Highwayro mai 2014

Highway.ro

1

Highw@y.ro Anul II, Nr.3 Ediţia Grupei Highway.ro, România

Mai 2014

Bordul Editorial

Andrei Egon

Comunicare cu noi highwayro13@gmail.com

hwyro.blogspot.com

Christi Borcoman byzantine-cafe.blogspot.com

Christo Demotis Dan Pappas Ilie Gavra Karvounis D.

facebook.com/pages/Highwayro /521561714585642

Contribuitorii

Matematica şi Teologie Bogdan Halmer Maria Thomopoulos Doina Silagyi Pemptousia.ro

Colaborare cu noi La coloana de alături prezentăm pe aceia care au avut bunavoinţa să ne ajute prin articolele, fotografiile, care ne au oferit sau îngrijirea textelor noastre, înaintea publicării. Aşteptăm să extindem spaţiul nostru de dialog şi schimburile de idei prin articolele, comentariile, fotografiile, creaţii artistice, sau chiar adrese de internet ori carţi propuse.

Puteţi trimite articolele sau alte obiecte ca ataşamente la e-mail-ul nostru.

Articolele pot fi in forme de .doc, .docx, .odt. Am fi preferat folosirea fonturilor de marime 12, şi din familii larg utilizate precum Times New Roman, Arial, Courier, DejaVu, ori fonturi libere precum Fira, Ubuntu, Liberation. Fotografiile pot fi în orice format larg utilizat precum .jpg ori .png, dar neaparat e necesar de notat dacă acceptaţi modificarile. Odată oferite articolele şi fotografiile sunt depozitate de noi şi pot fi folosite şi în viitor. Daca doriţi publicarea adresei voastre de pagina personală, notaţi vă rog şi va fi inclusa în caz de publicare.

HIGHWAY.RO

COPERTĂ EDITORIAL RESTITUIRI: •Meditaţii Filocalice, Partea 2a. Sfântul Antonie cel mare.

•Vorbe, Aproximări şi Adevăr

•Este Dumnezeu Matematician? Matematica este inventată ori descoperită?

FOTOREPORTAJ: •Bucureşti, Parcul Mogoşoaia

•Hinton Saint Mary

HIGHWAY.RO

SPAŢIUL INTIM •Poemul

Pierdut

CULTURA ŞI CIVILIZAŢIE: •Konstantinos

•Sir

Kavafis: Poezii

Steven Runciman:

GÂNDURI FINITE: •Dialog

şi Împatimire

CREATIVE COMMONS

COPERTA DE SPATE

2

EDITORIAL

Sperăm ca noua structură să 3 vă fie pe plac. Dacă însă aveți idei, completări, sugestii sunteți bineveniți să ne scrieți fie în comentariile articolelor, fie în facebook (https://www.facebook.com/pages/Highwayro/521 561714585642) fie în adresa noastră de email hiwghayro13@gmail.com Așteptăm părerile voastre, completările voastre precum și contribuțiile voastre ca să putem să încingem un dialog creativ și constructiv. Să alcătuim o comunitate a oamenilor liberi.

Cu drag, Echipa editorială a Highway.ro

Pag. 7

M ai 2 0 1 4

Am plănuit de ceva timp publicarea articolelor noastre în blogurile atașate efortului Highway și anume blogul http://byzantine­cafe.blogspot.com/ precum și http://hwyro.blogspot.com/ Aceste două bloguri reprezintă coloana vertebrală ai prezenței noastre în internet, și discuțiile vor fi urmărite acolo. Cafe bizantin este o încercare care a fost promotorul lui Highway, este spațiul "serios" a revistei, este domeniul în care expunem părerile noastre, ale tale în domeniul geopoliticii, în domeniul politicii europene, în domeniul culturii, identității și chiar și ai teologiei. Este un spațiu de discuție deschis, un spațiu în care ne putem cunoaște chiar și personal, un spațiu în care comentariile și opiniile tale citirorule sunt oricând binevenite. Până acum comentariile erau puternic moderate, discuția era redusă. De acum prin fuziunea echipei highway și cafe bizantin obținem un spațiu deschis cu o seriozitate și profesionalism ieșit din comun.

Blogul Highwayro este spațiul de referințe pentru orice altceva, este trunchiul în care se fac referiri la fiecare articol chiar dacă articolelel "serioase" sunt găzduite la cafe bizantin.

Magazin Highway. ro

Dragă cititorule, uite că am ajuns și la numărul trei ai publicației noastre. Treptat s­a adunat un număr de cititori în jurul încercării noastre, un număr de oameni inteligenți care caută surse de informare independente, care sunt interesați de cultură, oameni de ai clasei de mijloc care sunt deosebiți, sunt activi.

Sperăm că până acum am reușit să vă satisfacem nevoia informării, că am reușit să vă stimulăm intelectul, că am reușit să vă prezentăm zonele mai puțin publicate de "cultura oficială".

Pentru că "cultura oficială", mainstream cum se numește în Neoromana, este o "cultură" centralizată, controlată, un produs de consumat și nu un proces activ, nu este un proces în care să poate contribui fiecare dintre noi, așa zișii "oameni de rând".

Academii, găști, prietenii, sindrofii de "erudiți", oameni cu "studii", cu "papirusuri și diplome" sunt cei care domină "spațiul cultural" de astăzi. Un produs de consumat, o marfă de vândut, un fel de televiziune cu mai puține canale poate, însă principiul rămânând același.

Ei producători și tu "consumător", receptacol pasiv care nu are altă opțiune decât să înghiți cea ce ți­se prezintă pe tava aurită a stăpânilor celor noi.

Pentru că dragă cititorule, cultură înseamnă sensul pe care îl dăm vieții noastre. Și sensul dat vieții noastre ne poate face liberi sau robi. Sclavii ideilor celorlalți, ale "stăpânilor" care ne hrănesc cu cea ce le convine lor. Sau putem să dăm noi, fiecare dintre noi, singuri, sens vieții noastre. Putem să fim liberi. Și tu cititorule știi acest lucru. Exact acest fapt te a atras în gașca noastră, în acest cerc a oamenilor din clasă de mijloc. Fără ifose, fără pretenții , fără exagerări. Aici în Highway.ro te poți exprima și tu cititorule, părerea ta se face auzită. Aici printre noi ai și tu voce.

RESTITUIRI

Meditaţii Filocalice Sfîntul Antonie cel Mare Partea a 2-a

de Dan Pappas

„Oamenii se socotesc raţionali. cultivă poftele prin tot felul de Însă pe nedrept, căci nu sînt metode de aceea primim avertizarea aceasta: raţionali...” 1 „Începutul păcatului este 2 Civilizaţia ortodoxă se pofta...”

Iar perseverenţa aceasta de naşte din lucrul, meşteşugurile şi arta celor care se supun unei a instiga la pofte prin toate educaţii care urmăreşte simţurile şi prin exploatarea restaurarea raţiunii la puterile ei relaţiilor dintre oameni este o iniţiale şi apoi înaintarea eternă lucrare conştientă care urmăreşte în Raţiunea dintîi care este să implanteze profund în sufletele noastre pofta ca Dumnezeul nostru al tuturor.

Toate acestea sînt realizate substitut al fericirii. De aceea, ne 4 cu grija de a fi de folos, de a ajuta putem pomeni că nu mai este şi bucura semenii nu în interesul nevoie de stimul extern pentru a obţinerii de avantaje personale, ne stîrni poftele că e suficient să nu pentru faimă, bani ori putere ni se răscolească amintirile ci pentru a sluji binele şi pentru pătimaşe. „Pofta din amintire este că: rădăcina patimilor, care sînt Note: „Omul cu adevărat raţional rudeniile întunericului. Iar are o singură grijă: să asculte de 1. Filocalia, vol.1, Ed. Humanitas, Dumnezeul tuturor şi să-L placă; sufletul zăbovind în amintirea Buc. 2008, p. 9; şi numai la aceasta îşi deprinde poftei nu se cunoaşte pe sine3 că 2. Ibidem, p33; sufletul său: cum să-I placă lui este insuflarea lui Dumnezeu.” ştim că în paragraful 42 3. Ibidem, p. 34; Dumnezeu, mulţumindu-I pentru 4. Folosesc acest cuvînt în sensul aşa o mare purtare de grijă şi sîntem învăţati despre înrudirea dat de Sf. Antonie cel Mare. pentru cîrmuirea tuturor, orice sufletului cu Dumnezeu de aceea înţelegem cît de radicală este soartă ar avea el în viaţă” Aşa ne învaţă Sfîntul despărţirea de El prin pofte şi Antonie cel Mare în paragraful al patimi. Raţiunea devine atît de doilea la “Învăţăturii despre viaţă instrăinată de natura ei, atît de morală”. Sînt două cuvinte cheie întunecată, încît nu-şi mai înrudirea în citatul de mai sus. Primul este recunoaşte cuvîntul „grijă”. Azi îngrijorarea dumnezeiască ci se pogoară în se numeşte adesea stress. Avem animalic şi chiar sub acesta.

Prizonieratul sufletului în multe griji şi nu doar cele de simţuri destramă lumea, pentru bază. Noi, cei neînduhovniciţi, nu de avem doar grija celor necesare că făcînd din obiecte surse 4 evită plăcere sufletul iraţional vieţii, avem mai mult grija plăcerilor şi exceselor, cea a sesizarea raţiunii din lucruri, nevoilor create de cultul plăcerii eludează înţelegerea întregului şi al consumului la care sîntem creat pentru a exploata la maxim supuşi şi la care ne înrobim prin acel aspect care îi provoacă întrexpunere zilnică. Societatea, pe un moment sau altul plăcere. vremea Sfîntul Antonie cel Mare, „Consecinţa e evidentă. Astfel prin dar probabil că mai acut acum, simţirea condusă de plăcere Pag. 8

RESTITUIRI

de Dan Pappas mîndrie şi cu poftă. Nu e păcat neînfrînarea limbii la mulţumire şi rugăciune, dar e păcat la vorbirea de rău, E păcat să nu lucreze mîinile milostenie, ci ucideri şi răpiri. şi aşa fiecare din mădularele noastre păcătuieşte cînd din slobodă alegere lucrează cele rele în loc de cele bune, împotriva voii lui Dumnezeu.”

Acum, că înţelegem distincţia dintre necesităţi şi false necesităţi, e momentul să analizăm cele prezente în vieţile noastre, ca identificînd păcatul ascuns deghizat în necesitate să

M ai 2 0 1 4

lumea se fărîmiţează în nenumărate aspecte, fără legătură între ele, fiecare legat prea tare numai de simţirea care-l sesizează pentru moment.” 5 Multe din cele care ne înconjoară sînt închinate imprimării în sufletul nostru a plăcerii care, prin cultivarea ei repetată şi iraţională, crează forme comportamentale şi apoi ale minţii care sînt înţelese de suflet ca necesităţi. şi astfel sesizăm al doilea cuvînt cheie al celui de al doilea paragraf„deprindere”. Eu trebuie să Note: deprind sufletul meu cu 5. Dumitru Stăniloae, Ascetica şi dorinţa de a-I place lui Dumnezeu. Se înţelege Mistica; Ed. IBMBOR, Buc. ca deja sufletul este 2002; p.93; 6. Filocalia, vol.1, Ed. Humanitas, deprins cu altele, cu pofte, patimi şi false Buc. 2008, p. 19; necesităţi.

Acestea 7. Ibidem, p.10; trebuie să le înlătur din viaţa mea pentru a avea energia concentrată pe unica deprindere de folos, aceea de a căuta să plac Domnului nostru.

Cum să distingem adevăratele necesităţi de cele false, create prin ademenirea sufletului în temniţa simţurilor ne învaţă Sfîntul Antonie în paragraful 60 6: „Nu cele ce se fac după fire sînt păcate, ci cele după alegerea cu voia. Nu e păcat a mînca, ci a mînca nemulţumind, fără cuviinţă şi fără înfrînare. Căci eşti dator să ţii trupul în viaţă, însă fără nici un gînd rău. Nu e păcat a privi curat, ci a privi cu pizmă, cu

Magazin Highway. ro

Meditaţii Filocalice Sfîntul Antonie cel Mare Partea a 2-a

5

luăm măsuri pentru înlăturarea lui din viaţa noastră. Putem face acesta declasînd falsele necesităţi prin reducerea sau chiar mai bine prin eliminarea resurselor personale şi materiale puse la dispoziţia lor. Timp, inteligenţă, relaţii cu semenii, bani şi alte lucruri e important să le redirecţionăm către cele bune.

Căci: „Cu cît cineva are viaţa mai măsurată, cu atît este mai fericit...” 7 Pag. 9

RESTITUIRI

Meditaţii Filocalice Sfîntul Antonie cel Mare Partea a 2-a

Note: 8. Ibidem, p. 21; 9. Ibidem, p. 10; 10. Ibidem, p.32; 11. Ibidem, p. 21; 12. Evagrie Ponticul , a fost ucenicul Sfîntului Vasile cel Mare şi al Sfîntului Grigore de Nazianz. De la aceştia a împrumutat multe, inclusiv interesul pentru scrierile lui Origen. Spre deosebire de aceştia, el a susţinut integral învăţăturile lui Origen şi pentru concepţii precum preexistenţa sufletelor şi apocatastază, mîntuirea tuturor, a fost condamnat de Sinodul al V-lea ecumenic. Cu toate acestea scrierile lui au constituit fundamente al asceticii mistice ortodoxe fiind citite cu discernămînt pentru a înlătura tezele origeniste.

13. Ibidem, p. 52;

de Dan Pappas Astfel ramîn toate resursele personale disponibile pentru singura grijă legitimă – grija de a asculta de Dumnezeu.

Celelalte griji „de slujitori, de lucrători, de pămînturi şi de avuţia dobitoacelor” au puterea de a ne „îneca în greutătile legate de ele” aşa cum ne avertizează continuarea paragrafului 6.

Tema aceasta este foarte importanţă în ortodoxie, iar sfîntul o face proeminentă prin repetiţia ideii în multe locuri din „Învăţături pentru viaţa morală”, ca de pildă: „Se cade ca oamenii să nu agonisească nimic de prisos, sau, aflîndu-se avuţi, să ştie că toate cele din viaţa aceasta sînt după fire stricăcioase, uşor de pierdut, fără preţ şi lesne de frînt.”8 Dar noi am fost de mici educaţi spre plăcere şi alint. Am fost învăţaţi să fugim de durere şi ni s-au imprimat în minţi comportamente „de succes” care au ca parametrii mulţimea averii, putere şi recunoaşterea socială. Însă ce ne învaţă acest întemeietor al asceticii ortodoxe? „Cînd vei socoti cîştigarea banilor şi multul lor folos ca pe o amăgire vremelnică, vei cunoaşte ca petrecerea cea virtuoasă şi plăcută lui Dumnezeu e altceva decît bogaţia.”9 „Viaţa trupului şi bucuria de multă bogăţie şi putere în viaţa aceasta i se face sufletului moarte”10 „Nu pentru laudă omenească ne-am apucat de vieţuirea curată şi de Dumnezeu iubitoare; ci pentru

mîntuirea sufletului ne-am ales viaţa virtuoasă.”11 Iată cum în puţine cuvinte Sfîntul Antonie cel Mare distruge idealurile omenirii actuale şi ne dă reperele unei idei prezentate adesea azi ca o revoluţie modernă, ca initiativă a grupurilor necreştine orientale sau a gnosticilor, ideea de simplificare a vieţii. Noi avem această propunere din antichitatea creştină, a fost pusă în practică în diferite nuanţe, de la viaţa de familie la vieţile dregătorilor şi la severitatea pustnicilor. Am uitat-o şi i-am pierdut detaliile. Dar o putem reconstrui din texte ca cel la care medităm acum.

Năzuinţele lumii moderne analizate se pot rezuma la aceste trei elemente: opulenţă (hrană, îmbrăcăminte, maşini, case), succes financiar şi celebritate.

Acestea sînt exact opusul năzuinţelor modului de viaţă ortodox. Părinţii filocalici ne informează că aceste elemente nu sînt binevenite în viaţa ortodoxă, şi chiar mai mult, în spatele lor se ascunde o lucrare malefică inteligentă şi înlănţuită cu acţiunii ulterioare, lucrul este exprimat cu fermitate de Evagrie Ponticul, ucenicul Sfîntului Vasile cel Mare12 şi al Sfîntului Grigore de Nazianz: „Dintre dracii care se împotrivesc lucrării noastre, cei dintîi care se ridică cu luptă sînt cei încredinţaţi cu poftele lăcomiei pîntecelui, cei ce furişează în suflet iubirea de argint şi cei care ne momesc cu slava de la oameni” 13 Pag. 10

„Oamenii se socotesc raţionali. Însă pe nedrept, căci nu sînt raţionali...”

••• „Omul cu adevărat raţional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeul tuturor şi să-L placă; şi numai la aceasta îşi deprinde sufletul său: cum să-I placă lui Dumnezeu, mulţumindu-I pentru aşa o mare purtare de grijă şi pentru cîrmuirea tuturor, orice soartă ar avea el în viaţă”

„Se cade ca oamenii să nu agonisească nimic de prisos, sau, aflîndu-se avuţi, să ştie că toate cele din viaţa aceasta sînt după fire stricăcioase, uşor de pierdut, fără preţ şi lesne de frînt.”

6

RESTITUIRI

Meditaţii Filocalice Sfîntul Antonie cel Mare Partea a 2-a

Note: 14. „din lume” termen pe care îl folosim pentru a distinge între monahi şi cei care nu se află în mănăstiri.

de Dan Pappas Ni se atrage atenţia, în continuarea textului citat, că însuşi Mîntuitorul a fost supus la întocmai aceste ispite, în mod direct de către diavol, dar s-a dovedit mai presus decît acestea.

Faptul că idealurile educaţiei, iar mai apoi, ale funcţionării în societate sînt congruente cu ispitele fundamentale, aflate în mod nemijlocit la îndemîna duşmanului neamului omenesc care este diavolul, ne pune într-o situaţie complexă. Noi, creştinii ortodocşi „din lume” 14 de la începutul celui de al treilea mileniu sîntem am ajuns să credem că sîntem nevoiţi să acţionăm sub presiunea acestor elemente distrugătoare şi chiar să ne creştem copiii astfel.

Citind cele de mai sus, aţi realizat deja că ortodoxia nu este o credinţă confortabilă, ci una care solicită ferm să se acţioneze în planul personal şi de acolo în

cel al apropiaţilor în vederea eliberării fiecăruia din robia păcatului prezent în preajma noastră.

Să reţinem nuanţa, pe care o vom mai detalia ulterior, că lupta este împotriva păcatului.

Părinţii filocalici nu ne învaţă cum să forţăm pe alţii pentru a-i determina să trăiască filocalic pentru că acest lucru, dincolo de imposibilitatea evidentă, constituie în sine un păcat care desfiinţează apartenenţa făptuitorului la viaţa filocalică.

Pentru a putea detalia transpunerea în practică a acestui prim pas este nevoie să analizez un timp ce se întîmpla în viaţa mea, privind pe rînd activitate după activitate. Sînt întrebări care mă pot ajuta precum: „De ce fac acest lucru, ce sper să obţin?”, „Cui slujeşte ceea ce obţin prin această activitate?”, „Care este valenţa mîntuitoare în acestă activitate?”.

Desigur întrebările pot fi adaptate, înmulţite sau reformulate însă fără a pierde din vedere că vreau în mod sincer ( faţă de sufletul meu) să descopăr raţiunile care acţionează în faptele mele. Sînt ele corupte? Sînt sănătoase? În urma acestei analize pot descoperi de ce am meseria sau ocupaţia curentă şi în consecinţă pot cunoaşte ce ispite se pot angrena în spaţiul profesional şi ce pot face pentru a nu mai fi 7 înrobit de ele.

Pag. 12

RESTITUIRI

Magazin Highway. ro

Meditaţii Filocalice Sfîntul Antonie cel Mare Partea a 2-a

de Dan Pappas

M ai 2 0 1 4 8

Note:

15. Ibidem, p.15

Pot afla multe despre relaţiile mele cu familia şi cum le pot îmbunătăţi. Pot privi prieteniile mele prin lumina valorilor mîntuitoare şi pot şti de ce sînt prieten cu anumite persoane.

Desigur, e important că pot să-mi clarific raportul meu cu necuvîntătoarele şi obiectele cu care interacţionez. În legătură cu sursa de venit, profesia sau afacerea, citim la Sfîntul Antonie cel Mare: „Bun lucru este să nu-şi vîndă omul voia lui cea liberă, gîndindu-se la cîştigul de bani, chiar dacă i s-ar da foarte mulţi.

Căci ca visul sînt cele lumeşti; iar nălucirile bogaţiei sînt neînsemnate şi de scurtă vreme.” 15 Realizez că învăţăturile sfinţilor părinţi filocalici par

imposibil de urmat. Este aşa pentru că în ultimele decenii am fost rostogoliţi într-un vălmăşag de noţiuni, concepte, acţiuni şi evenimente ce se desfăşoară în preajma noastră cu o rapiditate care ne depăşeşte capacitatea de a le analiza, absorbi şi ultiliza cu adevărat. De aceea am învăţat să căutăm parcursuri scurte care să ne sincronizeze cu viteza lumii şi să ne asigure satisfacţii acceptabile în conformitate cu standardele actuale. De aceea ne este greu să restabilim un ritm sanătos al schimbării şi cerem de la noi înşine mai mult decît se poate ca apoi să nu reuşim şi totuşi să ne mobilizăm din nou eroic şi după cîteva asemenea cicluri să fim loviţi necruţător de ispita intristarii chiar a deznădăjPag. 13

RESTITUIRI

Meditaţii Filocalice Sfîntul Antonie cel Mare Partea a 2-a

Note: 16. Ακήδια – a+kedia este cuvînt compus din negaţia a şi cuvîntul κη̃δος (kedos) care etse purtare de grijă pentru alţii, îngrijire, chiar pînă la moarte. Akedia este aşadar o stare de nepăsare, de indiferenţă lipsită de simţăminte umane. Noi, românii o mai pronunţăm şi acedia.

Este un concept foarte important în ascetica creştină introdus, probabil de Origen dar folosit în Septuaginta la Psalmi 118,28; Isaia 61,3.

17. Επίπονο µελέτη epipono melete – expresia poate fi înţeleasă de asemenea ca meditaţie îndelungată, contemplaţie dar şi studiu cu valenţe practice; 18. ἀναστροφή, ῆς, ἡ Anastrofe – întîlnim cuvîntul cu înţelesul de purtare (mod de viaţă) în Sf. Scriptură la Gal. 1,13 şi 1 Tim. 4,12, 1 Pt. 2,12; 19. πεῖρα, ας, ἡ – peira - încercare în sensul de experimentare, dar mai ales în sensul de străduinţă de a reuşi ceva, este în relaţie cu πέραν peran = peste, dincolo, pătruns prin ceva.

de Dan Pappas duirii sau de cea a indiferenţei, akediei16 cum o numim în terminologia bisericească. Sfîntul Antonie cel Mare ne avertizează în paragraful 7: „Să nu zică cineva că este cu nepuţinţă omului să ajungă la viaţa virtuoasă, ci numai că aceasta nu este uşor.. .” iar în paragraful 40 sîntem învăţaţi să avem răbdare în ce priveşte creşterea duhovnicească pentru că: „Este cu neputinţă să se facă cineva dintr-o dată bărbat bun şi înţelept. Trebuie gînd stăruitor17, vieţuire18, încercare19, vreme de nevoinţă20 şi dor21 după lucru bun22...” 23 Aşadar transformarea noastră din lucrători ai păcatului, ai coruperii lumii în lucrători ai virtuţii, ai însănătoşirii ei are loc printr-un proces firesc, care lucrează în profunzime şi de aceea nu poate fi grăbit dar nici nu are oprelişte reală. Procesul nu este comod, nu e stimulant prin plăcere ci este motivant prin schimbarea percepţiei asupra fericirii.

Avem cîteva indicaţii care, fără a fi o reţetă, reprezintă un mare ajutor. ştim acum că, pentru a putea face această metamorfoză este necesară revizuirea vieţii noastre sub lumina unui gînd stăruitor, a unei contemplaţii a vieţii virtuoase după legea lui Dumnezeu. Textul nu ne îngăduie să face acest lucru la nivel steril de vorbe ci ne îndeamnă la studiu insistent, stăruitor. Acesta este începutul revizuirii vieţii în vederea restaurării puterilor

raţionale, studiul insistent, contemplaţia stăruitoare.

Dar iată că sfîntul autor nu ne vorbeşte de astădată de etape ale efortului ci ne descrie acţiuni simultane ale sufletului. Astfel descoperim că gîndul acela stăruitor determină apariţia unui mod de viaţă. Pentru a sugera aceasta, autorul “Învăţăturii despre viaţa morală”, foloseşte un cuvînt pe care l-am explicat în nota de subsol potrivită dar care necesită puţin mai multă atenţie.

Anastrofe cum transliterăm cuvîntul ἀναστροφή tradus de părintele Stăniloae ca “vieţuire”, înseamnă pe lîngă aceasta, relaţie cu alţi oameni, comportament, mod de viaţă. De observat că e un cuvînt care se compune din “ana” + “strofe” unde “strofe” înseamnă întoarcere, schimbare a direcţiei şi chiar convertire iar “ana” este o prepoziţie care exprimă direcţia sau plasarea acţiunii. Uneori sugerează sus ori deasupra.

Putem presupune că e vorba de modul de viaţă plamădit de studiul şi contemplarea virtuţilor înseamnă, de fapt, restaurarea comportamentului raţional, readucerea acestuia în planul de acţiuni desfăşurate sub legea divină, schimbînd dinamica dintre semeni.

O redefinire atît de complexă a vieţii este imposibil de realizat printr-un act de rematriţare. Nu putem presa o matriţă sfîntă pe plamadă vieţii personale şi obţine printr-un gest mecanic o nouă Pag. 14

RESTITUIRI

Magazin Highway. ro

Meditaţii Filocalice Sfîntul Antonie cel Mare Partea a 2-a

de Dan Pappas

M ai 2 0 1 4

formă ontologică. În partea următoare vom învăţa de la Sfîntul Antonie despre încercare, asceză precum şi despre binele suprem.

Note: 20. Άσκηση din ἄσκησις - askesiscu înţelesul de practică, exerciţiu, pregătire sau antrenament în vederea obţinerii unui ideal; 21. ἐπιτιµία, ας, ἡ din ἐπιτιµάω – epitimia - are sensul evident de pedeapsă, dar nu de reprimare ci de instruire prin reprimarea celor care depărtează de scop, probabil pr. Stăniloae a preferat a traduce dor fiind cu gîndul la înţelesul epitimiei în practica ortodoxă şi astfel un dor de restaurare este subînţeles; 22.ἀγαθός, ή, όν – agatos- ceva ce este bun în sine, fie că este remarcat ca atare, fie că nu. Aici e vorba de acţiunile care sînt bune nu pentru că sînt solicitate, acceptate şi lăudate de norma societăţii sau culturii în care trăim ci pentru că sînt în raţiunea lor superioară bune, în acord cu Dumnezeu; 23. Ibidem.

Pag. 15

RESTITUIRI

Vorbe, Aproximări şi Adevăr de Christo Demotis revistă

glumă, o poantă care însă m-a

de

a

tinerețea mea și m-a făcut să

și nepărtinitor situația de pe

înainte de a crede pe orice

Siriei

(a

trăiești

cititorule.

După cum ai văzut noi cei din echipă Higwhay.ro sărbătorim apariția numărului trei. Evident suntem foarte mândri pentru că în jurul echipei noastre se adună treptat o grămadă de oameni extraordinari

de care

valoare, ne

împărtășesc valorile, care vor să se facă auziți, care au aceleași interese pe care la avem și noi. În două vorbe, oameni din clasă de mijloc, ca

mine și ca tine, care sunt interesați de adevăr și nu de

propaganda servită de MassMedia. Acest lucru se vede cel mai

clar

în

ultimele

luni,

tocmai în perioadă care ne

interesează si pe noi, perioada în care am luat ființă și am început

prindem

să

creștem

rădăcini

și

să

printre

citoririi noi, în perioada în care ne am făcut utili ție cititorule.

Se vede în jurul nostrum lupta această mediatică: ne referim spre exemplu la cazul

în

noastre în numărul doi deja un

impresionat

prezenta în mod clar, obiectiv

mă

articol,

Să

apărut o

încercare

gândesc

teren, minoritățile religioase,

"adevăr”

complicat

altfel).

acest

mosaic care

incredibil se

de

numește

actualitate

este

cazul

și

mine

la

două

ori

pornesc

în

de să

cruciade (specifice tinereții de

Siria). Sau și mai evident și mai de

pe

După cum știți mai de

Ucrainei, unde are loc o luptă

mult în satele noastre când doi

numai în Ucraina dar și la noi

neînţelegeri

pentru mințile oamenilor. Și nu

oameni se certau şi existau

(la noi în România, la părinții

preotul ortodox ca să "li se

adoptivă

traduc din Grecește deși ar

se

duceau

la

mei în Grecia sau la țara mea

găsească dreptate" (povestea o

aruncă acuze în dreaptă și în

putea fi din orice limbă și

convingă că *EI* au dreptate și

oricărei

nerușinat.

povestește

în

Germania).

Se

stângă, cu toții încearcă să ne

preotul

ar

putea

aparține

confesiuni).

Se

că *CELĂLALT* minte, minte

prezintă deci amândoi și îi

celălalt este Rus, American sau

(parte vătămată după jargonul

ce auzim nu poate fi adevărul,

Se gândește preotul și după un

pentru că nu se poate că

cu o voce gravă "mda, ai

premiul amândurora, Uniunea

revoltă atunci și pornește: "dar

neajutorată

și

Egal

dacă

acest

primul

Creștin

European. În mod clar însă cea

modern) punctul lui de vedere.

este o distorsiune a adevărului

timp de cugetare îi răspunde

amândoi jucători majori (și

dreptate fiule”. Al doilea se

Europeană

zace

cum părinte, că să vezi că eu ...”

Taifunului) să aibă amândoi

situaţia din perspectiva lui.

care

în

mijlocul

dreptate!

care

Când

în

să-i

final

povestească

se

sfârșește

părintele cugetă oleacă și îi

Și acum ajung la idea pe vreau

începe

să

ți-o

prezint

răspunde cu o voce gravă "hm, ai dreptate fiule”.

cititorule. Este vorbă despre o

Pag. 16

RESTITUIRI

de Christo Demotis

Un al treilea care era prezent atunci remarcă: "cum e aibă dreptate și al doilea? Aşa ceva nu se poate!”.

Iar

părintele

după

un

timp de cugetare îi răspunde în aceeas voce gravă: "corect, și tu ai dreptate”!

unul

dintre

cei

doi

să

pornească cu "ba nu, x este mai frumos” și de acolo să pornească

un

"conflict”

(ai

observat cititorule ghilimelele

folosească

aceleași

cuvinte,

dacă posibil, și să-și îndrepte atenția asupra a "cea ce vreau eu să văd".

Fiecare dintre noi vede

puse, din adins). Pentru că în

aceeași

imagine,

aceeași

același

Însă se întâmplă ca cândva, să

acest caz amândoi îl admiră pe

realitate, trăim aceeași viață.

lucrare agățată pe zidurile unui

ne exprimăm de parcă am fi

pictor,

pe

aceeași

Cea ce este impresionant în această poveste este că după ce ne trece prima noastră reacţie

(va

să

zică

să

ne

prăpădim de râs) la o cugetare mai atentă ne putem da seamă (dacă

încercăm

avut

dreptate.

să

gândim

deschis) că totuși preotul a Majoritatea

conflictelor din jurul nostru pornesc de la neînțelegeri care au de a face cu o prezentare diferită, cu un punct de vedere

diferit a aceleiași realități! Că să citez pe cineva înțelept: este ca și cum doi oameni ar descrie

același

tablou,

și

primul ar zice că "culorile

apusului sunt extraordinare” pe când celelalt ar exclamă că "mie îmi place pădurea foarte minuțios moment

pictată”.

amândoi

În

acest

vorbesc

despre același tablou, despre lucrerea

aceluiași

pictor,

despre aceeaşi imagine. Cât de

9

muzeu, au interiorizat aceeași

chiori,

pune sub conul luminii atenției

parcă am purta ochelari de cal.

imagine. Însă fiecare dintre ei lui o parte și nu întregul. Și

de

aici

pot

porni

conflicte incredibile. Care pot duce până la război!

Pentru

descriem

că

să

vedem

întregul din fața noastră. De Bănuiesc (nu știu, doar

bănuiesc,

suspectez)

că

motivul ar fi că când cineva spune ceva noi îl credem! Asta înseamnă că noi suntem de

chiar

aceeași

incapabili

când

realitate

fiecare insistă ca celelalt să

fapt oameni buni, cinstiți și înțelegători.

Însă

problema

apare când credem că exact

Pag. 17

M ai 2 0 1 4

posibil părinte că și primul să

des însă nu se întâmplă ca

Magazin Highway. ro

Vorbe, Aproximări şi Adevăr.

RESTITUIRI Vo rb e , A p ro xim ă ri ş i A devă r. de Ch ris to D e m o tis

cea ce zice, adică exact această selecție de cuvinte și succesiunea lor, reprezintă cu adevărat gândurile interlocutorului nostru. Și această este o greșeală imensă! Pentru că noi oamenii când vorbim încercăm să aproximăm cea ce gândim.

Adeseori folosim niște cuvinte care sunt doar "pe lângă” cea ce am

vrea să exprimăm, sunt doar aproximări. Oare cum se poate explică în vorbe Libertatea? Încrederea?

iubirea?

Abia când ne dăm seamă cât

de imperfect este limbajul nostru, când vom pricepe că cuvintele sunt

doar aproximări, și când vom învăţa să le luăm că atare, doar atunci vom avea o șansa să evităm conflicte care apăr "pe de geaba”, fără să aibă un substrat și o cauză adevărată. Atunci vom fi cu un pas mai aproape de adevăr.

10

11

FOTOREPORTAJ

Magazin Highway.ro

Bucureşti, ...

Am petrecut sărbătorile de Paști în Bucureşti cu Carmen, cu care ocazie am vizitat parcuri cum sunt IOR, Mogoşoaia, Kiseleff. De unde până nu demult era o dezordine în toate aceste oaze ale Bucureştiului, datorită competiţiei între primăriile de sector, între primarii lor, ele au devenit excelente ca şi medii sociale şi de exprimare, în aer liber, de comuniune cu natura şi de întâlnire între prieteni şi grupuri.

Va prezint în detaliu câteva tuşe de culoare ale unui parc care m-a frapat, de fapt condiţiile noi în care se prezintă el. E vorba de parcul Mogoşoaia, care până nu demult era un bastion al "manelelor înfumurate de arome

jăratice de mici". În acest parc s-a făcut o curăţenie exemplară, care e liber consimţita, întrucât nu am văzut muc de ţigară în tot parcul nici hârtie aruncată. Gazonul nu mai e iarbă verde ci aduce a aerul unor turnee de tenis pe gazon.

Micii se "coc" pe grătare special amenajate în baterie într-un sector foarte restrâns al parcului şi toţi vizitatorii pot să îşi prepare proprii mici în acest loc, de unde şi-i aduc la măsuţa lor din parc sau pătura unde iau picnicul cu familia. Aleile de lângă clădirile ansamblului brâncovenesc sunt perfect curate şi vegetaţia exemplar îngrijită.

Nimeni nu este deplasat, toată lumea respectă şi se bucură de

curăţenie în cele mai pierdute cotloane ale parcului. Aş zice că seamănă cu parcul Bazoş de lângă Timişoara ca şi atmosfera, doar că e şi vizitat. S-a asfaltat aleea principală a parcului care acum este foarte lată şi duce către palatul Mogoşoaia.

Mi-aş fi dorit să am un aparat de fotografiat mai acătări la momentul respectiv, dar chiar şi neavând nu am putut să mă abţin a împărtăşi cu voi, dragii mei, acest fenomen: Bucureştiul se împrospătează.

Al dvs. Marius Borcoman.

Pag. 21

Mai 2014

de Cristi Borcoman

12

13

D e l a c o l e c t i a d e p o z e d e c al ﾄフ o r i e l a H i n t o n S ai n t M ar y . .

14

Pag. 26

15

Magazin Highway. ro

M ai 2 0 1 4

16

17

18

Magazin Highway. ro

M ai 2 0 1 4

19

20

SPAŢIUL INTIM

Po emul P ierdut P i c u r i d e ap ă C ad r i t m i c , Î nc e t , În vânt ul ce bat e Uşor.

Z i d u r i d e p i at r ă, Ac o p e r i t e p e s t r i ţ , D orm S o no r .

O ch i i s e s c a l d ă I n ap e c e t u l b u r Înăunt ru şi afara P rezent ului, Trecut ului S uflet elor.

A n d r e i E go n

Magazin Highway. ro

M ai 2 0 1 4

21

Pag. 33

RESTITUIRI

ESTE DUMNEZEU MATEMATICIAN? MATEMATICA ESTE INVENTATĂ SAU DESCOPERITĂ?

DE CLAUDIU BALAN - MATEMATICA ŞI TEOLOGIE Este Matematica o știinţă inventată de oameni sau descoperită de către ei? Această nedumerire s-a aflat în minţile matematicienilor încă din vremea lui Arhimede și Platon.

Spre deosebire de alte știinţe precum fizica, geografia, biologia sau chimia care-și fondează esenţa pe baza observaţiilor făcute asupra lumii înconjurătoarea, Matematica e mai specială. Matematica este mai mult decât o știinţă a cărei legi se definesc prin experiment și observaţie, Matematica este un limbaj abstract folosit chiar și de alte știinţe pentru a-și demonstra propriile teorii.

Există foarte multe teorii care au fost descoperite de matematicieni doar pe baza introspecţiei, a gândirii, a calcului mental, fără a fi observate în natură. Faptul că s-a ajuns la concluzia apoi că ele descriu așa de minunat lumea în care trăim este un al aspect. De fapt tocmai acest fapt i-a pus pe gânduri pe oameni: „Dacă prin mintea noastră proprie, pornind de la anumite teorii matematice simple, verificabile prin experiment și observaţie, dezvoltăm mental noi teorii, atunci oare Matematica este inventată de noi sau doar descoperită?

La această întrebare s-au dat multe răspunsuri și matematicienii nici în ziua de astăzi nu au ajuns la o concluzie.

Mario Livio în cartea sa „Este Dumnezeu matematician” spune: “Contrar precizieiși certitudinii specifice Matematicii, avem de-a face cu o diversitate de opinii

caracteristică mai curând dezbaterilor filozofice sau politice. Nu tocmai. Întrebarea dacă Matematica e inventată sau descoprită nu e, de fapt, o problemă de matematică.”

Pentru a da răspuns acestei întrebări s-au avântat oameni din diferite domenii, ajungându-se chiar până la neurobiologi și psihologi care pe baza cunoștinţelor pe care le-au dobândit despre creierul uman ar fi putut emite un răspuns oarecum mai aproape de Adevăr.

De fapt, de ce ne interesează răspunsul la această întrebare? E doar un demers pur știinţific, sau în spate se află ceva mai important?

Dacă am ajunge cu toţii la concluzia că Matematica este descoperită de mintea omului, atunci ar trebui să acceptăm că altcineva a creat-o, o persoană inteligentă mai presus de oameni.

De fapt ar trebui să recunoaștem că a fost creată de Dumnezeu și transmisă prin inspiraţie divină oamenilor.

Dacă am conveni toţi că Matematica este inventată de om, atunci L-am scoate pe Dumnezeu din ecuaţie, și am confirma indirect că lumea în care trăim sa creat de la sine, întâmplător.

Miza acestei întrebări, este de fapt următoarea: „Există sau nu există Dumnezeu?” Iată și de ce așa de multe controverse și de unde atât interes în lumea știinţifică pentru originia Matematicii. Simplu fapt că omul este interesat direct să afle dacă Dumnezeu există sau nu, și caută asiduu un răspuns în direcţia aceasta, demonstrează că un

anume ceva din personalitatea, din fiinţa, din sufletul lui îl leagă de ideea de Dumnezeu.

Ești interesat de un om când ceva din sufletul tău te leagă de el. Ești interesat de un obiect, de un fenomen, când ceva din viaţa și felul tău de a fi te leagă de acel obiect sau fenomen.

Chiar dacă am afla răspunsul la această întrebare totuși el nu poate fi considerat un argument absolut în favoarea existenţei lui Dumnezeu. De fapt nu există niciun argument absolut în acest Univers prin care noi să demonstrăm existenţa Lui Dumnezeu, și asta pentru că El este în afara oricărui lanţ cauzal logic și fizic. Dumnezeu, necreat fiind, Infinit, Nemărginit în Putere și Înţelepciune, nu-L vom putea afla niciodată în Creaţie, ci vom putea doar intui existenţa Lui. Toată Creaţia, tot Universul ne oferă miliarde de miliarde de ocazii pentru a ne urca cu mintea și a înţelege că tot ce fiinţează are un Creator. Avem miliarde de dovezi dar totuși n-avem niciuna.

Dumnezeu poate fi cunoscut, înţeles și întâlnit doar prin credinţă.

Poţi doar să crezi că Dumnezeu există, și niciodată să demonstrezi existenţa Lui. Dacă ar exista un argument absolut prin care să demonstrezi tuturor că Dumnezeu există atunci oamenii ar fi fost constrânși să-i accepte existenţa. Dar în realitate Dumnezeu este Smerit, Blând și Iubitor și nu se impune în faţa nimănui ci lasă la alegerea fiecăruia să-l accepte sau nu.

Presupunând ipoteza Matematica este o știință

că

Pag. 34

RESTITUIRI

Pe baza acestor denumiri: omul a observat că această mulțime de două mere poate avea multe corespondente în lume: două mâini, două picioare, doi ochi două urechi, doi părinți (mamă și tată) și în felul acesta numărul doi a intrat în limbajul lui pe baza observației și a necesităților. La fel s­a întâmplat și cu celelalte numere 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11… 100… 1000…

10000… etc.

Tot în acest fel omul a

La fel s­a întâmplat și cu înmulțirea și împărțirea, dar și cu celelalte calcule algebrice.

Ce este fascinant este faptul că deși numerele sunt concepte inventate de noi, între ele există relații matematice, incredibil de complexe, de netăgăduit, pe care noi doar le­am descoperit și de care ne minunăm. Știam de exemplu că după 3 urmează 4 și apoi 5, dar am descoperit apoi că 32 + 42=52 Știm prin numărare că

22

deprins mental ce înseamă adunarea. Când a apărut al doilea copil bărbatul a aflat că dacă mai adaugi un măr la mulțimea de trei, vor deveni o mulțime aparte, diferită de prima, și va avea patru mere. La fel și scăderea, atunci când a trebuit să aducă piersici din grădină familiei la masă, dar copiilor nu le plăceau pentru că au puf, și a trebuit să învețe să scoată dintr­o mulțime de patru, două piersici, și să constate că va rămâne cu o mulțime de doi. A învățat astfel că 4 ­2 = 2.

totalul zilelor dintr­un an este 365 dar am descoperit uimiți că: 365 = 102 + 112 + 122dar în același timp 365 = 132 + 142 La fel, știați că 100 = 13 + 23 + 33 + 43 ? În șirul numerelor întregi prime (care nu se împart la 2 / au forma 2n­1): 1, 3, 5, 7, 9, 11, 13, 15, 17, 19, etc, există o proprietate care ne lasă cu gura căscată: Sumă oricărui număr de termeni succesivi (începând cu 1), formează întotdeauna pătratul

Pag. 35

M ai 2 0 1 4

inventată de mintea umană, apar câteva întrebări: Dacă Matematica este inventată cum oare de se aplică atât de bine lumii în care trăim?

Dacă noi oamenii nu am contribuit cu nimic la apariția Universului și a Pământului pe care trăim, cu toate frumusețile lui, cum oare ceva din mintea noastră, ceva inventat de noi, se leagă atât de bine cu observațiile și experimentele pe care le facem ulterior în lumea înconjurătoare?

Dacă matematica este un limbaj abstract inventat de mintea omului cum de cu ajutorul ei pot fi descrise așa concis fenomenele fizicii, astronomiei, biologiei, anatomiei, geografiei, chimiei, medicinii, etc?

Omul a conceptualizat și a dat denumire numerelor din necesitatea de a conviețui în natură și de a trăi în comuniune cu ceilalți. Vă voi da un exemplu imaginar pentru înțelege mai bine: A rupt un fruct din copac și i­a dat denumirea de măr. Bine știind că o are și pe femeia lui lângă el a mai rupt unul și pentru ea. Bucuroși de gustul merelor, femeia îl roagă a doua zi să mai aducă iarăși măr, dar din necesitatea de a­i sugera soțului că vrea și ea unul, au inventat un termen pentru conceptul de doi. Și uite așa au ajuns să aibă nevoie să denumească o mulțime formată dintr­un măr și un alt măr. Când a apărut primul copil, au simțit nevoie să denumească o mulțime formată din două mere și un alt măr, și i­au spus trei. Și tot așa mai departe.

Magazin Highway. ro

Este Dumnezeu matematician? Matematica este inventată sau descoperită? de Claudiu Balan - matematica şi teologie

RESTITUIRI Este Dumnezeu matematician? Matematica este inventată sau descoperită? de Claudiu Balan - matematica şi teologie

unui număr.

De exemplu: 1+3 = 22 1+3+5 = 32 1+3+5+7 = 42 1+3+5+7+9 = 52 1+3+5+7+9+11 = 62 1+3+5+7+9+11+13 = 72 1+3+5+7+9+11+13+15 82 etc….

La fel Șirul lui Fibonacci: „0, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233, 377, 610, 987, 1597…” unde fiecare termen al șirului se formează prin adunarea celor doi anterior

=

(5 = 2+3, 8= 5+3, 13=5+8, etc.).

Ce este fascinant la acest șir e faptul că dacă împărțim un element al Șirului Fibonacci la precedentul său obținem rezultatul 1,61803….. Acest lucru este valabil cu cât numărul din șir este mai mare (233:144=1,61803, 377:233=1,61803, 610:377 = 1,61803 etc.).

Există multe teorii ale numerelor care au fascinat pur și simplu mințile matematicienilor, și care, colac peste pupăză, nu sunt doar teorii ci se regăsesc minunat în structura lumii în care trăim, așa cum raportul de aur din Șirul lui Fibonacci (1,61803) se găsește în cochilia melcului, în

dispunerea semințelor florii soarelui, în așezare solzilor de pe aripele unui fluture, în forma valurilor mării, în așezarea frunzelor pe o tulpina unei plante (fenomen numit fitotaxie), în structura cristalelor anumitor aliaje pe baze de aluminiu, și în multe alte locuri.

Pentru mine răspunsul la întrebarea: „Este matematica inventată sau descoperită?” ține de credința fiecărui om.

Eu, ca toți ceilalți creștini, care merg la Sfânta Liturghie și rostesc în Crez cuvintele: „Credîntr­Unul Dumnezeu, Tatăl

23

RESTITUIRI

24

Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute…” cred că Matematica este în categoria creațiilor nevăzute ale lui Dumnezeu.

Cele nevăzute, de care Sfinții Părinți la Sinodul I Ecumenic ne­au învățat, sunt toate legile nevăzute ale Universului și nu numai. Gravitația, legea frecării, inteligența, creativitatea, talentul, numerele, iubirea, afecțiunea, lumea îngerilor… sunt toate în categoria tuturor celor nevăzute create de Dumnezeu.

Trăim într­o lume așa de

minunată încât aș striga oricând cu bucurie: „Dumnezeu este Matematician!”

Dar El este mai mult decât atât: este și Fizician, și Biolog, și Chimist, și Psiholog, și Geolog, și Medic, și Chirurg, și Pictor, și Sculptor, și Muzician…. Dumnezeu este mai presus de toate, Tatăl nostru!

Creatorul nostru drag, care din iubire ne­a făcut pe toți și toate!

Dumnezeu este Mântuitorul nostru, care a venit în lume să­i mântuiască pe toți, de la cel mai bun până la cel mai păcătos!

M

atematica este doar un detaliu al relației dintre om și Dumnezeu!

Pag. 37

F R C

F

HIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZEN THIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZE NTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZ ENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPRE ZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPR EZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEP REZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATE PREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITAT EPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITA TEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTIT ATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTI TATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENT ITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDEN TITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDE NTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITID ENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITI DENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRIT IDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRI TIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIR ITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPI RITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISP IRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINIS PIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINI SPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACIN ISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACI NISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDAC INISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDA CINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂD ACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂ DACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGR ĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOG RĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALO GRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIAL OGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIA LOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDI ALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEID IALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEI DIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDE IDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROID EIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROI DEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYRO IDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYR OIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAY ROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWA YROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHW AYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGH WAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIG HWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHI GHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTH IGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENT HIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZEN THIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZE NTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZ ENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPRE ZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPR EZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEP REZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATE PREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITAT EPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITA TEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTIT ATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTI TATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENT ITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDEN TITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDE NTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITID ENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITI DENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRIT IDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRI TIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIR ITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPI RITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISP IRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINIS PIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINI SPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACIN ISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACI NISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDAC INISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDA CINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂD ACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂ DACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGR ĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOG RĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALO GRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIAL OGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIA LOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDI ALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEID IALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEI DIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDE IDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROID EIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROI DEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYRO IDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYR OIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAY ROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWA YROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHW AYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGH WAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIG HWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHI GHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTH IGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENT HIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZEN THIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZE NTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZ ENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPRE ZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPREZENTHIGHWAYROIDEIDIALOGRĂDACINISPIRITIDENTITATEPR

S

C S G G A S F CR G S G S G C AR C A S F A G R F R S C F GF A

CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE

Magazin Highway. ro

KONSTANTINOS KAVAFIS

M ai 2 0 1 4

Konstantinos Kavafis este un poet al diasporei greceşti şi anume celei din Alexandria Egiptului şi a trăit între 1863 -1933.

Părinţii lui originari din Salonic şi din Constantinopol, mama fiind de origine dintre fanarioţi.

Familia va trăi în Anglia 7 ani şi 3 la Constantinopol, iar după colaps economic va trăi ca simplu funcţionar.

Poeziile lui ajung recunoscute în străinătate ca si în Grecia şi sunt traduse în mai multe limbi, dintre care şi Română. Poeziile lui sunt împarţite în recunoscute şi renegate.

Contextul poeziilor lui este frecvent unul istoric cu referiri atăt la antichitate (şi la diaspora antică) cât şi în perioada romană şi romană târzie (bizantină), însă cine le citeşte are impresia că ar putea să aparţină oricarei epoci. Le a scris fiind un bun cunoscător al istoriei bizantine şi greceşti antice. Aş putea zice că poezia lui e filozofica şi politică, dar a scris şi poezii erotice.

Au fost alese aici unele din poeziile lui, poate nu cele mai reprezentative. Am ruga cititorul să facă încercare de a distinge exact aceste elemente in poezii care ramân valabile şi vii şi astăzi sau mai alew în timpurile noastre.

Tonul melancolic poate ne va ajuta să rezistăm la ironia care emană textul.

25

Pag. 39

Thermopyle Cinstea acelor care, toată viaţă, Thermopyle să apere au făcut legământ.

Ei de la datorie nicicând nu s-au sustras, drepţi şi echilibraţi în orice faptă, dar omenoşi şi milostivi totuşi; Sunt generoşi, dacă-s bogaţi, iar de-s săraci, la fel de generoşi, după putinţă, pe alţii ajutând atât cât pot; Întotdeauna spus-au adevărul, dar fără ură pentru cei ce mint. Şi mai multă cinstire le revine

când ştiu (şi mulţi sunt cei ce prea bine ştiu) că Ephialtes în final va apărea şi că Mezii vor trece, pân-la urmă.

Regele Demetrios "Nu ca un rege ci ca un actor, hlamida ş-a schimbat-o cu o mantia neagră de tragedie şi s-a făcut nevăzut" Plutarh, Viaţa lui Demetrios LXIII Când părăsitu-l-au, Macedonenii, pe Pyrrhus arătând că îl preferă, Demetrios, regele lor (ce suflet nobil!) nu s-a purtat de loc -aşa se spuneasemeni unui rege. Ci în grabă şi-a scos veşmintele aurite, iar condurii de purpură i-a azvârlit cât colo. În haine obişnuite s-a îmbrăcat de-ndată şi-a dispărut, întocmai ca un actor, care, spectacolul odata isprăvit,

costumul-şi schimbă şi se duce.

Ce trist destin, când tu făcut eşti pentru măreţe şi nobile fapte, nedreapta-ţi soartă tot mereu succes şi-ncurăjare să-ţi refuze;

Magazin Highway. ro

Satrapia

Jalnicele obişnuinţe, meschinării şi-atătea indiferenţe-n cale să-ţi se-aştearnă-ntruna. (ziua-n care, înfrânt, depui armele) Ş-o porneşti pelerin spre Susa

te duci la suveranul Artaxerxes care la curtea lui, amabil, te primeşte şi satrapii ţi-oferă, precum şi alte favoruri.

Iar tu atuncea împins de disperare eşti nevoit să accepţi lucruri pe care, iată, de fapt nu le voieşti.

Sufletul tău i-aiurea, tânjind după alte glorii: poporul şi sofiştii să-ţi cânte osanale, să-ţi dăruie ovaţii ce greu se pot obţine, visezi Agora, Teatrul cununile de lauri.

Cum să-ţi ofere acestea un Artaxerxes oare? În care satrapie să le găseşti?

Şi cum să-ţi mai duci viaţa, lipsit fiind tu de ele?

M ai 2 0 1 4

Şi ce cumplită-i ziua cedării

Un principe din Libia-Apuseană În genere, bună impresie făcut-a la Alexandria, unde a petrecut vreo zece zile, fiul lui Menelaos, Aristomenes, un principe din Libia-apuseană.

Numele său şi îmbrăcămintea erau greceşti şi de bun gust.

Primea onoruri cu-ncântare, dar nu râvnea la ele; era modest.

Cumpăra cărţi greceşti, îndeosebi din cele de istorie şi de filozofie.

Dar, mai ales, era zgârcit la vorbă.

O fi fiind, pesemne, profund, fiindcă se zice că oamenii aceştia tăcuţi din fire sunt.

Dar nu era profund, nimic de felu-acesta.

Era un om banal, ba chiar ridicol.

Îşi luase un nume grec, se îmbrăca asemeni elenilor şi învăţase oarecum să-i imite-n purtare; dar tremura de spaimă ca nu cumva să strice impresia cea bună câştigată

vorbind greşit greceşte, cu barbarisme, să nu îl ia în râs alexandrinii

răutăcioşi, cum le e obiceiul.

De-aceea spunea doar câteva vorbe,

supraveghindu-şi pronunţarea, atent la desinenţe; şi suferea teribil, că nu putea rosti mulţimea de cuvinte ţinute-n el.

Într-o mare colonie greacă în A. 200 î. Hr. aceasta-i ne-ndoielnic.

Cu toate că, de bine-de rău, tot progresăm, poate c-ar fi timpul, cum unii cred, s-aducem un Reformist Politic, să ne administreze.

Există însă o dificultate, o piedică:

Magazin Highway. ro

Că-n colonie treaba nu merge cum se cade

aceşti Reformatori fac mare tevatură din orice fleac. despre orice şi cercetează totul amănunţit, ca să propună reforme radicale,

ce vor ne-ntârziat şi-n faptă să le pună.

Au predilecţie-apoi spre sacrificii: "cutare teritoriu părăsiţi-l,

căci stăpânirea-lui este riscantă"

cert, bunuri de-acest fel numai rău aduc coloniilor.

Iar la acest venit să renunţaţi, ca şi la celălalt, legat de el,

precum şi la al treilea, prin urmare.

E drept că-s măricele, dar ce să facem?

Vă creează nefaste prejudicii."

Cu cât înaintează în cercetarea lor descoperă tot lucruri ce trebuie suprimate; lucruri la care însă, poţi renunţa cu greu.

Iar când, în fine, treabă o isprăvesc, după ce-n amănunt reduc şi revăd totul, când se retrag, luându-şi răsplată cuvenită, să vedem ce rămâne după ce bisturiul tăiat-a-n carne vie.

Poate că, totuşi vremea încă nu a sosit.

Graba-i primejdioasă, deci să nu ne zorim.

Măsurile pripite pot atrage căinţa.

In colonia noastră, din păcate, multe merg prost, desigur.

Ce lucru omenesc e fără cusur, însă? Şi-poi, la urma urmei, iată, tot progresăm.

M ai 2 0 1 4

(Ar fi o fericire de-am putea să ne lipsim de ei...) Pun întrebări

CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE

Sir Steven Runciman: interviu cu cel mai mare bizantinolog al secolului XX 21 August 2013

Interviul care urmează a

fost acordat de Sir Steven Runciman, la castelul familiei sale din Elshieshields, Scoţia, în octombrie 1994, canalului de televiziune ET3, fiind realizat

mică măsură, de Bizanţ. Îmi

mi-ar plăcea, de pildă, să-mi

la naşterea interesului pentru

modul de trai era mai bine

place să cred că am contribuit

las barbă. Cu toate aceste,

Bizanţ. Ceea ce mă face să fiu

organizat în Imperiul Bizantin.

foarte mulţumit, cu deosebire

De altminteri, când ai o trăire

deja destui reprezentanţi ai

capătă sens şi este mult mai

Britanie. Sunt, prin urmare,

actuală, când nimeni nu crede

astăzi, este faptul că există

religioasă

studiilor bizantine în Marea

mulţumitoare

bucuros că am ales Bizanţul ca obiect principal de cercetare istorică.

de ziaristele Hrýsa Arápoglou şi Lambriní H. Thōmá. Din motive tehnice, interviul nu a fost niciodată difuzat, cu toate că cele două ziariste care l-au

Rep.:

Interesul

dumneavoastră a rămas viu în toţi aceşti ani?

S. S. R.: Sunt de părere că

cariera lor, aparţinând genului

profunzime,

pe care nu le uiţi niciodată.

deosebire fascinant, deoarece

Reporterul: Cum se simte un om care a studiat vreme de atâţia ani Bizanţul? Aţi obosit?

Sir Steven Runciman: E o întrebare

la

care

nu

pot

răspunde uşor. Interesul meu nu s-a împuţinat niciodată.

Când am început să studiez Bizanţul, în această ţară (n. r.

Marea Britanie) existau foarte puţini

oameni

care

să

fie

interesaţi, chiar şi într-o foarte

când începi să-l studiezi în poate

deveni

captivant. Bizanţul îl găsesc cu a

fost

decât

ta

viaţa

în nimic prea mult.

Rep.: Era, prin urmare, un

o

cultură

care

a

supravieţuit prin sine vreme de un mileniu şi mai bine. Pentru a studia Bizanţul, trebuie să studiezi

arta,

religia,

să

studiezi un întreg mod de viaţă foarte diferit de cel actual.

Rep.:

S. S. R.: Era o cultură în sânul căreia religia era trăită ca parte a vieţii.

orice eveniment istoric, atunci

de discuţii care te formează şi

viaţa

stat religios?

realizat îl socotesc printre cele mai importante interviuri din

intensă,

Foarte

bine sau în rău?

diferit,

Rep.: De-a lungul tuturor

acestor unsprezece secole?

S. S. R.: Cred că lumea vorbeşte despre Bizanţ ca şi cum ar fi rămas acelaşi de-a lungul

vremii,

o

cultură

imuabilă de-a lungul atâtor secole de existenţă. Cu toate acestea,

Bizanţul

a

suferit

multe schimbări de la început până la sfârşitul său, deşi câteva elemente de bază s-au

în

S. S. R.: Vedeţi… Nu sunt sigur că mi-ar fi plăcut să trăiesc în Imperiul Bizantin. Nu

menţinut

de-a

lungul

existenţei lui, cum ar fi, de pildă,

trăirea

religioasă.

Se

poate ca oamenii acelor vremi să fi avut păreri diferite în privinţa anumitor subiecte

Pag. 44

CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE

bizantină, că în Bizanţ nu exista

pedeapsa

moartea.

cu

ucideau. Şi marea diferenţă se vede în primii ani. Când Imperiul Roman a devenit una

dintre

schimbările de bază a fost 26

desfiinţarea

luptelor

cu

gladiatori, a practicii de a de natură religioasă, dar credeau cu toţii, iar această

ţinut odată o conferinţă în Statele Unite, iar în public se

arunca oameni în arene cu lei şi toate celelalte. Imperiul a

preşedintelui

devenit mult mai umanist. Şi

modalitate de se face plăcuţi

Venise la conferinţă însoţită de

posibil, pedeapsa cu moartea.

menţinut.

care

credinţă

este

statornică.

afla

şi

fiica

Respectul, preţuirea artelor ca

Johnson, care studia Bizanţul.

întotdeauna

lui Dumnezeu, şi acestea s-au

doi bodyguarzi, doi domni duri,

În

modele s-au schimbat, situaţia

explicat

iubesc

capitală, dar cei mai mulţi

conjuncturile

de crime şi pare un fel de temă

capitală o metodă care astăzi

avut tactul să nu-i răspund că,

impresia

total al preşedinţilor americani

de exemplu, o mână, în loc să

Şi

astfel,

deşi

o

supravegheau. că

aceştia

Mi-a

evitau,

răstimpuri,

recurgeau

unii

pe

cât

împăraţi

la

pedeapsa

schimbat,

istoria bizantină fiindcă e plină

foloseau

schimbat, a existat o unitate

pentru acasă (homework). Am

pare oribilă: mutilarea. Dar am

până în acel moment, numărul

oameni preferau să li se taie,

care fuseseră ucişi era mult

fie omorâţi.

economică,

s-a

politice

s-au

foarte interesantă în întreg.

Rep.: religie

şi

Vorbim morală.

despre Mulţi

consideră Bizanţul o perioadă caracterizată

de

războaie,

crime, intrigi, „bizantinisme”, care nu aveau nici o legătură cu morala.

S. S. R.: Aveau loc şi atunci multe crime, dar nu există perioadă istorică din care să lipsească crimele. Am

mai mare raportat la anii de existenţă

ai

SUA,

ucişi

de-a

numărul

total

secolelor

de

bizantini

de

decât împăraţi

lungul

existenţă

a

Imperiului Bizantin . Oamenii continuă să comită crime.

Rep.:

Scrieţi

dumneavoastră,

în

cartea

Rep.:

drept

că

cei

Există,

pedeapsă

mai

de

mulţi

multă

vreme, în Grecia, o polemică deschisă.

Există

unii

intelectuali greci contemporani care susţin că Bizanţul nu merită să fie studiat în mod special, că nu a creat nimic, că a avut numai

Cultura

Pag. 45

M ai 2 0 1 4

S. S. R.: Într-adevăr, nu

creştin,

Magazin Highway. ro

Sir Steven Runciman: interviu cu cel mai mare bizantinolog al secolului XX 21 August 2013

CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE Sir Steven Runciman: interviu cu cel mai mare bizantinolog al secolului XX 21 August 2013

comentatori ai scrierilor mai vechi şi nu intelectuali autentici. Într-o singură frază: „Nu a lăsat nimic memorabil”.

greci îi nedreptăţesc profund înaintaşii

lor

bizantini.

Bizanţul nu a fost o societate fără intelectuali, e de ajuns să priveşti ocupaţia şi evoluţia medicinii bizantine. E posibil ca unii să nu aibă o simpatie specială pentru religie, dar unii dintre

scriitorii

mulţi

alţii

eclesiastici

precum Părinţii Capadocieni şi Grigorie

încă,

precum

Palama,

reprezentanţi

au

fost

ai

unei

spiritualităţi unice… A existat o adevărată

intelectuală

şi

efervescenţă o

viaţă

spirituală intensă în Bizanţ.

Mai cu seamă în ultimii ani de existenţă Bizantin,

perioada

ai spre

Imperiului exemplu,

paleologă.

rămas

fost printre cele mai mari şcoli

pricina faptului că au lipsit din

un grec din Antichitate nu ar fi

luminaţi. Arta Paleologilor este

despre artă. Arta bizantină a artistice pe plan mondial. Nici

S. S. R.: Cred că aceşti pe

asta trebuie că nu ştiu nimic

în

Este

Rep.: Alţii susţin că nu a

avut artă.

S. S. R.: Cei care susţin

iustiniană. Sigur, au existat şi

Bizanţul

importante şcoli artistice din

niciodată,

este preţuită din ce în ce mai

Nu-i

lume, care, cu trecerea vremii, mult.

Prin

urmare,

acei

creat

nimic,

intelectuali greci care susţin că Bizanţul

nu

a

trebuie că sunt orbi.

Rep.: Cei care vorbesc despre

arta

imitaţie

şi

bizantină

caracterizând-o drept „simplă copiere”

a

modelelor mai vechi, greşesc probabil.

S. S. R.: Dacă faci ceva

Privind o icoană, o putem data.

înfloritoare ca niciodată.

cea

A fost una dintre cele mai

fi statică. Nu este deloc statică.

intelectuală

mai

de

Lucrurile sunt simple: oamenii

existat întotdeauna diferenţe.

era

diferită

ştiţi, susţin că arta bizantină ar

ce

viaţa

ţara dumneavoastră sponsorii

analogii, dar nu era mimetică.

lucru la fel de bine. Dar au

mult

din

tehnică foarte profundă. Unii,

căci aceasta cerea o ştiinţă

în care imperiul se micşora din mai

turcocraţiei,

foarte

excelent, poţi să şi repeţi acel

ce

căderea

după

putut construi Sfânta Sofia,

destul de bizar cum în vremea în

neschimbată

Dacă ar fi fost toate la fel, datarea nu ar fi fost posibilă.

Există anumite tradiţii care se păstrau,

dar

această

artă

prezintă mari diferenţe de la un secol la altul. A îngheţat şi a

care ponegresc şi prigonesc nu

l-au

au

studiat

pornit

cu

prejudecăţi împotriva acestuia. cunosc

izbândele,

realizările.

Rep.:

Unii

susţin

că

Bizanţul nu a fost grecesc şi că nu a existat nici o continuitate cu Grecia Antică. Că nu a avut o democraţie sau măcar instituţii democratice.

S. S. R.: Nu cred că grecii de astăzi sunt mai greci decât bizantinii. Rasele umane nu rămân

curate

de-a

lungul

vremii, de-a lungul secolelor.

Există, însă, anumite elemente caracteristice care

Bizantinii

rămân

ale

culturilor, naţionale.

foloseau

limba

greacă. Sigur că această limbă a

suferit

unele

schimbări.

Toate limbile se schimbă…

Bizantinii era interesaţi

de filozofie şi de viaţa filozofi-

Pag. 46

CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE Sir Steven Runciman: interviu cu cel mai mare bizantinolog al secolului XX

că într-un grad foarte înalt.

în

mâna

trebuia să se poarte corect,

aceştia, prin puterea pe care o

stârneau destul de uşor. Cel

cea grea şi să educe întreaga

acest

împărat

de

informare

în

masă

Rep.: A existat un stat social în Bizanţ?

iar

S. S. R.: Biserica făcea

au, ar trebui să aleagă calea

multe pentru oameni. Bizanţul

mai rău lucru pe care l-ar

lume. Mulţi dintre aceştia, nu

desăvârşită.

Bizanţ ar putea fi, probabil,

iresponsabili.

Democraţia

de bătrâni, care ţineau, în

un public foarte educat. Într-

exclusiv. Existau şi azile de

deoarece revoltele populare se

putea

spune

cineva

despre

acela că Bizanțul era un stat birocrat. Avea însă o birocraţie foarte

cultivată,

mult

avea o sensibilitate socială Spitalele

erau

sunt

foarte bune, la fel ca şi azilele

poate exista numai dacă avem

principal, de Biserică, dar nu

toţi,

din

fericire,

mai

educată decât birocraţii vremii noastre. Şi ce înţelegeţi prin cuvântul „democraţie”? Grecia Antică a fost de la început până la sfârşit democratică?

Nu. Le-aş recomanda grecilor care susţin astfel de lucruri să citească propria istorie, mai ales pe aceea a Greciei clasice.

Acolo vor găsi multe lucruri de

condamnat… Personal nu am înţeles niciodată ce înseamnă „democraţia”. În cele mai multe părţi

ale

lumii

de

astăzi,

27

un oraş ca Atena Antică exista

stat. Să nu uităm că unul dintre

cum

orfanotroful (n. tr. în limba

democraţie înseamnă să fii

democraţie, dar nu ne gândim

cei mai înalţi demnitari era

informare

fiindcă

erau

greacă, orfanotrófos înseamnă

lege ceea ce se cheamă „votul

alegeau conducătorii prin vot

hrăneşte, pe orfani”). Sigur,

oamenii nu pot judeca singuri

cum ar fi lăsat în mâinile lui

bază. Nu era doar o orânduire

mulţi cei care nu gândesc în

Nici o legătură, deci, cu Camera

Sfântul Munte.

condus

de

în

mijloacele masă,

de

ziarele,

trăiau

sclavii,

cei

educaţi

obicei

îşi

are

în

grijă,

care

bărbaţii.

popular”, dar din moment ce

ci prin aruncarea sorţilor, ca şi

Biserica juca rolul social de

ceea ce li se întâmplă, şi sunt

Dumnezeu

a eremiţilor care locuiau în

lumea

Comunelor.

această

nu

„care

televizorul. Fiindcă avem prin

contemporană,

De

femeile,

alegere.

Pag. 47

M ai 2 0 1 4

celor care stăpânesc mijloacele

dar

supuneau

puterea

unui

împărat,

Se

transferă

Magazin Highway. ro

21 August 2013

28

Pag. 49

CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE Sir Steven Runciman: interviu cu cel mai mare bizantinolog al secolului XX 21 August 2013

Era şi asta, dar exista un sistem de mănăstiri şi în oraşe.

Mănăstirile

aveau

în

şi

de

doamna căreia stihul îi fusese

Bizanţ?

S. S. R.: Nu ştiu dacă aş fi

grijă

adresat a înţeles aluzia. Nu a

educarea

îi aparţineau acele versuri. Toţi

Dacă aş fi trăit atunci, cred că

deosebire,

trăind

casele de bătrâni. Monahii se ocupau

despre Elena din Troia iar

trebuit să îi explice nimeni cui

consonat cu epoca bizantină.

băieţii şi toate fetele, fără

m-aş fi retras la o mănăstire,

iar multe primeau o educaţie

Homer.

nu

monahi, o viaţă de intelectual,

primeau,

sale, locurile din Homer pe

fantastice ale vremii. Nu cred

ei le cunoşteau.

implicat

tinerilor, mai ales a băieţilor, căci fetele erau educate acasă, foarte bună. Fetele din Bizanţ de

multe

ori,

o

educaţie mai bună, fiindcă se bucurau de o mai mare atenție.

Cred că nota pe care am acorda-o

operei

sociale

a

Bisericii în Bizanţ ar trebui să

să

se

pe

virtuţilor”,

Homer, după

cum afirmă Vasile cel Mare.

S. S. R.: Erau cunoscători ai literaturii antice greceşti. Cu toate acestea, este demn de menţionat faptul că nu se acorda o importanţă prea mare

tragedienilor atici, ci mai ales celorlalţi poeţi. Există o istorie celebră

a

unei

doamne

fermecătoare, prietenă a unui împărat, pe care-o povesteşte Ana

Komnena.

În

timp

ce

această doamnă trecea pe o stradă

din

Constantinopol,

cineva a citat cu voce tare un stih

homeric,

care

vorbea

Komnena

care le citează, căci toţi cititorii

Rep.: Existau şi oameni needucaţi în Bizanţ?

S.

bazeze

„învăţătorul

Ana

pe

explică niciodată, în scrierile

fie foarte mare.

Rep.: Educaţia lor trebuia

cunoşteau

S.

problemele

R.:

Altele

erau

literaturii

cunoscători ai literaturii elene, încât au fost influenţaţi de aceasta în modelarea limbii.

Mulţi dintre istorici voiau să precum

Tucidide,

nu

voiau să scrie în limba care era

mai firească pentru ei, ci în limba antică. Marea tragedie a literelor

bizantine

îngropat că

trăiau

în

mi-ar

fi

în

mulţi

bibliotecile plăcut

să

fiu

viaţa

politică

bizantină, dar e greu de găsit o perioadă din istoria universală în care ai putea spune că ai fi

bizantine. Erau atât de buni

scrie

cum

a

fost

dependenţa ei de literatura clasică. Nu din pricină că nu

vrut să trăieşti. Depinde foarte mult de regimul politic, de societate, de clasa socială în care te naşti. Aş fi vrut să trăiesc în Anglia secolului al XVIII-lea, dacă ar fi fost să mă fi

născut

într-o

familie

aristocratică, altfel nu mi-ar

face nici o plăcere să trăiesc în acea perioadă.

Rep.: Situaţia din Balcani

vă nelinişteşte?

S. S. R.: Mă interesează

cunoşteau destule lucruri, ci

mult Balcanii, este un loc care

multe

mulţi

din pricină că ştiau mult mai

mi-a fost alături vreme de

pentru binele lor în ce priveşte

interesează

decât

erau

necesare

creaţia literară.

Rep.: Aţi fi vrut să trăiţi în

ani,

întristează

aşa

mult ce

se

că şi

mă mă

întâmplă

acolo. Nu ştiu ce poate aduce viitorul.

Pag. 50

CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE

mă

Unul dintre lucrurile care deranjează

oarecum

la

vârsta mea este că sunt curios părţi de pe glob în următorii

este foarte dificil să se aducă o

S. S. R.: Îmi fac griji pentru anumite religii, mă îngrijorează extremiştii

musulmani,

ani, mai cu seamă în Balcani, şi

constituie

Grecia va face progrese şi

necesară. Oamenii de astăzi s-

probabil, Bulgaria. Dar pentru

pierduţi, dacă ar fi credincioşi.

simt deznădăjduit când mă

avea o religie mondială iar

nu ştiu dacă o să apuc să văd. dintre celelalte ţări balcanice, România

şi

Iugoslavia…

mă

un

real

care

pericol

pentru cultură, dar religia este ar simţi mai fericiţi, mai puţin Problema este că nu putem

schimbare pozitivă în educaţie, la

scară

mondială.

Pur

şi

simplu nu vor exista niciodată destui învăţători în lume, cel puţin învăţători cultivaţi. Mi-e teamă că sunt pesimist.

Rep.:

Cum

ortodoxia în acest cadru?

vedeţi

S. S. R.: Am un mare

gândesc la viitorul lor…

Rep.:

Balcanii

plătesc istoria astăzi?

S.

S.

R.:

îşi

Într-un

anume sens, da. E o mare problemă să ai o istorie îndelungată

în

spate.

Fiindcă ai mult mai multe amintiri decât poţi duce.

Amintirile adevărată

sunt tragedie

o

29

în

această zonă, fiindcă ai

diferitele religii care există nu

respect

mod deosebit una pe cealaltă.

ortodoxie,

vecinul de la uşa de alături,

religia

Rep.: A fost iniţiat de

Cu alte cuvinte , nu cred că

explice totul. N-are nici un

aici, în ţara dumneavoastră,

nici nu cunosc altceva care ar

considerând că această religie

mondial şi măsura în care

populaţie în continuă creştere,

Scopul religiei este tocmai

foarte

multe

prilejuri

de

pentru

dogmele

s-au simpatizat niciodată în

creştine, şi în special pentru

Filantropia nu-l include şi pe

ortodoxia recunoaşte faptul că

dacă acesta este de altă religie.

catolicii şi protestanţii vor să

curând un dialog mondial, şi

religia va aduce salvarea, dar

sens să crezi într-o religie,

despre cel de-al treilea război

putea să aducă salvarea. Cu o

te va ajuta să înţelegi totul.

îngrijorare. Lucrurile nu curg uşor

tocmai

din

pricina

memoriei lor vechi, cu rădăcini foarte adânci.

este

deoarece taină.

numai

Romano-

Pag. 51

M ai 2 0 1 4

ce se va întâmpla în anumite

acesta va fi unul religios.

Magazin Highway. ro

Sir Steven Runciman: interviu cu cel mai mare bizantinolog al secolului XX 21 August 2013

CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE Sir Steven Runciman: interviu cu cel mai mare bizantinolog al secolului XX 21 August 2013

acela de a ne ajuta să

Politica înseamnă să încerci să

Era

foarte

cunoscut

pentru

înţelegem că nu putem explica

organizezi

conform

intelectualitatea sa, mai ales în

păstrează

mod de gândire. Sfinţii sunt

beneficiat, însă, şi de ajutor

am

asemenea Sfântului Dimitrie,

totul.

Cred

că

ortodoxia

acest

preţios

sentiment al tainei.

Rep.: Dar avem nevoie de taină?

S. S. R.: Sigur că avem. Ne este foarte de folos această perspectivă,

conform

propriului

Cetatea sau

unui

anumit

perioada târzie a Imperiului. A

oameni politici. Niciodată nu

din partea soldaţilor lui care,

credinţa în sfinţi de intelect.

veneau

despre biserici. Din clipa în

sfinţi îţi dă curajul să aperi

distrugi în esenţă acel ceva

cum făcea şi Sfântul Dimitrie.

crezut

că

poţi

separa

să-l

salveze

la

Mă întorc la ceea ce am spus

momentul potrivit. Credinţa în

care încerci să explici totul,

oraşul de atacuri vrăjmaşe, aşa

căreia în univers există mult mai multe decât ceea

ce

putem

noi

înţelege. Avem nevoie de intelectuală,

modestie căci

aceasta cam lipseşte, mai cu seamă în rândul bărbaţilor din biserica

30

apuseană.

Rep.: Aceasta este caracteristica credincioşilor sfinţii

lor,

relaţiei ortodocşi respectul

cu pios,

smerit. Cum aţi comenta faptul că destul de mulţi dintre sfinţi

care ar trebui să constituie şi să

omenească,

politică?

să

influenţeze

pe

sau

sunt

oameni

politici.

face

Rep.: Cum vedeţi celelalte biserici?

S. S. R.: Biserica romanocatolică a fost întotdeauna şi

Rep.: Intelectul, politica şi

instituţie politică, nu numai

credinţa în Cele Sfinte pot, prin

religioasă, şi s-a preocupat

împreună?

să ne amintim că atunci când

ceilalţi

oameni exercită un rol politic

care

simţirea lui Dumnezeu.

urmare,

S. S. R.: Toţi cei care vor

cea

intuiţia

legătura între intelect, sfinţi şi

s-au amestecat în politică sau au deţinut funcţii în ierarhia

caracterizeze

acest

să

păşească

S. S. R.: Un exemplu în sens

dumneavoastră,

este

oraşul

întotdeauna de lege. Trebuie

Imperiul Roman a abandonat Vestul şi au venit regatele

Tesalonicul.

Pag. 52

CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE

au

barbare, dispărut,

nobilii dar

romani bărbaţii

Bisericii au rămas şi ei erau romană Prin urmare, pe aceştia i-au folosit regii barbari pentru aplicarea legii. În acest fel, Biserica

Apuseană

s-a

„încurcat” cu legea. Poţi vedea peste tot legea în Biserica romano-catolică.

Biserica

romano-catolică vrea ca toate

după cucerirea de către turci, substratul

se

păstrează,

Biserica se interesează numai de Canon, de legea Scripturii.

Nu şi-a propus să rânduiască totul. Bisericile apusene, care s-au rupt de Biserica romanocatolică, au moştenit această nevoie de lege, de determinare absolută.

Este

un

subiect

foarte interesant de cercetare, de care eu mă ocup de multă vreme, dialogul dintre Biserica Anglicană şi Biserica Ortodoxă, din

secolul

al

XVII-lea.

Anglicanii erau foarte tulburaţi,

căci nu puteau înţelege exact

şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos. Ortodocşii spuneau:

„Este o taină pe care nu o

făcut

posibilă

evoluţia, dezvoltarea, literaturii

la fel ca şi romano-catolicii,

au reuşit, cu excepţia literaturii

Aceasta

Digenis

dar

nu

cunoaşte cum”. Anglicanii, însă,

neoelene, ceea ce bizantinii nu

clară.

cretane şi a poemului epic

caracteristică dintre Biserici şi

capodopere bizantine au fost

iubesc pe ortodocşi.

cunoscut pe Seféris pe când

voiau

o

explicaţie este

diferenţa

exact din această pricină îi

Rep.:

Ce

părere

aveţi

despre grecii de astăzi?

încă această capacitate de a înţelege situaţiile.

repede Se

lucrurile

păstrează,

şi de

asemenea, şi cealaltă calitate a bizantinilor: o vie curiozitate.

Toţi grecii contemporani sunt conştienţi, aşa cum erau şi bizantinii,

de

importanţa

rolului lor în istoria civilizaţiei.

Toate acestea pun în evidenţă o unitate istorică. De altfel, nici un popor nu păstrează intacte toate

caracteristicile

sale.

Multe depind de limbă, care constituie

cea

mai

bună

modalitate de conservare a tradiţiei.

Akritas.

Marile

probabil cele populare. L-am mă aflam în Grecia, imediat după război. Când a venit la Londra,

S. S. R.: Poporul păstrează

ce credeau ortodocşii în ce

priveşte preschimbarea pâinii

a

putem

întâmplă,

să fie întemeiate pe lege. În Bizanţ, şi este interesant cum,

aceasta

ca

ambasador,

îl

vedeam foarte des. În acea

vreme, petreceam mult timp pe o insulă aflată în vestul coastei scoţiene, care avea o climă foarte blândă, datorită curentului

golfului.

O

alee

mărginită de finici conducea

către casa mea. A venit şi a rămas o vreme acolo împreună cu

soţia

sa.

extraordinară,

Vremea

aşa

cum

era

se

întâmplă adesea acolo, şi mi-a spus: „E mai frumos şi decât în

insulele greceşti”, ceva foarte politicos din partea lui. Am întreţinut

o

corespondenţă

regulată până la moartea sa…

Când a plecat de la Londra la

Atena, mi-a dăruit întreaga lui

Literatura

a

colecţie de băuturi, care se

literatura

retsína. Încă nu am băut tot

Bizanţului

pricina

compunea exclusiv din oúzo şi

Antichităţii. Din fericire, grecii

acel oúzo. Spunea că „celţii

fost

sufocată

relaţiei

sale

din

cu

de astăzi au demotica, iar

sunt romanii Nordului”.

Pag. 53

M ai 2 0 1 4

singurii care aveau o cultură

putem înţelege. Credem că se

Magazin Highway. ro

Sir Steven Runciman: interviu cu cel mai mare bizantinolog al secolului XX 21 August 2013

CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE Sir Steven Runciman: interviu cu cel mai mare bizantinolog al secolului XX 21 August 2013

31

Da,

îi

plăcea

să

facă

asemenea observaţii, deşi aici are destul de multă dreptate…

Kaváfis este unul dintre

scriitorii mai noi nu-i cunosc, am încetat să mai urmăresc

noile apariţii literare şi, după cum ştiţi, aparţin unei generaţii foarte vechi.

cei mai mari poeţi ai lumii şi, bineînţeles,

unul

foarte

original… Pe Kazantzákis, în schimb, nu am putut niciodată să-l

citesc.

L-am

cunoscut

personal, dar nu-l pot citi, nu mi-a plăcut niciodată, ca să fiu sincer. Îmi place Elýtis şi din când

în

important

când la

găsesc

Sikelianós.

ceva Pe

Pag. 54

32

GĂNDURI FINITE

Dialog şi Împatimire de D. Constantiade

Am fost elev la Liceu când am susținut la o discuție sus și tare poziția mea, chiar mai sus şi mai tare decât ar fi trebuit.

Am fost împătimit şi nu puteam uşor să văd că adevărul e ceva mult mai mare decât capul meu.

Profesoara de literatura mi a spus să nu mă tulbur şi să nu mă înfurii atunci când discut, căci nu pot gândi clar, însă eu retoric am răspuns că inițial ma gândesc şi după mă înfurii. Retoric, dar nu real.

La liceu se făceau alegeri şi atunci am realizat cum colegii noștri de preț şi cu idei au fost înlăturate, şi clasa nu putea funcționa ca echipa, datorita patimilor “democrației”. Nu am fost şi nu suntem o Ecclesie.

Vorbesc de Ecclesia orașului de la Atena antică, care se sprijinea pe dialog, respect, conceperea adevărului ca unul comunitar şi nu unul individual. Poate ca există o conexiune mai adânca şi mai îndepărtată cu Ecclesia lui Hristos, unde unitatea este Însuși Hristos, Corpul comun. Iertaţi­mă nu ma voi duce mai departe căci educația mea teologică este infimă. Dar mi a fost atunci clar că clasa mea, societatea mea nu a fost o Ecclesie în prima noțiune, şi a fost îndepărtată de cea a două. Şi întrebarea mea s­a transformat în următoarea: “ Cum

putem crea spațiu de dialog, fără patimi, cum putem pune la o parte dezbinările de partid sau alte ideologii asumate individual, fără a fi incolori, impersonali, indistincți?”

Nu va mai vorbi aici, decât doar de un pasaj care întămplator am citit azi. Face parte de predica de Duminică care la noi se dă şi în scris. Este de Duminica Mironoşitelor: “(vorbeşte înainte de curajul mironoşiţelor când ucenicii au tăcut) ...Cât de periculos şi prematur este sa acuze cineva un alt frate pentru lipsă de curaj cât priveşte marturisirea credinţei!

Cei îndrazneţi şi curajoşi au tăcut, iar cei “invizibili” au excelat. În zilele noastre este foarte important să distingem situaţiile: când să tacem, când să vorbim, când sa mărturisim, când sa apologizăm. Este nevoie de distincţia (διάκρισις) , care după Părinţii este coroana virtuţilor.

Cuvăntul care nu e la timpul lui (nelalocul lui) şi curajul atunci când nu îl cer situaţiile, de multe ori creează scandale şi situaţii fără cale de ieşire şi explozive, când concomitent indică un spirit arogant, mândru, obraznic şi ostentativ, în fine un spirit de fracţionism şi cu lipsă de credinţă, adică de credinţă în providenţa divină. “E timp de vorbit şi timp de tăcut”. Mai mul astăzi, când indiferent de criza multinivelară e o perioadă binecuvântată, e nevoie creştinii să tacă şi să se roage” Am pus textul de mai sus cu doua intenţii. În primul rănd că să iertaţi spiritul meu arogant de a

vorbi. În al doilea rând căci tot ceea ce vedem în jurul şi în vremea noastră nu poate să fie doar analizat în mod uman, dar are întotdeaună şi un sens şi o direcţie care nu ne este vizibilă.

Putem fi convinşi ca trebuie sa acţionăm într­un anumit fel, dar depistam după (sau cei după noi) că Istoria are un element imens: Paradoxul.

Cu toate acestea revin la problema pusa la început putin schimbată: cum ne putem menţine dialogul, cu claritate, şi gândirea critica cu reţinere de orice poziţie definitivă şi exprimată cu siguranţă, în special acum când, de la deceniul ‘80, Europa este în criză. Voi selecţiona unii factori care imi pot fi de ajutor, nu ştiu dacă şi altor la fel.

1. Limitarea ontologică.

Omul este limitat în timp şi spaţiu, nu poate să vadă decât până acolo unde­i permite timpul fizic, timpul istoric, timpul vieţii lui. În plus sistemele sociale s­ar putea zice că sunt unele guvernate de un aparent haos. Sunt atăt de complexe încăt oricare ordine ar exista la un nivel de integrare superior, nu este vazută de noi.

Sistemele complexe pot avea şi chasme, momente care taie linia cauzativa la două: nu poate ceva înaintea punctului de incontinuitate să determine clar ceva aflat dupa acestui punct.

Dorinţa cunoaşterii ca mijlocul controlului nostru asupra realitătii este un lucru cu un imbold narcisic mare, dar poate doar alimenta iluzia că cunoaştem ceva.

Pag. 56

GANDURI FINITE

de D. Constadiade

realitatea morţii unui om iubit este negată.

4. Adevărul verificat în comuniune versus verificat individual.

Care e sensul pentru o eclesia, un demos să stea la discuţie pentru a se hotarî asupra unui subiect dacă nu există subînţelesul comun urmator: că adevarul poate fi descoperit doar de o comunitate şi ramăne un eveniment social şi nu unul individual. Pare un pas mai departe pentru omul

pare să fi făcut paşi către domeniul interpersonal. Mai multe tendinţe psihoterapeutice (psihodinamice, cognitive, inspirate de teoria ataşamentului şi interpersonale) descriu o slabiciune unui individ cât priveşte abilitatea de cautarea “adevarului” pentru el însuşi şi pentru ceilalţi: scheme interne, dorinţe şi nevoi alterează în aşa fel modul nostru de a percepe, de a gândi, de a trăi, şi de a reacţiona, încât putem intra într­

33

contemporan, care este pare­se închis la o contradicţie: pe de o parte apreciază democraţia, însă cănd e vorbă de aflarea adevărului, are tendinţă s­o caute ca un individ. Astfel individul pune în acţiune exclusiv forţa mintală şi imaginaţia lui că să conclude: “dacă mi se pare logic şi corect, aşa este”.

Un alt punct de pornire despre abilitatea sau nu unui individ în general de a găsi adevarul vine din domeniul psihoterapiei vest­ europene, care în ultimii decenii

un cerc cauzal în care falsele noastre credinţe determină pe ceilalţi să reacţioneze astfel încât aceste credinţe se amplifică. E ca o profeţie auto­împlinita. Totuşi procesul falsificarii adevărului presupune că între mine şi ceilalţi nu exista o relaţie şi o comunicare veritabilă. Însa sa ne gândim şi la cazul a doi oamenii care se confruntă într­un mod care pune o prăpastie între ei, o diferenţă de opinii trasa la extremitate. Cum ar putea ei doi sa ajungă împreună la descoperirea adevărului?

Pag. 57

M ai 2 0 1 4

2. Distingerea subiectivului de obiectiv ca o funcţie psihică.

Este o teză luată de la gândirea psihanalitică unde trăirea delimitării sinelui de tot ceea ce se află “Inafară” lui, nu este ceva dat, dar este rezultatul unui proces de creştere personală.

Treptat, cineva construieşte aceasta delimitare, ori distincţie, şi chiar faptul de a fi trăit ca o separare, ori o delimitare, ori o distincţie, ori o unire, ori o fuziune, nu este dat, dar diferenţele sunt esenţiale între aceste trăiri. Nu voi pune aici întrebările mele, despre cum ar putea o ideologie dominantă la o societate, de exemplu ună individualistă vest­europeană, sau ună impersonalistă­panteistă (să zicem) asiatică să fie handicapantă, comparativ cu cea ortodoxă al distincţiei şi a unirii între persoane. Ramân doar la cel mai elementar nucleul: gradul convingerii în parerea proprie nu e criteriul singur al veracitaţii lui.

Oricât de bază poate apărea aceasta teză, însă pornesc cu ea: dialogul porneşte de o prima delimitare a eului la limitele lui.

3. Distingerea dorinţei de realitatea ca funcţie psihica care poate fi anulată. În continuare ideii anterioare subliniez aici ca nu e doar o funcţie cognitivă cea de a distinge realitatea obiectivă.

Este interesant cum poate dorinţă proprie să fie învestită în aşa de mare grad încât sa fie luată drept realitatea, ori invers, cum poate realitatea să fie atât de deinvestită, încât sa apară drept un vis rău. Un exemplu doar că să ilustrăm poziţia este atunci când

Magazin Highway. ro

Dialog şi Împatimire

GĂNDURI FINITE Dialog şi Împatimire de D. Constadiade

Paradoxul istoric.

Ar fi poate fruct unui narcisism sau propriu unui să zic ethos magic, să poata cineva sa prezica de la el însuşi _ca un individ care cuprinde şi îl controleaza pe viitorul. Totuşi ne aflăm pare­mi­se, fiecare în viaţa lui şi istoricieni studiind trecutul, uneori în situaţia unei mirări[].

Ne mirăm cum şi s­au întămplat anumite evenimente, cum au luat loc lucruri care efectiv par a fi ieşit la suprafaţa pe neaşteptate.

Mai departe conştietizăm că nu e pur şi simplu vorba de un accident, simţind că ni­se arată ceva cu sens, un sens care este palpabil, însa nu şi categorizabil.

Istoria deci este şi o naraţie, însă una vie şi nu ună închisă la schemele noastre. Astfel trebuie uneori să ne găsim în faţa unui paradox că să realizăm ca naraţiunea noastră interioare e prea mică că să cuprindă istoria vie. La câte discuţii despre evenimentele politice şi istorice ne putem afla în situaţia sa fim surprinşi de realitatea vie şi să simţim ruşinaţi pentru forţa cu care susţineam părerile noastre?

Nu ştiu de voi, dar eu ştiu de foarte multe.

Crize programate, diferenţa timpului deja scurs.

“Presiunea” de timp.

Crizele sunt definite frecvent ca momente concomitent de pericol şi oportunitate, fiind perioade de fluiditate relativă, cauzată de destabilizarea unei structuri din trecut. Acest lucru însă este valabil pentru cineva care priveşte dinafară şi nu este prins în vîrtejul crizei. Cei aflaţi în criză o resimt ca

şi cum nu există o scapare, o soluţie, ca şi cum a venit sfărşitul. Însă e cea mai mare ocazie a lor de a lua­o de la început. Căci doar atunci mobilitatea spre schimbare e mai mare de forţele care menţin stagnarea. La fel am putea sa ne gândim şi pentru o naţiune, ori o societate care trece prin criză.

Aici sa ne găndim la o societate, care exact în momentul culminării crizei se simte presată, toţi devin tulburaţi, incapabili sa vadă situaţia dinafară, fiecare aratând cu degetul într­o alta direcţie, fiecare singur, aparănd “adevărul” propriu cu fervoare, pentru că ajung sa creadă că din acesta depinde totul. Exact în orele în care avem nevoie de timp de gândit, cu toţi împreună, ca o echipă, aceasta se pierde. Ba şi mai mult: uneori unii încearca întocmai să creeze fragmentare, tulburare şi o senzaţie de presiune şi de o catastrofă iminentă. Să dezorienteze societatea şi să anuleze orice posibilitate a ei de o schimbare coordonată. Intenţia nu este să ne facă sa pierdem o anumita soluţie magică, căci aşa ceva este un fel de gândire aş zice paranoică, ci să piardă societatea abilitatea ei de a funcţiona ca societate şi să stea la dialog.

Aceleaşi mass­medii, care atâta timp cât se acumulau problemele ne “ziceau”: “adormiţi­vă totul e cum trebuie”, acum cultivă climat de catastrofa imanentă.

Ameninţarea şi activarea apărărilor.

Unii pun în clară opoziţie viaţa şi supravieţuirea, prima punând­o în legatura cu a fi în comuniune cu ceilalţi în iubire şi descoperindu­se, iar pe cea a doua

cu dorinţa unui individ să­şi asigure autonom continuitatea lui, cu costul de a sacrifica pe ceilalţi şi de a se închide în sine. Pun aceasta prima opoziţie aici, nu în loc de o axiomă, ci că să creez un oarecare cadru existenţial pentru cele mai de jos.

Conservarea de sine nu este un lucru care întotdeauna lucreaza la iveala, ci odata transmis semnalul, tot trup şi suflet îsi mobilizeaza mecanisme de apărare, mulţi fiind nesezizabili de noi însişi.

Pericolul poate sa nu fie atât de clar formulat şi conştientizat, şi poate avea mai multe forme, adica anxietăţile noastre de a pierde ceva să nu se refere la ceva material, ci mai ales la lucruri precum decenţa, stimă celorlalţi, iubirea ori simpatia lor şi aşa mai departe. Primul factor care face apărarile periculoase este exact aceasta lipsa frecventă a noastră a cunoaşterii demersului lor şi deci limitarea controlului nostru asupră propriilor reacţii.

Relaţia acestor lucruri cu calitatea dialogului este evidenta, dialogul fiind în sine partea relaţiei dar şi cadrul desfaşurării ei. Întocmai activarea pe nesesizate apărărilor, când ni­se pare sau simţim în pericol, duce la reacţii virulente, ori subterane şi inexplicabile care depaşesc cadrul discuţiei neutre sau prietenoase şi o anihilează. Astfel orice pare sa întunece discuţia inexplicabil, în loc să ne conducă la explicaţii pripite, ar putea sa ne înarmeze cu şi mai mare rabdare şi încredere în ceilalţi.

Pag. 58

Titlul secţiunii GĂNDURI FINITE

de D. Constadiade

întocmai aici e capcană, căci ceea ce este tăcut acceptat şi transmis de toate MM în acelaşi mod, nici nu ajunge a fi subiect de discuţie.

Astfel am putea întreba pe cineva despre păreri, despre care toţii

Democraţia modernă în care expresia voii poporului la timpul între două alegeri este mediata de Mass Media? Totul vine prin ele ori nu vine deloc.

9. Loialitatea: pe cine iubeşti,

34

imediat dacă o opinie are un sprijin mai larg, căci va fi ca şi sunetul care vine din toate direcţiile. Însa în societati atât de numeroase ca cele din timpul nostru, aceasta senzaţie se poate crea doar atunci când din toate MM se aude aceeaşi voce, aceeaşi opinie. Ştiu că mulţi s­ar opune ţinând sus şi tare despre pluralitatea vocilor in MM. Dar

“fireşte” sunt de acord. Ar răspunde omul întrebat: “toţi ştiu ca e aşa !” Dacă această parere comună “firească” însă a fost ghidată, cum vine cu toate care am zis mai sus, adică despre natura comunitară a adevarului? Şi cum ramâne cu discuţiile noastre, care frecvent îşi iau avânt din imaginile şi “parerile” din MM? Şi cum ramâne cu

pe acela şi urmăreşti. Naţii, partide, ideologii, grupări.

Ne putem întalni frecvent cu situaţia în care într­o familie, ori o echipă, la un coflict între doi, toţi celelalti membri sunt puşi la ales cu care parte ţin. Mai departe convingere că aparţinem sau nu unui grup, poate defini secundar parerile noastre şi nu numai invers (adica părerile să

Pag. 59

M ai 2 0 1 4

8. Opinia comună, ori cum MM creează impresia unui acord comunitar asupra adevarului.

Cănd te afli în mijlocul unei companii, ori unei mulţimi discutând, poţi să realizezi

Magazin Highway. ro

Dialog şi Împatimire

GANDURI FINITE Dialog şi Împatimire de D. Constadiade

definească grupul cu care ţinem). Şi aici discuţia poate cuprinde nenumărate păreri şi teorii. Ramân doar la rezultatul acestor funcţii.

Ramân doar la o legatură între apartenenţa la naţie sau partid şi împatimirea la dialog.

Anume cu cât mai multe axiome şi teorii şi teze cuprind în ceea ce denumesc ideologia sa zicem partidului, cu atât mai multe lucruri am să apăr. Astfel la un sistem de equaţii, cu cât mai mare numărul equaţiilor, cu atât mai greu se gâseşte soluţia x lor comună. Ne am mirat oare, şi de câte ori, dacă dogmatizăm prea mult şi cuprindem prea multe pareri la rangul de ideologie sau principiu?

10. Pericolul din apărarea Binelui.

Nimic nu ne poate mobiliza mai mult, nimic nu poate desfiinţa puterea înfrânarii morale mai uşor decăt senzaţia ca urmărim un scop bun. Pare simplist ca gând, însă îl putem observa frecvent în istorie.

Steinhardt nota în adaos, că întelegea cum mulţi în regimurile autoritare au făcut lucruri rele fiind obligaţi; însă n­a fost nevoie sa le facă cu atâtă grabă şi conştiinciozitate.

La lumea noastra se pot găsi mii de justificari ca să fie căutată de orice stat corespodenţa personală fără nici un respect la drepturi puse în Consituţie. Nu mai ştii ce este oficial “bun” şi “rău”, ci depinde de cum îl defineşte statul ca la “1984” lui Orwell.

Epilog Lista de mai sus, de capcane într­un dialog e doar o enumerare de greşeli la care eu însămi am căzut. Nu mi­se pare accidental faptul ca pun acest subiect la un articol, puţin dupa începutul creearii unui cerc de dialog, aflat la rândul lui în centrul unor societăţi în fermentare. Uneori la grupe, când se resimte o nevoie de ceva, mai mulţi se mobilizează pentru a oferi acest ceva şi a sprijini astfel grupa. Grupa care odată formată îşi urmaresţe drumul propriu şi are viaţa ei.

35

Pag. 60

CUOLM ÎNC TRÂELANTIIV REI C INMAO RN ES roşii umplute DE MARIA THOMOPOULOS Roșiile umplute cu orez și stafide sunt o mâncare tradițională greco­ constantinopolitană în care picantul și dulcele se îmbină neașteptat și savuros într­o bună tradiție bizantină. În bucătăria din Grecia zilelor noastre acest fel de mâncare se gătește oarecum fad și lipsit de fantezie, de vreme ce s­ a renunțat la stafidele și zahărul care sunt tocmai acele trăsături de penel ce transformă un tablou banal într­o capodoperă. Din fericire, aici și aiurea, de­a lungul și latul Greciei, se mai întâlnesc uneori, păstrate cu evlavie și transmise peste generații, nobile rețete ale vechiului Bizanț.

Acest fel de mâncare poate reprezenta cu demnitate felul principal al prânzului unei duminici din post sau chiar al unei cine festive cu comeseni vegetarieni.

Ingrediente: 1,5­2 kg roșii mari (cca. 8 bucăți) 2­3 gogoșari sau ardei grași ­opțional 2­3 cartofi ­Umplutură: 800 ml (piure + lichid) obținut din miezul roșiilor 1 ceapă 1 ardei 1 buchet frunză de pătrunjel 4­5 frunze de mentă (sau 1 linguriță mentă uscată) 100 g stafide 50 g semințe de pin 150 g orez basmati (cu bob lung și subțire) 5 linguri zahăr brun 5­6 linguri ulei măsline sare piper

Se spală roșiile și li se tăie câte un capac suficient de mare că să permită curățarea miezului cu o linguriță.

Capacul nu se aruncă. Se scoate miezul cu grijă să nu se rupă roșia și se pasează în blender. Dacă nu se obține 800 ml piure se mai adaugă apă și puțină pastă de roșii până se completează cantitatea.

Gogoșarilor li se tăie și lor un capac și se curață de semințe. Dacă se folosesc ardei grași în locul gogoșarilor atunci acestora nu li se tăie capac ci se tăie în două pe lățime (nu pe lungime) și se obține din fiecare ardei câte 2 cupe care se curăță de semințe și conținut.

Se mărunțesc ceapa, ardeiul, pătrunjelul și menta și împreună cu restul ingredientelor se amestecă în piureul de roșii.

Se pun 4 linguri ulei de măsline într­o formă de sticlă sau ceramică termorezistentă și apoi se aranjează roșiile și ardeii cu scobitura în sus și, opțional, cartofii tăiați în bucăți mari. Se pune umplutura în roșii și în ardei având grijă să se repartizeze în fiecare în mod egal ingredientele solide și lichidul. Se acoperă roșiile cu capacele păstrate pentru fiecare iar ardeii se acoperă cu câte o bucățică de folie de aluminiu.

Se coace la 180­190 grade timp de 2­21/2h, până orezul este fiert iar lichidul care se formează în tavă este aproape în întregime absorbit. Înainte de a fi servite se lasă să se răcorească cca. 1 oră.

Dacă modul de alimentație permite, la servire , se poate îndepărta capacul și umplutura poate fi acoperită fie cu parmezan, fie cu o brânză tare din lapte de oaie, rase.

Pag. 61

ÎNTÂLNIRI CULINARE

Magazin Highway.ro

Mai 2014

Pag. 62

CREATIVE COMMONS

(Coperta) www.flickr.com/photos/theo_reth/14173284784/in/photostream/ www.flickr.com/photos/theo_reth/14929947585/ http://stanthonythegreat.files.wordpress.com/2013/10/megas_antonios_183.jpg from http://st­anthony­the­great.org.uk/ 5. Copyright Highway.ro 6. Copyright Highway.ro 7. https://www.flickr.com/photos/theo_reth/14239500644/ 8. www.flickr.com/photos/theo_reth/14381148321/in/photostream/ 9. Copyright Highway.ro 10. www.flickr.com/photos/theo_reth/13453720894/in/photostream/ 11. Copyright Highway.ro 12. Copyright Marius­Cristi Borcoman ­ Highway.ro 13. Copyright Marius­Cristi Borcoman ­ Highway.ro 14. Copyright Marius­Cristi Borcoman ­ Highway.ro 15. Copyright Marius­Cristi Borcoman ­ Highway.ro 16. Copyright Marius­Cristi Borcoman ­ Highway.ro 17. Copyright Marius­Cristi Borcoman ­ Highway.ro 18. Copyright Marius­Cristi Borcoman ­ Highway.ro 19. Copyright Marius­Cristi Borcoman ­ Highway.ro 20. Copyright Marius­Cristi Borcoman ­ Highway.ro 21. Copyright Highway.ro 22. www.flickr.com/photos/theo_reth/14820798572/ 23. www.flickr.com/photos/theo_reth/14173285513/ 24. www.flickr.com/photos/theo_reth/14246103746/ 25. www.flickr.com/photos/reinante/3744272498/">Jose Luis Mieza Photography 26. http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Comnenus_mosaics_Hagia_Sophia.jpg 27. http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Byzantinischer_Mosaizist_des_5._Jahrhunderts_002.jpg 28. commons.wikimedia.org/wiki/File:Justinian_Byzanz.png 29. en.wikipedia.org/wiki/Basil_I_the_Macedonian#mediaviewer/File:Coronation_of_Basil_the_Macedonian_as_ co­emperor.png 30.

31. Copyright Highway.ro 32. en.wikipedia.org/wiki/File:Cherub_plaque_Louvre_MRR245.jpg 33. Copyright Highway.ro 34. Copyright Highway.ro 35. Copyright Constantina ­ Highway.ro 36. (Coperta din spate) en.wikipedia.org/wiki/Daphni_Monastery#mediaviewer/File:Daphni.jpg

Mai 2014

1.

2.

3.

4.

Magazin Highway.ro

Icoane mici, plate, sunt luate din site: http://www.flaticon.com/ unde se poate gasi o culegere de asemănătoare icoane. Pentru restul imaginilo originea e dată mai jos, după numărul fotografiei.

Dialog Ĺ&#x;i ĂŽmpatimire de D. Constadiade