Ar trebui creștinii să sărbătorească Crăciunul de Charles Halff by Harul Suveran

Titlu original: Should Christians Celebrate Christmas? De Charles Halff Traducător: Aurel Miclea Jr. Editor: Raul Enyedi Ediția a IV-a Bocșa, 2015

Ar trebui creştinii să sărbătorească Crăciunul? Până acum aproape 30 de ani, obişnuiam să sărbătoresc Crăciunul la fel de mult, sau chiar mai mult decât oricare dintre „neamuri”. Poate gândiţi că e ciudat, din moment ce am fost născut şi crescut într-o familie de evrei. Dar familia mea a avut în fiecare an, întotdeauna, un pom de Crăciun, pentru că lucrul acesta era foarte popular. Noi aveam ornamente, vâsc1, cununi de Advent2, cadouri şi toate celelalte lucruri care ţin de sărbătorirea Crăciunului. Vedeţi dumneavoastră, poporul evreu sărbătoreşte astăzi Crăciunul nu din cauza naşterii lui Cristos, ci pentru că este o tradiţie populară şi parte a culturii zilelor noastre. Crăciunul este la fel de american precum plăcintele cu mere și hamburgerii3. Şi eu am sărbătorit Crăciunul timp de aproape 22 de ani din viaţă, şi aceasta până când Dumnezeu mi-a deschis ochii să văd falsitatea acestei sărbători păgâne.

Vâscul, simbol druidic al fertilității, este astăzi folosit ca ornament care simbolizează dragostea, în perioada Crăciunului îndrăgostiții sărutându-se sub vâsc. N. ed. 2

Cununa de Advent este o coroană din ramuri de brad cu 4 (uneori 5) lumânări care simbolizează în protestantism cele 4 săptămâni de post dinaintea Crăciunului. Se aprinde câte o lumânare din cunună în fiecare duminică dinaintea Crăciunului, aprinderea tuturor însemnând sosirea sărbătorii. N. ed. 3

Crăciunul este totodată la fel de românesc precum sarmalele și cozonacul, am putea spune, în spiritul autorului. N. ed.

Eu nu sărbătoresc Crăciunul acum, şi asta nu pentru că sunt evreu, nu acesta este motivul. Lăsaţi-mă să vă spun adevăratul motiv pentru care eu nu mai celebrez această sărbătoare păgână.

Crăciunul nu este doctrină biblică În primul rând, Crăciunul nu este doctrină biblică. Dacă binecuvântatul nostru Domn ar fi vrut ca noi să sărbătorim naşterea Sa, atunci El ne-ar fi spus când şi cum să o sărbătorim. Dar Cristos nu a spus niciodată, nimănui să Îi serbeze naşterea. Ba mai mult, noi ştim din Biblie şi din istoria Bisericii că apostolii şi biserica primară niciodată nu au sărbătorit naşterea lui Cristos. De fapt, sunt doar două relatări despre serbarea zilei de naştere în Biblie, iar ambele sunt legate de câte o crimă. Biblia ne spune în Geneza, 40:22 că în timpul uneia din marile petreceri date de Faraon cu ocazia zilei sale de naştere, el îl omoară pe mai marele pitarilor. Cealaltă relatare a Scripturii despre sărbătorirea unei zile de naştere este cu privire la Irod, care l-a omorât pe Ioan Botezătorul. Eu personal cred că Dumnezeu a prezentat intenţionat aceste două celebrări ale unor zile de naştere pentru a ne avertiza şi a ne învăţa, arătându-ne că El nu găseşte nici o plăcere în celebrarea zilei de naştere şi a altor aniversări. Biblia este revelaţia completă şi finală a lui Dumnezeu către om, ea ne spune nouă tot ceea ce avem nevoie să ştim

pentru viaţa noastră spirituală (II Timotei, 3:164). Noi nu trebuie să mergem în afara Bibliei pentru nimic. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cum să ne închinăm, în ce fel să dăruim bani pentru a susţine lucrarea Domnului, cum să-i evanghelizăm pe cei pierduţi, cum să luăm Cina Domnului şi orice altceva ce ţine de viaţa creştină. Dar niciodată în Biblie Dumnezeu nu ne spune să sărbătorim Crăciunul! Ne este spus să ne aducem aminte de moartea Domnului, dar nicăieri nu ni se spune să sărbătorim naşterea Sa. Poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie poporul Bibliei. Noi ar trebui să trăim în învăţătura sfântului Cuvânt al lui Dumnezeu. Deoarece Crăciunul nu este niciodată menţionat în Biblie, acesta este un motiv suficient pentru a nu avea nimic de-a face cu el. Dar aceasta nu este totul.

Cristos nu s-a născut pe 25 decembrie Al doilea motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul este acesta: Cristos nu S-a născut pe 25 decembrie. Observaţi: „Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece, şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor… După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: ,Haidem să mergem până la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut de cunoscut Domnul.’”

Evanghelia după Luca, 2:7, 8, 15 4

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire…”

Nu scăpaţi această idee: Păstorii „STĂTEAU AFARĂ ÎN CÂMP” şi aveau grijă de turma lor în noaptea în care Domnul Isus S-a născut. În vreme ce păstorii vegheau oile, mesajul despre naşterea lui Isus a ajuns la ei. Este un fapt bine cunoscut că luna decembrie cade în mijlocul sezonului ploios în Palestina, iar oile sunt ţinute în staul în această perioadă a anului. Întotdeauna păstorii îşi ţineau turmele în ţarcuri din octombrie până în aprilie. Ei îşi aduceau oile de la munte şi de la câmpie nu mai târziu de 15 octombrie, pentru a le proteja de sezonul rece şi ploios care începe din această dată. Astfel, naşterea lui Cristos nu a putut avea loc la sfârşitul lui decembrie. Luca, 2:1, 3 ne spune că în vremea naşterii Domnului Isus a fost dat un decret „…să se înscrie toată lumea… Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.” Acest recensământ nu putea avea loc pe timpul iernii. Cezar Augustus, împăratul Romei, cu certitudine nu ar fi chemat populaţia la aşa ceva în mijlocul iernii. Călătoriile în această perioadă a anului erau extrem de dificile, aşa că ar fi fost imposibil pentru toţi să împlinească decretul care le-a fost dat atunci. Domnul Însuşi depune mărturie în legătură cu greutățile unei călătorii pe timpul iernii. El le spune oamenilor să se roage ca fuga lor de la sfârşit să nu fie iarna (Matei, 24:205). Nimeni nu ştie cu exactitate ziua în care S-a născut Isus, dar după toate probabilităţile, El S-a născut în prima jumătate a lunii octombrie. Noi putem fi aproape siguri de aceasta pentru că lucrarea Sa pe pământ a durat trei ani şi 5

„Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.”

jumătate, iar El a fost crucificat în ziua a paisprezecea a lunii Nisan, care corespunde cu luna aprilie în zilele noastre (Ioan, 19:31 şi Levitic, 23:56). Dacă ne întoarcem înapoi trei ani şi jumătate în momentul în care Isus avea 30 de ani – atunci când El Şi-a început lucrarea Sa publică – ajungem la luna octombrie. Aceasta a fost probabil luna în care binecuvântatul nostru Domn a venit pe lume. Oricum, să ne amintim că nu data în care S-a născut Isus este importantă. Lucrul cu adevărat important este că El S-a născut şi apoi a murit pentru păcatele noastre. Noi nu ne închinăm unui copil neajutorat culcat într-o iesle, ci noi ne închinăm lui Cristos cel înviat şi glorificat care are toată puterea în cer şi pe pământ (Matei, 28:187).

Originea Crăciunului Unde crezi tu că îşi are originea Crăciunul? Cu siguranţă că nu în Dumnezeu! Crăciunul a început cu cei ce se închinau soarelui, încă din timpul lui Nimrod, omul care a supravegheat construirea turnului Babel. Acesta este un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul.

„De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.” - Ioan, 19:31 „În luna întâi, în a paisprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului.” - Levitic, 23:5 7

„Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: ,Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.’”

Cu mii de ani înainte de naşterea lui Isus, păgânii din toate ţările sărbătoreau pe 25 decembrie ziua de naştere a unui zeu numit zeul soare. Semiramis, văduva lui Nimrod, a fost mama sa. Ea pretindea că este împărăteasa cerului. Ea a avut un fiu care se presupune că s-a născut pe 25 decembrie; numele său era Tamuz. Potrivit tuturor religiilor păgâne din acel timp, Tamuz a avut parte de o naştere miraculoasă; de-a lungul secolelor, ea a fost celebrată cu petreceri, sărbători sălbatice şi orgii de beţie. Sărbătoarea păgână a zilei de naştere a lui Tamuz se desfăşura chiar după exemplul pe care el l-a dat. El a fost cel mai mare iubitor de femei, de băuturi tari, de glume murdare, şi de alte distracţii senzuale. Se spune că el iubea pe toată lumea şi toată lumea îl iubea pe el. Iar 25 decembrie era ziua când toate religiile păgâne sărbătoreau ziua de naştere a lui Tamuz, zeul soare. Toate aceste lucruri sunt expuse clar în marea operă a lui Alexander Hislop, The Two Babylons8. Orice enciclopedie serioasă va dovedi aceste lucruri. Unii vor spune: „Ce putem face dacă ne-am născut într-o lume păgână? Ce putem face dacă am fost îndoctrinaţi şi am crescut cu obiceiuri şi doctrine păgâne?” O, da, putem face ceva! Cristos a spus: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi9.” Deci, există doar un singur lucru drept pe care tu trebuie să îl faci cu privire la aceste obiceiuri păgâne, şi anume, să le respingi şi să nu ai nimic de a face cu ele. Naşterea lui Cristos dintr-o fecioară este un 8

Cartea a fost tradusă în limba română sub titlul De la Babilon la Roma, Editura Gratia Dei, Cluj Napoca, 2015. N. ed. 9

Ioan, 8:32

eveniment binecuvântat, dar sărbătorirea Crăciunului este un lucru rău şi păgân. Este simplu de văzut că Crăciunul este o sărbătoare păgână care a apărut în păgânul Babilon, nu-i aşa? Fie ca noi, credincioşii născuţi din nou, să nu avem nimic de-a face cu aceasta.

Crăciunul – o sărbătoare catolică Un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul este acesta: Crăciunul este o sărbătoare catolică. De ce ar trebui eu să fur Crăciunul de la catolici? Ei îl au de la păgâni, iar eu îi las bucuros să îl păstreze. Remarcaţi ce a avut de spus Enciclopedia Americana despre Crăciun şi catolicism: „Crăciunul, potrivit mai multor surse, nu a fost sărbătorit în primele secole ale bisericii creştine, deoarece creştinii obişnuiau să sărbătorească moartea unei persoane remarcabile, mai degrabă decât naşterea sa. O sărbătoare a fost stabilită în memoria Salvatorului în secolul al IV-lea. În secolul al V-lea, Biserica Romano-Catolică a ordonat să fie sărbătorită pentru totdeauna în ziua vechii sărbători romane date în cinstea naşterii lui Sol. Coronița, vâscul, bușteanul aprins în Ajun, colindul sunt din vremuri pre-creștine. Originea pomului de Crăciun poate fi urmărită până la romani. Din Germania a pătruns în Marea Britanie.”

Enciclopedia Britannica spune următoarele despre Crăciun: „Crăciunul nu a fost printre primele sărbători ale Bisericii.” '7

Crăciunul, daţi-mi voie să mă repet, este o sărbătoare romano-catolică. Noi o avem de la catolici, iar ei o au de la păgâni. Pe 25 decembrie, păgânii din Imperiul Roman sărbătoreau naşterea zeului soare. După ce împăratul roman Constantin a câştigat bătălia de la podul Milvian, el i-a obligat pe păgânii din imperiu să se boteze în biserica creştină. Astfel, toţi aceşti păgâni botezaţi i-au depăşit cu mult la număr pe adevăraţii creştini. Deoarece biserica se închina Domnului Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, când 25 decembrie se apropia şi păgânii voiau să se închine lui Tamuz, zeul soare, Constantin a ştiut că trebuie să facă ceva. El a vrut ca biserica să combine închinarea la Tamuz cu naşterea lui Cristos, aşa că a fost instituită o mesă specială, ca să fie toată lumea fericită. Toată această închinare păgână a fost adusă în biserica creştină şi a fost numită „mesa lui Cristos”10.

Lumea şi Crăciunul Aceasta îmi oferă următorul motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul. Acesta este din lume, iar nouă ne este poruncit: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el” (I Ioan, 2:15). 10

„Christes-masse”, de unde vine denumirea engleză a Crăciunului, Christmas. Autorul, în context american, continuă: „De fiecare dată când spunem ,Merry Christmas’ [Crăciun fericit], noi de fapt amestecăm sfântul nume al lui Cristos cu păgânismul. Așa ceva nu e bine. Dumnezeu spune în Ezechiel, 20:39: ,Dar nuMi mai profanați Numele Meu cel sfânt cu darurile voastre și cu idolii voștri!’” [traducerea folosită de autor]. N. ed.

Simplul fapt că lumea, care îl urăşte pe Cristos şi sângele Său care răscumpără din păcat, face mai multă zarvă în jurul Crăciunului decât în jurul oricărei altei sărbători, îmi dovedeşte mie că sărbătoarea Crăciunului nu este de la Dumnezeu. Dacă 25 decembrie este într-adevăr ziua de naştere a binecuvântatului Fiu al lui Dumnezeu, lumea nu ar avea nimic de-a face cu aceasta. Mai mult decât atât, nici nu trebuie să fi creştin pentru a sărbători Crăciunul. Chiar şi în ţările necreştine, atee, oamenii sărbătoresc Crăciunul. Oameni din toată lumea, dintre care marea majoritate nu au nici măcar idee despre Biblie sau despre Isus Cristos, sunt captivaţi de sărbătoarea Crăciunului. A lua lumii Crăciunul ar fi mai greu decât a lua o bomboană de la un copil. În Luca, 16:15 Cristos face o remarcabilă afirmaţie: „...pentru că ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.” Deci, Domnul spune că tot ce înalţă oamenii este urât înaintea lui Dumnezeu. Nu consideră oare oamenii Crăciunul mai presus decât orice altceva? Oare nu ne spune aceasta căci Crăciunul nu este de la Dumnezeu? Să spunem lucrurilor pe nume, lumea este căsătorită cu idolul Crăciunului. De fapt, mai mulţi oameni se îmbată la Crăciun decât în oricare altă perioadă a anului. Sunt mai multe petreceri mari şi mai multe cheltuieli egoiste decât în orice alt anotimp. Nu dovedeşte acest lucru că Crăciunul nu este din Dumnezeu? Lumea iubeşte Crăciunul, dar Îl urăşte pe Cristos.

Tradiţie nescripturală Un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul este fiindcă acesta e plin cu tradiţii nescripturale. Schimbul de cadouri, pomul de Crăciun, cântatul de colinzi şi Moş Crăciun, toate acestea au origini păgâne. Acestea au pătruns în biserică în timpul secolului al IV-lea sau ulterior. Sunt multe tradiţii nescripturale care au denaturat istoria naşterii minunatului nostru Salvator. De exemplu, mulţi oameni cred că magii din Răsărit şi păstorii au fost împreună la Betleem în timpul în care Domnul s-a născut. Dar nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Păstorii au venit la Betleem să-L vadă pe Isus la naşterea Sa. Magii au venit în Nazaret să Îl vadă pe Isus, când El avea aproape doi ani (Matei, 2:1611). Mai mult, Biblia nu ne spune nimic despre trei magi, nici că aceşti trei magi ar fi fost regi. De fapt Biblia nu ne dă nici un număr ci spune pur şi simplu că erau nişte magi. Poate cea mai rea parte a Crăciunului este că mii de părinţi îşi vor învăţa copii minciuna cu Moş Crăciun. Copiilor li se spune că Moş Crăciun locuieşte la Polul Nord şi, o dată pe an, în fiecare an, el îşi umple sania cu jucării pentru băieţii şi fetiţele care au fost cuminţi de-a lungul întregului an. Dacă ei au fost buni, el îi va recompensa 11

„Atunci, Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.” Observați, de asemenea, în Matei, 2:11 faptul că magii au intrat în casă, nu în staul. N. ed.

'10

dându-le jucării în ajunul Crăciunului; iar dacă au fost răi, el nu va trece pe la ei. Nu e de mirare că de multe ori când copii cresc şi învaţă adevărul, ei se întreabă dacă nu cumva şi Cristos este tot un mit. Biblia spune în Coloseni, 3:9, „Nu vă minţiţi unii pe alţii...” La fel ne este poruncit în Efeseni, 4:25, „De aceea, lăsaţi-vă de minciună: ,Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul...’” Acum, eu ştiu că unele mame iubitoare vor spune: „Nu credeţi că ar trebui să dăruim copiilor noştri momente plăcute? Ei oricum nu înţeleg tot păgânismul din spatele Crăciunului.” Dar, dă-mi voie să te întreb, mamă: Este oare necesar să târâm numele binecuvântatului nostru Domn spre cel mai de jos nivel al satisfacerii şi beţiei firii pentru a oferi copiilor nişte momente plăcute? De o mie de ori, nu! Haideţi să-i învăţăm pe copiii noştri adevărul despre Crăciun. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că ar trebui să ne creştem copiii în mustrarea şi învăţătura Domnului (Efeseni, 6:412). De ce ar trebui noi să dezonorăm numele lui Cristos într-un asemenea mod, sub pretextul oferirii unor clipe plăcute copiilor noştri? Mai sunt 364 de alte zile pe durata unui an în care noi am putea face cadouri copiilor noştri.

Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.

'11

Petreceri şi schimburi de cadouri Fără îndoială, cea mai importantă parte a Crăciunului este pentru cei mai mulţi oameni cumpăratul şi schimbul de cadouri. Eu nu sărbătoresc Crăciunul pentru că schimbul cadourilor nu are nimic de-a face cu naşterea lui Cristos. Probabil unii dintre voi se întreabă: „Dar magii nu au oferit daruri lui Isus?” Ba da, ei cu siguranţă au făcut acest lucru, dar ei nu şi-au dat daruri unul altuia. Iar darurile lor nu au fost daruri pentru ziua naşterii, pentru că magii nu au venit să-L vadă pe Isus decât când El avea aproape doi ani (Matei, 2:16). Păstorii au venit şi L-au vizitat pe Isus la naşterea Sa, dar magii au venit să-L vadă cu aproape doi ani mai târziu. Aţi ştiut că obiceiul de a da cadouri unui rege era un obicei comun în Orientul Îndepărtat? Acesta este motivul pentru care magii I-au adus daruri lui Isus – pentru că El s-a născut ca să fie Regele Iudeilor. Dar acelea nu erau daruri pentru ziua de naştere. Aşa că nu există nici o legătură între Crăciun şi naşterea lui Cristos, în această privinţă. Un ultim cuvânt înainte de a părăsi acest subiect al schimbului de cadouri. Permiteţi-mi să vă arăt căci chiar şi aceasta este o parte a programului anticristic a lui Satan. Cea mai mare celebrare a Crăciunului va avea loc în teribilele zile ale necazului cel mare. În timpul domniei lui Anticrist, tot iadul va fi dezlegat. Cei doi martori ai lui Dumnezeu pe care El Îi va trimite la oamenii de pe pământ vor fi omorâţi după ce El Îşi va încheia lucrarea cu ei. Puteţi ghici cine îi va omorî? Anticristul va fi cel care va face acest lucru. Ascultaţi Cuvântul Domnului: „Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, '12

fiara care se ridică din Adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî” (Apocalipsa 11:7). Sub domnia lui Anticrist va avea loc ultima şi cea mai mare sărbătoare a Crăciunului. Ca şi rezultat al morţii celor doi profeţi ai lui Dumnezeu, lumea va fi aşa de încântată şi veselă încât ei îşi vor da daruri unul altuia. Auziţi ce spune Biblia: „Şi oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate, şi vor privi trupurile lor moarte, şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt. Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pământului.”

Apocalipsa, 11:9, 10 De ce dovadă în plus mai avem nevoie pentru a realiza că Crăciunul nu este de la Dumnezeu? Cu adevărat, poporul Domnului nu ar trebui să celebreze Crăciunul. El este antiDumnezeu, anti-Cristos, satanic şi nescriptural. Chemarea lui Dumnezeu este „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat...” (II Corinteni, 6:17). Dumnezeu porunceşte poporului Său: „... şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le” (Efeseni, 5:11).

'13

Crăciunul condamnat de puritani Istoria păgână a Crăciunului a fost bine cunoscută de-a lungul veacurilor. De fapt, odată, sărbătorirea acestui obicei păgân a fost interzisă prin lege în Anglia. În 1644 Parlamentul a declarat Crăciunul ca fiind ilegal şi în consecinţă a fost abolit. Puritanii englezi priveau sărbătoarea Crăciunului ca fiind lucrarea Satanei. Odată, în istoria timpurie a Americii, sărbătorirea Crăciunului a fost scoasă în afara legii. Legea a fost adoptată de curtea supremă a coloniei Massachusetts în anul 1650, lege care hotăra ca toţi cei ce sărbătoreau Crăciunul să fie pedepsiţi. În această lege se spunea: „Cine vreodată va fi găsit sărbătorind vreo astfel de zi precum Crăciunul, sau sub orice altă formă... va fi supus unei amenzi de 5 şilingi.” Preambulul legii explică scopul ei, acela de „a preveni dezordinile... [provenite din] celebrarea unor astfel de sărbători ţinute în mod superstiţios în alte ţări, spre marea dezonorare a lui Dumnezeu, şi ofensă adusă altora.” După ce pelerinii de pe vasul Mayflower au debarcat în 1620, în primul 25 decembrie ei au muncit şi au tăiat copaci, „...pentru a evita orice frivolitate în ziua uneori numită Crăciun.” Împotrivirea faţă de sărbătorirea Crăciunului a continuat şi imediat după a doua jumătate a secolului XIX. Un articol din ediţia 26 decembrie 1885 a ziarului The New York Daily Times afirma: „Bisericile prezbiterienilor, baptiştilor şi metodiştilor nu au fost deschise pe 25 decembrie, exceptând câteva şcoli misionare, care au sărbătorit. Ei nu acceptă această zi ca fiind una sfântă, dar bisericile anglicane, catolice precum şi cele

'14

germane au fost toate deschise. În interior, ele au fost împodobite cu brazi.”

Puritanii au ştiut adevărul despre Crăciun şi l-au privit ca pe o sărbătoare păgână. Ar fi bine dacă toţi credincioşii ar urma exemplul lor.

Dar pomul de Crăciun? Un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul este acela că Biblia condamnă pomul de Crăciun. Observaţi: „Aşa vorbeşte Domnul: ,Nu învăţaţi calea Neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerurilor, pentru că Neamurile se tem de ele. Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Ei taie un lemn din pădure, mâinile meşterilor îl lucrează cu securea; îl împodobesc cu argint şi cu aur, îl întăresc cu cuie şi cu ciocane, ca să nu se clatine ... Toţi laolaltă sunt proşti şi fără minte; ştiinţa idolilor nu este decât deşertăciune, e lemn!’”

Ieremia, 10:2-4, 813 Aici avem o descriere perfectă a pomului de Crăciun, numit de Dumnezeu „calea naţiunilor”14. Nouă ne este poruncit să nu învăţăm această cale şi nici să nu mergem pe ea! Pomul de Crăciun este de asemenea prezentat în acest pasaj ca fiind un idol. Versetul 5 ne spune că aceşti pomi nu pot vorbi, nu pot umbla, ci trebuie să fie transportaţi. Unii 13

Traducerea Trinitarian Bible Society, Londra, 2002

În acest pasaj este descris modul în care oamenii își făceau idoli sculptați din lemn, autorul aplicând pasajul în sens figurat pregătirii și ornării pomului de Crăciun. N. ed.

'15

'16

oameni interpretează greşit aceasta, astfel încât ei ajung la concluzia că nu este nimic rău în a avea un pom de Crăciun; dar în nici un caz Scriptura nu încearcă să ne spună aşa ceva. Mai degrabă, profetul Ieremia ne spune că aceasta este deşertăciune şi prostie, el spune: „Nu învăţaţi calea naţiunilor...” Unii oameni ar sta treji toată noaptea pentru a lucra la un pom bătrân şi mort. Ei îl cioplesc, apoi pentru puţină vreme stau şi admiră lucrarea mâinilor lor. Mulţi dintre ei vor sta treji toată noaptea şi se vor uita la acest bătrân pom de Crăciun. Eu sper că unii dintre voi, predicatorilor, vă veți trezi în mijlocul nopţii şi veți arunca acest pom afară din casele voastre şi afară din adunarea voastră, direct în capul lui Satan. Îmi dau seama că unii dintre voi vor scrâşni din dinţi şi mă vor numi „îngust”. Bine, puteţi să mă numiţi cum doriţi, dar eu doar vă dau Cuvântul lui Dumnezeu. Ştiaţi că „copacul verde” este menţionat de 14 ori în Biblie, şi de fiecare dată este asociat idolatriei? Nu există nici un loc în Biblie unde Dumnezeu să vorbească de bine folosirea unui „copac verde” în legătură cu adevărata închinare. Poate te întrebi de ce oamenii au un pom de Crăciun pe tot parcursul sărbătorii. Poţi căuta în Biblie mult şi bine, dar nu vei găsi acolo nici un motiv pentru aşa ceva. Prima împodobire a unui „copac verde” a fost făcută de păgânii greci în închinarea lor la zeul Adonis, care după ce a fost ucis, chipurile, ar fi fost adus înapoi la viaţă de şarpele lui Asclepios. La fiecare Crăciun o mulţime de oameni fac rost de un brad şi îl vor împodobi cu sclipici, lumini şi beteală, '17

nerealizând că ei de fapt urmează tradiţia păgână în onoarea unor dumnezei falşi. Fără îndoială că există mulţi creştini sinceri care cred că Îl onorează pe Cristos având pom de Crăciun, pe când în realitate Îl dezonorează, implicându-se într-o sărbătoare păgână pe care Dumnezeu o urăşte. În vreme ce citeşti aceste rânduri, poate vei spune: „Am pomul meu de Crăciun, dar eu nu mă închin lui, aşa că, în consecinţă, nu văd nimic rău în a-l avea.” Lasă-mă să-ţi amintesc că oricum nu tu determini ce este corect şi ce e greşit. Dumnezeu este cel ce hotărăşte ce e corect şi ce e greşit. Dacă pomul de Crăciun nu este un idol pentru tine, de ce te împotriveşti aşa când trebuie să renunţi la el? Ce faci tu acolo jos, în genunchi, când pui cadourile sub el?

Sărbătorirea zilelor este interzisă În sfârşit, eu nu sărbătoresc Crăciunul pentru că, în har, Cuvântul lui Dumnezeu îmi interzice celebrarea oricărui fel de zile de sărbătoare. Ascultaţi: „Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi” (Galateni, 4:10,11). Aş vrea să reaccentuez: eu nu ştiu nici un singur lucru legat de Crăciun care să fie biblic. Tu trebuie să mergi în afara Bibliei pentru a învăţa despre pomul de Crăciun, Moş Crăciun, cununa de Advent, vâscul, butucul de Crăciun şi toate celelalte lucruri care sunt în sărbătoarea Crăciunului. Haideţi să fim cinstiţi înaintea lui Dumnezeu şi să admitem că aceasta este o sărbătoare păgână şi o înşelătorie a diavolului. '18

Oricine care gândeşte cât de puţin ar trebui să fie capabil să vadă că Crăciunul nu este bun decât pentru un lucru – să aducă bani magazinelor şi oamenilor de afaceri. Crăciunul nu este în Biblie. Sărbătorirea zilelor este un semn de slăbiciune, de pruncie şi lipsă de creştere spirituală. Pentru membrii trupului lui Cristos nu există zile sfinte şi speciale. Domnul vrea ca noi să Îl slujim pe El în toate cele 365 de zile ale anului. Noi nu ne închinăm unui Cristos mort, şi nici unui copil neajutorat culcat într-o iesle, ci noi ne închinăm Cristosului real, viu, care trăieşte pe tot parcursul anului. Câteodată unii oameni bine intenţionaţi vor face următoarea afirmaţie: „Haideţi să-L aducem pe Cristos înapoi în Crăciun!” Asta sună foarte bine la suprafaţă, dar, dragii mei, cum putem noi să-L aducem înapoi pe Cristos în ceva în care El nu a fost niciodată? Charles Haddon Spurgeon, faimosul predicator englez al secolului XIX, spunea: „Noi nu avem superstiţii cu privire la timpuri şi vremuri. Bineînţeles, noi nu credem în actuala sărbătoare bisericească numit Crăciun... noi nu găsim nici un cuvânt scriptural pentru sărbătorirea vreunei zile, ca zi de naştere a Mântuitorului; aşa că, în consecinţă, această sărbătoare este o superstiţie, pentru că nu are autoritate divină... probabil că ,zilele sfinte’ au fost aranjate astfel încât să se potrivească cu sărbătorile păgâne... ce absurd să gândeşti că am putea să celebrăm în spiritul lumii, împreună cu clovnul Jack Frost15, cu un Moş Crăciun înşelător şi lumesc,

„Tatăl iernii” în mitologia nordică și anglo-saxonă, cel care aduce iarna și zăpada. În unele mituri apare ca ajutor al lui Moș Crăciun. N. ed.

'19

împreună cu un program de adevăr sacru amestecat cu distracţie, înşelătorie şi ficţiune.”16

În timp ce lumea sărbătoreşte Crăciunul, cu schimbul lui de cadouri şi petreceri sălbatice, care ar trebui să fie atitudinea noastră? Cuvântul lui Dumnezeu ne spune limpede că noi nu ar trebui să avem nimic de-a face cu această sărbătoare păgână. Să nu asociem naşterea sfântului Fiu al Lui Dumnezeu cu tradiţiile păgâne ale oamenilor. Să ne supunem poruncii lui Dumnezeu „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei…” (II Corinteni, 6:17).

Metropolitan Pulpit Series, Pilgrim Publications, Pasadena, Texas, 1871, p. 1026

'20

Cine suntem? Noi suntem descendenţii primei adunări pe care Domnul Isus Cristos a zidit-o în timpul lucrării Sale pământeşti. Înaintaşii noştri au existat în toate veacurile printre montanişti, novaţieni, donatişti, paulicieni sau waldenzi, fiind cunoscuţi în general sub numele de anabaptişti. Noi insistăm asupra doctrinei şi practicii biblice, credem în independenţa fiecărei adunări baptiste nou testamentare şi în separarea acesteia faţă de stat şi de orice organizaţie religioasă omenească (cum ar fi denominaţiunile, comunităţile, uniunile de biserici, etc).

Pentru lista publicaţiilor gratuite şi informaţii suplimentare contactaţi-ne la următoarea adresă:

Fundaţia Mantachie O voce baptistă în România str. Izvor nr. 3 Bocşa, Caraş-Severin 325300 România sau

e-mail: raule@xnet.ro tel. 0721 262 013 www.abaptistvoice.com

EXEMPLAR GRATUIT