DIÖZESANAKZENTE Sankt Sebastian

Luzian GEIER

Sankt Sebastian – der Heilige der gegen Seuchen schützt Erinnerungen an einen der ältesten Jahrmarkter Gemeindefeiertage

Als vor 190 Jahren die Cholera-Epidemie auch das historische Banat erfasste und viele Opfer forderte, blieb die Jahrmarkter Gemeinschaft von der Seuche verschont. Daher erneuerte die Glaubensgemeinde ihr „altes Gelöbnis“, den frühen oder gar ersten kirchlichen Gemeindefeiertag (neben dem Heiligen Donatus) am Tag der Heiligen Fabian und Sebastian (20. Januar) weiterhin abzuhalten. So ist es in der ersten gedruckt erschienenen Ortschronik der Gemeinde von Pfarrer Franz Demele aus dem Jahr 1913 (S. 37) nachzulesen. Der Gedenk- und Namenstag für die Heiligen Fabian und Sebastian hatte in Jahrmarkt zahlreiche Bezüge bis zum Abschluss der Aussiedlung. Ähnlich wie „Peter und Paul“ oder „Kathrein“ war dieser früher häufige Namenstag im Winter ein Lostag, also ein RichtTag im Denken, Handeln und Verhalten der Bauern, der ländlichen schwäbischen (nicht nur katholischen) Bevölkerung überhaupt. Aufgrund von Erfahrungen und Beobachtungen entzifferten sie „Zeichen“ für das kommende Wetter oder gar für die ganze Jahreswitterung, denn ab diesem Tag fingen im Banat viele Baumarten zu saften an und die Taube nahm den Tauber auf. Das, obwohl hier der Winter sehr häufig erst richtig begann und früher bis weit in den Februar anhielt. Bereits im vergangenen Jahrhundert ist in Jahrmarkt der Name des christlichen

Märtyrers Fabian als Vorname verschwunden. Der letzte Träger lebte in der oberen Karlsgasse, der Vettr Fabian Wendling, gestorben 1951. Aber in Verbindung mit dem häufigeren Taufnamen Sebastian – Bastl oder Bascht in der Mundart, es gab auch eine Baschte-Gass im Dorf – blieb der Gedenktag noch im „Gebrauch“ und in der Umgangssprache. In Verbindung mit dem Pestheiligen Sebastian, dem Helfer gegen Seuchen, gab es in Jahrmarkt noch weitere Gedenkmomente durch den langjährigen aus Nitzkydorf stammenden Kaplan, späteren Pfarrer und Dechant Sebastian Kräuter, der als einziger Bischof der Tschanader bzw. Temeswarer römisch-katholischen Diözese mit dem Namen Sebastian in die fast tausendjährige Geschichte des Bistums eingegangen ist. Wie alle häufigen HeiligenVornamen wurde sein Namenstag im Dorf stets gefeiert, Geburtstagsfeiern wurden im Ort früher selten begangen. Der Vorname Sebastian wird gerne, auch hier in Deutschland, in mehreren Familien aus Jahrmarkt weiter getragen. Weitere Erinnerungsmomente an den Heiligen und frühen Märtyrer Sebastian sind für die Banater Katholiken mehrere historische Denkmäler, darunter beispielsweise die Gedenksäule in Neuarad oder die Dreifaltigkeitssäule auf dem Temeswarer Domplatz sowie die Mariensäule auf dem alten Freiheits(Rathaus)-Platz. Es ist die Gestalt vor dem Baumstamm mit den Pfeilen in der nackten Brust. Bogenschützen sollten den bekennenden Christen mit Pfeilen umbringen, was ihnen nicht gelang. Aus der Symbolik der Pfeile hatten sich dann in der kirchlichen Frömmigkeits-Tradition Prozessionen und Legenden entwickelt, die im Banat leider schon lange vergessen sind, wie auch Sebastiani-Wallfahrten. Im Temescher Gebiet wurde in Gataja, früher, am Tag der beiden Heiligen, der große Jahres-Markt abgehalten, ähnlich im Arader Gebiet in Vărădia.

Zur Skulpturengruppe der alten Pestsäule auf dem Temeswarer Domplatz gehört auch Sebastian, der Helfer gegen Seuchen, rechts am Baumstamm mit dem deutlich sichtbaren Pfeil im nackten Körper. (Foto: Luzian GEIER)

Bujor-Călin POPA

Vitraliile care strălucesc în clădirea Episcopiei Romano-Catolice

Operele de artă expuse în reședința episcopală de pe strada episcop dr. h.c. Augustin Pacha nr. 4 din Timișoara au o poveste fascinantă. Ele datează din 1915 și au fost realizate pentru a decora capela Seminarului Teologic Romano-Catolic din Timișoara. Clădirea acestuia a fost construită între 1913-1914, de către antreprenorul timișorean Lipot (Leopold) Löffler, iar în prezent este utilizată ca și cămin al Facultății de Medicină din Timișoara. „În acea clădire a existat o capelă, la fel ca în toate seminariile catolice din lume, şi această capelă a fost foarte frumos ornamentată cu fresce şi cu vitralii realizate în renumitul Seccesion.“ – dr. Claudiu Sergiu Călin – arhivist diecezan al Episcopiei Romano-Catolice de Timişoara. Seminarul trebuia să sublinieze prestigiul Bisericii Catolice din Timișoara și din zonă, în acest sens fiind prevăzute decorații de excepție în capelă, dar nu numai. Lucrările artistice realizate reprezintă un adevărat program iconografic, reunind mai multe genuri artistice. Pictura și vitraliile din capelă, de dimensiuni considerabile – 2.4m/1,84m – alcătuiau un ansamblu cu o semnificație aparte, și anume cele 8 „Fericiri“, preluate din Evanghelia după Matei, fericiri care sunt ilustrate cu fapte ori calități din viața a opt sfinți diferiți, reprezentați. Ca să ne facem o idee despre valoarea artistică a vitraliilor, este suficient să parcurgem descrierea acestora, realizată de cercetătoarea Katalin Gellér: „Vitraliile au compoziții circulare încadrate de o bandă decorativă cu elemente vegetale stilizate. Câmpul central conținând câte o scenă din cele opt „Fericiri“, dezvoltă tema religioasă pe fundalul unor împletituri vegetale ca nişte adevărate liane printre care răsar păsări exotice, împletituri florale, chiar structuri arhitectonice. Culoriile vitraliilor sunt vii, domină în special albastru şi verde, iar banda decorativă galbenă pune în evidență aspectul general luminos.“ Ca un semn al destinului, parcă, vitraliile aveau să treacă printr-un

proces anevoios de creație, marcat de începutul Primului Război Mondial. Printre diferitele documente păstrate în arhiva Episcopiei Romano-Catolice din Timișoara se află câteva scrisori adresate de Nagy Sándor, cel care a conceput proiectele vitraliilor, către episcopul de atunci, Glattfelder Gyula. „Cu aceste vremuri grele, ar fi un cinism să continui să fac pe artistul, iar eu am sistat lucrările pentru Timişoara. Cu vitraliile (n.r. proiectele vitraliilor) sunt complet gata, atât cu cartoanele, cât şi cu probele de culoare. Gândindu-mă la vremuri mai bune, le-am pus cu fața la perete (…) întrucât şi un an ar putea schimba gândirea omului, acum când se desfăşoară o schimbare istorică a lumii. Dar nu se ştie dacă peste un an mai pictăm?!“ Totuși, vitraliile au fost terminate și au fost montate în capela Seminarului Teologic de la Timișoara, aceasta constituind, cum menționează Ileana Pintilie, în Analele Banatului, 1998, citând presa vremii, „un monument deosebit care ar putea stârni invidia unei metropole, precum Budapesta“. Vitraliile au rămas neatinse mai bine de 30 de ani, trecând cu bine și peste cel de-al Doilea Război Mondial, dar în anul 1947, regimul comunist a desființat Seminarul. Frescele capelei au fost pur și simplu văruite, iar vitraliile au dispărut pur și simplu. Toate studiile și albumele care amintesc despre cele 8 vitralii precizează, după anul 1947, că acestea au fost definitiv pierdute.

Miracolul

Un lucru uimitor avea să se producă după Revoluția din 1989, atunci când Episcopia Romano-Catolică de Timișoara și-a recuperat și restaurat Palatul Episcopal de pe strada episcop dr. h.c. Augustin Pacha, nr. 4. Odată cu restaurarea imobilului a redevenit actuală și povestea vitraliilor fostului seminar… De fapt, ce se întâmplase? Ultimul rector al seminarului, arhiepiscopul de mai târziu, dr. Adalbert Boros, le salvase. Imensele vitralii au fost demontate din capelă și transportate în grabă în Domul Sf. Gheorghe, Catedrala Romano-Catolică din Piața Unirii, unde au fost ascunse, fiind așezate pe orizontală, unul peste altul, în balconul orgii. E de la sine înțeles că foarte puține persoane au știut despre această operațiune. După patru decenii, bombate la mijloc din cauza deformării unor vergele de plumb, vitraliile au fost scoase la lumina zilei și restaurate. Despre gestul de mare curaj al ultimului rector al Seminarului Romano-Catolic din Timișoara citim: „După decembrie 1989, istoricii de artă au fost încântați să afle că lucrările n-au căzut pradă intoleranței politicii ateiste şi anticlericale a regimului comunist, ci s-au păstrat aproape intacte şi într-o stare relativ bună. Senzaționala descoperire a generat un interes febril printre istoricii de artă profilați pe cercetarea Jugendstilului.“ În anii de după 1990, odată cu restaurarea întregului Palat Episcopal, culoarul de la etajul I a putut fi utilizat ca un loc foarte bun de valorificare artistică al acestor vitralii. Odată cu

redeschiderea Palatului Episcopal au fost restaurate și montate în acest perimetru, într-un culoar de trecere dinspre zona birourilor și casei scărilor înspre zona privată. Din acest motiv, ele pot fi vizitate doar cu un anunț prealabil, o programare, în așa fel încât să nu interfereze nici cu programul din instituție, nici cu eventuale evenimente. Valoarea vitraliilor concepute de pictorul Nagy Sándor și executate de meșterul vitralist Róth Miksa, este inestimabilă, având în vedere nu doar calitățile lor estetice, ci și istoria zbuciumată, care se confundă cu cea a comunității romanocatolice din Banat.

În lucrarea „Șansele de supraviețuire ale vitraliilor

istorice din Transilvania“, Éva Mester menționează că „dispariția ferestrelor Seminarului Teologic din Timișoara a fost catalogată timp îndelungat ca o pierdere extrem de dureroasă. (…) Salvarea vitraliilor din Timișoara este într-adevăr un succes remarcabil; aceste vitralii erau ținute în evidență și respectate și pe plan internațional, datorită creatorilor renumiți și valorii estetice indiscutabile“. Valoarea lor artistică este una deosebită, stilul în care au fost realizate, Secession, este foarte apreciat în spațiul nostru. Sigur, sunt ultimii ani înaintea Primului Război Mondial, eveniment istoric care s-a repercutat şi în evoluția artistică ulterioară şi în Timişoara şi în tot acest areal geografic şi cultural european - completează dr. Claudiu Sergiu Călin – arhivist diecezan la Episcopia Romano-Catolică Timişoara

Sursa: https://bestoftimisoara.ro

Dr. Claudiu CĂLIN

Requiem pentru germanii deportați în URSS în 1945

Miercuri, 20 ianuarie 2021, cu începere de la ora 11.00 s-a celebrat în biserica parohială Sf. Ecaterina, din Timișoara I. Cetate, o Sf. Liturghie – Requiem pentru victimele deportării forțate în fosta URSS, începând cu ianuarie 1945, credincioși catolici germani (șvabi bănățeni și germani din Banatul Montan) ai Diecezei noastre, dar și din alte părți ale țării (Sătmar, Maramureș, Vechiul Regat, Transilvania, Bucovina și Dobrogea), precum și de alte confesiuni (protestanți). Deportarea, ordonată de autoritățile staliniste și pusă în aplicare de guvernul român, a făcut zeci de mii de victime, bărbați și femei apți de muncă, dar și copii și bătrâni rămași acasă, ai nimănui. Momentul a fost organizat de Episcopia Romano-Catolică de Timișoara, împreună cu Parohia Timișoara I. Cetate, de

Forumul Democrat al Germanilor din Banat și de Asociația Foștilor Deportați în URSS. Celebrantul principal a fost Msgr. Johann Dirschl, vicar general, asistat de Pr. Gábor Benedek Márton. În predica sa, Msgr. Johann Dirschl a făcut o succintă prezentare a celor petrecute acum 76 de ani, când Comisia Aliată de Control, din inițiativa sovieticilor, a cerut prin nota 031 trimiterea la munca de „reconstrucție“ a germanilor din România, bărbați între 17 și 45 de ani și femei între 18 și 30 de ani, care nu aveau copii mai mici de un an. Inițial s-ar fi solicitat de către sovietici 100.000 de oameni, însă în final au fost deportați circa 68-70.000. Din Banat au fost deportați aprox. 33.000 de șvabi bănățeni și germani din Banatul Montan, din Ardeal au fost deportați puțin peste 30.000 de sași și landleri, iar din Sătmar și Maramureș circa 5000 de șvabi sătmăreni și țipțeri. Doar dintre bănățeni, circa 5000 de persoane au decedat în URSS sau pe drumuri, datorită inaniței, lipsei îngrijirii medicale, relelor tratamente aplicate la munca grea din mine și lagăre, gerului năprasnic sau au fost chiar uciși. Rugăciunea - Sf. Liturghie - s-a oferit pentru sufletele tuturor celor răposați în această tragedie, fie departe de casă, fie la întoarcere, în urma suferințelor. S-a oferit pentru cei care au suferit datorită lipsei celor dragi, datorită chinurilor și morții lor. Rugăciunea oferită pentru cei răposați este adresată lui Dumnezeu pentru a-i cere să dăruiască odihnă, alinare și răsplată veșnică, în ceruri, celor care au suferit în această tragedie. Nimeni nu ar mai trebui să mai fie persecutat din motive etnice, lingvistice, religioase, rasiale sau din orice cauze nedrepte. Lectura din Vechiul Testament a fost citită de dl. Christian Rudik, directorul Operei Naționale Române Timișoara, iar rugăciunile universale de către dl. Claudiu Călin, arhivist diecezan. La Sf. Liturghie au participat dl. Johann Fernbach, președintele Forumului Democrat al Germanilor din Banat, dl. Ignaz Bernhard Fischer, președintele Asociației Foștilor Deportați în URSS, d-na Dagmar Șiclovan, președinta Fundațiaei „Stefan Jäger“ și dl. Dan Vărșăndan, directorul Teatrului German de Stat din Timișoara. Cadrul muzical a fost asigurat de dl. Robert Bajkai-Fábian, organistul Domului și de dl. Mugurel Chirilă, de la Opera Națională Română Timișoara. Au fost prezenți credincioși și persoane consacrate, cu respectarea normelor sanitare în vigoare. În încheiere, păritele vicar general Dirschl a adresat mulțumirile sale tuturor celor implicați și prezenți, atât fizic, cât și on line (Liturghia fiind transmisă live pe pagina de facebook a Parohiei Sf. Ecaterina Cetate), uniți în spirit și rugăcine pentru victimele deportării.

Enikő SIPOS

„Să rămânem în iubirea lui Dumnezeu“ – Întâlnire de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor

În cadrul Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, duminică, 24 ianuarie 2021 începând cu ora 17.00, biserica parohială romano-catolică Millennium din cartierul timișorean Fabric a găzduit o întâlnire de rugăciunea organizată de către Episcopia Romano-Catolică de Timișoara la care au fost așteptați ierarhii, reprezentanții și credincioșii confesiunilor religioase din orașul de pe Bega. Cum a subliniat și Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop diecezan, în cuvântul său de salut adresat celor prezenți, această întâlnire reprezintă atât un moment de rugăciune pentru unitate în spiritul rugăciunii lui Isus – „Mă rog ca toți să fie una“ (cf. Ioan 17, 21) – cât și un moment de fraternitate, de comuniune. – „Din cauza pandemiei nu sunt toate confesiunile prezente, dar noi în inima noastră îi purtăm pe toți“ – a subliniat păstorul diecezei. La această oră de rugăciune, din partea Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara, au fost prezenți Pr. Zsolt Szilvágyi, vicar episcopal pentru pastorație, Pr. Nikola Lauš, cancelar episcopal și Pr. László Bakó, secretar episcopal. Parohia din Timișoara II Fabric a fost reprezentată prin Pr. Daniel Dumitru, paroh și Pr. Csaba Váncsa, capelan. Partea muzicală a fost susținută de către dl. Emil Dumitresc, cantorul bisericii împreună cu familia. După salutul episcopului gazdă, reprezentanții diferitelor confesiuni religioase și-au împărtășit gândurile legate de acest eveniment. Astfel, Excelența Sa Iosif Csaba Pál a dat cuvântul Pr. Zaharia Pereș, consilier cultural al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Timișoarei și protopop al orașului, care a transmis celor prezenți toate gândurile de bine ale Înaltpreasfinției Sale Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului. „Atunci când fiecare dintre noi avem pe Dumnezeu în mintea noastră zi de zi, vom putea să dăm la o parte toate lucrurile care ne pun piedică în a ne iubi unul pe celălalt“ – a spus Pr. Zaharia Pereș. Următorul vorbitor, Pr. protopop Branislav Stancovici, de la Protopopiatul Ortodox Sârb

din Timișoara, a transmis salutul PS Lukijan Pantelić, administratorul Eparhiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara, și a subliniat: „Începutul existenței noastre stă în dragostea lui Dumnezeu, mântuirea noastră stă în dragostea lui Dumnezeu şi pronia divină este o manifestare a dragostei lui Dumnezeu față de noi.“ Eparhia Greco-Catolică de Lugoj a fost reprezentată de către Pr. Răzvan Oprișa de la Parohia Greco-Catolică „Buna Vestire“ din Timișoara, care a adus în fața celor prezenți salutul PS Alexandru Mesian, episcop de Lugoj și PS Ioan Călin Bot episcop auxiliar, respectiv al protopopului/ vicar foraneu de Timișoara, Pr. Nicolae Teodorescu. Pr. Oprișa a atras atenția celor prezenți asupra faptului că Dumnezeu nu s-a făcut cunoscut ca o filosofie, ca o idee, ca un gând, ci a venit în trup și în acest trup mistic, unic, dorește să ne unească. Pastorul comunității evanghelicelutherane din Timișoara, Pr. Zsombor Kovács a amintit în primul rând faptul că de 26 de ani, de când slujește în acest oraș, niciodată nu a lipsit de la aceste momente de rugăciune ecumenică, evocând acele evenimente care au făcut posibil întâlnirea cu regretatul ÎPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului sau cu regretatul dr. Ernst Neumann, rabinul comunității evreiești din oraș. Totodată pastorul evanghelic a rostit rugăciuni și în limbile maghiară și germană. Din partea Bisericii Penticostale a fost prezent pastorul Constantin Leontescu, care a vorbit despre importanța rugăciunii personale și comune, iar în încheiere a rostit versurile poeziei În tăcere scrise de către poetul Eugen Dorcescu. La sfârșitul orei de rugăciune s-a

rostit Tatăl nostru în limbile română, maghiară, germană și sârbă, și tot în aceste limbi au dat preoții prezenți și binecuvântarea de încheiere. În cadrul Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor s-au mai organizat în Dieceza noastră și în alte decanate ore de rugăciune pentru unitatea creștinilor:

Rugăciune ecumenică la Reșița I - Govândari

Rugăciune ecumenică la Reșița Rugăciune in Octava pentru unitatea creștinilor la Lugoj

Rugăciune in Octava pentru unitatea creștinilor la Slatina Timiș

Rugăciune ecumenică pe zoom organizată de tinerii din Dieceza de Timișoara

VITA CATHOLICA BANATUS I Nr. 1 - 2021 25

Prof. Elena ȘTEFĂNESCU ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT „Rămâneți în iubirea mea: aduceți multe roade“ (In 15, 5-9)

Unitatea noastră este già e non ancora „deja și încă nu“. În acest an, 2021, Tatăl a decis să înceapă Săptămâna Unității, ceva mai devreme... în timpul Său și nu în al nostru. Pentru a îndeplini dorința Fiului Său și-a convocat întreaga Conferință a Episcopilor Catolici din România, dar și pe IPS Sa Andrei Andreicuț, Arhiepiscopul ortodox de Cluj. Tatăl a hotărât să-l cheme acasă pe Preasfințitul Florentin Crihălmeanu, mărturisitor și împlinitor al unității dorite de Domnul. Preasfințitul Florentin fusese responsabil cu ecumenismul din partea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice. Iată câteva mărturii despre Preasfințitul Florentin:

Rozalia Mincu, profesoară de

Religie: „Mi-a rămas în suflet în mod deosebit intervenția PS Florentin pe care a avut-o la întâlnirea ecumenică organizată de tinerii din Opera Mariei. Când a fost întrebat în legătură cu relațiile cu cei de alte confesiuni, a folosit imaginea podului subliniind ideea că aceasta înseamnă şi să te laşi călcat de ceilalți. E cu atât mai impresionantă asemănarea în această perioadă de pregătire pentru Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor.“

Mărturia Înalt Prea Sfințitului Andrei Andreicuț, arhiepiscopul ortodox de

Cluj: „...ne pare sincer rău pentru plecarea Preasfințitului dintre noi, la numai 61 de ani! Preasfințitul Florentin era un om plăcut şi cald, îți făcea plăcere să stai de vorbă cu el!“ L-am cunoscut pe Preasfințitul Florentin împreună cu soțul meu, pr. Marian Ilie Ștefănescu, (Reșița), în anii ‘80, la înmormântarea unuia dintre vrednicii noștri înaintași, la Cluj, în clandestinitate. Soțul mi-a șoptit: „tânărul acela este o speranță pentru Biserica noastră!“ Era un tânăr inginer, slăbuț, tăcut, într-un costum negru și cămașă albă... s-au împrietenit... toți credeam în „apropiata zi a libertății Bisericii noastre!“ Toți știam că L-am îmbrățișat pe Isus Răstignit și Părăsit în Viața Bisericii Române Unite! Am participat, după ‘89, la toate evenimente Bisericii desfășurate la Cluj. Mama Preasfințitului era un adevărat apostol. Ținea legătura între credincioșii noștri și Spitalul de Oncologie din Cluj, având grijă de cei care apelau la ajutorul ei. Ne-au susținut mult cu rugăciunile lor. Sr. Letiția ne susținea cu rugăciuni și scrisori încurajatoare. Când mama soțului meu era internată la Oncologie, ne-a primit în casa părinților. Doar Bunul Dumnezeu le poate răsplăti! Am avut parte de exerciții spirituale cu Preasfințitul la Centrul Manresa... Mulțumim lui Dumnezeu pentru persoanele cu viață sfântă din viața noastră! Să nu ne temem să facem unitate cu frații noștri! La depunerea Preasfințitului Florentin în locul unde trupul său va aștepta Măreața Înviere L-am întrebat pe Învățătorul nostru dacă nu cumva mută Biserica luptătoare de pe pământ în Împărăția Sa? În suflet, n-am bucurat: iată Domnu-i chiar la uși! Și a fost prima zi de rugăciuni pentru unitatea voită de Cristos, din S.R.U.C., 16 ianuarie 2021

Dragi tineri și dragi credincioși,

Noi, Jubilate și Tekmek, grupurile de tineri și studenți din Timișoara, în colaborare cu Centrul Diecezan de Tineret și Episcopia Romano-Catolică Timișoara, am compus: ITINERARUL SPIRITUAL PENTRU POSTUL MARE. Acesta își propune să fie alături de voi printr-o scurtă meditație pe baza evangheliei zilei și printr-un îndemn pentru fiecare zi. Itinerarul este disponibil în limba română (compus de grupul Jubilate) și în limba maghiară (compus de grupul Tekmek). Prețul unui astfel de itinerar este 12 lei indiferent de limbă și se poate comanda EXCLUSIV prin preotul paroh. Haideți să avem grijă de sufletul nostru, să fim uniți în rugăciune și la finele Postului să fim plini de speranță!

REVISTA DIECEZEI ROMANO-CATOLICE DE TIMIȘOARA A TEMESVÁRI RÓMAI KATOLIKUS EGYHÁZMEGYE FOLYÓIRATA ZEITSCHRIFT DER RÖMISCH-KATHOLISCHEN DIÖZESE TEMESWAR

anul XXVII Nr. 1 (318-319)

ISSN 1454-1025

Sponsor: Partener: