LUMINA CUVINTELOR Profesor coordonator : Iulia Vișoiu Colectivul redactiei: Andronache Loredana Margean Nicoleta Irina Șerban Sanda Elena Violeta Ivan Dana Irimia
Grafică : Guțiu Mihai Așteptăm materiale pentru numerele viitoare pe adresa de mail :
visoiu.iulia@ichb.ro
Interviu cu doamna Adriana Trandafir,
Actrită la Teatrul de Revistă Constantin Tanase
Care considerati ca este frumusetea teatrului? Pentru mine teatrul este frumos pentru ca nicio zi nu seamana cu cealalta , pentru ca totul este intr-o continua schimbare, pentru ca actorul trebuie sa daruiasca mereu si pentru ca trebuie sa lupti mereu ca sa-l faci pe spectator sa te cunoasca si sa te respecte iubindu-te! Fiecare spectacol este irepetabil si nou si viu, un semn de iubire si de acceptare. Nu este deloc simplu sa te priveasca sute de perechi de ochi in fiecare seara. Teatrul este frumos pentru ca noi existam ca o familie cu reguli scrise, si mai ales nescrise, pentru ca intre noi toti, cei ce functionam pe scena sau in spatele ei, suntem uniti de un magnetism special ce ne leaga si ne face sa fim o singura inima. Faptul ca teatrul este cea mai efemera dintre arte ma face sa fiu sigura ca este si cea mai fascinanta! Teatrul pentru mine este frumos pentru ca este refugiul si credinta mea!
Ce v-a facut sa alegeti aceasta profesie? Nici nu stiu ce sa cred. Dar poate ca nu eu am ales, poate ca am fost aleasa. Adevarul este ca de copil am vrut sa ma fac actrita si nimic altceva. Si asta am si facut. Cand faci un lucru pe care il consideri necesar si altora, acel lucru capata o valoare deosebita. Poate ca atunci cand Dumnezeu a impartit talentul pe pamant la mine a zabovit un pic mai mult. Am fost din acest punct de vedere foarte norocoasa !
Cum ati atrage copiii catre teatru? Aratandu-le deschis adevarul despre aceasta scoala miraculoasa a rasului si a lacrimilor. Vorbindu-le despre aceasta iluzie nesfarsita, dar mai ales luandu-i parteneri directi in joaca asta serioasa, pe care oamenii au asteptat-o si o vor astepta, mergand la teatru si traind din plin, cat va fi lumea!
Teatrul este o arta vie, in transformare continua care ar trebui sa se modernizeze odata cu societatea actuala. Ce credeti despre aceasta consideratie? Normal ca evolutia teatrului este influentata de evolutia sociala, morala si tehnica a societatii, de schimbarea si de dezvoltarea gustului estetic, de curente , scoli si mai ales de mari personalitati. Teatrul este absolut indispensabil si, pentru societate, inseamna enorm. Dintre toate artele omenesti, arta actorului are puterea cea mai mare si cea mai adanca de sugestie, este una dintre cele mai expresive instrumente si cele mai utile in construirea unei tari, este barometrul care inregistreaza marirea sau decaderea acesteia. Teatrul poate sa trezeasca sau sa adoarma o intreaga natiune. Pentru ca e cea mai vie dintre arte, teatrul constituie o adevarata tribuna de unde se pot apara adevaratele valori si chiar morala veche, dar si locul unde oamenii trebuie sa invete sa fie liberi, puternici, generosi, iubitori, constienti de toate drepturile lor, neinduplecati si marinimosi. Eu cred in forta teatrului si in posibilitatea lui de a schimba vieti, destine si mentalitati. Actorul reprezinta prin tot ceea ce face oglinda vie a vremurilor pe care le traieste!
3
Draga mea... Mai frumoasa ca stelele esti, Indragostit de caracterul tau sunt Numai pe tine te-am placut De frumusetea ta eu sunt nebun! De cand ne cunoastem noi, De cand micuti eram amandoi, De chipul tau am fost marcat, De tine eu sunt fascinat! Imbalsamat de parfumul dragostei As muri daca tu nu ai mai fi. Tu esti fata pe care am visat-o Chiar n-as putea sa-ti spun ,,Adio"!
Matei Turcila, 8 C Profesor indrumator Andronache Loredana
Te iubesc, mama! De 8 Martie m-am gandit sa-i fac mamei un cadou, dar nu aveam suficient timp. Eram trista si suparata din aceasta cauza, iar mama a inteles imediat motivul. Nu stiam ce sa fac, ma tot gandeam. Ea venea spre mine. M-am panicat. Asa ca am hotarat sa-i spun cel mai simplu “TE IUBESC!�. Atunci mama m-a luat in brate si a inceput sa planga de bucurie. Cat de mult pot insemna doua cuvinte atat de simple, dar cu o putere atat de mare. Acesta este un miracol adevarat.
Ursanu Mara, 5 A Profesor indrumator - Visoiu Iulia
4
Miracolul cuv창ntului Demult, exista un taram de vis , unde domnea o liniste deplina, locuit doar de zane care comunicau cu ajutorul gandurilor. Intr-una din zile, Zana Soarelui, cea mai stralucitoare dintre ele a fost dornica sa afle ce exista dincolo de acele tinuturi si s-a hotarat sa paraseasca acel loc , pentru scurta vreme, pentru a patrunde pe alte taramuri. Vestea ca o zana doreste sa plece intr-o calatorie atat de lunga a fost intampinata cu uimire de celelalte zane, dar si cu neliniste. Zana Lunii , cea mai blanda dintre ele, a dorit s-o insoteasca si astfel au plecat in cea mai lunga calatorie de pana atunci. Dupa multa vreme de mers, au auzit un sunet necunoscut lor, dar plin de armonie. Era glasul unui copil intonand o melodie cu multa gingasie. Acest lucru le-a placut atat de mult , incat zanele au dorit sa poata realiza si ele acelasi lucru si s-au apropiat tot mai mult de lumea din care facea parte baietelul, de lumea oamenilor. Odata ajunse in aceasta lume, zanele si-au pierdut posibilitatea de a comunica prin ganduri. Lumea din care facea parte baietelul comunica doar prin sunete straine lor. Acestea erau cuvintele, cu ajutorul carora oamenii isi impartaseau gandurile, sentimentele. Era miracolul din lumea oamenilor. Cu ajutorul cuvintelor, ei reuseau sa se cunoasca . Aceste sunete ii apropiau si le faceau viata mai frumoasa. Zanele au dorit si ele sa-si insuseasca acest miracol , dar nu au reusit si s-au intors usor in lumea din care au venit. Au ramas linistite pe taramul lor, veghind, in tacere, lumea minunata a oamenilor.
Alex Moise, 5 A Profesor indrumator - Visoiu Iulia
5
De ce cad frunzele Legenda Era o dimineata luminoasa de octombrie. Toamna statea la fereastra palatului ei si admira multumita peisajul din bogatul sau regat. O liniste apasatoare domnea in singuratea din jurul palatului. Deodata, regina Toamna isi aminti ceva si le cheama, in graba, pe slujitoarele ei: Septembrie, Octombrie si Noiembrie. -Dragele mele, in curand va avea loc petrecerea nostra, pentru a cinsti roadele adunate de catre oameni. As vrea sa ne uitam impreuna pe lista invitatilor. Slujitoarele ii adusera listele, iar regina incepu sa le frunzareasca, citind repede numele invitatilor ei: Frunzulita aramie, Frunzisoara argintie si Frunza aurie, impreuna cu toate neamurile lor. Se declara multumita si astepta, nerabdatoare petrecerea. Iata ca a sosit si ziua mult asteptata. La intrarea in palat era agitatie mare. Un frunzis multicolor, aramiu si argintiu acoperea totul, cat zareai cu ochii. Vantul sulfa usor si ridica frunzulitele sosite la petrecere. O frunza mare, aramie, conducea dansul lin al suratelor ei care intrau in marea sala de bal. Toamna isi primi invitatele cu mare fast si le spuse tuturor: -Dragele mele, v-am chemat aici pentru a sarbatori impreuna, asa cum facem in fiecare an. Petrecere frumoasa! De atunci se spune ca frunzele cad si se grabesc sa ajunga la marea petrece data de Toamna in cinstea bogatiei pe care acest anotimp o aduce in casele oamenilor de rand.
Tudor Coman, 5 C Profesor indrumator - Margean Nicoleta
6
De ce aleg cartile? Cartile ar trebui să ne fie cele mai bune prietene. Și de ce cărțile? Pentru că ele ne ajută, ne dau informații, ne îmbogățesc imaginația și vocabularul. ”Cărțile sunt asemenea unor fluturi, când deschizi o carte, ea zboară. Și tu odată cu ea, ca și cand ai călători pe gâtul cu pene fine al unui fluture uriaș. Dar cartea nu are o singură pereche de aripi, ci sute, ca un semn că ea te poate duce nu doar din floare în floare, ci în sute de lumi locuite. Cărțile sunt fluturi cu care zburăm prin propria noastră minte.” Cei care citesc sunt mai puternici și mai bogați decât cei care nu citesc. Dar bogăția și forța lor nu vin din bani și din mușchi, ci vin din minte. De aceea, trebuie să mulțumim mereu creatorilor (autorilor, scriitorilor, poeților, prozatorilor, dramaturgilor) pentru că reușesc să creeze din cuvinte o altă lume și unii reușesc să creeze adevărate capodopere cu care ne încântă. Cuvântul este un miracol: este nemuritor, creatorul e trecător, dar cuvântul rămâne pe vecie. Fără cuvânt nu am putea face nimic, lumea ar fi neagră, goală. Lumea ar fi nimic.
Mihai Stefan, 5 A
Profesor indrumator - Visoiu Iulia
7
Concursul frunzelor Este o zi splendida de toamna.Vantul adie usor, leganand copacii care danseaza un vals specific anotimpului. Frunzele se invartes, formand un covor colorat si moale. Pasarile se indreapta spre tarile calde. Copacii, deja s-au imbracat intr-o mantie multi-colora . Frunzele care au ramas in casa lor, se pregatesc pentru,,Concursul frunzelor'' care se va desfasura in curand. Acesta consta in faptul ca frunzele vor trebui sa zboare o distanta foarte lunga , inainte sa cada.In acest joc sunt 10 frunze verzi, 20 galbene si 24 ruginii.Cine va castiga , va primi o casa mai frumoasa, anul viitor.Asa ca au inceput sa experimenteze,,saritura in lungime''.Totusi, este o problema.O concurenta este prea timida si nu doreste sa participe, iar celelalte, nici macar prietenele ei, nu o incurajeaza. Isi bat joc de ea in fiecare zi si in fiecare noapte. -Niciodata nu vei castiga concursul! Esti asa fragila, incat nici un metru nu vei putea zbura! Esti o lasa! Si asa era chinuita in fiecare zi pana cand a venit momentul concursului. -Pe locuri, fiti gata, start! spuse copacul antrenor. Cine credeti ca a castigat? Normal, frunzulita timida. De aceea nu trebuie sa ne dam mari inainte de a ne cunoaste propriile forte.
Dumitriu Antonia, 5C
8
Profesor coordonator - Margean Nicoleta
Dragii nostri cititori ,va invitam sa va lasati imaginatia sa zburde si sa ganditi un final pe placul vostru povestii propuse. Scrieti-ne pe adresa visoiu.iulia@ichb.ro Eu cred ca fiecare animal are povestea lui ,asa cum au si oamenii. Si pentru ca vreau sa va vorbesc despre zebre ,voi incepe cu o poveste care s-ar putea numi Zebra alba sau Poveste pentru copii si parinti . "A fost odata o turma de zebre obisnuite ,ca toate zebrele. Zebrele sunt calutii aceia in pijamale ,simpatici si pasnici. Zebrele cele pasnice au un singur moment in viata lor cand devin incredibil de agresive,anume acel moment in care se naste o zebra alba .Uneori naturii ii place sa glumeasca si apar pe lume pui complet albi, fara pijamalele obisnuite . Intr-o buna zi ,o zebra a dat viata unui pui complet alb .Si asa cum auzise din povestirile spuse de alte zebre, stia ce il astepta pe puiul ei mic si pentru ca era primul ei pui, pe care si-l dorise foarte mult si nu putea accepta ca va fi strivit sub copitele turmei. Zebra -mama, fara sa se gandeasca prea mult,a pictat pe blana puiului ei mic si complet alb,cu un bat manjit de noroi ,dungile care faceau diferenta dintre viata si moarte . Timpul a trecut ,iar mama-zebra avea grija sa refaca machiajul puiului ei ori de cate ori era nevoie .Puiul ei devenise aproape o zebra adulta,care-si petrecea din ce in ce mai mult timp fara ea, cum era firesc .Asa ca intr-o zi a luat decizia dificila sa-i spuna adevarul ,pentru a se putea proteja singur atunci cand ea nu va mai fi . Puiul a fost furios ,nu prea intelegea de ce trebuie sa se prefaca toata viata ca este altceva decat ceea ce era de fapt ....Apoi si-a dat seama ca daca mama sa a luat singura decizie posibila atunci ,in continuare el va avea si alte alegeri: sa-si afirme unicitatea cu riscul de a fi alungat din turma ,sa caute alte zebre albe alaturi de care sa nu mai fie obligat sa se prefaca,sa traiasca singur .Sau -de ce nu- sa traiasca in continuare ca si pana atunci .avand doar grija sa-si ascunda secretul Mama sa l-a rugat doar sa nu ia decizia pe loc,atunci cand era inca furios din cauza secretului dezvaluit, ci sa astepte o vreme." Povestea se opreste aici si nu ne spune ce decizie a luat puiul de zebra alb .Voi ce credeti ?
Amina Abu Shanab, 5A Profesor indrumator - Visoiu Iulia
9
Apus
Cata lumina dulce ! E atat miracol, incat picuri de aur iti alina sufletul, impletindu-se ca lujere inaripate printre randurile inimii... Vezi cum lacrima inflacarata a cerului tese in suflarea inerta a naturii propriul turn de fildes.Petale fine de lumina ti se scurg pe chip , iar din prisma luminoasa , unde poleite de culoare , se inalta sfidatoare , strapungand eternul ca mai apoi sa se scufunde in dunga de sidef a cerului. Ingerii parca si-au topit aripile in desenul pastelat al naturii, iar totul freamata in armonie..., dar tu , in acest ropot suav de sentimente , tu ce simti ?
Clepsidra Ploua... ploua peste tot, in mine si afara natura plange in tonuri joase , sumbre , maladiv...si te sufoci in lacrima amara a cerului ...pe sticla inerta a geamului se scurg boabe –picuri de cristal cu reflexii sidefii. Din bolta cenusie negura isi arunca veninul deasupra ta , iar fiorul pustietatii se tupileaza printre crengile tremurande ale bravilor arbori supusi viforului necrutator. Ai vrea sa te ascunzi dupa o movila de colb inghetat si sa privesti natura , suspinu-i amar... si ploua...
Turnul meu de fildes Privesc ...si simt ca ar trebui sa-mi eliberez gandul...imi voi infinge condeiul in suflet si apoi il voi lasa sa hoinareasca in nestire printre randuri , printre randurile inimii mele... Ingenunchez cerului si stelelor si simt cum unde de speranta mi se impletesc in par. Ma asez pe o movila inghetata , iar cu mana alba ca o petala de lumina incep sa scriu, sa imi cuprind taina.Cat mister se roteste in cer...si totusi cat miracol! Din cerul invaluit de vise au inceput sa se prelinga pe suflarea inerta a naturii idei si bucurii , infime scantei , gheme de culoare frematanda , fluturi de lumina. Am prins unul in palma si l-am sarutat. Dar numai o clipa s-a scurs , iar in palma aveam topite doua perechi de aripi...le-am luat si am plecat in zbor.Cu privirile inflacarate am sagetat dunga de diamant a orizontului...m-am oprit apoi pe o stea , o licarire parca de sidef. O feerie de cristal imi impanzea privirea, iar in juru-mi se cladea o imparatie---era turnul meu de fildes, iar eu-- Zana Copila --stateam intre limbile de foc ale stelelor.Mi-am pus sufletul intr-o cochilie de clestar ce intindea impletirea la nesfarsit...mi-am insusit venicia , eternul propriului suflet , caci de fiece data cand ma ancorez in al meu turn de fildes , traiesc vesnic...
10
Cristina Craescu, 8F Profesor indrumator Irina Serban
Portret In iulie 2011 am intrat prima oara pe poarta inlantuita cu trandafiri care deschidea o lume spre o gradina strajuita de brazi si salcami.Acolo am cunoscut-o prima oara pe Alexandra . Nu purta bijuterii niciodata , parul ei de foc ii curgea in cascade pe umeri, umplandu-i de lumina toata fiinta.Cand zambea spicele de stralucire din paru-i se unduiau ca un parau serpuitor pe drumuri de munte. Cand plange marea rosiatica a parului ei avea nuante si mai intense , la fel ca linistea dinainte de furtuna.Parul ei se asemuia cu un colier de pret cu bijuteriile unei reginei . Cararile noastre s-au despartit intr-o zi .Am revazut-o apoi ---era imbracata in scolarita, pasea timid pe covorul inghetat intr-o alta infatisare .Parul ei odata stralucitor nu mai avea sclipirea spicelor , a aurului topit. Semana cu un soare sangeriu incremenit , prizonier al turnului de fildes.
Ana-Maria Tudorache, 8F Profesor indrumator - Irina Serban
Un colt de rai Era o zide iarna timpurie , stateai tremurand pe malul lacului, raceala vantului iti invinetise probabil chipul, iar adierea lui iti flutura si cele mai cuminti suvite de par.Spatele tau zvelt se arcuia mai mult si mai mult , credeam ca se va curma sub greutatea norilor , iar mainile firave ti se-mpreunau spre cer, soptind rugi netiute catre bolta ce se depica sub privirea ta trista , sub soaptele tale inghetate. Soarele te privea cu ochi intrebatori si iti soptea timid de printre nori sa pleci, sa fugi cat mai departe , caci el avea sa cada-n asta seara, sa se inece –n lac. Tu, nemiscata, continuai sa stai, curioasa si atat de frumoasa. Razele soarelui iti incalzeau cu raceala lor mainile si fata , alunecand pe trupul tau batut de vant.Lacul isi agita apele, chemand parca lumina zilei .Iar soarele, ascultand isi incepu calatoria pe culmi de nor si insule din cristal pluteau incet catre absiul ce-ti tremura-n privire, iar tu tacuta il priveai. Culori rosiatice si purpurii pictau cerul, reflectandu-se la tine-n par , iar soarele se afunda in lacul ce se linistise, lasand in urma doar o pata de culoare. Privesti timida, impacata langa lacul unde a cazut si asisti tacuta , resemnata , la apusul unei alte zi de iarna.
11
Arta, oglinda sufletului In opinia mea , arta reprezinta transpunerea gandurilor omului in lumea fizica, lasand astfel o urma asupra lumii ce va dainui dupa trecrea sa in nefiinta. Arta a fost mereu in stransa legatura cu progresele umanitatii atat pe plan social, cat si stiintific.De la omul preistoric , care isi exprima trairile prin picturi rupestre, a urmat opera Antichitatii care a insemnat o dezvoltare nemaivazuta a omenirii pe toate planurile ---de la filozofie la arta .Acum arta s-a dezvoltat ca un arbore tanar, crescandu-i noi ramuri -- arhitectura, muzica, literatura, teatrul.Odata cu divizarea Imperiului Roman , arta a intrat intr-un con de umbra din cauza dogmelor bisericii catolice. Ajunsi in epoca moderna , putem pune ca arta a atins cel mai inalt grad de rafinament , lucru evidentiat si de dezvoltarea umanitatii.
Andrei Georgescu, 8G Profesor indrumator - Irina Serban
Singuratatea Un drum singuratic uitat de lume... se avanta o umbra firava. In jurul ei copacii cladesc un acoperis pentru a o feri de vantul aprig ce s-a starnit.Frunzele se impleticesc pe bratele suflului rece ce le poarta in ultimul lor dans , inainte de a le asterne langa celelalte ca pe niste lucruri neinemnate. Pe masura ce umbra inainteaza, frunzele se risipesc , parca facandu-i loc pe drumul pietruit. Apoi se aseaza in jurul ei ca niste valuri care stau a-i inghita sufletul.Brusc niste lacrimi inghetate ating cararea ,spargandu-se ca niste cristale .Cantecul trist al inimii singuratice se face din ce in ce mai simtit cu fiecare atingere suava de cristal a picaturilor. Usor umbra se imprastie, lasand drumul sufletelor pierdute.
Costin Ionut, 8G Profesor indrumator - Irina Serban
12
Vanatoarea Drumul era incalcit , plin de capcane –parca fiecare particula din univers se impotrivea scaparii mele si totusi continuam sa fug.Fugeam, fugeam, dar oricat as fi inaintat nu vedeam o iesire, nu vedeam acea scapare a sperantei de la capatul acestui tunel .Si daca nu ar fi existat un sfarsit ? Cate complicatii---cum am ajuns sa fie asa ? Lumea era mult mai simpla... Printre frunzele incalcite , o timida raza sclipitoare imi gadila urechile, ademenindu-ma in imbratisarile critaline ale epuizarii...pasii din urma mea deveneau tot mai violenti , puteam auzi sunetul frunzelor sfaramate ce au avut curajul de a se opune acestui razboi.Auzeam strigate , urlete, suspine de durere—da, e un cosmar...cu ce am gresit ? ce am facut sa ajungem prada lor ? Mirosul fricii imbiba aerul aproape insuportabil de respirat, iar timpul isi arunca lanturile in jurul meu, facand fuga o solutie imposibila.Oboseam... Dintr-odata am simtit o intepatura rece ce mi-a sfasiat trupul...eram incapabila de a ma misca...simteam cum pamantul de sub mine se misca. Un gram de caldura mi-a atins obrazul , oarecum luandu-mi gandul de la durerea ametitoare.Am deschis ochii –puteam vedea din nou, era umbra acelei fiinte odata pierduta. Da, s-a sfarsit și ,intr-un final ,am gasit un capat al tunelului.
Malcev Roxana, 8G
Profesor indrumator Irina Serban
Visiniul florilor Suvite negre imbalsamau reflectia albastra a inchipuirii cerului, urmate de tipete electrice si tornade de lacrimi.Spiritul salbatic al vantului se zbate printre siluetele negre si vesnice ale stancilor.Valurile oceanului inflacarat sar violent deasupra malului, incercand parca sa scape din cale fluviilor zgomotoase ce acum isi croiau drumul prin cerul odata albastru, despicand adunarea de umbre fioroase. Vine furtuna... Lacrimi pure si sfasietoare imbratiseaza pamantul rece si infinite , transformandu-l in gheata pala, sclipitorae. Departe , ascunse printre tepii candva verzi de matase stateau culcat, lipsit de speranta gingase flori cu petale de rubin.Acestea cadeau una cat una , se scurgeau pe pudra de zapada ce acoperea pamantul precum picaturile de sange, lasand floarea o amintire , o umbra a ceea ce a fost. Rosului acela aprins avea sa-i inghete focul , devenind o combinatie a trecutului si a viitorului...da, niste petale ale prezentului.Si iata, de nicaieri, salbaticul vant aduce in urma lui alte lacrimi visinii si inghetate. Rafala de stele albe s–a oprit. O tornada de culori ale umbrelor cutreierau tinuturile.Soarele a ciupit o privire din spatele valurilor negre si pufoase , lumina lui pala reflectand frumusetea culorilor demult uitate.Tot peisajul era visiniu..visiniul florilor. Era toamna...
13
Visul Daca ar fi sa am un tablou in camera mea, as alege ilustrarea unui felinar, ziua. Motivul este simplu...mi-ar inspira incredere, imaginatie, speranta, pentru ca e o imagine iesita din comun. Flacara ar palpai incet, melancolic, inauntrul cutiei topite in sticla, atarnand de o sfoara din metal negru , teapan, infipt puternic in zidul de clestar ce-ar acoperi pamantul, acesta spargandu-se gingas in mici zgaraieturi electrice. Fundalul ar fi un cer de aur , decorat in valuri de lumina, din care ar rasari o sfera sagetata de flacari , pierduta-n valuri de sulfina, infasurata in panza tabloului. In mintea mea, aceasta imagine simbolizeaza lumea in care traim: o noapte intr-o zi, o planeta intr-un paradis, o minte intr-un vis.
Adancuri Nuante de negru si albastru tesut din umbre pictau albul in care s-a scufundat sufletul stralucitor al zilei . Nicio alinare nu lumina calea acoperita cu petale de argint pe care pasea lin , orbind orice alta stralucire , zeita din aur inghetat, etalandu-si rochia din pene de ingeri fara suflet, odata aurii. Stand acolo, imbalsamata intr-o aura cereasca , privea cu ochii de sticla la chipurile muritoare ce-i admirau perfectiunea ireala.Flacarile stinse ce o inconjurau se lasau in otrava noptii, palpaind in valuri de mister. O caldura rece imi sageta ochii, in timp ce speram neputincioasa la imposibil.
Malcev Roxana, 8G
Profesor indrumator - Irina Serban
14
Magia literelor formeaza cuvintele.Prin cuvinte putem să ne exprimăm sentimentele, să comunicăm. Cuvintele îi inspiră pe alți oameni și pe noi înșine, cuvintele amuzante ne bine dispun, cuvintele de susținere ne ridică moralul, iar cuvintele de blândețe ne învață să fim buni. Uneori rostim și auzim o mulțime de cuvinte și nu le dăm importanță, dar un singur cuvânt de al nostru poate schimba cursul unui eveniment important pentru noi sau pentru cei din jurul nostru. Cuvintele sunt ca niște semințe ce urmează să fie plantate, de aceea trebuie sa avem grijă ce vom planta. Cuvintele sunt cel mai mare dar pe care îl avem!
Hoțescu Maria Adriana, 5 A Profesor indrumator - Visoiu Iulia
15
Fulg de nea Văzduhul plumburiu este presărat cu nori groşi şi pufoşi. Încărcaţi cu zăpadă multă, aceşti se pregătesc să cearnă din belşug, peste pământurile îngheţate. Din mijlocul norilor, un fulg mare de zăpadă se desprinde şi începe să alunece uşor spre sol. Mai uşor decât aerul şi mai frumos decât vântul, fulgul de nea pare o iluzie albă ce se îndreaptă nehotărât spre marea albă de dedesubt. Purtat în stânga şi în dreapta de suflul rece al vântului, plutea uşor, precum o pasăre măiastră. Pare neobosit şi hotărât să rămână cât mai aproape de cer. Îi plac înălţimile şi temperaturile scăzute. Dansul său suav îl poartă peste câmpi, munţi şi lunci. De acolo, de sus vede fumurile alb-cenuşii ale caselor, împletindu-se vioaie cu ceilalţi fulgi de nea, vede copaci cu umeri ninşi, ape îngheţate bocnă – nesfârşite fâşii sau pete eliptice licurind argintiu – şi oameni strângându-se voioşi în jurul vetrelor luminoase. Jos, pe pământul împietrit îl aşteaptă fraţii lui, fulgii, care îl salută urându-i în acelaşi timp să-şi continue zborul spre infinit. Şi pluteşte, pluteşte, pluteşte fericit pe aripa unui curent ascendent, spre cer. Când, deodată, totul pare să încremenească, iar o mână învizibilă îl trage încetul cu încetul spre ceilalţi fraţi ai săi. Alunecă, alunecă, alunecă dispărând în oceanul de ninsoare ce învăluie la nesfârşit pământul.
16
Peltz Sarah, 7 A
Profesor coordonator - Sanda Elena
Furtuna E vară, vară Soarele străluceşte Şi pe toţi ne încălzeşte, Luminează peste case, Cu razele lui duioase. Dar deodată se aude Un tunet, nu ştiu de unde, Vântul a-nceput să bată, Ploaia –i gata să înceapă Din nou tunetul răsună, S-adună nori de furtună, Au dispărut copii de pe strada mea, Speriaţi de vremea rea. Doar un câine bleg mai fuge, Crezând că ploaia nu-l ajunge.
Constantin Popescu, 5 E Profesor coordonator - Sanda Elena
17
Cuvantul e ceva special, mai important decat credem. In fiecare text,poezie, in fiecare opera literara, se foloseste un limbaj expresiv, frumos, placut auzului. Dar de ce?De ce autorul vrea sa foloseasca ceva mai diferit, mai special? Scriitorul vrea ca cititorii sa fie atrasi de mesajul scrierii si de ce simte el. Autorul o face prin cuvinte frumoase,magice.Aceste cuvinte,in ordinea potrivita,formeaza o opera uimitor de frumoasa si de expresiva.Autorul pune cuvintele in asa ordine, incat in povesti, cititorul sa fie curios sa stie ce se intampla mai departe, iar in poezie, sa fascineze prin bogatia de imagini artistice si sa-l faca sa simta emotiile, starile sufletesti incercate cand si-a scris opera literara. Aceste cuvinte sunt nepretuite.Sunt mai frumoase decat orice piatra pretioasa. Cuvintele sunt scrise in carti, care transmit fiecarei generatii miracolul cuvantului.
Romanescu Flaviu, 5 A
Profesor indrumator - Visoiu Iulia
18
Dincolo de cuvinte
Cuvintele vin din inima si trezesc sentimente puternice in noi si in cei carora le sunt adresate. De aceea trebuie sa sadim in mintile celorlalti cuvinte placute ca sa culegem roade minunate. Trebuie sa incercam sa pastram inauntrul nostru o atitudine pozitiva. Alegand sa comunicam pozitiv este un act de responsabilitate fata de tine insuti si de ceilalti. Cuvintele au o forta nebanuita.Ele pot rani, jigni, dar pot si sa incurajeze catre depasirea performantelor. Cuvintele trebuie folosite astfel incat sa ne intelegem cu toata lumea. De aceea exista miracolul cuvantului !
Buracu Stefan, 5 A Profesor indrumator - Visoiu Iulia
19
O pagina de jurnal Wow sau mai bine zis wow wow!! Astazi a fost a doua zi de scoala .Tot drumul pana la scoala, mama mi-a repetat aceleasi sfaturi pe care mi le da de cand am devenit scolarita .''Te rog sa fii atenta la ore! Nu uita sa bei apa si sa mananci! Stai dreapta in banca! Fii draguta cu colegii!" –etc. etc. Imi iubesc mult mama si grija ei ma face sa ma simt mereu protejata de orice rau . Primele doua ore am avut matematica sau mate cum numesc eu ora. Facem mate cu " Doamna mea de poveste". I-am spus asa de cand am cunoscut-o. Este o doamna distinsa diferita de oricare alta .O doamna cu zambetul pe buze ,chipul luminos ,frumoasa parca e coborata dintr-o poveste. Pentru mine reprezinta cadrul didactic perfect. O iubim mult cu totii, atat eu cai si colegii mei de la 6C. Cele doua ore au trecut repede dupa care a venit o bine meritata pauza ,nimic special nu s-a intamplat. A urmat ora de romana. O vazusem pe doamna cu o zi inainte in cancelarie. Parea blanda, deschisa ,era eleganta .Am intrebat o colega de la o clasa mai mare, Dana, o cunosc de la info, cum e doamna de romana. Mi-a raspuns: "O doamna care ofera mult, dar cere la fel de mult de la elevii sai, cel putin asa merge vorba prin scoala. Eu nu fac cu dansa".A fost o ora captivanta, am invatat lucruri noi nu-mi venea sa cred cat de grozava poate fi ora de romana. Dar mi-au taiat entuziasmul vorbele doamnei: "Data viitoare avem test." In pauza ne-am jucat in curtea interioara si ne-am pregatit sufleteste pentru ora de geografie unde urma sa dam test . TEST... TEST un cuvant atat de mic doar patru litere si reuseste sa intunece viata de elev.S-au impartit fisele. Nu-mi aduceam aminte nimic din materia de anul trecut, m-am straduit "Dumnezeu mi-e martor ca m-am straduit" sa raspund cat mai corect .Nu-mi doresc sa aflu rezultatul testului foarte repede. Cu siguranta va influenta programul meu de duminica .Adio, mall, adio, prietene! Pauza de masa: am pornit inspre cantina .Colegii mei alearga. Alerg si eu. In spatele nostru o doamna striga - "Nu mai alergati!". Noi -nimic. Alergam in continuare, parca mai repede sa iesim din raza vizuala a dansei .Cand am intrat in cantina, se auzeau domnii directori: "Nu va bagati in fata ...Stati la rand ...Respectati-va colegii. Glasul copiilor: "S-a bagat in fata !Nu acolo este randul !Treci in spate!". Primul meu gand a fost ca voi ramane flamanda, dar in cele din urma am servit pranzul, dupa care a urmat a doua tura de altetism - inapoi in clasa. Avem dirigentia- avem un diriginte SUPER -SUPER .Este profesor de turca, iar din prima zi petrecuta cu dansul ne-a facut sa simtim ca va fi alaturi de noi , ne va proteja, ne va ajuta sa depasim momentele dificile .Cand a intrat in clasa a intrebat: "V-ati facut tema?". A primit cel mai rapid raspuns posibil: "Avem dirigentie" si am respirat usurati cu totii .Orele s-au terminat. Ma indreptam spre casa si ma gandeam ca toti profesorii si colegii mei sunt speciali ,nu reuseam sa aleg cuvintele potrivite pentru a-i descrie, dar ca sa o citez pe fosta doamna invatatoare pot spune: "SUNT OAMENI DISTINSI, SUNT LA INALTIME". Sunt sigura de un lucru: ca vor ocupa un loc important in sufletele si amintirea noastra, elevii de la ICHB.
Amina Abu Shanab,5 A
Profesor indrumator - Visoiu Iulia
20
Primăvara Primavara-i răcoroasă, liniştita, În acest anotimp sunt foarte fericită: Mă joc, mă distrez, Cânt şi dansez. Natura e minunată, Încântătoare şi fascinantă. Mireasma florilor e îmbătătoare, Iar fluturaşii multicolori dansează în zare. Norii sunt albi, imaculati, De culoarea ghioceilor parfumati. Regele Soare străluceşte, Iar lumină sa ne mângâie prieteneşte. Cât de plăcută este clima, De-ţi încălzeşte inima! Primavara a sosit, Multe bucurii ne-a dăruit! Tihon Irina-Maria, 6H Profesor indrumator - Violeta Ivan
21
Intre luna si soare Ca o pazitoare a noptii Invaluita-n liniste si pace, Adormita printre nouri, Sta si murmura si zace... Iar cand zorii dau s-apara Si linistea rapid s-o curme, De groaza incepe sumbra luna, Mantia alba sa-si adune.
Pe aripile libertatii zbor in visare, Simt cum gandurile au in final scapare, Parca ma contopesc cu lumea intreaga , Parca timpul se opreste,refuza sa mearga.
Si dispare ca fantoma! Se dezintegreaza-n rasarit Si-si da ultima suflare Pe mormantul aburit.
Trecutul se dezintegreaza in spatele meu, Chiar daca amintirile se uita mai greu, Imaginea ta pare acum o fantoma, Sarutul tau e lipsit de orice aroma.
Si-ntunericul se sfarma, Incet,incet,sub ochii ei, Care clocotesc de spaima! Si murmura-n zadar la zei...
Ani la rand am deslusit taina unor ochi albastri, Dar nu am primit raspuns nici de la maretii astri... As vrea sa inchei acum aceasta poveste sumbra, Lasandu-te sa pieri in asfintit ca o umbra...
Calauzind cu blandete raze, Soarele isi face alai in cer, Oh,ce minunatie! Straluceste-un giuvaier...
Viata...
Cand dragostea doare...
Smultea Eliza, 8 D Profesor indrumator Andronache Loredana
Trupuri sfaramate in negrul noptii, Suflete lasate in bataia sortii, Ganduri destramate in crunta tacere, Inimi inecate in iubirile grele. Emotii suspendate,undeva,in gol, Sentimente ratacite,cufundate in sol, Toate curmate incet,rand pe rand, Lasand in patima,omul plangand. Viata s-a transformat in adevarat criminal! Lumea se zbate ingrozita la mal, Fara mila,fara pic de iertare, Ii ucide pe toti,fara-ncetare...
22
Viata mi te-a adus pe ale ei aripi protectoare,
Sa stiu,sa inteleg dragostea,sa ma faca mai tare, Chiar daca indiferenta ta m-a durut nespus, Am mers mai departe,suferinta nu m-a rapus. Gandurile,visele,sentimentele,acum scufundate-n uitare, Le-am lasat sa zaca,le-am curmat fara iertare... Si nu-mi pare rau,de ce mi-ar parea, Cand inima la marginea prapastiei aproape cadea? Trecutul se revarsa cascade-n mintea mea, Nu pot sa mai fug,durerea-i prea grea, Si ma las cufundata in lacrimi,in suspine, Nu am pe cineva aici,incet sa le-aline... *************** Acum te vreau inapoi,te iubesc cu ardoare, Inteleg prea bine cand dragostea doare...
Eternitate Misterul adanc al noptii Misterul adanc al noptii deschide intunecate porti, La fel ca si iubirea sufletelor sorti. Sarutul rece-al serii se-ntinde ca o vraja Si moartea peste om precum o neagra mreaja. O flacara se stinge in abisul dulce, Iar urma ce ramane in veci nu se mai duce. In van se pierde sarm,senzualitate,arta, Cum se pierde-n minte o dragoste desarta. Un astru sfant s-ascunde sub a norilor cortina Si lumineaza-azurul cu unda sa cea fina. E luna,o regina a noptii,cu farmece,cu vise, Care-ademeneste copila in iadurile-ncinse. In somnul ei cel dulce viseaza al ei print, Cum zace ganditor in maiestuosul jilt. Cu ochii ei albastri,priveste-o lumina oarba, Cu parul ei cel fin,atinge perna alba. Soapte seci se sfarma in strafund amar, Si,undeva-n obscuritate lumineaz-un far. E o dorinta arzatoare,ce-i alina amintirea Si o lacrima preasfanta,ce-i innegura privirea. Jocul destinului ii strapunge un gand, Tunete,fulgere,in urma lasand. Acum glasu-i se destrama,inchide-ncet ochii, Genele-i tresar,rabdatoare-asteapta zorii.
Atunci cand te vei naste,in lume vei pasi, Fara frica,fara pasare,liber mereu sa fii... Dar,nu uita!Obstacole,teste,pe drum vei intampina; Cand clepsidra va indica sfarsitul?Cand se va termina? Aceste intrebari tot te obosesc, Incerci sa-ti faci de lucru,ele inca staruiesc... Te strang,te leaga,te doboara,probleme iti creaza, Dar,tu stii ca acolo,sus,ingerii te vegheaza. Ei nu te lasa la greu;te vor ridica, Te vor sprijini ca sa te poti misca... Cu lacrimile-n ochi,cu buzele crapate, Vei merge inainte,le vei lasa pe toate... Dupa ani si ani,cand la toate vei pune punct, Vei parasi lumea impacat,te vei refugia in mormant, Moartea te va invalui cu ale ei aripi grele, Degeaba tu te zbati,nu vei scapa de ele... Lasandu-te cuprins de smoala ei cea neagra, Te vei vindeca incet de durerea seaca... Si oasele se vor odihni,ingropate in pamant, Vor primi binecuvantare de la Dumnezeul Sfant... ********************************************* Chiar daca sufletul tau se va piti printre cioburile de azur, Pentru ca sa intelegi aceasta filozofie esti destul de matur! "Gandurile,visele,sentimentele,emotiile,toate, Sunt facute sa traiasca pentru eternitate..."
Stau si plang Stau si plang,lacrimile impanzindu-mi obrajii, Te vreau langa mine,doresc sa-ti privesc ochii albastri, Acei ochi,care ascund atatea taine, Acei ochi,pe care ii simt atat de aproape... Stau si plang,durerea curmandu-mi intreaga fiinta, Ca sa ma intelegi nu-ti trebuie atata stiinta, Trebuie doar sa te lasi prada unor vise desarte, Crezand in stralucirea unor stele aparte.
Smultea Eliza, 8 D
23
Profesor indrumator Andronache Loredana
Stau si plang,gandurile ametindu-mi mintea, Imi imaginez buzele tale langa ale mele aievea, Contopindu-se ca doua frunze in bataia sortii, Ca doi ingeri pierduti in negura noptii...
Poveste Pe vremea cand Ileana Cosanzeana statea inchisa intr-un turn pana la cer,si nimeni nu o elibera,Vrajitorul Negru a invrajbit sunetele intre ele. Peste noapte ,sunetele nu se mai intelegeau .Se credeau care mai de care mai importante si refuzau sa iasa din gura oamenilor impreuna . Zana Carte s-a suparat cand a aflat planul vrajitorului si a hotarat sa-l distruga. S-a urcat in caleasca ei trasa de semnele de punctuatie si a decis sa le arate sunetelor miracolul cuvintelor . Ajungand in imparatia lor cu alaiul sau de coli albe ,a adunat toate sunetele la un loc si le-a spus cu un glas ferm : -V-ati gandit vreodata ca toate sunteti la fel de importante si ca numai impreuna ,creand cuvinte ,puteti trezi emotii,dragoste si zambete?! -Nu-ti fie cu suparare,marita zana ,spuse sunetul A ,dar eu nu inteleg ce vrei sa spui. Ai putea tu oare sa ne arati cum putem crea miracole ? - Priviti spre imparatia oamenilor !spuse zana,in timp ce cu bagheta sa magica a creat o multime de cuvinte,trimitandu-le in gandurile oamenilor si lasandu-i pe ei sa le asterne pe hartie cum stiu ei mai bine si sa le rosteasca . Si atunci ,s-au auzit cantece de leagan ce linisteau copiii,tratate de pace ce stingeau potopul focului, cantece vesele ale scolarilor ce alergau pe pajisti verzi ca smaraldul ,vorbe pline de dragoste si intelepciune ale parintilor,ale bunicilor si ale dascalilor. Si astfel ,si-au dat seama cat de importante sunt toate,ca,fara ele ,lumea nu ar avea sens,ca ele pot schimba vieti ,pot aduce dragoste intre oameni,pace sau razboi, pot crea zambete ,emotii,intelegere...... Au inteles ca oamenii cred si au nevoie de miracolul cuvintelor ,si ca nu exista cuvinte simple sau fara sens ,ca toate cuvintele au importanta lor,si doar impreuna pot crea miracolul cuvintelor .
Amina Abu Shanab, 5 A Profesor indrumator - Visoiu Iulia
24
Magia Cuvintelor Când vă gânditi la vrăjitori, farmece și vrăji vă așteptați să vi se întâmple lucruri deosebite, incredibile, dar nu vă gândiți că există o magie puternică, frumoasă și care poate schimba orice lume din imaginația ta, magia cuvintelor. De fapt, ce inseamnă magia cuvintelor? Este acea magie care apare în orice operă literară. Cum ar fi să intrăm într-un codru și să îi spunem că e frumos și liniștit iar el să ne răspundă ,,-Mulțumesc frumos!”. Aceasta nu se poate intâmpla în realitate, dar magia cuvintelor îți creează o lume proprie în care se întamplă tot ce vrei tu. Să vă arăt puțin cum funcționează această magie. Să spunem că mă aflu pe o câmpie veselă. Luna se uită la stele cu prietenie. Natura este liniștita și codrul cântă cântecul de culcare. Eu mă plimb pe această câmpie și încep să vorbesc cu o mică margaretă: -Dragă margaretă, de ce nu te culci? Luna zâmbăreața aproape a adormit si totul in jur la fel. Tu de ce nu? -Mie nu-mi este somn. Nu pot să mă culc și nici să stau aici in frigul serii. -Dar nu este deloc frig. Ba, chiar este mai cald decât ieri. -Mi-a fost frig toată ziua. Trandafirul cel inalt a venit la mine să-mi propună să ne jucăm. Eu am acceptat. El era foarte înalt și mereu mi-a făcut umbră. Apoi ne-am plimbat prin pădure și am stat la taclale cu copacii. Două cumetre albine au venit să ne intrebe de niște polen. Eu le-am oferit. Și așa mi-am petrecut ziua. Ai vreo idee de ce imi este frig? -Ha-ha! Da. Toată ziua ai stat la umbră. Razele zâmbărețului soare nu au reușit să te încălzească, așa că din această cauză iți este frig. Du-te si încălzește-te cu celelalte flori! Sunt chiar acolo. -Bine. Mulțumesc pentru sfat. Ce bine că te-am întâlnit! Noapte bună! -Noapte bună! Ați văzut cum funcționează magia cuvintelor? Am creat propria poveste. Mi-am creat lumea în care s-a întâmplat ce am vrut eu. Eu trebuie să plec. Puteți face lumea reala mult mai plăcută acum folosind magia cuvintelor. La revedere!
Pădurea Toamnei
Toamna venea in caleașca ei de frunze moarte. Trecu pe langă o pădure deasă ca firele de iarbă. Frunzele căpătau o paletă de nuanțe: aurii ca soarele, rosii ca focul, cenușii ca cerul și se pregăteau să urmeze calea vântului șuierator ce le purta către șevaletul Toamnei. Frunzele rămase acopereau bijuteriile pomilor: merele roșii ca bujorul, perele de foc parfumate, prunele vineții si gutuile gustoase gata să cadă. Bătrânul stejar oferă podoabele lui jucaușelor veverițe ce se pregatesc de iarnă. Frații lui, castanul si nucul, iși apleacă crengile și iși lasă frunzele să plece pe drumul lor. Animalele se retrag in vizuinele pregătite pentru un somn adânc. Gâzele se ascund de frigul care o să vină. O furnică iși duce grâna până la mușuroi. Numai daliile, crizantemele si tufănicile, cele trei fiice ale Toamnei, stau mândre pe lângă copaci. După ce Toamna termină de decorat pădurea, se urcă in caleașca ei si pleacă să decoreze casa pe care o imparte cu alte trei surori.
Andrei Coanda, 5 C Profesor indrumator - Margean Nicoleta
25
In Romania s-au format de-a lungul anilor mai multe traditii insotite de dansuri specifice mai multor zone. Stramosii nostri au trait momentele in care se practicau aceste obiceiuri speciale, asa ca am apelat la bunica mea sa imi povesteasca ce se intampla in aceste dansuri, iar ea mi-a raspuns cu amintiri stralucitoare in ochi: -Dansul de care imi amintesc cel mai bine este calusul, desi aici in Teleorman se practicau mai multe dansuri, nu doar calusul. Calusul este un dans traditional romanesc alcatuit din baieti de la varste fragede pana la cincizeci de ani. Acest dans este practicat in special de Rusalii de unul sau mai multe grupuri care merg la casele oamenilor pentru a aduce bunastare dupa terminarea treburilor casnice. Calusul era format dintr-o hora cu baietii mai mici in mijloc. Ei erau condusi de un barbat, numit conducator. Toti baietii aveau un bat impodobit cu care jucau si il fluturau prin aer lovind-ul apoi de pamant si de picioare pentru a alunga spiretele rele. La sfarsit se aranjau in mai multe formatii si incheiau dansul cu ceva specia diferit si unic de aproape fiecare data. Oamenii ii cinsteau pe calusari pentru bunastarea adusa de ei prin dansul lor, oferindu-le ce credeau ei de cuviinta. Am fost surprins de importanta care o au aceste dansuri pentru bunica mea si de fericirea cu care se practicau.
Vladimir Trasa, 6A Profesor indrumator - Dana Irimia
26
Liceul Teoretic International de InformaticA BucureSti
Excelenţă în Educaţie
Succes
Performanţă
www.ichb.ro
Medalii
Talent
Siguranţă
Pasiune
Inovaţie