420 2 656 75 351 55 651 2 514

561 634 451 192 193 157 286 271 114 347 399 7 823 321 224 775 000 108 1726 436 137 884 128 424 154 3 144 964 262 3 457 10 365 755 19 544 532 295 262 241 665 1 694 233 885 19 201 352

91 848 4 923 163 94182 68 481 143 620 10 965 915 65 596 20 873 1 149 748 1 594 181 2 492 5 300 24 243 2 352 10 872 457 23 014 110 1 182 2 070 748 940 2 026 1 563 11 082 684 36 288 113 111 1 995 223 15 329 2 491 73 658 44 628 2 468

Crest.(%) ¸ ˘ fa ¸ta de 2012

2 6 -1 9 5 1 1 4 1 8

12 7 7 3 -1 5 7 -1 1 1 5 3 5 25 2 3 1 1 2 -4 3 1

˘ ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ ˘ Litera si¸ numarul care urmeaza dupa fiecare tar ¸ a indica pozitia ¸ t¸ arii pe hartile ¸ ˘ ˘ care urmeaza dupa acest tabel. Med. vest. (2012)

Nr. botez. (2013)

89 929 4 635 164 86 802 65 475 142 435 11 019 877 64 884 20 795 1 064 749 1 602 161 2 484 4 965 24131 2 198 10 545 462 21 957 103 1 191 2 045 737 951 1 925 1 518 10 511 546 35 604 112 710 1 936 221 15 352 2 474 72 420 46 609 2 439

4 821 261 3 6 451 14 4 313 429 59 1 463 389 79 8 59 12 46 228 453 94 579 11 1 451 5 33 97 26 329 56 77 757 27 1 569 1 945 84 5 284 118 2 602 2 25 91

Med. pionieri auxiliari

Med. pionieri regulari

Nr. de congr.

Total ore

Med. studii biblice

Asist. la Comemorare

5 246 557 11 5 285 3 31 12 509 1 085 57 3 737 1 194 148 50 104 13 194 546 1 355 144 807 25 2 395 9 97 150 46 053 135 113 968 31 2 172 7 779 134 12 933 148 6 027 3 37 218

9 646 1 096 17 10 853 3 42 17 240 2 178 65 5119 1 306 260 82 198 56 201 1 077 1 516 418 1 393 76 3 875 11 193 240 76 295 506 251 1 520 372 3 328 11 356 392 30 887 277 10 768 11 67 310

1 983 78 3 1 346 2 7 1 967 137 12 786 297 12 15 27 5 30 69 374 58 170 5 280 2 16 47 11 340 44 43 242 12 326 1 373 35 3 234 54 906 1 17 35

20 417 315 1 843 188 34126 25 570 193 11 311 100 874 34 522 760 3 489 036 177 187 11 857 703 3 645 375 442 520 176 090 375 821 69 468 477 162 1772 486 3 933 911 690 520 3 085 688 117486 7 233 790 27 812 346 746 525117 158 284 825 734 297 476 400 3 692 288 370 948 8 693 500 22 855113 604 968 53 793 2 479 765 641 198 19 182 597 18 081 167 776 602 814

128 701 6 444 114 404 357 84 535 129 370 7 717 1 020 29 290 11 258 1 867 897 2 082 400 2 378 4 627 10 355 4 083 25 871 358 40 172 177 645 4152 830 541 2 931 3 127 31 067 1 943 68 905 53 571 4 310 201 7 133 6 524 67 775 139 1 167 1 853

222 248 12 335 336 439 907 263 1 417 303 844 22 992 2 736 116 438 33 771 2 496 1725 4 277 755 6 440 9 315 43 954 8 433 39 954 1 088 70 355 306 2 030 5 735 1 674 557 5157 5 524 43 805 1 901 95 848 187 701 7 580 600 25 704 10 288 167 653 261 4 095 4 660

Tara sau teritoriul ¸

Columbia (J-35) ˘ Congo, Rep. Democratica (M-6) Congo, Republica (M-5) Cook, Insulele (O-26) Coreea, Republica (G-18) Costa Rica (J-34) ˆ Cote d’Ivoire (L-3) Croa ¸tia (B-9) Cuba (G-34) Curacao ¸ (Q-30) Danemarca (D-4) Dominica (P-33) ˘ Dominicana, Republica (O-29) Ecuador (K-34) El Salvador (H-33) Elve ¸tia (F-4) Estonia (D-6) Etiopia (L-8) Falkland, Insulele (Q-37) Feroe, Insulele (C-2) Fiji (N-24) Filipine (K-18) Finlanda (C-7) Fran ¸ta (F-4) Gabon (M-5) Gambia (K-2) Georgia (G-9) Germania (E-5) Ghana (L-3) Gibraltar (G-3) Grecia (G-6) Grenada (Q-32) Groenlanda (A-38) Guadelupa (P-32) Guam (K-20) Guatemala (H-33) Guineea (K-2) Guineea-Bissau (K-2) ˘ Guineea Ecuatoriala (L-5) Guyana (J-37) ˘ Guyana Franceza (J-37) Haiti (O-28) Honduras (H-33) Hong Kong (J-17)

Popula ¸tia

Max. vest. (2013)

Prop. un vest. la:

Med. vest. (2013)

48 165 000 67419 000 4 438 000 14 461 48 454 000 4 878 000 21 200 000 4 403 000 11 163 934 152 056 5 551 000 72 700 10 404 000 15 738 000 6 344 000 7 876 000 1 286 479 87 500 000 3 000 50 000 874 742 97 701745 5 426 674 63 703 000 1 608 321 1 853 505 4 483 800 82 187 000 26 267 516 29 000 10 787 690 109 600 57 000 408 000 160 378 15 500 000 11745 000 1715 555 704 001 739 903 254 000 9 993 000 8 111 000 7 184 000

161 205 188 872 6 363 202 100 385 29 185 9 664 5 545 96 206 1 906 14 484 452 36 334 81 512 39 631 18 646 4144 9 649 11 117 3 222 189 101 18 754 124 674 3 808 226 18 265 164 885 118 281 117 28 874 583 150 8 179 738 37 048 748 136 1 632 2 834 2 275 19 301 22 098 5 575

299 357 697 72 483 167 2 194 794 116 80 383 161 286 193 160 422 310 9 068 273 427 271 517 289 511 422 8 201 245 498 222 248 374 188 380 50 217 418 15 702 12 614 431 261 112 518 367 1 289

157 395 174 687 5 835 190 100 276 28 316 9 190 5 509 95 656 1 883 14 380 427 35 331 79 566 38 643 18 038 4108 9 515 11 112 2 807 185 387 18 643 122 456 3 641 204 17 964 162 459 113 392 114 28 804 553 147 7 993 730 35 598 708 130 1 442 2 758 2 211 18 236 21 165 5 435

Crest.(%) ¸ ˘ fa ¸ta de 2012

3 7 6 8 4 5 -1 1 4 1 1 4 4 2 2 -1 2 -8 4 3 4 1 2 4 2 4 1 -1 1 -5 -1 -2 8 2 6 6 3 3 5 5 3

Med. vest. (2012)

Nr. botez. (2013)

152 280 163 349 5 526 176 99 970 27 172 8 786 5 552 94 810 1 811 14 281 422 34132 76 587 37 721 17 696 4152 9 300 12 108 2 734 178 467 18 710 121 331 3 560 197 17 577 162 705 109 085 113 29 003 547 154 8 089 748 33 017 692 123 1 359 2 680 2 138 17403 20 122 5 262

7 711 19 501 562 8 2 134 1 243 591 103 3 569 89 261 17 1747 3 901 1 155 316 81 489

182 8 439 299 2 330 236 4 864 2 616 6 113 1 689 18 1 196 21 1 605 27 8 148 152 74 1 462 771 238

Med. pionieri auxiliari

Med. pionieri regulari

9 299 8 497 390 13 10 778 1712 818 411 7 680 114 881 24 2 928 6 068 2 633 939 256 759 1 11 214 10 883 954 8 557 258 16 1 300 8 305 5 478 8 1 929 41 9 497 47 2 450 41 10 118 194 176 1 369 1 539 573

20 983 17 137 416 16 37 758 2 858 1 334 492 9 040 159 793 59 6 848 13 114 3 408 904 469 2 179 22 391 33 453 1 913 13 389 471 33 2 787 11 296 10 826 17 3 904 70 28 570 119 4 536 116 36 193 371 309 2 432 3 471 942

Nr. de congr.

Total ore

Med. studii biblice

Asist. la Comemorare

2 415 3 374 76 3 1 377 446 247 65 1 452 25 188 10 511 924 673 268 53 205 1 4 72 3 156 304 1 619 36 4 209 2 228 1 671 2 383 9 6 128 9 741 17 2 13 45 35 248 368 68

38 367 256 41 629 595 1 493 917 40 775 45 454145 6 082 178 2 965 556 1 167 298 19 602 070 361 333 2 366 138 108 397 11 288 621 22 047 725 8 255 735 2 847 035 829 716 3 256 543 1751 27 793 682 422 43 717 114 3 072 671 26 600 162 1 071 028 64 546 4 384 222 27 796 060 26 720 029 26 768 6 527 344 137 649 35 434 1 546 533 195149 8 955 644 226 830 62 697 442 758 660 602 623 505 4 951 166 6 248 833 1 661 025

233 347 516 742 20 025 207 82 223 35 911 26 222 2 473 178 811 2 223 5 562 724 71 922 140 535 45 022 8 797 2 706 7 336 10 86 4 452 228 848 10 869 56 777 8 392 440 9 384 76 092 353 565 52 13 559 726 140 8 892 1 031 48 684 1 842 435 4 856 4 523 4 864 39 486 34 774 6 699

468 434 1 051 310 27 084 574 137 751 69 805 51 259 8 855 229 726 5 308 21 965 1 472 127 716 257 179 95 258 31 980 6 671 25 496 21 189 12 397 543 282 26 810 216 281 11 358 644 32 827 266 974 314 965 216 49 121 1712 294 19 992 2 102 93 463 3 609 693 5 844 11 008 8 116 79 677 58 154 9 605

Tara sau teritoriul ¸

India (J-12) Indonezia (M-17) Irlanda (E-2) Islanda (B-1) Israel (H-8) Italia (G-5) Jamaica (H-34) Japonia (G-19) Kazahstan (F-11) ˆ ˆ Kargazstan (G-12) Kenya (M-8) Kiribati (M-24) Kosovo (D-11) Kosrae (L-22) Lesotho (P-7) Letonia (D-6) Liban (H-8) Liberia (L-2) Liechtenstein (F-4) Lituania (D-6) Luxemburg (E-4) Macao (J-17) Macedonia (D-11) Madagascar (O-9) Madeira (H-1) Malawi (N-8) Malaysia (L-16) Mali (K-3) Malta (G-5) Marea Britanie (E-3) Marshall, Insulele (L-23) Martinica (P-32) Mauritius (O-10) Mayotte (N-9) Mexic (G-31) Moldova, Republica (F-7) Mongolia (F-15) Montserrat (P-32) Mozambic (O-7) Muntenegru (D-10) Myanmar (J-15) Namibia (O-5) Nauru (M-23) Nepal (H-13)

Popula ¸tia

Max. vest. (2013)

Prop. un vest. la:

Med. vest. (2013)

1 248 772 000 237 600 000 6 417 100 318 000 8 050 000 61 229 000 2 741 000 127 353 000 16 909 776 5 695 600 44 250 000 101 998 2 350 000 6 616 2 074 000 2 011 800 4 821 971 4 281 951 36 000 2 973 000 514 000 591 900 2 061 044 22 599 698 245 500 15 014 000 29 787 000 15 442 372 425 000 62 125 409 69 747 397 700 1 257 121 218 300 122 456 000 3 497 000 2 713 000 5 200 24 096 669 631 490 60 380 000 2 303 000 9 378 26 620 809

37 913 24 521 6 291 379 1 459 248 743 12 263 216 472 17 502 4 972 26 060 158 229 22 3 800 2 340 3 674 6 184 92 3 155 2 043 301 1 337 28 530 1 144 86 500 4 651 307 591 136 993 207 4 823 1767 136 806 506 20 027 399 26 52 989 261 3 857 2 164 20 1 911

32 938 9 690 1 020 839 5 517 246 224 588 966 1 146 1 698 646 10 262 301 546 860 1 312 692 391 942 252 1 966 1 542 792 215 174 6 404 50 301 719 453 337 82 711 1 605 152 175 6 799 200 455 2 420 15 655 1 064 469 13 930

36 869 23 596 6 078 370 1 391 247 259 11 843 215 966 17 321 4 882 24 965 134 222 21 3 640 2 290 3 602 5 843 89 3 126 1 988 283 1 320 27 591 1 135 80 175 4 440 275 578 132 515 175 4 771 1740 117 777429 19 856 366 21 49 765 248 3 803 2 012 16 1 833

Crest.(%) ¸ ˘ fa ¸ta de 2012

5 3 2 4 3 1

1 2 3 12 7 24 -2 1 2 5 1 -1 18 -1 7 2 8 1 1 -2 1 16 4 -1 15 31 4 6 3 6 7 10

Med. vest. (2012)

Nr. botez. (2013)

34 995 22 862 5 930 356 1 348 245 326 11 838 216 692 17 175 4 804 24 223 120 207 17 3 648 2 327 3 581 5 728 85 3 095 2 013 239 1 329 25 779 1 140 78 225 4124 274 570 131 629 178 4 711 1733 101 749 585 20 020 317 16 47 906 233 3 705 1 891 15 1 665

2 364 903 120 6 48 4 766 351 2 545 715 188 1 164 4 11 1 212 58 120 260 99 27 17 29 2 003 21 2 675 203 15 14 2 539 9 136 55 4 26 405 590 29 3 373 7 119 144 3 126

Med. pionieri auxiliari

Med. pionieri regulari

Nr. de congr.

Total ore

Med. studii biblice

Asist. la Comemorare

3 512 1 938 406 23 94 21 361 736 21 039 1 549 448 1 212 25 12 1 222 146 225 268 4 252 120 23 115 1 809 88 3 518 312 22 31 7 772 14 359 110 6 40 634 1 305 29 2 1 954 38 128 138 1 147

4 398 2 472 763 49 162 31 826 1 472 65 448 3 186 930 3 315 28 76 6 393 316 162 687 3 471 124 64 196 4 564 92 6 296 1 091 51 48 11 262 20 570 128 30 121786 2 115 162 7 4 494 39 490 238 1 549

505 398 114 7 21 3 041 194 3 056 234 68 585 2 5 1 83 36 63 114 1 52 32 4 25 629 17 1 356 115 7 7 1 558 4 63 24 2 13 228 243 6 1 1 109 4 70 45 1 30

8 598 867 5 761 175 1 354151 80 073 334 592 60 037 371 2 480 037 82 014106 5 046 970 1 444 791 6 803 209 58 119 100 351 8 418 880 987 557 974 584165 1 673 770 10 720 831 991 353 486 103 450 380 846 8 408 171 246 005 15 428 512 1 515 417 99 562 106 414 23 215 236 50 369 1 141799 345 770 36 450 192 651 159 4 082 210 166 061 8 010 10 013 211 85 459 757 069 521 264 4139 644 552

45 899 28 823 3 381 280 1 110 126 243 13 838 170 671 14 039 5153 43 034 407 435 61 6 362 2 209 2 004 20 229 41 2 774 1 090 386 1 188 73 683 838 104 593 8 175 686 223 58 018 468 5 539 2 145 218 1 093 867 13 948 773 70 75 641 189 3 938 4 094 27 3 890

108 467 55 453 11 682 654 2 671 460 990 37 133 310 215 30 885 10 378 60 166 386 714 100 8 242 3 742 6 563 81762 152 5 285 3 841 644 3 169 127 651 1 948 282 575 12 247 1 010 1 058 223 845 952 10 776 4 319 292 2 211 244 37 129 1 147 100 255 992 615 8 260 7 277 64 5 556

Tara sau teritoriul ¸

Nevis (P-32) Nicaragua (H-33) Niger (K-4) Nigeria (L-4) Niue (O-26) Norfolk, Insula (P-23) Norvegia (C-4) Noua Caledonie (O-23) ˘ Noua Zeelanda (Q-24) Olanda (E-4) Pakistan (H-12) Palau (L-19) Panama (J-34) Papua Noua Guinee (M-20) Paraguay (M-37) Peru (L-35) Pohnpei (L-22) Polonia (E-6) Portugalia (G-2) Puerto Rico (O-31) ´ Reunion (O-10) Rodrigues (O-11) ˆ Romania (F-6) Rota (K-20) Rusia (C-15) Rwanda (M-7) Saba (O-32) Saipan (K-20) Samoa (N-25) ˘ Samoa Americana (N-26) San Marino (F-5) ˜ ´ ´ Sao Tome si¸ Prıncipe (M-4) Senegal (K-2) Serbia (C-11) Seychelles (M-9) Sf. Elena (N-3) Sf. Vincen ¸tiu si¸ Grenadine (Q-32) Sierra Leone (L-2) Slovacia (F-6) Slovenia (B-8) Solomon, Insulele (M-22) Spania (G-3) Sri Lanka (L-13) Statele Unite ale Americii (E-32)

Popula ¸tia

Max. vest. (2013)

Prop. un vest. la:

Med. vest. (2013)

12 100 6 088 000 17 767 000 159 708 000 1 229 2 199 5 051 000 262 251 4 484 000 16 793 454 182 146 000 21 108 3 869 000 7474 783 7 136 000 30 613 000 35 981 38 544 513 9 739 305 3 688 318 856 100 38 371 21 339 000 2 527 143 930 000 12 012 589 1700 48 220 187 820 68 501 32 000 186 817 14188 207 8 118 146 89 949 4 000 109 000 6 092 000 5 404 555 2 059 234 555 000 46 182 000 20 860 000 320 050 716

58 26 178 297 351 205 28 11 11 338 2 045 14 096 30 231 918 82 15 812 4123 9 193 121 670 80 124 280 49 125 26 176 2 959 43 40 394 21 168 123 23 857 10 201 529 256 208 693 1 161 3 885 341 118 351 2 039 11 139 1 964 1 856 110 940 5 600 1 219 931

209 233 59 822 455 44 200 445 128 318 556 198 416 257 245 1 813 776 252 450 310 198 141 289 892 528 120 856 504 170 240 355 268 154 270 12 221 2 090 264 34 311 2 988 485 1 048 299 416 3 725 262

55 24 984 288 320 589 26 9 11 133 1 983 13 789 29 356 868 75 15 007 3 792 8 947 114153 76 123 278 48 843 25 752 2 899 40 40 154 17 164187 22 152 8 196 496 213 203 673 1 136 3 851 331 116 340 1 882 11 056 1 948 1742 108 254 5 359 1 167 723

Crest.(%) ¸ ˘ fa ¸ta de 2012

4 7 -1 3 13 29 2 2

3 -6 5 1 2 3 -6 -1

5 1 31 1 8 -11 -8 10 4 2 6 2 1 1 -1 -4 2 -2 1 4 1

Med. vest. (2012)

53 23 453 290 312 251 23 7 10 959 1 936 13 742 29 292 842 80 14 242 3 770 8 781 110 651 81 124 292 49 049 25 827 2 887 38 39 803 13 162 748 20 604 9 212 450 204 199 634 1 116 3 816 327 117 355 1 840 11 094 1 983 1717 107 986 5132 1 156 150

Nr. botez. (2013)

713 9 12 751

202 51 347 578 19 441 193 326 5 480 5 2 290 1 135 693 89 1 1 020 4 988 1 508 8 39 5 17 43 118 11 5 11 104 183 27 79 2 329 271 32 118

Med. pionieri auxiliari

Med. pionieri regulari

2 1 526 15 13 995 2 1 607 160 876 1 560 48 8 1 006 219 634 9 295 8 6 917 3 595 1766 222 3 2 421 1 13 359 2 125 1 16 40 13 18 58 92 344 15 3 34 128 636 120 82 9 163 428 68 172

3 3 553 46 34 374 5 818 147 1 143 1 535 101 15 2 170 394 1 303 26 104 19 8 211 3 828 3 086 297 5 3 552 7 29 529 3 887 32 84 28 26 150 131 557 26 47 229 516 237 214 13 000 641 152 653

Nr. de congr.

1 389 7 5 785 1 1 164 27 186 360 18 1 305 98 183 1 322 1 1 418 641 329 34 1 538 1 2 468 521 2 12 3 2 10 26 59 4 3 8 35 159 30 50 1 541 98 13 714

Total ore

Med. studii biblice

Asist. la Comemorare

9 059 6 621 670 80 875 67 550 352 6 977 1 367 1 814 459 432 856 2 597 896 4 584 680 192 607 20 251 3 922 262 875 744 2 457497 37 560 439 25 072 19 010 835 9 869 900 5 682 039 657 967 10 450 7 709 702 7 679 47 378 653 8 396 997 1 203 61 470 140 756 51 881 53 183 260 193 321 015 1 058 345 68 054 11 593 93 874 530 764 1 644 653 445 084 380 802 26 666 967 1 255 377 262 583 801

57 43 629 402 718 700 24 2 5 257 2 513 8 217 11 899 1 132 136 23 490 6 069 14 002 195 058 187 52 716 29 184 17 236 2 281 71 25 660 43 125 069 56 952 10 369 786 354 105 2 575 1 894 2 298 409 86 488 4 451 3 792 1 093 1 976 60 301 8 042 732 326

236 85 488 923 715 888 96 27 17 711 6 276 26 773 50 996 5103 220 48 208 31 391 20 814 336 847 291 200 871 93 766 57 893 6 331 135 84 224 35 283 221 66 695 42 570 2 006 717 331 3 542 2 909 7 959 992 221 1 188 8 297 20 346 2 947 8 908 197 229 15185 2 504114

Tara sau teritoriul ¸

´ St. Barthelemy (O-32) St. Eustatius (P-32) St. Kitts (O-32) St. Lucia (Q-33) St. Maarten (O-32) St. Martin (O-32) St. Pierre si¸ Miquelon (D-37) Sudan (K-7) Sudanul de Sud (L-7) Suedia (B-6) Surinam (J-37) Swaziland (P-7) Tahiti (M-27) Taiwan (J-17) Tanzania (M-8) Teritoriul Palestinian (H-8) Thailanda (K-15) Timorul de Est (N-18) Tinian (K-20) Togo (L-4) Tonga (O-25) Trinidad si¸ Tobago (R-33) Turcia (G-8) Turks si¸ Caicos (N-29) Tuvalu (M-24) Ucraina (E-7) Uganda (L-7) Ungaria (A-10) Uruguay (O-37) Vanuatu (N-23) Venezuela (J-36) Virgine Americane, Insulele (O-31) Virgine Britanice, Insulele (O-31) Wallis si¸ Futuna, Insulele (N-25) Yap (L-19) Zambia (N-7) Zimbabwe (O-7) ˘ Alte 30 de ¸tari si¸ teritorii ˘ TOTAL (239 de ¸tari si¸ teritorii)

Popula ¸tia

9 600 3 700 40 000 173 800 45 233 39 400 6 300 25 946 720 10 315 000 9 606 522 540 000 1 250 000 271 000 23 328 600 47 569 641 4 440 000 67450 000 1 210 233 3 136 6 802 000 105 078 1 225 225 75 600 000 33 098 10 619 45 464 917 36 346 000 9 909 000 3 397 541 260 510 29 525 000 106 627 28 341 14 061 11 376 14 371 301 13 103 546

Crest.(%) ¸ ˘ fa ¸ta de 2012

Max. vest. (2013)

Prop. un vest. la:

Med. vest. (2013)

25 23 213 740 358 311 17 476 1 274 22 344 2 750 3 113 2 914 9 024 16 031 72 3 810 233 14 17 741 250 9 469 2 366 326 67 150 905 6 353 23 017 11746 547 133 424 643 268 62 33 170 861 41 142 39 388

384 161 188 235 126 127 371 54 510 8 097 430 196 402 93 2 585 2 967 61 667 17 703 5194 224 383 420 129 31 953 102 158 301 5 721 431 289 476 221 166 106 227 345 84 318

24 21 206 721 334 294 15 456 1 207 22 033 2 644 2 937 2 869 8 853 15137 68 3 737 207 13 17 348 223 9 347 2 291 315 53 149 597 6 093 22 526 11 464 520 129 284 593 265 49 27 160 211 39 999 34 485

-20 8 2 4 25,9

7 698 377

2,1

7 965 954

4 -5 2 1 7 -2 7 -8 9 4 6 6 5 6 7 7 8 4 -1 1 6 4 -15 7 1 6 4 -4

Med. vest. (2012)

Nr. botez. (2013)

23 22 202 711 311 299 14 495 1 103 22 043 2 536 2 938 2 700 8 366 14 478 64 3 508 194 12 16 612 225 9 216 2 171 302 62 149 199 5 691 22 593 11 386 492 124 670 615 264 61 25 156 898 38 637 27 388

1 2 10 151 2 272 2 667

7 538 994

277 344

9 28 14 11 26 85 330 119 165 192 532 818 2 121 13 1 098 10 266 88 14 10 4 229 315 663 316 36 6 739 16

Med. pionieri auxiliari

Med. pionieri regulari

Nr. de congr.

Total ore

Med. studii biblice

Asist. la Comemorare

3 2 17 52 31 27 2 33 54 1 230 268 145 285 931 722 3 284 16 1 1 351 18 860 184 29 3 12 116 453 1 551 775 32 10 667 39 20 2 4 6 413 2 649 3 242

2 2 32 103 35 13 1 67 169 1 962 262 262 333 2 759 1743 5 1 158 44 3 1 591 29 1 206 278 58 3 19 699 911 1 844 753 61 24 089 92 31 5 6 12 286 4 745 12 559

1 1 4 10 5 5 1 17 27 318 54 91 35 126 459 2 91 3 1 262 5 117 29 6 1 1743 129 291 157 6 1 625 10 4 1 1 2 594 1 084 708

6 372 5 736 59 160 194160 80 822 61737 3 513 140 226 340 745 3 711 130 627 959 633 463 769 215 3 726 234 3 700 525 11 878 1 441 192 75 744 4 689 4 558 328 50 820 2 125 907 581 139 106 773 7 904 36 487 553 1 843 746 4 565 786 2 106 737 127 912 37 740 983 153 148 60 416 10 829 10 160 31 859 893 10 042 604 16 605 523

22 39 337 1 243 486 462 6 976 3 156 10 110 4 838 4 067 4 276 15 076 28 285 52 5 912 452 31 53 220 292 11 488 1 500 741 70 90 077 16 221 13 458 9 475 1 283 189 237 606 307 81 90 331 504 89 530 65 529

80 90 819 2 394 1 149 929 17 1730 5 260 35 728 8 614 6 509 9 280 19 269 50 039 142 8 682 774 44 60 670 654 24 359 4 318 1 242 191 253 950 19 664 39 899 23 789 3 043 420 556 1764 840 221 144 763 915 104 067 75 423

496 089 1 025 677

113 823

1 841 180 235

9 254 963 19 241 252

A GROENLANDA UNGARIA

SLOVENIA ISLANDA

CROAŢIA

SUEDIA

BOSNIA ŞI HERŢEGOVINA

FINLANDA

I-LE FEROE

ESTONIA

SERBIA

NORVEGIA KOSOVO

MUNTENEGRU

ITALIA LETONIA MACEDONIA LITUANIA ALBANIA OLANDA KALININGRAD IRLANDA MAREA GERMANIA BELARUS GRECIA BRITANIE POLONIA E LUXEMBURG BELGIA GUERNSEY UCRAINA CEHIA SLOVACIA KAZAHSTAN JERSEY FRANŢA AUSTRIA REP. MOLDOVA ELVEŢIA F LIECHTENSTEIN ROMÂNIA ANDORRA KÂRGÂZSTAN ITALIA BULGARIA GEORGIA UZBEKISTAN SPANIA MONACO ARMENIA PORTUGALIA SAN MARINO TURKMENISTAN G TURCIA TADJIKISTAN GRECIA AZORE AZERBAIDJAN GIBRALTAR TUNISIA CIPRU SIRIA MALTA MADEIRA LIBAN AFGANISTAN IRAN IRAK ISRAEL MAROC H TERITORIUL I-LE NEPAL KUWAIT IORDANIA PALESTINIAN PAKISTAN CANARE BAHRAIN ARABIA ALGERIA LIBIA EGIPT SAHARA QATAR SAUDITĂ OCCIDENTALĂ INDIA J EMIRATELE ARABE UNITE CAPUL MAURITANIA OMAN VERDE MALI NIGER SENEGAL ERITREEA YEMEN CIAD K SUDAN BURKINA GAMBIA DJIBOUTI SOCOTRA FASO GUINEEA- GUINEEA NIGERIA SOMALIA GHANA SUDANUL ETIOPIA BISSAU REP. BENIN SRI LANKA DE SUD SIERRA LIBERIA CENTRAFRICANĂ L LEONE TOGO CAMERUN UGANDA CÔTE D’IVOIRE MALDIVE KENYA RWANDA SÃO TOMÉ ŞI PRÍNCIPE GABON GUINEEA ECUATORIALĂ REP. DEM. BURUNDI M REP. CONGO CONGO TANZANIA SEYCHELLES ASCENSION COMORE ANGOLA MAYOTTE MALAWI N ZAMBIA SF. ELENA

DANEMARCA

I. MAN IRLANDA DE NORD

ATLANTICUL DE SUD

ZIMBABWE NAMIBIA MADAGASCAR BOTSWANA MOZAMBIC

RÉUNION

RODRIGUES

SWAZILAND AFRICA DE SUD

MAURITIUS

LESOTHO

OCEANUL

TRISTAN DA CUNHA

I-LE KERGUELEN

26 A

B RUSIA

ALASKA

E MONGOLIA

R.P.D. COREEANĂ

CHINA

PACIFICUL DE NORD

JAPONIA

REP. COREEA

BHUTAN

MIDWAY

BANGLADESH

TAIWAN

MYANMAR

HONG KONG MACAO

LAOS THAILANDA

TINIAN

FILIPINE

CAMBODGIA

YAP

VIETNAM

HAWAII

I. WAKE

BRUNEI

SAIPAN

ROTA GUAM

I-LE MARSHALL

POHNPEI

PALAU

CHUUK

MALAYSIA

KOSRAE NAURU

I. CHRISTMAS KIRIBATI

SINGAPORE

INDONEZIA

PAPUA NOUA GUINEE

I-LE SOLOMON

TIMORUL DE EST

I-LE COCOS

VANUATU

TUVALU

M TOKELAU

I-LE WALLIS ŞI FUTUNA FIJI

NOUA CALEDONIE

SAMOA SAMOA AMERICANĂ

TONGA

AUSTRALIA

NIUE

I-LE COOK I. NORFOLK

INDIAN

NOUA ZEELANDĂ

R 14

A GROENLANDA

CANADA

ST. PIERRE ŞI MIQUELON

STATELEUNITE ALEAMERICII

I-LE BERMUDE BAHAMAS

ATLANTICUL DE NORD

MEXIC

OCEANUL PACIFIC

I-LE CAYMAN

CUBA

BELIZE JAMAICA HONDURAS GUATEMALA EL SALVADOR NICARAGUA VENEZUELA COSTA RICA PANAMA COLUMBIA I-LE GALAPAGOS ECUADOR

K I-LE MARCHIZE

GUYANA SURINAM GUYANA FRANCEZĂ

BRAZILIA

PERU I-LE TUAMOTU

BOLIVIA

TAHITI I-LE TUBUAI

I-LE TURKS ŞI CAICOS

PARAGUAY

CHILE

I. PITCAIRN

I-LE VIRGINE (BRIT.)

ANGUILLA

ARGENTINA

ST. MAARTEN ST. MARTIN

URUGUAY

HAITI REP. DOMINICANĂ

ST. BARTHÉLEMY ST. KITTS NEVIS PUERTO RICO ANTIGUA I-LE VIRGINE (SUA) SABA GUADELUPA ST. EUSTATIUS DOMINICA MONTSERRAT

MARTINICA ST. LUCIA SF. VINCENŢIU BARBADOS ARUBA CURAÇAO ŞI GRENADINE GRENADA BONAIRE

I-LE FALKLAND

TRINIDAD ŞI TOBAGO

R 27

GEORGIA DE SUD

Doriti¸ mai multe informatii? ¸

˘ Pute ¸ti lua legatura cu Martorii lui Iehova pe site-ul www.jw.org.

Raportul meu de activitate pe 2014 Cărţi/Materiale video în limbajul semnelor

Broşuri

Ore

Reviste

Vizite ulterioare

Studii biblice

ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie

Total

192

decembrie