Francesco Arecco. Waiting for you by IAGA Contemporary Art

WAITING FOR YOU FRANCESCO ARECCO

25th May - 30th June 2019 Curated by Ilaria Bignotti

RO Waiting for you În primele decenii de activitate, Anselm Kiefer nu a avut o viaţă uşoară, iar operele sale nu au fost înţelese: nu se înțelegea de ce trebuia să picteze cu înverșunare acele păduri, în centrul cărora se aflau corpuri sau chipuri de oameni, cu focul care se dezlănțuia până în vârf şi cu jeturi de culoare-lumină care se revărsau în pământ, hrănindu-l; şi nu se înțelegea de ce ar fi trebuit să se inventeze interioare de case, scări şi alte arhitecturi bizare din lemn, pe care erau inscripționate numele marilor gânditori şi al oamenilor de cultură din ţara sa: o ţară care în acea perioadă dorea totul, dar care cu siguranţă nu dorea să îşi amintească trecutul. Iar Kiefer şi-a continuat înverșunat cercetările. Credea că arta putea să fie exact aşa cum îşi intitula una dintre picturile din 1975, în zilele noastre, una dintre cele mai recente lucrări cu dimensiuni ample, expusă împreună cu alte lucrări la Hangar Bicocca, în jurul celor Şapte Palate Cerești, Heilslinie: Linia Mântuirii. Pentru artistul german, lemnul, provenind din cel mai puternic arbore care formează o pădure, cu elemente ce alcătuiesc medii misterioase, era un material care îi reprezenta pământul, capabil astfel să construiască şi să se reconstruiască, renăscând din rădăcini, cu pasiune şi curaj rezistent. Francesco Arecco este un artist pe care îl cunosc de foarte mulţi ani, despre care am scris de mai multe ori şi care mă îndeamnă la reflecție de fiecare dată. Este totodată un artist înverşunat: conduce o cercetare încăpățânată şi coerentă, dificilă şi intensă, care prin alegerea materialului, mai exact a lemnului, are capacitatea de a se transforma şi de a evolua, ducându-ne de mână într-o lume locuită de lucrări sculpturale şi instalaţii mici şi mari, unde fiecare lucrare pare a fi un capitol dintr-o poveste pe care artistul a scris-o încă înainte să înceapă să creeze, pe care ştie să o improvizeze de fiecare dată, amuzându-se mai întâi pe el însuşi, înaintea noastră. Nu a eşuat niciodată în poezia sa şi nu a eşuat niciodată în ideile sale: în cercetarea lui tenace, care îl face în mod cert unic pe scena italiană a sculpturii contemporane, şi-a declarat de mai mult ori părinţii spirituali, de la Giuseppe Penone la Giuseppe Spagnulo, de la marii minimaliști la misterioşii meşteşugari, fără să imite niciodată vreun limbaj şi fără să devină prada temerilor de a fi comparat cu marii maeştri. 5

Vernisajul pe care îl propune astăzi la Cluj-Napoca, în noile spaţii ale Galeriei IAGA – acum patru ani, împreună cu Marco La Rosa, şi-au expus amândoi lucrările sub titlul Gravity of Variation –, este un parcurs articulat şi încărcat cu surprize, care ne povestește despre istoria lemnului din mâinile sale iscusite şi despre ultimele realizări ale lui Arecco. Pornim de la lucrările foarte recente, create în 2019 şi în mod specific pentru acest proiect, aşa cum sunt două dintre ele intitulate Tienimi qui (Ţine-mă aici): ambele sculpturi – prima din împletituri de gorun din Slavonia, iar a doua din două elemente de abanos – reprezintă o cerere de partajare şi persistență în ciuda relaţiei foarte delicate dintre elemente care în sculptura stejarului, definesc forma prin echilibre cu presiune. Chiar şi Cassa di vento (Cutia de vânt) este o lucrare care conţine şi strânge ceva, păstrează şi redă zgomotul vântului care se formează în sculptură, se opreşte, iar apoi se mișcă în afara ei. Mutabil şi metamorfozabil, vântul este imaginea metaforică a timpului care devine spaţiu: privind mai atent, întregul vernisaj al lui Arecco de la IAGA este o imensă alegorie a relaţiei galante, iubitoare şi pasionale pe care o putem interpreta la mai multe niveluri, între artist şi operă, artist şi public şi, mai în profunzime, între artă şi viaţă, în echilibrele sale secrete. Cu aceste mesaje se încarcă operele, simple sau compuse din mai multe elemente, ce pot fi văzute în spaţiile Galeriei: instalaţia complexă Istoria şi geografia orașului Amsterdam este formată din bucăţi de lemn care timp de mai multe secole, au fost scufundate în apa din portul orașului pentru a face faţă impactului cu navele şi alte ambarcațiuni în sosire şi plecare. Lemnul, lucrat de artist, este impregnat cu toate stările şi substanţele marelui oraş şi devine purtătorul de cuvânt al unei istorii schimbătoare, închisă în materia ei poroasă. Un act de iubire definește sculptura compozită, aducând cu ea amintirea unei geografii îndepărtate. Dipticul On the skin, realizat în anul 2019, este format, în schimb, din două lucrări, una din negrul de abanos, alta din arțar şi molidul de rezonanță: un duet, un cuplu, o relaţie tactilă şi vizibilă, care se completează perfect tocmai prin opoziţia de culoare şi suprafaţă. Din această tensiune continuă dirijată spre împlinire, din această relaţie recurentă între ceea este arătat şi ceea ce este ascuns, între recipient şi conţinut, se încarcă şi alte 6

lucrări expuse în cadrul vernisajului, precum Nascondimenti (Ascunderi), cuiburi de lemn ascunse printre pereţi, urzind la rândul lor forme misterioase de viaţă pe care le putem imagina şi proteja – de altfel, fiecare lucrare este un gest de iubire – şi ‘Omphalos, o altă “piatră de temelie” a cercetării plastice a lui Arecco, care a obţinut mai multe păreri de critică şi colecționism şi care, în versiunea aici expusă, este un obiect sculptural cu o iconografie puternică, o floare care trebuie încă să se deschisă, atrăgând privirea curioasă a vizitatorului şi cerându-i, enigmatic, să elibereze – şi să salveze, ducând cu sine – mesajele din fiecare lucrare. Chiar şi cutia care conţine şi transportă ‘Omphalos-ul, este la rândul ei un dispozitiv de prezentare: aceasta devine un mediu sonor, proiectat de Arecco, care se activează doar atunci când timp de trei minute, un vizitator decide să o pătrundă, experimentând trecerea lentă a timpului şi dificultatea complexă de contemplare a sinelui în solitudine. Tiffany and me, Storia di un incontro (Istoria unei întâlniri) şi Storia di una vita (Istoria unei vieţi) sunt trei lucrări din 2019, care povestesc întocmai despre aceste relaţii şi misterele lor: prima lucrare, o camee foarte prețioasă, ni se prezintă într-un albastru orbitor pentru a-şi dezvălui apoi strălucirea lemnoasă: minunea întâlnirii dintre privire şi lucrare; în Istoria di un incontro (Istoria unei întâlniri), materia dură a lemnului creează în centru o mişcare de apropiere între două pete mai întunecate, sugerând o mişcare de întâlnire care descrie metaforic fiecare contact dintre public şi lucrare, artist şi public prin operă; în Storia di una vita (Istoria unei vieţi), grafiile care aliniază o parte din lucrare sunt semne de descifrat sau de lăsat ca atare, în sensul lor misterios, ascuns pe care fiecare dintre noi îl poate întregi. 1, 2, 3 este o altă lucrare asupra căreia artistul lucrează de foarte multă vreme din punct de vedere conceptual: este formată din două, nu din trei element de padouk, mahon şi molid de rezonantă, așteptând ca al treilea element, partea – probabil – lipsă, să fie creat de noi, din identitatea şi imaginaţia noastră: însuşi artistul aşteaptă să îşi definească propria persoană, prin dialogul care prin opera sa, cere să se instaureze cu vizitatorul, într-un act schimbător de dăruire şi primire. Arecco este un susținător convins al acestei valențe a artei, percepută ca întâlnire: de aici, alegerea de a propune comunității muzicale din Cluj-Napoca o operaţiune performantă, intitulată Inner velvet, invitând muzicienii din oraş să aducă cu ei la galerie, în 7

seara de inaugurare, cutia propriului instrument muzical. Un gest de schimb pe care artistul îl transformă într-o operă polifonică şi în continuă creştere, ca o întâlnire şi partajare a oraşului cu arta şi viceversa. Goale, cutiile instrumentelor vor fi deschise și așezate pe jos pentru a-și arăta catifeaua lor prețioasă și moale, fotografiile persoanelor dragi muzicianului, obiectele de afecţiune și de superstiție. În fine, delicatețea lor. După ce totul va fi pregătit și instalat, Francesco Arecco va face ca aerul să vibreze în interiorul tuturor cutiilor, cântând la instrumentul lui. Apoi, cutiile vor primi acel sunet, dialogurile, discursurile, opiniile schimbate între spectatori. Vor fi purtătoare de mesaje secrete, adunate într-o singură seară pentru a exista, iar apoi pentru a se răspândi odată cu închiderea vernisajului, când instalaţia va fi dezmembrată și fiecare va lua cu el cutia. Din povestea pe care Arecco o compune cu oraşul Cluj-Napoca, vernisajul conţine deja o urmă. Cei care doresc să fie acolo și să îl viziteze, au datoria de a-i umple tăcerea sau de a-i revoluționa povestea.

Ilaria Bignotti

Storia e geografia della città di Amsterdam (History and Geography of Amsterdam city) 2019 Slavonian oak, 27 sculptures, variable dimensions

„[...] Opera lui Francesco Arecco nu se limitează, precum arta din ultimele decenii, la respingerea imaginii: respinge actul efectiv de „a se arăta” în favoarea unei ascunderi; demonstrația în favoarea unei cercetări; „prezenţa semnificativă” în favoarea unei prezențe sugestive. Nu înrămează, ci înglobează, astfel încât ceea ce la o privire superficială vom defini „sculpturi” în sens minimalist sau chiar – pentru a utiliza un termen drag lui Donald Judd – „obiecte specifice”, sunt în realitate mici arhitecturi. Având în vedere că din arhitectură izvorăște relaţia lor poetică, specială cu spaţiul şi beneficiarul: arhitectura ascunde mult mai mult decât arată, iar ceea ce arată, constituie o barieră, un element care ne separă de interior, dar care în acelaşi timp ne invită să intrăm în acel spaţiu, semnalându-ne că spaţiul interior este diferit, a preluat un sens şi este, aşadar, caracterizat ca loc. Dar acest spaţiu nu este niciodată limitat unui lingvistic, care poate să stabilească cu lumea o relaţie semnificativă pură sau plină de semnificație sau poate să nu stabilească deloc o astfel de relaţie. În arhitectură, spaţiul este poetic şi real în acelaşi timp, iar în altă parte şi aici cele două coincid [...]”.

Kevin McManus din catalogul Şi am ieșit să revedem stelele 2011, Galeria San Fedele, Milano

Tiffany and me 2019 rosewood and acrylic 6x17x5 cm

Keep me here (Detail) 2019 Slavonian oak 240x30X40 cm

„[...] Cantor al lemnului în diferitele sale caractere (tactile, cromatice, texturale: „esențe”), Arecco pare să dorească să ne facă să înţelegem toată constelaţia simbolică, care îl conectează cu puterea generatoare a Mamei şi Materiei (aşa cum ne-a amintit Freud, madeira, termenul portughez pentru „lemn”, derivă din mater şi materie; iar holz, termenul german pentru „lemn”, poate fi asimilat grecescului hyle, materie uniformă), o matrice capabilă să aducă la viaţă natura în ansamblul ei. Iar pentru a o ajuta: arcele din Arecco ilustrează această putere dublă, generatoare şi protectoare a lemnului. Şi nu ai putea niciodată să le dezminţi mişcarea, cu alte cuvinte să spui dacă se închid în ele, păstrând cu iubire, în îmbrățișarea propriilor nervuri, un conţinut preţios sau dacă se deschid, lăsând să ajungă lumii ceea ce era atât de intim. Şi nu este tocmai acesta paradoxul maternității, al materiei? Protejarea prin eliberare, eliberarea prin protejare. Gaston Bachelard a subliniat urgenţa unei psihanalize a primelor elemente, adică o teorie a imaginației materiale, care compensează un decalaj grav al esteticii orientate spre formalism. Francesco Arecco ne oferă un capitol puternic din poetica maternităţii lemnului”. Andrea Pinotti din Privilegiul Fulgerului 2017, Muzeul de Artă Contemporană San Rocco, Trapani.

Keep me here 2019 Slavonian oak 240x30X40 cm

IT Waiting for you. I primi decenni di attività, Anselm Kiefer non ebbe vita facile e le sue opere non furono capite: non si capiva perché dovesse ostinatamente dipingere quelle foreste, al centro delle quali si stagliavano corpi o teste di uomini, con il fuoco che divampava sulla sommità e colate di colore-luce che piovevano nella terra, nutrendola; e non si capiva perché mai dovesse inventarsi interni di case, scalinate e altre curiose architetture di legno, sulle quali scrivere nomi di grandi pensatori e uomini di cultura del suo Paese: Paese che in quel periodo tutto voleva ma non di certo ricordare il passato. Eppure Kiefer, ostinato, continuò le sue ricerche. Credeva che l’arte potesse essere, come si intitola un suo dipinto del 1975, e uno più recente lavoro di estese dimensioni oggi esposto assieme ad altri all’Hangar Bicocca, attorno ai Sette Palazzi Celesti, Heilslinie: Linea di salvezza. Il legno, da potente albero che compone una foresta, a elemento costitutivo di misteriosi ambienti, era un materiale che per l’artista tedesco bene rappresentava la sua terra, così capace di costruire e ricostruirsi, ripensandosi dalle radici, con resiliente passione e coraggio. Francesco Arecco è un artista che conosco da tanti anni, sul quale ho scritto diverse volte e che ogni volta mi fa pensare. È un artista altrettanto ostinato: porta avanti una ricerca testarda e coerente, difficile e intensa, che nella scelta di un materiale, il legno appunto, è capace di trasformarsi ed evolversi, conducendoci per mano in un mondo abitato di piccoli e grandi lavori scultorei e installativi, ciascuno dei quali pare il capitolo di una storia che l’artista ha scritto ancora prima di iniziare a lavorare, e che tuttavia sa improvvisare ogni volta, divertendosi lui stesso, prima di noi. Non è mai venuto meno alla sua poesia e non è mai venuto meno alle sue idee: in questa sua resiliente ricerca, che certamente lo rende un unicum nel panorama italiano della scultura contemporanea, ha dichiarato più volte i propri padri spirituali, da Giuseppe Penone a Giuseppe Spagnulo, dai grandi minimalisti ai misteriosi artigiani, senza mai tuttavia imitare qualsivoglia linguaggio, né tantomeno lasciarsi atterrire dal confronto con 20

i grandi maestri. La mostra che oggi propone a Cluj-Napoca, nei nuovi spazi della Galleria IAGA – quattro anni fa, con Marco La Rosa, aveva esposto in una doppia personale dal titolo Gravity of Variation – è un percorso articolato e carico di sorprese, che ci racconta della storia del legno nelle sue mani sapienti, e degli ultimi approdi cui Arecco è arrivato. A partire dalle opere recentissime, create nel 2019 e appositamente per questo progetto, quali le due titolate Tienimi qui: formate la prima da intrecci di rovere di Slavonia, la seconda da due elementi di ebano, entrambe le sculture sono una richiesta di condivisione e di persistenza, pur nella delicatissima relazione tra le parti che, soprattutto nella grande scultura in rovere, determina la forma attraverso equilibri a pressione. Anche la Cassa di vento è un lavoro che ancora, diversamente, contiene e stringe qualcosa, preserva e produce il rumore del vento, che nella scultura si forma, sosta, per poi muoversi al di fuori di essa. Mutevole e trasformista, il vento è immagine metaforica del tempo che si fa spazio: a ben guardare, tutta la mostra di Arecco a IAGA è una grande allegoria della relazione, amorosa e passionale, che a più livelli possiamo interpretare, tra l’artista e l’opera; l’artista e il pubblico; e, più intimamente, tra l’arte e la vita, nei suoi segreti equilibri. Di tali messaggi si caricano le opere, singole o composte da più elementi, che si articolano negli spazi della Galleria: complessa, l’installazione Storia e geografia della città di Amsterdam, è composta di parti di legno che per secoli sono state immerse nell’acqua del porto della città, a reggere l’impatto con le navi e le altre imbarcazioni in arrivo e in partenza. Il legno, lavorato dall’artista, è impregnato di tutti gli umori e le sostanze del mare cittadino, e si fa portavoce di una storia mutevole, imprigionata nella materia porosa. Un atto d’amore connota la composita scultura, che con sé porta memoria di una geografia lontana. Il dittico On the skin, realizzato nel 2019, è invece formato da due opere, una di nero ebano, l’altra di acero e abete rosso di risonanza: un duetto, una coppia, una relazione diventata tattile e visibile e che, proprio nell’essere completamente opposta nella cromia 21

e nella superficie, perfettamente si completa. Di questa continua tensione al completamento, di questo rapporto ricorrente tra ciò che è mostrato e ciò che è nascosto, tra contenitore e contenuto, si caricano anche altri lavori esposti in mostra, quali i Nascondimenti, nidi di legno che si annidano tra le pareti, covando a loro volta misteriose forme di vita che possiamo immaginare e proteggere – ogni opera, del resto, è un gesto d’amore – e l’ ‘Omphalos, un altro “caposaldo” della indagine plastica di Arecco, che ha ottenuto diversi riscontri di critica e collezionismo e che, nella versione qui esposta, è un oggetto scultoreo di potente iconografia, un fiore che ancora deve schiudersi, accogliendo lo sguardo curioso del visitatore e chiedendogli, sibillino, di sciogliere – e salvare, portandoli con sé – i messaggi che ciascuna opera contiene. Anche la cassa che contiene e trasporta l’ ‘Omphalos è, a sua volta, un dispositivo espositivo: essa diventa infatti ambiente sonoro, progettato da Arecco e che si attiva solo quando, per tre minuti, un visitatore decide di entrarvi, sperimentando il lento scorrere del tempo e la complessa difficoltà della contemplazione nella solitudine con se stessi. Tiffany and me, Storia di un incontro e Storia di una vita sono tre lavori del 2019 che raccontano, appunto, di queste relazioni e dei loro misteri: la prima opera, un preziosissimo cameo, si presenta a noi in uno smagliante azzurro, per poi disvelarsi nel suo ligneo nitore: meraviglia dell’incontro con lo sguardo dell’opera; in Storia di un incontro, il durame del legno crea al centro un movimento di avvicinamento tra due chiazze più scure, suggerendo un moto di incontro che, metaforicamente, descrive ogni contatto tra pubblico e opera, tra artista e pubblico attraverso l’opera; in Storia di una vita, le grafie che costeggiano un fianco del lavoro sono segni da decrittare, o da lasciare nel loro misterioso significato nascosto, che ciascuno di noi può completare. 1, 2, 3 è un altro lavoro sul quale, concettualmente, da tempo l’artista sta lavorando: formato da due, non tre elementi di padouk, mogano e abete rosso di risonanza, attende che il terzo pezzo, la parte – forse – mancante, sia creata da noi, dalla nostra immedesimazione e immaginazione: l’artista stesso, è in primo luogo in attesa di completarsi, grazie al dialogo che attraverso la sua opera chiede di instaurare con il visitatore, in un 22

dare e ricevere mutevole. Di questa valenza dell’arte come incontro, Arecco è un convinto sostenitore: da qui la scelta di proporre, alla comunità musicale di Cluj-Napoca, una operazione performativa dal titolo Inner velvet, invitando i musicisti della città, durante la serata della inaugurazione, a portare in galleria la custodia del proprio strumento musicale. Un gesto di scambio, che l’artista trasforma in un’opera polifonica e in continuo accrescimento, come incontro e condivisione della città con l’arte, e viceversa. Vuote, le custodie degli strumenti saranno aperte e disposte sul pavimento della galleria, a mostrare i loro velluti preziosi e morbidi, le fotografie delle persone care al musicista, gli oggetti di affezione e scaramanzia. La loro tenerezza, insomma. Ad installazione completata Francesco Arecco farà vibrare l’aria all’interno di tutte le custodie suonando un suo strumento. Poi le custodie stesse accoglieranno quel suono, i dialoghi, i discorsi, i commenti scambiati fra gli astanti. Saranno portatrici di segreti messaggi, raccolti in una serata per essere poi dispersi con la chiusura del vernissage, quando l’installazione verrà smantellata e ciascuno condurrà con sé la propria custodia. Di questa storia che Arecco compone con la città di Cluj-Napoca, la mostra contiene già una traccia. A chi vorrà esserci, e visitarla, il compito di colmarne i silenzi, o di rivoluzionarne il racconto.

Ilaria Bignotti

Il lavoro di Francesco Arecco non si limita, come molta arte degli ultimi decenni, a rifiutare l’immagine: essa rifiuta l’atto stesso del “mostrare”, a favore di un nascondere; la dimostrazione, a favore di una ricerca; la «presenza significante», a favore di una presenza suggestiva. Non incornicia ma racchiude, così che quelle che a uno sguardo superficiale definiremmo «sculture» in senso minimalista, o anche – per usare un termine caro a Donald Judd – «oggetti specifici» sono in realtà piccole architetture. Perché è dall’architettura che traggono il loro particolare, poetico rapporto con lo spazio e con il fruitore: l’architettura nasconde molto più di quanto mostra, e ciò che mostra va a costituire una barriera, un elemento che ci separa dal dentro, ma che allo stesso tempo ci invita ad entrare, segnalandoci che lo spazio interno è diverso, ha assunto un senso ed è pertanto caratterizzato come luogo. Ma questo spazio non è mai limitato, come in altre forme d’arte, a un altrove linguistico, che può intrattenere con il mondo una pura relazione significato/significante, o non intrattenerne affatto. Nell’architettura lo spazio è poetico e anche reale, e altrove e qui coincidono. Kevin McManus catalogo E quindi uscimmo a riveder le stelle - 2011 Galleria San Fedele,Milano

Storia di un incontro (Histoire d’un rencontre) 2019 rosewood, two sculptures, 180x2x26 cm and 200x28x2 cm

Storia di una vita (History of a life) 2019 maple and ink 210x38x3 cm

,,Waiting for you, installation view”

“[…] Cantore del legno nei suoi diversi caratteri (tattili, cromatici, materici: “essenze”), Arecco sembra volerne esplicitare l’intera costellazione simbolica che lo connette alla potenza generatrice della Madre e della Materia (come ci ha ricordato Freud, madeira, portoghese per “legno”, deriva da mater e materia; Holz, tedesco per “legno”, è riconducibile al greco hyle, materia informe), matrice capace di portare all’esistenza la natura nel suo complesso. E di proteggerla: le arche di Arecco esibiscono questa duplice potenza generante e proteggente del legno. Non sapresti mai de nirne il movimento, dire cioè se stanno chiudendosi in se stesse, amorevolmente custodendo nel loro abbraccio di assi il loro prezioso contenuto, o se stanno per così dire sbocciando, lasciando andare per il mondo quel che di più intimo difendevano. Non è appunto questo il paradosso della maternità, della materietà? Proteggere liberando, liberare proteggendo. Gaston Bachelard ha sottolineato l’urgenza di una psicoanalisi e di una psico sica degli elementi primi, cioè di una teoria dell’immaginazione materiale che supplisca a una grave lacuna dell’estetica formalisticamente orientata. Francesco Arecco ce ne sta dando in concreto un capitolo possente nella sua poetica della lignea maternità.”

Andrea Pinotti da Il Privilegio del Fulmine, 2017 Museo di Arte Contemporanea San Rocco, Trapani.

Mai stati uniti (Never Been United) 2017 28 sculptures, ebony variable dimensions

Cassa di vento (The Wind Box) 2017 ebony and lutherie Val Fiemme spruce 50x50x30 cm

,,Artist Francesco Arecco”

EN Waiting for you In the first few decades of activity, Anselm Kiefer had no easy life, and his works were not understood: people did not understand why he had to paint so eagerly those forests in the centre of which there were bodies or faces of people with the fire it ran up to the top, with light-colour jets that poured into the ground, nourishing it; and they did not understand why interiors of houses, stairs and other bizarre wood architecture had to be invented on which the names of the great thinkers and of the men of culture in his country were written: a country that at that time wished everything but which certainly did not want to remember the past. And Kiefer continued his research in a fierce manner. He believed that art could be just as he entitled one of the paintings of 1975, nowadays, one of the most recent works of large size, exhibited together with other works at the Hangar Bicocca, around the Seven Heavenly Churches, Heilslinie: The Salvation Line. For the German artist, wood, coming from the strongest tree that forms a forest, with elements that make up mysterious environments, was a material that represented the earth, capable of building and rebuilding, being reborn from roots, with passion and resolute courage. Francesco Arecco is an artist I have known for many years, about which I have written many times, and who urges me to reflect each time. He is also a fierce artist: he conducts a stubborn and coherent, difficult and intense research, which by the choice of the material, namely wood, has the ability to transform and evolve, leading us into a world inhabited by sculptural works and small and large installations where each piece of work seems to be a chapter in a story that the artist has written before it starts to create it, which he knows how to improvise every time, amusing himself first, before us. He has never failed in his poetry and has never failed in his ideas: in his tenacious research that certainly makes it unique on the Italian scene of contemporary sculpture, he has repeatedly declared his spiritual parents, from Giuseppe Penone to Giuseppe Spagnulo, from the great minimalists to the mysterious craftsmen, never imitating any language and without becoming the prey of fears of being compared to the great masters. The opening that he proposes today in Cluj-Napoca, in the new spaces of the IAGA Gallery - four years ago, together with Marco La Rosa, they both exhibited their works under 42

the title Gravity of Variation - is an articulated road full of surprise- who tells us about the history of wood from his skilful hands and about the latest achievements of Arecco. We start from the very recent works, created in 2019 and specifically for this project, as two of them are titled Tienimi qui (Keep Me Here): both sculptures - the first from sessile weaves from Slavonia, and the second from two ebony elements - is a demand for sharing and persistence despite the very delicate relationship between elements which in oak sculpture define shape by pressure balancing. Even Cassa di vento (The Wind Box) is a work that contains and gathers something, preserves and reproduces the noise of the wind that forms in the sculpture, stops, and then moves outside of it. Mutable and metamorphosable, the wind is the metaphorical image of time that becomes space: looking more closely, Arecco’s entire IAGA vernissage is a tremendous allegory of the gallant, loving and passionate relationship we can interpret at many levels between the artist and work, artist and public, and, more in-depth, between art and life, in his secret balances. With these messages, the simple or multi-element works are loaded, which can be seen in the Gallery’s premises: the complex installation The history and geography of Amsterdam is made up of pieces of wood that for centuries have been immersed in the water of the city’s port in order to deal with the impact of ships and other crafts on arrival and departure. The wood, worked by the artist, is impregnated with all the states and substance of the great city and becomes the spokesman of a changing history, closed in its porous matter. An act of love defines composite sculpture, bringing with it the memory of a distant geography. The Dipticus On the skin, made in 2019, is made up of two works, one of the ebony black, the other of maple and the spruce of resonance: a duet, a couple, a tactile and visible relationship that matches perfectly precisely through the opposition of colour and surface. From this ongoing tension directed toward fulfilment, from this recurring relationship between what is shown and what is hidden between the container and the contents, other works exhibited in the vernissage take their energy, such as Nascondimenti (Hidings), wooden nests hidden among the walls, creating mysterious forms of life that we 43

can imagine and protect - and each work is a gesture of love - and ‘Omphalos, another “foundation stone” of Arecco’s plastic research, which has gained many opinions of criticism and collectionism, and which, in the version here exposed, is a sculptural object with a strong iconography, a flower that still needs to open, attracting the curiosity of the visitor and asking him, enigmatically, to release - and save, taking with itself - the messages of each work. Even the box containing and transporting the ‘Omphalos is also a presentation device: it becomes a sound environment designed by Arecco that only activates when a visitor decides to penetrate it for three minutes, experiencing the slow passage of time and the complex difficulty of contemplating the self in solitude. Tiffany and me, Storia di un incontro (History of a Meeting) and Storia di una vita (History of a Life) are three works from 2019 that tell about these relationships and their mysteries: the first work, a very precious cameo, is presented to us in a dazzling blue to reveal then its wooden glow: the wonder of the encounter between the look and the work; in Istoria di un incontro (History of a Meeting) the hard matter of wood creates in the centre a movement of approach between two darker spots, suggesting a movement of meeting that metaphorically describes every contact between the public and the work, the artist and the public through the work; in Storia di una vita (History of a Life), the graphs that align part of the work are signs to be deciphered or to be left as such in their mysterious, hidden way that each of us can complete. 1, 2, 3 is another work on which the artist has been working for a very long time from a conceptual point of view: it consists of two, not of three elements of padouk, mahogany and resonant spruce, waiting for the third element, the part – probably - lacking, to be created by us, by our identity and imagination: the artist himself expects to define his own person through the dialogue that through his work has to be established with the visitor in a changing act of dedication and reception. Arecco is a convinced supporter of this valences of art, perceived as a meeting: hence the choice of proposing to the musical community of Cluj-Napoca a performing operation called Inner velvet, inviting musicians from the city to bring with them to the gallery on the evening of inauguration, the box of their own musical instrument. A gesture of exchange 44

that the artist transforms into a polyphonic and ever-increasing work, as a meeting and sharing of the citywithartandviceversa. Empty,theboxesoftheinstrumentswillbeopenedandlaid down to show their precious and soft velvet, the photos of the musician’s loved ones, affection and superstition objects. Finally, their delicacy. After everything is ready and installed, Francesco Arecco will make the air vibrate inside all the boxes, playing his instrument. Then the boxes will receive that sound, dialogues, speeches, opinions exchanged between viewers. These will carry secret messages, gathered in one single evening to exist, and then spreading along with the closing of the vernissage, when the installation will be dismantled and each one will take the box with them. From the story that Arecco makes with the city of Cluj-Napoca, the opening already contains a trace. Those who want to be there and visit it have the duty to fill its silence or revolutionize its story.

Ilaria Bignotti

The work of Francesco Arecco is not limited, as the art of the latest decades is, to the rejection of the image: it rejects the effective act of „showing” in favour of a hiding; the demonstration in favour of a research; „the significative presence” in favour of a suggestive presence. It does not frame, but is englobes, so that what, at a superficial look, we would define as „sculptures” in a minimalist sense or even – in order to use a term dear to Donald Judd – „specific objects”, are in reality small architectures. View that, from architecture springs their poetic relation, special with the space and the beneficiary: the architecture hides much more than it reveals, and what is revealed constitutes a barrier, an element that separates us from the inside, but that at the same time invites us to enter that space, signalling the fact that the inner space is different, has taken over a sense and is, thus, identified as a place. But this space is never limited to a linguistic one, which may establish with the world a significant relation, pure or full of significance, or may establish no such relation. In architecture, the space is poetic and real at the same time, and somewhere else and here coincide.

Kevin McManus from the catalogue E quindi uscimmo a riveder le stelle 2011 Galleria San Fedele,Milano

‘Omphalos 2018 obeché and lutherie Val Fiemme spruce 90x60x60 cm

On the skin 2019 lutherie Val Fiemme Spruce 100x100x5 cm

Waiting for you installation view

A hymn-singer to wood and its rich characteristics (tactile, colour, material, of “essences”), Arecco appears to capture the full symbolic constellation that connects wood to the generating power of maternity and matter (as Freud reminds us, madeira, Portuguese for “wood”, derives both from mater (mother) and matter; Holz, German for “wood”, is attributable to the Classical Greek hyle, formless matter). Thus a matrix capable of bringing nature as a whole into existence is created. Wood also protects: the arche of Arecco reveals the dual forces of generation and protection that wood unleashes. One here cannot ever de ne if movement is closing in on itself, lovingly preserving with the embrace of its axes its valuable content, or if, as if blooming, it is releasing to the world what it most intimately defends. Is this perhaps the paradox of mater, of motherhood? To protect by liberating, to free by protecting? The philosopher Gaston Bachelard has underlined the urgent need of a psychoanalysis and a psychophysics of primary elements; that is, of a theory of material imagination that compensates for the serious shortcomings of formalistically-oriented aesthetics. Francesco Arecco provides a concrete chapter of this work with his poetry of ligneous motherhood. Andrea Pinotti from Il Privilegio del Fulmine,2017 Museo di Arte Contemporanea San Rocco,Trapani

On the skin 2019 ebony 100x100x5 cm

Tienimi qui (Keep me here) 2019 ebony 70x10x10 cm

Yellow and me 2019 ebony and acrylic 8x5x5 cm

You and me 2019 rosewood and aluminium 95x14x12 cm

1, 2, 3 2017 padouk, maogany and lutherie Val Fiemme spruce 132x25x4 cm

Nascondimento (Concealment) 2015 padouk and lutherie Val Fiemme spruce, 3 sculptures 5x5x13 cm each

BIOGRAPHY Francesco Arecco

Personal Vernissages - Francesco Arecco 1, 2, 3, curated by Mariacristina Maccarinelli and Kevin McManus, Leonesio Foundation, Puegnago del Garda, July 2017. - Il privilegio del fulmine, curated by Liborio Palmeri, Carla Ricevuto, Eleonora Tardia and Alessio Genovese, Contemporary Art Museum in San Rocco, Trapani, February 2017, Mimesis Catalogue. - Mina. Collezione distesa di ordigni, San Fedele Space, S. Fedele Cultural Centre, Milan, November 2014, curated by Giorgia Salerno, texts written by Giacomo D. Ghidelli. - Nascondimento, special-specific installation, anti-aerial galleries, Kranj, Slovenia, November 2013, curated by Matteo Galbiati. - Arca e Nascondimento, permanent spatial-specific installation, Orestiadi Foundation, Gibellina (TP), inaugurated in 13 May 2013, curated by Ilaria Bignotti, Pietro Caccia Dominioni, Matteo Galbiati, Giorgia Salerno, with texts written by Francesca Corrao, Enzo Fiammetta, Giorgio Massarotto, Giuseppina Panza di Biumo. - Arca e Nascondimento, spatial-specific installation, Sf. Agata and Carlo Church, Reggio nell’Emilia, 10 - 25 November 2012, curated by Matteo Galbiati. - Arca e Naviglio, spatial-specific installation, Giureconsulti Palace, Milan, Communication Week Opening, 1 - 7 October 2012, curated by Ilaria Bignotti, Pietro Caccia Dominioni, Matteo Galbiati, Kevin McManus. - Nascondimento, spatial-specific installation, Sf. Giuseppe and Burella Church, casa Piazzoni, Comodamente Festival, Vittorio Veneto (TV), 8-10 September 2012, curated by Ilaria Bignotti, Pietro Caccia Dominioni, Matteo Galbiati. - Arca, installation and performance, Cappuccini woods, Gubbio, 7-8 June 2012, curated by Matteo Galbiati. - Arca, installation and performance, Artei Vii Park, Torino, 19 May 2012, curated by Ilaria Bignotti and Michele Tavola.

Collective Vernissages - selection - Pan hormos, Palermo the port city, Banca d’Italia, Palermo, within the project Palermo Italian cultural capital, May 2018, with Manfredi Beninati, Marco Ferri, Saccardi Laboratory, curator Giorgia Salerno. - L’Arte della Sostenibilià (Sustainability Art), Bocconi e Lombardini22 University, Milan, November 2017, curated by Chiara Gatti and Susanna Vallebona, created by Giacomo D. Ghidelli. - Istante gesto vibrazione, with Kaori Miyayama and Pierpaolo Curti, curated by Maria Chiara Cardini, February-April 2017, Gattafame Art Gallery, Bernareggio (MB), Mimesis Catalogue. - Times and Genesis, Art Museum from Cluj-Napoca, Romania, November 2016, curator Olimpia Sera. - Tutto ho posto sotto i tuoi piedi, Cattolica del Sacro Cuore University, Monumental Ensemble – Vatican Pavilion at Expo 2015, Milan, October 2015, curated by P. Enzo Viscardi, Cecilia De Carli, Elena Di Raddo. - Giornata del Contemporaneo AMACI (Day of AMACI Contemporary), Orestiadi Foundation, Gibellina (TP), October 2015. - Indipendents, Artverona, Art Fair of Verona, October 2014, curator Irene Finiguerra – BI-BOx Art Space. - Reti di resilienza (Resistance Recipes), Contemporary Art Museum of Sicily, Belmonte Riso Palace, Palermo, November 2014, curated by Enzo Fiammetta and Ilaria Bignotti; vernissage subsequently transferred at the Orestiadi Foundation from Gibellina (TP), and then to the Contemporary Art Museum in Alcamo (TP). - #nuovicodici, Left Palace, Cremona, August 2015, curated by Matteo Galbiati, Ilaria Bignotti, Davide Quadrio, Milena Becci and Valeria Carnevali, Chiara Canali, Niccolò Bonechi, Giovanna Giannini Guazzugli, Alice Zannoni, Stefano Verri. 71

-Abbey Contemporary Art, San Remigio Monastery, Parodi Ligure (AL), July 2015, curator Michele Dall’Aria. - Enogastroartistica, Spazio MACSI, Roma, April 2015, curator Fabrizio Savigni (Master in Art and Cultural Assets Management, and Master in Enogastronomy Management at Business School del Sole 24 Ore). - En plen art, Brescia, reproduction of two works on Fastweb cabins, permanent vernissage inaugurated on 11 December 2014, curated by Paolo Bolpagni and Cristina Muccioli. - Notazioni, McArturGlen Design Outlet, Serravalle Scrivia (AL), curated by Carlo Pesce. - Immagini d’io (Images of the ego), Tam Tam –Milan Triennale, December 2013. - Riflessioni sul corpo e sul sacro (Reflections on body and sacred), Sf. Fedele Gallery, Milan, December 2013, curated by Andrea Dall’Asta S.J., Ilaria Bignotti and others. - Ri-nascere, nascere e rinascere fra arte antica e contemporanea (Renaissance, naissance and renaissance between antique and contemporary art), Biella Museum (BI), November 2013, curated by Andrea Dall’Asta S.J. and Irene Finiguerra. - E quindi uscimmo a riveder le stelle: l’approdo (And we went out to see the stars again: the docking), S. Remigio Monastery, Parodi Ligure (AL), September 2013. - IKI, Fortunago City Hall Palace (PV), July 2013, curated by Matteo Galbiati and Kevin McManus. - E quindi uscimmo a riveder le stelle: l’approdo (And we went out to see the stars again: the docking), S. Fedele Gallery, Milan, May 2013, curated by Andrea Dall’Asta S.J., Michele Tavola and others. - Rebus naturae, Old Soave Hospital, Codogno (LO), May 2013, curated by Maria Chiara Cardini. E quindi uscimmo a riveder le stelle: il viaggio (And we went out to see the stars again: 72

the voyage), S. Fedele Gallery, Milan, May 2012, curated by Andrea Dall’Asta S.J., Michele Tavola and others. - Con gli occhi alle stelle (Lokking at the stars), Lercaro Foundation, Bologna, April 2012, curated by Andrea Dall’Asta S.J., Ilaria Bignotti, Matteo Galbiati, Michele Tavola, Francesca Passerini and others. - Il nome segreto delle cose (Objects’ secret name), with Giancarlo Soldi, Welink, Torino, December 2011, curated by Kevin McManus. - Luoghi del sacro (Sacred Places), S. Fedele Gallery, Milan, October 2011, curated by Andrea Dall’Asta S.J., Kevin McManus and others; awarding the Guerrieri RIzzardi prize – Canova Foundation, Barchessa Rambaldi, Bardolino (VR), September 2011. - E quindi uscimmo a riveder le stelle: dove sono? (And we went out to see the stars again: where am I?), S. Remigio Monastery, Parodi Ligure (AL), September 2011. - E quindi uscimmo a riveder le stelle: dove sono? (And we went out to see the stars again: where am I?), S. Fedele Gallery, Milan, May 2011, curated by Andrea Dall’Asta S.J., Kevin McManus and others. - Arte, musica e birra (Art, music and beer), Galeria Bianconi, Milan, May 2011. - Il segreto dello sguardo (The secret of the look), S. Fedele Gallery, Milan, May 2010, curated by Andrea Dall’Asta S.J. and others. Prizes - Network Prize Sculptures, within a group of six sculptures, curator Ilaria Bignotti, 2013 (München). - Rigamonti Prize, Sf. Fedele Visual Arts Centre, 2013 (Milan). 73

- Special Mention of the Jury, Canova Foundation Prize – Guerrieri RIzzardi 2011 (Negrar, VR). - Special Mention of the Jury, Nocivelli Prize, 2011 (Brescia). - Special Mention of the Jury, Sf. Fedele Visual Arts Prize 2011 (Milan) Public Projects - I want to Be Everywhere, with Everything and Everyone, Always, Forever - I want to Listen to Everything, Everyone, Everywhere, Always, Forever, Cà Foscari University, Venice, within the For the Earth Festival, December 2018. - ‘Omphalos – su di te poserò il mio sguardo, Aula Magna – Aula Agostino Gemelli – within the Cattolica del Sacro Cuore University, Milan, inaugurated on 9 May 2017. - Tutti soli – fra di noi, double spatial-specific installation composed of 33 ebony coins and 3 alms of valborberino and ebony, laid down on the exterior and interior length of the façade of the Baglio di Stefano Barn, Gibellina (TP), inaugurated on 10 October 2015 within the AMACI Contemporary Day. - Testimonio e ‘Omphalos, Segreen Business Park, building Y, Segrate, Milan, inaugurated on 15 May 2014. - Nascondimento, purchased by Kranj City Hall, Slovenia, November 2013. - Nascondimento, purchased by Codogno City Hall (LO), May 2013 [destroyed in mysterious circumstances]. - Arca, permanent spatial-specific installation, Orestiadi Foundation, Gibellina (TP), inaugurated on 13 May 2013. Interventions - Academy of Belles Arts from Palermo, People and objects, within a didactic project developed together with Alessandro Guerriero for Manifesta12, May 2018. - Academia Santa Giulia, Brescia, intervention on his own work, May 2013. - Department of History Studies, Centre of Religious Researches, University of Turin, Ecclesial communities 74

in continuous transformation: which are the liturgical spaces after the Vatican II Council? – intervention with Andrea Dall’Asta S.I. within the International Seminar of studies, Religious places in urban contexts. - Triennale, Milan, Work coat of the resistance, within Tam Tam, Unusual Congress, June 2014. - Italian Resistance, Dialogues and Reflections, Mimesis, Resistances Collection, 2014, chapter 1.2. - Curatela della Collana Resilienze – together with Ilaria Bignotti, Giacomo D. Ghidelli, Matteo Reale for Mimesis Publishing House. Press - Oltre, January 2015, The Essential Form – Francesco Arecco, by Manuela Bonadeo. - Espoarte, March2014, Is born in Milan The Italian Resistance Mouvement, interview by Valeria Barbera. Bibliography Catalogues with critics texts by Ilaria Bignotti, Paolo Bolpagni, Pietro Caccia Dominioni, Maria Chiara Cardini, Francesca Corrao, Andrea Dall’Asta S.I., Enzo Fiammetta, Matteo Galbiati, Flaminio Gualdoni, Kevin McManus, Giuseppina Panza di Biumo, Francesca Passerini, Carlo Pesce, Andrea Pinotti, Giorgia Salerno, Michele Tavola. Catalogue edited by Flaminio Gualdoni, Galeria Bianconi, Milan, 2010.

IAGA Contemporary Art This catalogue was published on the occasion of the exhibition: Waiting for you.

First edition, 2019 – 100 copies 30 copies are signed by the artist.

©IAGA Contemporary Art Str. Cloşca, Nr. 9/11 Cluj–Napoca, Romania Tel: + 40–364 735 428 www.iagacontemporaryart.com info@iagacontemporaryart.com

From an idea by Alberto Perobelli Project manager Alberto Perobelli Texts by Ilaria Bignotti Under the patronage of:

Quotes by Andrea Pinotti Kevin McManus

Translations Lidia Matei Member of:

Photo credits Ștefan Bădulescu Graphic design Anna Azzollini Cover illustration History and Geography of Amsterdam city

Special Thanks to Alberto Perobelli and Ilaria Bignotti

Francesco Arecco