Highwayro sept 2014 by Highway.ro

HIGHWAY.RO

Highway.ro Nr. 4 Septembrie 2014

Bordul Editorial

Andrei Egon

Comunicare cu noi highwayro13@gmail.com hwyro.blogspot.com

Christi Borcoman byzantine-cafe.blogspot.com

Christo Demotis facebook.com/pages/Highwayr o /521561714585642

Dan Pappas Ilie Gavra Karvounis D.

Contribuitorii

Matematica şi Teologie Bogdan Halmer Maria Thomopoulos Doina Silagyi Pemptousia.ro Coman Cristian

Colaborare cu noi La coloana de alături prezentăm pe aceia care au avut bunavoinţa să ne ajute prin articolele, fotografiile, care ne au oferit sau îngrijirea textelor noastre, înaintea publicării. Aşteptăm să extindem spaţiul nostru de dialog şi schimburile de idei prin articolele, comentariile, fotografiile, creaţii artistice, sau chiar adrese de internet ori carţi propuse. Puteţi trimite articolele sau alte obiecte ca ataşamente la e-mail-ul nostru. Articolele pot fi in forme de .doc, .docx, .odt. Am fi preferat folosirea fonturilor de marime 12, şi din familii larg utilizate precum Times New Roman, Arial, Courier, DejaVu, ori fonturi libere precum Fira, Ubuntu, Liberation. Fotografiile pot fi în orice format larg utilizat precum .jpg ori .png, dar neaparat e necesar de notat dacă acceptaţi modificarile. Odată oferite articolele şi fotografiile sunt depozitate de noi şi pot fi folosite şi în viitor. Daca doriţi publicarea adresei voastre de pagina personală, notaţi vă rog şi va fi inclusa în caz de publicare.

HighWay.Ro COPERTĂ EDITORIAL RESTITUIRI: • Ortodoxul și dilemele teologice ale tehnologiei

•

FOTOREPORTAJ: •Medjugorje

HighWay.Ro

SPAŢIUL INTIM •

CULTURA ŞI CIVILIZAŢIE: •

GÂNDURI FINITE: •

CREATIVE COMMONS

COPERTA DE SPATE

EDI TORI AL

TITLUL DIN ARTICOLUL Numele scriitorului articolului

textul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aici textul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi

aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aici textul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aici textul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului, textul, textul tot ceea ce vreţi aicitextul articolului,

5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ5Ρ

Panorama din Sibiu

RESTITUIRI

ORTODOXUL ȘI DI LEMELE TEOLOGI CE ALE TEH N OLOGI EI De Dan Pappas

Tehnologia este pretutindeni. Ortodoxia merge cu noi pretutindeni. Sîntem ortodocși, mîndri de vechi mea învățăturilor noastre și în același timp convinși de actualitatea lor. Așadar care este relația ortodocșilor cu tehnologia? De unde pleacă învățăturile care se răsfrîng asupra utilizării tehnologiei? Ce este tehno logia? Tehnica este arta folosirii inteligente a legilor care guvernează lumea creată. Este realmente artă, cuvîntul τέχνη1 înseamnă și artă. De aceea o astfel de analiză, care privește relația dintre tehnică și ortodocși, este învecinată si chiar are părți comune cu o privire asupra relației dintre ortodocși și arte. Probabil că cel mai bun corespondent românesc al lui τέχνε este „mește șug”, cuvînt care implică măiestrie, artă dar și inteligență sau viclenie

uneori. În antichitatea greacă „techne” era folosit pentru a desemnea o abilitate, o iscusință de a face ceva, dobîndită prin acumularea cunoașterii, adică diferită radical de abilitățile instinctive2 (ceea ce azi numim talent, uneori) dar și de 3 realizarea a ceva prin noroc . De aceea voi folosi τέχνε sau uneori transliterarea sa „tehne” pentru a mă referi la acel punct de origine în care cunoașterea și îndemînarea omului poate duce la tehnică sau la artă. Tehnologia este șțiința care descrie legile tehnicii ori ansamblul proceselor care folosesc aceste legi pentru obținerea unui produs4. Azi, sub presiunea mediului cultural de limbă engleză, folosim cuvîntul „tehnologie” denumind în mod vag produsele obținute pe cale tehnică5. Pentru a înțelege oricare relație

a creștinului ortodox cu lumea creată este necesar să recapitulăm unele învățături ortodoxe fundamentale pentru domeniul abordat. În speță pentru relația „ortodoxtehnologie”. Prin botezul ortodox devenim membri ai familiei dumnezeiești și ne îndreptăm către mîntuire. Acest lucru este, categoric, dincolo de puterile omenești de aceea ne mîntuim prin împreună lucrare, acțiunile noastre alături de harul dumnezeiesc. Omul trebuie să se realizeze ca persoană care concretizează deplin potențialitătile sale. Dar acestea nu sînt suficiente pentru că nici un om nu poate de unul singur să restaureze lumea fără a se regăsi în „noul Adam”, Hristos cel înviat care întru El recapitulează toată omenirea. De aceea intervine Duhul Sfînt care saltă omul dincolo de maximul său prin harul dat la Sfîntul Botez fără ca prin această putere dumnezeiească să se aducă atingere libertății personale a omului. Libertatea noastră este atît de i

mportantă încît harul dumnezeiesc al Sfîntului Botez ne este nu dictator ci învățător: „Că harul Duhului este în noi de la botez, învățîndune tot adevărul...”6 De aceea putem spune că viața unui ortodox este definită de conlucrarea libertății sale cu Dumnezeu prezent în chip nemijlocit în fiecare clipă de la Sfîntul Botez. „Căci Sfîntul botez este desăvîrșit, dar nu desăvîrșește pe cel ce nu împlinește poruncile”7 Acest lucru înseamnă că, noi cei ortodocși, știm că nu doar efortul personal ne mîntuiește și nici vreo lucrare exclusivă a vreunei puteri suprafirești ci armonizarea opțiunilor noastre, făcute în deplină libertate, cu învățătura Harului Botezului care face prezent în noi, prin Duhul Sfînt, pe Dumnezeul cel slăvit în Treime. Iată cît de importantă este libertatea pentru ortodocși. Orice atingere a libertății este pentru noi nimic altceva decît o formă malignă si contagioasă a celei mai cumplite ma

ladii care chinuie omenirea dintotdea una: păcatul. Pe de altă parte, omul este tălmaciul lui Dumnezeu în lumea materială. Cu aceaste idei înaintea ochilor minții trebuie să ne apropiem de studiul oricărui subiect care privește morala ortodoxă. Fără a uita că aceasta este izvorîtă din Dumnezeu, prin Sfînta Scriptură și Sfinții Părinți, ne este limpede că pe măsură ce omenirea se mișcă în direcții stabilite de firea schimbăcioasă a omului de după căderea în păcatul dintîi, este necesar să redefinim modul în care putem trăi respectînd morala ortodoxă. Morala ortodoxă este mai mult decît o etică izvorîtă dintro formă de creștinism. Ea este setul de legi care prin prezența sa în viața noastră, a ortodocșilor, ne permite să ne regăsim între practicanții credinței noastre. Biserica este compusă din totalitatea credincioșilor botezați, practicanti sau nu, clerici sau mireni, sfinți sau nesfinți. Deși „Biserica este extensiunea socială a lui Hristos cel înviat...”8 ea nu este un organism înviat pînă în ultima lui celulă, ci se află în proces de înviere. Acest

proces are semne vizibile însumate în setul de atitudini și comportamente al moralei ortodoxe. Este, de asemenea, necesar să reținem această definiție a Bisericii, nu doar în vederea demersului prezent. O vom găsi utilă în multe ocazii. În ortodoxie eu trăiesc deplin exclusiv în relație cu tine și cu voi. Ortodoxul trăiește deplin ca persoană unică si irepetabilă doar atît timp cît păstrează vie relația cu membri Bisericii și cu întreaga umanitate prin aceasta. Privită sub timp, Biserica nu cuprinde întreaga umanitate dar Biserica aflată în eternitate revendică umanitatea pînă la ultimul ins. Credem în adevărul că fiecare om, după moarte, întîlnește pe Hristos. Acesta e momentul în care are loc revendicarea. Dumnezeu revendică implacabil ceea ce a creat. Noi ne putem declara atei, agnostici sau orice altceva dar pentru ortodocși este limpede că moartea pune fiecare persoană în prezența Domnului Iisus Hristos. Cu acestea în minte realizez că orice îndeletnicire a mea trebuie să nu aducă atingere principiilor anunțate mai sus. Să nu extragă

persoana din relația de înrudire cu Dumnezeu, să nu lezeze libertatea persoanei, să nu despartă persoana de Biserică și de lume. Tehnica este amorală. Ea nu are moralitate în sine. Așa cum legile fizicii sînt amorale. Lumea fizică funcționează respectînd neclintit legi înscrise de Dumnezeu la creație în fiecare ipostaziere a energiei sau materiei. Omul se apropie de Dumnezeu prin cunoașterea deplină a acestor legi iar acest proces îl duce pe om de la starea subiect al Creației, la cea de imitator al Creatorului iar mai apoi la cea de creator în Creator. Iată cît de importantă este orice ipostază a vechiului τέχνη9, tehnica sau artistică. Cunoașterea legilor lumii create fiind un proces de cunoaștere îl numim „știință”. Desigur știința este o activitate cu reflexe în veșnicie, de aceea ea are calitatea de a îmbunătăți puterea de cunoaștere a omenirii pe măsura trecerii timpului. În sensul descris nu există nici o antinomie între știință și credință. Nepotrivirile sesizate în diferite momente ale istoriei între concluziile științifice și învățăturile credinței sînt datorate limitelor puterii de cunoaștere ale umanității. Același tip de nepotriviri le descoperim mai pregnante și uneori cu accent comic atunci cînd inventariem concluziile și convingerile știintifice în diferite momente ale istoriei. Prin „tehne” omul își poate activa acea calitate manționata anterior, de tălmaci al lui Dumnezeu în lumea materială. „Tehne” este tărîmul comun în care arta și tehnica se întîlnesc și traduc lumii sensibile legile dumnezeiești, care sînt suprasensibile. Așadar, deși ipostazele lui τέχνε sînt amorale, ele sînt parte a procesului de sfințire a omului și a

întregii lumi. În această privință toate îndeletnicirile care purced din „tehne” se învecinează cu virtuțile. Așa cum virtuțile pot fi denaturate și deturnate în patimi, așa orice îndeletnicire care decurge din τέχνε poate servi „poftelor simțuale” care leagă omul în mod„infinit de lucruri finite”10. Tehnologia11 este importantă pentru că poate produce instrumente și obiecte care pot aduce alinare bolnavilor, pot eficientiza lucrul, pot aduce cunoaștere și odihna mult necesară, pe scurt spus, pot îmbunatăți viața semenilor. Acesta este rolul tehnologiei care nu se depărtează esența conținută în „tehne”. Astfel creștinul ortodox face o lucrare spirituală cu ajutorul tehnologiei. Îmbunătățește puterea omului asupra lumii sensibile întrun parcurs care împletește restaurarea spirituală cu restaurarea lumii materiale. De la cădere, omul a fost supus oboselii: „Iar lui Adam ia zis: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţiam poruncit: „Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce.””12 Osteneala nu este pentru ortodocși o pedeapsă ci un tratament, o cale de vindecare. De aceea, ca în orice situație care presupune tratament, felul în care se administrează osteneala este complex și multiplu. Dacă tehnica limitează tratamentul, atunci în mod evident nu este bineprimită. Există o stare de echilibru care nu poate pre

scrisă universal. De aceea avansul tehnologic nu poate și nu trebuie să țină seama de impedimente care țin de disciplina personală. Abordarea tehnologiei se face în mod personal. Fiecare creștin ortodox este nevoit să pornească de la nevoile personale spre beneficiile apelului la tehnologie ținînd seama de limitările personale, fie acestea de natură spirituală, fiziologică, financiară sau de alt tip. Apoi este necesar să privească felul în care produsul tehnic la care apelează are impact asupra vieții sale din perspectiva moralei ortodoxe. Felul în care, în legătură cu acel produs al tehnologiei, pot răspunde întrebări care privesc înstrăinarea mea de lume, înstrăinarea mea de Dumnezeu și slăbirea libertății de opțiune îmi poate descoperi dacă am folos real sau nu. Ceea ce numesc folos real este folosul care ținînd seama de necesitățile mele duhovnicești și neîndepărtînd necesitățile mele trupești îmi dă o stare 13 binecuvîntată . Astfel, noi ortodocșii, abordăm lumea tehnicii și produsele ei dintro perspectivă practică14 menținută în relație vie cu spiritualitatea. Astfel devenim conștienți de responsabilitatea de a folosi tehnica în modalităti binefăcătoare și conform regulilor care permit realizarea acestui lucru. Un cuțit, de pildă, este o realizare tehnică ce poate atinge culmile artei. El trebuie folosit în mod binefăcător. Poate ieși din mîinile meșterului sub forma cuțitului de altoit, a cuțitului de pîine, a cutitului de uns sau a jungherului. Din tipurile de cuțite enumerate, doar ultimul este destinat războiului, este creat și făurit să ucidă dar toate pot fi folosite în acest scop. În gîndirea ortodoxă apărarea recurge la ucidere doar cînd

sau epuizat toate căile care permit salvarea celor inocenți și slabi. Și în aceste situații nefericite oștenii sînt supuși canoanelor de îndreptare15 și reținuți de la Sfînta Împărtășanie. Dar rămîn sînt oșteni și nu criminali. În același timp, acela care ar folosi cuțitul în mod criminal, fără a fi investit ca oștean și în mod nejustificat este supus canoanelor carei privește pe criminali. Indiferent ce tip de cuțit folosește. Spune Sfîntul Atanasie cel Mare: „ Fiindcă şi între celelalte, care se întâmplă în viaţă, găsim că se fac în deosebite feluri: precum a ucide nu este îngăduit, dar în război a desfiinţa pe vrăjmaş este şi legiuit şi vrednic de laudă.”16 Aceste distincții sînt universale în ce privește tehnica. Ceea ce este permis în anumite situații nu este permis în altele. Tehnica nu este imorală dar utilizatorul ei poate face acțiuni imorale cu ajutorul ei. Din perspectiva tehnicii ne interesează foarte mult azi cele legate de televiziune, calculatoare, telefoane și cele asemenea. Despre fiecare în parte se pot scrie volume partizane sau defăimătoare însă aceastea sînt dezbateri nelalocul lor, simple flecăreri și distrageri cît timp nu pleacă folosesc un algoritm simplu pe baza celor enunțate mai sus. Cîtă vreme sînt pus în situația de a accepta un produs tehnic trebuie să observ cu atenție de ce în folosesc, cum îl folosesc, ce efecte are folosirea acestuia asupra mea, dacă îmi atinge puterea liberă de a alege, dacă îmi impune să fac/ accept/ urmăresc fapte și idei distonante cu valorile mele. În ortodoxie nu sîntem singuri, ortodoxia este comunitară și cînd luăm decizii ținem seama de comunitate, de biserică. Există un singur mod probat de timp în care

putem ține seama de Biserică. Acela de a ne consulta cu părintele duhovnic rugîndune mereu ca părintele nostru să ne vorbească în harul dumnezeiesc despre cele importante nouă. Este lucru știut între ortodocșii loiali că părintele duhovnic, adesea mai presus de el însuși, ne ajută să ne reglăm conduita. De pildă, dacă folosesc medii de socializare și petrec mult timp consultîndule, postînd sau urmărindule, dacă urmăresc televiziunea cu aviditate ori nu mă despart de telefon sau tabletă este foarte probabil ca eu să nu realizez singur că îmi periclitez statului de persoană cu alegere liberă și să nu pot lua singur decizia care să mă întoarcă la binefacerile acestor produse. În continuare este prea puțin probabil că voi reuși să mențin această conduită dacă înlătur din proces pe părintele duhovnic. Probleme dezvoltate în anii din urmă de aceste produse sînt luate din ce în ce mai în serios și primul lucru observat este că folosirea lor eronată produce alterarea libertății de alegere pînă la pierderea ei. Astfel sa început de ani buni studierea dependențelor față de ele. De exemplu Kimberly S. Young17 duce din 1995 o luptă continuă cu dependența de internet înțeleasă ca boală și a elaborat pentru vindecarea ei modele terapeutice susținute științific18. Drama dependenților de aceste produse ale tehnicii este atestată de multe surse și în cazuistica acestor dependențe găsim sinucideri, înfometări voluntare, îmbolnăviri, pierderea locului de muncă, relații de familie distruse19. Dar, așa cum am stabilit anterior, aceste produse nu sînt rele sau bune, nu trebuiesc acceptate necondiționat și neinstruit dar nici

respinse fără judecată. Iată că Virginia Tech Carilion Research Institute finanțează cu 1,7 milioane de dolari cercetările care să studieze felul în care un mediu de socilaizare poate ajuta la recuperarea dependenților20. Iată că lucrurile devind clare pentru noi. Cum folosim tehnica și produsele ei ține de felul în care ne integrăm în modul ortodox viață. Trăiesc o practică ortodoxă supraveghind cu atenție fiecare detaliu al comportamentului meu după îndemnul Sfîntului Antonie cel Mare: „Omul cu adevărat raţional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeul tuturor şi săI placă; şi numai la aceasta îşi deprinde sufletul său: cum săI placă lui Dumnezeu”21 Cunoscînd care sînt factorii care produc patimile, după cum le menționează părintele Dumitru Stăniloae, și anume: a) mintea slăbită în lucrarea ei autonomă și proprie; b) lucrarea de percepție simțuală, care a devenit precumpănitoare, care a ieșit din subordinea minții, ba chiar a atras mintea în subordinea ei; c) o alergare exclusivă si irațională după plăcere – până la cea procurată de laudele semenilor și, concomitent cu ea, o fuga speriată de durere...22 Acest mod de viață este încercat de timp și a constituit temelia vieții sociale în Imperiul Bizantin. Privind superficial nu putem vedea legătura dintre calculator și bizantini, dintre tehnologie și Sfinții Părinți dar dacă ținem seama că atunci cîd vorbim despre conduite care implică folosirea produselor tehnice vorbim, de fapt, despre făptuire, înțelegem că este binevenită consultarea Sfinţilor

Părinți și a autorilor bizantini. Am văzut că libertatea de alegere este respectată de Dumnezeu și nu i se aduce atingere de către El în vreo formă, în timp ce patimile au ca țel lezarea ei, am văzut că mintea poate fi slăbită și întunecată de iraționalitatea plăcerilor, că rațiunea poate fi înrobită de precepția senzorială prin plăcere și fuga speriată și de durere definită ca lipsă a plăcerii, am văzut că toate acestea însingurează omul, îl rupe de comuniune șii aduce întristarea. Toate acestea sînt elemente care apar în faza practică a despătimirii și care solicită atenția neîntreruptă a credinciosului. În această fază tehnica și tehnologia pot fi de folos omului prin produsele lor dar și prin însușirea unui mod de gîndire orientat spre observarea legilor, cunoașterea lor, depistarea și definirea problemelor, căutarea soluțiilor, alegerea soluției potrivite și implementarea acesteia23. În fața tehnologiei și a produselor tehnice de orice fel, ortodoxul se află nu doar în fața unei alegeri simple între a se folosi sau a nu se folosi de ele ci în fața provocării de a le defini rostul în viața lui și de a se menține o atitudine responsabilă atît timp cît este necesar apelul la acestea.

Notite bibliografice: 1. http://www.biblestudytools.com/lexicons/ greek/kjv/techne.html consultat în 12 dec. 2014; 2. physisabilitățile instinctive și tychenor ocul pot fi conjugate iscusinței techne dar fără ca acestea să fie determinante pentru calitatea rezultatului. 3. Pentru detalii, c.f. , Francis E. Peters, Termenii filozofiei grecești, ed. Humanitas, București, 1993, p. 267; 4. http://dexonline.ro/definitie/tehnologie consultat în 12 dec. 2014; 5. http://www.merriam webster.com/dictionary/technology consultat în 12 dec. 2014; 6. Dumitru Stăniloae (trad.), Filocalia, ed. Humanitas, București, 2008, vol. I, p.269; 7. Idem, p. 258;

8. Dumitru Stăniloae, Sinteză eclesiologică publicat în ST, an. VII, 1955, nr. 56, p. 267284; 9. Vezi nota 1 10. Dumitru Stăniloae, Ascetica si mistica Bisericii Ortodoxe, ed. IBMBOR, București, 2002, p. 119; 11. Cu înțelesul de știință a tehnicii. 12. Fac. 3, 1719, Biblia sau Sfînta Scriptură, online: http://bibliaortodoxa.ro/despre.php , 29.09.2014, Mt. 24, 4547 pentru toate citatele scripturistice, cu precizarea că acolo unde se va cita din alte versiuni, acestea vor fi specificate ca atare; 13. O stare binecuvîntată este o stare de bine. Dar fiindcă starea de bine în ortodoxie este dată de fericirea cu care înțelegem să abordăm evenimentele vieții ca parte a înaintării noastre duhovnicești, căutînd folosul spiritual chiar în cele mai grele suferințe, mie teamă că dacă ași fi scris „stare de bine” sar fi făcut confuzie

cu un răsfăț de tip celul prezent în conceptul de „wellness”. 14. E interesant să nu uităm în acest context

înțelesul antic al lui praktike, de știință a acțiunii, de știință a acțiunii rezultate în urma alegerii deliberate, adică supusă filtrului moral și în consecință aflată în legătură cu binele la nivel de acțiune. În consecință, păstrînd calea etimologică, acest cuvînt românesc – practic tăinuiește o relație veche și stabilă cu ideea de bine în acțiune, încă de pe vremea lui Aristotel. (Pt. Detalii c.f. Francis E. Peters, Termenii filozofiei grecești, ed. Humanitas, București, 1993, p. 232) 15. Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, ediția a III a, Sibiu, 2005, p. 391; 16. Idem, p. 369; 17. http://www.zurinstitute.com/kyoung.html și http://www.healthyplace.com/ addictions/centerforinternetaddiction recovery/biographyofdrkimberlyyoung/ consultate în 22 dec. 2014; 18. Pentru detalii c..f. http://online.liebertpub.com/doi/abs/10.10 89/cpb.1998.1.237 consultat în 22 dec. 2014; 19. Pentru detalii recomand un articol reve lator în limba engleză: http://brainblogger.com/2011/01/07/social networkaddictionascientificnomans land/, consultat în 22 dec. 2014; 20. http://www.eurekalert.org/pub_releases/ 201409/vtvta092914.php consultat în 22 dec. 2014; 21. Dumitru Stăniloae (trad.), Filocalia, ed. Humanitas, București, 2008, vol. I, p. 9; 22. Idem, Ascetica si mistica Bisericii Ortodoxe, ed. IBMBOR, București, 2002, p. 91; 23. Mod de gîndire întîlnit, de exemplu, la programatori și specialiști în computere.

A b u z d e d ro g u r i , N e u ro fi z i o lo gi a şi I n co s e c ve n ţă S o c i a l ă

Pornind cu alcool şi mai târziu şi cu alte substanţe omenirea sa confruntat cu rezultatele simplei „utilizări” ori a abuzului lor1. Astăzi, abuzul de droguri se extinde, în acelaşi moment în care se presupune că creşte conceptualizarea lui ca fiind dintre cele mai mari pericole pentru tineret.2 Societatea, sau cel puţin majoritatea dominantă a ei, o vede ca şi trecerea la o stare existenţială oribilă de depedenţă, decadere şi falsă viaţă, şi totuşi utilizarea drogurilor a crescut în ultimele 50 ani, iar în ultimii decenii a penetrat vârstele tot mai mici. Cât de adâncă e oare aceasta repulsie a societăţii, ori cât de bine înţelegem acest f e n o me n . Nu am sa mă leg aici de fenomenul atotprezentei comerţului, şi utilizarii drogurilor în filmele comerciale şi în televiziunea, sau de efectul lor probabil. Nici nu am sa mă ocup de latura morală, nici de chestiunile legate de politica, economia sau prevenţia expansiunii drogurilor, de altfel foarte importante. Mă preocupă mai mult aici cum plasticitatea unitătii psihosomatice poate sa fie substrat pentru un anume traiect de deviere în dezvoltare. Care e relaţia substratului biologic, şi echivalentul lui psihic, şi mai ales care sunt atitudinile sociale favorabile deschiderii acestui traiect.

Ideea (cu baze tot mai solide stiinţifice) plasticitătii SNC a devenit dominantă. Mai departe aceasta concepţia dacă o extindem intrun cadru finalistic3 ar însemna ca plasticitatea există pentru a asigura dezvoltarea unei fiinţe sociale în felul în care nar fi posibil dacă nar fi asigurat un timp mai lung precum şi interacţiunile sociale, formatoare. La animalele fara gradul nostru de complexitate, acest timp de dezvoltare nu e necesar: cum se nasc sunt aproape formate. Dar, dacă vrei să ajungi la o complexitate mare, şi acest lucru nu poate fi facut prenatal, atunci ai nevoie de o combinaţie între o reţea socială care oferă informaţii şi un sistem plastic, format după informaţiile primite. Ultimii decenii oamenii din ştiinţele psihologiei şi medicinei încerc sa delimiteze prin metode statistice, traiectele de dezvoltare, care duc la anumitele tulburari psihice4. Vorbind despre concepţii şi atitudini sociale să notăm exemplul concepţiei pseudoştiinţifice care există întro parte largă a populaţiei despre nepericulozitatea Canabisului sau chiar ale avantajelor din utilizarea lui, iar acest lucru contra evidenţei despre nocivitatea lui pentru dezvoltarea SNC sau de factor de risc pentru apariţia altor boli (psihoze). Este iar un exemplu care arată confuzia care poate exista la oamenii tineri despre substanţele de abuz. Pe de altă parte avem un alt exemplu. Companii producătoare de sucuri se folosesc de principii behaviorismului şi poate de datele contemporane neurofiziologice pentru maximizarea câştigului. Anume adaosul de glucoză in cantităţi mari şi rapid absorbabile, de Cofeină, ca şi folosirea de imagini şi video

sistematică în reclame. Pe scurt metode având drept scop manipularea modului de functionare ale sistemelor nervoase de recompensă, de reacţie sentimentală, şi de memorie pentru a reuşi suprimarea libertaţii personale, şi urmărirea cvasideterministă5 unui comportament de utilizare. Pare extrem? Concepţii de tineret riscante şi atitudinile respective de mari companii comerciale iau loc concomitent cu o atitudine socială presupus împotrivă depedenţei de substanţe. Este acest lucru normal? Se poate ajunge la un compromis între toate acestea aparent contradictorii, sau nu? Este interesant să cercetăm acest lucru din punct de vedere a Neurofiziologiei, adică a modului în care funcţionează omul, pe plan somatic, că să încercăm să apropiem de un răspuns. Sa pornim din observaţia că din milioane de substanţe existente, doar o mână de ele au posibilitatea de a ajunge la abuz şi la dependenţă prin utilizarea lor6. Aceste substanţe sunt foarte diferite, încât e necesar de a găsi care este factorul comun între ele, încât să aibă acest efect. În plus e de notat ca sunt acelaşi substanţe aceste care au la om efecte de abuz/dependenţă, care sunt şi la animale. Mecanismele neurofiziologice au fost studiate, la animale din motive bioetice7, prin mai multe metode precum autoadministrarea intravenoasă, ori intracerebrală, de autostimulare electrică (la SNC) şi alte8. Sau urmărit exact zonele sensibile, sistemele neurotransmiţatorilor implicaţi, şi schemele stimulării, care ajung la maximizarea efectului. Cu toate lacunele mari în aceste domenii, informaţiile sunt interesante.

Teorii mai noi de reinforcement nu pot merge mai departe de baza lor bihavioristă, decât numai dacă se face o oarecare conexiune cu substratul biologic, care le leagă cu efectele observate. Din deceniul '40 şi după, prin tot mai sofisticate experimente sau găsit puternice indicaţii, ori dovezi pentru anumite structuri ale SNC. Astfel la centrul creierului se află mai multe structuri, dintre care de notat Nucleus Accumbens şi Aria Tegmentală Ventrală, ale căror stimularea, inhibarea, sau malfuncţionare se vede legată de fenomenul de abuz de droguri, al plăcerii corporale şi a motivaţiei spre urmarirea ei. Toate substanţe de abuz (SDA pe scurt) au în comun schimbarile la neurotransmisia, preponderent ale Dopaminei, la aceste locuri. Datorită faptului că acestea sunt regiunile care sunt legate de plăcerea şi căutare asigurarii de mâncare şi apă, sunt denumite Sistem de 9 recompensă (aici SR). Sa dovedit în plus că abuzul nu e legat simplu cu evitarea reacţii de withdrawal, ci iniţial mai ales cu plăcerea primită, uneori de mărime mai mare de gradul plăcerii date de alimentare. Animalele ajung aşi administra atât de frenetic SDA (ex. Cocaina), fără a se interesa de mâncare şi ajungând până la moarte10. Mai mult, schemele de autoadministrare şi comportamentul la întreruperea ei seamană cu cele observate la drogaţi. Mai departe sa arătat fenomenul de Crosspriming, adică administrarea unei SDA duce la reactivarea unui comportament de abuz la o altă SDA, prin schimbări la același structuri SR. Sau sa văzut că stresul creează o vulnerabilitate de a se instala un abuz. În fine, sa studiat cum de exemplu vederea unui obiect sau loc

legat de SDA poate reactiva abuzul, ori altfel zis impuls spre abuz11. Acest din urmă pentru că oameni dependenţi de alcool, după întreruperea, descriu o puternica dorinţa de a bea alcool, ce apare brusc, când văd o sticlă ori atunci când se întorc la drumul de unde îşi cumparau substanţele. Cu paradigma experimentală de „Conditioned Place Preference”12 , sa văzut cum un loc induce cu activarea sistemeleor dopaminergice, o vulnerabilitate (tendinţă) de a abuza din nou. Aceste ultimele observaţii indică faptul că orice fel de abuz de substanţe induce schimbări la nivel corporal, adică a neurofiziologiei. Anume odată ce un om abuzează se schimbă, și avem efectele probabile pe care deja le ştim din Psihologia oamenilor adicţi: 1. Vulnerabilitate nu doar la prima substanţa, ci şi la alte SDA. 2. Crearea unei puternice dorinţe de a lua drogul, doar prin privire de imagini ori aflare la un loc. Cele de mai sus se realizează prin alterarea exact sistemului, care normal ar împinge omul să se hranească, căci nu există alte sisteme neurologice care să realizeze aceste funcţii. Întrebarile importante se pot trage, dar aş fi vrut acum sa trec la efectele posibile asupră dezvoltării. Începutul abuzului se face de obicei prin adolescenţă, care e o perioadă de importăntă remodelare a SNC13. Urmările la dezvoltarea din abuz de substanţe se ştiu prin riscul de apariţia altor probleme psihice. Se poate orice abuz, concomitent cu efectele psihice prin alte căi, să altereze profund modul de funcţionare a corpului? Anume să crească vulnerabilitatea lui faţă de plăcere, drogurile fiind un mijloc chimic spre aceasta plăcerea corpo

rală? Adică tânarul odată exersând abuzul de plăcere nu mai este/devine exact la fel cum înainte? La fel am putea să ne gândim şi la exact inversul comportamental al abuzului care ar fi reţinerea ori asceza.. Luând în considerare modul de funcţiune general a sistemelor de recompensă şi motivaţie, să privim acum asupra unui fenomen înrudit, şi anume la modul în care acţionează

departe se ştie ca există jocuri care se dovedesc a fi mai εθιστικά decât celelalte. Întrebarea pentru un să zicem neurofiziolog ori psiholog ar fi dacă creierul şi psihicul acestui om ar fi la fel, înainte de a se expune sistematic şi după expunerea la astfel de jocurile16. Sar putea dezvolta o dependenţă de ele? Să ne gândim acum cadrul şi mai larg. Poate să existe aici o aplicare oarecum al lui „Cross

jocurile electronice. Atenţia la ele e atrasă ultimul timp pornind de mii de cazuri de abuz la utilizare calculatoarelor, acestor jocurile electronice sau a internetului15. Şi aici se pot vedea aceleaşi principii la utilizarea şi la proiectarea a jocurilor electronice. Căci se pot programa intervalele de timp la care apar recompense şi acestea la urmă se pot lega cu imagini/sunete care amintesc de recompensă, ori de echivalentele plăceri din viaţă fizică. Nu vreau să zic că fiecare programatist aplică conştient legile Biheviorismului şi Neurofiziologiei, dar succesul unui joc are de a face şi de aceasta atracţia pe care o poate exersa la utilizatorii lui, precum mai

priming”? Ori ca să mă exprim altfel: un tânar deja sensibilizat la alte feluri de recompense imediate şi puternice este oare mai vulnerabil în a urmări plăcerea dintrun joc electronic? Şi mai departe, odată „antrenat” intens sistemul lui nervos prin mai multe stimuli (chimici precum fumat, sau audiovizuali), nu devine după, la un oarecare grad mai vulnerabil la SDA ? Şi după cât drum mai este de la SDA mai „uşoare”, la cele mai „grave”? Căci indiferent de stimuli avem de a face cu acelaşi SNC, şî ceea ce e important e puterea de a crea stimuli plăcuţi, şi schemele de administrarea lor. Vorbind de dependenţa de calculator, termenul "dependenţă"

este abuziv folosit dacă nu se îndeplinesc anumiţi termeni. Totuşi avem deja largirea acestei grupe de tulburări de depedenţa în care se “pierde” cumva abilitatea omului de a se opune acestui impuls. Dar gruparea lăolaltă mai multor tulburari (adică şi dependenţa de substanţe, şi cea de la calculator, sau de porn prin internet sau jocurilor de noroc17) presupune şi formarea unei teorii mai unitare psihiatrice şi neurofiziologice subiacente. Adică unei teorii care să conţină propuneri despre modul de funcţie şi disfuncţie ale sistemelor de recompensă, de motivaţie, încăt sa explice posibilitatea aceasta dinamică şi plastica de a trece la situaţii de dependenţă, care au proprie tendinţă de a se autoîntreţîne în daună chiar şi a supravieţuirii. Exact din acest motiv am recurs la datele de mai sus. Voi închide aici gândul meu prin urmatoarea săritura logica ca să ma întreb: se poate că anumite civilizaţii, precum cea moderna vestică, să aiba aceste anume caracteristici, infipte în ele ca principii care să favorizeze dezvoltarea abuzului de drogurile, de videogames, de pornografie cibernetica şi de gambing obisnuit şi cibernetic. Pare logic sa ne gândim în care grad urmărirea placerii maxime mundene de la vârste fragede face ceva mai mult de a obişnui oamenii cu aceasta vănatorie hedonică: anume dacă se produc schimbari profunde biologice şi psihice care fac un tănar sa aiba o vulnerabilitate specifică.

Notiţe bibliografice: 1. Utilizând ca sursa: ''Crisis Intervention Strategies”, James R, Gilliland B, 5th edition, p.270: „Ca dacăti vei tine ochii pe ulcele si pahare, pe urma vei umbla mai gol decat un pisalog, iar mai pe urma te vei zvarcoli ca un muscat de sarpe si ca unul prin care curge venin de vipera cu corn.” (Pildele lui Solomon, 23,3132) şi “Neastamparat lucru este vinul si plina de nemasurai betia, dar fiece nebun se prinde'n mreaja lor.” (Pildele lui Solomon, 20,1 “Ca ei cu chitare, cu alaute, cu timpane si fluiere beau vinul, dar spre lucrurile Domnului nu cauta si la lucrurile mainilor Lui nu iau seama”. , Isaia 5, 12. “Ca acestia prin vin au cazut in gresale, prin bautura tare s au ratacit; prin bautura tare siau iesit din minti preotul si profetul, de pofta de vin sunt ei inghititi, de betie tare sau clatinat pe picioare, siau pierdut cararea; aceastai vedenia lor”, Isaia 28, 7.. 2. 3. Care atribuie un scop unei structuri ori functii biologice. O variantă sunt idei evoluţioniste de sorginte darvinista, care focalizeaza la valoarea pentru supravieţuirea. Aş îndrazni sa amintesc despre Sf. Maxim Marturisitor scrierile despre Raţiunile divine ascunse în om şi dinamica lor care presupune tot o schimbare adevarată. Aici trimitere la Ambigua. 4. Aici adaos despre Plurifinality & Equifinality. 5. Exprimarea e a mea. 6. Lowinson, Ruiz, et al,(Editors) “Substance Abuse”, 4th ed., 2005. Capit. 5: “Brain Reward Mechanisms”, p. 51. 7. Totuşi facând abstracţia de psihicul uman, structurile respective au exact echivalentele lor la soarecii, la maimuţele şi la om, iar experimentele la om indica nu numai acelaşi efecte, ci si descrierea verbală a unei trăiri de plăcere. Invers substantele blocante de sistemele acestea sunt disforigene. Ibid. p. 53,54. 8. Ibid. , p. 51. 9. Brain Reward Circuit, & BrainReward sites Ibid. p. 52. 10. Ibid. p. 52. 11. Ibid. p. 73. 12. Preferinţa Condiţionată de Loc, Ori “Cue Preference”, Ibid. p. 74. 13. Remodelare SNC la Adolescenţa. 14. http://en.wikipedia.org/wiki/File:Dopamine_pathway s.svg 15. 16. 17. Gambling

FO FOTOREPORTAJ TOREPORTAJ

MED J UGORJ E DE CRISTIAN COMAN

Statuia Maicii Domnului din Medjugorje

Situată în BosniaHerţegovina, întro zonă muntoasă, aproape de graniţa cu Croaţia şi la 30 km de mai cunoscutul Mostar, localitatea Medjugorje (literal “între munţi”) pare un loc rupt de lume în ciuda celor un milion de pelerini care o vizitează anual. Totul a început în anul 1981, pe vremea fostei republici Yugoslavia, când şase copii care păzeau animalele la păscut pe pietroasele coline din împrejurimi au avut o viziune cu “Doamna noastră de la Medjugorje”, “Regina Păcii”, “Născătoare de Dumnezeu”. Cei şase, acum adulţi, unii plecaţi peste ocean, alţii încă în Medjugorje au continuat dea lungul timpului să aibă viziuni cu Fecioara Maria. Marija Lunetti (Pavlovici) pretinde că Sfânta Fecioară i se arată pe 25 ale fiecărei luni iar Mirjana Soldo (Dragicevici) are viziuni pe data de 2 a fiecărei luni. Aceasta este “legenda” locului, punctul de plecare a unui lung şir de polemici asupra veridicităţii apariţiilor. Din acel moment nimic nu a mai fost ca înainte iar prăbuşirea comunismului a condus la o explozie a turismului religios în zonă. Însă dincolo de aceste lucruri de suprafaţă: Ce este şi ce nu este Medjugorje ? Cum sunt oamenii de acolo ? Ce este cu adevărat special pentru acele locuri ? Voi depănă în continuare parcursul meu “interior” în acele locuri, însoţit de câteva fotografii. Prima mea uimire pe drum a fost sălbăticia şi frumuseţea naturală neatinsă a zonei. Serpentinele nenumărate nu se lăsau cucerite uşor. Din curtea casei unde am fost cazaţi puteam vedea luminile discrete pe “drumul crucii” care ducea către statuia albă a Fecioarei Maria de pe platoul apariţiilor. Deşi întuneric, se vedeau ultimii turişti

care coborau precum nişte licurici, purtând cu grijă în inimi sentimentul proaspăt câştigat al sfinţeniei... A doua zi, plini de nerăbdare, am alergat spre poalele colinei apariţiilor. Cărarea şerpuită avea la bază, de o parte şi de alta, 2 cruci albastre şi câteva bănci. Mai târziu am aflat că acolo are loc slujba în fiecare zi de 2 ale lunii în timpul căreia, Regina Păcii, se arată vizionarei Mirjana. “Ce poate fi aşa de special aici ? Un deal, o statuie, roiuri de oameni... Am mai fost eu pe drumuri ale Crucii... Îmi ziceam...”. Pe lângă farmecul de a vedea stâncile acelea tocite mia atras atenţia forma lor specială. Drumul nu era “pavat”, păşeai efectiv pe nişte pinteni ascuţiţi şi alunecoşi. “E clar miam zis. Cărarea către Ceruri nu e uşoară...”. Acea cărare era o mică minune ! Te făcea să fii atent la fiecare pas, erai mişcat de solidaritatea celor care urcă, de varietatea lor etnică şi de smerenia care le acoperea feţele. Pas cu pas am ajuns în preajma “Reginei” a cărei statuie era alba ca laptele, impozantă dar mai întâi de toate foarte frumoasă ! Îngenunchiat cuminte, am privit o minute lungi. Acolo, acele clipe, deasupra forfotei din vale, aparţineau doar sufletului ! Soarele roşcat se ascundea după orizontul împădurit aruncând o reflexie aurie asupra statuii care părea că ne îmbrăţişează. “Ne va spune oare ceva ? Precum acelor copii curaţi... Ne va dărui ceva care să ne însoţească de acum încolo prin meandrele vieţii ?”. Eram foarte atent. Puţine sunt momentele când te poţi apropia de Dumnezeu în mod real. Acesta era unul dintre ele ! Aşezat lângă statuia din lemn a Mântuitorului priveam reprezentarea din marmură a Fecioarei, luminată

atât de reflectoare cât şi de stelele care începeau să apară. De data aceasta nu mai eram întro biserică obişnuită, de “pământ”, acoperită de pereţi. Aici eram doar în “suflet”, întrun moment sfânt, pus deoparte pentru Dumnezeu, eram la Medjugorje... Cu acest simţământ am coborât transformaţi şi cu altfel de stralucire în priviri drumul sinuos de piatră către lumea din vale. Despre biserica Sfântului Iacob se poate spune că era un loc al fraternităţii, dar din păcate invadat de tarabele cu suveniruri, neaşteptat de frumoase, nu foarte scumpe şi toate cu inscripţii în italiană. Locul este vizitat în special de catolicii din Italia. Eu crezusem că e un loc al ortodoxiei dar el este deja prea vestic şi amprenta catolicismului sa impus. Serbia este o ţară ortodoxă, adată ajuns în BosniaHerţegovina încep să apară moscheile care domină capitala Sarajevo până la bijuteria arhitecturii islamice Mostar. Acesta a fost grav afectat de recentul război din zonă dar a fost frumos restaurat. Şi brusc, după nici 30 de km apare Medjugorje ca primul bastion al catolicismului adus de genovezii stabiliţi mai demult pe coastele adriatice. Deci “minunea” e, spre uimirea mea, catolica. Dar locul este unul foarte deschis tuturor curentelor creştine şi pelerinii vin de pretutindeni. Am vorbit despre latura religioasă şi despre cea turistică, dar cea mai neaşteptată bucurie a locului sunt oamenii. Nu am întâlnit nicăieri în Europa occidentală, în locuri atât de turistice, oameni mai curaţi şi mai simpli. Anii de comunism şi apoi cei de război, când centrul Mostarului era graniţa dintre zona creştină şi cea musulmană şi când dacă treceai strada riscai să fii impuşcat de către ambele tabere deopotriva, au ţinut

zona la adăpost de “occidentalizare”. Aici oamenii trăiesc încă simplu, spartan. Consideră turiştii ca parte din familie şi în fiecare seară o farfurie cu prajituri te aşteaptă în cameră. Aici nu sunt decât 2 canale la televizor, şi acelea cu “pureci”, făcând ca oamenii să fie mai autentici nu o “pradă” a publicităţii. Aici locurile de muncă încă sunt rare deşi tinerii fac studii superioare la Mostar şi de aceea sunt stimulate micile afaceri de familie. Nimeni nu a auzit de corporaţii şi de stres şi parcă toţi sunt mai fericiţi aşa. Voi reveni la Medjugorje curând pentru că aceşti oameni “mă cheamă” şi pentru a mulţumi pentru acel “moment” sfânt de pe acea colină care, spre deosebire de rutina zilnică, poate oricând sămi umple inima prin amintirea sa, poate să nască lacrimi şi poate să renască oricând iubirea. “Regina Păcii” nu mai este un vis, este vie prin ceea ce sădeşte în suflete la Medjugorje...

Medjugorje – Regina Pacis Cărarea de piatră colţuros şerpuieşte, Peste valuri de stâncă roşcată pluteşte. Cu pinteni e scara spre Ceruri pavată, Şialunecoasăi colina ce trebuieurcată. Dar Ea cu răbdare peleriniişi aşteaptă, Mai albă ca laptele cu nori îmbrăcată. Orizontul ca jarul îşi închidea sa pleoapă, Dezvelind a Reginei coroană cu stelencrustată. Pacea seaşterne peste inimi şi lacrimi, Speranţa renaşte în suflet, străluceşten priviri, Rugăciuneaşi primeşte răspunsul şi tace… Îmbrăţişând libertatea sufetul aripileşi desface. Luna argintie surâde şi ea fericită, Gloria din Ceruri pe Pământ e iarăşi sădită ! 05.05.2014

SPATI UL I N TI M

CULTURA SI CI VI LI ZATI E

TITLUL DIN ARTICOLUL Numele scriitorului articolului

SECTI UN EA

TITLUL DIN ARTICOLUL Numele scriitorului articolului

SECTI UN EA