Malul celălalt by Editura Herg Benet

2012

© 2012 Herg Benet Publishers, pentru prezenta ediţie © 2012 Uniunea Scriitorilor din Serbia și Autorii Carte apărută cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național. Herg Benet Publishers Str. Dr. Burghelea 22, sector 2, Bucureşti, România www.hergbenet.ro editor@hergbenet.ro Copertă: TheSpartan.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Malul celălalt : (antologie de poezie sârbă - sec. XX-XXI) / coord.: Aleksandar Stoicovici ; trad., selecţie şi note: Liubinca Perinaţ Stancov, Slavomir Gvozdenovici, Aleksandar Stoicovici. - Bucureşti : Herg Benet, 2012 ISBN 978-606-8335-39-1 I. Stoicovici, Aleksandar (coord. ; trad. ; antolog.) II. Perinaţ Stancov, Liubinca (trad. ; antolog.) III. Gvozdenovič, Slavomir (trad. ; antolog.) 821.163.41-1=135.1 Tipărit în România.

MALUL CELĂLALT • (Antologie de poezie sârbă, sec. XX-XXI)

Coordonator: Aleksandar Stoicovici Traducători: Liubinca Perinaț Stancov Slavomir Gvozdenovici Aleksandar Stoicovici

CUVÂNT ÎNAINTE O antologie de poezie, mai ales când este urmarea unor traduceri, este implicit o panoramare, fie ea a unei opere, a unui interval sau a unei întregi literaturi. Ea nu are ambiţiile unui canon, dar este construită, în principiu, după capriciile istoriilor literare cu tentă canonizantă. Întocmirea unei antologii a poeziei sârbe, transpunerea sa în limba română şi aducerea în sensibilitatea din spaţiul nostru cultural au reprezentat o provocare. Chiar dacă antologia de față nu este una de pionierat, o consider un demers necesar pentru a putea avea o perspectivă mai amplă asupra poeziei sârbe contemporane. Din cei 38 de autori antologați, o parte sunt traduși pentru prima oară în limba română, iar în cazul celor deja cunoscuți cititorilor români (fie prin antologiile anterioare, fie prin volumele individuale apărute în ultimii ani), ne-am oprit asupra textelor care n-au fost traduse și care dezvăluie, de cele mai multe ori, o altă latură a operei autorilor, necunoscută la noi. În 1973 apărea antologia Din lirica iugoslavă, coordonată de Slavco Almăjan, iar în 1999 Antologia poeziei sârbe, a lui Ioan Flora, la Cartea Românească, care a fost ulterior reeditată la Editura Solstițiu, în anul 2004. Dincolo de aceste antologii, o serie de poeți sârbi importanți au fost traduși în limba română cu volume individuale; de la autori deja canonizați precum Vasko Popa sau Miodrag Pavlović la Adam Puslojić, Radomir Andrić, Srba Injatović, Ljubomir Simović, Stevan Raičković, Jovan Zivlak și, cel mai recent, Dragan Jovanović Danilov. În Antologia poeziei sârbe (sec. XIII – XX), Ioan Flora ne oferă reperele istorice în care s-a dezvoltat poezia sârbă, identifică unele teme recurente şi creionează coloana unei literaturi care, deşi a evoluat în proximitatea spaţiului nostru cultural, nu a interferat 7

suficient de mult cu literatura română. Antologia de față nu se vrea o alternativă la cele deja existente, ci mai degrabă o continuare, o încercare de a reînnoda legătura dintre cele două literaturi, atât prin consolidarea unor repere deja existente, cât și prin propunerea unor nume noi pentru publicul cititor din România. Poezia sârbă este în genere una tranzitivă, încă din perioada interbelică, o poezie de context, molipsită de evenimentele istorice majore: de la invazii, la războaie și, mai recent, la fărâmițări teritoriale. Judecând după felul în care au fost receptate momentele de cotitură din istoria recentă a Serbiei, aș spune că literatura și cinematografia dezvăluie o imagine cât se poate de limpede. În speță, poezia pare de multe ori țintuită în mijlocul câmpului de luptă, vulnerabilă și plină de sarcasm, („În timpul războiului din Sarajevo/ invidiam un cuplu/ de surdo-muți/ care-mi erau vecini.// Au fost scutiți să asculte zi și noapte/ discursurile politicienilor și ale generalilor gălăgioși,/ veștile de pe front și comentariile ziariștilor și-ale analiștilor zeloși,/ metaforele poeților patrioți,/ blestemele și înjurăturile vecinilor liniștiți,/ desfigurați de groază.“ – Stevan Tontić, Fericirea surdo-muților) sau în căutarea unui mod de a îmblânzi neputința, durerea și moartea: „Folosește-te de moarte ca de echilibru.“ (Branislav Petrović, Bătrânul numit insulă); „Știi ce-am să fac:/ am să-ți stric jucăria/ numită durere.“ (Miroslav Antić, Poezie fără moarte). Revenind la tranzitivitatea acestei poezii, cred că este ceea ce o diferenţiază de literatura română, la care ne raportăm inevitabil. Modernismul românesc este unul metaforic, ermetic în descendenţă mallarmeană, în timp ce interbelicul sârbesc coboară mai degrabă din poezia americană, urmând calea anglo-saxonă şi nu pe cea latină. Astfel, un poem cum este Monologul corbului al lui Ivan V. Lalić, dincolo de imaginarul său propriu-zis, propune două tipuri de poetici prin simbolul corbului care îşi spune: „Cred că porumbelul este mai potrivit/ Să îndeplinească această misiune, să aducă veşti/ În ciocul mic şi ostenit/ Deja îngroşat într-un simbol:/ O ramură a speranţei pentru pictorul/ Care lucrează la 8

tabloul păcii“. Poetul se detaşează în acest fel de rămăşiţele romantice şi postromantice care au bântuit multă vreme şi poezia sârbă. El face în acest fel loc esteticii urâtului prin vocea corbului, cu intertextualitatea de rigoare, cum reiese din versurile care urmează: „Din cauza asta eu aleg absenţa/ Acum când barajele raiului şi/ Fântânile abisului/ Sunt închise. Aleg o minte limpede./ Înaintea mea, Potopul./ Pe aripa mea întunecată port soarele,/ Îmi văd numai de treaba mea,/ Ciugulesc în noroi/ Ochii păcătosului. Şi croncănesc./ Mă vor picta pe steme/ Stând în zăpadă/ Negru ca un răvaş./ Mă vor învăţa să spun Nevermore./ Voi fi faimos. Porumbelul, totuşi,/ Pare a fi făcut pentru această misiune./ Speranţa să prindă viaţă în imaginea lui/ Pentru ca în a mea, să încolţească groaza.“ Poate părea exagerat să citești o antologie de epocă printr-un poem, dar în ea sunt cuprinse două opţiuni şi nu cred că este o hiperinterpretare din moment ce poetul trimite intertextual la E. A. Poe. În acelaşi timp, poemul marchează şi încercarea de detaşare de imaginarul creştin, ortodox, care a influenţat decisiv, fără îndoială, majoritatea literaturilor din ţările central și est-europene. Ar mai trebui menționat faptul că această antologie se dorește doar începutul unui demers pe termen lung, care sper să continue anul viitor printr-o nouă ediție, în care să fie cuprinși mai mulți autori, dar și printr-o colecție de volume individuale ale poeților sârbi contemporani. Dacă în Malul celălalt, poemul care dă titlul acestei antologii, Radomir Andrić vorbește despre un mal pierdut în ceață, nu-mi doresc decât ca această carte să treacă asemenea unei bărci de pe un mal pe celălalt și să împrăștie ceața.

Aleksandar Stoicovici

Vasko Popa [1922 -1991]

s-a născut la Grebenaţ, în Banatul Sârbesc. Este cel mai cunoscut poet sârb postbelic, fiind tradus în peste 20 de limbi, printre care și limba română. De-a lungul vieții a fost legat de literatura și de scriitorii români, printre care s-au numărat Tudor Arghezi, Gellu Naum, Nichita Stănescu și Marin Sorescu (cei din urmă l-au tradus în limba română). Dintre volumele sale de versuri, enumerăm: Scoarţa (1953), Câmpia neodihnei (1956), Cer secund (1968), Țara Verticală (1972), Sarea lupilor (1975), Casa din mijlocul drumului (1975), Carne vie (1975), Incizie (1981). A fost laureatul celor mai importante premii literare din fosta Iugoslavie și membru al Academiei Sârbe de Științe și Arte. Opera sa poetică a fost tradusă în limba română de Ioan Flora.

CALUL De obicei Are opt picioare Între fălci I s-a așezat omul Cu cele patru puncte cardinale Botul i s-a umplut atunci de sânge A încercat Să sfărâme coceanul de porumb în dinți Asta a fost demult În ochii săi frumoși Tristețea s-a închis Într-un cerc Pentru că drumul n-are sfârșit Iar el trebuie să tragă întreg pământul În urma sa

MORMÂNTUL LUI RASTKO PETROVIĆ* O muncitoare bătrână compatrioata mea A auzit c-am vizitat Mormântul lui Rastko din cimitirul Rock Creek din Washington Îmi spune: în fiecare an de sărbători Frământ aluatul pentru prăjituri Și aprind lumânări Pentru morții mei de acasă Și pentru indienii din tribul Oseolo De când vecinii mi-au povestit Că sub casele din cartierul nostru Se află fostul lor cimitir De acum voi avea grijă Și de acest poet sârb Nici el nu are pe nimeni aici

________________________

*Rastko Petrović (n.1898, Belgrad) este unul dintre poeții reprezentanți ai modernismului sârbesc. După cel de-al Doilea Război Mondial, a emigrat în SUA, unde a și decedat, în anul 1949. 12

CÂNTECUL MIERLEI* Eu mierlă Călugăr printre păsări Îmi adun și-mi desfac aripile Țin liturghia în mijlocul acestui câmp Transform în cioc Stropul de rouă și bobul de pământ în cântec Tu bătălie mâine să fii frumoasă Adică să fii dreaptă Tu iarbă împărăteasă verde Numai tu să învingi Tu victorie bucură slugile împărătesei Care-au hrănit-o cu lapte roșu Bucură și stelele ce-i erau supuse Și care o îmbrăcau în argint viu Cânt Și aprind o pană din aripa stângă Ca să-mi fie cântecul primit

________________________

*Mierla este simbolul regiunii Kosovo. În acest poem, Vasko Popa face trimitere la bătălia de pe Câmpia Mierlei (1389) dintre sârbi și turci, bătălie în care și-au pierdut viața atât cneazul Lazăr, cât și sultanul Murat I. 13

TRECĂTORUL ȘI PLOPUL Lărgesc strada Aglomerată Taie plopii Buldozerele își iau avânt Și dintr-o singură lovitură Doboară copacii Un plop însă a rezistat în fața fierului Și doar s-a cutremurat Buldozerul se îndepărtează de el Cu zgomot Se pregătește pentru ultimul asalt Printre trecătorii adunați Se află și un bătrân Își ridică pălăria în fața plopului Îi face semne cu umbrela Și strigă din răsputeri Nu te lăsa suflete

LECŢIA DE POEZIE Stăm pe o bancă albă În fața bustului lui Lenau* Ne îmbrățișăm Și așa, în treacăt, vorbim Despre versuri Vorbim despre versuri Și așa, în treacăt, ne îmbrățișăm Poetul privește prin noi prin banca albă prin pietrișul de pe cărare Și atât de frumos tace Gura lui minunată de cupru În Grădina Orașului Vârșet Învăț răbdător Ce este cel mai important în poezie.

________________________

* Nikolaus Lenau (1802 – 1850), poet romantic austriac, născut în Csatád, comitatul Timiș. 15

MIȘCAREA ÎN CERC A POEŢILOR prietenilor mexicani Urmăresc îndeaproape soarele dezlănțuit Și luna înșeuată Sunt înarmați cu mină de creion din piatră vulcanică Și cu frunze de porumb Unul are umbră de vultur altul umbră de cactus Al treilea umbră de nicovală Ascultă și notează Ce visează oamenii treji Ce vorbesc vulcanii în vis În fața lor a făcut un pas înainte cel ce poartă Străvechiul nume al păcii Neliniștea i-a dăruit aripi de foc Deja văd un alt soare o altă lună.

FĂURITORII CUTIEI MICI Nu deschideți cutia mică Din ea va cădea pălăria cerului Nu o închideți niciodată Va tăia cracul eternității N-o scăpați pe jos Se vor sparge în ea ouăle soarelui N-o aruncați în aer Se vor rupe în ea oasele pământului N-o țineți în mâini Se va acri în ea aluatul stelelor Ce faceți pentru Dumnezeu Nu o scăpați din privire

Miodrag Pavlović [1928]

s-a născut la Novi Sad. Este poet, prozator, critic literar, eseist și membru al Academiei Sârbe de Științe și Arte (din 1985). De asemenea, timp de 20 de ani, Pavlović a lucrat ca editor la Prosveta, una dintre cele mai cunoscute edituri din Serbia. A fost nominalizat de două ori pentru premiul Nobel și a fost încununat cu prestigioase premii literare, în țară și în străinătate: Premiul literar german Petrarca (2012), Premiul Herder, Premiul european pentru poezie al orașelor Münster și Vrșeț, Ordinul Sfântului Sava, Premiul Desanka Maksimović și multe altele. Cărțile sale au fost traduse în mai multe limbi de largă circulație, precum și în limba română. Volume de poezii: 87 de poeme (1952), Stâlpul amintirii (1953), Octave (1957), Ofrandă (1971), Hramuri (1971), Cântări la izvoare (1977), Pribegii prin Serbia (1979), Cearta de aur (1982), Cartea orizontului (1993). În prezent trăiește la Tuttlingen (Germania) și în Belgrad.

GROAPA În umbra sărată acolo unde se păstrează hrana a coborât o zeiță sub boltă și nu vrea să se arate din întuneric o strigă ieși în lumina zilei tu ești frumoasă toți te iubesc se pregătește ospățul în preajma cununiei tale Ea nu apare iarna mâna ei oferă mâncarea peste prag Vrea ca orbul bărbos să o slujească și să-i cânte despre apariția templului

REGELE ORB ÎN EXIL Din capitala universului îți scriu. Stau la fereastră, eu, oaspetele împăratului și ascult din spatele zidului cetății murmurul de pe străzi, dialogul dintre șoimari înainte de prânz și strigătele potrivite ale vâslașilor din port. Am îngenunchiat azi dimineață pe marmură iar diseară voi asculta cântecele de pocăință. Stau la masă cu doamne parfumate și astfel, prigonit, trăiesc în orașul împărătesc apropiat de diferitele părți ale lumii. Multe aș fi putut vedea aici dacă nu mi-ar fi fost scoși ochii acasă. Trebuie să mă întorc după văzul meu. Dar cum să-mi găsesc locul natal, așa, orb? Acum cunosc numai drumurile din adâncul minții mele și de-a lungul cântecelor interminabile care mă trec de pe un mal pe altul, ținându-mă de mână ca pe-un nor. Dacă solii mă urcă pe cal, iar călăuzele mă conduc cine știe în ce țară mă vor urca pe tron. Cum să domnesc în împărăția invizibilă! pot numai să fiu slugă și cerșetor în fața ușii ferecate, tatăl care m-a orbit pe această lume mă va vindeca pe cealaltă. Fiului meu îi las și bătăliile și coroana și văzul Să-i izbească pe străini cu sceptrul mai bine decât mine, eu am plecat să-mi regăsesc ochii. 20

CHESTIONARUL INSOMNIEI Cine încearcă broasca ușii? Cine îmi înalță clopotnițe sub fereastră? Cine plânge soarta rea a vitejilor? Cine lasă mieii la ușă? Cine îi gonește pe pitici la păscut? Cine a aruncat păpușile regelui în scrin? Cine a împărțit ceasuri deșteptătoare șoarecelui orb? Răspunde. Noaptea scurtă slăvește noaptea cea lungă. E iarnă. În conac alergătură. Străjerii în zale s-au împiedicat și au căzut. Cine îmi va arăta mâine drumul? Cine îmi va găti prânzul și cine-mi va aduce scrisorile? Cine sună deasupra patului meu și îl cheamă pe doctor? Este nevoie de martorii peregrini? Cine aprinde gardul mare de foc? Sub pernă deja se arată dimineața. Cine a trimis invitația urgentă la suferință? Și de ce mi-a fost adresată mie?

CUGETĂRI PARADIZIACE 1. Pot să mă aplec deasupra izvorului cu apă proaspătă și asta e tot ce-mi oferă mie cunoscutele puteri de creație. Despre o superioritate a eonilor viitori peste cețurile timpurilor de azi nu ne previn știrile, nu ne previn nici despre cele precedente. Omul stă sub copacul sfânt și încearcă să urce în el și să nu alunece pe frunzele căzute rămase în spatele umerilor noștri. Și când au început întâmplările să curgă, cu toții am îmbătrânit într-un singur an. 2. În rai literele sunt citețe. Se văd bine și de-aproape și de la depărtare omul știe ce spun legile și-n somn totul este aranjat aici pentru analfabeți, așa sunt scrise și cele 10 porunci. Analfabetul este un călăreț bun, – asta se observă atunci când se așază pe o pasăre în zbor și cu ea trece peste măsura silabelor acestei lumi. 3. Totul sugerează că omul reprezintă o intrigă care duce la exil dar nu și la înlăturare. Ce bine era în grădina aceea care nu trebuia lucrată 22

și unde nu ne-a pândit vicleanul Isteț care trimite ispite. E clar că acesta nu e un joc care poate fi jucat de la Început.

AL DOILEA CERC 6. Acum vom sărbători zeii râurilor unul câte unul cega, știuca și somnul și deasupra tuturor șalăul șalăul șalăul Să ne trăiască zeii de sub ape acești făuritori de corpuri cerești care urcă acolo sus și-și caută casa. Slăviți să fie peștii care plutesc în noaptea aceasta prin înălțimi unul mai mare decât celălalt mai colorat și mai nebun Să trăiască stăpânii secolului nostru al ceții și-al secetei făuritorii ce seamănă cu peștii întru totul întru totul întru totul

BOLTA Prieteni, petrecerea s-a terminat păsările se târăsc deja pe masa netedă nu caută firimituri pe sub farfurii ci altceva sub ferestre se văd corăbii ce poartă numele noastre În această dimineață Belgradul e un port la mare cineva ar trebui să aducă acum știri despre mine pădurea purpurie plutește în sud iar prin ea un șarpe se grăbește să-și găsească strada și numărul

Stevan Raičković [1928 - 2007]

s-a născut la Neresnica. A fost unul dintre poeții de frunte ai generației sale, fiind încununat cu mai multe premii literare: premiul Petar Njegoš, premiul Desanka Maksimović, premiul pentru traduceri Miloš N. Djurić etc. și fiind tradus în mai multe limbi. A scris peste 20 de volume de poezie, 7 cărți pentru copii și câteva cărți de eseistică. A tradus mai mulți poeți din literatura universală, printre care: Shakespeare, Francesco Petrarca, Iosif Brodski, Boris Pasternak, Ana Ahmatova, Marina Țvetaeva. Dintre volumele de poezie, enumerăm: Copilărie (1950), Balada amurgului (1955), Tisa (1961), Cântec de leagăn de piatră (1963), Inscripţii despre Vladimir cel Negru (1971), Cântec de prisos (1991), Poveste chineză (1995) ș.a. A murit la Belgrad în 2007.

CEI CE DORM Nu trezi strada liniștită în miez de noapte. Casele dorm alăturate ca niște cuburi ucise. Nimeni nu-i de vină Că porți o pasăre în piept. Atinge-ți partea stângă cu mâna: Bate ciocănitoarea în căutarea viselor? Nu trezi strada liniștită în miez de noapte. Ca algele în apă se leagănă în vis cei de dorm. Nimeni nu-i de vină Că îți torci un fir nevăzut Pentru un urlet în care vom fi cu toții mai tari. Nu trezi strada liniștită în miez de noapte. Mergi încet pe vârful degetelor, treaz. Nimeni nu-i de vină Că porți o pasăre în piept. Cei ce dorm vor trece în vis Prin prăpastia în care crește cântecul tău.

LOCUL PUSTIU Eliberat De legile aglomerate ale poeziei Și de ambițiile ei ireale Iată Cum o viață total necunoscută Mă duce de mână Așa cum ai duce un copil Spre un loc pustiu Și mă lasă acolo Să privesc Să clipesc Și să mă minunez Din ce lume am ieșit și în ce lume Am intrat. * Nu poți compara cu nimic Nu există niciun glas La care să tânjești. Nu există o limbă Și nici cuvinte din amintiri. Nu sunt nuanțe Și nici drumuri greșite. Doar un loc întins Și pustiu. Privirea sticloasă. Conștiința distilată. * Să te trezești și să fumezi. Să treci lângă cărțile din vitrină Ca și cum ai trece pe lângă mormintele turcești. Să stai la roșul semaforului. Să stai la verde. 28

PĂSĂRI PANONICE Până acum câteva clipe Eram stăpân pe mine De parcă aș fi trăit de când lumea De parcă în fața mea Ar mai fi de trăit tot atâta timp În nemărginirea încețoșată Fără sfârșit. Până acum câteva clipe... * Și nu mai știu acum exact cum a pornit totul. Totuși țin minte: Am ieșit din cameră Încet Ca și cum nici n-aș fi ieșit Ca și cum camera mea Se mișca odată cu mine Pe străzi și prin piețe. Am plecat oare cu o treabă neimportantă undeva? Sau poate am venit după vechiul meu obicei La malul râului Sub zidul de piatră Și nu aici a și-nceput totul? * Prin cerul senin și străveziu Se vedeau aproape toate: Orice lucru În spatele căruia se mișcau alte lucruri de nedeslușit Ca și cum ceva neclar Mă aștepta în ascunzișurile 29

Invizibile. Și parcă am și simțit cumva (La fel de neclar) Că și gândul meu Poate fi văzut Din toate părțile. Și că din acest moment Orice mi se poate întâmpla. * Mă poate lua de după umăr pentru o veșnicie un cunoscut beat Mă poate confunda cu altcineva Începând o poveste Sau cerându-mi o datorie neștiută. Pot participa la tot ce se întâmplă Prin fața ochilor mei. (Și orice se poate întâmpla În orice moment În prezența oricui.) O pasăre ar putea Să mă izbească cu ciocul Drept în ochi. Mi se poate întâmpla orice Chiar în acest moment Pentru că nu mi s-a mai întâmplat nimic neobișnuit De multă vreme. * Dacă aș putea ajunge măcar pentru o clipă În camera mea Cred c-aș putea Să-mi descriu și mie Și celorlalți Toate astea (Așa cum e descrisă 30

O boală Necunoscută.) Dar poate cel mai bine ar fi Să mă așez pe prima bancă și să scriu toate astea Cred că ar putea fi folositoare cuiva. * Iată Și-au luat zborul păsările panonice: Poate c-ar fi mai bine să nu mă întorc acum în camera mea (Așa cum ar fi fost mai bine Să nici nu fi ieșit De acolo De data asta.)

Milorad Pavić [1929 - 2009]

s-a născut la Belgrad. Este autorul a peste 30 de cărți de proză, poezie și istorie literară. Cărțile sale au fost traduse în limbile de largă circulație și s-au bucurat de o bună receptare, atât pe continentul european, cât și pe cel american. Câteva din romanele sale au fost traduse și în limba română. Succesul romanului Dicţionarul khazar, publicat în 1984, și tradus în limba engleză 4 ani mai târziu, l-a propulsat pe Milorad Pavić pe lista nominalizaților pentru Premiul Nobel. Iată ce afirmă Pavić despre romanele sale în autobiografie: „Am scris un roman sub formă de dicţionar, un al doilea în formă de cuvinte încrucişate, un al treilea ca o clepsidră, iar al patrulea a fost ca o carte de tarot. Am încercat să stau cât mai puţin în calea lor. Cred că romanul este un fel de cancer – trăieşte din propria metastază.“ Milorad Pavić a lăsat în urma sa și două volume de versuri: Palimpseste (1967) și Piatră-de-lună (1971).

MAREA MIGRAŢIE A SÂRBILOR 1690* Duminică am îngropat icoanele mai puțin una, cea izvorâtoare de lapte care plânge cu ochii sânilor și care ne hrănește cu lacrimi de stele Duminică am zidit cărțile în turn mai puțin pe cea care poate fi citită în oglinda apei sfinte Duminică am legat păsările de clopote ca să răsune în urma noastră dar am luat cu noi clopotul Despotului – cuvintele lui vorbesc atunci când sunt răsturnate Duminică am împrăștiat călugării prin metocuri mai puțin pe cel ce-a înțeles clopotul sfânt Pe el l-am luat pe corabie ca să dezlege mesajul Despotului nostru și la cântecul cocoșilor negri ne-am rugat pentru vânt din Sud și rugăciunile s-au îndeplinit iar atunci când au cântat cocoșii albi am regretat ceea ce-am cerut Pentru că fiecare pasăre care zboară peste râu este un pod pentru gândurile noastre și fiecare fluture multicolor o scrisoare pentru ochii noștri. Aici locuim departe de patrie și nu găsim niciun pod ca să ne reîntoarcem la noi Cad mere pădurețe ca și cum ar trece caii în galop printr-o grădină în timp ce penele păsărilor se aprind în zbor prin noapte iar noi rămânem indiferenți vom înțelege oare cuvintele cărților sfinte înghețate deasupra apei atunci când se vor topi și vor tuna din nou când clopotul va rosti iarăși numele Despotului Sfânt Vom ridica icoana sărată cu ochii curățați de lacrimi, ca un scut. 33

Pe ea vedem numai vânturile negre ale pământului taurii negri în largul mării, acolo unde pasc spuma valurilor unde rumegă peștii înaripați.

___________________________________________

* În anul 1690 a avut loc Marea Migrație a Sârbilor din Kosovo, ca urmare a presiunilor venite dinspre Imperiul Otoman, când o bună parte a populației, în frunte cu patriarhul Arsenije III Čarnojević a migrat spre Imperiul Habsburgic, stabilindu-se în Câmpia Panonică, în arealul dintre Timișoara, Arad și Budapesta 34

PÂNĂ LA URMĂ Dacă mi-ai cumpăra din nou Caietul cu pagini albe, fără linii Poate c-aș putea să-ți scriu, în fine, Ultima scrisoare de dragoste În locul celei dintâi * Am fost fericit și n-am știut, Ai fost nefericită și n-ai știut. Când am înțeles, a fost prea târziu Pentru totdeauna pentru mine, dar nu și pentru tine Însă tu n-ai știut acest lucru * La restaurantul Ljubić am mâncat Friptură de vițel cu legume la grătar Tu erai nefericită și sănătoasă Eu fericit și bolnav. În oglinda din spatele tău Vedeam mașini și oameni trecând Într-o parte și-n alta a străzii * De ziua mea mi-ai cumpărat o carte O citesc cu ochii tăi Și urmăresc în ea Ceea ce ți s-ar putea întâmpla ție Pentru mine nu mai există cărți * Unii ne urăsc foarte mult Alții ne îndrăgesc Eu m-am obișnuit cu asta, tu nu Eu îi iau în considerare doar pe cei din urmă 35

Tu pe cei dintâi * Tu ești clarvăzătoare, vezi mai bine viitorul Eu nu eu văd mai bine trecutul Tu te gândești doar la trecut Eu visez numai la viitor Poate că fiecare dintre noi își dorește ceea ce nu are * O femeie a prezis că viitorul Nu va semăna cu trecutul Eu nu cred în această profeție Pe umbrela ta am însemnat Toate zilele frumoase din trecutul nostru Iar tu ai însemnat pe a mea Toate zilele negre Nici tu nu crezi în această profeție * Cineva a scris cândva demult Nu pot trăi cu tine, dar nu pot trăi nici fără tine Când am citit acest lucru, mi-am zis: Ce frumos e spus. Astăzi îmi e indiferent Dacă este sau nu frumos spus Acum știu că e adevărat * În tinerețe trupul trece înaintea sufletului La bătrânețe lucrurile se inversează Știu că în muncă și-n iubire am profitat din plin de momentul În care spiritul și trupul au vrut să fie egale Acum este așa cum trebuie să fie * Ai fost tânără, frumoasă și talentată 36

Am fost fericit din pricina talentului tău Tu ai fost nefericită din cauza talentului meu Care nu ne-a mai lăsat timp pentru noi Iar eu am crezut că talentul nu are vârstă * Spuneam: cărțile sunt copiii noștri Cum devin independente, își vor lua zborul în lume Cum s-a întâmplat acest lucru, copiii noștri și-au luat zborul în lume Când s-a întâmplat, cărțile noastre și-au luat zborul Casa a rămas acum fără mortarul care le leagă pe toate * Un rus spune că timpul se oprește în materie și curge în energie Eu cred că Prezentul nostru, viața noastră Apare la intersecția timpului cu eternitatea Îmi spui că mai ai patru ani în care Vei putea purta rochii frumoase

ÎN GRĂDINA LUI KOPITAR* În Grădina lui Kopitar lumina lunii are postav Băncile salută mișcând din coadă și suflă vântul Care în loc de pălării poartă nume Ljuba Simović și eu le păzim Învelite în ploaia densă și hrănitoare El își ascunde numele în barbă eu pe al meu printre dinți În spatele nostru din întuneric mârâie la noi numele lui Vuk Și-și așteaptă stăpânul. Cu gurile pline de cafea în restaurantul Trei pălării Dăm drumul la sângele cocoșilor** Și vorbim despre un vânt străvechi Zugrăvit pe o frescă din mănăstirea Mileševa. Păsările și ultimele frunze Coboară peste umbrele lor în întuneric Zicându-ne: Iată cum trebuie să te semnezi pe pământ.

______________________

* Jernej Kopitar a fost un psiholog și lingvist sloven care a ocupat funcția de cenzor principal pentru cărțile în limbi slave, în cadrul Imperiului Austriac. Este cunoscut mai ales pentru contribuția pe care a avut-o la reforma lui Vuk Stefanovć Karadžić, reformatorul limbii sârbe moderne și părintele alfabetului sârb modern. ** Expresie care înseamnă a te ușura. 38

Ivan V. Lalić [1931 - 1996]

s-a născut la Belgrad, într-o familie de cărturari, tatăl său Vlajko fiind jurnalist, iar bunicul, Isidor Bajić, un reputat compozitor. A studiat dreptul în Zagreb. În copilărie a fost martorul bombardărilor din timpul războiului, iar în aceste atacuri și-a pierdut majoritatea prietenilor și a colegilor de școală. Această traumă l-a urmărit toată viața, Lalić afirmând: „copilăria în război a marcat toată opera mea poetică“. Ivan V Lalić a fost unul din cei mai apreciați poeți europeni ai vremii sale, cărțile sale fiind traduse în engleză, franceză, italiană, poloneză, maghiară și macedoneană. Selecții din poemele sale au fost traduse și în limba română. Din volumele sale de versuri, amintim: Un fost copil (1955), Marea poartă a mării (1958), Melisa (1959), Argonauţii și alte poezii (1961), Cerc (1968), Linii deranjate (1975), Bizanţul (1988), Cele patru canoane (1996). A fost membru al Academiei Sârbe de Științe și Arte.

IUBIRE ÎN IULIE 1. Deschide această seară ca o scrisoare, Cu scrisul de mână pătat de sângele păsărilor Devorate de lava strălucitoare a serii. Deschide această seară ca un trandafir, Praful acela, bronzul și transpirația de pe pielea ta, Acea constelație care respiră. Deschide această seară ca o scrisoare. Sunt ascuns în caligrafia ei Ca o umbră în florile liniștite de cireș, Sau ca amiaza din sângele nostru. Vine noaptea crescută cu ploaie și cireșe, Și diamantele nesigure ale prospețimii subite. Deschide această seară ca o scrisoare. Data este ilizibilă, timpul fără început, Dar semnătura e clară: Iubesc. 2. Gustul furtunii în tulpina trandafirului invizibil Pe care-l răsucești între degete, absentă. Vara aurie și întunecată. Dar vântul nu bate, iar ploaia strălucește în cuvintele tale, ca fosforul Pe cusăturile apei. Vara aurie și întunecată. Fulgerul care călătorește mai încet decât amintirea 41

Nu ne va lumina niciodată în acest loc. Acel fulger încă îngropat în zăpezi și flori În călătoria lui în jurul anului. Gustul ploii pe buzele tale, Vara aurie și întunecată.

MORMÂNTUL LUI MOZART Vremea rea, se spune, a împrăștiat cortegiul modest, așa cum împrăștie zețarul propozițiile inutile; Un câine plouat, singurul martor Al lucrului perfect făcut A dispărut La intersecția dintre înserarea ploioasă și istorie: Nu există deci o dovadă reală Că Mozart odihnește de fapt, Iar spațiul se cutremură de muzică și câinele Latră uneori de pe o stea Când aude pașii de piatră ai oaspetelui.

MONOLOGUL CORBULUI Cred că porumbelul este mai potrivit Să îndeplinească această misiune, să aducă vești În ciocul mic și ostenit Deja îngroșat într-un simbol: O ramură a speranței pentru pictorul Care lucrează la tabloul păcii. Din cauza asta eu aleg absența Acum când barajele raiului și Fântânile abisului Sunt închise. Aleg o minte limpede. Înaintea mea, Potopul. Pe aripa întunecată port soarele, Îmi văd numai de treaba mea, Ciugulesc în noroi Ochii păcătosului. Și croncănesc. Mă vor picta pe steme Stând în zăpadă Negru ca un răvaș. Mă vor învăța să spun Nevermore. Voi fi faimos. Porumbelul, totuși, Pare a fi făcut pentru această misiune. Speranța să prindă viață în imaginea lui Pentru ca în a mea să încolțească groaza.

ARGONAUŢII Marea ne-a răbdat, ocupată de veșnicia sa Și astfel am plutit de la un mal La celălalt, zile în șir, nopți, ani. Cele mai frumoase maluri, desigur, nu le-am atins. Numai vântul a purtat firele rupte Ale mirosurilor din livezile enorme de la capătul lumii În afara direcției plutirii, am cunoscut Iubirea și moartea și puțin din sens, Boabe tari de aur din nisipul amintirii; Da, și mândria aventurii, pătată de sânge, Și spălată de vânturile imaculate, sub stelele Pe care ne-am inscripționat cu stângăcie numele. În cele din urmă ne-am întors de unde am pornit; Echipajul s-a împrăștiat ca un colier; a plesnit Firul sorții noastre. Căpitanul a fost făcut bucăți de prora corabiei. Marea a rămas aceeași. Totul a rămas la fel. Corabia cu coastele înflorite putrezește pe malul de pe care am plecat. Dar puțini îi cunosc taina: Nu este important unde ajungi, Important este doar să navighezi.

Miroslav Antić [1932-1986]

s-a născut la Mokrin, lângă Kikinda. A fost regizor, scenarist, jurnalist, pictor și unul dintre cei mai boemi poeți sârbi. A făcut parte din ceea ce s-a numit Valul negru, o grupare din anii ‘60-’70 (din care au mai făcut parte: Dušan Makavejev, Žika Pavlović, Saša Petrović, Želimir Žilnik ș.a) a regizorilor care au adus o nouă abordare în cinematografie, prin sarcasm, umor negru și critica dură la adresa societății. A fost recompensat cu mai multe premii, atât pentru activitatea literară, cât și pentru cea cinematografică: Premiul Goran, Premiul Teatrului Steria și al Arenei de Aur pentru scenariul filmului Eliberarea Voivodinei, Premiul Neven pentru cărțile pentru copii, etc. Câteva din volumele sale de versuri: Înjurături tandre (1955), Concert pentru 1001 de tobe (1962), Ultimul basm (1965), Partea stângă a lumii (1971), Mitul păsării (1979), Kikinda (1981). A murit în iunie 1986.

CROIALĂ Îţi voi fura umbra, o voi trage pe mine şi o voi arăta tuturor. Vei fi felul meu de-a mă îmbrăca cu tot ce e mai gingaş şi secret. Şi chiar şi-atunci când te învecheşti, roasă şi decolorată, n-am să mă dezbrac de tine. Pe mine te vei rupe. Pentru că tu eşti singurul meu mod de a-mi acoperi goliciunea acestui suflet de copil. Şi de-a nu mă mai rușina în faţa plantelor şi a păsărilor. În părţile roase vom plânge împreună. Te voi coase cu vânt. După, ştiu, voi confunda pielea mea cu a ta. Habar n-am dacă mă înţelegi: asta nu e întrepătrundere. Eu mă spăl pe faţă cu tine. Iubirea e o curăţare prin cineva. Iubirea e mirosul cuiva, țesut pe de-a-ntregul pe noi. E tatuare cu fantezie. Iată, se înserează, şi lumea devine mai rece. Tu eşti felul meu de cald. Te voi îmbrăca, aşa dat în foc, să nu răcesc de atâta iarnă din frica şi singurătatea mea.

DACĂ PERNELE AR VORBI Dacă pernele ar vorbi despre cine ce visează și ce ascunde dacă ar vorbi cu adevărat despre ce face cineva pe furiș, de exemplu, despre fata ce imită adulții și bagă tot felul de intrigi... mânjită toată cu cremă, sau despre băiatul care se bărbierește cu lama tocită de parcă are omul probleme cu barba. și în rest dacă ar vorbi despre tine și despre mine, ar fi să și plângem să râdem și să mai și roșim. Noroc că pernele nu vorbesc nimic. Păstrează un million de secrete în albul moale al penelor. Ele sunt precum vapoarele, vapoarele mari, albe, ce navighează spre imposibil spre vise spre nesfârșit. Seara te duc. În zori te aduc. E totul în regulă să mai apuc să zic...

DESPRE CE VORBIM CÂND NE PLIMBĂM Despre ce vorbim când rătăcim seara prin oraș? De fapt: noi doar tăcem... tăcem și ne privim pe furiș. De fapt noi în sinea noastră ne întrebăm Ceva ce nu pricepe nimeni Visăm și hoinărim... hoinărim și din când în când ne întunecăm cu voce tare. Iar când orașul aproape apune și se îngălbenește de-atâtea lămpi deodată știm ce înseamnă tăcerea asta demnă. De fapt noi intuim deja cuvintele crescute cât o zi de vară, și ne ajunge să tăcem doar să hoinărim prin seară.

ACOPERIȘUL LUMII Dacă vrei să înfângi fiara, zice clownul, nu trebuie să i te adresezi cu tăieturi sau cu urlete. Nu lătra la leu nu mârâi la crocodil. Cântă-le. Șoptește. Alintă-le pe limba păsărilor sau pe limba copiilor. De cum își aude limba linxului linxul sfâșie. De cum își aude limba tigrului tigrul rupe. Neputința tuturor sălbaticiilor constă în a putea fi păcăliți cu un alt mod de exprimare. Cel ce luptă pentru putere se teme de altă specie. Clownul e luptătorul tribului râsului disperat. Îmblânzitorul. Și șarlatanul. El câștigă prin frivolitate. Dinții sunt mai moi decât buzele. Ferește-te de sărut și fii pe fază. Dinții mușcă pentru o clipă doar. Sărutul pentru o viață întreagă.

CÂNTEC PENTRU NOI DOI Știu, așa trebuie să fie: noi doi nu ne-am întâlnit niciodată, chiar dacă ne căutăm, se știe, pentru fericirea ta pentru fericirea mea. Ploaia beată biciuie și lovește, vântul le smulge sălciilor părul. Încotro s-o iau? În ce oraș să poposesc? Ziua e răsturnată pe câmpuri tulburi. Târâi după mine, prin lume, doi ochi goi mă holbez la fețele trecătorilor. Pe cine să întreb, flămând și ud, De ce nu ne-am întâlnit niciodată? Sau s-o fi întâmplat? Trebuia făcut pasul? Poate că s-a apropiat de mine Și eu, amărât, m-am oprit la cârciumă, iar ea, neștiind, a trecut. Nu știu. Lumea toată am colindat-o nebuni de dorință, amândoi, și am trecut unul pe lângă celălalt. la doar un pas. Da, așa trebuie să fi fost. 51

Aleksandar Ristović [1933-1994]

s-a născut la Čačak. A studiat limba și literatura sârbă și a fost timp de mulți ani profesor de liceu în orașul natal. Din păcate, poezia sa este puțin cunoscută în străinătate, fiind tradus doar în engleză și promovat în Statele Unite de Charles Simić. Deși este cunoscut mai mult ca poet, Ristović a scris și proză, dar și eseistică. Poezia este definită în primul rând de limbajul direct, incisiv, dar și de umorul negru cu care abordează temele grave. Din volumele sale de versuri, amintim: Soarele unui anotimp (1959), Numele naturii (1962), Texte (1969), Despre călătorii și moarte (1976), Imagini diurne și nocturne (1984), Casa oarbă și locatarii vizionari (1985), Ușor ca un fulg (1985), Praznicul măscăriciului (1990).

ÎN GAURĂ DE ȘOARECE, POEŢILOR! Poeților, în gaură de șoarece! în pâinea mucegăită! în fânul plouat! în cărțile încuiate cu șapte broaște! în latrina de lemn! și, desigur, în florile uscate! în pivnița-n care proprietarul dubios aduce în fiecare sâmbătă câte un leș, decapitat sau fără picioare, și-l așază lângă celelalte leșuri, în butoiul gol de vin! în gunoiul din grajduri, poeților! în găoacea din care au ieșit reptilele acum mult timp! în pustiul ierbii! în rahatul idiotului! în hernia apoasă! în pâinea săracului înaintea pâinii bogatului! în casa de nebuni! în micul ospiciu ascuns de orice așezare, de orice suflet viu! în aerul înalt, unde nu ajunge glasul omenesc și nici sunetul clopotului care bate pentru ajutor! Poeților, în dumnezeul mamii voastre! am fost alături de voi, am mers braț la braț printr-un spațiu ireal, gurile ni se atingeau când beam vin din același pahar, dar acum a venit timpul să plecăm acolo unde ne trimit cei ce au urechi și nu aud, cei ce au ochi și nu văd nici lumina care vine de sus, nici lumina care se întinde în jur, în preajma țipetelor și a șoaptelor! 53

ULTIMUL CÂNTEC Coșciugul e terminat, meșterii s-au dus după ziare și bere, în timp ce mă oglindesc în lemnul său întunecat și neted, eu sunt în același timp și înauntru și afară, nu-mi aparține nimic, nicio cârpă din ceea ce a fost obiectul dezbaterii poetice. Meșterii s-au dus după ziare și bere.

FLIRTÂND CU UN PORC Vino la mine, porcule, tu, cel ce te îmbraci ca un nobil tăvălindu-te în noroi, vino la mine cu ochii tăi mici și ezitanți. Eu îți înțeleg stânjeneala și vanitatea. Nu e bine ca unui poet să-i placă aceleași lucruri care îți plac și ție, dar ceva îmi e drag în destrăbălarea ta, în fața căreia cedezi cu o permanentă nehotărâre. Și totuși, diavolul te așteaptă în abator. Are degete groase, cojoc și ustensile fine de tăiat. Stă în mijlocul camerei cu picioarele crăcănate, încălțat în cizme de cauciuc, jucându-se cu cuțitele. Între timp, ajutorul său clătește găleata de lemn și o urmărește pe fiica șefului coborând scara, ridicându-i fusta ca să-i vadă gleznele și tălpile roz. Vino la mine, porcule, amant al mlaștinii, Mi-ar plăcea să-ți șoptesc dulci nimicuri în urechea ciulită înainte ca ei să te ia, lăudându-te și blestemându-te cu rândul.

DISPERARE Ai deschis cutia cu chibrituri. Rămăsese un singur chibrit. L-ai scos, iar acum cutia era goala. Ai băgat trei buburuze în ea. Cu ultimul chibrit ai dat foc cutiei și în timp ce ardea, scoțând un fir de fum, te-ai întors spre mine și mi-ai râs în față!

MĂRUL ÎN HAN Apropii mărul de față, simt cum flacăra mirosului său îmi pătrunde în nări, și în timp ce-l tai în felii subțiri, farfuria se umple de brumă. Stau în jurul mesei, sub copacul primordial, și îi privesc pe cei care până ieri erau aici, țin mărul în mână, țin o jumătate de măr, o înghițitură, până la urmă nu-mi rămâne nici atât. Și o frază luminoasă ca o ață sfântă îmi ajunge direct din stomac, în gură: mărul apare din nou cu rumeneala, mirosul și țesutul străveziu, cu semințele care se văd din afară, nu Mărul Cunoașterii, ci forma adevărată, strecurată printre degetele desfăcute literalmente în eternitate.

TRĂIRE Am mers în grădină și în gaura pe care-am făcut-o cu un creion am pus câteva semințe. În timp ce le acopeream cu pământul mărunțit am simțit un fel de gâdilare pe degetele de la mâna dreaptă și am văzut cum ceea ce abia semănasem crește cu o viteză neobișnuită, cum tulpinele subțiri și tari nu mă lasă să-mi desprind palma de ceea ce tocmai a fost obiectul distracției mele.

LATRINA Prin crăpătura din dreapta poți vedea un cocoș roșu, iar prin cea din stânga, cu puțin efort, poți zări masa, fața de masă albă și o sticlă de vin. În spatele tău, dacă întorci privirea, sunt oile care încearcă să zboare cu aripile lor de lână. Iar prin gaura în formă de inimă din ușă, fața zâmbăreață a cuiva care se uită la tine cum te caci.

Jovan Hristić [1933-2002]

s-a născut la Belgrad. A fost poet, dramaturg, eseist, critic literar și de teatru, traducător și editor. Poezia sa are ca principală temă de inspirație mitologia greacă. Dintre cărțile sale de poezie enumerăm: Jurnalul lui Ulise (1954), Poezii (1959), Școala alexandrină (1963), Cântece vechi și noi (1988), În clipa întunecată (pm., 2003). A murit în anul 2002 la Sremska Kamenica.

LINIȘTEA SERII Voi de sub porțile înserării, de pe străzile întunecate, De lângă ieșirile de urgență, din preajma zidurilor De cărămidă roșie și cioburi de sticlă, Voi care, stând îmbrățișați, visați lumina lunii Pe blana pisicii dispărute în cutele draperiei Sau în lătratul câinelui, Voi doi, voi doi singuri în întuneric, singuri Lângă ultimul stâlp fără lumină și fără somn. Voi doi undeva în parc, pe o cărare Printre frunze și nori, între două ploi, Între două adieri, pe o bancă umezită de lacrimi. Nu aveți nimic în afară de o cameră mică Cu un mic pat de fier, cărți așezate pe scaune Și cu un soare rece dincolo de geamurile galbene. Voi care sunteți singuri chiar și atunci când vă îmbrățișați Suficient de tare pentru a frânge aripa cenușie a singurătății. În timp ce șoptiți puținele cuvinte pe care le-ați găsit În aceste clipe de gingășie întâmplătoare, Cuvintele spuse deja de multe ori Acolo unde a fost lună sau noapte, În timp ce traversați străzile pustii ale orașului După ultimele reprezentații de film. Mergeți îmbrățișați Pe această stradă umedă, mai ireală decât visul Cu ochii închiși și cu degetele nemișcate. Oare auziți pașii cuiva în urma voastră? Oare îi auziți cuvintele printre șoaptele voastre? Oare îi simțiți atingerea printre mângâierile voastre? Și de fiecare dată când mergeți singuri și vă gândiți Că nu e nimeni care să arunce o piatră din glasul său În apa întunecată a tăcerii dintre voi, Amintiți-vă de cel ce pășește insistent În urma voastră și încearcă să vă trezească. 61

INSULE A sosit iarăși timpul să răsfoiesc cartea voastră: Undeva ploile spală deja sentimentele mele de iarnă Ca nisipul pe care vânturile l-au adus pe acoperișuri; Iar când pășim prin iarbă, pantalonii se îmbibă de apă. Oare aici este vorba despre o febră veche pe care februarie A uitat-o în oasele mele? Sau este zbaterea velelor Dintr-un vis îndepărtat? Să pornim. Picură de pe frunze Și amanții râd prin adăposturi părăsite. Pașii se pierd. Marea se izbește de dealuri. Într-un târziu, după ploaie, marea și pietrele se caută, Mai înțelepte. Valurile vin Spre mal. Femeile se întorc prin așternuturi. Vântul pe insulă. Plouă în larg. E întuneric. În port, frânghiile se freacă de punți. Oare insulele te vizitează încă în vise? Fereastra e deschisă și amintirea intră frumos în cameră. Prin perdeaua subțire, amintirea.

POEM Crede-mă prietene Pentru că eu sunt oaspetele care vine Bate la ușă și pleacă Pleacă Și nu lasă în urma sa niciun sunet Nicio bătaie Niciun cuvânt Nicio urmă a pașilor săi în luminile din scara blocului Nicio umbră pe perete Nimic Niciun sunet Niciun cuvânt Niciun pas Oaspetele care vine bate și pleacă Pleacă Ca un strop de ploaie care trece prin jgheab Și este uitat Uitat Ca acela care este așteptat și nu sosește Această scoică de pe masa voastră Îmi amintește de călătoriile lungi Dar eu doar voi bate la ușă și voi pleca Voi pleca Cu totul.

URBI ET ORBI L-au așteptat de dimineață, iar când s-a copt amiaza A sosit. Sosirea lui a fost anunțată cu tobe și trâmbițe, Copiii se smuceau din brațele mamelor. Apoi au adus jertfe, iar el a privit Cum fumul se ridica în sus și mirosul laurilor acoperea mirosul sângelui proaspăt din nări A zis „aici sunt și apusul și răsăritul soarelui, M-am întors și lumea a venit după mine E prea mică pentru pașii mei. Am văzut.“ În clipa moartă am privit cum soarele apune, Ziua se despărțea de noapte și noaptea se despărțea de zi, În timp ce el stătea neputincios, simțind cum îl părăsesc Dorințele îndeplinite cu care nimic nu se putea începe.

CUPRINS Cuvânt înainte ......................................................................... 5 Vasko Popa Calul .................................................................................. 9 Mormântul lui Rastko Petrović ........................................ 10 Cântecul mierlei ............................................................... 11 Trecătorul și plopul .......................................................... 12 Lecţia de poezie ................................................................ 13 Mișcarea în cerc a poeţilor .................................................. 14 Făuritorii cutiei mici .......................................................... 15 Miodrag Pavlović Groapa .............................................................................. 17 Regele orb în exil ............................................................... 18 Chestionarul insomniei .................................................... 19 Cugetări paradiziace ......................................................... 20 Al doilea cerc .................................................................... 22 Bolta ................................................................................ 23 Stevan Raičković Cei ce dorm ...................................................................... 25 Locul pustiu ..................................................................... 26 Păsări panonice ................................................................. 27 Milorad Pavić Marea migraţie a sârbilor 1690 ........................................... 31 Până la urmă ..................................................................... 33 În grădina lui Kopitar ....................................................... 36 Ivan V. Lalić Iubire în iulie ..................................................................... 39 Mormântul lui Mozart ..................................................... 41 Monologul corbului .......................................................... 42

Argonauţii ........................................................................ 43 Miroslav Antić Croială .............................................................................. 45 Dacă pernele ar vorbi ........................................................ 46 Despre ce vorbim când ne plimbăm ................................ 47 Acoperișul lumii ............................................................... 48 Aleksandar Ristović În gaură de șoarece, poeţilor! ............................................ 51 Ultimul cântec .................................................................. 52 Flirtând cu un porc ........................................................... 53 Disperare ......................................................................... 54 Mărul în han .................................................................... 55 Trăire ................................................................................ 56 Latrina .............................................................................. 57 Jovan Hristić Liniștea serii ..................................................................... 59 Insule ............................................................................... 60 Poem ................................................................................ 61 Urbi et orbi ....................................................................... 62 Branko Miljković În zadar o trezesc ............................................................... 65 Cântecul orfic ................................................................... 66 Testamentul orfic .............................................................. 67 Dis ................................................................................... 68 La masă ............................................................................. 69 Borislav Radović Peștii .................................................................................. 71 Stânca ............................................................................... 72 Pădurea ............................................................................. 73 Nud .................................................................................. 74 Descrierea timpurilor desperecheate .................................. 75

Danilo Kiš Toamna ............................................................................ 77 Pianul dezacordat ............................................................. 78 Visele de dragoste ale lui Apollinaire ................................ 80 La vestea morţii doamnei M.T. .......................................... 82 Apusul soarelui ................................................................. 83 Ljubomir Simović Festivalul de vară din Belgrad ........................................... 85 Târfa soldaţilor ................................................................. 89 Blesteme ........................................................................... 90 Singer ............................................................................... 92 Mic dejun ......................................................................... 93 Inscripţie în aur ................................................................ 94 Judecata de apoi ................................................................ 95 Branislav Petrović Când te părăsește cel pe care-l iubești ............................... 97 E pe urmele tale ............................................................... 98 Bătrânul numit insulă ....................................................... 99 Poem despre întoarcerea Anei din concediu .................... 101 Primul cântec al omului .................................................. 102 Cum dăinuie ana dialectic în mine .................................. 105 Aleksandar Petrov Smolni ............................................................................ 107 Ecuaţie cu o necunoscută ................................................. 109 Poezie în idiș .................................................................. 110 Cititoarea de poezie rusească ........................................... 111 Bătrânii critici ................................................................. 112 Matija Bećković Acest cap ......................................................................... 115 Pumnalul ........................................................................ 117 Noaptea .......................................................................... 119 Simt din nou nevoia să vorbesc .......................................... 121

Simt din nou nevoia să tac ................................................. 123 Oglinda ........................................................................... 125

Petar Cvetković Cercuri ............................................................................ 127 Arhimede ........................................................................ 128 Pact asupra gloriei ........................................................... 130 Noua înţelegere a timpului .............................................. 131 Gojko Djogo Lâna ............................................................................... 133 Balada papagalului care latră ca un câine ...................... 134 Plopii din închisoarea Padinska Skela ............................. 136 Arătătorul câine ............................................................... 137 Măsurătorul timpului ...................................................... 138 Chinezilor, despre fiare .................................................... 139 Iadul și pana .................................................................... 140 Milutin Petrović Mă împrieteneam cu femei pe moarte .............................. 143 De dragoste, despre moarte ............................................... 144 Amăgire ........................................................................... 145 Când am plecat la institut să-mi vând corpul ................... 146 Capul pe butuc ................................................................ 147 Urlet ............................................................................... 148 La cina cea de taină .......................................................... 149 Adam Puslojić Catrene migratoare .......................................................... 151 Singurătate de mamut ..................................................... 152 Vederi ............................................................................. 153 Întunericul întunericului ................................................ 154 Haiku triptic ................................................................... 155 Radomir Andrić Oasele încheieturii .......................................................... 157

Pata ................................................................................. 160 Ionesco n-a fost călăreţ ..................................................... 161 Malul celălalt ................................................................... 163

Srba Ignjatović Barbarii la Pont ................................................................ 165 Mușcătura ursului alb ...................................................... 166 Notă despre marea invenţie .............................................. 167 Știri din casa Domnului ................................................... 168 Testamentul lui Germanicus ............................................ 169 Stevan Tontić Gâtul unui creștin ........................................................... 171 Sfânta Scriptură .............................................................. 172 Fericirea surdo-muţilor ................................................... 173 Îţi mulţumesc, Doamne! .................................................. 174 Tanja Kragujević Nuferi, sens ..................................................................... 177 Fidelă, mărită .................................................................. 178 Fără vești bune ................................................................. 179 Cele două minute ale trandafirului .................................. 180 Zăpada albastră ............................................................... 181 Jovan Zivlak Cușca .............................................................................. 183 Fulgerul .......................................................................... 184 Motanul .......................................................................... 185 Casele lui Brecht .............................................................. 186 Sunt ușor și mă mișc .......................................................... 187 Slobodan Zubanović Ieșirea spre viitor .............................................................. 189 Coborârea ţiganilor în piaţa Bajloni sau balada vecinilor .... 190 Redacţia: ......................................................................... 191 S-ar găsi ........................................................................... 192

Duško Novaković Fragment din parola comună: vrem schimbare .................. 195 Carte-apatrid .................................................................. 197 Tema pentru astăzi .......................................................... 199 Ce-am vrut să-i spun poetei nipone Kazuko Shiraishi despre cireși ..................................................................... 200 Musca a stat .................................................................... 201 Nasturele lui Stalin .......................................................... 202 Ebraic ............................................................................. 204 Peștele ............................................................................. 205 Novica Tadić În mijlocul gălăgiei ......................................................... 207 Habotnic ........................................................................ 208 Jucării, vis ....................................................................... 209 Chemarea nopţii I. ........................................................... 210 Într-o gară, vis .................................................................. 211 Foamea ........................................................................... 212 Trauma ........................................................................... 213 Zar ................................................................................. 214 Simpozionul de poezie .................................................... 215 Radmila Lazić Spălatul pe mâini ............................................................ 217 Cum mă simt .................................................................. 218 În așteptarea veștilor proaste ........................................... 219 Vremuri .......................................................................... 220 Sac de dormit .................................................................. 221 Mărul din rai ................................................................... 222 Autoportret .................................................................... 223 Bratislav Milanović Linişte, linişte totală ....................................................... 225 Fuga ............................................................................... 226 Nimeni şi nimic .............................................................. 227 Nu, îngere ....................................................................... 228 Cântăreţul balcanic ......................................................... 229

Milovan Marčetić Funia Domnului ............................................................. 231 Aprilie ............................................................................. 232 Material pentru un recviem ............................................. 233 Poem postmodern în douăzeci și nouă de rânduri .......... 235 Când ajungi în hiperboreea ........................................... 237 Miloš Komadina Lumile ............................................................................ 239 După ploaie .................................................................... 240 Anatemă ......................................................................... 241 Luminile pe care nu le am ................................................. 242 Iarnă şi soare .................................................................... 243 Fraţii ............................................................................... 244 Blues sârbesc ................................................................... 245 Ivan Negrišorac Poetul necunoscut, de la începutul sec. XXI, vorbește cu piatra de râu pe malul Uranopolisului ....................................... 247 Ghicitoare pentru pescărușii ce zboară deasupra corabiei Sf. Pantilimon ...................................................................... 249 Contabilul, în pat, privindu-se pe sine însuși şi albul tavanului în noapte ........................................................................ 251 Pantofarul recunoaște că-l invidiază pe brutarul mănăstirii ... 253 Nikola Vujčić Litera diferenţei .............................................................. 257 Povara ............................................................................. 258 Drumul .......................................................................... 259 Vesela neagră .................................................................. 261 Trezirea ........................................................................... 262 Asemănarea ..................................................................... 263 Jelena Lengold Iubire .............................................................................. 265 Stelele ............................................................................. 266

Cea mai frumoasă zi din viaţă .......................................... 267 În vremuri străvechi ........................................................ 268 O moarte mică ................................................................ 269 Eroii autocontrolului ...................................................... 270 Ar fi o reală ușurare .......................................................... 271 Incontrolabil ................................................................... 272 Passion ............................................................................ 273

Dragan Jovanović Danilov Camera purtată pe aripi .................................................. 275 Pivniţa ............................................................................ 276 A trăi în orașele mici ........................................................ 277 Orașul blestemat ............................................................. 278 Cerbul ............................................................................ 279 Tinerele fete duse de apă .................................................. 280 Pisicile de la periferie ....................................................... 281 Vojislav Karanović De ce nu mă uit la filme porno ......................................... 283 Îngerul ........................................................................... 284 Studiul spaţiului .............................................................. 285 Muzeul figurilor vii ......................................................... 286 Salto mortale ................................................................... 287 Exteriorul ....................................................................... 288 Alegere ........................................................................... 289 Ana Ristović Deșeu urban ................................................................... 291 Dreptate maternă ........................................................... 293 Vise pe roţi ...................................................................... 294 Istoria ............................................................................. 295 În jur de zero ................................................................... 296 Lingua franca .................................................................. 298 După două mii ................................................................ 300

Dejan Aleksić Lanţul ............................................................................. 303 Sala de așteptare .............................................................. 304 Albina ............................................................................. 306 O privire prin fereastră ..................................................... 307

www.hergbenet.ro www.libraria.hergbenet.ro Herg Benet Publishers Bun de tipar: octombrie 2012. Apărut: 2012. Editura Herg Benet, Str. Dr. Burghelea 22, sector 2, Bucureşti, România. E-mail: editor@hergbenet.ro Tipărit în România.