ÎNDRUMARE Sărbătoarea e lux și opulență?

ÎNDRUMARE Pr. Csaba VÁNCSA

Sărbătoarea

e lux și opulență?

Gândul și atmosfera sărbătorilor sunt prezente în cuvintele fiecărei familii, indiferent de problemele cu care aceasta se confruntă. Ba, parcă chiar e un mic moment de pauză, de a privi un pic în interior, de a privi din altă perspectivă tot ceea ce te înconjoară, de a-și reaminti și de a fi împreună.

Aceste momente de sărbătoare constituie pentru orice familie un timp și un spațiu alocat acestui „a fi împreună” în tot ceea ce înseamnă pregătiri, cumpăraturi, decorări, dar mai ales în a împărtăși gânduri, sentimente, bucurii, dorințe. Dincolo de climatul strălucitor specific lor, esența sărbătorilor este emoția. Vorbim de o stare care există în fiecare și care se îmbogățește de la an la an încă din copilărie, o stare care poate fi împărtășită și cu ceilalți creând acel sentiment de uniune pe care îl simțim de Crăciun.

Ne putem pune întrebarea: cum putem privi și simți această emoție într-o societate de consum care generează la rândul ei o familie de consum? Deoarece consumismul ne bombardează deja din luna noiembrie cu fel și fel de decorațiuni, betele, globuri, bomboane, ba mai mult îți oferă Black Friday pentru a putea cumpăra cadouri(le) celor dragi. În fiecare familie, în prim plan stau listele de cumpărături, meniul

încărcat, cadouri cât mai multe și cât mai valoaroase, bradul de import, ținutele vestimentare de firmă. Ele toate ne distrag atenția de la adevărata bucurie și esență a acestei sărbători. Ni se distrage atenția într-un mod foarte „șmecher” să nu-l (mai) vedem pe Pruncușorul Divin din iesle, ci doar să cheltuim, să consumăm cât mai mult.

Și dacă am privi dincolo de acestea ce am vedea? Că există familii în care toată opulența aceasta există din plin, dar totuși nu există nici o emoție, ci doar tristețe, plictiseală, tensiune sau apatie. Căci în aceste familii, Crăciunul este așteptat de către copii pentru cadoul modern primit de la un Moș Crăciun devalorizat, pentru părinți momentul nefiind altceva decât un maraton de cumpărături. Că sunt familii în care toate acestea nu există, dar există doar resemnare, negare: „noi nu avem ce să petrecem”, „pentru noi e o zi ca oricare alta”. Multă furie și dorința de a avea ceea ce au alții, doar pentru „a avea” și ei Crăciunul...

Dar oare când au înlocuit cele ce se află în jurul nostru, ceea ce se afla în noi? Căci, de fapt bucuria este cea care ne însoțește, alături de amintirile din copilărie, legate de mirosul de cozonac făcut de bunica, de creanga de brad împodobită cu drag, de darul creat din ceea ce găseam pe lângă noi. A dărui înseamnă a transmite toate aceste amintiri copiilor, a le transmite emoția și bucuria, a le reda o stare pe care să o poarte cu ei oricând, oricum și oriunde ar fi.

Familia este cea care dă viață sărbătorilor prin felul în care le trăiește, prin felul în care le împărtășește, prin copiii care învață să dăruiască primind în primul rând dragoste. Îmi aduc aminte, copil fiind, cum se strângea familia în ziua de Crăciun, cu mic cu mare, lua masa împreună, după care noi copii mergeam și ne jucam, iar părinții, nașii, mătușa, bunicii, stăteau și discutau. Era o atmosferă foarte plăcută! Dar după ce această societate a implementat în toată lumea acea „răceală față de celălalt” și noi, copii de atunci, am crescut și am plecat de acasă, azi nu se mai ține acest obicei. Mi-e dor de acele vremuri!

Să nu lăsăm ca luminile, cadourile valoroase să ne distragă atenția de la esența sărbătorii, pentru că Isus Cristos a venit pentru noi să ne mântuiască, iar exemplul Sfintei Familii să domnească în fiecare familie, să învățăm copii că nu lucrurile mari și sclipitoare te fac fericit, ci doar cele care sunt dăruite din inimă cu drag.