#
8
0
liviu
8
0
bulea
8
0
Text: Georgeta-Olimpia Bera, #808080
4
Proiectul expozițional al lui Liviu Bulea preia titlul încifrat în limbajul digital al griului, care conține în proporții egale culorile roșu, verde și albastru. Aflat într-un echilibru structural care o plasează în zona așa-zis-ului „anonimat” din punctul de vedere al cromaticii, acest gri este variabil doar în funcție de tonalitățile sale de închis-deschis și de atributele specifice ale formei pe care le descrie. Rece și cald în egală măsură, griul preferat în opera lui Liviu Bulea este reprezentat în natura obiectelor, în elementele de spațializare a acestora și în atmosfera unitară pe care proiectul în sine o emană: o lume a ruinelor clădite prin forța industrializării, un imens sit în care materialele de construcție își croiesc, prin mecanisme similare proceselor naturale, propria logică de asamblare. Viața artistică a lui Liviu Bulea este marcată de reminiscențele zonelor industriale, de griul cimentului care se fabrica și care pătrundea în aerul respirabil și în peisajul familiar al orașului Turda. În cadrul operei, acest gri-ciment devine un fel de a doua natură în care omul trăiește clădindu-și lumea din prefabricate și rămășițele casante ale acestora. Omul își descrie astfel propria lume efemeră, reciclabilă și simplă, fără a mai ține cont de originea sa primordială și de proeminența organicului în ansamblul materiei terestre. Geometriile descriu spații abstracte și monocrome, într-o economie de elemente foarte bine dozată. Lucrările devin ample conglomerate care înmagazinează o natură moartă și cresc în „greutate” odată cu ponderea de gri care le compune. Griul se caracterizează în funcție de masa a cărei densitate variază în raportul de închis-deschis al cantităților și al distribuțiilor, dând astfel senzația că tot acest cumul rigid se va dezvolta dintr-un anumit punct într-un mod independent, păstrând algoritmul de multiplicare al propriei cantități, după regulile mecanice de alcătuire.
Text: Georgeta-Olimpia Bera, #808080
Liviu Bulea’s exhibition project takes over the title embedded in the digital language of gray, which contains in equal proportions the colours red, green and blue. In a structural balance that places it in the area of the so-called “anonymous” from the chromatic point of view, this gray is variable only according to its open-close tones and the specific attributes of the form that it describes. Cold and warm as well, the favourite gray in Liviu Bulea’s work is represented in the nature of the objects, in their spatialization elements and in the unitary atmosphere that the project itself emanates: a world of ruins built by the force of industrialization, a huge site in which the building materials develop, by means of mechanisms similar to the natural processes, their own logic of assembly. Liviu Bulea’s artistic life is marked by the reminiscences of the industrial areas, the cement gray that was produced and which penetrated into the breathable air and the familiar landscape of the city of Turda. In the work, this cement-gray becomes a kind of second nature in which man lives building his world from prefabricated materials and its breakable remnants. Man thus describes his own ephemeral, recyclable and simple world, without taking into account his primordial origin and the prominence of organics in the ensemble of terrestrial matter. Geometries describes abstract and monochrome spaces in a very well-metered-element economy. The works become ample conglomerates that store a dead nature and gain “weight” along with the weighting of the gray that composes them. The gray is characterized by the mass the density of which varies in the dark-light ratio of quantities and distributions, giving the feeling that all this rigid accumulation will develop from a certain point in an independent manner, keeping the multiplication algorithm of its own quantity, according to the mechanical rules of composition.
5
Text: Georgeta-Olimpia Bera, #808080
6
Jocul creativ este preschimbat într-un proces autonom de alternare a tonurilor, iar simetriile și asimetriile sunt o consecință a plasărilor și a mutațiilor pe care le suferă griurile, odată transferate din câmpul vizual real în cel creativabstract. Aceste alternanțe, care transformă materialul de construcții în ceea ce poate fi recunoscut, estetic vorbind, în opera de artă, constituie practic etape variate de reconversie a materiei și depășirea lipsei de semnificație a unui „obiect steril”. În termenii de descriere ai peisajului clasic, acest tip de obiect, care prinde contur în cadrul operei, nu este nimic altceva decât materia neutră, lipsită de viață. #808080 se concretizează astfel ca formulă de redare a spațiului vizual și a întinderii sale, oferind coordonatele noului concept despre modul de a trăi și a locui în lume, despre nevoia permanentă de adaptare a materialelor la nevoile zilnice și la exigențele care țin de confortul vieții de zi cu zi și nu în ultimul rând despre topografiile locurilor cunoscute și imaginate de către artist, în baza memoriilor acumulate. Expoziția #808080 se prezintă sub forma unor conglomerate concepute în forme bidimensionale variabile ca dimensiune, unele seriale, altele singulare în ansambul proiectui. Fiecare piesă este parte a unei viziuni despre ansamblarea și compunerea elementelor identificabile în procesele industriale. Unele dintre ele sunt inspirate de picturalitățile pe care de obicei le trecem cu vederea și care sunt transpuse în mod accidental în realitatea de zi cu zi, prin alăturarea și suprapunerea diferitelor structuri materiale. Altele sunt exerciții de plasare a unor alcătuiri minimaliste de obiecte și texturi, sau a unor incizii și demarcări grafice transpuse pe suprafețele obiectelor de factură monolitică. Inspirat de uniformitatea griului, #808080 este un proiect dedicat variabilelor non-cromatice din mediile ambientale, dar și inseției artificialului, văzut atât ca resursă cât și ca element rezidual în raport cu susținerea mecanismelor vitale.
Text: Georgeta-Olimpia Bera, #808080
Creative play is changed into an autonomous tonal alternating process, and symmetries and asymmetries are a consequence of placements and mutations that gray suffer, once transferred from the real field of view to the creative-abstract field. These alternations, which transform the building material into what can be recognized, aesthetically speaking, in the artwork are practically varied stages of reconversion of the matter and overcoming the meaninglessness of a “sterile object�. In the terms of description of the classic landscape, this type of object, which takes shape within the work, is nothing but neutral, lifeless matter. #808080 is materialized in a formula of rendering the visual space and its breadth, giving the coordinates of the new concept of how to live and live in the world, of the constant need to adapt the materials to the daily needs and to the requirements of the comfort of daily life, and last but not least, of the topographies of places known and imagined by the artist, based on accumulated memories. Exhibition #808080 appears in the form of conglomerates designed in two-dimensional shapes that are variable in size, some in series, others singular in the project. Each piece is part of a vision of the assembly and composition of identifiable elements in industrial processes. Some of them are inspired by the pictorial we usually overlook and that are accidentally transposed into daily reality by joining and overlapping the various material structures. Others are exercises of placement of minimalist compositions of objects and textures, or of incisions and graphic demarcations transposed on the surfaces of monolithic objects. Inspired by gray uniformity, #808080 is a project devoted to nonchromatic variables from ambient environments, but also to the insertion of the artificial, seen both as a resource and as a residual element in support of vital mechanisms.
7
8
#808080 #1 2017 Cement and pencil on polystyrene 150 x 150 cm
9
10
#808080 #2 2017 Cement and pencil on polystyrene 150 x 150 cm
11
12
#808080 #3 2017 Cement and pencil on polystyrene 150 x 150 cm
13
14
#C0C0C0 & #808080 2017 Cement, acrylic and pencil on canvas 33 x 33 cm (each one)
Installation, 4 pieces
15
Text: Liviu Bulea, #808080
#808080 este un proiect care are strânsă legătură cu Turda, orașul în care m-am născut, locurile în care obișnuiam să mă joc și „peisajele” industriale care mi-au rămas întipărite în minte ca fiind acasă. Turda era un important oraș industrial, care oferea multe locuri de muncă, momentan însă, majoritatea fabricilor fie au dispărut, fie sunt pe cale să fie închise, orașul fiind o ruină. Acest lucru s-a întâmplat în majoritatea orașelor din România, rămânând doar ruinele și amintirile unei perioade prospere din punctul de vedere al producției industriale. Amintirea mea cea mai pregnantă e legată de fabrica de ciment, care acoperea întreg orașul cu un strat subțire de praf, gradul de poluare a orașului fiind extrem de ridicat. Betonul a devenit ulterior, pentru mine, o metaforă a societății în care trăim, înconjurându-ne de acest material, el oferindu-ne protecție față de natură, astfel natura devenind ceva ce vizităm și nu în care trăim, devenind, de fapt, o curiozitate. Culoarea predominantă în lucrările din acest proiect este gri. Griul este propriul lui complementar, fiind o culoare care are strânsă legătură la nivel conceptual cu amintirile mele legate de zona în care am copilărit; blocurile, fabricile și praful îmbrăcau orașul în diferite tonuri de gri. Griul e folosit de ecologiști ca să-l asocieze unui mediu poluat, este opusul termenului „verde” folosit pentru a descrie natura. Această culoare are în general semnificație negativă; în sociologie, ea simbolizează sunetul care poluează, în parapsihologie s-a constatat că cei ce suferă de o boală mintală sau de depresii au aură de culoare gri, iar, în psihologie, griul este de obicei sinonim cu ternul, mohorâtul, reprezentând pesimismul. Până acum, amintirile îmi erau codificate, iar, prin aceste lucrări, am ales să le descifrez în fața publicului, astfel că am ales să folosesc drept titlu un cod, codul #808080 fiind cel rezervat griului în culorile web. Gri erau locurile unde mă jucam: beciurile blocurilor comuniste, spatele blocului sau fabricile părăsite. Gri erau orașele României, însă acest gri îmi provoacă o stare de melancolie, aducându-mi aminte de jocurile copilăriei printre bucățile de beton și bitum topit.
Text: Liviu Bulea, #808080
#808080 is a project that has a strong connection with Turda, the city I was born in, the places where I used to play, and the industrial “landscapes” that were kept in my mind as being home. Turda was an important industrial city, which offered many jobs, but at the moment most of the factories either disappeared or are about to be closed, the city being a ruin. This happened in most Romanian cities, leaving only the ruins and memories of a prosperous period from the point of view of industrial production. My most remarkable memory is about the cement plant, which covered the whole city with a thin layer of dust, the pollution of the city being extremely high. Concrete has subsequently become, for me, a metaphor of the society we live in, surrounding ourselves with this material, giving us protection from nature, thus nature becoming something we visit and not something we live in, becoming, in fact, a curiosity. The predominant colour in the works in this project is gray. Gray is its own complementary, being a colour that has a close connection at the conceptual level with my memories of the area where I grew up; blocks of flats, factories and dust clothed the city in different gray tones. Gray is used by ecologists to associate it with a polluted environment; it is the opposite of the term “green” used to describe nature. This colour is generally negative, in sociology it symbolizes the sound that pollutes, in parapsychology it was found that those who suffer from mental illness or depression have a gray aura, and in psychology, gray is usually synonymous with tern, grim, representing pessimism. Until now, my memories have been encoded, and through these works I chose to decipher them in front of the public, so I chose to use a code as the title, #808080 being the one reserved for the gray in web colours. Gray were the places where I was playing: the basements of the communist blocks, the back of the block or the abandoned factories. Gray were the cities of Romania, but this gray causes me a melancholy state, reminding me of childhood games between pieces of concrete and molten bitumen.
17
18
Ruin #1 2017 Cement, acrylic and metal on polystyrene 100 x 150 cm
19
20
Ruin #2 2017 Cement, pencil, acrylic and spray on plasterboard 70 x 100 cm
21
22
Ruin #4 2017 Cement, acylic, spray, pencil and metal on polystyrene 100 x 100 x 10 cm
23
24
Ruin #5 2017 Cement, acylic, pen and silicone on polystyrene 100 x 100 x 10 cm
25
26
Playground #1 2017 Cement, acylic, spray and polyurethane foam on polystyrene 100 x 100 x 10 cm
27
28
Playground #2 2017 Cement, acylic, spray and polyurethane foam on canvas 140 x 100 cm
29
30
Memory sketch #1 2017 Cement, metal, pencil and paper on plywood 17 x 12 cm (each)
Installation, 4 pieces
31
32
Lost memory #2 2017 Cement, acylic, pencil and paper on plywood 47 x 30 cm (each)
Installation, 3 pieces
33
34
Collected lost memory #1 2017 Metal and spray on plywood 17 x 12 cm (each one)
Installation, 2 pieces
35
36
Ruin #3 2017 Cement, acrylic and spray on polystyrene 50 x 100 x 10 cm
Text: Razvan Ion, Reproiectarea memoriei
Îmi amintesc de o frază auzită la un moment dat: „Îmi place să lucrez foarte mult”. Liviu Bulea lucrează foarte mult, lucrează visceral, natural, așa cum respiră. Liviu Bulea poate fi considerat “a social practise installation artist”. Recuperează fragmente materiale aparent inutile, dar care provin din contexte precise. Peretele spitalului unde a fost tratat în adolescență (“About white”), bordura orașului unde a copilărit, bucăți de beton dintr-un mall care s-a construit peste o comunitate. Mecanismul lui de punere în scenă e foarte adânc și necesită cercetare ulterioară. Praful de beton care acoperă orașul său natal e transformat într-o pictură sau o sculptură care amintește de trauma unei comunități afectate profund de schimbările postrevoluționare din România. În Turda, când ploua, legumele se transformau în beton datorită prafului de ciment expulzat în atmosferă de fabrica din apropiere. Bulea redă procesul traumatic într-o instalație care emoționează și creează o atenție neobișnuită asupra unor procese sociale pierdute într-o memorie selectivă. Reconfigurarea înțelesului este evident radicală în #808080, seria care vorbește despre orașul natal al artistului unde viața comunității este una de subzistență, de supraviețuire în condițiile unui capitalism distrugător (salariile derizorii, spitale insuficient dotate, fabrica de ciment ce face să plouă cu praf care se solidifică la prima ploaie etc.). Estetica specială a lucrărilor pune antagonic problema modului de relaționare cu realitatea și ridică semne de întrebare semnificative.
Text: Razvan Ion, Redesigning memory
I remember a phrase heard at one time: “I like to work very much.” Liviu Bulea works very hard, works viscerally, naturally, as he breathes. Liviu Bulea can be considered “a social practise installation artist”. He recovers seemingly useless material fragments that come from precise contexts. The hospital’s wall where he was treated when he was an adolescent (“About white”), the city’s sidewalk where he had grown up, and pieces of concrete from a mall that was built over a community. His staging mechanism is very deep and requires further research. The concrete dust covering his hometown is transformed into a painting or sculpture that recalls the trauma of a community deeply affected by postrevolutionary changes in Romania. In Turda, when it rained, the vegetables turned into concrete because of the cement dust expelled in the atmosphere by the nearby factory. Bulea depicts the traumatic process into an emotionmaking installation that creates unusual attention to some social processes lost in a selective memory. Reconfiguration of meaning is obviously radical in #808080, the series that speaks of the artist’s hometown where community life is a subsistence one, of survival under the conditions of a destructive capitalism (ridiculous salaries, insufficiently equipped hospitals, the cement plant that causes to rain with dust that solidifies in the first rain, etc.) The special aesthetics of the works antagonistically puts the question of how to relate to reality and raises significant questions.
39
Text: Razvan Ion, Reproiectarea memoriei
40
Bulea creează semne de întrebare care îndeamnă la cercetare și acțiune. Deși expune și călătorește mult în afara țării sale, el rămâne fidel comunității de unde provine și provoacă spectatorul (în sensul lui Giovanni Sartori) la a imagina viața pe care o au locuitorii urbani din zonele pe care le cercetează el. Exploatează culori, griuri, texturi crude, unde juxtapunerea simplă a materialelor sugerează interesele profunde în punerea la un loc a oamenilor și a problemelor pe care le sesizează în realitatea cotidiană. În lucrările sale nu uită de o altă comunitate căreia îi aparține, cea queer. Nu numai că nu uită, dar lucrează des și intens pe temă, agită și desparte idei, le desenează, le proiectează, le aruncă spre dezbatere, într-o societate încă uluită de curajul său asumat frontal. Mă tulbură cumva (în sens pozitiv) că Bulea poate utiliza materiale care în primă utilizare par banale și ne întoarce cumva la formalismul anilor ’60, dar care, gradual, ne reamintește de opresiva realitate. O mișcare interesantă care amintește de “The Politics of Aesthetics” a lui Jacques Rancière.
Text: Razvan Ion, Redesigning memory
Bulea creates question marks that urge to research and action. Although he exhibits and travels far beyond his country, he remains faithful to the community where he comes from, and causes the spectator (in the sense of Giovanni Sartori) to imagine the life of urban residents in the areas he is researching. He exploits colours, grays, rough textures where simple juxtaposition of materials suggests profound interests in putting people together and the problems they face in everyday reality. In his works he does not forget another community to which he belongs, the queer one. Not only does he forget, but often works intensely on the topic, shakes and breaks ideas, draws them, projects them, throws them into debate, into a society still amazed by his frontally assumed courage. It somehow disturbs me (in a positive sense) that Bulea can use materials that at first use appear to be trivial, and somehow takes us back to the formalism of the 1960s, but which, gradually, reminds us of the oppressive reality. An interesting move that reminds of Jacques Rancière’s “The Politics of Aesthetics.”
41
42
Memory map #1 2017 Pencil, acrylic and digital print on polystyrene 40,5 x 30,5 cm
43
44
Memory map #2 2017 Pencil, acrylic and digital print on polystyrene 40,5 x 30,5 cm
45
46
Memory map #3 2017 Pencil, acrylic and digital print on polystyrene 40,5 x 30,5 cm
47
48
Memory map #4 2017 Pencil, acrylic and digital print on polystyrene 40,5 x 30,5 cm
49
50
Memory sketch #2 2017 Cement and metal wires on plywood 20 x 16 cm (each one)
Installation
51
52
City Map #1 2017 Digital print and pencil on cardboard 50 x 50 cm
53
54
City Map #2 2017 Digital print and pencil on cardboard 50 x 50 cm
55
56
City Map #3 2017 Digital print and pencil on cardboard 50 x 50 cm
57
58
City Map #4 2017 Digital print and pencil on cardboard 50 x 50 cm
59
60
City Map #5 2017 Digital print and pencil on cardboard 50 x 50 cm
61
62
City Map #6 2017 Digital print and pencil on cardboard 50 x 50 cm
63
64
Different shades of #808080 2017 Cement, acrylic and pencil on plywood 21 x 17 cm (each)
Installation, 20 pieces
#808080 2017 Photography, collage and drawing 28.5 x 22 cm
45 pages - study for the exhibition #808080
pag. 67: Cover pag. 68-69: Interior details
67
68
69
70
Materiality 2017 Cement, bitumen, silicone, polyurethane foam and acrylic 29.5 x 22 cm
33 pages - study of materials used for the exhibition #808080
pag. 71: Cover pag. 72-73: Interior details
71
72
73
74
Turda 2017 Photography, collage and drawing 29.5 x 23 cm
26 pages - study about industry and housing in “Turda�
pag. 75: Cover pag. 76-77: Interior details
75
76
77
78
Maps 2017 Collage and drawing 29.5 x 21 cm
56 pages - study of the aesthetique in the exhibition #808080
pag. 79: Cover pag. 80-81: Interior details
79
80
81
82
83
other
pr o j e ct s
84
Unnatural circumstances #4 2016 Cement, spray, metal and pencil on canvas 140 x 160 cm
85
86
Unnatural circumstances #3 2016 Cement and pencil on canvas 150 x 120 cm
87
88
Simulacrum 2016 Cement, spray and pencil on polystyrene 150 x 100 cm (each)
Diptych
89
90
Unnatural circumstances #1 2016 Cement, spray and pencil on canvas 150 x 70 cm
91
92
Apartament 29 2016 Cement, acylic and pencil on canvas 100 x 100 cm
93
94
Unnatural circumstances #2 2016 Cement, spray, pencil and metal on canvas 170 x 100 cm
95
96
Born in 1989, Turda, Cluj (RO), lives and works in Cluj-Napoca (RO)
Education and training 2011-2013 University of Arts and Design, graphic arts, master degree, Cluj Napoca, Romania 2012 Erasmus internship at Freies Museum, Berlin 2008-2011 University of Arts and Design, graphic arts, bachelor degree, Cluj Napoca, Romania 2009-2010 Erasmus scholarship, ASP Katowice, Poland 2004-2008 Romulus Ladea Highschool of plastic arts, Cluj Napoca, Romania
Personal Exhibitions 2017 #808080, IAGA Contemporary Art Gallery, curator Olimpia Bera, Cluj-Napoca, Romania 2017 BBTGOGIAWIA, Shelter Club, Amsterdam, Nederlands 2016 Simulacrum, Parallel Vienna, Vienna, Austria 2015 Crypto 2, Make a Point Gallery, curator: Cătălin Vălean, Bucharest, Romania 2014 Crypto 1, Reactor de Artă și Experiment, curator Cătălin Vălean, Cluj Napoca, Romania 2013 Sold Out, Visual Kontakt Gallery, curator Olimpia Bera, Oradea, Romania 2013 Cancerilizare, Casa Matei Gallery, Cluj Napoca, Romania 97
Group Exhibitions 2017 2017 2017 2017 2016 2016 2015 2015 2015 2010 2010
Dead Gardens, Visual Kontakt Gallery, curator Olimpia Bera, Cluj Napoca, Romania Wor Of Worlds, National Art Museum, curator Eugen Rădescu, Constanța, Romania Habitus, IAGA Contemporary Art Gallery, project initiated by Sabina Elena Dragomir, Cluj Napoca, Romania Wor of Worlds, Mora Gallery, curator Eugen Rădescu, Bucharest, Romania Mazipos, Visual Kontakt Laboratory, curator Carlos Carmomedina, Oradea, Romania Unnatural Circumstances, Visual Kontakt, Cluj Napoca, Romania Local Municipalities, Visual Kontakt Laboratory, Curator Olimpia Bera & Carlos Carmomedina, Oradea, Romania Muian, Visual Kontakt Gallery, curator Alina Staicu, Oradea, Romania Genesis, Jurmala City Museum, curator Edmunds Lucis, Jurmala, Latvia Poster/Plakat, ASP Katovice, Katowice, Poland 4th edition of the international student Biennale, Novi Sad, Serbia
Residencies 2016 2013
Residency at Kultur Kontakt Austria, offered by Chancellery of Austria Residency at Visual Kontakt Gallery, Oradea, Romania
Private collection Romania: Bucharest, Cluj USA: New Jersey, Las Vegas Italy: Verona Germany: Berlin
Texte critice
Georgeta Olimpia Bera
98
Artist și curator. Trăiește și lucrează în Cluj-Napoca, România. A expus în cadrul: ”Con-front East” (2017), RIVAA Gallery (New York, SUA); ”The school of Cluj, Painting & Graphic arts” (2017), Galeria Neon (Wrocław, Polonia); ”The school of Cluj”, Painting/Sculpture, Pecsi Galeria (Pecs, Ungaria); ”T.A.N.G.O. – turning art now glinding over” (2016), Galeria za Szkłem, Academy of Art, Wrocław, Polonia; ”Cutting Edge” (2013,2016) (Muzeul de Artă Cluj-Napoca, România); ”Transit” (2012), Visual Kontakt Gallery (Ulm, Germania); Biennal of Painting MorlottiImbersago, ediția a 13-a (Imbersago, Italia); „Eroi e Rovine” (2011), Galeria Locali Ex-Upim ( Macerata, Italia). A participat la rezidențe și proiecte educaționalartistice: Centrul de Artă Contemporană din Essaouira (2017), Ifitry, Maroc; ”Green & Brown”, land art, Program Intensiv „Erasmus”, inițiat de Accademia di Belli Arti di Macerata,( Ile d’Ouessant, Franța,2014) și Palazzo Simonelli (Marche, Italia, 2013); Visual Kontakt Gallery, Akademie für darstellende Kunst (Ulm, Germania, 2012). Din 2013 și până în prezent desfășoară activități curatoriale independente în cadrul galeriilor Visual Kontakt și IAGA Contemporary Art. A publicat ilustrații de carte, articole în revistele de artă ”Samizdat”, ”Irregular Journal” și texte curatoriale în cataloagele unor expoziții (Ex: ”Celebrating life”, Hermann Nitsch, galeria IAGA, 2017). Este lector universitar doctor la Departamentul Pictură al UAD Cluj-Napoca.
Răzvan Ion Artist, curator și teoretician. A expus în cadrul Bucharest Biennale, Poznan Biennial, SKC Gallery - Belgrade, National Museum of Art - Cluj, ICA - Bucharest, NY Experimental Festival, InterFACES - Bangkok, Centro Cultural del Matadero - Huesca, International Photo Ljubljana, CCA Ekaterinburg, National Museum of Art - Timișoara, ICA Budapest, New Langton - San Francisco etc. A fost profesor asociat la University of California, Berkeley; Lisbon University; Central University of New York; University of London; Sofia University; University of Kiev etc. A ținut conferințe și prelegeri în cadrul a diferite instituții de artă precum Witte de With, Rotterdam; Kunsthalle Vienna; Art in General, New York; Calouste Gulbenkian, Lisbon; Casa Encedida, Madrid etc. A publicat în diverse cărți și reviste. Prima carte de artist i-a fost publicată în anul 2004. A editat mai multe reviste și cărți, cea mai recentă fiind “Architectural Economy of a Biennial”. Este profesor la Universitatea din București unde predă studii curatoriale și gândire critică. Recent, a fost numit curator al Bucharest Biennale 8, alături de Beral Madra.
Critical Texts
Georgeta Olimpia Bera Artist and curator. Lives and works in Cluj Napoca, Romania. She displayed at: „Con-front East” (2017), RIVAA Gallery (New York, SUA); ”The school of Cluj, Painting & Graphic arts” (2017), Galeria Neon (Wrocław, Poland); ”The school of Cluj”, Painting/Sculpture, Pecsi Galeria (Pecs, Hungary); ”T.A.N.G.O. – turning art now glinding over” (2016), Galeria za Szkłem, Academy of Art, Wrocław, Poland; ”Cutting Edge” (2013,2016) (Art Museum Cluj-Napoca, Romania); ”Transit” (2012), Visual Kontakt Gallery (Ulm, Germany); Biennal of Painting Morlotti-Imbersago, 13th edition (Imbersago, Italy); „Eroi e Rovine” (2011), Galeria Locali Ex-Upim ( Macerata, Italy). She participated to residencies and educational-artistic projects: Contemporary Art Centre from Essaouira (2017), Ifitry, Maroc; ”Green & Brown”, land art, Intensive program „Erasmus”, initiated by Accademia di Belli Arti di Macerata,( Ile d’Ouessant, France,2014) and Palazzo Simonelli (Marche, Italy, 2013); Visual Kontakt Gallery, Akademie für darstellende Kunst (Ulm, Germany, 2012). From 2016 to present she is developing independent curatorial activities for Visual Kontact and IAGA Contemporary Art Gallery. She has published book ilustrations, articles in art magazines like ”Samizdat”, ”Irregular Journal” and curatorial texts in some exhibitions’s catalogues (Ex: ”Celebrating life”, Hermann Nitsch, IAGA Gallery, 2017). She is lecturer doctor at Painting Department at UAD Cluj-Napoca.
Răzvan Ion Artist, curator and theorist. He displayed at the Bucharest Biennale, Poznan Biennial, SKC Gallery - Belgrade, National Museum of Art - Cluj, ICA - Bucharest, NY Experimental Festival, InterFACES - Bangkok, Centro Cultural del Matadero - Huesca, International Photo Ljubljana, CCA Ekaterinburg, National Museum of Art - Timisoara, ICA Budapest, New Langton - San Francisco etc. He was associate professor at the University of California, Berkeley; Lisbon University; Central University of New York; University of London; Sofia University; University of Kiev etc. He held conferences and lectures at various art institutions such as Witte de With, Rotterdam; Kunsthalle Vienna; Art in General, New York; Calouste Gulbenkian, Lisbon; Casa Encedida, Madrid etc. He has published in various books and magazines. The first artist’s book was published in 2004. He edited several magazines and books, the most recent being “Architectural Economy of a Biennial”. He is a professor at the University of Bucharest where he teaches curatorial studies and critical thinking. Recently, he was appointed curator of Bucharest Biennale 8, alongside Beral Madra.
99
IAGA Gallery thanks to Georgeta Olimpia Bera, Sabina Elena Dragomir, Răzvan Ion for their precious collaboration with the Gallery
This catalogue was published on the occasion of the exhibition #808080 First edition, 2017 - 100 copies 30 copies are signed by the artist.
© IAGA Contemporary Art Str. Cloșca, Nr. 9/11 Cluj-Napoca, Romania tel:+40-364 735 428 www.iaga.eu info@iaga.eu
from an idea by Alberto Perobelli
texts Georgeta Olimpia Bera Răzvan Ion Liviu Bulea
translations L i d i a Ma t ei
photo credits Ştefan Bădulescu Liviu Bulea
graphic design and typesetting Sabina Elena Dragomir member of
cover illustration #808080, Liviu Bulea, 2017
under the patronage of
Special Thanks to Anica Bulea
(The Mother)
Liviu Bulea