Murind înșelat de Milburn Cockrell

Murind înșelat

Milburn Cockrell

Titlu original: Dying Deceived de Milburn Cockrell Traducător: Aurel Miclea jr.

Editor: Raul Enyedi Grafică copertă: Aurel Miclea jr.

Ediția a IV-a Bocșa, 2015

Murind înşelat Mulţi oameni se ţin de obiceiurile lor rele până când Satan îi târăşte în mormânt. „Nu orişicine-Mi zice: ,Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ,Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci le voi spune curat: ,Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege’” (Evanghelia după Matei, 7:21-23).

În versetele dinaintea acestui text, Cristos ne avertizează cu privire la profeţii falşi (Matei, 7:15-20). Există o legătură între textul meu şi versetele precedente. Un profet fals spune minciuni pretinzând că spune adevărul. El predică mântuirea prin faptele bune, prin botezul cu apă, prin membralitatea într-o biserică, prin semnarea unui cartonaş după luarea unei decizii, prin stăruinţa în rugăciunile pline de sentiment. Aceşti falşi profeţi sunt urmaţi de milioane de oameni, spre ruina lor veşnică.

Omul, prin natura sa, este o fiinţă religioasă. Nu contează cât de sărac poate fi în cunoaştere şi grad de civilizaţie, el în general se găseşte în posesia unui crez, a unui altar şi a unui dumnezeu. Mii şi mii de asemenea oameni religioşi au fost induşi în eroare de profeţii falşi. Ei sunt religioşi, dar pierduţi, pentru că religia nu înseamnă regenerare, şi a mărturisi că eşti mântuit nu este acelaşi lucru cu a fi mântuit. Mulţi se aşteaptă să meargă în ceruri şi vor fi dezamăgiţi. Un om poate să meargă în iad trecând aproape de porţile cerului.

A spune, dar a nu face „Nu orişicine-Mi zice: ,Doamne, Doamne’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei, 7:21). Aceste cuvinte implică faptul că aceia care nu Îl recunosc pe Cristos ca Domn şi Învăţător nu pot fi nici măcar consideraţi ca fiind pe calea către cer. Chiar unii dintre cei care Îl recunosc pe Cristos ca Învăţător şi Salvator vor fi excluşi din Împărăţia cerurilor, fiindcă niciodată nu au experimentat harul lui Dumnezeu în vieţile lor. Doar aceia care cu adevărat fac voia Tatălui vor fi în final mântuiţi pentru eternitate.

Cineva poate dori să fie considerat creştin, să fie recunoscut printre oameni ca urmaş al lui Cristos şi totuşi să nu aibă dragoste reală pentru Cristos şi pentru cauza Sa? Ascultarea cerută aici nu este doar supunerea vizibilă faţă de legea lui Dumnezeu, nici nu este simpla supunere faţă de rânduielile Evangheliei. Credinţa în Cristos pentru viaţă şi mântuire este sursa întregii ascultări adevărate fără de care nimic nu este primit de Dumnezeu. Isus Cristos a spus: ,,Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Evanghelia după Ioan, 6:40). Întâia epistolă a lui Ioan, 3:23 spune: „Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Cristos.”

Mărturisirea nu înlocuieşte ascultarea. Anticristul spune „Doamne, Doamne.” Ipocriţii spun „Doamne, Doamne.” A-L numi pe Cristos Domn, ignorând voinţa Sa, înseamnă a-L batjocori (Evanghelia după Luca, 6:46). Datorită credinţei în El şi a dragostei pentru El, noi trebuie să facem ceea ce El ne cere şi să ascultăm poruncile Lui. Tot ce e în afara voii lui

%2

Dumnezeu nu este decât „Doamne, Doamne”. Epistola lui Pavel către Tit, 1:16 spune: „Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună.” Să ne ferim de o mărturisire de credinţă formală în Cristos. Să nu îşi imagineze cineva că zideşte pe temelia încercată doar pentru că aude cuvintele lui Cristos, dar nu se supune lor. Epistola către Evrei, 5:9 ne spune că Isus Cristos este „pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice”.

Scuzele ipocriţilor „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ,Doamne, Doamne!

N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’” (Matei, 7:22)

Ce înseamnă „în ziua aceea”? Cu siguranţă înseamnă Ziua Judecăţii, când oamenii vor sta în faţa lui Cristos, Judecătorul cel drept al întregului pământ. Acest text afirmă clar că Isus Cristos îşi rezervă dreptul de a fi judecătorul celor vii şi al celor morţi. El este viitorul judecător al lumii; „în ziua aceea”, când mormintele se vor deschide şi oamenii vor sta înaintea lui Dumnezeu, „în ziua aceea”, când dispreţuitul galilean va apărea în toată gloria Sa pe marele tron alb – Ziua Judecăţii este ziua spre care au indicat toate celelalte zile, al cărei soare nu mai apune, şi al cărei eveniment nu va mai fi niciodată inversat sau uitat – „în ziua aceea”, când cărţile sunt deschise înaintea scaunului de judecată, când orice plângere şi orice murmur sunt reduse la tăcere şi orice scuză este alungată. Toate celelalte zile sunt nimic în comparaţie cu această zi!

%3

Unii din cei ce au murit înşelaţi vor invoca faptul că ei au profețit în Numele lui Cristos: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ,Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău?’” Acei aşa-zişi creştini vor vorbi despre un eveniment istoric din trecut. A prooroci înseamnă fie să prezici viitorul, fie să predici Cuvântul în public (Epistola către Romani, 12:6; Întâia epistolă către Corinteni, 13:9; 14:1-5). Ei se prefac că predică în Numele lui Isus şi că au autoritate de la El. Isus Cristos a spus în Apocalipsa, 2:2 despre „cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt”. Corintenilor, apostolul Pavel le scrie: „Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Cristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor” (A doua epistolă către Corinteni, 11:13-15).

Poate un om să profețească şi să fie un profet fals?

Balaam şi Caiafa, ambii au rostit profeții adevărate, dar nici unul dintre aceşti doi oameni nu a experimentat harul. Este posibil pentru un om să spună adevărul în timp ce trăieşte o minciună. Cineva poate susţine adevărul în nedreptate, fiind un profet fals. Este posibil ca un om să fie predicator, să aibă talent ca orator, să dea sfaturi bune, să aibă oarecare succes exterior, să scrie cărţi bune, să se roage rugăciuni lungi, să păstorească vreo biserică, să ţină servicii de „trezire”, şi încă să fie „plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii” (Faptele Apostolilor, 8:23). El poate pretinde că-i ajută pe alţii pe calea către cer, dar el să nu ajungă acolo. Potrivit lui Isus Cristos, mii de asemenea oameni vor muri înşelaţi.

Alţii vor pretinde că au fost exorcişti: „N-am scos noi draci în Numele Tău?” Au existat oameni care în timpul

%4

Noului Testament scoteau draci, dar nu Îl urmau pe Cristos (Evanghelia după Marcu, 9:38) şi nu aveau credinţă în Cristos (Matei, 12:27). Aceşti oameni foloseau numele lui Cristos în formule de exorcizare (Faptele Apostolilor, 19:13-14). Un om poate scoate un demon, fiind el însuşi un demon care va fi aruncat în iazul de foc. Şi Iuda ar fi putut scoate draci în numele lui Cristos.

Alţii vor pretinde că au făcut multe minuni: „N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Ei vor spune în faţa scaunului de judecată al lui Dumnezeu: „Noi am vorbit în limbi, am mutat munţi, am băut otravă şi am vindecat tot felul de boli. Noi am scris comentarii despre cărţile Bibliei. Noi i-am ajutat pe săracii şi nevoiaşii lumii. Noi am promovat principii morale în comunitatea noastră şi am trăit cât am putut de corect.” Cristos nu contestă pretenţia lor că ar fi făcut multe fapte minunate. Dar toţi cei care aşteaptă să ajungă în cer datorită faptelor lor bune, vor muri înşelaţi de Diavol.

Potrivit lui Isus Cristos, singurii oameni care invocă faptele lor bune pentru mântuire la judecată, sunt acei ce mor înşelaţi. Ei pun tot accentul pe ce au făcut ei în Numele lui Cristos, şi nu spun nimic despre lucrarea Lui. Ei nu spun nici măcar un cuvânt despre ceea ce a făcut şi a suferit Cristos. În predica de pe munte, cuvintele lui Cristos clarifică faptul că nu există mântuire în nici un fel de fapte bune – nici chiar în predicare sau în scoaterea demonilor! Mulţi sunt înşelaţi crezând că ei vor merge în cer din cauza unei reputaţii bune între oamenii religioşi, dând bani la biserică şi fiind membri într-o biserică cu nume biblic. Este o eroare ce distruge sufletul, a-ţi imagina că aceste fapte bune pot fi ispăşire pentru domnia poftelor trupeşti, pentru mândrie, pentru atitudini rele şi pentru lipsa dragostei de Dumnezeu şi de

%5

oameni. Aceşti oameni s-au înşelat pe ei înşişi, şi vor pieri pentru eternitate cu o minciună în mâna lor dreaptă!

Nu putem merita favorul lui Dumnezeu prin ceea ce facem. Există o tendinţă comună în om, aceea de a ataşa ideea de merit conduitei sale religioase. Milioane gândesc că au obţinut favorul lui Dumnezeu prin integritatea lor socială, prin faptele lor de binefacere şi prin ţinerea sărbătorilor. Dacă tu crezi aceasta, greşeşti. Dacă ai fi sfânt precum un înger şi devotat ca un serafim, tu tot nu meriţi un singur favor de la Dumnezeu. Puterea prin care tu ai făcut aceste fapte bune, influenţa care te-a motivat pe tine să le faci şi timpul necesar pentru a le face vor fi fost ale Lui. Ce merit ar putea fi pus pe seama faptelor tale? Isus Cristos a spus: ,,Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ,Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem’” (Luca, 17:10). Cât de absurd este pentru un păcătos să ataşeze ideea de merit la faptele lui!

Observaţi că în profeţie, scoatere de demoni şi facere de minuni ei apelează la Numele lui Isus, ca şi cum adevărata unire intimă cu Cristos ar fi sursa rugăciunilor şi predicilor lor. În realitate, ei pângăresc Numele lui Isus, folosindu-l doar ca un fel de formulă magică. Prin folosirea acestui Nume în predicile şi rugăciunile lor, ei speră să intre în cer. Dar Domnul nostru clarifică în textul meu că există unii care poartă Numele lui Cristos, dar nu Îl cunosc.

%6

Judecata lui Cristos asupra ipocriţilor „Atunci le voi spune curat: ,Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege’” (Matei, 7: 23). Cei care mor înşelaţi şi-au făcut un renume înaintea oamenilor în această lume. La judecată Isus Cristos va mărturisi în faţa oamenilor şi a îngerilor adevărata lor stare. Cristos, ca Dumnezeu omniscient, cunoaşte caracterul şi starea lor reală. El a ştiut că ei sunt ipocriţi. El cunoaşte ce au făcut ei sub aparenţa exterioară a religiozităţii.

Ce ar trebui să înţelegem noi din cuvintele lui Cristos, „Niciodată nu v-am cunoscut”? Cu siguranţă acestea nu ne spun că Cristos era în necunoştinţă de cauză – faţă de noi, Dumnezeu posedă cunoaştere nelimitată (Ioan, 1:47-49; 2:24, 25; 21:17). De fapt, El cunoştea martorii mincinoşi aşa de bine încât a fost complet justificat când i-a condamnat la judecată.

Cuvântul „cunosc” înseamnă o cunoaştere a inimii, care implică dragoste care alege, prietenie şi comuniune. Unii sunt cunoscuţi de Dumnezeu cu dragoste şi afecţiune şi cu intenţia de a le face bine. Să privim la câteva versete din Biblie care dovedesc aceasta: „Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi” (Psalmul, 1:6). ,,Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El” (Naum, 1:7). ,,Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine” (Ioan, 10:14). ,,Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu” (1 Corinteni, 8:3). ,,Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începă-toare, slabe şi

%7

sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?” (Galateni, 4:9). ,,Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” (2 Timotei, 2:19). Pe aceia pe care Dumnezeu îi cunoaşte, El i-a cunoscut mai dinainte (Romani, 8:29; 11:2; 1 Petru, 1:2).

Cu alte cuvinte, El a spus: „Niciodată nu am avut nici un fel de dragoste sau afecţiune pentru tine – niciodată nu am fost de acord cu tine sau cu comportamentul tău – niciodată nu te-am cunoscut pe tine ca dar ales şi dăruit Mie cu dragoste de Tatăl – niciodată nu te-am cunoscut pe tine ca şi oaie a Mea în legământul harului – niciodată nu am murit pentru tine şi nu te-am chemat prin harul Meu – niciodată nu te-am cunoscut pe tine slăvind sângele şi dreptatea Mea – niciodată nu te-am cunoscut pe tine făcând vreo faptă bună pentru gloria Mea.” Ce cumplit este totuşi să nu fi recunoscut de Cristos, al cărui zâmbet înseamnă cer, şi a cărui posomorâre este iad!

Cristos foloseşte cuvântul „niciodată” în Matei, 7:23 omorând doctrina căderii din har. Cristos nu spune că odată ia cunoscut, iar apoi i-a respins ca nefăcând parte din poporul Său – că ei au fost botezaţi, iar apoi au căzut din har – că ei au fost iertaţi odată, iar apoi au devenit apostaţi. Mai degrabă Isus Cristos spune că El niciodată, în nici o vreme, nu i-a privit pe ei ca şi creştini. Oricare a fost talentul lor, minunile făcute de ei, speranţele lor, bucuria lor prefăcută, viziunile lor, zelul lor şi mărturiile lor, Cristos nu i-a privit niciodată, în nici o vreme, ca ucenici adevăraţi. Cei ce au murit înşelaţi apar la judecată ca aşa-zişi creştini, nu ca foşti creştini căzuţi din har.

Aici avem cea mai tare dovadă posibilă că adevăraţii credincioşi nu cad din har. Aceste cuvinte ale lui Cristos

%8

rezolvă pentru totdeauna problema căderii din har, pentru toţi cei ce cred cuvintele Domnului nostru.

Aceşti ipocriţi care au murit înşelaţi sunt pentru totdeauna izgoniţi din prezenţa lui Cristos: „Depărtaţi-vă de la Mine!” A te depărta de Cristos este iadul iadurilor şi începutul mizeriei pentru cei condamnaţi la iad. Absenţa recunoaşterii lui Cristos, deşi nu este reprezentată ca şi cauză, totuşi va implica exilarea din prezenţa Sa glorioasă. „Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui” (A doua epistolă către tesaloniceni, 1:9). „Apoi va zice celor de la stânga Lui: ,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!’ ... Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică” (Matei, 25:41, 46).

Ce trist să fi despărţit de Cristos şi de mijlocirea Sa – să cazi de pe culmea speranţei în adâncimile chinului veşnic!

Motivul pentru care ei sunt izgoniţi de la Cristos nu este pentru că Dumnezeu nu i-a ales sau predestinat, ci pentru că au lucrat fărădelegea. Cei nemântuiţi în Scriptură sunt adesea numiţi „lucrătorii fărădelegii” (Iov, 31:3; Psalmul 14:4; 36:12; 43:1; Isaia, 32:6; Osea, 6:8; Matei, 23:28; Luca, 13:27). Toţi cei care au murit înşelaţi, ca Ahab în vechime, sau vândut singuri „pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului” (1 Împăraţi, 21:25).

Acei ce pretind că au făcut multe fapte bune sunt de fapt lucrători ai nelegiuirii. La judecată, Cristos le va smulge pieile de oaie, descoperindu-i ca lupi răpitori. „Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea” (Psalmul, 5:5).

Milioane vor apărea la judecată pentru a descoperi că fărădelegea este ruina lor. Presupusele lor fapte bune vor fi

%9

descoperite ca lucrări ale fărădelegii făcute pentru un motiv rău şi cu o ţintă rea. Unii care au pretins a fi predicatori vor merge în jos pentru pierzare. Unii care pretind că au făcut minuni vor descoperi că au lucrat doar fărădelege. Câţiva care au practicat scoaterea demonilor vor fi trimişi în iad cu demonii. Un crez drept nu poate mântui. „Şi dracii cred... şi se înfioară!” (Iacov, 2:19).

Concluzie 1. Unii oameni mi-au spus de-a lungul anilor că ei nu pot crede că Dumnezeu va îngădui omului să moară înşelat. Dar aceasta e o greşeală. Potrivit Domnului nostru Isus Cristos, milioane vor fi religioşi, dar pierduţi. Cu miile vor ajunge în iad crezând că vor merge în ceruri. O persoană care este înşelată nu ştie că este înşelată. Eşti tu înşelat de Diavol? Vei fi şi tu printre cei ce vor muri înşelaţi?

2. Păziţi-vă de falsele mărturisiri de credinţă, deoarece Cristos spune despre numărul celor înşelaţi că este mare.

Lucrătorii fărădelegii pot profeţi, pot scoate demoni şi pot face multe lucrări minunate. Un om poate avea darul profeţiei, poate avea multă cunoştinţă, poate înţelege toate misterele, poate avea chiar credinţa care mută munţii, şi să nu fie nimic altceva decât o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor (1 Corinteni, 13:1-2). Matthew Henry a spus: „Harul poate aduce un om în cer fără minuni, dar minunile nu vor aduce niciodată un om în cer fără har.”

%10

3. Cel mai cumplit cuvânt pe care Cristos l-a rostit vreodată ipocriţilor este: „Depărtaţi-vă de la Mine!” Ce cumplită separare! Pentru cei uniţi cu Cristos totul este cer, pentru cei separaţi de El totul este iad.

4. Există astăzi pe pământul nostru şi în ţara noastră mulţi care pretind că au darul profeţiei, al scoaterii de demoni, al facerii de minuni. Aşa cum a prezis Cristos, ei vor face toate aceste lucruri doar în Numele lui Isus. Ei vor predica doar în Numele lui Isus. Ei botează doar în Numele lui Isus.

Ei vindecă bolile doar în Numele lui Isus. Oricât de sinceri şi oneşti pot fi aceşti oameni, ei vor muri înşelaţi.

5. Tu Îl cunoşti pe Isus Cristos ca Domnul şi Salvatorul tău? A-l cunoaşte pe El înseamnă viaţă veşnică. Ai simţit tu cu adevărat sângele Lui curăţitor asupra sufletului tău pătat de păcat? Eşti tu sigur că cerul este casa ta? Ştii tu cu adevărat unde îţi vei petrece veşnicia? Te bazezi pe faptele tale sau pe lucrarea desăvârşită a lui Cristos de la Calvar pentru a fi luat la cer? În Ezechiel, 18:30 Domnul spune: „Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire.” Isus Cristos a spus: „Nevoiţivă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea” (Luca, 13:24).

%11

Ce este Evanghelia?

De Raul Enyedi Cuvântul „Evanghelie” provine din limba greacă şi înseamnă „veste bună”. Conţinutul acestei veşti este clar arătat în Scriptură: „Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni, 15:1-3).

Acesta este singurul mesaj care, crezut, deschide porţile Raiului. Evanghelia nu îţi vorbeşte despre faptele sfinţilor, despre ritualuri bisericeşti sau importanţa Bisericii în mântuire. Evanghelia nu îţi spune ce fapte trebuie tu să faci pentru a fi mântuit. Evanghelia îţi vorbeşte despre Isus, fiindcă în nimeni altul nu este mântuire (Faptele Apostolilor, 4:12). El este singura cale! Evanghelia vorbeşte despre ceea ce a făcut El pentru mântuirea oamenilor! Omul nefiind în stare să contribuie la mântuire, mesajul, vestea mântuirii este numită „Evanghelia harului lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor, 20:24), harul însemnând un dar sau un favor acordat gratuit cuiva, fără ca persoana ce îl primeşte să aibă vreun merit. Ai crezut tu Evanghelia pentru salvarea sufletului tău?

%12

Cine suntem noi?

Noi suntem descendenţii primei adunări pe care Domnul Isus Cristos a zidit-o în timpul lucrării Sale pământeşti. Înaintaşii noştri au existat în toate veacurile printre montanişti, novaţieni, donatişti, paulicieni sau waldenzi, fiind cunoscuţi în general sub numele de anabaptişti. Noi insistăm asupra doctrinei şi practicii biblice, credem în independenţa fiecărei adunări baptiste nou testamentare şi în separarea acesteia faţă de stat şi de orice organizaţie religioasă omenească (cum ar fi denominaţiunile, comunităţile, uniunile de biserici, etc).

Pentru informaţii suplimentare şi catalogul publicaţiilor noastre gratuite, contactaţi-ne la următoarea adresă:

Adunarea baptistă „Harul Suveran” str. Izvor nr. 3 Bocşa, Caraş-Severin 325300 sau e-mail: raule@xnet.ro tel. 0721 262 013

%

http://adunareaharulsuveran.wordpress.com www.abaptistvoice.com

Exemplar gratuit