Cuprins Calatoria in timp.......................................................................................................................................................................1 Comedia timpului, Timpul, razboinicul vietii...........................................................................................................................2 Cine controleaza timpul............................................................................................................................................................3 Prizoniera timpului, In lumea cartilor......................................................................................................................................4 Ne poate salva calatoria in timp? ............................................................................................................................................5 O mie si una de emotii...............................................................................................................................................................6 Poveste fara sfarsit, In timp.....................................................................................................................................................7 In trecere, Sa ne facem timp......................................................................................................................................................8 O poveste despre timp...............................................................................................................................................................9 Timpul, un mister in fabrica....................................................................................................................................................10 Timpul sau un mic plan de afaceri, Timpul trece in favoarea mea...........................................................................................11 Timpul......................................................................................................................................................................................12 Timpul meu...............................................................................................................................................................................13 Timp de toamna........................................................................................................................................................................14 Povestea calatoriei in timp.......................................................................................................................................................15 Ma joc cu timpul......................................................................................................................................................................16 Nu uita.....................................................................................................................................................................................17 Scurta istorie despre timp, Frmecul timpului............................................................................................................................18 Raul vietii.................................................................................................................................................................................19
Design & Arrangements: Adrian Serban Profesori Coordonatori: Loredana Andronache Nicoleta Margean Chivereanu Maria Gardin Sorina Irimia Daniela Iulia Visoiu
www.ichb.ro
Călătoria in timp Este o zi frumoasa de vară! Andreea și prietenele ei, Ana și Ada, se intâlnesc în parc. Sunt pasionate de stiință și în această vacanță și-au propus să construiască un roboțel care să le ajute la diverse treburi: la trezitul de dimineață, la transportul către scoală, chiar și la rezolvarea temelor… Au construit o robo-mașină, au montat un ceas electronic in bord și au decis că acum este cea mai buna zi ca să o incerce. Dar, cine se lupta cu timpul are parte de surprize neașteptate! Ceasul funcționează bine, dar nu este un orologiu… este o capsulă a timpului care le atrage pe cele trei prietene într-un vârtej al necunoscutului… Se trezesc în grădina casei Adei, înconjurate de lucruri puțin ciudate: grădinarul era un mic roboțel care iși ținea uneltele într-o cutie arămie. Aceasta se deschidea și închidea cu o comandă vocală, iar uneltele veneau la simpla strigare a roboțelului. UAU! Ce tare ar fi dacă ele ar avea un ghiozdan așa inteligent: nici nu ar mai trebui să îl care în spate… el le-ar urma la o simplă comandă…. Ar fi impresionant! Plantele stocau energia și erau mici felinare. Florile, deși in toate culorile, erau fără miros. Legumele arătau ciudat: toate erau ornamentale, nu puteau fi consumate. Decid să se strecoare afară… aici totul este schimbat: copacii par coborâți dintr-o alta lume, plantele nu sunt verzi, sunt cărămizii și par că se sfărama la orice atingere. Aerul pare ca nu poate fi respirat, iar oamenii nu prea apar pe străzi. Reușesc să se imprietenească cu un copil simpatic: este îmbrăcat haios cu o camașă lunga până în pământ. El le povestește fetelor că este un mare pasionat de istorie și știe că în trecut planeta era înconjurată de plante verzi și aer curat! Acum animalele au dispărut aproape de tot, soarele s-a apropiat prea mult de pământ și de aceea plantele au acea culoare. Oamenii și-au creat oaze acoperite ca niste sere și preferă viața retrasă, în aceste locuri! Acolo sunt singurele locuri cu plante verzi și aer bun de respirat! Copiii nu merg la școală: au o rețea computerizată care îi ajută să țină legătura între ei și profesorii lor. Doar cei mai în vârstă își aduc aminte de Planeta Albastră… și cărțile, care și ele sunt puține… Clădirile sunt ca niște baterii uriașe care captează căldura și o transformă în energia necesară propriei funcționări. In magazine sunt imprimante 3D, iar oamenii își creează propriile produse. Asistenți robotizati îi ajută pe oameni în toate domeniile: la cumpăraturi, la grădinărit, la curățenie și chiar la rezolvarea temelor. Mașinile sunt inteligente și împart spațiul cu puținele pasări care au supraviețuit acestei tehnologizări. Nu mai există transport în comun, ci doar taxiuri inteligente! Este adevărat că știința s-a dezvoltat frumos: acum oamenii pot călatori pe alte planete și interacționa cu alte civilizații. Aceste experiențe au fost utile: au găsit tratament pentru boli incurabile, toți adulții știu acum să scrie și să citească, comunică foarte bine… numai că planeta suferă. Băiețelul crede că, dacă poluarea ar fi ținută sub control viitorul ar arăta mult mai frumos! Fetele pleacă spre mașina lor și își aduc aminte de viața care le înconjoară acasă: apele albastre care străbat planeta, brazii inalți și verzi, nisipul plajelor și ploile de vară răcoritoare. Fructele gustoase și aromate le trezesc amintiri plăcute. Iși amintesc de iernile cu zăpadă albă și moale care scârțâie sub picioarele lor… Recunosc că orașele sunt scufundate în poluare, dar cred că totul se poate îndrepta! Revin acasă și se trezesc ca după un vis urât! Iși propun să prezinte la scoală, în anul viitor, un proiect despre supraviețuirea planetei. Se vor implica mai mult în campaniile de reciclare și curățare a mediului… Vor vorbi tuturor despre ireversibilitatea timpului și despre faptul că acesta nu ne așteaptă. El se scurge incetișor, iar noi trebuie să îl prețuim cu folos! “ Iubești viața? Atunci nu risipi ca un nesăbuit timpul, căci din timp este făcută viața!” Benjamin Franklin
Elev: Andreea-Alexandra Constantin , 6 E Coordonator: Prof. Loredana Andronache 1
www.ichb.ro
Comedia timpului Timpul….oare cum definim acest lucru? Cum il folosim?Cum pretuim timpul? Acestea sunt intrebarile unui scriitor american, chiar daca stie multa carte si a scris unele dintre cele mai frumoase povesti si romane din anii sai de tinerete. Cu timpul, pana ce batranetea a batut la usa,isi amintea din ce in ce mai mult si gasea din ce in ce mai multe raspunsuri fara sa-si dea seama…datorita timpului.Are o poveste minunata si plina de memorii palpitante,asa ca se asaza frumos pe un balansoar din spatele curtii sale, iar intunericul cuprinde cartierul linistit. Tine in poala o carte cu coperte groase si maronii,iar el isi aminteste cu zambet si regret in timp ce rasfoieste bland paginile,pline de cuvinte,scrise parca de o viata.A studiat literatura in foarte multe universitati,a fost scriitor si publicist de succes,a calatorit in multe tari datorita meseriei sale, a avut o nevasta iubitoare si doi copii frumosi si intelepti,pana ce a ramas vaduv.Iar acei copii au plecat departe,uitand de familie,doar pentru afaceri. El a fost preocupat de cariera sa de scriitor,dar si de familie in acelasi timp.Provenea dintr-o familie saraca,avand multi frati si surori,ce si-au inceput calatoriile separate spre alte lumi,el ramanand singur,carandu-si greul multa vreme.Lampa ii lumineaza bland curtea si el priveste nostalgic luna
pura,care si-a adunat copiii stralucitori ce imprastie vise si sperante,stelele. Gandindu-se la toate aspectele vietii:regrete,actiuni,moduri de traire etc., a realizat ca timpul este de fapt o iluzie… Daca noi,oamenii,ne utilizam timpul,fie productiv sau nu,atunci toata viata nu inseamna decat o iluzie…scriitorul nu considera ceva rau in asta,dar regreta ca nu a trait,adica prezentul,de foarte multe ori…chiar daca a imbatranit,a trecut prin viata,inca traieste azi,acum,priveste prezentul prin ochii sai de un albastru pur,purtand ochelari cu rame subtiri si de aur. Lectia de viata,trecuta doar ca pe o clipire,dar greu de realizat, este sa privim viata ca pe o “comedie”,chiar in momentul de acum si chiar in clipe de suparari,frustrari etc….de fapt noi traim o iluzie sau suntem o iluzie. Elev: Daria Brasoveanu, 8F Coordonator: Prof. Nicoleta Margean
Timpul, razboinicul vietii Timpul tace si trece. Dar mai merita sa ne gandim la el? Trece chiar si in timp ce cheltuim timp pentru a-l analiza. Cat este de nedrept! Timpul trece chiar cand razi, plangi, ai emotii, sau esti manios. Totul se reduce la limitele sale. Ce minunat este ca la Dumnezeu nu exista conceptul de TIMP, doar un prezent continuu, un ACUM infinit, fara inceput si sfarsit. Totul se refera la acum. Noi suntem incadrati intr-o rama, limitati de niste bariere trasate de catre creatorul nostru cu mii de ani in urma. Bariere de timp, de spatiu, limite de cunoastere. Suntem incorsetati, incercuiti, stransi, dar, teoretic, liberi. Ce paradox! O libertate care va fi absoluta atunci cand sufletul si mintea se vor elibera de limita timpului. Noi nu intram in nefiiinta, noi nu intram in necunoscut. Cerul si pamantul, orizontul, marea si uscatul sunt doar niste repere, niste franturi pentru ca ochiul nostru sa perceapa o farama din ceea ce va urma cand vom fi liberi sa zburam, sa exploram, sa cunoastem ce a fost ascuns de ochii nostri si sa descoperim ceea ce mintea noastra nu poate pricepe sau cuprinde. Am asteptari firesti de la TIMP, imi doresc ca intr-un segment al vietii mele sa fiu implinita. Toate clipele vietii noastre sunt verigi in lantul timpului care ne invaluie…
Elev: Teodora Coman, 6 D Coordonator: Prof. Loredana Andronache
2
www.ichb.ro
Cine controleaza timpul? A fost odata un baiat de vreo 8 ani pe care il chema Aurel si care era foarte curios.Odata, cand venea de la scoala, si-a dat seama ca unele zile dureaza mai mult si se intreba cine controleaza timpul si cum se poate ajunge la el. Intr-o noapte, s-a gandit ca el controleaza toate ceasurile, asa ca s-a apucat sa sparga ceasuri crezand ca asa il va ingenunchea pe regele timpului.Nu se intimplã nimic pana intr-un moment inchise ochi si se trezi in mijlocul unei campii pline cu ceasuri sparte si in mijlocul ei un ceas urias crapat, apoi aparu ca din senin un domn cu o gramada de ceasuri atarnate de el care parea furios: -Ce a fost in capul tau?Ai distrus atatea ceasuri doar ca sa fii tu rege chiar daca esti muritor! -Nu am stiut ca muritori nu pot ajunge regi!Ups! -Daca nu inlocuim ceasul mare, nu va mai functiona si timpul se va opri! -Ar fi bine sa incepem! -”Incepem”??!! Nu , ai facut destule! S-au certat cam mult, dar pana la urma regele si-a dat seama ca un ajutor nu-i strica,asa ca au pornit.Aveau cinci ingrediente de luat si o ora la dispozitie, deci se cam grabeau!Primul ingredient era un cristal indestructibil pe post de geam care putea fi luat din pesterile timpo-ursilor.Aurel nu mai auzise de asa ceva inainte, deci era si speriat si entuziasmat. Cristalul era in centrul pesterilor si era pazit de 8 ursi cu ceasuri pe spate,pe maini si pe picioare: -Ce sunt lucrurile alea? -Aceia sunt timpo-ursii,ei pot incetini timpul pentru 10 secunde insa doar daca cristalul este la locul lui. -Bun, uite planul, eu iau o piatra si o arunc in sef apoi tu iei cristalul si fugi! Regele a aruncat o piatra in lider si a reactionat exact cum trebuia, insa, cand Aurel a vrut sa ia cristalul, timpul s-a incetinit si a realizat ca mai era un urs care l-a vazut furand cristalul, dar, din fericire, regele timp a contracarat efectul cu ceasurile lui.Asta l-a slabit, dar tot au fugit cu cristalul.Urmatorul ingredient era o carcasa din titaniu care se afla in spatiu.Aurel a observat ca in spatiul de acolo era oxygen, insa erau gauri negre peste tot din cauza crapaturii din ceas, asa ca nu aveau cum sa ajunga pe planeta TITAN pentru a lua carcasa: -Am putrea folosi un asteroid pe post de placa de surf! -Ce este placa de surf? -Vei afla! Cei doi au folosit lanturile de la ceasurile regelui pe post de lasou ca sa prinda un asteroid.Insa asteroidul i-a dus intr-un loc ciudat cu ceasuri topite ceea ce insemna ca asteroidul i-a dus intr-o gaura
neagra si singura iesire era pe “tavan” Aurel s-a apuca sa puna ceasurile unul peste altul pentru a se urca pe ele, dar a esuat, asa ca s-a gandit la o pictura pe care o vazuse la scoala unde ceasurile oprite erau legate unele de altele formand o scara.Asa ca s-a apucat de legat si a reusit sa urce inapoi cu regele, dar spre mirarea lor iesirea ducea fix pe planeta TITAN! Asa ca mai aveau trei ingrediente de luat. Urmatoarele ingrediente erau ace de aur,banda numerelor si desigur o sursa de putere adica o bucata din soare unde erau si toate aceste ingrediente.In acel univers soarele era la fel de fierbinte, dar putea fi stins pentru 10 minute de catre ceasul ghetii pe care Aurel il avea de la tatal lui,ceasul ghetii era un ceas de cristal si cu ace de argint.Aurel nu realizase pana acum ca avea un asemenea ceas la el. Cum au ajuns langa soare, au folosit ceasul ghetii, ceea ce insemna ca aveau doar 10 minute sa ia ingredientele.Primul ingredient gasit a fost banda numerelor, dar, cand sa ia acele de aur, a realizat ca mai are un minut, asa ca au luat calele si au plecat fara sursa de energie. -Mai putem folosi ceasul ghetii o data? -Nu,puterea lui este slaba,ii vor trebui 10 minute sa se incarce si nu avem timp! Asa ca au mers inapoi la marele ceas sa vada daca il pot inlocui cu ce aveau.Au asamblat tot perfect insa tot nu aveau sursa de putere si mai aveau un minut pana la stergerea timpului, iar regele a realizat ca ceasul ghetii avea si el o sursa de putere , sigur, a lui era din gheata, dar merita incercat.Aurel incepuse sa desfaca ceasul, insa stergerea incepuse , a luat repede sursa de putere si, cand sa o puna, el si tot timpul au inghetat .Dar ca prin miracol sursa cazu pe locul ei, iar ceasul incepu iar sa mearga.Timpul a fost recuperat si Aurel putea merge acasa . -Ai fost curajos, dar e timpul sa pleci! -Inainte, imi poti raspund e la o intrebare?De ce unele zile par mai scurte si altele mai lungi? -Pentru ca atunci cand iti place ceea ce faci totul trece mai repede,de fapt nu doar eu sunt regale, ci fiecare dintre noi suntem regele timpului nostru! -Deci pana la urma si eu sunt rege! -Se pare ca DA! Asa ca, acum, nu numai ca Aurel a salvat timpul ci a mai si aflat cine este regele timpului: Noi. Elev: Gheorghe Codruț, 7 F Coordonator: Prof. Loredana Andronache 3
www.ichb.ro
Prizoniera timpului Timpul ... mai usor ca vantul... mai pretios ca aurul .... mai alunecos decat gheata ... Timpul este de neintrecut. Insa omul, stapanul tuturor, vrea sa i se opuna, vrea sa opreasca risipirea nisipului clepsidrei. Ce s-ar intampla daca ar fi posibil ? O seara de neuitat, petrecuta in lumea viselor, mi-a adus pe aripile sale raspunsul la intrebarea mea. Eram in camera mea. Pe masa era un ceas. Incep sa ma joc cu el pana cand din el iese o lumina orbitoare ce ma invaluie. Ajung intr-o sala de clasa ce imi era cunoscuta. Eram la gradinita, calatorisem in timp ! Educatoarea canta si eu stateam langa prietenele mele. Bucuroasa, ies din clasa pentru a-mi aminti cum era orasul. Fug spre casa, fara sa imi dau seama ca profesoarele alergau precipitate spre mine. Speriata, apas pe ceas sperand ca ma voi intoarce in prezent. Insa era diferit. Invatam la alta scoala si toata lumea se uita urat la mine. Nestiind ce sa fac apas pe buton. ... Un concurs de balet, lumina reflectoarelor , scena . Era randul meu sa dansez. In mine incolteau sentimente de frica si de nedumerire. Din acest motiv, un pas gresit a fost suficient pentru a intrerupe toata frumusetea. Nu ma mai puteam ridica ! Ma intorc in prezent, insa acesta era si mai intunecat. Acum nu mai puteam merge. Frica ma invaluia. Nu mai stiam cum sa procedez. In noul trecut eram in excursie . Un foc de tabara palpaie viu in fata mea. Un profesor imi spune ca sunt responsabila de stingerea lui. Pierduta in ganduri, uit ce aveam de facut. Padurea ia foc , lucru ce influenteaza si prezentul. Acesta devenea din ce in ce mai indefinit. Totul era o ceata, un desert, pustiu .... Actiunile din trecut lasau urme adanci in prezent. Eram o prizoniera a timpului. Aceasta forta invizibila ma tinea, cu o putere incredibila, captiva intr-o bucla infinita, prezentul devenind din ce in ce mai urat. Nestiind ce sa mai fac, apas iar butonul. Insa acum am ajuns intr-o camera ticsita de ceasuri. Pe un fotoliu, un batran cu parul carunt, scria intr-o carte invelita intr-o coperta de matase rosie : - Bine-ai venit ! spuse el. Vad ca ai aflat ce inseamna sa te lupti cu timpul. Tu esti singura care le poti impartasi oamenilor cat de puternice sunt acele unui ceas, pot fi date cu greu inapoi. De acum vei deveni o Taima , o strajera a timpului. Am vrut sa-l intreb cine e , dar m-am trezit din nou in camera mea. Pe birou se afla un plic pe care era scris cu litere delicate : “ Misiunea ta incepe acum !” - semnat : Timpul . In acesta era o mica brosa in forma de clepsidra, dar in care nisipul nu curgea. Acum timpul era PRIETENUL MEU. Elev: Ioana Madalina Caraus , 6 A Coordonator: Prof. Iulia Visoiu Cărțile fantastice, misterioase, cu personaje care-ti permit sa calatoresti odata cu ele, m-au fascinat încă din copilărie. Nevoia de evadare, dorința de a călătorii în alte lumi si nerabdarea de-a afla finalul poveștii, ma indeamna sa iau cartea în mana și sa citesc. Cu fiecare carte îmi imbogatesc vocabularul, îmi dezvolt imaginația și descopăr un univers nou mie. Nu mi-a plăcut întotdeauna sa citesc, dar am descoperit farmecul odată cu „Singur pe lume” de Hector Malot. Am fost atât de impresionat, încât am recitit-o de câteva ori, și de fiecare data m-a indemnat să-mi urmez visurile, speranțele, sa-ncerc sa fiu mai bun și mai puternic. M-am întrebat de ce am trăit atât de intens aceasta poveste , de ce am trecut prin toate aventurile împreuna cu Remi, de ce am plâns și-am 4
În lumea cartilor ras, iar răspunsul a fost simplu : a fost și va rămâne primul meu prieten din lumea cartilor. Intrat în mirajul lecturii, mi-am făcut și alti prieteni noi, de la care am ce învața și care îmi răspund la multe întrebări la care nu am răspuns. Lecturand, caut, găsesc și păstrez valori pentru propria-mi aventura. Bineințeles ca sunt și personaje care îmi displac, dar și ele îmi transmit un mesaj, și anume cum n-ar trebui sa fiu și ce n-ar trebui sa fac. Indragesc cărțile, deoarece ma ajuta să-mi largesc orizontul cunoasterii și să mă dezvolt. Elev: Gasan Carol Luca, 7 A Coordonator: Prof. Iulia Visoiu
www.ichb.ro
Ne poate salva călătoria în timp? Mark, un adolescent de 16 ani, îndrăgostit de robotică și de ultimele tehnologii disponibile, a lucrat de peste doi ani de zile la construcția unei mașini de călătorit în timp. Mulți încearcă să realizeze asemenea vis, dar el își dorea să inventeze o mașină cât mai usor de folosit și accesibilă ca preț, astfel încât să și-o permită cât mai mulți oameni, în special tineri. Mark țopăia de fericire în jurul noii sale invenții. - În sfârșit! Am reușit! E gata! Noua mea mașină de călătorit în timp, „Time Twister 3000”! Mașina era în fața lui, pregatită de testare, iar Mark de-abia aștepta să trăiască emoția unor vizite in trecutul și viitorul omenirii. Deodată, își dădu seama că nu are cum ști dacă într-adevar va ajunge în călătoriile lui în niște momente reale din trecut sau viitor, sau dacă mașina îl va duce în niște realități și universuri paralele și fictive. S-a gândit o noapte întreagă cum să rezolve această problemă și a înțeles că are nevoie de un martor credibil, care să poată confirma realitatea momentelor pe care avea să le viziteze, din trecut sau viitor. Aflase în cercetările sale despre timp, că există un astfel de martor, pe nume Time Keeper, care lucra în slujba Timpului, înregistrând toate detaliile tuturor evenimentelor din toate timpurile. Era, de fapt, șeful arhivei Timpului, și era singurul care putea să confirme sau să infirme faptul că acele momente s-au petrecut, sau se vor petrece cu adevarat. Mark îl vizită pe Time Keeper în Arhiva Infinita a Timpului și-l găsi cufundat între mii de registre cu miliarde de detalii. Time Keeper părea deja depașit de situație. Ridică privirea către Mark , deloc uimit, si-i spuse: - În sfârșit m-ai găsit! Știu deja că vom călători împreună, ca să testăm mașina ta „Time Twister 3000”. Și mai știu că, în schimbul ajutorului meu, mă vei ajuta și tu să digitalizez toate dosarele și registrele acestea cu detalii din toate timpurile, ca să-mi fie mai ușor să le arhivez și să le consult când este nevoie. Mark fu surprins o secundă de cele anticipate de Time Keeper, apoi și-a dat seama că de fapt el vazuse aceste evenimente în viitor. - Nu e nicio problemă! Până mâine rezolv cu toate dosarele tale. Așa că pregătește-te ca mâine să plecăm în câteva scurte călătorii prin timp. A doua zi dimineața, Time Keeper privea încantat noul său tablou de comandă și arhivare a tuturor momentelor petrecute de-a lungul timpului. Mark era și el încântat de tot ceea ce văzuse în registre și abia aștepta să vadă cât mai multe dintre aceste
momente cu ochii lui, la bordul creației sale. Mark și Time Keeper au călătorit prin cele mai neașteptate momente din epoci diferite, participând la momente care nu apar în cărțile de istorie, dar fără de care realitatea de astazi ar fi fost alta. Mark a avut ocazia să vadă importanți conducători, generali, inventatori, artiști, eroi, în momentele lor de îndoială, de neliniște, de regrete, de căutări ale unor soluții. A cunoscut și oameni simpli, care nu apar în cărțile de istorie, dar care au avut o mare contribuție la evenimentele cruciale ale omenirii. A vrut neapărat să-i cunoască îndeaproape și pe idolii săi, precum Alexandru cel Mare, Albert Einstein, Leonardo da Vinci, Muhamad Ali. Mark și Time Keeper s-au întors epuizați, dar încantați de călătoriile din trecut. Au decis să plece și într-o călătorie în viitor, în anul 2319. Din pacate, în acel moment, oamenii erau aproape de extincție, numai câteva sute de persoane supraviețuind lipsei resurselor și războaielor permanente. Trist, Mark s-a întors în prezent, privind neputiincios la mașina sa pentru călătorit în timp, de care fusese atât de mândru. - La ce folosește această nouă invenție, dacă oamenii nu vor învăța nimic în viitor din studierea greșelilor făcute în timp și nu le vor corecta? - Poate tocmai acesta este rolul acestei mașini, să le arate oamenilor unde se va ajunge dacă nu opresc risipa resurselor și razboaiele. Li se spune des astazi acest lucru, dar poate, dacă vor vedea cu ochii lor cum arată viitorul, vor ințelege în sfârșit că nu mai e timp de pierdut. - Ai dreptate! Rolul meu este să vorbesc cu liderii planetei și să-i transport cu mașina mea în viitor, ca să se convingă că nu mai e timp de pierdut. Iți mulțumesc, Time Keeper! Time Twister 3000 nu va fi deocamdată un mijloc de transport recreativ prin timp, ci un mijloc de rescriere a istoriei și de a salva omenirea! Mark a înțeles că simpla dezvoltare a technologiei, oricât e de inovatoare, nu e suficientă dacă nu are un scop nobil. Speră să poată convinge pe cei din jurul său că timpul nostru poate deveni limitat, dacă nu învățăm cum să îl folosim pentru a ne proteja viitorul. Elev: Radu Ilie, 6D Coordonator: Prof. Loredana Andronache
5
www.ichb.ro
O mie si una de emotii Era o zi friguroasa de iarna. In jurul orei opt, toti elevii mergeau spre scoala. El mergea cu privirea atintita spre pamant si fularul pana la nas. Avea urechile si obrajii rosii si palmele in buzunare. Regreta faptul ca nu se imbracase mai gros. Auzi un ras minunat si dandu-si seama al cui este, el ridica sfios capul. Era al ei. Si fata ei era rosie, iar atunci cand vorbea scotea aburi, insa ea nu purta nici caciula, nici fular. Iar parul ei des i se prelingea pe umeri. S-a intors cu fata spre el, zambindu-i. Totul a inghetat. El simtea ca nu mai era nimeni in jurul lor, Doar ei si universal, contopindu-se in abis. Simtea ca ea avea sa fie a lui si el al ei pentru tot restul eternitatii. Fara sa se gandeasca, i-a intors gestul. Pentru ca sclipirea din ochii ei, parul ei ce ii amintea de valurile inspumate ale unei mari, pistruii ei gingasi ce se jucau pe fata ei, structura fetei artistice ce nu ar fi putut fi pictata nici de cel mai priceput pictor, il copleseau de-a binelea. Ea nu era un om obisnuit. Era un inger venit din ceruri ca sa il salveze. Doar ca saracul inger a trebuit sa isi sacrifice aripile pentru a ajunge aici. A trebuit sa ajunga la banala forma a unui om. In ochii ei, el isi vedea viitorul. Se inrosise chiar mai tare, si jenat incerca sa isi acopere obrajii cu fularul. Inima i-o luase razna si putea din clipa in clipa sa-i iasa din piept. Simtea fluturi in stomac. Ce fluturi? Avea o intreaga gradina zoologica in stomac. Iar nodul din gat si genunchii de gelatina erau cireasa de pe tort. Deja vedea totul. Balul, apoi rochia alba, la spital, chiar si niste mici copii ce alearga prin casa si il striga “Tata”, prima zi de scoala, nunta lor, alti copii pe care nu ii poate recunoaste si un ultim zambet adresat ei. Simtea ca poate vedea viitorul. Era totul stabilit. Dar mai intai trebuia sa isi adune tot curajul si sa ii impartaseasca sentimentele. Era atat de entuziasmat. Si toate astea au parut a fi o fractiune de secuna, dar ei deja erau in scoala. Ce repede zboara timpul cand te indragostesti! Toata ziua a fost cu ochii pe ea. Mai intai ora de matematica unde o vedea in banca de langa el. Radea de mama focului si depana amintiri, pana cand profesorul a certat-o. Cat a putut sa il urasca atunci. Afurisit de mos, cu sprancene stufoase si cap sec. In pauza, el a ramas in banca uitandu-se la ea cum vorbeste cu niste fete, asezate pe catedra, fara pic de jena. Apoi ora de biologie, unde nu a ascultat nimic din ce zicea profesoara. Era preocupat cu ceva mult mai important, si acela fiind portretul ei. La sfarsitul orei era gata insa dupa o analiza scurta, a ajuns aruncat la gunoi, rupt si mototolit. Nu arata bine. Nu suficient de bine. Apoi a urmat limba si literatura romana pe care o adora. Si macar pentru o ora si-a indreptat atentia spre scoala, negandindu-se la ea. Si era cat pe ce sa cada in vraja rasetului ei fermecator. Insa ambitia lui pentru aceasta materie l-a ajutat. In pauza nu a mai vazut-o. Nu intelegea de ce , pana s-a sunat si si-a adus aminte ca aveau educatie fizica. Blestema in minte si o lua la fuga spre vestiare. A intarziat, lucru care l-a facut sa primeasca detentie. Profesoara de sport era foarte dura. Dar a acceptat, ce altceva putea sa faca? Dupa ce a confiscat niste telefoane mobile, i-a pus pe copii sa alerge si dupa aceea sa faca niste exercitii. Ca de obicei, ea a plecat din sala. Atunci a inceput haosul. Copii ,printre care si ea, aruncau cu mingi prin sala, iar altii se ascundeau, care unde puteau. El doar incerca sa evite mingile. Dupa ce, intr-un final, s-a sunat de iesire, a putut expira usurat. Era pauza mare. Desi era foarte frig afara, el decise sa manance pe o banca, singur ce de obicei. Nu o vazuse pe nicaieri, dar curand isi dadu seama ca probabil se ascundea in spatele scolii cu prietenii ei, fumand. Lui nu ii placea sa fumeze, si nici fumul de tigara. Se gandi ca va vorbi cu ea sa inceteze. Dupa ce isi termina croasantul si cafeaua savurand cartea pe care o citea, a decis sa merga in clasa. Acolo a vazut multi colegi copiind tema pentru geografie. Era un proiect. Insa spre ghinionul lor, se suna imediat ce el pasi in clasa, asa ca isi lua grabit cartile si se duse in laboratorul de geografie. Nu prea ii placea materia insa incerca sa para interest de dragul ei care era absolut fascinanta. Ora trecu incredibil de greu. Insa pana la urma trecu, iar urmatoarea ora urma sa treaca repede.. Si nu pentru ca ii placea chimia, ci pentru ca urma sa stea in aceeasi banca cu ea. Se indrepta spre laborator,ajungand primul. Insa spre dezamagirea lui, in tot acest timp, ea a vorbit cu un alt baiat prin biletele. “Vorbesc despre mine” era gandul ce ii dadea speranta, insa care, incet, a inceput sa ii paraseasca mintea. Pentru ca, in timp ce el simtea toate aceste lucruri, fata, ea, nu simtea nimic pentru el. Elev: Valcov Darma, 6 C Coordonator: Prof. Nicoleta Margean
6
www.ichb.ro
Poveste fara sfarsit
S-a dus iarasi o toamna. O frunza mi-a batut la geam incet, sfios ca si cum s-ar fi temut sa nu deranjeze. Fosnetul ei se impletea cu simfonia stropilor de ploaie care se loveau de sticla aburita. Uimita, am deschis fereastra si ochii mei au intalnit alti doi ochi mici, tristi, inlacrimati si un glas suav care imi soptea rugator: -Trebuie sa ma asculti! Mi s-a intamplat o mare nenorocire! Am luat-o in palma si apoi am inchis geamul. Am privit-o indelung cateva clipe, apoi i-am spus: -Spune, spune! -Dupa cum stii, a inceput frunza, ploaia s-a pornit de curand sa-si verse lacrimile reci peste orase. Vantul, tovarasul nedespartit, a inceput sa cante printre scorburi. Toti copacii s-au cutremurat la auzul cantecului sau, iar creanga pe care eram m-a alungat, lasandu-ma prada toamnei si vantului. Din fericire am cazut pe marginea ferestrei tale si de aceea, te rog, nu ma lasa din nou prada naturii crude! -Priveste, i-am spus eu ganditoare, incercand sa strabat cu privirea ceata diafana. In octombrie, dealurile par pictate in mii de culori, iar campiile sunt acoperite de un val de bruma. Coborand de la munte cu trena aurie, toamna se plimba prin gradini si picteaza cu galben tot ce ii iese in cale. Mai arunca din paleta sa de culori si un rosu stralucitor pe merele livezilor si un violet pe viile incarcate de rod, un verde crud pe rochia verzei. Toamna este un anotimp plin de melancolie, dar care ne aduce roade bogate. Oriunde te afli, simti in nari un parfum dulce de mere, pere, gutui si alte fructe pe care ea ni le da cu generozitate. Frunzele copacilor cadeau intruna si dupa ce pluteau usor cateva clipe, se asterneau vestede, moarte la picioarele toamnei. Ea se apropie sfioasa de fereastra si dupa ce privi un timp copacii goi, isi intoarse ochii spre mine si un zambet ii inflori pe chipul palid. Intelesese, in sfarsit, ca locul ei este printre celelalte frunze si ca legile toamnei nu se vor schimba niciodata. Elev: Movileanu Theea, 5 D Coordonator: Prof. Gardin Sorina
In timp Fara a-ncerca a-i creiona o definitie, putem spune ca acesta reprezinta absolut tot ce ne-nconjoara. Oriunde intoarcem privirea sau ne-ndreptam gandurile, intr-un fel sau altul, il putem corela cu orice lucruri, fapte, obiceiuri, evenimente, clipe sau persoane. Pornim de la fizica, unde timpul este o componenta a unui raport, si ajungem la noi, unde el este o simpla perceptie a noastra, o chestiune legata de rabdare sau, poate, de cele mai multe ori de ‌ nerabdare, dar si de vechime, de nou, de vesnic sau de efemer. Dar privind mai profund, timpul poate purta mult mai multe denumiri. El poate fi numit istorie, dar si amintiri, trairi, sentimente, nostalgii, impliniri, uitare si poate in alte o mie de feluri. Pentru fiecare dintre noi poate avea una, doua, trei sau poate toate intelesurile de mai sus. Pentru mine, in viata de zi cu zi, timpul se limiteaza la trairile, sentimentele si implinirile curente si la amintirile si nostalgia anilor precedenti de gradinita si de scoala, in care joaca imbraca
fericirea acelor vremuri. Alteori, in anumite excursii sau vacante, cand s-a nimerit sa vizitam mai multe domuri, muzee, cetati sau diverse vestigii, am simtit cum importanta si greutatea lor ma apasa si ma fac sa ma simt mica si neinsemnata in fata lui, a timpului, aici denumit istorie. Dainuirea lor degaja admiratie, respect si nu in ultimul rand un spirit al luptatorului, al opozantului discret, dar perseverent si tenace. La fel se intampla si in drumetiile montane prin inima naturii. Oriunde intorci capul, vezi ingemanarea norilor cu noianul de munti, incarcati parca cu energia stramosilor nostri, cu gandurile si cu trairile lor. Aici ii spunem vechime. Iar cand vorbim de viata, alunecam cu gandul de la trecator la eternitate. Deci, nu exista nimic fara ca el sa fie prezent, in diverse forme sau denumiri. El este totul. Elev: Hariclea Bodrogean Coordonator: Prof. Nicoleta Margean 7
www.ichb.ro
Să ne facem timp Timpul - noţiune abstractă, dar foarte uzuală, sub diferite forme de sinonime: vreme, moment, clipă se referă la acel ceva ce nu poate fi văzut, doar perceput şi măsurat cu diferite mijloace. Foarte adesea găsim în vorbirea noastră expresii de genul: ,,n–am timp” – pentru a exprima un refuz; ,,a sosit timpul să” – este momentul să se petreacă ceva; ,,mi-a trecut timpul” – a recunoaşte faptul că anumite lucruri nu pot fi făcute; ,,timpul nu-l poţi opri în loc”– expresie grăitoare pentru recunoaşterea trecerii timpului. Aşadar, timpul este o noţiune imaterială care se află deasupra noastră, pe care nu o putem controla, doar măsura sau planifica într-o oarecare formă. Viaţa noastră este o călătorie în timp pe care o facem o singură dată. Astfel, omul se supune timpului şi urmăreşte permanent să-şi facă din el un prieten, nu un duşman. A se opune timpului este ca şi cum ai înota împotriva curentului sau ai înainta împotriva vântului. Timpul îşi pune amprenta sa asupra noastră atât fizic, cât şi psihic. În această ipostază, timpul fixează asupra noastră acele momente pe care fiinţa omenească le traversează: copilăria, adolescenţa, tinereţea şi bătrâneţea. Pentru acestea, timpul nu poate fi măsurat nici cu ceasul, nici cu pendula, ci cu zilele, lunile sau anii. Iată deci cum acestă noţiune care ne ghidează întreaga viaţă este mai presus de noi, de realizările noastre. fiecare om îşi stabileşte drumul în viaţă, totdeauna în funcţie de timp. Fie că îl măsoară cu ceasul din perete sau cu deplasarea soarelui pe cer, el se ghidează în activitatea sa conform timpului. Pentru ca timpul să ne fie prieten, să fie de partea noastră, trebuie să avem o viaţă organizată, să fim echilibraţi pentru a putea afirma că ,,n–am pierdut timpul degeaba”. Oamenii, din experienţa lor de viaţă au emis nişte ziceri foarte adevărate: ,,Nu lăsa să treacă timpul pe lângă tine”; ,,Fă-le pe toate la timpul lor”; ,,Există timp pentru toate”; Timpul le rezolvă pe toate”; ,,Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi”. Shakespeare afirma: ,,Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate”; Tudor Muşatescu: ,,Cu vremea să mergi în pas, nu la pas”; Nichita Stănescu: ,,Dacă timpul ar avea frunze, ce toamnă!”; Woody Allen ,,Timpul este cel mai bun vindecător, dar e cea mai proastă cosmeticiană”. De foarte multe ori m–am gândit ce s-ar întâmpla, dacă nu ne-am planifica timpul în viaţa noastră. Imi imaginez haosul care s-ar aşterne, cum nimic nu ar avea sens, finalitate sau importanţă. Aşadar, consider că această noţiune atât de abstractă determină existenţa vieţii reale echilibrate, iar oamenii pot parcurge liniştiţi această călătorie care înseamnă viaţa. În graba noastră către veşnicie, să ne face timp, măcar o clipă, să privim pe unde am păşit, pentru ca poteca rămasă să ne fie cât mai lină. Să ne facem timp să simţim durerea celui de lângă noi, să ştergem o lacrimă căzută de durere, să ne facem timp să mirosim o floare, să ne jucăm, să aruncăm o coajă de pâine câinilor, să ne facem timp să stăm aproape de cei iubiţi, de cuvântul lui Dumnezeu şi...TIMPUL ne va mai da timp... Elev: Simina Maissa,5 B Coordonator: Prof. Chivereanu Maria
In trecere Cuvântul “timp” revine foarte des în vocabularul nostru. Auzim continuu ,,Nu mai am timp”, Sa vii la timp”, ,,A trecut timpul”.Este clar! Timpul este obsesia noastră! El este firul de viaţă care coase existenţa omului şi care, odată trecut, nu mai poate fi întors...Trece cu o viteză uluitoare, încât parcă ne –am dori să mai adăugăm câteva ore în plus fiecărei zile. Nu cred că există oraş fără orologiu sau ceas solar. Şcolarii învaţă de mici măsura timpului prin soneria sau clopoşelul care anunţă sfârşitul orei de curs. Trenurile şi avioanele n-ar mai funcţiona dacă nu ar şti ora exactă. Nici oamenii nu şi-ar cunoaşte vârsta. Tot ce ne dorim fiecare este mai mult timp: timp în care să ne ridicăm, să ne maturizăm, să trăim. Nu degeaba se spune că timpul nu aşteaptăm pe nimeni. De aceea, trebuie să profităm la maximum de fiecare moment din viaţă pentru că, din nefericire, timpul nu se mai întoarce. S-ar putea să nu mai existe un mâine, iar nisipul ce curge în clepsidra vieţii sã se epuizeze brusc. De aceea, consider că ar trebui să ne bucurăm mai mult de viaţă, să profităm de frumuseţea clipelor ei, căci aceasta este cel mai de preţ dar oferit de către 8
O poveste despre timp
www.ichb.ro
“Timpul este o convenţie”, spun unii. Timpul nu există, el este creat de creierul nostru, se mai spune. Dar eu cred că timpul este mai mult de-atât... Uneori, mi se pare că timpul este o poveste fără sfârşit. O poveste care începe, cum îi stă bine unei poveşti, cu “a fost odată”. A fost odată un tărâm al timpului, peste care domnea Timp, Marele Împărat. Un tărâm unde ceasurile semnificau timpul fiecăruia. A fost odată un supus model în acel tărâm. Numele lui nu prea contează. Este el, sunt eu, eşti tu... poate fi oricine. Şi el realiza mereu toate planurile date de Împărat. Mai mult chiar, le depăşea. Uneori avea o comandă de 10 ceasuri de mână, cu încrustaţii de pietre preţioase, într-o lună. Alteori trebuia să fixeze soneria de dimineaţă pe 12 ceasuri care să trezească gospodinele să-şi pregătească copiii de şcoală. Ei bine, el făcea atunci 12 ceasuri de mână şi 15 de masă. Trebuia să livreze un ceas cu cuc la o vilă, a unei văduve bogate? El ducea atunci două ceasuri cu câte doi cuci fiecare! Într-o dimineaţă, nici nu s-a apucat bine de lucru că a sunat telefonul. Era Împăratul, care îl chema la el. Dar nu putea să îşi dea seama cu ce greşise, doar mereu îşi făcuse treaba cum trebuie... şi chiar mai mult decât trebuie. Marele Împărat Timp conducea cu mână de fier Regatul. Rezolva mereu problemele. Avea grijă ca ceasurile să funcţioneze bine. - Ascultă, supus, de ce faci mereu mai multe ceasuri decât trebuie? - Mărite Timp, am vrut să-ţi fac o surpriză, să-ţi depăşesc aşteptările. Am vrut să fii mulţumit de mine. Cu ce am greşit?
- Bine, dar nu-ţi dai seama că în felul acesta, oamenii vor ajunge să aibă prea mult timp? - Păi şi ce e rău cu asta? E foarte bine, vor putea să facă tot ce doresc. Dacă nu au apucat să îşi facă studii mai avansate, pot să facă acum. Dacă s-au ocupat prea mult de situaţia lor financiară, şi au neglijat să-şi facă o familie, pot să facă acum asta. - Dar nu înţelegi? Toate trebuie făcute la timpul lor. Există un timp pentru joacă şi un timp pentru învăţat. Un timp pentru lucru şi un timp pentru familie. Un timp pentru lucrurile necesare... dar şi un timp pentru relaxare. - Mărite Timp, ai dreptate, dar eu aşa socotesc. Că fiecare om e dator să încerce să facă totul la timp, însă dacă nu reuşeşte, eu zic că dăm lovitura dacă le mai oferim o şansă cu aceste ceasuri ale noastre! - Dar viaţa nu e o poveste fără sfârşit, oricât de mult ar vrea oamenii şi oricât de frumos ar părea. Viaţa le este dată oamenilor o singură dată. Este ca atunci când faci sport: trebuie să-ţi dozezi energia ca să-ţi ajungă pentru toată cursa, nu să-ţi dai sufletul de la primii metri parcurşi. Iar povestea noastră fără sfârşit se termină cu... “şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, iar dacă n-au murit, poate că mai trăiesc şi azi”. Însă Timpul cel mărinimos uneori, dar zgârcit alteori, trăieşte încă. Are alţi supuşi, pe care îi pune să facă ceasuri, ore, minute, secunde... dar şi ani, secole, milenii. Căci Timpul este singurul care nu cunoaşte limite... Elev: Roxana Maria Ilie, 5 D Coordonator: Prof. Sorina Gardin
divinitate. Să nu lăsăm timpul să treacă, căci va veni şi ziua în care ne vom mai dori câteva momente în plus şi va fi imposibil. Fiecare zi este un nou început şi fiecare secundă trebuie valorificată din plin. Atâta vreme cât timpul ni s-a dat nouă, oamenilo, trebuie să afacem în aşa fel încât să nu ne devină duşman. Trebuie să-l îmblânzim, să ni – l facem prieten. Pentru că timpul este ireversibil, imi doresc să-mi petrec fiecare moment din viaţă într-un mod cât mai plăcut cu putinţă, să realizez cât mai multe bucurii care să merite timpul consumat şi să mă bucur de prezenţa oamenilor dragi. Depinde de noi cum ne petrecem timpul şi cum profităm de fiecare clipă ce se scurge din clepsidra vieţii. Elev: Popa Miruna, 5 B Coordonator: Prof. Chivereanu Maria 9
www.ichb.ro
Timpul, Un mister in fabrica Dincolo de lumea noastra, in nori se afla o lume numita Lumea Norilor. Acolo, seful este un pitic. Piticul avea o barba maronie pana la umeri, parul brunet, purta ochelari rotunzi iar in picioare avea o pereche de pantofi cu varful intors un pic in sus, mai purta o camasa alba cu nasturi rosii si niste pantaloni negri pana in talie, iar numele lui era Domnul Timp. El avea grija de tot ce s-a intamplat si de ce se va intampla in timp. Domnul acesta avea trei ajutoare: Domnul Ieri, care era batran si gras si foarte amuzant; Doamna Azi, care se ocupa sa ii dea Domnului Timp informatii despre ce s-a intamplat azi; si ultima, dar nu cea din urma, Domnisoara Poimaine, care avea o fire foarte vesela si sarcina ei era sa-i trimita Domnului Timp tot ce ar trebui sa se intample maine si poimaine. Acestei Domnisoare ii placea sa se imbrace in rochite frumos colorate. Toata treaba aceasta se intampla intr-o fabrica. Activitatea intregii fabrici functiona ca un ceas, nici prea repede nici prea incet, pana cand, intr-o zi, ceva s-a intamplat. Cei patru oameni nu stiau ca Vrajitoarea Maine le punea bete in roate. Ea avea un plan malefic, sa strice fabrica, astfel incat timpul sa treaca cand mai repede cand mai incet, adica acum erau orele 13:00 si dupa un minut erau orele 7:30. Totul era alandala si o harababura in fabrica, incat nu mai puteai intelege ce si cand trebuie sa se intample. Vazand ce se intampla, cei patru s-au decis sa gaseasca faptasul. Acest lucru a durat ceva pana sa se afle, dar pana la urma au gasit un indiciu...o urma de noroi de pe un pantof. Pentru ca niciunul din ei nu ar fi dorit sa strice fabrica, au luat o proba de noroi si au dus-o in laborator sa o analizeze. Deoarece vrajitoarea era o fiinta vicleana, stia sa faca si vraji dar stia si sa-i pacaleasca pe cei din jur, de aceea ea a lasat urma special astfel incat cei patru responsabili ai timpului sa creada ca a fost altcineva din Lumea Norilor. Si s-a intamplat exact asa cu isi planificase vrajitoarea. Cei patru au acuzat pe altcineva, un om cinstit. Pentru ca omuletilor li se parea ciudat ca un om pe care il stiau cinstit sa faca asa ceva, s-au gandit sa-l supuna unui test cu detector de minciuni. Acest aparat le-a confirmat faptul ca ei nu aveau dreptate si ca acest om cinstit spunea adevarul: nu stricase nimic in fabrica. S-au reintors apoi cu totii in fabrica pentru a afla mai multe indicii despre faptasul care inca se ascundea si care voia sa le strice fabrica. Asa ca, pentru a fi mai eficienti s-au despartit si a luat-o fiecare pe cate o parte, sarcina lor era sa gaseasca cat mai repede indicii care sa-i duca spre faptas. Lucrul acesta nu s-a intamplat, deoarece vrajitoarea a fost mai rapida decat decat cei patru si in timpul in care omuletii erau preocupati cu detectorul de minciuni, aceasta a montat capcane pentru fiecare dintre ei. Voia sa-i prinda in capcane, iar apoi sa-i elibereze in schimbul noului post pe care dorea sa-l ocupe: acela de Sef al Timpului, iar toti ceilalti omuleti sa lucreze pentru ea. Nu a fost aleasa si pentru acest lucru s-a suparat foarte tare si le-a spus: - Daca nu vreti sa ma faceti noul Sef al acestei lumi, atunci veti muriti arsi in lava de sub picioarele voastre.As vrea sa vad cum se intampla lucrul acesta, dar nu am timp pentru ca am de facut lumea aceasta un loc mai rau. Muhahahaha! Dupa ce Vrajitoarea Maine a plecat, Domnul Timp a scos un mic cutitas cu care a taiat funia si si-a putut elibera oamenii. Au iesit fix la timp, pentru ca altfel ar fi fost arsi pana acum. Cand au iesit din fabrica, au sunat politia si le-au spus sa o duca intr-o celula anti magie. Si asa au rezolvat cei patru misterul din fabrica. Elev: Chira Daria, 5 C Coordonator: Prof. Gardin Sorina 10
www.ichb.ro
TIMPUL sau mic plan de afaceri
Treaba cu timpul e extrem de simpla, nu va lasati pacaliti de tot ce s-a scris melancolic despre asta. In esenta, el nu ne ajunge. Dar deloc! “Hai!”, “repede”, “pierzi timpul!”, “Intarziem”, “..cand o sa am timp….”. Si tot asa auzim de dimineata pana seara. Ce nu s-a inteles este ca timpul asta, care ne ingradeste libertatea, este invers proportional cu viteza, asta trebuie s-o stie vreun profesor de fizica, daca nu…sunt pe cale sa inventez vreo teorema revolutionara. Adica, cu cat te grabesti, cu atat ai nesansa sa-ti umpli ziua atat de tare, incat ramâi fara timp. Ia sa nu mai gonesti asa si, in sfarsit, obtii ce ai cautat. Deci, cea mai mare teapa este asta cu graba, de parca te-ar astepta vreun bonus seara! Nicidecum! Seara intervine necazul cu somnul, care inghite si el foarte mult timp. Odata o sa ma gandesc la ce trebuie facut In privinta somnului, categoric trebuie redus, poate chiar desfiintat, inlocuit cu ceva, tipul de la robotica trebuie sa stie mai multe. M-as fi inscris si eu, dar…nu prea am timp In fine, mai e o problema. L-am intrebat pe fratele meu: “Ce-ai vrea sa faci daca ai avea timp?”. “Nu stiu, sa fac ce vreau.”. “Bine. Dar ce?”. “Ce vreau eu!” Ahaaaa, deci e clara treaba! Habar nu avem ce sa facem cu timpul, cred ca vrem doar sa nu mai auzim cuvantul “trebuie”. Poate, daca am avea timp liber, am face tot ce am face si in lipsa lui, dar de placere. Oare cum ar fi sa chiulesti de la scoala si sa lucrezi la mate, dar cu satisfactia ca, in timp ce altii lucreaza obligati de program, tu faci acelasi lucru de placere? Hmmm, stiu, suna bine, dar e chiar lipsit de imaginatie! Ideal este sa stii sa pierzi timpul. Cum se pierde el… este, de fapt, esenta vietii! Se cere un club nou, program 14.30-15.30: Cum se pierde timpul, astfel incat sa-l castigi! in plus, odata ce Inveti asta, repede, In 10 pasi, trebuie apoi sa obtii timp, sa-l creezi. Idei ar fi. Premiile ar trebui date In timp, bonuri de timp, vouchere de timp liber, sigur se gasesc formule. Clar, sunt pe cale sa-mi fac un business. Vand timp liber! Dar doar daca-mi promiteti ca stiti sa-l folositi: nu munciti in timpul cumparat, nu rezolvati probleme, pur si simplu….. uitati de el!!! dinu.uitadetimp@clasa aV-a A. Elev : Dinu Iosifescu, 5 A Coordonator: Prof. Gardin Sorina
Timpul trece in favoarea mea “Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar pentru cei care iubesc, timpul este eternitate”Henry Van Dyke M-am gândit să îmi încep compunerea cu acest citat. Cât este de complex și în același timp de simplu! Gândindu-mă la el, observ noi laturi ale timpului. Timpul nu este numai o succesiune din trecut, prin prezent către viitor. Timpul nu are niciun sens pentru copiii mici. Ce frumos ar fi să rămânem copii! Să ne jucăm toată ziua fără grija orei de somn, de masă, de școală, fără să întârziem undeva. Sună fantastic pentru mine! Timpul este o eternitate când iubești. Timpul este o eternitate, numai pentru noi este trecut, prezent și viitor. Când faci ceva cu pasiune, cu iubire, timpul pare că stă pe loc, uiti de el. Mă gândesc la lucrurile pe care le fac cu pasiune: cititul unei cărti bune, visatul cu ochii deschiși, o vacanță. “Eternitatea ”
acestor momente este tulburată de ceasul deșteptător, de soneria școlii, de “ți-ai terminat temele”, de “e ora de culcare”, “e ora de engleză”. Vă rog, nu distrugeți “eternitatea” timpului meu! Aud destul de des “timpul înseamnă bani”. Oare? Putem măsura timpul în bani. În acest caz, vreau și eu să cumpăr niște timp să-l transform în eternitate, visând cu ochii deschiși! Am învățat cum să mă protejez de trecerea timpului, de curgerea ireversibilă, de durata lucrurilor. Zâmbesc cu fața la soare ca un copil mic și fericit, cu dragoste și nepăsare. Gândesc că sunt o parte a universului nemărginit, a timpului infinit. Iau lucrurile așa cum vin și învăț câte ceva din fiecare. Elev: Alexia Păunescu, 7 A Coordonator: Prof. Iulia Visoiu
11
www.ichb.ro
Timpul Era o dupa-amiaza lenesa de vara. Dar nu una oricare, ci ultima dupa-amiaza a ultimei zile de vacanta. Soarele tragea dupa cateva sageti de foc obosite dupa atata arsita si veselie din timpul verii. Toti copiii din cartier se adunasera in parc pentru a se bucura de ultima zi de vacanta. Chiote, sarituri, glasuri ascutite. Nimic deosebit. Intr-un colt mai ferit al parcului, doi baieti discutatu aprins. Albert este un baietel maruntel, timid, dar foarte inteligent. Nu are note stralucite la scoala, dar daca aduci cumva vorba despre planete, quarci, teleportare, exoplanete, atunci sa fii sigur ca o ploaie de cuvinte se va napusti din gura lui. Si crede-ma nu vei avea scapare. Va ploua zile in sir. Exact ca in Londra. Langa el se afla un baietel desirat, cu parul destul de lung si ochii caprui care se aprindeau ca niste fulgere de cate ori se intalnea cu Albert. Ollie. La fel de inteligent, foarte vorbaret. In plus, Ollie avea ceva care il facea foarte special: era sasait. Albert se catara alene pe niste bare colorate aflate la inaltime si acolo se lasa cu capul in jos balanganindusi mainile in toate directiile. Ollie, prietenul sau cel mai bun facea la fel. Stand cu capul in jos ca niste lilieci uriasi isi impartasesc teorii, idei de proiecte…Cei doi sunt foarte absorbiti de discutia lor despre…timp. Deodata, un curcubeu neobisnuit se asterne peste parc. Dupa cateva secunde totul parca a inghetat. Toti copiii s-au strans intr-un loc si gesticuleaza galagiosi. -Ce s-a intamplat, spune, Albert? -Ma duc sa vad, striga Ollie si intr-o fractiune de secunda era deja acolo. Pe asfalt aparuse un puzzle urias format din patratele vorbitoare. In fiecare patratel se derula cate un eveniment din viata fiecarui copil. Totul parea un ecran viu urias. Copiii se uitau la acele zeci de minifilmulete, unii plangeau de emotie, altii radeau, altii tipau, iar unii tremurau de-a binelea. Albert a inlemnit. -E o bresa in timp, Ollie, spuse Albert gafaind. -S-au ssssuprapusss mai multe universuri, Albert, a raspuns Ollie. -Einstein avea dreptate, a soptit Albert captivat de ceea ce vedea. -E vorba de de supercorzi, Albert. Am discutat despre asta la ora de fizica. Supercorzile trebuie sa existe in 10 dimensiuni, iar sase dintre ele sunt inca ascunse pentru cercetatori. -Te referi la Teoria M a lui Ed Witten? a intrebat Albert mirat. -Exssact. -Dar asta inseamna ca viteza cu care ne deplasam in spatiu a crescut. Cum se poate una ca asta? a rabufnit Albert. -Nu, nu cred…Dar de ce? SSSSTAI, stiu…are legatura cu Forta a 5-a a lui Einstein! a spus Ollie. -Mda…sa ne gandim! -U..uite, Albert, bucatelele de film au inceput sa pluteasca prin aer… -Ce ne facem? a intrebat Albert -Magnetii…Ssssa folosim magnetii pentru a crea un camp care ar putea atrage puzlle-ul in dimensiunea de unde a venit. -Foarte inteligent. Si de unde putem face rost de magneti de asemenea dimensiuni? I-a raspuns Albert. -Sssstai! Cred ca este vorba de altceva. Ceva s-a interpussss intre mai multe universuri paralele si a rupt bucati din trecutul nostru aducandu-le in acest moment, a spus Ollie. -De fapt timpul nu este ceea ce credem noi: secunde, minute, ore…teme, parc… Adevarul este ca timpul nu are inceput sau sfarsit…timpul depinde de miscare si gravitatie…si nu curge doar intr-o singura directie asa cum credeam, a apus Albert pe nerasuflate. -Adica daca eu incep ssssa alerg, timpul meu va fi diferit de al tau…a spus fascinate Ollie. -Da…va fi diferit cu cateva nanosecunde…a murumurat Albert. -Ce sssa spun? Eu ssunt un geniu, dar tu esti un megageniu…a declarat Ollie solemn. -De fapt intervalul de timp dintre doua puncte nu este fix, asa cum se credea inainte, ci depinde de anumite conditii…Poate ca ceva s-a intamplat si a schimbat conditiile normale si astfel bucati de timp s-au ratacit in spatiu… 12
www.ichb.ro -Ai uitat de gravitatie, Albert. Cu cat gravitatia este mai mare, cu atat timpul curge mai incet… -Asta e!…Gravitatia a cauzat aceste lucruri. Esti Supermegageniu, Ollie. -Ceva a modificat Gravitatia Pamantului…a spus fericit Ollie. -Stiu!…expansiunea Universului. Si apoi contractarea…Si asta se intampla chiar acum. Si asta a generat zeci de gauri vierme.. Prin care s-au strecurat particule de trecut…a tipat Albert. -Sstiu…Experimentele de la Cern…Acceleratorul de particule…i-a raspuns Ollie -Acceleratorul recreeaza conditiile care existau la cateva microsecunde dupa Big Bang, atunci cand temperatura era de 10 miliarde de miliarde de grade Celsius. El izbeste doua nuclee de uraniu cu o viteza enorma. Socul impactului amesteca nucleele dand nastere unui corp amorf, compus din constituenti de baza: quarci si gluoni, e explicat Albert. -Acesta essste rassspunsul! a strigat fericit Ollie. Deodata, un vant rece incarcat de praf si neobisnuit, a venit de niciunde si a maturat amintirile copiilor de pe asfalt ca pe niste frunze ratacite. Totul parea ca a revenit la normal. In acea seara, stirea principala la TV era despre amintirile oamenilor care se imprastiasera in mai multe zone de pe Glob. Acestea disparusera la fel de repede cum aparusera… Elev : Brianna-Alexandra Stan, 6C Coordonator: Prof. Nicoleta Margean
Timpul meu Era o dupa-amiaza linistita de toamna. Regina frunzelor colorate isi lasa toate culorile in timp ce parasea imbufnata campiile in care petrecuse ultimele trei luni. Arata mai mult a copilita ,cu ochelarii ruginii, impodobiti cu florile ei preferate, trandifirii galbeni, tinand un buchet de crizanteme, purtand o fusta in carouri si o camasa imaculata. In mana dreapta avea un carnetel, in spate, ghiozdanul si in mana stanga, un manunchi de pensule. Daca s-ar fi intors la scoala, cu siguranta materia ei preferata ar fi fost pictura. Acum se multumea cu readucerea clinchetului clopotelui in scoli.Ca si cum ar fi primit semnalul, ultimele frunze ramase in copaci s-au lasat, in cele din urma luate de vantul de miazazi, care le purta in fiecare an in Marea Calatorie. Toamna isi facu grandioasa iesire din povestirea mea. Eu eram la spital si tocmai ma nascusem. Invelita intr-o paturica verde o asteptam linistita pe mama, care venea din trei in trei ore, sa ma alapteze si sa ma mangaie. Prima decizie a doctorilor a fost sa ma tina pentru cateva zile in incubator, dar ambitioasa fiind de mica, m-am descurcat mult mai bine decat s-ar fi asteptat. Povestea mea a fost una cat se poate de normala, cu suisuri, si coborasuri; cu bune si rele. Am invatat sa admir, sa iubesc, sa alin durerea celor din jur. Am fost dintotdeauna constienta de trecerea timpului, desi nu o stiam foarte bine. Multe intamplari m-au modelat ca pe o bucatica de lut; altele au avut doar darul sa ramana in timp, sa ma faca sa constientizez trecerea lui. Timpul va trece pentru totdeauna, fara oprire, cat de mult ne-am dori, sau nu ne-am dori. Viata se va schimba, chiar sub ochii nostri, si este singurul lucru care ne face sa ne dam seama de curgerea anilor. De la iarna la primavara, de la toamna la iarna, de la copil la adolescent, si in viata care curge linistita transformam cu noi ce se afla in jur: jucariile traditionale au devenit tableta, hainele, o manie. Unii au invatat sa se bucure de viata cuvenita, altii sa lase cate ceva ce sa aminteasca de el sau ea pana la nemurire. Dar mai este si o alta categorie de oameni, adica cei care isi iau sau pierd viata cuvenita. Astfel de oameni sunt peste tot. Cu atatea mituri, nu putem decat sa dam din cap si sa fim ganditori si sa ne uitam confuzi pe geam, unde ninge, in camera, care ne linisteste, si sa ne bucuram de viata pe care o avem, de timpul de care dispunem, deoarece nu e mult. Elev: Hristofor Victoria, 6 C Coordonator: Prof. Nicoleta Margean
13
www.ichb.ro
Timp de toamna Ma intorc pe aceasta strada dupa o perioada lunga de asteptare. Vantul puternic de toamna imi sufla in fata, insa intr-un mod placut, parca ma saluta si imi spune “Bine ai revenit!”. Aici este parcul in care am copilarit. Imi amintesc cum obisnuiam sa imi arunc ghiozdanul pe una din bancutele de langa tobogan si sa fug cat ma tineau picioarele catre terenul de fotbal. Dar acum nici parcul nu mai este cum era odata, au disparut rasetele de copii si mireasma trandafirilor care iti umplea sufletul de bucurie de fiecare data cand il inhalai. In schimb a ramas prietenul meu drag, leaganul. S-a auzit un scartait slab cand m-am asezat, ii fusese dor de mine. Odata asezata, mi-am putut aminti cu precizie fiecare data cand am cazut de pe biciclata langa salcia pletoasa si fiecare joc de-a v-ati ascunselea cand imi gaseam refugiu in spatele brazilor inalti. Copil fiind, mi-am tot dorit sa ma maturizez, sa traiesc si sa iubesc, sa pot fi considerata un adult, dar nu m-am gandit cum ar fi sa ma despart de fiecare lucru pe care il pretuiam ca si copil. Pantofii de balet uitati intr-un colt al camerei, cei in care visam sa pot dansa Lacul Lebedelor cand voi fi mai mare, rochia alba pe care am purtat-o la primul meu bal, momentul in care am inteles ce inseamna sa te simti ca o printesa din basme, si pianul... care mi-a fost un prieten de nadejde, insa pe care imi este frica sa il acordez, acum ca nu mai sunt cea pe care si-o aminteste. Pe atunci inca mai aveam acel zambet frumos pe care il are fiecare copil si pe care nu ezitam sa il folosesc niciodata. Insa timpul si-a lasat amprenta asupra mea. Iar timpul odata trecut nu mai poate fi intors...trece cu o viteza uluitoare incat parca ne-am dori sa mai adaugam cateva ore in plus fiecarei zile. Sa ne intoarcem in copilarie unde puteam sa ne ascundem in livada bunicului sau sa ne urcam pana in varful parului si sa privim acel apus deosebit de frumos al soarelui. Insa timpul te indeamna sa mergi mai departe chiar daca iti doresti sau nu. El iti lasa doar amintirile si iti vindeca ranile. Nu am decis niciodata daca imi este prieten sau dusman. Nu a incetat sa ma surprinda nicicand. Am presupus intotdeauna ca ii placea sa ma chinuie si sa imi joace feste. M-a lasat intepenita in anumite momente din viata, incat nu am mai stiut ce directie sa aleg. Nu degeaba se spune ca timpul nu asteapta pe nimeni… Am inteles mai tarziu cate lucruri ma poate invata cu adevarat fiecare mica neintelegere pe care o avem. Trebuie sa-l imblanzim, si sa ni-l facem prieten, dusman, el nu ne este de niciun folos. Ce nu as da acum pentru inca o zi in pielea acelei fetite inocente care avea fruntea sus in fiecare zi si care nu parea sa aiba nicio grija pe cap. Ea nu putea dezamagi pe nimeni, era plina de incredere si nu se dadea inapoi de la nimic. Toamna a fost mereu anotimpul schimbarii, dar eu am refuzat mereu sa lasa acesta parte din mine sa plece. Cea care imi amintea de toate prostioarele facute, dar si de toate loviturile primite. Durerea simtita a fost alungata cu timpul, insa iti lasa cate o cicatrice pe suflet, un semn ca acum esti mai puternica, ca nu mai esti un copil. Acum simteam… frica. Frica de a nu ma mai intoarce niciodata la cea care am fost. Insa aveam nevoie de un nou inceput, o noua sansa de a descoperi cine am devenit. Am petrecut asa mult timp gandindu-ma la tot ce am lasat in urma incat nu m-am gandit deloc la toate lucrurile care ma asteapta. Exista fel de fel de momente in viata, iar acesta era momentul meu. Momentul care decide cum sunt cu adevarat, iar revazand parcul copilariei mele, realizez ca nu ma pot desprinde de trecut. Va fi mereu o parte din mine, dar nu ceva care ma va urmari. Ceva care ma va ajuta sa imi gasesc drumul spre viitor, unde imi voi descoperi propria misiune. O lacrima aluneca pe obrazul meu, insa o las sa cada pe lanturile ruginite ale leaganului. Ma ridic incet si il ating pentru o ultima data, soptind “Adio”. Elev: Sara Safavizadeh, 7B Coordonator: Prof. Gardin Sorina 14
www.ichb.ro
Povestea calatoriei in timp Timpul a fost inventat cand, pe vremuri, un copil nu a invatat pentru test si nici nu avea timp sa invete, asa ca el a inventat timpul. Din fericire a luat 10 la test, adica nu a inventat timpul degeaba. Glumesc, timpul a fost inventat odata cu Big Bang-ul. Acum toti stim ca o zi are 24 de ore. De fapt, timpul (in momentul de fata) are 23 de ore 56 de minute si 4 secunde. Pe vremea dinozaurilor, o zi avea 25 de ore. In viitor, peste aproximativ cateva milioane de ani, o zi va avea 23 de ore. Ok, acum ca v-am spus cateva informatii despre timp, haideti sa va spun si o poveste: Acum ori nicio…, stai, stai, stai, asta e legat de basme si eu nu doresc sa imi amintesc despre scoala, asa ca voi scrie asa: Acum cateva milenii, (asa e mai bine, si are si legatura cu timpul, dar pe vremea aia nu se facea scoala), o fiinta monocelulara s-a gandit cum ar fi sa poata sa calatoreasca in timp. Asa ca a asteptat sa se dezvolte. A transmis ideea din generatie in generatie. Pana cand ideea a ajuns in anul 3586 . In acel an, Daniel Danielescu Danieloi, in sfarsit, a construit masina timpului. Inainte sa inceapa sa o foloseasca, au venit pazitorii timpului: -Nuuuuu, daca folosesti aceasta masina a timpului, vei activa efectul fluture! -Ce e efectul fluture? -Efectul fluture e atunci cand te duci in trecut si schimbi UN SINGUR LUCRU, atunci tot viitorul, toata istoria pe care o avem acum se pot schimba. Asa ca Daniel nu a avut altceva ce face decat sa predea masina timpului. Sau putem schimba putin povestea si sa zicem ca el a sarit in masina timpului si s-a dus in trecut sa il intalneasca pe cel care s-a gandit la aceasta putere. Asa, s-au intalnit ei, si cel destept zice: -Eu vin din viitor, iti transmit acest mesaj ca sa stii cat de multi ani au trecut sa construiesc masina timpului. Iti multumesc pentru idee . Dupa aceea el s-a intors in viitor, dar, deoarece fiinta monocelulara l-a vazut pe Daniel, s-a gandit: “Oare, cum ar fi sa avem puteri cu care sa ne putem teleporta in timp?” INAPOI IN VIITOR -Cum ai indraznit sa folosesti masina timpului pentru a merge in trecut?! -Pur si simplu am mers in trecut. -NU INTELEGI, O SA MURIM CU TOTII! -Nu prea imi pasa. ZING ZING ZING . Unul din pazitorii timpului a primit mesaj ,,Am facut niste calcule si mi-am dat seama ca era bine ca Daniel a fost in timp, deoarece asta trebuia sa se intample. Deci, Daniel a devenit primul om care a fost ,,omul cu timpul”. Venind vorba de timp, nu stiti cat timp mi-a luat sa scriu aceasta compunere, am fost stresat ca se apropie timpul limita de predare si eu nu scrisesem nimic. As mai putea scrie , insa deja o aud pe mama: -Tamerrrr, e tarziu, nu mai ai timp, maine trebuie sa mergi la scoala.Cat timp iti ia sa iti faci temele? -Mda, timpul asta e ciudat, daca mai aud cuvantul TIMP, cred ca o sa fac alergie….si am nevoie de timp sa ma tratez. Elev: Bulut Tamer, 6 D Coordonator: Prof. Loredana Andronache
15
www.ichb.ro
Ma joc cu timpul În fiecare zi mă joc cu timpul, iar asta pentru că de cele mai multe ori şi el a făcut la fel. Mă joc pentru că pot şi pentru că vreau să îi arăt că eu îmi stabilesc priorităţile, desi nu imi prea iese. Eu decid ce mai poate aştepta şi ce nu. Timpul nu îţi îngăduie clipe în plus pentru visurile tale, la fel cum odată cu trecerea lui, te îndepărtează de clipele copilărie. Nu ştiu cât îi place atunci când îi sfidezi regulile, când te întorci spre trecut sau când te avânţi în viitor fără să-ţi pui prea multe întrebări. Şi totuşi, atunci când trăieşti riscând, ai parte de cele mai frumoase experienţe. In altă ordine de idei, cu timpul am realizat ca totul se schimbă. Nimic nu rămâne la fel. Nici eu, nici tu, nici timpul ăsta care trece pe lângă noi fără să aştepte. Şi dacă stau mai bine să mă gândesc, toţi suntem supuşi aşteptării. Eu aştept, tu aştepţi, el aşteaptă, ea la fel, noi, voi, ei… Toţi aşteptăm. Aşteptăm un răspuns, un colet, un telefon, un prieten să sosească, orice alta livrare. Aşteptăm trenul, autobuzul, taxiul pe care abia l-am comandat. Aşteptăm la semafor să se facă verde ca să putem trece. Aşteptăm se se descarce un film, sa aiba timp cineva sa vorbescă să-l mai vedem la faţă după atâta timp, să se încarce bateria laptop-ului, telefonului. Cand esti copil, notiunea timpului nu exista, ti se pare ca ai tot timpul din lumea, totul zboara in jurul tau si trece fara sa-ti dai seama, de aceea mintea nu-si aminteste copilaria decat lucrurile care au avut un impact major asupra persoanei respective. De asemenea, timpul impartit in diferite activitati, obisnuinta, rutina zilnica il transforma in ceva monoton. Impactul timpului asupra copilariei mele a creat regrete si pareri de rau ca s-a terminat si acum nu se mai intoarce inapoi. Placerea de a gasi in orice activitate un mod de a o folosi prin joaca nu se compara cu prezentul. Totul trebuie luat in serios si timpul te preseaza sa iei decizii. Acum, ziua mea trece cu parere de rau ca nu am facut destule lucruri si seara cand stau si ma gandesc cum a trecut inca o zi din viata mea..Iubirea face ca timpul sa zboare, cand te indragostesti, uiti de toate pentru o vreme, dar pacat ca ea trece repede si te trezesti din nou la realitate. Astfel, notiunea timpului se pierde pentru o scurta perioada. De asemenea, suferintele trec tot cu trecerea timpului care ne face sa realizam ceea ce se petrece in jurul nostru si ne obisnuieste cu ideea. Cantecul vietii incepe cu frumoasa copilarie, se continua cu adolescenta, cand timpul trece fara sa-ti dai seama si doar apoi incepi sa-l pretuiesti cu adevarat. Regăsim timpul in tot ceea ce facem: Nu cred ca există oras fara orologiu sau ceas solar. Şcolarii învata de mici măsura timpului prin soneria sau clopotelul care anunta sfarşitul orei de curs.Trenurile si avioanele ar inceta sa functioneze daca ar disparea posibilitatea de a şti ora exacta. Cred că am spus destul de multe despre partea practică a timpului. Cuvântul „timp” cu sinonimul sau “vreme” revine foarte des in vocabularul nostru. Auzim continuu:”Nu mai am timp”,”Sa vii la timp”,”A trecut timpul”,”Cum mai trece timpul”sau “Mi-a trecut vremea”,”Pe vremea mea…”.E clar!Timpul este obsesia noastra,a oamenilor.Nu cred ca exista locuinta fara cateva ceasornice, pendula, ceas de masa, de perete, de mâna. Timpul...acest timp care pentru toti a devenit o enigma !. El este firul de viata care coase existenta noastra si care odata trecut nu mai poate fi intors...trece cu o viteza uluitoare incat parca ne-am dori sa mai adaugam cateva ore in plus fiecarei zile...el este cel care te indeamna sa mergi mai departe chiar daca doresti sau nu...el iti lasa doar amintirile si videca toate ranile.Timpului ii place sa ne chinuie,ne joaca uneori feste chiar si celor puternici...ne lasa intepeniti intr-un anume moment de viata incat nici nu mai stim in ce directie sa o luam. Tot ce ne dorim fiecare ,cred ca ne trebuie mai mult timp...timp in care sa ne ridicam,sa ne maturizam,sa traim si sa iubim. Nu degeaba se spune ca timpul nu asteapta pe nimeni...de aceea trebuie sa profitam la maxim de fiecare moment din viata...pentru ca din nefericire timpul nu se mai intoarce. Timpul trece fără voia noastră,însă felul în care alegem să se scurgă acesta depinde de noi,deoarece fiecare dintre noi este protagonist pe scena propriei vieţi.......Timpul nu iartă pe nimeni şi nici nu se întoarce.Cu fiecare clipă ce trece,avem mai puţin timp de petrecut în această lume,de aceea trebuie să profităm de timpul nostru ce se scurge implacabil...Adesea uităm să savuram clipa,de multe ori trăim gândindu-ne prea mult la viitor,la ziua de mâine şi uităm de prezent,uităm de “azi”,de “acum”...Fiecare zi e un nou început şi fiecare secundă trebuie valorificată din plin.Depinde de noi cum ne petrecem timpul,cum profităm de fiecare clipă ce se scurge din clepsidra vieţii....Aşa că ar fi cazul să începem să zâmbim mai mult,să vedem partea plină a paharului...Avem o singură viaţă.Ar fi fost minunat să putem da timpul înapoi,să ne întoarcem în timp,să ne reparăm greşelile din trecut,dar din păcate este imposibil ,timpul este ireversibil.Tot ce contează este prezentul 16
www.ichb.ro deoarece trecutul nu mai revine,iar viitorul depinde de ceea ce facem în prezent.Timpul îşi lasă amprenta asupra fiecăruia dintre noi,însă trecerea acestuia este percepută diferit de fiecare dintre noi..Unele persoane regretă timpul pierdut,pe când alte persoane sunt fericite şi mulţumesc Divinităţii pentru că li s-a mai oferit o nouă zi...Indiferent de modul în care percepem trecerea timpului,indiferent de mentalitatea fiecăruia,un lucru este cert: timpul trece,nu stă în loc pentru nici unul dintre noi şi din păcate nu putem face nimic în această privinţă...Cred că tot ce îmi rămâne de făcut este să îi accept ireversibilitatea,să îmi petrec fiecare moment din viaţă într-un mod cât mai plăcut cu putinţă,să realizez cât mai multe lucruri care să merite timpul “consumat” şi să mă bucur de prezenţa persoanelor dragi ,pentru ca mai târziu să nu regret timpul ce a trecut. Depinde de noi cum ne petrecem timpul şi cum profităm de fiecare clipă ce se scurge din clepsidra vieţii.... Impactul pe care il are timpul asupra naturii umane este foarte mare pentru ca absenta lui ar fi cauzat dezordine totala in viata oamenilor. Ei nu s-ar mai fi obosit sa-si organizeze activitatile, stiind ca nu exista nimic care sa-i preseze. Timpul este foarte pretios, dar intr-un mod diferit pentru fiecare persoana. De exemplu, un om care afla ca mai are un an de trait, incearca sa-l foloseasca in a face lucruri utile, dar este foarte important sa nu-l piarda gandindu-se la el cum se scurge sau numarandu-si zilele. De aceea, este necesar sa nu stii cat mai ai de trait, pentru ca gandul ca stii cat mai este te distruge mai repede. Acum, făcând un calcul şi însumând toate aceste aşteptări la care suntem supuşi, deduc că toate cele trei treimi ale vieţii le petrecem aşteptând tot felul de chestii. Păi simplu: o treime e suma aşteptărilor astea, o a doua treime ne-o petrecem dormind – adică aşteptăm zorii zilei şi cealaltă treime este reprezentată de activităţile noastre. Elev: Alexa Voicu, 7B Coordonator: Prof. Gardin Sorina
Nu uita!
Timpul trece peste toate lucrurile create de om, dar și peste cele mai frumoase etape ale vieții. Timpul trece și peste copilărie! Cine poate uita minunații ani ai copilăriei? În acea vreme toate personajele favorite prind viață, iar poveștile spuse de bunica pot fi ascultate de mii de ori, cu aceeași plăcere de fiecare dată. Ne jucam cu prietenii ore în șir fără a ne da seama când a zburat tot acest timp. Tot copilăria ne aducea cele mai frumoase amintiri și cele mai amuzante năzdrăvănii pe care toți le-am făcut măcar o data. Nu putem uita nici de prima zi de școală, una din cele mai frumoase zile din viața noastră. Este ziua în care am început să învațăm multe lucruri noi și interesante alături de noii noștri colegi. Din acel moment ni s-a deschis o mare poartă spre educație. Drumul spre terminarea școlii era lung, dar fiecare pas merita toată silința noastră. Copilăria este singurul moment al vieții în care trăim totul la intensitate maximă, în care plângem și râdem în același timp, în care ne supărăm și iertăm după câteva momente, în care suntem singuri si totodata cu toată lumea. Este o rază de soare, un zâmbet, un vis, e o veselie, este o adevărata comoară. De aceea trebuie să ne bucurăm din plin de tot ceea ce ne oferă copilăria, deoarece pleacă odată cu timpul și nu se mai întoarce niciodată. Elev: Orădan Andreea, 7E Coordonator: Prof. Irimia Daniela
17
www.ichb.ro
Scurta istorie despre timp
Multi oameni pot spune ca timpul il putem masura prin ceas, cronometru sau prin orice altceva, si sincer vorbind, cred ca doar in mod „stiintific” putem afirma acest lucru. Cei mai multi spun ca e valoros, ca nu trebuie sa „pierdem timpul”, de parca am fi pierdut trenul sau cel mai de valoare lucru existent. Altii afirma faptul ca timpul inseamna bani. Bine, hai sa o luam logic si totodata babeste, pentru ca vad ca unii nu au inteles. De ce zic unii ca timpul inseamna bani? Deoarece in cazul unor persoane despre care putem spune ca sunt oameni de afaceri si lucreaza, desigur, cu banii, daca „pierd timpul” inseamna ca pierd bani. Un exemplu ar fi (inventat de mine acum) cu un domn numit Tache. Domnul Tache trebuie sa mearga la o intalnire speciala pentru a-si prezenta produsul, doar ca e blocat in trafic si ajunge cu o ora dupa ora programata si nu mai este primit la intalnire, iar asa domnul Tache si-a ratat sansa de a vinde produsul companiei, si asta inseamna, din punct de vedere comercial, ca a pierdut BANI. Sa speram ca ati inteles, deoarece am ramas fara exemple. Sa trecem mai departe... Foarte multe persoane ar vrea sa calatoreasca in timp, dar in ce sens? Voi m-ati intreba cam asa: „Cum, naratorule, in ce sens?”. Pai cred ca daca nu m-ati intrerupe, v-as spune. Sa zicem ca am fost eu indulgenta acum si v-am iertat, dar sa nu se mai repete. „Deci esti fata, din moment ce ai zis indulgenta”. Da da, sunt fata, acum lasati-ma sa continui! Sunt mai multe sensuri, asa cum spuneam mai sus, de a calatori in timp. Primul este de a calatori in trecut, adica mai devreme de a te naste, si sa iti vezi
parintii copii, sau sa calatoresti mult mai mult, sati vezi stra-stra-stra-stra.... bunicii tai pe cand erau tineri sau chiar alti oameni, care au murit acum cateva secole, sau poate chiar inainte de a se naste Iisus Hristos, sau de pe vremea dinozaurilor, sau chiar de cand s-a format Pamantul. Cred ca deja exagerez. Sa continuam... Alt mod este de a calatori in trecut, dar dupa ce te-ai nascut, si sa iti retraiesti copilaria, dar sa ai aceleasi cunostinte pe care le ai acum, si sa stii sa indrepti niste lucruri din trecut. „Dar naratoareo, daca ai schimba acele lucruri in bine si ceva rau s-ar intampla in viitor, ce am face???”. Ce sa zic? Iar m-ati intrerupt! Dar in fine, aveam sa ajung la partea aceea. Acest efect se numeste stiintific „Efectul Fluturelui” si se pot intampla aceste lucruri de care ati intrebat si voi, dar se pot intampla si lucruri mai bune, numai ca acest efect se poate intampla chiar acum, in prezent, cat va povestesc eu totul, cat imi ascultati voi vorbele (adica ce am scris), cat, cat, cat..... Da, cred ca trebuie sa continuam. Alt mod este de a calatori in viitor, sa vezi ce se poate intampla cu tine, cu familia ta actuala sau cu cea viitoare, sau daca au ocupat extraterestrii pamantul, incat peste tot unde mergi sa mirosi aer extraterestru. Glumesc, e tot....., vreau sa spun ca va fi tot oxigen, asa ca nu va faceti griji prea mari... Inca. Elev: Luiza Hildan, 6C Coordonator: Prof. Nicoleta Margean
Farmecul timpului
Cine este Timpul? Cum arată el? Unde este? Când eram mai mic, puneam adesea aceste întrebări, și niciodată nu intelegeam explicatiile care mi se dadeau. Auzeam frecvent că nu mai am timp pentru a face un anumit lucru, că e târziu, acum e timpul să... Ca orice copil cu o energie debordantă, voiam să mă joc incontinuu, iar când auzeam aceste cuvinte îmi doream nespus de mult să-l văd, să vorbesc cu el și poate să-l induplec. Bineînțeles că nu l-am văzut niciodată, dar l-am simțit întotdeauna. Îl simțeam cum trece, parcă din ce în ce mai repede, și parcă făcandu-mi în ciudă. Eram într-un fel de competiție, eu încercând să-l opresc, iar el mergând în ritmul lui exact, rigid și ireversibil. Anii au trecut, și am învățat să călătoresc 18
împreuna cu el, să accept toate unitățile lui de măsură și să-l prețuiesc din ce în ce mai mult. Și acum, din când în când, percepția timpului mă întristează și mi-aș dori să nu mai existe noapte și zi, ore, ani, anotimpuri. Dar toate acestea au farmecul lor, care mă ajută să-mi revizuiesc prioritățile si să-mi văd evolutia, iar dacă ar fi să dau o definiție scurtă despre timp aș spune așa: trecut-amintiri de neuitat, viitor-visuri mărețe. Închei cu un citat de Thomas Carlyle „Nu te plânge de timpul tău: dacă-l găsești rău, întreabă-te ce ai făcut ca să-l faci mai bun.” Ele:v: Gasan Carol Luca, 7 A Coodonator: Prof. Iulia Visoiu
www.ichb.ro
Râul vietii
Timpul, așa cum este el, curge într-un sens bine definit, adica dinspre trecut spre viitor, precum un râu ce răsare dintr-un izvor și se scurge în mare. Din păcate, timpul sau râul nostru, nu curge tocmai în avantajul oamenilor, neschimbându-și vreodată traiectoria dinspre mare spre izvor. Se spune că viața a fost mereu decisă de timp, căci acesta este precum un hoț ce se ascunde în umbră, furândune subtil clipele, zilele, anii din viață, ca să realizezi mai apoi, într-o zi, că zece ani au trecut pe lângă tine cât ai clipi. Pe zi ce trece, devii tot mai batrân și te întrebi unde au dispărut toate momentele din viața ta, fiind doar o altă victimă nevinovată a timpului. Într-un final realizăm privind spre cer, că toată viața noastră s-a scurs precum o zi obișnuită: ne-am trezit la răsăritul soarelui, alergând precum niște soldăței ce se intorc acasă pe un drum ce duce nicăieri, până când soarele a apus, iar noi odata cu el. Elev: Savu Ana-Maria, 7E Coordonator: Prof. Irimia Daniela
19