SPIRITUALITATE Rugăciunea în viața mea

Pr. Csaba VÁNCSA

Rugăciunea în viața mea...

Pe al câtelea loc este mântuirea printre obiectivele tale?

Trăim într-o eră în care miracolele sunt ceva atât de neobișnuite, încât poate este dificil să le vedem ca pe niște părți ale texturii zilnice a vieții. Înaintea noastră se află noi forme de colaborare și interacțiune ale căror contururi începem, poate, să le distingem în faptul că smartphone-urile ne răpesc foarte mult timp și ne fac să ne trăim viața într-un „cloud“ de date. Am uitat total de Divinitate, am uitat că mai există și altceva în afară de internet, tabletă, smartphone și cloud. Acestea, nu e sigur că ne vor rezolva toate problemele, dar Dumnezeu

e acolo să te asculte, să te ajute – însă noi nu avem antenele gadget-urilor orientate spre Dumnezeu. Omul, fiind una dintre creaturile lui Dumnezeu, și ar trebui să aibă în fiecare o conexiune, o „sesiune“ profundă cu bunul său Creator. Ar trebui să ne gândim că degeaba avem aparatele cele mai performante și cea mai bună tehnologie, căci fără ajutorul lui Dumnezeu suntem pierduți. Să privim doar această pandemie care de un an de zile ne ține închiși, izolați sau semi-izolați... doar că încă nu am realizat că trebuie să invocăm ajutorul lui Dumnezeu, că trebuie să ne reîntoarcem la EL.

Pentru început, fiecare dintre noi are nevoie de o convertire adevărată. Toate rugăciunile și toate relațiile cu Dumnezeu pornesc de la un angajament pe care vreau să-l parcurg în calea lui Dumnezeu. Apostolul Paul spune în Romani 12, 2: „Nu vă conformați lumii acesteia, ci schimbați-vă prin înnoirea minții, ca să discerneți care este voința lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit!“ A te converti înseamnă a te schimba fundamental, a-ți transforma modul de a gândi. În această atitudine foarte diferită, altfel mă apropii de Dumnezeu, altfel văd viața mea și voi avea chiar o atitudine foarte diferită față de păcat. Pocăința înseamnă că sunt serios angajat să-mi construiesc, chiar de la zero, relația mea personală cu Dumnezeu. Al doilea punct: decide-te foarte serios că te vei ruga. Este valabil și pentru rugăciune principiul că este nevoie de repetare pentru a te perfecționa. Teoretic se poate stăpâni arta alpinismului, dar până în prezent ai petrecut ore întregi practicând doar cântarea la vioară, cântarea la chitară și scufundările - orice - până nu pui acel lucru în practică, nu îl poți învăța. Același lucru este valabil și pentru rugăciune. Sfântul Paul în prima sa scrisoare către Tesaloniceni (5, 17) spune că ar trebui să ne rugăm fără încetare. În viața de creștin, rugăciunea este practic un stil de viață. Este partea cea mai importantă a vieții noastre. De fapt, fiecare minut trebuie să-l trăim în prezența lui Dumnezeu, inimile noastre trebuie să fie întotdeauna cu Dumnezeu. Rugăciunea neîncetată înseamnă că nu veți uita niciodată cine este Domnul vieții voastre și veți vorbi cu El din nou si din nou și veți auzi glasul Lui, în dialogul cu El; îl veți întâlni în fiecare minut al vieții voastre. Aceasta presupune să decid în loc de „dar ar fi bine“, „ar trebui“ și „vreau“: vreau să o fac. Chiar și dietele tind să înceapă întotdeauna mâine... însă trebuie să trecem peste acest mâine. Trebuie să începem azi, trebuie să decidem azi pentru a reînnoi viața noastră de rugăciune! STOP, FINISH, azi este momentul de a spune acel DA, azi este ziua în care putem să ne angajăm să ne rugăm, acum trebuie să ne decidem dacă dorim să ne rugăm mai mult și mai bine. Al treilea punct: cea mai profundă dorință a omului creștin este mântuirea. Acest lucru este foarte important. Când te uiți la ce dorințe și obiective sunt în viața ta personală, întreabăte pe ce loc este mântuirea ta?

Am citit de curând într-un articol, că la o biserică s-a organizat o seară în care credincioșii puteau adresa întrebări directe preoților. La un moment dat li s-a adresat preoților întrebarea: care este țelul lor, care este scopul lor în această viață? Fiecare preot a spus ce planuri au în parohia unde se află, împreună cu credincioșii, dar unul dintre ei a răspuns simplu și sincer: să mă mântuiesc! Gata! Toată lumea a amuțit, deoarece fiecare era ocupat cu te miri ce, dar nu s-au gândit la ce este cu adevărat important. A treia, cea mai importantă idee de bază și atitudine a vieții spirituale este de a face

mântuirea mai importantă pentru tine

decât orice altceva. Să fie aceasta pe locul întâi pe lista lucrurilor importante. Obișnuiam să împingem asta înapoi de multe ori, că da, da, mântuirea este importantă, dar înainte de asta mai sunt multe lucruri... dacă scopul tău în viață nu este mântuirea, dacă nu este cea mai importantă în viața ta, atunci ești departe de drumul cel bun, de drumul ce te va salva. Al patrulea punct: perseverența, adică angajamentul. Isus ne spune: „Cel ce perseverează este mântuit“ (Mt 10, 22). În lumea de astăzi este puțin mai greu pentru noi să perseverăm, ne este mai greu să ne angajăm pe termen lung, renunțăm rapid la luptă, mai ales atunci când ne confruntăm cu dificultăți, mai ales atunci când trebuie să purtăm cruci sau să ajungem într-o situație în care brusc nu știm soluția la prima vedere. Isus ne cheamă să nu renunțăm, să mergem mereu mai departe. De asemenea, este important ca viața de rugăciune să nu renunțe imediat la prima dificultate. Sportivii noștri, campionii olimpici, dacă ar fi renunțat la prima dificultate, prima lor accidentare, prima lor zi proastă sau la orice dificultate de intervenție, nu ar fi ajuns la medalia olimpică de aur. Dacă doriți cu adevărat să vă cufundați în rugăciune, nu renunțați! Apoi mergeți mai departe, nu renunțați! Și ultimul punct: ceea ce este important în această școală a rugăciunii, în atitudinea față de rugăciune, este empatia și onestitatea cu tine însuți. Este foarte important: la fiecare pregătire pentru un concurs, mai întâi să fiu sincer cu mine însumi, să știu exact unde mă aflu și să fiu realmente acolo unde sunt acum, dar să și știu unde doresc să ajung. Ce va fi dificil pentru mine? Ce va trebui să schimb? Ce ar trebui să exersez, la ce ar trebui să fiu atent, la ce să mă concentrez? Cine sunt eu? De asemenea, este foarte important ca învățarea rugăciunii și a comuniunii cu Dumnezeu să fie punctul de plecare. Unde ești acum? Este inutil să te avânți în lucruri inutile, care nu-și au rostul. Este mult mai bine dacă recunoști ce este dificil pentru tine și să începi de la aceasta. Să începi să găsești o soluție pentru punctul tău slab - începe să îți privești sincer viața ta de rugăciune. Fi sincer cu tine însuți, nu-ți ascunde nimic!

Sursa: vaticannews.ro

Un nou ”Directoriu pentru cateheză” pentru a-l vesti pe Cristos în era digitală

Joi, 25 iunie 2020 a fost prezentat presei, în Sala de Presă a Sfântului Scaun, noul Directoriu pentru cateheză. La conferința de presă, arhiepiscopul Rino Fisichella, președintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, a subliniat necesitatea unui nou Directoriu, la aproape 50 de ani după primul (1971) și la peste 20 de ani după cel de-al doilea (1997). Viteza cu care se modifică limbajul și relațiile, a remarcat prelatul, conduce la „un nou model de comunicare și de formare, care afectează inevitabil Biserica în complexul domeniu al educației“. Un document foarte așteptat pe toate continentele, care a avut nevoie de nu mai puțin de douăsprezece redactări și de peste cinci ani de lucru, pentru care papa Francisc a cerut, în momentul în

care a pus semnătura finală, „să se tragă clopotele a sărbătoare“ în semn de gratitudine pentru efortul depus.

Un Directoriu nou într-o cultură nouă

„Era necesar un nou Directoriu pentru cateheză, a spus încă de la începutul intervenției sale arhiepiscopul Fisichella, pentru că vestirea Evangheliei are nevoie de întâlnirea cu cultura oamenilor. Documentele similare precedente erau din 1971 – Directoriu catehetic general – și din 1997 – Directoriu general pentru cateheză. Între timp, cum era firesc, cultura ultimelor decenii a cunoscut schimbări radicale. Provocarea principală este constituită de noua eră digitală, care cuprinde toate Bisericile locale, ca efect al globalizării. Tehnologia apărută în ultimul deceniu a transformat comportamentul oamenilor și are incidență „mai ales în formarea identității personale și în raporturile interpersonale“. Viteza cu care se modifică limbajul, dar și relațiile umane, duce la un „nou model de comunicare și de formare, care afectează inevitabil Biserica în complexul domeniu al educației“. Cultura digitală, a mai spus arhiepiscopul Fisichella, atinge „chestiunea decisivă a adevărului și a libertății“, iar prezența diverselor expresii bisericești pe Internet, deși este foarte pozitivă, nu este sufientă. De aceea, noul Directoriu nu prezintă doar provocarea domeniului digital, „dar sugerează în același timp care parcursuri pot fi urmate astfel încât cateheza să devină o propunere care găsește un interlocutor capabil să o înțeleagă“ și să o considere adecvată propriului context de viață.

Primatul Evanghelizării - mereu actual

Vestirea Evangheliei, a spus arhiepiscopul Fisichella, „ocupă locul cel dintâi în viața Bisericii și în învățătura zilnică a papei Francisc“, care se situează în continuitate cu învățătura Sfântului Paul al VI-lea, din exortația sa apostolică post-sinodală „Evangelii nuntiandi“ (1975). Cateheza „trebuie strâns unită lucrării de evanghelizare și nu poate să facă abstracție de aceasta“ pentru că primatul „îi revine evanghelizării, nu catehezei“, înțeleasă ca învățătură dată celor care au îmbrățișat deja credința creștină. Aceasta explică de ce, în lumina exortației „Evangelii gaudium“, noul Directoriu se prezintă pentru a susține o cateheză „kerygmatică“. Inima catehezei este „vestirea persoanei lui Isus Cristos, care depășește limitele de spațiu și de timp ca să se prezinte în fața fiecărei generații drept noutatea oferită pentru a ajunge la sensul vieții. „Kerygma“, sau prima vestire, înseamnă „vestirea milostivirii Tatălui care merge în întâmpinarea celui păcătos fără a-l mai considera un exclus, ci un invitat special la ospățul mântuirii, care constă în iertarea păcatelor“.

A deveni discipoli evanghelizatori

Cu alte cuvinte, a spus în continuare msgr. Fisichella, cateheza „are scopul de face ca persoana să ajungă la cunoașterea iubirii creștine“, care îi face pe cei care au primit-o să devină, la rândul lor, „discipoli evanghelizatori“. Tematicile noului Directoriu conduc, în realitate, spre acest obiectiv, pornind de la „mistagogie“, introducerea în misterele lui Cristos, prezentată mai ales printr-o „reînnoită valorizare a semnelor liturgice ale inițierii creștine“. Vestirea credinței este, în cele din urmă, „vestirea misterului iubirii lui Dumnezeu, care se face om pentru mântuirea noastră“. Noul Directoriu invită, de asemenea, la eliberarea catehezei de „unele lațuri care îi împiedică eficacitatea“, de la „schema școlară“, potrivit căreia cateheza inițierii creștine este trăită după o paradigmă de școală, la mentalitatea pentru care „se face cateheză pentru a primi un sacrament“.

Puterea întâlnirii cu Dumnezeu, mereu prezent în viața noastră

Directoriul prezintă la încheiere cateheza „kerygmatică“ nu ca pe o teorie abstractă, ci mai degrabă ca pe un instrument care are o „puternică