Rock în Praga

2011

© 2011 Andrei Zbîrnea © 2011 Herg Benet Publishers, pentru prezenta ediţie Herg Benet Publishers Str. Dr. Burghelea 22, sector 2, Bucureşti, România www.hergbenet.ro editor@hergbenet.ro Ilustraţie copertă: © 2011 Dragoș Ilie Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ZBÎRNEA, ANDREI

Rock în Praga / Andrei Zbîrnea. - Bucureşti:

Herg Benet, 2011

ISBN 978-606-8335-02-5 I. Voinescu, Radu (pref.)

821.135.1-1 Tipărit în România

Andrei Zbîrnea

Rock în Praga poeme Prefață de Radu Voinescu

Pﾄビinﾅ｣ilor mei

Prefaţă

M-am întâmplat, în toamna anului trecut, după o foarte îndelungată absenţă, la o lectură a Cenaclului „Euridice“. În acea seară erau programaţi să citească doi poeţi tineri. Unul deja cunoscut, un fel de mică vedetă, cu ifose şi insolenţe – poate că în parte naturale, dar sigur în parte jucate, în conformitate cu o bine cunoscută tactică de a provoca. Astfel de teribilisme stârnesc, de obicei, interesul în jurul celui care le practică. Nu numai în viaţa noastră literară şi nu numai în ce-i priveşte pe scriitorii aflaţi la început de drum. Despre celălalt nu auzisem nimic până atunci: geniul lui Soviany de a găsi talente.

L-am remarcat încă înainte de începerea şedinţei. Venise pregătit. Arborase o ţinută de o uşoară neglijenţă studiată, vag excentrică, fără să fie stridentă, ţinută în care pălăria juca un rol important. Pălăria aceea cu boruri înguste (aducând un pic cu a lui Jean-Paul Belmondo din À bout du souffle), care se purta la Paris prin 2005 sau 2006, pentru ca în 2007 să devină un fel de marcă a tinerei generaţii estudiantine, dar nu numai, din toată Franţa şi din Europa de Vest, cu palide ecouri şi la noi.

A citit. Şi a fost evident că tinerii aflaţi în sală au primit bine acea poezie din care nu lipseau lucruri ştiute, însă, în acelaşi timp, respirând o anume prospeţime. Un aer soft, în comparaţie cu ceea ce se practica la „Euridice“ mai înainte, de către cei care au făcut parte din „Generaţia 2000“, „născută şi crescută“ de Marin Mincu. Se schimbă timpurile, nu-i aşa, şi chiar şi junii o dată cu ele, pentru că, altădată, după o asemenea lectură, auditorii l-ar fi „sfâşiat“ fără cruţare. Cei din generaţia de acum au fost ceva mai calzi şi mai empatici, iar observaţiile lor au avut noimă. Volumul de faţă poartă şi amprenta discuţiilor de atunci.

Andrei Zbîrnea a arătat în acea seară că este poet, chiar dacă

unele texte mai şchiopătau. Iar recuzita lui uşor boemă nu făcea decât să semnaleze – discret, dar fără echivoc – faptul că poezia face parte din existenţa lui, poate chiar că îl defineşte într-o oarecare măsură. Şi cum să fie altfel?! Undeva, însă – nu mă ocolesc să o spun în această prefaţă care sper să îi fie de bun augur –, rămâne ceva ce nu ştie sau nu poate să îşi asume pe de-a-ntregul. I-am găsit pe loc un pseudonim care mi se părea valabil, potrivit lui, dar s-a arătat contrariat la maximum de idee...

Cartea aceasta constituie un debut semnificativ. Un nou tip de sensibilitate poetică se exprimă în paginile ei. Parcimonia de mijloace nu trebuie să ne înşele asupra resorturilor poeziei pe care o vom întâlni mai departe. De mai mulţi ani am semnalat că va veni timpul unui nou romantism. Regretatul Romul Munteanu mi-a declarat, la rândul său, acest pronostic, într-un interviu pe care mi l-a acordat prin 2003, mi se pare. Cum va arăta exact acest romantism al tinerilor epocii ordinatoarelor, al telefoanelor mobile, al aplicaţiilor de mesagerie electronică sau pentru iPod şi câte au mai apărut în acest timp nu reuşeam să îmi figurez decât incomplet. Cei doi-trei poeţi la care sesizasem tendinţa nu-mi îngăduiau viziuni mai ample, mai aplicate. Pare că a trecut ceva vreme de atunci. Nu este mult, totuşi, privind lucrurile la scara istoriei literare, a mişcării ideilor, a ritmurilor în care se schimbă paradigmele artistice. Cititorul va găsi, la sfârşitul textului, câteva aprecieri critice care vorbesc despre romantismul pe care îl reprezintă poezia lui Andrei Zbîrnea. Cel care scrie aceste rânduri a avut, la prima lectură, aceeaşi impresie...

Privind lucrurile mai atent, poate că nu e vorba de un romantism, să-i spunem, integral. Lipsesc o serie de elemente ale romantismului. Probabil că mai potrivit ar fi ca, forţând sau actualizând puţin limba română, să adoptăm definitiv termenul de „romanticism“. Translatat în arealul nostru lingvistic, sensul ar trimite la un romantism au second degré, în care sentimentalismul este trăsătura-cheie. Poate că, folosind într-un poem sintagma „un retro-romantic”, poetul se referă, de fapt, la sine.

Volumul acesta ar fi putut foarte bine să se intituleze „Scrisori către Adela“. Ar denota încă şi mai apăsat dubla referinţă cultural-livrescă. Am depăşit etapa în care douămiiştii descopereau literatura cam pe cont propriu şi credeau că o şi inventează. Poezia

aceasta se vede, se simte că vine de undeva. Andrei Zbârnea este un poet care a citit. Şi care a călătorit în Praga lui Kafka. Citatul adoptat drept moto nu este din Scrisorile către Milena, ci din altă parte, dar este limpede că a fost influenţat de emoţia de a se fi plimbat pe aceleaşi străzi cu autorul Castelului. Iar Adela este – şi aici, ca şi la Ibrăileanu – numele pentru o iubire univocă. Scrisorile – ei, bine, iată unde găsesc eu că este prezent spiritul veacului! – nu sunt epistole obişnuite (mai sunt, oare, obişnuite azi?!).

Sunt mesaje de e-mail, iar retorica lor austeră şi o tăietură mai directă a frazei ţin de stilul acesta atât de incriminat atunci când se impunea în existenţa noastră. Prin comparaţie cu lentoarea distilat-savantă a scrisorilor, cu literaturitatea tradiţională a acestora, care le dădeau valoare şi le umpleau de spirit şi de estetism, textele mesajelor de poştă electronică păreau în primul rând ultraje aduse în esenţă sensibilităţii, dincolo de educaţie, bun-gust şi aşa mai departe.

Ce se reproşa acestor mesaje? Lapidaritatea extremă. Pragmatismul (aproape utilitarism, dacă mă pot exprima aşa); adesea, cel care scrie exprimă prea direct şi prea frust ce vrea, făcând tabula rasa mai bine de două milenii de ceremonial epistolar. Dispariţia formulelor tradiţionale de introducere, mediane şi de încheiere, care ţineau de genul epistolar clasic. Lipsa punctuaţiei, renunţarea la majuscule, pentru incipitul frazelor, pentru nume proprii – prin urmare, o abatere flagrantă, tipică ignoranţilor, de la normele gramaticale; scrisul frumos nici nu mai intră în discuţie. Şi, peste toate, graba, implicată în tot ce am enumerat până aici, parcă denotând un interes aproape nul pentru fiinţa din carne şi oase ascunsă în spatele unui ID. Cât despre poezia din aceste mesaje – chiar atunci când comunicarea se făcea sau se face între două persoane care se presupune că se iubesc –, ce să mai vorbim?!...

Andrei Zbîrnea întoarce toate aceste păcate ale e-mail-urilor în baze ale unei poetici cumva inovative. Printre consecinţe – tocmai prospeţimea despre care vorbeam mai sus. Un tânăr din cel de-al zecelea an al mileniului al treilea trimite scrisori unei iubite imaginare, o fată din Macedonia, care poate că există cu adevărat şi a şi fost chiar întâlnită în împrejurări fugitive, undeva, în Praga, într-o croazieră pe Vltava... Deja de aici, cum se vede, începe poezia şi nici nu aş dori să merg mai departe în decriptarea reţelei

de legături dintre aceste stări juvenile şi text pentru că ar fi păcat să răpesc plăcerea de a se pronunţa a criticilor de întâmpinare.

Ce are probabil încă mai surprinzător la acest debut, într-o oarecare măsură eclectic, pentru că unitatea stilistică între cele trei cicluri ale volumului pare destul de relativă – dar asta nu apare neapărat ca un defect – este infuzia de motive şi teme venite dinspre muzica rock şi dinspre textele acesteia. Celor care au crescut cu Smoke on the Water (Deep Purple), cu Child in Time (idem), The Courts of the Crimson King (King Crimson), Wish You Were Here (Pink Floyd) ori The Gates of Delirium (Yes) vor fi uimiţi şi bucuroşi să constate interesul pe care muzica anilor ’70 îl trezeşte generaţiei actuale. Preferinţele poetului tânăr ajung, bineînţeles, şi mai încoace, la grupuri precum Metallica, Therapy?, Savatage sau Anathema. Or, asta înseamnă deja un segment ce cuprinde minimum trei generaţii.

Poeziile din ciclul intitulat „rock“ poartă amprenta unui spirit care aminteşte de un „rebel fără cauză“. Au duritatea de metal a temelor din textele formaţiilor rock, nu şi infantilismul acelora.

Ca şi cum fiara se îmblânzeşte în faţa frumuseţii lumii şi mai ales atunci când este supusă de forţa irezistibilă a iubirii.

Nu este de trecut cu vederea compoziţia pe structuri inspirate de muzică (de albumele discografice, mai precis) a ciclului „rock“.

Piesele poartă un generic anglo-saxon, track, în cazul nostru, denumire pentru pistă audio şi, prin extensie, pentru o piesă muzicală distinctă de pe un disc. Poemele care conţin înaintea titlului propriu-zis această denumire sunt în număr de nouă, la care se adaugă un intro şi două outro (outro este o parte plasată în finalul unui cântec, în opoziţie cu intro, care nu mai trebuie explicat, cred), dar şi alte bonus-track-uri.

Andrei Zbîrnea îmi închipui, aşadar, că face parte dintr-o generaţie preocupată de această muzică. În mod neaşteptat, poate, pentru că ea ar fi putut să rămână ancorată definitiv în mentalul generaţiilor marcate de festivalul Woodstock şi de formaţiile rock ale deceniilor al optulea şi al nouălea ale secolului trecut. Dacă el o prizează şi o cunoaşte, cu certitudine mai sunt şi alţii.

Literaţii ale căror opinii critice sunt inserate la finalul cărţii apreciază cu entuziasm poezia din Rock în Praga. Unul este aproape congener cu autorul acestui volum, doi dintre ei fac parte din

generaţia aflată între cea a lui Andrei Zbîrnea şi cea care s-a format în perioada de glorie a rock-ului. Şi dacă lucrurile stau aşa, există şanse mari ca formula pe care o propune Andrei Zbîrnea să placă şi acestora din urmă: generaţia mea, mai pe şart, dar şi celor mai „bătrâni“, adică aceia care făceau muzica aceasta atunci când noi eram adolescenţi.

Andrei Zbîrnea reuşeşte să spună multe cu mijloace puţine.

Ciclul ultim al cărţii, intitulat „iederă“, conotează sensuri mai profunde decât pare la prima vedere, iar rolul lui în economia cărţii este unul major, constituind una dintre cheile volumului şi o poartă importantă către tipul de lirism pe care îl aduce cu sine (încă o dată, nu adâncesc pentru că nu doresc să intru pe teritoriul cronicii literare). Unii cititori îl vor găsi invocat pe Kafka mai mult formal, vor conchide că rapelurile către textele acestuia rămân mai mult elemente de decor poetic, cu toate că nu se poate contesta sinceritatea celui care le aduce în pagină. E, după mine, la fel de adevărat că şi alte motive apar mai mult ilustrativ, inclusiv motourile din textele formaţiilor rock. Dar numai simplul fapt că acestea sunt integrate în substanţa textuală a mesajului acestei cărţi, privite atât în fiecare poem în parte, în fiecare ciclu, cât şi în ansamblul său, constituie o performanţă demnă de toată luarea-aminte. Să nu uităm că ne aflăm în faţa unui debut! Care probează însă stofă autentică de poet.

N-aş putea spune că lirismul pe care îl aminteam mai sus şi care se prezintă ca o marcă a cărţii este instituit de Rock în Praga.

Sentimentalismul acesta, de tip „retro-romantic“, îl intuiesc a fi în bună măsură caracteristic multora dintre tinerii timpului de astăzi, l-am întâlnit presărat pe ici-pe acolo în diverse producţii poetice – şi nu numai în ultima vreme –, dar îmi place să cred că Andrei Zbîrnea îl cristalizează în poezie mai bine decât au făcut-o alţii. Semnele de bună receptare vor veni atunci când cititorii tineri se vor recunoaşte în portretul interior creionat în aceste poeme.

Radu Voinescu iulie 2011

Adela To jest ruze udelana z kuze. / Uite un trandafir fﾄツut din piele.

(Kafka, Jurnal)

*** from: andrei.zbirnea@gmail.com to: noreply@adela.mk ştiu că nu vorbeşti româna, dar oricum îţi scriu. acest mail nu va ajunge niciodată la tine. de fiecare dată când dau send, îmi apare o eroare de conexiune. sunt aproape convins că te-ai întors la bitola, în macedonia. nu mai ştiu nimic despre tine. când erai în tura de seară, eu scriam poeme pe vltava. oare te văzusem? ne-am cunoscut la praga, era douăzeci şi şapte martie două mii zece. sau, cine ştie…

îmi amintesc tot magazine de porţelanuri, suveniruri, fulare cu bohemians praga 1905, matrioşti cu george w. bush, expoziţii de dalí şi mucha, muzeul figurilor de ceară, crosa lui jaromír jágr, muzeul torturii, berea cehească, micile răutăţi legate de trecerea slovaciei la moneda unică euro, coroana cehească, istorică şi puternică.

era o zi ploioasă mă plimbam pe străzile acelea înguste. căutam un loc unde să mă adăptostesc, căutam, doar căutam. doarcăutam doarcăutam. ploaia îmi măcinase carnea, doar oasele mele erau încă întregi. hotelul beránek, unde eram cazat, se afla la o distanţă considerabilă, iar banii de metrou se terminaseră de ceva vreme. renunţasem la o invitaţie la teatrul naţional din partea unor fanatici religioşi pentru a te întâlni. ultimii bani, suveniruri pentru cei de acasă. şi tu, tu Adela, tuAdela tuAdela.

am intrat m-a întampinat o colegă de-ale tale, blondă, cu ochii verzi. nu era genul meu. tu erai undeva mai în spate… mi-ai zâmbit, văzându-mi hainele ude. mi-ai oferit un prosop, cred că era galben. primul meu gând a fost să te invit la dans, dar mi-am dat seama că nu era nici locul şi nici momentul potrivit.

oricum acesta e genul de vreme pe care o prefer în vacanţe. umezeală, ploaie, sunetul ploii, oameni ascunşi sub copertine mucede. vremea asta aduce linişte. liniştea aduce linişte. apoi am reuşit să avem un dialog, cred că de fapt singurul nostru dialog. am vorbit despre macedonia, despre românia. ai pronunţat macedonia şi gândul m-a dus imediat la goran pandev de la internazionale milano. ai zâmbit, puţin timidă.

tu nu îi ştiai nici pe mutu nici pe chivu n-am vrut să vorbim despre artă, poezie, praga sau protecţia mediului. n-ai vrut să vorbim despre modă, coco chanel sau vânturile care bat în munţii din macedonia. erai pur şi simplu Adela, de aceea nici măcar nu m-am chinuit să îţi reţin numele. rămâne între noi, aveţi nişte nume foarte complicate.

dar ploaia se oprise. eu continuam să alternez între brelocurile karlův most şi vitrinele cu tricouri i love praga. mintea mea lucra la turaţie maximă. a doua zi, croaziera pe vltava. voiam să fii şi tu acolo.

Referințe critice

Andrei Zbîrnea este, în cele din urmă, un romantic, ce recompune din cioburi o biografie sentimentală. E ciudat să descoperi la un poet tânăr de la începutul secolului XXI ceva din înflăcărările, dar şi din tonul tandru şi demodat al lui Jacopo Ortis. Cititorul volumului Rock în Praga îi va accepta candorile pentru că nu e nimic trişat sau mimat în vocea lui. Andrei a scăpat de bovarismul atâtor poeţi tineri şi acum este pe cale să se descopere, să-şi limpezească vocaţia. Îi doresc ca versurile sale să păstreze peste ani, vorba lui Leopardi, o urmă a sentimentelor şi a senzaţiilor trăite, pusă acolo „întru păstrare şi supravieţuire, ca în custodie”, fiindcă acesta e unul dintre lucrurile minunate pe care le poate face pentru noi poezia.

(Claudiu Komartin)

Adela lui Ibrăileanu îşi dezmorţeşte picioruşele şi urcă pe scena rock. Aici îşi dă seama că e o nouă Adelă, kafkiană, fumegândă, când delicată, când plată. Femeia ideală există, însă poetul e atât de subtil – probabil cel mai subtil din ultimii ani –, încât ea nu mai ştie cum să-l ia. O zăpăceşte – de la tenis, la fotbal, apoi brusc la ploile din Macedonia şi la versuri din melodii rock. Şi o ironie de-a dreptul genială, placată cu nostalgie culturală, ba chiar şi cu melancolie. De-a dreptul seducătoare o asemenea artă nici prea artificială, nici prea de stadion. Cu un metabolism excepţional, poezia lui Andrei Zbîrnea ronţăie prezentul şi istoria, fără să acumuleze pic de celulită verbală pe şolduri. Ba mai mult, poetul e capabil să scrie zeci de pagini pe o temă cu variaţiuni fără să devină monocord, plicticos. N-aş fi crezut să mai fie posibil aşa-ceva după atâtea experimente obosite. Vine o poezie nouă, pe un cal aprig şi de rasă!

(Felix Nicolau)

Rock în Praga de Andrei Zbîrnea e un volum de poezie construit din trei părţi: „Adela”, „Rock” şi „Iederă”. Prima parte e un ciclu de poezie narativă despre o fată pe care o cheamă, de fapt, Sînziana. Un ciclu scris cu gîndul la ea şi pentru ea, de aceea textul ajunge la sfîrşit la Sînziana şi chiar şi Adela se transformă în… Sînziana. Poezie de dragoste imaginară, pentru că eul liric îşi cam reinventează personajul după cum doreşte şi visează poetul.

Partea a doua, „Rock”, e ca un album muzical, un CD rock cu 13 piese: introducere, intro, 9 texte cu motouri citate din formaţii rock (ceea ce-mi aminteşte de romanul „Playlist (pentru sfîrşitul lumii)” de Mihnea Blidariu, vocalistul formaţiei rock Luna Amară), o încheiere şi un „outro”. Citatele sînt din KISS, Metallica, Deep Purple, Savatage, Anathema, The Doors, REM, Therapy? şi Pink Floyd. A, să nu uit, în ultimul poem rock Obama îl omoară pe Osama… adică invers. Partea a treia, „Iederă”, se încheie cu al doilea „outro”, astfel Rock în Praga închizînd cercul şi formînd un fel de om de zăpadă învăluit în iederă, cu „Adela” pe post de cap. Poezia lui Andrei Zbîrnea e sprintenă şi proaspătă, vioaie şi jucăuşă şi se citeşte uşor şi cu plăcere. Lectură faină!

(Mihail Vakulovski)

Cuprins Prefaţă .................................................................................... 5 Adela ..................................................................................... 10 *** ......................................................................................... 11 îmi amintesc tot ................................................................... 12 era o zi ploioasă ................................................................... 13 am intrat ............................................................................... 14 oricum ................................................................................... 15 tu nu îi ştiai nici pe mutu nici pe chivu ............................. 16 dar ......................................................................................... 17 vltava ..................................................................................... 18 bitola (macedonian: Битола [‘ bitɔɫa] .................................... 19 acest mail nu va ajunge niciodată la tine ........................... 20 şi ........................................................................................... 21 braţele Adelei ....................................................................... 22 copacul şi Adela .................................................................. 23 kafka ..................................................................................... 24 only a masochist could love such a narcissist ..................... 25 lecţii de tango ..................................................................... 26 alge albastre ......................................................................... 27 requiem pentru adela ............................................................. 28 sînziana ................................................................................. 29 poezie pretutindeni. poezie în paste, poezie în paiul din care sorb limonada, poezie la trei mese mai încolo, în încăperea cealaltă ... 30 gândurile mele sunt departe, e clar că nu mai resimt mirosul de clor pe retină ................................................................. 31 adela duce farfuria din care savura acum câteva minute ......... 32

respiro .................................................................................... 33 o revăd pe adela .................................................................... 34 e momentul să îi arăt textul ................................................... 35 dialog (ne)poetic .................................................................. 36 cobor scările ........................................................................ 37 a treia oară. mai e mult până la recordul de cinci ................ 38 rock ..................................................................................... 39 ai ajuns aici… nu te speria ..................................................... 40 intro ....................................................................................... 41 track unu: (o siluetă) .......................................................... 42 track doi: (ar trebui să te obişnuieşti cu finalurile fericite) ... 43 track trei: (machiajul nu rezistă) ........................................... 44 track patru: (apropie-te) ........................................................ 45 track cinci: (străpunge visează remix 2005) ............................. 46 track şase: (încearcă) .............................................................. 47 track şapte: (păcate) ............................................................... 48 track opt: (RM 17) ................................................................. 49 track 9: (terapie) ................................................................... 50 osama killed obama ............................................................ 51 outro unu: ........................................................................... 52 iederă ................................................................................... 53 espresso ................................................................................. 54 zid ......................................................................................... 55 tramvai .................................................................................. 56 child in time – iederă MIX ................................................. 57 în anglia iedera era considerată divinitatea feminină .......... 58 recviem ................................................................................. 59 bărăgan ................................................................................. 60 iederă ..................................................................................... 61 outro doi: ............................................................................ 62 Referințe critice ................................................................... 63

www.hergbenet.ro www.libraria.hergbenet.ro Herg Benet Publishers Bun de tipar: octombrie 2011. Apărut: 2011.

Editura Herg Benet, Str. Dr. Burghelea 22, sector 2, Bucureşti, România.

E-mail: editor@hergbenet.ro Tipărit în România.