Amalia Crisan. Amprenta Memoriei by IAGA Contemporary Art

Curator: Ilaria Bignotti

AMPRENTA MEMORIEI AMALIA CRIÅ&#x17E;AN

12th February - 8th March 2020

Curator Ilaria Bignotti

RO Memoria şi destinul picturii. Munca şi, implicit, lucrările Amaliei Crișan, o tânără artistă din Cluj-Napoca căreia Galeria IAGA Contemporary Art îi dedică o amplă expoziție personală, constând din aproximativ treizeci de lucrări recente, realizate între anii 2018 şi 2020, reprezintă un studiu riguros şi sârguincios al picturii: înțeleasă ca laborator inepuizabil de materiale și tehnici; pictura este un limbaj menit să pună în scenă o naraţiune prin imagini, preluate atât din memoria şi trăirile profunde ale artistei, cât şi din imaginar şi abisal, unindu-se într-o împletitură de figuraţie şi abstractizare. Alegerea suporturilor de diferite dimensiuni, de la cele micro la cele macro, foarte lungi sau mici, corespunde și se aseamănă cu experimentalismul îndrăzneț al materialelor picturale care se amestecă, se stratifică, se suprapun și se intersectează în câmpul vizual, dând viață unor imagini complexe care invită spectatorul la o contemplare atentă și, mai ales, lentă, încetinită în mod voit pentru a înțelege bogăția semnelor și icoanelor care apar și se afundă între suprafața și profunzimea fiecărui tablou. La o inspecție mai atentă, este vorba de o teatralizare a actului pictural: în alegerea figurației, pentru a reprezenta scene din viața de zi cu zi, precum în cazul unor lucrări ca Umbra Amintirii, 2019, Poză de album, 2019, Nostalgie, 2019, sau pentru a înfățișa drama ca în Pasiune, 2018, artistul supune procesul inițial de verosimilitudine, derivat și din utilizarea fotografiilor vechi ce inspiră subiecții reprezentați, la o denaturare care fie neagă formele peisajului, făcând corpurile să plutească într-o ipoteză monocromă ce se estompează metaforic (Umbra Amintirii), fie le aranjează într-un mediu proiectat de memoria copilăriei, cu flori galbene mari, precum un papier-mâché, și cu o perdea tocmai trasă ca și cum s-ar disipa cortina trecutului, în timp ce fețele sunt măști ce par a fi sculptate în lemn, fiii unui expresionism spiritual puternic care constituie de la sfârșitul secolului al XIX-lea un laborator de referință constant şi pentru generațiilor tinere (Nostalgie); tot aşa, și răstignirea scoate la iveală o reinterpretare intimă și dureroasă a temei, înlocuind trupul lui Hristos și trupul celor doi hoți cu cel al trei femei, evidențiindu-le atributele feminine și decolorând, apoi, imaginea suferindă cu o picătură de vopsea, păstrând amintirea unui action painting controlat și stimulat de studiul acționismului lui Nitsch. Chiar şi acolo unde tema este cea a identității personale, precum în Portret, 2019 și în

Identitate, 2019, artistul împleteşte figurația și abstractizarea, alegând o gamă cromatică ce favorizează tonurile de roșu și gradațiile de negru, livrând privirii imagini de o intensitate puternică. Perioada de studii petrecută recent la Budapesta a fost, în mod evident, fundamentală pentru ea, așa cum o demonstrează lucrarea intitulată Acționism într-un tramvai din Budapesta (Acționismul într-un tramvai din Budapesta), care, aşa cum ne explică Crişan, a marcat o nouă serie de picturi, în care a studiat o nouă paletă de culori axată pe roșu și a început o cercetare asupra peisajului și naturii statice. Memoria este un bazin inepuizabil de imagini pe care artistul le îngheață în minte, pentru a încerca apoi să le regăsească, reevocând senzaţiile clipei pierdute prin acțiune picturală: alte câteva lucrări, purtând tot titluri ca Amintiri și Gânduri, sunt intrigi mai mult sau mai puțin rarefiate de copaci goi, prinse fie într-un vârtej de zăpadă, fie într-un întuneric sfâșiat de strigăte picturale roșii: par a fi scenarii ale unei drame care trebuie să se întâmple, al cărei regizor conştient, şi nu spectator emoţionat, este Crișan. Tocmai aceste sau alte tablouri, având o numerotare progresivă prin titlul asociat termenului Amintiri, sunt cadre ale unei povești vizuale pe care artistul a trăit-o deja și pe a cărei scenă vrea să se întoarcă pentru a ne invita să participăm la ea: o face fără melancolie sau furie, dar cu o nostalgie conștientă, așa cum se intitulează, de fapt, una dintre lucrările recente descrise mai sus. Iar nostalgia, din punct de vedere etimologic, înseamnă dorința dureroasă a întoarcerii: a întoarcerii la un timp trecut pe care pictura îl readuce în prezent și îl încadrează, etapizează și ni-l prezintă. Îi putem răspunde, îndreptându-ne mintea şi raţionamentul către amintiri personale sau încercând empatic să intrăm în teatrele întunecate din trecutul lui Crișan: parcurgând cu privirea nuanțele întunecate din seria Amintiri, ajungem la înghețarea cerurilor din Amintire IV I și Amintire V, ambele din 2019, care găzduiesc ramuri goale şi lungi, spini alungiţi către un alt ţinut, intrigi rarefiate ale unei povești care încă nu a fost scrisă. Experimentarea picturală a lui Crișan o regăsim şi în alte lucrări, elaborând un fel de tablou în tablou, ca în cazul Pagină de journal, 2019 și Transparente, 2019: o femeie se distinge din nuanțele sangvine ale acestei lucrări, având chiar forma unei fotografii. Artistul se exprimă astfel: „Această lucrare conturează ideea de formă și esență, reprezintă procesul de realizare a unei opere văzută fără niciun filtru, deoarece spectatorul va putea vedea stratul preliminar,

care reprezintă anumite forme și efecte plastice (o reprezentare iluzorie a omului). Mai mult, deasupra acestei figuri, intervine o altă imagine figurată, și anume interpretarea unei fotografii”. Lucrarea de aici se concentrează, așadar, pe relația dintre prezența și latența imaginii, iar tehnica picturală, stăpânită în mod expert de Crișan, răspunde gândirii artistei și o face să pună misterul în scenă. Este întotdeauna învăluirea, stratificarea, care stă la baza unei imagini care se remarcă, care iese în evidenţă şi se detaşează ca și cum s-ar elibera de grosimea păstoasă a timpului: în Sentiment, 2019, vedem încă o dată pădurea, dar de data aceasta este o pădure suprapusă peste un copac albit, o siluetă, poate, a unei amintiri ce a devenit orbitoare. Natura se află adesea în centrul cercetării lui Crișan: păduri și flori, flori negre şi apăsate de timp, flori așezate într-un colț şi, totuși, atât de puternice şi explozive, flori care se îneacă, dar care se pot încă întrezări în apele dense pictate (Flori de foc și Fereastra, ambele din 2019). Ne vin în minte Florile lui Max Beckmann și Georg Baselitz: flori ce au suferit convingeri actuale, furioase, generate de un sol abundent în amintiri și promisiuni, în memorii și uitări. Această natură luxuriantă și întunecată este urmată de un alt ciclu de lucrări de mare experimentalism, dintre care cinci sunt caracterizate prin forme orizontale foarte lungi (Mozaic 1,2,3,4,5) și una dreptunghiulară, purtând titlul Mozaic: piei picturale realizate din solzi ai timpului, intrigi pivotate în griuri și traversate de o reţea de linii verticale și orizontale roșii. Tehnica, complexă și lentă, experimentează colajul și pornește de la o stratificare de panglici și hârtii, pictate, iar apoi rupte, delimitând cu cuterul zonele îndepărtate. Un proces de chirurgie picturală care, metaforic, sapă şi sculptează trecutul între control și potențial. Sunt ziduri? Delimitări? Granițe? Reticule? Nu putem ști: scenarii extinse și infinite potențial, aceste lucrări sunt totodată un exemplu fascinant al virtuozității picturale a tinerei artiste, care își dovedește încă o dată capacitatea de a modula și de a lucra cu pictura, într-o tensiune creatoare de o densitate semantică intensă și formală în acelaşi timp. Nu putem decât să o urmărim în continuare, lăsându-ne conduși de mână, având apoi curajul să ne regăsim singuri în seva şi codri memoriei ei, în faţa scenariilor imaginației sale neliniștite și fatale. Ilaria Bignotti

Umbra Amintirii 2019 Acrylic on canvas 100x70cm

Poză de Album 2019 Acrylic on canvas 120x80cm

Nostalgie 2019 Acrylic on canvas 50x50cm

IT Memoria e destino della pittura. L’opera di Amalia Crișan, giovane artista di Cluj Napoca alla quale la Galleria IAGA Contemporary Art dedica un’ampia mostra personale che presenta una trentina di lavori recenti, realizzati tra il 2018 e il 2020, è una solerte ricerca sulla pittura: intesa come laboratorio inesauribile di materiali e di tecniche, è linguaggio chiamato a mettere in scena una narrazione per immagini, ora tratte dalla memoria personale e dall’intimo vissuto, ora emerse dall’immaginario e dal profondo, in un intrecciarsi di figurazione e astrazione. La scelta di supporti di diverse dimensioni, dal micro al macro, lunghissimi o di piccola forma, corrisponde e si confronta con l’ardito sperimentalismo dei materiali pittorici che si mescolano, stratificano, sovrappongono e intersecano nel campo visivo, dando vita a complesse immagini che chiamano lo spettatore ad una contemplazione attenta e soprattutto lenta, necessariamente rallentata proprio per poter cogliere la ricchezza di segni e icone che emergono e affondano tra superficie e profondità di ogni dipinto. Si tratta, a ben vedere, di una teatralizzazione dell’atto pittorico: l’artista, nella scelta della figurazione per rappresentare scene di una quotidianità vissuta, come nel caso di opere quali Umbra Amintirii, 2019, di Poză de album, 2019, di Nostalgie, 2019, o di raffigurare il dramma come in Pasiune, 2018, sottopone il processo di iniziale verosimiglianza, derivata anche dal ricorrere a vecchie fotografie che ispirano i soggetti rappresentati, ad una distorsione che ora nega le forme del paesaggio, facendo galleggiare i corpi in un’ipotesi monocroma che si offusca metaforicamente (Umbra Amintirii), ora disponendoli in un ambiente che pare disegnato dalla memoria infantile, con grandi fiori gialli, come di cartapesta, e una tenda appena scostata, come per sollevare il sipario del passato, mentre i volti sono maschere che paiono scolpite nel legno, figli di un espressionismo fortemente spirituale che dalla fine del XIX secolo costituisce un laboratorio costante di riferimento anche per le giovani generazioni(Nostalgie); e così anche la crocifissione fa emergere una rilettura intima e dolorante del tema, sostituendo al corpo di Cristo e dei due Ladroni quelli di tre donne, evidenziandone gli attributi femminili e dilavando poi l’immagine sofferta con una colata di pittura, memore di un action painting controllato e sollecitato dalla ricerca sull’azionismo di Nitsch.

Anche laddove il tema è quello della identità personale, come in Portret, 2019 e in Identitate, 2019, l’artista lavora intrecciando figurazione e astrazione, scegliendo una gamma cromatica che pridilige i toni rossi e le gradazioni del nero e consegnando allo sguardo immagini di potente intensità. Certamente è stato per lei fondamentale il periodo di studi recentemente trascorso a Budapest, come testimonia l’opera Actionism intr-un tramvai din Budapesta (Azionismo in un tram di Budapest), che come la stessa Crișan chiarisce ha segnato una nuova serie di dipinti, in cui ha ricercato una nuova gamma cromatica incentrata sul rosso e ha avviato una indagine sul paesaggio e lo still life. La memoria è un bacino inesauribile di immagini che l’artista congela nella mente, per poi provare a ripercorrerle, rievocando le sensazioni dell’istante perduto, attraverso l’azione pittorica: diverse altre opere, ancora dal titolo Amintiri (Ricordi) e Gănduri (Pensieri) sono trame più o meno rarefatte di alberi spogli, ora in un turbinio di neve ora in una oscurità squarciata da grida pittoriche rosse: paiono, tutti, scenari di un dramma che deve accadere, del quale Crișan è regista consapevole, e non commossa spettatrice. Proprio questio altri dipinti che nella titolazione, a fianco del termine Amintiri, recano una numerazione progressiva, sono frames di un racconto visuale che l’artista ha già vissuto e sulla cui scena vuole tornare, per renderci partecipi: lo fa senza malinconia nè rabbia, ma con una consapevole nostalgia, come infatti si titola una delle opere recenti sopra descritte. E nostalgia, etimologicamente, significa il desiderio doloroso del ritorno: del ritorno ad un tempo passato che nel presente la pittura rievoca e inquadra, mette in scena, e ci consegna. Possiamo rispondervi rimandando a nostra volta la mente a personali ricordi, o empaticamente cercando di entrare negli oscuri teatri del passato di Crișan: percorrendo con lo sguardo le tinte fosche della serie Amintiri, arriviamo ai raggelamenti dei cieli di Amintire IV e Amintire V, entrambi del 2019, che ospitano lunghi rami spogli, spine protese verso un altrove, trame rarefatte di un racconto che ancora deve essere scritto. La sperimentazione pittorica di Crișan arriva in altre opere a elaborare una sorta di quadro nel

quadro, come nel caso di Pagină de journal, 2019, e di Transparente, 2019: una donna affiora dalle tinte sanguigne di quest’ultima opera e paregge una fotografia. Su questo lavoro, l’artista così si esprime: “Quest’opera delinea l’idea di forma ed essenza, rappresenta il processo di realizzazione di un lavoro visto senza alcun filtro, poiché lo spettatore potrà vedere lo strato preliminare, che rappresenta determinate forme ed effetti plastici (una rappresentazione umana illusoria). Inoltre, al di sopra di questa figura, interviene un’altra immagine figurativa, ossia l’interpretazione di una fotografia”. Il lavoro qui si concentra dunque sul rapporto tra presenza e latenza dell’immagine, e la tecnica pittorica, sapientemente maneggiata da Crișan, risponde al pensiero dell’artista e le fa mettere in scena il mistero. É, sempre, la velatura, la stratificazione, a fare da base a una immagine che si staglia, che esce, come a liberarsi dal pastoso spessore del tempo: in Sentiment, 2019, ecco ancora la foresta, ma questa volta è una foresta che si sovrappone ad un albero sbiancato, una silouhette, forse, di un ricordo diventato accecante. La natura è spesso al centro dell’indagine di Crișan: selve, ma anche fiori, fiori neri e appesantiti dal tempo, fiori messi in un angolo eppur così dirompenti, fiori che annegano ma ancora si intravvedono tra le spesse acque dipinte (Flori de foc e Fereastra, entrambi del 2019). Vengono in mente i fiori di Max Beckmann, e quelli di Georg Baselitz: fiori che sono sofferte presente, rabbiose convinzioni, generati da un terreno pingue di ricordi e di promesse, di memoria e di dimenticanza. A questa natura rigogliosa e oscura, segue un altro ciclo di opere di grande sperimentalismo, cinque delle quali caratterizzate da lunghissimi formati orizzontali (Fragmente 1,2,3,4,5) e una rettangolare, dal titolo Mozaic: pelli pittoriche fatte di squame del tempo, trame virate nella scala dei grigi e attraversate da un reticolo di linee verticali e orizzontale rosse. La tecnica, complessa e lenta, sperimenta il collage e parte da una stratificazione di nastri e carte che poi vengono dipinti e successivamente lacerati, delineando con il cutter le aree di asportazione. Un processo di chirurgia della pittura che metaforicamente, ancora, si fa scavo nel passato, tra controllo e potenzialità. Sono muri? Squadrature? Confini? Reticoli? Non possiamo saperlo: scenari estesi e potenzialmente infiniti, queste opere sono, anche, un affascinante esempio del virtuosismo pittorico della giovane artista che dà ancora una volta prova della sua capacità di modulare e lavorare con la

pittura, in una tensione creativa di intensa densitĂ semantica oltre che formale. Non possiamo che continuare a seguirla, lasciandoci condurre per mano, e poi avendo anche il coraggio di trovarci soli, dentro le selve della sua memoria, davanti agli scenari della sua immaginazione, inquieta e fatale.

Ilaria Bignotti

Pasiune 2018 Acrylic on canvas, wire 120x80cm

Acționism într-un tramvai din Budapesta 2018-19 Acrylic on canvas 120x90cm

Amintire III 2019 Acrylic on canvas 30x30cm

EN Memory and destiny of painting. The effort and, implicitly, the works of Amalia Crișan, a young artist from Cluj-Napoca to whom IAGA Contemporary Art Gallery dedicates a personal exhibition, consisting in approximately thirty recent works, from 2018 to2020, represent a rigorous and laborious study of painting: understood as an infinite laboratory of materials and techniques, painting is a language meant to impersonate a story throughout images, taken both from the memory and the profound feelings of the artist, and from the imaginary and the abyssal, united in a figuration and abstracting merge. The choice of various dimensions supports, from micro to macro, very long or small, corresponds and resembles with the bold experimentalism of the pictographic materials that merge, creating layers, overlap and intersect in the visual field, thus giving life to some complex images that invite the spectator to an attentive contemplation and, especially, a slow one, intentionally slowed, in order to understand the richness of the signs and icons that appear and deepen between the surface and the profoundness of each painting. At a more thorough inspection, it is about a theatralisation of the pictographic act: in choosing the figuration, in order to represent scenes from the day by day life, such as in certain works as Umbra Amintirii/Memory Shadow, 2019, Poză de album/Album Photo, 2019, Nostalgie/Nostalgia, 2019, or to illustrate the drama as in Pasiune/Passion, 2018, the artist overlaps the initial verisimilitude process, derived also from the use of old photographs that inspire the represented subjects, to a denaturation that either denies the landscape forms, thus making the bodies float in a monochrome hypothesis that metaphorically fades (Umbra Amintirii), or arranges it in a childhood-projected environment, with big yellow flowers, such as a papier-mâché, and a recently drawn curtain as if the past blinds were just dissipated, whilst the faces are masks that seem sculpted in wood, the sons of a powerful spiritual expressionism that constitutes since the end of XIXth century a constant reference laboratory for the young generations, too (Nostalgie); symmetrically, the crucifixion reveals an intimate and painful reinterpretation of the theme, replacing Christ body and the bodies of the two thieves with the bodies of three women, highlighting their feminine attributes and decolouring, subsequently, the suffering image with

a drop of paint, keeping the memory of a controlled action painting and stimulated by Nitsch’s actionism study. Even where the theme is that of a personal identity, as in Portret/Portrait, 2019 and in Identitate/Identity, 2019, the artist blends figuration and abstracting, choosing a chromatic range that favours the red tones and the black gradations, delivering to the sight images of a powerful intensity. The studies period recently spent in Budapest was, clearly, fundamental for her, as demonstrates the work entitled Actionism într-un tramvai din Budapesta (The actionism in a Budapest tramway), which, as Crişan explains, marked a new series of paintings, in which she studied a new colours palette focused on red and begun a research on the landscape and static nature. The memory is an infinite pool of images that the artist freezes in mind, in order to try and find them again, re-evoking the sensations of a lost moment, by pictographic action: some other works, bearing titles similar to Amintiri/Memories and Gânduri/Thoughts, are more or less rarefied intrigues of naked trees, caught either in a snow whirlpool, or in a darkness ripped by red pictographic cries: they seem to be the scripts of a drama that must happen, under the wand of Crișan, an aware director and not an excited spectator. This very paintings or other, having a progressive numeration by the title associated to the term Amintiri/Memories, are frames of a visual story that the artist already lived and on which stage the artists wants to get back to, in order to invite us to participate in it: the artists does is without melancholy or rage, but with a conscient nostalgia, as is entitled, actually, one of the recent works described herein above. And the nostalgia, from an etymological point of view, means the painful wish to return to a pass time that the painting brings back to the present and frames, lays on levels and presents to us. We may answer it by directing our mind and reasoning towards personal memories or by emphatically trying to enter into the dark theatres of Crișan’s past: by taking a look at the dark nuances of the Amintiri series, we arrive at the skies freezing in Amintire IV and Amintire V, both from 2019, which host naked and long branches, thorns elongated toward a different realm, rarefied intrigues of a story that wasn’t told yet.

Crișan’s pictographic experiment is found in other works, too, thus elaborating some kind of painting in painting, as in the case of Pagina de journal/Journal Page, 2019 and Transparente/ Transparencies, 2019: a woman distinguishes in the sanguine nuances of this work, almost under the form of a photography. The artist expresses as follows: „This work contours the ideas of form and represents the process of achieving a creation seen without any filter, because the spectator will be able to see the preliminary layer, which represents certain plastic shapes and effects (an illusory representation of man). Moreover, above these figures, intervenes another figurative image, that is the interpretation of a photography”. This work focuses, thus, on the relation between the presence and the latency of the image, and the painting technique, expertly mastered by Crișan, responds to artist’s thinking and makes her stage the mystery. Always, there are the enveloping, the layering, which lay at the foundation of an image, which stand out and detaches as if they would get free from the pasty thickness of time: in Sentiment, 2019, we see once more the forest, but this time it is a forest overlapped on a whitened tree, a silhouette, maybe, of a memory that became blinding. The nature is often in the centre of Crișan’s research: forests and flowers, black flowers crippled by time, flowers arranged in a corner and, nevertheless, so powerful and explosive, flowers that are drowning, but that may still be seen out of the densely painted waters (Flori de foc/Fire Flowers and Fereastra/The Window, both from 2019). The Flowers of Max Beckmann and Georg Baselitz come to mind: flowers that suffered actual convictions, furious, generated by a soil abundant in memories, promises and oblivions. This luxuriant and dark nature is followed by another cycle of works of a great experimentalism, amongst which five are characterised by very long horizontal forms (Fragmente/Fragments 1,2,3,4,5) and a rectangular one, bearing the title Mozaic/Mosaic: painting skins achieved from time scales, grey-pivoting intrigues crossed by a network of red vertical and horizontal lines. The technique, complex and slow, experiments the collage and starts from a stratification of ribbons and papers, painted, and then thorn apart, delimiting by cutter the distant areas. A pictographic surgery process that, metaphorically, escapes and sculpts the past between control and potential. Are there walls? Delimitations? Frontiers? Reticules? We cannot know: extended and potentially

infinite scripts, these works are at the same time a fascinating example of the young artist pictographic virtuosity, proving once more, the skill to modulate and work with the painting, in a creative tension of an intense and at the same time formal sematic density. The only thing we can do is to keep on following her, let her take our hand, then having the courage to find ourselves in the lifeblood and the deep woods of her memory, in front of her restless and fatal imagination scripts.

Ilaria Bignotti

Amintire I Amintire II 2019 Acrylic on canvas 30x30cm each one, diptych

Gânduri I Gânduri II 2019 Acrylic on canvas 30x30cm each one, diptych

18 octombrie 2019 Acrylic on canvas board, invaded and modified frame 35x31 cm (24x18 cm without frame)

Identitate 2019 Ink, pencil and acrylic on passport 10x14cm

CompoziĹŁie 2019 Acrylic on canvas 10x10cm each one, four pieces

Signs of the times I 2019 Acrylic on canvas 120x100cm

Signs of the times II 2019 Acrylic on canvas 120x100cm

Transparente 2019 Acrylic on canvas 40x30cm

Sentiment 2019 Acrylic on canvas 50x50cm

TulburÄ&#x192;ri 2019 Acrylic on canvas 30x30cm

Peisaj RoĹ&#x;u 2019 Acrylic on canvas 50x50cm

Flori de foc 2019 Acrylic on canvas 70x50cm

Fluiditate 2019 Acrylic on canvas 45x30cm

Amintire IV 2019 Acrylic on canvas 20x20cm

Amintire V 2019 Acrylic on canvas 20x20cm

PaginÄ&#x192; de journal 2019 Acrylic on canvas 80x80cm

Portret 2019 Acrylic on canvas 40x30cm

Drumul 2020 Acrylic on canvas 80x80cm 64

PÄ&#x192;durea Amintirii I 2020 Acrylic on canvas 120x100cm

Sensibilitate 2019 Acrylic on canvas 20x20cm

FereastrÄ&#x192; 2019 Acrylic on canvas 70x50cm

Fotografie 2019 Acrylic on canvas board and invaded frame 4x37cm (37x30cm without frame)

PaginÄ&#x192; de atmosfera 2019 Collage and acrylic on wood 13x118cm

Mozaic 2019 Collage, ink and acrylic on cardboard 60x80cm

Fragmente 1, part of the work composed with five pieces Fragmente 1,2,3,4,5 2019 Collage, ink and acrylic on wood 13x180cm

Fragmente 2, part of the work composed with five pieces Fragmente 1,2,3,4,5 2019 Collage, ink and acrylic on wood 13x180cm

Fragmente 3, part of the work composed with five pieces Fragmente 1,2,3,4,5 2019 Collage, ink and acrylic on wood 13x180cm

Fragmente 4, part of the work composed with five pieces Fragmente 1,2,3,4,5 2019 Collage, ink and acrylic on wood 13x180cm

Fragmente 5, part of the work composed with five pieces Fragmente 1,2,3,4,5 2019 Collage, ink and acrylic on wood 13x180cm

Amintiri 2019 Acrylic on canvas 50x50cm

BIOGRAPHY Amalia Crișan

Born on December 1st, 2001, in Cluj-Napoca, Romania Education and training “Romulus Ladea” Visual Arts Highschool in Cluj-Napoca, Romania - 10th Grade 2006 - 2015 - studying art and painting under Prof. Margareta Catrinu’s supervision 2012 - 2014 - studying graphics under Prof. Duiliu Crișan’s supervision at “Tudor Jarda” Art School in Cluj-Napoca 2014 - 2015 - studying graphics under Prof. Ioana Popa’s supervision at “Tudor Jarda” Art School in Cluj-Napoca 2015 - Graphics Degree from “Tudor Jarda” Art School in Cluj-Napoca Solo Exhibitions 2018 “Poem Românesc” , Galeria Centrului de Cultura şi Artã al Judeţului Salaj, December “Poem Românesc”, IAGA Contemporary Art, October, Cluj-Napoca 2016 Personal Exhibition at “Florin Piersic” Cinema - Ioana Călin, curator Personal Exhibition at The Romanian Radio in Cluj-Napoca - Rodica Tulbure, curator Personal Exhibition at Transilvania’s Ethnographic Museum in Cluj-Napoca - Graphics/Drawing/Engravings - Tudor Sălăgean - curator 2014 Personal Exhibition at Hotel Melody in Cluj-Napoca (3 works) 2013

2013 November 1-15 - reproductions and article in “Tribuna”, no. 268 by Margareta Catrinu October 21 - interview with Lavinia Dandoci at TVR Cluj Article in “Cuvânt Ortodox” by Margareta Catrinu Article in “Napoca News” by Ionuț Țene Exhibition Catalog “DA - DA.AC.56.2013” published at Remus Publishing House with a foreword by Magareta Catrinu and Negoiță Lăptoiu Cristina Popa’s blog page, “Dadaism”; 2010 CD with exhibitions works from “Turnul Croitorilor” Articles in Adevărul (Bucharest) and Adevărul de Seară (Cluj edition) November 23 2010 - article in “Buzz News”; article in Cotidianul Transylvania by Daniel Iftene November 29 2010 - article in Adevărul (Bucharest) by Paul Neag Art Fairs “Art Thessaloniki International Contemporary Art Fair”, 21-24 November 2019, Thessaloniki, Greece Works in Private Collections: USA, France, Germany, Romania, Italy Works in Public Collections:

Transilvania’s Ethnographic Museum Cluj-Napoca’s Art Museum Cluj County Library „Octavian Goga” The Romanian Radio’s Collection in Cluj “Onisifor Ghibu” Highschool’s Collection “Tudor Jarda” Art School Gallery “Casa Simian” Art Museum in Râmnicu - Vâlcea

IAGA Contemporary Art This catalogue was published on the occasion of the exhibition Amprenta Memoriei.

First edition, 2020 - 100 copies 30 copies are signed by the artist.

ÂŠ IAGA Contemporary Art Str. CloĹ&#x;ca, Nr. 9/11 Cluj-Napoca, Romania Tel: +40-364 735 428 www.iagacontemporaryart.com info@iagacontemporaryart.com

From an idea by Alberto Perobelli Project manager Alberto Perobelli Rosalba Di Pierro Text by Ilaria Bignotti

Under the patronage of:

Translations Lidia Matei Photo credits Ĺ&#x17E;tefan BÄ&#x192;dulescu Member of :

Printed by Studio Impress Graphic design Anna Azzollini Cover illustration Pagina de Atmosfera (detail)2019

Special Thanks to Aberto Perobelli and Ilaria Bignotti

Amalia CriČ&#x2122;an

100