Lumina cuvintelor 2016 by ichb

Scoala Gimnaziala Internationala de Informatica Bucuresti

Lumina Cuvintelor

Anul XX Nr. 7 2015-2016

Scoala Gimnaziala Internationala de Informatica Bucuresti Website : gimnaziu.ichb.ro Facebook : ICHB.Gymnasium

Lumina Cuvintelor

Profesor coordonator : Iulia Visoiu Colectivul redactiei : Elena Irina Serban Nicoleta Margean Raluca Suciu Sanda Andreea Loredana Andronache Daniela Irimia GraďŹ ca : Adrian Serban Asteptam materiale pentru numerele viitoare pe adresa de e-mail: visoiu.iulia@ichb.ro

Anotimpuri Ce sunt anotimpurile? Patru fete tinere toate, pline de însuşiri şi caractere diferite, pline de culoare, farmec şi schimbare. Iarna este cea mai liniştitǎ, cea mai potolitã, cea care îţi aduce tristeţe, dar şi bucurie. Priveşti cuiburile goale ale pǎsǎrilor, copacii farǎ frunze, câmpurile întinse pline de zǎpadǎ unde nu zǎreşti nicio vietate şi te apucǎ tristeţea. Asculţi clinchetul zurgǎlailor, zgomotul de bucurie produs de copii de pe sǎnii, priveşti în casele oamenilor şi îi vezi bucurându-se împreunǎ de bradul de Crǎciun, de codourile Moşului şi te apucǎ bucuria. Vezi dansul fulgilor de nea ca nişte albine,vezi geamurile caselor pictate cu flori de gheaţǎ, vezi campurile de cristal si îţi dai seama cât de frumos este acest anotimp şi cǎ fǎrǎ el nu am avea nimic din toate aceste lucruri. Primǎvara este plinǎ de viaţǎ şi de speranţǎ. Ȋn fiecare an aştepţi ca natura sǎ învie, sǎ devinǎ plinǎ de culoare. Abia aştepţi ca vǎzduhul sa miroasǎ a ierburi şi a Frunze proaspete. Copacii în floare, albinele care zumzǎie grǎbite sǎ adune polenul, oamenii care ies pe câmpuri, în curţi pentru a munci, in parcuri, toate aceste lucruri ne fac încrezǎtori şi plini de speranţǎ. Vara este anotimpul plin de bucurii şi veselie. Razele soarelui puternice te îndeamnǎ spre o cǎlatorie cǎtre valurile mǎrii şi cǎtre rǎcoarea munţilor. Grǎdinile sunt pline de flori multicolore. Copiii sunt in vacanţǎ şi li se aud glasurile in toate colţurile ţǎrii.Oamenii culeg spicele galbene de grâu. Puii pǎsǎrilor şi animalelor încep sǎ prindǎ puteri şi sǎ devinǎ adulţi.Totul este minunat, plin de soare, speranţǎ şi veselie. Vara este un anotimp cu multǎ mişcare. Toamna este anotimpul cel mai bogat şi plin de culoare. Pǎdurile se îmbracǎ într¬-o platoşǎ de aromǎ. Pomii sunt îmbrǎcaţi de roade, copii se pregǎtesc de şcoalǎ, în curţile şcolilor se aud glasurile lor cristaline.Vacanţa a zburat ca un stol de rândunele.Toatǎ lumea munceşte adunǎnd recolte din belşug. Munca e in toi. Nu se mai aud trilurile pǎsǎrilor, ele plecând pe cerul care din cǎnd în când de acopera de nori.Ploile mǎrunte şi din ce în ce mai reci acoperǎ pǎmântul.Pǎmântul stors cautǎ acum odihna iernii. Suntem fericiţi cǎ le avem pe toate cele patru anotimpuri, pe toate cele patru aotimpuri, pe toate cele patru fete diferite, dar fǎrǎ de care viaţa noastrǎ nu ar mai fi la fel. Elev, Carla Pieleanu ,Clasa a-VI a A Indrumator: prof.Iulia Visoiu

Cele patru anotimpuri Când eram mai mică și mergeam la țară în vacanță, bunica îmi spunea în fiecare seară o poveste. Dintre toate poveștile ei, cel mai mult îmi plăcea povestea despre fiicele Bătrânului Timp. Bunica îmi povestea că Bătrînul Timp are patru fete, două mai mari, pe nume Iarna și Vara și două mai mici, Primavara și Toamna. Într-o bună zi, ele s-au luat la ceartă pentru ca nu reușeau sa se decidă care dintre ele este cea mai iubita de pământeni. Văzând că cearta lor nu mai contenește, Bătrânul Timp a adunat toți slujitorii, unicornii, spiridușii si alte creaturi fantastice care mișunau pe la curtea lui și a grăit cu înțelepciune: - Dragele mele, ca să lămurim neînțelegerea voastră, rog pe fiecare dintre voi sa spună in fața tuturor de ce crede că este cea mai iubită de oamenii de pe Pământ. Toată suflarea de la curte a așteptat cu nerăbdare ca fetele să inceapă să vorbească. Și eu eram la fel de curioasă de fiecare dată când bunica îmi spunea această poveste, pentru că ea găsea mereu câte ceva nou cu care să mă surprindă. Iarna a făcut un pas în față și ca o soră mai mare ce era a început să vorbească prima. ( Între noi fie vorba, abia acum, la lecțiile de geografie am înțeles de ce Iarna și Vara sunt surorile mari, iar Primăvara și Toamna sunt cele mici). - Eu sunt foarte importantă pentru oameni. Le aduc sărbători minunate cu obiceiuri si tradiții frumoase și multă veselie. Toți oamenii se bucură de sărbătoarea Crăciunului, dar in special copiii, când impodobesc bradul și primesc daruri. Ca să nu mai spunem despre oamenii de zăpadă, despra săniuțe si bătăile cu bulgări. În timpul meu, oamenii sunt mai buni, mai iertători, își fac daruri, iar familiile se reunesc pentru sărbători. Eu le dăruiesc oamenilor bucuria Anului Nou cu minunatele focuri de artificii și speranțe in suflet. Sunt sigură că eu sunt cea mai iubită! - Ba cred că eu sunt mai iubită decât tine, surioară, a început Vara, făcând și ea un pas în față. Eu le aduc oamenilor zile calduroase și senine, verdele pădurilor sau al grădinilor, marea cu plajele ei fine, ciripitul păsărelelor. Iar copiilor le aduc mult așteptata vacanță cu jocuri nesfârșite și zile lipsite de griji, cu plimbări și minunate excursii. Eu le mângâi obrazul cu adierea mea călduță si îi învălui cu parfumul florilor. Sunt sigură că eu sunt cea mai iubită! Doar după cuvântul celor doua fete mai mari ale Bătrânului Timp, cei adunați nu mai știau ce să creadă. Atunci a început să grăiască Toamna: - Ba eu cred că sunt mai iubită decât voi două la un loc. Eu le aduc oamenilor recolte bogate, fructele cele mai dulci și legumele cele mai gustoase și sănătoase. Tot eu le pun oamenilor pe masă plăcintele cu mere și cu dovleac și le umplu cămările cu zacuscă, murături și dulceață de gutui. Livezile și viile răsună de glasul culegătorilor care muncesc cu drag și spor. Eu le dăruiesc oamenilor și bucurie și bogăție. Sunt sigură că eu sunt cea mai iubită! După vorbele Toamnei, mie mi s-a facut o poftă nebună de o bucată de plăcintă cu mere sau de niște clătite cu gem de gutui! Dar bunica a continuat povestea cu discursul Primăverii, singura soră care nu spusese nimic până acum: - Ba eu cred că eu sunt cea mai iubită dintre noi toate. Cu mine natura renaște la viață. Eu aduc soarele călduț, care mângâie pământul și obrajii copiilor. Ghioceii plăpânzi scot capul din zăpadă și dau startul pentru marea cursă a vieții. Toate trebuie să inmugurească, să inflorească si să infrunzească. Păsările călătoare se reîntorc de pe meleaguri de pribegie să-și preia cuiburile uitate. Toate cotloanele sunt aerisite și împrospătate, iar oamenii deschid larg ferestrele să primească în casele lor bucuria și miresmele proaspete ale florilor. Toți oamenii privesc cu emotie broderiile mele albe și roz cu care împodobesc an de an pomii din livezi, parcuri sau grădini. Sunt sigură că eu sunt cea mai iubită! După ce le-au ascultat pe toate cu luare aminte, întreaga audiențăa rămas pe gânduri. Nu se puteau decide: Iarna, Vara, Toamna sau Primăvara? Au început să șușotească și să murmure. Unii erau de părere că Iarna e cea mai demnă de iubirea pămantenilo, alții ca Vara, alții că Toamna, iar

alții că Primăvara. Pentru a nu se porni un tărăboi și mai mare intre curteni, Bătrânul Timp a grăit: - Toate sunteți minunate, ﬁicele mele, iar oamenii care vă cunosc se bucură de ﬁecare dintre voi când vine timpul vostru. Cearta voastră nu-și are rost. Dacă nu mă credeți ascultați cântecele pe care vi le-au inchinat, poeziile pe care vi le-au scris si tablourile în care v-au ilustrat. Elev Valentina Vagaon, Clasa a- V a D, Indrumator-prof. Loredana Andronache

Cartea vorbitoare

Mergeam într-o zi pe stradă, tocmai mă întorceam de la școală după o zi lungă când am văzut o carte și am salutat-o: - Ahh,bună carte. - Bună ,Alexa. -Stai! Ce? Stai,stai,stai. -Da, ce este? -Ești o carte care vorbește dar si merge? -Păi, mă vezi,mă auzi, deci cam da, sunt. -Bine, dar ce carte ești? -Un manual de limba și literatura română. -Un manual de limba și literatura română? -Da. -Dar ce cauți aici? Nu ar trebui să ﬁi pe băncile sau în ghiozdanele elevilor? -Ba da, dar un copil m-a rupt in multe hârtii și doamna de la curățenie m-a aruncat la gunoi. De la tomberonul școlii am ajuns în groapa de gunoi și acolo am intrat în contact cu substanțe acide... -Și așa te-ai lipit la loc și ai început să vorbești si să mergi nu-i așa? -Da, iar acum conțin atâtea informații de limba și literatura română încât vreau să devin profesor de limba, română pentru că atunci când ești un manual de limba română te bucuri că ajuți copii să învețe. Același sentiment îl simți și când ești un profesor, dar îl simți și mai puternic. -A, păi la noi la școală este un post liber la catedra de limba română, sunt sigură că o să primești postul. -De atunci Cartea Vorbitoare a devenit profesor și a ajutat mulți copii. Elev, Alexa Voicu,Clasa a- VI a B Indrumator -prof. Raluca Suciu

Gânduri despre timp N-am să vă spun explicaţia ştiinţifică, pentru că presupun că o stiţi. Am să vă spun însă, că pentru mine, anotimpurile sunt o unitate de măsură, o altă percepţie faţă de timp, un alt fel de clepsidră. Conştientizez scurgerea timpului numai atunci când se schimbă anotimpurile. Aşa sunt eu. Nu are sens să ne ancorăm într-un singur anotimp, fiindcă ele vin şi trec, fără să ne întrebe şi mai ales trec...Depinde numai de noi cum alegem să ne bucurăm de farmecul fiecăruia în parte.Toate cer să fie văzute aşa cum sunt: cu toanele lor, cu culorile lor, cu parfumul lor, cu magia lor.De ce să ne plângem că vara e prea cald, iarna prea frig, toamna prea multe ploi, primavara prea mult vânt? Eu nu vă spun care anotimp îmi place cel mai mult pentru că le-aş lua din măreţia celorlalte. Voi nu uitati să savuraţi anotimpul de azi, chiar şi atunci când sunteţi la şcoala puteţi să vă îndreptaţi pentru câteva secunde privirea spre fereastră, iar când plecaţi spre casă să inspiraţi adânc cu ochii spre cer, spre soare. Elev, Gasan Carol Luca, Clasa a-VI a A Indumator-prof.Iulia Visoiu

Patru fetițe

Erau o dată patru fetiţe care se înţelegeau foarte bine şi care erau cele mai bune prietene. Erau în aceeaşi clasa, făceau totul împreună şi aveau aceleaşi visuri. Mergeau chiar şi la acelaşi curs de actorie. Ele se considerau speciale şi chiar erau: începând de la nume, până la felul în care arătau si miroseau. Primăvara era o fetiţă blondă, firavă şi timidă, cu ochi mari albaştri. Mirosea a frezii şi a lăcrămioare şi se îmbrăca mereu cu rochii multicolore. Deşi îşi făcea mereu lecţiile şi învăta foarte bine, se înroşea ori de câte ori era scoasă la tablă. Vara avea părul roşcat şi ochii verzi ca apa mării. Ea era cea mai năzdravană dintre toate, era veselă şi glumeaţă şi toată lumea voia să stea în pauză cu ea. Mirosea a cireşe şi a trandafiri şi îi plăceau rochiile de culoare roşie. Când se supăra, se supăra atât de tare că parcă lua foc. Toamna avea rochiile cele mai elegante şi mirosea a struguri şi nuci. Avea un păr foarte frumos şi lung, de culoare arămie, iar ochii de culoarea alunei. Era o fire visătoare şi făcea cele mai frumoase compuneri. Iarna avea părul atât de deschis la culoare şi îi strălucea atât de tare încât ziceai că e facut din argint. Avea ochii negri şi pielea albă şi se îmbrăca în rochii cu volane. Aducea mereu bomboane la şcoală şi le împărţea cu toată lumea. Într-o zi, în clasa lor apăru un băieţel la fel de special ca şi ele: începând de la nume, până la felul cum se comporta.Îl chema Anul, era înalt şi destul de frumos pentru un băiat. Se acomodase din prima clipă cu noii colegi şi toată lumea îl plăcea. Aproape toată lumea, pentru că cele patru fetiţe erau încă nehotărâte dacă să-l primească în grupul lor sau nu. Aşa că au discutat între ele şi au decis să-l invite la cursul de actorie: dacă se dovedea un actor bun, îl primeau in grupul lor. Anul a fost foarte încântat de această propunere. Fetiţele aveau să fie foarte uimite: în tot timpul cât Anul a jucat pe scenă diverse roluri, un miros suav de lăcrămioare a gâdilat nasurile tuturor, în cameră s-a făcut din ce în ce mai cald şi mai luminous, toată lumea a avut poftă să manânce struguri, iar din tavan au inceput să cadă deodata mii de bomboane. După aceasta întâmplare, fetele l-au acceptat pe An în grupul lor şi au devenit nedespărţiţi. Elev, Mara Mărginean, Clasa a-V a D Indrumator-prof. Andronache Loredana

Bunica și fenomenul Turcia Anul acesta am început să studiem fizica, despre care am aflat că se ocupă cu studiul fenomenelor. Am răsfoit manualul, dar nu am găsit fenomenul care o descrie pe bunica în ultima vreme. Oare să mai aștept până în clasa a șaptea? E prea mult. Am stat de vorbă cu ea și am înțeles ce înseamnă. În fiecare zi, de luni până vineri, de la ora 20, rulează la televizor seriale turcești. Nici nu se termină bine unul că începe altul. Nu pot vorbi cu ea decât în pauzele de publicitate. Ca să înțeleg ce o atrage, am urmărit și eu împreună cu ea două dintre aceste seriale. M-au cucerit personajele interpretate de copii, încât am cumpărat când am fost în Turcia bomboane de ciocolată sub formă de umbreluțe, așa cum avea unul dintre ele. De la bunica am mai aflat că ei îi plac mult tradițiile turcești și atmosfera vieții de familie de acolo. Ea spune că deși Turcia e înconjurată de mai multe mări (Mediterană, Egee, Neagră, Marmara), filmele turcești sunt un ocean de sensibilitate și emoție. La această pasiune, bunica a adăugat și lecturile din literatura turcă. A citit tot ce a scris laureatul premiului Nobel, scriitorul OrhanPamuk. A fost la Istanbul după ce a citit cartea cu același titlu a acestui autor și ne-a vorbit cu un entuziasm imens despre acest frumos oraș. O cred, pentru că și mie mi-a plăcut. Datorită ei, am înțeles acest fenomen, pe care manualul de fizică nu-l tratează. Elev, Dubalaru Anca , Clasa a-VI a B Indrumãtor-prof. Raluca Suciu

CARTEA ANULUI Anul începe rece, fără haz, înghețat și parcă l-ai evita dacă ai putea. Încet – încet, vremea se încălzește, cuvintele, ﬂori ale imaginației, te atrag și, ca prin minune, rămâi capturat în avalanșa de verde din jur. Introducerea pe care ne-o oferă primăvara trece repede lăsând loc căldurii și aventurilor ce vin odată cu vara. Întâmplările iau loc unele după celelalte, îmbogățindu-ne gândirea și aducându-ne cele mai curioase și năstrușnice idei. Toamna...melancolia pătrunde în cele mai ascunse cotloane. Deja ești la jumătatea cărții. Natura se pregătește și ea pentru ﬁnalitate. Frunzele, ce au fost odinioară de un verde – crud, devin veștejite, toată vlaga le părășește iar magia dispare odată cu terminarea lecturii. Iarna apare ca orice alt sfârșit. Rece, greu de suportat dar încărcat de bucuria amintirilor și a aventurilor trăite, ce li se vor povesti și altora. Am terminat și cartea acestui an, însă mai sunt atâtea de citit și de descoperit! Elev, Mara Croitoru, Clasa a-VIII a C Indrumãtor-prof. Iulia Visoiu

Ce mă face fericită? „Fericirea este ceea ce faci în fiecare zi, este o călătorie, nu o destinaţie” Când mă gândesc la fericire, îmi vin în minte momentele în care am fost fericită şi am realizat că fericirea este acea stare de bine care-ţi inundă sufletul, pe care o atingi când ochii îţi râd şi eşti plină de căldură şi-ţi vine să spui:”Sunt fericită! Nu-mi mai trebuie nimic!” Pentru mine fericirea constă în orice lucru simplu care-mi aduce bucurie, mă face să zâmbesc, să mă simt bine şi să împărtăşesc cu cei dragi această stare. Nu trebuie să cauţi fericirea pentru că ea te întâmpină, scoţându-ţi în cale zilnic, mii şi mii de motive pentru a fi fericită: glasul dulce al mamei care mă trezeşte, întâlnirea cu prietenii, aprecierea unui profesor, ascultarea unei melodii preferate, un sincer „mulţumesc”, un salt în valurile înspumate ale mării albastre sau „zborul” pe pârtiile imaculate ale Alpilor – toate acestea sunt tot atâtea motive pentru a mă face fericită. Îmi vin în gând sfaturile mamei:”Nu renunţa la visurile tale!”, „Continuă să speri!”, „Zâmbeşte!”, „Fii tu însuţi!”, „Dăruieşte şi vei primi!”, „Ai încredere în tine!”, Preţuieşte fiecare clipă!”, „Învaţă să iubeşti!” – îndemnuri care mă vor ajuta în formarea mea ca individ însufleţit de idealuri pentru care merită să lupţi, un om care ştie să iubească şi să dăruiască, să preţuiască şi să respecte, un om fericit. Îmi doresc ca toată lumea să fie fericită pentru că fericirea te înalţă, îţi înfrumuseţează chipul, te face mai bun şi mai generos şi, astfel, lumea ar fi plină de iubire şi armonie.

Elev: Radulescu Alexia, Clasa a- VI a B Indrumator-prof. : Raluca Suciu

Omul şi anotimpurile In unele dupã-amiezi imi place sã stau la biroul meu cu cãrţi, caiete şi manuale si sã privesc micuţa patã verde de sub geamul meu. Stau si mã uit, mã uit in gol cum ar putea spune unii,insã eu, in acel colt de naturã, vãd sesurile cu oi, vãd marea inspumatã,vãd campurile cu covorul lor de grâne aurii, proaspãt culese şi vãd şi neaua ce stã pe crestele singuratice şi brãzdate de vânt ale muntilor. Cum sed asa, zi dupa zi, lunã dupã lunã, an dupã an, totul se schimbã parcã incet, pentru a redeveni ce a fost la inceputul ﬁecarei primaveri.Singurul lucru din peisaj care mâine nu va mai avea mare legaturã cu ceea ce este azi sunt eu, omuleţul brãzdat de adânci trãiri si memorii ale copilãriei deja moarte, ale jocurilor in care zâmbeam din suﬂet, ale naivitãtii ce-mi lasã bucuria-n mine. Mã uit inainte si vãd numai furtuni, frunze ce cad vestejite, pãduri aurite ce-si pun cojocul de promoroacã peste crengile degerate ....şi la omul neputincios in faţa vremii. Eelv: Antonio Teodorescu, Clasa a-VIII a C Indrumator-prof. Iulia Vişoiu

Spectacolul anotimpurilor In țara mea sunt patru anotimpuri. De câte ori mă gândesc la asta sunt convinsă că este o binecuvântare, pentru că nici nu îmi imaginez cum ar fi fost dacă aveam doar două anotimpuri sau numai unul. Eu m-am născut vara și iubesc vara! Zilele sunt călduroase, port rochițe colorate sau pantaloni scurți. Vara mă bucur de vacanța mare și mă joc mai mult pentru că zilele sunt mai lungi. Toți oamenii sunt bucuroși, mai uită de griji și își planifică vacanța sau își amintesc cu plăcere de concediul pe care tocmai au petrecut-o la munte sau la mare. Chiar și sfârșitul de săptămână este un pretext de sărbătoare, când toți căută locuri minunate să petreacă și să se distreze. Vara înseamnă florile colorate și parfumate din parcuri și gradini, vântul călduț care îmi mângâie obrajii, albastrul cerului senin, rațele care plutesc alene pe Dâmbovița. Vara este un spectacol de lumină, culoare și parfum. Nu știu ce m-aș fi făcut dacă mă nășteam într-o familie de eschimoși! Îmi place iarna cu sărbătorile ei, Crăciunul în special. Aștept cu nerăbdare să ningă, să se aștearnă zăpada, să aud colinde. Îmi place să împodobesc bradul și pentru asta cutreier magazinele pentru a alege cele mai spectaculoase și strălucitoare podoabe. Ce minunată este atmosfera din mall- uri, cu toată lumea aceea pestriță care umblă după cadouri, cu copii mici și mari care scriu scrisori interminabile pentru Moș Crăciun! Minunate sunt cele câteva zile pe care le petrec la țara, la bunici, când plec la săniuș cu verișoarele mele. Nu știu ce m-aș fi făcut dacă mă nășteam la Ecuator! Îmi place și primăvara cu miresmele ei proaspete și toată revenirea la viață după iarna înghețată. Zile în șir aștept cu nerăbdare să înflorească cireșul din fața ferestrei mele. Și nici nu vă imaginați ce frumoasă este strada mea când dau în floare corcodușii! De-o parte și de alta, pomii se îmbracă în mantii alb- roz de sărbătoare, iar pe pământul abia dezghețat se zăresc ghiocei și toporași care se bucură și ei de primele raze călduțe de soare. Chiar dacă în ultimii ani iarna pare că nu mai vrea să plece, iar vara vine prea repede, tot reușește să mă emoționeze primăvara cu tot spectacolul ei de mărțișoare colorate. Nu știu ce m-aș fi făcut, dacă mă nășteam în Africa! Îmi place și toamna cu toate bogățiile ei, dar mai mult iubesc bucuria din ochii bunicilor mei, care, după un an întreg de trudă, își văd acum roadele, puse bine în borcane și butoaie, în șură și in pivnițe. Toamna este anotimpul cel mai darnic dintre toate. Ea îi răsplătește pe oamenii harnici cu roadele din grădini, de pe câmpuri , din livezi și din vii. Pentru mine toamna înseamnă dulceață de gutui, găluște cu prune, plăcină cu dovleac și minunata zacuscă a bunicii. Toamna înseamnă și că am mai crescut un an la școală, întâlnirea cu colegii și profesorii și lucruri noi de învățat. Toamna este un spectacol al culorilor roșietice, arămii și gălbui în care se îmbracă natura oriunde ne întoarcem privirea: pe câmpuri, pe dealuri, în grădini și în parcuri. Când unii zic că toamna e tristă eu mă gândesc la găluștele cu prune ale mamei! Toate anotimpurile sunt frumoase, iar eu sunt fericită în fiecare an să le trăiesc și să mă bucur de ceea ce îmi oferă ele! Elev:Valentina Vagaon Clasa a-V a D Indrumatorprof. Loredana Andronache

Rodul Tainic….o alta continuare Flacaul se posomori, iar dupa ce se mai odihni o zi si o noapte porni mai departe. Si urca ce urca, iar dupa sapte zile si sapte nopti de suit neintrerupt, inaintea lui se deschise o scorbura uriasa, plina de apa. Flacaul isi potoli setea si se aseza sa se odihneasca. Cand deodata se auzi un tunet si in scorbura aparu Ploaia. Danciu se apuca sa-i povesteasca pe indelete toata povestea, iar Ploaia cazu pe ganduri si asa ii spuse: “Viteazule, pe toate cerurile am umblat, toate livezile le-am udat si raurile le-am umplut, dar merele din marul acesta nicicand nu le-am vazut.” Danciu porni iar la drum. Dupa o luna de suit necontenit, deodata se facu o mare lumina inaintea lui. Ajunsese la lacasul Soarelui. “Buna ziua, Marite Soare!”, zise flacaul. “Buna sa-ti fie inima, viteazule!”, raspunse Soarele. “Dar, ce te aduce pe la mine?” Danciu ii povesti toata istoria, iar Soarele prinse a rade. “Acesta este pomul vietii si al luminii, merele lui de aur incalzesc intreaga lume. Pentru ca ai fost curajos, tine cinci mere si du-le imparatului.” Danciu ii multumi, iar apoi ca gandul zbura catre palat. Bucuros pana peste cap, imparatul ii dadu scaunul imparatiei si fiica lui cea mica de sotie. Merele le-a pastrat pe veci la loc de cinste, sa-i fie amintire a curajului. Elev: Mara Mărginean, Clasa a-V a D Indrumator-prof.Loredana Andronache

Copilăria Pentru mine, copilăria este ceva minunat. Anii ei mi se par cei mai prețioși. Când ești copil, ți se iartă greșelile, te bucuri din plin de viață, te joci și înveți lucruri noi și interesante. Când ești în acești ani, faci năzdrăvănii, exact așa cum in romanul ,,Amintiri din copilărie’’ de Ion Creangă Nică face atâtea șotii, se urcă în pom, prinde o pupăză, se duce la scăldat făra voia mamei, fuge de la școală și multe altele. Copiii mici se bucură de jucării și de grădiniță, apoi, când cresc, ei se mai maturizează si încep să devină mai responsabili cu temele și cu școala. După aceea, trec la clasele gimnaziale, apoi la liceu și încet încet copiii învață să fie mai maturi și nu mai au timp și chef să se mai joace cum făceau odinioară. Joaca pentru ei înseamnă altceva. Toți oamenii au fost mici. Viața este ca o carte pe care o scrie fiecare cum vrea. Când termini un capitol, îl începi pe celălalt, dar cartea se sfârșește undeva. Mai târziu sau mai devreme o să rămâi fără cerneală.Copilăria este minunată. Sunt anii în care ți se acordă atenție, educație și fericire, tu doar trebuie să îți începi povestea. Unii copii își doresc să fie maturi, adică să fie mai mari. Adulții își vor înapoi copilăria. Noi, prichindeii, nu știm cât de responsabil trebuie sa fii ca să poți trăi. Cât trebuie să muncești și să te sacrifici. Eu cred că această perioadă, copilăria, trebuie să fie apreciată și să profităm la maxim de ea. Că mari o să fim, dar mici, niciodată. Când crești, apar toate grijile pe care trebuie să le ții in frâu. Nu te mai iartă nimeni dacă faci o boacănă. Totul se platește. Așa că trebuie să înveți ca pentru atunci când nu o să mai fii cu mama și tata, să știi să te descurci. Copiii sunt inocenți. Față de copilăria mea, cea a lui Nică a fost foarte agitată și plină de șotii. El face multe năzdrăvănii. Pentru orice face, el plătește. Ori este bătut cu ,, Sfântul Nicolae’’ sau este pedepsit aspru. Oricum, părinții lui s-au chinuit să-l țină sub control, dar el a fost un caracter mai agitat. Elev:Teodora Dumitru, Clasa a-VI a A Indrumator:prof.Iulia Visoiu

Amintirile de toamnă Era o dimineată însorită de toamnă. Soarele umplea cerul de raze strălucitoare care se revărsau peste orașul somnoros în timp ce vântul sufla frunzele cu nepăsare pe pământul amorțit. În acest timp eu mă uitam pe geam gânditoare. Aveam multe lucruri la care să mă gândesc, dar pur și simplu nu știam cu ce să încep. Mereu când parea că voi fi lăsată în pace apărea ceva sau cineva care să mă oblige să îmi las gândurile în așteptare. Dar, în acea dimineață nu avea să fie așa. În mai puțin de cinci minute eram gata îmbrăcată, pregătită să ies afară. La început mi s-a părut un pic frig dar, m-am obișnuit imediat cu vremea. Mergeam liniștită pe o poteca înspre parcul în care obișnuiam să merg cu prietenii și cu părinții mei. În acele momente mi-am amintit de toate momentele frumoase care s-au întâmplat acolo, tot ce m-a făcut să râd, să zâmbesc, să mă simt bine. Brusc toate grijile mele au dispărut. In sfârșit nu mai simțeam presiunea de a fi mereu serioasă și atentă. Acum puteam să mă gândesc la orice voiam eu, și la tot ce ma făcea fericită. Îmi continuai drumul în liniște, dar de data asta gândindu-mă la ce așteptari au alții de la mine, la ce ar trebui să fac ca toată lumea din jurul meu să fie mulțumită de mine, să nu dezamăgesc pe nimeni. Acest gând mă făcea tare nefericită. Știam că nu voi putea reuși, că mereu va fi cineva care va crede că pot mai mult sau că nu mi-am dat interesul destul. Curând lacrimi șiroiau repezi pe obrajii mei, dar au dispărut când mi-am amintit de cei care au avut încredere în mine și care m-au susținut orice s-a întâmplat. Acum mă plimbam încet pe o potecă plină cu frunze gălbui, stacojii, portocalii și verzi. Veneu gândurile de dezamăgire, de fiecare dată când eram supărată pe cineva sau când cineva m-a lăsat baltă. Pașii mei deveneau apăsați și grăbiți. Acesta era sentimentul...furie. Nu îmi plăcea să fiu lăsată baltă, credeam că e vina mea, că nu sunt la fel de bună pe cât ar trebui, dar mai ales nu îmi placea să greșesc. Nu voiam ca oamenii să îmi vadă greșelile și să își formeze o părere despre mine în funcție de ele. Încet, încet m-am liniștit, mi-am amintit că am avut si succese de care sunt mândră. Totuși, nu acestea erau întrebările pe care venisem să mi le pun, ci ”Mă ridic la așteptările celor din jurul meu? Ce îmi pregătește viitorul? Cum voi fi când voi fi mai mare?”. Întrebări la care nu voi ști răspunsul decât la momentul potrivit. Dar tot îmi doream să am un răspuns, ceva care să îmi spună ce mi se va întâmpla. Abia atunci mi-am seama de ceva. Venisem în parc pentru a afla răspunsuri dar, mi-am amintit atât de multe lucruri care m-au făcut să îmi amintesc atât de multe lucruri despre mine și am realizat că sunt... destul de bună în ochii celor care țin la mine și dacă rămân cine sunt și nu mă schimb doar pentru că așa îmi cer alții, viitorul meu va fi unul strălucit, unul pe care abia aștept să îl descopăr. Elev: Sara Safavizadeh , Clasa a-VI a B Indrumator- prof. Raluca Suciu

O vârstă fericită Pot spune despre copilǎrie cǎ este cea mai frumoasǎ perioadǎ din viaţǎ. Copilaria a fost şi încǎ mai este una dintre cele mai preţuite comori pe care nimeni nu mi-o poate lua din suflet care înfloreşte din ce în ce mai mult.Copilǎria mea este cel mai important lucru pe care l-am primit în aceastǎ viaţǎ. Copilǎria lui Nicǎ a fost una plinǎ de aventurǎ şi cu multe peripeţii. Cel mai mult mi-a plǎcut când Nicǎ este pus de mama lui sǎ aibǎ grijǎ de fratele lui mai mic. Neascultând-o pe mama lui a plecat pe furiş la scaldat. Mama lui, când a vazut cǎ nu e in bǎtǎturǎ, s-a dus sǎ-l caute la gârlǎ. Când Nicǎ se juca prin apǎ, mama sǎ ascuns dupǎ tufiş şi i-a luat hainele ca sǎ-l înveţe minte. Dar mi-a plǎcut când Nicǎ s-a hotǎrât sǎ se ducǎ la vǎrul sǎu, Ion, pentru a mânca cireşe. Pretextând cǎ vrea sǎ-l ia pe Ion la scǎldat aflǎ de la mǎtusa Mǎrioara ca aceasta nu este acasǎ. Ȋşi ia rǎmas bun de la mǎtuşa dupǎ care se strecoarǎ în grǎdina şi se urcǎ în cireş. Mǎtuşa Mǎrioara îl zareşte, începe sǎ-l ameninţe , iar drept urmare Nicǎ sare din cireş şi,pentru a scǎpa, începe sǎ alerge printr-o plamtaţia de cânepǎ. Urmǎrit de matuşǎ, cei doi reusesc sǎ culce la pǎmânt toatǎ cânepa. Nicǎ a reuşit sǎ scape sǎrind gardul, dar seara moş Vasile împreunǎ cu primarul au venit la pǎrinţi pentru a cere daune pentru cânepǎ şi cireşe.Nicǎ primeşte “ o chelfǎnealǎ” zdravǎn de la tatǎl sǎu pentru stricǎciunile produse de el. Mai sunt o grǎmadǎ de alte intâmpǎri din copilǎria lui Nicǎ precum “Pupaza din Tei” si “Popa Duhu” care mi-au plǎcut. Ȋn copilǎrie se ascund numeroase sentimente de speranţǎ, dragoste şi entuziasm. Când esti copil vezi lumea diferit şi nu iţi e frica de viitor.Copilǎria se caracterizeazǎ prin jocuri, zâmbete, zile de sǎrbǎtoare şi soare. Copilǎria este o perioadǎ în care înţelegi totul, neştiind nimic. Zambetul unui copil este primul sǎu succes!Pentru fiecare copil, zilele de sǎrbǎtoare sunt un mic colt de Rai. Atunci toti prichindeii se intâlnesc cu alţi ţânci de seama lor şi se joacǎ pânǎ nu mai pot. Mǎ gândesc cu nostalgie la copilǎria mea pentru cǎ eu am avut o copilǎrie frumoasǎ, am trecut prin toate etapele. Ȋmi aduc aminte de fiecare moment din timpul copilǎriei pentru cǎ am încercat mereu sǎ nu uit nici mǎcar un episod din viaţa mea. Cand mǎ simt tristǎ intru în prima librǎrie pe care o vad şi mǎ duc direct la raionul pentru copilaşi, stau minute întregi si rǎsfoiesc cǎrti cu povestioare şi imi aduc aminte cum rupeam fiecare paginǎ dupǎ ce o citeam. Ȋmi aduc aminte perioada în care eram la gradinitǎ, cat de emoţionatǎ eram cand mǎ ţinea Mos Craciun în braţe şi trebuia sǎ-i spun o poezie sau un cǎntecel ca sǎ-mi dea cadouri. Eu cred cǎ fiecare dintre noi ar trebui sǎ-şi mai pǎstreze mǎcar un gram din inocenţa copilǎriei pentru cǎ în momentul în care am lǎsat copilul din noi sǎ moarǎ am incetat sǎ mai visǎm, sǎ mai sperǎm şi am devenit nişte oameni rǎi, mincinosi şi avari. Ȋmi mai amintesc când mǎ dǎdeam în leagǎn cu verişorii mei, când mama îmi citea o poveste în fiecare seara, când mama îmi cânta seara ca sǎ adorm, când mǎ jucam şi culegeam flori din care imi fǎceam coroniţe pe care le puneam pe cap, alǎturi de bunica mea. Un copil are nevoie de prieteni pentru a gasi veselia, de sprijin pentru a o cǎuta si de îndrumare pentru a se gândi la aceastǎ idee stralucitǎ. Copilaria este primǎvara tinereţii!!! Elev: Carla Pieleanu, Clasa a- VI a A Indrumator:prof.Iulia Visoiu

Dimineață de toamnă Era o dimineață clară și umedă de toamnă, iar eu mă îndreptam în grabă către școală. Un soare palid strălucea printre crengile golașe ale copacilor aliniați de-a lungul drumului, iar frunzele căzute se mișcau și făceau zgomot sub picioarele mele. Alte frunze dansau răvășite în văzduh, iar copacii înalțau brațe negre și goale, neclintite către cer contopindu-se cu văzduhul umed și strălucitor. Departe, un cârd de păsări se înșiră în zborul lor către soare ducând cu ele parcă și zilele frumoase și vacanța de vară. Nu departe de noi un alt cârd de ciori iernatice se rotesc, se deșira, iar se strâng și iar se adună, croncăne chemând parcă zilele reci. Am încetinit pasul și am căzut puțin pe gânduri. Sentimente confuze mă cuprindeau: unde-s zilele calde, zilele de vacantă, zilele copilăriei!? Totul în jos este veșted, trist și bătut de brumă. Ziua scade, noaptea crește, lumea întreagă pare tristă ducând dorul soarelui cald. Ochii mi-au alunecat către covorul colorat de frunze de la picioarele mele. Tainice mistere se ascund sub ele! O lume în miniatură, viu colorată așteaptă înțeleaptă trecerea timpului rece. Așteaptă să poată duce mai departe minunățiile naturii și speranțele tuturor în primăvara care o să vină. Am înțeles că timpul trece și noi ne schimbăm odată cu el. Acum sunt un elev la gimnaziu care se grăbește către școală….. Elev: Alexia Păunescu, Clasa a-VI a A Indrumator-prof.Iulia Visoiu

Frumoasa tesãtoare in prag de toamnã A sosit Zâna Belsugului! Duce in urma ei o trenã magnificã, croitã de cei mai priceputi croitori ai naturii. In urechi are niste cercei fãcuti din mere rosii ca focul. Colierul este fãcut din cei mai de seamã struguri. A lãsat oamenilor frumoasele fructe in gradinile si livezile lor. A adus din cãlãtoria ei mesagerii care ne avertizeazã sã ne imbrãcãm mai gros, Vântul si Ploaia. Dar si acestia au surprizele lor. Vântul a adus un clopotel din care a sunat si a inceput sa se distreze cu micile lui puteri. Este ca un copil. Dar sora lui, Ploaia, si-a adus copiii din vacantã si ei niciodatã nu sunt la scoala, asã ca s-au distrat in felul lor. Distractia lor a adus multã apã cristalinã si purã pentru toate aceste minunate plante cu frunze de safir. Coroanele arborilor au renascut cu toate culorile lor. Sunt multicolore! Iar florile isi iau la revedere si de la aceastã toamnã. Toamna a tesut cu furca ei de aur si fusul de argint un covor impodobit cu mii de culori. Ea a devenit stãpâna de aur a pamantului. A adus toatã bogatia mult asteptatã intr-un cufar de brumã strãlucitoare. A pus stãpânire pe tot pãmântul. Elev: Mara Sofia Apostu, Clasa a- V a D Indrumator-prof. Loredana Andronache

Ecuatia unei prietenii Stim asa: ca prietenii sunt buni cu tine, te ajuta la nevoie si iti imprumuta pixul la scoala. Dar oare stim cu adevarat ce este prietenia, acea legatura pe care oamenii o impart? Dar cei care pun bazele unei astfel de legaturi? Din pacate, nu toti stiu cum sa formeze aceasta conexiune sau cred ca stiu dar isi aleg prietenii pentru ca sunt populari si bogati. Insa acestea nu sunt niste calitati de admirat. Daca neam alege asa prietenii am afla la un moment dat ca acestia nu ne sunt prieteni adevarati. Iar acest lucru ne poate dezamagi deoarece vom afla in diverse momentele grele ca nu am izbutit sa cream o relatie de succes. Este o veche vorba romaneasca care spune: ‘Prietenul la nevoie se cunoaste.’ Este adevarat ca unii oameni pot fi inselatori dandu-ne impresia ca ne sunt prieteni dar in timp se dovedeste ca aceia care doar pretind ca ne sunt prieteni renunta usor la relatiile incepute. Adevaratele prietenii se cladesc in ani, se bazeaza pe pasiuni si interese comune. Si pe respect reciproc. Un prieten adevarat este langa tine tot timpul si te ajuta la nevoie. Prietenia nu se castiga prin favoruri sau imprumuturi. Ea nu trebuie sa se destrame de ori cate ori apare o cearta. Trebuie sa fie puternica si stabila. A merge la aceeasi scoala, a sta in acelasi bloc, a te intalni la anumite ocazii, a avea aceleasi hobby-uri sunt doar unii dintre pasii spre dezvoltarea unei relatii de prietenie. O prietenie trebuie sa fie adevarata, deoarece intr-una falsa membrii nu se implica, prin urmare nu dureaza mult. Daca vrei sa incepi o prietenie trebuie sa te porti frumos cu celalalt incepand prin a oferi incredere si amicitie, elemente necesare in plan emotional. Aceste reguli se aplica si la adulti. Bazele unei prietenii sunt increderea, suportul, respectul si disponibilitatea, sinceritatea. Fiecare dintre noi avem obligatia de a indeplini aceste conditii. Daca nu avem aceste ingrediente ale prieteniei nu vom putea forma niciodata o prietenie adevarata. Eu consider ca este usor sa inchegi o prietenie daca iti arati disponibilitatea fizica si emotionala celuilalt. Este un scop important in viata fiecarui om sa poata lega si pastra prietenii. Elev: Vlad Barbulescu , Clasa a-VI a D Indrumator-prof. Serban Elena Irina

Parfum de toamnă A venit toamna! În fiecare an mă surprinde zâmbetul amar al naturii,deşi mă încânta decorul autumnal. Soarele a devenit o prezenţă apatică,ploile sunt puternice,înteţite de vântul aspru.Păsările călătoare pleacă,vâslind în înălţimi,din copacii roşiatici ce le-au fost casă. Plăpânde,amorţite de frig şi de ploaie,gâzele caută un adăpost sub stratul gros de frunze uscate. Pădurile s-au îmbrăcat într-o platoşă de aramă,iar norii suri poartă plumbul.Cad frunzele galbene din pomi,foşnind uscat,desprinzându-se de crengile ude şi fără veşmânt. Picurii de ploaie îmi bat cu degetele în geamul camerei din care privesc nedumerit,o amalgamare de forţe care îmi da fiori. Şi-a făcut simţită prezenţa toamna,”zâna melopeelor”, şi în sufletul meu.... Elev: Luca Vlasceanu, Clasa a VIII C Indrumator-prof.Iulia Visoiu

Era iarna… Era iarna! Anotimpul acesta nu prea isi merita numele. Nu cãdea niciun fulg, deşiin aceastã perioadã a anului, odinioarã, copiii se dãdeau cu sania….O fi din cauzã cã anul trecut a nins prea mult…. Stiam doar ca e frig, dar nu e zãpada.Mai bine sa fie frig si zãpada decât doar frig.Fiind curioasã, am iesit si m-am uitat spre cer.Am vazut un fulg.L-am prins in mânã,şi….minune,nu s-a topit! Ba chiar mi-a vorbit: -Hei, tu! -Eu?intrebai uimit. -Da, tu! stii sã dansezi? -Da.Chiar pot da lectii,dacã vreau. -Asta si vreau,vino cu mine! Si atunci, o dârã de luminã m-a tras in sus.Trebuie sã recunosc cã imi era putin fricã,dar nu puteam da inapoi.Pina la urmã am ajuns, dupã cum se vedea, intr-un nor.Atunci am vãzut miliarde de fulgi care dansau.Fulgul mi-a zis: -Avem nevoie de cineva care sa ne ajute la ultimele repetitii. -Repetitii?am intrebat eu. -Da.De ce crezi ca ninge doar doua luni pe an? Iti spun eu! Deoarece zece luni facem repetitii. -Ce repetitii? Va trebuie pregatire sã cãdeti pur si simplu? -Asa crezi tu?Noi nu cãdem asa oricum, ci cu stil,dansând, a spus fulgul. -Bine! si ce stil dansati?am intrebat eu. -Depinde de vreme.Vremea influenteaza mult dansul nostru.Daca vremea e agitata,dansam”chacha”,iar cand vremea e linistita, valsãm. -Mie, unul, imi place mai mult valsul. Deci, de aceea mi se pãrea mie ca in zilele linistite cãdeti mai cu stil. -Hai sa revenim, spuse fulgul.Ne poti antrena? -Hai sã incercam! Am facut eu ultimele repetitii de vals ,deoarece era vreme linistita si multe ore si bãtãi de cap eram gata. Am coborat pe pãmânt si mi-am privit munca.Acum, cã stiam, se pare ca nu degeaba fãceau ei pregatiri.Cât de bine a fost sã-mi vãd” elevii” la treabã, fãcând totul foarte frumos. Vedeti,pentru nestiutori, fulgii nu sunt mai mult decat o combinatie de cristale de gheatã minuscule. Dar pentru mine, sunt niste adevarati dansatori! Elev: Dima Ileana, Clasa a-VIII a C Indrumator-prof.Iulia Vişoiu

Dunărea Dunărea cea albastră , învolburată prin munți și lina la câmpie străbate sudul țării noastre de la un capăt la celălalt.Ne mândrim cu acest fluviu care izvorăște din Munții Pădurea Neagră , deoarece la vărsarea în azuria Mare Neagră formează cea mai frumoasă deltă a Europei.Navigând pe canalele-i misterioase putem observa stând la soare sau ascunse prin stufăriș păsări exotice și maiestuoase care caută un loc cald pentru a trece de iernile geroase.Martoră a multor momente din istorie , ne-a apărat de multe ori, fiind un aliat în lupte și nu ne-a trădat niciodată. Numită Danubius și considerată “ zeul fluviilor “ în trecut , a știut mereu să ne arate minunățiile sale naturale. Elev: Dragu Alexandra Clasa a V a-A Indrumãtor-prof. Elena Irina Serban

Feerie si culoare După ce furtuna a trecut și mi-a smuls “ hăinuța ” verde ,mi-am imaginat un loc unde natura era plină de viață și eu aveam un veșmânt ales. .Păsărelele ciripeau și adunau crenguțe pentru cuiburile lor.Deodată nu observ doar verzile frunzulițe , ci și niște zâne albe și plăpânde cu rochii roz deschis.Oare cine erau ?...chiar ﬂorile mele.Dansau în ritmul pădurii ! Eram tare mândru ! Când cădea câte o petală, frunicile o duceau la mușuroi. În inima mea simțeam că lipsește cineva … mi-am amintit de grațioasa căprioară .Două înaripate m-au ajutat să o caut .Pentru un moment s-a făcut liniște deplina , încet înainta cu grație căprioara…o rază de soare …S-a apropiat de mine , dar nu mă mai recunoștea.Mi-am scuturat o creangă și cea mai gingașă și parfumată ﬂoare a căzut pe capul ei.Cu un zâmbet delicat mi-a arătat că îmi multumește . Petrecerea a continuat apoi ! Elev: Cărăușu Ioana Madalina Clasa a V a-A Indrumãtor-prof. Elena Irina Serban

POVESTE AMESTECATA A fost odata ca niciodata o fetita foarte iubita de mama si bunica ei. Intr-o zi ea a primit o scufita rosie care i se potrivea de minune si de atunci toata lumea i-a spus Scufita Rosie. Mama a aflat ca bunica este bolnava, asa ca a pregatit un cos cu bunatati pe care fetita sa il duca bunicii. I-a atras atentia sa nu vorbeasca cu strainii si sa nu se abata de la drum. Scufita Rosie a plecat bucuroasa ca isi va revedea bunica. Pe drum se intaneste cu un cocos care o intreaba : -Nu ai gasit tu punguta mea cu doi bani ? -Nu . Dar te pot ajuta sa o cauti. Cei doi plecara impreuna prin padure .Dupa un tufis aparu o vulpe care ii intreba : -Unde mergeti si ce cautati ? Dar ademenita de mirosul bunatatilor din cos a mancat tot cozonacul bunicii. Cocosul spuse :

-Cautam o punguta cu doi bani . Nu ai gasit-o tu ? -Ba da , si ca sa ma iertati ca am mancat cozonacul, va dau cei doi galbeni . Cocosul i-a daruit Scufitei banutii si au plecat impreuna spre bunica.Dar vulpii tot ii era foame. Asa ca porni pe drumul cel mai scurt spre casa bunicii.Cand ajunse ea a vazut ca Scufita Rosie nu a sosit. Intra in casa si o manca pe bunicuta. Scufita Rosie si cocosul erau la poarta casei. Batura la usa si intrara .Scufita o intreba pe vulpe crezand ca e bunica : -Bunico, te simti bine ? Ai obrajii foarte rosii. Cred ca ai temperatura . Vulpea nu spuse nimic si o lasa pe Scufita Rosie sa se aproprie de ea. Cand aceasta a fost destul de aproape vulpea a sarit din pat si a inghitit-o si pe ea.Speriat, cocosul a zburat pe horn, a fugit la vanator si i-a spus : -Vanatorule, vulpea le-a mancat pe Scufita Rosie si pe bunica ei ! Veniti, va rog, sa le scoateti din burta vulpii ! - Bine ! Sa ne grabim ! zise vanatorul . Cand au ajuns , vulpea dormea. Vanatorul a taiat burta vulpii si le-a scos pe Scufita Rosie si pe bunica ei punand in locul lor multe pasari.Vanatorul , Scufita Rosie, bunica si cocosul au iesit din casa , iar vulpea s-a trezit. In acel moment toate pasarile din burta vulpii si-au luat zborul si au dus-o departe. Din ziua aceea nimeni nu a mai avut probleme cu vulpea. Elev: Cărăușu Ioana Clasa a V a-A Indrumãtor-prof. Elena Irina Serban

Iarna

Cerul alb s-a deschis…zambeste larg si imprastie spre pamant ﬂuturi albi , mici si gingasi .Se rotesc in aer ca niste ﬁnite vesele si sciplesc in razele soarelui ca niste stelute de argint.Primii fulgi albi , ajunsi pe solul inghetat , isi dau mana si incep sa tese panza lucie si pufoasa a astratului de zapada .Dupa un mic moment de repaus , in care fulgii s-au rarity , ninsoarea isi revine, semn ca nu doreste sa plece.Un nou val se ingramadeste in vazduhul inghetat. Atmosfera generala este un de basm.Ninge atat de frumos, incat s-ar putea spune ca realitatea a devenit o poveste de iarna minunata. Elev : Nechifor Ilinca Clasa a V-a G Indrumãtor-prof.Elena Irina Serban

Primavara

Este o zi frumoasa de primavera .In vazduh plutesc pasari gratioase ce zboara cu gingasie asemeni unor dansatori priceputi.Nimic nu pare sa opreasca forfota din padurea cuprinsa de febra primaverii.Veselia naturii si viata agitate din padurea insuﬂetita ii cuprinde si pe copii.Natura le ofera un adevata spectacol de culori si sunete diverse care impreuna formeaza o armonie sfanta. Elev: Popescu Matei Clasa a V-a G Indrumãtor-prof. Elena Irina Serban

S-a dus iarasi o toamna… O frunza mi-a batut in geam incet, sfios , ca si cum s-ar fi temut sa nu deranjeze.Sunetul mainilor ei se impletea cu simfonia stropilor de ploaie care se loveau de sticla aburinda. Uimit am dechis fereastra si ochii mei au intalnit alti doi achi mai mici…tristi, inlacrimati si un glas suav care-mi soptea rugator : -Trebuie sa ma asculti ! - Ssspune, ssspune… - Creanga pe care eram m-a alungat , lasandu-ma prada toamnei si de aceea , te rog, nu ma lasa din nou prada naturii crude. -Toamna este un anotimp plin de melancolie care noua, oamenilor , ne adduce roade bogate. Chiar daca uneori este scaldata in lacrimide ploaie , noi tot o iubim. Ea se apropie sfioasa de fereastra si, dup ace privy un timp copacii goi , isi intoarse ochii spre mine si un zambet inflori pe chipu-i palid.Intelesese , in sfarsit, ca locul ei este printe celelalte Frunze si ca legile toamnei nu se vor schimba niciodata. Elev: Erdogan Mustafa Clasa a V-a G Indrumãtor-prof. Elena Irina Serban

Ploaia Dupa o zi insorita , nori plumburii isi fac aparitia la orizint si acopera ca o perdea cernita veselul soare.In departare se aude un tunet razlet care sparge linistea dimprejur.Un fulger luminous despica cerul , iar vantul se inteteste ca din senin. Ploaia torentiala indeparteaza pasarile si vietuitoarele , culcand la pamanmt ﬂorile vesele. Nu peste mult timp , norii se raresc si apare soarele ca un rege, stapan pe intreaga natura.Un arc luminous si viu colorat apare la orizont---curcubeul --, rapind toate privirile . Elev: Ristea Theodora Clasa a V-a G, Indrumãtor-prof. Elena Irina Serban

Gânduri… Anotimpurile constituie clipe unice caracterizate prin culori, emoţii si peisaje. Fiecare entitate adăposteşte intr-un colţ din suflet semnificaţiile acestor perioade. Când sunt invăluiţi în calm si puritate , parcă insuflă primavara, bucuria si extazul lor vestesc vara, melancolia si tristetea ademenesc toamna, iar liniştea dezolantă si deznădejdea adăpostesc iarna. Precum oamenii, natura poate imbrăca toate anotimpurile. Dimineaţa, când florile cântă, cerul zâmbeşte si livezile infloresc in cor este primăvara însorită, când soarele îmbracă tot universul in aer topit e vară, atunci când ochii soarelui zâmbesc depărtării şi amurgul suspină este toamnă, iar când ninge cu stele si cerul ingheaţă este impunătoarea iarnă. Toate aceste zâne învăluie, pe rând, pământul, dând naştere unor peisaje nemaivăzute si neegalabile in frumusete, in care fiinta umană se bucura de regăsirea interioară prin intensitatea trăirii. Astfel, anotimpurile par a pune graniţele unui tărâm spectaculos, căruia i se poate împotrivi doar temuta ireversibilitate a timpului. Elev: Andreea Irina, Clasa aVIII-a E Indrumãtor-prof. Iulia Vişoiu

Nocturnã

Noaptea cade peste câmpul Ruginit acum de toamnă Și în liniștea profundă Ploaia toarnă. A tăcut acuma ploaia Și totul e numai fum S-aude un strigăt în noapte Peste drum. Au îmbătrânit de mult Florile-adormite parcă; Nu mai sunt ce-au fost cândva O, vai, amintire dragă! Cititorule, știi oare Câte ai avut? Dar rămâne numai liniște Și totu-i pierdut... Elev: Cruţan Eva, Clasa a VIII-a C Indrumãtor-prof.Iulia Visoiu

Prietenia Prietenia ,din punctul meu de vedere ,este relatia dintre doi oameni care nu se mint si care se inteleg unul pe altul si isi raman aproape la bine si la greu,un prieten nu iti intoarce spatele,este acela care te cunoaste asa cum esti si nu incearca sa te schimbe. Prietenii raman prieteni ,daca nu raman inseamna ca nu au fost. Prietenia ne uneste . Eu, tu si toata lumea are unul sau mai multi prieteni pe care poate conta cand ii e greu ,care iti stiu slabiciunile dar iti arata intodeauna calitatile ,care iti asculta problemele si le cauta rezolvare. Cel mai greu lucru intr-o prietenie e sa il faci pe celalat sa isi vada defectele, fara sa il jignesti si fara sa i le arunci in fata. A te imprieteni cu cineva este usor ,dar prietenia este un fruct care se coace greu . Nu rupe ďŹ rul unei prietenii ,caci, chiar daca il legi din nou nodul ramane . Nu are noima se cersesti prietenia, daca vei merita cu adevarat ea va veni la tine . Pentru a pastra o prietenie nu este nevoie decat de incredere reciproca. Aceasta este simpla si nu are nevoie de farduri, nu cere nimic din cele exterioare. Si daca ea gaseste multe avantaje fara a le cauta ,(caci cine ar putea enumera farmecele si foloasele prieteniei?)increderea nu are nevoie de stimuli exteriori, este multumita de ea insasi, ea este pentru sine un prieten si o recompensa . Nimeni nu poate trai fara prieteni,chiar daca stapaneste toate bunurile lumii. Multa lume vrea sa meraga cu tine cand esti cu masina dar ceea ce iti doresti cu adevarat e ca cineva sa mearge cu tine cu autobuzul cand ti s-a stricat masina . Esti prieten cu cineva pentru ca sunteti prieteni,nu ai nevoie de un motiv. Indiferent cat de bun este un prieten oricum te va rani din cand in cand iar tu trebuie sa.l ierti pantru asta . Un om poate face doua greseli fundamentale pe drumul cautarii prieteniei: sa nu mearga pana la capat si sa nu inceapa acest drum. Prietenia buna inseamna un suďŹ&#x201A;et in doua corpuri. Un prieten iti ia mana si iti atinge inima . Prietenia e ďŹ rul care leaga inima intregii lumi. Putini sunt cei care stiu ce e prietenia ,putini imi sunt prieteni adevarati si vreau sa le multumesc .. Pentru ca sunt alaturi de mine. Elev: Ilinca Boros, Clasa a VI-a D Indrumator-prof.Serban Elena Irina

Lumea dinozaurilor Doi oameni de stiintã au inventat o masinã a timpului si au testat-o fãrã sã ﬁe constienti de pericolul care ii astepta. Inventatorii au vrut sã se teleporteze 5 minute in viitor,dar ceva nu a functionat bine si s-au trezit saizeci de milioane de ani in trecut, in era Cretacica. Oamenii de stiintã s-au uitat in jur si primul lucru pe care l-au vãzut a fost un T-Rex. Au alergat cât de repede au putut pana la un adãpost, din care au vazut inspãimantati cum dinozaurul a distrus singura lor sansa de a se intoarce inapoi in timp, masina timpului. Cercetatorii au supravietuit timp de doi ani ascunzându-se de dinozauri si mâncând fructe ciudate si scârboase. Cateodatã reuseau sã vâneze cate un dinozaur, si atunci aveau parte de un adevãrat festin. In timp ce urmareau un Stegosaurus, cerul s-a intunecat, soarele a dispãrut si pãmãntul s-a cutremurat. Cãnd si-au revenit era noapte. S-au retras in pestera in care trãiau si au asteptat sa se facã dimineatã. Dar din acea zi nu s-a mai facut niciodata dimineata. Si-au dat seama ca au fost martorii evenimentului despre care studiasera: cãderea asteroidului pe Pamant, care a provocat intunericul, pentru cã Soarele a fost acoperit de praf, si in acelasi timp disparitia dinozaurilor. Au mai trait cateva luni, timp in care au avut din ce in ce mai putinã mancare. Plantele au disparut treptat, la fel si animalele. Nu aveau curaj sã mai iasa din pestera pentru cã dinozaurii care mai rãmãsesera erau infometati si agresivi. In scurt timp ajunseserã sa-si doreascã moartea. Era intuneric tot timpul si sunete disperate rãsunau mereu in aer. Erau strigãte de foame ale dinozaurilor care inca mai supravietuiau. Dupa zeci de milioane de ani, alti oameni de stiinta studiau uimiti o descoperire ciudata: pe langa scheletele de dinozauri gasite s-au descoperit si douã schelete umane, care datau din aceeasi perioadã. Cercetatorii studiau cu uimire si resturile unei masinarii ciudate, care pãrea o tehnologie avansata chiar si pentru vremurile prezente. O noua teorie a aparut in cartile de stiinta: se pare ca o civilizatie inteligenta, cel mai probabil extraterestra, a vizitat Pamantul in perioada dinozaurilor, civilizatie care semana foarte mult cu oamenii din zilele noastre. Elev; Robert Dragomirescu Clasa a V-a A Indrumãtor- prof. Serban Elena Irina

Lumină

Pace

Câmpia nesfârșită Galbenă-roșie Inconjoară nu trupul Ci ce sălășluiește in el

Astrul luminos al cerului A căzut. Razele sale, săbii ce străpung Cad acum pe pământ Oamenii se bucură De moartea lui Acum au săbiile Armele Care, cu ajutorul sentimentelor Vor străpunge lumea întunericului Într-un nou Război.

Păsări minunate ce zboară In juru-mi Cozile lăsând Dâre de lumină Stele pe cerul albastru Închis, dar deschis Din el curgând Culori ce cad pe câmpia nesfârșită Culori ce mă înconjoară Lăsând timpul să treacă nesimțitor.

Elev :Elena Oancea, Clasa a VIII-a E Indrumãtor-prof. Iulia Vişoiu

Prietenia, un dar frumos al vieţii Prietenia este unul dintre cele mai frumoase şi preţioase daruri pe care le primeşti de la viaţă. Relaţiile de prietenie se pot clădi fara a face, de cele mai multe ori, eforturi prea mari însă, cel mai important şi dificil este să preţuieşti şi să păstrezi cu grijă acest dat al fiecăruia dintre noi. Ȋn timpul vieţii fiecare dintre noi poate trece prin momente diferite, fie fericite şi senine, fie triste şi întunecate. Prietenia adevarată ar trebui să reziste în toate aceste clipe, chiar dacă uneori, în momentele grele, nu este ușor să rămâi același prieten bun, împărtășind necazurile celuilat și să îi fii alături. De aici și zicala:“Când unui om îi merge rău, prietenii dispar” Îmi amintesc, în legătură cu cele de mai sus, de o întâmplare povestită de prietena mea, Ileana. Se întâmpla în vacanța de vară, când ea și încă câțiva colegi din clasa ei se aflau intr-o tabară, la mare. Câţiva dintre ei nu se purtau frumos cu Ileana şi cu prietena ei, Andreea. Aceştia îşi făceau program separat de ele, le ignorau sau nu le vorbeau prea mult. Deşi ele încercaseră să facă parte din grupul lor, ei continuară să aibă o atitudine neprietenoasă şi necuvincioasă. Ȋntr-una din zile, Andreea începu să îşi petreacă mult timp cu grupul celorlalţi colegi, modificându-şi comportamentul, purtându-se neadecvat cu Ileana şi chiar mutându-se din camera pe care o împărţeau pe timpul taberei. Ileana suferi, neinţelegand ce se întamplase. Câteva zile mai târziu, Andreea se întoarse la Ileana, cerându-i iertare şi recunoscând că greşise. Ileana îi primi scuzele, fu politicoasă, dar îmi mărturisi că nu mai poate simţi că are o relaţie de prietenie adevarată cu Andreea. Şi aceasta pentru că încrederea, respectul şi solidaritatea, trăsături ale prieteniei extrem de importante, fură risipite într-o clipă de gestul necugetat al Andreei. Faptul că Ileana a primit-o pe Andreea înapoi în viaţa sa, atunci când acesteia din urmă îi era greu şi trecea prin momente de dezamăgire pricinuită de ceilalţi colegi, îmi aminteşte de un alt proverb despre prietenie şi anume:„Prietenul la nevoie se cunoaşte”. Sper ca timpul să le facă pe cele doua fete să ajungă, din nou, la o relaţie de prietenie frumoasă. Cred totuşi, că acest lucru se poate întampla doar dacă amândouă işi doresc la fel de mult aceasta. Sper, de asemena, ca ele să fi învăţat, din această lecţie dată de viaţă, că prietenia adevarată este foarte preţioasă şi uneori greu de păstrat de-a lungul timpului. Viaţa este mai frumoasă atunci când ai prieteni adevăraţi. De aceea, dacă simţi că îi ai, preţuieşte-i!

Elev: Carina Şenay Güngör Clasa a V-a D Indrumator-prof.Serban Elena Irina

Câteva cuvinte despre prietenie Prietenia este un lucru minunat. Aceasta are loc intre doua sau mai multe persone care se inteleg bine. Un prieten este cineva care te ajuta la momentele grele si te imprumuta cu orice cand ai nevoie de ceva. Cand prietenii se cearta intotdeauna se impaca la un moment dat. Daca nu va mai impacati inseamna ca nu prea voiati sa fiti prieteni. Doi prieteni pot fi foarte diferiti dar daca se inteleg bine si se poarta frumos unul cu celalalt, nu va fi nici o problema. Pot fi despartiti de un ocean si pot ramane prieteni. Cand apare prietenia, toata lume este fericita si se distreaza. Prietenii isi fac cadouri intre ei si discuta despre numeroase subiecte. Prietenii merg impreuna la petreceri , la restaurante si la alti prieteni in vizita. Ei se joaca impreuna. Prietenii pot face aproape totul impreuna. Prietenii pot avea gusturi diferite sau gusturi asemanatoare. Daca doi prieteni participa la aceleasi activitati au multe lucruri in comun. Prietenia este unul dintre cele mai frumose lucruri care se pot intampla. Elev: Catarig Vlad Clasa a V-a D Indrumator –prof. Serban Elena Irina

Prietenia

Prietenia adevarata se bazeaza pe incredere reciproca si spirit de sacrificiu, cinste, devotament, respectarea cuvantului dat. Niciodata prietenii adevarati nu te vor trada, umili sau lasa in urma. Nu, ei vor sti intotdeauna ce te doare fara sa le vorbesti, cand esti fericit chiar daca nu zambesti. In opinia mea, cea mai mare calitate a unui prieten este modul in care te asculta. De multe ori in viata avem nevoie doar sa fim ascultati, sa ne spunem problemele pentru care cel mai adesea tot noi gasim solutii. Acesti prieteni sunt cei care merita sa fie cautati, pentru care merita sa lupti ca sa-i ai. Asa cum spun si multi altii, prietenia este un bine indispensabil vietii. Intotdeauna trebuie sa le dai prietenilor nu sfaturi frumoase, ci sfaturi folositoare. Nu lega cu uşurinţă prietenii, dar păstrează-le totdeauna pe cele pe care le-ai făcut si care merita! Cine gaseste un prieten, gaseste o comoara unica. Prietenia este o comoara pentru ca este trist sa fii singur, sa nu ai pe nimeni care sa te sprijine cand esti obosit, sa nu ai pe cineva caruia sa-i dai ceea ce este mai bun in tine. O prietenie nu este un lucru care se poate gasi la coltul strazii sau se poate cumpara la piata, ci este o cucerire greu de obtinut. Prietenia este dificila pentru ca reprezinta descoperirea unei alte persoane. Trebuie sa fim gata sa dam mult si sa primim putin, sa ne simtim responsabili pentru ceilalti, fara sa ne asteptam ca ceilalti sa fie mereu disponibili pentru noi. De ce multe prietenii nu dureaza? Pentru ca adevarata prietenie nu traieste numai cu simpatie si nu se intrerupe de la o zi la alta numai pentru ca simpatia devine antipatie. Faceti altora ceea ce vreti sa vi se faca voua! Nu faceti altora ceea ce nu vreti ca altii sa va faca voua! Nu te imprieteni cu cineva doar pentru ca stii ca poti profita din asta. Multi oameni fac asta, apoi isi dau seama de greseala, dar degeaba deoarece nimeni nu mai are incredere in ei. Prietenia nu cere nimic pentru sine si este dispusa a da mai mult decat primeste. Prietenia este mai puternica decat orice alta legatura dintre oameni! Elev: Mihnea Bulgariu, Clasa a VI-a D Indrumator-prof. Serban Elena Irina

Plasa de siguranță Prietenia este unul dintre cele mai frumoase sentimente. Cand acesta intra in inimile oamenilor le aduce o stare de bine, facand ca tot raul sa dispara.Prietenia nu tine cont de aspect, de varsta, ci de suflet, de respect, de sensibilitate… Fiecare faptura ar trebui sa aiba cel putin un prieten. Arata sau nu la fel, nu conteaza decat sa se simta bine unul cu celalalt, sa tina cont unul de celalalt, si toate neconditionate caci prietenia este scumpa, dar nu poate fii cumparata niciodata. Cu atati ai mai multi prieteni cu atat esti mai bogat caci ,,Prietenul la nevoie se cunoaste “ si astfel ai mereu un umar pe care sa plangi, o mana care sa te ridice si un suflet care sa iti cante bucuria. O prietenie se naste usor, si la fel de usor se poate pierde. Este foarte greu de pastrat caci de multe ori ia mult timp pentru a cunoaste un om cu adevarat. Prietenia trebuie construita ,,caramida cu caramida’’ incet si cu multa atentie si astfel va tine o vesnicie. De multe ori, e mai usor sa iti faci un prieten animal, din cauza ca unii copii isi aleg prietenii dupa infatisare si nu tin cont de suflet, un animal tine cont de acest lucru.Mi-ar place sa pot transforma toate sentimentele urate in prietenie... PRIETENIE ADEVARATA, deoarece viata ar fi mai usoara cu ajutorul acestui sentiment de bunatate, darnicie, respect, sensibilitate si de suflet. Daca toti oamenii s-ar ajuta intre ei, ar comunica mai bine, s-ar asculta si s-ar intelege mai bine, o noua viata mai frumoasa si mai usoara s-ar naste. Prietenia inseamna o responsabilitate, un angajament pe care si-l ia orice fiinta atunci cand isi doreste prieteni. Dar merita un mic sacrificiu ... pentru a avea prieteni ... merita orice lucru... mic, mare, bun, rau, ... pentru ca oamenii si in general toate fiintele au nevoie de un ,, frate” sau de o ,,sora” .. asa suntem noi ... noi toti incluzand animalele, oamenii, prietenii care toti formam o lume minunata. Nici macar o singura furnica, sau un raton, sau un papagal, sau chiar un om nu trebuie sa se simta in nesiguranta, sau fara ajutor, fara prieteni... chiar si unul care il consideri dusmanul tau, trebuie iertat si trebuie sa te imprietenesti cu el , fiindca nimanui nu cred ca i-ar placea sa se afle in situatia ,,dusmanului tau’’. Daca toate astea s-ar intampla... toti oameni ar fii prieteni cu toti oamenii aceasta lume minunata ar putea exista.NUMAI CU AJUTORUL PRIETENIEI. Elev: Popescu Andra , Clasa a VI-a D Indrumator-prof. Serban Elena Irina

Proba prieteniei Prietenia este foarte greu de definit. Proba prieteniei este timpul. Prieteniile intre copii sunt destul de usor de realizat. Toti am fost copii mici si mergeam cu drag in acelasi parculet, pentru a intalni aceeasi copii cu care ne facea placere sa ne jucam. Cand am inceput gradinita au inceput si preferintele. Au fost intotdeauna copii mai draguti si unii mai putin draguti, copii care se jucau cu noi si altora carora le placea sa ne intristeze. Timpul a trecut si am intrat la scoala. Aici au aparut deja prietenii care doreau sa ajute, sa te faca sa devii mai bun si sa iti fie mai usor. Totodata, acesti prieteni sareau intotdeauna in apararea ta atunci cand alti copii te neindreptateau. Aici am inceput sa cunoastem dorul. Dorul de a revedea o prietena draga, dorinta de a te reintalni, de a povesti ce ti s-a mai intamplat, de a te sfatui. Si in cadrul acestor prietenii sunt ierarhii. Sunt prieteni mai apropiati si mai putin apropiati. Cred ca cei mai putin apropiati se cheama cunoscuti, relatii. Daca un om nu iti este dusman, nu inseamna neaparat ca iti este si prieten. Parintii mei imi spun ca prietenii adevarati sunt cei care te privesc ca pe o ruda, cei care te iubesc asa cum esti, cu lipsuri si calitati si care nu incearca sa te schimbe. Poate ca incearca doar sa iti arate unde gresesti, cel putin ar fi de preferat sa faca asa. In concursuri, in general in mediile competitive, prietenia asa cum am descris-o mai sus, nu prea functioneaza. Oamenii sunt mai solitari si nu impart decat cunostinte, nu si sentimente. Eu am avut si am multi prieteni. Cred ca este foarte important sa nu pierzi prieteniile adevarate. Sunt copii pe care ii cunosc de cand aveam 2 ani, copiii prietenilor nostri de familie, a caror parinti sunt prietenii parintilor mei. Asa cum parintii mei se inteleg cu prietenii lor si eu am norocul de a ma intelege cu copiii acestora. Ne gasim preocupari comune si ne bucuram de fiecare revedere cand mergem la munte, la mare sau iesim impreuna la un film. Astazi am prietene cu care din pacate nu ma mai pot intalni atat de des cat mi-as dori, deoarece avem un program foarte incarcat, si eu si ele. Cateodata reusim sa ne intalnim la sfarsit de saptamana sau vorbim doar la telefon sau prin mesaje. Asteptam cu drag vacanta ca atunci sa mai putem sta cateva zile impreuna, sa mergem mai des in parc si sa ne plimbam cu cateii. Eu simt nevoia de a avea tot timpul prieteni in jurul meu pentru ca nu am frati, doar verisori. Este o sansa in viata sa intalnesti oameni valorosi de la care poti invata lucruri si este perfect cand aceste persoane iti raman prieteni adevarati. Realitatea este ca doar timpul va spune daca au fost sau nu, dar faptul ca zilnic cunoastem oameni, ne invata sa facem o selectie a lor, in fiecare zi si in final vor ramane aceia care sunt cei adevarati. Elev: Dragoi Sabina, Clasa aVI-a D Indrumator- prof. Serban Elena Irina

Visul cuvântului Este marti. Cum ajung acasa de la scoala imi las ghiozdanul langa birou si ma trantesc direct in pat. Imi pun perna pufoasa sub cap si usor, usor adorm. Deodata ma trezesc ca sunt intr-o biblioteca uriasa cu niste carti frumoase si stralucitoare. Iau una dintre ele si incep sa o rasfoiesc, dar ea este alba ca varul fara nici un cuvant. Cand ma uit in jos gasesc o litera care mergea si arata ca o furnica. -Buna! ii spun eu. -Salut! imi raspunde ea politicos. -Ce faci tu aici? -Pai , tocmai ma indreptam catre fratii mei pentru a face gruparea! -Gruparea?!intreb eu mirata. -Da , vino sa-ti arat! Nu peste mult timp ajungem intr-un loc cu multe, multe litere. Micuta litera mi-a explicat ca acolo se fac cuvintele. Cand se grupeaza ele fac basme , manuale, culegeri, abecedare si multe alte carti Cand sa merg mai departe simnt ca ma impinge ceva usor, era mama, incerca sa ma trezeasca. Ce pacat! era doar un vis, apoi i-am povestit mamei mele cum cred eu ca s-a facut cuvantul. Elev: Ionescu Maria Clasa a VI-a E Indrumator: Prof.Irimia Daniela

Taina vorbei Demult existau trei oameni pe lume. Nu stiau de cuvinte asa ca vorbeau prin una, doua, trei pana la un infinit de semne. Cam asa vorbeau ei. Dar intr-o zi Dumnezeu s-a gandit: “De ce nu ii pot face sa vorbeasca? Ar trebui! “. Si asa s-a intamplat. A doua zi unul dintre ei a spus: -Buna dimineata! Cu totii erau tare speriati. Oare ce insemna “Buna dimineata!”? La un moment dat au auzit: -Acestea sunt cuvinte,nu va speriati! a spus Dumnezeu. Si de atunci au inceput sa le foloseasca: epitete “ pasare frumoasa”, comparatii “ rosu ca focul” si personificari “ gandac zambaret”. In fiecare dimineata spuneau fara teama “Buna dimineata” si “Buna seara”seara. Li se parea un lucru obisnuit si minunat deopotriva… Si asa , puteau a se intelege mai bine intre ei si puteau asculta si raspunde povetelor Creatorului si isi puteau raspunde propriilor ganduri. Elev: Miu Mihnea Clasa a VI-a E Indrumator : Prof.Irimia Daniela

Delta, toamna... A venit vremea ca toamna sa se instaleze si in Delta Dunãrii.Frunzele copacilor au inceput sã cadã domol.Pestii de sub apa au vazut ce schimbari sunt la suprafata.Au inteles ca vara a trecut si, spre bucuria lor, pasarile pradatoare vor pleca. Stuful aproape uscat fosneste in bataia vantului, dand de veste pasarilor sa se pregateasc de plecare.Odinioara bobocei, acum rate inaripate se strang si se tin legate , parca sunt desenate .Pe cerul azuriu se zaresc fel de fel de pasari migratoare care se aduna in stoluri . Elev: David Guna Clasa a V-a G Indrumator- prof. Serban Elena Irina

Delta Dunarii Unul dintre cele mai lungi ﬂuvii, mareata Dunare, se varsa la noi in tara in Marea Neagra, formand o delta , un loc misterios care ascunde frumusetile naturii.Apa curge lin , iar spuma alba de dantela alaturi de ea. Malurile ﬂuviului sunt decorate cu o puzderie de papura tantosa.Berzele asteapta intr-un picior, bine ascunse , pandind lacome broscutele lipsite de aparare.Nuferii albi si roz iti incanta privirea.Sageti negre strabat vazduhul, cantand triluri numai de ele stiute.Salciile plangatoare ating apa, formand unde pe oglinda ei.Dintre trestii apar gratioase balerinele apelor: lebedele…inoata incet , de parca ar pluti. Apa curge , pasarile canta, vantul misca ramurile crengilor …Natura canta ! Norii, zdrentuiti de soare, dispar incet , incet pe bolta azurie.Totul este ca-ntr-un vis! O barca se vede in zare pe intinderea albastra. Delta Dunarii este o podoaba a Romaniei. Nimeni nu poate descrie in cuvinte cat este de frumoasa !. Elev: Caraus Ioana Madalina ,Clasa a V-a A Indrumator- prof. Serban Elena Irina

Un dar suprem La capatul Dunarii batrane si jumatatea distantei dintre Polul Nord si Ecuador se intinde cele mai spectaculos taram al Europei: Delta Dunarii.Este un spatiu miriﬁc , de o frumusete salbatica pe care ti-e greu sa-l uiti odata ce ti-a incantat privirea. Este locul unde pasarile isi canta paradisul , pescarii isi traiesc povestile , iar soarele sﬁnteste in lumina intinsul nesfarsit de apa.Lebede nobile , egerete sau cormorani si pescarusi galagiosi te trimit intr-un tinut unic, de basm.Barci linsitite plutesc pe luciul apei, tainic strajuite de misterioasa padure Letea. Delta este darul suprem pe care Dunarea albastra ni-l face la capatul drumului sau inainte de a se stinge in marea cea mare. Sa-l pretuim pe masura ! Elev : Alexandru Ion Radu Clasa a V-a A Indrumatorprof. Serban Elena Irina

Paradis acvatic Delta Dunarii ete un paradis al plantelor si animalelor.Intalnesti la tot pasul cormorani negri ca norii de furtuna , gaste si rate salbatice , berze, pelicani ce-si umplu ciocurile mari cu pesti pe care apoi le inghit lacomi. Daca ai noroc, poti vedea si delicatele egrete, elegantele lebede si maiestuosul vulture codalb. Cei mai indrazneti au sansa sa intalneasca pisici salbatice si chiar mistreti atat de des pomeniti in povestile vanatoresti. Intinderile nesfarsite de trestie si stuf adapostesc broaste mici si verzi ca smaraldele care, la lasarea serii, isi incep concertul vesel.Vara , nuferii se gasesc pretutindeni , formand un adevarat pod plutitor si dezvelindu-si din loc in loc florile albe ca aripile unui inger. Ce poate fi mai frumos decat sa observi un apus de soare dintr-o barca , sa vezi cum razele acestuia se reflecta in apa printe salciile pletoase care parca cer ajutor adancurilor ?! Elev: Sachelarie Raluca Maria Clasa a V-a A Indrumator: Prof. Serban Irina Elena

Dimineata Zorii unei noi zile minunate se ivesc.Soarele isi oglindeste razele plapande in apa usor involburata si verzuie.Barca aluneca printre nuferii albi si galbeni , gingasi dar totusi vigurosi. Ici-colo cate un petic de pamant ce destrama intinderea uriasa de apa si care gazduieste multe vietuitoare ale Deltei.Serpi si alte taratoare ascunse printre stufaris , porci mistreti si cai salbatici convietuiesc in acest regat.Un sol de egrete gratioase brazdeaza vazduhul azuriu. Ele sunt acompaniate de cativa pelicani ursuzi in cautarea de hrana.Se aude doar cantecul tainic al pasarelor si fosnetul frunzelor miscatoare. In acest peisaj de vis armonia este singura stapana ! Elev: Militaru David Clasa a V-a A Indrumator: Prof. Serban Irina Elena

Delta Dunarii

Delta Dunarii este un tinut parca din alta lume .Nici nu ne departam bine de Tulcea si Delta apare misterioasa , salbatica si exotica.Este locul unde Dunarea si-a facut culcus in drumul sau spre mare , unde apa si pamantul faca casa buna. Diminetile in Delta sunt mereu superbe.Lumina patrunde printre crengile copacilor, iar daca vantul isi face aparitia , ramurile salciilor capata viata. Cand din dreapta , cand din stanga, rasar lebede nobile , egrete , cormorani si pescarusi galagiosi…Oamenii Deltei , pescarii , sunt harnici si pleaca intr-o noua Aventura cu noaptea in cap. Langa intinderea de apa, in care nuferii plutesc linistiti, se zaresc casele localnicilor invelite cu stuf. Apoi, iar salbaticie…. Delta Dunarii este unul dintre cele mai frumoase si mai vestite rezervatii naturale din Europa. Elev: Baras Vladimir Nicholas Clasa a V-a A Indrumator: Prof. Serban Irina Elena

Plecarea pasarilor calatoare Toamna a pus stapanire peste intreaga tara.Vremea racoroasa a inceput sa se simta tot mai mult.Cerul acoperit de norii plumburii incearca sa ne vesteasca sosirea anotimpului toamna. Dimineasta bruma se zareste peste covorul roscat de frunze. Pe pamant vedem cat mai multe frunze cazute in culori de ruginiu si roscat.Vesmantul pamantului are o culoare superba , o imbinare de nuante ce ne arata ca toamna este stapana. Vremea ploioasa vesteste plecarea pasarilor calatoare.Stoluri de pasari tot mai triste se vad pe cer, randunelele, cocorii, toate pleaca spre tinuturi mai calde. Ele isi parasesc cuiburile intristate , grupate in stoluri le vedem cum zboara peste dealuri si munti. Totul este trist---cerul plange , copacii dezgoliti danseaza in bataia vantului , pasarile nu se mai aud ciripind. Plecarea pasarilor este un moment nostalgic, insa ne vom bucura odata cu sosirea primaverii de reintoarcerea lor pe meleagurile noastre. Elev: Iacov Ana, Clasa a V-a G Indrumator: Prof. Serban Irina Elena

O zi cu Apolodor Este o dimineata obisnuita din cursul saptamanii.Ma grabesc sa ajung la scoala.O parte din drum o parcurg cu metroul, care, la ora acesta, este foarte aglomerat. “Ce bine ar fi sa gasesc un loc liber .As putea sa mai citesc o data lectia despre viata la poli, ma gandeam” . Deodata am ramas surprins ..in metroul meu se afla chiar Apolodor , personajul meu preferat. -Salut, amice ! Ce-i cu tine aici ? il intreb -Salut ! Ma indrept spre Labrador .Calatoresc de mult timp si imi este foame , se tanguie el. - Esti salvat –insoteste-ma la scoala si vei manca pe saturate, fiindca noi avem mereu peste in meniu. -Multumesc ! Va voi rasplati cantandu-va ce doriti. Astfel am petrecut o zi minunata in care Apolodor si-a astamparat foamea , mancand tot pestele de la cantina scolii si facandu-ne foarte fericiti pe mine si pe colegii mei. Elev: Daniel Cristian Mircescu Clasa a V-a A Indrumator: Prof. Serban Irina Elena

Prietena mea Îmi amintesc și acum cu drag de ziua în care am cunoscut-o pe prietena mea cea mai buna, Elena. Am intalnit-o în prima zi din clasa a-5-a. Rememorand acele zile îmi dau seama ca au fost cele mai frumoase clipe din lume . Ea era o fata drăguță și cuminte. Ei nu îi era frica de colegi,mai mulți profesori sau un nou început la o noua scoala . Vorbea cu toți pe care îi întâlnea și le povestea despre frumoasele aventuri petrecute în vacanța de vară, sfârșitul clasei a-4-a , începutul clasei a-4-a. Ea povestea de parcă ne cunoștea dintodeauna . Toți o urmăreau cu uimire ,ne uitam la ochii ei mari și verzi ,plini de bucurie și sinceritate . Noi îi răspundeam veseli și doream sa îi atragem atenția asupra noastră . În următoarea zi eram cele mai bune prietene și încă suntem și azi.Mi-a dovedit de multe ori ca nu m-am înșelat în privința ei. M-a sfătuit când aveam nevoie , mi-a fost alaturi când eram supărată ,mi-a luat apărarea în discuțiile cu alții, așa cum am procedat și eu întotdeauna. Chiar și când drumurile noastre porneau din direcții diferite ,eu și cea mai buna prietena a mea am rămas Unite , ne-am distrat împreună și ne-am sprijinit la nevoie. Eu am ales sa mă axez pe materiile importante pentru mine : limba romana , matematica , engleza , muzica , arta, istorie și ed. tehnologica și am devenit foarte buna la muzica și romana , am participat la olimpiade și am luat locul întâi . Prietena mea cea mai buna , Elena a ales sa meargă mai mult pe muzica și sport . Ea a participat la multe campionate de baschet și tenis și a câștigat multe dintre ele. În puținul timp liber ne vizitam , petreceam sfârșitul de săptămâna împreună , ne ajutam un pe alta , mergeam la concursuri și campionate celeilalte ca sa ne încurajăm . Ne ajutam sa învățăm și părinții ne spuneau mereu cât de bucurosi și fericiți sunt ca am rămas prietene . Ne amintim și acum cu bucurie de timpul petrecut împreună . Elena îmi spunea sa fac mult sport și atunci când o făceam se bucura foarte mult , iar eu o ajutam la problemele de matematica și compunerile de la romana . Ne recompensat una pe cealaltă cu mici cadouri cumpărate drag , cântece și poezii dedicate. Când aveam timp ne duceam la doamna de muzica și la cea de romana și le arătăm cântecele și poeziile scrise . Doamnele profesoare se bucurau când vedeau ca am rămas cele mai bune prietene peste atâția ani. Prietenia este cel mai frumos lucru de pe pământ ! Nimeni și nimic nu ne poate întoarce una în potriva celeilalte. PRIETENIA ESTE CEL MAI BUN LUCRU DE PE PĂMÂNT!!! Elev: Istratie Alexia Ioana Clasa a VI-a D Indrumator-prof. Serban Elena Irina

Toamna Toamna cea rece si ploioasa S-a dovedit a ﬁ frumoasa Cu-ale ei impodobiri de frunze noi. Toamna, te-ai intristat Cand pasarile-au plecat Spre zari indepartate De friguri uitate! Elev: Bogdan Otelea, Clasa a V-a F, Indrumator-prof. Andreea Sanda

VARA Ce ne trece prin cap cand ne gandim la vara: soare, vacanta, plaja si distractie, dar nu este doar atat. Pentru mine, vara este o ﬁinta fabuloasa cu gene de aur, cu doi ochi in forma de soare, cu un nas parfumat de capsuna, obraji de caise coapte si cinci cirese in loc de gura. Vara are un simt artistic remarcabil: ea coloreaza padurea intr-un verde intens si creeaza vacantele de vis. Pomii se imbraca in lumina si culori intense, soarele evadeaza departe de marea de nori, aerul inmiresmat te ameteste in drumetiile tale la munte, pasarile canta neincetat. Marea cu nesfarsitele-i valuri inspumate, cu briza-i sarata, cu nisipul ﬁn si auriu vrea ca Vara sa nu plece niciodata… Insa vara s-a sfârsit si a inceput scoala. De-abia astept sã-mi cunosc noii colegi, profesorii si sã descopãr noi materii. Elev: Petre Ada, Clasa a V-a F Indrumator-prof. Sanda Andreea

Fior In racoarea diminetii de toamna, padurea parea de arama, mangaiata de razele palide ale soarelui. Pe pamantul secat, cad frunzele vestejite ale copacilor. Vantul adie usor printer ramurile subtiri si goale. Stateam pe o buturuga cu privirea azvarlita printe frunze rosii si portocalii si ma gandeam la ce se intampla in fiecare toamna. Cine fura cojoacele mari de frunze verzi impodobite cu flori frumos mirositoare? Cine picteaza frunzele cu vopsele pale si mohorate, care iti dau o stare de tristate si melancolie? Cine alunga toate pasarile din cuiburile lor? Cine porneste aceasta lupta neincetata intre soare, nori si ploaie? Mi-am ridicat brusc privirea si m-am uitat speriata imprejur. Nu era nimeni… Auzisem un zgomot care semana cu un fosnit de pasi printe furnzele uscate. M-am ridicat si am incercat sa-mi dau seama din ce directie venise acel zgomot. Am auzit din nou fosnitul si am incercat sa-l urmaresc. Am alergat cat de repede am putut, insa auzeam zgomotul din ce in ce mai incet si-mi dadeam seama ca se indeparta de mine din ce in ce mai multsi nu-l puteam ajunge din urma cu niciun chip., asa ca m-am dat batuta… oare ce-o fi fost? Tot drumul spre casa m-am gandit la nenumaratele posibilitati… Ar fi putut fi un iepure, o vulpe, o adiere de vant… Am avut o presimtire ciudata, ca si cum m-ar fi urmarit o persoana sau un spirit… o fi fost chiar …Toamna? Elev: Corcoz Iustina, Clasa a VII-a D Indrumatorprof. Sanda Andreea

UN DRUM LUNG SPRE CASĂ Eram in Sicilia si, dupa ce ne-am cazat si am despachetat, ne-am gandit sa exploram localitatea. Mai pe seara, pe la ora sapte, am mers cu masina pana la cel mai apropiat restaurant. Cu greu am reusit sa gasim drumul cel bun, caci, fireste, nu eram familiarizati cu locul. Dupa ce ne-am asezat la masa, am inceput sa ne ospatam cu diverse fructe de mare si alte specialitati culinare siciliene de-ti lasau gura apa. Cand am terminat, ne-am ridicat de la masa, am platit si ne-am indreptat spre casa. Fiind in jurul orelor 24, de teama aglomeratiei urbane, am hotarat sa ne intoarcem pe malul marii. Era o senzatie placuta sa simt cum apa marii imi atinge picioarele desculte si imi trage nisipul de sub talpile racorite. Am mers timp de o jumatate de ora si nu am gasit vila in care ne cazasem, ceea ce era ciudat, deoarece cu masina, drumul durase nu mai mult de 5 minute… In fine, am continuat sa mergem pe plaja inca o ora. Totul era pustiu, peisajul fiind animat doar de siluetele bizare ale unor oameni ce cautau metale cu un aparat special. De asemenea, se zareau si cativa pescari de care ne-am apropiat si pe care i-am privit curiosi vreo cinci minute, in speranta ca vom vedea ce pesti prind. Unul dintre ei a inceput sa se lupte cu undita de parca o forta uriasa il tragea ca un magnet spre apa. Dupa ce s-a chinuit vreo doua minute, a reusit sa-I vina de hac bestiei, care nu era, spre dezamagirea noastra, decat un pestisor de marimea unui deget. Am ras si eu si parintii mei si, apoi, i-am intrebat pe pescari cum sa ajungem acasa. Spre stupoarea noastra, am aflat ca mersesem in directia opusa celei dorite de noi, ceea ce insemna ca vom mai petrece ore bune pe malul marii… Am ajuns in camera, dupa ce se luminase bine de ziua si extenuati am dormit pana seara. Elev: Corcoz Iustina, Clasa a VII-a D Indrumator- prof. Sanda Andreea

Furtuna pe malul din Brighton In timp ce arsita valului de caldura aruncat peste Romania face vacanta tuturor din ce in ce mai neplacuta, norii plumburii se aduna pe coasta insulei regat. Orasul sudic, Brighton, sufera mania zeilor din largurile marine, ce arunca rafale de vant si stropi grei de ploaie. Urletele curentilor de aer se intensiﬁca, iar ceea ce s-a transformat dintr-o briza placuta tocmai rupe si ultima spita a saracii mele umbrele. Ma simt ca si cum as ﬁ dezvelit intr-o noapte geroasa de iarna, iar o galeata fara fund, plina cu apa imi este turnata in cap. Incep sa fug catre umbrelele de pe malul marii, dar in zadar; Poseidon lanseaza valuri ce iau si ultima mea speranta. Picaturile incep sa se rareasca, deci o iau direct spre o cafenea ce tocmai se iveste de dupa patura de stropi. Ca un brav razboinic ma uit la furtuna si ii rad in fata; acum intre noi sta un geam si o ciocolata calda.

TOAMNA

Elev: Cotirlan Claudiu, Clasa a VII-a B Indrumator-prof. Sanda Andreea

Frunzele iubite Acum cad si-s ruginite Cardul trist de cocori Se pierde-n zori. Elev: Irina Oraseanu, Clasa a V-a F Indrumator-prof. Andreea Sanda

Primăvara Primăvara, anotimpul magic, în care natura renaște, rămâne anotimpul meu preferat. Mantia groasă de zăpadă se subțiază încet, încet, iar plantele grațioase își arată frumusețea și gingășia. Ghioceii delicați își fac timid, apariția, zambilele, de culoarea azurului ne încântă cu parfumul lor amețitor, iar toporasii întregesc minunatul covor multicolor care domnește pretutindeni. Soarele ne încălzește, după iarna geroasă, trimițându-și razele, din ce în ce mai puternice, pentru a trezi din amorțire vietățile și natura.Viața freamătă în jur, și ne farmecă, prevestind un nou început. Se întorc păsările călătoare, animând jocul de lumini, miresme și culori al primăverii. Natura nu mă încântă niciodată, ca atunci când își face apariția primăvara. Răsăriturile și apusurile soarelui de primăvară sunt unice. Uneori, îmi închipui că trăiesc un miraj, datorită frumuseții inegalabile a acestui anotimp fermecător. Ceva atât de simplu, atât de natural și totodată atât de misterios, ca primăvara, îmi umple suﬂetul de bucurie și de încântare. Un anotimp magic... Elev: Razvan Secui, Clasa a VII-a B Indrumator- prof. Sanda Andreea

Toamna Toamana a pasit in casa Punand fructe dulci pe masa Mere, pere, in panere, Prune bune si alune Si gutui amarui Si tot felul de legume, De nu le mai stii pe nume! Elev: Ada Petre, Clasa a V-a F, Indrumator- prof. Andreea Sanda

O DOAMNA BOGATĂ Seful avea de toate: Si cumnate si nepoate! Era Anul Bogat Ce cutreiera casele din sat!

O bogata a sosit In acest satuc vestit. A venit cu poamele Sa-ncante doamnele! Numele-i era asa: Doamna Toamna din Focsani Repede la treaba ei Sa nu vina seful ei.

Elev: Antonia Nastase, Clasa a V-a F, Indrumator-prof. Andreea Sanda

La sfarsitul lui Brumar, O sa vina un domn avar Si te va izgoni, Toamna, din sat De-ai avea si avocat!

BOGATIILE TOAMNEI

Doamna TOAMNĂ

A venit toamna pe-o frunza ruginie Incepem scoala cu bucurie Invatand cu voie buna Zece materii pe saptamana, Ca, altfel, nu-i a buna!

Toamna cea rece vine pe carare, In alai de frunze rosii Alergand grabita tare. Florile s-agita, oﬁlite-usor, Frunzele copacilor zbor Plutind lin de dor.

Iar pe masa-n bucatarie Rad fructe intr-o farfurie: Struguri, mere, pere Toate in putere. Mancandu-le pe toate, Iti vor da sanatate.!

Omul harnic, muncitor Lucreaza in gradina de zor Culegand roade bogate De pe crengile-aplecate.

In parcuri, pe alei Plang copacii chei. Si-n covorul gros De frunze moarte Gasesti nuci, Gasesti castane Toamna de toate are!

Copiii fericiti Merg cu ghiozdanul in spate, Alergand repejor Catre scoala minunata! Elev: Ilinca Apostol, Clasa a V-a F, Indrumator- prof. Andreea Sanda

Elev:Popa Maria, Clasa a V-a F, Indrumator- prof. Andreea Sanda

Sfârșit de toamnă

Tușe ruginii

Toamna iar ne paraseste Plangareata si timida, Ea cerseste soarelui S-o mai cuprinda.

Pasarile calatoare, triste Ca-si parasesc cuibul, Zboara pe bolta cerului Spre departarile insorite. Pomii rusinosi isi dezlipesc Si ultimul ﬁr de par: „Tare frumos!” Era de aur...

O puzderie de frunze, Ea ne lasa mostenire. Un sarut rece pe frunte Si panere cu iubire.

Parcurile triste si parasite Se lasa invelite de podoaba toamnei „Bruma”.

Vai, ce toamna minunata Avut-am in acest an!... Dar, curand vei ﬁ uitata Sub zapada, in troian!

In fata caselor, copiii Sar in gramada de frunze Stransa de mama lor.

Elev: Soﬁa Trandaﬁr, Clasa a V-a F, Indrumator- prof. Andreea Sanda

Toamna, ce tablou minunat! Pictorii intotdeauna Picteaza peisaje cu toamna Pentru ca stiu ca le vor iesi fermecatoare! Elev: Ana-Maria Tic, Clasa a V-a F, Indrumator-prof. Andreea Sanda

Semne

TOAMNA

Soarele stralucitor Cuprins de negrul norilor Se lupta pentru a mai arunca Un fascicul din lumina sa.

Toamna a venit imbracata-n bruma, Ascunzand lumina cu parul ei de nori Poleind natura, prin suﬂul ei, cu huma, Pregatind orasul de-ntunecate zori.

Stoluri de pasari se pierd in zare, Se-ntalnesc cu alte pasari calaltoare, Si zboara-mpreuna Departe de furtuna.

Soarele-ndrazneste cu-o ultima-ncercare Sa pigmenteze pomii cu galbenul vestmant, Ca frunzele uscate pe ultima lor cale Sa plece impacate si vesele-n pamant.

Covor de frunze se asterne Pe trotoarele moderne Lasandu-se purtate Pe-ale vantului aripi curate.

Elev: Eva Clark, Clsasa a V-a F Indrumator- prof. Andreea Sanda

Elev: Matei-Cristian Bejinaru, V-a F Indrumator- prof. Andreea Sanda

Ritmuri autumnale Toamna vine de-îndat, Vacanța s-a terminat, Fără soare, fără ﬂori, Cerul este plin de nori. Păsările au plecat, Fericirea a zburat. Pomii s-au cam scuturat, Și un covor ei au creat. De la șase m-am sculat Și la școală am plecat. Profesorii iar m-au certat Că tema n-am terminat. Și cu gândul tot la vară, Minusurile dau năvală. Elev: Ghiţã Diana, Clasa a VI -a A Indrumãtor-prof. Iulia Vişoiu

Importanța anotimpurilor De cand sunt anotimpurile pe Pamant , oamenii vorbesc impãrtit despre orice. Nimeni nu a reusit pânã acum sã-i impace. Ce le place unora , nu le place altora si invers. Asa era si cu ea. Unii o placeau si incã o mai plac , iar altii nu. Cei pragmatici o indrãgeau , cãci lãsa belsug in case. Era harnicã , era ordonatã si incerca sã-i protejeze pe multi de ceea ce urma sa vinã. Cei cusurgii ar ﬁ alungat-o , zicând ca umblã cam zdrenţuitã si lasã ruginã in urma ei. Sunt de acord cã nu este tocmai perfectã , dar in schimb incearcã sã se revanseze cu lucruri mãrunte si valoroase. De aceea existã omul : pentru a se putea bucura de puţin , cãci de puţin nu va duce lipsã niciodatã. Da , nu era prea greu de ghicit. O cheamã Toamna. La fel ca si celelalte anotimpuri , ne trece pragul in ﬁecare an. E si frumoasa , e si urâta , e si binevenitã , e si nedoritã , dar ea e mereu printre noi , pãzindu-ne de sora ei mai asprã, Iarna. Elev: Raul Bodrogean,Clasa a VII A, Indrumator: prof . Iulia Visoiu

Moș An si fetele sale

Candva, undeva, demult si departe, isi duceau traiul, Mos An si fetele sale: Primavara, Vara, Toamna si Iarna. Desi erau surori, fiecare era in felul ei. Primavara canta mereu cantece pline de voiosie si alerga neostenita peste campuri, lasandu-le inverzite in urma sa. Vara era mereu in preajma tatalui ei, imbratisandu-l necontenit si incalzindu-i oasele batrane. Toamna era cea mai harnica dintre ele. Punea mereu ordine in camara, umpland-o pana la refuz. Doar Iarna era putin mai retrasa, avand mereu o prezenta foarte discreta si un aer enigmatic. Poate si din aceste motive, Mos An avea o slabiciune mai mare pentru ea. Intr-o buna zi, acesta din urma le chema pe toate patru la el si cu o usoara tristete in glas le spuse: - Vroiam sa va vad pe fiecare dintre voi demult maritate si la casele voastre, dar nu s-au aratat petitori decat pentru trei dintre voi. Au venit pentru tine, Primavara, draga, deoarece tu aduci speranta oamenilor de fiecare data cand te arati, ii readuci la viata si le faci copiii zglobii. Tacu putin, apoi continua: - Au venit pentru tine, Vara, draga, fiindca tu aduci oamenilor caldura, voie buna si relaxare. Pe cum graia,cuvintele ii ieseau tot mai greu din gura. Zise mai departe: - Au venit si pentru tine, Toamna, draga. Au zis ca tu le aduci bunastare si belsug in case si le trimiti copiii la scoala. Apoi isi intoarse putin capul intr-o parte, pentru ca fetele sa nu observe o lacrima, care i se scurgea dintr-un ochi. Dupa un oftat adanc, relua discutia: - Un tata implinit este unul cu toate fetele maritate! Din pacate, nimeni nu a cerut mana ta, Iarna, draga. Toti au spus ca esti prea rece, ca esti aspra si ca ii tii prea des inchisi in case. Cand auzi aceste lucruri, Iarna se supara cumplit si isi intoarse fata de la oameni. Urmatoarele ierni fusesera la fel de pustiite, precum se simtea ea. Iarna le fura Craciunul. Astfel disparusera si cadourile, si colinzile, si cozonacii si bucuria acestora. Apoi le ascunse si zapada. Bulgarii si oamenii de zapada ramasesera o palida amintire, iar saniile incepusera sa rugineasca. Dupa o vreme, oamenii au inceput sa regrete lipsa lor si sa aprecieze tot mai mult frumusetea si spiritul acestora. Si astfel, primii petitori si-au facut aparitia la poarta lui Mos An. Iernii ii trecu supararea si isi deschise iarasi sufletul catre oameni. Si, uite, asa, Mos An isi vazu toate fetele maritate si mare incantare a ramas in inima lui! Elev: Hariclea Bodrogean, Clasa a V-a C Indrumator prof. : Margean Nicoleta

O zi nefastă … Este toamna anului 2013. Dupa o vacanta minunata de vara, copii se intorc nerabdatori spre scoli, pentru a se reintalni cu profesorii si colegii lor. Sunt foarte bucuros ca m-am revazut cu camarazii mei si in mod special cu cel mai bun prieten al meu, Cristi. Au trecut cateva zile, iar intr-o pauza Cristi a vrut sa le arate celorlalti noua schema invatata pe timpul verii, intr-o tabara. Grabindu-se pentru ca in cateva minute urma sa se sune, si-a luxat glezna. A fost dus de urgenta la spital si decizia medicilor a fost sa ii puna piciorul in gips. El este nevoit sa stea acasa pentru o luna intreaga. Fiind cel mai bun prieten al meu, am hotarat sa merg in fiecare zi la el ca sa invatam si sa ne facem temele impreuna, precum sa ne si jucam un pic. Dupa ce ieseam de la scoala, imi petreceam aproape tot restul zilei cu Cristi, iar el era foarte bucuros de gestul meu. Timpul a trecut si a inceput sa vina din nou la scoala. Uneori mai intarzie la ore, deoarece il mai doare piciorul. Doamna i-a dat un test, dar fiindca am venit in fiecare zi la el, l-a facut perfect! Elev: Constantinescu Tudor Clasa a V-a D Indrumator-prof. Serban Elena Irina

Un anotimp...un an...un timp Te uiți cum ploaia cade încet pe geam. Este același geam care a fost stropit de apa din furtunul bunicii,care a fost biciuit de ger si de ploi. Și totuși... Îți amintesti de toamna trecutã. O, ce frumos a fost! Frunzele aramii cădeau pe pamant și-l acopereau cu o pãturã călduroasă. Din depărtări se auzea un clopot și toaca unei biserici, ambele sunând ca o alarmã de cazarmã. Atunci am înteles ca omul este nesemnicativ, in fața trecerii timpului el este doar o jucarie a vieţii. In aceeaşi toamnã am vãzut doi bãtrâni ce mergeau tinându-se de mânã. Si atunci mi-am dat seama cã in fata timpului doar dragostea ne rãmâne . Primavara, vara, toamna, iarna...aceasta este vechea inşiruire...timpul se imparte in anotimpuri. Depinde de acestea cum va arşta vesnica naturã, dar eu, noi, voi, chiar si tu, cititorule, noi nu suntem eterni. Anotimpurile isi lasã valul sa cadã asupra noastrã, iar noi ne transformam, anii lãsandu-si urma pe faţa noastrã. Dar, vezi tu, cititorule, in fiecare primavarã natura renaste, asa se intamplã si cu sufletul nostru, deoarece, spre deosebire de trup, sufletul este veșnic. El va privi toate relele, suferintele, bucuriile oamenilor viitorului peste care vor cădea, intr-un sfârsit, anotimpurile. Elev: Elena Oancea, Clasa a VIII-a E Indrumator-prof.Iulia Vişoiu

Frumuseți autumnale Toamna, cuvântul ce nu îmi dă pace de ﬁecare dată când îl pronunţ. Când îmi aduc aminte de sunetul cristalin al clopoţelului şi şcoala ȋntre copacii arămii ce îşi dechide larg porţile pentru a intra noi şcolari şi şcolăriţe, mă emoţionez. Iată şi primul strop de ploaie ce cade cu blândețe pe covorul de frunze ruginii al pământului. Nori negri şi posomorâţi toarnă cu găleata de pe bolta cerească stropii ploii nedoriţi. Păsărelele se pregătesc pentru lunga lor călătorie spre ţările calde. Zborul lor lin captează atenţia oamenilor gândindu-se la un vârf de săgeată. Bogăţia toamnei a căzut şi peste livezile ţăranilor aducând cu ea prune, struguri şi bostani. Razele calde ale soarelui şi-au pierdut din putere şi cad palide peste natura amorţită. Când vine toamna sentimentele mele sunt de nerãbdare pentru a admira frumuseţile peisajelor încarcate de magia toamnei. Toamna pleacă pe neaşteptate lăsând în urmă sentimente frumoase, încãrcate de misterele acestui anotimp. Iubesc toamna şi o aştept cu drag an de an. Elev: Bădoiu Ana-Maria Alexia, Clasa a VI-a A Indrumãtor:prof. Iulia Visoiu

Miraj de toamnă Am un prieten în grădina din spatele blocului. Este un copac, nu prea înalt dar cu coroana bogată. Mă uit puţin trist spre el şi observ că frunzele au început să-şi schimbe culoarea. Vara sunt atât de verzi, dar acum unele sunt roşii, altele sunt galbene, de parcă prietenul meu şi-a schimbat haina. În coroana lui, toată vara au cântat şi s-au jucat câteva rândunele. Nu le-am mai văzut. Cred că au plecat la marea întâlnire cu suratele lor că să zboare către ţările calde. Razele soarelui nu-l mai încălzesc cu atâta putere pe prietenul meu şi nici nu se mai joacă cu frunzele până seară târziu. Acum vântul îşi face loc în coroana lui, suﬂându-i şi împrăştiindu-i frunzele. Toată vara i-am udat rădăcinile cu apă de frică a nu muri de sete. Acum, de câteva zile, plouă puţin în ﬁecare dimineaţă. Nu mai pot stă lângă el până seară târziu fără o haina mai groasă pe mine. Mi-am cumpărat un pulover care are culorile frunzelor lui, ca să părem gemeni. Îmi place anotimpul toamna pentru că este colorat şi bogat, îmi place vânzoleala oamenilor care-şi pregătesc cămările pentru iarnă şi mai ales îmi place să aştept reîntâlnirea cu natura atunci când va veni primavara. Elev:Burghelea Rares, Clasa a VI-a A Indrumator-prof.Iulia Visoiu

Cuprins Anotimpuri............................................................................................................................... . 3 Cele patru anotimpuri ................................................................................................................4 Cartea vorbitoare .....................................................................................................................5 Canduri despre timp, Patru fetite ..............................................................................................6 Bunica si fenomenul Turcia .......................................................................................................7 Cartea Anului ............................................................................................................................7 Omul si anotimpurile .................................................................................................................8 Ce ma face fericita ....................................................................................................................8 Spectacolul anotimpurilor...........................................................................................................9 Rodul Tainic...o alta continuare ................................................................................................10 Copilaria ...................................................................................................................................10 Amintirile de toamna .................................................................................................................11 O varsta fericita ........................................................................................................................12 Dimineata de toamna................................................................................................................13 Frumoasa tesatoare in prag de toamna....................................................................................13 Ecuatia unei prietenii ................................................................................................................14 Parfum de toamna.....................................................................................................................14 Era iarna....................................................................................................................................15 Dunarea, Feerie de culoare, Poveste amestecata....................................................................16 Iarna, Primavara .......................................................................................................................17 S-a dus iarasi o toamna.............................................................................................................18 Ploaia.........................................................................................................................................18 Ganduri......................................................................................................................................19 Nocturna....................................................................................................................................19 Prietenia.....................................................................................................................................20 Lumea Dinozaurilor, Lumina, Pace ...........................................................................................21 Prietenia, un dar frumos al vietii................................................................................................22 Cateva cuvinte despre prietenie................................................................................................23 Plasa de siguranta.....................................................................................................................24 Proba prieteniei.........................................................................................................................25 Taina vorbei, Visul cuvantului....................................................................................................26 Delta toamna, Delta Dunarii, Un dar suprem............................................................................27 Paradis acvatic, Dimineata, Delta Dunarii ................................................................................28 Plecarea pasarilor calatoare.....................................................................................................29 O zi cu Apolodor.......................................................................................................................29 Prietena mea............................................................................................................................30 Toamna.....................................................................................................................................30 Vara..........................................................................................................................................31 Fior...........................................................................................................................................31 Un drum lung spre casa...........................................................................................................32 Furtuna pe malul din Brighton..................................................................................................32 Primavara, Toamna, O doamna Bogata...................................................................................33 Bogatiile Toamnei, Doamana Toamna ,Tuse ruginii, Sfarsit de toamna...................................34 Ritmuri autumnale, Semne.......................................................................................................35 Importanta anotimpurilor..........................................................................................................36 Mos An si fetele sale................................................................................................................36 O zi nefasta, Un anotimp ..un an..un timp ...............................................................................37 Frumuseti Autumnale, Miraj de toamna....................................................................................38

ȘCOALA GIMNAZIALĂ INTERNAȚIONALĂ DE INFORMATICĂ BUCUREȘTI

OFERTA EDUCAȚIONALĂ FACILITĂȚI

8 clase de a V-a Elevii invață 3 limbi străine: Lb Engleza, Lb. Turcă, Lb Franceză/Lb Germană Clase cu 20 de elevi Program : Luni

: 8:30-15:25

Marți-Vineri: 8:30-14:30 Pregătiri suplimentare pentru Testele Naționale Îndrumarea copiilor spre concursuri și olimpiade

BIBLIOTECĂ

TERENURI DE SPORT

LABORATOARE DE INFORMATICĂ

CANTINĂ

SALĂ DE CINEMA

LABORATOARE DE ȘTIINȚE

Ofertă cluburi și activități extra-curriculare variate Program prelungit de After School până la ora 17:30 Profesori dedicați cu experiență Comunicarea permanentă cu parinții Asistent medical permanent Masă și transport (opțional) Calculator și proiector în fiecare clasă

CONTACT Str. Balta Albina nr.9 Sector 3 +4021 327 54 43 info_gimnaziu@ichb.ro gimnaziu.ichb.ro